disertatie iust01

7/25/2019 Disertatie Iust01

1/42

1. Monahismul repere istorice

Dumnezeu a creat lumea din iubire i ateapt i din partea omului rspuns la aceast

iubire fr egal a Sa. Aceasta este cea mai mare minune: fptura uman este creat dup

chipul i asemnarea lui Dumnezeu 1 dup cum spunea psalmistul: Te oi luda! c sunt o

fptur aa de minunat. "inunate sunt lucrurile tale i sufletul meu le cunoate foarte#.

$reat dup chipul lui Dumnezeu! omul a primit porunc s creasc prin conlucrare cu

harul diin p%n la asemnare &n sfin'enie cu $reatorul su! p%n la &ndumnezeire. Aea

menirea s dein dumnezeu dup har. Starea normal a sufletului nostru dup chipul lui

Dumnezeu este sfin'enia(. )n loc s urmeze &nclinarea sa natural spre Dumnezeu! mintea

omeneasc s*a &ndreptat spre lume+ &n loc s spiritualizeze trupul! ea a cedat tenta'iei ie'ii

animale i senzuale! supun%ndu*se lumii materiale. Adam nu i*a &ndeplinit oca'ia sfin'eniei!

ci a pierdut calea spre asemnarea cu Dumnezeu. $hemarea celui dint%i Adam a fost &mplinit

de ,isus -ristos! $el de*al doilea Adam. )n ,isus -ristos! iul lui Dumnezeu! se repar

structural firea uman . $hipul de sfin'enie ni s*a dat &n /ersoana clar i real a lui -ristos!

care e Dumnezeu i 0m! l este calea natural i supranatural a des%ririi. "odelul &ns

trebuie urmat! ne spune /rintele Arsenie 2oca.

)n lumina celor spuse! monahii sunt cei care urmeaz &n chip des%rit modelul

"%ntuitorului! sunt acei cretini care se dedic cu totul ie'ii sfinte.

3ia'a "%ntuitorului ,isus -ristos! &nc de la 4aterea Sa i p%n la Sfintele /atimi imoartea pe cruce! a fost o ad%nc ascultare de Tatl! de umilin' i smerenie! precum ne

&ndeamn i sf%ntul 3asile cel "are! care zice: S ne pogor%m pe noi &nine! ca s ne &nl'm!

fiind urmtori Domnului! care S*a pogor%t din cer la cea mai mare umilin'! c de la umilin'

s ne urcm la o minunat &nl'ime5

/rin urmare rdcinile monahismului nu trebuiesc cutate &n alt parte dec%t &n

e6emplul hristic. "ai mult! $r'ile 3echiului Testament ne apar presrate cu numeroase

e6emple de ascez care eiden'iaz c monahismul nu a fost o inoa'ie sau cea impropriu

spiritului iudeo*cretin! aa cum au afirmat unele oci. Se cuine men'ionat c aceste pilde de

1acere 1!#7.#/salmul 1(8! 15(/rintele arhimandrit ,ustin /opoici! Omul i Dumnezeul Om! d. Deisis! Sibiu! 199! p. 8;5Sf%ntul 3asile cel "are! Scrieri, Partea nti. Omilia despre smerenie,traducere de /r. Dumitru ecioru!d.,.2.".2.0.


2/42

ascez pot fi considerate! &n marea lor ma=oritate! prefigurri ale impresionantului ir de

/rin'i ai pustiei! adic ele se apropie mai degrab de ia'a monahal de tip eremitic.

1.1 Prefigurri veterotestamentare ale vieuirii monahale/opor al cr'ii! ereii au fi6at modalit'ile raportului lor cu lumea pornind de la te6tul

reelat * Torah. Asceza! formele incipiente ale monahismului pot fi descoperite &nc din cr'ile

3echiului Testament! cci orice &ncercare de intrare &n legatur cu Dumnezeu! este &n fond! un

e6erci'iu de ascez. popor? @ Dumnezeu sau Dumnezeu @ om

>popor? este! pe tot parcursul 3echiului Testament punctul central: evreii se interesau mai

degrab de istoria sfnt , adic de raporturile lor cu Dumnezeu, dect de istoria

originilor!".

)nc de la primele eenimente relatate &n cartea acerii &nt%lnim o aten'ionare! o

porunc care face referire la o interdic'ie alimentar! omul nu are oie s mn%nce cea! i

urmeaz e6plica'ia cci a muri.

#$ dat apoi Domnul Dumnezeu lui $dam porunc i a zis% Din to&i pomii din rai po&i

s mnnci. 'ar din pomul cunotin&ei binelui i rului s nu mnnci cci (n ziua (n care vei

mnca din el vei muri negreitB >acere ,,! 17*1?.

Aadar o &nfr%nare! o form aproape insesizabil de post poate apropia de ia'+

nerespectarea lui! &n schimb! aduce negreit moartea. 6ist &n te6tul citat! pe l%ngnenumrate conota'ii teologice un &n'eles deosebit pe care &l capt neoin'a! &nfr%narea! fie ea

i la niel minim >care p%n la urm s*a doedit foarte greu de respectat drept doad!

&nclcarea poruncii?. )nc din primele clipe ale e6isten'ei sale omul e &ndemnat s se re'in! s

nu*i dea fr%u liber pornirilor! pentru a aea parte de ia'. ra curat Adam! nu aea pcat dar

iat c &nfr%narea era necesar &nc de pe acum! c%nd el nici nu cunoscuse pofta! era neoie de

ea nu pentru a ucide pofta ci pentru a pstra ia'a i ia'a aceea nu era altcea dec%t prezen'a

lui Dumnezeu cu el i &n el. 4erespect%nd acest fel de post Adam a determina! incontient

desigur! mult mai istoitoare forme de neoin' ale iitorilor asce'i.

Astfel de interdic'ii alimentare! care i ele sunt pr'i constitutie ale ie'ii ascetice or

mai fi &nt%lnite pe parcursul te6tului sacru. /oporu iudeu! popor ales a aea o &ntreag list

;"ircea liade!'storia credin&elor i ideilor religioase, d. tiin'ific i enciclopedic! ol. ,

2ucureti! 1981! p.1C.

#


3/42

de alimente permise i nepermise! pe care Dumnezeu i*o a comunica cer%ndu*i ca i &n cazul

adamic respectarea cu stricte'e astfel! permanent Dumnezeu &i cere omului o form de

neoin'! o renun'are la cea pentru l>$f. Deuteronom ,3?.

$alea monahal presupune o serie de renun'ri care &n rela'ia Dumnezeu @ om dein

puncte de apropiere.

)n relatarea care ni se face cu priire la naterea poporului ereu tot o renun'are &i cere

Dumnezeu omului:

#Dup aceea a zis Domnul ctre $vram% 'ei din pmntul tu, din neamul tu i din

casa tatlui tu i vino (n pmntul pe care &il voi arta )u.! > acere ,,! 1?

$u alte cuinte Dumnezeu &i cere s renun'e la ale sale i ai si! >apare aici aa numita

*enitiaE&nstrinare* form deascez care a face carier &n ia'a monahal cretin? pentru

fgduin'a unei fericiri promise dar nu gustate. Fi Araam ca un monah! ascult! pleac! serupe de al su pentru a merge la al lui Dumnezeu. Se obser modul foarte personal &n care

Dumnezeu reeleaz persoanei umane! fr ca aceasta s*G fi inocat. Araam se supune fr

ezitare cum se a supune i mai t%rziu c%nd Dumnezeu &i cere s ,*l sacrifice pe ,saac! aceast

ascultare e de un tip cu totul special! ne mai &nt%lnit p%n acum la alte religii: Suntem

confrunta'i aici cu un tip nou de e6perien' religioas: * credin'a araamic * .>...?i care a

deeni cu timpul e6perien'a religioas specific iudaismului i cretinismului>...?. Araam nu

se pregtea s*i sacrifice copilul &n ederea unui rezultat! cum a fcut*o "esha! regelemoabi'ilor sacrific%ndu*i &nt%iul nscut pentru a for'a ictoria 7! sau Heftae care se anga=eaz

fa' de IahJeh s*i ofere &n holocaust prima persoan care! dup ictorie! a eni &n

&nt%mpinarea sa! fr s*i imagineze c aceasta a fi propria sa fiic! unicul copil . 4u e

orba &n cazul lui Araam de sacrificiul ritual al primului nscut >...?. Araam se sim'ea legat

prin credin' de Dumnezeu. l nu &n'elegea sensul actului pe care Dumnezeu i*l ceruse+ pe de

alt parte el nu se &ndoia deloc de sfin'enia! perfec'iunea i atotputernicia lui Dumnezeu. /rin

urmare! dac actul prescris aea toate aparen'ele unui infanticid aceasta era din cauza

neputin'ei &n'elegerii umane. 4umai Dumnezeu cunotea sensul i aloarea acestui gest care!

pentru to'i ceilal'i! nu se distingea &n nici un fel de o crim8.

7ezi ,3


4/42

Am insistat asupra acestui episod tocmai pentru faptul c! mai t%rziu &n cretinism! &n

conte6tul micrii monahale se a cere neoitorului acelai tip de ascultare pe care o

e6emplific Araam! nu ad literam! desigur! dar baz%ndu*se pe aceeai logic fac ce mi se

spune! pentru c! &n ciuda faptului c eu nu &n'eleg! aa este bine! aa &mi cere Dumnezeu.

)ntr*un alt fragment:

#'at cutez s vorbesc Stpnului meu, eu, care sunt pulbere i cenu! >acere! 18!

#?,patriarhul se umilete! se smerete pe sine cci dei Dumnezeu &i promisese c a fi tat a

mul'ime de popoare! urmaii si or fi numeroi precum stelele cerului i conform

puternicului sentiment al credin'ei! Araam era conins de aceasta &ns el tie c pentru a intra

&n legtur cu Dumnezeu omul trebuie s*i recunoasc nimicnicia! s*i &nfr%ng sinele.

Dealtfel acest mod umil de a*G inoca pe Dumnezeu este adesea &nt%lnit &n cr'ile 3echiului

Testament i le om aminti pe parcurs! mai aducem aici doar inocarea plin de smerenie adreptului ,o:

#+rei oare s (nspimn&i o frunz pe care o bate vntul, s te (ndreti asupra unui

pai uscat-! >,o! 1(! #;?.


5/42

'acov (nc0eietura coapsei, pe cnd se lupta cu el. /i ia zis 6asm s plec c sau ivit

zorile7 . 'acov 'a rspuns 1u 2e las pn nu m vei binecuvnta. >acere! ((! #5*#7?.Fi

Domnul &i a schimba numele &n ,srael.

/e l%ng faptul c &nt%lnirea cu Dumnezeu este redat ca un act iolent! dou sunt

aspectele care ne re'in aten'ia! a%nd &n edere problema studiat: ,aco este singur i

confruntarea dureaz p%n &n zori! prin urmare condi'iile propice unei rugciuni profunde:

singurtatea i priegherea i din e6emplele a numeroi asce'i o astfel de rugciune s*a doedit

nu de pu'ine ori o lupt &ncordat dar &n urma creia indiidul iese transformat! iese

metamorfozat. Ga fel se &nt%mpl i cu ,aco! el deine ,srael! schimbarea numelui semnific!

cu siguran' i o schimbare de profunzime &n cel ce a vzut pe Dumnezeu (n fa& i mntuit a

fost sufletul lui.! >acere! ((! (C?.

0 nou perioad &n istoria sf%nt a poporului ales are &n centru figura marcant a lui"oise. "ai temtor dec%t strmoul su Araam! el pstreaz &n rela'ia cu Dumnezeu acelai

mod umil de a se adresa. ,eire! (5! #8*#9?.

