..

BOABE DE GRAU ANUL v REVISTA DE CULTURA N·rul8

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL ŞCOALA NORMALĂ RoMANĂ UNITĂ

DIN ORADEA (cu 24 figuri) . . • d. IOAN GEORGESCU

MUZEUL IOAN KALINDERU (cu 30 figuri) . . d. EMIL COLlU

SĂNGE STRICAT (l) (cu 8 firuri de Ştr/an Gomboliu)

d. BORISAV STANCOVICI din slrbeşte de E1Ul4 Eftimiu

CRONICA. Cdrti, oon/erinţe, congrlS'. txpOziţii: Istorii literare; Libdrii la sate; Oameni de departe; Muzeul secuesc; Educaţia poporului În 1934. Teatru, muzică, cinematograf, radio: Folklorul muzical românesc. Tu­rism, sport, educaţie fizicii: Valea Oltului.

(Cu 10 figuri).

Planş1 colorat�: Botezul unei Sfinte. Panou de altar din Şcoala Primitivilor germani. (Din Muzeul Ioan Kalinderu)

Redactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei Abonamentul pe an 2180 lei

REDACTlAl

DI RECŢIA E D UCATIEI

P OP O R U L U I

B U C UR EŞTI, I I

Str. Gtaual Bertbelot, 28

EDITURA:

MONITORUL OFICIAL SI

IMPRIM. S TAT ULUI

ADMINISTRATIA:

IMPRIMERIANATIONALĂ

BUCUREŞTI, V Calea ŞerbaD-VodJ, 133-135

www.dacoromanica.ro

Palatul Episcopîeî române unite de Oradea şi o parte din Piaţa Unirii

ŞCOALA NORMALA ROMÂNA UNITA DIN ORADEA - LA UN VEAC ŞI JUMĂTATE DELA INTEMEIEREA EI -

In coasta de Apus, cetate, ai str3juit atâlia ani, ai ridicat str3jeri din sate, s3 ne p3zeascll. de duşmanii

IMPORTANŢA EVENIMENTULUI. La catolice din Oradea, a spus, cu acest prilej, Rusaliile anului 1934, s'a sărbătorit, cu solemni- un cuvânt din cele mai emoţionante. Măre\Îa tate deosebită, aniversarea a 150-a a întemeierii acestor sărbători o arată nu numai numerele spe­şcolii normale române unite din Oradea. S'a Înau- ciale de ziare şi reviste româneşti închinate lor - În gurat un nou local de şcoală măreţ, încăpător, deosebi « Vestitorul�, Oradea, Nr. II-12 din luminos, construit în stil românesc, având 24 de Iunie 1934 - ci şi câteva anjcole comemorative săli de clase, afară de cele rezervate celorlalte ale presei din străinătate. Astfel sunt « Festegia­nevoi: desemn, gimnastică, fizico-chimice, muzee, menti per il 1500 anniversario di una Scuola Ma­biblioteci, precum şi o sală de solemnităţi din cele gistrale Cattolica di Oradea» în ft L'illustrazione mai frumoase. La această inaugurare, pe lângă Vaticana », rivista quindicinale, Citta del Vaticano, autorită\i1e eparhiilor unite din Blaj, Cluj, Lugoj No. 1-15 Settembre 1934, pag. 771; apoi � Feste­şi Baia-Mare, şi cele ortodoxe din localitate, au giamenti ufficiali e popolari in Transilvania � în participat d-l ministru al Instrucţiei Dr. Constan- « L'Osservatore Romano»din 18-19.6.1934, p. 3. tin Angelescu, ministrul Ardealului d-l Alexandru Asemenea corespondenţă a apărut în marele ziar Lapedatu, primarul municipiului d-l Anastasie � La Croix!) din Paris. Astfel de evenimente sunt rare Negulescu, prefectul judeţului d-l 1. C. Băncilă, chiar şi în interiorul ţării. Iar când ele sunt la d-nii generali llcuşiu şi Cica, apoi un mare număr frontiere, mai ales la una mereu ameninţată de de deputa\i şi senatori, în afară de actualii şi foştii revizionismul unor vecini neastâmpăraţi, cum e în elevi. N'au lipsit dela această mare sărbătoare ro- cazul de faţă, atunci, oricâtă atenţie li s'ar acorda, mânească nici minoritarii. Părintele Colornan Mol- ni se pare că nu e de ajuns. De aceea, cu toate că nar, canonic şi prelat papal al eparhiei romano- d-l Praf. Vasile Bolca a publicat interesanta şi

www.dacoromanica.ro

45' BOABE DE GRÂU

documentata monografie istorică (1 Şcoala normală română unită din Oradea (1784-1934) »[Oradea, 1934, Tipografia (1 Scrisul Românesc &, 284 de pagini 100 de lei], totuşi aflăm de bine să revenim asupra ei, întregind expunerile d-sale cu unele informaţii şi puncte de vedere ce i-au scăpat. In

Episcopul român unit de Oradea Moise Dragoş (I777-1787)

acest chip, cemenarele aruncă raze de lumină nu numai asupra trecutului, ci, ca şi reflectoarele farurilor mării, ele proiectează o dâră de lumină şi în alte direqii: asupra viitorului.

ISTORICUL CLĂDIRII ŞCOLARE. Inainte de a se aşeza actualul palat, clădit cu cheltuiala episcopului-patron Valeriu Traian Frenţiu, şcoala aceasta ;ubilară a funqionat În diferite localuri, unele foarte modeste. Reînfăţişându-le înaintea ochilor sufleteşti, parcă asistăm la tabloul măreţ al însăşi ascensiunii spirituale a neamului nostru in această parte a ţării. Cel dintâiu care se ocupă de chestiunea înfiinţării unei şcoli, la inceput pri­mară, pentru Românii de aici, este « arhidiaconul !) (noi am zice protoiereul) episcopiei romano-catolice

lejul înscăunării sale de episcop, la felicitările preo­ţilor uniţi, răspunde zicând: « Inainte de a fi numit episcop, am infiinţat şcoală pentru educaţia tine­retului român.. In zilele vicarului episcop unit Meletie Covaci (1748-1775), această şcoală pri­mară din Oradea devine model pentru alte şcoli primare din Crişana: Vadul Carol II, Beiuş, Beliu ş. a. La 1760, şcoala din Oradea obţine un ajutor anual de 50 floreni, iar la 1776 ajutorul se ridică la suma de 70 de fI. Parohul de Haieu făcea şi pe directorul şcolii. Trei ani mai târziu (1779), la această şcoală se organizează un curs pentru fami­liarizarea tuturor învăţătorilor români, fără deo­sebire de confesiune, ortodoxi şi uniţi, cu metoda pedagogului austriac Sagan. Intâiul episcop unit, MoÎse Dragoş repară vechea clădire şcolară dără­pănată. Aceasta era aşezată spre Apus dela cate­drala unită şi peste drum de locuinţa parohială. Pe lângă sala de învăţământ situată către stradă şi cu vedere spre catedrală, ea avea un antreu şi două încăperi mai mici pentru locuinţa Învăţ�to­rului. In 1832, la stăruinţa canonicului Ioan Cor­neli, Ana Pal, văduva pantofarului unit Gavrilă Caba, face două fondaţii: una de 200 şi alta de

din Oradea, Paul Liszl6, însărcinat cu organizarea Episcopul IgnnJiu Darabant (1788�1805) Românilor Uniţi, Într'un memoriu al său din 13 Februarie 1724, aşa dar la 32 de ani după izgonirea 800 floreni pentru plata cântăreţului de strană şi Turcilor din această cetate (1692). Totuşi şcoala a învăţătorului copiilor uniţi. Neavând familie, nu ia fiinţă decât în 1733, când contele Paul For- această femeie milostivă îşi testează şcolii casa ei gach, « arhidiacon» şi el, donează curtea şi casa sa din strada Peţea, astăzi General Moşoiu Nr. 99. părintească, in acest scop. La această creştinească In 1836, cu ocazia marelui incendiu ce a pâr;olit danie se referă el mai târziu (1743), când, cu pri- şi mistuit timp de trei zile (19,20 şi 21 Iunie) cea

www.dacoromanica.ro

IOAN GEORGESCU: ŞCOALA NORMALĂ ROMĂNĂ UNITĂ DIN ORADEA 45'

mai mare parte a oraşului - chiar şi catedrala realizate de această şcoală jubilară, ci şi solicitu­unită şi locuinţele parohilor, canonicilor, apoi mă- dinea părintească a atâtor episcopi-patroni. (1 Ce năstirea călugărilor capucini - a ars, din nefericire, voiu face incă viei mele şi nu i-am făcut ei? şi casa aceasta. După trei ani, În 1839, episcopul pot Întreba şi ei cu prorocul (Isaia V, 4). «Că am de nepieritoare amintire Samoil Vulcan, reconstru- aşteptat să facă struguri şi a făcut spini D. Dar ei eşte această casă, în care, afară de şcoală şi de În- sunt cu mult mai modeşti. Mulţumind Celui de sus văţător, se adăpostesc şi cântăreţul bisericesc şi paracliserul. In această clădire funqionează nu numai şcoala primară, ci şi cea normală care, la inceput, nu e prea populată. Materia de învărământ şi rânduiala Bisericii fiind aceeaşi pretutindeni, mulri normalişti se pregătesc în particular şi nu vin la Oradea decât pentru examenul de « metodă �, adică pentn,l obţinerea diplomei de învăţător. Aceste două şcoli nu se separă decât În 1848, când episcopul Vasile Erdeli-Ardeleanu, diplomat iscusit şi om cu largi vederi, fixează pentru şcoala normală reorga­nizată de el, conform cerinţelor timpului, două încăperi destul de modeste în Seminarul eparhial, transformat la 179�, de episcopul 19natie Darabant, din vechea mânăstire a călugărilor Iezuiţi. Din Str. Peţea, astă'Zi General Moşoiu, şcoala primară e readusă la locul ei de astăzi în 1883, de episcopul Mihail Pavel, rămânând şcoala normală tot în cele două încăperi modeste ale Seminarului epar-

Episcopul SamuiJ Vulcan (1806-1839)

hial până în 1907, când urmaşul acestuia În scaunul episcopesc, neuitatul martir naţional Dimitrie Radu, construi localul cu şapte săli mari de cursuri, care a deservit nevoile ei până În anul şcolar 1933-34, anul inaugurării noului palat. Amintim toate acestea pentru a semnala nu numai progresele materiale,

Episcopul Vasile L. B. Erdeli (1842-1862)

pentrucă i-a ajutat să înfăptuiască unele gânduri bune, actualul episcop Frenţiu a spus în cuvântarea sa ocazională: « Să uităm ceea ce am făcut, şi să ne gândim totdeauna la ceea ce e incă de făcut! • Un urmaş al apostolilor nu poate gândi şi vorbi altfel.

ALTE NEVOI MATERIALE. O şcoală nu are nevoie numai de cei patru pereţi. Pentru a putea funcţiona în chip normal, îi trebuesc o mulţime de alte mijloace. Câtva timp, şcoala noastră din Oradea primea un ajutor comunal de 18 floreni şi 16 cruceri, iar între anii 1793 şi 1818 chiar 25 fI. pe an. Urmând cunoscuta criu economică şi finan­ciară Ia Începutul veacului trecut, comuna a sistat acest ajutor. Totuşi, şcoala a trebuit să meargă înainte. Intemeindu-se pe o declaraţie a episco­pului Darabant, directorul şcolii Ioan Corneli a anticipat din banii săi aceste cheltueli. Văzând că chestia ajutorului comunal nu se mai lămureşte, iar sumele anticipate de el sporesc, la 22 Noemvrie 1831 el prezintă un memoriu, inso\it de un foarte interesant tablou de che1tueli, ocazionate de vieara şcolară de atunci. Le reproducem, nu numai fiindcă ele au scăpat atenţiunii monografului şcolii, d-l Prof. V. Bolea, ci şi fiindcă e unul din puţinele do-

www.dacoromanica.ro

4" B O AB E DE GR Â U

cumente de acest soiu din intâia jumătate a vea- două bănci noui, necesare pentru sporirea număru­eului trecut. Revoluţia din 1848-1849 se ştie că lui elevilor, la fi. - La 2 Iulie 1827, pentru obloane a Însemnat foc şi pârjol pentru şcolile, bibliotecile la o fereastră, ca să nu se îmbolnăvească şcolarii de tii:

r�:��i�;t��

r:. pIri�� ��

n����tr�

I�� ��:;J

ă:�r�� �?d���

ţ��'ri ��

lf�Jif�:it�

a��;:!�ţi�

81�9şc�:f;:�5

trf��

La II Februarie, s'au cumpărat lemne de foc în 42 cr. La 20 Oet. pentru un nou prag la uşa şcolii, sumă de 12 fi. La 31 Martie, pentru cumpărarea şi legarea a două catehisme ce aveau să se folo-��

asA�:�ie�O;e�r�

e ��

t����: r�O���J ��o�j�

r; 7�

Tot atunci, pentru o doniţă şi două pahare de băut apă, 40 cr. La 27 Octomvrie, zidarului Francisc Conţ pentru spoitul păreţilor, 3 fI. 24 cr. La 31 Decemvrie, coşarului sau hornarului Prisler, 6 fi. - La 18 Ianuarie 1819, pentru un car de şindrile şi o «orgie � de lemne de foc dela depozitarii Szathmăry Mihăly şi Szab6 Găbor, 16 fI. 18 cr. ;;a�a;e

eabW:�il�r��§�rf�

i 3 ���lf:, ;:���:��:;�

3 fI. 12 cr. - La 26 Aprilie 1820, pentru tipărirea tablei inmulţirii, necuprinsă În cărţile şcolare de atunci, dar indispensabilă oricărei învăţături, IO fI. - La 20 Februarie 1821, geamgiului Hammer� schmidt pentru repararea a două ferestre 1 fI. La 30 Octomvrie, pentru cărţi cumpărate şi folosite în comun, 6 fl. La 5 Noemvrie, hrană învăţătorului

Episcopul Iosif Papp S�i1a8yi (186:1-1873)

Paul Naghi, fiindcă altfel n'ar fi putut trăi (nu se arată suma). - La 16 Ianuarie 1823, pentru du� şumeaua de scânduri ce se intrebuinţa iarna În catedrală, ca să nu degere picioarele copilaşilor pe lespezile de piatră, 5 fI. - La 31 Ianuarie 1826, dulgherului Andrei Calu, pentru confecţionarea a

Episcopul Mihail Pavel (1878-1901)

6 fI. 40 cr. La 5 Dec. dulgherului A. Calu, pentru o nouă uşă, ro fI. - La 17 Februarie 1830, pentru trei table de scris în clasă 7 fl. 36 cr. La 30 Aprilie pentru scocuri şi şanţuri de jurÎmprejurul şcolii, ca să nu intre apa în clasă, 2 fI. 56 cr. - La I7 Mai 1831, pentru două catedre noui, stricate de învăţătorul Gheorghe Paşca, 6 fI. La 20 Mai, pentru cărţi ce sunt a se folosi în comun, 6 fl. 53 cr. La 2 August, pentru hărţi, 5 fi. 90. cr. La 4 August, pentru cretă, burete, 23 fI. 56 cr. ş. a. In total, 627 fI. 9 cr.

E vrednic de reţinut Încă, din acest memoriu, şi faptul că, sistându�se sus numitul ajutor dela co� mună, directorul r.colii, Ioan Corneli, a convocat o adunare a părinţilor la casa parohului al doilea, fiind cel dintâiu bolnav. Aci le�a arătat situaţia grea în care a ajuns şcoala in urma desfiinţării acelui ajutor şi a făcut apel la sprijinul lor, aducând pilda Înălţătoare a altor neamuri şi confesiuni. Nimeni n'a vrut să dea nimic. A rămas, şi de astă� dată, toată sarcina asupra bietului episcop Samoil Vulcan şi a consistorului său. Nu�şi da încă nimeni seama atunci În mulţimea aceea de părinţi că treapta dintâi, pe care ne înălţăm, t: un altar de jertfă. Mulţimii, ca şi copiilor rău crescuţi şi îndărătnici, trebue să le faci adesea binele cu de-a�sila.

www.dacoromanica.ro

IOAN GEOR GESCU: ŞCOALA NORMALĂ ROM ÂNĂ UNITĂ DIN ORADEA 453

SISTEME PEDAGOGICE. Interesant de ur- mai inalte. Intre anii 1781 şi 1785, el compune ur­mărit in trecutul acestei şcoli e varietatea de sisteme mătoarele lucrări: 1. Bucvariul din 1781. 2. Cate­pedagogice, Încercate după epoci, curente şi perso- hismul mic. 3. Aritmetica. 4. Extras după eate­nalităţi. Am amintit mai înaime despre cursurile hismul cel mare. 5. Gramatica română-germană. sistem Sagan, organizate la această şcoală în vacanţa 6. Gramatica românească. Intre 1785 şi 1789, mai Rusaliilor anului 1779, când episcopul sârb din întocmeşte: 7. Dicţionar de numiri ungureşti şi Arad, Pahomie Knezevici, protestă impotriva acestei româneşti. 8. Caligrafia română-germană. 9. Cate-

EpÎscopul Demetriu Radu (1912-1920)

măsuri (vezi N. Firu, «Date şi documente cu pri­vire la ist. şco rom. din Bihor t, p. 40). O nouă dovadă de tristul adevăr constatat şi de Dimitrie Ţichindeal, Într'o scrisoare către Samuil Vulcan: • Nu vor Sârbii să se lumineze Românii •. Deşi dela întemeiere până in 1780 s'au perindat mai mulţi directori ca: Gergelyfi, Silvaşi, Paul Bereghi şi Ioan Ciontoş, totuşi, din lipsă de date, nu putem spune ceva deosebit des�re ei. In a.cest. an vi':le in fruntea şcolii un om bme pregătit. ŞI har.nt�. E Simion Maghiar, care conduce destInele el ttmp de un deceniu (1780-1790). Cunoştea o mulţime de limbi: franceză, germană, elină, sârbească, un­gară şi română. Fiind pe atunci mar� n�.voie de cărţi şcolare, inspectorul şcolar �l reglUnu, Carol Luby, lui i se adresează cu rugămmtea de a trad�ce Îrr româneşte mai multe manuale. La inceput, I se pune În vedere şi o remuneraţie pe�tru aceste strădanii şi cheltueli ale s3:I�. Pe . urmă, I se reţuză. E cu atât mai mare vredmcla lUI că, pentru bmele neamului �i al bisericii, 3: ��cut gratuit aceste. ser­vicii. CăCI au fost serVICII nespus de preţioase acestea Într'un timp, când guvernanţii n�ştri. lăsau inadins pe Români in Întunerecul neştIInţei, sub cuvânt că limba lor nu e potrivită pentru învăţături

hismul mijlociu. 10. Disertaţie despre preOţie. Ceea ce avea să facă Gheorghe Lazăr, cu aproape patru decenii în urmă, pentru fraţii liberi din Ţara Românească, face, În anii ce preced şi urmează revoluţia lui Horia, pentru fraţii săi ingenunchiaţi dela graniţa de Vest, acest modest preot român cu nume străin. De aceea are dreptate d-l Prof. V. Belca să-i inşire numele, cu cinste, alături de acela al altor bărbaţi binemeritaţi ai neamului: Gheorghe ŞinC'ai, Samuil Micu - autori de cărţi şcolare şi ei, nu numai scriitori de tratate savante - Ion Molnar Piuaru, Martinovici Roşu ş. a.

Ioan Corneli e o altă personalitate de seamă. Fiind prea puţin cunoscut, acest distins bărbat de şcoală, prieten şi sprijini tor al corifeilor şcolii arde-

Episcopul Valt riu T raian FrenlÎt.I

lene (Samuil Micu Klein, Gheorghe Şincai şi Petru Maior), părtaş la toate iniţiativele culturale ale timpului, ii vom rezuma În cele următoare datele biografice, Întregindu-le cu date necunoscute bio· �a��I�a�h�:;�o:��di�i��, I:lc�.� �:t r! ;7r;!:

www.dacoromanica.ro

BOABE DE GR ÂU

in Ardeal. a). Face studii teologice la Viena, Agria şi Lemberg (Lvov), însuşindu-şi cunoştinţa mai multor limbi: latină, elină, germană, maghiară, franceză şi română. Poliglot, cum n'am avut mul{i. Le termină in 1787, anul când moare episcopul Moise Dragoş. Fiind mare trebuinţă de preoţi pă-

Vicarul Arhiereu Florian Stan (I856-1924)

trunşi de duh apostolic, la II Iulie 1788 vicarul capitular din Oradea, Nichita Horvat, îl trimete la Blaj, unde la 1 August e hirotonisit de preot celibatar prin punerea mâinilor episcopului Ioan Bob. La În­ceput, îngrijeşte sufletele ostaşilor din garni2;oana de Oradea, cu un rar devotament, pe timpul acela de ciumă. Pe urmă, e paroh În Ghida-Bihor şi pro­topop al Crişului. Bieţii săteni nu mai văzuseră un preot ca acesta: învăţat, bun, milostiv, gata de orice jertfă. De aceea veniră in delegaţie la episco­pul Darabant din Oradea să nu li-l ia, căci, deşi au avut mulţi preoţi, totuşi unul care să le intre in suflet, ca acesta, n'au mai pomenit. Interesele eparhiei Însă, cereau altfel. La 12 Aprilie 1791, episcopul recomandă pentru postul de director al şcolilor naţionale şi profesor al normaliştilor, nu­miţi atunci « preparanzi !) români, pe tânărul preot. In Mai 1792 e confirmat, iar în ziua de 30 Noem­vrie acelaşi an, depune jurământul către tron şi

1) In Schematismul eparhiei române unite din Oradea pe anul 1845 cetim cli prepozitul de atunci, Ioan Corneli, vicar episcopesc şi director al şcolilor naţionale, s'a n3scU! la 20 Mai In7· Credem cli e o greşealli de tipar.

autorităţile ec1esiastice. Din acest an şi până în 1848, el e mereu la postul de veghe, făcând foarte mult pentru plăpânda noastră cultură naţională. In afară de o cât mai temeinică pregătire a învăţă­torilor, el a avut grijă de construirea de noui clădiri şcolare, fiindcă îşi da bine seama, ce mult face o clădire potrivită pentru progresul cultural al tine­retului. In acest scop, cu diferite călătorii şi aju­toare, a cheltuit, din al său, suma de 569 fI. 31 cr. Cu toată vrednicia lui, însă, la 8 Aprilie 1806, el e înlăturat dela slujba de director şi înlocuit prin Ioan Molnar, învăţător În Carei-Sălaj. E interesant de reţinut că marele său prieten, Gheorghe Şincai, l-a prevestit de cele ce aveau să urme2;e, cu doi ani mai inainte. La 30 Iulie 1804, consilierul guvernului din Buda, Peta, i-a spus lui Şincai şi prietenului său Tarkowits că I. Corneli îşi va pierde postul de director, pentrucă e preot (quia est sacerdos). Cu spiritul său pătrunzător, Şincai Îşi dă bine seama de tendinţele anticIericale ale stăpânirii de atunci. Acesteia nu-i trebuiau preoţi, ci laici cari, afară de o simplă salutare, s5 nu arate episcopilor nici o atenţie, ci să atârne exclusiv de supremul director regesc al şcolilor. De tendinţele antiromâneşti ale aceleiaşi stăpâniri, mai cu seamă după Înnăbuşirea revoluţiei lui Horia, erau deplin incredinţaţi cu tOţii. Şincai însuşi era mai mult jertfa nenorocită a acestor tendinţe, decât a dorului de ră2;bunare a episc'o­pului Bob impotriva lui. După Ion Molnar, ur­mea4ă, în postul de director al şcolilor din Oradea, Mihail Benei (1808-1814) şi Nicolae Borbola (1814-1816), după eari În 1817 e reintegrat Cor­neli în vechile sale drepruri. Cerând (! consiliul locotenenţial », cum se numea guvernul de atunci, cu adresa Nr. 17.333 din 9 Septemvrie 1806, pă­rerea eapitlului român unit din Oradea cu privire la scrierea limbii române, Corneli fu rugat să răspundă. Insărcinat, anl.me, de preopo2;itul de atunci George Făreaş, autorul, după ce afirmă comunitatea de origină, de limbă, de naţio­nalitate şi de aspiraţii a întregului neam românesc până la Nistru şi Crimeea, pledea4ă nu numai pentru reducerea slovelor chirilice dela 45 la 34, ci şi pentru înlocuirea lor sistematică cu literele latine. Asupra acestui memoriu, ca şi asupra temei­nicului său raport cu privire la organizarea învăţă­mântului primar românesc, pe baza. unui acord comun al celor două biserici româneşti din Ardeal nu mai insist, fiind analizate cu de-a-mănuntul de d-I Prof. V. Bolea. Amintesc în treacăt că, între altele, el prevede şi istoria naţiunii daco·române, pentru ca tineri mea să aibă de unde culege învăţă­turile trebuincioase pentru vieaţă.

Găsesc mai nemerit să semnale2;, în schimb, o altă lucrare a lui, asupra căreia nu s'a stăruit aproape de loc. E vorba de culegerea sa de sentinţe şi bucăţi literare mai alese, păstrată Între manuscrip­tele episcopiei române unite din Oradea la Nr. II9 şi 120 şi intitulată: «Alui Corneli Iuon B., Con-

www.dacoromanica.ro

iOAN GEORGESCU: ŞCOALA NORMALĂ ROMĂNĂ UNITĂ DIN ORADEA '"

gestarum e variis auctoribus de variis materiis scribentibus, phrasium pars I-a, descripta anno 178I, Balasfalvae. şi � Alui Corneli Iuon, Con­gestarum e variis auctoribus de diversis scriben­tibus phrasium pars 2-da, 78I •.

Prima parte, în 3I8 pagini, cuprinde extrase din cartea lui Cicero despre datorii (de officiis); din cartea despre bl!:trâne{e a lui Cato cel Bătrân (Catonis Majoris de senectute); din arta poetică a lui Hora{iu (Horatii de arte pcetica); apoi din

(:�rg�iJti �:!�n��

e:��!�i� �;isti��

i�� ��

i P����;�

din eroidele acestuia (ex epistolis Heroidum Ovidii); din Catullus; Tibullus; Propenius; Martialis; Lucretius; Juvenalis; Persius; Claudianus; Cor­nelius Gallus seu Maximianus; Seneca; Marcus Mani1ius; Annaeus Lucanus; Vergilius.

In afară de fragmente din operele acestor scrii­tori romani, se cuprind şi o mulţime de alte lucrări, mai cu seamă poetice, redactate în limba latină, atât de cultivată pe timpul acela. Astfel, din cele multe, dăm aici, în traducere românească, urmă­toarea « anagramă. închinată vârhovnicilor aposto­lilor, Petru şi Pavel:

Tu care'nchizi şi deschizi ale cerului porţi luminate, Petre prea fericit, mi le deschide, te rog. Tu care'nveţi milioane de oameni să creadă 'n

[Christos, Pavele, fă ca să am dreapta credinţă in El. Cu mult mai interesantă, fiindcă ne priveşte de

aproape, este oda Închinată memoriei episcopului Petru Pavel Aaron de Bistra, recitată de tânărul

�����y�ii:��{:

i;r�

a��C

e;:�i�fl�:���t��

I�i�

f��t

şi sporesc mereu. - Dar această odă e remarcabilă şi prin frumuseţea imaginilor şi a gândirilor ei. Poetul se compară cu un umil barcagiu care nu îndrăzneşte să se avânte în largul mării, unde-I pot surprinde şi înneca vânturile şi valurile, ci rămâne cu un capăt al bărcii lângă mal şi numai celălalt il îndreaptă spre adâncimi. Sau aceastli. frumoasă caracterizare a episcopului: Petru din botez, Pavel din călugărie, cu numele de familie Aron, de fel din Bistra. A urmat în putere lui Petru, În învăfli.tură lui Pavel, in vrednicie lui Aron. Putea fi un eplscop mai destoinic? Sau: mulţumitor cucei nemulţumitori, credincios cu cei necredincioşi, drept cu cei nedrepţi, cinstit cu cei necinstiţi. Vir­tuţile lui sunt nu numai tăria poporului şi a bisericii sale, ci fala lumii intregi. - Rar s'a spus vreodată la noi elogii mai bine meritate decât acestea. Ele ne arată ce cuminte procedau conducătorii şcolilor din Blaj, făcând la aniversarea morţii pioasa amin­tire a marilor lor ctitori şi cerând, în acest scop, concursul entuziast al tineretului şcolar.

Mai găsim aci şi alte versuri ocazionale latineşti. Astfel o odă împărătesei-regine Maria Teresia (de augusta regina apostolica); doul!: distihuri despre

in luna lui August 1780. Deşi cu introducere cam lungă, cuprinzând şi 0« captatio benevoJentiae " indispensabilă în tratatele poetice şi retorice ale timpului, totuşi această odă - autorul îi zice • elegia panegyrica. - merită să fie tradusă în intregime, ba chiar să fie îmbrăcată în haina de sărbătoare a versului modern, ca una din puţinele bucăţi literare, cunoscute din veacul al XVIII-lea. Fiind scrisă abia la 16 ani după moartea marelui chiriarh, această odă cuprinde şi unele informaţii istorice de mare preţ. Astfel reţinem amănuntul că, ceea ce n'a putut face generalul Bucov cu puterea armelor, a făcut, pentru înfiinţarea regimentului al doilea de grăniceri dela Bistriţa-Năsăud, episco­pul Aaron, rămânând singur cu cuvântul său bun, blând, dar convingător, in mijlocul unei mulţimi agitate de tot felul de patimi. Alt amănunt pre{ios, CanonÎeu\ Ilie Stan contestat în timpul din urmă de răposatul G. Bog-dan-Duică, este marea afluenţă de elevi la şcolile călătoria împăratului Iosif II În Italia, unde se Blajului deschise de acest arhiereu milostiv. Fiecare spune că decât el mai lungă cale a strli.bătut În profesor avea câte 200 de elevi. Iar Blajul niciodată lumea întreagă faima lui şi altele pentru diferitele

���ct���r�a���ţ� ��o�r

e�!�i�

e:�;i�le�

if� �?�:

r J: ��rdi�ti�

t��n�

o;f

t�c:eJ!ri�

i��\

a�a�:' :�;��1��'us1:i�

II Octomvrie 17541 Iar de atunci Încoace au sporit neinduplecat vrăjmaş al Habsburgilor, spunându-

www.dacoromanica.ro

45' BOABE DE GR A U

i-se că el e zeul războiului Marte, coborît din văzduhul zeilor şi locuind pe pământ.

In partea a doua a coleqiei de sentinţe şi lucrări literare a lui Corneli, găsim, la inceput, cuvântările funebre ale Iesuirului las. Ign. Chiaberge asupra papilor elemente XI, Inochentie XII, Grigorie XIII

Canonicul prfpo%it Iacob Radu

şi asupra regelui Franţei, Ludovic XIV. Această din urmă cuvântare a fost rostită in basilica Laterană din Roma la 1716. Sunt Însă şi cuvântări frumoase, compuse şi rostite de oameni de ai noştri. Aşa e cuvântarea cu care Partenie Iacob, profesorul de retorică al 1iceului, a întâmpinat în Blaj, la 17 Au­gust 1780 pe contele Ladislau Kolonits de Kolle­grad, atunci episcop al Transilvaniei. Sau cuvân­tarea aceluiaşi profesor, rostită în numele tinere­tului şcolar din Blaj, la 6 Iulie 1781, către Samuel de Brukenthal, când acesta a venit să vadă aceste şcoli în calitate de guvernator al Ardealului; apoi elogiul celor trei sfinţi ierarhi, rostit în acelaşi an. Ba găsim şi patru versuri latineşti, copiate de pe un tablou din Lipsca, 4 Februarie 1722 al voevo­dului Ioan Nicolae Alexandru Mavrocordat. Iată traducerea acestor versuri: «In acest tablou se vede voevodul tău, dulce Românie. Fala Grecilor. Steaua cea prietenoasă a Muzelor. Ce cinste are rostul său! Ce minuni mintea! Graiul felurit. Evlavia, înţelepciunea foarte înaltă! »

Visitur hac tabula tuus, alma Valachia, princeps. Gloria Graecorum. Musis quam sidus amicum ! Oris honos talis. Mentis miracula quanta! Eloquium. lJarJum. Pietas. Sapientia summa.

