DOCUMENTARE, CERCETARE ŞI DEFINITIVAREA LUCRĂRII DE DISERTAŢIE

I. Alegerea domeniului de cercetare şi a profesorului coordonator II. Alegerea temei-cadru pentru lucrarea de disertaţie III. Etapa de documentare generală în vederea elaborării lucrării IV. Alegerea textelor de referinţă sau a corpus-ului V. Organizarea materialului şi aplicarea unei metodologii de cercetare VI. Redactarea lucrării VII. Prezentarea lucrării în forma finală Anexa nr. 1 : Coperta lucrării de disertaţie Anexa nr. 2: Prima pagină a lucrării Anexa nr. 3 : Tehnoredactarea lucrării Anexa nr. 4 : Realizarea prezentării şi susţinerea lucrării.

I. Alegerea domeniului de cercetare şi a profesorului coordonator I.

La sfârşitul semestrului I sau la începutul celui de-al II-lea, masteranzii se vor hotărî asupra unui domeniu de studiu în cadrul căruia urmează să se înscrie lucrarea lor de disertaţie. Punctul de pornire sunt domeniile abordate pe parcursul anilor de studiu: a) domenii care privesc studiul limbii; b) domenii raportate la literatură, civilizaţie sau la studii culturale; c) studii interdisciplinare.

II. Alegerea temei-cadru pentru lucrarea de disertaţie

Stabilirea temei lucrării se face prin consultare cu îndrumătorul ştiinţific al acesteia. Împreună cu acesta se stabileşte atât tema, cât şi parcursul sau etapele realizării lucrării de licenţă, precum şi selectarea resurselor bibliografice corespunzătoare temei şi accesibile masterandului.

Se recomandă evitarea unor teme globale cum ar fi, de exemplu, unele studii exhaustive asupra unui curent, a unui autor sau asupra unei întregi opere. Se vor prefera temele bine precizate, care implică studiul aplicat pe un text de referinţă (un roman, o nuvelă, un eseu, un volum sau o selecţie de poeme, o piesă de teatru etc.) sau care privesc un anumit fenomen lingvistic. Indiferent de tematica aleasă, se recomandă ca lucrarea să cuprindă şi o componentă aplicativă, de analiză pe un corpus de referinţă, adică pe un grupaj de texte, selectat pentru ilustrarea problematicii abordate în lucrare.

După alegerea cadrului tematic general, se stabileşte subiectul propriu-zis lucrării şi se propune un titlu, sub îndrumarea profesorului ales drept coordonator ştiinţific al lucrării. Uneori, precizarea temei şi a titlului nu se pot face decât abia după o documentare prealabilă asupra domeniului de ansamblu. Doar înţelegând problematica generală a unei direcţii de studiu, se poate realiza delimitarea clară a problematicii, prin

fixarea unor obiective de cercetare sau prin precizarea aspectelor care vor fi tratate în lucrare.

Obiectul tematic al cercetării trebuie gândit şi în raport de timpul limitat de care dispune masterandul în ultimul an de studiu.

III. Etapa de documentare generală în vederea elaborării lucrării

Formularea unei teme de studiu îi permite masterandului să înceapă activitatea de documentare.

Documentarea începe de la studiile generale (prin consultarea lucrărilor care permit o introducere în studiul unei discipline). Etapa de documentare implică şi stabilirea unei bibliografii minimale, corespunzătoare tematicii pentru care s-a optat.

Documentarea se finalizează cu sinteze de prezentare a problematicii din domeniului ales (fişe de lectură, notiţe, extrase, citate). In aceste sinteze se evită preluarea ca atare a textelor din lucrările care au servit drept surse de documentare. Etapa de documentare se poate întinde pe parcursul semestrului I al anului II. Lucrările consultate se vor sintetiza şi se vor reţine ideile lor, restituite într-un mod personal. Se va evita reproducerea textuală sau parafrazarea autorilor consultaţi. Atunci când este cazul, se recurge la citarea unor fragmente care servesc demonstraţiei sau argumentaţiei din lucrare. Citatele inserate în lucrare (semnalate prin ghilimele) pot fi scurte (un mic segment, o frază), şi în acest caz citatul se integrează în expunerea masterandului; citatele din bibliografia teoretică pot fi şi mai lungi (de 4-5 rânduri sau de un paragraf), situaţie în care se plasează ca paragraf distinct, detaşat de expunerea personală, pe care masterandul o face în lucrare.