;


6/42


7/42

nu ascult! sanc'iunea ine automat i e suportat colecti! pe principiul &ntregul pentru

parte. Semnificati este episodul Acan! dar ceea ce ne intereseaz &n analiza noastr este

modul cum procedeaz ,osua:

#$tunci 'osua ia sfiat vemintele sale, a czut cu fa&a la pmnt (n fa&a c0ivotului

Domnului i a stat aa pn seara, el i btrnii lui 'srael, i iau presrat pulbere pe

capetele lor.!>,osua !7?

Semn de suprem durere! *sf%ierea emintelor i de suprem pocin'! *presrarea

pulberii sau a cenuii pe cap sunt dou acte e6terioare pe care ,osua le face &naintea Domnului!

&mpreun cu reprezentan'ii poporului spre a*, c%tiga bunoin'a i a*, comunica starea

dezastruoas &n care se afl poporul ales. 0bserm c timpul prosternrii pare s fie

&ndelungat! Fi au stata aa p%n seara! iar Domnul! z%nd smerenia i struin'a lor nu a

&nt%rzia s le rspund.$artea Hudectorilor ne ofer e6emple de rugciune smerit p%n aproape de

desconsiderare > e6: #$tunci =0edeon a zis% Doamne cum s izbvesc eu pe 'srael- 'at

neamul meu este cel mai srac (n semin&ia lui 8anase iar eu sunt cel mai mic (n casa tatlui

meu!>Hudectori! 7! 1;?.

4i * se prezint i situa'ia unui nazireu al crui statut fusese dictat de Dumnezeu lui

"oise &n cartea 4umeri. De aceast dat este un nazireu pe care Domnul &l hrzete din

p%ntecele maicii sale:#Dar mia zis% 'at ai s zmisleti i ai s nati un fiu3 aadar s nu bei vin i sic0er

i s nu mnnci nimic necurat, cci copilul, c0iar din pntecele mamei i pn la moarte va

fi nazireu al lui Dumnezeu.! >Hudectori 1(! ?

,nterdic'iile care prin nazireat erau puse indiidului care se afierosea sunt transferate

acum asupra mamei! iar nazireatul nu mai e aici beneol ci e un dar i o cerin'+ pruncul chiar

&nainte de a se nate e desemnat nazireu! fapt unic &n istoria 3echiului Testament. Singura

renun'are care i se cere nazireului &n acest caz este ca briciul s nu se ating de capul lui:

#...riciul nu sa atins de capul meu cci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din

pntecele maicii mele3 de mar tunde cineva, atunci sar deprta de la mine puterea mea i a

fi ca ceilal&i oameni!> Hudectori! 17! 1?.

$itind oarecum &n metate6t am putea spune: &n momentul &n care Samson >cci despre

el este orba? nu &i &ndeplinete acea minim renun'are! pe care i*o ceruse Dumnezeu! el &i


8/42

pierde calitatea de persoan afierosit Gui. or'a lui! care ar putea fi tradus prin apropierea lui

de Dumnezeu! se pierde &n momentul &n care Samson nu ar mai face gestul simbolic de

renun'are la tierea prului. ,at alen'ele pe care le are asceza. )ntr*o anumit msur Samson

nu mai este al lui &nsui! ci e al lui Dumnezeu ca orice neoitor care renun' la o seam de

cerin'e trupeti sau fireti anun'%nd prin aceasta c nu*i mai apar'ine siei ci intr &n

proprietatea lui Dumnezeu! reenind &ns la starea ini'ial el redeine un Samson tuns! un om

ca ceilal'i oameni.

Tot mai frecent &n te6tul sacru apare ca form de ascez! adesea colecti! postul! el e

pus alturi cu =ertfele de &mpcare i cu arderile de tot! prin el realiz%ndu*se o =ertf de alt

niel! mai interiorizat! mai personal! ce 'ine de &nsi fiin'a celui ce o aduce:

#$tunci to&i fii lui 'srael i tot poporul, au plecat i au venit la casa Domnului i au

postit (n ziua aceea pn seara i au adus arderi de tot i ertfe de (mpcare (nainteaDomnului.!>Hudectori! #C! #7?

$el mai adesea aceste renun'ri! indiferent ce form ar capta: post! umilin'! eghe!

etc. sunt practicate pentru a ob'ine cea. ie cea &n plan concret >un fiu! o ictorie?! fie

iertarea i bunoin'a lui Dumnezeu. /rima carte a ,


9/42

Dar postul mai este i o form de a*i manifesta durerea &n situa'ii grele! tiind c ele

au enit tot din pricina unor greale! prin urmare indiferent de conte6t! postul e perceput ca

a%nd aloare e6piatoare:

#'ar oasele leau luat i leau (ngropat sub un stear (n 'abe. $poi au postit ? zile!

>, ,, ,,


10/42

poporului ei propoduiau &ntoarcerea la slu=irea dup Gege a lui Dumnezeu. Se disting dou

categorii de profe'i: * cei cultuali! care locuiesc &n prea=ma templelor i particip la rituri

alturi de preo'i >adesea cei din aceast categorie apar ca profe'i mincinoi?+ * marii profe'i

scriptuari! a cror oca'ie e decis de un apel direct a lui IahJeh. )n special acetia sunt cei

care atac cu duritate sincretismul 1#. Toat ia'a lor este conturat pe ideea de a face ascultat

cu%ntul lui Dumnezeu care de obicei este unul acuzator i amenin'tor. Din pricina

frecentului lor insucces rugciunea lor are accente de deznde=de > e6. ,lie : ,ar el s*a dus mai

departe &n pustiu cale de o zi i s*a aezat sub un ienupr i &i ruga moartea zic%nd: #mi

aunge acum Doamne, 'ami sufletul c nu sunt eu mai bun dect prin&ii mei7!>,,,


11/42

# 5nd a auzit $0ab toate cuvintele acestea, a (nceput s plng i ia rupt 0ainele

sale, sa (mbrcat peste trupul su cu sac, a postit i a dormit (n sac i a umblat trist!> ,,,

,3 ,, /aralipomena (#! (7?.

Atitudinea de lepdare a m%ndriei i umilire &naintea lui Dumnezeu este cea care d

rezultate aproape imediate i care apar ca fapte foarte &nsemnate i demne de admirat &nrelatarea sacr:

# Deoarece sa muiat inima ta i tu teai smerit (naintea Domnului cnd ai auzit ceam

grit )u asupra locului acestuia i asupra locuitorilor lui, c vor fi &inta groazei i a

blestemului, i &iai rupt vemintele i ai plns (naintea 8ea, de aceea i )u team auzit, zice

Domnul!> ,3 ,, /aralipomena ##! (?.

/oate cel mai mictor e6emplu de &ntoarcere la Dumnezeu! de rugciune umilit din

ad%ncul inimii! cu recunoaterea pcatelor! plin de pocin' i durere este cea a regelui

"anase! pe l%ng te6tul rugciunii de o frumuse'e deosebit! iat cum prezint te6tul

3echiului Testament gestul regelui:

# /i (n strmtorarea sa el a cutat fa&a Domnului Dumnezeului su i sa smerit foarte

(naintea fe&ei Dumnezeului prin&ilor si.

'ar dac sa rugat, Domnul la auzit i a ascultat rugciunea lui i la dus (napoi la

'erusalim, (n regatul su. /i a cunoscut 8anase c Domnul este Dumnezeul cel adevrat!> ,,

/aralipomena ((! 1#*1(?.

zdra i 4eemia sunt prin e6celen' cr'i de reinstaurare! de reenire! &ns o abatere

spiritual presupune o ispire. Atunci c%nd aceast abatere e recunoscut! &nsuit i declarat

11


12/42

ca atare! ispirea const tocmai &n pocin'. )n aceste cr'i aem e6emple de post colecti!

&ntregul popor particip cci greala a fost a tuturor i nenorocirea a tututror:

n ziua de B: a acestei luni sau adunat to&i fii lui 'srael (mbrca&i cu sac i cu

capetele presrate cu cenu ca s posteasc. /i osebinduse cei ce erau din neamul lui 'srael

de to&i cei de alt neam, au venit de iau mrturisit pcatele lor i frdelegile pcatele

prin&ilor lor!>4eemia 9:1*#?.

#/i acolo, la rul $0ava, au rnduit post ca s ne smerim (naintea fe&ei Dumnezeului

nostru i s cerem de la )l cltorie bun pentru noi... /i aa am postit, am rugat pentru

aceasta pe Dumnezeul nostru i )l nea auzit!> zdra 8:#1! #(?.

)n cartea stera apare o situa'ie similar:

2ot aa i (n fiecare &ar i loc (n care aungea porunca regelui i scrisoarea lui, era

tnguire mare printre iudei,post, plngere, bocet. Sacul i cenua erau aternutul multora...8ergi, adun pe to&i iudeii din Suza i posti&i pentru mine% s nu mnca&i i s nu be&i trei zile,

nici ziua, nici noaptea, i voi posti i eu cu slunicele mele i apoi m voi duce la

rege...!> stera 5:(+ 5:17?

)n cartea dreptului ,o gsim men'ionat singura dat &n te6tul 3echiului Testament

ab'inerea de a prii la fa' femeiasc:

#9cusem legmnt cu oc0ii mei i asupra unei fecioare nui ridicam!>,o (1:(?.

/rin &ntreaga lui atitudine pe care o are &n momentele de restrite! ,o apare ca o figurce face not comun cu aceia care s*au afierosit Domnului! nu mai are nimic! i s*au luat toate!

chiar i ia'a lui e la limita subzisten'ei dar &n fa'a lui Dumnezeu se smerete cu pocin' dei

se tie fr de greal:

#Din spusele unora i altora auzisem despre 2ine, dar acum oc0iul meu tea vzut.

Pentru aceea m urgisesc eu pe mine (nsumi i m pociesc (n praf i (n cenu! > ,o 5#:;*

7?.

/roorocul ,saia a eni cu un mesa= reformator la nielul colectiit'ii &n ce priete

formele de abstinen' i &n mod special postul >cap ;8 Postul cel adevrat?. ste eident c

accentul se mut: dac p%n atunci &nfr%narea de la bucate &i era bineplcut lui Dumnezeu!

acum se cere altcea! postirea de la nedrept'i. De la un post e6terior se trece la unul interior!

al sufletului. /rofe'ii sunt! de altfel! cei care critic formalismul &n general! fie el sacrificial ori

ritual i pun &n locul lui! cutarea lui Dumnezeu! =ertfa sufleteasc:

1#


13/42

#/i ve&i striga ctre 8ine i ve&i veni i v ve&i ruga 8ie i )u v voi auzi. /i 8 ve&i

cuta i 8 ve&i gsi dac 8 ve&i cuta cu toat inima voastr!>,eremia #9:1#*1(?.

,eremia este unul din profe'ii de mare for'! care ini'ial nu rusese s*i primeasc

misiunea dificil a profe'iei iat cum prezint atitudinea prin care omul se poate apropia de

Dumnezeu:

un este Domnul cu cei ce se (ncred (n )l, pentru omul care6 caut. ine este s

atep&i (n tcere autorul Domnului. ine este omului s poarte un ug din tinere&ile lui. S

stea la o parte (n tcere dac Domnul (i d porunc7 S ating pulberea cu buzele lui, poate

mai este ndede. S dea obrazul lui spre lovire i s se sature de ocar! >/l%ngerile lui

,eremia (.#;*(C?.

