john grisham - mostenitorii

Download John Grisham - Mostenitorii

Post on 02-Apr-2018

318 views

Category:

Documents

18 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    1/226

    Sosise prin serviciul postal tradiional, deoarece Judectorul se apropia de optzecide ani i nu avea incredere ntehnologia modern. Nici mesajele prin e-mail i nici chiar faxurile nu erau pentruel. Nu folosea robot telefonic i, defapt, nu se daduse niciodata in vint dupa convorbirile la telefon. i batea scrisor

    ile, folosindu-se de ambele degete aratatoare, apasnd fara putere cate o clapa. pe rnd, grbovit pestevechea lui masina de scris manuala tip Underwood, pe biroulcu capac rulant, sub portretul lui Nathan Bedford Forrest.Bunicul Judecatorului luptase alturi de Forrest la Shiloh in sud-est, iar pentru el nu exista personaj istoric mai res-pectat. Timp de treizeci i doi de ani, Judecatorul refuzase,discret, sa prezideze procese n data de 13 iulie, ziua de na-tere a lui Forrest.

    Sosise mpreun cu o alta scrisoare, o revista i doua fac-turi, i fusese plasata ca de obicei ln casuta potal a profeso-rului Ray Atlee, la Facultatea de Drept. Atlee o recunoscuse

    imediat, deoarece plicuri ca acela facusera parte din viaa luide cnd ii aducea aminte. Provenea de la tatal sau, barbatulcaruia pina si el ti spunea Judecatorul.

    Profesorul Atlee studie plicul, ntrebndu-se daca ar fitrebuit sa-l deschida imediat ori sa mai atepte. Cu Jude-catorul, nu putea ti niciodata daca aveau sa fie veti bune saurele, dei batrnul se apropia de soroc i vestile bune fuseseratot mai rare. Plicul subire parea sa conina doar o foaie dehrtie, ceea ce n-ar fi constituit o surpriza Judectorul era chib-zuit ln folosirea cuvintului scris, dei, cndva, fusese renumitpentru admonestarile prolixe din sala de judecata

    Scrisoarea avea un scop practic, n privina aceasta nuputea fi nici o indoiala. Judecatorul nu era defel predispusspre flecareli i detesta brfele i trancaneala, att in scris, citi prin viu grai. Ceaiul cu gheata baut mpreuna cu el peveranda insemna o noua rememorare a razboiului de sece-siune, probabil a bataliei de la Shiloh. Avea sa arunce din noutoata vina pentru infringerea Confederaiei pe cizmele stralu-citoare i imaculate ale generalului Pierre G. T. Beauregard,un om pe care l-ar fi urit i n Rai, daca, prin cine tie ceminune, s-ar fi ntlnit acolo.

    Judecatorul nu mai avea mult de trait. Trecuse de sapte-zeci si noua de ani i i se diagnosticase un cancer la stomac.

    Era supraponderal, diabetic i fumator inrait de pipa, avea oinima ubred, care fusese incercata de trei preinfarcte, i eraasaltat de o mulime de boli minore, care-l chinuisera de doua-zeci de ani si care, acum, se pregteau pentru lovitura finala.Durerile erau permanente. n ultima lor convorbire telefo-nica, cu trei saptamini in urma, cind l sunase Ray, deoareceJudecatorul considera ca apelurile interurbane erau jecma-neala curata, glasul batrnului paruse slabit i tensionat. Nudiscutasera nici doua minute.

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    2/226

    Adresa expeditorului era tanata cu litere aurii: ReubenV. Atlee, Judector al Curii de Echitate a districtului 25,Tribunalul inutului Ford, Clanton, statul Mississippi. Raystrecura plicul n revista i porni spre cabinetul sau. ReubenAtlee nu mai detinea funcia de judecator al Curii deEchitate. Electoratul i votase pensionarea cu noua ani naintede termen, o nfrngere amara, din care nu-i mai revenise. nciuda celor treizeci i doi de ani dedicati slujirii cu zel aconcetenilor si, acestia i facusera vnt n favoarea altuiamai tanar, care aparea mereu la radio i TV. Judecatorul refu-zase s participe la campanie. Pretextase ca avea prea mult

    treab i, ceea ce era cu adevrat important, oamenii l cu-noteau bine, iar daca doreau sa-l realeaga, atunci aveau s-ofaca. Strategia sa pruse multora aroganta. Ctigase n Ford,dar fusese fcut praf n celelalte cinci tinuturi.

    Fusesera necesari trei ani pentru a-l scoate din tribunal.Cabinetul sau de la etajul intai scapase dintr-un incendiu ievitase doua renovari. Judecatorul nu ngaduise sa fie atins devopsea ori de ciocan. Cnd, n cele din urma, mai-marii inu-tului il convinseser ca trebuie s plece, daca nu voia sa fieevacuat, varse n cutii de carton dosare i blocnotesuri inutile,alaturi de cari colbuite, acumulate n treizeci de ani, le duse-se acas i le depozitase n biroul sau. Cnd incaperea se

    umpluse, stivuise cutiile pe coridoare, n sufragerie si chiar nholul de la intrare.

    Ray saluta din cap un student aezat pe un scaun pe hol ise opri cteva clipe n faa cabinetului sau, ca sa discute cu uncoleg. Dupa ce intra, incuie ua i aseza corespondena pebirou, n mijloc. i scoase sacoul, l atrna pe spatele uii,pai peste un teanc de cri groase de legislaie care sttea indrum de jumtate de an, apoi si facu promisiunea zilnic dea face ordine in camera aceea.

    ncaperea avea patru metri pe cinci i coninea un birouai o sofa micuta, ambele acoperite cu destule hrtii pentru a-l

    face pe Ray sa par un om foarte ocupat. Nu era deloc aa. nsemestrul de primavara preda o seciune din legislaia antitrust.De asemenea, ar fi trebuit sa scrie o carte, un alt volum mono-ton i anost despre monopoluri, care n-avea sa fie citit denimeni, dar care urma sa-i completeze n mod elegant biblio-grafia. Avea postul garantat, dar, ca toi profesorii seriosi, eracondus de dictonul publici sau pieri" al vieii universitare.