Ceea ce bate la ochi, însă, in această colecţie, mai mult decât orice, sunt câteva citate franţuzeşti, foarte rare pe vremea aceasta nu numai în Transil­vania, ci oriunde la Români. Astfel, pentru a arăta că anumite primejdii nu se pot înconjura, Corneli citează aceste două versuri spuse fiului său de muribundul poet NicolasRapin în 1608: .De quel câte que je me tourne, Je vois la viIle de Livourne $. Alta despre necesitatea prevederii: «Quand il fait beau, prends ton manteau; quand il pleut, prends ce que tu veux l). Mai amintesc, în sfârşit, aceste versete franţuze�ti care arată truda şi migăleala lexicografiei: « S. quelqu'un a comis quelque crime odieux, s'il a tut son pere ou blaspheme les dieux, qu'il fasse un lexicon, s'il est supplice au monde, qui le punisse mieux, je veux que l' on me tonde ». Vorbea, mai corect: scria din proprie experienţă. Se ştie, doar, că, alături de S. Micu şi P. Maior, o parte însemnată de colaborare la dicţionarul dela Buda Îi revine şi lui Ioan Corneli. Dar chiar dacă n'ar fi această legătură a lui cu lexicografia noastră, totuşi această colecţie de sentinţe, de versuri, de cuvântări etc., ar merita cea mai aleasă atenţie, fiindcă tot omul e in ceea ce admiră sau dispre­ţueşte. - Fiind vorba de colaboratorii dictiona­rului dela Buda, trebue să mai amintim respectul desăvârşit pe care Corneli l-a dovedit către tOţi, dar În deosebi către Micu, Şincai şi Maior. LUi S. Micu Klein, îi face bunul serviciu de a-i vinde o sută de exemplare din calendarul pe 1806 şi de a-i trimite preţul lor în sumă de 33 fI. prin nepotul autorului Efrem Muntiul. Asemenea îi strânge abonaţi pentru cuvântări (contiones) şi pentru Iexicon. Lui Şincai încă îi face asemenea înlesniri, vânzându-i mai multe exemplare din Gramatica limbii române şi trimiţându-i mici ajutoare băneşti dela el şi dela ceilalţi canonici din Oradea. Corneli se simţea atât de mic în faţa lui Şincai încât, de�i numit censor al cărţilor româneşti dela tipografia universităţii din Buda în 1807, el renunţă în fa­voarea prietenilor săi mai necăjiţi dela Blaj (Şincai� P. Maior), spunând că nu vrea să le aducă « nicio nedreptate, nicio pagubă $ (uHam injuriam, aut damnum inferre), ci numai bine şi ajutor. Şi avea şi el greutăţile sale familiare: o mamă de 70 de ani şi patru nepOţi de crescut. Acest preot s'a învrednicit în 19 Dec. 1843, în urma propunerii iscusitului său episcop Vasile Erdeli-Ardeleanu, să obţină dela Papa dreptul de a purta, în calitate de prepozit al capitlului din Oradea, o frumoasă cruce pectorală de aur, p?: care de atunci încoace o poartă şi urmaşii săi în această demnitate. E înmormântat in cripta catedralei unite din Oradea, unde şi astăzi se poate ceti acest epitaf în latineşte: «Aici sunt aşe�te în nădejdea învierii cinstitele rămăşiţe pământeşti ale lui Ioan Corneli, prepoz;it capitular, părinte celor săraci, prieten co­piilor, pildă de evlavie, preot cu viaţă curată, la 3 Septemvrie 184B t.

www.dacoromanica.ro

IOAN GEOR GESC U: ŞCOALA NORMALĂ ROM ÂNĂ UNITĂ DIN ORADEA 45'

Dup3 1848---1849, adică după înfrângerea Un· gurilor la Şiria, începe epoca absolutismului au· striac. Deşi în loc de egală îndreptăţire acum ur· mează egala aservire a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de limbă, lege şi neam, totuşi faţă de epoca anterioară de cotropire ungurească, faţă de legiferarea minorităţii maghiare pe socoteala majo­rităţii popoarelor nemaghiare, această epocă pare mai blândă. Regimul austriac îşi dă mai bine seama de importanţa luminării popoarelor prin şcoală, de aceea preconizează principiul unei cât mai temei­nice pregătiri profesionale a viitorilor luminători ai poporului: învăţătorii. Invăţământul normal va fi separat pe viitor de cel primar. Nimeni nu va mai putea funqiona ca învăţător, dacă n'a făcut doi ani, studii sistematice de pedagogie la o şcoală normală. In locul limbii maghiare, se cerea studiul limbii germane care, oricine trebue să admită, are altă răspândire şi Însemnătate cultural1l, decât aceea a unui popor cu caracter atât de izolat şi particular, cum este a stăpânitorilor anteriori.

In această epocă de relativă libertate naţiona111, episcopul Erdeli-Ardeleanu îns1lrcinează pe cano­nicul /osil Pop Silagyi (Să1ăjanul), autorul unui celebru tratat de drept canonic (t Enchiridion iuris Ecclesiae Orientalis catholicae t, Oradea, 1862 şi 1880) şi al altor lucrări; mai târziu, episcop în aceeaşi eparhie, să prezinte un proiect pentru reorganizarea invăţământului eparhial. E de notat că înv1lţ1lmânrul primar românesc din Transilvania, pân1l după în­tregirea noastr1l naţională, era confesional, adică bisericesc. Directorul şcolii primare într'o enorie românească era parohul, revizorul era protoiereul, iar inspectorul general era episcopul. Plata învăţ1l­torului o asigura consiliul parohial care era şi co­mitet şcolar, precum învăţătorul era şi cântăreţ bisericesc. Şi era bine atunci. Colaborarea dintre preot şi învăţător se făcea, în chip firesc, în temeiul acestor atributiuni comune. Invăţătorul era atunci un factor de înălţare sufletească mai de seamă decât astăzi. EI era obligat să vin1l în fiecare duminecă şi sărbătoare cu copiii la slujbele bisericeşti, dând nu numai pildă de evlavie creştinească, ci şi de colaborare, de participare conştientă şi luminată la cele mai inalte manifestaţii de credinţă ale obştei. Când vedeai pe învăţătorii noştri - atunci toţi creştini - cum ţin strana, cum cetesc ei apostolul, cum cântă priceasna, cum animeaUi şi conduc În­gereştile cântări ale copilaşilor, cum îi suprave-

• ghead de aproape şi în zilele de sărbători, când, lăsaţi de capul lor, ei fac adesea cele mai multe blestemăţii, îţi dai seama ce putere nebiruită, ce cetate inexpugnabilă a sufletului românesc şi cre­ştin�sc erau atunci şcoala şi biserica. Fraţii' din

������I�:;:�' s?���:��ţ;t��J��::�rf.

erf;::' b��:;�lE

cari vor fi apucat pe la .unele moşii cucernici boieri de ţară, ctitori de aşezăminte şi cu multă dragoste de neam, dacă vor bănui aceste realităţi, gândindu-se

ce impresie neuitată lăsau aceşti boieri în sufletele sătenilor, când, la zile mari,la praznice împ1lrăteşti, boierul nu numai că venea şi el la biserică, ci el ţinea strana, cunoscând rânduiala sfântă ca oricare bun bisericaş. Astăzi? Domnii învă\ători, conside­rându-se funcţionari de Stat, sunt de atâtea ori bucuroşi că nu trebue să se ducă de loc la biserică şi mai ales să nu ducă cu ei şi pe copii; cel mult, dacă le dau porunca să meargă; încolo, treaba lor şi a popii cum O execută. Rămânând copiii f1ldl conducător şi fără control, de multe ori nu vin nici ei la biserică, ori, dacă vin, neparticipând în mod activ la sfintele slujbe, se plictisesc, cască, se razimă când Într'o parte, când într'alta, intră şi ies cu vuiet, Întorc mereu capetele spre fiecare per­soană ce vine mai târziu, dacă nu hoinăresc pe maidane, scandalizând pe toţi bunii creştini cu desmăţul lor. Avea-vor guvernanţii noştri tăria să repare dul ce l-au făcut neamului nostru prin desbinarea celor doi factori culturali ai satelor:

Semin arul român unit din O radea

preotul şi Învăţătorul, prin subordonarea lor ve­chiului ideal de credinţă creştinească comună? �ă sperăm că da! Până atunci si vedem câteva amă­nunte din proiectul lui Iosif SăIăjanul.

Pe lângă o şcoală normală distinctă pentru eparhia din Oradea - nu comună cu a altor eparhii, mai

www.dacoromanica.ro

45' BOABE DE GR Â U

ales cu cea romana-catolică, precum ar fi dorit guvernul- Pop SăIăjanu! cerea să se creeze burse anuale de câte 50 fI. pentru elevii merituoşi. Teo­logii, viitori parohi şi directori de şcoală, în afară de studiile lor teologice, Între care catehetica trebue să ocupe un loc de frunte, au să urmeze şi studii de

vara, altul toamna. Cel mult, pe timpul lucrărilor agricole mai urgente, se pot suspenda cursurile pe câteva zile. Nici intr'un caz numărul zilelor de va­canţă să nu treacă într'un an de şase săptă­mâni. Unde suntem, in această privinţă, noi, cei de astăzi, cu cele trei luni de vacanţă, vara, şi altă lună de vacanţe la Crăciun şi la Paşti?! Ca şi când am dori să ne pregătim copiii nu pentru munca grea de fiecare zi a vieţii, ci aşa, Întâmplător, pentru câte o oca:de, când sperăm să dea «lovi-tura )}, care le va aduce « norocul ».

In afară de o mulţime de măsuri de ordin admi­nistrativ şi gospodăresc (clădiri şcolare, intreţinerea lor, leafa învăţătorilor-cântăreţi în enorii cu până la 700 de suflete şi în enorii mai mari, ter.;:nuri de cultură ş. a.) se indică in acest proiect şi o pro­gramă analitică, deosebită după cele trei categorii deosebite de elevi: începători, mijlocii şi mari. Astfel, începătorii la religie - materia primordială, căreia i se dă toată aten�ia - au să înveţe rugăciu­nile şi primele elemente ale credinţei creştineşti. Cei mijlocii au să inveţe catehismul şi istoria biblică, apoi cântările şi ceremoniile mai însemnate ale Bisericii. Cei mari, după repetiţia materiilor învă­ţate in anii precedenţi, vor învăţa şi istoria biseri­cească. Se prevăd şi cursuri pentru adulţii, între 13 şi 18 ani, în toate duminecile şi sărbătorile anului . dela ora 14 până la 15. adică înainte d-e vecerme.

Iată, dar, că nu e lipsit de interes acest proiect de reorganizare a învăţământului normal şi primar, prezentat la 25 Iulie 1851 de Iosif Pop Sălăjanul, atunci canonic şi inspector şcolar, care dorea să aibă lângă sine un consiliu, compus din bărbaţi competenţi, m::ti cu seamă profesori cu studii speciale.

PERSONALITĂŢI DIDACTICE ŞI EDU­CA TOARE încă a avut foarte multe această şcoală, În cei 150 de ani de existenţă. Toate sunt remarcate, mai mult sau mai pUţin, în monografia Prof. V.

Catedrala român� unită din Oradea ..... Bolca. Aci amintim câteva momente din vieaţa

unor distinşi profesori ai şcolii, cari au scăpat atenţiei autorului, dar care nu sunt lipsite de im­portanţă. pedagogie. Numai aşa îşi vor putea îndeplini che­

marea lor de îndrurn5tori sufleteşti ai celor mici. - In fiecare şcoală normală apoi, elevii au să facă nu numai materiile de curs primar, dar cu mult mai desvoltate, fireşte, ci şi metodică generală şi spe­cială. Pe lângă fiecare şcoală normală, va funcţiona o şcoală de aplicaţie, unde normaliştii să vadă şi, ;�i������:ă�i�! ;l /â���i��fl�� ��:r1�'e�En������ liştii, în afară de orele de curs instituite în acest scop, vor face exerciţii la vecerniile din preziua duminecilor şi sărbătorilor de peste an. De notat că, în acest proiect de reorganizare al invăţământului nostru bisericesc şi naţional, nu se prevăd vacanţele, atât de funeste vieţii şcolare de astăzi. Cursurile durează tot anul. Sunt două examene: unul primă-

Pe Ioan Vancea, fost preot in Macău, profesor la această şcoală, canonic în capitlul din Oradea, episcop la Gherla şi, in sfârşit, mitropolit la Blaj, in afară de marile lui realizări ca chiriarh şi cele două lucrări �tiinţifice (Dialog despre constituţia bisericii şi Biografia sinoptică a episcopului V. Erdeli), îl caracterizează foarte bine şi următoarea întâmplare: La 21 Noemvrie 1852. vine la Oradea vicarul apostolic al eparhiei Sahle din muntele Livanului, ţara Siriei, Asia, şi ţine o cuvântare în limba arabă, pe care nimeni n'a priceput-o şi n'a putut-o traduce decât tânărul profesor 1. Vancea, promovat nu de mult doctor în teologie al universi­tăţii din Viena. Acea cuvântare avea ca motto cuvintele apostolului Pavel: « Romanilor . . . cre-

www.dacoromanica.ro

IOAN GEORGESCU: ŞCOALA NORMALĂ ROMĂNĂ UN ITĂ DIN ORADEA

dinţa voastră e vestită in toată lumea . (Romani I, 8). Străinul era foarte mângâiat văzând că el e nu numai de o credinţă, ci şi de un rit cu noi. Va spune acest lucru şi celor de acas1l, cari cei mai mulţi nu ştiu nimic despre noi. Ei au şi un patriarh unit în Antiohia, cetatea de sfinte propovădanii a aposto· lilor Petru şi Pavel. Incheie cu Îndemnul de a păstra dreapta credinţă, cea mai scumpă moştenire rămasă dela apostoli şi dela Mântuitorul lumii. [Textul cuvântării in dosarul Nr. 9 al arhivei pre· sidiale a Mitropoliei din Blaj, teca II, despărţi. mântui II].

Ioan Sabo n'a fost numai un boln1lvicios, ci şÎ un om cu calit1lţi rare. Memoria lui era uluitoare. Ca elev şi student n'a avut cărţi, dar reţinea cu toată preciziunea orice auzea sau cerea odar1l. Şi nici caracterul lui închis de om tăcut nu e numai· decât o scădere. Gândul creşte în t1lcere, ca lucea· fărul În Întunerec.

Augustin Lauran, care a condus destinele acestei

ti��, t::� �eeri�ă

s;�;�ţ1: �:��eL��l���} ct� �:i

mai harnici şi mai iscusiţi profesori ai ei. « Creşti. nulu greco·catolicu deprinsu in legea sa, manualu catecheticu şi istoricu pentru luminatorii poporului cu privire speciala la istoria desbinarii grecesci . (Oradea, 1878), e unul din cele mai bune manuale de religie tipărit în româneşte. Partea primă: explicarea doctrinei creştine e după marele teolog, fost profesor al universităţii din Louvain, numit ti doctor controversiarum., trecut nu de mult în şirul sfinţilor, Robertus Bellarminus S. 1., reco· mandat foarte mult de papa Clement VIII. Partea a doua: istoria bisericească e parte după o lucrare similară a canonicului romana-catolic din Oradea, Dr. Nogâll Jânos, parte după celebra lu­crare a S. Alfons M. de Liguori, ., li trionfo delia religione •. - Nu mai puţin importantă e a doua lucrare a sa: « Crescerea poporala, manualu peda­gogico-didacticu pentru luminatorii poporului $ (Oradea, 1879). Deşi e prelucrarea manualului un­guresc « Cartea învăţătorilor )) (Tanit6k k6nyve) de Ignatie Bârany, director de şcoală normală, desti­nată în rândul întâiu normaJiştilor, totuşi ea are in vedere şi alte cercuri, mai cu seamă pe preoţi. Ea are acest sugestiv motto al apostolului neamu­rilor: « Cine nu poartă grijă de ai săi, şi mai vârtos de cei ai casei sale, de credinţă s'a lepădat, şi mai rău este decât cel necredincios t (1 Timotei V, 8). Partea dintâi e psihologie, a doua didactică (gene­rală şi specială), iar În « apendice t, la urmă, istoria pedagogiei. Generaţiile mai vechi de dascăli cari au intrebuinţat aceste manuale, nu numai în şcoala normală din Oradea, ci şi aiurea, vorbesc cu multă recunoştinţă de bunele îndrumări ce le·au adus.

Nu sunt lipsite de interes nici publicaţiile lui în ungureşte. Mai ales cele polemice, Era foarte bine pregătit pentru a pUlta lupta împotriva cato­licilor unguri, cari ameninţau cu cotropire Biserica

Unită şi aşezămintele ei culturale, Intre 1885 şi 1891, el scoate aproape în fiecare an câte un volum de studii şi articole asupra chestiunilor contimpo­rane. In ordine cronologică, ele sunt : , Sfânta Unire t, 1885; « Chestiuni contimporane de poli­tică bisericească t, 1887; fi Biserica şi Statul ., 1888; fi Situaţia noastră politică bisericească t, 188g; « Ce a devenit Ungaria catolică'? , 1890; « Politica noastră bisericească t, 1891. - Invinuirea de căpe­tenie ce o aduceau Ungurii catolici Românilor uniţi era că ţin morţiş la limba şi naţionalitatea lor, Nu putem altfel, răspundea Lauran şi cu el aceşti Români. Limba românească e o limbă sfântă, unica limbă vie canonizată de Biserica Romei. Şi aducea dovezi din decretele şi enciclicele papale, mai cu seamă din bulla ., Ecclesiam Christi t, prin care Papa Pius IX infiinţa la lan provincia mitropoli­tană de Alba-Iulia şi Făgăraş, cu reşedinţa la Blaj, dar cu episcopii sufragane la Oradea, Lugoj şi Gherla, având limba liturgică românească. Exa-

ŞCOilb. normilU r o m ! nă uni tă din O r ildeil (d in str. C wtemi r )

sperat de aceste argumente, scriitorul catolic ma­ghiar Szalay Pal (Gyakorlati Ethnologia, p. 35) exclamă: fi Acuma înţelegem, de ce pot să fie după Saşii şi Slovacii protestantÎ, Românii uniţi cei mai Îndârjiţi în rezerva lor şi cei mai îndrăzneţi la atac; de ce mai cu seamă în anume cercuri ale

www.dacoromanica.ro

BOAB E D E GR Â U

lor e mai puţină dragoste faţă de noi, decât chiar la neunifi t. Vorbind apoi de dacoromânismul lui Lauran, acelaşi polemist maghiar spune (p. 314): «Domnului Lauran nici converriţi nu-i trebue in biserica românească, in ierarhia românească Un­gurii, dacă nu s'ar face Români 1.

unui preot in cura animarum (in pastoraţie); fru­moasă şi nobilă este chemarea dascălilor. Preoţii sunt precursorii împărăţiei Cerurilor, dascălii sunt mrejile prin care se adună peştii; preoţii sunt vâ­nătorii sufletelor, dascălii săgeţile, care pătrund in inimă. Dacă mrejile, săgeţile sunt stricate, munca

preoţilor se ingreunează 1. O pro­fesiune de credinţă similară a făcut �i în Ianuarie 19o8, cu prilejul maugurării localului intrebuinţat de şcoală până În 1933. Atunci, arătând deosebirea intre cele două încăperi modeste ce avuse şcoala până atunci şi Între cele nouă (9) săli moderne ce i se puneau la dispoziţie de acum inainte, nă­dăjduia cu toată dreptatea că vii-şi�!:a afi i�:ai ��bi!�i�a� d���t când luptă cu credinţă ! COMISARULLUIAPPONYI.

Antecedente. Anul şcolar 1917-1918 şi începutul celui următor constitue, de bună seamă, epoca cea mai sbuciumată din tot trecu­tul de 150 de ani al acestei şcoli.

Şcoala normali r o mlnil uni tl din Oradea (d in Pia\a Uni ri i) Alături de uciderile, intemni­

ţările, oprirea circulaţiei bunurilor imobiliare şi internările in masă

ale atâtor mii de cetăţeni de altă limbă, comisariatele speciale, instituite de contele Apponyi Albert, fai­mosul ministru al instrucţiei publice, in toate şco­lile normale româneşti din fosta Ungarie, sunt petele cele mai Întunecoase pentru stăpânirea un­gurească, dar ele alcătuesc, in schimb, cea mai lumi­noasă aureolă pentru Românii cari le-au infruntat cu curaj şi bărbăţie.

Am \inut să amintesc aceste lucruri, fiindcă au­torul a fost, in vieaţă, un nedreptăţit. Purta, În anumite cercurÎ româneşti, ponosul de mare ma­ghiaron, ahtiat de mitre vlădiceşti. Cine i-a scos �i::s��n�;��cd�;i �e�a��:�i:ă i�e

lf:c�ud���Ct��� � să i se recunoască vrednicia ce a avut. Numindu-l vicar episcopesc, marele său chiriarh Dimitrie Radu, martir naţional, scrie că • prin strălucirea virtuţilor sale, prin ştiinţa S3 profundă, prin activitatea sa neobosită, şi În deosebi prin zelul ce l-a desfăşurat cu înţelepciune ca vicar general capi tu Iar în odr­muirea diecesană pe timpul vacanţei Scaunului episcopesc, - şi-a câştigat merite dintre cele mai alese . . . • .

Ioan BUlean, director al acestei şcoli În epoca imediat premergătoare întregirii ,noastre naţionale (lgo7-1914), a fost un educator de mare prestigiu. Părinte al unei familii numeroase, dând educaţia cea mai aleasă fiilor şi fiicelor sale (profesori şi pro­fesoare, doctori şi doctoriţe), adudnd dela liceul din Seiuş, în slujba căruia a stat multă vreme ca profesor şi director, o experienţă pedagogică din cele mai preţioase, el părea predestinat pentru această sarcină. Pu�ini fruntaşi ai neamului au văzut, ca el, necesitatea colaborării frăţeşti dintre preot şi Învăţător. Sărbătorind, cu prilejul Împlinirii a 40 de ani de activitate şi a retragerii in pensie, pe Prof. Gh. M. Marinescu dela liceul din Beiuş în 19o1, el spunea: . Frumoasă şi nobilă este chemarea

Gândindu-ne la aceste măsuri samavolnice, nu găsim altă vorbă mai potrivită pentru caracterizarea lor, decât zicătoarea: « Pe cine vrea să-I bată Dum­nezeu, Îi ia mai Întâiu mintea '.

In adevăr, nu se pot înţelege altfel toate acestea decât prin aproape totala Întunecare a minţii gu­vernanţilor maghiari şi a , patrioţi lor I cari secun­dau faptele lor nechibzuite.

Deşi puteau să ştie, care e opinia publică a Ro­mâniei libere, cu privire la Puterile Centrale, sin­gure vinovate pentru izbucnirea războiului mondial, Ungurii totuşi au ţinut să trimită în 1915 o delegaţie compusă din doi venerabili fruntaşi români, epi­scopul de nemuritoare pomenire Vasile H05SU dela Gherla şi luptătorul memorandist Teodor Mihali, pentru a sonda terenul cercurilor guvernamentale române, în deosebi pentru a solicita neutralitatea lor binevoitoare.

Delegaţia ardeleană a fost primită cu toată dra­gostea şi atenţia. Regele Carol 1 i-a acordat audien�ă de o zi întreagă şi ei i s'a destăinuit şi • sfinxul • dela Bucureşti, cum era numit În timpul

www.dacoromanica.ro

IO AN GEOR GESC U; ŞCOALA NORM ALĂ ROM ÂNĂ UNITĂ DIN OR ADEA ,6,

neutralităţii României, Ionel Brătianu, preşedintele COMt1i:du�ă��rrc!;!� î:ta�����iitorul neamului românesc e asigurat, Teodor Mihali cugeta că poate să exclame: Acuma pot să mor liniştit! - Ba să nu murim, ci să ne bucurăm de fericirea ce ne va fi dat să ajungem! Întâmpină episcopul Hossu.

- Bine, dar lui Tisza ce să-i spun? - Lasă pe mine ! lămuri din nou episcopul, intocmesc eu totul aşa ca să fie mulţumit şi el, dar nici noi să nu ne trădăm bucuria ce o avem În suflet!

Când apoi, la Sântă Măria anului 1916, Rcmânia Începu opera de întregire naţională, declarând războiu Monarhiei în palatul Ministerului de Ex­terne austro-ungar din Viena, Ungurii şi-au pierdut capul cu totul.

Pe când alte declaraţii de războiu erau urmate de proclamaţii imperiale-regeşti • către popoarele mele ., de astădată asemenea proclamaţie n'a avut loc. Austro-Ungaria s'a mulţumit să Înfiereze • trădarea * României cu un discurs al contelui Tisza Istvan, în care se prorocea că trădătoarea nu va dobândi niciun salcâm din teritoriul Unga­riei milenare.

Optimismul oficialităţii maghiare Începu să se risipeasd. foarte curând.

Ziarele marilor aliaţi au salutat cu tot entuziasmul intrarea Ro­mâniei În acţiune, publicând şi harta ei viitoare. De acum, această ţară dispreţuită Îşi va Întrei terito- • riul şi numărul locuitorilor, de­venind una din cele mai impor­tante din întreaga Europă. Iar când au văzut Ungurii. cum au fost primiţi fraţii liberi de cona­fionalii lor ardeleni - aproape toţi iOtelectualii din comunele de pe lângă vechile hotare şi o mulţime de ţărani fruntaşi se înrolaseră ca voluntari in armata română ­furia lor a fost şi mai cum­plită.

Se ştie, Însă, că furia şi mânia sunt sfetnici răi.

Guvernul unguresc, povăţuit de Apponyi, a zămislit ideea nebună a unei zone culturale şi etnice ma­ghiare, cu gândul de a despărţi, pentru totdeauna pe Românii de dincoace de cei de dincolo de Carpaţi.

Zona culturală maghiară. Prima măsur1i pentru înfăptuirea acestei zone a fost statificarea tuturor şcolilor primare româneşti din judeţele situate de-a-Iungul vechei graniţe. Statificarea Însemna,

!�el�e, d��f�;�r!�r��r�:n;;u ��:l�;f:t!o%a;������

b3ştinaşă s1i fie departată în interiorul Ungariei, iar În locul ei să se aducă colonişti maghiari.

A doua măsură a fost Înfiinţarea comisariatelor ministeriale maghiare, pe lâng1i fiecare şcoală nor­mală română.

Intâia lovitură a fost periferică, a doua centrală. Interesându-ne aci, În mod deosebit, aceasta

din urmă, să vedem cum o plănuise autorul ei, contele Apponyi ?

Scrisoarea către mitropolitul Mihalyi. Cu data de 17 Iulie 1917. contele Appanyi adresează mitro­politului Victor Mihalyi din Blaj, scrisoarea ce urmează :

• Ministerul de culte şi instrucţiune publică al Regatului Ungariei, Nr. 100.891-1917. VI b. Despre evenimentele din răsăritul ţării noastre, parte concomitente, parte consecvente invaziunii române din ţară. am primit dela cei in drept date care, cu evidenţa indiscutabilă a statisticii, aruncă o lumină uluitoare asupra spiritului antipatriotic ce stăpâneşte În unele din şcolile normale greco­catolice de sub jurisdicţia Excelenţei Voastre şi cu care învăţătorii ce ies din aceste şcoli, pe terenul misiunii lor, molipsesc apoi În vârsta cea mai fra� ged-ă a copilăriei sufletul sutelor de mii din stratu­rile cele mai de jos ale poporului. Acest fapt Întri­stător se împotriveşte, de bună seamă, intenţiilor

•

Biblioteca

Excelenţei Voastre şi abia va fi putut să uluiască pe cineva mai mult decât pe Excelenia Voastdi. EI îşi găseşte explicarea în situaţia speclal1i. În care bisericile şi instituţiile lor sunt organizate pe bază

��î:raţ:�n���t�a

Î������� s�ua�i��j��!�� ��b:n:ă

www.dacoromanica.ro

,6, B O A B E D E GR Â U

declar, in temeiul experienţelor, că e cu neputinţă ca autorităţile eclesiastice să poată lupta singure, cu succes, împotriva acestui rău. Fiindcă, însă, trebue neapărat să asigurăm educaţia tineretului şi mai cu seamă a învăţătorilor lui în fidelitate ne­clătinată către Stat, am datoria strictă să caut şi să

a dispun� să nu se Înceapă anul şcolar 1917-1918 În şcolile normale grecocatolice din Blaj, Oradea şi Gherla, până când nu vom da autorizaţie spe­cială. Rog pe Excelenţa Voastră să binevoiasc3 a-şi spune părerea cât mai curând. Primiţi, Exce­lenţă, expresia sincerei mele stime. Budapesta,

17 Iulie 1917. (ss) Apponyi ». Protestul Bisericii. Aceste mă­

suri abuzive ale ministrului de instruqie al Ungariei, echivalente cu o confiscare a invăţământului normal confesional, au fost agra­vate prin altele ca: Regulamentul special al acestor comisariate Nr. 139.932-1917 VI din 18 Seprem' vrie, cursuri de Îndrumare, ordo­nanţe ş. a., flcute personal de fai­mosul ministru.

Sala d e «p r etenla ţie a ,colii no rmale româ ne u nite d in O u.d u

Impotriva lor, Biserica unită a protestat cu toată energia şi dem­nitatea. Ea spunea că, din câteva cazuri izolate de (1 trădare . de pa­trie, nu se poate face o Învinuire generală la adresa aşezămintelor ei şcolare. Dup3 ce normalistul ter­mină cursurile şi işi ia diploma, nu mai are aproape niciun contact cu şcoala normală. Precum pa­rinţii nu pot fi pedepsiţi pentru păcatele fiilor lor vârstnici, tot aşa

realizez această asigurare, consolidând şi extinzând printr'o instituţie, influenţa Statului. De aceea, În virtutea dreptului de supremă inspecţiune, Înte­meiat pe § 14 al art. de lege :XXXIII-1868 şi pe § 4 al act. XXVII-I876 pentru condu­cerea, Îndrumarea, controlarea şi supravegherea activităţii didactice şi spirituale a şcolilor normale amintite, am hotărît să numesc la fiecare din ele câte un comisar ministerial special, Î.nvestindu-l cu atribuţii ce se extind la oricare şi la toate ra­murile învllţământului, atât din punct de vedere al educaţiei, cât şi al pedagogiei În general şi al didacticei În special. E Încă În deliberare să numesc sau nu şi profesori de anumite materii, pentru a garanta afirmarea spiritului cerut în predarea lor. Aceasta e forma cea mai blândl a amestecului indispensabil al Statului; ea nu atinge caracterul confesional al şcolii, nici limba de predare a celor mai multe materii de învăţ3mânt. Am mare încre­dere c3 intenţiile Excelenţei Voastre sunt aceleaşi ca şi ale mele; de aceea, in loc de statificare, incerc această form3 de colaborare. Am datorie imperioasă În situaţia mea plină de răspundere, să fac cel puţin atâta in interesul integrităţii patriei şi al preurvării tineretului. Deoarece, Însă, pregătirea acestor mă­suri necesită timp mai îndelungat; iar Înainte de luarea acestor măsuri nu admit să se înceapă acti­vitatea didactică in des pomenitele şcoli, de aceea am onoare a ruga pe Excelenţa Voastră să binevoiti

nu pot fi reglementate şcolile noastre normale pentru dezertarea câtorva înv3ţ3tori, foşti elevi ai acestor şcoli. Se reglementează oare, în acest chip,

t���:;0��a�����t!�ice;iI1�e.n���t ���i

c�rep:�u�:��

chiar acum, în marele războiu, dându-i bocanci cu pingele (t3Ipi) de hârtie, cămăşi şi tunici la fel, surogate de alimente etc.? Dar oare seminarele teologice, aceste şcoli de educaţie c1erical3 prin excelenţ3, se Închid, dacii uneori se întâmpl:1 ca un cleric sau chiar mai mulţi să cadă în apostazie? - Ce priveşte § 14 al art. de lege XXXIII din 1868 şi § 4 al art. XXVII din 1876, la care se referă ministrul În adresa sa, ele prevăd numai dreptul de inspecţiune, nu şi cel de conducere şi dirijare. La fel vorbesc şi art. XVIII-I879, apoi ordonanţele din 1905 şi 1909. Ordonanţa Ministe­rului Nr. 7o.C>CXr-1905 vorbeşte, ce e drept, de detaşarea unor profesori dela şcolile Statului la cele confesionale, pe un timp oarecare, cu În­voirea autorităţii bisericeşti. Dar aici nu se proce­dează aşa, ci samavolnic.

N'a rămas făr3 răspuns nici Regulamentul co­misariatelor amintit mai sus. Acest regulament jignea profund autonomia noastră bisericească şi şcolară. Legea admite dreptul de inspecţiune al Ministerului de dou3 ori pe an şi, numai în cazuri excepţionale, de mai multe ori. Impotriva prevede­rilor legale, ministrul nu se mulţumeşte cu câteva

www.dacoromanica.ro

IOAN GEORGESCU: ŞCOALA NORMALA ROMÂNĂ UNITĂ DIN ORADEA ,6,

inspecţii, oricât de serioase şi amănunţite, ci institue comisariate, permanente, pe lângă fiecare şcoală normală română. Cu acest mod, ar trebui să institue câte un inspector pe lângă fiecare liceu şi câte un revizor pe lângă fiecare şcoală primarli. Ceea ce e absurd, fireşte. Mai departe, comisarul are dreptul să asiste la toate lecţiile, să supravegheze pe pro­fesori şi pe elevi - pe aceştia şi acasă - să fie chemat la toate conferinţele �i acolo să-şi prezinte observaţiile. EI e suveran mal infailibil decât Papa. Pe când acesta, anume, nu e infailibil decât in ma­terie de credinţă şi morală, comisarii instituiţi de Apponyi erau decretati infailibili În toate materiile de învăţământ, începând cu partea literară şi sfâr­şind cu matematicile, fizico·chimicele, educaţia fi:1;Îcă. §§ 20 şi 21 din Regulament Îi autori:cl să dea lecţii tuturor profesorilor, iar în caz de con­flict Între directori şi ei, totdeauna se va proceda în conformitate cu avizul lor. Mai putea fi vorba, in asemenea condiţii, de prestigiu, de demnitate, de posibilitate de aCţiune educativă nestânjenită? Ce era mai grav: Ministerul impunea susţinătorului şcolii şi sarcini materiale. EI era dator să pună la dispoziţia comisarului cameră deosebită: luminată, Încălzită, curăţată. Episcopia, susţinătoarea şcolii, avea cel mult dreptul de a transmite Ministerului plângerile direcţiunii şi ale profesorilor; atâta tot (§ 21).