$a i ,eremia i proroocul ,oil cere participare luntric! la actul abstinen'ial. Apare

clar &n cr'ile proroocilor c &naintea lui Dumneteu asceza e6terioar nu are aloare! ea trebuies fie e6presie a tririi spirituale:

#ncinge&iv i v tngui&i, voi preo&ilor izbucni&i (n bocete, voi sluitori ai altarului

intra&i (n 2emplu i petrece&i noaptea (n sac de ale, voi sluitori ai lui Dumnezeu cci prisosul

i ertfa cu turme au fost (ndeprtate din templul Dumnezeului vostru7 Posti&i post sfnt,

strnge&i obte de prznuire, aduna&i pe btrni i pe to&i locuitorii &rii (n templul

Dumnezeului vostru i striga&i ctre Dumnezeu rugndu6.!> ,oil 1:1(*15? #/i acum, zice

Domnul, (ntoarce&iv la 8ine din toat inima voastr, cu postiri, cu plns i cu tnguire.

Sfia&i inimile i nu 0ainele voastre...!>,oil #:1#*1(?.

Aa cum men'ionam anterior! profe'ii 3echiului Testament sunt prin e6celen'

practican'i ai ascezei! e6emplele date de=a se cer completate cu figura proorocului Daniel cel

ce s*a hrnit cu semin'e spre a nu se &ntina din =ertfele idoleti. $%tea din fragmentele cr'ii

sale dezluie modul &n care proorocul &i s%rea neoin'ele.

ndat ce Daniel a aflat c o porunc a fost dat, a intrat (n casa sa care avea (n

cmara de sus, fereastr desc0is spre 'erusalim, i (n fiecare zi (ngenunc0ea de trei ori, sa

rugat i a ludat pe Dumnezeu cum fcea i mai (nainte!> Dan 7:11?.

#/i miam (ndreptat fa&a ctre Domnul Dumnezeu struind (n rugciune i (n rugi

fierbin&i cu post, sac i cenu. /i mam rugat Domnului Dumnezeu i mam mrturisit i am

zis...!> Dan 9:(*5? urmeaz o rugciune smerit de recunoatere a pcatelor.

1(


14/42

n vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei sptmni de zile (n ale. Pine bun n

am mncat, carne i vin nam pus (n gura mea i cu miresme nu mam uns pn ce nu sau

(mplinit trei sptmni de zile! >Dan 1C:#*(?. Ln &ntreg program ascetic este cuprins aici!

rugciune profund! &n retragere! dar i regulat! post! pocin' &n sac i cenu! adic umilin'

ma6im.

)ncheiem cu c%tea fragmente ale cr'ii /salmilor care demonstreaz oca'ia ascetic a

autorului lor! le redm mai =os mai ales pentru poezia ascuns &n ele:

4nit este inima mea i sa uscat ca iarba c am uitat smi mnnc pinea mea.

Priveg0eatam i am auns ca o pasre singuratic pe acoperi!> /salmul 1C1:;!8?.

#/i miam smerit cu post sufletul meu i mia fost spre ocar mie!> /salmul 78:1#?.

#Pentru ce mai lepdat Dumnezeule pn (n sfrit!> /salmul (:1?.

#Certfa lui Dumnezeu% du0ul umilit, inima (nfrnt i smerit, Dumnezeu nu o vaurgisi!>/salmul ;C:18?.

1.2 Esenienii sau mnstirea de la umran

Dup e6il! &n s%nul iudaismului se produce o renatere! dup cum era de ateptat! o

perioad de febrile frm%ntri a da natere unor direc'ii contradictorii! acestea se or

manifesta prin apari'ia unor partide religios*politice care &i or &ntinde e6isten'a p%n la

dr%marea ,erusalimului de ctre romani &n anul C.

ariseii ostili oricror influen'e strine! se declar aprtori &neruna'i ai Gegii &ns

acceptau i comentariile orale ale scribilor fcute &n perioada e6ilului! aa numita Gege oral.

Din punct de edere politic ei erau reprezentan'ii curentului popular! care se opunea celui

aristocratic al saducheilor! acetia pstrau un conseratorism strict dar se artau deschii

influen'elor strine i elenistice &ndeosebi! dar nu pe plan religios.

Dar gruparea care intereseaz subiectul nostru este confreria esenienilor 1(. Duceau o

ia' ascetic! se pare c aeau apro6. 5 CCC de membri. Triau &n deertul ,udeii! l%ng "area"oart! dup afirma'iile unor cercettori! de pe la anul 1;C &-r. p%n la distrugerea

,erusalimului de ctre romani &n 78 d -r15.

1(cf. milian 3asilescu!'storia religiilor, d. ,2"20


15/42

i condamnau sacrificiile s%ngeroase i sclaia. $omunit'ile erau compuse din

persoane adulte care parcurgeau trei ani de prob iar &n urma acestora fgduiau s respecte un

mod de ia' foarte apropiat de ceea ce noi cunoatem ca monahal cenobitic.

,ntr%nd &n confrerie ei &i puneau bunurile &n comun! c%tigurile i chiar hrana. rau

foarte uor de recunoscut datorit albului imaculat al emintelor. "asa era serit &n comun

iar sabatul se respecta cu mare rigoare. $a i preocupri! erau agricultori sau artizani!

ma=oritatea timpului &ns i*o consacrau cititului i studiului Gegii! creia &i ddeau

interpretarea lor proprie.

Dei triau retrai de lume i se supuneau unui regulament intern foarte strict! esenienii

luau parte la ia'a na'iunii. i denun' corup'ia de la ,erusalim! merg la templu aduc%nd

ofrande! >niciodat sacrificii s%ngeroase?. )n timpul ocupa'iei romane! unii dintre ei se or

organiza &n rezisten' armat 1;.$omunitatea de la Numran! asociat de ma=oritatea cercettorilor curentului esenian

este distrus la &nceputul erii anului 78 de un contingent din armata lui 3espasian i e foarte

probabil c asedia'ii au fost masacra'i.

S*a remarcat modul de ie'uire! absolut deosebit de orice alt grupare iudee. l pare

apropiat de monahismul pahomian de tip cenobitic 17.

/rincipiile conform crora esenienii &i or%nduiesc ia'a par a fi serit de model

monahismului cretin

1

. Alte oci mai &ndrzne'e au sus'inut teza unei influen'e esenieneasupra cretinismului! dar! chiar dac e6ist similitudini &n ia'a e6terioar! doctrinele sunt

fundamental diferite.

Aceast influen' se refer la puncte secundare i aceste &mprumuturi sunt

transformate pentru c sunt puse &n sericiul unui dat nou. 4imic de la Numran nu corespunde!

nici nu pregtete pentru hristologia 4oului Testament! care este esen'ialul mesa=ului cretin18.

,nforma'ii mai echi despre aceast sect aem de la ilon! ,osif laius i /liniu cel

T%nr. )n anii 195! 19;1 s*au fcut celebrele descoperiri de la Numran care! pe l%ng1;


16/42

manuscrise cu te6te ale 3echiului Testament apar i c%tea tratate originale: Sulul rzboiului

9iilor 6uminii (mpotriva 9iilor ntunericului, 2ratat de disciplin, 5omentariu asupra 5r&ii

lui $vacum, Psalmii de mul&umire. Dac admitem ipoteza! dealtfel foarte plauzibil! c ele sunt

documente apar'in%nd doctrinei eseniene! putem reconstitui! conform lui "ircea liade! c%tea

repere ale istoriei lor19.

)n epoca celui de al ,,*lea Templu! primii pietiti* hasidimii erau spiritualiti i mistici

&ncerca'i. 0rdinea e6terioar pe care i*o impuneau era menit s uureze concentrarea &n

ad%ncul sufletului lor! astfel ei urmreau s se apere &mpotria e6traagan'elor unei mistici

morbide i s eite e6agerrile unui legalism e6cesi #C.

-asidimii sunt strmoii esenienilor! comunitatea fiind &ntemeiat de Stp%nul

Drept'ii preot zadoPit. $%nd &n 15( &-r. Simon! din casta -asmoneilor e proclamat prin' i

mare preot perpetuu! Stp%nul Drept'ii se refugiaz cu un grup &n pustiul ,udeii. 4u suntcunoscute &mpre=urrile mor'ii Stp%nului Drept'ii #1. l e considerat de discipolii si ca un

mesager al lui Dumnezeu! un continuator al lui "oise care &nnoia 3echiul Gegm%nt. /rin

&ntemeierea comunit'ii eshatologice de la Numran! el anticipa era mesianic. )n Sulul

rzboiului 9iilor 6uminii (mpotriva 9iilor ntunericului, apare planul btliei apocaliptice >7

ani de mobilizare urma'i de #9 de ani de rzboi! armata fiilor luminii a aea #8 CCC de

pedestrai i 7 CCC de clre'i crora li se or altura &ngerii? aadar apare ideea unui


17/42

4u se cstoreau cci erau cu to'ii solda'i &n /rin'ul Guminii! )ngerul Drept'ii? i Spiritul /erersit'ii

>2elial! /rin'ul )ntunericului! Satan?. acere 7:18?.

* dup /otop #'ei din corabie tu i (mpreun cu tine femeia ta, fii ti i

femeile fiilor ti!> acere 8:17?.

$onform unei tradi'ii iudaice consemnat &n 8idras0 4abba0la acere:


18/42


19/42

,nterpretarea te6tului &n aceast direc'ie se pare c era cunoscut i &n 2iserica

$retin! at%t pifaniu de Salamina c%t i ericitul ,eronim o men'ioneaz! pifaniu &n

Panarion, i ,eronim &n$dversus ovianum.

Dealtfel concep'ia iudaic despre raportul sacru@se6ualitate d c%tig net de cauz

acestei interpretri. 0rice manifestare a ie'ii se6uale este incompatibil cu s%rirea unui act

sacru. 0ri esenienii se considerau ca liturghisitori ce &ndeplineau o func'ie sacr! liderul i

&n'torul lor! St%lpul Drept'ii! era considerat al ,, lea "oise! iar ceilal'i! urmtori ai lui.

ste foarte probabil ca atitudinea esenienilor fa' de celibat s fi st%rnit controerse chiar &n

r%ndurile lor! altfel cum s*ar e6plica prezen'a &n r%ndurile lor i a unora cstori'i. Dup ilon!

comunitatea ar fi fost alctuit &n cea mai mare parte de oamnei destul de &nainta'i &n %rst

care &nainte de a intra &n r%ndurile comunit'ii &i &mpliniser datoria de a procrea. Atent la

acest aspect! ,osif laiu spune c esenienii nu erau ostili cstoriei i procrerii! dar ei &niinu se cstoreau! adoptau &ns copii altora i se &ngri=au de educa'ia lor #9.

$u siguran' c astfel se prezenta conte6tul mentalit'ii colectie eseniene! &ntregul lor

proces ascetic! care era pe ia'! trebuia &mplinit &n irtutea misiunii sacre pe care ei o aeau

ca fii ai luminii! ca lupttori ai aderului i drept'ii! lupt care aea dublul aspect! e6terior i

interior! cci &nsi inima lor era considerat un c%mp de btaie! prin urmare cur'ia i

cumptarea erau necesare! ele reprezent%nd i o ictorie a rzboiului luntric. $ert este c din

punct de edere cronologic ei sunt prima comunitate monastic cunoscut! cu reguli stricte iie'uire &n comun! foarte similar cu obtile monahale cretine de mai t%rziu.