Ideile, clasificările, datele şi informaţiile preluate din lucrările teoretice sau descriptive consultate în etapa de documentare se preiau în textul lucrării de licenţă numai cu menţionarea sursei lor, sub forma unor trimiteri la lucrarea consultată (referinţe în text), care trebuie menţionată şi în bibliografie.

IV. Alegerea textelor de referinţă sau a corpusului

Lucrarea de disertaţie trebuie să aibă o bogată ilustrare a fenomenului abordat, indiferent de domeniul în care se situează tematic, fie că studiază un fenomen lingvistic, fie că abordează un aspect literar.

In lucrările cu tematică literară partea cea mai importantă, care aduce, totodată, şi originalitatea autorului, este tocmai comentariul pe text. Masteranzii care abordează subiecte de literatură sunt astfel îndemnaţi să consacre studierii textului de referinţă efortul cel mai important al muncii lor. Textul de referinţă va trebui să fie limitat cantitativ, la acea parte a operei sau a fenomenului care poate fi studiat cu atenţie, pe durata limitată în care se elaborează lucrarea.

In lucrările consacrate studiilor de limbă şi stil, faptele de limbă vor fi ilustrate cu exemple provenite din analiza unor texte autentice: fragmente de text literar sau extrase din presă, din publicaţii de specialitate etc.

Indiferent de tematică, în evaluarea lucrării de disertaţie se ţine cont de calitatea şi corectitudinea ilustrărilor fenomenului literar sau lingvistic ce constituie tema lucrării.

V. Organizarea materialului şi aplicarea unei metodologii de cercetare

După etapa de documentare asupra temei alese, masterandul va acumula un număr de informaţii (sub formă de fişe de lectură, notiţe şi sinteze ale lucrărilor citite, observaţii de lectură etc.), pe care urmează să le organizeze în vederea prezentării lor în lucrare. In această etapă este important ca masterandul să-şi însuşească principii de analiză şi interpretare a textului literar sau de recunoaştere a unor fenomene de limbă.

Partea cea mai dificilă a elaborării unei lucrări este tocmai familiarizarea cu instrumentele metodologice specifice unei discipline. In acest sens, masterandului nu i se cere originalitate sau inovare sub aspectul principiilor de analiză şi interpretare, ci tocmai capacitatea de a-şi însuşi metode de lucru consacrate, aplicate la un material literar sau lingvistic nou.

Însuşirea unei metodologii de interpretare literară sau de analiză a faptelor de limbă dovedeşte că masterandul a reuşit să se iniţieze cu succes în cercetarea ştiinţifică. El trebuie să arate că foloseşte corect instrumentele de studiu specifice domeniului de cercetare în care se înscrie lucrarea sa.

VI. Redactarea lucrării

După ce materialul brut a fost pregătit şi după ce s-au realizat sintezele teoretice

sub forma notiţelor şi a fişelor de lectură, iar textele ilustrative au fost analizate, masterandul va putea trece la etapa de redactare.

A. Capitolul introductiv Secţiunea introductivă a unei lucrări de disertaţie poate lua forma unui scurt

Argument de 3/4 dintr-o pagină sau de o pagină ori se poate prezenta ca o Introducere de 1-2 pagini sau chiar ca un capitol de circa 3-4 pagini. 1 A4, Times New Roman, corp 12, la un rând.

1. Introducere 1.1. Este recomandat ca în introducere să se expună cu claritate tema aleasă şi

chiar să se motiveze alegerea acestei teme. 1.2. Se cuvine, de asemenea, să se menţioneze de la bun început cadrul teoretic al

cercetării sau modelul ştiinţific în cadrul căruia se propune o analiză aplicativă (text sau autor de referinţă).

Descrierea problematicii care constituie tema lucrării se face, deci, în termenii unei anumite abordări teoretice. În introducere se vor formula şi unele ipoteze de lucru de la care porneşte cercetarea.