Comisarul Teglduy Ferenc. Dispoziţia ministe­rială şi Regulamentul comisariatelor, analizate mai sus, erau, in sine, rele; nu puteau pro­duce, deci, decât nemulţumiri, lupte, proteste, indârjiri. A dori ca răul să nu aducă rău, este ca şi cum ai vrea ca boul să nu ragă, calul să nu necheze. câinele să nu latre şi altele, inevitabile ca acestea. Dar Încă, dacă acest rău îl sporeşti cu altul şi mai mare : Hisând să-ţi execute aceste dispoziţii şi regula­mente câte un ipochimen ca Teglassy Ferenc, fostul comisar ministerial dela şcoala noastră!

Fonf, flecar, având o imensă cicatrice in obrazul drept, ministrul nu-şi putea alege un reprezentant mai caraghios, mai respingător. Episcopul Radu, după ce-I

�r�m�:�i:,u��nJin �:n;���ii�ţ� :��c�ti�

simţ de datorie, a şi spus: ., Ministrul putea să aleagă alt comisar mai bun! .. Nu odată se adevereşte vorba ceea: Omul la faţă 'nsemnat e şi la suflet pătat.

Şi aşa a fost comisarul nostru ! EI avea stigmate nu numai in faţă, ci şi În ca­

racter. De origine Şvab, cu numele Brauner, după ce funcţionă o serie întreagă �e a.ni cu aces� n�m�, la şcolile secundare ungureştl dm Deva �I Timi­şoara, el se leapădă de numele părintesc ŞI, pentru

taxa de o coroană, obţine numele neaoş unguresc de Teglasi = Cărămidaru. Şi, fiindcă in forma aceasta numele său era prea de şatră, Începe să-I scrie cu doi ss şi y. Iată-I, deci, nobil făcut, nu născut !

Insistăm asupra acestor amănunte, fiind foarte caracteristice pentru lichelismul, patronat siste­matic de Statul � milenar . maghiar, care, În cele din urmă, i-a adus pieirea.

Activitatea lui. Dacă aşa i-a fost figura, activi· tatea încă nu i-a fost mai. atrăgătoare.

Abia a luat contact cu directorul şi profesorii şcolii şi, în conferinţa de constÎtuire a profesorilor dela 12 Octomvrie 1917. el a şi provocat următoarea propunere-protest, formulată de Ilustritatea Sa, Dr. Gheorghe Miculaş, acum prepozir capitular, atunci director al acestei mult incercate şcoli, pro­punere pe care a şi inaintat-o episcopiei, patroana şi susţinătoarea şcolii. Ei spuneau cu atâta bărbăţie şi demnitate : li Lipsiţi de dreptul autonomiei şco­lare a Bisericii noastre; mâhniţi până in adâncul sufletului de dispoziţiile umilitoare ale Regula­mentului; jigniţi În demnitatea noastră de educa­tori conştiincioşi; umiliţi Înaintea elevilor noştri în reputaţia de părinţi; despuiaţi de libertatea acţiunii pedagogice: cu toată umilinţa şi supunerea fiască ce o datorim Prea Veneratului Ordinariar, declarăm că starea aceasta umilitoare, ce ni s'a creat pe ne­dreptul, nu suntem Înclinaţi a o suferi •.

Fiind deschise În acel an şcolar institutele nor-

Ferma ş.colii : ser ... cu rlsa dni lele

male pe lângă rezervele cuvenite, răspuns in scris dela episcopie n'au primit; oral, Însă, li s'a spus: f Trăiţi, cum puteţi, până la deslegarea definitivă a chestiei ! ,.

In schimb, cu atât mai spornic la scris e comi­sarul. Rapoartele şi observaţiile lui iau, dela şedinţă

www.dacoromanica.ro

464 B OAB E D E GR Â U

la şedinţă, caracter şi propoqii tot mai catastrofale. La inceput, direcţia şi profesorii îşi făceau cuveni· tele intâmpinări oral şi în scris; văzând, însă, di. sunt de prisos, deoarece nu se ţine seamă de ele. stau În expectativă.

Iată, câteva specimene din observaţiile lui:

fesorul de aceste specialidţi (întâiu P. canonic Petru Tămâian, pe urmă scriitorul acestor rânduri), nu cultivă de loc simţimântul patriotic. La istoria artelor, de pildă, a uitat să spună că un tablou de Feszty, care a făcut obiectul de admiraţie al Americii de Nord, acum e În pinacoteca Statului

din Budapesta. In general, apoi, nici la istoria universală nu re­liefează importanţa elementului maghiar. Comisarul cerea ca fie-

- care leefie din aceste materii să fie un discurs patriotic.

Era revoltat apoi că, la mu· zică, nici n'a putUl recunoaşte dntările patriotice IArpâd apânkt, « Mi piroslik • ş. a. din felul cum le executau elevii. Unul n'a ştiut să dnte nici .imnuh naţional ma­ghiar. Mare crimă, fireşte.

Tot atât de mare crimă a fost că profesorul de geografie a uitat să predea, la geografia Ungariei, provinciile Bosnia şi Herţegovina, săvârşind, prin aceasta, un atentat de neiertat impotriva integrităţii teritoriale a Statului « milenar . maghiar. Zadarnic i -a explicat pro­fesorul că aceste două provincihu

P. S. S. Episcopul Vale riu Traian Frenliu şi corpul didactic

. fost ocupate de monarhia austro· ungară abia in 1878 şi în 1908 au fost anexate « Ia monarhie �,

fără a se preciza la care parte a ei, la Austria sau la Ungaria, şi că nu sunt prevăzute nici în programa analitică, precum nu sunt tratate nici în cărţile de geografie aprobate de Minister, comisarul continua să fie revoltat şi să se agite.

In conferinţele profesorale dela 29 Noemvrie şi 8 Decemvrie 1917, el cerea: o: Să nu spunem nici­odată naţiunea maghiară sau poetul naţiunii ma­ghiare ş. a., ci totdeauna naţiunea noastră, poetul nostru, strămoşii noştri ş. a. Nu numai fiindcă ne arată aparţinând naţiunii maghiare, ci fiindcă de fapt ne întăreşte simţimintele. Pare un bagatel, dar totuşi e important •.

De sigur că e important. Ce poate fi mai impor· tant decât conştiinţa de noi Înşine, de fiinţa noastră naţională? Fără de ea, ce se mai alege de biata fire omenească? Se mai poate Înălţa deasupra turmelor de dobitoace şi poate oare să nu rătăcească din greşeală În greşeală'? De aceea ripostă imediat in aceeaşi şedinţă d-I Prof. Vasile Chirvaiu, că t: nu se poate face muşama. din biata fiinţa noastră na­ţională, iar P. director-canonic spunea În raportul său Nr. II din 31 Ianuarie 1918 către Episcopie: « A pretinde însă, ca noi Românii să zicem că Ungurii au fost străbunii noştri, este a afirma un neadevăr. Principiul fundamental al pedagogiei prescrie ca in şcoli să nu se propună decât ade­vărul •.

Din aceeaşi pricină, comisarul era foarte ne­mul�umit cu predarea materiilor patriotice, mai cu seamă: istoria, geografia şi constituţia Ungariei. Veşnica lui observaţie, f3cută zi de zi după fiecare lectie şi trecută şi în procesele-verbale, era că pro-

Dar el nu-şi limita inspecţiile la activitatea ce se desfăşura între zidurile şcolii; cerceta pe elevi şi acasă. Găsind, la o asemenea inspecţie, in biblioteca lor câteva din publicaţiile Academiei Române, apoi drama istorică � Zorile . cu subiect din revoluţia lui Horia de St. O. Iosif, comisarul a raportat foarte indignat despre toate acestea, atât conferinţei pro­fesorale, cât şi Ministerului. Venind apoi ordin să se inventarieze din nou biblioteca, eliminându-se toate cărţile antipatriotice şi pornografice, profesorul de limba maghiară de atunci, d-I Gavrilă Tăutu, acum avocat, a profitat de ocazie, cerând să se înlăture aproape toate cărţile trimise gratuit de Minister, fiind, sub raport moral, maculaturi. In deosebi, stabilea aceasta despre , excelentele $ po­vestiri moderne ale romancierului şi nuvelistului

�ie�z�tj�:��!� :

c�lj�1 p��fcir t;o�n

d�f�[.e &�: menea lecturi nu se pot tolera nici în şcolile cinstite ale Statului, zicea D-sa, cu atât mai pUţin în o şcoală de elită a Bisericii Unite! Această critică făcută de d-sa literaturii ungu­reşti celei mai bune avea să-i fie fatală, ca şi

www.dacoromanica.ro

IOAN GEOR GESCU: ŞCOALA NOR MAL A RO MANĂ UNITĂ DIN ORADEA 4.'

întâmpinările de mai sus ale profesorului de geogra­fie şi istorie.

Afară de şcoală. Mai grave, decât observaţiile şi d!.lcările pe bătături, erau continuele bănuieli neîntemeiate ale comisarului. Auzind odată, la ora de cânt bisericesc, pe Prof. Grigorie Torsan eli învaţă cu elevii cântarea". Impărate ceresc', a întrebat pe director: Despre ce împărat cântă pro­fesorul şi elevii, când se ştie că Ungaria e regat, nu împărăţie? Nici când i-a adus Octoihul şi i-a tradus, din cuvânt in cuvânt, textul cântării nu s'a dumirit deplin.

De aceea, impotriva prevederilor însuşi Regula­mentului Comisariatelor, el a declarat că 2re de gând să asiste nu numai la lecţiile de religie şi de cânt bisericesc ce se făceau in şcoală, ci şi la ser­viciile divine, precum şi la exhortaţiile ce au loc, la asemenea ocazii. Inţelegând episcopia acest gând al comisarului, cu adresa Nr. 904 din 3 Aprilie 1918, a protestat împotriva acestei violări a libertăţii religioase. Ministerul însuşi a fost nevoit să recu­noască enormitatea faptului şi la 6 Aprilie a aver­tizat pe comisar s'o lase mai domol. Supărat pentru acest eşec, la 17 Aprilie el a spus directorului că episcopul l-a . calomniat . şi • a minţit •.

Cerând sancţiuni împotriva acestor necuviinţe, episcopul Radu primeşte, ca răspuns, scrisoarea dela 17 Iunie 1918 a contelui Zichy Janos, ministrul instrucţiei ungureşti la acea datll.. In această scrisoare, ministrul invita pe epi­scop să precizeze care sunt, anume, aceste necuviinţe şi pentru ce si­tuaţia lui de comisar la şcoala nor­mală din Oradea a devenit imposi­bilă? In aceeaş scrisoare ministrul, de acord cu reprezentantul său, doreşte ca « corpul didactic al in­stitutului în loc să urmeze atitu­dinea intransigentă de până acum, să se pregătească mai bine şi să Înţeleagă bunele intenţii ale comi sarului ministerial •.

La această scrisoare, episcopul răspunde cu un documentat me­moriu, în care dovedeşte că repre­zentantul Ministerului nu numai Că e lipsit de tact şi de înţelepciune, dar e brutal, incult, s'a cuibărit in şcoala noastră, ca la el acasă, con­fiscând autorităţii biserice�ti ade-varata susţinătoare a şcohi, orice drept de iniţiativă şi directivă. Profesorii i-au declarat că părăsesc catedrele, dar nu înţeleg să mai colaboreze pe viitor cu acest comisar. Memo­riul episcopului era însoţit de cuvenitele piese ju­stificative.

�e;�,n���n�� �;:ct�ilk_�

e���it �c��fiC��rdin�;

Nr. loo.2g8-1918 VI C, Ministerul Instrucţiei din Budapesta, cerea înlăturarea dela catedre a profe­sorilor Dr. Ioan Georgescu şi Gavrilă Tăutu, de­taşaţi În partea a doua a anului şcolar 1917-1918 dela liceul din Beiuş la această 1coală, din pricina atitudinii lor • antipatriotice ., Iar împotriva pro­fesorului Dr. Vasile Chirvaiu, titularul catedrei de matematici al şcolii, ordona cercetare disciplinară. Acesta din urmă era invinuit că nu arată progresul cerut în şcoală, că nu ştie ungureşte, nici nemţeşte, că e greoiu şi nesigur În predarea didacticei, a or­ganizaţiei învăţământului şi a economiei, că a indus în eroare pe comisar cu privire la inventarul bibliotecii, că e antipatriot, etc.

Instituindu-se o comisie de judecată din cano­nicii Ilie Stan, Iacob Radu, Ioan Genţ şi Dr. Grigorie Pop, sub preşedinţia canonicului Samuil Ciceronescu, la 15 Sept. 1918, examinând temeinic şi amănunţit toate punctele, ascultând ca martori pe directorul Dr. Miculaş şi pe profesorul Mihail SăIăgian, comisia l-a achitat de toate învinuirile. In deosebi afla caraghioasă acuzaţia că nu ştie un­gureşte un profesor care toate studiile secundare şi superioare, chiar teza de doctorat in teologie, a tipărit-o ungureşte, anexând un exemplar din această teză, precum şi însăşi apărarea profesorului redactată anume în ungureşte, ca să dovedească

Fanfara (Di rijo r S. Hur)

gradul de cunoştinţe ce are în această limbă. De unde venea această invinuire că Prof. Chir­

vaiu nu ştie ungureşte ? La inceputul anului şcolar 1917-1918, el era, profesorul cel mai tânăr, se­cretarul de şedinţă al conferinţelor profesorale. Constatând el in textele redactate de comisar ce urmau să fie trecute în procesele-verbale ale şedin-

www.dacoromanica.ro

,66 BO A B E D E G R Â U

ţelor mai multe greşeli de ortografie ungurească precum erau: Q alat .. pentru Q alatt t i « miat .. pentru « miatt », « veget . pentru « vegett Iti « avatot .$ pen� tru « avatott t, a Întrebat ironic, dacă trebue să le treacă la procesul·verbal cu sau fără greşeli de pană?

C orul şcolii (Di ri jor p rof. Al. Ilu ţiu )

De notat că nu ortografia era partea cea mai slabă a acestui comisar ministerial, ci însăşi ştiinţa limbii ungureşti. Intr'un aviz către direcţia şcolii scria să convoace pe profesori la conferinţă, iar dacă nu sunt in oraş - el scria il a vâroson 1) în loc de t: a vârosban !) - să-i cheme de oriunde. Curat vorba ceea: Şade hârbu 'n cale şi râde de oale !

Sfârşitul. Disgustat de înlăturarea samavolnică dela catedre a celor doi profesori dela Beiuş (Geor­gescu şi Tău tu) i scârbit de şicanele ce era nevoit să îndure zi de zi şi oră de oră, mai în urmă de procesul disciplinar pe nedreptul urzit contra Praf. Chirvaiu; mâhnit până în adâncul sufletului că Ministerul ne osândea fără să ne asculte, iar, ca răspuns la toate protestele, ne punea în vedere un

���t r;:�rs���e-;;zăP,

d��re�;t.M��Ul��e;� 2!c�eP:i

spune: il Mi-am sdruncinat nervii În anul trecuti mai departe nu mai pot l).

Insuşi prepozitul şi vicarul general Dr. Florian Stan era de părere că, decât să funcţione� şcoala, în condiţiile date, mai bine e să se închidă. In ase­menea condiţii, credea el, nu se poate face operă de educaţie, ci de corupţie.

Singur episcopul Radu era de altă părere. Cu toate greutăţile survenite, el a ordonat re­

Începerea în termen a activităţii şcolare în anul 1918-1919, trimiţând vorbă profesorilor să rabde tot, măcar şi lemne dacă ar tăia pe ei comisarul

ministerial, fiindcă, cine rabdă până la sfârşit, se va mântui.

Iar Părintelui-canonic Miculaş a refu�t să-i primească demisia.

Şi acum, din perspectiva a 16 ani, trebue să re­cunoaştem că părerea episcopului era cea mai bună.

Din situaţia înaltă în care se afla, el era cel mai în măsură să-şi dea seama de oportunitatea sau de inoportunitatea fiecărui gest.

El ştia că desnodământul final al marei tragedii naţionale, din care ba�buzucismele comisarului ministertal erau un simplu episod, se apropie de sfârşit, iar r:oi, ca fecioarele cele înţelepte din evan­ghelie, trebue să fim oricând gata şi cu candelele pline.

Din fericire, pentru şcoală, în noul an 1918-1919 Teglassy n'a funcţionat nici o lună.

Năruindu-se toate fronturile monarhiei şi ale Puterilor Cen­trale, prietenii săi din Minister l-au revocat (l imediat şi definitiv . (azonnal es veglegesen), pe semne ca să nu-l surprindă revoluţia între Valahii atât de urgisiţi.

Mai notăm, pentru cunoaşterea acestui comisar pe care miniştrii

Zichy şi Apponyi, îl dau ca model de urmat corpului profesoral dela şcoala noastră, că nu venea odată în inspecţie, fără revolver în buzunar.

Educaţie cu revolver! Şi aceasta, nu undeva în Patagonia, între Zuluşi

sau cani baIi, ci în Regatul Mariei, in ţara Sfântului Ştefan, cum îi plăcea să se numească Ungaria de altădată.

Nu pot să încheiu acest capitol dureros, dar glo-�i�so

dJ�o��t�[:: Ir�o��s���ă

e�fcl�marc şi un alt fapt

E solidaritatea cea mai deplină a tuturor facto­rilor cari compuneau şcoala de atunci: director, profesori şi elevi.

Şi e· mare lucrul acesta. Abia acum ne putem da seama de mărimea şi

însemnătatea lui. Dacă unitatea şi solidaritatea corpului didactic

se poate Înţelege până la un punct, dată fiind pre­gătirea omogenă (teologică şi ştiinţifică) a lor, în schimb identificarea absolută a tuturor elevilor cu interesele superioare ale şcolii, nu cu cele personale ale lor, e un fenomen de o rară puritate morală. Elevii refuzau orice contact şi propunere amăgi­toare din partea comisarului. li numeau t Satana It.

Iar când se purta brutal cu elevii-ostaşi, trimişi de pe front la şcoală pentru un curs de trei săptă­mâni, pUţin a lipsit ca aceştia, în indignarea lor,

www.dacoromanica.ro

IOAN GEOR GESCU: ŞCOAL A NORM AL Ă R OM ÂN Ă UNITĂ DIN OR ADEA " 7

sl nu ispr1veasc! cu el, militlreşte, ca pe front. A trebuit sl intervin1, cu toat1 autoritatea sa de p�rinte, dirigintele lor sl·i abat� dela acest gând sinistru. EI ii mângâia spunând·le: t: Lăsaţi·l, căci s'a îngrijit Dumnezeu, să nu creasc! copacii până În cer ! .

Şi, Î n adevlr, aşa a fost. t: Când dobândim lumea, atunci in groapă ne

��on�:�i ��::aria��7�i��t

�::;nh�dşi

Ş;10n�af���

milenare: din culmea ameninţărilor şi a îngâmfăriî, in prăpastia becisniciei şi a ignominiei.

Am ţinut sl amintesc toate acestea astăzi, când incepe s3 se vorbească de revizionism unguresc, pentru ca, dându·ne seama de primejdiile ce ne ameninţă, să mulţumim lui Dumnezeu că n'a îngMuit ca răutatea omeneasdi să fie atât de pu· ternică, pe cât e de obraznică şi să·i cerem harul nespus de mare de a fi aci, in valea Crişurilor, ca şi în aceea a Someşului, a Tisei, a Mureşului, a Dunării şi a Nistrului sentinele neadormite ale Românismului şi ale Creştinismului.

In rugăciunile noastre de toate zilele să cuprindem şi exclama rea : t: Doamne, fereşte·ne de nebunia Ungariei! •

ALTE PERSONALITĂŢI. Sp« aceast3şcoal3 au

noastre de altădată. Foştii lui elevi ii sunt recu­noscltori că le-a dat arme de-o nebănuită putere, pentru aceste zile de t: răsturnarea valorilor ,. -Dar el a mai avut şi alte legături cu această şcoală, în afară de calitatea aceasta, intâmplătoare, de profesor de franceză. Anul şcolar 1917-18 a fost, precum arătlm în altă parte, cel mai tragic din toată existenţa de un veac şi jumătate a acestei şcoli. Nimeni dintre toţi Românii din Transil· vania, Banat, Crişana şi Maramureş nu s'a ridicat să înfiereze cu atâta energie şi demnitate ca el atentatul ministrului Apponyi împotriva fiinţei noastre naţionale. Pe când alţii se îmbuibau la banchetele date la Sibiu de omul stăpânirii ungu· reşti de atunci, baronul Petrichewich Horvath Emil şi, fără prea mult scrupul, cedau Statului maghiar peste 300 de şcoli româneşti la graniţa de Est a Ardealului, pentru înfăptuirea aşa numitei « zone culturale ., - modestul vicar al episcopiei unite din Oradea, cu riscul de a·şi atrage, in plin rlzboiu mondial, toat� urgia acestei stăpâniri, pornită pe nedreptate şi rlzbunare, declară într'unul din cele mai răspândite ziare din Budapesta: t: Pe noi în adevăr ne-a cutremurat ordinul ministrului, co· municat prin mitropolia dela Blaj ... Nu ne împăcăm cu dispoziţia ministrului. Dacă aş avea o sută de

�[t�V����ari��tiâeî:!'���I�r�rf� ._-----_.---------..,...-."........", ...

mii ani ai intregirii noastre na\io­Dale, când necesităţile noului Stat românesc au desorganizat cadrele vechi ale şcolii, părinţii canonici, aproape toţi foşti profesori, n'au pregetat să·şi ofere serviciile lor, pentru diferitele ei nevoi.

Astfel, în anul şcolar 1922-1923, funcţionează ca profesor de limba france� Florian Stan, doctor in dreptul canonic, prepozit ca­pitular, arhiereu-vicar al episco· piei. El e unul din puţinii intelec­tuali ai acestei r e g i u n i, care, inainte de marele războiu, cuno­ştea această limbă, o preda gratuit elevilor, ,i, precum ni se spune, t1<t<fl!M.j_ ar fi instituit chiar o mică fon· daţie pe lângă liceul r o m â n­unit din Beioş, pentru elevii cari

:��1��� It���s�����t�:::� 1..;. __ ,;;....;..._ şi pânl în anul H)o6/7 atestă că Orhestra simfo ni c� (Dir ijo r p ro f. AI. J1u ţi u) el, În tot timpul acesta, preda ca obiecte facultative: limba franceză in două ore pe săptămână, iar stenografia într'una. Energic, inteli· gent ,i stăruitor cum era, parcă prevăzuse de pe atuncI c� în curând vor veni timpuri, când pro· gramele oficiale şi certificatele vechi nu mai pre· ţuesc aproape nimic, când trebue revizuite serios nu numai cunoştinţele. ci mai ales orient1rile

mâini şi o sutl de picioare, cu toate aş lucra Îm­potriva ei . . . Poftim şi scrie: eu, vicarul episcopesc atribui acest ordin exclusiv împrejurării, că Apponyi este de 7I de ani ,. (Vezi articolul t: Inchiderea şcolilor normale româneşti. Vicarul episcopesc din Oradea, Stan, împotriva lui Apponyi , de Dr. SU­lagyi Hug6 in t: Pesti Napl6 . din 15.8.1917, pag_ 7).

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A U

Ce am subliniat noi în această traducere, era sub­liniat şi in originalul unguresc. - Deşi preocupa­rea principală atunci era războiul, totuşi aceste declaraţii bărbăteşti au impresionat puternic. Re­torul Îmbătrânit din capul departamentului cul­telor Ungariei de atunci, ministrul Apponyi, care prin activitatea lui catastrofală îşi pironea pe cruce propria sa �ară, n'a dat niciun răspuns, ci a autorizat pe secretarul general Nemenyi lmre, să spună că nu-l cunoaşte personal şi nu ştie să fi vorbit vre­odată împreună chestiuni privitoare la şcoală, despre care încă fusese vorba în declaraţiile vica­rului român. Ca şi când corespondenţa oficială n'ar fi şi ea un mijloc de comunicare spirituală tot atât de importantă ca şi întrevederile personale şi comunicările orale!

Asupra calvarului acestei şcoli avea să revină şi în România întregită, fiindcă s'au cam dat uitării meritele �i, în schimb, în fruntea trebilor, au ajuns • zeii cart . . . aproape toţi încremeniţi de spaimă se tupilau prin beciuri necunoscute •. De aceea îşi jnsu�eşte in totul plângerile corpului didactic al ŞCOlii repetând franc, că • acest institut prin meritele sale nepieritoare din trecut, ne-a devenit sanctuar, iar profesorii cari au stat locului - unşii Domnului •. Mai notează cu un curaj, care-i face cinste, că anume directori şi secretari generali din ministere nu sunt vrednici să intre În această şcoală decât . descoperiţi şi desculţi " în semn de respect şi pietate.

Tot atâta cinste îi face acestui vrednic vicar episcopesc şi inspeCţia făcută şcolilor primare ro­mân�ti din judeţul Satu-Mare, în primăvara anulUi 1909, din 19 Aprilie până în 21 Mai. Ra­portul prezentat de el, episcopiei unite din Oradea, in ziua de 28 Mai, e un document cum puţine avem relativ la situaţia invăţământului nostru rural de pe vremuri. El desvălue cu toată sinceri­tatea rănile, din care sângera acest învăţământ, arătând şi leacurile tămăduirii. Preo�ii, cu unele excepţii onorabile, nu-şi Îndeplineau chemarea de directori şcolari. Lăsaţi de capul lor, învăţătorii corespondau direct cu revizoratul unguresc, evi­tând contactul cu episcopia, se f1!.ceau membrii societăţii de maghiarizare • Szechenyi . ş. a. Ca să-şi câştige merite • patriotice ., ei decretau, de conivenţă cu revizorii ,i subrevizorii unguri, şcolile noastre româneşti şcoh cu limbă de predare în cea mai mare parte sau chiar în întregime ungurească şi pândeau prilejul bine venit pentru a trece cu totul în slujba Statului. Unii învăţători erau atât de laşi, temându-se să nu li se refuze ajutorul de Stat, încât nici firma şcolii noastre române�ti n'o făceau din iniţiativă proprie, ci după indicaţiile inspectofului Bcdnăr, care ordona ca inscripţia ungurească sli fie mare, impunătoare, iar cea româ­nească abia vizibilă. Pentru Înlăturarea acestor abuzuri, el cerea să se oprească orice corespondenţă directă a şcolii cu inspectoratul şi cei vinovaţi de

abuzuri mai grave să fie pedepsiţi exemplar. Nu înşirăm toate constatările făcute de el în cele 70 de parohii cu tot atâtea şcoli din judeţul Satu-Mare, fiindcă mulţi din cei de atunci sunt in vieaţă şi am prileji, poate, atâtea supărări zadarnice.

Ţinem să Întregim, Însă, aceste date biografice ale vicarului episcopesc Stan cu alte amănunte privitoare la activitatea sa de educator. Pe timpul când se afla el ca director al Seminarului român unit din Oradea, ziarul . Pesti Hirlap . din 6.3.1912, p. 34-35, publică un veninos articol, plin de ne­adevăruri şi calomnii, intitulat: • In cuibul de că· petenie al Daco-Românismului 1, care, după pă­rerea autorului anonim este numitul Seminar. EI găseşte legitimă indignarea plebei maghiare, care În 1892 a spart geamurile r�edinţei episcopului Mihail Pavel, • cel mai primejdios agita tor daco­român t, iar institutele ocrotite de el În Oradea şi la Beiuş tot atâtea viespare. Pe patriotardul maghiar îl durea că • instigatorii cei mai demagogi ai Daco-Românismului, aproape fără excepţie, · se recrutează dintre Valahii greco-catolici •. Amin­teşte pe fraţii Vasile şi Constantin Lucaciu, parohi uniţi amândoi, unul în Şişeşti, celălalt în Crai­Dorolţ, pe Justin Popfiu, pe canonicii FI. Stan şi S. Ciceronescu, iar dintre cei in vieaţă nu-I putea ierta pe d-l Iuliu Maniu, . pe care-l putem cu­noaşte foarte bine din rolul său de musafir poliftc la Budapesta. _ Vina cea mare şi În veci neiertată, însă, a acestui seminar era că a ocrotit pe cei 16 studenţi români eliminaţi dela Academia de teologie romana-catolică din localitate, până ce şi-au ter­minat studiile şi au intrat în via Domnului.

Cu aceasta am ajuns la alt capitol interesant din luptele purtate de el pentru neam şi lege, dar, neavând legături cu şcoala normală, amânăm Înfăţişarea lor pentru altădată.

Ilie Stan, de asemenea canonic, Între anii 1921 şi 1924, face pe catehetul şcolii. Era în elementul său. Fusese doar, inainte de marele războiu, I7 ani de-a-rândul profesorul de religie şi duhov­nicul şcolilor secundare din Beiuş (liceul de băieţi Samuil Vulcan şi cel de fete Mihail Pavel). La această şcoală de educaţie prin excelenţă, îşi putea înfăptui pas de pas la lecţii, la predici, la retrageri duhovniceşti, idealul pedagogic creştin, pe care într'un studiu mai vechiu (t Religiunea ca factor al creşterii 1) îl formulase cu cuvintele apostolului Pavel : • Până ce Hristos va prinde chip în voi . (Galateni IV, 19). Bun cunoscător al sufletului omenesc, mai cu seamă al tineretului, pentru care avea adevărată dragoste, el întrebuinţa contrastele, pentru a limpezi bine ideile. Şi, în adevăr, cum ai putea înţelege mai bine spiritualismul decât în opoziţie cu materialismul, transcendenta În opo­ziţie cu imanen�a, idealitatea in opozi�ie cu reali­tatea, sufletul cu trupul, credinţa cu ştiinţa ? Nu r3mânea însă la noţiuni abstracte, ci ştia să lege foarte bine postulatele ideale ale credinţei şi

www.dacoromanica.ro

IOAN GEORGESCU: ŞCOALA NO RMALĂ R OM ÂNĂ UNI TĂ DIN ORADEA ... moralei creştine de înfăptuirile practice ale creştini lor adevăraţi, mai cu seamă de virtuţile sfinţilor. Cine l-a auzit vreodată povestind cum fiica celebrului academician francez Littre a convertit pe tatăl ei din nou la practica vieţii religioase, abandonată din tinereţe, nu va uita niciodată că un caracter

.e mai de preţ decât un Învăţ;\t oricât de mare, lipsit de această podoabă; di dragostea adevărată e, În definitiv, cea mai covârşitoare putere.

