capitolul - cdn4. john g.pdf · pdf fileio john grisham ea nu s-a gribit, iar cdnd s-a...

Click here to load reader

Post on 22-Oct-2019

6 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • CAPITOLUL I

    Custodele de la biserica Sf. Mark abia dacl aruncase cateva lopeli

    de zapadi de pe trotuax cend a apdrut berbatul cu baston. Soarele era

    sus pe cer, dar vflntul vijdia, iar temperatura incremenise la prmctul de inghel. Baxbatul puda doar o pereche subgire de blugi, o cdmaqd de var6, ghete de drumelie foarte uzate gi un vindiac care nu avea

    cum s6-l apere prea bine de ger. insi el nu pirea sd se sinchiseascd, qi nici nu se.grdbea. Mergea qchiopltat li ulor aplecat spre stAnga, partea in care se sprijinea in baston. A inaintat cu paqi tarqditi pe tro- tuar, ajungind ln dreptul capelei qi oprindu-se la o uqe hterala pe care scria cu litere de culoare roqu-inchis: ,,Birou". Nu a betut, iar uqa nir era lncuiatd. A petruns ineuntru, in timp ce o pal6 de vdnt l-a gfi-

    chiuit in spate. inclperea era o zoni de primire cu aspectul prafuit, aglomerat de

    obiectele inutile pe caxe le poli vedea intr-o bisericd veche. in mijlo- cul ei se gbsea un pupitru cu o pldcuji care anun(a prez€nja doamnei Charlotte Jrmger, care stetea imediat inapoia numelui ei.

    - BunA dimineala, a salutat femeia zarnbind. - BunA dimineala, a zis omul. A urmat o pauza. E foarte frig afar6. - Adevexat, a zis ea, qi l-a mdswat din priviri. Era cdt se putea de limpede cd birbatul nu avea palton, 9i nici nu

    purta cdciuld sau minuqi.

    - Presupun cd srmtefi doamna Jrmger, a spus el uitindu-se la pldcup.

  • B JOHNGRISHAM - Nu, doamna Junger lipsegte astAzi. Are gripd. Sunt Dana Schro-

    eder, sotia pastorului, 9i ii Jin locul. Cu ce vI putem ajuta? Ldngd pupitru exista un scaun, iar bdrbatul s-a uitat la el cu spe-

    ranld in ochi.

    - imi dali voie? - Bineinteles, a spus ea. Omul s-a agezat cu grijA, ca gi cum toate migclrile pe care le fhcea

    trebuiau gdndite atent inainte.

    - Pastorul este aici? a intrebat el gi s-a uitat spre o u$a marc, inchisd, aflat6 in stdnga lui.

    - Da, dar are o intAlnire. Cu ce vd putem fi de folos? Solia pastorului era minion6, cu un pi€pt atragdtor, pus in evi-

    denJ6 de puloverul stramt. Bdrbatul nu putea vedea nimic mai jos de talie, ramasd ascunsd de tdblia mesei. Preferase intotdeauna femeile mai mArunte. Un chip drdgu!, ochi mari Si alba$tri, pomeii inalli, o fatd simpatici gi sanetoasA, sotia perfectd pentru un pastor.

    Trecuse multi weme de cdnd nu mai atinsese o femeie. - Trebuie sA stau de vorbd cu reverendul Schroeder, a spus el,

    moment in care $i-a impreunat mainile ca intr-o rugi. Am venit la bise- ricd ieri, am ascultat predica lui qi, cum sd zic, am nevoie de indrumiri.

    -Azi este foarte ocupat, a zis ea, zimbind din nou. Avea din{i foarte frumogi.

    - Am o problem6 foarte urgenta, a insistat el. Dana era cAsAtorite cu Keith Schroeder de destula \.reme ca s6

    gtie cA nimeni nu fusese alungat din biroul lui, indiferent dacd avea sau nu programare. Pe de alt5 parte, era o zi geroasd de hmi, iar Keith nu era chiar atdt de ocupat. Avea de dat cateva tel€foane, o intdlnire cu un cuplu tandr care voia sd renunje la nunt6, deqi pregdtirile erau in toi in acele momente, apoi obignuitele vizite la spitale. A scotocit printre hartiile de pe birou, a gdsit chestionarul simplu pe care il ceuta $i a spus:

    - Bine, am nevoie de cdteva informalii, 9i apoi vom vedea ce se poate face.

