CUPRINS

ARGUMENT 3

CAPITOLUL I –CADRU TEORETICĂ 8

1.1. Educaţia pentru sănătate în rândul adolescenţilor 8

1.2.Comportamente sănătoase şi de risc

7

1.3.Omului modern şi fumatul 9

1.4.Consecintele fumatului asupra sănătăţii 12

1.5. Indici comportamentali ai consumului de substanţe 16

1.6. Factorii fumatului în adolescenţă 16

1.6.1 Motive care conduc adolescenţii la fumat 16

1.6.2. Rădăcinile din copilărie ale dependenţei 18

1.7. Perceperea distorsionată al riscului personal 22

1.8. Beneficiile renunţării la fumat 27

CAPITOLUL II :MODELUL TRANSTEORETIC AL SCHIMBĂRII 29

2.1. Consideraţii generale 29

2.2. Stadiile schimbării :o dimensiune temporală 29

2.3Modalităţi de evaluare ale schimbării 31

2.4.Măsuri ale schimbării 33

2.5. Modalităţi eficiente de comicare a informaţiilor privind comportamentele de

risc în cazul copiilor şi adolescenţilor 35

2.6. Programele de prevenţie şi promovare a sănătăţii 36

2.4. Abordarea psihofarmaceutică a renunţării la fumat 37

CAPITOLUL III - OBIECTIVELE ŞI IPOTEZELE CERCETĂRII 42

3.1. Obiectivele cercetării 42

3.2.Ipotezele cercetării 42

1

CAPITOLUL IV – METOTOLOGIA CERCETĂRII 45

4.1. Participanţi 45

4.2. Metodica cercetării 45

4.2.1. Designul cercetării 45

4.2.2. Instrumentele utilizate 45

4.3. Procedura cercetării 51

4.4. Program de consiliere privind renunţarea la fumat 52

4.5. Managementul recăderilor

4.5.1. Strategia balanţei decizionale 56

1.Balanţa decizională pentru fumat 56

2. Balanţa decizională pentru renunţare la fumat 57

CAPITOLUL V - REZULTATELE CERCETĂRII 59

5.1. Analiza şi interpretarea datelor obţinute 59

CAPITOLUL VI – CONCLUZII ŢI IMPLICAŢI 68

6.1. Concluzii 68

6.2. Limite ale cercetării 60

6.3. Structura programului motivaţional 71

6.4. Program de intervenţie motivaţională antifumat 72

BIBLIOGRAFIE 91

ANEXE 93

2

ARGUMENT

În ciuda numărului mare de programe concepute pentru limitarea fumatului , majoritatea

fumătorilor elevi şi adolescenţi nu renunţă la fumat . De asemenea programele clasice nu reuşesc nici

să amâne iniţierea comportamentului . principala cauză ar fi faptul că aceste programe sunt concepute să

ajute fumătorul actual să renunţe ,dar cei mai mulţi nu sunt motivaţi să renuţe , mai ales într-o perioadă

scurtă de timp ( Prochaska,2000 ).

În contrast cu conceptualizarea tradiţională a renunţării la fumat , bazat pe dihotomia : fumător –

nefumător , modelul transteoretic conceptualizează schimbarea comportamentală în termeni

motivaţionali - schimbarea se produce trecând prin diferite stadii motivaţionale ( Prochaska ,

DiClemente & Norcross ,1992).

Ca urmare ,autorii acestui model constată că din această cauză programele tradiţionale

pentru combaterea fumatului eşuează, adresându-se persoanelor aflate în diferite stadii

motivaţionale. Majoritate a programelor se adresează persoanelor care s-ar afla în stadiul „ acţional

„ în ciuda faptului că majoritatea fumătorilor se află în stadiul de precontemplaţie ( 50 – 60% ) sau în

stadiul de contemplaţie ( 30 – 40 % ).

Un program alternativ pentru renunţarea sau prevenţia fumatului ar trebui să se axeze în

principal pe aceste două stadii ( precontemplaţie şi contemplaţie ) pentru a obţine rezultate . În

aceste sens , este foarte important să înţelegem modul în care ei diferă de ceilalţi fumători din alte

stadii motivaţionale.

O altă modalitate de a diferenţia subiecţiii preecontempaltori de contemplatori se referă la

expectanţele cognitive ale acestora. În modelul social – cognitiv fundamentat de Bandura se

evidenţiază două categorii de expectanţe care influenţează major comportamentul şi anume :

expectanţe legate de consecinţe şi autoefiaccitatea ( judecăţi referitoare la capacitatea de a efectua

acţiunea ).

În termenii la fumat expectanţele legate de consecinţele sau rezultatele acţiunii pot fi

încadrate în termenii de avantaje dezavantaje ale renunţării la fumat . De regulă precontemplatorii

găsesc mai multe avantaje şi mai puţine dezavantaje concomitent cu mai puţine avantaje şi mai

3

multe dezavantaje ale renunţării la fumat ,comparativ cu subiecţii din stadiul de contemplare ( Di

Clemente & Willemsen ,1998 ; Prochaska ,Velicer ,et.al.,1994 ).

De asemenea s-a constat că precontemplatorii şi contemplatorii diferă şi sub aspectul

autoeficacităţii percepute. Astfel a fost găsită o diferenţă semnificativă între stadiile schimbării în

termeni de credinţe de autoeficacitate , astfel că precontemplatorii raportează mai multe tentaţii şi

un nivel mai redus de încredere în capacitatea de a renunţa la fumat . Această încredere creşte

semnificativ la subiecţii din stadiul de contemplare.

Totuşi nu se poate spune că , relaţia dintre autoeficacitate şi stadiile schimbării este pe

deplin clarificată , existând în literatura de specialitate date contradictorii . Unele studii au confirmat

această relaţie ( DiClemente et al., 1991, Snow , Prochaska & Rossi ,1992 ) ,alţii nu au constat

diferenţe între cele două grupe ( Dijkstra , De Vries, şi Bakker ,1996 ).

Sănătatea contemporană se confruntă cu o problemă majoră în rândurile

adolescenţilor şi tinerilor,aceasta problemă făcând referire la consumul de substanţe ,

afectând o mare parte din populaţia şcolară la nivel mondial în lume sunt 1,2 miliarde de

fumatori).Cea mai frecventă adicţie în rândul populaţiei şcolare, fiind consumul de nicotină.

În urma unor statistci redactate de Organizatia Mondială a Sănătăţii,s-a constatat că în

secolul XXI,din cauza fumatului şi a bolilor legate de fumat .pot muri până la un miliard de

persoane.Acest raport sumbru al OMS a fost relatat cu ocazia Conferinţei Internaţionale

pentru lupta impotriva fumatului de la Bangkok,cu participarea a reprezentanţi a 148 de ţări

ale lumii.Iniţiatorul campaniei antifumat din cadrul OMS,Douglas Bettcher,s-a declarat

îngrijorat de faptul că în ultimii ani ,s-a constatat o tendinţă îngrijorătoare a creşterii

numărului de fumători ,mai les în rândul adolescenţilor şi a asemănat fumatul cu o

epidemie ingrozitoare ce ucide anual milioane de oameni.

Fumatul este cea mai importantă cauză de apariţie a cancerului pulmonar, BPOC ,a

astmului bronşic ,a afecţiunilor cardio-vasculare şi implicit de deces. Aceasta poate fi prevenit

prin atitudini şi campanii profilactice ,in şcoli şi în familie.Aceste programe şcolare de

prevenţie.pot reduce numărul fumătorile de timpuriu sau chiar ar amâna seminificativ fumatul in

perioada scolara si adolescenţă.. În urma statisticilor s-a constat că baieţii fumează într-un număr

mai mare decât fetele ,dar tot băieţii încearcă şi reuşesc să renunţe la fumat într-un număr mai mare

decât fetele.În România 22 % din adolescenţi fumează:

4

Anual petse 60.000 de copii devin fumători constanţi ,mulţi dezvoltând o adicţie pentru

toată viaţa,iar o treime dintre ei decedează prematur ca urmare a unei boli tabagice

Se consideră că 1 din 5 decese este cauzată de fumat

Rata mortalităţii cauzate de fumat este superioară mortalităţii cauzate de consumul de alte

droguri .SIDA,suicid , crime sau accidente de maşină

60% dintre fumători iniţiază acest comportament în jurul vârstei de 13 ani

Am încercat în această lucrare sa adoptăm câteva strategii de prevenţie şi renunţare la

fumat,principalii vizaţi fiind un lot de elevi ai ”Grupului Şcolar Alexandru cel Bun” ,din oraşul

Gura Humorului,jud. Suceava,scopul fiind acela de a evidenţia eficienta unui astfel de program..

Acest program este prezentat adolescentilor fumatori sub urmatorul aspect:

simplă informare ,ce ar putea ajuta la schimbarea acestui comportament

mulţi dintre adolescenţi , împrumută acest comportament de la diferite persoane

(persoane apropiate din familie ,cunoscuţi ,sau personaje din filme care

influenţează adolescenţii în acest sens).Învăţarea vicariantă a acestui comportament

nu este una benefică.

Astfel , prin intermediul acestei lucrări şi a intervenţiei noastre în rândul acestui lot de

adolescenţi,încercăm să adoptăm un model transteoretic integrativ, motivaţional de renunţare la

acest comportament ,de aflare a factorilor psihologici ,care i-a determinat să-l adopte .Încercăm,

ca,adolescenţii aflaţi în anumite stadii de fumator (ocazional sau dependent de nicotină),să-şi pună

în joc propria dorinţă pentru a renunţa la acest comportament dăunător ,prin prezentarea

beneficiilor şi a dezavantajelor fumatului ,prin motivaţie, scheme cognitve şi comportamnete

alternative.

MOTIVAŢIA PROIECTULUI:

Este îngrijorător faptul că deşi rolul nefast al fumatului de ţigara se cunoaşte de multă

vreme, deşi cercetările ştiinţifice au demonstrat din ce in ce mai convingător impactul tutunului

cu o gama tot mai larga de afecţiuni, numărul fumătorilor si al producţiei de ţigări se menţine in

cele mai multe tari la un nivel incredibil de ridicat.

Conform datelor statistice de ultimă oră se estimează că l din 3 adulţi fumează, neluând

în considerare rata de fumători în rândul adolescenţilor şi în multe situaţii la puberi.

5

Consumul de ţigări a crescut si in rândul tineretului, cu toate consecinţele sale nefaste

asupra organismului. Date statistice menţionează ca in Belgia 50% dintre tineri fumează de la

vârsta de 15 ani; in Germania 36% dintre copii de la 10 - 12 ani sunt fumători antrenaţi; in

Italia 60% dintre băieţi sunt fumători de la 15 ani. O ancheta in America Latina arata ca in

aceasta parte a globului 45% dintre bărbaţi si 18% dintre femei, fumează.

Exista o relaţie directa intre gradul tabagismului si mortalitatea fumătorului care depăşesc

cu 30 - 80% pe cea a nefumătorilor. Procentul se refera mai ales la fumătorii de ţigarete, fiind

mai ridicat la cei care consuma un număr mai mare de ţigări zilnic. Se remarca faptul ca

morbiditatea este cu atât mai mare cu cat tabagismul este mai precoce Oamenii nu utilizează substanţele cu risc de dependenţă cu intenţia de a deveni

dependenţi. Cei ce iau primul contact cu o substanţă adictivă o fac pentru a încerca „doar o

singură dată". Pericolul este faptul că natura dependenţei transformă pe neobservate şi fără

intenţionalitate, gestul iniţial nevinovat de încercare într-o funcţionare involuntară şi

incontrolabilă a creierului şi a corpului. O singură folosire fără control şi persoana este deja

dependentă. I. Leshner (director al NIDA) spune că „un set complet de dovezi arată că folosirea

constantă şi prelungită a substanţelor considerate adictive, vor duce inevitabil la dependenţă şi ...

adevărul e că dependenţa este o boală a creierului".

Fumatul devine curând un comportament de socializare de acomodare în grup, un

mijloc de a facilita stabilirea de relaţii cu cei care au acelaşi comportament.

Se consideră că programele tradiţionale pentru renunţare la fumat eşuează adresându-se

persoanelor aflate în diferite stadii motivaţionale ca şi cum ar fi toţi la fel. Abordările

clasice ale intervenţiilor pentru renunţarea la fumat dihotomizează populaţia ţintă în două

categorii: fumători şi nefumători. Majoritatea programelor se adresează persoanelor care s-ar

afla în stadiul „acţionai" în ciuda faptului că majoritatea fumătorilor se află în stadiul de

precontemplaţie (50-60%) sau în stadiul de contemplaţie (30-40%). Între informare şi

comportament se interpune motivaţia aspect care nu este luat în considerare de programele

tradiţionale, în general în media există o campanie destul de agresivă împotriva fumatului, fără

prea multe rezultate însă,cel puţin nu există un studiu care să estimeze efectul acestor

campanii care de regulă costă. Obiectivele programelor clasice de educaţie pentru sănătate ,

respectiv a proiectelor de prevenţie  sunt :

6

achiziţionarea unui set de informaţii despre comportamentele de risc şi cele de protecţie -

promovarea în comunitate şi mass-media a unui stil de viaţă sănătos;

facilitarea promovării şi menţinerii unui nivel optim al sănătăţii fizice, sociale, emoţionale,

cognitive şi spirituale.

Obiectivele generale clasice în prevenţia fumatului sunt:

să clarifice pe înţelesul tuturor că fumatul este un factor extrem de nociv pentru

sănătatea tuturor

să conştientizeze legătura dintre consumul de tutun si starea de sănătate

să conştientizeze faptul că costul tutunului este ridicat, contrabanda cu tutun şi

restricţiile de comercializare sau producere sunt restricţionate

7

CAPITOLUL I

CADRU TERORETIC

1.1. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN RÂNDUL ADOLESCENŢILOR

O semnificaţie de mare importanţă o are educaţiei pentru sănătate pentru procesul

educaţional din şcoli,dreptul la sănătate fiind unul fundamental ,semeni celui educaţional.

Sănătatea este o valoare şi o condiţie indispensabilă pentru toate celelalte activităţi umane,

pentru nivele înalte de competenţă şi performanţă, pentru bucuria de a trăi, pentru sentimentul de

bine şi siguranţă oferit celor pe care îi iubim şi în primul rând a noastră a fiecăruia.. Între sănătate

şi boală nu este o graniţă atât de bine delimitată cum am fi tentaţi să credem. Pentru o stare de

sănătate optimă, trebuie să: conştientizăm şi să facem distincţie între factorii de risc şi de cei de

protecţie; să fim informaţi corect şi să dobândim cunoştinţe adecvate despre aceşti factori; să

adoptăm o atitudine pozitvă faţă de factorii protectori şi una negativă faţă de factorii de risc,ceea ce

implică practicarea comportamentelor sănătoase şi evitarea celor dăunătoare.

Un stil de viaţă nesănătos ,în care fumatul ,abuzul de substanţe,alimentatia iraţională şi nu

în ultimul rând sedentarismul ,duce la 50% din decese,ceea ce denotă că aceste cauze ale

mortalităţii pot fi prevenite sau chiar evitate ,printr-un stil de viaţă sănătos.

Adoptarea unui stil de viaţă sănătos este prevenţia cea mai eficientă, pentru bolile care nu

au un tratament curativ, de vindecare.

Cei care au dreptul fundamental să fie educaţi într-o şcoală care promovează sănătatea

sunt elevii, în sensul holistic şi nu doar de absenţă a bolii. Şcoala trebuie să devină locul central

în care accesul la sănătate este facilitat prin educaţie. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade de

asimilări masive, de formare a unor atitudini şi abilităţi care se vor transforma în instrumente

pentru tot restul vieţii,de promovare şi adoptare a comportamentelor sănătoase..

8

Evitarea fumatului şi a consumului de alcool, controalele medicale

periodice,alimentaţia adecvată ,exerciţiul fizic precum şi managementul adecvat al stresului joacă

un rol important în prevenirea bolilor cardiovasculare.

1.2. COMPORTAMENTE SĂNĂTOASE ŞI DE RISC

Sănătatea s e întreţine printr-o serie de comportamente ,denumite comportamente

sănătoase (Baban., A., 2001).

Adoptarea şi menţinerea acestor comportamente sunt buni predictori ai stării de bine fizice

şi psihice. Exerciţiul fizic, realizat constant, este un comportament sănătos, care are rol protector

pentru starea de sănătate ,prin menţinerea tonusului organismului şi a stării psihice.

Factorii psihosociali care influenţează starea de sănătate şi boală sunt comportamentele

sănătoase sau de risc ,abilităţile cognitive ,emoţionale şi sociale ,atitudini şi valori personale

relaţionate cu sănătatea ,implicit normele socio-culturale de gen.

Comportamentele sănătoase sunt învăţate de către copii prin observarea şi imitarea

adulţilor. Obiceiurule alimentare sunt primele învăţate în mediul familial ,încă din perioada

timpurie de dezvoltare (vârsta preşcolară) cu un rol definitoriu în dezvoltarea atitudinilor şi

practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa de adult ., Educaţia pentru sănătate la

peşcolari permite învăţarea comportamentelor sanogene şi integrarea lor în rutina

comportamentală. Totodată ,educţia pentru sănătate este reprezentată de toate experienţele de

învăţare care conduc la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate. Dezvoltarea abilităţile

cognitive,sociale şi emoţionale au un rol protector asupra sănătăţii şi dzvoltarea unui stil de viaţă

sănătos prin întărirea comportamentelor sănătoase şi reducerea comportamentelor de risc.

Schiţăm mai jos câteva din comportamentele snătoase şi cele de risc :

Comportamnete sănătoase :

alimentaţie sănătoasă

adoptarea comportamentelor preventive (utilizarea vaccinurilor,verificări medicale

periodice)

practicarea exerciţiul fizic cu regularitate

9

renunţarea la comportamentele de risc

echilibru somn-veghe

folosirea metodelor de prevenţie a bolilor cu transmitere sexuală

dezvoltarea comportamentelor autosecurizante

igienă minuţioasă

Comportamente de risc:

adoptarea şi menţinerea comportamentelor de risc (fumat,consum de alcool şi droguri)

sedentarismul şi o alimentaţie dezechilibrată (consum excesiv de sare şi grăsimi)

nepracticarea exerciţiului fizic

amânarea controalelor periodice medicale

comportamnet sexual neprotejat

ignorarea comportamentelor preventive (neutilizarea echipamentelor de protecţie,a

centurii de siguranţă ..)

Din punct de vedere psihologic sănătatea poate fi înţeleasă ca armonia dintre

comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale viţii asimilate de individ.Ea reprezintă

acea stare a persoanei în care capacitatea de a munci ,a studia sau a desfasura activităţi în mod

rodnic şi cu plăcere. Presupune capacitatea persoanei de a-şi întelege emoţiile şi mai ales de a

face faţă ăroblemelor cotidiene ,fără a face apel la comportamente nesănătoase cum ar

fi :fumatul ,consumul de alcool,droguri.

Prin comunicarea consecinţelor negative ale comportamentelor nesănătoase sau

comportamente de risc, au fost iniţiate diverse programe de educaţie pentru sănătate în scopul de

dezvoltare a abilităţilor şi comportamnetelor ce menţin sănătatea.. Astfel, a face prevenţia

fumatului sau a consumului de alcool a înseninat în fapt a oferi copiilor şi adolescenţilor

informaţii despre consecinţele negative ale acestor comportamente de risc. Experienţa

specialiştilor şi mai ales a profesorilor a arătat că aceste informaţii nu sunt suficiente pentru a

determina schimbarea atitudinii copiilor şi adolescenţilor faţă de aceste comportamente de risc ,

dacă ele nu au o rădăcină în educaţia primită în familie în acest sens.

Copiii învaţă comportamentele sănătoase (de exemplu, înotul) şi comportamentele de

risc, nesănătoase (de exemplu, fumatul) de la membri ai familiei, prieteni, persoane

10

semnificative din jurul lor şi din mass-media (reclame TV, articole din reviste, panouri

publicitare, emisiuni radio), Atitudinea faţă de alcool se formează încă de la vârsta de 6-7 ani.

Încă de la 6 ani copiii înţeleg normele sociale legate de consumul de alcool şi fumat

(a consuma alcool sau a fuma ,care sunt "comportamente de adult"), dar încă nu au formată o

opinie despre consumul de substanţe , motiv pentru care o bună prevenţie a

comportamentelor de risc trebuie să înceapă de la vârstă precoce.