Iacob Radu Încă a fost profesor de istorie şi de drept constituţional al şcolii În 1922-1923. Fiind unul din cei mai reprezentativi cărturari ai Ardea­lului, din pana căruia a publicat şi Academia Română două lucrări importante (una despre Manuscriptele din biblioteca episcopiei unite din Oradea şi alta despre luceferii rătăcitori: Samuil Micu şi Gheorghe Şincai), merită să-i fixăm aci principalele date biografice, mai ales că in 1932, cu prilejul morţii sale, au fost trecute prea sumar în câteva ziare şi reviste. Născut la 2 Ianuarie 1869, în Tâmpăhaza, astăzi Rădeşti, judeţul Alba, din părinţi ţărani, el face aceleaşi studii ca şi fratele său mai mare, episcopul-martir Dimitrie. Anume: cele primare, in comuna natală şi la călugării franciscani din Aiud (unde învăţase pe vremuri şi părintele filologiei române Timoteiu Cipariu), cele secun­dare la liceul S. Vasile din Blaj, iar cele superioare (filosofice şi teologice) la Roma. Aci e hirotonit de preot la 17 Aprilie (ziua de Paşti) 1892, prin punerea mâinilor Păr. Ştefan Ştefanopoli, arhi­episcop de Philippi. La 1 Aprilie 1893, el vede şi participă la cel dintâiu pelerinaj mixt (clerici şi mireni) la Roma, condus de Victor Mihalyi, atunci episcop de Lugoj, mai apoi mitropolit la Blaj, şi organizat de Vasile Hossu, atunci profesor de teologie şi redactor în acest orăşel, mai târziu episcop de Lugoj şi de Gherla. Reintors în ţară, timp de doi ani şi jumătate, el funcţionează ca administrator parohial în Şermaş, judeţul Ciuc, de unde trece la Bucureşti, pentru a lua succesiunea fratelui său Dimitrie ca profesor la seminarul catolic �i mai ales ca paroh al Românilor Uniţi din capitala ce se simţea de pe atunci că are să devină a tuturor Românilor, fără deosebire de confesiune religioasă. Spirit latin, crescut În tradi· ţiile luminoase ale micei noastre Rome dela con· fluenţa Târnavelor, precum şi mai ales in acelea ale Cetăţii Vaticanului, el nu s'a putut împăca cu atmosfera grea de germanism sufocant ce Începea să apese asupra numitului seminar. La 1 Septem­vrie 1899, el intră ca arhivar şi bibliotecar în slujba eparhiei Lugojului. La 17 Aprilie 1902, e numit paroh, protopop şi vicar al Haţegului. La 18 Mai, acelaşi an, conduce pelerinaj de creştini evlavioşi la mănăstirea Prislopului din apropiere, ctitoria de pe vremuri a domniţei Zamfira, fiica lui Moisi-Vodă. Reuniunea învăţătorilor din districtul Haţegului, în adunarea generală ţinută la 5 Octomvrie, tot in acel an, il proclamă de preşedinte al ei. Ajutat de

bunul său prieten Ilie Dăianu, atunci protopop al Clujului şi director al revistei . Răvaşul " precum şi de Valeriu Traian Frenţiu, atunci protopop al Orăştiei, el organizează cele dintâi misiuni popu­lare religioase în parohiile Cugir şi Orăştie. După pilda prietenului şi a maestrului său Aug. Bunea, luptă şi el intr'un meeting împotriva legii şcolare Apponyi la 7 Aprilie 1907. In 1908 şi anii următori, supraveghează opera de reconstruire a numitei mă· năstiri a Prislopului, târnosită în cele din urmă la 25 Mai 1913 de episcopii Vasile Hossu şi Valeriu Tr. Frenţiu. La 10 pct. 19II a fost numit canonic in capitlul catedralei din Lugoj, iar În 1914 face schimb cu colegul său Corneliu Bulcu dela Oradea. In capitlul de aci urcă toate treptele până la cea mai Înaltă, aceea de prepozit. Pentru vredniciile sale ecl6Siastice, Papa îi acordă titlul de prelat şi de protonotar apostolic, iar pentru cele culturale şi naţionale (a fost şi el osândit la moarte, împreună cu nepotul său Păr. Ioan Teuşan, praf. la liceul Vulcan din Beiuş, de către regimul bolşevic al lui Bela Kuhn), Regele il face mare ofiţer al ordinului « Coroana României t. In afară de o mulţime de colaborări la publicaţiile noastre periodice: Gazeta Transilvaniei, Unirea, Cultura Creştină, Eneido· pedia Română, Vestitorul ş. a., a publicat următoa­rele lucrări independente : I. Istoria vicariatului greco·catolic al Haţegului, Lugoj 19I2i 2. Biserica Sfintei Uniri din Tâmpăhaza-Uifalău (astăzi Ră­de.şti), Oradea 191 1; 3. Dreptul de patronat, Blaj

����:in CB�)�ti�)

�l $9o�� ; R�g!!O���i�: J;ab���

grafie, Bucureşti 1921; 5. Vieaţa şi operele episco­pului Demetriu Radu, voi I. Predici, Oradea 1923; 6. Manuscriptele bibl. episcop. Oradea şi 7. Doi luceferÎ pribegi: S. Micu şi Gh. Şincai, amintite mai înainte, în editura Academiei Române; 8. Sa· muil Vulcan, episcop român unit al Orăzii (1806--1839) şi Biserica ortodoxă română, Oradea 1925; 9. Fundaţiunea episcopului D. Radu, Oradea 1925; 10. Răspuns şi apărare, Oradea 1927; I I. Epi· scopul Vasile Erdeli-Arde1eanul, Oradea 1928; 12. Foştii elevi români uniţi ai Şcolilor din Roma, Beiuş (Observatorul, 1929; 13. Istoria Diecezei gr.-cat. de Oradea. Partea I a Schematismului jubilar, Oradea 1930; 14. In memoriam [Demetrii Radu), Oradea 1930; 15. Două conferinţe, Oradea, 1930. [După date inedite ale Prof. I. Raţiu din Blaj).

ELEVII şcolii, potrivit statisticii făcute cu ocazia acestei aniversări, au fost in total 3669; În medie generală pe an cam 25 de absolvenţi. Ei se recrutau in rândul intâiu, din satele Bihorului românesc, dar şi din alte părţi. Tot aşa a fost, fireşte, şi influenţa acestei şcoli. Invăţătorii ieşiţi de pe băncile ei au desvoltat o activitate din cele mai binecuvântate nu numai in judeţul de baştină, ci şi în judeţele vecine: Sălaj, Satu-Mare, Maramureş, apoi în Arad, Bichiş, astăzi În Ungaria, În Sabolci, tot acolo, de asemenea în judeţele Bănatului: Caraş,

www.dacoromanica.ro

47° B O A B E D E G R Â U

�f:e��:nJi��eţşeiJ ��:!tşti{n

d�1�(j':�d� ��:s:� mare trecere. Bine pregătiţi în muzica vocală şi instrumentală, aceşti învăţători Întemeiază coruri şi fanfare, contribuind în largă măsură la înte-

::i:r::ât d�td��ivo7:�t�c

:1eaccl��' C�� J:i:::uş�����::

au fost evocările Păr. prepozit capitular dela Lugo; Ioan BOTOŞ, istoric de mare merit, care în cuvân­tarea sa ocazională şi-a adus cu pietate aminte de fostul său învăţător, înainte cu aproape opt decenii, absolvent al acestei şcoli jubilare.

Dar şi în alte regiuni ei au lăsat urme trainice de activitate rodnică. Dacă despre cei mai vechi avem ştiri mai pUţine, despre cei ce au urmat cursul sistematic de doi ani în zilele episcopului Erdeli­Ardeleanu, de trei ani sub urmaşul său Pop SăIă· janul şi de patru ani sub episcopii Pavel şi Radu, având, fireşte, totdeauna patru clase secundare la bază, iar astăzi având perfect aceea�i organizaţie ca şi cele de Stat, - avem informaţii bogate. Din cei mulţi, notăm în treacăt numele unui Pop Ilie, de fel din Vadul Crişului, astăzi Vadul Carol II, fost învăţător în comuna natală, apoi În Cordău, Chereluş, Stâna, tată a şapte copii, unul mai distins decât celălalt, din familia căruia, ca dintr'o răsad· nită bogată, au răsărit cei mai de seamă cărturari ai s .. telor: preoţi şi învăţători in tot cuprinsul vast al eparhiei orădene de altădată. - Asemenea pe al lui Maghiar Paul, născut in Chilia�Satu Mare, fost învăţător în Sanislău, bun cântăreţ şi autor de melodii populare mult gustate. In părţile Sălajului, şi astăzi se cântă multe melodii aşa cum le modelase el cu o jumătate de veac în urmă. Familia lui încă a odrăslit multe vlăstare alese. - Cioara Gheorghe, de fel din Moftinul Mic. jud. Satu·Mare. Cântăreţ neîntrecut pe vremuri. A fost adus la Oradea, unde a fost podoaba eparhiei decenii intregi, încă din zilele marelui episcop Erdeli-Ardeleanu. - Bone Alexan­dru,originar din Terebeşti-Satu Mare, a fost şi el învăţător în SanÎsIău. Gospodar de seamă, el a servit ca model ţăranilor şi a fost unul din ctitorii principali ai bisericii din această fruntaşă parohie, falnică şi încăpătoare ca o catedrală. - Gavrilă Pali, născut în Tarcea-Bihor, a fost pedagog cu dar dela Dumnezeu. Lecţiile lui erau incomparabile ; erau atât de interesante, încât elevii erau fascinaţi; nu puteau să nu fie atenţi. Prin aceasta, el a servit ca model strălucit pentru normaliştii cari veneau la şcoala de aplicaţie de sub conducerea lui să inveţe practica învăţătorească. Fiul său Augustin, a fost pictor cu mare reputaţie nu numai în ţară, ci şi în oraşul-lumină, la Paris. - Pedagog distins a fost şi Grigorie Torsan, născut în Semlac-Arad, fost învăţător la şcoala de aplicaţie, cântăreţ al catedralei şi profesor de cânt şi tipic bisericesc pentru normalişti. Dar nu mai continuăm. Ne·ar trebui multe pagini pentru a urmări răspândirea şi înrâurirea avută de elevii acestei şcoli în vasta

operă de organizare a noului Stat românesc, mai cu seamă pe terenul învăţământului ca inspectori, ca revizori, ca subrevi�ri, ca directori ori chiar numai ca titulari la catedră. D-l ministru Dr. Constanti'! Ange!escu. găseşte la 28 Mai 1934, că

d�i���o:f��:I:c�lirdi�l:a;: . ��ti� t�e

a7:'p�i���ek�� De aceea renunţăm la această idee, mai ales că monograful şcolii d-l Prof. V. Bolca, închină un capitol destul de bogat de 20 de pagini � elevilor •• Mai potrivit mi se pare să arăt altceva:

Şcoala de educaţie muzicală şi Societatea corală � Unirea . încă gravitează spre această veche şcoală normală. Câteva cuvinte şi despre acestea. Cea dintâi a fost întemeiată în toamna anului 1924 de profesorul-compozitor Francisc Hubic Vertileanu şi s'a desvoltat frumos sub patronajul P. S. S. episcopului unit Frenţiu, care cu o înaltă înţelegere a nevoilor noastre culturale a pus la dispoziţie sălile necesare instrucţiei muzicale in localul acestei şcoli. Incepând cu un mJdest curs primar, apoi pregătitor, Şcoala de educaţie muzicală s'a trans­format într'un adevărat conservator, ca toate insti­tuţiile similare din ţară. Pe lângă directorul fon­dator, d-I Hubic Vertileanu, în corpul didactic al acestei şcoli se găseau şi alte personalităţi artistice: d-na şi d-I Ştdan Mărcuş, bursierii Societăţii pentru fond de teatru român de pe vremuri, bine cunoscuţi în tot cuprinsul Ardealului; apoi d·nii Iluţiu, Pop, Anca ş. a. La aceştia s'au adăugat şi alte elemente de mare valoare artistică: Elena Diamant-Eichner, Gabriela Macalik (pentru pian), Iosif Roth şi Iosif Weisz (vioară), Samuel Haar (instrumente cu vânt) ş. a. Un întreg corp didactic, care merita cu atât mai mult stima şi admiraţia tuturora, cu cât îşi îndeplinea gratuit sau aproape gratuit greaua sa misiune. - Potrivit cu numărul claselor, a crescut şi numărul elevilor. Dela un mănunchiu de ucenici timizi, la început, ei ajunseră în 1921 peste o sută şi să dea audiţii muzicale de prima calitate. Astfel notăm din programul întâiei lor audiţii muzicale, dată la 16 Martie 1930, în teatrul Regina Maria din

�r��e:�it��i !!�:n�(H�bs�h�R�d�le���C�::es���

Hubic), Op. 14 Reiter Quartet de Haydn, imnul lui Mendelssohn, aria din t Un ballo in maschera • de Verdi, apoi simfonia I de Haydn. - La audiţia a doua, dată la 8 Iunie 1930 în sala .. Cercul Ca­tolic ., de asemenea s'au executat pe lângă arii na­ţionale (doine de T. Brediceanu, G. Dima, I. Bor-

��vGnJ:�," A�tf�� �gile�:hd

oev�����e��d� d��:�

kovsky; Recondita l'armonia de Puccini; arii din Traviata de Verdi; Op. 525 de Mozart, executat de orchestra şcolii. - Cea mai remarcabilă audiţie a Şcolii de educaţie muzicală din Oradea a fost, însă, de bună seamă, cea dela 14 Iunie 1931, dată la teatrul Regina Maria din acest oraş. Cu acest prilej, pe lângă un concert cu bucăţi bine alese din

www.dacoromanica.ro

IOAN GEORGESCU: ŞCOALA NORMALĂ ROMÂNĂ UNITĂ DIN ORADEA 47'

Beethoven, Schubert, Haydn, Staut, Ponchielil, T. Brediceanu şi Verdi, s'a reprezentat şi opera

�mld���y�u�ad��e��;�'�i �it� l:�::����:as��

audiţie era cu atât mai remarcabilă, cu cât aşa ceva nu se obişnueşte nici la şcoli cu tradiţii artistice vechi, necum la una începătoare ca aceasta. - Soli· citând :43darnic dela Stat, dacă nu o subvenţie bine meritată, fiindcă atunci se pronunţa tot mai mult . criza ., cel puţin recunoaşterea dreptului de publicitate, pe care·l aveau şi alte conservatoare, această ŞcoaHi de educaţie muzicală cu o misiune naţională atât de importantă la graniţa de Vest, a fost nevoită să-şi suspende deocamdată orice activitate. - In schimb, dela 1 Ianuarie 1933 se afirmă tot mai mult Societatea de cântări Q Unirea )) din Oradea.

va;��r!��il�:i bis��i�!�i

ti��e a �!�ov:;:oi!:e���=

cum şi înzestrarea corului catedralei române unite din capitala Crişanei cu instrumente muzicale cu coarde şi vânt, apoi construirea unei orge moderne cu mai multe zeci de registre. - Mijloacele fixate pentru atingerea acestui scop sunt: a) Şcoala de educaţie muzicală; b) Repetiţiile corale săptămâ­nalei c) Concerte şi serate muzicale; d) Partici­parea oficială a corului la serviciile divine dela Catedrala Unită din Oradea şi dela alte biserici; e) CotizaţiiJe membrilor. - Aceste cotizaţii va­riază. Cele mai mari sunt ale membrilor onorari. Ale membrilor fondatori sunt de câte 600 de lei pe an, iar ale celor ajutători de câte 120 lei. - In afară de taxe şi donaţii, Societatea realizează veni­turi frumoase din beneficiile concertelor, seratelor, audiţiilor muzicale ce dă din când în când.

Deşi e în funcţiune abia de doi ani, tânăra so­cietate se poate făli, cu toate acestea, cu unele mani· festaţii de înaltă valoare artistică. Aşa a fost opera Patimile Domnului (La Passione), de celebrul com­pozitor eclesiastic al Italiei, Dan Lorenzo Perossi, dată de ea la 2 Aprilie 1933, pentru a comemora, printr'un mare eveniment muzical, 19 veacuri dela Răscumpărarea omenirii. S'a ales o operă, aceasta fiind cel mai sublim gen de muzică, întocmai ca tragedia sau drama Între genurile literare. Şi s'a ales una de Perossi, acesta fiind o culminaţie arti­stică a Italiei muzicale. In el compozitorul s'a aliat cu teologul; nu numai muzica, ci ,i textul e com­pus de el din cuvintele Sfintei Scnpturi şi din in­comparabilul ritual al Bisericii Romane. Având �i concursul orhestrei Regimentului 86 din garOl· zoana de Oradea, membrii acestei societăţi au putut da o reprezentaţie grandioasă a Patimllor Dom­nului, înfăţişând tot miracolul Cinei celei de tainll., resemnarea dumnezeească din Grădina Getsimani

j! :S!�����e��ita�:i

şt�ă ���lI.!:���ede s;p��;�

imensa tragedie a Calvarului, îi păstrea� amintiri neuitate. - Tot aşa a fost oratoriul Invierea lui

Lazăr, de acelaşi Don Lorenzo Perossi, la 28 Ia· nuarie 1934, in teatrul Regina Maria din localitate. Cu toate că un oraş de provincie nu are nici pe departe mijloacele tehnice şi artistice ale unei ca­pitale, totuşi publicul a putut simţi toată mll.reţia dumnezeeasd. a învierii lui Lazăr, un act de co­vârşitoare autoritate, săvârşit de însuşi Stăpânul a toate, în ciuda vuietului surd de răsvrătire a ele· mentelor firii neputincioase. Abia se poate spune, cât de mult lărgeşte sfera culturii muzicale şi cum subţiază şi rafinează simţul artistic asemenea mani­festaţii înalte. - Aceasta s'a putut constata atât În toamna anului 1933, cu prilejul pelerinajului româ· nesc la Roma, unde corul acestei societăţi a fost ascultat cu evlavie şi admirat în cele dintâi cetăţi ale Italiei, dar mai ales în Metropola Creştinismului Catolic, - cât şi in ziua de 7 Octomvrie 1934 la Lugoj, unde acest cor a fost premiat alături de

��iiIS71�:a

di�:��1 �raie�ei���u�!�r���eeud/�

Cluj şi unde a stârnit interes general pentru ino­vaţia cu care se prezenta: acompaniamentul de orhestră.

De bună seamă se poate discuta utilitatea sau inutilitatea acestei inovaţii. Sigur este că nu orice in­strument muzical e potrivit pentru serviciul divin. Mai ales în biserici l Fanfarele cu tobe, surle, trâmbiţi răsunătoare n'au ce căuta în cuprinsul smeritelor noastre locaşuri. In loc de evlavie, o asemenea muzică ţi-ar da impresia de teatru, de petrecere lumească. Nu tot aşa e acompaniamentul de armoniu şi mai ales cel de orgă. Când auzi aceste instrumente muzicale, ori unde ai fi, chiar la teatru - ca in Faust - te gândeşti numai decât la cele sfinte. Tot aşa e, până la un punct, şi cu instrumentele cu coarde. Dacă acompaniamentul lor e discret, părând mai mult prelungirea vocii umane, ajunsă la limita puterilor sale, atunci e departe de a te impresiona neplăcut, de a-ţi tur­bura evlavia cuvenită casei Domnului. Dacă, însă, incepe să sbârnăie strident, se schimbă socoteala. Psalmistul însă zice : lăudaţi pe Domnul in strune şi'n organe !

Din fericire, inovatorul dela Oradea, compozi­torul Fr. Hubic Vertifeanu, dirigintele corului şi sufletul întregii mişdiri muzicale de aci, a ştiut să procedeze cu cumpăt şi măsură. Realizările lui artistice au impresionat ŞI impresionează puternic, tocmai prin dreapta cumpănă ce a izbutit să pă· streze între tradiţie şi inovaţie ; intre fondul au­tohton străvechiu şi motivele de inspiraţie străină, mai ales Gregoriană; intre Răsărit �i Apus. Com­poziţiile lui sunt cântate şi aprecIate nu numai acasă, ci şi peste hotare: la Viena, Paris, Roma; nu numai la Uniţi şi la confraţii lor de credinţă, la Catolici, ci şi la OrtodoXÎ. Societatea Carmen i-a cântat axioanele şi pricesnele la Domniţa Balaşa din Bucureşti, iar unele din frumoasele lui colinde au fost executate la Radio tot acolo. Ca

www.dacoromanica.ro

47' B O A B E D E G R A U

dovadă de valoarea acestor realizlri artistice putem cita şi faptul că şcolile, societăţile muzicale, coru­rile, orhestrele ş. 3. se Întrec in a cere dela autor (Oradea, Str. Pasteur, I7) liturghia tipărită de curând (120 de lei) şi a se prenota la compoziţiile sale anunţate : Patimile, Prohodul Domnului, Ve­cernia, Psalmii, Melodiile populare. - Prosperi­tatea acestei fericite inovaţii e mărturia vie a bună­tăţii sale.

De aceea cred că nu putem încheia mai potrivit, decât zicând cu poetul local despre şcoala nOf­mal1i. jubilară şi despre cele afiliate ei.

Cetate sfântă de credinţă, Cuib de apostoli te mărim,

Ne-ai dat puteri în suferinţă Şi ne Înveţi creştini să fim !

IOAN GEORGESCU

B I B L I O G R A F I E Prof. VASILE BOLCA, Ş,oala norma/d romând unitd din

Oradta 1784-1934, Oradu, 1934, formal 8', ::184 pagini, 100 Iti.

Prof. PETRU DEJEU, AJt.rdminttlt ,ulturalt din municipiul Oradea li judeţul Bihor, cu oumer Q;lSe şi interesante ilustratii, Oradta 19:16, format 8', 335 p"gini, :100 lei.

Dr. IACOB RADU, II/aria diactni ramQnt unite a Ord.rii Mari (1777-19:17), Or:ldu, 193:1, form"t 8', :142 pagini, 40 Iti.

PETRU TAMAIAN, I.Itaria Seminarului li a educaţiei clerului, Oradu, 1930, format 8', 11:1 pagini, 40 ·lei.

Un grup d e elevi din 1875

www.dacoromanica.ro

MU%eul Kalinderu

M U Z E U L I O A N K A L I N D E R U Există în Capitala noastră un aşezământ de artă

care e poate cea mai năpăstuită instiru\ie de acest fel a Ţării Româneşti: Muzeul Ioan Kalinderu. Directorul lui, vreau să spun maestrul Jean Ste­riadi, care pe lângă un mare artist e şi un om de inimă cum pu\ini mai sunt astăzi, luptă cu o ad­mirabilă îndărătnicie pentru ridicarea aşezămân­tului ce conduce. Lupta pe care d-sa o are de dus e cu atât mai grea, cu cât părăsirea în care zace acest muzeu nu se datoreşte numai oficiali-��!�

r�a

şie

p���?:�f�1

. in acelaşi timp şi în aceiaşi

Muzeul Kalinderu trebue să fie cel mai puţin cercetat muzeu din Capitală. Vin să-! vadă doar elevii şcoalelor secundare duşi de profesor cu clasa, sau străinii atraşi de aspectul bizar al pere� ţilor săi brăzdaţi de reliefuri şi de tera cote. Restul

rr����l��:�n��i���tr�c�c�lel�:� �����:ş�eu

Pş�?�

când, nu ştiu de cine, cii la Muzeul Kalinderu nu este nimic de admirat. nu este nimic de văzut m1icar. A te duce la Muzeul Kalinderu inseamn1i - pentru a repeta o vorb1i de spirit a directorului

acestei publicaţii ce caracterizează foane sugestiv situaţia - a te compromite pe jumătate.

De aceea rostul rândurilor de faţă este într'o oarecare măsură şi acela de a spulbera o legendli, de a şterge un ponos gratuit, de a incerca să facă o dreptate ce s'a llisat prea mult timp aşteptată.

Nu putem să nu recunoaştem că atmosfera de indiferenţă creată in jurul Muzeului Kalinderu, că subpreţuirea lui de către public este până intr'o oarecare măsură explicabilă. Nu se poate tăgădui cii acest muzeu prezintă neajunsuri, ba chiar defecte. Aceste defecte sunt congenitale, ele au prezidat la infiriparea ins�i a muzeului şi se explică prin personalitatea întemeietorului său.

E mai presus de orice îndoială că Ioan Kalin� deru a fost un colecţionar pasionat. Din nenoro� cire, această pasiune a posedării lucrului de artă nu a fost dublată la el de o cultură artistică mul� ţumitoare, nici de un gust sigur, neşovăitor. Ka� linderu era gata să cumpere oricând şi orice. Nu

www.dacoromanica.ro

474 B O A B E D E G R Â U

da îndărăt în faţa unei pânze de maestru cunoscut ce trebuia plătită cu bani grei. Dar în acelaşi timp nu şovăia să cumpere un ceas de buzunar sau o medalie obişnuită, lăsându-se cu uşurinţă înşelat de un anticar autohton de a treia mână. Aşa că ajungi să te întrebi până în cele din urmă

dacă adevărata sa pasiune era în definitiv stăpâ­nirea obiectului cumpărat şi nu cumva tocmai cumpărarea lui.

Afară de aceste împrejurări, înfăţişarea aparte a Muzeului Kalinderu se mai datoreşte însă şi unui alt fapt. Pe vremea construirii clădirii ac­tuale, coleCţiile lui Kalinderu nu cuprindeau decât o mică parte din totalul pieselor pe care ele le închid astăzi. Cea mai mare parte din obiecte a fost achiziţionată în timpul şi după ridicarea clădirii Muzeului şi in cumpărarea pieselor s'a ţinut totdeauna seama mai mult de dispoziţia şi de posi­bilităţile acestei clădiri decât de alte criterii. Re­gistrele Muzeului cât şi hârtiile personale ale lui

Kalinderu arată limpede că nu rareori o pied era cumpărată numai pentrucă se potrivea cu­tărui colţ de sală şi pentrucă nu depăşea dimen­siuni anumite.

Toate aceste împrejurări explică în deajuns ­credem - unul din defectele, cel mai important dintre defectele Muzeului Kalinderu: lipsa de unitate a pieselor. Cât despre celălalt neajuns, supraîncărcarea Muzeului, cauzele lui sunt cu mult mai uşor de discernut. In adevăr, până în ultimii ani ai vieţii sale Kalinderu a urmat acelaşi ritm precipitat în achiziţii, deşi localul nu mai era in stare să adăpostească în condiţii mulţumi­toare obiecte nouă. E posibil, e chiar probabil că

Credinţa: Marmură de Santarelli

el nutrea gândul unei măriri a clădirii. Moartea l-a împiedecat insă să-şi înfăptuiască planul şi Muzeul a rămas aşa, cu obiectele ingrămădite într'un local cu mult neîncăpător. Astăzi, in de­pozitul dela etaj al Muzeului sute de obiecte, obiecte mărunte de bronz, lemn. teracotă stau

www.dacoromanica.ro

EMIL COLJU: MUZEUL IOAN KALINDERU

sub cheie şi nu pot fi vă4ute de public. Direc� torul instituţiei nu izbuteşte a găsi nic�eri cele câteva mii de lei necesare confecţionării unor vitrine. Şi chiar dacă totuşi ar reuşi să le aibă nu vedem prin ce minune li s'ar mai putea găsi un loc acestor vitrine în sălile de jos ale Muzeului, şi aşa destul de Încărcate.

Acestea sunt rezervele ce se pot face asupra Muzeului Kalinderu. Le·am amintit pentrucă am voit ca rândurile de faţă să fie cât mai complete şi mai ales cât mai sincere. Rezervele acestea ating însă. după cum am adtat, doar probleme de tehnică muzeistică, probleme de ordin general

ŞroiIla bavare::l (Secolul al XVI·lea) : Imla lu.i Ioachim

care nu pot sdidea valoarea intrinsecă a fiecărei piese luate in parte. In niciun caz ele nu au de ce constitui pentru public un motiv de părăsire a unui muzeu ce posedă opere de artă de mare valoare. Căci Muzeul Kalinderu a conţinut ­spun • a conţinut . pentrucă o parte din piesele

cele mai bune a luat drumul Moscovei - a con­ţinut deci şi conţine opere de mare valoare ar� tistică.

E adevărat di numărul lor este restrâns. Şi e tot atât de adevărat di alături de ele Muzeul Kalinderu posedă multe piese mediocre şi unele

Şcoala bavare� (Secolul al XVI�lea) : Intdlnireo lu.i Ioachim

p' a Anti sub portalul df aur

chiar slabe. Credem a nu ne înşela afirmând că tocmai în acest amestec, În acest contrast, În acest mozaic stă tot interesul lui.

Un muzeu sau o pinacotecă de Stat nu poate înfăţişa niciodată adevărata caracteristică a unei epoci şi nici marca precisă a unei personalităţi. Din punct de vedere istoric, muzeul particular prezintă tocmai aceste însuşiri care, trebue să o recunoaştem, pot constitui din punct de vedere artistic tot atâtea defecte. Iar când se mai întâmplă - cum e cazul fericit al Muzeului de care ne ocupăm - ca aşezământul să nu îmbrăţişeze decât un scurt interval de timp şi ca el să nu fi trecut prin alte mâini decât aceea a fondatorului său, învăţămintele pe care ni le oferă din punct de vedere istoric o astfel de instituţie sunt cu atât mai instructive.

Muzeul Kalinderu ne ilustrează mentalitatea,

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R Â U

Şcoala francetli (secolul al XIX·lea) : Femee cosând, dtsen de Millet

pregătirea, gustul unui aristocrat român şi deci a unei părţi din această categorÎe a societăţii ro­mâneşti dela inceputul secolului al XX·lea. O face mai documentat şi mai precis, mai plastic ii mai viu decât cel mai bun capitol de istorie. :;;i aceasta constitue - credem - unul din marile merite, merit rar in felul lui, ale acestui muzeu.

Muzeul Kalinderu are trei secţii: una de scul­ptură, alta de pictură şi a treia ce cuprinde toate obiectele aparţinând artelor minore.

Secţia de sculptură. Nu conţine decât puţine piese şi acelea de altfel mai mult copii sau repro­duceri. In această privinţă trebue să observăm că nă7;uinţa lui Ioan Kalinderu de a-şi îmbogăţi muzeul cu o serie de mula;e şi reproduceri este cât se poate de lăudabilă. Acesta e doar singurul mijloc - e drept puţin perfect - de a pune in contact publicul, de a-l face să se familiarizeze cu opere de artă celebre care din cauza dimen­siunilor şi mai ales a riscurilor nu pot trece gra­niţele ţării lor de baştină. Dacă în loc de a in­castra o parte din aceste mulaje in zidurile exte­rioare ale clădirii fără de niciun criteriu prea valabil, Kalinderu le-ar fi adunat pe toate la un loc Într'o sală, aşezându-le după epoci, filiaţie şi stiluri, ar fi obţinut un foarte bun muzeu de mu­laie despre a cărui utilitate nu e nevoie să mai vorbim.

Şcoala bavareu (secolul al XVI-lea) : Mielul Sllint (1) Ca opere originale ale acestei secţii menţio-

www.dacoromanica.ro

EMIL COLIU: MUZEUL IOAN KALlNDERU 477

Şcoala romJ.neasd: Fata fn IIi" de Gri,orescu

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

Şco.b rom1neasc1: Car cu bot", de Grigorescu

Şc�a romineascl : Peisaj, de Andreescu

www.dacoromanica.ro

EMIL COLIU; MUZEUL IOAN KALINDERU

n3m O marmură (Credinţa) a Profesorului San· tareUi, o teracotli. de Clesinger � macheta tot în teracotli. a monumentului lui ytefan cel Mare dela Iaşi de Fremiet. Dintre copit notăm În treacll.t reproduceri dup3 Rodin (Le Baiser), Boucher (Le travail) şi o serie de reproduceri dup3 Clodion.

Secţia de pictură şi desen. Este de sigur cea mai însemnatli. dintre secţiile Muzeului. Nu numai prin valoarea pieselor ce cuprinde, dar şi prin num3rul lor.

O bun3 parte din pânzele cele mai preţioase ale acestei secţii - Grigoreştii şi Andreeştii spre exemplu - provin din colecţia Doctorului Kalin· deru, fratele lui Ioan Kalinderu. Cunoscător fin şi amator pasionat de pictură, Doctorul Kalin· deru avea un adevli.rat cult pentru Grigorescu. Când maestrul deschidea o expoziţie, Doctorul Kalinderu era primul în a·i trece pragul. Din cea dintâiu zi alegea şi reţinea cele mai bune pânze,

Januarius Zisk (l73a-1797) ; InmtJrmdntarea lui en"n

de teamă să nu-i ia cineva înainte. Prezenţa lui devenise pentru maestrul care-şi iubea mult ta· blourile, O obsesie de vis rli.u care-! chinuia cu mult înainte de deschiderea unei expoziţii. Din nefericire, o parte din Grigoreştii adunaţi cu atâta grijli., cu atâta pasiune de cli.tre Doctorul Kalin·

deru, nu mai sunt azi În stăpânirea Muzeului. Impreună cu câteva pânze de Andreescu şi cu altele de pictori strli.ini au luat ca atâtea alte te· %aure artistice ale noastre drumul Moscovei.

Pânzele Muzeului Kalinderu nu sunt aşezate în mod riguros pe şcoli. In trecerea lor în revistli.

PtJrtre/ul poetului Obtdenaru: bronz de Padurea

noi vom adopta Însă acest criteriu ca fiind cel mai lesnicios"

Primitivii germani sunt reprezentaţi prin cinci piese, cinci panouri de altar provenind probabil din şcoala bavarezli. dela Munchen, bine cunoscutli. şi indelung studiată.

Trecerea la şcoala germană modernă se face brusc. Nicio operă intermediară nu vine sli. se aşeze În acest mare interval ce rămâne gol. Se· colul al XIX-lea e in schimb bine reprezentat, deşi ce-i drept numai prin artişti de a doua şi a treia mână ale căror nume, bine cunoscut În Germania, nu trec de obiceiu de hotarele acestei ţări. Amintim pe: Fritz van Uhde, Franz von Defregger, ]ulius Exter, Albert von Keller, Ernst Liebermann, H. Kaulbach, vienezul G. Klimt. La aceştia sunt de adli.ugat Gabriel Max al cli.rui Portret prezintli. o foarte curioasli. manieră de a reda resfrângerea luminii în irisul ochiului şi H. Mackart a cărui Doamna cu papagalul se aşeazli.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

printre cele mai bune pânze germane ale Mu­zeului Kalinderu.

