note de curs 1

7/23/2019 Note de curs 1

http://slidepdf.com/reader/full/note-de-curs-1 1/15

Profetiile Dl Profesor Grigore Albu Gral

MATERIALUL DE BAZĂ A FOST SELEC IONAT DINTR-O SERIE DECONFERIN E ALE CLARVĂZĂTORULUI GRAL.(Prof Grigore Albu Gral) VĂRUGĂM SĂ LE CITI I CU ATEN IA NECESARĂ PENTRU A PERCEPE CĂT MAIMULT DIN REVELA IILE EXTRAORDINAR DE PRE IOASE PE CARE DOMNIA SANI LE-A LĂSAT ÎN URMA MUNCII SALE DE O VIA Ă.

Pentru a vă trezi interesul vom începe prin a vă prezenta mai întâi un fragment din aceastăconferință care are legătură cu zona sacră – RO IA MONTANĂ:

”…Este bine să conştientizăm faptul că în funcţie de elementele chimice (anumite metalerare) care se găsesc în subsolul zonei în care trăim, aşa şi vorbim. Într -un fel anume sevorbeşte în Ardeal, în Moldova sau în Oltenia… actualmente, să zicem că ne mutăm înBucureşti şi după o perioadă relativ scurtă, noi începem să vorbim româneşte „ca la carte”; însă, atunci cand ne întoarcem de unde am plecat, ni se pare normal să comunicăm cuceilalţi, în graiul locului, al regiunii respective…. Un alt aspect al energiilor telurice, pecare urmărim să îl conştientizăm, este faptul că, în realitate, diversitatea solului dădiversitatea muzicală.Fiecare zice că aşa se cântă, ca la ei. Maramureşul are hăulitul,ţâpuritul; nu se pot compara cu cele olteneşti. Nu poţi să -l compari pe Grigore Leşe cuLiviu Vasilică, deşi cultivă acelaşi stil, aceeaşi doină; numai că unul cultivă stilul deBărăgan, altul cultivă stilul de podiş. Deci, elementele chimice care se găsesc în subsolul

ţării noastre – anumite metale rare, cele mai cunoscute fiind aurul şi argintul – emit înpermanenţă anumite frecvenţe de vibraţie, care formatează matricea informaţională, grilaenergiilor telurice cu totul deosebită a României. În acest mod, pe baza energiilor teluricecare alimentează acest spaţiu sacru, marele iniţiat Zalmoxis a organizat spaţiul holografical României de astăzi. Vom înţelege acum mult mai uşor, situaţia actuală a ţării noastre, înspecial, conflictul de interese pe care îl generează extragerea aurului din zona sacră – RoşiaMontană. Observăm cu uimire, presiunile macheavelice pe care le exercită grupurile deinterese ale masoneriei americane pentru a pune mâna pe cele mai mari zăcăminte de aurale României, precum şi pe acele metale rare care sunt foarte greu de găsit, la ora actuală,pe această planetă. Aceasta este realitatea (pe care chiar şi cei mai mulţi dintre masoniiromâni nu o intuiesc) şi tocmai de aceea străinii fără nici un Dumnezeu, vor să dinamiteze

această zonă şi să o sărăcescă de tot ce mai nobil, pentru ca matricea informaţională a ţăriinoastre (cât şi a întregii Europe) să fie perturbată, iar ei să facă apoi din poporul r omân(precum şi din celelalte popoare) sclavii lor docili, care nu au voie să gândească ce e maibine pentru ei, ci să servească în continuare, zi de zi, această prăpăstioasă clica masonică !Merităm noi o astfel de distrugere în masă a ţinuturilor unice a Apusenilor, precum şi aIdentităţii Neamului Românesc, a Conştiinţei Naţionale ? Totul ar fi posibil, dacă nu arexista şi un plan dumnezeiesc care integrează în ordinea divină, trezirea românilor dinnoaptea cea întunecată a uitării de sine. În orgoliul lor nemăsurat, masonii au apăsat exact



pe butonul pe care nu trebuiau să apese, deoarece, Roşia Montană, ca şi energie telurică,face parte din depozitul ancestral al identităţii neamului românesc. În acest mod,instinctual, românii se vor simţi profund atacați în intimitatea fiinţei lor şi aceasta vadeclanşa o adevărată TREZIRE în cadrul societăţi actuale, fiind punctul de convergenţăpentru unificarea noastră, a societăţii civile într-un singur Suflu şi într-o singură Inimă –

Sufletul Neamului Românesc, cel răbdător, iubitor şi înţelept ! Se şi spune în popor că„românul rabdă, rabdă, dar până unde se poate…”

Limba Românească – tiinţa care înnobilează fiinţa

Vom aborda în continuare Ştiinţa Cuvântului Viu sau Strategiile de Îndivinare princuvant. Este o temă destul de sensibilă pentru că ea se adresează în special oamenilor interesaţi(însetaţi) de spiritualitate, a celor care vor să facă din fiinţa lor o poartă deschisă cătreabsolutismul ceresc. Mai întâi a fost Kagyo-Magya, ştiinţa despre suflet şi trup la traco-geto-daci. Dar traco-

geto-dacii aceştia aveau un suport, un trecut strălucit prin activitatea, în acest spaţiu, aatlantului cercetător Rama şi a tuturor discipolilor lui, prin el străluciţi, şi zişi ramaniţi.Epoca zeilor a fost, fără îndoială, epoca de facere a cuvântului care cu înţelepciune s -aturnat în programe de puternicire „Omen“ – de sfințire a ființei – pentru întreaga omenire.Căci omul este împuternicit din huma ca umanitate şi din propria lui menire omenire. După destrămarea Epocii zeilor şi venirea lui Rama în ţara noastră, acum aproximativ12000 de ani î.H, apare şi prima scriere; se trece la rhunare, adică la întrebuinţareaelementelor conceptuale în diverse tipuri de pătrate, pentru a înţelege în ce fel se realizeazătrecerea din sfinţire în fiinţă şi din fiinţă în sfinţire; celebrul SFS. Rhunarea înseamnăplimbarea conceptului într-un pătrat dat. Înscrierea în rhune ne dă valoarea de bine şi derău a conceptului. Deci, la sfârşitul Atlantidei exista şi posibilitatea iluminării, Helios –

exista şi străluminarea, prin care se poate strecura răul în luminare. Rhunele trebuie sădemonstreze toate aceste lucruri. La 8666 se rup legăturile cu trecutul, se crează concepţia Siamului sau Thailanda de astăzi.La 5666 apare Sumerul, cu toate tablele înglobării analitico-universale. La 1666 se încearcăuciderea cuvântului viu prin regulile gramaticii pe care le cunoaştem astăzi şi ale scrisului.Pentru că un cuvânt care rămâne scris, aşa se va citi şi peste 200 de ani. Iar dacă vrem săinventăm o limbă şi nu suntem destul de inspiraţi şi înţelepţi, precum a fost, să zicem, zeiţaSaraswathi care a revelat hinduşilor – de altfel, întregii omeniri – alfabetul sanscrit, ca pe oştiinţă de îndivinare a omului prin cuvânt, atunci sămânţa care este pusă în inima omuluiva da roade pe măsura a ceea ce noi cultivăm. În Tracia, înfrăţirea de sânge a făcut din aproximativ 200 de neamuri un mare popor. Dacă

la fiecare neam ar fi fost doar un singur zeu tutelar, că aproximativ 200 de zei puteaualcătui un prim fond lingvistic prin numele şi numărul lor, însă numărul zeilor a fost multmai sus peste 200. Ramificaţiile şi subramificatiile de la un neam trac la alt neam trac, de la ceea ce a fost unzeu trac la ceea ce a fost un alt zeu trac, ne conving lesne d e faptul că, în Tracia s-a gândit olucrare numeno-numerica amplă, o adevărată ştiinţă a verbului, unde fiecare zeu intra înreţeaua sacră de întâi-limbaj a Kogayonului. Toată lucrarea zeiască, promovată de traci până la Zalmoxis avea ca obiect sacru apa, de la