Multe programe educaţionale de prevenire a comportamentelor de risc au rezultate

scăzute pentru că pornesc de la convingerea că informarea copiilor despre comportamente

nesănătoase sau de risc îi determină pe aceştia să le respingă.

Copiii învaţă mai eficient când li se prezintă nu doar informaţii despre consecinţele

negative ale unui comportament de risc (ex.: fumatul), ci când sunt şi implicaţi în luarea unei

decizii proprii cu privire la acel comportament. Ei respectă regulile care au fost negociate

împreună cu ei şi nu cele impuse de adult. Mult mai eficiente sunt campaniile focalizate pe

dezvoltarea deprinderilor cognitive şi sociale care facilitează formarea unui stil de viaţă

sănătos, cum ar fi negocierea, asertivitatea,abilitatea de a face faţă presiunii grupului, luarea de

decizii. Programele de educaţie pentru sănătate are trebui să integreze perspectiva copilului

asupra sănătăţii şi să prezinte atât efectele comportamentelor de risc pe termen scurt cât şi

pe termen lung, cât şi consecinţele socialerelevante pentru copil. Campaniile de prevenţie care

moralizează ,provoacă frica sau accentuează consecinţele negative pe termen lung ale unor

compertamente de risc şi au în general efecte opuse ,fiind limitate ca eficienţă.

Cercetările relevă faptul că este semnificativ mai eficient ca prevenţia să se focalizeze

pe consecinţele pe termen scurt ale unui comportament de risc şi mai puţin pe consecinţele

pe termen lung. Elevii par m ai interesaţi de consecinţele unui comportament de risc asupra

aspectului fizic ( de exemplu, fumatul produce un miros urât al gurii şi mâinilor şi

îngălbenirea pielii) şi de relaţii sociale care interferează cu fumatul, şi sunt mai puţin

preocupaţi de faptul că pot dezvolta peste câţiva ani o afecţiune gravă.

1.3. OMUL MODERN ŞI FUMATUL

Omul modern ,mereu ocupat şi cu activităţi sedentare,supus stresului şi tentaţiilor culinare îşi pune

mereu întrebarea : „Cum e mai bine să fiu :obez şi nefumător sau suplu şi fumător înrăit?” Tot mai mulţi

11

oameni se refugiază în tutun pentru a depaşi dificultăţi în aparenţă insurmontabile. Din timpuri

străvechi, omul a folosit diferite substanţe pentru a-şi altera propria stare de conştiinţă- pentru

a se stimula sau relaxa, pentru a-şi induce somnul sau pentru a-1 preveni, pentru a intensifica

percepţiile obişnuite, ori pentru a-şi produce halucinaţii. Substanţele psihoactive,cum sunt

numite ,nu includ doar drogurile cum sunt heroina şi marijuana, ci şi tranchilizantele,

stimulantele şi alte substanţe bine cunoscute precum alcoolul, tutunul şi cafeaua.

Tutunul a fost descoperit ,odata cu obiceiul de a fi fumat sub formă de frunze uscate şi

răsucite ,de către primii conchistadori ,în 1941. La indienii din America Centrală şi din America de

Nord ,acest obicei era legat de practici religioase ,încât şi azi unele triburi (şamanii ) utilizează

tutunul ca pe un vehicul, un mijloc de a intra în contact cu puteri superioare.Fumul constituie

uneori o punte dintre Pământ şi Cer,o legătură între lumea profană şi lumea sacră. În europa ,

tutunul era foarte apreciat pentru virtuţile sale medicale ,fiind utilizat în infuzii. Un mare

promotor a acestei virtuţi ,este Jean Nicot (ambasatorul Franţei în Portugalia ) , care i-a trimis

Catherinei de Medicis ,spre a –i alina migrenele. Tutunul a fost aclimatizat în Europa ,la mijlocul

secolului al XVI-lea ,iar folosirea sa recreativă nu a încetat să sporească din acea vreme şi până

în zilele noastre , în ăntreaga lume . Moliere spunea : „Este pasiunea oamenilor cinstiţi , iar cine

trăieşte fără tutun nu etse demn să trăiască.”

Este destul de dificil apreciem schimbările majore ce au apărut în ultimii peste 40 de ani

cu privire la modelele de comportament legate de consumul de substanţe, în 1950 foarte

puţini oameni foloseau drogurile (altele decât ţigări şi alcool). Cu toate acestea, din 1950 ne-am

transformat dintr-o societate relativ liberă de droguri, într-o societate consumatoare de droguri.

Numeroşi factori au contribuit la această schimbare. De exemplu, din anul 1950 a început

utilizarea pe scară largă a tranchilizantelor în tratamentul bolilor mintale şi al problemelor

emoţionale; iar apariţia în 1960 a contraceptivelor orale a schimbat mult atitudinea omului faţă

de droguri. Drogurile au devenit o opţiune accesibilă de a rezolva unele probleme - înţelegând

prin acestea altele decât bolile fizice. Inanii '60 şi '70 americanii au explorat noi stiluri de viaţă, în

urma înlesnirilor furnizate de transport şi de extinderea pieţelor de muncă. Odată cu creşterea

timpului liber, oamenii au căutat „senzaţii" noi, iar consumul drogurilor în scop recreativ a

devenit o astfel de „senzaţie". Din aceste motive, folosirea drogului, în special de către tineri,

12

a crescut constant în anii '60 şi 70. Cu toate acestea, în anii '80 consumul de droguri a înregistrat o

pantă descendentă, graduală, care a continuat în anii '90.

Pentru a realiza acest declin au contribuit numeroşi factori, dar cu siguranţă că unul

dintre aceştia a fost creşterea semnificativă a numărului de persoane tinere care cred că

folosirea drogurilor, chiar şi experimental, este dăunătoare. Un alt factor este acela legat de

interesul pentru sănătate şi educaţie fizică. Cu toate acestea, dintre ţările industrializate ale lumii,

SUA are cea mai ridicată cotă privind consumul de droguri (Johnson, O'Malley, Bachman, 1992).

Fumatul este principala cauză de decese premature şi evitabile. Conform O.M.S.

aproximativ 1.000.000 de locuitori ai Europei mor în fiecare an datorită bolilor legate de

fumat. Deşi în majoritatea cazurilor sunt conştienţi de riscurile la care se expun, mulţi tineri se

apucă de fumat. Ca şi în cazul altor substanţe, obiceiul de a fuma se dobândeşte, de regulă,

în cursul adolescenţei. Fumatul este un fenomen vizibil, dar procesul de instalare a sa nu

este pe deplin cunoscut.

Istoria tutunului a început odataă cu descoperirea Americii de către Cristofor Columb,iar

răspândirea pe continentul european se datorează ambasadorului francez Jean Nicot . Epidemia

tabagică s-a dezvoltat aici ,începând cu secolul XX,fiind răspândită din ce în ce mai mult în rândul

tinerilor .

Există mai multe procedee de utilizare a tutunului. Obiceiul de a priza tutun, constă

în consumarea tutunului sub formă de pudră, formată din frunze fin mărunţite, pudră aspirată

direct, pe nas,o altă metodă este ingerarea tutunului sub formă de infuzie, decoct, sau mestecarea

lui fără a fi înghiţit; tutunul ajunge în stomac în cantităţi mici odată cu înghiţirea salivei.

Procedeul de a fuma este cea mai răspândită formă de costuri.

Tutunul are o compoziţie complexă . Foaia de tutun conţine 88% apă înainte de a fi

uscată , substanţe minerale ( calciu ,magneziu ,oxid de fier, potasiu ) ,acvizi minerali

( azotic ,sufuric , clorhidric )şi alte componente chimice ( celuloză, proteine , amidon ,

zaharuri , alcaloizi ,fenoli , acizi graşi ) .Specifice tutunului sunt izoprenoizii-hidrocarburi

nesaturate.

Prin ardere tutunul îşi modifică compoziţia iniţială ,dând naştere la noi substanţe.

Specialiştii din domeniu grupează substanţele din tutun în trei fracţiuni :

neutră ( hidrocarburi )

acidă (substanţe iritante pentru mucoasa căilor respiratorii

alcalină ( nicotină şi alcaloizi )

13

Tutunul conţine trei agenţi principali (printre alte câteva sute) care au efecte negative

asupra organismului şi sănătăţii (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor, M., 2004):

nicotină

monoxidul de carbon (CO)

gudronul

Nicotina este o componentă specifică a tutunului, absorbită rapid la nivelul

mucoaselor. Extrasă din tutun ea este un lichid incolor când este proaspătă, colorându-se în brun la

aer şi lumină. Este amară, iritantă, având miros slab la rece şi asfixiant la căldură. Nicotină

creează la fumători dependenţa de tutun. Nicotină este un alcaloid ce se absoarbe în

proporţie de 90% în plămâni când provine din arderea ţigării. Gheorghe Marinescu (1912) a

evaluat rolul toxic al nicotinei asupra sistemului nervos, cu dereglarea ritmului respirator,

scăderea temperaturii corporale, tremor, convulsii. Odată ajunsă în sânge, nicotină migrează,

împreună cu oxigenul şi substanţele nutritive către celulele organismului şi modifică

funcţionarea acestora (determină modificări metabolice). Nicotina stimulează activitatea

cardiacă şi respiratorie crescând riscul pentru dezvoltarea unor boli de natură cardiacă şi

respiratorie ca urmare a suprastimulării.

Monoxidul de carbon rezultat în urma combustiei tutunului şi hârtiei în care a fost rulat,

se fixează în sânge în globulele roşii, ocupând locul oxigenului, formând carboxihemoglobina.

Pe seama anoxiei instalate (hemoglobina nu-şi mai poate îndeplini rolul de transportor de

oxigen în ţesuturi) cel mai mult suferea creierul şi cordul. Este un compus gazos letal prezent

în fumul de ţigară într-o concentraţie de 400 de ori mai mare decât limitele normale (impuse la

unele locuri de muncă cu noxe) care distruge corpii ciliari din plămâni cu rol în protecţia

virală şi bacteriană, crescând riscul pentru îmbolnăviri respiratorii. Gudronul este o substanţă cancerigenăasemănătoare cenuşii,produsă prin arderea hârtiei

de ţigară şi care inhalată cu împreună cu fumul de şigară ,se depune pe căile respiratorii şi creşte

riscul apariţiei cancerului la aceste nivele.

1.4. CONSECINŢELE FUMATULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Problemele efectelor tutunului sau ale dependenţei tabagice sunt foarte adesea trecute

pe planul al doilea faţă de implicaţiile economice ale consumului sau faţă de costurile

fumatului în termeni de sănătate publică. Ca şi cafeaua, tutunul este o substanţă lipsită de

14

interes nutritiv, dar care joacă un rol important în schimburile internaţionale şi în economia

interioară a majorităţii ţărilor de la producţie la vânzarea en detail.Industria tutunului ar fi în

Franţa o sursa directă a aproximativ 50 000 de posturi, încasările fiscale legate de tutun ar

reprezenta, pe de altă parte, 2,3% din bugetul de stat (Hirsch şi colab., 1988). În termeni de

sănătate publică, însă, fumatul constituie un flagel considerabil, fiind responsabil de numeroase

maladii:

maladiile cardio-vasculare: hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale şi

mai ales tulburările coronariene (angină pectorală şi infarct miocardic) sunt în mod clar mai

frecvente la tabagici; această corelaţie ar fi esenţialmente legată de acţiunea nicotinei asupra

vaselor şi circulaţiei,

maladiile respiratorii (bronşită cronică, emfizem) şi mai ales cancerele căilor

respiratorii sunt o consecinţă azi bine cunoscută a fumatului cronic.

Fumatul reprezintă o cauză principală a mortalităţii în România şi în Europa în general.

Cifrele arată că, în anul 2000, au existat la noi în ţară 667,8 decese datorate acestei cauze la

100.000 de locuitori, comparativ cu doar 257,8 decese la 100.000 de locuitori în Uniunea

Europeană în 1999.

În 1993, la persoanele între 35 şi 74 de ani, aproximativ 380 din 10.000 de decese la

bărbaţi şi 150 din 10.000 de decese la femei s-au datorat bolilor cardiovasculare.

Se estima astfel că în Franţa, în 1982, numărul morţilor direct sau indirect legate de fumat

a fost de 54.000 (din care 32.000 decese prin cancer şi 11.000 prin maladii cardio-vasculare).

Lupta contra acestui flagel capătă uneori aspecte de cruciadă şi multe ţări încearcă în mod din ce în

ce mai draconic să limiteze consumul de tutun. Accentul este pus pe victimele inocente ale

fumatului celorlalţi: fumat pasiv prin inhalarea de fum sau prin influenţa asupra fetusului

(prematuritate, hipotrofie) în timpul gravidităţii unei femei tabagice. O consecinţă marginală a

acestor cruciade este redescoperirea tutunului fără fum, noi forme de prizare sau de

mestecare, periculoase însă în continuare pentru individ (ele sunt forme posibile de dependenţă

de nicotină şi pot provoca tumori canceroase ale mucoaselor ) .

Între 1983 şi 1993 ,România a înregistrat cea mai mare creştere a numărului de decese

datorate acestor boli , comparativ cu alte state europene şi anume o creştere de 43 % pentru bărbaţi şi

25 % pentru femei ( potrivit unui studiu din 1993 – Alimentaţie , nutriţie şi prevenirea bolilor

cardiovasculşare în Uniunea Europeană ) .

15

Consecinţe ale fumatului, pe termen scurt (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R.,

Nistor, M., 2004):

provoacă o stare de relaxare, prin stimularea secreţiei anumitor sub

stanţe chimice la nivelul creierului

scade cantitatea de aer inhalată şi ca urmare creşte numărul de respiraţii pe minut

stimulează secreţia mucusului la nivelul glandelor tractului respirator şi apare tusea

tabagică

nicotină inhibă contracţiile stomacale şi ca urmare scade pofta de

mâncare

provoacă insomnii;scade acuitatea vizuală, mai ales noaptea

creşte nivelul zahărului în sânge

scade cantitatea de urină produsă de rinichi şi ca urmare substanţele toxice eliminate în

mod normal prin urină sunt reţinute într-o mai mare măsură în organism

pielea se îngălbeneşte şi apar cearcănele deoarece nicotină stimulează vasoconstricţia

periferică şi pielea nu este oxigenată şi hidratată corespunzător

Consecinţe ale fumatului, pe termen lung (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R.,

Nistor, M., 2004):

creşte riscul apariţiei bolilor cardiovasculare (hipertensiune, artrite, atac de cord)

creşte riscul apariţiei afecţiunilor plămânilor (bronşită cronică)

creşte riscul apariţiei diabetului

creste riscul riscul osteoporozei

creşte riscul cancerului bucal , al celui de laringe, de trahee, de esofag, de pancreas, stomac,

ficat, rinichi şi colon,col uterin la femei

crşte riscul impotenţei la bărbaţi

creşte riscul ulcerului

provoacă căderea părului;

provoacă îngălbenirea unghiilor , a pielii (mai ales pe mâini) şi dinţilor;

la femei,creşte riscul menstrelor neregulate, instalării timpurii a menopauzei, infertilităţii

şi, în cazul fumatului în timpul sarcinii, creşte riscul copiilor născuţi cu o greutate sub medie;

Fumatul reprezintă un pericol major nu numai pentru persoanele care fumează, cât şi

pentru cele care nu fumează dar se află în preajma fumătorilor - care devin „fumători pasivi".

16

Cercetările arată că numărul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 12 şi

17 ani care fumează a crescut cu 30% între 1988 şi 1996 (Fahey ş. a., 2001).

Efectele tutunului asupra organismului se datorează în maare parte unuia dintre alcaloizii

săii psohoactivi – nicotina – izolată şi studiată la începutul secolului al XIX-lea. În stare pură este

vorba de o substanţă extrem de toxică : doar câteva zecimi de miligram sunt letale . Acţiunea

tutunului asupra organismului se manifestă printr-o accelerare a ritmului cardiac şi respirator,

uneori (la fumătorii novici, de exemplu) prin diaree sau vomismente. Pe plan psihic se produce

o anumita excitaţie, uneori un sentiment de sedaţie şi de destindere.

Se consideră că substanţele psihoactive în general şi tutunul în special afectează

comportamentul şi conştiinţa, întrucât acestea acţionează pe căi biochimice specifice asupra

creierului. La consum repetat, un individ poate deveni dependent fizic sau psihologic de oricare

dintre aceste droguri. Dependenţa fizică, denumită şi adicţie, se caracterizează prin toleranţă

(ceea ce înseamnă că la consum continuu individul trebuie să ia din ce în ce mai mult drog

pentru a avea acelaşi efect) şi prin simptomul de întrerupere (dacă folosirea drogurilor este

întreruptă, persoana prezintă reacţii fizice şi psihologice neplăcute - sindrom de sevraj).

Dependenţa psihologică se referă la nevoia care se dezvoltă prin învăţare.

Dependenţa de tutun este prin urmare extrem de mare şi nici chiar un caracter

puternic nu reuşeşte să se lase cu uşurinţă , majoritatea persoanelor care s-au lăsat de fumat nu

au reuşit de la prima tentativă. Nicotina conţinută într-o ţigară are efecte impresionante: în

numai 7 secunde, acest drog trece din gură în creier , unde produce o serie de efecte stimulatoare

şi în acelaşi timp relaxante. Fumând un pachet de ţigări pe zi , aceasta înseamnă mai mult de

70.000 de inhalaţii de nicotină pe an. Nici un alt drog nu este consumat cu o frecvenţă atât de

mare şi într-un mod atât de banal ca tutunul. Aşa se explică de ce ne este atât de greu să ne

lăsăm de ţigări şi chiar să micşorăm raţia zilnică.

După vizionarea unui documentar despre substanţele nocive conţinute de tutun şi

efectele acestor substanţe, un adolescent a afirmat: "nici dacă ar fi încercat cineva să facă ceva

mai toxic, nu ar fi reuşit o combinaţie atât de eficace..." (Petrovai, D. şi colab. 2004).

Aspectele psihologice ale dependenţei faţă de tutun sunt destul de puţin studiate ,dacă

avem în vedere importanţa fenomenului Cele mai multe elemente tind la asimilarea fumatului

cu o farmaco-dependenţă la nicotină. Dependenţa faţă de nicotină este atestată şi de

existenţa unui veritabil fenomen de „autotitrare" a nicotinei la marii fumători (subiectul

17

modulându-şi cu exactitate ritmul sau tipul de consum aşa încât să menţină constantă

proporţia de nicotină din sânge). .

Dependenţa, sindromul sevrajului, căutarea activă a produsului, toate acestea ar trebui

să tindă la a face din fumat o toxicomanie veritabilă. Trebuie însă de notat că tabagicul,

contrar „adevăraţilor toxicomani", nu se întâmplă să trăiască doar pentru produsul său şi că

urmările acestei obişnuinţe asupra psihismului sau asupra relaţiilor sociale nu sunt câtuşi de puţin

dramatice.

1.5. INDICI COMPORTAMENTALI AI CONSUMULUI DE SUBSTANŢE

Consumul de substanţe toxice poate fi asociat cu o serie de modificări comportamentale

şi de dispoziţie ale copilului/adolescentului, care pot reprezenta indici pentru identificarea

acestei situaţii problematice:

lipseşte de la şcoală

începe să ia note mai mici

îşischimbă cercul de prieteni

vorbeşte mai puţin cu părinţii

are tendinţa de a evita conversaţiile

este mai retras ,mai singuratec ,mai trist , mai irascibil

Adulţii trebuie să fie atenţi la astfel de indicatori care semnalează de cele mai multe

ori consumul de substanţe toxice de către copii, pentru a le putea acorda acestora sprijinul

necesar în scopul întreruperii consumului de substanţe .

Dependenţa de o anumită substanţă numită şi adicţie exprimă un grup de simptome

comportamentale, de funcţionare mentală şi fiziologică, ce apar la o persoană care continuă să

consume acea substanţă în ciuda problemelor apărute în viaţa socială şi profesională.

1.6. FACTORII FUMATULUI ÎN ADOLESCENŢĂ

1.6.1. Motive care conduc adolescenţii la fumat

Mai mult de jumătate dintre fumători încep să fumeze înainte de 16 ani, iar 90%

încep până la împlinirea vârstei de 19 ani. Iată câteva motive des întâlnite :

18

Independenţa şi maturitatea. Copiii care folosesc tutunul pentru a părea maturi

cad în capcana acestuia. Majoritatea adulţilor care fumează azi au început prin a pufăi

adolescenţi fiind şi care ar dori să se lase şi se luptă sa reuşească.

Riscul şi revolta, teribilismul. Fumatul poate fi văzut ca excitant şi provocator.

Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile implicate, departe de a fi împiedicaţi de vorbe precum

“pericol”. Pot fi căutate alternative de a ieşi în evidenţă şi în mod pozitiv, fără să consumi

droguri. Important este ca adolescentul să afle că aceste alternative există.

Calmarea. Adolescenţa este o perioadă plină de stres, iar fumatul a fost multă

vreme văzut ca un mod de relaxare. Există un motiv anume pentru care adolescentul are

nevoie de eliberare? Pot fi găsite tehnici simple de mânuire a stresului şi de relaxare (cum

ar fi exerciţiul fizic sau meditaţia), care să nu implice tutunul.

Presiunea grupului. Adolescenţa este vârsta la care influenţa părinţilor scade

considerabil în detrimentul anturajului (cercul de prieteni, clasa). Pentru a fi acceptat de

grupul pe care-l consideră reprezentativ pentru valorile sale, adolescentul face aproape

orice. În anumite contexte presiunea grupului se combină cu sentimentul de mândrie

masculină, caracterizat printr-un comportament independent şi temerar.

Tranziţia şcolară şi presiunea socială. Adolescentul trăieşte o dramă:  nu  mai este

copil şi nu mai beneficiază de privilegiile acestei vârste, dar nici adult, deşi doreşte mult să

se bucure de avantajele acestuia.

Imitarea modelelor (starurile de cinema, vedetele muzicii moderne, sportivii de

performanţă).

Curiozitatea şi nevoia de a experimenta ceva nou. Copiii care fumează dovedesc

că sunt mult mai puţin conştienţi de efectele nocive ale tutunului decât cei nefumători. Din

diferite considerente de ordin sociologic şi psihologic este dificil să convingi tinerii de

gravitatea problemelor asociate imediat sau pe termen lung cu uzul ţigărilor. Această

dificultate derivă în parte din faptul că anumite moduri de comportamente sunt endemice în

perioada adolescenţei (experimentare, răzvrătire etc).

Tendinţa de "emancipare", de opoziţie şi protest faţă de interdicţiile părinţilor

pentru ca ulterior fumatul să devină o "falsă necesitate".

Exemplul părinţilor

19

Publicitatea. Industria tutunului şi-a axat campaniile publicitare asupra tinerilor,

mai ales prin sponsorizarea manifestărilor sportive. S-a estimat că pentru a-şi menţine

beneficiile la acelaşi nivel, această industrie are nevoie să recruteze anual 2,5 milioane de

fumători noi. Cea mai mare parte dintre ei sunt tineri.

1.6.2. Rădăcinile din copilarie ale dependenţei

Legătura dintre evenimentele trăite în copilarie şi dependenţele contractate în viaţa

de adult au fost puse în evidenţă de către numeroşi experţi. Deşi cauza precisă datorită

căreia o persoană devine dependentă nu este uşor de identificat şi de obicei acest lucru nu

este simplu, totuşi se pare că există unii factori din experienţele trăite în familie care cresc

riscul apariţiei stărilor de dependenţă. Aceiaşi factori sunt cei care subminează procesul

recuperării, favorizând în mod deosebit posibilitatea substituirii unei forme de dependenţă

cu o altă formă. Cu certitudine, aceşti factori afectează capacitatea persoanei de a ajunge la

integritate şi la o viaţă emoţională echilibrată.

Vulnerabilitatea la dependenţe pare să fie accentuată atunci când o persoană creşte

într-un mediu în care au existat una sau mai multe dintre următoarele disfuncţionalităţi

cronice:

unul sau ambii părinţi dependenţi de un drog

un mediu familial în care se practică violenţa (fizică, sexuală, verbală, emoţională)

familie neglijentă: parinţii dependenţi faţă de muncă pot fi în situaţia de a neglija

nevoile copiilor

familie în care domină o atmosferă de blam în care copilul nu este niciodată

apreciat, o familie în care copilul nu reuşeşte să fie niciodată suficient de cuminte, bun

prezenţa în familie a unui grad mare de inconsecvenţă: luptele dintre soţi sau

divorţul părinţilor pot da naştere la astfel de situaţii.

Iniţierea fumatului, adesea în anii adolescenţei, poate avea sensul unei sfidări, al unei

transgresiuni, al unei probe iniţiatice: a fuma este un mod de a se afirma, de a se identifica cu

cei mari sau cu unii eroi,este o formă minoră de apărare sau de comunicare socială, înseamnă a

domestici un obiect misterios, interzis, deci un mijloc de a sfida legea adulţilor. La fel de

importantă aici este şi presiunea grupului de egali .Adulţii pot încuraja fumatul şi în mod

20

indirect, prin faptul însuşi al interdicţiei fumatului. După D. Braunschweig şi M. Fain, de

exemplu, a interzice dinainte ceea ce un copil nu doreşte în mod spontan este totuna cu a-i indica

o cale de transgresiune, mai puţin conflictuală decât căile care se referă la tabuurile sexului sau

ale violenţei. Fumatul poate deveni în acest caz creaţia unei „neotrebuinţe", mijloc de

scurtcircuitare a unor interdicţii mai profunde.

Prevenirea şi combaterea fumatului la tineri pot fi urmate de consecinţe benefice de

mari proporţii pentru sănătatea populaţiei, datorită gravităţii patologiei pe care o determină

în mod insidios, după intervale de zeci de ani; ea reprezintă o sarcină deosebit de complexă,

angrenând diferite sectoare ale societăţii umane, de la individ până la guvernele statelor şi chiar la

organismele internaţionale specializate.

Factorii implicaţi în comportamnetul fumatului sunt:

factorii ce favorizează debutul fumatului: accesibilitatea la ţigări, curiozitatea,

identificarea adolescentului cu adultul, dobândirea încrederii în sine, nevoia de

originalitate, presiunile sociale exercitate din partea prietenilor, familiei (fraţilor şi surorilor) şi a

mass-mediei;

factorii ce favorizează menţinerea (continuarea fumatului): rolul nicotinei, consecinţele

psihice imediate (de exemplu stimularea potenţialului intelectual), semnale încurajatoare din

partea prietnilor şi evitarea efectelor negative ale sindromului de sevraj;

factorii ce favorizează întreruperea fumatului (sevrajului tabagic): consecinţele

nefavorabile asupra stării de sănătate , cheltuielile din bugetul familial, prezenţa suportului

social pozitiv, sentimentul capacităţii autocontrolului, considerente estetice, valoarea pozitivă a

exemplului pentru ceilalţi (Jehan, 1995);

factorii ce favorizează reluarea fumatului: prezenţa simptomelor de sevraj, prezenţa

stresului şi a stărilor de frustrare, presiunea socială (prietenii), consumul de alcool şi efectul de

încălcare a abstinenţei.

Concret, măsurile de profilaxie primare sunt reprezentate de: programele de

educaţie sanitară din şcoli, interzicerea fumatului în şcoli, licee şi alte amplasamente

frecventate de tineri, interzicerea vânzării ţigărilor către minori, programele de prevenire a

fumatului în rândul copiilor şi adolescenţilor, interzicerea reclamelor la ţigări în presa scrisă

şi în televiziune, interzicerea sponsorizării manifestărilor sportive de către firmele producătoare

de ţigări, informarea publicului în privinţa simptomelor de sevraj tabagic (Gorgos, 1991).

21

Motivele iniţierii consumului de substanţe nocive pot fi deci, variate. Se consideră în

literatura de specialitate că principalii factori ar fi (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor, M.,

2004):

influenţa grupului de prieteni - presiunea grupului (Baban, A., 2001);

atitudinea familiei şi a şcolii faţă de fumat şi faţă de consumul de alcool;

accesibilitatea procurării ţigărilor şi a băuturilor alcoolice;

expunerea copiilor la campanii publicitare de promovare a tutunului şi băuturilor alcoolice

în mass-media - ca fiind destinate adulţilor.

Un alt aspect demn de remarcat se referă la unele norme socio-culturale cu valoare

de stereotip potrivit cărora consumul de alcool este "un simbol al masculinităţii" şi în consecinţă

este acceptat social într-o măsură mai mare de către băieţi. Mai mult, cercetări recente din

domeniul sănătăţii au relevat faptul că se înregistrează o creştere semnificativă a

consumului în rândul femeilor şi fetelor ca rezultat al emancipării femeii - al promovării

imaginii de „femeie de carieră" care a fost asociat de psihologi şi sociologi cu preluarea unor

roluri specifice bărbaţilor, în mod eronat consumul de alcool şi fumatul reprezintă pentru

anumite femei comportamente care exprimă emanciparea (Ricciardelli ş. a., 2001, cit de Petrovai,

D., şi colab., 2004 ).

Normele socio-culturale determină şi alte stereotipii de gen care pot conduce la

iniţierea unor comportamente nesănătoase. De exemplu, băieţii au mai multe comportamente de

risc pentru sănătate: consum de alcool, fumat, şofat cu viteză crescută, evitarea verificărilor

medicale, nefolosirea cremelor de protecţie solară, nefolosirea centurii de siguranţă pentru că

există stereotipii de gen care prescriu ideea conform căreia băieţii trebuie să-şi asume mau

multe riscuri. Un alt aspect referitor la aceste stereotipii este că , comportamentele de risc

sunt în general descrise în termeni masculini , iar comportamentele sănătoase cu funcţie

preventivă pentru sănătate sunt în general descrise de normele socio-culurale în termeni

femenini ( Petrovai ,D., şi colab.,2004), motiv pentru care băieţii pot refuza aceste

comportamente.

Petrovai şi colab (2004) enumera o serie de stereotipii de gen care influenţează

comportamentul sanogen al elevilor:

Un bărbat adevărat consumă alcool şi fumează

Un bărbat adevărat practică sporturi periculoase.

Un bărbat adevărat şofează cu viteză.

22

Bărbaţii trebuie să ştie să-şi asume întotdeauna riscuri.

Bărbaţii nu trebuie să arate ce simt.

Bărbaţii nu trebuie niciodată să plângă.

Bărbaţii merg la doctor doar dacă sunt foarte bolnavi.

Bărbaţii nu merg la doctor pentru orice fleac (verificări periodice).

Femeile sunt pasive.

Femeile trebuie să fie suple şi să arate bine.

Femeile nu au abilităţi sportive.

Femeile au întotdeauna nevoie de ajutor.

Tutunul, obiect de uzaj recreativ sau iniţiatic, este purtătorul a multiple şi

schimbătoare semnificaţii simbolice. El poate fi simbol al forţei virile (O. Lesourne, 1984),

ţigareta devenind focul prometean domesticit de om. El poate reprezenta obiectul tuturor

impulsiilor orale, dar şi al eliminării, distrugerii, deşeurilor, prin prisma cenuşii care se

acumulează în scrumiere.

Abandon la cheremul unui „viciu", fumatul este, de asemenea, tentativă de dominare,

mijloc de a acţiona când nu ai nimic de făcut („a-şi da un conţinut"), satisfacţie intimă şi

distanţare de ceilalţi. Conduită autoerotică, este, de asemenea, şi masochistă prin faptul că

subiectul este dominat de tutun, suferă din cauză că „se distruge", fără a putea reacţiona.

Puţin câte puţin, „ţigărilor bune", ţigărilor pline de sens, excitante sau calmante, le

succed simple ţigări-habitudine, pe care subiectul nu mai are conştiinţa că le fumează (Lesourne).

Această trecere de la utilizare la dependenţă se exprimă, într-un fel, prin pierderea sensului, prin

„desimbo-lizarea" acestei dependenţe. Toţi marii fumători ştiu azi că ei îşi asumă riscuri.

Rămîne dependenţa , uneori dorinţa de a pune un ţel în pura repetiţie a abandonului

faţă de un obiect şi de dominare repetată a acestui obiect .Toţi marii fumători ştiu azi că ei îşi

asumă riscuri. Nu ,ca la toxicomani , riscul imediat al rigorilor legii sau riscul supradozei , ci

riscul îndepărtat , vag ,însă în mod cert inevitabil al unei morţi care ia forma cancerului : o

moarte progresivă , lentă şi dureroasă. În asumarea riscului fumatului ,contempornii noştri

regăsesc poate în mod inconştient dimensiunea confruntării cu „celălalt”, ceea ce îi dădea

valoare religioasă la indienii descoperiţi de Cristofor Columb.

Presiunea grupului (engl. peer presure) este un alt aspect relevant pentru iniţierea

comportamentelor adictive. Astfel, unii băieţi încep să fumeze sau să consume alcool pentru a fi în

acord cu comportamentele membrilor grupului din care fac parte.

23

Alteori tinerii recurg la astfel de comportamente pentru a masca anumite trăsături

personale cum ar fi: neîncrederea în sine, timiditatea, anumite comportamente agresive sau

abilităţi reduse de relaţionare cu cei din jur; fetele pot recurge la fumat ca metodă de control al

greutăţii, ca metodă de reducere a stresului, pentru a masca timiditatea şi lipsa abilităţilor de

relaţionare, capacitatea redusă de autoreglare emoţională sau pentru a-şi afirma atitudinile

nonconformiste.

O altă cauză care determină începerea consumului de substanţe nocive, atât de către fete

cât şi de către băieţi ,este reprezentată de abilităţi reduse de relaţionare şi de autoreglare

emoţională (Petrovai, D , Bursus,B., Tătaru , R., Nistor, M., 2004).

1.7. PERCEPEREA DISTORSIONATĂ A RISCULUI PERSONAL

Există o serie de mecanisme cognitive care conduc la o estimare eronată al riscului,

privind dezvoltarea unor afecţiuni datorită comportamentelor nesănătoase (de risc).

Majoritatea consumatorilor cunosc efectele nocive ale fumatului de exemplu, dar nu doresc

să-şi schimbe comportamentul. O cauză ar putea consta în aceste mecanisme care

distorsionează aprecierea riscului personal.

Astfel, majoritatea teoriilor referitoare la adoptarea comportamentului sanogen se

bazează pe asumpţia că oamenii estimează susceptibilitatea lor de a contacta o boală şi evaluează

costurile şi beneficiile realizării unui comportament preventiv, înainte de a-1 executa în mod

real. Perceperea riscului sau a susceptibilităţii este considerată a fi un factor important în

determinarea execuţiei comportamentului de prevenţie. Majoritatea modelelor specifice

psihologiei sănătăţii include perceperea riscului ca o condiţie importantă în adoptarea unor

comportamente de reducere a acestui risc. La nivel bazal ,conceptul de percepere a riscului are

acelaşi înţeles în toate modelele ,fiind mai mult sau mai puţin interşanjabil ,cu alte ci’oncepte

similare : vulnerabilitatea, susceptibilitatea ( Weinstein & Nicolich,1993).

În aceste modele riscul este conceptualizat în termeni de probabilitate şi severitate a

consecinţelor negative. Acest model decizional al deciziei raţionale este unul normativ,

prescriind reguli decizionale conform cărora acţiunea aleasă spre realizare este consistentă cu

scopurile, expectanţele şi valorile individului.

24

Din această perspectivă raţională, perceperea riscului contactării unei boli este redusă

la analiza costuri-beneficii, fără a se ţine cont de alte variabile moderatoare care intervin în

perceperea şi estimarea riscului (factori cognitivi, sociali, culturali). Ca urmare, modelele

tradiţionale nu descriu adecvat modul în care oamenii percep şi definesc ameninţarea asupra

propriei stări de sănătate. Indivizii obişnuiţi nu stochează cunoştinţele şi nu se gândesc la

boală în termeni de probabilitate şi utilitate, ci se gândesc mult mai concret, mai specific şi mai

degrabă categorial decât probabilistic ("sunt sau nu vulnerabil la boală") (Leventhal, 1985).

Multe cercetări au fost orientate spre a înţelege factorii care conturează credinţele legate de

riscul perceput şi relaţia dintre această variabilă şi adoptarea comportamentelor sanogene.

Multe studii au înregistrat oo relaţie pozitivă între perceperea riscului şi comportamentele

sanogene .

Cercetări recente ,în domeniu, au evidenţiat o serie de erori în ceea ce priveşte

interpretarea rezultatelor corelaţionale ale cercetărilor care susţin ipoteza motivaţională (riscul

perceput ca predictor al adoptării comportamentelor preventive) şi au descris numeroase

mecanisme care distorsionează procesul de estimare a riscului personal.

Oamenii se raportează la ideea de risc pentru a înţelege şi a face faţă pericolelor şi

situaţiilor ambigui şi incerte pe care le întâlnesc. Deşi pericolul este un fapt real, riscul nu

este real sau obiectiv, ci reprezintă o construcţie subiectivă sub influenţa factorilor

psihologici, culturali, sociali, şi contextuali (Slovnic, 1997).

Spre exemplu modelul autoreglării (Self-regulation model, Leventhal, 1992)

prezintă individul ca fiind proactiv în raport cu ameninţîrile asupra stării sale de sănătate.

Elementele centrale ale modelului sunt:

1. procesul de evaluare cognitivă a ameninţaţii

2. răspunsul cognitiv la perceperea acestei ameninţări

3. răspunsul emoţional la perceperea acestei ameninţări

Mecanismele cognitive şi emoţionale se concretizează în mecanisme care

distorsionează estimarea riscului propriu.

Autoeficacitatea – este abilitatea percepută de către individ în ceea ce priveşte

capacitatea ei de a face faţă unor situaţii specifice (sarcini sau comportamente); percepţia pe

care poate fi diferită de ceea ce ştie şi poate persoana în realitate (de exemplu, dacă cineva

25

crede că nu se poate lăsa de fumat , probabilitatea de a renunţa cu succes la fumat este foarte

mică).

Perceperea unui nivel crescut al autoeficacităţii îi va determina pe indivizi să

perceapă situaţiile riscante controlabile şi ca oportunităţi de implementare a abilităţilor. Riscul

implicat este în acest fel este subestimat. Cei mai mulţi oameni consideră că ştiu care este

măsura în care ei adoptă comportamente riscante şi care este nivelul de risc acceptat. Astfel

de asumpţii personale sunt justificate de nevoia de control , însă în mod frecvent ele nu sunt

acurate. Oamenii nu pot anticipa tot riscul implicat de adoptarea unui anumit comportament,

implicâdu-se în situaţii mult mai riscante decât consideră şi îşi asumă un risc mult mai mare

decât intenţionează de fapt. Din acest motiv, nu acordă atenţie informaţiei disonante, iar

credinţele sunt foarte rezistente la schimbare şi la integrarea noilor surse informaţionale

(Vertzberger, 1998).

Atitudinile - influenţează la rândul lor estimarea riscului. Ele biasează procesarea

informaţiei în favoarea informaţiei consistente cu ele. Biek & al., 1996, apud Ajzen, 2001,

demonstrează că atitudinile în interacţiune cu teama de îmbolnăvire distorsionează procesarea

informaţiei relevante legate de risc şi nu oferă posibilitatea reajustării credinţelor legate de

vulnerabilitatea la boală. Borgida & Brekke, 1981, apud Vertzberger, 1998, arată că

distorsionarea informaţiilor legate de risc face ca individul să le atribuie o validitate mult mai

mare decât în mod normal. Ca rezultat se instalează conservatorismul cognitiv care conduce la

"self-entrapment" (noile informaţii care sunt disonante cu evaluarea riscului realizată de individ

sunt infirmate) şi persistă şi în situaţiile în care individul are încredere în abilităţile sale sau în

cele în care apreciază că poate modifica cursul acţiunii în orice moment doreşte şi nu

reevaluează riscul în conformitate cu noile împrejurări (Slovnic & Lichtenstein, 1971, apud

Vertzberger, 1998).

Alături de aceste elemente care distorsionează estimarea riscului, o trăsătură caracteristică

a cogniţiilor relaţionale cu sănătatea şi perceperea riscului este optimismul defefensiv-

reprezintă o particularitate cognitivă care produce variaţii în judecată şi în memorie cu scopul

de a oferi o lumină pozitivă/favorabilă asupra situaţiei particulare în care individul se află

în raport cu ameninţările asupra stării de sănătate. Biasările defensive sunt prezente atât în

compararea propriului risc cu al celorlalţi, cât şi în simpla estimare a propriului risc. Oamenii

26

manifestă o tendinţă constantă de a se considera mai puţin vulnerabili decât ceilalţi (Weinstein,

1989 ).