Şcoala franceză mai veche (secolul al XVII-lea) e reprezentată prin două Bătălii de Bourguignon, în care caii cu crupele lor rotunde şi străluci­toare amintesc pânzele lui Van der Meulen. Dela

contimporanul lui Bourguignon, J. A. Sivani, Mu­zeul Kalinderu are un Venus şi Cupido, subiect­reminiscenţă a Renaşterii, iar dela un pictor ne­cunoscut cam din aceeaşi epocă marea pânză cu subiect biblic Găsirea lui Moise.

Dar ca şi pentru şcoala franceză cele mai multe pânze aparţin secolului al XIX-lea, secolul pre­cedent nefiind reprezentat decât prin două por­trete ale unui «petit maître inconnu». 'Jean Fran­r.;:ois Gâse, Emile Levy şi Momchablon semnează fiecare câte o serie de pânze. Montchablon era prieten personal al Doctorului Kalinderu şi a vizitat şi Bucureştii. Cu ocazia aceasta şi probabil în urma unei sugestii a Doctorului Kalinderu, Montchablon a pictat tabloul intitulat Un consult de medici la Spitalul Colţea în care, alături de Ioan Kalinderu, de Doctorul şi de doamna Ka­linderu, recunoaştem pe medicii Babeş şi Buicliu.

Alături de triada Gâse-Levy-Montchablon amin­tim. pe: Gaume, Troyon (Pictorul), Guerat, pro­fesorul lui Gericault, de Dreux (O vânătoare), Sura (Flori), ]oseph de Nittis, contimporan al

lui Manet, Layraud (Portretul pictorului Stăn­cercu).

Şcoala rusă nu este reprezentată decât prin două pânze din secolul al XIX-lea, una de St. Joukowski (lamă) şi alta de Muraschko.

Printre tablourile de şcoală italiană ale Mu­zeului Kalinderu, cel dintâi loc, locul de cinste, îl ocupă de sigur pânza de Bronzino, un portret probabil, ce se găseşte în sala cea mare dela parter.

La aceasta trebue să adăugăm două pânze din secolul al XVIII-lea, una de Zuccarelli Francesco, şi alta de VisentinÎ. Celelalte piese din această şcoală sunt sau c6pii din epocă sau pânze nesigure care necesită cercetări şi discuţii ce nu-şi pot avea locul în paginile acestea.

E de netăgăduit că şcoala românească ocupă locul de cinste în secţia de pictură a Muzeului

Şcoala româneascl: RO§ior, desen de Grigorescu

Kalinderu. Sunt reprezentaţi aici toţi marii maeştri români. Se înţelege, Grigorescu mai întâi. Inainte de războiu, adică înainte de exodul celor mai de valoare opere ale sale la Moscova, Muzeul Kalinderu poseda cea mai completă colecţie de Grigoreşti, cea mai interesantă şi cea mai caracte-

www.dacoromanica.ro

BOABE DE GRÂU vIa

BOTEZUL UNEI SFINTE Panou de altar din Şcoala Primitivilor germani (Din Muzeul Ioan Kahnderu)

www.dacoromanica.ro

EMIL COLIU: MUZEUL IOAN KALINDERU

Al1'bal globular. Seria corinthianl. - Al1'balul era vasul pentru transportul �i plstrarea uleiu­rilor parfumate. Corpul vasului era rownd şi de mirime potrivitl, aşa ca. si �tl fi bine apucat in pumn. Buu platI ce termină al1'balul era destinat'- pentru a Intinde lichidul pe pielea corpului omenesc şi a-I Impiedica de a se scurge altfel decit piclwrll cu pidiwri. (SUrşitul sec. al VII-lea -începutul sec. al VI-lea In. de Cr.)

o

A1ab;u:tru. Seria corinthianl. - Ca �i al1'ba­lui, alabastrul era un vas Intrebuinlat la plstrarea parfumurilor. La partea superioarl a vasului, In parIU st�ngl, se vede lortila prin care er.l. petrecut'- sfoara ce slujea la suspendaru vasului. Picturi In negru şi In roşu. (SUllilul sec. al VII-lea - Inceputul

sec. al VI-lea In. de Cr.)

L-� __ �� __ �-J SkyphO$ - miniaturl. Seria corinthianl. - Dimensiunile reduse ale acestui vas ce-l fac impropriu pentru o utiliure practic:l dovedesc el el constituia probabil un recipient cu caracter funerar. Desenul siu nu cuprinde decit motive !iniare: benzi circulare ,i zig-uguri. (Sfârşitul sec. al VII-lea -tnceputul sec. al VI-lea

Înainte de Cristos)

4"

www.dacoromanica.ro

48, B O A B E D E GR Â U

ristică. Chiar colecţia Pinacotecii Statului era tntrecută cu mult de coleCţia Muuului Kalinderu. E destul să spunem că numărul Grigoreştilor din această colecţie trimişi la Moscova este de 55 (afară de 22 desenuri) şi că printre ei se află pân2:e ca: Păstori/a, Călăreţi in pă�ure, Mestea-

::c::r��=a��. �;:��!t!"':�a�;�;:p':d:ub=

at�'ifi�

r��

capacul de act:ia,i form'" care o acoper"'. Fondul e de culcaTea argilei, adid de un gllbuiu şters. Decorul liniar e pictat in negru-brun fi în roşu pe acest fond. (Sfârşilul

sec. al VII lea in. de er.)

căni, Ţăranca, (studiu) In pădurea Fontainebleau, Studiu pentru bătălia dela Smârdan, Toamnă, Fata cu basmaua verde, Ştrengar, Pe marginea Prahovei.

���g�;;.� J:aS��sc;:��!:[r(tC: se��:��iaJe�Un sS�;:

riadi (Ţiganca, Cap de Turc) şi Verona.

După ce ai străbătut atâtea săli, după ce te-ai oprit măcar câteva clipe în faţa fiecăreia din toate aceste pân2:e, ai crede că s'a sfârşit, că adică ai epuizat tot ce era de văzut in acest aşezământ de artă. Şi cu toate acestea nu e de loc aşa. Mu­zeul Kalinderu iţi mai oferă o ultimă surpriză şi una ce nu este lipsită de interes la rându-i: e galeria desenelor şi sălile ce-i sunt alăturate. Bine luminată, cu plafoanele pictate de italianul Adolfo de Carolis adus de Kalinderu înadins pentru aceasta, galeria aceasta ne Înfăţişează un ansamblu de desene pe cât de bogat pe atât de variat. Oricine va înţelege că această colecţie nu poate să nu fie luată în seamă când vom spune că ea cuprinde o serie de desene de Grigorescu. In această privinţă trebue să amintim că nu toare desenele maestrului se găsesc în galeria de de­sene, o parte din ele fiind expuse În sala de pic­tură românească dela etajul I-iu împreună cu pân­ule sale.

Trei şcoli sunt reprezentate în galeria de de-

Azi evenimentele ne dau dreptul să nădăjduim mai mult ca oricând că aceste comori artistice atât de legate de sufletul şi de peisajul nostru nu sunt definitiv pierdute pentru noi şi că într'un viitor destul de apropiat se vor Întoarce acolo de � unde au plecat. Oricum ar fi, pentru moment Alt vas de {Urnat (otnoch�). Seria greco-orientaJil. � Bun e Muzeul KaJinderu nu mai posedă decât câteva trifid3. Decorul acestui vas e objinul prin sg;1rierea picturii bucăţi de Grigorescu. Amintim două icoane din negre cu un virf ucu!it. Pe fotografie aceste inci:tiuni sunt vremea de tinereţe a maestrului (Isus, Izvorul liniile albe ce fac colier in jurul gJ.!ului. Dunga cen�ie ce Tămăduirii) apoi Fala în vie şi două Care cu boi inconjoar'" mijlocul pJ.mecului este o linie de roşu. (SUrşitul din cele mai bune. Alături de acestea trebueşte secolului al VI-lea inaime de Crist05) menţionată interesanta serie de desenuri despre care vom vorbi mai jos.

Afară de Grigoreşti MU2:eul Kalinderu mai posedă şi pân2:e de: Arnan (Autoportret, Cetatea Poenari) ; Andreescu 1), (Peisaj); Tătărescu (Nud,

') Urmltoarele 10 t�blouri de Andreucu au fost trimise la Moscova: Flori, Ptisagiu, Fatil forcând, Stradil dt sat,

Profil de/atd, O doamnd costumatil, Flori, Ţdrancil cu un sac, Ptisagiu, Ţilrancil cu o roaM fn pddurt.

www.dacoromanica.ro

EMIL COLIU: MUZEUL IOAN KALINDERU ,8,

sene. Cea germană cu Achenbach, Peurbach, H. târziu, a Luptei dela Smârdan, bunăoară. Deşi Kaulbach (schiţe de album), Peter von Cornelius, ar trebui citate toate, ne mărginim la a pomeni Wilhelm Kaulbach, bine cunoscuta Angelica Kauf- numai câteva pentru a nu lungi peste măsură mann, I:I. Mackart (studii in peniră de o uimi- aceste rânduri: Podul dela Turnu-Măgurele, Casa toare minuţiozitate) şi R. Mengs. Cea franceză, dela Poradim, Dorobanţ la atac, Trecerea Dunării ilustrată prin nume mari ca Mitlet, Decamps, la Corabia şi două panouri cu Portrete de generali. Raffet (o serie de panouri) şi prin altele mai pUţin cunoscute ca cele ale lui Raoul de Roux, Emile Levy (o serie de panouri) şi Veyrassat. Cât despre Secţia de arte minore a Muzeului Kalinderu şcoala românească, ea cuprinde un insemnat nu- este pe cât de vastă, pe atât de variată. Ea conţine măr de desene de Mirea, Arnan şi Grigorescu.

Cea mai mare parte a desenelor acestuia din urmă sunt în legătură cu campania din 1877. Se ştie că Grigorescu a luat parte la campanie ca pictor oficial. Aşa se face că maestrul a avut ocazia să-şi facă în felul lui datoria către ţară luând la faţa locului o serie de crochiuri nervoase, pline de viaţă şi de neastâmpăr, crochiuri care trebuiau să-l ajute în Înfăptuirea marilor pânze de mai

Vas de aduS'apă (hydrie). Seria atticl �u figuri negre. -Acest fel de vas avea intotdeauna trei torţi: una verticală unind buu vasului �u umărul şi două oritontale, aşeutt la partea superioară a pântecului vasului. Toarta verticală se vede limpede, în dreapta. Torfll e oritomale au fost rupte; urmele uneia din de se viid bine. La stânga apare o parte din zona decorată �u figuri. (Inceputul sec. al

VI-lea inainte de Cristos)

Lecyth. Seria attică cu figuri negre, -Le�ythul era vasul cu parfumuri întnbuinţat în cultul mOfli!or. EI era aşezat lângă mort In timpul expunerii corpului, iar după înhumare pe mo­numentul funerar ce împodobea mormântul. Decorul repretintă o scenă de interior: o femee, stând, intre douA prietene sau servitoare. (Sec,

al VI-lea inainte de Cristos)

obiecte în lemn, lemn preţios ti sidef, bronz, fier, alamă, teracotă, faianţă şi maJolică. La acestea e de adăugat interesanta colecţie de vase pictate greceşti asupra căreia vom stărui mai mult din cauza caracterului unitar ce prezintă.

In această ordine de idei nu putem să nu amin­tim faptul 'că, afară de generalul Mavros, Ion Ka­linderu este singurul colecţionar român al vremii sale ce se interesează de ceramica greacă. Intr'un

www.dacoromanica.ro

BO A B E D E G R Â U

Vas de b3u t cu p icior (Cup l). Stria atti c3 in figu ri negre. - Pe :l:Ona dt culoart cirimitit din drep tul forlilor fjgu rilt su nl piclale cu culoart nugri strilu citoare. Detaliile drap criilor şi ale corpu rilor su m redale p rin i ncitiu ni. Decoru l rtpretimi o sceni dt interior alc�lUili din rep ttaru .cdu ial/ m otiv: u n b�rbat vorbind cu o fem et aşe:l:;lt� p e u n scau n cu trti picioare. (Secolul al V I-Iu Inai nte d e C ristos)

Vas • ciru i Intrebu inţare nu este bine stabili t�. Seria altiel cu figu ri roşi i. Pertlii acestu i vas su nt fO<Ofte grOi!JÎ aşa indt In ciu d a d imensiu nilor sale d estu l de mari, c.pacitatu lu i este m ic�. C .pacul, În form .li de simplu d Îllc, are u n bu Ion in forml de amfor�. Dtcorul e p ictat in dou � culori : negru fi fOi!JU.

(Secolul .1 V-In Înainte d e C ri stos)

www.dacoromanica.ro

EMIL CQLIU: MUZEUL IOAN KALINDERU '"

timp când însemnătatea ceramicei greceşti era la noi aproape cu desăvârşire ignorată chiar şi de majoritatea arheologilor, mulţumită unui rar spirit de divinaţie Kalinderu şi-a dat seamă de rolul pe care ti au vasele pictate in cunoaşterea artei greceşti şi n'a ezitat să le facă loc in colecţiile sale.

Colecţia aceasta cuprinde un număr destul de mare de piese (100). Dar însemnătatea ei nu stă numai in număr. Ea mai provine şi din faptul că unele dintre aceste vase -mă refer la cele protocorinthiene -sunt unice pentru ţara noastră, iar altele - cele attice cu figuri negre - con­stituesc o strălucită serie, ce întrece cu mult seria respectivă a Muzeului Naţional de Antichităţi, compusă din exemplare mai mult comune. In sfârşit trebue să mai amintim că aproape toate vasele acestei colecţii sunt intregi şi Într'o foarte bună stare de conservare.

Cele mai multe din aceste vase au fost găsite in ţara noastrli. Ele trebue să provină din cetăţile greceşti ale litoralului. Altele -puţine la număr

Mic vas de turnat (oenoch�). Seria attid cu figuri roşii. -Figurile nu mai sunt acum pictate cu cu­loare neagd pe fondul ro,u al argilei ca pe vasele cu figuri negre. Siluetele sunt rezervat. in fondul r�u al argilej ,i numai detaliil e sunt pÎctate propriu zis cu culoare neagrl. Scena repretintl doi copii judndu-se cu un disc nu cu o minge. (Secolul

al V-lea inainte Cristos)

- a.u fost aduse, au fost cumpărate de către Ioan Kahnderu, de sigur din Grecia Îns3şi.

Colecţia este destul de completă. Ea cuprinde exemplare din mai toate seriile ceramicei greceşti, începând cu seria geometrică attică şi sfârşind cu seria ita1io{1$. (stilul de Gnathia), şi acopere astfel un interval de aproape şase secole.

Seria geometrică attică e reprezentată printr'un

Lecyth. Seria lecythelor auic:e cu fond alb.-La aceastl serÎe de valle decorul e picut cu negru nu direct pe aegila valIului, ci peun fond de culoare albi aplicat ptl!Ite aceasta. Decorul nu face Inconju­rul vasului; else opcqte la regiu­nea care se afll deduubtul toartei. (SU.'1itul sec. al V-lea In. de Cf, -

sec. al IV-lea In, de Cf,)

singur exemplar, slamnos-ul Nr. 77. Decorul pictat în negru strălucitor este format din simple benzi circulare, din meandre şi flori stilizate cu patru petale. El culmineză cu admirabilele păsări stilizate ce se găsesc de desubtul fied-rei toarte şi care prin simplitatea, energia şi căldura dese­nului întâlnesc deopotrivă repertoriul artei negre ca l!rr: ��:C:.{o���:��it��·

în colecţia Muzeului Kalinderu prin nouă piese, vase de bl!.ut (cupe)

www.dacoromanica.ro

.86 B O A B E D E G R Â U

şi vase de turnat (oenochoe). La acestea e de adăugat lekanis-ul Nr. 14, formă destul de rară, ce constitue unul din numeroasele vase de toaletă intrebuintare de femeia ioniană a cărei eleganţă şi al cărei farmec ne sunt bine cunoscute. Decorul vaselor noastre ce intră în această serie este dintre

Lecyth. Decolul pIctat In negr u direct pe a rgua ' va sului e alcituit d i n flori stiliute (palmeta) legate Intr e ele. (SeC1Jlul al' I V -lea inai nte d e C r i slO!'l)

cele mai simple. El nu cuprinde motive vegetale sau animale şi nici figuri omeneşti. Simple benzi ori linii de pictură neagră dau ocol pântecului vasului aducând o variaţie neaşteptată şi bine ve­nită în monotonia monochroniei fondului. Uneori la această coloare se adaugă retuşe albe şi roşii ce formează in jurul gâtului vasului coliere de o caldă polichromie.

ceramist lua asupra-şi sarcina de a fabrica din materialul atât de răspândit care era argila şi aceste arme atât "de trebuincioase cochetăriei fe­menine, care in toate timpurile a fost aceeaşi.

In decorul vaselor acestei serii motivele florale şi animale Îşi fac deopotrivă apariţia. Ici ne În­tâmpină cervidee cu picioare subţiri, cu corpul peste m3sură de alungit printr'o convenţie carac­teristică epocii j dincolo sirene sau lebede cu aripile desfăcute larg, ca două stindarde negre; aiurea În sfârşit, lei al căror trup îl simţi vibrând pard de sforţarea uriaşă, premergătoare saltului. Toate dovedind in aceeaşi măsur!\. un ascuţit simţ de observaţie, un admirabil talent de animalier.

Seriile attică cu figuri negre şi attică cu figuri roşii cuprind lecythe şi cupe. Figura omenească joacă in decorul acestor vase un rol dintre cele mai Însemnate. Rostul ei nu este numai deca. rativ. Ea ni se înfăţişează în ansambluri ce vor şi reuşesc să reprezinte scene din vieaţa ome­nească sau cea a zeilor, legende mitologice ori pagini de epopee. Vasele colecţiei noastre prezintă mai ales scene cu caracter religios : o reuniune de zei în care Hermes figurează alături de Dionysos

tieţ1:i :fi��etd���i'sa:�

a�t:doI4I���:I��Şr���

Kairos, zeul ocaziei, potrivindu-şi balanţa. Ală­turi de ele găsim scene înfăţişând ti instantan"ee •

Cu excepţia a două mari vase de turnat (oe­nochoe) seria corinthiană nu cuprinde decât vase de toaletă. Unele sunt recipiente globulare, mici cât pumnul, cu pere{ii groşi, orificiul strâmt şi buza plată ca un nasture: sunt arybalele ce adu- Vas d e b1ut (Canther). Apar \i nSnd fatei de sUrşit

ceau parfumurile preţioase şi uleiurile mult cău- a ceram icei pictate. (Secolul al IV -lea In. d e er .)

tate ale Orientului. Altele, mai mari acelea, au fund plat sau picior înalt, forţi verticale şi capac din viaţa de familie: ici, atheniana ce-şi ispră­deasupra: sunt pyxis-ele, cutiile de farduri sau veşte toaleta de dimineaţă în mijlocul servitoarelor bijuterii ale elegantelor de altădată. Metalul fiind venite s'o ajute ori să-i aştepte ordinele; dincolo nespus de rar şi de scump În antichitate, meşterul aceeaşi atheniană admirându-şi pentru o ultimă

www.dacoromanica.ro

EMIL COLLU: MUZEUL IOAN KALINDERU 4"

oară faţa în oglindă Înainte de a se aşeza la lucrul ce ,? .. aşte.3:ptl preg��it dinainte; aiurea În sfârşit, COpUl acela durdulil, cu forme rotunde şi pline, cari aleargă sau îşi dispută cu îndârjire stăpânirea unei juc��i mult râvnită. Toate redate cu aceeaşi atentă griJă de adevlr, de observare a realităţii, care face din aceste vase izvorul de nepretuit, izvorul unic pentru cunoaşterea vieţii greceşti din antichitate.

Cea din urml serie de vase a colecţiei Kalin-

Cât priveşte celelalte categorii de piese ale Secţiei de arte minore ar fi fastidios chiar dacă le-am înşira numai, deoarece ele nu alcătuesc grupe sau

f:��o����r��Oerab%ed�oS�x�O�it �in�=rr.�ia:1:�

de Savona şi Delft al căror decor se inspirl din repertoriul ornamental al ceramicei pictate japo­neze.

Mu:teul Kalinderu, partea veche şi curtea

deru, seria lecythelor attice cu fond alb, cuprinde vase care din cauza întrebuinţării lor exclusive in cultul morţilor, au un decor ce nu variază decât În detalii. Subiectul scenei desenate în roşu, brun, verde, albastru şi negru pe fondul alb este întotdeauna acelaşi : una sau mai multe persoane aducând ofrande sau făcând o libaţie în faţa unui mormânt.

In sfârşit, câteva vase din ultima fază a cera­micei pictate greceşti, stilul de Gnathia (sfârşitul secolului al IV-lea), închid colecţia aceasta aşa de interesantă care, ca orice colecţie de cera,rucă gread, ne ilustrează, ne defineşte şi ne ingădue să urmărim pas cu pas desvoltarea şi progresele desenului În arta clasică.

Incheiem rândurile de faţă cu nădejdea că ele vor contribui măcar într'o mid măsură la a atrage atenţia publicului asupra aşezământului de artă de care am avut a vorbi. Mai nădăjduim că cel puţin o parte din cei ce vor ceri aceste pagini vor avea curiozitatea să vadă sau să revadă Muzeul Kalinderu.

Dacă o vor face, ne ÎngăduÎm a-i sUtui lnsl sl o facă nu ca oameni ai epocii actuale, ci ca oameni ai vremii lui Kalinderu. Numai aşa vor putea pri-

���:; d�u��s�r. 2'ăo� fn����lt�i

fa�:t�:::i�� opera de artă trebue aşezată În epod, trebue privită şi judecată în lumina timpului. Examinată prin ocheana vremii şi a mentalităţii noastre, opera

www.dacoromanica.ro

.. ' B O A B E D E G R A U

de artă a epocei pre�dente ne apare confuză, diforml şi chiar grotescă. Şi din nenorocire, de cele mai adeseori, in ;uded.ţile, in preţuirile noastr.e, in calificativele de • rău . sau « bun . pe caft le dăq,. acestei opere, inrâurirea timpului nostru, pecetea gustului personal predomină. Căci imparţialitaJea e o calitate rarli care nu se moşte­ne,te, ci se capătă, se câştigă prin uriaş efort de vomţl, prin exerciţiu şi prin renunţare. Dacă n'ar

c

exista şi oameni care să o stăpânească, realizările

��iletl�i

ia;n:��f:P����el�

is:�şe�i�

t��o:d�::

operei neînţelese i-se pune de obiceiu eticheta lesnicioasă a prostului gust, uitându-se întot­deauna că -după o minunată definiţie a lui Flaubert - prostul gust e pentru o .generaţie tocmai gustul generaţiei ce i-a precedat.

Bucureşti, I934. EMIL COLIU

Lecyth miniaturl. Seria italiotli. - DungilE verti­cal e ce brhdează plfltecul V;&5ului constitutsC un ornament plastic dtstul de ob�uit in aee2Stli serie. (Sfillitul secolului �al IV-lea Inainte de Cristos)

www.dacoromanica.ro

Conacul Împrejmuit de ziduri inalte Ji de plopi...

S Â N G E

Se ştia şi se povestea mai mult despre străbu­ojeii şi str3hunicele ei, decât despre ea Însăşi : despre· taUl şi mama ei şi apoi despre ea, Solea.

Casa lor era veche. Părea că dăinuieşte incă de pe vremea când incepuse. să se ridice şi oraşul. Toată familia se născuse acolo.

Intotdeauna, cu prilejul marilor sărbători, epis­copii, Îndată după slujbl, veneau să-i felicite. pe ei Întâiu, şi apoi se duceau pe la celelalte case, tot

:�:�n� 'i���i c!i ;t��Sci!cit;a :���1C;t�t �:d:'

deasupra lespezilor albe de marmod, candelele ardeau veşnic, fie ci, fie noapte.

Nu se ştia care dintre strămoşi cHidise bătrâna casă, dar era fapt cunoscut că fuseseră cu toţii oameni foane bogaţi, iar Hagi T rifun dela care chiar incepuseră sil fie numiţi Hagii - a fost cel dintâi care, chibzuit şi mândru, s'a încumetat, dupil hagealâcul lui, sil scoatil la iveală, sil rostească şi sil administreze bogăţii, până atunci �cute în pivniţi, hambare, grajduri, pentruca, astfel chiver­nisite, toată lumea « să le poată vedea •. A zidit poarta dela intrare În formă de arc, iar zidului care Îm­prejmuia casa i-a dat forma unei cetăţui. A ridicat catul de sus al casei, care până la el nu existase, l-a văruit şi zugrăvit În colori vii, minunate. Odăile le-a impodobit luxos, cu covoare dintre cele mai scumpe, cu tablouri vechi de valoare,

��ip��c� !�n�rt��s!i d�i�jgi�� :li

tilj:r�:�� aur. Jos în curte, a pardosit intrarea principală cu lespezi mari de marmoră, pentru ca să iasă călare cu faimosul lui cal. El, după cât se ţinea minte, umbla intotdeauna, vara ca şi iarna, Înl­brilcat tn surtuc facut dintr'o ţesilturil scump3. şi

S T R I C A T

grea, incins cu un brâu lat de piele, indrcat de pistoale, şi cu nelipsitul iatagan, iar in picioare purta cisme grele, inahe pân3. Ia genuchi.

Pe vremea lui, niciun Turc, fie chiar admini­stratorul, nu indrilsnea sil treacă pe lângă casil �i cu atât mai putin să poposeasd'i. La poartil trebuta să ardă toată noaptea felinarul, iar paznicii se schimbau de trei ori pe noapte, ca nu cumva să aţipească şi astfel să nu fie destul de păzit, el, bunicul Sofcăi, Hagi T rifun, care făcea negoţ cu oraşele cele mai mari, avea legături numai cu fruntaşi şi putea, in urma faimei şi mai cu seamă a bogăţiei lui, să ajungă nu numai administrator de oraş sau caimacan, dar chiar şi paş3, cu dreptul să asuprească şi să surghiunească.

Lucra cu oameni de orice neam, era pentru orice şcoală sau biseridi nouă, pentru orice mâ­nl1stire care trebuia ridicat3 sau dreasă. Dacă cineva ar fi avut nevoie să se pună la adilpost de vreo primejdie sau să se plângil de vreo nedreptate sau asuprire din partea cuiva, era lucru ştiut că putea să vinil la el. Tot aşa la sfat, îl vedeai În camera frumos împodobită din catul de sus, stând de vorbil cu oamenii de frunte ai oraşului, până noaptea târziu, când aceştia, în cele din urmă, părilsindu-l, il lăsau să pună la cale singur cele chibzuite până atunci, căci ştiau că tot ce face e bine făcut. Niciodată nu tărăgilna treburile. Ca să le ducă la bun capăt, recurgea la toate mijloacele, dintre care darurile erau cele mai bine sortite, iar, când nici prin ele nu izbutea, se folosea de pistol sau puşcă, mai cu seamă când avea aface cu oameni de altă credinţă, vreun Arnilut, de pildă, supra­numit şarpe. Astfel nu desmintea de ce candela de aur a casei ardea firii încetare în faţa crucifixului şi de ce l"icaunul lui dela biserică, intocmai ca acela

www.dacoromanica.ro

4,. B O A B E D E G R Â U

episcopal era respectat şi nimeni n'ar fi îndrăsnit să se atingă de el sau să�l întrebuinţeze în timpul liturghiei. După slujbă, la ediciun. Paşte sau altă s1i.rbătoare mare, mulţi săraci, ca şi dintre cei mai pUţin săraci, veneau la el şi se ospătau cu mâncare şi băutură, trei zile în şir.

Era aspru şi iute. Un fior, nu numai pentru ai casei, dar şi pentru rude şi intregul neam, ca şi pentru slugile şi argaţii dela conacul din Ratai, sau morarii dela morile din Sahin, căci tot şi toate ii aparţineau lui şi numai lui. Se spunea chiar că in mânie, făcuse printre ei şi moarte de om. De câte ori d1Iătorea prin Turcia, pentru negoţ, şi aceasta se întâmpla des, căci de obiceiu vara şi-a pe­trecea acolo, - dMea şi pe la rudele din partea locu­lui şi poposea uneori la ele, dar le Îngrozea. In deosebi peo v�duv� din familie, al c�reî.fiu În loc s� ia locul tatălui la moarte şi s1t poarte grija casei şi a gospodă­riei, începuse s� petreacă şi să risipească avereaj să-I sperie maică·sa Îl ameninţa cu venirea.tmoşului�, cum il numeau in familie, atât era de temmă sosirea lui.

- Haide, sfâryeşte odată ! - îi spunea ea. Ştii bine că are să Vină. Am fost ieri pe acolo şi am aflat că se intoarce. Nu vreau să mai tremur şi să tresar in faţa lui din pricina ta, nu vreau să mai mint şi să te ascund. Nu mai vreau şi nu mai pot, când mă duc pe la el, să ţipe la mine şi să mă mustre : * cum poţi tu să·l aperi şi să tăinueşti ticăloşiile băiatului ăsta? Nu ştii ? Nu auzi ce face ? Cum hoinăreşte şi cum cheltueşte? Merită să·i suceşti gâtui ca la o pasăre. Nici tu, nici el şi niciunul dintre voi să nu·mi mai ieşiţi în cale ! . Uite de ce nu mai vreau s� te ascund şi, decât să mă certe atâta, mai bine îi spun tot când are să vie, o să vezi ! - şi aşa sfârşea. In felul acesta, izbutea să·1 sperie pu�in, căci ştia ce·1 aşteaptă.

Şi într'adevăr, când se intorcea el din călătorie, toată familia se aduna: neveste, m�tuşi, verişoare. Bărba�ii nu cutezau să se arate lui din întâia zi, căci îl ştiau prea bine ! Ştiau că orice treabă ar fi avut de făcut cu ei, o îndeplinea trimiţându-Ie poruncă prin femeile lor. Fiecare apoi, trebuia să mearg� sus, in balconul unde şedea el de obiceiu, şi, plecaţi, supuşi, umili în faţa puterii lui - atât le părea de mare şi de puternic - nici nu Îndrăsneau să·1 privească În ochi şi îl întâmpinau numai, sfioşi :

- Ai venit, taică "? - Am venit ! - se auzea, tăios şi aspru răs-

punsul. Iar sfiala se schimba în frică atunci când chema sus la el pe câte cineva, cu glas poruncitor, căci se ştia că de bine nu striga pe nimeni pe nume . . . Fie că bărbatul vreuneia dintre femei i·a ascuns ceva, fie că banii pe cari îi împrumutase dela el nu-i mai înapoiase sau le dăduse o altă Între­buinţare decât act:ea pe care o arătase, minţindu-l.

Alături de aceste asprimi însă, era lucru ştiut că şi cea mai s1iracă şi îndepărtată rudă nu era uitată şi fiecăreia în parte îi aducea daruri îmbucu­rătoare din călătoriile lui.

Mult n'a vorbit niciodată, dar ce spunea era spus şi avea greutate. Se aminteau şi se întreţineau incă vorbe sau rostiri de ale lui: • Ei, chiar aşa este asta sau ăsta, precum spunea răposatul Hagi Trifun .. Când nu era la drum, după afaceri, st�tea numai acasă i vara, sus în balcon, iar iarna în odaia de jos, mare şi spaţioasă. Şedea singur, fuma, bea cafea şi dădea ordine.

Totul trebuia făcut mereu, aşa cum voia el. Numai cu fiul-său, singurul lui băiat, nu izbutise in niciun fel s'o scoată la capăt. Pe fete le măritase şi înzestrase aşa precum dorise. Dar pe băiat, care se născuse târziu, când era b3trân şi nu mai n3dăjduia să aibă vlăstar, un urma" - care a fost şi ultimul copil, - n'a putut să şI-l apropie sau să·I imbuneze, nici chiar atunci când s'a făcut băiat marei dimpotrivă, parcă Într'adins, fiul-său n'a voit niciodat3 să-i facă pe voie. - De ce oare ? ­s e întreba b3trânul. S ă fie pentrucă era neputincios

�:n:r�u: n����r�c�3,nn�:;i�0�t�i��in� ������

nu mai câljtiga mult, sau pentrucă pierduse din înfăţişarea-t măreaţă, sau, -şi aceasta 11 rodea mai mult pe bătrân, - era cineva, de sigur, care aţâţa băiatul impotriva lui. Şi acest cineva nu putea fi decât ea, mama copilului, ştia el bine . . . Câtă vreme nu se născuse b3iatul, aproape că nici nu se simţea in casă şi nici chiar acum, după naştere, nu Îndrăsnea să-I privească în ochi, şi aceasta, nu din supuşenie, ci din mişelie, căci În acelaşi timp simţea cum ridică pe băiat împotriva lui. Şi atunci, o privea plictisit parcă de frica şi Înfiorarea pe care le ar3ta ea în faţa lui şi, mânios, ar fi vrut s'o părăsească sau s'o tnl3ture şi s� reia cârma casei, să poruncească tot el, să certe pe slugi, pe argaţi, iar ei să-i lase În seamă numai grija băiatului, căci tot ti înstrăinase de el, aţâţându.t împotrivă-i. Cu băiatul se duceau pretutindeni, ea, fetele ei, pe la rude şi prieteni, ŞI de acolo, cu toţii, porneau la moşie, la adunări şi tot felul de petreceri, în zilele de sărbătoare. Surorile şi mama, toate se Întreceau, care mai de care, să fie pe placul băiatului şi aveau pentru el un cult. Orice ar fi făcut sau spus, era pen­tru ele sfânt şi nici nu le-ar. fi trecut prin gând că ar putea spune sau face ceva, care să nu fie la locul lui.

