1

INTRODUCERE:

Motto: “Casa are o parte expusă soarelui şi alta intemperiilor; în

funcŃie de ele este orientată repartiŃia „spaŃiilor” ....” (Martin Heidegger - Ambientul lumii ambiante

şi spaŃialitatea Dasein-ului)

„Această lume (spaŃială) a fost plămădită din ceea ce este fără relaŃii spaŃiale, deoarece lumea a devenit loc

din ceea ce este fără de loc.”

„Singurul oraş cu adevărat minunat este cel în care locuieşte iubita mea.”

(Jalal-ud-din Rumi - Mathnawi) IMPORTANłA ŞI ACTUALITATEA TEMEI

În contextul procesului de integrare în UE, dezvoltarea regională şi amenajarea

teritoriului devin domenii tot mai importante şi mai atractive. Dacă dezvoltarea regională

reprezintă o politică a UE cu vechi tradiŃii, în ultimii ani şi amenajarea teritoriului se impune ca o

temă de interes comunitar.

Politicile de dezvoltare spaŃială şi regională în UE fac obiectul unor dezbateri susŃinute,

de cel puŃin 3 decenii, în sensul unei mai bune armonizări şi corelări. Documente adoptate în

ultimii ani, precum ESDP (Potsdam, 1999), sau Orientările strategice privind coeziunea pentru

intervalul 2007-2013 (Bruxelles, 2005), au confirmat şi oficializat necesitatea acestei legături.

România, în prezent membră a UE, se află într-un amplu, dificil şi continuu proces de

construcŃie legislativă şi instituŃională. În prezent, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea

regională îşi caută drumul optim, corespunzător viitorului său european. Crearea relativ recentă

(aprilie 2007) a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor (MDLPL), care aduce

sub acelaşi "acoperiş" dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului cu urbanismul este un

semnal major cu privire la viitorul comun al acestor două domenii.

O aprofundare a acestor domenii este aşadar de interes, în prezent în definirea şi

implementarea noului Concept NaŃional de Dezvoltare SpaŃială a României (CNDSR).

EvoluŃia societăŃii contemporane se caracterizează printr-o creştere accelerată a

urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, în principal, de neconcordanŃa

dintre creşterea demografică şi limitele cadrului fizic construit.

Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban

care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate a secolului XX.

2

În contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraşelor în economia mondială

devine tot mai important, creşterea competivităŃii şi a calităŃii vieŃii constituind obiective majore

ale politicii economice la nivel local şi naŃional. Aceste preocupări se află în sfera

managementului şi a strategiei urbane fiind integrate în obiectivele generale ale dezvoltării

economico-sociale înscrise în dinamica urbană.

În cadrul proceselor ce dau conŃinut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de

dezvoltare rezidă în necesitatea asigurării unei evoluŃii coerente, unitare a ansambului economic

în statele naŃionale, utilizării responsabile a resurselor naturale, materiale şi umane în corelaŃie cu

nevoile societăŃii dar şi adaptării la evoluŃiile şi contextul economiei mondiale dinamice şi

competitive.

Având în vedere mutaŃiile tehnologice, creşterea demografică şi legată de aceasta,

concentrarea urbană la scară mondială, problematica gestiunii urbane capătă noi dimensiuni iar

amenajarea zonelor urbane poate contribui în mod semnificativ la crearea şi dezvoltarea unor

areale urbane durabile şi echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural şi teritorial.

Ca urmare, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de

dezvoltare, devine un imperativ al evoluŃiei societăŃii în ansamblul său şi amenajarea teritoriului

european.

Este necesară aşadar o evaluare a posibilităŃilor de armonizare a relaŃiilor existente între

oraş şi zonele învecinate pe de o parte precum şi valorificarea cadrului natural şi istoric

contribuind astfel la dezvoltarea echilibrată, economică, socială şi culturală a comunităŃilor

locale şi evidenŃierea interconexiunilor acestora cu mediul extern european.

Totodată, se pune problema păstrării şi conservării pentru generaŃiile viitoare a

patrimoniului natural şi construit, a realizării unui echilibru între costurile pe care le generează o

astfel de abordare şi beneficiile obŃinute din activitatea turistică.

În contextul intensificării preocupărilor tuturor celor implicaŃi în gestiunea urbană în

direcŃia asigurării unui mediu de viaŃă adecvat locuitorilor, planificarea deŃine un rol central în

strategia urbană şi strategia europeană pentru amenajarea teritoriului.

3

CAPITOLUL I – DEFINIREA OBIECTULUI CERCETĂRII:

1.1. CONTEXT SOCIO-ISTORIC GENERAL – CADRUL CONCEPTUAL

SpaŃiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor

încă din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste

orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaŃiului geografic

în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăŃiilor şi a energiilor sociale...”. Alte

definiŃii conturează aglomerarea urbană ca un spaŃiu caracterizat prin concentrarea populaŃiei

rezidente, preponderenŃa activităŃilor industriale, dar şi prezenŃa activităŃilor comerciale şi de

servicii.

Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de

concentrare, producŃie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiŃii de spaŃiu si

timp”. Varietatea definiŃiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă

dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate

aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele.

Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva

elemente comune: tendinŃa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă

a populaŃiei şi locuinŃelor predominant colective şi mai puŃin individuale; existenŃa unui număr

minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de

viaŃă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenŃa

activităŃilor economice neagricole (industrie, comerŃ, servicii, administraŃie etc.).

Cu toate că la nivel internaŃional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a

aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile:

criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu

nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern

în cazul unor Ńări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc.

Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinŃe legate de poziŃia

geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenŃialul economic diversificat, structura

urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a

oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai

adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de

aceasta, un anumit nivel al densităŃii populaŃiei, precum şi prezenŃa unor dotări tehnico-edilitare

care să satisfacă cerinŃele locuitorilor.

4

Cele mai multe definiŃii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei

determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificării factorilor care au contribuit

la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de

istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susŃin ca oraşele au apărut ca

urmare a necesităŃilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăŃile fortificate

devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiŃiilor geoclimatice elaborată de geografi,

care explică apariŃia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiŃiile geoclimatice,

configuraŃia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel

şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul

determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că

principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecŃia unor artere

comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor

greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparŃine lui Lewis Mamford şi

care susŃine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole

şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc.

În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluŃia oraşelor, în

literatura de specialitate conturându-se următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul

antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc,

oraşul erei industriale.

O altă abordare privind apariŃia şi evoluŃia istorică a oraşelor se referă la activităŃile de

bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluŃie a acestora în timp în raport cu

condiŃiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcŃiilor urbane.

Termenul de funcŃie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi

în literatura de specialitate de către toŃi urbaniştii şi desemnează “activităŃile care justifică

existenŃa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieŃii sale”. Totodată, aceste

funcŃii se reflectă în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. În

cursul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale

privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul InternaŃional de Arhitectură

Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca temă oraşul

funcŃional şi rămas sub denumirea de “Carta de la Atena”.

Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărŃirea oraşului în zone

funcŃionale, izolate prin ample spaŃii verzi, rezolvarea problemei locuinŃei prin blocuri înalte cu

multe apartamente, care să asigure o mare densitate în mijlocul unor spaŃii verzi, desfiinŃarea

străzilor “coridor” prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaŃie,

separarea strictă a căilor de circulaŃie şi diferenŃierea lor pe categorii: circulaŃie pietoni, circulaŃie

5

automobile etc., amenajarea unei ample reŃele de spaŃii verzi pentru recreere şi sport, integrarea

pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural.

Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaŃiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să

răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile VII,

VIII ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forŃă tot mai puternică necesitând noi

abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora, fiind necesară

clarificarea conceptului de urbanism.

În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raŃională

viaŃa unei populaŃii, într-un spaŃiu geografic determinat.

Termenul de urbanism a apărut pentru prima dată în lucrarea inginerului catalan

Ildefonso Cerda “Teoria generală a urbanizării”, publicată în 1867. Cu toate că termenul este

de dată relativ recentă şi desemnează ştiinŃa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice

ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe

Hipodam din Milet, Grecia Antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni

regulate, cu străzile formând un sistem pătrat.

Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea

CIAM (Congresului InternaŃional al Arhitecturii Moderne), iniŃiat de Le Corbusier. După cel de-

al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-

satelit) ca urmare a creşterii populaŃiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului

Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect îl constituie

sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezări“.

O altă abordare, mai completă, desemnează urbanismul ca fiind „stiinŃa proiectării şi

planificării lucrărilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei aşezări

omeneşti împreună cu complexul de măsuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în

vederea satisfacerii necesităŃilor materiale şi social-culturale ale noilor aşezari“. În aceeaşi idee

se înscrie şi definiŃia potrivit căreia urbanismul reprezintă „un ansamblu de măsuri tehnice,

administrative, economice şi sociale care trebuie să permită o dezvoltare armonioasă, raŃională

şi umană a aglomeraŃiilor“.

Se desprinde astfel, legătura absolut necesară între urbanism şi o serie de domenii ca

economia, geografia, demografia, etc., urbanismul reprezentând „ştiinta modernă care oferă

soluŃiile normative care asigură crearea şi organizarea oraşelor în baza unui „bilant teritorial”

adecvat al cărei sarcină de bază este fundamentarea necesităŃii decretării de oraşe noi şi de a le

transforma pe cele existente, în asa fel încât acestea să corespundă atât nevoilor actuale cât şi

celor viitoare“.

6

Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importantă componentă a acesteia având ca obiect localităŃile, aşezarile umane, urbane sau

rurale.

Aşadar, urbanismul este privit în strânsă interdependenŃă cu amenajarea teritoriului ca

parte integrantă a acesteia şi constituit dintr-un ansamblu de activităŃi prin care sunt urmărite

obiective legate de: ameliorarea condiŃiilor de viaŃă prin eliminarea disfuncŃionalităŃilor,

asigurarea accesului la servicii publice şi locuinŃe convenabile pentru toŃi locuitorii, crearea

condiŃiilor pentru satisfacerea cerinŃelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu

handicap, utilizarea eficientă a terenurilor în acord cu funcŃiile urbanistice adecvate, extinderea

controlată a zonelor construite, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural

construit şi natural, asigurarea calităŃii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate

localităŃile, protejarea localităŃilor împotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezintă o activitate de interes general cu caracter continuu,

care se desfăşoară pe întreg teritoriul, având drept obiective principale determinarea structurii

funcŃionale a localităŃilor şi utilizarea raŃională şi echilibrată a terenurilor.

Conceptul de urbanism include acŃiuni de cunoaştere şi remodelare a spaŃiilor urbane

având la baza activităŃi de investigare şi diagnoză, prognoză, strategie şi fundamentarea

deciziilor şi priveşte: cadrul natural, funcŃiile economice ale teritoriului, populaŃia, reŃeaua

generală de localităŃi şi echiparea tehnică a teritoriului. Totodată, un alt aspect luat în

considerare în determinarea conŃinutului urbanismului îl reprezintă delimitarea unei localităŃi

care are în vedere cadrul natural şi condiŃiile specifice ale terenului, forma şi organizarea

localităŃii, asigurarea unei densităŃi economice. În acelaşi timp, identificarea zonelor funcŃionale

prezintă o deosebită importanŃă în definirea unui oraş, acestea reprezentând teritorii din cadrul

unei localităŃi, echipate şi amenajate, în care se desfăşoară cu preponderenŃă aceeaşi activitate.

Zonele funcŃionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industrială, zona de

locuit, zona dotărilor social-culturale, zona de spaŃii verzi, zona de circulaŃie şi transport.

1.2. TIPOLOGII ALE URBANIZĂRII

Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban

care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate al secolului al-XX-

lea. În prezent, majoritatea specialiştilor consideră că urbanizarea reprezintă un proces prin care

„teritorii şi oameni devin urbani” iar schimbările se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al

populaŃiei prin creşterea ponderii spaŃiului şi populaŃiei urbane în ansamblul unei regiuni.

7

Urbanizarea poate fi privită şi din punct de vedere sociologic adică al „modului de viaŃă

generat de acest proces şi care, în esenŃă, exprimă un transfer de caracteristici urbane asupra

localităŃilor rurale.”

Transformările ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel

demografic au generat o serie de schimbări în caracteristicile spaŃiale şi funcŃionale ale oraşelor,

noŃiunea de aglomerare urbană căpătând dimensiuni diferite de la o Ńară la alta. Dintre oraşele

delimitate mai mult sau mai puŃin în plan teritorial, unele formează adevărate aglomerări urbane

care, în unele regiuni se unesc şi generează noi forme teritoriale urbane. Din multitudinea

acestora, se pot distinge: oraşul propriu-zis ca formă iniŃială bine conturată prin limite

administrative, aglomerarea urbană ca forma cea mai dezvoltată şi dinamică a oraşului modern

reprezentând o arie urbanizată alcătuită dintr-un oraş de cel puŃin 50.000 de locuitori împreună

cu zona sa suburbană, microregiunea urbană ca forma mai cuprinzatoare constând într-o

îmbinare, în anumite grade de dependenŃă economică, socială şi urbană, concentrată şi distinctă

în teritoriu de aşezari urbane şi rurale care conferă ansamblului un anumit profil specific

economic şi social, conurbaŃia - alcătuită din oraşe unite prin legături strânse de producŃie şi care

formează arii continue urbanizate, metropola semnificând poziŃia marilor oraşe multimilionare,

puternic extinse în teritoriu, zona metropolitană care se întinde pe o arie care cuprinde cel puŃin

100.000 de locuitori şi este alcătuită dintr-un oraş cu cel puŃin 50.000 de locuitori şi mai multe

suburbii, megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA, pentru a

desemna marile formaŃiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston

şi Washington).

ApariŃia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea

unor progrese în plan economic, social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de

probleme legate de creşterea criminalităŃii, a şomajului, a presiunii funciare şi a preŃurilor

imobilelor, degradarea mediului natural, social şi cultural contribuind astfel la scăderea nivelului

calităŃii vieŃii, la amplificarea discrepanŃelor între mediul urban şi cel rural şi în consecinŃă, la

adâncirea dezechilibrelor în plan regional.

Problemele cu care sunt astăzi1 confruntate aglomerările sunt caracterizate extrem de

plastic de John Friedmann (cel care iniŃiază conceptul de “world city”), care afirmă ca între

societăŃile regionale şi institutiile locale, pe de o parte, şi strategiile companiilor economice la

nivel internaŃional (global), pe de altă parte, se înregistrează o adevarată “schizofrenie socială”

iar Manuel Castells afirmă în lucrarea sa intitulată The Informational Society: Information

Technology, Economic Restructuring and the Urban-Regional Process, apărută la Oxford în

1 Analiza Auditului Urban arată că un context naŃional nu poate influienŃa foarte mult, când trebuie să explicăm creşterea oraşelor Poloniei Angliei sau României (Sursa: The State of European cities)

8

1989:”…cu cât economia devine mai interdependentă la scară globală, cu atât mai puŃin pot

administraŃiile publice regionale şi locale, aşa cum există ele astăzi, să acŃioneze asupra

mecanismelor de bază care condiŃionează existenŃa zilnică a locuitorilor lor.”

Luând în considerare aceste probleme şi contextul economic, social şi politic, specialiştii,

organismele locale şi naŃionale implicate în formularea politicii urbane încearcă mecanismele

cele mai suple şi operaŃionale pentru consolidarea cooperării la nivelul aglomerării urbane.

Primele încercări în acest sens au fost înregistrate în Franta prin instituirea AgenŃiilor de

Urbanism ale AglomeraŃiilor (SUA) şi în Olanda unde, în 1992, primăria din Amsterdam decide

“autofragmentarea” acestuia în mai multe “entităŃi administrative” mai mici, pentru a încuraja

comunităŃile învecinate să se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. O altă

tendinŃă care se conturează în cadrul preocupărilor de clarificare a noŃiunii de urbanism, se referă

la conceptul de „noul urbanism“, acesta reprezentând o mişcare din SUA care pune în discuŃie

crearea de mici oraşe şi asezări.

Calthorpe defineşte urbanismul prin „diversitate, scară pietonală, spaŃiu public şi

structură de vecinatate“ susŃinând că aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei

regiuni metropolitane. De altfel, el afirmă în 1994 că „...ar trebui să existe margini bine

delimitate, sistemul de circulaŃie ar trebui să funcŃioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de

tranzit regional), spaŃiul public ar trebui să fie mai mult formativ decât rezidual, domeniile

civice ar trebui să formeze o ierarhie completă (centre culturale legate, districte comerciale şi

vecinătăŃi rezidenŃiale), iar populaŃia şi utilităŃile ar trebui să fie diverse (create de spaŃieri

adecvate şi de un echilibru între locurile de muncă şi cele de locuit)“.

În prezent, devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare strictă între mediul

natural şi cel artificial având în vedere că prin simbioza lor organică, a rezultat un fenomen

calitativ nou, denumit în terminologia internaŃională “mediu uman”. Acest concept a fost adoptat

la Congresul al IX-lea al Uniunii InternaŃionale a Arhitectilor de la Praga, în 1967, prilej cu care

a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii

aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de înlăturare a cauzelor ce provoacă

raporturile de neconcordanŃă cu efecte autodistructive pentru societatea umană.

Indiscutabil, dezvoltarea oraşului are consecinŃe nefavorabile asupra spaŃiului şi mediului

înconjurător, asupra calităŃii vieŃii oamenilor. În acest sens, pot fi menŃionate: consumul de

spaŃiu cu impact asupra ecosistemului, exploatarea fără restricŃii a resurselor naturale, în

special a celor neregenerabile, efectele poluante ale marilor oraşe, efectele asupra stării de

sănătate a oamenilor, etc.

Explozia continuă a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor

pentru locuinŃe, circulaŃie, sănătate, educaŃie, petrecerea timpului liber, etc. în paralel cu

9

amploarea tendinŃelor de cosmopolitism şi segregare, creşterea somajului, a sărăciei şi

insecurităŃii sociale, a presiunii funciare şi a speculei imobiliare, contribuind în final la

degradarea calităŃii vieŃii şi a mediului.

Schimbările ce au avut loc pe plan mondial la sfarşitul sec. XX au determinat

amplificarea provocărilor economice, sociale, politice, pe care municipalităŃile trebuie să le

gestioneze în funcŃie de interesele comunităŃilor locale în condiŃiile în care competiŃia între oraşe

a devenit tot mai puternică. În acest context, marketingul urban presupune alegerea unor

modalităŃi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor

segmentelor Ńintă interesate de dezvoltarea urbană.

Astfel, marketingul urban vizează toate componentele oraşului ca sistem. SoluŃia pe

termen lung în dezvoltarea echilibrată a oraşelor presupune îmbunătăŃirea a patru factori esenŃiali

de marketing, prezenŃi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreŃinerea

infrastructurii în beneficiul cetăŃenilor, firmelor şi al vizitatorilor, constituirea de noi elemente de

atracŃie care să ducă la o îmbunătăŃire a calităŃii vieŃii, promovarea caracteristicilor şi condiŃiilor

de viaŃă îmbunătăŃite, obŃinerea sprijinului din partea cetăŃenilor săi, a liderilor, instituŃiilor

existente, pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi, investiŃii şi vizitatori.