Evoluia istoric a monahismului:

)ntemeiat &n gipt! cu Sfini precum Aa Antonie cel "are i /ael Tebeul i

rsp%ndit &n 0rientul "i=lociu! apoi &n uropa! monahismul a rmas una din dimensiunile

centrale ale ieii cretine &n timpul ului "ediu occidental i p%n &n perioada t%rzie a

,mperiului 2izantin. Lnul dintre primele locuri &n care a fost adoptat monahismul a fost

,rlanda! aici monahismul lu%nd o form specific! str%ns legat de structura social

#9$f ,osif laiu!4zboiul iudaic, p17C! apud Antoine Ouillaumont! Op. 5it.! p #7

19
http://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_cel_Marehttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/Pavel_Tebeulhttp://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_cel_Mare


20/42

tradiional a clanurilor! &ntr*o form care s*a rsp%ndit mai apoi i &n alte pri ale uropei!

mai ales &n rana(C.

poca de aur a monahismului cretin a &nceput &n secolul al 3,,,*lea i a durat p%n &n

secolul al ,,*lea d. -r. )n aceast perioad! mnstirile au deenit o parte esenial a

societii! lu%nd adesea parte la eforturile de unificare liturgic i la clarificare disputelor

doctrinare. "nstirile &i atrgeau pe cei mai buni oameni din societatea acelor remuri i tot

atunci m%nstirile erau principalele pstrtoare i productoare ale cunoaterii.

)n Apus! acest sistem s*a prbuit &n secolele al ,*lea i al ,,*lea! ca urmare a

transformrilor religioase care au aut loc &n acea perioad. Astfel! cretinismul a &ncetat

progresi s mai fie apana=ul unei elite religioase. Acest lucru s*a datorat &n special apariiei

ordinelor clugrilor ceretori! cum erau franciscanii! care &i propuneau s rsp%ndeasc

&ntura cretin publicului larg! nu doar &ntre zidurile mnstirilor.

$omportamentul religios al oamenilor de r%nd a &nceput s se schimbe! acetia

&ncep%nd s ia parte mai des la slu=bele i Tainele 2isericii. /resiunea cresc%nd a statelor

naionale i monarhiile timpului au subminat puterea i bogia ordinelor monahale(1.

)n sf%rit! dup $onciliul 3atican ,,! a aut loc un e6od masi al membrilor ordinelor

monastice! iar muli clugri au renunat s mai poarte haina monahal. )n ansamblu! dei se

afl &ntr*o gra decdere &n 2iserica


21/42

!. 2. 2. 1. 1. M"ntuirea# sens $i finalitate a vieii cre$tine%

"%ntuirea! &n concep'ia cretin ortodo6! se ob'ine ca o &ncoronare a strduin'elor

pentru des%rire. 4umai cretinul care moare &ndat dupa 2otez! se m%ntuiete pe baza

e6clusi a cura'iei dob%ndite &n aceast Tain! dat fiind c n*a aut timpul ca! a=utat de harul

botezului! s*i aduc i contribu'ia sa la consolidarea oluntar &n aceast cura'ie! la

dezoltarea chipului! restaurat prin botez! &n asemnare((.

$el ce continu s triasc! dac nu lupt pentru progres &n ia'a sa duhoniceasc! nu

poate men'ine nici mcar cura'ia ob'inut la botez+ cine nu suie! coboar! &ntruc%t o

neutralitate &n ordinea duhoniceasc nu e6ist.

&. 2. 2. 1. 2. Progresul continuu 'n viaa duhovniceasc. (o)"ndirea neptimirii%

Sporirea &n des%rire const &ntr*o cura'ire de patimile de care eentual credinciosuls*a &mbolnait dup botez! sau &ntr*o desfiin'are a tuturor tendin'elor spre ele i &ntr*o

&nrdcinare &n locul lor a irtu'ilor. /atimile i irtu'ile sunt cele dou modalit'i de e6isten'

i de ia' a firii omeneti: ia'a de patimi e modalitatea str%mb! bolna! &nln'uit! &ntinat

a firii+ ia'a de irtu'i e modalitatea normal! sntoas! curat! liber a ei.

/rin urmare! reenirea la nepatimire e! dup Sf%ntul 3asile cel "are! reenirea firii la

starea primordial! &ntruc%t patimile sunt elementul care s*a imprimat &n fire ca o boal! ca o

ran! care a str%mbat firea prin cdere. )ns reenirea la starea primordiala e reenirea lachipul lui Dumnezeu! dup care am fost fcu'i(5.

De aceea! dob%ndirea neptimirii este condi'ia m%ntuirii. 0mul triete dup fire c%nd e

irtuos i contrar firii c%nd e patima+ &n primul caz spiritul lui! sau el &nsui e liber! i toat

ia'a lui e luminoas+ &n al doilea! e purtat de patimi ca o frunz de %nturi+ nu e stp%n pe

sine! nu el &i construieste ia'a cum rea! ci &n el i cu el se face ceea ce nu rea el! ia'a lui

nu are un sens! nu are o consecen'! e trait haotic! la oia &nt%mplrii(;.

((,gnatie "onahul! Sensul desvririi (n mona0ism! 2ucureti! ditura Anastasia! 1999! p. 55.(5/r. prof. dr. Dumitru Stniloae! $scetica i mistica isericii Ortodo*e! ditura ,nstitutului 2iblic i de "isiuneal 2isericii 0rtodo6e


22/42

*. 2. 2. 1. +. Eli)erarea de patimi $i do)"ndirea harului (uhului ,f"nt%

Gupta pentru eliberarea de patimi i neoin'a pentru dob%ndirea irtu'ilor constituie

misiunea fundamentala i neostenit a monahului. o lupta sus'inut de harul lui -ristos! e o

cretere a credinciosului! &n -ristos! pentru a se face asemenea Gui. Lrcuul credinciosului &n

aceast des%rire &i are treptele lui bine stabilite. Sf%ntul "a6im "arturisitorul r%nduiete

treptele principale ale urcuului astfel: credin'a! frica de Dumnezeu! &nfr%narea! rbdarea!

nde=dea! neptimirea! iubirea.

Lltima treapt este iubirea: iubirea de Dumnezeu i de semeni! cci acestea se sus'in

reciproc! se cuprind una &n alta i reprezint aceeai cldur a sufletului! care s*a uitat i s*a

depit pe sine. Dar ca s a=unga la iubire! monahul trebuie s dob%ndeasc neptimirea!

cur'ia de toate patimile. 4umai omul neptima poate aea iubire de Dumnezeu i de semeni.

$ci patimile nu sunt dec%t formele ariate ale egoismului i p%n ce mai e6ist &n om o forma egoismului! nu are iubire adearat(7.

/atimile trupeti! ca lacomia p%ntecelui! desfr%ul! arat pe om &nchis &ntr*o preocupare

egoist de trup! &n egoismul orb i ira'ional al trupului+ patimile sufleteti! inidia! m%ndria! &l

arata pe om &nchis &ntr*un egoism sufletesc.

Toate &l arat pe om preocupat de sine! priind la cei din afar numai pentru a*i scoate

plcerea proprie din ei! numai pentru a*i e6ploata! toate &l arat pe om obsedat de sine &nsui!

orb fa' de realitatea deosebit de sine. /%n e stp%nit de ele! credinciosul nu poate fi &ncomuniune adearat cu Dumnezeu i cu semenii si! nu e &n iubire.

,ubirea! comuniunea! &nseamn uitarea de sine! =ertfirea de sine! regsirea ie'ii

aderate i pline &n circuitul liber de la unul la altul. De aceea! o treapt important prin care

urc monahul la iubire! este &nfranarea. "onahul care nu s*a eliberat! prin &ndelungata

&nfranare! de patima lcomiei de m%ncare! de iubirea de bani! de pofta trupeasc! nu a putea

aeza! atunci c%nd se a ii ocazia! iubirea de semeni mai presus de pofta sa.

)ns calea spre des%rire trebuie s urce pana la iubire! p%n la comuniune! adic

p%n la eliberarea de toate patimile. 0prirea la &nfr%narea trupeasc &nseamna o oprire din

drumul spre des%rire i deci! cum spune Sf%ntul "a6im "arturisitorul! &nceputul

pacatului.

(7'bidem! p. 85.

##


23/42

)nfranarea de la patimi e numai o faz prin care cretinul trebuie s treac pentru a urca

p%n la iubire! p%n la comuniune. Desigur! nici o treapt nu este prsit de tot! ci toate se

gsesc concentrate! toate irtu'ile inferioare sunt implicate &n cele superioare. De aceea

iubirea! ca irtute culminant! e i cuprinzatoare a tuturor irtu'ilor! opus tuturor patimilor!

tuturor formelor egoismului(.

/rin urmare! &nfranarea rm%ne &n cretinism o aloare fundamental. "ai mult dec%t

at%t! irtu'ile inferioare dein neclintite numai pe treptele irtutilor superioare. )ns numai

dac pstr%nd &nfranarea! monahul a a=uns i la iubire! se unete cu Dumnezeu i pe oglinda

curat a inimii lui se reflect lumina soarelui dumnezeiesc! umpl%ndu*l de cunotin'a tainic a

lui Dumnezeu. Aceasta este ultima treapt! nesf%rit! etapa des%ririi fiind nesf%rit(8.

(. 2. 2. 1. -. Monahii# angaai pe calea desv"r$irii%Dei toti crestinii sunt datori s &nainteze pe aceast cale! cei ce au pornit cu pai mai

hotar%'i pe ea! sunt monahii! ei dorind s urce mai &ncordat spre piscurile des%ririi ie'ii

cretineti! ei or s lupte mai categoric cu patimile care &nlantuie sau tind s &nln'uie firea

omeneasc. )ns &ntrucat drumul spre des%rire urc p%n la comuniune! adic p%n la totala

eliberare de egoism! ei trebuie s realizeze i aceast culme de ia' &ntr*o form mai

des%rit dec%t ceilal'i cretini.

Lrcarea aceasta de la treapta luptei cu patimile la treapta poziti a comuniunii! ne*oilustreaz istoria &nceputurilor monahismului. )n primele eacuri cretine! credincioii mai

r%nitori dup des%rire practicau o ia' de mare &nfr%nare! renun'%nd uneori i la cstorie.

E. 2. 2. 1. /. !sce0a $i 'nfr"narea primelor veacuri cre$tine. ipologie%

Asceza aceasta practicat de unii credincioi &n primele eacuri se caracteriza! dup

Warl -eussi! prin urmatoarele momente:

Ascetul traiete &ntr*o comuniune c%t mai statornic cu Dumnezeu! prin rugciune i

&ntr*o necontenit &ndreptare a g%ndului spre cele cereti. Astfel! de ascez 'ine renun'area la

lume! &n special renun'area la posesiunea pm%nteasc i la o profesiune lumeasc! totala

renun'are la raporturile se6uale! o reducere c%t mai mare a trebuin'elor care priesc locuin'a!

('bidem.(8'bidem! p. 1C5.

#(


24/42

&mbrcmintea! m%ncarea i butura! pe c%t posibil renun'area la carne i in! cultiarea

anumitor irtu'i! precum: umilin'a! renun'area la sine! stp%nirea de sine(9.

)n =urul anului #CC! &n remea persecu'iilor! asce'ii constituiau s%mburele i chiagul

comunit'ilor. oarte pu'ini din ei triau &n afar! adic la marginea aezrilor omeneti. aptul

acesta fcea ca ei s nu urce numai o parte din drumul spre des%rire! adic s nu urce numai

p%n la &nfr%narea de la patimi prin ascez! ci s cultie i iubirea fa' de oameni! sau

comuniunea cu ei. Tocmai pentru c triau &n lume! asce'ii acetia nu erau &nc monahi5C.