Bătrânul, la rându-i, din ce in ce mai gelos şi mai indurerat văzând că băiatul, in urma acelor uneltiri răut�cioase, se Înstrăina tot mai mult de el, se închidea şi el în sine şi nu-i mai spunea aproape niciun cuvânt sau, când îi vorbea, o făcea pe un ton aspru 1i răstit, dac3 nu chiar mâniat. Şi numai el ştia cat de mult îşi iubea copilul ! Nu i·a arătat-o însă niciodată, nici chiar atunci când băiatul s'a Îmbolnăvit şi el n'a coborit s3-1 vadă, cum de altfel nu putea să mai vadă pe niciunul din ai casei, nici chiar pe slugi sau argaţi, asupra cărora nu mai ridica mâna, cum făcea odinioară.

Iar când fiul a început să se împrietenească cu Beii turci, să bea cu ei şi să le meargă pe la ha�

www.dacoromanica.ro

BQRISAV STANCQVICI: SÂNGE STRICAT 49'

remuri, să se îndrâgostească de fetele şi femeile lor, bătrânul incepu să se infurie. - Dacă-i arde de asta, - spunea, - să fie afurisit! - şi ştia de ce o spune bătrânul Hagi Trifun. Fusese şi el tânăr odată şi petrecuse şi el cu femei, cu sătence, cu rândăşoaice chiar, dar cu Turcoaice ? Cu femei de altă credinţă? La Turci bărbaţii au câte patru femei, sângele lor e fierbinte şi -şi sfârşesc puterile în visare şi plăcere 1 �a Îşi lămurea. bătrânul gălbe­neala băiatului, usdţlv şi firav, mai mult femeie

�it�â�a b!lb�J�t Ît:v:�e� ���i.

nu mai voia să se

Când afla că după atâtea certuri �i mustrări, el urma şi mai departe" cu Beii chefunle cu scandal sau alte tidUoşii �i se Întorcea acasă in zori, chema la dânsul pe maică-sa, nu pe băiat.

- Ai aflat ? - o Întreba. Ea, chiar dacă ştia, se făcea că nu pricepe. - Ce ? - Cum c e ? - s e înfuria bătrânul, începând să

scoată papucul din picioare ca o amenintare, ­cum n'ai auzit nimic? nu ştii nimic ? Dar unde eşti ? Ce faci ? Trăeşti sau nu? Cum nimic? Crezi că eu, pentru că nu cobor deloc jos, nici n'aud, nici nu v�d ce se petrece În casă? Cât era ceasul când s'a Întors azi dimineaţă? Hai?

- Cum, cât era ct:asul? - se prefl:icea ea cu încăpăţânare. Băiatul doarme incă, e adevărat, dar a venit de vreme acasă.

as�;�::nr� ::�nfi� �� ;:pu��t ��te�u

s������f: - Piei de aici! Nici pe tine să nu te mai văd! -

şi de supărare Îşi vâra capul în perne. Toată ciuda şi furia lui, nu erau împotriva băiatului, ci a ei; nu pentru dragostea ce avea ea fat3 de el, ci pentrucă pretindea că-I iubeşte atâta încât minte din pri­cina lui, ca şi cum m�mai ea îl iubea, de il apăra cu atâta Încăpăţânare, ca şi cum numai ea i-ar fi vrut binel�. Ştia anume la ce oră se inapoiase azi noapte, dl.ci doar ea ii deschisese. Fusese de ajuns s3 loveasd in uşă, o singură dată cu cârligul dela poart3, pentru ca să dea fuga să descuie, - sigur el nici nu dormise aşteptându-l, - în loc să lase pe paznicii de noapte să-i deschid3. Şi-I întâmpină cu cuvintele :

- Ascultă, prea baţi tare când vii ş i trezeşti pe bătrân.

Şi taica ştia bine di nu de tihna lui ti păsa ei, ci ca s3 nu-I audă că se Întorcea aşa de târziu, în zori.

Şi astfel, mai mult în certuri, minciuni şi ne­contenite mustrări şi neînţelegeri cu fiul, a murit bătrânuJ. Şi de ciudă pe ei şi mai cu seamă pe femeia lui, când s'a Îmbolnăvit n'a vrut să spună nimănui sau să se caute şi a z3cut singur, sus, in odaia de lângă balcon; numai pe slugi le mai primea, care, În cele din urmă, l-au g3sit acolo, mort.

De atunci, dela moartea lui Hagi Trifun, În casă nu s'au mai cunoscut decât petrecerea şi belşugul, o risipă plină �e lux, de femei frumoase

îmbrăcate În vestminte scumpe, de mâncăruri alese şi dulciuri neîntrecute. Avea un cuptor În care nu se cocea şi frigea decât pentru casa lor, atât de mult se gătea la ei. Şi niciodat3, dela ei, nu s'a auzit ca dela ceilalţi vecini, larmă, bătaie sau ţipete de copii. Nimeni nu se putea 13uda că. a prins vreo ceartă sau cuvânt urât şi spus tare în casa lor; dad vreodată se iscau ceva neînţelegeri, totul se domole� repede, paşnic. Se trăia cât se poate

C1nd se Înlorcea el din cilltorie

de bine şi de liniştit, in cel mai mare belşug, in casa bogat mobilat3, bine indlzită, în foşnetul de m3tase al rochiilor femeilor, g3teli din care ieşeau capete Îngrijite, feţe albe, gingaşe şi bine păstrate. Hambarele, magaziile şi grajdurile, care până atunci erau Îngrămădite în jurul ca�ei, au fost mutate cu prilejul aducerii nouei recolte ceva mai departe, în celălalt capăt al curţji, ca sli nu strice armonia şi liniştea locuinţei, iar grădina a fost lărgită şi sădită cu tot felul de pomi roditori, cireşi, vişini, piersici scumpi şi mai cu seamă nişte meri scunzi, cari făceau numai câteva poame fragede şi rare pe an.

Menirea femeilor la ei era să fie cât mai mult şi cu mai mare gust gătite, să poarte podoabe scumpe împletite şi să ştie să facă tot felul de mâncări străine �j alese. �ă aibă .grijă. de frumuseţe� �� drăgăIăşla lor, să fte albe Şl pătlmaşe. Scopul vu�tll trebuia să le fie s3-şi p3streze mândreţea şi farmecul

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

de femei, împodobindu-se şi punând În vedere ceea ce au mai frumos, iar bărbaţii, fără să ţinll. seamă de rudenie sau de vârstă, s3 le iubească şi s1l le ia.

Asemenea �i bărbaţii îşi duceau intr'un fel al lor viaţa. Trăiau în oraş, dar nu-i gheai niciodată la un loc sigur. Dacă prăvăliile le erau sus în piaţa principală, stăteau şi acolo, dar numai pentru invoirea cu argaţii sau tocmi rea mărfurilor, pentru arendarea pământuriJor sau lucrarea lor. Dar nici in acele prăvălii nu stăteau singuri, ci le treceau vreunui om de încredere. Şi nici pe la moşii sau mori nu se abăteau decât rareori. Singurul loc unde g3seau plăcere era conacul dela Donia Vrania, unde. mergeau in plimbare. Conacul nu era prea departe şi era astfel Întocmit că te puteai duce la el atât vara cât şi iarna, ca să te odihneşti În tihnă şi la aer curat.

Era o clădire izolată, dincolo de câmp, cu turnuri Înalte, pierdută printre stejarii bogat înfrunziţi şi totul împrejmuit de un zid gros de piatră, de·a· lungul căruia se înălţau plopi falnici cari·şi fre· mătau cântecul prin graiul frunzelor, adormindu·te. De acel conac şi de acel turn s' au le�at atâtea po. veşti şi legende şi s'au spus atâtea tame ! Şi numai acolo puteai vedea şi întâlni pe bărbaţii acelei familii, căci adevărata lor viaţă şi.o petreceau în acel conac şi turn, îmbrăcaţi în haine scumpe şi luxoase şi cu neincetata grijă de cât mai bun traiu.

Astfel, aproape de sărbătoarea casei lor, Sf. Gheorghe, cu două săptămâni inainte, începeau pregătirile, la care luau parte rudele, de obiceiu mătu�ile şi verişoarele sărace, care veneau cele dintât de dormeau acolo şi munceau, ajutând să se frământe aluatul şi să se gătească mâncările. Colacii cari nu erau pe deplin izbutiţi, erau fră· mântaţi de câte trei ori. Câteva zile în şir se puneau la cale curăţatuJ, spălatul şi împodobirea casei. Vestmintele, începând dela cel mai mic copil până la cel mai in vârstă, se croiau din nou, ba se pre· gătea îmbrăcăminte şi pentru slugi, în deosebi pentru femei care erau foarte numeroase şi mai toate aduse de pe moşia lor. Nu li se dădea să poarte rochii vechi, chiar dacă erau puse numai de câteva ori, şi nici a căror tăietură sau coloare nu mai erau la modă. Totul se punea la cale din timp, astfel că in ziua de sărbătoare să nu lipsească nimic şi fiecare să se simtă pe deplin mulţumit, să se ospăteze şi să aibă ce povesti luni întregi după aceea, mai cu seamă femeile care nu mai Încetau : � . . . dar când Hagi Trifun era în sărbă· toare ! . sau Între bărbaţi, în piaţă, când îşi rea­minteau şi povesteau cum la sfârşitul petrecerii în conacul dela Donia V rania, cheful reincepea şi se prelungea in tovărăşia vestiţilor Greci, Tânţari şi Bei turci de primul rang, cari din pricina religiei nu erau admi�i la sărbătoare. Cum aduceau fete din Scoplia, Ibovnice pătimaşe din Misuriţa şi ţigănci, dar nu de cele obişnuite, orăşence de

mahala ţigănească, ci aşa numitele georgiene, care stau În preajma marilor sate şi hanuri de pe mar­ginea drumurilor, vestite prin trupurile invăpăiate şi ochii lor de foc. Zile întregi şedeau închişi cu fetele �i Iăutarii pe cari îi ţineau în odăile alăturate şi apOi, În pocnete de puşcă şi focuri de artificii, porneau spre oraş. De asemenea, se povestea în taină, sub pecetea celui mai mare secret şi al increderii cum, intr'o noapte, a venit la conac vestita Saveta, care nu era o femeie de rând ca cele ce�şi vindeau graţiile, dci era femeie bogat�, căreia bărbatul ei ti I�sase o avere Însemnată. Venise la ei în mare taină, numai ca s� petread. şi să bea împreun�.

După chef şi petrecere urma jocul cţe c�rţi, la care luau parte blirbaţii şi, cum erau toţi oameni

�ier�:�� l;r��!ra\ic:âm���:f :�a:: ��ă�e��j:�: Aceasta era unica lor viaţă adevărată, căci cea­

laltă, viaţa de prin târguri, de pe drumuri, din prăvălii, din negoţ, nu numai că nu Însemna nimic pentru ei, dar făceau tot ce le sta în putere ca s'o Îndepărteze şi din gând ca şi din preajma locurilor unde li se desftşura cea de petreceri şi pl�ceri; tot aşa le veni ii gândul să clădeasd. pe. cât mai departe �i răzmtli de oraş locuinţa unde veneau să se odthnească de muncă, inlăturând şi de _aici tot ce le putea aduce aminte de latura urâcioasă a vieţii lor, aşezându-şi hambarele şi grajdurile cu avutul in colţurile cele mai îndepărtate din jurul conacului, aşa Încât nimic să nu le turbure liniştea şi bunul trai. Până şi în felul de hrană se deosebeau de ceilalţi orăşeni cari mâncau pregătit totul cu grăsime şi iute, în timp ce ei găteau cu unt, bine prăjit şi dulce, Cerindu-se de grăsimea de porc, care e grea pentru stomac.

Din leg�{urile cu Grecii, Turcii, T ânţarii, ei şi-au însuşit ceva din dialectul strlin, terminân­du�şi frazele eu adaosuri ca zau, datim. Şi nici la îmbrăcăminte nu erau la fel cu ceilalţi. Nimeni altul dela ei nu purta pantofi de lac, ci numai ghete sau cisme înalte. Pantalonii le erau largi, de postav, înflorati cu găetane, şi cădeau in eute bogate şi grele, nu prea lungi Însă, astfel ca să li se vad� ciorapii albi. Mătăniile de asemenea nu erau ca ale celorlalti şi nici ca ale hagiilor eu cruce, 'ci negre şi mărunte, astfel ca să se poată strânge În pumn oricât de lungi ar fi fost. Nici la tunsul părului şi rasul feţei nu arătau la fel cu ceilalţi. Toţi păreau că seamănă: aveau o faţă trasă, mai mult uscăţivă, cu mustăţi scurt tăiate care nu tre­ceau niciodată de colţurile gurii.

Pentru ca lumea sli nu-i uite cu totul, îşi făceau apariţia la adunări şi sărbători sau trimiteau sume mari de bani ca să se ridice şcoli şi biserici; de aceea la serbarea !l.ramului bisericii, Întotdeauna, pentru orice bun comun, era ales şi un membru al familiei lor; cinstea aceasta era făcutli nu ca să-i aibă de fa\1 ş�u pentru sfatul ce l-ar fi dat,

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI : SÂNGE STRICAT .. , ci ca o recunoaştere pentru banii şi darurile trimise. ca �i de teama să nu le aducă jicnire, căci aflaser3. Întamplător, dela un trimis al lor că, dacă n'ar fi ales pe vreunul din familie, ar fi plătit scump o asemenea nesocotire, pentrucă ar fi pricinuit nu numai supărarea, dar şi o nepăsare dispreţuitoare: • căci cine altul i-ar fi putut înlocui ? • spuneau cu îngâmfare.

Şi poate dI datorită acestei lumi, pe care o simţeau străin1l. şi duşmi'inoasă, se izolaseră, fugind departe de ora, şi temându-se nu numai de ura

!!a�ifi��t�:pi�tdfn

b:��li:,a :���a�ce

şlra'

fă���� ca totul să se petreacă in taină. Cele mai mari neînţelegeri iscate din pricina averii, ca ,i patimile sau durerile trebuiau ascunse, astfel ca mmic să nu iasă la iveală din viaţa lor, să nu se ştie, să nu se afle. De aceea, fiecare înainte să iasă în târg, se privea îndelung în oglindă, ca nu cumva să-i fie zugrăvit pe faţă sau În ochi, ceva din frământările lui . . .

Şi aşa, erau destule de văzut, de auzit şi de po­vestit ! In deosebi, în ultimul timp, de când a început împărţirea dintre fraţi - unchiul Sofcăi care voia el să aibă toad casa, cu tot ce era Înăuntru, să fie singurul stăpân. Numai Sofca, înciudată şi speriată În acelaşi timp, cunoştea toate lucrurile acestea, căci Încă de copil, ară să vrea, aflase multe dela bunica, apoi dela maică-sa, dela mătuşi şi unchi, cari, crezând că nu are cine s3-i audă şi netemându-se c3. mica Sofca ar putea să Înţeleagă şi Încă mai puţin să ţină minte, vorbisedi despre tot, nestânjeniţi. Şi pe urmă, câte nu văzuse ea, crescând!

Numai despre bunica Tona, câte se vorbeau prin oraş şi prin Împrejurimi! Era vestită prin luxul şi ciudăţeniile ei. Rămasă văduvă, n'a mai vrut să se mărite. Băieţii din oraş nu se mai Însurau, trăgând nădejdea că Într' o ci ea tot se va căsători cu unul dinrre ei, căci imbătrânind ii va pieri şi frumuseţea. Ea Însă nu se uita la nimeni şi ducea casa şi o reprezenta, ca un adev1lrat bărbat. Când pleca la conac sau ca s1l inspecteze moşiile, ieşea călare, fuma şi ştia să mânuiască armele ca un om dintr'o bucată. Chiar mersul, statura �i in special faţa ei, cu sprâncene mari, oval mic ŞI prelung, o deosebeau de celelalte femei.

Tot de aceea Însă n'a murit ca celelalte femei. Odată, ca de obiceiu, s'a dus la biserică, la slujbă, şi s'a aşezat pe scaunul familiei, lângă episcop. Venise atunci un nou dascăl, renumit pentru glasul şi cântul său neîntrecut. Tona l-a ascultat până la urmă şi apoi l-a privit . . .

Cum şi in ce fel s'au cunoscut şi unde se În­tâlneau, n'a ştiut nimeni; Începuse să se bage de seamă cum el, din strană, sim{ea fără să se uite când venea ea şi se aşeza pe scaun şi atunci cântecul lui începea să vibreze ca în extaz şi să se ridice nu ca un glas de rugăciune sfântă, cu vorbe de

cântec religios, ină1ţător şi uniform, dar cu accente omeneşti, pasionate, Încât toţi, fără să-şi dea seama, ,se cutremurau turburari. Se spune chiar cum episcopul după liturghie, l-ar fi luat mâinile amândouă şi binecuvântându·l, l-ar fi lăudat: • Aferim, fiule ! Aferim Nicoleeo, ai un glas pu­ternic, vrăjit şi lumesc! •

Vara, sus In balcon

Intr'adevăr, ea a ştiut să ascundă de lume legă­turile cu el şi să tăinuiască aceasd. dragoste, aproape neîngăduită pentru anii ei, dacă nu pentru frumu­seţea şi frăgezimea ce păstra Încă. Nu trecu prea mult Însă şi taina fu descoperită� când fructul dragostei a trădat-o, iar atunci, mândra Tona nu mai stătu pe gânduri şi, fără vorbă, fără zgomot, o sfârşi: într'o zi, au găsit-o În baie, cu vinele tăiate.

După ea, a urmat la rând bunicul Sofcăi, renu­mitul Cavarol. Acesta bătrân, În loc să rămână acasă ca şef al familiei, mai cu seamă că fratele mai tânăr era bolnăvicios, ţinu cu orice chip să se însoare cu cea mai frumoasă femeie din Scoplia, şi încă dintr'o familie de Greci. Viaţa-i conjugală nu ţinu Însă mult, abia câteva luni, căci bătrânul se întoarse la deprinderile uşuratice, de chefuri cu femei destrăbălate şi ţigănci sau de călătorii prin oraşele vecine, astfel că nevasta era nevoită să trăiască singură acasă, aproape pădsită, cu fratele

www.dacoromanica.ro

494 B QA B Ei D E G R Â U

lui bolnav, pe care i·l Illsase in îngrijire şi cu care ii era îngăduit să iasă la petreceri �i adunări. Cine ştie, dacă din această pricină n'a ŞI păcătuit cu el!

Greşeala ei cu tânăruI pe jumătate nebun, clad a fost f3ptuită, ea singură poate lămuri purtarea bătrânului Cavarol, care, la întoarcerea acasă, s'a

Cind s'a imboln,wil, n'a vrut s1 spue nimănui

Întrecut cu gluma. De sigur că surprinsese sau simţise ceva, căci o ducea intr'un neîntrerupt scandal şi înjurături şi, ca s1i se răsbune, începu să aducă femei destrăbălare în casă, prelungind che­furile până la ziuă şi silind pe nevastă să muncească şi să-i servească. Slugile fratelui atunci, aproape pierdute de frică, se duceau pe furiş pe la vecini, ca d le sară în ajutor, temându-se să nu-l omoare. Femeia, in răstimp rămânea singură să facă patu­rile şi de multe ori era silită să-I Învelească in pat, alături de femeile acelea josnice. Şi nu era minciună, deoarece existau oameni cari au supravietuit şi cari povestind aceasta se cutremurau.

a ��a�r1�u �â�is:�;t st f��r��te

m;:��t�a�!�:u� şi murit nebun. Iar el a reinceput călătoriile şi nesocotitul vagabondaj. Fetele, cu ajutorul unchilor

r�t��::��c���b�t:ăp�:: ��� �es

o�%S���t;��� de§i totul se ştia, venea odată sau de mai multe on pe an, acasă.

Nu s'a oprit însă aici. Impingând mai departe

orgiile şi destrăbălările, Cavarol, la bătrâneţe Înaintată, după ce şi-a măritat' fetele, s'a Însurat din nou, În ruşinea tuturor, luând încă şi o fată, ca şi cum ar fi vrut să facă ciudă cuiva şi, parcă s'ar fi însurat atunci pentru întâia oară, a pornit nuntă mare şi strălucită. A luat în adevăr o fată cam trecută, domnişoară, renumită Însă pentru frumuseţea ei fermecătoare. Se trăgea dintr'o fa­milie grecească, chiar din oraş, locuind in preajma bisericii; nu avea familie şi pe nimeni altul afară de o rudă Îndepărtată. Cine putea �ti de ce rămăsese fată mare până atunci'? până cand fu adusă in casa lui Cavarol? Acesta a avut cu ea un singur copil, un băiat, care a fost cel dintâi În oraş care a început să se poarte îmbrăcat d la franga.

Ea, cu toată frumuseţea ispititoare şi voluptoasă, fiind Însă cam coaptă, a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să fie bine la cununie şi la nuntă, căci Îndată după aceea se trecu şi se veşteji ca o floare, iar de atunci, ca să-şi păstreze farmecele păli te, îşi petrecea tot timpul În ingrijirea lor, stând În baie şi aburindu-şi trupul. . . se spunea chiar că aproape toată ziua nu ieşea din baia de aburi . . .

In rândul strămoşilor venea acum sora bunicăi Sofcăi, c eealca Naza ., cum era supranumită.

Ca fată, fugise de trei ori de acasă. De trei ori se turcise şi chiar odată un unchiu s'a dus s'o răscumpere şi s'o aducă înapoi. Familia atunci, ca să ascundă toate astea, a măritat-o cu un argat al ei; ceva mai sus, la marginea oraşului, i-au cumpărat o căsuţă şi au Înzestrat-o cu un petec de câmp şi vii, ca să aibă din ce trăi. Şi a trăit acolo, până a îmbătrânit, nemai venind în oraş decât odată pe an, in ziua de « Procik ., În ajunul postului mare, după obiceiu, când toate rudele se adunau, îşi cereau iertare, se îmbrăţişau şi cele supărate se împăcau.

Bărbatul ei, odinioară slugă la c mătu�a lor . cum îşi spunea el singur, nu le-a plecat ruciodată din casă. Se socotea rudă şi deci putea rămâne �i el la masă cu ei, să bea �i să mănânce. Familia Însă nu prea il avea la inimă şi nu-l prea privea bucuroasă, nu pentrucl stătea la masa lor, ci pentru că ştia şi văzuse prea multe, fusese martor la atâtea câte se petrecuseră . . .

Şi astea se intâmplau numai in familiile de sus . . . Numai nebuni, paralitici, numai ţipete de copii cu răni deschise, morti la vârsta cea mai frumoasă, vizite la doctori vestiţi, farmacişti, babe, vrăjitori, descântece cu tot felul de ape, colindări pe la vraci printre ruine, talismane şi pelerinagii pe la locuri cunoscute de prin imprejurimi, pentru vindecări minunate !

Sofca, şi acum când îl Întâlnea pe unchiul Rista, nebunul, se Înfiora carnea pe ea de scârbă

f���!��' e��c��il����aS:�:�:a �p��a�:���� f:��:�:

să stea, ca pe la alte rude, câte două sau trei zile. Nu se ştia de ce înnebunise. Se spunea· numai

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI; SÂNGE STRICAT '" că, pe când era bolnav, paralitic, pe lângă alte suferinţe, nevasta începuse s3-1 înşele cu cea mai b3trână calHi din prăvălie şi, pesemne că de necaz, s'a luat de băutură şi pe urmă a înnebunit. 11 ţineau legat în catul de sus al casei, îl hrăneau şi aveau grijă de el. Când Sofea şi ceilalţi copii voiau să meargă să-I vadă, din curiozitate, se urcau pe scări înalte, sprijinite de zidul de afad şi-l priveau prin grilajul balconaşului dela odaie. El, zărindu-i, numai în cămaşă şi izmene, înalt şi galben cum era, se repezea la ea, strigând:

- Oh, Maria, curva ! Şi în ciorapi albi, noui, cu picioarele legate,

incerca totuşi să sară la ei, continuând să strige: - Oh, oh ! . . curva Maria ! . . Mătuşa, auzind, dădea fuga. Alunga copiii, iar

Din pricina asta Safca nu voia să se gândească niciodată la strămoşii ei; ştia prea bine că atunci când o furau gândurile, câte trei sau mai multe

��I\!n a!�nd: �aibo�i:�ă J! :şi:e

Pf��:P�: c;::

însăşi. De bunic şi bunică, abia Îşi mai aducea aminte, ca printr'un vis. Amintirea bunicii era ceva mai limpede În mintea ei. O vedea stând mai mult În odaia de ;os, rezemată de soba băii, ca şi cum ar fi voit şi vara să-şi Încălzească spi-

�t:�:� �:��alt�S�� bo�g!�ă�:��i 1dâ��i � ��i��1 cu sprâncene lungi, arcuite până la marginea frunţii şi subţiri încât păreau două umbre. Cu el, cu bunicul Sofc.ăi, îşi mai amintea că bunica era şi rudă, nu prin sânge, după tată sau mamă, ci după un unchiu, dar, pentrucă au măritat-o cu o rudă atât de apropiată, se spunea că avea mari du­reri de eap ,i de aceea nu mergea decât cu capul legat, duren pe cari, el i le vindeca numai cu rachiu tare şi iute. Bunicul îi zicea t; măicuţa mea ' şi aproape o ţinea pe braţe.

Pe bunic şi-l am;ntea şi mai puţin. Işi aducea aminte numai cum, mică fiind, când mânca in sufragerie, venea bunicul Înaintea celorlalţi membri ai familiei şi aşeza sticle cu vin pe masă. E singura imagine ce păstrase despre el. Mai erau însă amintirile a ceea ce povesteau alţii. De pildă, cum o crescuse pe ea, Sofca, şi câtă rânduială era în casă şi cu câtă chibzuinţă era dusă gospodăria casei, apoi cum, fiind foarte bogat, a călătorit mult, intâiu la Salonic şi apoi la Ţarigrad, cum din

�!���,ri�� :�:s��a 1;�:a

Săc�n���i�i

u��I:ă�ă

n�l:::� mai niciodată acasă. Lăsau in prăvălia de sus din piaţă, pe băiatul T onet, iar În casă, pe Magda, slugi pe cari le luaseră de copii în îngrijire, le crescuseră şi Însuraseră în regulă, când fuseseră la conac. In călătoriile acestea se trudeau să câştige cât mai mulţi bani, aşa încât tatăl Sofc.ăi, Efendi

II

pe eI îl trăgea cu putere inapoi, in cameră. Noaptea era încă şi mai rău. Sofca, Învelită cu plapuma, la un loc cu ceilalţi copii, nu putea adormi, căci veneau până la ei, prin tavan de sus, gemetele lui. Iar când mătuşa se ducea să-i dea ajutor, - deşi Safca nu prea pricepea care era acest ajutor, - se auzea mai desluşit vaetele şi strigătele lui:

- Apă, fă, apă! Dă-mi apă, fă vrăjitoare ! Mor după puţină apă dulce ! Ah!

Şi apoi se auzeau ţipete îngrozitoare, zgomot de luptă, de împotrivire, sfârşită prin legarea de pat a nebunului. Urma reintoarcerea mătuşii, obo­seala şi slăbiciunea ei însoţit� de gemete, apoi culcarea, zvârcolirea in pat ca să adoarmă, gându-se, Închinându-se şi oftând:

- Ia-mă, Doamne ! Scapă-mă, Doamne!

Mitu, să trăiasdi. fără grijă, să poată învăţa şi ajunge cât mai departe.

Conacul dda Donia Vrania

Şi Într'adevăr, când s'a Întors dela învăţătură, tatăl Safcăi era cel dintâi domn, • efendi ,. Nu se afla altul mai răsărit decât el in oraş. Vorbea limbile turcă, greacă şi arabă aproape mai bine decât cea părintească. Pentru toţi Însă rămăsese un străin şi chiar avea ceva straniu în el, mai

www.dacoromanica.ro

49' B O A B E D E G R A U

cu seamă pentru familie. Şedea de vorbă cu ai atât prânzul cât şi cina. Rar cobora jos între ai săi, foarte puţin însă, îşi dădeau bună ziua, dar lui şi încă şi mai puţin stătea de vorbă cu ei şi niciodat3 nu le căuta tovărăşia. Nici DU mânca numai atunci când trebuia să cerceteze sau supra­cu ei la masă, in odaia comună de jos, ci sus în vegheze ceva prin casă. Iar mai târziu, când ne­camera mosafirilor, unde se punea masa anume vasta a născut pe Sofea, s'a despărţit cu totul de pentru el, fi chiar se gătea deosebit, atât era de ea, el dormind sus, în timp ce ea dormea in iatacul preţuit. Atata cinste �i atâtea pregătiri îi veneau de jos cu socrul şi soacra, numai ca bărbatul să de pe urma Învăţăturii şi însuşirilor lui ,i tot prin aibă linişte şi odihni1. Dornic apoi de ducă, la cel ele incepuse să aibă legături de prieteme cu Beii mai mic prilej care se ivea, pleca sub pretext de şi Paşii. Dintre ei şi ocolind pe cei numai bătrâni afaceri şi chiar dacă n'avea bani, călătoriile tot le sau bogaţi, alegea pe cei tineri şi învăţaţi ca şi el făcea, îndelungate şi la intervale destul de mici. lle �i aid���r����m� ����1��, af�I�S�u�e::t���� căI�t�ri:i�e�ă dî:v:��:n:t �:,d'to�â;!\t��ci, �� La diferitele prilejuri, judecăţi sau adunări, era murit bunicii Sofcăi şi cum poştaşul, negăsindu-1 interpretul lor şi stabilea astfel un fel de legătură s!!.-i dea vestea, nu putuse ajunge la timp, ca să-i între ei şi popor, aşa cum cerea judecata şi era mai vad!!. odată, cel puţin morţi. trebuincios. Se pofteau apoi unii pe alţii la pe- Cu tot felul de viaţ3 însă, cu nesfârşitele-i că1ă­treceri şi ospăţuri, Întrecându-se În felul de pri- torii şi izolarea aproape deplină de ai s3i, pân3 şi mire, dar tot luxul şi eleganţa recepţiilor lui Între- de femeie, totuşi, În cad, se trăia în lux şi belşug. ceau pe ale Beilor. De asemenea, dintre ei, tot el Mama Sofc!!.i, recunoscătoare că o luase, ridi­era cel mai mare şi mai priceput admirator al când-o până la el, avea o purtare pe care nimeni femeilor ce-i înfăţişau Beii. n'ar fi b!!.nuit-o. Ca şi cum ar fi făcut parte din Mai târziu, când a trebuit să se însoare, ne mai cea mai bogată şi nobilă familie a oraşului, ştia fiind în oraş nicio fată bogată sau din familiile sli se poarte cu toat3 lumea, să primească pe rude, de fruntaşi, el se hot3rî sl!. ia de nevastă vreo ţărancă ca şi pe oaspeţii străini, precum şi s3 vad3 de cu zestre bogată şi cu învoiala satului, astfel ca ea, gospodărie. Cu prilejul sărbătorilor, zi a numelui aducând avere, să poată intra intr'o familie aşa sau alta, ea şi mama ei căutau să cinstească ziua de mare şi veche, iar de nu, s3-şi aleag3 o fat3 În felul cel mai strălucit, iar despre purtarea s3racă, dar cu adevărat frumoasă. soţului faţă de ea şi de ceilalţi membri ai familiei, In cele din urmă se opri la alegerea a doua. nu şoptea niciun cuvânt şi nici nu se dădea de Mama Sofcăi era" cea mai frumoasă fată din oraş, gol prin vreo expresie a feţei sau prin vreun gest. ca şi dintre surorile ei, şi starea lor pe vremuri Ceva mai târziu, când Sofca s'a făcut mai mare, fusese dintre cele bune, dar acum erau ruinaţi şi de dragul ei, nu de al mamei, începu să fie mai trliiau din chiria câtorva pI"iiv3lioare dărăpănate şi drăgăstos şi să coboare din când în când pe la ele. ele, dela marginea oraşului. Tatăl mare al Sofcă.i, El singur a dat întâile leCţii de scris şi citit Sofcăi, mai mult bolnav, aproape orb, stătea " mai tot De multe ori, când venea acasă, găsea pe Sofea timpul acasă, cu o hârtie albastră peste ochi, in faţa bucătăriei, stând între mama şi celelalte ferindu-se de lumina soarelui şi cu hainele mereu femei; copila ii ieşea În cale alergând, iar el, În neorânduială, ca şi cum atunci s'ar fi sculat din imbrăţişând-o, o lua şi o ţinea lângă el. Sofea pat, Surorile mamei ei, plângând fără încetare simţea atunci pe obraji-i micuţi mâinile lui blajine bogăţia de odinioară, se măritară toate cu negu- cum o mângâiau pe bărbie, pe gât şi pe părul :�o;��u�;c�a::m��?;�i �;��:!e.mulţi în vârstă, �i:�:; �!���� ��?:g�Ş:ea�d���:ei�;I�'i �:�:e,PJ:li� Tudora, aşa se numea, era mai mult bărbat cate, cu vârfurile parcă veştejite, mirosul hainelor decât femeie. Inaltă, uscăţivli şi negricioasă, nimeni luişi mai ales al manşetelor din care ieşea mâna pa-�';:n�i c��� c!uvas!�şii!�I:ta ?nfr;::rv�;�e'a��:� lid�Ş�!i�a�ufa��e Sof�!?g%t l�tO c����e �a_e� Cum a văzut-o, şi-a dat seama că frumuseţea ei intreba, plecându-se voios asupra ei, stând de e dintre cele care se desvoltli târziu, lucru ce s'a vorbă cu mama şi cu celelalte femei, nu ca Înainte adeverit spre mirarea şi surprinderea tuturor. Şi, când nici nu se oprea şi nici nu se uita să vadă cel fără să mai stea pe gânduri, spre mulţumirea pUţin cine e acolo, ci saluta şi trecea mai departe, deşertlkiunii şi mândriei lui, o luă de nevastă. urdndu-se în odaia lui. E adevărat că n'a avut de ce să-i pară rău. N'a Atunci toate se încurajau şi mai cu seamă mama trecut. niciun an dela măritiş şi Tudora, înflorind care, ca o străină, abia aştepta câte un astfel de tocmai ca o floare, se făcu cea mai frumoasă femeie prile; ca să mai vorbească cu el, să glumească şi Ef��di��ii�uLs�C�1 S:tc:::

aşiu:.�ă e�,u�; �����:c�efe� se �C���t�yjt���ltdi�in��c:l�argă prin grădină, lahe, ŞI să-şi reia viaţa de odinioară. Ca şi pe vremea de n'o poţi prinde ! Rupe flori şi apoi le asvârle . . . când nu era însurat, tot sus i se servea, aparte, " Sofca simţindu-i mâna pe căpşoru-i inelat, îi

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICL SÂNGE STRICAT 49'

mângâia genuchii pantalonilor de postav, largi �i moi, şi, deşi mid, înţelegea el lucrul acesta pn­cinueşte mare bucurie mamei, se alinta pe lâng3 tatlil ei şi ri1sf1iţându-se începea să se apere şi să protesteze :

- Nu, Efendile t3ticule! Nu-i adevărat, să mi te ţie Dumnezeu!