venirea acestuia se va lucra pe elementul foc (piron – în limba greacă). Observaţia că „apa întreţine focul“ , nu poate fi străină de învăţătura Kogayonului. Derivatelecuvântului„piron“ grecesc le regăsim astfel: la traci – Pient, la latini – Phides, la greci-Pisti, la geto-daci – Pientia. Astfel la popoarele din noua ordine religioasă se păstreazăpienţa şi pioşenia ca fond bun (pien, pienţă – înseamnă credinţă), asfinţirea în sfinţire şi

consacrarea în sacralitate. Zalmoxis este primul reformator al tradiţiei pretracice şi tracice până la el. Cunoscândstructura energetică a elementelor chimice şi a viului care se dezvoltă în jurul Corbonului,aduce un nou suflu de îndivinare în fiinţa umană. El stabileşte o valoare chimică care aresensul de ştiinţă despre toţi însufleţitorii şi învlăguitorii de trup. Însufleţitorii sunt Ki, învlăguitorii de trup sunt Mi; la singular Ko şi Mo. Chimia aceasta însemna, în concepţialui Zalmoxis, cadrul de fixare de la toţi însufleţitorii Ki prin învlăguitorii Mi de trup. Şiaceastă definiţie este cea mai frumoasă definiţie a chimiei, pentru că, la urma urmei, toateorganismele sunt făcute din oligoelemente. Oligoelementele sunt elemente chimice. Estebine să conştientizăm faptul că în funcţie de elementele chimice (anumite metale rare) carese găsesc în subsolul zonei în care trăim, aşa şi vorbim. Într-un fel anume se vorbeşte în

Ardeal, în Moldova sau în Oltenia… actualmente, să zicem că ne mutăm în Bucureşti şidupă o perioadă relativ scurtă, noi începem să vorbim româneşte „ca la carte”; însă, atuncicand ne întoarcem de unde am plecat, ni se pare normal să comunicăm cu ceilalţi, în graiullocului, al regiunii respective…. Un alt aspect al energiilor telurice, pe care urmărim să îlconştientizăm, este faptul că, în realitate, diversitatea solului dă diversitatea muzicală.Fiecare zice că aşa se cântă, ca la ei. Maramureşul are hăulitul, ţâpuritul; nu se potcompara cu cele olteneşti. Nu poţi să-l compari pe Grigore Leşe cu Liviu Vasilică, deşicultivă acelaşi stil, aceeaşi doină; numai că unul cultivă stilul de Bărăgan, altul cultivă stilulde podiş. Deci, elementele chimice care se găsesc în subsolul ţării noastre – anumite metalerare, cele mai cunoscute fiind aurul şi argintul – emit în permanenţă anumite frecvenţe devibraţie, care formatează matricea informaţională, grila energiilor telurice cu totul

deosebită a României. În acest mod, pe baza energiilor telurice care alimentează acestspaţiu sacru, marele iniţiat Zalmoxis a organizat spaţiul holografic al României de astăzi.Vom înţelege acum mult mai uşor, situaţia actuală a ţării noastre, în special, conflictul deinterese pe care îl generează extragerea aurului din zona sacră – Roşia Montană.Observăm cu uimire, presiunile macheavelice pe care le exercită grupur ile de interese alemasoneriei americane pentru a pune mâna pe cele mai mari zăcăminte de aur aleRomâniei, precum şi pe acele metale rare care sunt foarte greu de găsit, la ora actuală, peaceastă planetă. Aceasta este realitatea (pe care chiar şi cei mai mulţi dintre masoniiromâni nu o intuiesc) şi tocmai de aceea străinii fără nici un Dumnezeu, vor să dinamitezeaceastă zonă şi să o sărăcescă de tot ce mai nobil, pentru ca matricea informaţională a ţăriinoastre (cât şi a întregii Europe) să fie perturbată, iar ei să facă apoi din poporul român(precum şi din celelalte popoare) sclavii lor docili, care nu au voie să gândească ce e maibine pentru ei, ci să servească în continuare, zi de zi, această prăpăstioasă clica masonică !Merităm noi o astfel de distrugere în masă a ţinuturilor unice a Apusenilor, precum şi aIdentităţii Neamului Românesc, a Conştiinţei Naţionale ? Totul ar fi posibil, dacă nu arexista şi un plan dumnezeiesc care integrează în ordinea divină, trezirea românilor dinnoaptea cea întunecată a uitării de sine. În orgoliul lor nemăsurat, masonii au apăsat exactpe butonul pe care nu trebuiau să apese, deoarece, Roşia Montană, ca şi energie telurică,face parte din depozitul ancestral al identităţii neamului românesc. În acest mod,



instinctual, românii se vor simţi profund atacați în intimitatea fiinţei lor şi aceasta vadeclanşa o adevărată TREZIRE în cadrul societăţi actuale, fiind punctul de convergenţăpentru unificarea noastră, a societăţii civile într-un singur Suflu şi într-o singură Inimă – Sufletul Neamului Românesc, cel răbdător, iubitor şi înţelept ! Se şi spune în popor că„românul rabdă, rabdă, dar până unde se poate…”

Revenim acum la revelaţiile despre marele eliberat spiritual Zalmoxis şi înţelepciunea careeste necesară pentru a crea graiul sfânt al unui neam. Zalmoxis vorbeşte despre un tabel de 383 de elemente, în care primul dintre ele poartănumele de Onţiu, Onto, iar ultimul dintre ele se numeşte Trimiter, Mesia. Zalmoxisstabileşte de la 383 la 640 celebrele poduri de Au, Ag şi de Cu, de aramă, pe care le întâlnim în basme şi dă numele preoţilor mari după acelaşi sistem în care se face CarteaGenezei în Biblie. 14 generaţii + 11 fire = un pod de 25 de unităţi spirituale. Aşa este fiecarepod şi aşa obţinem cele 3 x 14 generaţii cu nume de preoţi traci neauzite, cu intenţii, cutendinţe, cu avansări, etc. pe evoluţia celor 33 de fire, altminteri vârsta care se dăMântuitorului. 3 x 14 generaţii şi 33 de fire lumeşti. Aceasta se găseşte în concepţia chimicăa lui Zalmoxis.

Zalmoxis este cel care dă numele de român – de la Rama atlantul, şi nu Roma, acestuipopor, de la myn= eu, şi romyn= eul adăpostitor, adică eul fetal. Acest lucru se face înlocuindu-se vechiul nume al eului folosit de atlanţi, lomyn sau eul legător. De la eullegător se obţine lumina, lumea, iluminarea, străiluminarea şi lumânarea, ca instrument dedumirire asupra conceptelor care rezultă de aici. De la eul român apare rumânitatea, casistem de robie şi apare rumeneala, ca prosperitate. Zalmoxis, împreună cu echipa de cercetători din Muntele Sfânt, reia problema eu-lui,schimbă pătratul atlantic care avea aurul ca mijloc de comunicare cu marele cerebral, decisimbol al sacralităţii; argintul ca simbol al subconştientului; cuprul, simbol al conştiiţeiumani şi în sfârşit, eul lomyn, lucrător în trup, care era plumbul. Ceea ce n-au înţelesadepţii atlanţi Deoti care se organizaseră într-o elită aristocratică, atunci când au folosit