În actualele condiŃii ale mondializării economiei, mutaŃiilor tehnologice, creşterii

demografice şi legat de aceasta, a concentrării urbane la scară mondială, o altă problemă care

capătă noi dimensiuni o reprezintă gestiunea urbană, termenul de “administraŃie publică”

devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare şi conducere a oraşelor şi

locuitorilor acestora.

Într-o lume în care participarea întreprinderilor şi a societăŃii civile în procesul de

administrare a oraşelor devine din ce în ce mai semnificativă, o definiŃie mai cuprinzătoare a

noŃiunii de “gestiune urbană” ar include “ansamblul acŃiunilor prin care cetăŃenii oraşului îşi

rezolvă problemele în mod colectiv şi răspund nevoilor sociale cu sprijinul administraŃiei

publice”.

În plan social, conceptul de gestiune urbană poate fi înŃeles drept “capacitatea de

integrare, de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizaŃiilor şi grupurilor sociale şi de

reprezentare a acestor interese în plan extern.”

Literatura de specialitate nu cuprinde precizări referitoare la existenŃa unui model unic de

gestiune urbană, fiecare oraş adaptându-şi propria politică în funcŃie de contextul local şi

naŃional. Cu toate acestea, în Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politică şi dezvoltare

teritorială în noiembrie 2000, intitulat “ÎmbunătăŃirea gestiunii în zonele urbane” au fost

stabilite câteva principii ale politicii urbane, printre care: principiul coerenŃei, principiul

competivităŃii, principiul coordonării, principiul echităŃii, principiul flexibilităŃii, principiul

10

specificităŃii teritoriului naŃional, principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populaŃiei, principiul

subsidiarităŃii, principiul durabilităŃii Ńinând cont de păstrarea calităŃii mediului înconjurător.

O altă problemă care se situează în centrul preocupărilor pentru introducerea unor noi

metode de gestiune urbană reprezintă parteneriatul dintre sectorul public şi cel privat în procesul

complex de luare a deciziilor, dată fiind complexitatea şi dimensiunea proiectelor de dezvoltare

urbană precum şi lipsa capacităŃilor financiare.

Parteneriatul public-privat a apărut în anii ’80 în domeniul dezvoltării urbane fiind

considerat un instrument important în dinamica proiectelor urbane în care principalii parteneri

sunt: sectorul privat (investitori, bancheri, etc.), sectorul public (autorităŃile locale şi regionale,

guvernul) şi organizaŃiile non-guvernamentale.

Există însă şi opinii potrivit cărora parteneriatul public-privat reprezintă un concept “vag

şi periculos”, în sensul menŃinerii unei situaŃii în care nu există nici o responsabilitate (de

exemplu, cazul distrugerii pădurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern şi

întreprinzătorii particulari).

Se impune deci găsirea unor modalităŃi de a îmbina instrumentele economice cu

reglementările juridice, într-un cuvânt adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Nu în ultimul

rând, politica urbană trebuie să aibă în vedere dezvoltarea locală, proces fondat pe implicarea

tuturor actorilor interesaŃi: aleşii locali, grupurile socio-profesionale, grupurile asociative,

promotorii de proiecte, populaŃia locală pe de o parte, şi întreprinderile, Camerele de ComerŃ şi

Industrie, statul, pe de altă parte.

1.3. CONCEPTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Un rol important în elaborarea politicilor urbane îl deŃine dezvoltarea durabilă, concept

care implică relaŃiile oamenilor cu mediul înconjurător şi responsabilităŃile generaŃiilor actuale

faŃa de generaŃiile viitoare. În anul 1972, ConferinŃa asupra mediului de la Stockholm, organizată

sub egida ONU, a lansat pentru prima oară semnale serioase referitoare la mediu şi îndeosebi la

poluarea acestuia pentru ca mai apoi, Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe

lângă ONU să introducă termenul de dezvoltare durabilă.

Având în vedere conŃinutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar şi

semnificaŃiile pentru dezvoltarea economico-socială, conceptul de dezvoltare durabilă beneficiat

de numeroase definiŃii şi abordări (Thomas Jefferson, 6 Septembrie 1789, Beth E. Lachman,

Critical Technologies Institute, Linking Sustainable Community Activities to Pollution

Prevention: A Sourcebook, April 1997, William D. Ruckelshaus, "Toward a Sustainable World,"

11

Scientific American, September 1989, Muscoe Martin, A Sustainable Community Profile from

Places, Winter 1995, etc.

Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabilă, Ńările dezvoltate au

elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu şi lung legate de controlul

poluării, gestiunea resurselor şi abordarea calităŃii vieŃii într-un sens mai larg, crearea unui

cadru instituŃional şi legislativ adecvat, promovarea progresului tehnologic în favoarea unei

creşteri în acord cu cerinŃele mediului.

Prin dimensiunile şi importanŃa efectelor sale, problematica aşezărilor urbane constituie

tot mai mult obiectul reglementărilor referitoare la amenajarea şi protejarea zonelor locuite în

direcŃia asigurării dezvoltării durabile. Totodată, ea se regăseşte în sfera preocupărilor unor

organisme internaŃionale sau regionale generând evenimente, programe şi acŃiuni specifice.

Rolul principal în domeniul cooperării la nivel mondial privind aşezările urbane a fost

asumat de ONU care a consacrat acestei probleme două reuniuni interstatale: Habitat I

(Vancouver, Canada, 1976) şi Habitat II (Istanbul, Turcia, 1996). şi ConferinŃa Habitat II care a

urmărit promovarea unei “viziuni pozitive” asupra oraşelor secolului XXI punând accentul pe

rolul autorităŃilor locale şi al descentralizării acŃiunilor.

În cadrul conferinŃei au fost adoptate două documente: DeclaraŃia de la Istanbul care

promovează solidaritatea între popoare în scopul realizării dreptului la locuinŃă şi eliminării

discriminărilor şi Planul mondial de acŃiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare şi

programe de acŃiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinŃă. Tot

cu aceasta ocazie a fost creată Comisia NaŃiunilor Unite asupra aşezărilor umane (CNUAU)

alcătuită din reprezentanŃi ai colectivităŃilor locale şi societăŃii civile.

În ceea ce priveşte spaŃiul european, preocupările referitoare la aşezările urbane au fost

materializate prin adoptarea unor importante documente, dintre care pot fi menŃionate: Tratatul

de la Amsterdam (1999), noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000), angajamentele

comunitare decurgând din aderarea la ConvenŃia-cadru privind schimbările climatice (1992) şi

Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de seră, cu impact direct asupra

activităŃilor urbane, cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000),

recomandările privind ocuparea forŃei de muncă şi planurile naŃionale privind ocuparea,

schemele de dezvoltare ale spaŃiului comunitar (SDEC/ESDP), Carta Europeană a amenajării

teritoriului, adoptată la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania), etc.

Un moment de referinŃă în analiza problematicii urbane l-a constituit, în 1997,

prezentarea de către Comisia Europeană pentru Habitat a documentului intitulat “Problematica

urbană - orientări pentru o dezbatere europeană” - prin care îşi afirmă intenŃia de a examina

politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizând trei obiective majore şi anume:

12

afirmarea rolului oraşelor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european,

policentric şi echilibrat, promovarea unei economii urbane diversificate, flexibile şi competitive,

îmbunătăŃirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor

moderne de gestiune urbană.

Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spaŃiului urban îl

constituie măsurile legislative care să cuprindă instituirea unor taxe ecologice la care se adaugă

acŃiuni de cooperare între colectivităŃile locale şi regionale, pe de o parte, şi între acestea şi

Comisia Europeană pe de altă parte (Directivele 85/337/CEE, 91/156/CEE, 91/689/CEE,

94/62/CEE, 96/61/CE, etc).

Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor două sisteme comunitare:

- Eco-Label şi Eco-Management şi - Audit (EMAS) care să creeze condiŃiile introducerii pe piaŃă

a produselor ecologice şi a metodelor de gestiune a mediului.

În ceea ce priveşte patrimoniul natural şi cultural, Programul intitulat “Oraşul de mâine”

propune o serie de măsuri referitoare la patrimoniul cultural, istoric şi arhitectural, îndeosebi

centrele istorice, utilizarea spaŃiilor verzi, presiunea exercitată asupra zonelor litorale, protecŃia

civilă, alunecarea terenurilor, incendii, securitatea clădirilor. Tot în sfera preocupărilor legate

durabilitatea urbană se înscrie şi cea de-A Treia Conferintă Europeană a Municipiilor şi Oraşelor

Durabile desfăşurată în perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri

13

municipali din 36 de Ńări europene şi regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat în

transformarea durabilă a municipiilor şi oraşelor şi pentru a cădea de acord asupra direcŃiilor şi

eforturilor de la începutul secolului XXI în această direcŃie.

1.4. LOCUIREA URBANĂ – TIPOLOGIA ORAŞELOR

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanŃă doar din punct de vedere

statistic, ci constituie o sursă preŃioasă de informaŃii în ceea ce priveşte prezenŃa anumitor

trăsături tipologice. Pot fi apreciate ca:

Oraşe mici – cele care au sub 20.000 de locuitori

Oraşe mijlocii – cele care au mai mult de 20.000 de locuitori

Oraşe mari – cele care au peste100.000 de locuitori

Oraşe foarte mari – cele cu peste 500.000 de locuitori

Oraşe plurimilionare – care au peste 2.500.000 de locuitori

ConurbaŃii – aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane,

sisteme create în teritoriu şi care au funcŃiuni complexe.

Megapolisuri – concentrări suprametropolitane, cu o populaŃie mai mare de 4.000.000 de

locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio

(11.350.000), Rhein-Ruhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra

(7.700.000 ), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc.

În ceea ce priveşte Ńara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinŃele generale

ale urbanizării pe plan mondial, dar condiŃiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au

conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare”, de modelare dirijată – adesea incompetentă şi

iresponsabilă – a generat situaŃii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcŃiile

evolutive normale.

În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din

construcŃii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcŃii noi – precum cele din

„design-ul conceptual” sau „proiectării holistice”, care presupun o abordare şi o viziune globală

asupra obiectului arhitectural, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din

domeniul construcŃiilor, arhitecturii şi urbanismului într-o concepŃie de dezvoltare durabilă.

1.5. STRUCTURI TERITORIAL – STATISTICE

Politica regională a Uniunii Europene este considerată elementul cheie care a determinat

apariŃia zonelor statistice şi dezvoltarea statisticii regionale. În acest sens, statisticile regionale

14

trebuie să permită atât măsurarea situaŃiei economice regionale, cât şi fundamentarea criteriilor

de intervenŃie ale Uniunii.

În prezent, în Uniunea Europeană, la baza statisticilor regionale stau cele două

nomenclatoarele statistice elaborate şi actualizate de EUROSTAT:

- Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS);

- Nomenclatorul „Regiunile statistice ale statelor EFTA şi Central Europene”.

Nomenclatorul UnităŃilor Teritorial Statistice (NUTS2) a fost înfiinŃat în urmă cu 25 de

ani pentru a oferi un cadru comun pentru colectarea datelor statistice la nivel regional în cadrul

ComunităŃii Europene. Prima referire la clasificarea NUTS este făcută în textul Regulamentului

2054/1988 care stă la baza Fondurilor Structurale, făcându-se referire la criteriile privind

acordarea de sprijin prin Fondurile Structurale. De-a lungul timpului, NUTS a fost permanent

actualizat, iar un regulament propriu a fost adoptat de Parlament şi de Consiliu abia în 2003. În

acest regulament se defineşte împărŃirea teritorială numai pentru Statele Membre ale UE şi este

organizat pe trei nivele statistice.

NUTS este utilizat pentru colectarea, îmbunătăŃirea şi armonizarea statisticii regionale la

nivelul întregii Uniuni Europene, pentru analiza economico-socială a regiunilor, dar şi pentru

aplicarea politicilor de dezvoltare.

Analiza economico-socială a regiunilor se realizează la toate cele trei nivele teritorial-

statistice şi urmăreşte identificarea problemelor regionale ale UE (prin analiza comparativă a

regiunilor de nivel NUTS 1), a problemelor regionale ale Statelor Membre şi Candidate (prin

analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 2), precum şi a problemelor locale ale acestora

(prin analiza comparativă a regiunilor de nivel NUTS 3).

Statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 şi NUTS 3 sunt folosite de Comisia Europeană

pentru stabilirea eligibilităŃii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale.

Astfel, cea mai mare parte a acestor fonduri este alocată regiunilor clasificate la nivelul teritorial-

statistic NUTS 2.

Nivelul teritorial-statistic NUTS 2 reprezintă, cel mai important element al politicii de

dezvoltare regională. Nivelul NUTS 2 este esenŃial atât pentru România, cât şi pentru celelalte

Ńări deoarece criteriile de alocare a Fondurilor Structurale se bazează, pe indicatori statistici

calculaŃi la acest nivel.

Indiferent de structura administrativă, regulamentul defineşte nivelurile NUTS pe baza

criteriului populaŃiei:

2 NUTS = Nomenclature des unités territoriales statistiques (nomenclature of territorial units for statistics) şi este guvernat de Regulamentul UE

Regulation. Vezi mai multe informaŃii la : http://ec.europa.eu/comm/eurostat/ramon/nuts/lau_en.html

15

Teritoriile celor opt regiunilor de dezvoltare din România sunt considerate teritorii

statistice de nivel NUTS 2, iar teritoriile celor 41 judeŃe şi teritoriul Municipiului Bucureşti sunt

considerate teritorii statistice de nivel NUTS 3.

1.6. SCOPUL LUCRĂRII:

Scopul lucrării îl constituie identificarea unor direcŃii spre care se îndreptă urbanizarea

în Uniunea Europeană, prin prisma Amenajării Teritoriului, studiind evoluŃia cunoştintelor

asupra dezvoltării Zonelor Metropolitane, pentru evidenŃierea exigenŃelor diferitelor scenarii de

dezvoltare, astfel încât o dezvoltare prea rapidă dictată de sectorul economic, neglijând celelalte

laturi ale echi-triunghiului de dezvoltare – social-economic-mediu, să nu ne surprindă fără a

avea la dispoziŃie soluŃii alternative compensatorii.

1.7. CONTEXTUL DEZVOLTĂRII TERITORIALE

1.7.1. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN CONTEXT EUROPEAN

MACRO-CONTEXT:

La începutul anilor `60 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

(http://www.coe.int/) preocupată de concentrarea excesivă a disparităŃilor regionale, declară în

cadrul rezoluŃiei 210/1961: că « este convinsă că dezvoltarea spaŃială armonioasă a activităŃilor

economice, sociale, culturale este irealizabilă fără o politică de amenajare a teritoriului ».

Prin RezoluŃiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri

al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării

teritoriului şi să instituie pentru aceasta o conferintă europeană ministerială permanentă,

însărcinată cu elaborarea noilor orientări politice de dezvoltare teritorială a continentului

european şi să asigure armonizarea politicilor naŃionale în domeniul amenajării teritoriului.

Prin RezoluŃiile 525 şi 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de Miniştri

al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul amenajării

teritoriului şi să instituie pentru această Primă ConferinŃă Europeană a Miniştrilor Responsabili

cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) (http://www.coe.in/CEMAT) a avut loc în 1970 la Bonn –

Germania.

16

Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului, documente

fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. După 1991 România a participat constant

la Sesiunile CEMAT prin reprezentanŃi ai ministerului responsabil cu amenajarea teritoriului.

« Carta Europeană a amenajării teritoriului » adoptată în 1983, de CEMAT a Torremolinos -

Spania defineşte amenajarea teritoriului ca « expresia spaŃială a politicilor economice, sociale,

culturale şi ecologice a tuturor societăŃilor » cu următoarele obiective fundamentale:

• Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;

• Ameliorarea calităŃii vietii;

• Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului;

• Utilizarea raŃională a solului.

Statele Uniunii Europene au adoptat politici funciare diferite. Analizând situaŃia din

câteva Ńări, este surprinzător să constatăm că Ńările care se consideră liberale au o politică foarte

voluntaristă în ceea ce priveşte protecŃia suprafeŃelor agricole. Acest tip de politică a fost adoptat

de Anglia. Cu toate acestea, pentru majoritatea statelor Uniunii Europene, modificarea funcŃiei

terenurilor agricole este o preocupare majoră.

În FranŃa, din ce în ce mai multe persoane condamnă slăbiciunile politicii de împiedicare

a pierderii suprafeŃelor agricole în favoarea urbanizării. Această problemă a fost discutată în

detaliu, pe parcursul congresului Safer, de la Metz (FranŃa). SituaŃia este foarte diferită în statele

Uniunii Europene şi este determinată atât de aspectele economice cât şi de cele culturale.

Austria se confruntă cu una din cele mai dificile situaŃii: “În jurul oraşelor şi satelor, în

special din regiunea Tyrol, se pot observă modificări pregnante în ceea ce priveşte destinaŃia

suprafeŃelor agricole”, explică Christa Bauer, consilier pentru agricultură şi mediu.

Între 2001 şi 2005, suprafeŃele ocupate de oraşe au crescut cu 7%. În Austria, teritoriul

este împărŃit în nouă landuri şi comune. “Ar trebui să întărim instrumentele legislative pentru a

proteja terenurile agricole”, adaugă demnitarul austriac.

"Zone naturale" în Olanda

În Olanda, presiunea funciară este foarte intensă: 16 milioane de locuitori “împart”

teritoriul cu 14 milioane de porci şi 125 milioane de pui! PreŃul terenurilor agricole a crescut

ameŃitor: între 20.000 şi 40.000 de euro/hectar.

Există o multitudine de planuri pentru amenajarea spaŃiului rural, dar acestea nu au

efectul scontat în micşorarea presiunii. “Observăm cum se dezvoltă o agricultură cu două

viteze”, explică Mariann Vaes, ataşatul agricol al ambasadei Olandeze în FranŃa, “una care

17

răspunde cerinŃelor de competitivitate de pe piaŃa mondială şi o alta care contribuie la

ameliorarea peisajului”.

În Olanda, am implementat “zone naturale”, ajutându-i pe agricultori să dezvolte alte

activităŃi, în special cele turistice.

Cele 5 milioane de danezi deŃin în crescătorii peste 26 de milioane de porci. Acest număr

este colosal, dar în Danemarca există o veritabilă politică de gestionare a fondului funciar.

Sistemul impune taxe fiscale pentru proprietarii care cer modificarea destinaŃiei terenurilor

agricole.

Recent, autorităŃile daneze au implementat o politică de mediu care tinde să retragă

anumite terenuri din agricultură pentur a proteja zonele cu un echilibru fragil.

“Centuri verzi” în Anglia

Anglia, a pus în practică, începand cu anul 1955, o politică foarte strictă de amenajare a

teritoriului, care instituie “centuri verzi”. Aceste teritorii acoperă 12% din suprafaŃa totală.