    Stetea cu pixul pregatit.

    MARTURISIREA 9 Mrrllumesc, a spus el, inclindndu-se pulin in fat6. N trrncle?

    ll vis Boyette. in mod instinctiv, a pronuniat numele de fami- ltr. ;r. lilcrc. Data naqterii, 10 octombrie 1963. Locul naqterii, Joplin,

    I'rllrrrrtrli. Vdrsta, patruzeci qi patru de ani. NecAsetorit, divo4at, fdrA

    r lprr. lrlrd adresd. Fdri loc de munc6. FAra perspective. l)|na a retinut toate acestea, in timp ce c6uta cu pixul pe hartie

    ' n,rlclc libere ce trebuiau completate. RasPunsul lui d6dea naqtere

    rrrrrri rrumdr prea mare de intrebari, in fata c[rora Dana s-ar fi simlit rrrrrllnai mirunt6 decdt era.

    llun, in legAtura cu adresa, a spus ea, incA scriind. Unde locuiti rrr|rczent?

    in prezent sunt in grija Departamentul de CorecJie din Kansas. Ar'rrrn locuiesc intr-un adapost de pe Seventeenth Street, la cdteva r vrr ale de aici. Urmeaza sd fiu eliberat ori, aqa cum le place autori- rrrlilor sA spuna, si md ,,reintegrez". DupS cdteva luni petrecute in rrrllpostul de aici, din Topeka, voi fi liber, dupa care nu mi a$teapta nirnic in viiter, in afaxa prezentarii cu regularitate, pentru tot restul viclii, la ofilerul care se ocupA de cei eliberali condilionat.

    Pixul a inclemenit pe hartie, dar Dana a ramas cu ochii alintili irsupra lui. Brusc, nu mai era domicd si continue acea ancheta. A czitat sd ii mai adreseze weo intrebare. Cu toate acestea, pentru ca tot incepuse interogatoriul, s-a simlit obligatA sd insiste. Ce altceva ar fi trebuit se fac6 pani la sosirea pastorului?

    - Vreli nilte cafea? a zis ea, convins6 ca intrebarea era nevino- vatd.

    A urmat o pauzd, mult prea lung6, sugerdnd c6 bdrbatul nu se putea hotAri.

    - Da, mullumesc. Neagrd" cu pulin zahAr. Dana a iegit cu paqi m6runli din camer6 9i s-a dus sd caute cafea.

    El a urmArit-o plecdnd, nu i-a scapat nici un amdnunt in ceea ce o privea, i-a observat rotunjimile plicute ce se intuiau prin stofa panta-

    lonilor de zi cu zi, picioarele zvelte, urnerii bine thculi, chiar gi coada

    de cal. Cam un metru gaizeci gi cel mult cincizeci de kilograme.

  • IO JOHN GRISHAM Ea nu s-a gribit, iar cdnd s-a intors, Travis Boyette era in acelaqi

    loc in care il lSsase, stand tot ca un calugdr, cu vdrfurile degetelor de la mAna dreaptd lovind uqor in degetele m6inii stdngi, [in6ndu-9i bas- tonul negru de lemn peste pulpe gi privind in gol spre peretele din faJa lui. Avea capul mic, perfect rotund gi lucios, iar c6.nd i-a intins ceapca, Dana s-a intrebat daca barbatul chelise prematur ori pur 9i simplu prefera sd aibe Jeasta rase. Pe partea stangd a gdtului a obser- vat doar un lragment dintr-un tatuaj sinistru.

    Omul a luat ceagca gi i-a mulfumit. Dana gi-a reluat pozilia la biroul dintre ei.

    - Sunteli luteran? a intrebat ea, av6.nd din nou pixul pregitit. Md indoiesc. Nu am nici o credinjd. N-am inleles niciodati

    rostul bisericii.