1.3. In afara specificării cadrului teoretic este util, uneori, să se menţioneze ce anume îşi propune o lucrare; astfel, în introducere masterandul ar trebui să precizeze care sunt obiectivele cercetării sale şi ce rezultate se aşteaptă să obţină la capătul demersului propus.

1.4. Uneori este important ca, în introducere, să se anunţe pe scurt succesiunea capitolelor sau parcursul cercetării.

1.5. In funcţie de tema lucrării, în introducere se poate prezenta autorul comentat sau opera literară de referinţă ori, eventual, se menţionează succint corpus-ul de texte din care au fost extrase ilustrările.

1.6. Unele teme cer şi încadrarea istorică a problematicii. Acest preambul istoric poate fi încadrat şi în capitolul introductiv sau poate face obiectul unei prime secţiuni din Cuprinsul lucrării.

Nu este obligatoriu ca Introducerea să aibă forma unui scurt capitol care să includă cele 6 subsecţiuni menţionate mai sus; ea se poate prezenta şi ca o scurtă secţiune separată de capitolele propriu-zise ale lucrării. Indiferent de formă, Introducerea trebuie să menţioneze tematica abordată, cu referiri la cadrul teoretic al cercetării şi cu anunţarea parcursului expunerii.

B. Capitolele din cuprinsul lucrării Lucrarea de disertaţie trebuie să se raporteze la o tematică bine precizată, ea

având un obiect de studiu bine delimitat. Prin urmare, este de aşteptat ca lucrarea să nu propună o expunere stufoasă, cu multe capitole şi subcapitole. Structura de secţiuni pe care o propunem pentru cuprinsul unei lucrări de licenţă se limitează la 3, 4 până la 5 sau 6 capitole.

Capitolele din Cuprins pot urma un parcurs concentric, începând de la chestiunile generale, apoi intrând într-o problematică din ce în ce mai specifică. Alteori, capitolele se succed linear, fiecare tratând un aspect diferit al problematicii; în acest caz, e nevoie de un capitol de sinteză, care să explice sau să comenteze legăturile dintre diferitele aspecte prezentate pe rând.

Materia expusă în cuprinsul lucrării provine atât din documentarea asupra temei, cât şi din analiza sau comentariile independente ale masterandului.

Lucrarea va avea cel puţin un capitol de analiză, de interpretare sau de comentariu original, rod al reflecţiei personale a masterandului, mobilizată sub îndrumarea coordonatorului ştiinţific. Lucrarea trebuie să analizeze un anumit fapt de limbă, de cultură, de civilizaţie, de istorie literară sau de teorie a literaturii.

In funcţie de tematică, un capitol poate avea mai multe subcapitole sau diviziuni tematice:

Capitolul I Titlu de capitol 1.1. Titlu de subcapitol 1.2. Titlu de subcapitol 1.3. Titlu de subcapitol 1.4. Titlu de subcapitol ........................................ Capitolul II Titlu de capitol 2.1. Titlu de subcapitol 2.2. Titlu de subcapitol 2.3. Titlu de subcapitol 2.4. Titlu de subcapitol ........................................

Numerotarea capitolelor poate porni de la capitolul introductiv sau poate lăsa introducerea ca o secţiune distinctă (atunci când ea are rolul unui scurt preambul), numerotarea începând abia cu intrarea în materia propriu-zisă a lucrării.

Ultimul capitol al Cuprinsului poate face o expunere a rezultatelor cercetării, o evaluare a problematicii expuse, un bilanţ al fenomenelor.

Numai parametrii calitativi ai conţinutului vor servi la evaluarea lucrării, nu şi cei cantitativi.

Astfel, numărul de pagini al Cuprinsului unei lucrări depinde de tematica abordată şi de extensia exemplificărilor sau a ilustrărilor. In medie, un capitol poate avea 5-6 până la 10-11 pagini, cuprinsul lucrării necesitând circa 40 de pagini pentru o expunere elaborată a unei teme, eventual chiar 50 de pagini.

Masterandul trebuie să-şi propună realizarea unor parametri de calitate precum: acurateţea redactării, proprietatea stilului ştiinţific, corectitudinea demersului analitic, forţa argumentării, expresivitatea ilustrărilor.