“Centurile verzi permit controlul expanisiunii oraşelor, împiedică oraşele vecine să se

regrupeze şi împedică zonele construite să invadeze zonele agricole”, explică Andy Gregory,

ataşatul agricol al ambasadei Marii Britanii, la Paris. Terenurile agricole sunt clasate în cinci

categorii, în funcŃie de calitatea lor. “AutorizaŃiile de urbanizare sunt greu de obŃinut pe

terenurile agricole cele mai bune”, adaugă Andy Gregory. “Legile care reglementează

amenajarea funciară sunt foarte stricte, dar piaŃa terenurilor este liberă, precizează ataşatul

agricol englez.

Prima dată când s-a explicat dreptul de preemŃiune, am crezut că am înteles greşit, din

cauza unei probleme lingvistice!”.

În Ungaria, terenul rămâne în proprietatea maghiarilor

Care este situaŃia în noile state ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte fondul funciar?

SituaŃia este foarte diferită de la o Ńară la alta. Ungaria, unde terenurile agricole sunt

fertile, dispune de o legislaŃie foarte strictă. “Odată cu legea din 1994, o investitie non agricolă

pe un teren agricol nu poate să fie realizată decât în cazuri excepŃionale şi vom utiliza prioritar

terenuri cu o fertilitate redusă”, explică Viktoria Pallagra, ataşatul agricol al ambasadei Ungariei

la Paris.

Alte măsuri de protecŃie: este interzis ca societăŃile, persoanele juridice şi străine să

cumpere terenuri agricole în Ungaria, până în anul 2011.

PreŃurile terenurilor agricole variază între 1.400 şi 1.600 de euro/ha. Persoanele străine

care au cumpărat terenuri în Ungaria au profitat de vidul legislativ de după căderea regimului

comunist, dar acest lucru nu mai este posibil. “În Ungaria, terenul este considerat ca o

18

moştenire pe care trebuie să o protejăm! Acesta este motivul pentru care statul subvenŃionează

tehnicile agricole durabile”, adaugă demnitarul maghiar.

Ravagiile derivei liberale din Slovenia

Slovenia nu a luat măsuri drastice şi ministrul agriculturii îşi face probleme. “TendinŃa de

dispariŃie a terenurilor agricole este foarte preocupantă”, declară Milena Smit, consilieră

guvernamentală slovenă. „Dacă menŃinem acceaşi orientare, terenurile agricole vor dispărea în

următorii 100 de ani iar patrimoniul natural este ameninŃat”. Slovenia a fost condusă, timp de

12 ani, de un guvern foarte liberal, care nu a implementat o politică de amenajare a teritoriului.

(Sursa: Agra Presse Hebdo, Numărul 3038 )

1.7.2. CONTEXT NAłIONAL PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI

MICRO-CONTEXT

POR şi amenajarea teritoriului - componente ce pot să finalizeze conceptul de dezvoltare

teritorială

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor a organizat 25 septembrie 2007,

o întâlnire consultativă privind colaborarea pentru crearea instrumentelor de implementare a

Conceptului Strategic de Dezvoltare Teritorială a României 2007-2030 la care au participat

reprezentanŃi ai instituŃiilor publice, reprezentanŃi ai universităŃilor, institutelor de cercetare şi

consultanŃi.

„Ceea ce este important este că aici, la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi

LocuinŃelor sunt împreună componente care pot să finalizeze acest concept strategic de

dezvoltare teritorială a României: Programul OperaŃional Regional şi Amenajarea Teritoriului.

În urma consultărilor cu mediul academic şi cu toti actorii din acest domeniu, sperăm ca până la

sfârşitul anului să avem un proiect de lege în ceea ce priveşte Conceptul Strategic de Dezvoltare

Teritorială al României 2007-2030” a declarat ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi

LocuinŃelor, Laszlo Borbely.

Întâlnirea face parte din procesul iniŃiat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi

LocuinŃelor (MDLPL) încă din 2005 pentru elaborarea Conceptului Strategic privind

Dezvoltarea Teritorială a României şi reintegrarea în structurile teritoriale ale Uniunii Europene

2007-2030 (CSDTR 2007-2030).

„Regiunile de dezvoltare ale României stabilite în 1998 sunt prea mari şi nu Ńin cont

foarte bine de tradiŃii, însă reprezintă un reper de unde se poate porni”.

19

Dacă avem ambiŃia să discutăm reorganizarea acestor regiuni pe baze ştiintifice, atunci

trebuie ca până în 2009 să avem acest concept strategic fundamentat ştiinŃific care să permită

politicului să discute cu Comisia Europeană reorganizarea şi acordarea de atribuŃii administrative

regiunilor până în 2012 a mai declarat Laszlo Borbely.

CSDTR 2007-2030 este elaborat sub coordonarea MDLPL de către Institutul NaŃional de

Cercetare şi Dezvoltare URBAN PROIECT şi de către Universitatea de Arhitectură şi Urbanism

"Ion Mincu" Bucureşti şi se bazează pe consultarea largă la nivel naŃional a entităŃilor relevante.

Scopul elaborării CSDTR 2007-2030 este de a pune în evidenŃă, din perspectiva

teritorială integrată, modalităŃile de valorificare a potenŃialului naŃional în vederea recuperării

decalajelor de dezvoltare şi a stimulării dezvoltării echilibrate a României, pe de o parte, şi de

afirmare şi consolidare a rolului României ca stat membru al Uniunii Europene şi de actor activ

în zona Europei Centrale şi de Est, pe de altă parte. De asemenea, este vizată asigurarea

transparenŃei, la nivel teritorial, a impactului investiŃional în raport cu problemele şi potenŃialul

teritorial.

1.8. PRINCIPALELE DOCUMENTE EUROPENE LA CARE ROMÂNIA ÎŞI

ALINIAZĂ POLITICILE SALE ÎN DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

Carta europeană a amenajării teritoriului – document al Consiliului Europei, adoptat de

cea de a 6-a ConferinŃă Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului

(CEMAT), care a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983)

Schema de Dezvoltare a SpaŃiului Comunitar (SDEC) – Dezvoltarea spaŃială echilibrată

şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene - document al Uniunii Europene, adoptată la Consiliul

Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului din Ńările Uniunii Europene –

Potsdam, Germania (mai 1999)

20

Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european –

document al Consiliului Europei, adoptat la ConferinŃa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu

Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000)

Agenda Teritorială Europeană - document al COMISIEI EUROPENE (mai 2007)

InitiaŃive Comunitare care Sprijină Amenajarea Teritoriului

Activitatea de amenajare a teritoriului la nivel european este sprijinită de INTERREG,

ESPON

1.9. AMENAJAREA TERITORIULUI NAłIONAL – CADRUL JURIDIC

În România cadrul legal de desfăşurare a activităŃilor de amenajare a teritoriului şi de

urbanism a fost completat în anul 2001 odată cu promulgarea Legii 350/2001 privind

amenajarea teritoriului şi urbanismul, care stabileşte:

• Obiectivele amenajării teritoriului

a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu

respectarea specificului acestora;

b) îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii oamenilor şi colectivităŃilor umane;

c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecŃia mediului;

d) utilizarea raŃională a teritoriului.

• obligativitatea desfăşurării activităŃilor de amenajarea teritoriului, în vederea gestionării

teritoriului continuu şi de perspectivă, în interesul colectivităŃilor care îl folosesc, în

concordanŃă cu valorile şi aspiraŃiile societăŃii şi cu cerinŃele integrării în spaŃiul

european.

• structura instituŃională şi atribuŃiile în domeniu ale administraŃiei publice centrale,

judeŃene şi locale.

• categoriile de documentaŃii de Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, competenŃele de

avizare şi aprobare ale acestora.

Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele documente

europene din acest domeniu.

Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe şi proiecte care armonizează la

nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice şi culturale în vederea asigurării

dezvoltării durabile în profil spaŃial a diferitelor zone ale Ńării.

21

Conform Legii 350/2001 activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg

teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaŃiale la nivel

naŃional, regional, judeŃean, orăşenesc şi comunal, creând cadrul adecvat pentru dezvoltarea

echilibrată şi utilizarea raŃională a teritoriului precum şi gestionarea responsabilă a resurselor

naturale şi protecŃia mediului.

1.9.1. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI CENTRALE ÎN DOMENIUL

AMENAJĂRII TERITORIULUI

Activitatea în domeniu la nivel naŃional este coordonată de către Guvern, care stabileşte

în raport cu conŃinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici

sectoriale.

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor este organul specializat al Guvernului în

domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, având în această calitate urmatoarele atribuŃii

principale:

1. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional – PATN ;

2. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional – PATR – care

fundamentează dezvoltarea regională;

3. asigură elaborarea Regulamentului General de Urbanism;

4. asigură colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraŃiei

publice centrale, pentru fundamentarea, din punctul de vedere al amenajării teritoriului şi

al urbanismului, al programelor strategice sectoriale;

5. asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeŃene şi

consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele

guvernamentale şi liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului

la nivel regional, judeŃean şi local;

6. asigură avizarea documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit

competenŃelor stabilite prin prezenta lege.

1.9.2. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE JUDEłENE ÎN

DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

22

Consiliul judeŃean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la

nivel judeŃean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi

organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a

teritoriului şi de urbanism.

Coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeŃean,

conform legii, şi stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi

dezvoltarea urbanistică a localităŃilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de

urbanism.

În acest scop coordonează activitatea consiliilor locale şi le acordă asistenŃă tehnică de

specialitate.

Consiliul judeŃean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a

teritoriului naŃional, regional şi zonal în cadrul documentaŃiilor de amenajare a teritoriului şi de

urbanism pentru teritoriile administrative ale localităŃilor din judeŃ, asigură elaborarea Planului

de Amenajare a Teritoriului JudeŃean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt

de interes judeŃean şi le aprobă conform prevederilor legii.

1.9.3. ATRIBUłIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE ÎN DOMENIUL

AMENAJĂRII TERITORIULUI

Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe

teritoriul unităŃii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în

documentaŃiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului

de dezvoltare urbanistică a localităŃilor componente ale comunei sau oraşului. În îndeplinirea

atribuŃiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul local utilizează

informaŃii din toate domeniile de activitate economico-socială.

1.9.4. STRUCTURA INSTITUłIONALĂ

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naŃional este coordonată de

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi LocuinŃelor care reglementează domeniul şi exercită

şi controlul statului privind aplicarea prevederilor si reglementărilor cuprinse în documentaŃiile

de amenajare a teritoriului şi de urbanism. DirecŃia Generală Dezvoltare Teritorială -

compartiment funcŃional din aparatul propriu al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi

LocuinŃelor, care asigură îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin acestuia în domeniul de activitate

specific, planificare şi dezvoltare teritorială, naŃională şi regională, cooperare teritorială,

urbanism şi amenajarea teritoriului, gestiune şi dezvoltare edilitară-imobiliară, locuire.

23

Serviciul Planificare Teritorială - compartiment funcŃional al DirecŃiei Generale

Dezvoltare Teritorială care coordonează:

• activitatea în domeniul amenajării teritoriului la nivel naŃional, zonal - regional;

• detalierea conceptului strategic în planuri de amenajare a teritoriului;

• activitatea de elaborare a Planului de Amenajare a Teritoriului NaŃional (PATN)

şi a Planului de Amenajarea Teritoriului Regional (PATZR), precum şi altor

planuri şi proiecte de amenajare a teritoriului conform competenŃelor stabilite de

lege;

• activitatea de reglementare metodologică a elaborării documentaŃiilor de

amenajare a teritoriului;

În coordonarea MDLPL funcŃionează INCD URBANPROIECT şi CDCAS înfiinŃate în

scopul desfăşurării activităŃii de cercetare ştiinŃifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul

urbanismului şi amenajării teritoriului.

În cadrul Consiliului judeŃean, municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General al

Municipiului Bucureşti funcŃionează potrivit legii structuri specializate în domeniul amenajării

teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul şef al judeŃului, al municipiului sau oraşului,

respectiv de arhitectul şef al Municipiului Bucureşti.

FuncŃia de arhitect şef este îndeplinită de un funcŃionar public având de regulă formaŃia

de arhitect sau urbanist licenŃiat al învăŃămîntului superior de lungă durată.

24

CAPITOLUL II. – METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. ORIENTĂRI ŞI TENDINłE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL

URBANIZĂRII

Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinŃei de concentrare şi centralizare

teritorială şi a populaŃiei au determinat o creştere haotică, la scară largă a marilor aglomerări

urbane, determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual

anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune.

La soluŃionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii

cât şi organismele internaŃionale şi naŃionale de decizie. Propunerile prin care s-a urmărit

eliberarea funcŃiilor vieŃii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinŃarea

în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit, mai apropiate şi aşezate în

mijlocul unor spaŃii plantate întinse, fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe

grădină) aflate la distanŃe mai mari de forŃa de atracŃie a unui centru polarizator.

Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaŃie dislocată din provincie

şi care – altfel – sporea excesiv populaŃia marilor oraşe.

SoluŃiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici

locuite, până la aglomerarea în formaŃiuni compacte a oraşului federativ.

Propunerile – adevărate exerciŃii de imaginaŃie – nu s-au bucurat de succes întrucât

problemele au fost abordate de o manieră abstractă, fiind rupte de fenomenele concrete ale

societăŃii contemporane. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaŃii directoare

ancorate în problematica generală a societăŃii maşiniste şi care pot fi reduse, în mod schematic, la

câteva sisteme antagonice: progresism, culturalism, naturalism; credinŃă în progres şi în

atotputernicia tehnicilor; aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor

comunităŃi culturale; aversiune pentru o lume „denaturalizată” şi nostalgie a unei relaŃii

formatoare cu natura.

Pentru prima oară, oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană

existentă a fost calificată ca dezordine, s-a încercat să i se opună ordinii ideale, modele.

Prin caracterul lor, în acelaşi timp raŃional şi utopic, aceste modele s-au dezvăluit a fi

puternice instrumente de acŃiune: ele au exercitat o influenŃă corozivă asupra structurilor urbane

stabilite şi au contribuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază.

După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi, dar care nu s-au bucurat de

succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecŃiunea abstractă a lucrărilor de planşetă

25

cu realitatea complexă a vieŃii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. Cele mai cunoscute

realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia.

ConstrucŃia oraşului Canberra – având o structură ciorchine, destinat a deveni capitala

Australiei – a demarat în anul 1913, după planurile lui B. Griffin, pentru ca în anul 1956 Bengt

Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale, câteva mici ansambluri de locuit risipite pe

o suprafaŃă tot atât de întinsă ca Parisul . . . cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaŃie

luxuriantă”.

Brasilia – construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer – urma să devină

capitala Braziliei, fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. Ea a

reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde, nefiind însă în nici un fel răspunsul la

probleme sociale şi economice precise.

Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri

supraurbane, capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase

„blocaje”. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaŃial (conceput ca o structură modulată

spaŃial, suspendată pe piloŃi amplasaŃi la distanŃe mari, aceste structuri eliberând solul), oraşul

vertical (format din cartiere independente de circa 30.000 de locuitori, volumetric închise în

imenşi hiperboloizi susŃinuŃi de pivoŃi centrali de 150 m înălŃime) şi oraşul crater (oraş subteran

în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Au existat şi alte numeroase şi

seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX, vehiculându-se chiar idei fanteziste care

presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaŃiului interplanetar.

Toate aceste încercări – jocuri ale fanteziei – nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în

realitatea complexă căreia îi rămân de soluŃionat problemele vizând aşezările umane. Aşa stând

lucrurile trebuiau găsite soluŃii viabile, realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite.

Abordarea urbanismului în concepŃia sistemică este o consecinŃă a aplicării acestei teorii

(elaborată de către Ludvig von Bartalanffy, în lucrarea „Teoria generală a sistemelor”) în

conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacŃiune. În anul 1964,

oraşul este comparat (de către B. J. L. Berry) cu un sistem deschis, integrat, la rândul său într-un

sistem superior de localităŃi. În anul 1971, studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel

al unui subsistem creat de om, integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind, în

simbioză, un sistem urban, căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să

furnizeze o eficienŃă maximă a eforturilor cheltuite, fie că acestea se referă la laturi

cuantificabile, fie că vizează laturi necuantificabile.

În această viziune, sistemul de localităŃi se poate constitui prin asocierea liberă a unor

localităŃi apropiate, indiferent dacă aparŃin mediului urban sau rural, între care se menŃine

delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului

26

material, cooperare care prezintă interes egal pentru toate părŃile asociate indiferent de mărimea

şi capacitatea fiecăreia.

Pe principiile care stau la baza funcŃionării ca sistem a aşezărilor urbane, potenŃialele

locale – specializate sau în curs de specializare – pot contribui la constituirea unui organism cu o

complexitate sporită, ale cărei posibilităŃi globale vor depăşi simpla însumare a contribuŃiei

tuturor participanŃilor. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale

unui organism unitar. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienŃa

înzestrării complexe cu obiective economice, instituŃii social-culturale, echipări tehnico-edilitare,

amenajări de importanŃă centrală care depăşesc cerinŃele proprii sau capacitatea de înfăptuire a

fiecărei aşezări în parte.

EvoluŃia şi repartiŃia în teritoriu a funcŃiilor aşezărilor este un proces istoric de care

trebuie să se Ńină seama în trecerea de la formaŃiunile simple la cele mai complexe.

2.1. LARGI ZONE URBANE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Eurostat, agenŃia statistică a Uniunii Europene, a creat conceptul de Largă Zonă Urbană

(LUZ), în efortul de a armoniza definiŃiile urbanizării în Uniunea Europeană. Aceste definiŃii,

conform agrementului dintre Eurostat şi Oficiile NaŃionale de Statistică ale diferitor Ńări ale

Uniunii Europene, cu ocazia Comisiei Europene a Auditului Urban din 2004. LUZ a fost criticat

din cauza insuficienŃei armonizării datelor, care sunt colectate încă de către guvernele naŃionale

prin intermediul unităŃilor administrative locale, făcând cîteodată dificilă comparaŃia indicilor

LUZ dintre diferite tări. În 2006, o treime dintre definiŃiile LUZ au fost schimbate, îmbunătăŃind

enorm comparabilitatea indicatorului LUZ.

2.2. DEFINIłILE URBANE EUROSTAT

Lista de mai jos arată mărimea populaŃiei prin două definiŃii staŃiale: Largi Zone Urbane

şi Oraşe. Eurostat defineşte nivelul Oraşului folosind limite politice pentru a putea face referire

la actorii politici şi politicile relevante. În multe Ńări, aceste frontiere sunt clar stabilite şi bine

cunoscute. Ca rezultat, pentru cele mai multe oraşe, limitele folosite în Auditul Urban corespund

percepŃiei generale a acelui oraş. Totuşi, pentru unele oraşe, ca spre exemplu Paris, este necesară

dezvoltarea unei alte definiŃii, (vezi mai jos). Larga Zonă Urbană, reprezintă o definiŃie

armonizată a ariei metropolitane.