    - insd ieri a1i venit aici. De ce? Boyette a dus ceagca pdn6 la bdrbie cu ambele mdini, ar6t6nd ca

    un Soarece care se pregatette sd ciuguleascd ceva, Dacd pentru a rAs- punde la o intrebare simpld precum aceea despre cafea ii luase zece secunde, pentru a raspunde la aceea despre mersul la biseric5 ii rAp€a probabil o ori. Omul a sorbit, apoi qi-a lins buzele.

    Cat credefi ce mai dureaz6. pand md prime$te reverendul? a intrebat el intr-un tdrziu.

    ,,Mai 6rziu decat mi-ag dori eu", a gdndit Dana, deja neliniqdta gi dorind sd ii transmiti acea povard sotului ei. A aruncat o privire furiqd spre ceasul de pe perete gi a spus:

    - Cdteva minute, probabil. - A$ putea sta aici in ticere cat a$teptdm? a intrebat bdrbahrl, pe

    un ton cet se putea de politicos. Dana a simlit incercarea lui de a se inchide in sine fi a socotit

    im€diat ce dcerea nu era o idee rea. Apoi, roasi de curiozitate, a zisi

    - Sigur, dar o ultimd intrebare. S-a uitat la chestionar ca gi cum acesta ar fi inclus o ultiml intrebare. Cet timp ati fost inchis?

    - Jumttate din viale, a spus Boyette ftri s5. ezite, ca qi curn ar fi rdspuns la acea intrebare de cinci ori pe zi.

    MARTURISIREA 11 l)irna a scris ceva, apoi atenjia i-a fost atrasA de tastatura compu-

    r|t [lrri. A tastat cu g€sturi elegante, ca qi cum ar fi trebuit sE se inca- ,lrrzc intr-un termen. E-mailul trimis lui Keith suna astfel:,Arn aici rrrr irrdivid care a suferit cdteva condamniri li care spune cA vrea sa ,lrscrrtc cu tine. Altfel nu pleac6. Pare de treabd. Acum bea cafea. 36 rrr rrl jrlm lucrurile acolo".

    ('inci minute mai t6rziu, uqa de la biroul pastorului s-a deschis gi

    1'r' ca a iegit o tanaxa. Se qtergea la ochi. Era urrnatd de fostul ei logrclnic, care a reu{it se se incrunte gi si zdmbeasci in acelaSi timp. N ici unul nu i-a adresat nici o vorbi Danei. Nici rnul nu l-a observat pe lravis Boyette. Au plecat imediat.

    l)upd ce uqa s-a lnchis in urma lor, Dana i-a spus lui Boyette: . O clipe, vA rog.

    Apoi a intrat precipitata in biroul solului pentru o scurte consultare.

    in v6rsti de treizeci qi cinci de ani, reverendul Keith Schroeder rrvca de zece ani o cisnicie fericiti cu Dana ti era tat a trei copii, liccare nAscut- la un an gi opt luni fap de ceblalt. Era pastor principal lrr hiserica St. Mark de doi ani; inainte de asta, fusese la o biserici din

    Kansas City. T4tdl lui, acum pensionat, fusese preot luteran, iar Keith rrici nu visase vreodatd si devind altceva. Crescuse intr-un ordqel din rqrropiere de St. Louis, urmase gcoli aflate nu depaxte de acel loc qi,

    err excepJia unei excwsii cu clasa la New York gi a lunii de miere pctrecute ln Florida, nu ptuAsise niciodatd Vestul Mijlociu. in gene- ru|, era admirat de credincio$ii sii, degi apiruserd rmele probleme. ('cl mai mare scandal se petrecuse in iama precedentd, c6nd deschi- scse subsolul bisericii pentru a ad6posti c61iva oameni ai strazii in r impul unui viscol. Dupe topirea zipezilor, c61iva dintre acei oameni

    rru mai voiseri si plece. Autoritiigile mrmicipale emiseserd o citatie pc numele lui pentru folosirea abuziv[ a subsolului, iar ln ziarul local

    irpdruse un articol ugor defbimdtor. Subiectul predicii din ziua precedentd fusese iertarea - infinita gi

    copletitoarea putere a lui Dumnezeu de a ne ierta plcatele, indiferent

    cat de cumplit€ ar fi fost ele. Pecatele lui Travis Boyette erau ahoce,

  • T2