această tehnică de îndivinare, erau consecinţele distructive ale plumbului asupra fiinţeisfinţite a zeilor. Vasele de alimentare cu apă a cetăţii erau realizate din plumb, care la oraactuală se ştie că este foarte nociv şi conduce la degenerere genetică. Deci, acestea au fostcele 4 elemente chimice (Au, Ar, Cu, Pl)cunoscute şi folosite de aristocrația atlanților Deoticând au construit arhipelagul Arondajna în jurul Gibraltarului şi celebra cetate aAarului.(Însă istoria se repetă. Aarul a fost construit pe o stâncă, cea care este astăziGibraltarul, New-York-ul trăieşte pe o stâncă, care este cea pe care o cunoaştem înAmerica. Istoria se repetă şi faptele se petrec întocmai). Zalmoxis stabileşte valorileenergetice ale eu-lui românesc: eu-l moale este Staniu, eu-l tare este Fier, eu-linformaţionaleste Siliciu; eu-l ductil este Germaniu. Toate aceste patru eu-ri sunt subordonatecarbonului, care se află la baza întregii materii vii din univers. Iată chimia organică.Zalmoxis obţine rădăcina de ursare adică 0,7 droursia. Acesta este motivul pentru careZalmoxis este tradus de către unii: urs. În realitate el este ursitor, un clarvăzător alneamului. Zalmoxis realizează limba română. Prin trei mijloace. Preia fondul latin, ca fond defecundare. Preia materialul lingvistic traco-geto-dac; nu spunem un grai anume.Materialul traco-geto-dac era foarte uşor de trecut dintr-o limbă în altă limbă. Acestaformează mama, femeia însărcinată, grădina. Şi alege limba germană ca procedeu demoşire. Moaşa poporului român este limba germană. Pe baza celor trei limbi el creează



limba română, după legi foarte precise. În momentul în care noi depăşim normalitatea, şitrecem la clarvedere şi la clarintuiţie, ei bine, vom vedea cum limba tracă trece în limbăcitită getică, în braţul de astăzi dacic, în germană şi din germană iese din nou din pământ,intră în română, din română trece în albaneză. Din albaneză trece în celtică. Iar din celtică în galeză şi se întoarce de unde a venit, de la Dumnezeul ceresc.

Spuneam că Zalmoxis organizează spaţiul holografic al României de astăzi. Toatedenumirile de podişuri, ape, localităţi au o logică şi o ordine foarte bine stabilită, deci toateau o importanţă energetică în acest spaţiu holografic românesc, deoarece fac parte dinmatricea informaţională a spaţiului sacru în care trăim. Haide-ți să vedem cum a gânditZalmoxis, teoria lui, despre energile telurice ale acestui pământ strămoşesc. A început„cartarea” locurilor cu Munţii Apuseni, cu spaţiul de apunere, de reîncreere asemeneasoarelui care sereplămădeşte după asfinţit în apele unui mare adânc. A doua importantă operaţie, săvârşită de Zalmoxis a fost schimbarea strategiei dinKobalahia în Balahia până la sporul Valahia. Aici, cuvântul trebuia să exprime putereasuflului divin care se comunica pe un canal numit Coval care, mai degrabă, se mişcă decâtse schimbă. Astfel, mişcarea este cheia tainelor traco-gete, geto-dace sau daco-române.

Zalmoxis a luat eul trac (acolo numit min) şi a făcut din acela miner şi minereu. Mintea(mintia) este însăşi mina de valorificare a eului lingvistic. (Există o localitate Mintia, înMunţii Apuseni, nu departe de Deva.) Zalmoxis este cel care consideră sol tare Erde, aziArdealul, de la cadrul de fixare. Ardealul, reprezintă acel deal haric care urcă spre boltacerească, (H) ar – deal. Stabileşte incinta solul fertil mülde de la Moldova şi creeazăolteanul, holteiul, care nu este altcineva decât Gutanul, Mântuitorul. El poartă macedonuldin Mehedinţi. El este Făt Frumos născut cu paloşul în mână. Între Pela, capitalaMacedoniei – macedon în limba veche tracă înseamna, de la maceda, paloş – de la Pela,capitala Macedoniei, până la Pelendava, Craiova, este o descriere a paloşului de viteaz.Mehedinţiul tot este o descriere a paloşului de viteaz. Alături, acolo, este Gorjul, modul deviitură din God. Acolo este Doljul, modul de legare la dătător. Acolo este holteiul, oltean,

care este numele Oltului. Acolo este şi pântecul, trupul însărcinat, Muntenia. Observaţi căMuntenia este în plin centru de câmpie. Acolo este şi Podişul Getic, acolo este şi Dobrogul,locul unde se conservă viaţa; Dobrogea. Dincoace este Herţa, conservarea harurilor; inima.Alături este Bucovina, vână de gură; limba. Urmează Galiţia, conservarea căilor de curs.Urmează Basarabia, baza vie a izvorului de angajare. Toată Moldova, tot Ardealul.Transilvania nu are nimic comun cu pădurea. Ilva înseamnă matcă şi avem Matca Mare,Matca Mică; Ilva Mare, Ilva Mică. Avem Silvania care angajează Ilvele sau Sălajul, deunde încep Ilvele. Şi avem Transilvania, scaun de ţară al Silvaniei; aceasta înseamnăTransilvania. Peste această Transilvania stăpâneşte triunghiul spiritual al Covasnei,născătoarea cu vas pentru înfigătorul Co; al Cavnicului, puterea cavei de născătoare şidincolo, în Moldova, Vasluiul, locul în care se dezvoltă fetusul. Aicea avem, în Transilvania,Grădiştea Muncelului; Muncelul fiind urmaşul la eu al Mântuitorului, Muntele Mic,Munticelul. Aici avem Grădiştea Muncelului, pe locul unde s-a aşezat folosul după citireacuvintelor, Sarmisegetusa. Avem Muncelul de sus şi Muncelul de jos. Aici avemSăcărâmbul, sarsanaua cu toate darurile. În Muntenia avem Nuku, înscrisurile pentruembrionarea seminţei. Iar la Prut, încă o dată la Prut, avem Ţipău şi Ţipova (care la oraactuală încă ţipă după unirea cu neamul românesc). Acestea sunt principalele triunghiuri ale existenţei noastre, pe care şi-a construit Zalmoxisconcepţia despre o nouă lume. Această lume are în bază cenegia, aducerea din exteriorul



ceresc a cursului la cuibul de însămânţare. Cenu, neamul cenu, era în Tracia, cuibul, iardaturile de la acest cuib le avem în partea de vest a ţării nostre – din păcate nu mai sunt lanoi – Cenadurile. Dar avem la noi Ceanul Mare şi Ceanul Mic, avem la noi Sărmăşagul saureţeaua de limbă. Sărmăşel, cuvinţelul, şi toate celelalte compuse ale acestui sarmic care,cândva, a alcătuit Sarmisegetusa şi care astăzi este grădina Mântuitorului, Muncelul.