Obiectivul Eurostat a fost să aibă o arie de la o parte semnificativă a rezidenŃilor comutaŃi

în oraş, un concept cunoscut drept “regiune funcŃională urbană”. Pentru a se asigura o bună

27

disponibilitate a datelor, Eurostat lucrează cu limitele administrative care aproximează regiunea

funcŃional urbană.

2.1.3. CRITERIUL METODOLOGIC DE ORDONARE

Lista de mai jos conŃine oraşele Uniunii Europene, care participă la a doua rundă a

programului de Audit Urban. Pentru aceste oraşe selectate, populaŃia pentru definiŃia spaŃială

Eurostat a Oraşului şi Lagii Zone Urbane, este evidentă.

Această abordare evită lista cuprinzând Largi Zone Urbane, care nu sunt comun privite ca

adevarate oraşe, (după Randstad). Aceste oraşe sunt aranjate după mărimea şi populaŃia Largii

Zone Urbane. Alte liste pot fi create folosind alt criteriu de selecŃie şi prin aranjarea acestora

folosind un criteriu diferit. Oricare ar fi selecŃia criteriului metodologic, care figurează în baza de

date a Eurostat, acesta este o încercare şi un compromis între armonizarea tuturor datelorUniunii

Europene şi datele statistice la dispoziŃie, făcând comparaŃia mai exactă. Aceste date sunt folosite

de la Auditul Urban II din 2004, care foloseşte informaŃiile colectate din anul 2001.

2.1.4. AUDITUL URBAN

Auditul Urban3 al Eurostat este despre mult mai mult decât demografie. Pentru a putea fi

folositor ca instrument pentru politici, Comisiei Europene şi altor autorităŃi, el conŃine date

rezultate din peste 250 indicatori care ating următoarele domenii:

- Demografie

- Aspecte Sociale

- Aspecte Economice

- Implicarea Civică

- Formare şi EducaŃie

- Mediu

- Călătorii şi Transport

- Societatea InformaŃională

- Cultură şi Recreere

3 Vezi Raportul de evaluare finală a iniŃiativei EQUAL (http://ec/europa.eu/employment_social/equal/about/evaluation_en.cfm)

28

Nr. Crt.

Numele Orasului TaraLarga Zona

UrbanaDefinitia de Nivel al

Orasului

1 Londra Regatul Unit 11,62 7,172 Paris Franta 10,95 6,163 Madrid Spania 5,37 2,964 Aria Ruhr Germania 5,36 --5 Berlin Germania 4,94 3,396 Barcelona Spania 4,8 1,517 Milano Italia 3,9 1,268 Athena Grecia 3,89 0,799 Roma Italia 3,7 2,55

10 Hamburg Germania 3,08 1,7311 Naples Italia 3,06 112 Regiunea Industriala Silesiana Superioara Polonia 2,75 0,3413 Varsovia Polonia 2,63 1,6114 Manchester Regatul Unit 2,51 0,4215 Frankfurt Germania 2,49 0,6416 Budapesta Ungaria 2,45 1,7817 Munich Germania 2,45 1,2318 Lisabona Portugalia 2,36 0,56

19 Leeds - Bradford Regatul Unit 2,36 0,72

20 Birmingham Regatul Unit 2,34 0,9821 Valencia Spania 2,23 0,7522 Turin Italia 2,17 0,8723 Bucuresti Romania 2,14 1,9424 Viena Austria 2,12 1,5525 Praga Republica Ceha 1,94 1,1726 Cologne Germania 1,85 0,9727 Stockholm Suedia 1,82 0,7528 Copenhaga Danemarca 1,81 0,529 Bruxelles Belgia 1,75 0,9730 Glasgow Regatul Unit 1,75 0,5831 Sevilia Spania 1,75 0,732 Lyon Franta 1,65 1,1733 Bari Italia 1,56 0,3234 Dublin Republica Irlandeza 1,54 0,535 Düsseldorf Germania 1,52 0,5736 Liverpool Regatul Unit 1,36 0,4437 Rotterdam Olanda 1,35 0,638 Amsterdam Olanda 1.,2 0,7339 Málaga Spania 1,3 0,5340 Bielefeld Germania 1,29 0,3241 Hanovra Germania 1,28 0,5242 Nuremberg Germania 1,27 0,4943 Sheffield Regatul Unit 1,26 0,5144 Sofia Bulgaria 1,26 1,0945 Kraków Polonia 1,26 0,7446 Palermo Italia 1,24 0,6947 Helsinki Finlanda 1,21 0,5648 Murcia Spania 1,19 0,3749 Łódź Polonia 1,18 0,7950 Ostrava Republica Ceha 1,16 0,3251 Firenta Italia 1,16 0,3652 Lille Franta 1,14 1,0953 Bremen Germania 1,12 0,5454 Utrecht Olanda 1,12 0,2655 Santiago de Compostela Spania 1,11 0,0956 Tricity Polonia 1,1 0,4657 Porto Portugalia 1,09 0,2658 Thessaloniki Grecia 1,08 0,3959 Oviedo Spania 1,08 0,260 Catania Italia 1,05 0,3161 Wrocław Polonia 1,03 0,6362 Riga Latvia 1,02 0,7663 Poznań Polonia 1,01 0,57

Oraşele Uniunii Europene prin indicatorul LUZ şi nivelul populaŃiei oraşului, în millioane4

4 Datele şi analizele sunt produse de către DG Regio şi Auditul Urban

29

Nr. C rt.

Numele Arie i Metropol itane

TaraPopulatia arie i metropoli tane

Populatia Municipal itati i

1 Londra Regatul Unit 13.063.441 7.517.700 (2005)2 Paris Franta 11.818.503 2.153.600 (2005)

3 Rhine-Ruhr Germania 11.817.132Cologne (983.347);

Essen (585.430);

Dusseldorf (574.514)

4 Randstad Olanda 6.579.720

Amsterdam (743.070);

Rotterdam (588.697);

Hague (475.627);

Utrecht (288.732)5 Madrid Spania 6.270.551 3.128.600 (2006)

6Marele

Manchester/LiverpoolRegatul Unit 5.019.446

Liverpool (460.500);

Manchester (442.800);

Stockport (281.600);

Oldham (217.393);

Salford (216.103);

Rochdale (206.400);

T rafford (213.200)7 Barcelona Spania 4.959.864 1.605.602 (2006)8 Milano Italia 4.308.403 1.308.735 (2006)9 Berlin Germania 4.040.690 3.395.189 (2005)

10 Roma Italia 3.858.111 2.547.677 (2006)11 Athena Grecia 3.829.018 745.514 (2001)12 Naples Italia 3.817.076 984.242 (2006)

13 Vest Midlands Regatul Unit 3.704.574Birmingham (994.900);

Coventry (306.900);

Wolverhampton

14Regiunea Metropolitana

Hamburg Germania 3.266.896 1.743.627 (2006)

15Aria Principala Frankfurt

Rhine Germania 3.133.739 667.468 (2007)

16 Lisabona Portugalia 2.634.878 564,657 (2001)17 Budapest Ungaria 2.578.731 1,697,343 (2005)

18Aria Metropolitana

Silesiana SuperioaraPolonia 2.552.515

Katowice (313.461);

Sosnowiec (223.284);

Gliwice (197.874);

Zabrze (189.656);

Bytom (185.793);

(June 2007)

19 Copenhaga-Malmö Danemarca/Suedia 2.387.192Copenhaga

503.699(2007); 20 Regiunea Stuttgart Germania 2.334.683 592.569 (2005)21 Munich Germania 2.312.477 1.259.677 (2005)22 Varsovia Polonia 2.251.474 1.704.717 (June 2007)

OlandaBelgia

Germania24 Bucuresti Romania 2192372 1.921.751 (2002)25 Breuxelles Belgia 2.175.008 144.784 (2006)26 Viena Austria 2113619 1.651.365 (2006)

27 Vest Yorkshire Regatul Unit 1.966.583Leeds (448000);

Bradford (477.770);

Wakefield (320.600)28 Lille-Kort rijk Franta/Belgia 1.902.966 Lille (225.100)29 Lyon Franta 1.798.395 466.400 (2005)30 Stockholm Suedia 1.737.995 792.593 (2007)31 T urin Italia 1.690.119 900.608 (2006)32 Marele Glasgow Regatul Unit 1.633.187 632.000 (August 2007)33 Marsilia Franta 1.623.720 820.900 (2005)

23Alma (Aachen,

Liège,

Maastricht )

2.215.374Aachen (258.208);

Liege (187.086);

Maast richt (120.175)

Cele mai mari Arii Metropolitane şi Oraşe Europene

30

Nr. Crt.

Numele Ariei Metropolitane Tara Populatia ariei metropolitane Populatia Municipalitatii

34 Aria Rhine Neckar Germania 1.519.893Mannheim (307.900);

Ludwigshafen (163.560); Heidelberg (142.993)

35Douai-Lens-Bethune-Valenciennes

Franta 1.513.023 Douai (43.200)

36 Tyne si Wear Regatul Unit 1.467.758Sunderland (280.807);

Newcastle (276.400)

37 Bielefeld Germania 1.443.109 326.925 (2005)

38 Praga Republica Ceha 1.406.142 1.181.610 (2006)

39 Halle-Leipzig Germania 1.388.578Halle (237.198);

Leipzig (502.651)

40 Valencia Spania 1.374.294 805.304 (2006)41 Sevilia Spania 1.336.625 704.414 (2006)

42 Porto Portugalia 1.299.713 227.790.

43 Sud Yorkshire Regatul Unit 1.267.139Sheffield (446.300);

Doncaster (289.600); Rotherham (253.200)

44 Helsinki Finlanda 1.262.805 560.905 (2005)

45 Sofia Bulgaria 1.205.048 1.138.950 (2004)46 Nürnberg Germania 1.204.542 499.237 (2005)47 Bremen Germania 1.184.407 546.852 (2005)

48 Chemnitz-Zwickau Germania 1.178.838Chemnitz (246.587);

Zwickau (97.382)

49 Antwerp Belgium 1.147.776 461.496 (2006)

50 Bilbao Spania 1.143.876 354.145 (2006)

51 Portsmouth-Southampton Regatul Unit 1.139.866Portsmouth (196.400);

Southampton (228.600)

52 Toulouse Franta 1.133.105 435.000 (2005)53 Hanovra Germania 1.112.463 515.729 (2005)

GermaniaFranta

55 Dresden Germania 1.075.299 495.181 (2005)56 Dublin Republica Irlandeza 1.058.265 506.211 (2006)

57 Nottingham Regatul Unit 1.025.970 286.400 (2006)58 Zürich Elvetia 1.025.499 347.517 (2006)

59 Bordeaux Franta 1.009.051 229.500 (2005)

60 Palermo Italia 1.000.820 670.820 (2006)

54 Saarbrucken-Forbach 1.102.945 Saarbrucken (178.914)

Cele mai mari Arii Metropolitane şi Oraşe Europene (continuare)

Aceasta este lista celor mai mari arii metropolitane din Uniunea Europeană. PopulaŃiile

care apar sunt atât pentru aria metropolitană cât şi pentru oraşul central.

În unele cazuri, lista Largilor Arii Urbane poate să formeze o imagine care să reflecte mai

bine înŃelesul comun asupra mărimilor diferite ale oraşelor, aşa cum ariile metropolitane includ

de asemenea arii şi frontiere administrative non-urbane şi suburbane pentru oraşe, deseori tăiate

în jurul majorităŃii ariilor urbane.

Lista Largilor Arii Urbane (LUZ) în Uniunea Europeană, poate fi de asemenea consultată

pentru o încercare ca Eurostat (Oficiul Statistic al Uniunii Europene), să ofere date armonizate

pentru ariile metropolitane din Uniunea Europeană.

Această listă include de asemenea conurbaŃii multicentrice care nu sunt bazate pe un

singur oraş central. În plus, numerele prezentate sunt numai o pală proiecŃie, bazată pe ratele de

31

creştere istorice. Ariile metropolitane în Europa sunt mult dezbătute ca şi în restul lumii, şi

fiecare dintre surse furnizează statistici diferite (incluzind şi lista ariilor metropolitane ale lumii

întregi după populaŃie). Ea trebuie văzută ca o interpretare şi nu un fapt concluziv.

În cele mai multe cazuri, oraşele specificate sunt în capul listei pentru fiecare arie

metropolitană. Unele dintre aceste arii sunt mai mult regiuni decât o singură aşezare. Dacă nu

este indicat altfel, figurile sunt estimate pentru 01.01.2008 de către World Gazetteer.

2.2. METODOLOGII DE DETERMINARE A ZONELOR METROPOLITANE

Acceptând ideea şi realitatea că zonele metropolitane sunt formate dintr-un oraş

polarizator şi aşezările din teritoriul sau mediul înconjurător, puternic legate de acesta, atunci

problema esenŃială care se pune este aceea a delimitării graniŃelor, a aşezărilor care intră în

aceeaşi zonă de influenŃă.

Există mai multe metodologii de determinare a aşezărilor care sunt incluse în zona

metropolitană, mergând de la cele mai simple, a stabilirii distanŃei maxime faŃă de oraşul central

şi până la cele mai profunde, prin care graniŃele sunt trasate în urma aplicării unei metodologii de

evaluare a interrelaŃiei dintre oraşul central şi zona sa exterioară.

Există numeroase preocupări ale unor geografi, economişti, statisticieni, sociologi,

urbanişti etc., pentru determinarea limitelor zonelor metropolitane. În unele zone metropolitane

sunt incluse numai aşezările declarate suburbii sau localităŃi suburbane, în altele sunt incluse

toate aşezările din terioriul înconjurător aflate la o anumită distanŃă de oraşul central (de regulă,

până în 50 de km), dar sunt şi studii în care această zonă este extinsă la peste 60 de km.

Dintre criteriile mai des utilizate în determinarea limitelor zonei metropolitane,

enumerăm :

• distanŃa faŃă de oraş;

• ponderea persoanelor din localităŃile limitrofe, care vin zilnic pentru muncă, în

oraşul polarizator;

• ponderea populaŃiei din aceste localităŃi ocupate în activităŃi ne agricole legate de

oraş;

• ponderea populaŃiei ocupate în activităŃi de producŃie agricolă destinată oraşului;

• ponderea celor atraşi cu domiciliul în oraş, potenŃialul turistic al localităŃii

valorificat de orăşeni.

32

2.2.1. SISTEMUL INFORMAłIONAL GEOGRAFIC (URBAN GIS)

Analiza GIS

Studiul încordărilor structurale are drept scop realizarea unui model spaŃial pentru

evaluarea, analiza şi combaterea fenomenelor negative, cu aplicabilitate la nivel local, regional şi

naŃional. El necesitǎ un volum ridicat de date digitale: relief, geologie, vegetaŃie, hidrografie,

soluri, date de populaŃie, aşezǎri etc., care nu pot fi prelucrate decât în cadrul unui GIS.

Într-un studiu care are la bazǎ tehnologia GIS se disting trei etape: definirea problemei,

achiziŃionarea şi introducerea datelor (ceea ce presupune transformarea datelor din format

analogic în format digital) şi analiza şi interpretarea datelor.

În cadrul primei etape se definesc problemele la care o astfel de analiză trebuie să

răspundă.

În cea de-a doua se realizează baza de date spaŃială (BDS) şi baza de date atribut (BDA);

o parte dintre datele necesare se transpun digital prin procesul de digitizare (hărŃile topografice,

hărŃile geologice, hărŃile solurilor şi ale vegetaŃiei), iar o altǎ parte se derivează date de pe

imaginile satelitare ale regiunii prin algoritmi specifici (Ex: modificǎrile apǎrute în structura

vegetaŃiei vor putea fi monitorizate prin analiza hǎrŃilor digitale – imagini satelitare, putându-se

stabili şi o tendinŃǎ de evoluŃie a acestora).

Tot în cadrul primei etape se realizează şi operaŃiile de geocodificare (asocierea bazei de

date spaŃiale cu baza de date atribut) şi georeferenŃierea (transpunerea seturilor de date în

coordonate reale) (Wilson, Gallant, 2000).

Prelucrǎrile se realizează în cadrul programelor precum ArcView GIS şi ArcInfo, în timp

ce imaginile satelitare se prelucrează cu ajutorul produselor de genul ER Mapper.

Etapa cea mai importantǎ este constituitǎ de analiza GIS a hazardelor naturale şi

antropice. Sectoarele supuse fenomenelor de risc trebuie identificate cu ajutorul analizei

multivariate (bivariate).

Analiza multivariatǎ utilizeazǎ instrumente statistice pentru a explora relaŃiile spaŃiale

complexe dintre variabile, relaŃii care nu pot fi remarcate prin observaŃie directǎ (Johnson,

Wicher, 1988). Ea Ńine cont de distribuŃia statisticǎ a seturilor de date şi le organizeazǎ în grupuri

statistice în funcŃie de apartenenŃa lor. Calcularea unor parametri care definesc riscurile utilizând

straturile tematice se poate realiza prin: regresii multiple (atât regresii liniare, cât şi regresii

logistice), analizǎ de clusteri, clasificǎri şi transformǎri multivariate (în vederea stabilirii

componentului – procesului sau fenomenului – determinant în cadrul unui proces).

Ultima etapă se constituie în realizarea modelului numeric şi calibrarea acestuia,

integrarea modelului în proiectul GIS şi delimitarea zonelor expuse la riscuri.

33

În vederea construcŃiei metodologic teritoriale echilibrate a unui sistem urban, este

absolut necesară, conceperea unei HărŃi Digitale a acestuia.

Sistemele informatice geografice (GIS) îşi dovedesc utilitatea în orice domeniu de

activitate care se bazează pe tratarea informaŃiilor spaŃiale:

Cadastru

- cadastru imobiliar;

- cadastru edilitar (inventariere reŃele de apă, gaze, termoficare, telefonie, etc.);

- cadastru geotehnic.

Urbanism, Sistematizare Teritorială şi AdministraŃie locală

- stabilirea amplasării optime a noilor obiective (înzestrări edilitare, cartiere de

locuinŃe, obiective industriale, obiective social-culturale);

- spaŃiu locativ;

- arondări pe diverse criterii;

- studii de urbanism;

- acordarea permiselor de construcŃie/demolare;

- organizarea colectării şi depozitării deşeurilor menajere.

ProtecŃia Mediului

- analiza zonelor afectate de diferiŃi poluanŃi (chimici, sonori, fizici).

Agricultură şi Pedologie

- cartare pedologică.

Silvicultură şi îmbunătăŃiri funciare

- cadastru silvic;

- supravegherea stării de sănătate a pădurilor.

Cartografie

- realizarea şi actualizarea de hărŃi şi planuri topografice;

- realizarea şi actualizarea de hărŃi tematice.

Transporturi

- optimizări trasee transport;

- cadastru de specialitate (căi ferate, drumuri), etc..

2.3. EXPERIENłA METROPOLITANĂ LA NIVEL EUROPEAN

Pe măsură ce creşte populaŃia din zonele înconjurătoare ale oraşelor, în principal prin

emigraŃia din oraşe sau prin exurbaŃie, dar şi prin atragerea populaŃiei din alte localităŃi, graniŃele

34

geografice şi administrative ale oraşelor devin inadecvate pentru a defini aglomerările urbane

care rezultă.