. 3ocaia monahal# o permanen 'n istoria &isericii%

)ns 2iserica n*a putut pXstra aceastX nouX situatie socio*economicX. $eea ce s*a

petrecut la &nceput cu spontaneitatea Duhului i rXspunsul imediat al credinciosilor nu era

dec%t o imagine a ceea ce se a petrece la sf%rsitul timpului! ca o prelungire luminoasX a)mpXrX'iei care a eni! unde omul a trXi detasat de toate! sub &mpXrXtirea lui Dumnezeu care

a aea gri=X de toate.

Fi aceasta cu at%t mai mult cu c%t acest demers spiritual! rezultat direct al Duhului

Sf%nt! este! &n sine! o mXrturisire datX Domnului ,isus -ristos si o &mplinire continuX a

angheliei. /entru aceasta Duhul a continuat sX lucreze &n inimi! ca sX suscite acest rXspuns

cXtre renun'area totalX! mortificarea completX i retragerea din lume! dar &ntr*un mod personal

si nu comunitar! care n*a fost pentru aceasta mai putin intensX! mai putin strXlucitoare: atuncise asista la gesturile faimoase ale martirilor care e6primau cu mai multX igoare

continuitatea puterii Duhului Sf%nt rXsp%ndit &n inima credinciosilor51.

AceastX reactie! &mpinsX la paro6ism! a Xdit capacitatea de renuntare si mortificare

latentX a inimii 2isericii! ca un rXspuns net la chemarea de a &ninge lumea prin credinta &n

cele neXzute.

$hiar &nainte ca persecutia martirilor sX fi luat sf%rit! o nouX formX de rXspuns la

chemarea Duhului Sf%nt a apXrut! destul de asemXnXtoare martirului! dar trXitX zi de zi de*a

lungul &ntregii ieti: monahismul! care nu este nimic altcea dec%t renuntarea la tot si purtarea

crucii &n fiecare zi.

(9/r. dr. $onstantin $oman! Ortodo*ia sub presiunea istoriei 'nterviuri! 2ucureti! ditura 2izantin! 199;! p.79.5C'bidem! p. 58.51'bidem! p. 91.

#5


25/42

Astfel! monahismul este continuarea! fXrX alterare! a credintei primitie.


26/42

numai p%ine si in! ci si toate c%te sunt consubstantiale acestora: adica &ntreaga creatie. )n

calugar! omul redescopera demnitatea sa sacerdotala: daruieste totul si! mai ales pe sine &nsusi!

lui Dumnezeu: >ie ti aducem de toate si pentru toate.

Aceasta e posibila &n masura &n care monahul a daruit lui Dumnezeu inima sa. Si &n

curatia inimii sale a azut pe Dumnezeu si Gui! cu multumire! )i aduce tot ceea ce*l &ncon=oara.

9ericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu >8atei ",K?. "onahii nasc pe

-ristos &n centrul persoanei lor! &n inima! prin rugaciunea inimii: Doamne 'isuse Aristoase

9iul lui Dumnezeu miluiestema pe mine pacatosul. Si &n schimbarea mintii si a inimii

>metanoia?! omul uneste mintea sa cu mintea lui -ristos si inima sa cu inima lui -ristos.

Astfel! iata sa deine o continua multumire! o ne&ncetata liturghie e6istentiala. Si &n inima sa!

largita infinitului dumnezeiesc! coboara Domnul! ca sa*Si faca acolo locas. )ntr*o astfel de

inima sunt cuprinse umanitatea si &ntreg cosmosul: caci &mpreuna participa la liturghia inimii!&n care -ristos )nsusi se roaga Tatalui! &n harul Duhului Sf%nt. marturia ietii monastice! ca

iata liturgica si eclesiala55.

Dar monahul nu se roaga doar cu rugaciunea lui ,isus. l &si &mpropriaza rugaciunea

2isericii. 4u &nt%mplator! fiecare slu=ba diina se &ncheie cu inocarea: Pentru rugaciunile

Sfintilor Parintilor nostri, Doamne 'isuse Aristoase, Dumnezeul nostru, mntuiestene pe noi.

Sfintii /arinti sunt &n special monahi si e6emplul lor de iata monahala straluceste pe cerul

slu=irilor liturgice ale 2isericii dintotdeauna. /entru ca iata monahala e e6perienta de fiecarezi a Giturghiei euharistice oficiate de 2iserica.

#. a monahului Agapie? nu scot &n eidenta dimensiunea

sacramentala a trairii eremitice.

Aduc aici frumoasa marturie a Aei /imen: $vva Pimen zise% ) scris (n ce c0ip

doreste cerbul izvoarele apelor, asa 2e doreste sufletul meu, Dumnezeule. 9iindca cerbii (n

pustie (ng0it multe iganii trtoare, iar cnd (i arde otrava, doresc sa vina la ape, si dupa ce

beau se racoresc de otrava iganiilor. $sa si calugarii, (n pustie seznd, se ard de otrava

dracilor celor vicleni si doresc smbata si duminica sa vina la izvoarele apelor, adica la

55 /r. prof. dr. 4icolae 4ecula! 2radi&ie i (nnoire (n sluirea liturgic! olumul ,,! Oala'i! ditura piscopieiDunrii de Hos! #CC1! p. 81.

#7


27/42

2rupul si Sngele Domnului nostru 'isus Aristos, ca sa se curateasca de amaraciunea celui

viclean:".

)n secolul ,3! Dumnezeiasca Giturghie se slu=ea de doua ori pe saptam%na! s%mbata si

duminica. )n secolele urmatoare! a deenit obisnuinta liturghia de fiecare zi. Sf%ntul Teodor

Studitul >sec.3,,,? recomanda chiar si &mpartasania zilnica. Acelasi lucru recomanda si Aa

Apollo! care zicea:) nevoie, pe ct posibil, ca mona0ii sa se cuminece (n fiecare zi cu Sfintele

2aine ale lui Aristos, caci cine se departeaza de ele se departeaza de Dumnezeu3 dimpotriva,

cine le primeste continuu, primeste continuu pe 8ntuitorul. 5aci 8ntuitorul nsusi a zis%

L5ine mannca 2rupul 8eu si bea Sngele 8eu ramne (n 8ine si )u (n elL M'oan N, "N@. )ste

asadar de trebuinta pentru calugari ca, de vreme ce fac ne(ncetat amintirea patimilor

8ntuitorului, sa fie pregatiti (n fiecare zi si sa faca (n asa fel (nct sa se (nvredniceasca sa

primeasca (n orice clipa Sfintele 2aine cele ceresti, caci astfel si noi ne vom bucura deiertarea pacatelor. Asadar! fundamentul ietii monahale este -ristos euharistic.

4.

5. +. rairea monahala do)"ndeste o profunda dimensiune liturgica si cultica%

$alugarul! prin rugaciune! curateste propriasi inima si o arata statornica (n unirea cu

Aristos. n timpul 6iturg0iei, mona0ul se daruieste pe sine (nsusi, cu dragoste, lui Dumnezeu

si Dumnezeu i se daruieste, si (n fiecare zi petrec multe ceasuri (mpreuna, (n aceasta sluire

iubitoare a Domnului, (n biserica. 4u merge &n biserica din reo obligatie! ci din dorinta

neostoita+ nu gaseste nimic mai de pret dec&t comuniunea cu -ristos! cu "aica Sa si cu

prietenii Sai. Slubele sunt o bucurie si o sarbatoare, o desc0idere a inimii si o pregustare a

raiului1;. De aceea! calugarul arde de nerabdare sa se &ntoarca &n biserica si ar ram%ne acolo

pentru totdeauna. ,ar c%nd iese din biserica! toate &i orbesc de Giturghie: toate pleaca de la

biserica si de la altarul sau si se &ntorc la ea. Slu=ba ocupa primul loc &n iata m%nastirii: este

memoria &nsasi a 2isericii. Si toate! aduse cu multumire &n biserica! sunt transfigurate pentru

)mparatia $erurilor. Toate se contamineaza de (nnoirea vietii >


28/42

straduinta si cei ce se silesc pun mna pe ea>"atei 11! 1#?. Suferinta monahului postitor e o

suferinta radianta >Al. Schmemann?. Straluceste de lumina transfiguratoare! cci nu omul

posteste! ci -ristos )nsusi. Aceasta e taina prezentei lui -ristos &n faptele bune ale omului! de

care orbea Sf%ntul "a6im "arturisitorul! e o prezenta euharistica.

/rin asceza! monahul se transforma pe sine &nsusi &n cetatean al )mparatiei. Si gaseste

)mparatia! al carei semn este pacea.9ii tu (nsuti (n pace cu Dumnezeu! zicea Sf%ntul Serafim

de Saro, si multi din urul tau vor gasi pacea. pacea Duhului! care daruieste libertatea.

Tocmai aici se manifesta roadele ascezei monastice. $aci renunt%nd partial la neoile

naturale >m%ncare! apa! somn etc.?! monahul &si e6prima autonomia sau libertatea fata de

lumea prezenta! stricacioasa. ace e6perienta )mparatiei ce a sa ina. $aci -ristos! Soarele

,erusalimului ceresc >conform Apocalipsa.#1! #(?! este de=a &n mi=locul poporului Sau!

liturghisind57.

5. $um am azut! viaa monastic are o profund dimensiune eshatologic%

"onahul traieste &n )mparatia lui Dumnezeu si iata sa este o continua zi de sarbatoare!

o pregustare a raiului. $onstiinta eshatologica! pastrata intacta &n 2iserica! &si gaseste o

e6presie si o actualizare particulara &n continua inocare monastica a rugaciunii lui ,isus.

Asteptarea Domnului care inemaranat0a7

si constiinta prezentei Sale mistice &ntre noi sunte6primate de l: mparatia lui Dumnezeu este (nlauntrul vostru >Guca 1! #1?. Aceasta

constiinta face posibila iata unei m%nastiri! aduna pe toti fiii lui Dumnezeu &mprastiati >,oan

11! ;#? si &i aeaz &mpreuna &n acelasi loc >aptele Apostolilor #! 1?! ca &ntr*un sobor

liturgic5.

;. /entru monah! totul se petrece aici# os# $i# 'n acela$i timp# dincolo# 'n 6mparatie.

Toate lucrurile! &n aceasta iata! sunt istorice! temporale: au un &nceput si un sf%rsit. Dar

monahul &ncepe sa traiasca pe cele ne&ncetate! esnice.


29/42

ia totodata parte la vesnicie17. Acesta este timpul liturgic! timpul transfigurat! &n care istoria a

fost penetrata de eternitate58.

7. Fi spatiul tririi monahale este unul liturgic . 2iserica e un spatiu transfigurat!

apartine )mparatiei! cum spune o c%ntare a "aicii Domnului:n biserica slavei tale stnd, (n

cer a sta ni se pare, 1ascatoare de Dumnezeu. ,ar &n "untele Athos si! de aici! &n orice

m%nastire! calugarii recunosc &n 4ascatoarea de Dumnezeu pe )mparateasa lor si Stap%na. Tot

ce tine de m%nastire deine o biserica a 4ascatoarei si se &ncon=ura de slaa cereasca.

. )n sf%rsit! un ultim aspect ce merita obserat este pre0ena minunii 'n viaa

monahilor. De obicei! se zice ca minunea este o &nt%mplare e6traordinara! ce depaseste legile

naturii si ratiunii. /entru un crestin! minunea deine o stare normala de iata. $aci iata &nsasi

a crestinului e o minune: e iata &niata! caci e iata lui -ristos. "inunea suprema! pe care

-ristos o sa%rseste &n fiecare zi &n 2iserica Sa! este uharistia."onahii au o perceptie particulara a acestei dimensiuni a ietii crestine. 6ivada

du0ovniceascaa lui ,oan "oshu >sec. 3,,? abunda de e6emple: &n fiecare zi crestinii edeau

puterile lui Dumnezeu! prezenta minunata a lui -ristos euharistic. $alugarii din "untele

Athos se &ncred tot timpul &n "aica Domnului! care lucreaza minunile sale! prin care Domnul

&si manifesta prezenta Sa.