Banatul este structura vie în creştere prin temeiul său. Mehedinţiul din machedentia esterăzorul de aducere la lumină a recoltei din pământ. Oltenia este însăşi evoluţia holteiului înpântecul de mamă. Aceasta de la depunerea cursului în adăpost, Gorj; că doar este vorbade Got şi Gutan. Aceasta de la depunerea legăturii mai vechi de tip atlantic, Dolj, de ladătătorul Ler împărat. Mai departe Muntenia sau Valahia, modul în care se dezvoltă eul înpântecul mamei sale ca nou trup. Ţara Loviştei. Sensul acesta de „ţară” e vorba de fapt de „lăcaş” unde se fixează douăcomponente sau mai multe între ele. Locul unde se fixează mai multe componente între eleeste Loviştea. Se ia din partea dreaptă, de la Ţara Haţegului, se ia din partea stângă, de laŢara Făgăraşului, se ia din partea cealaltă, de la Ţara Amlaşului, dincoace de la ŢaraMureşului; şi toate astea se unesc în Ţara Loviştei. Şi numai în forma aceasta se creează

noţiunea de ARDA, de ARDEAL „legarea la corpul de zămislire ARDA”. ARDA înseamnă„miezul scoarţei terestre”, solul tare. Ţara Loviştei nu poate fi în Moldova, pentru că înMoldova se creează organele: ficatul, plămânii, inima şi toate celelalte componente. În ŢaraLoviştei se potrivesc. Ele, după ce sunt create în Făuriştea Moldovenească, în incintasolului fertil de acolo, se ia şi se preia la celelalte ţări. Ţara Loviştei este ca un plexul solar.Şi toate râurile din Ardeal asta înseamnă „soma”. MUREŞUL înseamnă „zidirea laică”;MARAMUREŞUL înseamnă „zidirea sfântă”; IZA înseamnă „ceea ce aparţine zalei”,adică lanţul; FIRIZA este însuşi „lanţul”. Adică toate astea au un sens care trebuie bineaşezat între ele. E mare deosebire între Iza şi Firiza; Iza este doar sâr ma din care se face oza, o verigă, iar Firiza este lanţul. În Ţara Almaşului avem decât forma fizică a sufletului,adică latura trupească a sufletului; trupul însufleţit. Şi Ţara Făgăraşului este „feciorul”

însuşi, adică produsul din fetus. Deci unu-i tru

p însufleţit şi altul este fetus-ul. Încet dar

sigur, începem să ieşim de sub dumirire şi să vedem care este valoarea limbii române.Valoarea limbii române e construită pe acest fetus care se dezvoltă în pântecul mamei saleşi care este românul înțelept a toată ființa. Toată construcţia de cuvinte are această regulă,formază acest soft de mântuire a unei întregi Românii. N-avem decât 911 softuri sauprogame neuro lingvistive cu aplicații în orice domeniu al spiritului creator. Aşa s-au creat zeii, prin preoţi care dezvoltau un model logico-matematic care, lingvistic, ledezvolta suflul divin. Şi odată pătrunşi de suflul divin, ei înaintau lucrarea, cei îndreptăţiţio recunoşteau şi-l declarau zeu în viaţă. Dacă nu, ajungea zeu după moarte sau nu ajungeaniciodată, cum n-a ajuns Deceneu. Se spune despre Deceneu că a fost pătruns de sufluldivin, dar n-a reuşit să ajungă zeu, pentru că nefericirea lui a fost că a avut un concurentfoarte puternic: modelul zeului care a venit pe lume Mesia şi care s-a chemat Yisus Hristos.Ăsta a fost neajunsul lui Deceneu; şi n-a mai fost ales el zeu şi l-au ales decât pe YisusHristos în locul lui Deceneu. Muntele de Cretă din Dobrogea este muntele Oslon, este fundamentul Kreaţiei; de fapt astaşi înseamnă – cretă. Cretus, creta, cretum înseamnă creatul. Deci numele românesc almuntelui de Cretă nu înseamnă neapărat creta; înseamnă muntele creatului, care este înbază Oslon. Şi el aparţine de marea coloană a munţilor Hercinici. Ei, hercina înseamnăstrânsura harurilor. Deci strânsura harurilor pleacă din muntele de Cretă, traversează sus



spre Polonia, ajunge undeva prin Scoţia, trece de acolo şi ajunge până în America. Deciasta este coloana munţilor Hercinici. Ea traversează şi face Crucea lumii în Transcarpatiacu Karpaţii, undeva în Galiţia. Acolo traversează munţiiHercinici, Karpaţii. Şi acolo estecentrul Crucii lumii. Deoarece Karpaţii vin din Alpi, din Alpien, din alchimia încredinţării,trece în Karpaţi unde este patul Kreaţiei, ajunge în Hemus sau în Balcani, unde este su flul,

lichidul sacru. De acolo merge mai departe şi ajunge până în Himalaya, care este casacerului. Înțelegând rostul cuvintelor și al denumirilor folosite, vom înțelege mult mai ușor muncaplină de înțelpciune a străbunilor noștri, precum şi alte resorturi bine puse la punct carepăstrează intactă matricea informaţională a României. Este bine să cunoaștem faptul că,anumite energii negative care vin dinspre zona Europeana sunt puternic alchimizate, odatăce intră la noi în ţară. Cazanele de smoală nu intră în România. Sunt oprite ÎnainteaPorţilor de Fier; Cazanele Mari şi Cazanele Mici sunt înaintea Porţilor de Fier; ele nu intră în România. Dar pleacă un negru, de unde? Din Pădurea Neagră, din Munţii PădureaNeagră, şi ajunge un negru la Marea Neagră. Sunt două tipuri de alb -negru. Trebuie să înţelegem exact terminologia care este dată. Una este să ai Pădurea Neagră – limba de lemn

fiind, prin natura ei, limba lui Hatan şi a lui Jong Ler – şi alta e să ai negru de mare sauMarea Neagră, în care este vorba de apă şi de limba de piatră, care era a lui Ler împărat.Şi ce se întâmplă acolo? Pănă la Marea Neagră negrul se dă uitârii. Că intrăm în Deltă şigăsim aici Pădurea Letea. Dar Pădurea Letea înseamnă pădurea uitării. Deci aici negrul edat spre uitare, pe când dincolo în Pădurea Neagră este dat spre proliferare. Astea suntdeosebirile dintre cele două forme de negru pe care le cunoaşte poporul român. IarCernavodă n-are nimic cu Negru Vodă. Cernav înseamnă ciurel, înseamnă sită, filtru. Şi laCernavodă, dacă la Porţile de Fier se opreşte negrul blestemat, la Cernavodă se facecernerea blestemelor, otiilor. Şi, după ce s-a făcut şi aceasta a doua lucrare, la Cernavodăse cern blestemele. În Deltă apare Pădurea Letea care preia ceea ce a mai rămas dupăcernut şi Marea Neagră care restituie rezămislirii apa, replămădirii, această culoare

neagră pentru a se obţine curatul din ea. Deci aşa trebuie să înţelegem lucrurile. Şi acestaeste spaţiul holografic care se întinde din Germania până la noi, pe lungul Dunări i, pelungul verbului dun.Dunaris înseamnă de hăruitul prin facerea ca efect, dat. Asta înseamnă Dunaris. Aris este un supin: de hăruit. Şi dun este verbul care arată unde se facede hăruitul. Şi, peste toate acestea, România care trece prin înmuncire, cu alte cuvinte, carese bucură de valorile spaţului holografic puse la baza înţelegerii de către mareleiniţiatZalmoxis. Aceasta este în mare parte strategia prin cuvânt a spaţiului holografic în care trăim noiromânii. Trebuie să ştiţi că tot acest spaţiu, şi nu numai acesta, toată lumea e bine ştiută deBiserică. Că avem noi astăzi pe cei care au fost profesori de matematică şi care s -au dus şis-au făcut popi, sau au fost ingineri înainte de ’89 şi s-au făcut acum popi pentru că secâştigă mai bine, ăştia nu sunt părinţi. Dar cei care sunt preoţi adevăraţi, marii preoţi,(marii iniţiaţi) ştiu aceste lucruri. Vorbim în aceiaşi limbă, dar nu ne pricepem de ce. Pentru că aceleaşi concepte din limbafundamentală au primit conotaţii după o anumită experienţă concret senzorială pe care unneam a dobândit-o. Această experienţă concret senzorială a fost luată şi prelucrată de un înţelept al acestui neam. Şi toate limbile capătă, de la preoţii care le-au organizat ştiinţific, în credinţă, capătă conotaţiile spirituale care ţin de limba respectivă şi care dau numele luiDumnezeu în limba respectivă.