Gibbons & Gerrard. 1997. prezintă comparaţia socială ca sursă de distorsionare în

perceperea riscului. Oamenii se angajează în două tipuri de procese ce implică comparaţia socială:

a) comparaţia socială constructivă sau implicită - comparaţie care are loc în

imaginaţia individului, în sensul că grupul de referinţă este unul generat de individ şi reprezintă,

de regulă, un grup prototip pentru respectiva boală ( ex. prostituate pentru bolile cu transmitere

sexuală, bărbaţi fumători pentru bolile cardiovasculare).

b) comparaţia socială realistă - apare când individul este nesigur în ceea ce priveşte

propriile informaţii sau abilităţi de a preveni îmbolnăvirea şi face apel la informaţiile furnizate

de alte persoane, în general grupul de apartenenţă, pentru a-şi evalua credinţele şi abilităţile.

Estimarea riscului este în mod consistent biasată, de euristicile cognitive,care sunt

principii generale de reducere a sarcinilor complexe de judecată la operaţii mentale simple ce

accentuează anumite proprietăţi ale informaţiilor şi ignorarea altora. Tversky & Kahneman, 1974,

apud Vertzberger, 1998, prezintă patru astfel de reguli euristice: reprezentativitatea,

accesibilitatea,simularea, ancorarea şi adecvarea. -

Reprezentativitatea corelează cu probabilitatea, dar oamenii tind să supraestimeze

această corelaţie. Un grad înalt de reprezentativitate conduce la o încredere exagerată în

puterea de predicţie, chiar şi în situaţiile în care sunt evidenţi alţi factori care ar limita

acurateţea acestei predicţii (ex. e mult mai probabil ca fumătorii să aibă cancer pulmonar).

Accesibilitatea este o euristică cognitivă reprezentată de estimarea probabilităţii

apariţiei unui eveniment în funcţie de uşurinţa cu care s-a amintit. Această euristică intervine şi

în estimarea situaţiilor riscante care implică mai multe dimensiuni. Astfel complexitatea

situaţiei de estimare se reduce la estimarea dimensiunii riscante care este cea mai accesibilă

cognitiv.

Simularea este o euristică ce intervine tot în situaţia de estimare a probabilităţii

apariţiei unui eveniment viitor şi conduce la o supraestimare a succesului implementării

acţiunii respective. Uşurinţa cu care orice consecinţă poate fi simulată devine baza pentru

judecarea probabilităţii ei (Kahneman & Tversky, 1982, , apud van der Pligt, 1998).

Simularea intervine când se judecă plauzibilitatea unor consecinţe pozitive sau negative.

27

Ancorarea şi adecvarea reprezintă o altă strategie euristică. Indivizii pornesc de la

o valoare de bază şi îşi adecvează permanent estimările pe măsură ce mai multă informaţie

devine accesibilă. Dar această ajustare este ghidată de expectanţele iniţiale în care ei sunt ancoraţi.

O altă categorie de mecanisme care distorsionează perceperea riscului se bazează, pe

nevoia oamenilor de a reduce sentimentele de teamă şi anxietate. Existenţa acestor mecanisme

este pusă în evidenţă de studiile care arată că în situaţiile cele mai ameninţătoare biasările în

estimarea riscului sunt cele mai puternice. Bauman & Siegel, 1987, apud van der Pligt, 1998, au

arătat că bărbaţii cu un stil de viaţă riscant, care subestimează sau neagă riscul contactării HIV,

experienţiază un nivel mai redus de anxietate.

Principalele strategii motivaţionale în acest sens sunt negarea şi minimizarea

riscului. Minimizarea subiectivă a propriului risc este un răspuns defensiv de coping în faţa

ameninţării sănătăţii ( Lazarus, 1983, apud Croyle, 1997). Minimizarea în estimarea riscului

este cu atât mai mare cu cât ameninţarea se referă la sănătatea personală şi este cu atât mai

probabilă cu cât ameninţarea este mai neaşteptată şi poate persista o perioadă substanţială de

timp. Aşadar ,oamenii sunt biasaţi chiar de ameninţarea asupra sănătăţii . Motivaţia defensivă este

cu atât mai amplă cu cât relevanţa personală este mai mare şi antrenează neatenţia defensivă ,

uitarea motivată sau procesarea euristică selectivă ( Chaiken & al..1989, Liberman &

Chaiken,1992).

Estimarea riscului în cazul comportamentului sexual neprotejat suportă modificări şi

datorită înseşi caracteristicilor contextului contactului sexual. Acest contex, generează o anumită

dispoziţie afectivă conceptualizată în termeni de valenţă (pozitivă) şi de arousal (ridicat) (Russel,

1980, apud Hockey, 2000). Pentru situaţia caracterizată prin dispoziţie afectivă pozitivă şi

intensă (arousal ridicat) este valabilă strategia procesării motivate şi euristice. Prima startegie

ghidează estimarea riscului astfel încâtt dispoziţia afectivă să se menţină . Biasările în

procesarea informaţiei vizează congruenţa cu dispoziţia afectivă , cu atât mai mult cu cât

aceasta este o amorsă pentru activarea din memorie a informaţiilor plăcute. Biasările generate

de dispoziţia afectivă pozitivă sunt datorate şi procesării euristice a informaţiei

( Forgas,1998 ,apud Hockezy&al ., 2000).

O altă startegie de procesare defensivă a informaţiei este "falsul consens". Acesta

reprezintă tendinşa de a supraestima măsura în care ceilalţi gândesc şi acţionează ca şi persoana

în cauză. De exemplu ,cai care practică diverse comportamente nesanogene le percep ca fiind mult

28

mai comune şi mai larg răspândite decât cei care nu le practică. Indivizii care nu se consideră ca

fiind expuşi riscului de a contacta anumite boli , când sunt informaţi de existenţa acestui risc, îl

consideră mai puţin serios, trecător şi cu o prevalenţă mai mare (Croyle, 1997).

1.8. BENEFICIILE RENUNŢĂRII LA FUMAT

Renunţarea la fumat este asociată cu o serie de modificări comportamentale,

biologice conduc la îmbunătăţirea stării de sănătate.

Principalele beneficii ale renunţării la fumat (Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R.,

Nistor, M., 2004) ar fi:

După 20 de minute de la ultima ţigară:

- tensiunea scade şi revine la normal;

- pulsul scade şi revine la normal;

- temperatura mâinilor şi picioarelor creşte şi revine la

normal. După 8 ore:

- nivelul monoxidului din sânge scade şi revine la normal;

- nivelul oxigenului din sânge creşte şi revine la normal.

După 24 de ore:

- scade riscul unui atac de cord

După 48 de ore:

- activitatea sistemului nervos se adaptează la absenţa nicotinei;

- se revine la sensibilitatea gustativă şi olfactivă normală.

După 72 de ore :

- muşchii din pereţii bronhiolelor se relaxează şi respiraţia este mai uşoară;

- creşte capacitatea pulmonară (cantitatea de aer care poate fi inspirată).

După 2-3 luni:

29

- se îmbunătăţeşte circulaţia sangvină

- funcţionarea pulmonară creşte cu 30%

- activităţile fizice devin mai uşor de realizat.

După 9 luni :

- se reduce tusea tabagică , secreţiile respiratorii şi dificultăţile de respiraţie;

- se refac ciliiprotectori pulmonari.

După un an:

- riscul apariţiei bolilor

- riscul apariţiei bolilor de inimă scade şi devine doar de două ori mai mare decât riscul

unui nefumător

După 5 ani:

- riscul apariţiei bolilor de inimă devine aproximativ egal cu riscul unui nefumător.

După 10 ani:

- riscul apariţiei cancerului de plămâni scade cu 50% faţă de cel al fumătorilor;

- scade riscul apariţiei celorlalte tipuri de cancer.

După 15 ani:

- riscul apariţiei cancerului de plămâni este aproximativ 25% din riscul fumătorilor;

- riscul apariţiei bolilor inimii este egal cu riscul unui nefumător.

30

CAPITOLUL II

MODELUL TRANSTEORETIC AL SCHIMBĂRII

COMPORTAMENTELOR ADICTIVE

2.1.CONSIDERAŢII GENERALE

Modelul transteoretic este unul integrativ al modificării comportamnetale,care descrie

modul în care se modifică un comportament problemă şi modul de achiziţie a unui nou

comportament pozitiv. Constructul central al modelului este reprezentat de aşa numitele stagii ale

schimbării ( stage of change ) dar şi de anumte aspecte măsurabile cum ar fi balanţa decizională

sau scala tentaţiilor.

Acest model sau paradigmă este una a schimbării premeditate , focalizate pe procesul

decizional personal ,spre deosebire de alte modele ,care sunt focalizate asupra influenţelor socilae

sau biologice ,care modulează comportamentul şi care sunt considerate exogene ( influenţă

externă asupra comportamentului ). În cazul fumatului au existat modele anterioare centrate pe

influenţa socială a comportamentului, cum ar fi modelul presiunii grupului (Flay, 1985), modelul

schimbărilor de politici sociale (Velicer, Laforge, Levesque, & Fava, 1994), modelul

influenţei biologice al reglajului concentraţiei de nicotină (Leventhal & Cleary, 1980; Velicer,

Redding, Richmond, Greeley, & Swift, 1992) sau terapia de înlocuire (Fiore. Smith, Jorenby, &

Baker, 1994). Din punctul de vedere transteoretic aceste modele sunt conceptualizate ca

modele de influenţă externă asupra individului.

Modelul transteoretic implică nivelele cognitiv, emoţional şi comportamental având la

bază autoevaluarea şi automonitorizarea, demonstrându-se o acurateţe ridicată a acesteia. O

31

măsură acurată implică o serie de itemi clari care să permită răspunsuri acurate, nedistorsionate

din partea respondenţilor. Modelul se pliază unei varietăţi de probleme comportamentale, pornind

de la fumat, lipsa exerciţiului fizic, cure de slăbire, abuz de substanţe, control al greutăţii corporale,

management al stresului etc.

2.2. STADIILE SCHIMBĂRII: O DIMENSIUNE TEMPORALĂ.

Conceptele de stadiu este constructul cheie al modelului, care reprezintă în esenţă o

dimensiune temporală. Schimbarea implică fenomene care survin de-a lungul unei perioade de

timp, aspect relativ ignorat de teoriile alternative referitoare la schimbarea comportamentală

în cadrul consumului de substanţe. Schimbarea comportamentală este interpretată în mod

frecvent ca un eveniment ca încetarea fumatului, consumului de alcool, a bulimiei. Spre

deosebire de aceste modele, conceptualizarea transteoretică prezintă schimbarea

comportamentală ca un proces continuu care implică o serie de cinci stagii ale schimbării:

1.Stadiul de precontemplaţie. În acest stadiu, individul nu are intenţia de a trece la

acţiune într-un viitor apropiat, previzibil, măsurat de regulă - în cadrul modelului - într-un

interval de 6 luni. Motivul pentru care individul se află în acest stadiu poate fi legat de lipsa de

informare sau dezinformarea în legătură cu anumite aspecte ce ţin de comportamentul sanogen

sau concret, referitor la consecinţele consumului de substanţe. De asemenea se poate ca

individul să aibă experienţa nereuşită a iniţierii unei schimbări şi a devenit demoralizat din

cauza abilităţilor reduse de schimbare. Se consideră an cadrul acestui model că ambele categorii

de subiecţi au tendinţa de a evita, studierea, comunicarea, discutarea sau să se gândească la

comportamentele de risc pe care le fac. în cadrul altor teorii ei pot fi caracterizaţii ca fiind

rezistenţi la schimbare, nemotivaţi pentru schimbare sau nepregătiţi pentru programe de

promovare a sănătăţii. De fapt se consideră în cadrul modelului transteoretic că programele de

promovare a sănătăţii nu ar fi concepute pentru astfel de subiecţi şi astfel nu sunt centrate pe

nevoile acestei categorii de subiecţi. Un alt aspect probabil relevant este acel mecanism

relevat de psihologia socială ,care se referă la justificarea prin excepţii ,care poate minimiza

interesul pentru programele de promovare a sănătăţii. În cadrul acestor teorii care aparţin

paradigmei atribuţionale şi consistenţei cognitive , subiectul îşii motivează comportamentul

prin minimizarea consecinţelor şi implicit asumarea riscului prin prezentarea unor situaţii

32

excepţionale : “ Cunosc persoane care fumează de la 12 ani , a lucrat şi în mină -30 de ani ,iar

actualmente are 80 ani şi e perfect sănătos”.

2. Stadiul de contemplaţie - este stagiul în care subiecţii au intenţia virtuală de a

produce schimbări de comportament (în orizontul a 6 luni), este conştient de consecinţele

pozitive ale schimbării (pros) dar şi de costurile acesteia (cons) iar actualmente consideră ca

costurile sunt prea mari. Această balanţă dintre costuri şi beneficii ale schimbării

comportamentale poate produce o ambiguitate intensă, care poate determina menţinere

îndelungată a subiectului în acest stadiu. Acest fapt este caracterizat în cadrul modelului

transteoretic ca un fenomen de contemplare cronică sau de procastrinare comportamentală. Se

consideră în mod tradiţional, că subiecţii nu sunt pregătiţi pentru programe "acţionale" de

promovare a sănătăţii - care să se concretizeze în acţiuni în vederea schimbării;

3. Stadiul de preparatie - este stagiul în care subiecţii au intenţia de a trece la acţiune în

viitorul apropiat (6 luni). Ei au realizat deja în mod uzual unele acţiuni concrete în vederea

schimbării în ultima perioadă şi intenţionează să se alăture unui grup de promovare a sănătăţii,

că consulte un consilier, să ia legătura cu medicul, să consulte sau să-şi procure cărţi care să-1

ajute în decizia de schimbare a comportamentului de risc. în mod tradiţional se consideră că

aceste persoane, care se află în stadiul de preparaţie sunt "recrutabili" pentru programe de

intervenţie.

4. Stadiul de acţiune - este stagiul în care subiecţii au realizat modificări specifice

evidente în comportamentul şi stilul lor de viaţă în ultimele 6 luni. Deoarece este un aspect

observabil, schimbarea comportamentală este de regulă echivalată cu acţiunea, dar acţiunea

în modelul transteoretic este doar unul dintre cele cinci stagii. Nu orice modificare

comportamentale are statutul de acţiune în cadrul acestui model, subiecţii trebuind să atingă

criterii stabilite de către specialistul consilier sau de nivelele considerate de cercetători ca fiind

suficiente pentru a reduce riscurile de îmbolnăvire. In fumat de exemplu, reducerea

numărului de ţigări sau schimbarea ţigărilor cu ţigări cu nivele reduse de nicotină sau

gudron.

5. Stadiul de menţinere - este stadiul în care subiecţii sunt preocupaţi de prevenirea

recăderilor, dar nu desfăşoară acţiuni atât de frecvente ca subiecţii din stadiul IV. Ei sunt mai

puţin tentaţi să recadă şi sunt semnificativ mai încrezători în faptul că pot continua pe linia

acestor schimbări esenţiale de comportament.

33

2.3 MODALITĂŢI DE EVALUARE ALE SCHIMBĂRII

Modelul transteoretic incubă o serie de măsuri intermediare sau ale consecinţelor

schimbărilor comportamentale ,spre deosebire de teoriile tipice care de regulă măsoară schimbările

survenite prin metode singulare şi discrete. În ceea ce priveşte programele de renunţare la fumat , nu

există modalităţi fine de măsurare a progresului ( Velicer, Prochaska , Rossi & Snow,1992).De

asemene acele instrumente de măsură nu sunt sensibile la trecerea de la un stagiu la celălalt în

direcţia progresivă sau regresivă ,de la stadiul de precontemplare la stadiul de contemplare.

Modelul transteoretic propune în schimb o serie de constructe care creează un spaţiu

multivariat al consecinţelor schimbării comportamentale incluzând măsuri sensibile la progres de-

a lungul tuturor stagiilor. Astfel sunt propuse constructele pros şi cons ale balanţei

decizionale, autoeficacitatea, tentaţia sau ţinta comportamentală (Velicer, Prochaska, Rossi, &

DiClemente, 1996).

Balanţa decizională - este un construct care reflectă cântărirea relativă a individului

referitoare la avantajele şi dezavantajele (pros şi cons) schimbării. Este un construct derivat

din modelul comportamentului decizional postulat de Janis şi Mann (1985) care include 4

categorii de avantaje (pros): profir instrumental pentru sine şi pentru alţii aprobarea proprie ,; 4

categorii de dezavantaje (cons): costuri instrumentale pentru sine şi pentru alţii,

dezaprobarea altora şi autodezaprobarea. Balanţa decizională implică aprecierea importanţei

avantajelor şi dezavantajelor. Cercetările în acest domeniu au relevat un pattern predictibil

referitor la modul în care avantajele (pros) şi dezavantajele (cons) sunt relaţionat cu stagiile

schimbării, în figura de mai jos prezentăm grafic modul de interacţiune a constructelor analizate,

în funcţie de stagiile schimbări în care se află subiectul fumător, în stadiul de precontemplare

avantajele schimbării sunt reduse, în faza de contemplare acestea apar ca fiind echilibrate

sau egale iar în stadiile avansate (de acţiune şi menţinere) raportul se inversează.

Autoeficacitatea/tentaţiile - autoeficacitatea se referă încrederea, sentimentul de siguranţă în

ceea ce priveşte abilităţile de coping relativ la situaţie specifică riscantă pentru sănătate fără

a recădea în comportamentul avut. Acest construct este rezultatul unie adaptări a teoriei

autoeficacităţii a lui Bandura (Bandura, 1977, 1982). Măsurarea sau evaluarea situaţiilor tentante

(DiClemente,1981,1986 ,Velicer, DiClemente, Rossi, & Prochaska, 1990) reflectă intensitatea

imboldului de a se angaja într-un comportament specific în mijlocul unei situaţii dificile. Este un

34

efect , o conversie a autoeficacităţii astfel că acelaşi set de itemi poate fi măsurat de ambele ,

folosind formate de răspunsuri diferite .

Atât ,autoeficacitatea şi tentaţiile au aceeaşi structură . O serie de cercetări relevă trei

factori care reflectă cele mai frecvente forme de situaţii tentante : emoţiile negatice sau distresul

emoţional ,situaţii sociale pozitive şi dorinţa . Acetse măsuri sunt sensibile la schimbările

care sunt implicate în progresul la un stagiu superior şi pot fi considerate un bun predictor al

recăderilor.

2.4. MĂSURI ALE SCHIMBĂRII

Măsurii dependente ale schimbării . Procesele schimbării .

Procesele schimbării se referă la acţiunile ascunse şi vizibile pe care indivizii le

desfăşoară pentru a progresa de la un stagiu la altul. Procesele schimbării sunt în fapt un

bun ghid de intervenţie,deoarece procesele schimbării sunt variabile independente pe care

indivizii trebuie să le aplice, sau să se anjajeze în ele pentru a trece de la un stagiu la altul. Au

fost identificate zece procese în cadrul diferitelor studii empirice (Prochaska & DiClemente,

1983; Prochaska, Velicer, DiClemente, & Fava, 1988). Primele cinci fiind clasificate ca procese

experienţiale şi care sunt utilizate în tranziţiile din stagiile primare, următoarele cinci

fiind considerate procese comportamentale fiind utilizate de regulă în avansarea în stagii

superioare.

Conştientizarea - implică creşterea conştientizării cauzelor, consecinţelor şi

tratamentului problemelor de comportament particulare. Intervenţia poate poate creşte

conştientizarea prin feedback, educaţie, confruntare, interpretare, biblioterapie şi campanii media;

Descărcarea dramatică (reacţia emoţională) - produce iniţial o creştere a

experienţei emoţionale urmate de reducerea afectelor dacă o acţiune imediată poate fi realizată.

Eficiente sunt pentru aceste procese psihodrama, jocul de rol, mărturiile personale,

campaniile media pot avea impact emoţional asupra subiecţilor.

Reevaluarea mediului - combină evaluarea afectivă şi cognitivă a modului în care

prezenţa sau absenţa unui obicei personal afectează mediul social ca de exemplu efectul

fumatului asupra nefumătorilor.

Degajarea socială – cere o creştere a oportunităţilor sociale sau al alternativelor în

mod special pentru persoanele care sunt relativ deprivate sau oprimate.

35

Autoreevaluarea - combină de asemenea aspectele evaluării emoţionale şi

cognitive a propriei imagini cu sau fără comportamente particulare nesănătoase ca de

exemplu o persoană dependentă de televizor sau o persoană activă. Esenţiale pentru acest

proces sunt: clarificarea valorilor, modele de rol sanogen, tehnici de imagerie mentală pot

determina subiecţii la reevaluare.