El atunci o lua in braţe şi o ducea cu el sus, în camera lui, iar când se însera şi plecau toţi mo­safirii de jos, începea s3 se joace cu ea. O aşeza pe pat şi, în$enunchindu-i înainte, îi lua mâinile şi i le punea în jurul gâtului, Îşi culca in poala ei capul, o privea cu ochii mari deschişi, cu o pri­vire adând, ciudată, şi, incet, incet, uitându-se la ea, buzele incepeau s3-i tremure şi ochii i se umezeau. De ce oare această tresărire de câte ori se uita la ochii sau la gura ei? S3 fi fost o p3rere de du? O părere de rău că această frumoasă Sofca nu este un bliiat, un fiu care s11-i fie urmaş? Sau poate că acele buze subţiri, copil3reşti, acei ochi negri, fruntea aceea mic3 şi îngust! de sub plirul lung, inelat, ii amintea pe mama ei, pe fiinţa aceea pe care abia zărind-o odinioad s'a şi indr!­gastit de ea? Purtând-o În braţe prin odaie şi desmierdând-o, ii spunea: t Sofchiţo, Sofchiţo! Fata tatii . 1

Amintindu-şi d e acele mângâierÎ, Sofca simţea parel şi astăzi b3rbia lui asprli, deşi ras proasplit, zgâriindu-i faţa. Şi dacă clipele acestea de duioşie şi expansiune nu erau întrerupte de venirea ne­dtteptată a cuiva sau din altli pricin3, atunci tata

�tli�� I::!t� �e:!aPfn m:a:�-

r��i,ca

s�î.mK�:n:ei:

mai frumoase clipe de care-şi aducea aminte Sofca, serile acelea.

Urma apoi o zi cu adevărat fericită. Dis de dimineaţă plecau cu tri1sura spre Donia V rania la conac. Dar nimeni În afară de ei trei şi Magda, slujnica. In tr�ură, la locul de cinste, şedea el. Ca intotdeauna, bine cufundat În perinele trăsurii, cu un picior intins şi mâna lăsatll alene pe el, îmbrăcat într'o haină de postav diferită de a celor­lalţi, pantalonii nu prea largi şi ară glietane, ca s11 fie mai uşori, ca de drum. Avea faţa usc3ţivă, prelung3, mai mult osoasă şi veşnic incordat3, ochii şi gura expresivi, fruntea Înaltă şi mereu increţită, brăzdat3 de cute adânci. Sub părul bogat şi fruntea gânditoare, ochii lui p3reau mereu obosiţi şi îi ţinea pe jumătate Închişi.

Cu cealaltă mână ţinea pe genunchi pe Sofca, g!!.tită. ca o fat!!. mare, cu părul impletit în coade aduse În jurul capului şi împodobită cu mărgele şi funduliţe. In faţa lor �dea mama. Preocupată fi bucuroasă de această plimbare avea faţa âprinsă, Imbujoratli. Ochii-i mari şi negri ca murele, cu sprâncenele arcuite, străluceau În obrajii înfier­bântaţi, iar buzele îi tremurau de fericire.

T răsura cobora in jos. O lua pe drumul îngust şi răcoros, adăpostit de sălciile umbroase, mergea apoi de-a-Iungul câmpului de porumb şi tutun şi se apropia din ce în ce de ţintă. Magda stătea pe capră, lângă vizitiu, Între coşurile şi legă.turile cu mancare şi bă.utură, de unde abia de mai putea da bună ziua ţăranilor, lucrătorilor sau trecătorilor ce întâlnea În drum. De altfel numai ea răspundea la salutul lor, deoarece el, Efendi Mitu, retras În fundul trăsurii cu Sofea În braţe, nu se uita la nimeni, părând d-şi priveşte cu luare aminte piciorul întins sau mai de grabă pantofii de lac, scurţi, scobi ţi, cu adevlirat turceşti. In orice caZ voia s3 dea impresia asta, ca să fie scutit să. răspund11 la saluturi.

La conacul împrejmuit de ziduri Înalte şi de plopi, aşezat chiar la marginea apei, era umbrl şi răcoare şi, iarna ca şi vara, se puteau petrece acolo foarte bine Câteva zile în şir.

Tat31 şedea mai toată ziua jos, În grădină, răsturnat pe perini, inconjurat de scrum de ţigări ii de ceşti de cafea golite. Mama, sus in turn,

a�:�ă �ill:ur:� Ji�1:iti� i;��:tr:; �rt�::�� ziua cu slugile şi precupeţele care nu-i aduceau la timp brânza, untul sau puii din sat. Seara puneau s� le dl.cească in gârlă, băutura. Noaptea adormeau În r�coarea şi şopotul râului care curgea pe sub ferestre, in vuetul morii şi al freamătului venit parcă de departe, din frunzişul plopilor bogaţi, eare se clătina in noapte.

Pân3 făcea mama paturile sus, tata rămânea in sufragerie să mănânce şi s3 bea, în aşteptare.

Adeseori, Efendi Mitu prindea să cânte . . . Intâiu îngânând Încet şi apoi din ce în ce mai tare, cu glasul plin. Mama nu Îndrăsnea să-I întrerupă. vreodată, ci numai îl asculta de departe, din camera luminată, unde stătea cu Sofca. Copila băga de seamă de pe faţa mamei că nu înţelege cuvintele cântecului, căci erau streine, dar vedea cât le simte, deoarece îi tremurau buzele de emoţie şi cu gura întredeschisă, sorbea parcă vocea lui, care venea de jos in sus şi se răspândeau pretu­tindeni, umplând grMina, râul şi plopii de accente calde, minunate, pă.timaşe.

Târziu, când b3nuia că Sofea a adormit, se ducea şi el sus, cu vinul nebăut în sticlă şi-şi continua cântecul; lua pe mama pe genunchi, ii despletea părul şi, mângâind-o şi sărutând-o pe obraji şi pe gură., continua să-i cânte, legănând-o.

După câteva zile se intorceau acasă, tată.I cam obosit, puţin îngândurat, pe când mama voioasă şi incântată. Şi cum să nu mângâie �i s! nu sărute atunci pe Sofca, singurul copil, ŞI s1i nu-i mul­ţumească, pentrucă numai datorie3 ei, bărbatul, Iubirea, i s'a intors şi, odată cu el, fericirea?

www.dacoromanica.ro

.98 B O A B E D E G R Â U

In răstimp a venit revoluţia şi lupta pentru liberarea patriei de sub jugul turcesc, dar odată cu ea şi o hotărîre mare în viaţa tatălui Sofdii, Efendi Mitu. Sub cuvânt di se duce după afaceri, a plecat şi el cu Beii turci, neputând să renunţe la tovărăşia lor de petreceri şi cu mare greutate

Aferim, fiule, ai un glas puternic, vrljit ,i lumesc ...

se mai rupea de acolo ca să vie înapoi. Şi cu cât Sofea se făcea mai mare, cu atât venea mai far acasă, o singurii dată pe an şi atunci de obiceiu noaptea. Rămânea câte două, trei zile, dar nu mergea oicăiri, nici nu ieşea din casă. Iar acasă nu primea pe nimeni, nici chiar dintre rudele cele mai apropiate, unchi sau mătuşe.

Sofca îşi amintea de timpul acela ca de zilele cele mai rele, căci fiecare reîntoarcere a tatălui era urmată de o nouă plecare la Turei şi mama ei, câteva zile după aceea, era ca topită, deoarece, biata femeie, numai ea ştia ce însemnau aceste plecări şi că nu avea nicio afacere sau delegaţie acolo, cum spunea. De ce Însă să mintă şi să se prefacă Înaintea ei? Ea mai ştia că el fugea şi de frica săr3ciei, care, chiar dacă nu ajunsese la fundul pungii, nu era ' departe. Cu mult înainte de libe· rare, el ştia că averea nu mai era întreagă şi mai cu seamă morile şi conacele, nu numai că nu mai erau În stare bună, dar nici nu·i mai apar·

III

ţineau lui sin�ur, ca odinioară; de asemenea, bel�ugul de grane incetase şi, ca o urmare, nu mal era aşa de multă treabă. Toate acestea le făcea şi desfăcea omul lor de incredere, care le dăduse fie cu ipotecă fie pe poliţe. Arendele şi produsele morilor erau luate pe multi ani înainte şi zălogite aproape peste valoarea lor, aşa că nu rămânea decât vânzarea. Despre vânzare însă, În afară de el, Efendi Mitu, nimeni nu îndrăsnea nici să pomenească; iar el voia lucrul acesta cu orice preţ şi-l prefera oricărui alt mijloc, decât să ia bani cu dobândă mai ales dela cămătari, căci Împrumuturile pe sub mână şi ipotecarea moşiilor sau morilor inghiţea toată averea. Ca de obiceiu, de toate treburile acestea vedea mai de seamă Tonet, băiatul pe care-I aveau În serviciu de mult, adu.<; în sat de către bunicul Sofcăi. El ca repre-

i:n�kt :�;�:;ir:d�� i�ăier:i�ă�t ����ioa;�: ���!��

:���ţi�hi:�n��:pr�t!�j!e b�!f::��i�:ie

a�e�� �i î�i avea casa lui, dar salariul dela stăpân nu şi.l rtdicase de vreo patru ani, dacă nu chiar de mai mult. Tatăl Sofcăi îl lăsa să-şi facă de cap; nu întreba niciodată dela cine a luat bani, ce avere a pus garanţie şi in ce condiţii. Tonet singur trebuia să caute şi să aducă bani, nimeni altul să nu ştie despre asta şi totul era in regulă!

După liberare însă, au urmat procese şi judecată. Mai cu seamă când a trebuit să se desluşească treburile cu arendaşii, să se stabilească al cui este pământul, dacă este al stăpânului, al Turcului sau al lor. Atunci s'a văzut că in cele din urmă, din averea lor, nu mai rămânea nimic. Pentru tatăl Sofcăi era o stare dintre cele mai rele i veşnic

�;ebnu�r �::a��ă

j��:a�i ��d��ăt�:��� �i a�t

l�: � cine? - până chiar şi cu slugile lui. Din pricina aceasta a preferat să se dea la o parte, să renunţe la tot, n'a mai voit şi n'a mai îndrăsnit să aştepte rezultatul proceselor: vânzarea averii era de acum pe mâini str!ine, iar el se desinteresa de cele ce se mai puteau întâmpla, astfel că, indată după liberare, a plecat cu Beii turci, fugind în Turcia şi lăsând pe Tonet să vadă singur, aşa cum se pricepea, de toate treburile şi să le descurce. Şi Tonet, la rându-i, împreună cu toţi avocaţii cu cari se umpluse oraşul după liberare şi cari În­cărcau napoleonii de aur pe cai, au limpezit in aşa fel afacerile încât n'a mai rămas nimic, în afară de câteva livezi şi vii, dar şi acestea fără nicio valoare: livezile e�au foarte departe de oraş, iar viile arse, pustiite, încât nicio viţă mai bună nu prindea. Singura livadă, care ar mai fi avut oare care preţ, era foarte departe, in Morava, lângă pârâu, în drum spre Bania.

Când Tonet a venit să spună toate lucrurile

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT 499

acestea mamei Sofcăi, aceasta, numai după faţa lui, după expresia ochilor a căror privire era mereu plecată şi după tremurarea glasului, a price­put cât de mult furase şi cât agonisise din avutul lor. Şi asta, el, robul pe care-I aduseseră acolo de mic şi-I făcuseră om ! Puţinii bani pe cari-i adusese şi pe cari Începuse să-i numere în faţa ei, 'ar fi vrut să i-i asvârle În obraz, nu să stea ea înaintea lui, în acea postură, ea, Tudora ! Abia când Tonet îşi ceru iertare şi parcă binecu­vântarea, Căcându-i cunoscut în acelaşi timp că pleacă şi că pot de atunci incolo să scoată pră­vălia şi negoţu( de pe numele lui, îi răspunse atât cât îi mai îngăduia glasul:

- Bine, bine, Tone ! - Da, cumătră, n'am să mai stau mult la

d-voastră . . . Dacă ar fi fost starea mai bună nu m'aşi fi gândit nici până la moarte să vă părăsesc, căci cine ar putea să se despartă de o casă ca a d-voastră? ! . . . Asta nu înseamnă însă că dacă nu mai sunt in slujbă, nu rămân tot omul d-voastră; de câte ori aveţi nevoie de mine, îmi daţi de ştire şi sunt la porunca d-voastră!

- Bine, bine! Nemaiputându-se stăpâni, de bucurie şi sfială

�a��:,la��J�i;;'

d7r°n:�i;it ;����J�-:f ���el� pantofii, potrivindu-şi gulerul În jurul gâtului, în timp ce Tudora, tremurând de durere, ca otrăvită, abătută şi nenorocită, rămase în colţul acela al casei, frământându-se, plângând şi hototind.

Nimeni tnsă nu trebuia să afle de starea aceasta; nici familia nici străinii. Ceea ce a rămas, acea ţarină de lângă Morava, a dat-o băeţilor Magdei să o lucreze, împărţind recolta pe din două; aceştia Însă dădeau mai mult decât jumătate din ce câştigau, ca semn de recunoştinţă, pentrucă pământul pe care-l ţinuseră până atunci în arendă, era de acum al lor. La rându-i, Magda nu voia cu niciun chip să se despartă de casa unde-şi trecuse tinereţea. Ar fi stat bucuros acasă la ea, unde-şi avea copiii şi surorile, printre cari ea era cea mai vârstnică, dar, după fiecare Sâmbătă sau altă sărbătoare, se reîntorcea la T udora, aducând mereu câte ceva, fie făină, unt sau brânză, pentru ca Sofca şi mama ei să nu ducă lipsă cel puţin câteva zile. Tot aşa făceau şi ceilalţi ţărani, când se întorceau dela moşia lor; de câte ori veneau la cele două femei,. aduceau câte ceva şi nu uitau că moşiile pe care le stăpâneau acum, nu fuseseră totdeauna ale lor.

Mama Sofcăi, din capul locului, a căutat să facă in aşa fel ca să nu se simtă starea asta in familie, să n'o ghicească nici unchii cei bătrâni sau mă­tuşele, care trebuiau să fie cinstiţi tot ca înainte cu rachiu iute, cu băutură bună şi cafea. Iar când veneau sărbătorile, Paştele sau Crăciunul, totul era orânduit şi pregătit pentru primirea mosafirilor. Mama bine îmbrăcată, legată la cap cu o basma

înflorată; Sofca la fel, avea rochie nouă de mătase, o ţesătură scumpă, care abia începuse să se poarte in oraş. Toată ziua, voioase şi vesele, aşteptau mosafirii. Până şi lăutari erau chemaţi, ca să cânte. Iar când lumea intreba despre Efendi Mitu, mama răspundea că acum câteva zile trimisese bani şi un om care să le spună că nu poate încă veni, dki e încurcat intr'o afacere pe care n'o poate lăsa şi că va da pe acasă la toamnă, trimiţând deocamdată mătase de rochie pentru Sofca.

Insăşi Sofca, la început, nu ştia de unde are mama ei mereu bani ca să-i facă rochii noui şi scumpe. Curând însa, copila a simţit. A înţeles că mama Îi dă vestminte bune şi frumoase, ca s'o Încredinţeze prin aceste lucruri de preţ că tatăl ei cu adevarat nu le-a uitat şi ca să nu se socotească părăsite, iar, ca să ajungă aci şi să salveze aparenţa faţă de fiica ei, numai ea ştia ce jertfe făcea.

Cum se întâmpla însă că toţi aceşti trimişi ai tatălui, veneau totdeauna când ea lipsea de acasă?!

Toate sforţările făcute de mamă fură zadarnice, căci Sofca pricepu fără Întârziere că e o simplă

Dupl chd ,i petrecere urma jocul de dl.rţi ...

inscenare, după cum înţelegea tot ce se petrece În jurul ei, cum de pildă îşi dădea seama de rostul sentimentelor pline de afeeţie şi atenţie cu c�re rudele le înconjurau de când le socoteau părăsite. Unchii şi mătuşile au alergat cu toţii la ele, intre­cându-se care mai de care să Ceară pe Sofca În

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

gazdă, d-şi aleagă ea unde-i place să stea mai mult şi d fie cinstit1t şi osp1ttată nu ca un copil, ci ea un om bătrân. Sofca ştia însă de atunci că toată această dragoste şi grije a familiei, venea mai mult dintr'o presimJire, presimţirea nenorocirii eare avea să vină, ŞI de aceia căutau cu toţii să le În-

O privra cu ochii mari duchi;i .••

conjoare şi încurajeze, lăsând a se înţelege că vor să plătească şi datoriile şi, atâta vreme cât sunt în nenorocire, să le ajute. Iar ea, Sofea, fiind copil, s1t le păstreze o amintire frumoasă despre bună­voinţa şi ospitalitatea lor, să le tină minte nu numai ca rude bogate, dar ,i bune şi darnice. Apoi atâta dragoste era datorttă poate şi faptului că Sofca era, dintre atâtea rude, ultimul vlăstar al familiei principale şi fără de eare s'ar fi stins tot neamul. Dragostea lor era însă în adevăr, tot datorată lui, lui Efendi Mitu, căci cu toate că părea d le părăsise, tot în el rămânea nădejdea

d le apere !şi să le sprijine, astfel că ei continuau d-I respecte.

Sofea înţelesese de mult di toate aceste atenţii erau flcute pentru tatăl ei, Efendi Mitu, şi cu timpul s'a întărit în credinţă, căci ceva mai târziu, când a început d se facă din ce în ce mai mare şi mai frumoasă, atât de frumoasă încât prietenele ei de joc se opreau dintr' odatii, uimite în faţa ei, a chipului ei, a sânilor ei minunaţi eari înfloreau cu îndwneall, a început şi duşmlnia. Ele nu Încetau să-i spunl cu pismă:

- Ah, Sofco ! Frumoas?i. te-ai mai flcut! De-aia maică-ta nu te las?i. niciodată singură şi poarta la voi nu e deschisă la orice oră din zi!

E adevărat că Sofea nici la poartă sau la vecini şi cu atât mai puţin pe la prietene, nu avea voie s?i. meargă până ce nu vedea mama ei cum este îmbrăcată; chiar dacă dânsa nu era acasă sau avea treburi când fata trebuia să iasă, venea Într'o fugă şi, ştergându-şi mâinele de şorţ, o petrecea pân?i. la portita din gddinl, tot scuturându-i şi netezindu-i vestmintele sau dichisindu-i părul . . . -Doamne, Doamne 1 rostea ea plină de feri­cire -se poate s1t-mi las eu pe Sofea neîngrijită? Dacă chiar atunci soseşte tatăl ei şi ea nu este îmbrăcat?i. cum trebue, cu ce inimă aşi mai 1n­drăsni să-i ies În eale şi să-l privesc in ochi? _

Teama aceasta însă era de prisos, căci Sofea

�� :a�:t� riP��J�;n�I�:�J�:

u��. � Ş�:n�: :�� atât de rar şi de ce, după cât Îşi amintea, venea numai noaptea, singur, îmbrăcat într'o haină simplă, de culoare închisă, aspră, cu pantofi de lac însă, ciorapi albi şi mătăniile in mână, mereu ras proaspăt, Cu expresia feţei încordată . . . buzele umede. . . ochii umezi . . . Incă de atunci observa cum ei, părinţii ei, crezând că doarme, stăteau îndelung făr1t să-şi spună niciun cuvânt şi din tăcerea lor pricepea că totul e sfârşit, că mai departe nu se putea merge astfel, că trebue să fugă, să vândă şi casă şi tot . . .

La ce folos atunci familia şi mormintele ce se grămădesc peste morminte, dar mai ales, ce avea să spunl lumea?

(Urmeaz1t) BORISAV STANCOVICI Din drbt,tt dt Elma Eftimiu

Cu destttt de Ştlfan Gombopu (Tim�ra)

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

ISTORII LITERARE. - o mÎcă istorie a literaturii tomlne n'avem Inel. Cine vrea $01 $1: documentete sumar, trebue d caute drţile de �i secundari de limba romlnl. Cine vrea altceva, o dtticicl de sine .!!lltil,loale, u�r de m1nuit, nu gbqle. Ploi Intr'atl! literatura a fost Ibati !Ii se desvolte UrS nido dlăut1 In cuprinsul ei Ji Uri un popas de iubire de unde tlUtorul s'o Imbrlt�eu dintr'o duLlturl.

Avtm, In schimb, o istorie a literaturii romlne, dela Inceput pin! ast1%i, lucrati dupl un plan care plrea d intrece pute­rile 111 prictpeua unui singur om. In ahe ţiri şi In zilele noastre de specialiure Ingrlidit.li, o asemenea lucrare ar fi trebuit si iasl numai dio colaborarea a destui oameni de ştiinţ,li. Gin­diti-vi ci e vorba, In timp, de pauu secole nespus de deosebite; In limbl, de un scris care Incepe cu slavona veche ,i continuI cu elineasca, iar ca Inr.t.uriri destul de stdnse ,i de cercetat, de toatJ pu%deria graiurilor vecine sau apropiate ,i de roate lileraturil e moderne de naml ale Europei; In felul materia­lului, de literaturI biserîceascl ,i lumeucl, de literaturI popu­lari şi literaturi cultI. Cel care a isbutit sl In{dngl toate aceste gnutlli a fost istoricul Niculae Iorga.

Istoria literaturii nu era pentru el un domeniu aparte, faţl de ni,te pnocuplri de altI esenll. Nu era, din doul pricini. Cea dint1i e de fapt, iar cealaltl, de conceplie. In opera isto­ricului, pe care istoricii propriu %.Îşi s'ar fi �teptat sl-I Int.t.l­neascl numai Inluntrul catedrei de istorie medievalI, lod1ul volum, cu studii şi articole dela 1890, prin urmare de dnd n'avea dedt 19 ani, e un volum de istorie ,i de criticlliterarl. Apoi, istoria, ap cum o Inţelege ,i o reali:z:euJ de pauu:teci de ani omul de ştiinţI, leg.t.nd-o de o .Jeoall hllreag5, aceea a lui Lamprecht, şi dudnd-o mai departe, nu mai e v«:hea istorie programatic1. Disciplina de seci anale sau de construcţii dinastice şi eroice In cuprinsul vieţii unui popor a fost 1n1lXUitl de descrierea şi Incercaru de Inţelegere a Inslşi vieţii lui, In toate manifestlrile ei. Intr'o ascmenea istorie cuhurall, lite­ratura 4i are un loc de frunte. Studierea ei dc istoric nu mai e o aned, tratatI fugar, dc odihn1 spirituall, ci o parte dintr'un Intreg. Ea se �ea:t1 allturi de istoria �e:t1mintelor.

Cu celc doul volume de I Istoria literaturii rom.t.neşti con-

timporane ', abia aplrute (1. Crearea formei, 37:1 pag., '40 lei, II. In c1utarea fondului, 322 pag., 140 lei, ed. Adevlrul, 1934), d-I N. Iorga Incheie lucrarea monumentall şi unicI In ,tiinţa noa.strl a istoriei literaturii autohtone. Pirti din ea aplruserl In rilstimpul celor trei:tecÎ de ani din urml. Poate el fragmentul care se va pilsua In amintirea tuturor celor ce l-au citit In Int.t.ia ediţie, va fi Istoria In doul volume a litera­turii noastre mai vechi plnl spre sf1l1itul secolului al XVIII ·lea, cov.t.qitor ca informalie, larg şi Impodobit, ca limbI. De atunci lucrarea a trebuit sl fie scoasl Intr'o nouJ. editie. De unde, la Inceput, istoria literaturii se dcschidea cu litcratura biseri­ceascl, de rlndul acesta, Intr'o legJ.turl mai str.t.nsl cu tot felul de gIndire al autorului, ea se deschide cu literatura popu­larI. Volumele din urmJ. aduc literatura rom.t.nl plnJ. Ia 1934.

Materialul unei asemenea cercetlri dm.t.ne totdeauna acelaljli; ceea ce se va schimba, dupl cercetltori, va fi punctul de vedere. Punctul de vedere al d-Iui N. Iorga nu putea fi dedt unul. EI a rlmas neschimbat, dela Int.t.ile pagini ,i epoci IndepJ.rtate p.t.nJ. Ia fierberea uluitoare de asthi. In ce priv�te cadrul, istoria literaturii trebue llrgiti p.t.nl la o istorie a scrisului romlnesc. Limba e Inmildiat3 şi Imboglţitl, cu forme şi prea­cupJ.ri, de creaţii din domeniile cele mai deosebite. La temelia mai tuturor literaturilor europene st3 o traducere a BiblieÎ. Cuvlntul, sintua şi tropii sunt dl3tori. In ce priveşte spi­ritul, istoria literaturii trebue si descopere, si ţie In luminJ. şi, prin aceasta sl-I ajute sl se menţie şi sol se desvoIte, sufletul naţional. Literatura UrI si fie tradiţionalist3, trebue sI stea pe o temelie de tradiţie. LipsitI de aceastl tradilie şi Ilsat3 in voia Inr.t.uririlor de tot felul, se Jnstrlinew pe sine fi, prin puterea pe care o cuprinde, Instrlinta%.l poporul, care vrea si se oglinde In ea. Punctul de vedere nu va fi unul estetic, şi prin urmare static, mai mult o critid literarI, de portrete şi caracttrÎ%1ri, Inşiral3 pe un fir cronologic, ci un punct de vedere dinamic, de istorie propriu :tisl, o realitate In velnicJ. formaţie, cu valori de viaţl foarte felurite, de atitea ori supra­esletice, un punct de vedere de istorie culturalI. De aici at.t.tea nedumeriri, pentru cel care se adlnc�te In istoria literaturii romlne a d-Iui N. Iorga. Ele se desleagJ. Insl dela sine, dad,

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

in loc d se caute: o tratare, potrÎvită unor dispoziţii şi unei şi oameni, să st.1.measdi nemulţumiri. Ele s'au oprit mai cu pregătiri personale, se urmăreşte realizarea metodei �i vede- seamli la mici scăpări de fapte, care, ca nişte greşeli de tipar, rilOT cercetltorului. pot fi îndreptate de fiecine şi nu sunt hod.ritoare. Cartea lşi

Cele două volume din urm3, cace cuprind fenomenul cul- păstrează, chiar cu ele, Intreaga Însemnătate, care stli in pute-tural cristalital În scris, dintre 1866 şi 1934, cuprind două rea pusi In sprijinul aceluialji nedintit ideal. osândiri şi o preamărire. lm;l.ia odndire loveşte ' Junimea f.

LIBRARII LA SATE,-Fundaţia Culturalli Regalli t Principele Carol t, v1!.dnd numărul mic de clirţi pentru sat şi infliţi�rta lor, adesea mult mai prejos decât a celorlalte publicaţii, a luat hotărîrea să vie În ajutor. Datoria ei era cu atât mai vlidilă cu cât multe din numeroasele Cămine Culturale, pe care le are In 10ată lara, se plângeau că nu-şi pot injgheba o bibliotecă, potrivitli cu nevoile de cetire ale sătenil or, toc-mai datorită acestei lipse.

De aici a �eşit Cartea Satului. Cartea Satului este o colecţie in care Ut­

mead să aparli regulat, cel pUţin În douli vo­lume p� lună, lucrlri ale celor mai buni scrii­ori sau cunoscători dela noi ai vieţii satului.

Cuprinsul volumelor va fi foarte feluril, aşa Încât Sli dea În aceeaşi măsurli povestiri, poe­zie, teatru şi cunoştinţe despre dnlitate, lucra­rea dmpului, creşterea vitelor, societ3ţile şi cooperativele ţădneşti, viaţa religioasă, organi­urea cultural3 a satului, despre trecutul l'\!Oa­mului nostru, plimântul românesc, toate des­

coperirile care ajut3 pe om d trăiască mai uşor şi mai bine. Ele vor fi tiplirite şi ilustrate cu cea mai mare grij�, şi vor costa destul de pUIin ca d stea la Indemâna oricui. Fundaţia Culturalli Regal3 • Principele Carol . vrea d dea satului o carte bună, frumoasli şi ieftină. Chiar dela Intâele numere ale coleCţiei toat3 lumea a fost de părere eli a izbutit.

(Din • Cartea Sacului •. ) Frâu! diavolului. , Viaţa creştină in pild e , de Al. Lascarov-Moldovanu

Dar nu e destul numai să se tip3rească o a­semenea carte, ci mai trebue ca ea d ajungli In mâinile celor pentru cari a fost gândită. Pentru răspândirea la ţară a Cdrţii Salului, Fundaţia se bizue În intâiul rând pe Căminele ei Cultu­rale. S'a amimit eli una din pricinile, care au in­demnat-o s3 scoatli cumarijertfe băneşti, aceastli colecţie, a fost tocmai cererea unor Cămine. Iată pentru ele şi pentru toale, ca şi pentru alte societăţi culturale care lucread Între săteni, prilejul sli împlinească o mare dorinţă şi In­tâiul punci dintr'un program de ridicare a sa­tului. Fundaţia Culturală Regală • Principele

pentru atÎlUdinea criticistă şi increderea într'o via\ă spirituală şi disciplină Împrumutate altor culturi, iar a doua, moder­nismul şi toate formele literaturii de astăzi care sunt de-a-drep­tul internaţionale. Intre cele două curente, se aşeazli t Slimlinli­torul . şi Sămănătorismul, cu izbucnirea de viaţă din jurul

anului 1905, care a împrospătat Întreaga atmosferă a ţării şi a.neamului, ca o descărcare electrică. lzvoarele lui sunt acum, după o adevărată surpare de straturi, mai mult subterane. Ele vor reapărta, dacă literatura romiÎnă va vrea să trăiască.

Era de aşteptat ca asemenea păreri, care răstoarnli construeţi i

Carol . aşteaptli cu Incredere dela ele să-şi fael datoria. SfalUl Cultural al fiecărui Cămin trebue să Injghebeu un

mic serviciu de desfacere a clirţilor care li vor fi Irimise de Fundaţie, adică librdria cdminului. Librăria trebue dată În seama unui membru din Sfat sau din Cămin, priceput, harnic şi cu simţul riispunderii. Librliria e In intâiul rând o treabă de bani, care cere un bun administrator, pentru ca sli nu iasă de aci o pagubli. Ea e In al doilea rând o treabă de suflet, care cere un iubilor al clirţii, În stare s'o fac3 iubită şi cău­tad. De aceea, dacli bib!iotecarul Căminului nu e prea În-

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '0'

drcat, dad are şi celelalte Insuşiri şi primqte, el ar fi cel mai potrivit ca librar. Cele doul Inslrcinlri se Intregesc, la sat, una pe alta. Altminteri, se poate numi librar al Clminului casierul sau alt membru gbit bUD de Sfat.