Numele lui Dumnezeu va fi Dumnealui Zeul. Ăsta-i numele lui Dumnezeu în limba română.Aşa a fost el creat şi apoi trecut în înscrisuri, atunci când a fost scrisă Biblia, de cătresacerdoţii daci în Templul de Cretă de la Basarabi. În limba rusă, limbile slave în general, sunt alcătuite pe structuri lemnoase. Pentrustructurile lemnoase, pentru limba rusă, are seva care urcă în copac. Dumnezeul ruşilor,

slavilor, se va numi Bog, iar în forma în care îl invocăm, vom spune: „Depunătorule Bog“,adică Boje. Portul de nume nu este o chestiune individualizată. Singurul care nu are nume este Celnenumit, fiindcă este foarte greu să găseşti un nume pentru Dumnezeu. Got nu este unDumnezeu universal. Bog nu este un Dumnezeu universal. Işten nu este un DumnezeuUniversal. El este un nume de experienţă concret-senzorială, care stă la baza limbiirespective. Limba română este singura limbă din lume care păstrează numele nenumit al luiDumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu înseamnă un nume, înseamnă Dumnealui Zeul, dupăcum este dumneata omul. Deci Dumnezeu în limba română nu este un nume numit. Şi dealtfel nici nu poţi numi Creatorul sau întemeietorul Creaţiei în eos. Iahve – este o

confirmare. Pentru că Iahve în limba ebraică înseamnă „Eu sunt“. Deci nu este numele luiDumnezeu. Este doar o confirmare: „Eu sunt“. La rabini este Hasem. Hasem nu înseamnănumele. Hasem înseamnă, numele de luptă al Creatorului, aşa cum dincolo este Jihad. DeciHasem este o luptă, o energie divină şi nicidecum Divinul însuşi. În permanenţă asupra noastră lucrează subtilitatea, locaşul de cult numit „Oţie“. Lacoborâre suntem „Koborioţi“, la ridicare suntem„Inridioţi“. Acestea sunt semnele sub carea apărut Poporul Roman, nu de la lup cum susţine o anumită legendă- nici de urs- cumsusţine o altă legendă, ci se realizează pe lucrarea de ursire de prevedere în timp şi de însuşire a evenimentelor prevăzute. Este foarte probabil că Zalmoxis se considera „urs“dar aceasta nu prin asemuirea cu animalul de pădure ci ca nume derivat de la verbul „aursa“ şi „a ursi“, care înseamnă puterea de a prevedea viitorul.

Zalmoxis a fost un „anotic“ (ana şi Oţie) de cuvinte unde funia hotărâtă să lege generaţiile între ele era un cadru „ana“ sfânt de născătoare morală. Ana este o succesiune de generaţii pe care stau înşiraţi toţi urmaşii. În dicţionar o găsim cunumele de funie pescărească pe care se atârnă carmacele. Paticulele „anta“, „enta“, „inta“ formează în permanenţă verigi diferite pe acelaşi lanţinformaţional, în permanenţă fire diferite împletite în aceeaşi ană – unele de esenţă, altelede existenţă. Particulele „aza“ şi „iza“, împreună cu alte foloase de la acestea până la uzare întrunescconsemnul informaţional care ajunge la uz şi iese din uzare. Aceste particule, sunt monadeale înţelepciunii şi ale sfinţeniei. A fost verbul „a obişnui“ ca să se consacre obişnuinţa, afost verbul „a şti“ ca să se consacre ştiinţă. Verbele românești „a curge“ și „a merge“ sunt lucrări precise de nominalizare așa cumverbele „a trage“ și „a drege“ păstrează neștirbite dovezile despre îndreptarea răului într-un context și lingvistic și spiritual de la care religia a fost și ea o ştiinţă despre „rămăşiţele“scăpate de sub controlul imediat al experienţelor concrete și ale celor care s-au consacratsacrului în lumea largă a jocurilor logice – deci, de la cuvânt. Suflul divin care se transmite prin intermediul cuvintelor, se realizează în special cuajutorul vocalelor. Un rol foarte important îl au și consoanele, care sunt operatorilingvistici cu ajutorul cărora putem însufleți ceva. În acest mod cuvintele devin vii, magice



am putea spune, declanșând în ființa umană procese de rezonanță cu energiile beneficemacrocosmice. Așa se creează cuvintele și așa se creează sensurile într-un cuvânt. Trebuie să știm unde segăsește vocala și consoana respectivă. Trebuie să știm cine este pe poziția respectivă pentruca să stabilim corect cui ne adresăm din interiorul nostru sau cui ne adresăm din exteriorul

nostru. Este important să știm fiecare consoană ce înseamnă. De exemnplu, „ “ conservă.O țață conservă. ațele nu sunt prea bogate în limbaj, dar trăncănesc toată ziua un limbajmort. Ăsta-i și sensul peiorativ de țață în limba română. Dat fiind acest „ “, care există în cuvântul Bistrița, starea vârtejului este oarecum trecută în subsol, pe planul al doilea. Este conservată. La fel este conservată la Lechința; i se poateobserva că aproape toate localitățile au câte un „ “ acolo. ieu este o energie în derulare.ieuțul o energie conservată. i ăsta e și faptul pentru care facem diminutivele cu „ “:

draguț, micuț. Ei, dacă ar fi un micut, acest „T“ ar lăsa energia să meargă după temeiul ei,după cauza fundamentală. Dacă este un micuț în schimb, este controlată, este pusă înconservare. Deci oarecum amorțită. Dar asta nu înseamnă că nu poate izbucni oricândteluricul din ființa umană. Uite noi nu spunem câinea; noi spunem cățea. Deci ea este

mediul de conservare. Avem 25 de consoane : H – ghesul; B – apăsarea. C – înfigerea D – datul; L – legarea; M – învlăguirea N – embrionarea P – plămădirea… etc

Baza fundamentală a kodului universal: A, E, I, O, U şi Y, atâta cât sunt vocaleleuniversale, ele intră în kodul universal. Dar de aici pleacăspecificaţiile, de aici vine un modde a înţelege înlănţuirea firelor pentru fiecare limbă. 1.O – împuternicirea 2.A – cadrul defixare. 3.Y – firul necunoscut. 4.E – stratul zămislitor. 5.I – firul cunoscut. 6.U – urmaşul.Vocalele se deosebesc între ele prin participarea la gen – masculin, feminin şi neutru – şiprin lucrarea pe care genul numit o face. Pe lângă acestea, limba română mai are şi vocalede dumirire: Ă, Â, Î. Deci O, exprimă: genul masculin, bărbatul; A exprimă genul feminin,femeia; U exprimă urmaşul, produsul din sau prin femeie. Celelalte vocale: Y, E şi I sunt

proprietăţi ale acestei activităţi care se face în pântecul de mamă. Deci toate lucrurile acestea noi nu le înțelegem decât prin „cod-ul“ limbii, nu prinlingvistică, iar un cod se realizează după felul în care se introduc consoanele și vocalele înlimba respectivă. Zalmoxis când se întoarce în Tracia pune bazele acestui concept Kogayon şi proprieiconcepţii axyonism care stă la baza Sfintei Tradiţii româneşti. Zalmoxis adună to ți mariipreoți traci, și îi inițiază în Sfânta Tradiţie după care el a creat Kogayonul. Le dăconceptele, care nu sunt decât cuvântul de limbă română dar cu sensurile arhaice pe care legăsim în diferite manuscrise, dar care se modulează în timp ajungând până la în țelesurileactuale. Cuvintele poartă în miez date foarte exacte despre lucrarea de îndivinare fiind, dinacest punct de vedere, cele mai precise mecanisme de punere în mişcare a magiei biologice.