Controlul stimulilor - reduce indicii pentru comportamentele de risc şi îndeamnă la

alternative comportamentale sanogene. Evitarea, replanificarea mediului, grupuri de autoajutor

pot furniza stimuli de a schimba comportamentele şi de a reduce riscurile recăderilor.

Relaţiile de suport – combină atenţia , încrederea , deschiderea şi acceptarea ca

suport pentru schimbare comportamentală . Esenţiale sunt construirea de realaţii , alianţă

terapeutică , contactarea consilierului , sistemul de prieteni reţeaua socilaă care pot furniza

suport social .

Contracondiţionarea - reclamă învăţarea de comportamente sanogene care pot

substitui comportamentul problemă. Relaxarea poate contracondiţiona stresul, asertivitatea

poate contracondiţiona presiunea grupului, terapia de înlocuire cu nicotină poate substitui

consumul de ţigări sau alimentele fără grăsimi pot fi substitute sigure în bulimie.

Managementul întăririlor - furnizează consecinţe pentru realizarea de paşi într-o

anumită direcţie, putând include şi pedepsele deşi s-a constatat că recompensele sunt mai

eficiente, mai ales că în cadrul acestui model aceste recompense sunt încurajate ca modalităţi de

schimbare naturală a comportamentului.Contractul de contingenţe , referitor la întăririle

ascunse şi transparente , autoafirmările pozitive , recunoaşterea grupului sunt modalităţi de

creştere a întăririlor şi a probabilităţii de repetare a răspunsului comportamental sanogen.

Autodegajarea - se refera la două planuri, cel al credinţelor, convingerilor şi cel al

obligaţiilor asumate pentru a acţiona în planul acelor convingeri. Rezoluţiilor, mărturiile

publice alegerea mulriplă în defavoarea celei singulare poate creşte autodegajarea sau ceea ce se

numeşte motivaţie. Cercetările vis a vis de motivaţie indică faptul că indivizii care au

alternative ( cel puţin doua ) au o implicare superioară celor cu o singură alternativă cei cu

trei alternative au o implicare chiar mai mare ,iar în cazul a patru alternative ,nu s-a constat o

creştere a nivelului implicării sau a motivaţiei. În cazul fumătorilor trei alternative de

comportamente care pot fi furnizate sunt : Renunţarea de-o dată la comportamentul adictiv,

scăderea nicotinei , înlocuirea nicotinei .

36

Pentru încetarea fumatului , fiecare proces este relaţionat cu stagiile schimbării într-

o funcţie curbiliniară . utilizarea proceselor schimbării etse minimă în stadiul

precotemplativ , creşte în stadiile mijlocii şi descreşte în stadiile finale.În mod tipic,se

consideră că procesele experenţiale domină stagiile inferioare iar procesele

comportamentale ating nivele ridicate în stagiilşe ulterioare .

Modelul transteoretic, furnizează instrumente sensibile de măsură al progresului. Modelele

tradiţionale furnizează modalităţi singulare de evaluare a progresului, orice progres care a

intervenit dar care nu atinge criteriile stabilite nu este recunoscut. Această particularitate

este specifică stadiilor timpurii, care implică schimbări greu observabile în comportament.

Spre deosebire de aceste neajunsuri modelul transteoretic include un set de măsuri a consecinţelor

programelor de intervenţie care sunt sensibile la întregul paliere de modificări la nivel emoţional,

comportamental şi cognitiv, recunoscând şi întărind şi paşi mai mărunţi în progres decât în

abordarea tradiţională orientată acţionai.

Modelul transteoretic poate facilita analiza mecanismelor intermediare ,fiind eficient şi

discriminativ . Oferind contructe multiple şi relaţii bine definite , modelul facilitează procesul de

analiză şi orientează modificarea de comportament , de dezvoltare şi derulare a intervenţiei .

Se poate spune chiar că modelul transteoretic susţine o evaluare mai acurată a consecinţelor

. Intervenţia poate fi evaluată în termenii impactului pe care-l are asupra populaţiei ţintă. Are o

înaltă eficienţă dar şi o rată ridicată de recrutare , ceea ce conduce la creşterea dramatică a

impactului asupra populaţiei ţintă , a persoanelor cu comportamnte de risc pentru sănătate.

2.5. MODALITĂŢI EFICIENTE DE COMUNICARE A INFORMAŢIILOR

PRIVIND COMPORTAMENTELE DE RISC ÎN CAZUL COPIILOR ŞI

ADOLESCENŢILOR

Comunicarea consecinţelor negative ale comportamentelor nesănătoase ( de risc ) a fost

principala activitate în programele de educaţie pentru sănătate . Astfel , a face prevenţia fumatului

sau a consumuli de alcool a însemnat în fapt a oferi copiilor şi adolescenţilor informaţiii despre

consecinţele negative ale acestor comportamente de risc. Experienţa specialiştilor şi mai ales a

profesorilor a arătat că aceste informaţii nu sunt suficiente pentru a determina schimbarea atitudinii

copiilor şi adolescenţilor faţă de aceste comportamente de risc.

37

Copiii învaţă comportamentele sănătoase şi cele de risc de la membrii familiei , prieteni ,

persoane smnificative din jurul lor şi din mass-media ( reclame TV, articole di reviste ,panouri

publicitare ,emisiuni radio ).

Atitudinea faţă de fumat ,de exemplu , se formează de la vârsta de 6-7 ani . de la această

vârstă copiii înţeleg normele sociale legate de consumul de nicotină şi chiar alcool ( a consuma

alcool sau a fuma înseamn comportamente de adult ) , dar nu au încă formată o opinie depsre

aceste consumuri. În consecinţă , o bună prevenţie a comportamentelor de risc trebuie să înceapă

de timpuriu.

Multe programe educaţionale de prevenire a comportamentelor de risc au rezultate scăzute

, pentru că pornesc de la convingerea că informarea copiilor despre aceste comportamente îi

determină pe aceştia să len respingă. Unele comportamente de risc sunt prezentate de companiile

producătoare ca fiind “ numai pentru adulţi” ,lucru care determină creşterea atractivităţii pentru

copii şi adolescenţi .

Copiii îvaţă mai eficient când li se prezintă nu doar informaţii despre consecinţele negative

ale unui comportament de risc ( fumatul ) ,ci şi când sunt şi implicaţi în luarea unei decizii proprii

cu privire la comportament cu privire la acest comportament . Ei respectă regulile care au fost

negociate împreeună cu ei şi nu cele impuse de adult.

Campaniile de prevenţie care moralizează , provoacă frică sau accentuează consecinţele

negative pe termen lung ale unor comportamente de risc , au în general efecte opuse şi foarte

limitate în eficienţă . Mult mai eficiente sunt campaniile focalizate pe dezvoltarea deprinderilor

cognitive şi sociale care faciliteazăă formarea unui stil de viaţă sănătos , cum ar fi negocierea ,

asertivitatea , abilitatea de a face faţă presiunii grupului , luarea de decizii.

Se recomandă ca programele de educaţie pentru sănătate să integreze perspectiva copilului

asupra sănătăţii şi să prezinte atât efectele comportamentale de risc pe termen scurt cât şi pe termen

lung, dar şi consecinţele socila e relevante pentru copil.

Studii din psihologia sănătăţii ,arată că este semnificativ mai eficient să se focalizeze pe

consecinţele pe termen scurt ale unui comportament de risc şi mai puţin pe consecinţele pe termen

lung . Copiii şi adolescenţii sunt interesaţi în special de consecinţele unui comportament de risc

asupra aspectului fizic ( fumatul produce un miros urât al gurii şi mâinilor şi îngălbenirea pielii ) şi

de relaţiile sociale care interferează cu fumatul ,şi sunt mai puţin preocupaţi de faptul că pot

dezvolta peste câţva ani cancer polmonar .

38

Orice strategie de comunicare a riscului trebuie să fie însoţită de oferirea oportunităţii

dezvoltării de abilităţi de reducere riscului respectiv .

2.6.PROGRAMELE DE PREVENŢIE ŞI PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII

Programele educaţionale de prevenţie sunt de 3 tipuri: prevenţia primară, secundară

şi terţiară. Recunoaşterea importanţei prevenţiei pentru sănătatea publică reprezintă cel mai

semnificativ aspect al promovării sănătăţii fizice şi mentale.

1.Prevenţia primară are ca obiectiv reducerea riscului de dezvoltare a unor probleme

emoţionale sau comportamentale prin adoptarea unor comportamente protectoare a sănătăţii.

Prevenţia primară se realizează mai ale în familie şi şcoală. Programele de prevenţie primară

se focalizează pe dezvoltarea strategiilor eficiente de coping - comunicare asertivă,

rezolvare de probleme, luare de decizii, exprimare emoţională şi pe dezvoltarea stilului de viaţă

sănătos.

2. Prevenţia secundară implică reducerea factorilor de risc la grupurile cu risc

crescut pentru dezvoltarea unor tulburări afective, comportamentale sau somatice (ex. anxietate,

depresie, obezitate, boli cu transmitere sexuală). Prevenţia secundară se realizează în

situaţiile în care este identificat un grup de risc care sunt mai susceptibili să dezvolte tulburări

emoţionale sau somatice, în dezvoltarea unor programe de prevenţie secundară este necesară

cunoaşterea următorilor indicatori (Adelman, et al, 1999): factorii de risc pentru problema

idenificastă , factorii protectori, tipul de prevenţie, grupurile ţintă, metodele de prevenţie,

metode de evaluare a eficienţei proiectului de prevenţie şi monitorizarea progresului

participanţilor.

3. Prevenţia terţiară are ca obiective reducerea duratei îmbolnăvirii şi creşterea

calităţii vieţii persoanelor cu diverse tulburări cronice. De exemplu, în şcoală pot fi dezvoltate

programe de integrare şi adaptare a copiilor şi adolescenţilor cu tulburări emoţionale şi

comportamentale: organizarea de grupuri de suport pentru copiii care au dezvoltat reacţii

depresive în urma divorţului părinţilor, grupuri de suport pentru copiii cu stres posttraumatic

după un accident de maşină sau care au o afecţiune somatică cronică. Este esenţială colaborarea

dintre şcoală prin consilierul şcolar şi specialiştii din domeniul clinic - psihiatru, psiholog clinician.

39

2.7.ABORDAREA PSIHOFARMACOLOGICĂ A RENUNŢĂRII LA FUMAT

Adicţia tabagică este caracterizată ca fiind o tulburare care se manifestă prin control redus

al utilizării substanţei psihoactive şi al comportamentului relaţional. Clinic are manifestări

sau dimensiuni biologice, psihologice, sociale şi spiritual .Avantajul cel mai important este

cel relaţionat cu schimbarea de dispoziţie , eliberarea unei emoţii negative ,furnizarea de

plăcere şi preocuparea pentru utilizarea substanţei respective. De asemeneea pot apărea

comportamente ritualice concomitent cu continuarea consumului ,în ciuda consecinţelor

fizice , sociale , profesionale , psihologice .ca orice afecţiune cronică poate evolua

progresiv , cu recăderi frecvente sau cu consecinţe fatale.

Nicotina este o substanţă psihoactivă cu proprietăţi de întărire şi reîntărire a

comportamentului adictiv conducând la dependenţă şi la sindrom de sevraj în cazul

renunţării. Dependenţa de nicotină se dezvoltă rapid după aproximativ 6 săptămâni de consum

regulat.

Severitatea depinde de:

Dificultatea de a renunţa

Severitatea simptomelor de sevraj

Reacţiile de sevraj sunt mai intense la fumătorii mai dependenţi

Tratamentul specific :

Poate include terapia de înlocuire a nicotinei ( TIN ) mai ales pentru dependenţa

intensă şi pentru simptomele severe de sevraj

Se poate utiliza concomitent sau separat cu bupropionă ,dozele fiind gradual reduse în

cocncordanţă cu confortul subiectului

Tratamentul farmacologic al dependenţei de fumat se adresează doar simptomelor

biofizice ale dependenţei sau renunţării la fumat.

Comportamentele asociate cu dependenţa de fumat ar putea fi:

Manipularea permanent a ţigaretelor

Senzaţia că fumatul este în gură şi în gât

Senzaţia de „pauză „ sau „confort” asociate cu fumatul

Asocieri pozitive diverse legate de fumat

40

Recuperarea din dependenţa de nicotină presupune o schimabre drastică a stilului de viaţă , a

valorilor , acircuitelor sociale , a patternurilor cognitive şi comportamentale , şi mai ales cu

nostalgia fumatului care conduce la recăderi.

Fumătorul care a renunţat la fumat poate dveni frecvent : nagativist , mânios , negociator ,

întristat ,dar în final poate să accepte aceste situaţii.

Dependenşa de fumat poate fi concetualizată în termeni de afecţiune cronică care poate fi

condusă spre remisie cu un tratament adecvat : farmacologic , cognitiv- comportamental.

Comorbiditatea cu ,consumul de alcool sau dependenţa de alte substanţe psihoactive ,face ca

renunţarea la fumat să fie mult mai dificilă ,rămânând în cazul renunţării un risc major de recădere

de-a lungul înmtregii vieţi.

Instrumentele psihofarmacologice în abordarea dependenţei de tutun ar putea fi:

Bupropionă (Zyban);

Guma de mestecat cu nicotină

Nicotine pat eh Anxiolitice (buspirona)

Antidepresive (nortriptilina)

Antagonişti opoizi (naltrexona )

Clonidine* etc

Acestea sunt considerae medicamente de linia a doua în tratamentul farmacologic .

De asemenea se mai utilizează sprayul nazal cu nicotină şi inhalatorul cu nicotină. În

abordarea farmacologică a dependenţei de tutun se urmăresc cu necesitate:

preferinţele elevului sau pacientului

experienţa anterioară a acestuia

contraindicaţiile medicamentoase

monoterapia este mai redusă ca eficienţă comparativ cu terapia asociată (gumă cu

nicotină + tratament farmacologic.)

41

Tabelul. 1. Terapia farmacologică a dependenţei de tutun

Preparat

farmacologic

Mod de acţinune Mod de administrare Durata tratamentului

Guma cu Nicotina este O gumă la 2 h. Câtevanicotina

(Nicorette)

absorbită la nivelul

mucoasei bucale .Efectul

maxim in

De 2 mg pentru mai

puţin .de 20 ţigări pe zi

săptămâni până la

câteva luni.

20-30 min . Înlocuieşte

ingerarea nicotinei prin

fumat .

De 4 mg pentru mai mult

de 20 de ţigări pe zi.

Timp mai

îndelungat dacă este

nevoie.

Bandaj cu

nicotina

Absorbţietransdermală.

Efect maxim în 2-3 ore.

Pentru mai puţin de 20 de

ţigări se începe cu 14-7mg.

Pentru mai mult de

8-12 săptămâni sau

cât este necesar .

( Nicoderm )

Înlocuieşte

fumatul .Uşurează

simptomele de

20 de ţigări se incepe cu21

de mg pentru4-8 săptămâni

Sevraj.

42

Buspirona

(Ziban)

Antidepresiv cu

efecte şi în

ADHD

Efect dopaminergic ,cu

efect asupra simptomelor

de sevraj .

Reduce senzaţia de poftă.

Se începe cu 150 mg,cu 7-

14 zile înaintea de data

renunţării la fumat ,apoi se

decide asupra duratei

tratamentului.

7 – 12 săptămâni sau

cât este necesar.

Tabelul2. Efectele secundare şi contraindicaţiile tratamentului farmacologic

Efecte secundare posibile

Contraindicaţii Precauţii Avantaje Costuri

NICORETTE • Sarcina şi • Se poate controla Costuri• Senzatţia de alăptarea cât, când se iau relativarsura în gât • Angină dozele de nicotina reduse• Sughit dacă severă • Recompensareeste • Aritmii gratificare pentrumestecat cardiace abstinentaprea repede • Infarct • Întârzie creşterea• Probleme miocardic în greutatedentare în ultimele 2

săptămâni

NICODERM • sarcina si • Aplicare odată pe

• Reacţii alăptarea zi Relativcutanate • Angină • Nu se mestecă leftinălocale severă • Poate controla• Tulburari de • Aritmii Dorinţa pentru 24 hsomn cardiace• cosmaruri • Infarct • Întârzie creşterea

43

miocardic în greutate

in ultimele 2săptămâni

ZYBAN • sarcina şi • monitorizare • costuri reduse

• Uscăciune a alăptarea a presiunii • compensatgurii • anorexia- sangvine • ajută la controlul

• Insomnie bulimia • dependenţa reacţiilor

• alergii la de alcool emoţionalesubstanţa • alte asociateactivă dependenţe sevrajului• asocierea • micşoreazăcu IMAO reactia de

creştere îngreutate

CAPITOLUL III

OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1.OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectivele generale ale programului propus

evaluarea stadiilor schimbării; evaluarea niveluluide dependenţă; evaluarea proceselor

schimbării evaluarea autoeficacităţii

adaptarea intervenţiei stadiului schimbării în care se află elevul utilizarea

strategiei balanţei decizionale Obiectivele specifice (operaţionale)

să ajute elevii să reflecte asupra comportamentului de fumător (stadiu de

precontemplare)

să asigure creşterea motivaţiei de a renunţa (stadiul de contemplare)

să ajute elevii să găsească alternative adecvată (stadiul acţionai)

să ofere suport în vederea susţinerii eforturile de menţinere a renunţării la

fumat(stadiul de menţinere)

Obiective specifice:

44

să ofere informaţii privind consecinţe sociale şi de sănătate, de scurtă durată şi de

lungă durată ale fumatului;

să contribuie la formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos;

să faciliteze discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass-mediei

în formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de fumat - să înţeleagă presiunile anturajului

şi capacitatea de a le rezista când acestea sunt negative

să dezvolte deprinderile de comunicare, asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului

(de ex. abilitatea de a spune NU: "Nu mulţumesc, nu fumez.").

3.2. IPOTEZELE CERCETĂRII

subiecţii aflaţi în stadii ale schimbării diferite vor prezente nivele diferite ale

autoeficacităţii percepute în sensul că, cu cât avansează spre stadii superioare vom asista la o

creştere nivelului autoeficacităţii

programul de intervenţie propus va conduce la rezultate superioare sub aspectul

balanţei decizionale, şi al autoeficacităţii la elevii din stadiile precontemplator şi

contemplator, comparativ cu subiecţii din lotul de control.

la elevii cu simptome de tip depresiv beneficiile în urma programului de consiliere vor fi

semnificativ mai reduse în comparaţie cu subiecţii fără simptome depresive

45

CAPITOLUL IV

METODOLOGIA CERCETARII

4.1 . PARTICIPANŢI

La studiul nostru au participat 85 de elevi fumători selectaţi din populaţia şcolară cuprinsă

în clasele XI-XII-XIII de la Grupul Şcolar Alexandru ce Bun ,Gura Humorului , cu vârsta

cuprinsă între 15-18 ani (m=16.8), 67 % băieţi şi 33 % fete. Din aceşti elevi 43 au fost incluşi în

programul de consiliere ,iar 42 au facăt parte din grupul de control şi care au urmat intervenţia din

curricula şcolară.,informaţii din orele diregenţie.

4.2. METODICA CERCETĂRII

4.2.1. Designul cercetării

Designul cercetării este 2x4 multifactorial:

Variabile independente Variabile dependente

46

Dependenţa mFTQ (C)

Stadiul schimbării(D)

Balanţa decizională (E)

Autoeficacitate (F)

Intervenţia de consiliere (A) ac ad ae afDepresia (B) bc bd be bf

4.2.2 Variabilele

1. Variabile dependente:

dependenţa de nicotină

stadiul schimbării

balanţa decizională

autoeficacitatea

2. Variabile independente :

depresia

intervenţia de consiliere

4.2.3. Instrumentele utilizate

1. Dependenţa de nicotină (mFTQ)

mFTQ este o versiune modificată a FTQ (Fagerstrom Tolerance Questionnaire)

pentru aplicarea la adolescenţi (Prokhorov et al., 1998). Este alcătuită din 7 itemi evaluate pe o

scală likert de 4 puncte cu excepţia ultimului item (7).Se adresează adolescenţilor cu vârsta între

14-20 ani. Cotarea se realizează însumând scorurile de pa fiecare item (min-max, 0-13).

Interpretarea scorurilor:

0-2 - dependenţă foarte redusă de nicotină

3-5 - dependenţă medie sau moderată

6 + dependenţă puternică

Consistenţa internă a=0.75 (acceptabilă)

Estimarea validităţii:

cu durata fumatului în ani: r=0.36

cu intensitatea fumatului: r=0,45

47

cu nicotinina salivară . r=0.40

Stabilitate test retest: r =0.71 la un interval de două săptămâni (Prokhorov et al., 1998)

2. Stadiile schimbării (Prochaska et. al, 1998)

l. Momentan eşti fumător ?