Criteriile cantitative (numărul de pagini !) nu vor constitui un element pozitiv în aprecierea lucrării!

Se recomandă a nu se restitui în lucrare decât sintezele proprii ale masterandului sau analizele sale, prin urmare NU SE RECOMANDĂ preluarea masivă de texte din bibliografia parcursă !

O lucrare concisă, trecută prin filtrul gândirii personale este mai valoroasă decât o lucrare voluminoasă, cu un conţinut neorganizat, care reproduce masiv din sursele de documentare.

C. Concluziile cercetării Partea de concluzii poate avea 1 - 4 pagini, fiind secţiunea care cere cât mai

multă concizie şi structurare a ideilor. In această parte a lucrării se poate face bilanţul etapelor de documentare şi de analiză sau se pot expune câteva repere importante ale problematicii.

Concluziile se prezintă fie la sfârşitul unui ultim capitol al lucrării, în care se descriu rezultatele studiului, fie într-o secţiune distinctă, care face o sinteză a parcursului de cercetare.

Se recomandă să nu se expedieze în grabă concluziile, ele constituind sinteza celor mai importante elemente din Conţinutul lucrării.

Concluziile ar trebui avute în vedere chiar dinainte de redactarea cuprinsului. Ele ar trebui schiţate, deci, din etapa de pregătire a redactării lucrării. Autorul care ştie de la bun început ce rezultate se aşteaptă să obţină prin demersul său, va realiza o expunere mai logică, mai argumentată a materiei. Uneori, aşadar, este mai important să se anticipeze elementele care vor fi expuse în concluzii, astfel încât lucrarea să avanseze logic către bilanţul final. Câteodată, alături de concluzii sunt prezentate şi perspectivele

unui studiu mai aprofundat sau ale continuării cercetării în alţi parametri ori cu alte obiective.

Concluziile se pot formula ca un comentariu rezumativ care reia tematica expusă pe parcurs sau se pot formula succint, pe puncte, ca o listă de parametri sau de aspecte definitorii ale analizei propuse de-a lungul cercetării.

Nu întotdeauna o lucrare de disertaţie se poate finaliza cu un set de concluzii originale, care aduc un punct de vedere nou asupra temei abordate. De multe ori, lucrarea de disertaţie nu face altceva decât să confirme în mod argumentat un rezultat deja descris în literatura de specialitate.

Această simplă reconfirmare nu anulează cu nimic din anvergura ştiinţifică a lucrării. Simpla refacere a unei căi euristice descoperite prin efortul propriu al masterandului de a parcurge bibliografia esenţială a unui domeniu reprezintă un obiectiv înalt, care va fi bine apreciat în susţinerea publică a lucrării.

D. Bibliografia Bibliografia cuprinde lista tuturor lucrărilor consultate: cărţi de specialitate,

articole, tratate, compendii, dicţionare, site-uri. Lista lucrărilor din care s-au extras ilustraţiile sau exemplificările nu se introduce

în bibliografie, ci se formează o listă distinctă, situată după bibliografie, sub un titlu potrivit: Texte de referinţă sau Textele comentate, Sursele ilustrărilor, sau Corpus-ul studiat.

Trebuie evitată practica neştiinţifică a încărcării bibliografiei cu lucrări care NU au fost consultate efectiv de către masterand! Bibliografia nu se preia gata realizată dintr-o altă lucrare, ci fiecare autor are datoria de onestitate de a specifica lucrările din care s-a inspirat în mod real cercetarea sa.

Redactarea bibliografiei urmează norme specifice de scriere, prezentate în Anexa nr. 3.

E. Rezumatul In vederea susţinerii orale a lucrării, masterandul trebuie să realizeze şi un

rezumat al lucrării, sau chiar un document în Power Point (vezi Anexa 4), cu exemplificări pertinente pentru a prezenta în faţa comisiei de examen demersul său de analiză.

VII. Prezentarea în forma finală a lucrării

Normele generale de redactare se stabilesc împreună cu îndrumătorul/

coordonatorul ştiinţific. In principiu, redactarea va folosi pagina A4, spaţiere la un rând, caractere Times

New Roman, corp 12 folosit pentru textul lucrării şi corpul 10 pentru notele de subsol şi pentru exemplificările extrase din textele de referinţă.