Scopul fundamental al cuvintelor este transmiterea suflului divin de la om la om și înălțarea prin cuvânt. În structura acestui neam, se dezvoltă această genă a Mântuitorului,căci în fiecare român se află un OM. Acesta este marele adevăr despre noi și de ce suntemnoi aici. Fiindcă noi suntem purtători ai eu-lui interior. Român – romîn și ajungem laforma de bază – romin, unde „min“ înseamnă „eu“ sau personalitatea fiecăruia. Peexterior, în raport cu lumea fizică în care trăim, oamenii sunt atrași către căutareabogățiilor lumești valorificând mina și minereul. Pe interior, în raport cu aspectele subtileși de manifestare tainică a lui Dumnezeu, „romin“ este un adapostitor, înseamnă EU



SUNT. Deci român înseamnă „eu interior“ și astfel, adevăratul nostru potențial este acelade a ne îndumnezei, de a deveni Una cu Sinele Suprem Nemuritor (Atman). Mintea (mintia) era însăşi mina de valorificare a eului lingvistic. Zalmoxis a fost un zeumoral, un maestru al aducerii metalului la credință. La noi mânăstirea vine de la „monastio“, care este starea de înăl țare prin Biserică (prin

credință) a puterii eu-lui trupesc (a sufletului individual). Biserica este dată cu dublu sens,„biser“, cel al însuflețitoarei. Pentru că însuflețitoarea este din capul locului mama şipurtătoarea de prunc în pântec. De aici vine numele Bisericii, de la apăsarea în pântec apruncului de către Maria. Până la Maria, până la Miriam, noi nu aveam biserică. Aveamtemplu, care înseamnă legare la timp, aveam pagoda. Noțiunea de păcat, înseamnă de fapt, puținul nostru care nu ne ajută să-l întelegem peDumnezeu. „Poco“ în limba latină înseamnă puțin. Păcatul vine de aici, de la ignoranță șide la limitarea noastră. Termenul de „bărbat“ vine de la purtătorii de barbă. Cine era purtătorii de barbă?Isihaștii, pustnicii. Ei, pustnicii erau bărbați. Pustnicia era la un moment dat, o singurăartă de a fi pustnic. i toate erau făcute după o anumită regulă sau știință harică. i reacția

la barbă a venit de la ideea că ceilalți, care nu purtau barbă, îi numeau barbari. Latinii așai-au botezat. Latinii au fost cei care au introdus pentru prima oară rasul. i ei nu mai eraucu barbă. Toți cei care erau cu barbă erau barbari. „Andrusul“ este numele vechi al bărbatului și este folosul pe care îl dobândește femeia dela „introducere“. De acolo numele de Andreea și Undrea, și tot de acolo este „Indrie“, care în limba dacică înseamnă „a băga“, iar în limba latina avem „indere“. Femeia în toate este pământ și sânge, Pama – Hemus, de unde Phaema sau Femeia. Înlimba română femeia este „o pamaenta“, adică „un pământ“ în care funcționează„haemus“, lichidul instinctual, și dă „phaema“, „fem“ sau femeia. Iubirea vine de la „jubo“ care înseamnă poruncă; a merge după înăl țarea „iubio“, a te înălța după porunca venită de la Dumnezeu. Toato lumea ar trebui să știe că „iubirea

înalță sufletul în tărâmurile cele tainice și preapline ale fericirilor dumnezeiești”. Din vechea tradiție tracică ne-a ramas acest Yo care se punea în fața numelui domnitorilor.La ora actuală au rămas prea puțini inițiați care să mai știe ce înseamnă acest Yo. Acest yo,care s-a perpetuat de la Rama şi până către sfârşitul Evului Mediu, în alegeriledomnitorilor şi în alegerile mitropoliţilor, în acest spaţiu, însemna de fapt „ynridi otia”: înălţare prin Biserică sau înălțat prin credința în Dumnezeu. Când se spune: „Yo, MirceaVoievod, domn a toată ţara….”, spune Înălțat prin credința în Dumnezeu, Mircea Voievod,domn a toată țara. (Iată, un fapt demn de remarcat! Domnitorii notri nu mai foloseau titlulde ”rege” pentru că acest cuvânt ajunsese deja să fie denaturat în alte țări, princomportamentul reprobabil al celor care dețineau astfel de titluri. În majoritatea cazurilor,regele ajungea să stăpânească tiranic peste credincioii săi i atunci la noi s -a folosit cuvântul

„Domn”, de la comuniunea cu Bunul Dumnezeu. Revenind la acest Yo care a trezitcuriozitatea la mulți oameni de cultură, acest yo este una dintre cele mai putern ice mantrecare stă la baza protecţiei poporului român. Şi acesta este motivul pentru care şi astăzi eaeste întâlnită foarte des pe multe dintre stâncile din Carpaţi, stânci cu o semnificaţieevidentă sacră. Acesta este şi motivul pentru care acest yo – care acum din păcate se scriecu i, io – se găseşte pe toate aripile de avioane. Cei care au călătorit cu avionul poate că auvăzut-o pe aripi (YOR). Acest Yo, este de fapt o mantră a securizării aparatului de zbor încazul avionului, a securizării unui loc energetic sau de altă natură, de altă importanţă, în



cazul unei stânci din Carpaţi. Deci este vorba despre o anumită mantră care asigurăstabilitatea, fie energetică, fie de echilibru, fie de autoreglare în organismul uman. Şitotdeauna când se face o asemenea kantră, descântec cum îi spunem în terminologia deastăzi, este bine ca persoana care repetă după cel care face descântecul, textul, să pună înfaţă yo. „Yo de la Tine, Doamne”. „Yo de la Tine, Mântuitorul”. Şi aceasta securizează

textul de mantră şi creşte capacitatea de vindecare pe care o are în sine textul, princuvintele care sunt aşezate, nu la voia întâmplării, cum credem noi, ci după o regulă foartebine stabilită, care o cunoaşte numai creatorul de kantre; altfel spus, numai axyntele.Axyntele era în tradiţia veche cel care organiza textele de rugă în temple, în biserică. Şitoată concepţia despre creerea unui asemenea text purta numele de axyon. Deci, în Tracia,după aceea la români, întrega sfântă Tradiţie, se bazează pe această concepţie a axyonului,tradus mai simplu, pe româneşte: toate firele necunoscute luate în stăpânire de la cadrullor de fixare sau de la axa de fixare. Tracia este o axă, Dacia este o axă şi între ele se aflăcitirea etimologică a cursului, Geția. Acesta este sistemul pe care s-a organizat întreagasfântă tradiţie strămoşească şi astăzi creştin românească. Tracia era axa corpului T’raterestru, era axa din interiorul Pământului, care traversează dintr-o parte încealaltă