1. Da, momentan sunt fumător.

2. Nu, am renunţat în ultimele 6 luni (stagiul de acţiune).

3. Nu, am renunţat de mai mult de 6 luni (stadiul de menţinere).

4. Nu, n-am fumat niciodată .

2.În ultimul an, de câte ori ai renunţat cel puţin pentru 24 h.

3.Te gândeşti serios să renunţi la fumat ?

1. Da, în următoarele 30 de zile (stadiul de preparare - dacă are o încercare de 24

de a renunţa - dacă nu are o astfel de încercare atunci se află în stadiul de Contemplaţie).

2. Da. în următoarele 6 luni (Stadiul de contemplare).

3. Nu, nu mă gândesc să renunţ (Stadiul de precontemplare).

3. Scala Balanţei Decizionale (Fave. J.L., Velicer, W.F., & Prochaska, J.O.,1995>, este

un chestionar format din 20 de itemi care sunt afirmaţii ce pot juca un rol important în luarea

deciziei de a consuma tutun. Cei 20 de itemi sunt distribuiţi pe două subscale care

operaţionalizează doi factori:

- avantajele fumatului;

- dezavantajele fumatului

Ambele scale au o consistenţă internă acceptabilă (alpha cuprins între 0.81 - 0.87 -

Migneault et al., 1997).

Subiecţii primesc următorul instructaj :

48

Următoarele afirmaţii reprezintă diferite opinii despre fumat. Vă rugam să evaluaţi pe o scală

de cinci puncte importanţa fiecărei afirmaţii pentru decizia dumneavoastră de a fumat: Cotează

fiecare afirmaţie pe o scală de la l la 5 ca astfel:

1 = neimportant

2 = puţin important

3 = moderat important

4 = foarte important

5= extrem de important

Citeşte fiecare afirmaţie şi încercuieşte numărul care indică evaluarea pe care ai făcut-o

şi care reflecă importanţe acele afirmaţii în decizia de a consuma în prezent nicotină

Modul de Cotare

Avantajele consumului de tutun format din itemii: 1,3,5,7,9,11,13,15,17,19 ;

Dezavantajele consumului de tutun format din itemii: 2,4,6,8,10,12,14,16,18,20.

4. Chestionarul proceselor schimbării (Prochaska etal., 1988)

Este un chestionar de 40 itemi de tip Likert pe 5 puncte, cu 4 itemi distribuiţi pentru

fiecare proces al schimbării (10 procese).

Factorii au fost stabiliţi prin intermediul analizei factoriale iar o grupă de 4 experţi

au apreciat validitatea de conţinut instrumentului.

1. Creşterea conştientizării 6,8,10,17

2. Autodegajarea 4,13,16,18

3. Descărcare dramatică 11,30,31,32

4. Contracondiţionare 5,26,27,28

5. Controlul stimulilor 15,23,29,37

6. Relaţii care ajută l ,3,14,40

7. Reevaluarea mediului 9,21,34,39

8. Degajarea socială 2,7,20,24

9. Autoreevaluare 25,35,36,38

49

10. Managementul întăririlor 12,19,22,33

Subscala proceselor comportamentale: 2,4,5,6,10.

Subscala proceselor experienţiale: l, 3, 7, 8, 9.

Consistenţa internă a chestionarului este cuprinsă între 0.69 şi 0.92 scala de degajare

socială şi de management al întăririlor are coeficientul alpha sub 0.80 (Prochaska et al., 1988).

Scorul poate varia pe fiecare subscală de la 0 la 20

Instrucţia standard oferită de examinator:

"Următoarele experienţe pot afecta la unii oameni obişnuinţele de fumat. Gândiţi-vă la

experienţe similar pe care le-aţi avut recent sau în ultima lună. Evaluaţi frecvenţa acestor

experienţe pa o scală de 5 puncte."

5. Scala de autoeficacitate şi tentaţii (Prochaska et al., 1985)

Este un instrument alcătuit din 20 de itemi distribuiţi pe trei subscale:

1. Afecte pozitive / situaţii sociale itemii: 1,4,6,9,10,16

2. Situaţii afective negative: itemii 3, 5, 7, 8, 18, 19

3. Situaţii obişnuite / Poftă: 11,12,13,14,15, 20

Fiecare item evaluează concomitent autoeficacitatea şi tentaţiile şi este evaluat pe o scală

Likert cu 5 puncte astfel:

1. = Nu sunt tentat de loc

2. = Nu sunt foarte tentat

3. = Sunt moderat tentat

4. = Foarte tentat

5. = Extrem de tentat

Consistenţa internă a probei este foarte bună: a>0.95 pentru toate cele trei subscale

(Prochaska, et al., 1985).

50

6. Scala de depresie Beck

Depresia a fost evaluată cu Inventarul de Depresie al lui Beck ( elaborat de Beck şi

colab. -1961) care este o scală de autoevaluare a depresiei. Conţine 21 de itemi (în variantă

lungă) care ilustrează prin intermediul unor afirmaţii principalele simptome specifice depresiei,

indiferent de determinismul etiologic al acestuia: tristeţe, pesimism, sentimentul eşecului,

nemulţumire, vinovăţie, sentimentul pedepsei, neplăcerea faţă de sine, autoacuzare,

autoagresiune, plâns, iritabilitate, izolare socială, nehotărâre, modificări în imagine despre

aspectul corporal, dificultăţi în muncă, tulburări de somn, oboseală, pierderea apetitului, pierdere

în greutate, preocupări pentru starea de sănătate, pierderea libidoului.

Fiecare item este apreciat pe o scală de la O la 3, scorurile putând fi cuprinse între O şi

63. Mărimea indică profunzimea subiectivă a depresiei, care dă o estimare cantitativă a

intensităţii simptomatologiei subiective a depresiei:

9 - stare normală;

10 -14 - depresie borderline;

15 - 20 - depresie uşoară;

21 - 30 - depresie moderată;

31 - 40 - depresie severă;

41 – 63 - depresie foarte severă.Indicele α cronbach = 0.82 - 0.95 cu o fidelitate test-retest de 0.9

Varianta scurtă 13 itemi:

Versiunea prescurtată a chestionarului Beck este o măsură a depresiei.

Fiecare item este construit din 4 propoziţii corespunzând a 4 nivele de intensitate progresivă,

ce caracterizează simptomele. Această măsură este o autoevaluare.

Utilizare:

Se cere subiectului să completeze chestionarul încercuind numărul care corespunde

propoziţiei alese.

Subiectul poate încercui mai multe numere în cadrul unei serii, dacă mai multe propoziţii îi

sunt pe plac.

51

Cotare: Se ţine cont de cota cea mai mare aleasă de subiect în aceeaşi serie. Scorurile celor 13

itemi se însumează.

Date normative:

1. Studiul lui 1. Collet & J. Cottraux

Media =18.02

Abaterea standard = ± 6.19

Valori extreme = 4-33

Interval = 0-39

2. Studiul lui Lemperiere & Colab.

Scorul mediu = 22.4 .

Validare:

1. Studiul lui Collet şi Cottraux a fost realizat pe 50 pacienţi deprimaţi, ce urmau

tratament ambulator şi care au fost selectaţi după criteriul lui Feighner (31 bărbaţi şi 19 fete /

femei în vârstă de 18-68 ani).

Scorul total la scala Beck a fost corelat cu scorul global obţinut la scala Hamilton (26 itemi) şi

cu scorul global al scalei de încetinire aparţinând lui Widlocher. Cele două corelaţii nu diferă

semnificativ.

2. Studiul lui Lemperiere & Colab. a fost realizat pe 79 subiecţi deprimaţi; era vorba de o

depresie severă / foarte severă în cele mai multe din cazuri. Pacienţii erau spitalizaţi în 2/3 din

cazuri. Compararea diferitelor instrumente de evaluare a arătat că, capacitatea chestionarului Beck

de a discrimina între cele 7 stadii de gravitate reţinute de criterii, apare ca inferioară scalei

Hamilton(17 itemi), scalei Montgomery şi Asberg (MADRS).

4.3. PROCEDURA CERCETĂRII

Pentru început am aplicat chestionarul de evaluare a Stadiilor schimbării (chestionarul

nr.2) cuprinzând 3 itemi, la un număr de 123 de elevi din clasele IX-XII de la Grupul Şcolar

‚Alexandru cel Bun’ Gura Humorului. Aceasta ne-a permis pe de-o parte să identificăm elevii

fumători iar pe de altă parte să stabilim stadiul schimbării în care se află în acest moment. Din

cei 123 elevi 85 (69%) sunt fumători (au răspuns afirmativ întrebării „momentan fumezi ?") .Din

52

cei 85 de fumători 53 (62%) se află în stadiul de precontemplaţie, 22 (26%) se află în stadiul de

contemplaţie , 8 (9%) în stadiul de preparaţie şi 2% în stadiul de acţiune sau menţinere.

Din aceşti 85 de elevi au fost selectaţi randomizat 43 de elevi pentru a participa la

programul de consiliere propus. Ceilalţi elevi 42 au urmat programele obişnuite de consiliere

la nivelul orelor de dirigenţie (toate cadrele didactice participând la formări pe linia

consilierii şi orientării - necesar pentru diriginţi) urmând obiectivele curriculei de consiliere şi

orientare.

Programul de consiliere s-a derulat de-a lungul unui semestru şcolar (2009-2010) cu

şedinţe săptămânale fiind create trei grupe de consiliere două pentru precontemplatori (2x14) şi o

grupă cu contemplatori (n=15). În cadrul acestor şedinţe au fost dezbătute teme propuse în

programul de intervenţie iar elevii de regulă au primit sarcini pentru întâlnirea următoare (de

automonitorizare comportamentală, de dezbatere a credinţelor şi miturilor legate de fumat,

crearea de postere pe diferite teme legate de fumat, materiale informative etc.)

'Consilierea s-a bazat pe dinamica grupului iar întâlnirile s-au realizat prin respectarea

unor serie de reguli (reguli ale grupului) clare stabilite împreună.

La începutul programului au fost aplicate probele: de dependenţă, scala Beck, scala

proceselor schimbării, cea a autoeficacităţii şi scala balanţei decizionale. La sfârşitul

programului aceste probe au fost reaplicate cu scopul de a evidenţia eventualele diferenţele

între grupele investigate. Probele care evidenţiază eficienţa programului, şi au fost aplicate

ambelor grupe (experimentală si de control) sunt: stadiul schimbării, proba de dependenţă,

balanţa decizională, şi autoeficacitatea.

4.4. PROGRAM DE CONSILIERE PRIVIND RENUNŢARE LA FUMAT

I. Nu se gândeşte să renunţe (stadiul de precontemplare)

Obiective:

Să ajute elevii să reflecte asupra comportamentului de fumător

Să analizeze impactul fumatului asupra vieţii elevilor şi adolescenţilor

Stabilim conexiunea între afecţiunile care pot fi cauzate de fumat şi propriul

lui comportamente de fumător

53

Să ofere mesaje personalizate

Să încurajeze elevii să păstreze camera sau casa fără să fumeze

Să furnizeze material educaţionale relevante

II. Se gândeşte să renunţe (stadiul de contemplaţie)

Obiective:

Creşterea motivaţiei de a renunţa

Să ofere sprijin elevilor;

Să ofere răspunsuri la preocupările şi îngrijorările legate de renunţarea la

fumat

(avantajele şi dezavantajele renunţării la fumat)i

Furnizarea de material elevilor.

III. Elevul pregătit să renunţe (stadiul de preparatie)

Obiective:

Să ajutăm elevii să găsească alternative adecvată

Evaluarea nivelului de dependenţă, istoria încercărilor trecute de renunţare la

fumat;

Discuţii despre alţi fumători de acasă sau de la şcoală

Strategii de suport:

Oferire de suport şi de îndrumare optimistă;

Încurajarea elevilor de a cere ajutorul familiei, prietenilor;

Asigurarea elevilor că alunecarea şi recăderile sunt normale;

Strategii comportamentale:

Discutarea experienţelor anterioare de renunţare la fumat şi ce

putem învăţa din aceste recăderi;

54

Ajutarea elevilor în recunoaşterea barierelor în renunţarea la

fumat, al factorilor declanşatori - inclusiv cogniţiile negative - şi

modalităţi de a le evita;

Recomandarea exerciţiului fizic şi avantajele acesteia;

Încurajarea elevilor să aplice să practice strategiile de renunţare

convenite

Încurajarea şi asistarea fixării unei date pentru renunţare

Informarea elevilor referitor la simptomatologia renunţării

(disforie, depresie, insomnia, iritabilitate, frustrare, mânie sau

anxietate, dificultăţi de concentrare, oboseală, apetit alimentare

exagerat).

Discuţii despre tentativele anterioare de renunţare la fumat şi

oferirea de strategii adecvate pentru renunţarea la fumat

(farmacologice, nonfarmacologice)

Furnizarea de materiale semnificative elevilor şi implementarea

unei strategii de prevenire a recăderilor

IV. Elevii care au renunţat la fumat (stadiul acţionai şi de

menţinere)

Obiective:

Felicitarea elevului pentru efortul depus pentru renunţarea la fumat;

Încurajarea şi elaborarea împreună cu elevii a unui sistem de autorecompensare şi de

utilizarea a cogniţiilor sau a gândirii pozitive;

Să se acţioneze suportiv în vederea susţinerii eforturile de menţinere a renunţării la

fumat

Strategii comportamentale:

Consiliere privind strategiile de coping pentru simptomele de renunţare (sevraj),

impulsuri sau factori de declanşare a nevoii de fumat;

55

Consiliere privind strategiile de prevenire a recăderilor

Reevaluarea posibilităţii utilizării de preparate farmacologice dacă este cazul

Planificarea unei strategii de prevenire a recăderilor - cu întâlniri ordinare sau

extraordinare de folow-up dar şi contacte telefonice programate şi planificate

4.5. MANAGEMENTUL RECĂDERILOR

Majoritatea fumătorilor care renunţă la fumat experimentează câteva recăderi înainte de a

atinge un succes pe termen lung. Explicăm elevilor că recăderile şi oportunitatea învăţării de

tip încercare-eroare nu reprezintă semnul unui eşec. Chiar dacă simptomele sevrajului, trec riscul

recăderii rămâne ridicat mai ales datorită tentaţiilor, situaţiilor sociale sau altor factori declanşatori

Factori asociaţi frecvent cu recăderile:

consumul de alcool; dispoziţie emoţională negativă ; alţi fumători în locuinţă sau familie;

simptome de sevraj intense.

expunerea la situaţii cu risc ridicat (situaţii sociale, dispute şi alte surse de stes)

restricţii alimentare (dietă)

suport redus pentru renunţarea la fumat

probleme farmacologice (subdoza, supradozaj, efecte secundare, întrerupere prematură

a tratamentului etc.)

utilizarea recreaţională a unor subs

Strategii pentru evitarea recăderilor:

încurajarea elevilor să identifice situaţii tentante pentru fumat şi planificarea unor

strategii de a le face faţă

reframing-ul greşelilor ca oportunităţi de învăţare nu de eşec

managementul stresului - învăţarea unor tehnici de relaxare, reeducare respiratorie

adoptarea unui stil de viaţă echilibrat prin intermediul căreia presiunile (grupului),sa

nu aibă influenţă încurajarea controlului greutăţii prin alimentaţie echilibrată şi exerciţiu fizic

Controlul greutăţii si exerciţiul fizic

56

Problematica greutăţii corporale poate fi una din principalele bariere în menţinerea

deciziei de renunţare la fumat. Nu se neagă problemele de greutate corporală care pot să apară şi

nu limităm îngrijorările legate de această problem.

Obiective:

să furnizăm comportamente alternative pentru controlul greutăţii corporale

să conştientizăm necesitatea unei alimentaţii echilibrate

Aspecte de discutat:

nu este o relaţie semnificativă între creşterea în greutate şi recădere. De fapt restricţiile

calorice pot creşte riscul de recădere

recomandăm elevilor focalizarea pe efortul de renunţare la fumat concomitent cu

evitarea unui control riguros al greutăţii până în momentul în care autoeficacitatea legată de

menţinerea abstinenţei este suficient de mare;

consiliem elevii în legătură cu faptul că totuşi fumatul determină un control artificial al

greutăţii iar odată cu întreruperea fumatului treptat se va ajunge la controlul natural al

organismului (determinat genetic)

exerciţiul fizic regulat este de natură să conducă la un control natural al greutăţii

corporale concomitent cu facilitarea tendinţelor de menţinere a abstinenţei mai ales când este

asociat cu un program de consiliere cognitiv-comportamentală.

fumătorii cred că au nevoie de un program de control al greutăţii dar cercetările au

arătat că controlul greutăţii nu îmbunătăţeşte rata renunţării la fumat;

discutăm eventual posibilitatea intervenţiei farmacologice care ajută în astfel de situaţii asocierea bupropionei poate să ajute in aceasta situaţie

Depresia

antecedentele depresive pot fi markerul unei dependenţe severe de nicotină

fumătorii depresivi pot avea succese minore în renunţarea la fumat

în perioada de abstinenţă şi de sevraj poate să se manifeste o accentuare a

simptomatologiei depresive acesta conducând la risc ridicat de recădere

trebuie intervenit asupra simptomelor depressive

57

4.5.1. Strategia balanţei decizional

Avantajele şi dezavantajele renunţării la fumat

Cu scopul de a dezvoltarea motivaţia pentru renunţare la fumat, cerem copiilor, elevilor

să identifice pe o diagrame special creată pentru aceasta avantajele şi dezavantajele renunţării la

fumat. Această abordare creează posibilitatea de a evidenţia în mod personalizat aceste

avantaje şi dezavantaje în contextul balanţei decizionale (de tip costuri şi beneficii), acest demers

fiind esenţial în conceptualizarea transteoretică a renunţării la fumat.

Într-o diagramă de balanţă decizională special dedicată acestei activităţi elevii înregistrează

personalizat avantajele şi dezavantajele renunţării.

1. BALANŢA DECIZIONALĂ PENTRU FUMAT:

Avantajele: reduce tensiunea psihică

creşte capacitatea de concentrare

controlează apetitul alimentar

dezvoltă plăcerea şi starea de relaxare

furnizează oportunităţi de interacţiune socială

Dezavantaje: Imediate:

creşte ritmul respirator datorită scăderii cantităţii de aer inhalată

înrăutăţeşte astmul bronşic

risc pentru sarcină, infertilitate, impotenţă

apare tusea tabagică (datorită creşterii secreţiilor),creşte nivelul de zahăr din sânge

provoacă insomnii, scade acuitatea vizuală pe timp de noapte

Pe termen lung:

scade capacitatea excretorie a rinichilor şi deci scade capacitatea organismului de a

elimina toxinele

risc crescut pentru infarct miocardic şi atac cerebral;

58

cancer pulmonar şi alte cancere, BPOC

tulburări ale circulaţiei sangvine periferice

Ambientale:

creşterea riscului de cancere şi boli cardio-vasculare pentru membrii familiei

creşterea incidenţei copiilor fumători în familii de fumători

rată crescută a morţii subite infantile; astm infantil;infecţii respiratorii recurente la copii

risc crescut pentru incendii

2. BALANŢA DECIZIONALA PENTRU RENUNŢAREA LA FUMAT

Avantaje:

longevitate şi sănătate crescut, creşterea calităţii vieţii.,economii

creşterea performanţelor în activităţi sportive şi de loisir

un miros mai plăcut al casei, al maşinii, hainelor, al gurii, şi respiraţiei

modele pozitive pentru copii ;copii mai sănătoşi

evitarea adicţiilor

Dezavantaje:

simptome de sevraj

reacţii de mâhnire

pierderea prietenilor apropiaţi

plictiseală

absenţa pauzelor furnizate de fumat

pierderea prietenilor fumători şi activităţilor plăcute relaţionale cu comportamentul de

fumător

câştig în greutate

59

CAPITOLUL VREZULTATELE CERCETĂRII

5.1. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE

Obiectivul principal al prezentei lucrări este cel de a demonstra că o abordare

transteoretică a problemei renunţării la fumat la elevii adolescenţi este mai eficientă decât

abordarea clasică din prisma curriculum-ului şcolar (pentru consilieri şi diriginţi). Adaptarea

obiectivelor consilierii stadiului schimbării în care se află elevul este o necesitate

fundamentală şi este caracteristica esenţială a modelului transteoretic. Sigur că, o abordare

psihoterapeutică poate fi absolut necesară în unele cazuri, chiar o abordare combinată cu

intervenţia psihofarmacologică (cum s-a văzut în prima parte a lucrării).