    Se aseza n fata biroului i mpinse hrtoagele ntr-o parte.Plicul era adresat profesorului N. Ray Atlee, Facultateade Drept, Universitatea Virginia, Charlottesville, Virginia.Literele e i o se confundau. De mai bine de un deceniu,maina de scris avea nevoie de o panglica noua. n plus, Jude-

    catorul nu credea nici n utilitatea codurilor potale.

    Iniiala N provenea de la Nathan, prenumele generalului,nsa puini tiau asta. Una dintre certurile lor cele mai nepla-cute fusese legata de decizia fiului de a renuna la Nathan"i de a continua viata doar ca Ray".

    Scrisorile Judecatorului erau expediate intotdeauna peadresa facultii, niciodat la apartamentul fiului sau dincentrul lui Charlottesville. Judecatorului ii plceau titlurile i

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    3/226

    adresele impozante i dorea ca locuitorii din Clanton, chiar ilucratorii de la pota, sa tie ca fiul sau era profesor la Drept.Era inutil. Ray preda (i publica) de treisprezece ani, iarpersoanele importante din inutul Ford tiau asta.

    Deschise plicul i despaturi unica foaie de hrtie dinaun-tru. Era, de asemenea, imprimata cu numele, fostul titlu iadresa Judecatorului, mai putin, din nou, codul potal. Proba-bil ca batrnul avea o provizie uriaa de papetarie.

    Mesajul se adresa lui Ray i fratelui sau mezin, Forrest,

    singurele vlastare ale unei casnicii ratate, care se sfrise in1969 prin moartea mamei lor. Ca ntotdeauna, era laconic:

    Va rog, facei aranjamentele necesare pentru a fi pre-zeni n cabinetul meu, duminica 7 mai, la om 17.00, pentrua discuta despre administrarea bunurilor mele.

    Cu stima,

    Reuben V. Atlee."

    Semnatura distinctiva se micorase i parea trasata de omna nesigura. Ani de zile, ea mpodobise sentinte i ordo-

    nane care modificasera nenumarate viei. Sentine de divort,custodii, suspendarea drepturilor parentale, adoptii. Ordo-nane soluionnd contestaii testamentare, electorale, disputelegate de terenuri i anexari. Iscalitura Judecatorului fuseseautoritara i bine cunoscuta; acum era mzgalitura vag fami-liara a unui batrin grav bolnav.

    Bolnav sau nu, Ray tia nsa ca va fi prezent in cabinetultatalui sau la ora stabilita. Tocmai fusese convocat i, deimaniera l irita, nu avea nici o indoiala ca el i fratele sauaveau sa-i faca apariia naintea Onorabilului Judectorpentru un alt discurs. Era caracteristic Judecatorului sa aleagao zi convenabila pentru el, fara sa consulte i prile.

    Facea parte din natura sa i, poate, din natura majorita-tii judecatorilor, sa stabileasca termene pentru lnfatiari i ter-mene finale fara sa se sinchiseasca de ceea ce le conveneaaltora. Un asemenea despotism se nvata, ba chiar era nece-sar, atunci cind aveai de-a face cu programe aglomerate,parti ovaielnice, avocai ocupati sau lenesi. Judecatorul icondusese insa familia aproape in aceeai maniera n carecondusese sala de judecata si acesta era principalul motivpentru care Ray Atlee preda Dreptul n statul Virginia, nuin Mississippi.

    Citi din nou scrisoarea, apoi o puse deasupra teancului de

    probleme curente care ii ateptau soluionarea. Se apropie defereastra i privi curtea interioara unde totul era n floare. Nuse simea furios sau ranchiunos, ci doar frustrat ca tatal sauputea din nou sa dicteze intr-o asemenea masura. Se gnditotui ca batrnul avea sa moara n scurt timp. Putea trece cuvederea. Nu avea sa mai faca prea multe drumuri spre casa.

    Averea J udecatorului era invaluita n mister. Activulprincipal l constituia casa - o construcie dinaintea razbo-iului de secesiune, mostenita de la acelai Atlee care luptase

  • 7/27/2019 John Grisham - Mostenitorii

    4/226

    alaturi de generalul Forrest. Pe o strada umbroasa din vecheaAtlanta, ar fi pretuit peste un milion de dolari, dar nu i nClanton. Se ridica in mijlocul unui teren de doua hectare,nengrijit, la trei intersecii de piaa centrala a oraului. Pode-lele erau deformate, prin acoperi se infiltrau precipitatiile,iar pereii nu mai fusesera zugravii dupa nasterea lui Ray. Eli fratele sau ar fi putut s-o vinda, poate, pentru o suta de miide dolari, dar cumparatorul ar fi trebuit sa investeasca altedoua sute de mii ca s-o renoveze. Nici unul dintre ei nuintentiona sa locuiasca acolo; mai mult, Forrest nu maiinlrase de ani buni n ea.

    Reedina se numea Maple Run, ca i cum ar fi fost unadevarat domeniu, cu servitori i activitati mondene. Ultimulservitor fusese Irene, camerista. Murise cu patru ani n urmai de atunci nimeni nu mai aspirase podelele i nici nu mailustniise mobilele. Judectorul i platea douazeci de dolari peluna unui fost deinut loc