Pământul, deci era un fel de Ax Mundi. Iar Dacia era braţul dat din această axă. Deci axyntele organiza aceste texte de rugă în templele străbune, iar mai apoi în biserici.Rugăciunile sunt ceea ce noi numim kantre. Mantrele sunt cuvinte care au valoare detratare, sunt cuvinte esență. Kantrele sunt descântece (acel text fiind alcătuit din mantre),kantrele sunt rugăciuni, kantrele sunt meditaţii. O rugăciune este un text alcătuit dinmantre, așa cum la hinduși sau la tibetani se practică japa-mantra. Recitarea sau cântareaunor astfel de texte sacre, este deosebit de precisă în purificarea psiho-mentală și punerea în rezonanță cu energiile profund benefice din macrocosmos. Mantrele, Cuvintele vii esență, ne ajută să realizăm raporturile care se fac întrestereotipurile noastre dinamice; adică, între chakre. Oricare chakră este un asemeneaprodus, o asemenea piesă vie din noi. Haideţi să-i spunem mai frumos, Rai. Pentru că, de

fapt, în limba română, Raiul înseamnă roata cu caneluri, roata pe care se aşează un fir, unotgon. Aia e o roată cu caneluri. Chakrele, la români, sunt Raiuri. Numele de Rai, la noi, aapărut de la această roată cu caneluri, aşa cum în limba sanscrită e tot de la aceiaşi roată,dar în limba sanscrită chakra vine de la ankra, care înseamnă cer. Deci iată că şi în limbasanscrită cerul este introdus în noţiune. Ancora cerului este chakra în limba sanscrită. Înlimba română este raiul, roata cu caneluri pe care este un fir trimis de la Dumnezeu; pe altfir vine răspunsul de la Dumnezeu. Stereotipurile nostre dinamice sunt asemenea raiuri î ncare, în permanenţă, un Y coboară şi un I urcă. Niciodată nu există cale inversă, în care unY să urce, în limba română, așa cum se folosete, de exemplu, la hinduși. Sistemul străbunilor noştri era cuvântul. Ei ştiau foarte bine fiecare cuvânt cu ce fibră atrupului se rosteşte; că noi de fapt rostim cuvântul cu câte o fibră a trupului nostru. Şi în

permanenţă, gândirea fiind cea mai evoluată facultate, ea apelează la toate mecanismelenoastre somatice. Fiecare grup, cuvânt, este localizat pe un meridian și asta dă starea deechilibru sau de dezechilibru în întreaga ființă; atât în corpul fizic cât și în corpurile subtilecare alcătuiesc structura sufletului. În genere ființa umană creează un limbaj logic, adică o experienţă abstractă care sărăspundă numărului mare de noţiuni, de cuvinte, pe care el le-a elaborat în experiența salogic concretă. Acestea se înscriu şi ele, la rândul lor, în creier, conlucrează cu experienţaconcret senzorială şi creează un soft exact în sensul în care îl cunoaştem noi astăz i. Acest



soft, îl îmbogăţeşte mereu, până în momentul în care cunoaşterea depăşeşte capacitatea purşi simplu a unui om, trecând la posibilităţile astea: văd cine este Gălăţean după cumvorbeşte el, intuiesc cine este Elena după cum vorbeşte ea. Deci iată că astea sunt ceea cenumim noi astăzi clarvedere, clarintuiţie, clarauzire, etc., şi toate celelalte simţuri,teleportarea, simţul material, toate care mai sunt acolo, telekinezia. Toate astea se înscriu

într-o gândire superioară, în normalitatea care trebuie să fie. Şi se dezvoltă aşa creierulpână la toate capacităţile pe care le are: a se putea ridica singur de la sol, a sedecorporaliza, a se corporaliza, etc. Şi aşa reuşind oamenii să facă asta cu sprijinulcreierului lor, ajung zei. Pentru cel care nu are astfel de aptitudini dezvoltate, fiinţa divinăe foarte greu de imaginat. Dar în lumea aceasta superioară, Divinitatea apare în toatăsplendoarea ei. Deci toate lucrurile acestea, noi vom urmări să le înţelegem prin kodul energetic alcuvintelor, nu prin lingvistică. Lingvistica ne dă cuvântul aşa cum este el. Şi aşa cum este înregistrat ca atare în capul nostru. Însă, indiferent că citim în gând un text, indiferent că-lrostim tare, acolo unde trebuie, se aude. Avem, la urma umei, auzirea criptestezică, careeste activă în limbajul nostru interior sau în limbajul pasiv așa cum în același limbaj

acționează intuiția cripestezică sau vederea cripestezică (adică auzirea interioară și vedereainterioară – clarvederea). Dezvoltând aceste aspecte, ajungem să ne folosim, în modconștient telepatia și transmiterea la distanță a mesajelor sau obținem anumite stărinumite paranormale, precum clarvederea, clarauzul, clarsimțul. Nu sunt nite lucruriextraordinare, sunt niște lucruri pe care noi le facem, dar care nu și-au găsit explicația,pentru că pe oamenii de știință și pe ceilalți care sunt preocupați de așa ceva nu-iinteresează conținutul cuvântului, îi interesează doar forma acestuia. Dacă acest cuvânteste de gen masculin, dacă acest cuvânt este de gen feminin, dacă acest cuvânt este de genulneutru, dacă-i la singular/la plural, ca atare, mai departe un verb, un articol ori unnumeral. Deci gramatica nu ne ajută, morfologia nu ne ajută la perceperea rela țiilorinterne dintr-un cuvânt, fiincă noi nu mai știm codul energetic al cuvintelor. Noi n-avem

decât vopseau de pe pereți, dar nu știm pe ce am pus-o. Nu știm dacă pereții din interiorsunt din cărămidă sau dintr-un material prost și pot să cadă în orice moment; darvopseaua este frumoasă. i cam la asta se reduce întreaga noastră discuție lingvistică și astaare efecte extrem de dăunătoare în cunoaștere pentru că, la un moment dat, putem spune”cutare cuvânt este dintr-o altă limbă” și, ca atare, spunem că se trage din limbarespectivă. Păcatul ăsta ne pândește pe noi în limba română pentru că lingviștii noştri, devreo 200 de ani, au ajuns la niște concluzii fantastice: că noi nu avem limbă, pentru căaceastă limbă are 78% latinitate, 21% termeni slavi și 1% etimoane necunoscute !!! Dar,atunci, care-i limba română ? i totuși limba română se diferențiază de toate aceste limbipe care le-am menționat adineauri. Ea nu este nici limbă latină, nu este nici limbă slavă și,cu atât mai puțin, din etimoane necunoscute. Nu vom ști ce este limba română atâta timp

cât nu vom ajunge să învățam codul energetic încifrat în cuvinte care să justifice prezențacuvântului românesc și de ce această formă, după conținutul cutare. În lingvistică nu seface relația dintre conținut și formă în condiții logice. Se exagerează f orma în daunaconținutului; sau conținutul nici nu se specifică. Sigur că, dacă aceste lucruri ar fireevaluate corect am putea ca să ajungem mult mai devreme la ceea ce se nume șteparanormalitate – un cuvânt fără niciun sens, pentru că nu există paranormalitate, existădoar normalitatea care trebuie să fie, cea care urmează, în mod firesc, după normalitateaformală sau normalitatea care este acum. La urma urmei, toată vorbirea este o chestiune



mecanică înlesnită de memoria cerebrală, de înregistrare a cuvintelor în anumite programementale.Acționând conștient asupra subconștientului, asupra programelor mentale care nelimitează, ajungem să ne eliberăm de programarea neuro-ligvistică care ne-a fost indusă întimp. La ora actuală este binecunoscut de catre majoritatea psihologilor, că programelesubconștiente ne determină realitatea pe care o trăim. În subconștient se află toate

programele cu care decodăm realitatea. Există un ansamblu de programe pe care le avem,iar acestea sunt și în subconștient, și la nivelul minții conștiente, sunt și în structură, și îngene. Multe dintre ele ne-au fost inoculate gradat – de educație, de tradiție, de religie, defamilie, de tot ceea ce este în jurul nostru. Aceste programe ne-au obișnuit să vedemrealitatea doar într-un anume fel (acestea se pot înlocui treptat cu idei forță beneficeprofund transformatoare). În realitate, tot ceea ce există este Contiința care însuflețete întreaga manifestare holografică, dar până acolo este necesar să depășim programelementale cu ajutorul programului superior, divin, al înțelepciunii inimii. Mihail Sadoveanu, în ”Creanga de Aur”, spunea: ”Hieroglifele, cum știți, cuprindeau un principiu de înțelegere universală a noțiunilor, înfrățind pe inițiați într-o limbă mută. Alfabetuldumneavoastră de astăzi, ca și limba vulgară, stă mai mult în slujba instinctelor. La

întrebările mele, am primit răspunsuri ce mă îndrumau la o pătrundere de care omenireade azi s-a depărtat; căci progresul necontenit al inteligenței și raționamentului a sleit aceleaptitudini care legau pe om de stihii. Presimțiri, instinct și ceea ce numiți dumneavoastrăastăzi inconștient – le-am avut și noi cândva, ca și rudele noastre animalele, într-o formăpotențială; magia și fenomenele de telepatie erau în veacurile acelea practici curente.Cunoașterile acelea subtile și directe trebuie redobândite pe calea științei experimentale.” Omenirea se înromâneşte în ideea în care capătă numele eului său interior, a lui EU SUNT,care se dobândeşte prin cunoaşterea de sine și alegerea conştientă a unui limbaj plin de înțelepciune care să înnobileze ființa umană. Şi această înromânire a fost programată să serealizeze, odată cu revenirea în țară a Mântuitorului din români (a se studia și profețiaclarvăzătoarei Vanga).