Dezvoltarea urbană sub această formă a extinderii oraşului în spaŃiul înconjurător şi al

evoluŃiei sale integrate cu aşezările din aria sa periurbană (sau suburbană, periurbană, regională

etc.) este cunoscută mai ales în Ńările dezvoltate, fiind caracteristică unei noi faze a dezvoltării

urbane, ulterioară etapelor de concentrare a populaŃiei în oraşul actual şi de formare a

suburbiilor.

Specialiştii au denumit aceste noi realităŃi sociospaŃiale drept zone metropolitane sau, în

cazul celor foarte mari, ca regiuni urbane.

La nivelul Europei există 120 de regiuni sau zone metropolitane recunoscute. Dintre

acestea 33 sunt membre ale ReŃelei Europene a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane (METREX).

Numai în Comunitatea Europeană există 80 de zone metropolitane. Extinderea UE la 27 de state

membre numără circa 480 de milioane de locuitori, din care 50-60% , adică cca. 240-290 de

milioane de locuitori, sunt repartizaŃi în regiuni sau zone metropolitane.

2.4. GUVERNAREA ZONELOR METROPOLITANE

Modele de guvernare metropolitană existente astăzi în Europa sunt clasificate de către

METREX (ReŃeaua Europeană a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane) în trei categorii:

1. AutorităŃi metropolitane care dispun de puteri depline în ceea ce priveşte domeniile

social, economic, infrastructură, mediu şi de planificare sau amenajare teritorială. Aceste

autorităŃi sunt însărcinate să planifice şi să aplice efectiv şi complet strategiile de

dezvoltare armonioasă a zonelor metropolitane.

2. AutorităŃi numite sau alese, prevăzute cu puteri selective esenŃiale, prin intermediul

cărora se planifică şi se aplică strategiile pentru rezolvarea problemelor cheie.

3. AgenŃii metropolitane numite sau organisme complementare împuternicite cu

responsabilităŃi de planificare strategică şi cu funcŃii consultative de aplicare.

Indiferent de soluŃia adoptată, în funcŃie de specificul naŃional sau regional, de

problemele cu care se confruntă, va fi necesar ca autoritatea sau agenŃia să deŃină capacitatea

de planificare (amenajare), control, revizie, conservare şi aplicare a strategiei metropolitane.

Zona metropolitană trebuie să dispună de resursele profesionale necesare planificării

strategice pe termen mediu şi lung, analizei politicilor la nivel metropolitan, corelării sau

stabilirii echilibrului dintre interesele sectoriale şi cele ale zonei metropolitane.

35

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ

A TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA

3.1. SCURT ISTORIC

La început, când statul în formele sale embrionare avea o competenŃă teritorială redusă la

o cetate sau la o feudă de mică întindere, organizarea administrativă, teritorială nu era necesară.

În orânduirea feudală, organizarea administrativă teritorială era înfăptuită în scopul

apărării intereselor feudalilor, a privilegiilor lor personale şi a legăturilor de familie. UnităŃile

administrative teritoriale erau formate din teritorii unite pe baza legăturilor personale şi a

raporturilor de suveranitate şi natalitate.

GraniŃele acestor unităŃi se schimbau foarte des şi în cele mai multe cazuri, numai oraşele

puteau constitui unităŃi administrative teritoriale, în timp ce satele formau, în limitele unui

domeniu feudal, forma teritorială a administraŃiei personale a feudalului respectiv.

Din timpul lui Al. cel Bun şi a lui Mircea cel Bătrân, sunt cunoscute în Moldova şi

Muntenia unităŃi administrative teritoriale ca judeŃul sau Ńinutul, oraşul sau târgul şi comuna, care

au fost create de domnitori în scopuri financiare, juridice sau militare.

Reforma administrativă înfăptuită sub dominaŃia lui Al. Ioan Cuza în anul 1864 a

constituit un progres pentru acel timp, deoarece crea condiŃii pentru acordarea unei autonomii

mai largi unităŃilor administrative locale.

Dezvoltarea capitalismului în România în ultimele decenii ale secolului XIX şi primele

decenii ale secolului XX, a dus la numeroase modificări ale legii administrative. Astfel, legilor

din 1864, respectiv legea domunală şi legea pentru înfiinŃarea consiliilor judeŃene, li s-au adus

douăzeci şi cinci de modificări. În urma schimbărilor teritoriale survenite după primul razboi

mondial, ca rezultat al integrării statului naŃional unitar român, împărŃirea administrativă

teritorială stabilită în 1864 a fost extinsa şi în provinciile alipite prin legea pentru modificare

administrativă din 24 iunie 1925, căreia i-a urmat legea administrativă din 1929.

Aceste doua legi menŃin ca unităŃi administrative teritoriale judeŃul, plasa, comunele

rurale şi urbane.

Prin decretul lege pentru organizarea administrativă din 14 august 1938, s-a introdus o

nouă unitate administrativă teritorială: Ńinutul. Prin înfiinŃarea Ńinuturilor care cuprindeau fiecare

mai multe judeŃe, întreaga administraŃie pe plan local era asigurată de funcŃionari numiŃi de rege

şi de ministrul de interne. În fruntea judeŃelor erau numiŃi rezidenŃi regali. Prin legea nr. 557 din

21 noiembrie 1940 Ńinuturile au fost desfiinŃate, revenindu-se la vechea împărŃire administrativ

teritorială în judeŃe, plase şi comune.

36

Această organizare a rămas în vigoare până la reforma administrativă din 1950 când, prin

legea 5 din 6 septembrie 1950, au fost stabilite ca unităŃi administrativ teritoriale raionul, oraşul

şi comuna. Această organizare administrativă teritorială, s-a considerat a fi un cadru depăşit în

raport cu transformările sociale, economice şi politice ce s-au produs şi, la 16 februarie 1950, a

fost adoptată legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Potrivit

acestei legi, unităŃile administrative teritoriale sunt: judeŃul, oraşul şi comuna.

3.2. UNITĂłILE ADMINISTRATIVE TERITORIALE DIN ROMÂNIA

În articolul 3, alineatul 3, ConstituŃia stabileşte că teritoriul este organizat sub aspect

administrativ în comune, oraşe şi judeŃe şi că, în condiŃiile legii, unele oraşe sunt declarate

municipii. Prin organizarea administrativă a teritoriului se înŃelege delimitarea acestuia cu

unităŃile administrative teritoriale în scopul situării autorităŃii administrative publice şi locale şi

judeŃene, precum şi a instanŃelor judecătoreşti, ca şi cu scopul aplicării principiilor autonomiilor

locale şi al descentralizării politice.

JudeŃul este unitatea administrativ teritorială alcatuită din oraşe şi comune şi are rolul de

verigă intermediară în cadrul organizării administrative a teritoriului. Organele de stat din judeŃe,

au legături directe cu organele centrale de stat. Delimitarea celor 41 de judeŃe s-a făcut astfel

încât fiecare din acestea să fie echilibrate ca suprafaŃă, număr egal de locuitori şi potenŃial

economic.

SuprafaŃa medie a unui judeŃ este de aproape 6100Km², iar numărul mediu al locuitorilor

de peste 450.000. Au fost constituite însă şi judeŃe care au o suprafaŃă şi un număr de locuitori

diferite de proporŃiile mediei în funcŃie de condiŃiile naturale, de starea căilor de comunicaŃii şi

de legăturile dintre localităŃi. În funcŃie de importanŃa economică, socială şi politică şi de

perspectivele de dezvoltare, au fost stabilite oraşele reşedinŃă de judeŃ în care îşi au sediul

autorităŃile publice judeŃene.

În stabilirea oraşului reşedinŃă de judeŃ, s-a urmărit ca acesta să ocupe o poziŃie

geografică cât mai centrală, pentru a asigura legături rapide cu toate localităŃile din cuprinsul

judeŃului.

Oraşul constituie un centru politico-administrativ dezvoltat cu un potenŃial economic,

social cultural şi edilitar gospodăresc mai ridicat. Oraşele care au un număr mai mare de

locuitori, un nivel de dezvoltare economică, social-politică, cultural-ştiinŃifică şi o bogată tradiŃie

istorică, au fost declarate municipii.

37

Municipiul Bucureşti este asimilat sub aspectul regimului juridic cu judeŃul. Fiind

capitala Ńării, municipiul Bucureşti are o organizare proprie, destinată, şi este organizat pe 6

sectoare. Fiecare sector are un organism propriu care se subordoneaza organelor de stat.

Comuna reprezintă unitatea administrativă teritorială alcatuită din unu sau mai multe

sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice, demografice, de interese şi

tradiŃii.

Satele în care îşi au sediile organele de conducere ale comunei, sunt sate de reşedinŃă.

Potrivit legii nr. 2 din 1968, oraşele şi comunele care, datorită condiŃiilor climaterice,

hidrografice sau aşezării lor, prezintă importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea odihnei

cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni balneoclimaterice. Acestea nu constituie unităŃi

administrative teritoriale destinate de cele prezentate mai sus.

Satele şi catunele – legea administrării publice locale modificată şi republicată stabileşte

posibilitatea formării comunelor din unul sau mai multe sate şi catune.

3.3. AMENAJAREA TERITORIULUI NAłIONAL

TIPOLOGIA ORAŞELOR ROMÂNEŞTI

În ceea ce priveşte tipologia localităŃilor urbane din Ńara noastră, se acceptă următoarea

clasificare :

1) În funcŃie de mărime, există oraşe - foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori

- mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori

- mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori

- mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori

2) În funcŃie de rolul în teritoriu, de funcŃiunile social-culturale şi de modul de asigurare al

serviciilor pentru populaŃia din zona de influenŃă avem de a face cu:

- Oraşe de categoria I – oraşe mari, cu funcŃiuni complexe, centre de importanŃă

republicană, având arii largi de influenŃă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca,

Timişoara, Craiova, ConstanŃa, Braşov, GalaŃi );

- Oraşe de categoria a II-a – oraşe mari, cu funcŃiuni complexe, centre economice şi

social - culturale importante, cu arie de influenŃă mai mare decât suprafaŃa unui

judeŃ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu );

- Oraşe de categoria a III-a – oraşe cu funcŃiuni economice şi social-culturale de

importanŃă judeŃeană ( Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea );

38

- Oraşe de categoria a IV-a – oraşe – centre industriale (Hunedoara, Oneşti,

Călăraşi);

- Oraşe de categoria a V-a – oraşe cu activităŃi economice şi rol de servire social-

culturală de importanŃă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud);

- Oraşe de categoria a VI-a – oraşe – staŃiuni balneo - climaterice şi turistice

(Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie).

Reteaua de localitati.

Din legea cu numarul 351 din 24 iulie 2001, a fost aprobat de Parlamentul României

planul de amenajare al teritoriului naŃional şi reŃeaua de localităŃi.

Trecererea localităŃilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor

locale, după consultarea populaŃiei prin referendum, şi a instituŃiilor implicate, în condiŃiile legii,

cu respectarea principalilor indicatori cantitativ şi calitativ minimali prevăzuŃi pentru localităŃile

urbane şi pentru localităŃile rurale.

Principalii indicatori, elementele şi nivelele de dotare prevăzute de lege pentru

ierarhizarea localităŃilor urbane şi rurale, stau la baza criteriilor de stabilire a impozitelor şi

taxelor.

În ceea ce priveşte organizarea de noi comune, aceasta se face prin lege, la propunerea

consiliului local în urma consultării prin referendum local a populaŃiei din unitatea

administrativă teritorială de la care se preiau localităŃile rurale în cauză pe baza documentaŃiei

prin care se atestă îndeplinirea condiŃiilor minime de dotare.

Pentru dezvoltarea echilibrată a localităŃilor urbane şi rurale, Guvernul, cu participarea

autorităŃilor administrative publice locale, actionează pentru sprijinirea şi revizuirea unor

comune în care s-au produs scăderi accentuate de populaŃie în ultimii ani. În vederea dezvoltării

echilibrate a teritoriului din zona capitalei României şi a municipiilor de rangul 1, unităŃile

administrative teritoriale de bază şi aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în

scopul finanŃării de zone metropolitane aferente spaŃiului urban.

39

COMPETENłE NAłIONALE DE AVIZARE ŞI DE APROBARE

Nr. crt.

Categorii de documentaŃii

Avizează Aprobă

0 1 2 3 A. Amenajarea teritoriului

Plan de amenajare a teritoriului

1. NaŃional Guvernul Parlamentul

2.

Zonal •Regional sau interjudeŃean •Interorăşenesc sau intercomunal •Frontalier •Metropolitan, periurban al principalelor municipii şi oraşe

•Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi LocuinŃei •Organisme centrale şi teritoriale interesate

•Consiliile judeŃene •Consiliile locale

3. JudeŃean

•Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi LocuinŃei •Organismele centrale şi teritoriale

•Consiliul judeŃean •Consiliul General al Municipiului Bucureşti

Zonele metropolitane acŃionează ca entităŃi independente, fără personalitate juridică la

distanŃe de până la 30 km, şi cuprind localităŃi urbane şi rurale între care s-au dezvoltat relaŃii de

cooperare pe multiple planuri.

Zonele metropolitane pot funcŃiona pe un perimetru independent de limitele unităŃilor

administrative teritoriale stabilite de comun acord de autorităŃile administrative publice locale.

În vederea optimizării evoluŃiei marilor aglomerări urbane, se pot înfiinŃa în cadrul

acestora, zone de dezvoltare cu acordul consiliilor locale şi dupa consultarea populaŃiei.

Planurile de dezvoltare naŃională regională, inclusiv cele transfrontaliere şi dezvoltare

pentru integrarea în spaŃiul european, precum şi cele sectoriale se elaborează pe baza planului de

amenajare a teritoriului naŃional.

3.4. CADRUL LEGAL ROMĂNESC PRIVIND ZONELE METROPOLITANE

Actele normative care reglementează statutul zonelor metropolitane sunt următoarele :

- ORDONANłA nr. 53 din 16 august 2002 privind Statutul-cadru al unităŃii

administrativ-teritoriale;

- LEGE nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a

teritoriului naŃional - SecŃiunea a IV-a - ReŃeaua de localităŃi.

40

Potrivit acestor acte normative, Capitala şi municipiile de rangul întâi pot să se asocieze

cu localităŃile limitrofe în vederea înfiinŃării de zone metropolitane, noŃiunea de zona

metropolitană fiind definită astfel :

- zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre

urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităŃile urbane şi rurale

aflate în zona imediată, la distanŃe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaŃii de

cooperare pe multiple planuri.

De asemenea, Legea 351/2001, defineşte noŃiunea de sistem urban astfel:

- sistem de localităŃi învecinate între care se stabilesc relaŃii de cooperare economică,

socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi de protecŃie a mediului, echipare

tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă.

Alt act normativ cu implicaŃii asupra problemei studiate, îl constituie Ordinul 745/2002

privind stabilirea şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităŃii aerului în

România, emis de Ministerului Apelor şi ProtecŃiei Mediului. Potrivit acestui act normativ,

aglomerarea reprezintă o zonă cu o populaŃie al cărei număr depăşeşte 250.000 de locuitori sau o

zonă în care numărul populaŃiei este egal sau mai mic de 250.000 de locuitori, dar densitatea

populaŃiei pe km2 justifică necesitatea evaluării şi gestionării calităŃii aerului înconjurător.

Zona reprezintă o suprafaŃă în interiorul Ńării, ale cărei limite sunt precizate în mod

convenŃional în scopul evaluării şi gestionării calităŃii aerului, aprobată de Guvern.

41

CAPITOLUL IV – ANALIZA ŞI SINTEZA

4.1. PRIN INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR – ESPON

Abordarea morfologică focalizată pe comparabilitate

(Proiect ESPON 1.4.3/FuncŃii Urbane)

Bazat pe morfologia ariilor urbane, ESPON face o aproximare pentru ariile funcŃional

urbane. Luând în calcul acestă morfologie, o definiŃie comună poate fi dezvoltată trecând peste

diferenŃele naŃionale.

Pentru aceste ajustări, proiectul ESPON a lucrat cu probleme de densitatea populaŃiei,

urmărind prezumŃiile că un oraş este organizat în jurul unui nod dens populat, cu un adevărat

peisaj urban şi chiar mai mult, un centru istoric. De aceea, municipalităŃile sau unităŃile

echivalente (LAU2, cel care era mai devreme NUTS5), cu mai mult de 650 locuitori / kmp au

fost luate ca punct de plecare. Apoi toate municipalităŃile cu această densitate au fost adăugate

pentru definiŃia centrului morfologic al ariilor urbane. Există totuşi şi municipalităŃi care nu

ajung la nivelul de 650 de locuitori / kmp, din cauza delimitărilor specifice ale unităŃilor

administrative. Din acest motiv, au fost luate în considerare toate municipalităŃile cu mai mult de

20.000 de locuitori, atunci când acestea au un clar centru morfologic concentrat.

Arii functional urbane

42

Tipare morfologice in proiectul ESPON 1.4.3/FuncŃii Urbane

În multe cazuri, această abordare conduce la dezalinieri pentru ariile urbane care sunt mai

mari decât cele identificate în proiectul anterior. Aceasta comportă critici ridicate asuprta unei

alte discuŃii grele despre a fi prea mult orientaŃi înspre aspectul morfologic.

Descrierea funcŃională a ariei urbane

Odată ce proiectul este acordat cu o definiŃie şi delimitare ale ariilor urbane, întrebarea

care se strecoară este: ce caracteristică trebuie folosită pentru a descrie dezvoltarea unei arii

urbane, pentru a dezvolta tipologii pline de sens? În general cu ESPON, tipologiile sunt văzute

ca forme particulare ale unui indicator. Aşa cum este declarat în Nijmegen Guidance Paper

(2005, 8), tipologiile ESPON sunt pentru a oferi “o vedere specială a spaŃiului ESPON

permiŃând identificarea diferenŃelor şi analiza cauzelor acestor diferenŃe. Ele nu sunt simple

unelte de însemnat arătând care regiune se descurcă mai bine, asupra unui indicator particular,

ci un instrument analitic care arată structura teritorială a Europei.” Din acest motiv sunt

rezultatul unei analize integrate bazate pe o serie de factori şi deseori construiŃi mai mult pe

partea apropierii metodologice.

Arii FuncŃional Urbane în ESPON / Policentricitatea luată în calcul prin şase funcŃii diferite

43

Acestea tind să reproducă structurile ierarhice în sistemul urban, dar nu necesar dezvăluie

nodurile care ar putea potenŃial provoca aşezarea curentă urbană. Din acest motiv, ar fi de folos

considerarea clasificării nu numai în concordanŃa criteriului de ordonare, dar şi în concordanŃa

importanŃei relative a diferenŃei. Abordări curente bazate pe principiile Analizei Componentelor,

clasificări discutate în cadrul ESPON (conform Glosersen, 2006).

Oricum o imagine mai detaliată în caracterizarea principalelor grupe ale fucŃiilor urbane,

Ariile de Dezvoltare Metropolitană Europeană (MEGA’s), arată care sunt funcŃiile principale

unde se regăseşte semnificaŃia ariei. Aceasta înfăŃişează pe un strat GDP pe cap de locuitor

dezvoltat între 1995 şi 2003 pentru a da o primă impresie asupra contextului economic al

MEGA-urilor.