Monahismul n cel de-al treilea mileniu cretin. Sensul icontientizarea unei misiuni:

Lnul din te6tele fundamentale pentru &n'elegerea monahismului este reprezentat de

Al doilea discurs contra adersarilor ie'ii monastice! scris de Sf%ntul ,oan Our de Aur cu

inten'ia eident de a &nltura obiec'iile unui nobil de religie pg%n! &ndurerat de conertirea

la cretinism i intrarea &n cinul monahal a fiului su.

Dincolo de prsirea zeilor tradi'ionali! tatl nu putea accepta modul de ia' ales de

fiu! contrar celui obinuit i care*l &mpiedeca s urmeze cuenitul cursus 0onorum rezerat

familiilor de az. Sf%ntul ,oan Our de Aur anga=eaz un dialog cu tatl celui conertit! pe

58'bidem! p. 87.Z

#9


30/42

care acesta &l accept: 2u eti grec i necredincios, tu doreti cu toate acestea s pleci

urec0ea la acest discurs59.

$%nd se pune problema alegerii unui mod de ia' ine firesc i &ntrebarea despre

scopul acestuia. ,oan nu &ncearc &n mod e6plicit s demonstreze c ia'a monahal aduce

darurile diinit'ii! &n care partenerul de discu'ie nu crede! ci pornete de la aanta=ele terestre

pe care le ofer un mod de ia' ascetic! arunc%nd abia la sf%ritul discursului o punte spre

ia'a de dincolo.

Sf%ntul discut &n'elesul unor concepte precum au'ie! sntate! glorie! priilegiu!

putere! onoare! pietate! fericire! esen'iale pentru e6isten'a uman! cu scopul de a edea &n care

mod de ia' se realizeaz acestea deplin: &n cel ales de tat ori &n cel ales de fiu. ident c

Sf%ntul ,oan Our de Aur &l aprob pe ultimul i folosete &mpotria tatlui argumente luate

din propria sa tradi'ie pg%n. /oate fi &ns apropiat modul de ia' cretin! monastic &nspecial! de anumite aspecte ale pg%nismuluiV "arii autori cretini nu au ezitat s dea

rspunsul! asociind cretinismul cu filosofia.

Sf%ntul ,oan Our de Aur dorete s arate c un mod de ia' precum cel ales de fiul

conertit a e6istat i &n pg%nism! iar cei care l*au practicat s*au bucurat de mare cinste. ste o

inita'ie implicit de a se =udeca dup aceeai scar aloric! adic o atitudine apreciat &n

pg%nism s fie la fel alorizat i &n cazul cretinismului. De asemenea! Sf%ntul ,oan se

strduiete s arate primatul alorilor spirituale asupra celor materiale! fapt de natur ssensibilizeze pe orice pg%n cultiat i iubitor de &n'elepciune.

Discut%nd despre ce &nseamn aderata bog'ie! Sf%ntul ,oan &l consider pe clugr

un sueran al pm%ntului i mrilor care se simte pretutindeni ca acas i care tie c a gsi

mereu cu ce s*i ast%mpere foamea i setea. Gipsit de cele mai elementare lucruri solitarul

este totui un om fericit: 4iciodat nu ei despoia cu totul pe un solitar! c%t reme i*ar

rm%ne etm%ntul irtu'ii+ niciodat nu*l ei putea face s moar de foame! pe c%t reme a

ti unde se afl aderata hran[. Spre deosebire de acesta omul bogat din punct de edere

material duce permanent gri=a au'iei sale! care st%rnete inidii;C.

ident c traiul &n natur &l face pe solitar mai sntos iar relatia izolare \nu aduce

ocar\ ci poate fi izor de glorie. Sf%ntul ,oan respinge ideea c numai trind &n palatele din59 Arhimandrit ,oanichie 2lan! 5onvorbiri du0ovniceti! olumul ,! f. l.! ditura piscopiei


31/42

ora! &ncon=urat de slu=itori! duc%nd o ia' lu6oas! fiind permanent prezent &n pia'a unde se

&mpart bani &n st%nga i &n dreapta se poate ob'ine gloria i adeziunea poporului.

Aici men'ioneaz c%tea persona=e ale cror destine s*au &mpletit: Dion]sios din

Siracusa i /laton! Archelau i Socrate. $ine*i mai aduce aminte de Dion]sios i ArchelauV

$u toate acestea ei au dus o ia' conform standardelor de mai sus. )ns numele lui /laton!

Socrate! Diogene! Aristide! paminondas! care au ie'uit &n ascez i nu s*au amestecat &n

treburile statului! &i pstreaz intacte gloria. Dac prin glorie se &n'elege opinia i lauda

ulgului! atunci tatl poate s fie linitit. iul su a fi &ncon=urat cu mai mult admira'ie dec%t

to'i regii pm%ntului.

Dac de la ia' dorim priilegii i putere! tot la cel solitar le om gsi cu aderat.

Dac prin priilegiul puterii suerane se &n'elege posibilitatea de a te putea rzbuna asupra

inamicului i de a recompensa pe amici! atunci acest priilegiu nu poate fi aflat &n &ntregimenici la &mprat. Solitarul este mai presus de toate. l nu are neoie s dea loituri! pentru c nu

poate fi loit: )n zadar l*ai amenin'a cu e6ilul! el nu are patrie i fiindc nu aspir la glorie nu

se teme de necinstire. 4u se teme nici de moarte! pentru c ea este un liman izbitor. l

singur are cura=ul s &nfrunte autoritatea statului! &ns atitudinea sa consecent este de iubire a

&ntregii omeniri;1.

Ga &ntrebarea dac un asemenea om are reun rost pentru ceilal'i! ,oan rspunde c el

poate fi un medic al sufletelor! lecuind acolo unde to'i ceilal'i dau gre. $ei care*l or cercetape monah &n pustie or gsi linitea i filosofia. Tatl trebuie s fie m%ndru de fiul su care a

ales filosofia cretin! care &mbin &n fiin'a ei lucrurile &n aparen' cele mai opuse! grandoare

i supunere! pe care le reunete &n aceeai inim.

Ga sf%ritul dialogului are loc o strlucitoare discu'ie despre tinere'e! btr%ne'e i

moarte. ,oan &n'elege fericirea ca o scutire de orice chin! de orice &ntr%tare. l respinge aa

zisele irtu'i ale tinere'ii >necumptarea! preacuria? care produc mai mult suferin' i nu

sunt rednice de un suflet nobil.

0 ia' de ascez aduce o btr%ne'e linitit i fr team de moarte. Fi aici ,oan Our

de Aur init cu delicate'e pe interlocutorul su &n planul metafizic! 'in%nd s*i aminteasc c

i grecii &mpart lumea de dincolo &ntre Tartar i $%mpii lizee i c trebuie s meditm asupra

destinului nostru de dup moarte! ce poate fi influen'at de e6isten'a noastr terestr.

;1'bidem! p. ;9.

(1


32/42

ste alabil discursul Sf%ntului ,oan Our de Aur i &n ziua de aziV "ul'i i*ar accepta

ideile! dei &n propor'ie mai redus dec%t &n secolul ,3! unde se preta pe un orizont de ateptare

de tip ascetic i anticivitas. /e de alt parte! te6tul este important prin &ncercarea Sf%ntului

,oan de a da drept de cetate unui curent religios perceput &n acel eac &n afara cadrelor

institu'ionalizate. )nc se mai simte spiritul rebel al monahismului originar pe care ,oan

&ncearc s*l [domesticeasc[ i s*i arate utilitatea social;#.

Dincolo de ideile &n sine! rm%ne abordarea aleas de marele /rinte al 2isericii! una a

dialogului i a schimbului de idei! fr intoleran' i resentimente.

6ista diferite chipuri ale ietii calugaresti. Astfel! de pilda la Athos! in remea noastra

se pot afla sapte chipuri! incepand cu cel mai cautat indeobste si cel mai firesc! c0inovia! pana

la cel mai greu i cel mai putin &n'eles! viata pustniceasc (n singuratate.

Acesta de pe urma! sau aceasta forma a neointei! intotdeauna a proocat si mi*eteama ca nu a inceta sa prooace! cea mai mare impotriire. senta sa consta in faptul ca

monahul! cautand putinta de a se ruga! dupa porunca Domnului! (n tain! &n #cmara

(ncuiata >cf. "atei 7! 7?! astfel incat sufletul lui sa fie slobod de stapanirea orisicui asupra lui!

spre a se concentra mai adnc asupra omului launtric! se indeparteaza de actiitati e6terioare.

Acest momentde pe urma! &ndepartarea de actiitati e6terioare! d multora pricina spre a

ininui monahul de egoism du0ovnicesc! &nteles ca o cutare de a*si mantui sufletul sau.

Lnii! mai grosolan! il ininuiesc de Btrandaie+ altii! impinsi de un simtamant launtric deinidie! sub influenta dracilor! fac tot ce pot ca sa*i impiedice rugaciunea! si multe altele

asemenea acestora.

4eoitorii acestui chip al monahismului! de*a lungul istoriei! intotdeauna au fost siliti

sa fuga in paduri! in pustii! in locuri neprielnice pentru iata oamenilor! in locuri dupa care

nimenea de obicei nu tinde! in pustii ratacind si in munti si in pesteri si in crapaturile

pamantului>rei 11! (8?.

/entru cel prieste din e6terior! ei sunt un element fara de folos 2isericii. Aceasta

forma a monahismului s*a bucurat de acoperirea ierarhilor numai in cazurile cand insisi

ierarhii constientizau ca mai ales din randurile pustnicilor era cu putinta sa astepti o mai

adanca cunoastere in domeniul duhului! ca din mi=locul lor si al sihastrilor purced oameni in

;# Arhimandrit ,oanichie 2lan! 5onvorbiri du0ovniceti! olumul ,,! f. l.! ditura piscopiei


33/42

stare a slu=i lumea in sensul cel mai inalt al cuantului. ,n tot restul cazurilor! 2iserica! in

actiitatea ei istorica aproape intotdeauna inclina catre acoperirea si apararea monahismului

sub forma de iata de obste organizata si actie.

Lnul din cazurile cele mai cunoscute si mai pilduitoare in aceasta priinta a fost cearta

intre $uiosul ,osif de 3oloPalamsP si $uiosul 4il SorsPi. 4u se poate tagadui o mare parte

de dreptate istorica in aceasta pozitie a ierarhiei bisericesti. Se poate edea aici si lucrarea

proniei dumnezeiesti: incercarile carora sunt supusi acest gen de monahi constituie o conditie

de neaparata trebuinta pentru e6perienta lor launtrica! pentru cunoasterea cailor lui -ristos in

lume. ,nsa in e6terior aceasta se prezinta ca un anume tip de Bconflict intre monahismul

pustnicesc si lume si ierarhia bisericeasca. Acest gen de neoitori sunt siliti de obicei sa se

duca mai departe de ochii lumii+ ei se ascund in guri de soareci! tac! se inclina inaintea

fiecarui om pana la pamant! mor pentru lume! nu au alt mi=loc de a se apara! pentru a*sipastra o oarecare libertate! de absoluta trebuinta pentru rugaciune. 3eacurile ce au trecut!

precum si e6perienta noastra de zi cu zi! arata neschimbat ca orice om! oricat de nestiutor ar fi

in cele duhonicesti! se considera competent in a =udeca si a osandi astfel de monahi;(.