60

Prezenta lucrare s-a orientat spre o intervenţie de consiliere şcolară sau cum mai este

numit de literatura anglo-saxonă „school based program".

Mai întâi am dorim să analizăm rezultatele probelor specifice modelului transteoretic pe

care ne-am bazat în elaborarea programului de intervenţie.

Situaţia subiecţilor, în ceea ce priveşte stadiul în care se află a fost deja prezentată în

partea de metodică a cercetării.

Pentru noi prezintă un interes deosebit situaţia proceselor schimbării întrucât acestea

pot constitui şi un „ghid de intervenţie" în procesul renunţării la fumat. Pe lângă celelalte

aspecte investigate procesele schimbării ne furnizează o „radiografie" a strategiilor şi a

dificultăţilor întâmpinate de elevi în procesul de întrerupere a adicţiei.

Tabelul 1. Indicii descriptivi pentru cele două categorii de procese ale schimbării

Paired Samples Statistice

Mean N Std. Deviation Std. Error Mean

Pair

COMP 1

EXPER

53.49 69.44

43 43 9.111 5.616 1.389 .856

Dar ce este mai important, se observă o deficienţă la nivelul proceselor comportamentale

în sensul că acestea prezintă în medie nivele mai reduse comparativ cu procesele

experienţiale

(t= | 11,871 |, p<0.001). Aceasta este oarecum explicabil prin faptul că, nivelul

experienţial depinde în mare parte de nivelul de informare a elevilor.

61

-

l precontemplare • contemplare • preparare

Figura 1. Prezentarea proceselor schimbării în funcţie de stadiul în care se află

Se pare că avem de a face cu una dintre marile deficienţe ale programelor de intervenţie clasice,

care pornind de la clasificarea dihotomizată a subiecţilor (fumători-nefumători) se adresează fumătorilor

sau adolescenţilor ca şi cum aceştia ar fi în stadiul acţionai ignorând caracteristicile elevilor din

stadiile inferioare şi mai ales „furnizând" doar informaţii,aceasta rezultând din figura 1 unde se poate

analiza distribuţia proceselor schimbării în funcţie de stadiul în care se află elevii.

Si la nivelul mass-mediei sunt numeroase campanii de combatere a consumului de tutun dar cu

toate acestea încasările producătorilor de tutun cresc vertiginos, iar numărul de adolescenţi şi

preadolescenţi care fumează este îngrijorător de mare.

-

62

, control post control pre experimentala post

.experimentala prepretontcntpfore

contemplarepreparare

l experimentala pre • experimentala post • control pre • control post

Figura 2.. Distribuţia subiecţilor din cele două eşantioane (experimentală şi de control) în

funcţie de stadiile schimbării

Astfel programul nostru de intervenţie a vizat consecvent şi procesele comportamentale,

fiecare temă abordată fiind corelată cu o strategie comportamentală alternativă opusă celei existente,

deseori luând forma trainingului în jocurile de rol utilizate.

Nivelul cel mai redus al proceselor schimbării se înregistrează la managementul

întăririlor, în cadrul programului nostru am vizat acest aspect, învăţarea elevilor să-şi

autorecompenseze succesele şi victoriile realizate.

In continuare vom analiza comparativ rezultatele obţinute de elevii din lotul experimental

şi cel de control în cele două etape ale măsurării (pretest şi posttest).

In figura 2 prezentăm comparativ stadiile schimbării în care se află subiecţii investigaţi

de noi în cele două momente ale măsurării (pretest şi posttest). Se poate observa din figura

prezentată că în cazul grupei experimentale a avut loc o avansare a unui număr de subiecţi

de la stadii inferioare la stadii superioare neînregistrându-se regresii la stadii anterioare, în

contrast în cazul grupului de control care nu a participat la program au avut loc unele progrese dar

şi multe cazuri de regres la stadii inferioare.

Pentru a vedea dacă diferenţele constatate sunt semnificative am apelat la analiza

diferenţelor între medii, în tabelul 2 prezentăm rezultatele acestei analize pentru diferenţele

la nivelul grupului experimental (pretest şi posttest). Constatăm că diferenţa dintre măsurarea

pretest şi postest este semnificativă statistic Z= | 3,00 | la p<0.003. în aceste condiţii putem

respinge ipoteza nulă şi să admitem ipoteza specifică constatând că efectul principal evidenţiat se

datorează intervenţiei realizate şi nu altor factori aleatori.

63

Tabelul 2. Testul diferenţelor între medii pentru stadiile schimbării (pretest-posttest) la

lotul experimental (Wilcoxon)lotul

Test StatisticiSTADpost -STADpre

ZAsymp. Sig. (2-tailed)

-3.0003 .003

3- Based on negative

ranks. b. Wilcoxon

Signed Ranks Test

În tabelul 3 constatăm că diferenţele la lotul de control nu sunt semnificative statistic,

însemnând că din acest punct de vedere intervenţia clasică la nivelul clase nu a produs

modificări semnificative sub aspectul stadiilor în care sunt subiecţii.

Concluzia pe care o putem desprinde din aceste date este că, intervenţia propusă de noi a

determinat modificări semnificative, din punct de vedere statistic la nivelul stadiilor schimbării

în etapa posttest. Astfel că au existat elevi care au progresat în urma intervenţiei realizate spre

stadii superioare, cei mai mulţi au progresat de la stadiul precontemplator la stadiul de

contemplare şi de pregătire.

Aceasta denotă ineficienţa programelor clasice de intervenţie la nivelul şcolii care

sunt concepute fie pentru prevenţia primară, şi astfel nu are efect asupra elevilor fumători, fie

că sunt concepute astfel încât se adresează doar subiecţilor din stadiul de acţiune ignorând

caracteristicile subiecţilor din stadiile inferioare, în acest fel programele şcolare destinate

renunţării la fumat sunt practic ineficiente la elevii aflaţi în stadiile precontemplator şi

contemplator. Programul propus de aoi se pliază mai bine pe caracteristicile şi nevoile elevilor

fumători din aceste stadii. Am observat în cazul analizei proceselor schimbării deficienţele şi

dificultăţile cu care se confruntă aceşti elevi sub aspectul proceselor comportamentale.

Tabelul 3. Testul diferenţelor între mediile grupului de control pentru stadiile schimbării

(Wilcoxon )

Test Statistics"

STADpost -STADpre

2 Asymp. Sig. (2-tailed) -1.7323 .083

64

a- Based on negative

ranks. b. Wilcoxon Signed

Ranks Test

În continuare analizăm evoluţia dependenţei de nicotină, cu scopul de a vedea dacă

programul de intervenţie a avut efect în ceea ce priveşte dependenţa percepută pe subiecţi

evaluată cu mFTQ.

În tabelul 4 putem constata că în ceea ce priveşte diferenţele la nivelul grupului

experimental analiza de variantă ANOVA ne relevă o diferenţă semnificativă statistic (F7,35=3.972

la p<0.003) ceea ce ne permite respingerea ipotezei nule si admiterea ipoteze specifice conform

căreia diferenţa constatată se datorează unui efect principal şi anume intervenţia de

consiliere realizată.

Tabelul 4. Rezultatele analizei de variantă ANOVA la grupa experimentală (pr e test şi

posttest - dependenţă de nicotină)

ANOVA Table

Sum ofSquare Means df Square F Sig.

mFTQpost * Between (Combine mFTQpre Groups d)

92.575 7 13.225 3.972 .003

Within Groups 116.542 35 3.330

Total 209.116 42

A

În tabelul 5 prezentăm indicele ANOVA şi pentru grupul de control, unde de asemenea

am constatat diferenţe, dar în sensul creşterii (tendinţă) dependenţei de nicotină. Indicele de

semnificaţie F este în acest caz este însă unul nesemnificativ statistic (F7,22=1.269 la p>0.10)

Tabelul 5. Rezultatele analizei de variantă ANOVA la grupa de control (pretest şi posttest

–dependenţă de nicotină)

ANOVA

mFTQpostSum of

Square Means df Square F Sig.

65

Between Groups

252.976 8 31.622 1.269 .310

Within Groups .000 33 .000

Total 252.976 41

Acest rezultate ne arată faptul că abordarea tradiţională, şcolară a întreruperii fumatului

nu are influenţă asupra adolescenţilor fumători ci dimpotrivă efectul în cazul grupului de control

este unul invers în sensul creşterii dependenţei. Abordarea tradiţională, a consilierii

educaţionale este predominant declarativă (informaţională) iar elevii aflaţi în stadiile

precontemplator şi contemplator au nevoie de un program pentru renunţarea la fumat, axat

de dezvoltarea de abilităţi de a înfrunta tentaţiile (predominant procedurală), simptomele de

sevraj etc.

În ceea ce priveşte autoeficacitatea datele obţinute (tab.6)sunt condensate putem

constata că la nivelul grupei experimentale există diferenţe notabile în timp ce la grupa de

control diferenţele sunt foarte mici.

Tabelul 6. Rezultatele analizei de variantă ANOVA pentru diferenţele mediilor

autoeficacităţii la grupa experimentală

ANOVA

autoeficpostSum of Squares

df Mean Square F Sig.

Between Groups

Within Groups

Total

2552.876

1315.914

3868.791

16 26 42 159.555

50.612

3.153 .005

În tabelul 6 prezentăm rezultatele analizei de variantă la nivelul grupei experimentale care confirmă faptul că diferenţele sunt seminificative statistic ( F=3.153,p=0.005).

În ceea ce priveşte diferenţele (tabelul 7) la nivelul grupului de control, constatăm că

acestea sunt nesemnificative statistic (F=1.065, p=0.442) iar în etapa posttest se observă chiar

o tendinţă de scădere a autoeficacităţii.

Tabelul 7. Rezultatele analizei de variantă ANOVA pentru diferenţele mediilor

autoeficacităţii la grupa de control

ANOVA

autoeficpost

66

Sum of Squares

df Mean Square F Sig^

Between Groups

Within Groups

Total

264.392

599.727

864.119

12 29

41

22.033 20.680 1.065 .422

Tabelul 8.. Matricea de corelaţii între simptomele depresive şi variabilele investigate

Correlations

afectivm Bpros Bcons situaţii negativ habitual/p

bdi FTQpre Pre Pre sociale a oftabdi Pearson Correlation

1 .575* -.228* .140 -.185 -.250* -.234*

Sig. (2-tailed) .000 .036 .201 .090 .021 .031N 85 85 85 85 85 85 85mFTQpre Pearson Correlation

.575* 1 -.311* .371* -.181 -.250* -.230*

Sig. (2-tailed) .000 .004 .000 .097 .021 .034

N 85 85 85 85 85 85 85

BprosPre Pearson Correlation

-.228* -.311* 1 .379* .015 -.051 -.019

Sig. (2-tailed) .036 .004 .000 .893 .643 .865

N 85 85 85 85 85 85 85

BconsPre Pearson Correlation

.140 .371* .379* 1 .015 .014 .018

Sig. (2-tailed) .201 .000 .000 .892 .896 .867

N 85 85 85 85 85 85 85

situaţii Pearson sociale Correlation

-.185 -.181 .015 .015 1 .927* .940*

Sig. (2-tailed) .090 .097 .893 .892 .000 .000

N 85 85 85 85 85 85 85

afectiv Pearson negativa Correlation

-.250* -.250* -.051 .014 .927* 1 .957*

Sig. (2-tailed) .021 .021 .643 .896 .000 .000

N 85 85 85 85 85 85 85

habitual/pof Pearson ta Correlation

-.234* -.230* -.019 .018 .940* .957* 1

Sig. (2-tailed) .031 .034 .865 .867 .000 .000

N 85 85 85 85 85 85 85

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

În continuare vom analiza implicaţiile nivelului de depresie asupra variabilelor

investigate. Se poate observa în tabelul 8 un indice de corelaţie puternic semnificativ între

simptomele depresive măsurate cu chestionarul Beck şi nivelul de dependenţă estimat cu

FTQ (r=0.575, p<0.001) ceea ce înseamnă că, în eşantionul investigat, nivelelor ridicate de

depresie se asociază nivele ridicate ale dependenţei de nicotină. Această tendinţă a fost relevată

în prima parte a lucrării când au fost analizate unele date prezentate în literatura de specialitate

care relevau această tendinţă şi anume că la pacienţii depresivi pot să apară adicţii mai severe

67

concomitent cu dificultăţi în ceea ce priveşte întreruperea consumului (Prochaska et al. 1998b).

Ei se pot focaliza datorită gândirii negative asupra dezavantajelor renunţării la fumat.

În tabelul 8 mai prezentăm interacţiunea depresiei cu celelalte aspecte investigate de

noi. Astfel constatăm o interacţiune semnificativă între simptomele de tip depresiv şi

avantajele renunţării la fumat din chestionarul balanţei decizionale (r=-0.228, p<0.05) ceea

ce exprimă dificultatea elevilor cu manifestări de tip depresiv de a identifica avantaje ale

renunţării la fumat. Ar fi interesant de văzut dacă această interacţiune se susţine. Cert este că

simptomatologia depresivă interacţionează cu nivelul de dependenţă (pozitiv) şi cu nivele

reduse ale avantajelor în balanţa decizională. Acestea sunt probabil principalele cauza ale

dificultăţii de a renunţa la comportamentul adictiv şi de a accede la stadii superioare ale

schimbării.

Interacţiuni semnificative mai constatăm şi cu autoeficacitatea în sensul că în medie cu

cât nivelul depresiei creşte nivelele autoeficacităţii tind să scadă. Interacţiunile sunt

semnificative mai ale pentru subscalele de afectivitate negativă şi obişnuinţe. Tentaţiile

legate de obişnuinţe şi afectivitatea negativă se pare că tind să afecteze mai mult subiecţii

cu nivele mai ridicate ale depresiei. Tendinţă de corelaţie negativă observăm şi în cazul

situaţiilor sociale dar în acest caz interacţiunea statistică nu atinge pragul critic de semnificaţie

(p mai mare decât 0.05).

mFTQpre mFTQpoit BprosPre BcomPre B|>r<«Post BccMMPost «itoeHcpre autoefkpoit

l depresie redusa • depresie peste medie

68

Figura 3. Diagramă de comparaţie a rezultatelor la probele aplicate în funcţie de nivelul

de depresie

În figura 3 prezentăm rezultatele la proba aplicată pe întregul eşantion în faza pretest

şi posttest în funcţie de nivelul de depresie, constatând că toate diferenţele sunt semnificative

statistic.

Se pare că, într-adevăr depresia influenţează negativ toate aspectele investigate: nivelul

de dependenţă, perceperea avantajelor şi dezavantajelor schimbării şi la nivelul

autoeficacităţii percepute. Ceea ce ni separe relevant este faptul că, aceste diferenţe sunt

semnificative şi în ceea ce priveşte etapa posttest, în sensul că rezultatele subiecţilor cu note

depresive sunt mai reduse în medie.

Nivelele crescute ale depresiei sunt asociate cu nivele crescute ale dependenţei de nicotină şi

datorită faătului că programul de intervenţie nu s-a centrat pe simptomatologia depresiei . Testul de

semnificaţie t (prelucrat în SPSS ) confirmă semnificaţia diferenţelor.

CAPITOLUL VI

CONCLUZII ŞI LIMITE

6.1.CONCLUZII

Rezultatele cercetării confirmă ipotezele avansate în partea de metodologie a cercetării şi

anume că:

Se observă o deficienţă la nivelul proceselor comportamentale în sensul că acestea

prezintă în medie nivele mai reduse comparativ cu procesele experienţiale.

69

Sub aspectul proceselor schimbării am observat o corelaţie a acestora cu stagiul

schimbării, în sensul că cu cât se avansează în stagiile superioare cu atât aceste procese ale

schimbării sunt mai intens utilizate, ajungându-se ca în stadiul de pregătire de exemplu să

fie deja utilizate şi procesele comportamentale care sunt deficitare în stadiile inferioare;

Intervenţia propusă de noi a determinat modificări semnificative, din punct de vedere

statistic la nivelul stadiilor schimbării în etapa posttest. Astfel că au existat elevi care au progresat

în urma intervenţiei realizate spre stadii superioare, cei mai mulţi au progresat de la stadiul

precontemplator la stadiul de contemplare şi de pregătire. Concomitent, în cazul lotului de

control au fost semnalate diferenţe nesemnificative statistic înregistrându-se chiar şi unele

recăderi spre stadii inferioare;

Se constată în urma intervenţiei de consiliere o tendinţă de scădere a dependenţei de

nicotină (evaluate cu mFTQ) la grupul experimental concomitent cu o tendinţă opusă, de

creştere a acestei dependenţe la lotul de control. Aceasta înseamnă că intervenţia noastră

ţintită în funcţie de caracteristicile stadiilor precontemplatori şi contemplatori a condus la

eforturi din partea subiecţilor investigaţi de a reduce consumul de tutun aspect evidenţiat în

acest context de scăderea semnificativă a nivelului de dependenţă, în cazul lotului martor

(control) acest lucru nu s-a realizat, subiecţii nu au fost suficient de motivaţi pentru a produce

schimbări comportamentale motiv pentru care se înregistrează în medice chiar o creştere a

acestei dependenţe;

Se constată că în urma intervenţiei realizate, la grupul experimental a avut loc în

medie o creştere semnificativă a nivelelor de autoeficacitate percepută relativ la competenţa

sau abilitatea personală de a renunţa la fumat. Această creştere este semnificativ mai mare la

lotul experiemental, comparativ cu lotul de control unde am constatat chiar o tendinţă

(nesemnificativă statistic totuşi) de scădere a acestei autoeficacitati

Rezultatele noastre au relevat o corelaţie puternic semnificativă între simptomele

depresive masurate cu chestionerul Beck şi nivelul de dependenţă estimat cum FTQ,ceea ce

inseamnă că,la nivelul eşantionului investigat ,nivelelor ridicate de depresie se asociază nivelele

ridicate ale dependenţei de nicotină.. Această concluzie este în concordanţă cu unele date din

literatura de specialitate unde se apreciază că depresia este un factor agravant al dependenţei de

substanţe;

70

Depresia (notele sau simptomele depresive) influenţează negativ toate aspectele

investigate: nivelul de dependenţă, perceperea avantajelor şi dezavantajelor schimbării şi

nivelul autoeficacităţii percepute. Elevii cu simptome depresive mai accentuate au dificultăţi în

identificarea avantajelor schimbării (la chestionarul balanţei decizionale) dar şi nivele mai

reduse ale autoeficacităţii percepute comparativ cu elevii nondepresivi;

S-a confirmat ipoteza conform căreia elevii cu simptomatologie depresivă prezintă

în medie rezultate mai slabe în urma intervenţiei propuse comparativ cu elevii sau subiecţii

nondepresivi. Deci fumătorii cu simptome depresive nu numai că pot dezvolta dependenţe

mai intense sunt şi mai „rezistenţi" la programul de intervenţie propus în sensul că progresează

mult mai anevoios comparativ cu ceilalţi;

6.2.LIMITE

Datele noastre denotă ineficienţa programelor clasice de intervenţie la nivelul şcolii

care sunt concepute fie pentru prevenţia primară, şi astfel nu are efect asupra elevilor fumători,

fie că sunt concepute astfel încât se adresează doar subiecţilor din stadiul de acţiune

ignorând caracteristicile subiecţilor din stadiile inferioare, în acest fel programele şcolare destinate

renunţării la fumat sunt practic ineficiente la elevii aflaţi în stadiile precontemplator şi

contemplator. Programul propus de noi se pliază mai bine pe caracteristicile şi nevoile elevilor

fumători din aceste stadii. Am observat în cazul analizei proceselor schimbării deficienţele şi

dificultăţile cu care se confruntă aceşti elevi sub aspectul proceselor comportamentale motiv

pentru care centrarea pe procesele comportamentale ar trebui să constituie obiective majore al

oricărei proiect de intervenţie.

În situaţii mai severe se poate apela la psihologul clinician şi la medicul psihiatru pentru o

abordare cognitiv-comportamentală şi psihofarmacologică a cazului, consilierul şcolar

putând interveni prin consiliere suporţi vă şi foarte important monitorizarea cazului, în

aceste situaţii activitatea în echipă este absolut necesară iar în cazul în care este posibil se va

încerca şi implicarea părinţilor în acest proces.