Arii Majore FuncŃional Urbane în Proiectul ESPON 1.1.1 / Policentricitatea şi câmpurile ei de semnificaŃie internaŃională

44

O privire mai detaliată asupra situaŃiei economice şi asupra rolului MEGA-urilor este

posibilă prin urmărirea GDP pe cap de locuitor în procent de medie europeană, dar de asemenea

diferenŃele între regiunile vecine în totalul GDP în Euro.

Arii FuncŃionale Majore în Proiectul ESPON 1.1.1 / Policentricitatea în contextul concentraŃiei economice şi creşterii echilibrate

Un alt mod de a pune aglomerările urbane în contextul lor ecomonic a fost testat de către

Proiectul ESPON 3.4.3 / MAUP. Luând în considerare modificările problemelor posibile ale

unităŃilor areale în aceste hărŃi, acest proiect a cartografiat ariile urbane în concordanŃa GDP şi

nivelului NUTS3. Aceasta arată o imagine foarte diferită a distribuŃiei geografice şi locale ale

majorelor arii urbane.

Aglomerări urbane majore în Proiectul ESPON 3.4.3 / MAUP în arii proporŃional cu GDP la nivelul NUTS3

45

Trecând prin toate experienŃele cercetării aplicate în ESPON prezentate, acestea pot

sugera imposibilitatea comparaŃiei internaŃionale, însă ESPON a arătat faptul că cercetarea care

acoperă sistematic o vastă gamă de Ńări este posibilă şi necesară. Într-adevăr, în multe dintre

privinŃe, ESPON a oferit noi puncte de vedere ale teritoriului.

ZONE METROPOLITANE ÎN EUROPA

Aria Metropolitană PopulaŃia în Aria

Metropolitană (mii locuitori)

PopulaŃia în Oraşul Centru (mii locuitori)

Amsterdam 1.875 713 Antwerp 1.225 157 Atena 3.188 745 Barcelona 3.766 1.504 Berlin 4.101 3.388 Birmingham 2.705 966 Bruxelles 2.500 137 Copenhaga 1.524 501 Dublin 1.004 495 Dusseldorf 1.316 571 Frankfurt 1.897 641 Glasgow 1.870 663 Hamburg 2.593 1.726 Helsinki 1.070 559 Koln 1.893 968 Leeds 1.530 424 Lille 1.143 185 Lisabona 2.250 564 Liverpool 1.515 482 Londra 13.945 2.766 Lyon 1.649 422 Madrid 5.087 2.939 Manchester 2.760 403 Mannheim 1.569 308 Marsilia 1.516 798 Milano 3.790 1.306 Munchen 1.894 1.228 Naples 3.150 1.047 Newcastle 1.350 189 Nurnberg 1.018 491 Paris 11.175 2.125 Porto 1.035 263 Rhine-Ruhr 5.823 592 Roma 3.235 2.650 Rotterdam 1.325 599 Sevilia 1.180 685 Stockholm 1.684 758 Stuttgart 2.593 587 Turin 1.550 921 Valencia 1.398 738 Viena 1.825 1.550 Zurich 1.220 340

Europa de Vest: Cele 42 de Zone Metropolitane şi Oraşele Centru

46

Scopul pe care ESPON l-a avut întotdeauna a fost să informeze asupra politicilor care

trebuie să fie puse în practică în privinŃa teritoriului european şi nu asupra unor regiuni sau Ńări

particulare sau singulare. RaŃionalitatea aceasta a conturat proiectele de cercetare aplicată şi

definiŃiile Ńi metodologiile folosite.

Acesta a fost unul dintre cazurile în care proiecte care se adresează ariilor metropolitane ,

în care ESPON a fost primul care a alcătuit până în prezent o imagine comprehensivă a

sistemului european urban, luând în considerare ariile funcŃional urbane şi funcŃiile social-

economice selectate.

Cu proiectele în discuŃie, ESPON a făcut un substanŃial progres în descrierea sistemului

urban European şi asupra potenŃialelor sale provocări. Politicile făcute prin focalizarea pe

creşterea competitivităŃii precum şi a coeziunii în teritoriul european fac larg folosite aceste

metode ale ESPON, precum şi rezultatele sale.

DiscuŃiile cauzate de cerecetarea întreprinsă în ESPON, arată de asemenea că o imagine a

EUROPEI întregi este necesară şi ea se constituie cu siguranŃă în mai mult decât un puzzle al

imaginilor naŃionale (după Böhme & Schön, 2006). Prin urmare, pentru schiŃarea concluziilor,

trebuie trecut dincolo de percepŃiile naŃionale, iar evidenŃele Europei întregi sunt necesare pentru

punerea imaginilor naŃionale şi regionale într-o perspectivă mai vastă.

47

4.3. ZONE METROPOLITANE ÎN ROMÂNIA

4.3.1 ZONELE METROPOLITANE CONSTITUITE ÎN PREZENT

Zona Metropolitană Iaşi – este o regiune în judeŃul Iaşi, care include municipalitatea Iaşi

şi 13 comune învecinate: Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, LeŃcani, Miroslava, Popricani,

Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Ungheni, Valea Lupului şi Victoria.

A fost constituită în anul 2005 pentru a crea un mediu de afaceri mai bun, pentru a atrage

mai mulŃi investitori şi o mai bună coordonare a mediului şi proiectelor de infrastructura. Are o

suprafaŃă totală de 787.87 km² din totalul de 5,476 km² ai judeŃului şi o populaŃie de 397,800 din

cei 834,000 locuitori ai judeŃului.

Zona Metropolitană Iaşi va avea o populaŃie de peste 450.000 de locuitori sau chiar mai

mult dacă va include oraşe precum Ungheni de peste Râul Prut, teritoriu aparŃinând în prezent

Republicii Moldova.

LegislaŃia curentă în România reglementează statutul a 265 de orase în concordanŃă cu

populaŃia acestora şi importanŃa lor regională.

Zona Metropolitană ConstanŃa (constituită din anul

2007) – proiectul Zonei Metropolitane este în proces şi are

o populaŃie de cca 550.000 locuitori cca 33% din aria

judeŃului. Aceasta include oraşe ca Năvodari, Ovidiu,

Eforie, Techirghiol şi Basarabi.

48

Zona Metropolitană Oradea (constituită din anul 2005) – avea o populatie de 240.800 în

anul 2006 fiind cea mai mare Larga Arie Urbană din regiunea istorică Crişana, întinzându-se şi

asupra oraşului DebreŃin (Debrecen) din Ungaria printr-un proiect ce se va desfăşura până în

anul 2020. Viitoarea arie metropolitană extinsă va cuprinde un număr de cca 700.000 de

locuitori. (populaŃia Oradei este de 206.000 în timp ce a Debrecen-ului este de 204.000 de

locuitori, constituindu-se într-o Zonă Metropolitană româno-ungară). Viitoarea structură urbană

se va constitui într-un magnet pentru investiŃii pentru îndeplinirea strategiei comune în turism,

educaŃie, viaŃă culturală, servicii medicale şi sociale.

4.3.2. ZONE METROPOLITANE ÎN PROIECT

Zona metropolitană se constituie în baza unei asocieri benevole, a intereselor comune

identificate între un municipiu de primul şi al doilea rang şi unităŃi adminitrativ-teritoriale din

judeŃul respectiv. Raza aproximativă a zonei metropolitane in România, este de 30 km.

Asocierea nu este o nouă formă administrativă şi nu afectează prerogativele locale (Mihaela

Vrabete, consilierul ministrului delegat pentru lucrări publice Laszlo Borbely, pentru NewsIn).

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului

(MTCT), în România există oficial doar trei zone metropolitane, respectiv în Oradea din 2002,

Iaşi din 2004 şi ConstanŃa din 2007. La ora actuală, există alte nouă proiecte pentru constituirea

zonelor metropolitane. Astfel, autorităŃile din localităŃile din jurul municipiului Ploieşti au iniŃiat

proiecte comune, iar în Timişoara au fost făcute mai multe studii şi proiecte comune, fără a se

face asocierea oficial.

La Cluj-Napoca a fost demarat un plan de a amenajare a teritoriului metropolitan, în timp

ce la Bacău reprezentanŃii consiliilor locale au început discuŃiile pentru asociere. Un caz aparte îl

reprezintă municipiile GalaŃi şi Brăila, autorităŃile din cele doua zone având în vedere un proiect

pentru constituirea unei singure regiuni metropolitane. În ceea ce priveşte localităŃile din jur, deşi

procesul a fost iniŃiat în urmă cu câŃiva ani, asocierea nu a fost încă realizată.

Pentru consolidarea poziŃiei şi a rolului în teritoriu, reprezentanŃii consiliilor locale din

Sibiu, Baia Mare şi Târgu Mureş au iniŃiat deja procedurile pentru crearea zonelor metropolitane.

„Asocierea aduce multe avantaje pe termen mediu şi lung, bazându-se pe asumarea unor

proiecte comune. Aceasta vizează dezvoltarea infrastructurii de transport, a serviciilor de apă şi

canalizare, gestionarea corectă a deşeurilor şi reducerea poluării", (consilierul MTCT, Mihaela

Vrabete).

49

În acest moment, Ministerul Transporturilor, ConstrucŃiilor şi Turismului are în lucru o

strategie pentru dezvoltarea reŃelei naŃionale de zone metropolitane prin identificarea unor

modalităŃi de racordare la reŃeaua europeană. În acest context, Oradea a devenit membră a unei

reŃele de zone metropolitane din Europa care implementează proiecte de anvergură. De altfel, în

luna decembrie a anului trecut, ministrul delegat, Laszlo Borbely a lansat ideea unei asocieri la

nivel naŃional a potenŃialelor zone metropolitane şi asocierea acesteia la reŃeaua europeană.

Zona Metropolitană Bucureşti (ZMB) – astăzi însumând o populaŃie de 2.200.000 şi

uşor mai mare decât oraşul propriu-zis (1.9 millioane). Există planuri pentru o creştere masivă a

ariei metropolitane în următorii cinci – zece ani. Numele posibil al acesteia este Marele

Bucureşti. În 2018 sau 2020, aria metropolitană va fi de 20 de ori mai mare decât în prezent,

incluzând oraşele Giurgiu, OlteniŃa şi Otopeni şi 87 de comune din judeŃele Ilfov, Giurgiu şi

Călăraşi. Aria Metropolitană Bucureşti va include două porturi la Dunăre, la OlteniŃa şi Giurgiu.

Există proiecte de mărire substanŃială a ZMB astfel încât ea va include 94 de unităŃi

administrativ-teritoriale, situate pe circa 5.000 km², va fi gată în aproximativ 10-12 ani de zile,

urmând a fi efectuate studii, următorii trei-patru ani fiind alocaŃi consultărilor publice. În mod

curent, proiectele avanseaza cu lentitudine.

Proiect pentru Zona Metropolitană Bucureşti

ÎnfiinŃarea zonei metropolitane a Bucureştiului, după modelul altor capitale europene

precum Roma sau Paris, este o iniŃiativă primită cu entuziasm de oamenii de afaceri, fie că

aceştia sunt mici patroni de firme, constructori, furnizori de servicii sau deŃinători de agenŃii

50

imobiliare. ToŃi consideră că zona metropolitană ar putea să contribuie la înflorirea investiŃiilor

şi la un trai mai bun pentru locuitorii ei.

Marele impediment al realizării acestui proiect este însă lipsa infrastructurii necesare, în

primul rând a infrastructurii de transport. De aceasta se leagă şi absenŃa serviciilor de calitate

(învăŃământ preşcolar şi şcolar, prestaŃii medicale etc.) în localităŃile care vor compune zona

metropolitană. Potrivit informaŃiilor oferite de autorităŃi, viitoarea zonă metropolitană ar include

94 de unităŃi administrativ-teritoriale (dintre care 84 de comune, opt oraşe, municipiul OlteniŃa şi

municipiul Bucureşti) şi s-ar întinde pe un teritoriu de 5.046,1 kilometri pătraŃi. Proiectul zonei a

fost elaborat de Centrul de Planificare Metropolitană şi Urbană Bucureşti şi în curând va fi supus

dezbaterii publice.

Un mediu care va favoriza afacerile

Preşedintele Consiliului NaŃional al Intreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România

(CNIPMMR), Ovidiu Nicolescu, apreciază că, fără nici o îndoială, înfiinŃarea zonei

metropolitane va avea multiple efecte pozitive asupra creării şi dezvoltării de IMM-uri, întrucât

se vor constitui noi zone de investiŃii şi se vor creiona noi direcŃii de dezvoltare. Efectul va fi cu

atât mai amplu cu cât se vor avea în vedere şi necesităŃile specifice ale firmelor. "O consultare a

CNIPMMR, a organizaŃiilor de IMM-uri este intens benefică şi pe acest plan", susŃine Nicolescu,

care arată că organizaŃia sa este gata să se implice major în acest proiect. Întreprinzătorii mai

spun că, "dacă va fi raŃional concepută şi manageriată profesionist, zona metropolitană va

reprezenta ea însăşi un mediu zonal favorizant afacerilor. Ea se poate constitui într-un model

naŃional similar celor existente în alte Ńări".

SpaŃii mai bune pentru agenŃii economici. În opinia mai multor oameni de afaceri, după

înfiinŃarea zonei metropolitane se va putea vorbi despre o "delocalizare" a investiŃiilor din

actualul perimetru al Capitalei, urmată de transferul lor în afara metropolei.

"Consider că măsura înfiinŃării zonei metropolitane era, în primul rând, o necesitate

determinată de dezvoltarea economică a oraşului, care impune o localizare specifică pentru o

anume industrie. Spre exemplu, în prezent, existenŃa capacităŃilor industriale create înainte de '89

în zone care au devenit rezidenŃiale după 1989 creeaza presiunea ca astfel de industrii să fie

mutate în zona metropolitană, dat fiind, de exemplu, caracterul lor poluant", (Florin Pogonaru,

preşedintele AsociaŃiei Oamenilor de Afaceri din România - AOAR).

Pogonaru mai susŃine că în zona metropolitană ar trebui separate zonele industriale de

cele rezidenŃiale, cu stabilirea gradului admisibil de poluare în diverse zone industriale. "Acest

lucru este benefic mediului de afaceri, întrucât se stabilesc nişte reguli clare ale jocului privind

dreptul de localizare a industriilor în funcŃie de caracterul lor poluant, evitându-se, spre exemplu,

situaŃiile din prezent, în care se încearcă delocalizarea industriilor poluante prin creşterea taxelor

51

aplicate acestora (fără a exista o regulă clară privind diversele taxe aplicate, privind modul cum

sunt crescute aceste taxe)", spune preşedintele AOAR.

În mod natural, crearea zonei metropolitane va modifica numarul, structura şi amplasarea

agenŃilor economici din Bucureşti şi judeŃul Ilfov. Astfel, o parte dintre agenŃii economici care

funcŃionează în prezent în Bucureşti în condiŃii improprii vor migra în zona metropolitană. "În

plus, respectarea cerinŃelor ecologice impuse de apartenenŃa la Uniunea Europeana va avea

acelaşi efect pentru alŃi agenŃi economici. Concomitent însă, pe o parte dintre locaŃiile părăsite

din Bucureşti se vor crea alte afaceri sau se vor dezvolta zone de locuinŃe".

Principalele probleme pe care trebuie să le rezolve autorităŃile în cazul zonei

metropolitane sunt construirea infrastructurii de transport şi dezvoltarea serviciilor publice (şcoli,

grădiniŃe, servicii medicale etc.). Astfel ar trebui să fie urmat exemplul altor metropole europene,

astfel încât Bucureştiul să fie legat de zona metropolitană prin trenuri şi metrouri uşoare de mare

viteză, care să asigure deplasarea localnicilor. ExistenŃa infrastructurii de transport va contribui

apoi la atragerea în zona metropolitană a investitorilor instituŃionali privaŃi, precum şi a mai

multor persoane fizice care doresc să-şi ridice aici locuinŃe.

Toate strategiile de dezvoltare pe termen lung depind de infrastructură.

Mai multe grupuri de cetăŃeni şi investitori interesaŃi de punerea în practică a proiectului

zonei metropolitane şi-au constituit deja grupuri de lobby pentru promovarea zonelor lor.

Deocamdata, activitatea se desfăşoară pe Internet, promovează o serie de localităŃi situate în zona

de nord a Capitalei, precum Snagov, Gruiu, Ciolpani, Moara Vlasiei şi Periş. Dezvoltarea zonei

de sud a Capitalei promoveaza în principal localitatea Comana, din judeŃul Giurgiu.

Investitorii mici şi mijlocii recomandă utilizarea tuturor categoriilor de finanŃare pentru

ca zona metropolitană să se dezvolte rapid şi la parametri de funcŃionalitate şi performanŃă

moderni. (Sursa: România Liberă, 5 Septembrie 2005, Camelia Popa)

Organizarea pentru conducerea Zonelor Metropolitane

Potrivit Legii administraŃiei publice locale nr.286 din 06.07.2006, metropolele vor fi

conduse de un consiliu de administraŃie compus din reprezentanŃi ai unităŃilor administrativ-

teritoriale componente. Membrii consiliului vor fi propuşi de primar sau de preşedintele

consiliului judeŃean şi desemnaŃi de consiliul local sau de cel judeŃean.

Consiliul îşi va desemna dintre membri un preşedinte, care va fi ales prin votul

majorităŃii, iar pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul poate înfiinŃa un aparat tehnic, care

va fi finanŃat din resursele asociaŃiei de dezvoltare intercomunitară.

52

Aria Metropolitană Braşov – este o regiune din judeŃul Braşov, ce cuprinde municipiul

Braşov şi 11 comunităŃi învecinate acestuia, constituită în scopul creării de noi oportunităŃi de

afaceri, al construcŃiei şi amenajării de locuinŃe şi locuri de recreere, al atragerii de investiŃii mai

consistente, şi al coordonării mai bune a proiectelor de mediu şi infrastructură. În prezent zona

are o populaŃie de 398.125 de locuitori, dar se estimează o creştere de până la 600.000 până în

2012. SuprafaŃa actuală a zonei metropolitane este în jur de 1300 kilometri pătraŃi.

Următorii paşi ar fi: transport comun unificat; infrastructură (drumuri, apă, gaz, canal,

etc.) unificată; administraŃie locală unificată... pentru a se putea dezvolta proiecte imobiliare

rezidenŃiale şi industriale care să cuprindă teritorii comune mai multor actuale localităŃi.

Componenta celor 12 comunitati:

Municipiile: Braşov, Codlea, Săcele

Oraşele: Ghimbav, Predeal şi Râşnov,

urmând a se va extinde asupra oraşului

Sfântu Gheorghe în viitorul apropiat.