Lucrarea, în forma ei finală, va fi structurată pe capitole şi va include următoarele elemente obligatorii: Copertă – după modelul din Anexa nr. 1; Pagina de gardă (pagină albă, fără text, la lucrările cartonate) Pagina de titlu – vezi Anexa nr. 2 Cuprinsul ori Sumarul lucrării de licenţă, care prezintă titlurile capitolelor şi pagina unde se regăsesc. Pagina de sumar se plasează fie înaintea textului lucrării, fie la sfârşit,

unde poate apărea şi sub forma unei Table de materii în care se specifică atât titlurile capitolelor, cât şi cele ale diviziunilor mai mici ale lucrării. Textul lucrării de disertaţie, cu diviziunile pe capitole şi secţiuni subiacente, după modelul descris mai sus : Introducere Capitolul 1 titlu 1.1. 1.2. 1.3. ….. Capitolul 2 titlu 2.1. 2.2. 2.3. ….. etc. Concluzii Bibliografie Texte de referinţă (sau sursele de unde s-au extras exemplificările) Anexe (pentru lucrările care necesită texte anexate) Pentru depunerea lucrării în vederea susţinerii se vor respecta următoarele reguli: Forma definitivă a lucrării se va stabili împreună cu coordonatorul ştiinţific.

În vederea depunerii lucrării la secretariatul facultăţii, lucrarea trebuie avizată de coordonatorul ştiinţific. NU se vor depune lucrări care nu au fost aprobate de coordonatorul ştiinţific. Lucrarea va fi printată şi legată sau îndosariată cu spirală, în 3 exemplare (unul pentru comisie, unul pentru coordonatorul ştiinţific şi unul pentru masterandul care susţine licenţa). La secretariat se depun, aşadar, două exemplare. La depunerea lucrării, masterandul va completa un formular tip (Fişa de

înscriere la examenul de disertaţie), care conţine şi declaraţia pe propria răspundere că lucrarea nu este copiată / plagiată şi că este o realizare personală; Lucrarea se va depune, cel mai târziu, până la data care va fi anunţată de secretariatul facultăţii (în general cu 10 zile sau o săptămână înainte de data examenului de susţinere a lucrării de licenţă).

Declaraţia care însoţeşte lucrarea de licenţă în momentul depunerii la secretariat : In mod deosebit, legislaţia actuală prevede ca instituţiile de învăţământ superior să ia măsuri pentru «asigurarea originalităţii conţinutului lucrărilor ce urmează a fi susţinute, precum şi [măsuri] de interzicere a comercializării de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de

licenţă, de diplomă sau de masterat» (art. 4, punctul 6, al Ordinului MECTS, nr. 4.033/2011, privind metodologia-cadru de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învăţământul superior – examene de absolvire, licenţă, diplomă, selecţie, masterat, ordin publicat în Monitorul oficial nr. 309/2011).

Pentru a evita fenomenul plagiatului, legislaţia actuală impune, aşadar, ca instituţiile organizatoare de studii masterale să solicite ca lucrarea de disertaţie depusă în forma ei finală la secretariatul facultăţii, să conţină o declaraţie pe propria răspundere a absolventului, datată şi semnată în original, din care să rezulte că lucrarea îi aparţine, că nu a mai fost niciodată prezentată şi nu este plagiată. Secretariatul facultăţii pune la dispoziţie formularul standard al acestei declaraţii. ANEXA NR. 1 Coperta lucrării de disertaţie UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE LITERE Masteratul: ......................... Forma de învăţământ: zi (16pt) Lucrare de disertaţie (26pt) Masterand, Prenume NUME (16pt) Coordonator ştiinţific (14pt) Prof.(conf./ lect./ asist.) univ. dr. Prenume NUME BUCUREŞTI 2012 ANEXA NR. 2 Prima pagină a lucrării UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE LITERE Masteratul: ......................... Forma de învăţământ: zi (16pt) Lucrare de disertaţie (22pt) Titlul lucrării (26pt) Masterand, Prenume NUME (16pt) Coordonator ştiinţific (14pt) Prof.(conf./ lect./ asist.) univ. dr. Prenume NUME BUCUREŞTI, 2012 ANEXA NR. 3 Tehnoredactarea lucrării Recomandăm următoarele reguli de tehnoredactare a capitolelor lucrării de disertaţie:

Capitolul 1. Titlul capitolului (14pt, bold, left) 1.1. Titlul subcapitolului 1 (13pt, bold, italics, left) 1.1.1. Titlul paragrafului (12pt, bold, italics, left) Recomandări: 1. Este de preferat o structură cât mai compactă a capitolelor, astfel că ar trebui evitată fărâmiţarea excesivă a subcapitolelor în paragrafe de câteva rânduri. 2. Formatul paginii pe care îl recomandăm este următorul: Formatul paginii: A4; Margini: Top 2,5 cm, Bottom 2,5 cm, Left 3 cm, Right 2,5 cm, Gutter – left 0,5 cm, Header 1,27 cm, Footer 1,27 cm; Aliniat nou: Tab stop: 1,27 cm; Font: ARIAL 12 pt, line space 1,5, justified. 3. Este obligatorie folosirea diacriticelor! 4. Titlurile capitolelor trebuie să fie numerotate continuu, iar secţiunile vor fi numerotate în funcţie de numărul capitolului, fără însă a utiliza mai mult de 3 cifre (exemplu, 1.2.1.); 5. Numerotarea paginilor se va realiza continuu, începând cu numărul 1, pe prima pagină a primului capitol, dreapta jos; 6. Pentru a face trimitere la anumite lucrări în cadrul textului se va utiliza următoarea formă (autori, anul, paginile). Se recomandă utilizarea notelor de subsol doar pentru anumite precizări de natură conceptuală sau faptică. Titlurile bibliografice vor fi trecute numerotat, în ordinea alfabetică a autorilor, respectând următoarele tehnici de redactare: Cărţi: 1. Marinescu, Luiza, Jorge Luis Borges şi Mihai Eminescu. Interferenţele lecturii postmoderne, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, pp. 1-15. Articole de specialitate: 2. Marinescu, Luiza, Nichita Stănescu (1933-1983.) O pană dintr-o aripă de înger, în Opinia naţională, săptămânal de opinie, informaţie şi idei de larg interes naţional, nr. 460, 15 decembrie 2008, p. 1, 8. Articole sau documente descărcate de pe Internet: 3. Eminescu, Mihai , „Poezii tipărite în timpul vieţii. I Introducere • Note şi variante • Anexe. Ediţie critică îngrijită de PERPESSICIUS, cu 50 de reproduceri dupã manuscrise, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II" 39, Bulevardul Lascãr Catargiu, 39, 1939, p. 54, diponibil on-line http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html , accesat în 10.02.2012. Pagini web: 4. *** www.mnlr.ro. Se recomandă trecerea la bibliografie doar a titlurilor la care se face trimitere în textul lucrării Pentru aparatul bibliografic se va utiliza sistemul menţionat mai jos: A. Note de subsol: Se separă de text printr-o linie;