Mântuitor este cel care aduce oamenilor înțelepciunea divină, careconduce la desăvârşireaEu-lui; adică înseamnă dăruire totală pentru ceilalţi. Mântuitorul nu apare decât înconceptul de MYNTOIA, adică „împlinirea Eu-lui.” S-a împlinit mintea, apareMântuitorul ! Datorită învățăturilor spirituale care au fost revelate omenirii, putem spunecăBrahma a fost un Mântuitor. Brahma până astăzi are înţelegerea respectivă. Krishna afost un Mântuitor. Krishna până astăzi are înţelegerea respectivă. Mahomed însuşi a fostun Mântuitor. Până astăzi are înţelegerea respectivă. Iisus Hristos a fost unMântuitor.Deci, toată problema e teologică; totul de la Dumnezeu pentru oameni și de laoameni pentru Dumnezeu. Pentru a vedea încotro ne îndreptăm, haideți să aprofundăm în ființa noastră, câteva dinstrategiile de îndivinare prin cuvant pe care le-au dezvoltat în timp, marii oameni de

cultură, înțelepții acestei țări sfinte. Să urmărim să scoatem la lumină, fiecare dintre noi,„acele cuvinte frumoase care fac să se nască în inimi înțelepciunea”, asemenea cunoașteriispirituale revelate umanității de marele înțelept şi eliberat Zalmoxis….

VA ROG, DISTRIBUITI! TRATAMENTUL DE MAI JOS MI-A SALVAT TATAL DE LA

ARSURI DE GRADUL III



In 1980 tatal meu a fost surprins de explozia unui bidon cu motorina care i-a provocat arsuri de

gradul III la cap, gat si maini. Fiind iarna, avea un pulover pe gat care a ars impreuna cu pielea,

lasandu-i venele gatului expuse. Nu mai avea piele pe fata, par pe cap si urechile erau arse pe jumatate. Dupa 2 saptamani de chin in spital capul ii era, citez : « o mare coaja de sub care

supura puroi ».

Dupa cele 2 saptamani de chin, tatal meu si-a intalnit salvatoarea : o batrana care a convins-o pe

mama ca leacul ei ii va aduce inapoi chipul sotului. Mama si un unchi l-au rapit (fara exagerare)

pe tata din spital si l-au dus acasa unde batrana s-a si mutat pentru 2 saptamani.

Mi-am sunat astazi tatal care mi-a dictat cu galsul tremurand de emotie reteta . M-a rugat sa

precizez ca « nu ii doare, dimpotriva, tratamentul le ia durerea ». Stiu ca multi vor fi reticenti,

insa eu nu as fi putut trai impacata stiind ca exista un tratament care pe tatal meu l-a facut CA NOU in aproximativ 2 luni iar eu nu l-am facut public ! I-a crescut carnea la loc, i-au crescut

urechile, i-au crescut barba, parul, unghiile i-au picat si i-au crescut la loc de 2 ori ! Iar singura

urma pe care o mai poti vedea astazi este pielea putin incretita pe gat, sub urechi, acolo unde

acum 35 ani i se vedeau venele !

Tin sa precizez faptul ca de cand ma stiu pragul nostru a fost calcat de oameni care veneau plinide speranta sa isi ajute rudele, copiii, iar mama le pregatea si le arata cum sa aplice tratamentul

iar ei plecau covarsiti de recunostinta.

Reteta este urmatorea (cantitatile pot fi inmultite in functie de cat este de mare suprafata arsa) :

- 200 grame ceara de albine pura ! (de la apicultori care sa va garanteze ca nu exista nimic

altceva in ceara decat ceea ce au produs albinele)- 200 grame unt de vaca proaspat NESARAT (mama recomanda sa fie facut in casa din lapte

proaspat)

- 200 ml ulei de floarea soarelui- 2 cepe albe

Intr-un vas curat se pun impreuna la foc mic ceara, untul si uleiul. Cand se topesc toate se adaugaceapa taiata marunt (ca pentru mancare). Se lasa la foc foarte mic pana cand ceapa devine aurie

(ea va incepe sa fiarba in amestecul de ulei, unt si ceara). Aveti grija sa nu ardeti ceapa ! Cand

ceapa e aurie se stinge flacara.

Arsurile se vor spala cu multa grija cu ceai de pelin si fasa sterila. Atentie : se inmoaie fasa in

ceai, se spala rana, apoi fasa se arunca si se foloseste alta. NU introduceti in ceai fasa cu care ati

spalat deja rana. Dupa ce arsura este curatata cu ceaiul de pelin, se lasa cateva minute pana seusuca rana bine.

Mai departe se va aplica pe arsuri tratamentul in urmatorul mod : se ia fasa sterila de colturi si seinmoaie in tratamentul caldut ( daca e rece se incheaga de la ceara). Veti obsera ca adera la fasa

si incepe imediat a se intari. Aplicati cu grija pe arsura fasa astfel inmuiata (si in totalitate

inmuiata). Continuati pana cand toata rana e acoperita.



IMPORTANT de stiut: fasa inmuiata NU se va lipi de rana datorita ingredientelor pe care le

contine. Mai mult, datorita caldurii corpului si a stratului de vata care va fi asezat peste ea se va

mentine unsuroasa si va hidrata si regenera carnea si pielea.

Dupa ce toate ranile sunt acoperite cu fasa inmuiata in tratament, peste ea se va aplica un strat de

vata care va avea rolul de a mentine caldura necesara regenerarii . Dupa ce corpul va fi acoperitde startul de vata, peste vata se va folosi un nou strat de fasa curata care va mentine vata si fasa

cu tratament la locul lor.

Acest pansamanet se va mentine 24 de ore dupa care va fi inlocuit urmarind exact aceiasi pasi, de

la spalarea cu ceai pana la securizarea cu ultimul strat de fasa. In momentul in care pansamentul

se da jos tatal meu spune ca nu e dureros pentru ca tratamentul este extrem de emolient . La

stratul de fasa cu tratament va adera carnea moarta care se va indeparta astfel cu usurinta si faradurere.

De asemenea, pe dedesuptul carnii arse va incepe procesul de regenerare a celulelor, ceea ce va

provoca mancarimi. Mancarimea e semn bun.

Tratamenul ramas de la aplicare se poate pune la rece si poate fi refolosit la urmatoarea pansare,

prin incalzire.

In speranta ca tratamentul va alina suferinta celor ce trec prin momente de neimaginat, ma pun ladispozitia voastra daca aveti intrebari sau nevoie de ajutor.Insanatosire grabnica, suntem cu gandul la voi !

note de curs 1

Documents