Comunele: Cristian, Sânpetru, Hălchiu,

Tărlungeni, Prejmer şi Hărman

Aria Metropolitană Timişoara – are o populatie de 387.885, dar se va contopi cu oraşul

Arad şi aria sa metropolitană în viitor. Este un

proiect în derulare pentru crearea unei unităŃi

administrative integrate între Timişoara şi

localităŃile din imediata apropiere. În acest sens s-a

constituit un Consiliu Consultativ având ca scop

consultarea autorităŃilor administraŃiei publice

locale din Timişoara şi comunele periurbane

Ghiroda, MoşniŃa Nouă, Giroc, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Sânandrei, Giarmata, OrŃişoara,

Remetea Mare, Şag şi ParŃa în probleme de urbanism şi amenajarea teritoriului. Cu toate că

proiectul iniŃial cuprinde şi localitatea-comună DumbrăviŃa, conducerea ei nu a aprobat proiectul.

53

STATISTICI

Nume PopulaŃie (2002)*

PopulaŃie (2006)**

SuprafaŃă (km²)**

Densitate (loc/km²)**

Timişoara 317.651 336.089 129,27 2457,27 DumbrăviŃa 2.672 2.98 18,98 140,78 Ghiroda 4.909 5.029 34,13 143,83 Giarmata 5.414 6.017 71,50 75,72 Giroc 4.295 4.512 55.28 77,70 MoşniŃa Nouă 4.313 4.25 66,37 64,98 OrŃişoara 4.085 4.182 145,63 28,05 ParŃa 1.75 1.683 61,37 28,50 Remetea Mare 3.51 3.29 105,41 33,30 Săcălaz 6.242 6.715 119,49 52,24 Sânandrei 5.358 5.845 92,40 57.99 Sânmihaiu Român 4.389 4.514 75,26 58,32 Şag 2.759 2.779 95,39 47,27 Total 367.347 387.885 1070,48 344,80

*Conform recensământului din 2002 **Date actualizate de ADETIM *** exclus municipiul Timişoara

Aria Metropolitană Cluj-Napoca – în prezent are o populaŃie estimată la 360.000 şi va

creşte la 500.000 de locuitori când aria sa metropolitană se va dezvolta şi va include oraşe

precum Turda. Probabil va fi stabilită în 2008.

Zona metropolitană a municipiului Cluj-Napoca este un proiect iniŃiat pentru crearea unei

zone constituite prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între Cluj-Napoca şi localităŃiile

urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanŃe de până la 30 km (Apahida, Baciu, Floreşti şi

Feleacu), între care s-au dezvoltat relaŃii de cooperare pe multiple planuri.

ReşedinŃa de judeŃ se va constitui ca şi centru de administrare a viitoarei zone

metropolitane, care va cuprinde şi comunele Apahida, Feleacu, Ciurila, Floreşti , Gilău, Baciu şi

Chinteni.

La acestea urmează să se adauge, într-o a doua etapa şi alte 14 comune din zona de

influenŃă a municipiului (periurbana): Aghireşu, Gârbău, Sânpaul, Borşa, BonŃida, Jucu,

Cojocna, Aiton, Căianu, Tureni, Băişoara, Săvădisla, Râşca şi Căpuşu Mare. În acest fel, zona

metropolitană va ajunge la o suprafaŃă de 185.000 de hectare şi va însuma peste 400.000 de

locuitori.

Într-o ulterioara a treia etapă de dezvoltare a zonei metropolitane se va depaşi deja

structurile administrative ale judeŃului, pentru ca Dejul este legat economic şi social de Beclean

(BistriŃa Năsăud), Câmpia Turzii de Unirea (Alba), iar Huedinul de comunele învecinate din

Bihor.

54

Aria Metropolitană Craiova - are o populaŃie de 370.000 (în 2006) şi va depăşi 400.000

în viitorul apropiat. Zona metropolitană Craiova este un proiect de înfiinŃare a unei zone cu

numele Noua Craiovă care ar cuprinde municipiul Craiova şi alte 10 localităŃi: Podari, IşalniŃa,

Şimnicu de Sus, Gherceşti, Pieleşti, Breasta, Malu Mare, BucovăŃ, Mischii şi Cârcea.

Aria Metropolitană Cantemir – este formată din oraşele GalaŃi şi Brăila şi este estimată

la o populaŃie de 600.000 de locuitori. Este a 2-a aglomerare din România ca număr de locuitori.

Ea va include cel mai probabil şi un nou aeroport internaŃional. Dupa ce un nou pod peste

Dunăre în zona oraşului Brăila va fi construit peste Râul Dunărea, oraşul Măcin şi câteva

comune din Nord Vestul judeŃului Tulcea vor fi cel mai probabil anexate ariei metropolitane.

Probabil se va extinde şi dincolo de graniŃă, în Ucraina (Raionul Reni) şi către Moldova pentru a

include şi Cahulul oraşului Cantemir.

Aria Metropolitană Bacău – include aria urbană Bacău şi se va extinde către Buhuşi - o

zonă cu o populaŃie de aproximativ 276.000 de băcăuani, dezvoltare de care vor putea beneficia

mai târziu şi copiii lor.

AsociaŃia Zona Metropolitană Bacău, prin proiectele pe care le va concepe, va putea

atrage fonduri din partea UE care se vor adresa comunităŃii prin cele 4 axe prioritare de

dezvoltare POR:

1. ÎmbunătăŃirea infrastructurii locale şi regionale ;

2. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri local şi regional ;

3. Dezvoltarea turismului local şi regional ;

4. Dezvoltarea urbană durabilă.

Uniunea Europeană vede doar pe cei care se asociază!

AsociaŃia Zona Metropolitană Bacău este singura structură prin care un întreg teritoriu se

poate manifesta solidar: servicii către populaŃie, comune, strategii de dezvoltare locală comune,

proiecte şi programe de finanŃare comune.

Zona metropolitană va fi constituită cu acordul expres al celor 23 de consilii locale ale

unităŃilor administrativ-teritoriale componente, la care se adaugă acordul Consiliului JudeŃean

Bacău. În perioada imediat următoare, autorităŃile deliberative de la nivelul fiecărei unităŃi

administrativ-teritoriale componente vor aproba Actul Constitutiv şi Statutul Zonei

Metropolitane. AsociaŃia va dobândi personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaŃiilor

şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei.

AsociaŃia va funcŃiona ca organizaŃie neguvernamentală de dezvoltare intercomunitară, şi

va avea drept scop dezvoltarea infrastructurilor şi a obiectivelor de dezvoltare de interes comun,

55

crearea şi sprijinirea unor parteneriate durabile între autorităŃile administrative autonome din

judeŃul Bacău, între instituŃiile publice şi societatea civilă, angajarea în acŃiuni de implementare a

strategiilor de dezvoltare, construcŃie instituŃională şi de adoptare a acquis-ului comunitar.

Aria Metropolitană Ploieşti – este formată din aria urbană Ploieşti şi alte localităŃi din

împrejurimi (Băicoi, Plopeni, UrlaŃi, Brazi, Bucov, Blejoi, Boldeşti-Scăeni şi se va extinde spre

Vălenii de Munte sau spre Buzău) şi are o populaŃie de mai mult de 300.000 de locuitori.

Altele:

Sunt unele arii urbane care îşi pot dezvolta propriile arii metropolitane în viitor:

Oraşele cu populaŃie peste 150.000 de

locuitori: Arad, Piteşti, Sibiu, Târgu Mureş.

Oraşele cu populaŃie între 100.000 şi

150.000 de locuitori: Baia Mare, Buzău, Satu

Mare, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Suceava,

Piatra NeamŃ, Drobeta-Turnu Severin, Focşani.

Alte similare aglomerări urbane:

Noua Sarmizegetusa - nume posibil

(formată din Deva-Hunedoara-Simeria, populaŃie de peste 180.000 de locuitori)

Valea Jiului (Petroşani, Petrila, Vulcan, Uricani, Lupeni; populaŃie de aproape 170.000

de locuitori)

Trotuş (Oneşti, Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Târgu Ocna, Bălan şi comunele dintre

ele; cu o populaŃie în jurul a 170.000 de locuitori).

Alba Iulia - Sebeş (Sebeş, Alba Iulia şi VinŃu de Jos; populaŃie de aproape 100.000 de

locuitori)

Turda - Câmpia Turzii (Turda şi Câmpia Turzii; populaŃie de aproape 85.000 de

locuitori)

Aria Metropolitană Roman (oraşul Roman şi comunele din împrejurul său în Estul

judeŃului NeamŃ; populaŃie de aproape 150.000 de locuitori)

Valea Prahovei (Câmpina, Breaza, Comarnic, Sinaia, Buşteni, Azuga; populaŃie de

aproape 120.000 de locuitori)

Mediaş (Mediaş, Copşa Mică Ńi câteva comune din Nordul JudeŃului Sibiu; populaŃie de

aproape 100.000 de locuitori)

MunicipalitaŃi cu un număr între 100.000 şi 106.000 de locuitori

Focşani – 101.854

Târgu Jiu – 101.562: PopulaŃia Târgu Jiu - Rovinari este de aproximativ 120.000 de

locuitori

56

MUNICIPALITĂłI CU MAI MULT DE 106.000 DE LOCUITORI

Nr Crt

Oraş Central Indicativul JudeŃului

PopulaŃie* Arie

Metropolitană* 1 Bucharest B 1.931.838 2.200.000 2 Iaşi IS 315.214 397.800 3 Cluj - Napoca CJ 310.243 360.000 4 Timişoara TM 307.347 387.900 5 ConstanŃa CT 304.279 550.000 6 Craiova DJ 299.429 370.000 7 GalaŃi GL 293.523 600.000** 8 Braşov BV 277.945 398.100 9 Ploieşti PH 230.240 300.000 10 Brăila BR 215.316 600.000** 11 Oradea BH 205.077 240.800 12 Bacău BC 178.203 250.000 13 Piteşti AG 168.958 - 14 Arad AR 167.238 - 15 Sibiu SB 154.458 - 16 Târgu Mureş MS 145.943 - 17 Baia Mare MM 139.870 - 18 Buzău BZ 134.619 - 19 Botoşani BT 115.739 - 20 Satu Mare SM 113.688 - 21 Râmnicu Vâlcea VL 111.342 - 22 Piatra - NeamŃ NT 108.085 - 23 Drobeta - Turnu Severin MH 107.882 - 24 Suceava SV 106,397 -

- Nota: * denota o estimare din iulie 2007; ** denota arii metropolitane

Bugetele pentru anul 2008 ale oraşelor cu mare potenŃial de dezvoltare a unor zone

metropolitane sunt:

Bugetul Oraşului Bucureşti pentru anul 2008 – 1,4 bilioane EURO echivalent a 2

bilioane $

Nr. Crt

Oraş EURO Număr de locuitori

1 Timişoara 257.000.000 300.000 2 Iaşi 260.000.000 320.000 3 Cluj 200.000.000 310.000 4 ConstanŃa 125.000.000 310.000 5 Braşov 142.000.000 280.000 6 Craiova 126.000.000 300.000 7 Ploieşti 114.000.000 230.000 8 Sibiu 110.000.000 170.000 9 GalaŃi 110.000.000 300.000 10 Arad 90.000.000 70.000 11 Piteşti 83.000.000 170.000 12 Bacău 52.000.000 170.000

Bugetele pentru anul 2008 ale principalelor oraşe din România

cu un potenŃial ridicat de dezvoltare pentru ariile metropolitane

57

Transformarea unor oraşe în zone metropolitane este un subiect de actualitate în toată

lumea, nu numai Ńara noastră se confruntă cu el, a declarat Gabriel Oprea, ministru delegat

pentru AdministraŃia Publică. "Crearea unor asemenea zone în jurul marilor oraşe, precum

Oradea sau Braşovul, reprezintă o formă nouă, modernă, de gospodarire ce asigură coeziunea

socială şi economică, dar şi competenŃa benefică între localităŃi pe baza asocierii libere a

acestora. Acest lucru nu înseamnă dispariŃia de pe harta administrativă a unor localităŃi şi nici

încălcarea principiului autonomiei locale". De asemenea, la baza asocierii localităŃilor va sta

decizia colectivităŃilor, iar pentru demararea unor proiecte comune se va avea în vedere şi

posibilitatea atragerii fondurilor structurale. Pentru realizarea proiectelor zonelor metropolitane

acestea vor fi analizate de către specialişti, iar cetăŃenii vor fi consultaŃi prin referendum.

58

4.4. ANALIZA SWOT A ZONELOR URBANE ALE UNIUNII EUROPENE

O analiză a Punctelor Tari, Punctelor Slabe, OportunităŃilor şi AmeninŃărilor a fost

produsă în cadrul ex-ante evaluării viitorului Programului URBACT II

El adresează patru priorităŃi Europene:

- Competitivitate

- Inovare

- Creare de locuri de muncă

- Coeziune socială

Tabelul de mai jos oferă un sumar al acestei analize. Trei fenomene care sunt menŃionate

mai devreme sunt evidenŃiate ca provocări important particulare pentru URBACT II:

1) Paradoxul Urban asupra situaŃiei în care oraşe au de asemenea cel mai mare număr

de oportunităŃi pentru locuri de munca şi şomaj. Evaluarea ex-ante compilează “necesitatea de

reflectare asupra scopului pentru a asigura că rezidenŃii – în particular cei care sunt dezavantajaŃi

de vecinătăŃi – storc maximum de beneficii din partea vitalităŃii economice a oraşului lor”5

2) Ruptura dintre oraşe din Europa de Vest şi cele din noile State Membre, unde

ultima apariŃie “a unui tăvălug de probleme urbane legate în particular de calitatea serviciilor şi

accesul la serviciile de interes general şi sănătate”

3) Rolul major al ariilor urbane în promovarea inovării şi creşterii, rezultate din

concentrarea unor oameni înalt educaŃi, a capitalului şi a fertilizării încrucişate (efecte

multiplicatoare) între diferite sectoare economice

Privitor la grupurile de populaŃie ca cele de somaj de lungă durată, femeile musulmane,

copiii străzii, trebuie tratate separat. (Sursa: Evaluarea Ex-ante a Programului URBACT II, draft

de raport intermediar, Ernst & Young, Decembrie 2006, p. 34)

Analiza SWOT a problemelor majore ale oraşelor Europene – analiza încrucişată a

elementelor diagnostice în oraşele Europene şi Liniile Directoare Strategice pentru Uniunea

Europeană (Competitivitate, Angajare şi Politică de Coeziune)

5 Sursa: Evaluarea Ex-ante a Programului URBACT II, draft interimar raport, Ernst & Young, Decembrie 2006, p. 34

59

PriorităŃi Tematice

ale Uniunii

Europene (Liniile

Directoare

Strategice

Comunitare pentru

2007 – 2013)

PUNCTE TARI

PUNCTE SLABE OPORTUNITĂłI AMENINłĂRI

Competitivitate

Concentrarea locuitorilor, investitori locali şi străini şi vizitatori ConcentraŃia UniversităŃilor, centrelor de cercetare şi dinamicile de inovare (patente...) Concentrarea activităŃilor economice Accesibilitatea la reŃelele de transport şi comunicaŃii Accesibilitatea la pieŃe (importuri şi exporturi) Puternica prezenŃă a societăŃii informaŃionale

Infrastructura slaba în noile state membre Probleme de protecŃie a calităŃii vieŃii şi a mediului în ariile urbane (poluarea aerului, poluarea fonică...)

Concursul şi dezvoltarea rolului ariilor urbane în contextul globalizării economice şi declinul frontierelor naŃionale Competitivitate crescută între oraşe la nivel naŃional şi european Mobilitate crescută a indivizilor care întăreşte competitivitatea urbană

Competitivitate cu două viteze, forŃarea unei logici a competiŃiei între oraşe.

Inovare, antreprenoriat şi

societatea informaŃională

PoziŃii strategice puternice a oraşelor la centrul nervos al noii economii Participarea oraşelor în reŃele de informaŃii şi de schimb Mediul urban conduce la schimburi libere şi globale prin intermediul IT&C

Creşterea IT&C prin conducerea industriilor (finanŃe, media, educaŃie, artă, cultură, design, servicii publice şi private). Cerere crescută de acces la IT&C Întărirea funcŃiilor centrale ale centrelor urbane în marile oraşe şi în dinamicile comunicaŃionale

Angajare şi cerere de locuri

de munca

Schimbările în activităŃile economice ale oraşelor Setarea clusterelor Creşterea activităŃilor economice legate de divertisment şi serviciile turistice Afacerea turismului, artei şi culturii

Paradoxul urban: prezenŃa puternică a activităŃilor creatoare de locuri de muncă şi rate ridicate ale şomajului. Declinul industriilor manufacturiere (mult mai rapid în noile state membre) Venituri slabe in oraşele noilor state membre

Expansiunea rapidă a societăŃii informaŃionale Dezvoltarea tehnologiilor avansate şi preluarea de către IT&C prin întreprinderile mici şi mijlocii Sectorul creativ de locuri de muncă pentru divertisment şi servicii de turism

Rate înalte ale şomajului Relocalizarea industriilor consumatoare de forŃă de muncă în noile state membre Limitarea transferului de locuri de muncă de la industriile manufacturiere la industriile de servicii

60

Politica de Coeziune

InteracŃiuni puternice între oraşe Rata înaltă a criminalităŃii Creşterea sentimentului de insecuritate Probleme legate de sărăcie, şomaj, delicvenŃa juvenilă Largi mişcări de oameni părăsind noile state membre pentru a se stabili în ariile urbane ale Europei de Vest, care deja găzduiesc grupuri numeroase de oameni de origine străină Declinul populaŃiei în unele dintre noile state membre Probleme familiale (în special supraaglomerarea familială în acelaşi spaŃiu de locuit, oameni fără locuinŃă şi înalte preŃuri pe pieŃe contribuind la închiderea ariilor urbane şi polarizare)

PrezenŃa crescută şi rolul reŃelelor urbane de legătură între oraşe cu funcŃii economice similare (logistică, centre financiare...) Întărirea reŃelei logice a oraşelor între ele însele (transferul de cunoştinŃe, bune practici de schimb, ex: practicile de dezvoltare sustenabilă...)

Trendul ascendent al exculziunii sociale şi al segregării spaŃiului Trendul în creştere al disparităŃilor socio-economice în ariile urbane Polarizarea oraşelor în jurul a două grupuri distintive de oameni: cei educaŃi care participă în dezvoltarea economică a oraşelor şi cei excluşi Dezvoltarea urbană dezechilibrată Frâne în dezvoltarea oraşelor Probleme legate de integrarea comunităŃilor de origine străină

Atractivitate şi Mediu

Concentrarea spaŃială a serviciilor, activităŃilor economice şi culturale Zonele de tranzit şi înaltă mobilitate a populaŃiei Concentrarea populaŃiei

Infrastructura de trafic slabă în unele oraşe Probleme familiale (notabilă suprapopularea în spaŃiile de locuit, oamenii fără locuinŃă în noile state membre, preŃurile înalte ale locuinŃelor conduc la izolarea şi polarizarea zonelor urbane) Probleme de congestie

ÎmbunătăŃirea accesibilităŃii Dezvoltarea transportului public urban Calitatea serviciilor publice Dezvoltarea urbană integrată ProtecŃia calităŃii vieŃii şi mediului în ariile urbane (poluarea aerului, poluarea fonică)

AbsenŃa coeziunii vecinătăŃii Probleme de sănătate publică

Punctele în italic reprezintă situaŃia în noile state membre

61

4.5. SINTEZA: REZULTATELE ANALIZEI SWOT

Analiza SWOT indică faptul că cele mai mari slăbiciuni şi ameninŃări sunt situate în aria

coeziunii sociale şi sunt legate de:

- Sărăcie, şomaj, delicvenŃă

- Crime, sentimentul insecurităŃii

- Servicii

- Restabilirea unui mare număr de persoane prin mutarea din noile State Membre în

oraşe Vest Europene.