Pot cuprinde un anume gen de explicaţii, cum ar fi traducerea cuvintelor din alte limbi aflate în text; Explicaţii despre sensul cuvintelor; Corectarea unei forme greşite dintr-un text; B. Explicaţii bibliografice: Sunt redactate la subsol, la sfârşit de capitol sau la finalul lucrării. În funcţie de varianta aleasă este stabilită şi numerotarea. Pentru note bibliografice se folosesc: apud = se citează indirect, fără a se verifica personal sursa; orice posibilă greşeală strecurată în textul din care s-a citat sau la care se face referire, îi revine acelui autor, menţionat cu apud, adică după care a fost făcută interpretarea; idem = acelaşi autor, dar nu şi acelaşi text. Urmează alt studiu, decât cel deja menţionat. Din spirit de economie atunci când din sursa la care s-a recurs se notează pe aceeaşi pagină mai multe fragmente preluate exact de pe fila respectivă a cărţii utilizate, se va numerota numai cel din urmă citat, subînţelegându-se că şi cele anterioare sunt preluate din acelaşi loc; ibidem = acelaşi autor şi studiu, citate imediat anterior, când nu se interpune alt autor şi text. Înainte de ibidem, nu apare consemnat autorul; ar fi inutil şi tautologic. vol. cit. = volumul deja menţionat într-o notă anterioară; op. cit. = când se face trimiterea la unica operă a autorului respectiv, citată în studiu. Dacă sunt mai multe, s-ar crea confuzii; atunci se face referire la ultima operă deja menţionată. art. cit. = articolul citat, după care se poate reveni cu ibidem la aceeaşi sursă bibliografică; cf. (confere) = raportare la afirmaţia altcuiva, fără ca autorul să se implice. Se poate face trimitere la mai multe titluri. Titlul foarte lung nu se repetă integral, ci doar primul cuvânt, urmat de un şir de puncte: … Uneori, când autorul figurează în text la pagina respectivă, se notează la subsol numai opera sa. La subsol se notează: prenume, nume, operă, cu toate coordonatele, pe când la bibliografia de la sfârşitul capitolului se schimbă ordinea: nume, prenume, operă şi celelalte determinări ale acesteia între virgule, cu distingerea titlului prin folosirea boldului sau a scrierii cu italice, totul în ordine alfabetică. supra sau infra = când se folosesc cf.-urile, înainte de a cita o lucrare, astfel se atrage atenţia asupra faptului că există diferenţe de vederi faţă de autorul citat; vezi şi = când se adaugă noi surse de informare. C. Trimiterea bibliografică: Se deosebeşte în funcţie de felul documentului: carte, volum de studii, hebdomadar, cotidian etc. la publicaţii (studiu apărut într-un volum periodic) ordinea este următoarea: autor, titlu, publicaţie, număr, an (vârstă), anul de apariţie şi pagina.

Exemplu: Petre Cristea, Noi contribuţii la reconstituirea genealogiei familiei Văcăreştilor, în „Valahica”. Studii şi cercetări de istorie a culturii, 14, Târgovişte, 1994, p. 7-20. la publicaţii lunare: autor, titlu, publicaţie, număr, an (vârstă), anul de apariţie, luna emiterii şi pagina. Exemplu: Mircea Muthu, Aproximări despre ontologia ÎNTRE, în „Vatra”, serie nouă, anul XXVII, nr. 335, februarie 1999, p. 19. La publicaţii cotidiene: autor, titlu, publicaţie, număr, an (vârstă), anul de apariţie, luna emiterii, ziua emiterii şi pagina. Exemplu: Nicolae Constantinescu, Studii şi culegeri de folclor românesc, în „Adevărul

literar şi artistic”, anul VIII, nr. 487, 28 septembrie 1999, p. 12. 13. ANEXA NR. 4 Realizarea prezentării şi susţinerea lucrării 1. Prezentarea orală poate avea drept suport un document realizat în PowerPoint. 2. Prezentarea va conţine maxim 15 slide-uri. 3. Se recomandă următoarea structură a prezentării: Slide 1: coincide cu textul din prima pagină a lucrării; Slide 2: cuprinsul lucrării; Slide 3, 4, 5 etc. ...: prezentarea rezultatelor cercetării; Ultimul slide va conţine concluziile cercetării şi propunerile. 4. Timpul alocat prezentării lucrării este de 10 minute, urmat de 5-7 minute de întrebări şi discuţii. 5. Se recomandă susţinerea liberă a lucrării, precum şi o ţinută şi o atitudine corespunzătoare momentului. Prezentarea unei lucrări trebuie să răspundă la următoarele întrebări : 1. Care este tematica generală a lucrării (relativ la conceptele comentate)? 2. Care sunt principalele aspecte studiate la nivelul tematicii? 3. Care este stadiul cunoaşterii în domeniul sau aria de cercetare a lucrării ? 4. Care sunt elementele relevante aferente lucrării elaborate? 5. Care sunt principalele rezultate ale cercetării şi documentării desfăşurate? 6. Care sunt concluziile generale care se desprind ca urmare a cercetării efectuate şi care sunt propunerile formulate de masterand? La susţinerea lucrării în faţa comisiei se va respecta următoarea procedură : • La momentul indicat de către preşedintele comisiei, absolventul va susţine efectiv lucrarea; • Timpul alocat pentru susţinerea lucrării este de max. 10 minute; • După susţinerea acesteia de către candidat, se alocă 5 minute pentru întrebări venite din partea membrilor comisiei; • Timpul alocat pentru răspunsurile candidatului la întrebările primite este de max. 3-5 până la 10 minute;