Rezultatele obţinute ne arată pe de-o parte faptul că abordarea tradiţională, şcolară a

întreruperii fumatului nu are influenţă asupra adolescenţilor fumători. Dimpotrivă efectul în cazul

grupului de control este unul invers în sensul creşterii dependenţei pentru că elevii nu au suficientă

71

motivaţie pentru a renunţa, şi supoziţia că informaţia ar putea să influenţeze pozitiv în sensul

adoptării unui comportament sanogen - de renunţare la fumat - nu se poate susţine. Toată

lumea cunoaşte, chiar şi elevii, faptul că tutunul este dăunător dar asta nu este suficient pentru a

produce o schimbare.

Datele obţinute confirmă faptul că depresia (simptomele sau notele depresive) este un

factor agravant al comportamentului tabagic, în sensul că în etapa pretest şi posttest depresia se

pare că influenţează atât nivelul de dependenţă cât şi toţi factorii renunţării la fumat investigaţi

atât în situaţia eşantionului în ansamblu cât şi la nivelul grupului experimental.

Programul de consiliere propus nu s-a centrat deloc pe simptomatologia depresivă,

măsurătorile realizate având doar ca scop de comparaţie. Credem că o intervenţie

(psihoterapeutică sau farmacologică) realizată de specialişti, orientată şi pe simptomatologia

depresivă ar reduce semnificativ aceste diferenţe dintre cele două categorii de elevi (depresivi şi

nondepresivi).

Concluzia finală este că, conform datelor obţinute de noi ar fi necesară o schimbare

de strategie în prevenţie şi întreruperea comportamentului tabagic la elevi, renunţarea la

strategia informativă (declarativă) şi abordarea unei strategii formative (procedurale) care

să dezvolte abilităţi de rezistenţă în faţa presiunii grupului, în faţa tentaţiilor, de

comunicare asertivă, de înlocuire a comportamentului patogen cu unul sanogen incompatibil cu

prima dar cu aceiaşi funcţie (David, 2006).

__________________________ EVALUAREA FINALĂ:

În scopul estimării evoluţiei (modificării) atitudinilor, comportamentelor şi

abilităţilor elevilor incluşi în program readministrăm probele de evaluare. Se va cere de

asemenea fiecărui subiect să elaboreze o fişă de impresii în care la final să exprime într-o singură

frază părerea proprie despre consumul de tutun şi consumatori.

72

BIBLIOGRAFIE

Baban, A., (2001). Consiliere Educaţională, Ed. Psinet, Cluj-Napoca

Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavior change.

Psychological Review, 84, 191-215.

Bandura, A. (1982). Self-efficacy mechanism in human agency. American Psychologist,

37, 122-147.

73

DiClemente, CC (1981). Self-efficacy and smoking cessation maintenance: A preliminary report. Cognitive Therapy and Research, 5, 175-187.

Mih, V., Mih, C (2005). Managementul clasei: perspective şi modalităţi de

prevenţie a problemelor comportamentale ale elevilor. Rev. Educaţia 21.

Mih, V., Bozdog, C. (1999). Modificări cognitiv-comportamentale aplicate în

şcoală. Ed. Universităţii Tehnice Cluj-Napoca.

Mih, V., (2005) Consiliere Şcolară, note de curs.

Mitrofan , I ., (2003 ) – Terapia toxico dependenţei

Neculau ,A. (coord) ,De Vissecher , P. ( 2001) – Dinamica grupurilor , Ed. Polirom ,Iaşi

Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor, M., (2004). Cum să ne

dezvoltăm un stil de viaţă sănătos ?. Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE)

Prochaska, J. O., DiClemente, C. C., Velicer, W. F., & Rossi, J. S. (1993). Standardized,

individualized, interactive and personalized self-help programs for smoking cessation. Health

Psychology, 12, 399-405.

Prochaska, J. O., Velicer, W. F., DiClemente, C. C., & Fava, J. L. (1988).

Measuring the processes of change: Applications to the cessation of

smoking. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 56, 520-528.

Velicer, W. F., Fava, J. L. Prochaska, J. O., Abrams, D. B., Emmons, K. M., & Pierce, J.

(1995). )istribution of smokers by stage in three representative samples. Preventive Medicine, 24:

401-411.

Velicer, W. F., Rossi, J. S., Ruggiero, L., & Prochaska, J. O. (1994). Minimal interventions

apropriate for an entire population of smokers. In R. Richmond (Ed.), Interventions for smokers:

n internaţional perspective. Baltimore: Williams & Wilkins, (p. 69-92, 3, 347-355, 111, 23-41).

74

ANEXA I DEPENDENŢA DE NICOTINĂ (mFTQ)

DEPENDENŢA DE NICOTINĂ

1. Câte ţigări fumezi pe zi ?• Peste 26 pe zi 2• între 15-25 l• între 1-15 0• Mai puţin de l pe zi 0

2. Inhalezi fumul (tragi în piept) ?• Totdeauna 2

75

• Foarte des l• Rar l• Niciodată 0

3. La cât timp de la trezire fumezi prima ţigară• în primele 30 de min 2• în mai mult de 30 min dar înainte de amiază 0• După amiază 0• Seara 0

4. La care dintre ţigări ţi se pare că este cel mai greu să renunţi• La prima ţigară de dimineaţă l• La oricare alta înainte de amiază 0• La oricare alta de după amiază 0• La oricare alta seara 0

5. Ţi se pare dificil să te abţii să nu fumezi în locuri nepermise (biserică, bibliotecă, cinema)?• Da, foarte dificil l• Da, intr-un fel dificil l• Nu, de regulă nu 0• Nu, deloc 0• Nu 0• Da l

6. Fumezi chiar dacă eşti aşa de bolnav încât stai mare parte a zilei în pat ?• Da, întotdeauna l• Da, frecvent l• Nu, de regulă nu 0• Nu, niciodată 0

7. Fumezi mai frecvent în primele 2 ore de la trezire decât în restul zilei ?• Da l• Nu 00-2 - dependenţă foarte redusă de nicotină 3-5 - dependenţă medie sau moderată

6 + dependenţă puternică 13 max ANEXA II

SCALA BALANŢEI DECIZIONALE

Următoarele afirmaţii reprezintă diferite opinii despre fumat. Vă rugam să evaluaţi pe o scală de

cinci puncte importanţa fiecărei afirmaţii pentru decizia dumneavoastră de a fumat:

1. = neimportant2. = puţin important3. = moderat important4. = foarte important5. = extrem de important

76

1. Este plăcut să fumezi ţigări2. Fumatul meu afectează sănătatea celorlalţi3. îmi place imaginea de fumător de ţigări4. Cei apropiaţi mie vor suferi dacă mă voi îmbolnăvi din cauza fumatului.5. Sunt mai relaxat şi mai agreabil când fumez.6. Din cauză că continui să fumez, ştiu că unii gândesc că sunt prea lipsit de caracter pentru a

renunţa.7. Dacă încerc să renunţ la fumat, voi fi mai iritabil şi voi crea necazuri înjur.8. Fumatul ţigărilor este riscant pentru sănătatea mea.9. Familia şi prietenii mă apreciază mai mult când fumez şi sunt fericit decât dacă sunt mizerabil

încercând să renunţ.10. Sunt stingher când trebuie să fumez11. îmi place mai mult de mine când fumez12. Fumatul meu deranjează pe alţii13. Fumatul mă ajută să mă concentrez şi să lucrez mai bine14. Lumea crede că sunt nechibzuit pentru că ignor avertizările despre fumat15. Fumatul reduce tensiunea.16. Persoanele apropiate dezaprobă faptul că fumez.17. Continuând să fumez simt că am urmat propria decizie.18. Sunt nechibzuit pentru că ignor atenţionările legate de fumat.19. După ce nu fumez o perioadă mă simt minunat.20. Voi fi mai energic chiar acum dacă nu fumez.

Cotarea:

PROS: 1,3,5,7,9,11,13,15,17,19 (numerele impare)

CONS: 2,4,6,8,10,12,14,16,18,20 (numere pare)

ANEXA III

SCALA PROCESELOR SCHIMBĂRII

Următoarele experienţe pot afecta la unii oameni obişnuinţele de fumat. Gândiţi-vă la experienţe similar pe care le-aţi avut recent sau în ultima lună. Evaluaţi frecvenţa acestor experienţe pa o scală de 5 puncte.

1. = Niciodată2. = Rareori3. = Ocazional4. = Adesea5. = In mod repetat

1. Persoane speciale din viaţa mea mă acceptă în aceeaşi măsură dacă fumez sau nu.

77

2. Văd semne "Fumatul interzis" în clădiri publice. 3. Pot fi deschis cu cel puţin o persoană specială din viaţa mea despre experienţele mele legate de fumat

4. îmi spun că pot alege dacă fumez sau nu.5. în loc să fumez mă angajez în unele activităţi fizice.6. îmi amintesc articole legate de problemele încetării fumatului.7. Am reţinut faptul că locurile publice au secţiuni aparte pentru fumători.

8. îmi amintesc persoane care mi-au furnizat personal informaţii despre beneficiile renunţării la fumat.

9. Iau în considerare faptul că oamenii renunţând la fumat, ajută la progresul lumii.10. Mă gândesc la informaţii din articole sau clipuri publicitare despre renunţarea la fumat.11. îmi amintesc studii despre diferite boli cauzate de fumat.12. Alte persoane din viaţa mea cotidiană încearcă să mă facă să mă simt bine când nu fumez.13. îmi spun că sunt capabil să renunţ la fumat dacă îmi doresc acest lucru.14. 14. Am pe cineva care mă ascultă când simt nevoia să discut despre fumat.15. îndepărtez din casa/camera mea obiecte care îmi aduc aminte de fumat.16. îmi spun că m-am străduit suficient ca să mă ţin departe de ţigări.

17. îmi amintesc informaţii furnizate personal de unele persoane referitoare la modul cum să renunţ la fumat.

18. M-am obligat să nu fumez.19. Mă recompensez când nu fumez.20. Am înţeles faptul că nefumătorii îşi revendică drepturile.21. Am încetat să mă gândesc la faptul că fumatul poluează mediul.22. Aş putea să mă aştept din partea celorlalţi la o recompensă dacă nu fumez.23. Păstrez în jurul meu lucruri care-mi amintesc să nu fumez.24. Consider că societatea se schimbă în sensul favorizării nefumătorilor.25. Devin supărat când mă gândesc la fumat.26. Am descoperit că realizarea altor activităţi cu mâinile este un bun substitut pentru fumat.27. Când sunt tentat să fumez, mă gândesc la altceva.28. Fac altceva în schimbul fumatului atunci când simt nevoia să mă relaxez.29. îndepărtez din spaţiul meu de lucru, obiecte care-mi amintesc de fumat.30. Atenţionările legate de riscurile fumatului pentru sănătate m-au mişcat emoţional.31. Portretizarea dramatică a răului cauzat de fumat m-a afectat emoţional.32. Reacţionez emoţional la atenţionări legate de fumat.33. Sunt recompensat de alţii dacă nu fumez34. Analizez opinia că fumatul poate fi dăunător mediului.35. Reevaluez faptul că mulţumirea de sine include schimbarea obişnuinţei de a fuma.

36. Sunt conştient de faptul că fumatul contravine cu autoaprecierea mea de persoană grijulie şi responsabilă.

37. Pun în jurul căminului meu obiecte care să-mi reamintească să nu fumez.38. Dependenţa mea de fumat mă face să mă simt dezamăgit de mine.39. Analizez ideea conform căreia lumea înconjurătoare va fi un loc mai bun dacă nu fumez.40. Am pe cine conta atunci când am probleme cu fumatul.

1. Creşterea conştientizării 6,8,10,172. Autodegajarea 4,13,16,183. Descărcare dramatică 11,30,31,324. Contracondiţionare 5,26,27,28

78

5. Controlul stimulilor 15,23,29,376. Relaţii care ajută 1,3,14,407. Reevaluarea mediulu 9,21,34,398. Degajarea socială 2,7,20,249. Autoreevaluare 25,35,36,3810. Managementul întăririlor12,19,22,33

Subscala proceselor comportamentale: 2, 4, 5, 6,

10. Subscala proceselor experienţiale: 1,3,7, 8, 9.

ANEXA IV

SCALA DE AUTOEFICACITATE

Mai jos sunt prezentate câteva situaţii care determină oamenii să fumeze. Am dori să ştim cum eşti tentat să fumezi în fiecare situaţie. Răspunde te rugăm, respectând următoarea scală pe 5 puncte.

7. = Nu sunt tentat de loc8. = Nu sunt foarte tentat9. = Sunt moderat tentat10. = Foarte tentat11.= Extrem de tentat

1. Intr-un scaun la bar sau la un cocktail unde beau ceva.2. Când doresc o ţigară.

79

3. Când lucrurile nu merg cum îmi doresc şi sunt frustrat4. Cu partenerul sau cu prietenul meu apropiat care fumează.5. Când am dispute sau conflicte cu familia mea.6. Când sunt fericit şi sărbătoresc.7. Când sunt foarte supărat pe cava sau cineva.8. Când experimentez o criză emoţională, ca un accident sau pierderea cuiva foarte drag.9. Când văd pe cineva care fumează şi-i face plăcere.10. La o cafea în timp ce discut şi mă relaxez.11. Când realizez că renunţarea la fumat este o sarcină prea grea pentru mine.12. Când tânjesc la o ţigară.13. Când mă trezesc dimineaţă.14. Când simt că am nevoie de o ridicare de moral.15. Când devin dărâmat de nelinişte vizavi de sănătatea mea şi sunt mai puţin activ fizic.16. Cu prietenii la o petrecere.17. Când mă trezesc dimineaţa şi mă confrunt cu o zi grea.18. Când sunt extrem de deprimat.19. Când sunt extrem de anxios şi stresat.20. Când realizez că nu am fumat o vreme.

Afecte pozitive / situaţii sociale: l, 4, 6, 9, 10, 16 Situaţii afective negative: 3, 5, 7, 8, 18, 19

Situaţii obişnuite / Poftă: 11, 12,13, 14, 15,20

ANEXA V

Tabelul 1. Rezultatele testului t pentru diferenţele mediilor eşantionului experimental şi de control

Independent Samples TestLevene's Test for Equality of Variances

t-test for Equality of Means

F Sig. t df Sig. (2-tailed)

Mean Differen ce

Std. Error Differen ce

95% Confidence Interval ofthe Difference

Lower Upperautodeg Equal aj variances assumed Equal variances not assumed

.023 .881

.636 .636 83 82.977 .527 .527 .508 .508 .799 .799 -1.081 -

1.081

2.097

2.096

80

contraco Equal nd variances assumed Equal variances not assumed

.153 .697

-1 .469 -

1.468

83 82.534 .146 .146 -.968

-.968

.659 .659 -2.278 -

2.279

.343 .344

stimuli Equal variances assumed Equal variances not assumed

.598 .441

-1.485 -

1.482

83 80.613 .141 .142 -.921

-.921

.620 .622 -2.156 -

2.158

.313 .315

relaţii Equal variances assumed Equal variances not assumed

.023 .881

-1.047 -

1.047

83 82.992 .298 .298 -.771

-.771

.736 .736 -2.235 -

2.234

.693 .693

întăriri Equal variances assumed Equal variances not assumed

.048 .827

.490 .490 83 82.789 .625 .625 .403 .403 .821 .821 -1.230 -

1.231

2.035

2.036

descarc Equal are variances assumed Equal variances not assumed

.848 .360

1.813

1.806

83 79.389 .213 .216 1.733

1.733

.616 .618 .508 .50

4

2.959

2.962

reevmed Equal iu variances assumed Equal variances not assumed

1.351 .248

1.465

1.452

83 79.239 .228 .370 3.385

3.385

.619 .621 2.153

2.149

4.618

4.621

degajso Equal c variances assumed Equal variances not assumed

1.758 .189

-1.554 -

1 .566

83 81.535 .191 .186 -3.766 -

3.766

.575 .574 -4.909 -

4.908

-2.623 -

2.625

ANEXA VI

Tabelul 2. Rezultatele testului t pentru diferenţa dintre mediile proceselor comportamentale şiexperienţiale

Paired Samples Test

Paired Differences t df Sig. (2-tailed)

Mean Std. Deviation

Std. Error Mean

95% Confidence Interval of the DifferenceLower Upper

Pair COMP -1 EXPER

-15.953 8.813 1.344 -18.666 -13.241 -11.871 42 .000

81

ANEXA VII

Tabelul 3. Rezultatele testului de semnificaţie t pentru diferenţele dintre mediile probelor investigate în funcţie de nivelul de depresie (pe întreg eşantionul)

Independent Samples Test

Levene's Test for Equality of Variances

t-test for Equality of Means

F Sig. t df Sig. (2-tailed)

Mean Differen ce

Std. Error Differen ce

95% Confidence Interval of the Difference

Lower Upper

82

mFTQpre Equal variances assumed Equal variances not assumed

.349 .556

-5.346 -

5.491

83

82.870

.000 .000 -2.122 -

2.122

.397 .386 -2.912 -

2.891

-1 .333 -

1.353

m Equal FTQpost variances assumed Equal variances not assumed

.905 .344

-6.080 -

6.304

83

81.559

.000 .000 -2.617 -

2.617

.430 .415 -3.473 -

3.443

-1.761 -

1.791

BprosPre Equal variances assumed Equal variances not assumed

1.309 .256

4.814

4.872

83

82.110

.000 .000 6.136

6.136

1.275

1.260

3.601

3.630

8.671

8.642

Bcons Equal Pre variances assumed Equal variances not assumed

.000 .982

-2.538 -

2.534

83

78.868

.013 .013 -3.629 -

3.629

1.430

1.432

-6.473 -

6.479

-.785

-.779

Bpros Equal Post variances assumed Equal variances not assumed

4.031 .048

2.272

2.417

83

71.820

.026 .018 4.311

4.311

1.898

1.784

.537 .75

5

8.086

7.868

Bcons Equal Post variances assumed Equal variances not assumed

4.295 .041

-3.089 -

3.125

83

82.049

.003 .002 -5.411 -

5.411

1.752

1.732

-8.895 -

8.856

-1.927 -

1.966

autoeficp Equal re variances assumed Equal variances not assumed

2.415 .124

3.626

3.460

83

59.380

.000 .001 6.956

6.956

1.919

2.011

3.140

2.934

10.772

10.979

autoeficp Equal ost variances assumed Equal variances not assumed

4.950 .029

3.344

3.259

83

69.198

.001 .002 9.351

9.351

2.797

2.869

3.789

3.628

14.913

15.074

ANEXA VIIITabelul 4. Rezultatele testului de semnificaţie t pentru diferenţele dintre mediile probelor

investigate în funcţie de nivelul de depresie (grupul experimental)

Independent Samples Test

Levene's Test for Equal ty of Variances

t-test for Equality of Means

F Sig. t df Sig. (2-tailed)

Mea n Differen ce

Std. Error Differen ce

95% Confidence Interval of the Difference

Lower Upper

83

mFTQpre Equal variances assumed Equal variances no assumed

2.248 .141

-5.349 -

5.525

41

40.934

.000 .000 -2.123 -

2.123

.397 .38

4

-2.924 -

2.899

-1.321 -

1.347

m Equal FTQpost variances assumed Equal variances no assumed

.206 .652

-5.607 -

5.447

41

33.469

.000 .000 -2.925 -

2.925

.522 .53

7

-3.979 -

4.017

-1.872 -

1.833

BprosPre Equal variances assumed Equal variances no assumed

9.329 .004

5.805

5.398

41

24.883

.000 .000 7.711

7.711

1.328

1.429

5.028

4.768

10.393

10.653

Bpros Equal Post variances assumed Equal variances no assumed

8.941 .005

2.594

2.314

41

18.705

.013 .032 7.985

7.985

3.079

3.451

1.767 .

754

14.202

15.215

Bcons Equal Pre variances assumed Equal variances no assumed

.035 .853

-2.712 -

2.718

41

39.072

.010 .010 -5.715 -

5.715

2.107

2.103

-9.970 -

9.967

-1.460 -

1.462

Bcons Equal Post variances assumed Equal variances no assumed

14.475 .000

-5.239 -

4.806

41

22.636

.000 .000 -9.917 -

9.917

1.893

2.063

-13.739

-14.189

-6.094 -

5.645

autoeficp Equal re variances assumed Equal variances no assumed

1.877 .178

2.607

2.738

41

39.580

.013 .009 7.029

7.029

2.696

2.567

1.583

1.838

12.474

12.219

autoeficp Equal ost variances assumed Equal variances no assumed

17.414 .000

4.045

4.393

41

32.544

.000 .000 13.765

13.765

3.403

3.133

6.892

7.387

20.638

20.143

84