În adiŃionalitatea acestor chestiuni, sănătatea trebuie considerată de asemenea ca o

prioritate adresându-se toate în termenii serviciilor de sănătate furnizate şi infrastructurii

medicale.

Evaluarea ex-ante forŃează din această cauză Programul URBACT II să se concentreze

particular asupra ameninŃărilor rezultate din problemele menŃionate în continuare:

- Creşterea excluziunii sociale şi segregarea spaŃială

- Adâncirea decalajului economic între bogaŃi şi săraci în ariile urbane

- Polarizarea oraşelor în jurul a doua grupuri de populaŃie – cei educaŃi şi cei excluşi

- Dezvoltare urbană inegală

- Încetinire a dezvoltării economice a oraşelor

- Probleme privind integrarea comunităŃilor de altă origine

Evaluarea ex-ante forŃează programul URBACT II de asemenea să se concentreze asupra

Punctelor Tari pentru dezvoltare şi asupra OportunităŃilor de exploatat:

- Dezvoltarea rolului ariilor urbane în contextul globalizării economice

- Creşterea competitivităŃii între oraşe şi nivelul european

- Provocările IT&C prin aplicaŃiile industriale; creşterea cererii de accesibilitate la

IT&C

- Întărirea funcŃiilor centrale ale centrelor urbane

- Expansiunea rapidă a societăŃii informaŃionale

- Dezvoltarea companiilor mici şi mijlocii (IMM)

- Creşterea rolului reŃelelor urbane care unesc oraşe cu funcŃii similare

- Întărirea reŃelelor logice ale oraşelor între ele.

62

CONCLUZII:

ÎN CĂUTAREA SINERGIILOR

Oraşele dintr-un sistem urban, nu se dezvoltă într-o măsură comparabilă, cu aceeaşi

viteză de creştere putându-se întâmpla chiar, ca unul dintre oraşele în discuŃie să se afle în declin.

DisparităŃile care intervin între oraşe în termenii de dezvoltare a populaŃiei, creşterii

economice, accesibilitate, productivitate, dezvoltarea veniturilor medii, accesibilitatea la

serviciile publice şi private precum educaŃia, facilităŃile medicale, facilităŃile culturale şi accesul

la slujbe şi alte oportunităŃi. În multe Ńări, disparităŃile în dezvoltare între categoriile de oraşe din

sistemul urban naŃional, rămân mari sau se adâncesc. O asemenea dezvoltare inegală,

influenŃează în potenŃial negativ polarizarea în sistemul urban, care va fi considerată

neproductivă în multe Ńări europene.

Pentru a inversa acestă tendinŃă, multe naŃiuni şi guverne au început să dezvolte scenarii

politice care să conducă la o dezvoltare policentrică. În dezvoltarea europeană asupra dezvoltării

policentrice un punct de răscruce a fost dat de ESDP (CEC, 1999), acest document indicând

dominaŃia ariilor dintre Londra, Paris, Milano, Munchen si Hamburg, care este numit şi

Pentagonul.

După finalizarea documentului de dezvoltare policentrică ESDP, se constată importanŃa

intervenŃiei fondurilor structurale în contextul dezvoltării policentrice şi coeziunii.

PERSPECTIVE ŞI DIRECłII DE URMAT

Integrarea teritorială a Europei este un proces permanent care se realizează cu paşi mici şi

în care cooperarea – peste frontiere – a Statelor membre ale Consiliului Europei, cu deosebire a

regiunilor şi municipalităŃilor europene, joacă un rol-cheie. Principiile directoare constituie, în

calitate de viziune a unei Europe integrate, un document politic de referinŃă pentru numeroase

acŃiuni şi iniŃiative de amenajare teritorială pe continentul european şi mai ales pentru cooperarea

transnaŃională şi internaŃională.

ActivităŃile politice de amenajare a teritoriului ale ConferinŃei Europene a Miniştrilor

Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) în cadrul Consiliului Europei sunt o condiŃie

importantă pentru urmărirea unei integrări armonioase a continentului european, în măsura în

care ele atrag atenŃia asupra dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune socială. Adoptarea

Principiilor directoare pentru dezvoltarea durabilă a teritoriului pe continentul european şi

luarea lor în considerare în cadrul deciziilor privind amenajarea contribuie net la facilitarea

63

cooperării în ansamblul Europei, urmărind să creeze o Europă mai echilibrată din punct de

vedere regional şi mai durabilă.

Dezvoltare urbană durabilă: bordarea problemelor ce afectează zonele metropolitane şi

sistemele regionale de aşezări; promovarea unui tipar echilibrat al zonelor cu potenŃial în ceea ce

priveşte accesibilitatea şi atractivitatea acestora; promovarea utilizării patrimoniului cultural

pentru dezvoltare. Aria de cooperare eligibilă acestui program cuprinde atât state membre UE,

cât şi state candidate, potenŃial candidate şi state cu care Uniunea Europeană are relaŃii speciale:

- trei state membre vechi: Austria, Grecia si Italia;

- cinci state membre noi: Bulgaria, Ungaria, România, Slovenia, Slovacia;

- doua state candidate: Turcia, CroaŃia;

- un stat cu statut de candidat cu care nu au fost demarate negocierile: Fosta

Republică Iugoslavă a Macedoniei;

- patru state potenŃial candidate: Albania, Bosnia, Serbia si Muntenegru;

- două state cu care UE are relaŃii speciale: Moldova şi Ucraina.

Beneficiari eligibili, care pot depune proiecte pentru finanŃare singuri sau în parteneriat

cu alte instituŃii din aria de cooperare eligibilă sunt instituŃii publice din România şi structuri

echivalente (de exemplu: ministere, consilii judeŃene, consilii locale, ONG-uri, AgenŃii pentru

Dezvoltare Regională, alte agenŃii şi autorităŃi, asociaŃii, universităŃi, institute de cercetare etc.)

Bugetul programului, unic pentru cele opt state membre pe cei şapte ani de

programare2007 – 2013, este de 245.111 mil EUR, din care fonduri europene din Fondul

European de Dezvoltare Regională – 206.691 mil. EUR, şi co-finanŃare naŃională – 38.420 mil.

EUR. Din acest buget România beneficiază de o sumă totală de 83.011.76 mil. EUR, din care co-

finanŃarea naŃională 13.011 mil. EUR.

PARTENERIAT PRIN PROGRAMUL URBACT

PENTRU ORAŞELE ROMÂNIEI (16 APRILIE 2008)

IniŃiativa „Regiuni pentru Schimbare Economică” a lansat, prin intermediul

instrumentului „ReŃele pentru Proiecte-pilot”, două proiecte-pilot în domeniul dezvoltării

urbane şi al politicii emigraŃionale locale.

Pînă pe 24 aprilie a.c., oraşele interesate să participe în cadrul acestor reŃele trebuiau să

completeze o primă scrisoare de intenŃie .Nu este acceptată participarea aceluiaşi oraş în cadrul

celor două reŃele.

64

La o astfel de reŃea vor participa 10 oraşe şi 10 AutorităŃi de Management relevante ale

programelor operaŃionale naŃionale, un expert, precum şi un reprezentant al Comisiei Europene.

Cele două propuneri pentru proiectele pilot sunt următoarele:

• Dezvoltarea urbană integrată în zonele metropolitane, în special în zonele

degradate sau în curs de degradare. Liderul proiectului este Comunitatea Urbană

Lyon (fost partener lider în proiectul URBACT I “Regenera”).

Proiectul vizează oraşele capitală sau oraşele mari din statele membre, în vederea

analizării, într-o primă etapă, a metodelor de succes pentru implementarea proiectelor urbane

integrate în zonele degradate.

• Gestionarea situaŃiilor de emigrare şi integrare a persoanelor în oraşe şi regiuni.

Partenerul lider al proiectului este Municipalitatea VeneŃia (fost partener lider în

proiectul URBACT I ”UDIEX”). Acesta vizează oraşele capitală sau oraşele

mari, în vederea analizării, într-o primă etapă, a metodelor de succes privind

gestionarea cazurilor de emigrare şi integrarea persoanelor în oraşele şi regiunile

Uniunii Europene.

Cele două proiecte pilot vor avea două etape: prima va fi implementată în cadrul

URBACT 2002-2006, în perioada mai-octombrie 2007, iar pentru această etapă liderii de proiect

îşi vor partenerii. Etapa a doua va fi implementată în cadrul URBACT 2007-2013, în perioada

octombrie 2007-octombrie 2009, iar în acest scop vor fi lansate două licitaŃii (estimate pentru

mai a.c.).

Bugetul estimat pentru prima etapă este de 100.000 EUR, din care vor fi finanŃate

constituirea echipei care va gestiona proiectul şi realizarea unor activităŃi relevante pentru

proiecte, între care pregătirea aplicaŃiei aferente celei de-a doua etape. AplicaŃia va fi transmisă,

spre aprobare, primului Comitet de Monitorizare URBACT 2007-2013 în perioada septembrie-

octombrie a.c. Co-finanŃarea va fi asigurată în proporŃie de 50% din Fondul European de

Dezvoltare Regională (FEDR) şi 50% din contribuŃia proprie (aproximativ 5.000 EUR/oraş).

Detaliile privind această a doua etapă vor fi prezentate în documentele-suport aferente celor două

licitaŃii menŃionate şi vor fi publicate pe pagina de Internet a Programului URBACT,

(www.urbact.eu.)

Formatul-cadru pentru o a doua scrisoare de intenŃie (cuprinzând detaliile financiare)

urmează a fi transmis la sfârşitul lunii aprilie a.c., de către liderii de proiect ai celor două reŃele.

Programul de Cooperare Teritorială Europeană URBACT face parte din iniŃiativa „Regiuni

pentru Schimbare Economică”, al cărei principal obiectiv este cooperarea între oraşele Uniunii

Europene. Această cooperare urmăreşte schimbul de experienŃă în domeniul dezvoltării urbane

durabile, al elaborării de proiecte şi planuri de acŃiune la nivel local, pentru a fi finanŃate ulterior,

65

în cadrul programelor operaŃionale naŃionale cu finanŃare europeană. DirecŃia Cooperare

Teritoriala cu Statele Membre a MDLPL se afla în dialog cu cei doi parteneri lideri ai proiectelor

pilot, pentru a asigura participarea oraşelor din România la aceste reŃele.

ÎNCHEIERE:

AVANTAJELE ZONELOR METROPOLITANE

Constituirea zonelor metropolitane răspunde unei necesităŃi sau oportunităŃi determinate

de evoluŃia organică a aşezărilor. Procesul de urbanizare pe teritoriul european a condus la

dezvoltarea interdependentă a metropolelor cu localităŃile aflate în zona lor de influenŃă, formând

deja realităŃi metropolitane, primare care, chiar dacă nu sunt denumite zone metropolitane

funcŃionează practic ca zone unitare, relativ independente.

Multe dintre problemele strategice de amenajare urbană la nivel european nu pot fi

tratate direct decât la nivel de zone metropolitane, care să faciliteze dezvoltarea producŃiei, a

schimburilor şi a consumului de bunuri la nivelul Europei, astfel încât să fie evitate piedicile

datorate atât localismului excesiv cât şi centralismului la nivel naŃional.

Este vorba, în esenŃă, de formarea zonelor metropolitane ca poli şi regiuni de creştere

sau dezvoltare la nivelul Europei, incluse în cadrul unor strategii naŃionale, dar şi

transnaŃionale.

Zonele metropolitane pot deveni astfel capete de pod care să beneficieze de noile căi de

comunicaŃii şi de relaŃii comerciale, pentru schimbul de mărfuri şi servicii, de know-how, ca

centre ale circulaŃiei de capital şi ca destinaŃii pentru turism şi cumpărători.

Dezvoltarea zonelor metropolitane facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel

regional astfel încât prin aceasta să se diminueze dezechilibrele dintre centru şi aria limitrofă,

provocate de dispersarea în planul structurii demografice, sociale şi economice, de

dezechilibrele legate de transportul în comun, finanŃarea infrastructurii, rezervele de spaŃiu

pentru locuit şi comerŃ, înlăturarea sau diminuarea unor astfel de dezechilibre va conduce la o

îmbunătăŃire a calităŃii vieŃii populaŃiei.

Implementarea politicilor de dezvoltare şi amenajare a teritoriului printr-un management

eficient şi performant, în care fundamentarea politicilor de dezvoltare să Ńină seama de cererea

pieŃei, dar şi de alte cerinŃe legate de asigurarea unei densităŃi suportabile, infrastructura tehnică

şi socială (servicii), aprovizionare în apropierea locuinŃelor, localizarea spaŃiilor de agrement etc.

Realizarea acestor politici de dezvoltare se face de regulă printr-o bună cooperare între

localităŃi în domeniile amenajării teritoriului, locuinŃelor, infrastructurii, dezvoltării economice,

protecŃiei mediului, utilizării resurselor umane etc.

66

Cele mai performante acŃiuni sunt, de regulă, cele legate de transportul în comun,

alimentarea cu apă, prelucrarea deşeurilor şi implementarea unor proiecte investiŃionale care au

rezultate imediat vizibile, măsurabile şi cuantificabile, care sporesc ridicarea nivelului calităŃii

vieŃii, pentru oricare cetăŃean European.

67

Bibliografie

Adrian Iancu (2002), Elemente de arhitectură şi urbanism, Edit. U.T. Pres, Cluj-Napoca;

Antikainen J. (2005), The concept of Functional Urban Areas: Findings of the ESPON project;

Augustin Ioan (2002), O (nouă) „Estetică a reconstrucŃiei”, Edit. Paideia, Bucureşti;

Böhme, K. & P. Schön (2006), ESPON Atlas. Mapping the structure of the European territory,

Bonn;

Cornelia Bărbulescu (2002), Integrare tehnologică în arhitectura contemporană, Edit. Presa

Universitară Clujană, Cluj-Napoca;

Cristin Nicolae Popa (2002), Rolul administraŃiei publice în procesul de urbanizare, teză de

doctorat, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;

Doina Niculescu (2000), Elemente de urbanism, Edit. UniversităŃii Politehnice din Timişoara;

Dühr, S. (2005), Potentials for Polycentric Development in Europe: The ESPON 1.1.1 Project

Report, Planning, Practice & Research Vol. 20, Nr. 2, p. 235-239. ESPON (2006a)

Mapping regional competitiveness and cohesion. European and global outlook on

territorial diversities. ESPON Briefing 2. ESPON: Luxembourg. ESPON (2006b) Territory

matters for competitiveness and cohesion. Facets of regional diversity and potentials in

Europe. ESPON Synthesis Report III. ESPON: Luxembourg. ESPON (2006c) Applied

territorial research. Building a scientific platform for competitiveness and cohesion

ESPON Scientific Report II. ESPON: Luxembourg;

European Rural Heritage, CEMAT, 2003;

Francoise Choay (2002), Urbanismul – utopii şi realităŃi, Edit. Paideia & Simetria, Bucureşti;

G. M. Cantacuzino (2001), Despre o estetică a reconstrucŃiei, Edit. Paideia, Bucureşti;

Gabriel Pascariu (2007), Analiză regională urbană, Modulul Dezvoltare Regională– Suport de

curs;

Gabriel Pascariu (2004), Curs de planificare şi Dezvoltare SpaŃială, Universitatea Bucureşti,

Facultatea de Sociologie şi AsistenŃă Socială;

Gabriel Pascariu (2007), UAUIM – Facultatea de urbanism, anul V, semestrul I - Curs

Dezvoltare Regională;

Gloersen, E. (2006), A first step towards an improved understanding of urban profiles and

polycentric development potentials, ESPON (ed.) European Territorial Research in

Progress, Luxembourg: ESPON, p. 29-53;

Henri Jacquot, Francois Priet (2001), Droit de l’urbanisme, Edit. Dalloz, Paris;

http://www.bmvbs.de/Anlage/original_1005295/Territorial-Agenda-of-the-European-

Union-Agreed-on-25-May-2007-barrier-free.pdf

68

Hubert Charles (1993), Les principes de l’ urbanisme, Edit. Dalloz, Paris;

IaŃu Corneliu (2007), Geografie şi Amenajarea Teritoriului, Suport de curs, Universitatea “Al. I.

Cuza”, Iaşi;

Ledebur L, Barnes W. R. (1993), All in it together: Cities, Suburbs and Local Economic

Regions, Washington DC, League of Cities;

Marin Nicolau – Golfin (1972), Istoria artei, Vol.I, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Mircea DuŃu (1998), Dreptul urbanismului, Edit. Economica, Bucureşti;

Nordregio (2004) Potentials for polycentric development in Europe. Final Report of the ESPON

Project 1.1.1.

OIR (2006) The role of small and medium-sized town. Final Report of the ESPON Project 1.4.1.

www.espon.eu

Peterson, Kingsley, Telgarsky (1990), Multi-sectorial investment planning, UNCHS-Habitat;

Stoica, M. (coord.), Berca M., Rojanschi V., Gheorghe M., Radu I. (2004), Capitalul natural

antropic al judeŃului Bacău în perspective elaborării strategiei de dezvoltare durabilă,

Editura ASE, Bucureşti;

Teodor O. Gheorghiu (2002), Locuire şi neAşezare, Edit. Paideia, Bucureşti;

Territorial Agenda (2007): Territorial Agenda of the European Union: Towards a More

Competitiveand Sustainable Europe of Diverse Regions. Agreement made at the Informal

Ministerial Meeting on Urban Development and Territorial Cohesion on 24 / 25 May 2007.

Territorial State (2007): The Territorial State and Perspectives of the European Union:

Towards a Stronger European Territorial Cohesion in the Light of the Lisbon and

Gothenburg Ambitions – A Background Document to the Territorial Agenda of the

European Union. http://www.bmvbs.de/Anlage/-origial_998253/The-Territorial-Stateand-

Dr. Andreas Faludi and-Perspectives-of-the-European-Union.pdf

The European Urban Charter, Local and Regional Authorities of Europe, 2002

The Final Report of the ESPON Project 1.1.2, www.espon.eu

Unité de l’Europe, solidarité des peuples, diversité de territoires, Commission Européenne, 2001

Voinea Liviu (coord.) (2007), Manual de evaluare a competitivităŃii regionale, Bucureşti;

http://ec.europa.eu/regional_policy/

http://www.territorial-agenda.eu

http://www.cemat-region.eu

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/extraction/evalight/EVAlight.jsp?A=1&language=en&root=/the

me1/urb/urb_ikey

http://www.eurometrex.org POR.