• La finalul acestor discuţii preşedintele comisiei de evaluare îşi exprimă opinia în legătură cu lucrarea susţinută şi acordă în numele întregii comisii calificativul (admis/respins) aferent lucrării prezentate. Nota finală este calculată ca medie aritmetică a notelor acordate de către membrii comisiei şi de către coordonatorul ştiinţific.

În cazul în care se constată că lucrarea a fost copiată/plagiată, aceasta va fi respinsă, iar candidatul va suporta rigorile legii.

Se recomandă : A nu se citi prezentarea; A nu se utiliza elemente grafice, efecte sonore care nu au legătură directă cu textul prezentării sau nu prezintă elemente cu caracter ştiinţific ; A se focaliza expunerea pe tema abordată fără introduceri şi explicaţii colaterale sau fără legătură cu tema tratată; O ţinută vestimentară şi atitudine comportamentală în concordanţă cu momentul susţinerii unei lucrări de disertaţie. Evaluarea lucrării de către comisie Pentru stabilirea notei se vor avea în vedere următoarele criterii de evaluare : 1. Complexitatea nivelului ştiinţific al lucrării; 2. Elaborarea şi prezentarea (claritatea exprimării şi a expunerii, consistenţa); 3. Structurarea logică a lucrării; 4. Valoarea şi relevanţa referinţelor bibliografice studiate; 5. Originalitatea contribuţiei şi evidenţierea rezultatelor cercetării proprii; 6. Existenţa metodologiei de cercetare şi a motivaţiei cercetării; 7. Gradul şi capacitatea de a răspunde la toate întrebările adresate de membrii comisiei; • Nota minimă pentru calificativul „admis” este 6 (şase). BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE/ MINIMALĂ: • Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005. • Eco, Umberto, Cum se face o teză de licenţă, Editura Pontica, Constanţa, 2000. • Rădulescu, Mihaela, Metodologia cercetării ştiinţifice – elaborarea lucrărilor de licenţă,

masterat, doctorat, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ: � Andronescu, Şerban, Tehnica scrierii academice, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 1997. � Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, Editura

Polirom, Iaşi, 2009. � Stănescu, Ileana (col.), Ghid pentru elaborarea lucrării de licenţă, Editura Eficient,

Bucureşti, 1996.

BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ: ▪ Chelcea, S., Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007. ▪ Nechita, V., Cum elaborăm lucrarea de licenţă şi disertaţia de masterat. Ghid practic, Editura ECO PRINT, Satu Mare, 2007. ▪ Universitatea Babeş-Bolyai, Ghidul lucrărilor de licenţă şi disertaţie (nivel licenţă şi masterat),

http://asmk.files.wordpress.com/2008/04/ghid_lucrari_diploma_si_disertatie_fsega.pdf ▪ Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Ghid de dizertaţie, http://portal.feaa.uaic.ro/master/complementare/Shared%20Documents/Ghid%20dizertatie2010%20Prof%20dr%20Adriana%20PRODAN.pdf ▪ Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, Ghid metodologic de elaborare a lucrării de

disertaţie,

http://portal.feaa.uaic.ro/master/complementare/Shared%20Documents/Ghid%20dizertatie2010% 20Prof%20dr%20Adriana%20PRODAN.pdfhttp://portal.feaa.uaic.ro/master/complementare/Shar ed%20Documents/Ghid%20dizertatie2010.

NOTĂ: Materia nu este prevăzută cu ore de curs, ci numai cu un seminar practic. Notarea la această disciplină se va face în urma prezentării unui capitol din lucrarea de disertaţie şi a bibliografiei consultate – formă printată şi susţinere în faţa colegilor – în ultimele două săptămâni ale semestrului.