Apostolul /ael spune: Omul cel sufletesc nu primeste cele ale Du0ului lui Dumnezeu3

ca nebunie sunt si nu le poate intelege, caci du0ovniceste se udeca. Dara cel du0ovnicesc

udeca toate, ci el de nimenea se udeca >1 $orinteni #! 15*1;?. ,nsa in realitate! adica in

planul azut! istoric! se intampla contrariul: anume! cei neduhonicesti! cu toata indrazneala=udeca pe cei duhonicesti! atunci cand cei care! fie si in parte! s*au atins de facerea

duhoniceasca nu indraznesc sa*si deschida gura inaintea celor neduhonicesti.

/entru ca de fiecare data cand se pronunta un cuant despre autentica iata

duhoniceasca! se starneste protest in sufletele celor ce s*au indepartat de ea+ iar prin aceasta

se dezlantuie o ura de nestapanit care se e6prima sub o forma sau alta de prigoana. Si pentru

neoitor singurele mi=loace de a se apara de aceste prigoane sunt tacerea si ascunderea de

ochiul lumii.

Str%mtor%ndu*se p%n la limita putin'ei! ascunzandu*se &n crpturi i &n gauri!

nearatandu*se ochiului! traind in saracie si in tot felul de lipsuri! neoitorul prin aceasta d

loc mniei! &i fureste &mpre=ur un oarecare id! prin care loiturile nu il ating pe el!

neoitorul. Am putea recurge si la alta pilda. 4eoitorul! prin neagonisire si defaimarea slaei

;(/aul doPimo! +rstele vie&ii spirituale! edi'ia a ,,*a! 2ucureti! ditura $hristiana! #CC(! p. 7.

((


34/42

si puterii omenesti! deine Bsubtire! ca foita de aur pe care iconografii o intrebuinteaza pentru

aureole. )n astfel de conditii nici un teasc! oricat ar strii el! nu il a=unge pe neoitor. /entru

a se izbai de prigoana! neoitorul isi deine insusi prigonitor! intr*o mai mare masura decat ar

putea ra=masii sa il prigoneasca. Fi numai atunci a afla odihna;5.

$elui ce se comporta astfel aproape ca nu i se poate face reun rau. Dar abia pronunta

un cuant pe linia slu=irii altora! si indata se pun in miscare stransorile. Telul prigoanei este

surparea zidirii oamenilor! ascunsa insa sub chipul intentiilor contrare. Dat fiind acestea! tot

cuantul spus de proroci! de Apostoli sau in general de slu=itorii $uantului! oricat de bun sau

de adearat ar fi el! se rastalmaceste mai intai de toate impotria lor si se intrebuinteaza ca

prete6t pentru a*i prigoni.

De aici legea duhoniceasca: ori sa te asemeni proorocilor i Apostolilor i!

propoduind! s nu te temi de ur! nici de prigoane! nici de insasi moartea+ ori altminteri sa teindepartezi intru nelucrare,in netulburarein pustie! pentru a te ascunde de oameni >,oan 5! 1*

(?. 4elucrarea neoitorului in cele din afara deine ineitabil cea mai puternica lucrare in

planul neazut.

,oan 17! #?.

Fi daca nu am aea inaintea ochilor nostri pilda prorocilor! Apostolilor si Sfintilor

/arinti ai 2isericii! fara gres ne*am pierde si am deznada=dui+ pentru ca ceea ce intalnim este

total opus a ceea ce dorim din tot sufletul. 4oi tan=im catre dragoste si intalnim ura. 4oi tan=im

catre unire! si drept raspuns primim respingere si sfasieri. Dara culmea celor pomenite sunt

eenimentele din 3inerea "are.

Aceasta culme nimenea dintre oameni nu a atins si nu a atinge. ,nsasi Dragostea!

Dumnezeu! s*a aratat in lume! pentru nemarginita Gui dragoste pentru ea! iar lumea G*a

;5'bidem! p. 9.;;4ichifor $rainic! Sfin&enia, (mplinirea umanului! ,ai! ditura "itropoliei "oldoei i 2ucoinei! 199(.

(5


35/42

lepadat si G*a rastignit. ,n acea zi! cu adearat stranie si infricosata! -ristos singur statea

inaintea =udecatii Stapanirii ,mperiului


36/42

$u%ntul despre monahism este deosebit de greu! mai cu seama cand despre el

orbeste un monah. A spune ca monahismul este Bsarea lumii^! indreptatirea a insesi e6istentei

ei >fiindca mai ales prin monahism se atinge telul pus inaintea omului indumnezeirea! se

infaptuieste chemarea pusa in om de catre suflul dumnezeiesc?! inseamna a starni un ifor de

indignare impotria luisi. $and intalnim aceasta constiinta la Apostolul /ael! ea nu starneste

nici un protest.

Dar cand un om iu orbeste despre ea! el neaparat a fi scos afara. Astfel de pilde ni

s*au aratat in ietile sfintilor! precum $uiosul Simeon 4oul Teolog si $uiosul Serafim din

Saro. $ititi cu atentie iata celui din urma! si eti edea cate prigoane a suferit din partea

tuturor: c0iar si de la episcopi, c0iar si de la stareti, c0iar si din partea fratilor manastirii.

Desigur! daca ani de zile s*a ascuns in padure! hranindu*se cu loboda! oare nu este limpede ca

manastirea nu*i dadea nici de mancareV 4u putea sa*si apere netulburarea! nu putea sa*siapere libertatea decat pe calea indepartarii si a infranarii la culme;8.

Ani de zile a tacut! a trait ca un iesit din minti.$u oriicine se intalnea! cadea cu fata la

pamant si ramanea asa pana plecau oamenii! monahii! ca sa nu spuna nici un singur cuant!

pentru ca orice cuant ar fi intetit ra=masia impotria lui. 5a un iesit din minti! ca unul ce nu

ingreuia manastirea materialmente cu nimic! mai era inca rabdat. Si asa au trecut zeci de ani

pana sa iasa la slu=irea oamenilor! dupa o adita porunca de sus+ si nici dupa aceea nu a incetat

sa apara indoielnic in ochii mai*marilor clerici. 4ici printre fratii manastirii nu se bucura deautoritate. 4umai poporul l*a iubit si enea catre el. Daca ne uitam cu luare*aminte la ietile

sfintilor neoitori! citindu*le cu dreapta intelegere! om descoperi aceasta lege duhoniceasca

aproape in toate cazurile. 6ceptiile au fost e6treme de rare. Si aceasta se intampla numai

atunci cand inaltele stapaniri! bisericesti sau statale! ii aparau si ii acopereau asa cum se

cuine.

Gumea celui de*al treilea mileniu! dominata de dorinta arzatoare de a cunoaste tot!

&ncearca sa patrunda prin intermediul ratiunii &ntr*un domeniu &n care aceasta si*a doedit

dintotdeauna limitele. "onahismul nu poate fi &nteles deplin prin simpla ratiune! iar daca omul

nu se opreste cuios &n fata tainei! risca sa a=unga sa acuze ceea ce! de fapt! nu cunoaste dec%t

partial.

;8'bidem! p. 85.

(7


37/42

/oate acesta este unul din motiele pentru care lumea contemporana prieste deseori

cu scepticism monahismul sau &l interpreteaza &n functie de propriile mentalitati! a=ung%nd la

&ntelegerea gresita a acestui mod de a slu=i lui Dumnezeu.

)ncerc%nd sa lamurim c%tea din controersele iscate pe aceasta tema! ne oprim mai

&nt%i asupra &ntrebarii care se ridica cel mai des si care pune sub semnul &ndoielii chiar taina

care sta la &nceputurile caii monahale.

)ntrebarea De ce intra cineva (n mona0ism- este absolut normala caci oricine este

tentat sa prieasca cu mirare faptul ca niste oameni destoinici! sanatosi si culti renunta de

bunaoie la parinti! la prieteni! la cinste! la succes! la confort si la tot ceea ce le poate oferi

iata lumeasca! pentru a eni la singuratate! la osteneli! la robie de bunaoie! la anonimat! la o

iata de renuntari continue! iar aceasta poate chiar atunci c%nd &nca strabat perioada

adolescentei isatoare si nelinistite.0amenii &ncearca sa*si e6plice aceasta renuntare printr*o serie de raspunsuri * aparent

rationale * dar care nu au nimic &n comun cu realitatea. Astfel! unii considera ca o astfel de

persoana dezerteaza &n urma unui soc care a pus capat &ncrederii &n sine sau din cauza unei

neputinte. Altii &l considera pe t%narul monah ca un fugar de la responsabilitatile ietii sau de

la datoriile care i s*ar fi parut a fi prea &mpoaratoare.

Dar cei care g%ndesc astfel ignora faptul ca monahii nu se duc &n manastire la o iata

linistita si lipsita de osteneli! ci! dimpotria! prin parasirea lumii intra &n prima linie arazboiului duhonicesc.

Daca i s*ar pune aceasta &ntrebare! oricare dintre calugari ar raspunde simplu:

$hemarea monahala! caci ei sunt constienti ca au fost chemati de Dumnezeu la acest fel de

ietuire si ca! &n mod absolut normal si fara nici un merit personal! au raspuns acestei chemari.

"inunea plecarii la manastire o poate face numai o interentie dumnezeiasca * aceasta

chemare ad%nca! tainica si staruitoare! enita de dincolo de marginile firii! care le da puterea

de a parasi totul si de a*si lua crucea grea a unei ieti pline de osteneli.

$ine n*a &ncercat acest sentiment care &mpinge pe cinea spre monahism nu poate sa*l

&nteleaga deplin! deoarece chemarea monahala nu poate fi definita prin cuinte. ste ca acele

notiuni cum sunt iubire si dor care nu pot fi &ntelese dec%t traindu*le! dar care sunt mai

intense si mai reale dec%t oricare altele.

(


38/42

$hemarea monahala le cuprinde &n sine pe am%ndoua si &nca mult mai mult. $ontopind

&n sine dulceata iubirii si suferinta dorului! aceasta chemare rearsa asupra omului un ocean de

iubire sub care inima se topeste! un dor dumnezeiesc care arde sufletul si*l duce pe aripile

&ngerilor spre izorul rece si cristalin al manastirii! singurul care poate potoli setea sufletului

&ndragostit de -ristos.

$hemarea monahala este asemenea acelui +ino dupa 8ine adresat de "%ntuitorul

Apostolilor! fara promisiuni! fara cuinte inutile! fara &ncercari persuasie! caci inima simte

dulceata si renunta la toate pentru o robie de bunaoie: robia iubirii. $hemarea monahala este

o taina cu neputinta de &nteles pentru mintea omeneasca! desa%rsita &mpletire &ntre acel 4u

oi "*ati ales pe "ine! ci u pe oi >,oan 1;!17? si libertatea omului! iubire serafimica

pogor%ta &n inima de lut! putere de a transcende dincolo de timp &ntr*o esnicie liturgica!

chemare la slu=ire totala! desa%rsita! neconditionata! reelatie a sacrului spre &ndumnezeireaprofanului! t%n=ire dupa /rea Dulcele "ire $eresc! contopire diino*umana &n mre=ele

dragostei.

Aceasta este chemarea monahala! taina si minune &n acelasi timp * a carei realitate

oamenii timpului nostru! oric%t de rationalisti ar fi! trebuie s*o accepte! fiindca este marturisita

de fiecare monah &n parte si este singura care poate e6plica puterea de care dau doada acesti

oameni care parasesc lumea pentru a se darui total si pentru &ntreaga iata slu=irii lui

Dumnezeu.Ln alt aspect care naste nedumeriri este ne&ntelegerea faptului ca dezlipirea de lume

este absolut necesara pentru iata monahala! caci fara aceasta nu este posibila o regasire! o

crestere launtrica proprie! mai mult! o zidire a omului &n har. )n lume! oric%t s*ar stradui cinea

sa se mentina la &naltimea unei ieti duhonicesti! nu poate reusi aceasta! din cauza

amestecului obligatoriu cu cele pam%ntesti. Si cel legat de gri=ile si preocuparile ietii ca si cu

un lant poate sa umble! dar cu greutate.

3iata practica a monahilor! &nsa! departe de lume si &ntr*un mediu teocratic! patrunde

p%na &n cutele cele mai fine ale sufletului si le formeaza o psihologie corespunzatoare.

"onahul trebuie sa fie un ultur al spiritului+ iubirea lui serafimica fata de Dumnezeu trebuie

sa arda ca o flacara &n pieptul lui ziua si noaptea. Dezlipirea de lume se face mai &nt%i pentru

ca sa*G poata iubi astfel pe Dumnezeu si apoi! prin iubirea lui Dumnezeu! sa*l iubeasca si pe

aproapele ca pe sine &nsusi. ste adearat ca iubirea de Dumnezeu se concretizeaza &n puterea

(8


39/42

de a ne rearsa iubirea peste aproapele nostru! dar iubirea pura nu &ncepe de la noi+ noi nu stim

sa*l iubim pe aproapele.

$hiar daca de multe ori simtim &n noi fiorii unei iubiri curate fata de oameni si! &n

general! fata de tot ce ne &ncon=oara! realizarea &n chip practic a acestei simtiri ne arata ca nu

stim sa iubim. ,ubirea noastra este legata de pam%nt! de interese care au la baza de multe ori

un aspect utilitarist si de aici proin raporturile noastre subiectie cu lumea. /rin iubirea de

Dumnezeu se poate &nsa realiza un duh de iubire obiectia a lumii &ncon=uratoare! iubire care

stie sa prieasca natura si pe aproapele &n chip duhonicesc. 4umai depart%ndu*te de lume te

poti apropia de Dumnezeu si l te &nata ce &nseamna a iubi! acea iubire de esenta diina!

singura care este eterna;9.

Ln alt aspect al ietii monahale care a dat nastere la multe controerse este faptul ca

&ntr*o lume &n care se pune accent mai mult ca niciodata pe libertatea indiidului! monahismulcontinua sa se centreze &n =urul ascultarii ca irtute principala. $u toate ca &n ochii g%ndirii

profane pare un parado6! supunerea si libertatea sunt conciliabile si! chiar mai mult!

interdependente! dar numai &ntr*un plan superior.

3ocile care acuza monahismul ca distruge unul dintre drepturile fundamentale ale

persoanei umane! libertatea! nu &nteleg ca de fapt ascultarea distruge falsa libertate si*i

daruieste omului libertatea deplina! caci aceasta taiere a oii nu duce la desfiintarea omului ca

persoana! ci dimpotria! la &ntruparea lui &ntr*o personalitate &ngereasca. Atunci c%ndascultarea este resimtita ca o necesitate! ea daruieste libertate! caci supunerea nu e robie! ci e

eliberare.

$e altcea este seninatatea care se citeste pe fata oricarui monah daca nu libertate si

pace sufleteasca! cele doua lucruri dupa care t%n=este si alearga omul contemporan! dar pe care

nu le poate obtine at%ta timp c%t neaga aloarea ascultarii ca irtute. 2inecu%ntata ascultare

ascunde &n sine o maretie de negrait! ea &nrednicindu*l pe umilul si simplul ucenic sa deina

salas al Sfintei Treimi. $eea ce*l &mpiedica pe om sa fie unit cu Dumnezeu este propria sa

ointa si &ncrederea &n sine &nsusi. Ascultarea &nlatura aceste obstacole fiindca presupune o

daruire &n &ntregime! iar Dumnezeu nu poate ram%ne insensibil fata de supunere si umilinta.

;9$olecti!'ubirea nebun de aproapele +ia&a i (nv&turile 8aicii 8aria Sob&ova M


40/42

De aceea! Sfintii /arinti considera &n unanimitate ca ascultarea este cea mai scurta cale spre

unirea cu Dumnezeu si spre nepatimire7C.

,ata c%t de mult pierde lumea contemporana care alearga dupa o c%t mai mare libertate

si neaga irtutea ascultarii! care este! de fapt! adearata libertate: libertatea de a te supune &n

mod firesc lui Dumnezeu. 6ista de asemenea unele oci! destul de numeroase mai ales &n

contemporaneitate! care marginesc &ntreg monahismul la limitele sufocante ale datoriilor

elementare ale iubirii sociale de aproapele si reproseaza monahismului de astazi neimplicarea

sociala &ntr*o maniera ma=ora! baz%ndu*se pe unele cazuri de a=utor social oferit de monahii

din echime. /entru a raspunde acestor acuzatii trebuie subliniat &n primul r%nd faptul ca &n

remurile respectie nu e6ista o protectie sociala statala si gri=a 2isericii pentru saraci era abia

schitata.

Astazi &nsa flacara dragostei s*a &ntins peste tot! nu numai la cei credinciosi! ci chiar sila cei necredinciosi! care toti &mpreuna constituie ceea ce $uiosul /aisie Aghioritul numeste

/ronia Sociala. ,nima monahului tinde spre o &mbratisare iubitoare a semenului! doreste sa*l

m%ng%ie si sa*l a=ute! dupa pilda lui -ristos! dar &n iata monahala cea mai buna e6presie a

acestei iubiri este rugaciunea! prin care el cauta sa cuprinda &ntreaga creatie &n iubire si &n

mi=locire.


41/42

Daca rugaciunea pentru lume este principala fapta buna a monahului! ea nu e6clude

&nsa a=utorul concret oferit aproapelui aflat &n neoie caci! asa cum spunea Sf. /ahomie!

iubirea de Dumnezeu consta &n a ne ridica suferintele unii altora. Atunci c%nd acest lucru

este posibil! monahul nu se da &napoi de la a a=uta oamenii si altfel dec%t prin rugaciune! dar o

face smerit si tacut.

4eoferind acest a=utor pentru a fi azut si apreciat de oameni! gestul sau ram%ne

neobserat si astfel lumea contemporana &l =udeca &n necunostinta de cauza si*l acuza pe

nedrept ca nu se implica &ntr*un mod concret &n sustinerea celor aflati &n neoie. Adearul este

&nsa cu totul altul: oric%t de sarace din punct de edere material ar fi multe dintre manastirile

din remea noastra! fiecare ofera a=utor celor care au neoie! &n multe si ariate moduri! dar

&ntotdeauna aceste fapte sunt &mbracate &n haina smereniei si urmeaza cuintelor "%ntuitorului

Sa nu stie st%nga ta ce face dreapta ta >"atei 7! (?.Alte oci contemporane acuza monahismul de neimplicare &n misionarism! &n

propoaduirea cu%ntului lui Dumnezeu. Acestora le putem raspunde ca monahii au datoria sa

conlucreze la m%ntuirea lumii nu prin actiunea lor! ci prin desa%rsirea lor.

Astfel! ei propoaduiesc anghelia prin modul cel mai eficient * cel al e6emplului *

lucru de care &nseteaza lumea mai ales astazi! deoarece toti! mai mult sau mai putin! s*au

cultiat &n epoca noastra si pot spune adearuri mari din cele ce au citit. "onahismul! &n

schimb! &si &mplineste rostul spiritual prin disciplinarea firii dupa sfaturile eanghelice! printrairea crestinismului p%na la tensiunile desa%rsirii.

/rin prezenta lor &n mi=locul secularismului acestui eac! monahii dau oamenilor o

pilda ie a felului cum poate fi interpretata iata altfel dec%t raport%nd*o e6clusi la rosturi

pam%ntesti. Simpla lor e6istenta si modul lor de iata &n -ristos reprezinta astfel cel mai bun

apostolat! cel mai util misionarism. 4eiesind &n lume pentru a propoadui cu%ntul lui

Dumnezeu! ei deschid &nsa usa chiliei si primesc cu dragoste pe toti cei care in sa le ceara un

sfat sau un strop de liniste si speranta7#.

iindca monahul tinde spre altruism! el este &ntotdeauna gata sa asculte si sa &nteleaga

bucuriile si durerile semenilor lui! oricare ar fi acestia. Sfatul sau este liber de dorinta

7# /r. prof. dr. Dumitru Stniloae! 'isus Aristos lumina lumii i (ndumnezeitorul omului! &ngri=irea edi'iei de"onica Dumitrescu! 2ucureti! ditura Anastasia! 199(! p. #.

51


42/42

personala si ne&mpoarat de pre=udecati. oarte constient de propria sa slabiciune! el nu deine

un =udecator al semenului! ci cauta sa*i fie un frate &n adearatul sens al cu%ntului.

Aceasta o face fiindca a a=uns la acea maturitate duhoniceasca &n care! dupa cu%ntul

Sf%ntului ,saac Sirul! simte &n el &nsusi mila pe care Dumnezeu o are fata de lume.

"onahii &mbunatatiti! &ntemeiati ad%nc &n adearul etern si purt%nd iu &n duhul lor icoana lui

,isus -ristos! "odelul Absolut si Lnic! sunt o permanenta binecu%ntare.

)nt%lnindu*i! simti! recunosti prin si &mpreuna cu ei! ca &n -ristos stii de unde ii si

&ncotro mergi >,oan 8! 15?. )mpartasesc oricui sensul ietii! echilibrul stabil si dinamic al

puterilor sufletesti. /rimesc de la ei forta! lumina binefacatoare si regeneratoare! mai ales acele

suflete care cauta spri=in: suflete fragile! slabite! deznada=duite. i le a=uta sa*si refaca unitatea!

armonia puterilor launtrice! le dau pace interioara! speranta! &ncredere si dragoste! irtuti care

stau la baza unei ieti sfinte dupa chipul lui Dumnezeu Riditorul! Tatal! prin iul! &n DuhulSf%nt.

"onahul este un reprezentant &naintea $elui /rea&nalt al unei lumi suferinde si se ofera

&n fiecare zi ca =ertfa unita cu =ertfa lui -ristos pentru m%ntuirea acesteia. $u sufletul sau

aprins prin lumina cea de sus! purificat prin rugaciune si =ertfa! cheama cu glas de arhanghel

toata suflarea crestineasca la iubire! modestie! dreptate! &nnoire si la ascultare de oia $elui

Atotputernic7(.

disertatie iust01

Documents

Disertatie EFS

Disertatie Anxietatea

Prezentare Disertatie

Ppt Disertatie

Disertatie - Final

Disertatie Final

LUCRARE DISERTATIE -

Disertatie buna

disertatie iulia

disertatie ghid

Disertatie FLextronics

Draft Disertatie

disertatie oana

Disertatie Mihai

disertatie IAURT

Disertatie investitii

proiect disertatie

disertatie 7

Disertatie Diana

Disertatie: Poluarea

disertatie roxana.doc

disertatie Raluca

disertatie semnalmente

Lucrare Disertatie

Disertatie (1)

Disertatie BUN

disertatie ramona

Disertatie - ianuarie

DISERTATIE MRU

BILANT DISERTATIE

Model disertatie

Disertatie Avon

Disertatie Schintee