Librlria Clminului trebue Injghebatl In a.p fel, loelt si desfacl din fiecare Carti a Satului un numlr de exemplare. Intiiul cumplrltor trebue sl fie biblioteca lui. Fiecare Clmin are In buget o suml pentru cumplrare de drţi şi abonamente la reviste şi ziare. IotSia carte care trebue cumplratl e cartea pe care Fundaţia o scoate anume pentru dmine, a.p cum Intliele reviste care trebue abonate sunt Caminul Cultural, unde se ogliodeşte viaţa lot, şi Albina, unde se dau cunoş­tinţe pentru tot satu!. Dupl bibliotecl, trebue dştigaţi Intre cumplrltori cSt mai multi diotre membrii Ominului, cari sii fie Indemnaţi d-şi aleltuiasel o miel biblioteel proprie, precum şi ceilalţi locuitori. S1 nu fie sat, 10 care lucread un Clmio, unde s1 nu rlmlnl cSteva exemplare din Cartea Satului.

Cartea Satului se vinde cu 30 de lei, deşi suot volume care costl pe Fundaţie mult mai mult. Din desfacerea Cărţii Sa­tului elmioul poate si aJbl ,i un venit, care este destul de Insemnat, dad librarul !şi dl osteneala şi itbuteşte d rad mulţi cumpirltori, pentruel volumul pe care librăria 11 vinde cu 30 de lei, Fundalia II socoteşte librlriei oum.ai cu :14 lei, li dl adicl un rabat de :10 %. Daci de pil d3, la un dmin bine organizat s'ar putea desface din fiecare Carte a SOlUlui 5" exemplare, ceea ce ar face lotr'un an vreo 120 de volume, libriria ar avea, nu numai mullumirea d a rbplndit lumina minţii In sat, dar şi un folos de 720 lei. Ar Insemna 24 de volume Intr'uo an, Url nicio cheltuial1, pentru biblioted, şi Incl vreo sud de lei 10 casl.

Dac3 aceste Iibrlrii puse la cale de Fundaţie s'ar Infiripa, am avea dintr'o dad peste şapte sute, dle sunt Clminele ei, de locuri de desfacere a clrlii la sate. Chiar dael o'ar fi o deslegare a grelei ptobleme pentru toa!l ţara, care are peste 15.000 de comune rurale, ar fi o foarte nemeritl Injghebare de prob3. Nu s'ar putea ca, ln cele din urm3, ea si DU folo­seasel şi tntregului .. Astlti satul romanesc nu cunoaşte li­brlria, nici chiar In lorma ei cea mai rudimentarl. Puţinele excePlii, din regiunile industriale, cu lucritori orlştniuli, nu rbtoarol adevărul spuselor noastre. Cine vrea si se ceteascl mai mult In satul Ibat firii biblioteel şi firi libdrie, dael o face de departe, din filantropie cultural1, e un utopic oarecare, iar, daci o face dela lala locului, in luptii piept la piept cu neştiinţa, nelnţelegerea şi reaua voinţ�, e chiar tn­Itupltorul zicalei Ilrlneşti : carl apl cu ciurul.

OAMENI DE DEPARTE. - Iotr'o vreme dnd Romlnia e din nou frimlntatl de cercetlri de etnografie şi folklor, ne vine dintr'o tarl vecinii o lucrare care, ca obiect şi prin ur­mare, ca oritont, se ridiell deodatii peste ceea ce facem la noi acas3. Numai in puncte de vedere şi In tratatea materia­lului ne p15tr3m un loc mai al nostru. Dovadl, In cuprinsul şliinţei Ins3şi, ruultatele şcolii dela Cluj, iar, ca putinţe de prelucrare şi de pltrundere In alte domenii, programul şcolii sociologice dela Bucureşti. Lucrarea se chiaml Materialttnrr ,rafic din Sud-vestul Statelor- Unite at, Americii şi e datoritl directorului sectiei etnografice .li Munului regional din Broo, Cehoslovacia, d-l Frantişek Posp�il.

Am cunoscut ploi acum mai mult pe munologul Posp�il, de care am mai vorbit aici, 10 leg�turl cu seCţia vlahl a Muzeu­lui morav, mai ales de unelte de gospod3rie şi de porturi b3r­blteşti şi femeieşti. Ml urm3rq:te incl acel plug mooumefllal şi toate acele creaţii ale civiliuţiei pbtoreşti carpatice, aduse de strlmoşii de demult, elUtori peste toţi munţii după iarba oilor. M3 m�ngâiam cu g�ndul el odată şi odatl voiu r,utea, tntovlr3şit chiar de savolntul lor cel":ulhor, d ajung Intre oamenii şi satele vla3e dela poalele Sudeţilor. Şi iat3 eli d-I Pospişil mă poartl, cu aceast!! striluc::it3 carte. de-OI-lungul Marelui Canion şi al plminlurilor dintre Rio Grande ,i Coloradol

Lucrarea, oridt ar plrea de dep3rtatl de noi, e piinii de un interes destul de aClUaI. ·Problemele antropogeogralice şi etnografice suot prin firea lor cu adinc rbunet. Ele sunt numai analogii şi corespondenţe, şi ajunge apropierea unui ade­vlrat om de ştiioţJ., pentru ca acestea si apari. Este ceea ce se IntlmpU cu maltrialul de observalie strins In paginil e

. -

�� _, .}i,0II:!F� 2'":::;!�'�

Vederi din Sudvestul Statelor Unite, (Din "Fr. PospiJiI")

de faţl. Autorul poate si fael leglturi cu propriul popor; noi descoperim Urii prea mare greutate pe ale noastre. Ce uimitoare este numai apropierea intre una din ' mlştile t acestor oameni de departe şi ' capra ' noastrl l Ştiinţa s'a Ibat de mult de metoda stabilirii unei legiituri de cauzalitate Intre astfel de asemlnlri. EJ:plicaţiile ei In faţa fenomenului

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R A U

sunt cu at.fot mai vrednice de urmlrit. D·I Pospi;il nu se mul- dar am vru. mai mult. Lumea e ptu. noul �i plin! de. tainele tumqte numai Cu descrierea stirilor unui popor, din an de sU�it de tV mediu ale Conquisladoril or JÎ a1e civilizatiilor nu n rtl;IÎ plstteul ded.t ruine, ci trtce mai departe. CunQ;l- roşii, ca să nu ne cheme, chiar prin asernenu. ferestre :fIerea etnOll:rafiei europene. nu pUln dreS! sl-Î fie de ajutor ttnografict. in tragerea unor linii de viatl popularll, peste pr1pastia acu.- Partea totii,). a lucdrii tugdvqlt: cadrul antropologie şi oelot ,i a ruelor omenqt.i. Punctt de lumini apar la mar- geografic al regiunii. P�uri cu plante grumpoase, caclUfÎ

Port femeiesc. (Din "FI. Pospişi1'')

ginea acestui dmp nesU'lit. Prietenul noslru dela Brno le aprinde unul dte UDul.

Materialul a fost adunat Inlr'o expediţie, care a trebuit, după Imprejudri, si foloseascl toate mijloacele de locomoţie, calul, automobilul ,i avionul. Ceva din americanismul regiunii trebuia si se rlsfrlngă ,i în metodele 1ntrebuiDlate. Acelaşi <IImericanism 1,i f<llce loc şi In mijloacele anue de prezentare. Cartea aduce, pe Ungi propriil e observaţii ,i constatlri, ura din cele mai bogate bibliografii ale Sudvestului Americii, nu mai pUţin de 60 de p<llgini de cărţi ,i publicalii In toate lim­bile cu putinii şi mai cu seaml In limb<ll engle%li. Fotografiile ,i desenele trec de 400, ,i unele din ele sunt inedite, !lcute de autor. Preuntarea volumului, pe hlrtie cret<lltl, deşi are peste 250 de pagini, fi dl, allturi de originalitatea ştiinţifici, p o valoare bibliofill. Picat numai, pentru noi li pentru atllia, el e scris In limba cehi. Retumatul, destul de cuprin­%1tor fi uplicaţiile In limba engleu, sunt o buni cllluu,

de gddinl botanic1, de fante:tie sau de colectionari maniaci, vii slpate ad.t.nc de fluvii, munţi m5cinali. In acut cadru se arati oamenii, cu trlslturil e lor deosebitoare, cu limba, cu obiceiurile, cu felul de viatJ, cu portul, dntecul, dansul, cul­turi materiali şi culturi spirituall, viaţa de sat, de pueblo, ,i viatJ eliitoare, de dnltoare ,i de pistorie. Dupl « oa­menii au triit mai mult lmprlştiali, ameninţaţi de popoare nomade ,i-au dat seama el nu pot trli dedt sttlnşi Impreunl ,i aplrati de mari oraşe. Spaniolii i-au glsit la venirea lor, la 1540, strlnşi tn 60---70 de oraşe. A3tlu nu mai sunl declt 26 de sate cu vreo 9000 de suflete. Mlrire � decidere.

Contribuţia d-lui FrantiJtk Pospi,il la cunoaşterea unei regiuni adt de deplinate de propria ţari, 11 acopere de cinste, atunci dnd ea este ;IŞa de conştiincioasi, atlt pe autor dt acopere de cill5te şi ţara tnsilşi. Autorul Incheie cartea cu aceste cuvinte: ' Flcutl In Moravia-Cehoslovacia, ţara de naştere ;Ii lui J. A. ComeniU5 " B ca o u:plicare ,i ca o trisl­turl de mllldrie. Neamul, care a dat omenirii tndrumltori de puterea de Inrlurire a marelui pedagog, este In drept si se priveascl ori unde acasă � si fad din orice oolţ de pl­mlnt obiect de cercetare.

MUZ.EUL SECUESC. - Una din marile dorinţe ale • Boabelor de Irlu , a fost de mulţi ani d poatl avea un stu­diu despre Muuul naţional secuesc din Sf. Gheorghe. Tot­deauna o piedeel S'<II .%.:I.t de-a-curmetişul. Nici <IIcum nu suntem mult mai norocoşi. N'a ajutat cii am fost de atltea ori In orişelul din Clmpi<ll Ciucului, d am vorbit cu direc­torul ,i cu membri din Comitet, cu arhitectul clădirii, care nu e un om obişnuit, cu prietenul cel mai preţuit dintre Ro­

. mlni al aşuJmlntului. Nu suntem In stare d dlm nici astlzi, mai mult de inirn.l rea, dedt cele clteva rlnduri care urmem, rl5puns la o anchetl statistici sumari a societllilor şi aşe%li­mintelor culturale din ţarl. Cetitorii I,i vor putea face Ind O plrere despre rostul stlruinlei noastre, iar oamenii cu rls­pundern conducerii mU%eului, despre paguba pe care o au, dintr'o pre%entare atlt de trunchiatl, de pe urma Indelungei şi nelnlelesei lor tlceri.

1. l.oI:alitatea 11 adresa: SI. Gheorghe, jud. Trei-Scaune, MU%eul Nalion<lll Secuesc.

:01. Numele focietdţii: Muuul Naţion<lll Secuiesc. 3. Statute, personalitate morald, data, filiala, inform.: Sta­

tutul Muteului a fost aprobat de Ministerul de Interne <III regatului m<llghiar sub Nr. 45a din 4 Ianuarie 188:01 şi de Mi· nisterul Instrucţiunii şi <III Cultelor al regatului maghiar sub Nr. 17.86:01 din 16 Iulie 1916, fiind Inregistrati şi recuDoscutl ca persoani juridicl, conform dispotÎţiuniior din legea pentru persoanele juridice, cu deciziunea NI. 1.�55f:ol-924, din 12

August 19a4, a TribuD<IIlului jud. Trei-Sc<llune şi s'a Inscris In registrul persoanelor juridice suh autoritatea Ministerului Cultelor fi Artelor sub Nr. n8 din 1927. Data Infiintirii: 15 Septemvrie 1879·

4. Scop principal, forma obilnuitd de manifestaTI: Scopul

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A " ,

Muzeului Naţional Secuuc: Inflţişarea trecutului şi prezen­tului vieţii poporului secuesc. Din acest scop: a) imbrl­tişeazi tot ce interestazi pe poporul secuesc pe terenul ştiinţelor, artei, industriei şi mai ales pe terenul vieţii publice; b) va cuprinde obiectele din istoria plmlntului se­cuesc şi anume .ntichitiţile, documentele, manuscrisele, im­prim.tele, sigilele, emblemele nobililor, obiectele de geogr.fie şi de ştiinţele n.tuule (pbnte, minen.le, stinci, petrificăti şi produse), produse de industrie mai ales etnografice (mobile de QSă, .c.returi de gospodărie şi imbrlcliminte). Pentru ruliUirea scopului princip.1 sălile de colecţie ale Muzeului sunt deschise In permanenţă şi stau la dispo%iţia publicului; ţine numai 6-7 conferinţe de popubri:1.:are.

5. Are local propriu, avue: Averea muzeului constă din intravilanul cu mare Intindere, din patru edificii, din obiec­tele mU:1.:eale şi din alte mobile.

6. COli membri: Comitetul de conducere : Dt. Torok pre­şedinte, dr. S:1.:entkereS:1.:ty Bela şi dr. Nagy Eugen subpreşe­dinţi, Csuuk Vilhelm director, dr, Keres:1.:tes Carol notar şi

ralturi. (Din "Ft. Pospişil/')

jurisconsult, Fe1szeghi Ştefan şi dr. Konsza Samuil director­custozi, Sipos Samuil QSiet, Antal Aron, dr. Barab;is Andrei, Bar.b;is Samuil, dr. Benedek Ioan, Bito Ştefan, Bogdan Artur, Bog;lts Dionisie, dr. Baga Ludovic, Demeter Francisc, dr. Dionos Edmund, Imreh Bela, dr. Imreh Dominic, K6nya Coloman, Roediget Ludovic, dr. Sebesi Ioan, SzCits Adalbert şi Zathuteczky Coloman, membrii Comitetului de conducere.

Consiliul de administraţie: Dt. Tori,)k Andrei preşedinte, dr. Szenzkereszty Bela şi dr. Nagy Eugen subpreşedinţi, Csutak Vilhelm director, Febzeghi Ştefan şi dr. Konsza Samuil director-custozi, Andrisi Teodor, Goori Francisc şi dona Kern nliscuti Bib6 Elisabeta custozi, Sipos Samuil casier, dr. Benedek Ioan, Bog;lts Dionisie, Bagdân Artur,

Obiceiuri şi jocuri. (Din "Fr. Pospişil")

dr. KeresZtes Carol membrii Consiliului de administraţie aleşi de Comitetul de conducere. A decedat in anul 1934, la 7.7 Octomvrie, Bâlint Dionisie, vicep reşedinte geran!.

7. Observa,ii: La biblioteci, coruri, lanfare, muzee, să se dea date speciale; si se arate daci societatea lucruzl sau activitatea e slabă, ori Intreruptă, şi in acest alZ de dnd( Muzeul Naţional Secuesc are 5 secţii şi anume ;

I. Biblioteca şi arhiva au 235.823 bucăţi, din care 37.451 volume sunt drţi. Arhiva şi alte materii ale bilbio{edi constau din 198,377. buciri. Din 37.451 volume 218 sunt tHungarica., adicli opere maghiare apărute inainte de anul '7II. Dintre aceste opere din urmă, 16 volume sunt din secolul XVI. Bi­blioteca are 47' volume din operele scriitorilor străini, apă­rute inainte de anul 1711. DintIe acnte opere din urmă 77 volume sunt din secolul XVI.

7.. SeCI-ia arheologicli constă din 30.150 budri. 3· SeCţia etnograficl plstreazl 7.835 buciţi. 4. Pinacotec;l consti din 1.7.74 bucări.

www.dacoromanica.ro

,06 B O A B E D E G R Â U

5. Stct� de �tîinte naturale const� din 15.5:18 DUclţi. Stocu! celor S colecţii constă ln total din 290.610 bud!i. Muzeul Naţional Secuesc, conform statutelor, funcţionu::l

In mod regubt: sporire;a colecţiiler, expunerea materUlOf c0-lectate precum .,i prelucrarea lor e'tt: In curs Uri iOirerupere.

Al/a de exemplu: a) In cursul anului 1934, am aranjat din nou colecţia de

monede şi am plasat·o intruga colecţie Intr'un dulap nou de expo:tiţie;

b) Am aranjat din nou colecţia preistoricl a arheologiei şi mai alu am expout·o după straturi In trei dulapuri colecţia bogată g,bÎlă cu ocv:ia slplturilor dela Ariuşd, jud. Trei· Scaune;

el In bibliotec3 am continuat pregltin:a cataloage1or de fille ;

d) Vis-a-vis de edificiul principal din curtea Muzeului am edificat o cad. ţeche secuească din 1767 cumpărată din Ar� măşeni, jud. Ciuc.

SI. Gheorghe, la 3 Ianuarie r935·

EDUCAŢIA POPORULUI IN 1934.- Direcţia Educa� liei Poporului a stat in legAtură prin: 1. Serviciul societ3lilor culturale, cu organiutiile din toal1 ţara, care au avut de filcu! inlervenlii pentru dob;indirea personalitAtii juridice, ajutoare de drti sau Indrurnări de tot felul.

Numirul socittililor culturale, pentru care Serviciul line dosare �i date statistice şi de activitate, este de 4.967. Dintre acestea 1.543 au personalitate juridică. Judetele cu cele mai multe societA\i culturale sunt Timi�-Torontal cu 415 şi Hune� doara cu 246. Intre societălile culturale, clasificate foarte sumar, se gbesc 3.S49 societAli, reuniuni, dmine culturale, 70.11 biblioteci şi 7t6 coruri şi fanfare. Serviciul a putut si dea gratuit 1.60:1 volume la 49 de societAli in 20 de judeţe.

La Serviciul publicaliilor s'a continuat In anul V al revistei .Boabe de Gr;iuo seria monografiil or despre instituliile culturale din RomAnia sau create de noi In suAinitate şi despre regiuni naturale: Tipografia Seminarului din Blaj ; Urme romineşti In Chipru; Colecţia de tablouri a Clubului Tinerimei; Aca� demia de In;dte Studii Comerciale şi Industriale; Cetatea Neamlului; Secţia Stampelor dela Academia Rom;inA; Tipo­grafia Honterus din Braşov; Ceahliul, munte sUnt; Biblio-

teca Univetsitltii din Iaşi; P. E. N. Clubul Român; Urme romlneşti la MeteQre; Stâna din Munţii FAgira.şului ; Noui urme romlneşti la Stambul; Muuul Porumbescu din Su­ceava; Şcoala NormalA Uniti din Or.1dea; Muzeul Kalinderu �i altele.

2. L.1 Serviciul educaliei fizice şi al turismului, statistica descoperA un mare spor al societAtilor de sport şi de educaţie fi�ic!i.

Societiti pe ramuri sportive sunt:

Football 'U Ciclism .8 Atletism " Hockey pe ghiati '7 Tennis ,. Baskelt-Ball ., 80 . . ,. Lupte . ., Gimnastică . ,. Bob �i dniuţA Natalie " Ruyby Voile)' � BaII ,. Ski Hipism Ha�ena Ping-Pong Motociclism -2

Total ." In total 922 societiţi faţă de 817 din anul trecut. Datoriti

faptului ci cerinţele legale pentru oblinerea personalitltii juridice s'au schimbat de trei ori tn ultimele 18 luni, abia 10,", din aceste societăli şi-au cerut personalitatea juridică.

In bau rapoartelor Serviciului Edualiei Fizice s'a acordat prin Dt<:rete Regale personalit.1tea juridici Federaţiilor de Football, Scrimă, Equitaţie, Natatie, Tennis, Basket şi Volley­BaII precum şi altor 2S de societiţi de sport şi eduaţie fizică.

Prin avizele pentru permiterea intrării �i rimânerii In lari a antrenorilor profesionali str!!ini, pentru sporturi şi educaţie fizică, s'a controlat activitatea a .01.7 de antrenori.

S'au dat 19 autorizaţii pentru profesioni�ti in ramurilesportive In are nu există federaţie de specialitate, lupte Jibereşi greco­romane; exercitii de forţl; greutăti şi haltere; uhibiţii de călirie elltcutate de Cauci etc., precum şi 3 aviu pentru vindere de bilete şi d�mi%.Î In scopul rididrii de clAdiri şi instalatii.

3. La Serviciul cinematografului, In cele trei luni din an, dt a functiOll,l.t pe UngA directie, plnA sA fie trecut altui minister, In afari de aprobarea deschiderii unor noui săli de cinematograf, s'au centralizat datele statistice menite si arate viata cinematografului şi a filmului In România.

Teatru, muzică, cinematograf, radio FOLKLORUL MUZICAL ROMANESC. - , Cilharoedi Ungi acesta, clntlnd �i ' sllvind faptele noastre de rălboiu l

et musicorum choru! eraI qui valachica lingull palrium carmell (N. Iorga) . Cu ' propriile�i urechi I a auzit Malri Slrykow!ki plello ,rmure call1oballll, a vAzut şi a auzit Paul Strassburgh, (1574) ' acest glorios şi antic obiceiu o ce 'se păstreau plnl călitorind, pe la 1632, prin vechea Ţară Romineasci. Se astăzi In . . MuntenÎa, in Trarrsiiliallia, In Moldolla . . dupA dnta, deci, la Inceputul secolului al XVII�lea câlllec românesc cum mA Incredinţai eu insumi o d ' In toate adunările acelor care putea atrage altnţia unui cAlitor strein. Cam pe aceeaşi popoare . . . laptele oamenilor renumili sunt celebrale prin "ln� vreme, Marlin Opiu, dupi o şedere de un an de zile în Tran- Irce cu acompaniamenlul lIionrelor, a/dute/or, cobze/or şi arle/or, silvania, lşi rostea admiratia pentru muzica populari roml- cdci poporul de jos se desldteaz(J. peste mdsurd asculrâlld marila nuscă In termeni ca aceştia: , C(1nd aud un cântec românesc, lIilrjii ale principilor şi voinicilor •. Tot din secolul al XVI-lea 'mi lIine sti cred cd muzica anume e creaUl pentru Rom(1ni, iar avem şi ştirea menJionată de Nico/aus hthvdnji, că la lncoro-Romdnul pfntru muzicd o. Chiar mai Inainte de această vreme, narea lui Rudolf, tinArul BalQSsius (poetul maghiar Balaua croniarul ungur Şulan Szam6skozy pomeneşte de /dularii, Balint) a dansat ,jocul p(J.curdrtsC l (. Cdfuşeruloj, pentru cari, la intrarea lui Mihai Vitea�ul In Alba Iulia, mergeau are , palmam obtinuit, qum Caesar et Rex COtterique Prin�

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '°7

cipes non sine voIupl2te specl2vissem •• Iar la "1485, cu ,lpro.ape o sută ,lni mai Inainte, vorbindu-se, intr'o scriere poiană, despre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, se lnsemneatli d, apropiindu-se el de cortul In care se afla regele Poloniei, a descălecat 'En sunetul buciumilor regali şi moldovenqti •.

Incă din veacul al XV-Iu, In scrierile cronicarilor şi, de asemenea in primele tipărituri rom1neşti, se găsesc menliuni

Cântecele populare, de IU.li, • prostqti. (D. C,antemir), , mu:ticile şi jocurile . (Şincai), , Iu ai" nationaux ' (DemidofO, inSlrumemele muzic,lle şi dansurile popul,lre au atras aşa dar, �e timpuriu atenlia cronicarilor şi scriitorilor $treini cari au ,lvut prilejul d observe şi sli cunoascA poporul român. F::tră a fi trecule cu vederea În Începuturil e de culturi româneasd. să recunoaştem cA produqiunile mu:z:icale ale poporului abia

Inregistrare de c1ntece populare in fundul Moldovei,

despre mu:z:ica şi instrumentele Inu:z:icale :ale Românilor: la scriitorii romSni ai secolului al XIX-lea sunt recunoscute • bucine •• • ldult . s . • aldute .; • scripciI " f tobe " Irâmbiţe f. şi apreciate pen1tu v:aloarea lor de desluşire şi caraCleruare • aleriI 1, • glasurile cinpoilor f, ' glasurae Wnldrii ., f cimpoie-- a firii româneşti, ceea ce şi determini deo5fbita solicitudine ,ul cu cimpait/e" t surlllrii . (cu . surlele .); . Mularii . s. care li se aratI In curentele culturale :ale vremii. t aldularii . etc. Carulml/in S/olnicul Cantacuzino face (ca şi In secolul al XIX-lea, epoca cea mai vie şi mai activli de amintilUl Paul Strassburgh) distinC\ia categorică Intre muzica truire a conştiinlei nalionale româneşti, prinde a se simli irulrumen/aliI şi Cta vocald, men!ionând , Mutari . şi • cânliI- şi a se b:l.nui că, mai mult decât In celelalte manifestAri de artA /ori .. Ne sunt amintite uneori chiar subi«l�le cântuelor, popularA, In dntecul �i jocul IAranului sunl cuprinse motive cum aflăm la 1659: t lăutarii �iceau lJitrsul feui cafe ,i-a pierdut de vialA sufletească ce relev! �i disting umanitatea specifid :a caprele fn munţi •. In poeziil e lui Balassa Balint (1551-1594) poporului romAn, În adâncul lorentului mdosului curgAnd se gAsesc de asemenea men{iuni relative, nu numai la subiectul elemente de credinle. obiceiuri şi aspiratii care pot forma dntecelor, ci şi la melodia lor, Intr'adevăr, pouia Nr. XXIX, punli de legAturA a românismului cu trecutul iSloric ,i restul sub titlu, :lte men{iunea : dupd mtlodia c4nt«ului românesc lumii înrudite dup::t sânge, Jimb::t, trai, comunitate de cul-• Savu nu lcuiI 'n ca.fiI fata., iar Nr, XXXV :lte menţiunea: turli. Nu poate fi tlgAduit interesul etnic, psihologic.!Ji artistic dupd melodia MII/ceului românesc . ciobdru',a romând ili plângea reprezentat, bunAoarA, de arta plastică româneascl, dupl cum

oile ritliICÎu ,. IIU poate fi contestatl In ea rcsfrângerea darurilor specifice

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

ale sufletului poporului. Numai d, dac1 In produqiunile mdos popub.r, incIt te Ierni si nu Impiete%i asupra candidei de artl plastid ce Impodobesc viala 11ranului romln, sufletul lor nevinov11ii ,i fragede oaivitlli, aproape nu cUlezi a le numi poporului se ezprimi (din c;lun a Insl:j:i naturii ;lrtelor pl;!- cu termenul ob�uit: muziel. Nici chi;lr ooncepp;. de a1i­stiee) indirecl, In muziel dimpotrivl, In m;lnifestlrile muzicale, ute, de ull, de estetiel, nu SI! relev! dedt ca aux.iliul �i 111';1nul Sl ezteriorizea%l direct, Uri intermediul unui obiect secund;lrl In melosul romSncsc. Nu doarl el ţll';1nul romSn uzu;ll (C;l In pluticl), In m;lteri;l ,i forma sensibill;l sunetelor, nu e cap;lbil sI facI distincţi;l caliiilii, dar nu acesl faclor

primeazl In vial;l mu.:dcall a satelor rom"­neşti, ci conlinutul spiritu;ll, fondul sufle­tesc, sorgintea psihicI din care a luai naştere • vitr'Sul •. CSnd glasurile se unesc III dn­tece - 1;1 ospele, la petreceri, la munel, la . cllci . s, 4 J1!utori ., hlulind prin S;lt, la Intoarcerea munatolilor dela lucru, nimeni nu se exclude dintr'un asemenea grup sO(ial

şi muzical, pentru motivul el nu ar dnta • frumos ,. Cel ce nu dntl Impreunl cu ce;" l;alţi, se ezclude pur ,i simplu din pulsul vieţii sufletqlial ob,tei din care face parle, fapt care nu se Inllmpll mai niciodatl, Cln­dnd acelaşi _ viers ., fiecare ia parte activI, creatoare, la formarea din nou a cinlecului. M;li mult chiar, impulsul crtator esle adt de viu şi puternic, Indl modifiel, transformI pe alocurea 4 viers .. ul CI! circulI din gurI 'n gură, produdndu-se acele numeroase 1Ia­rianle, doveditoare ale Inslşj p;lrticip;lţieivii, active, creatoare, la fenomenul muzical. De ;lltfel, puterea creatO;lre a poporului pro­duce noui cântece, manifestlri In laturea muzicii a impresiunilor cauzate de un In­semnat eveniment; un accident de munc1,

Şezltoare de copii In Poiana Sibiului o IntImplare deosebitl, o deraiere de tren, revolulia ţlrlneasel dela 1907, 0 moarle nI­

proprii sI redea cele mai delicate infleziuni ale unduierilor pra:micl, un Innec, un incendiu, sunl 4 puse In cIntec '. sufletqti. Dela naştere plnJ la mormSnt, dela leagln la C(l$- Individual ,i colectiv, vocal sau instrumental- din _/lun', ciUI, r1slritul ,i apusul vielii -clSnltc de leagdn şi bocet -, ' caval " , cimpoi f, t tr4tie 1, 'flaut', t bucium 1, t tulnic '. viaţa sufidUlld a ţlr.mului romSn I,i ,i alll in mu%iel mijlocul ' Ilioard I (4 l4utd " ' al4utd 1, • uripc4 ')i • cabrd 1, t citurd"

cel mai propriu ,i preferat de exprimare. Clipele cele m;li t naiu ' pinl ,i din frunza copacilor ,i din lold de pqte ­In5Cmn;lte a.Ie vielii, credinlele, obiceiurile, tradiliile, precum 11ranul romSn _ c4ntd 1, işi po,lIrll dntlnd aleallul, t.şi domn­,i bucuriile şi intristările ad1nci, sunt manifestate şi trans· Iqte ,i uitI necazurile, I,i alungă urftul, t,i mlrturisqte cre­figurate In forma melosului popular. ' Dor ,-ul, starea sufle- dinlele sale, creştinltatta sa (alta decSt cea din elrlile de teasd alSI de caracteristică a psihologiei poporului romin, dogml), I,i . varsdfoeul ' In dntec, I,i dntl ' dorul , . • Ccfnt4 '. In niciun chip alt şi in nicio ;lltl artl, nu-şi gbcşte o farml chiar pentru aCliunea de a face mUlid cu ajutorul unui instru­mai dedv1Ilitl ca In mUlic1. Alil este de strIns legată muliea meni, limba romineasel, nu cunoaşle alt termen ca celelalte popularI de viala sufleteasd a 11l';1nului, IncIt ar plrea arbi- limbi (. jouer f, • spiclen ', 4 sonare t, • 10 play 1). Rominul lrar si se Incerce o clasificare ;1 folldorului muzical românesc ' dnll f (,i vocal ,i instrumental), plstr1nd lermenului _ c4n­folosind alte criterii dedl cele psihologice, delumill;lllle In tare , toatl nvo;area magic1 primitivi, loall ardoarea, melan­crealia ,i ezeculia melodiilor populare. CSnlecul nu este ncu- colia, nostalgia turburltoarelor ,i impreciselor dorinli tnchise trai, independent de Imprejurlrile In care a fO$t plăsmuit, In . dor t, precum �i intreal;l ezuber;lnţl a voi�iei ,i veseliei. nici DU se cinti oricind, indiferent de stIril e sufletqti sau Forma mUlicii, raportul dintre ' viers I şi • vers . (melodie ,i circumstanlele individuale sau ,oeiale, care au contribuit la text literar), structura melodiei, arhilectul';1, orn;lmeDlalia, crearta lui. VrInd d culegem ' bocete t, Ilranca lşi cere ier- cadrul lonal, ambilus-ul ,i cOllStÎtulia rilmicl lşi glsesc, tn tare d nu poate ' zice I bocetele UrI si pllng5, aşa de lune- bunI parte, explicalia In funclia psihologicl şi sociali pe care lional este cuprins versul de jale In org;nitajia sufletcascl. mulica o are In viaţa poporului. O grupare pe calegorii, pe t Doina f, genul cel mai autentic �i mai caracteristic de muzicl genuri, a mclosului tiranului romin nici nu ar putu li mai popularI romSnUliei are o asemenea funclie, ca plinsul, In potrivit! decit pe lemeiul acestei funtrii. Cdntece de Itag4n,

sufietul lăranului : atll de n;ltur;lle, de pur psihice, sponune, ,olind., cântece de stta, de vicleim (lrori), lor,olld, brezaie, genuÎne ti veridice - cum e o interjectie, un gemlt, un oftat caprd, lIasilcd, doim, hore ,i hore IUllli, cântece de dragoste, nu un chiot -, at"-t sunt de fire,li aceste manifestări de de lume, de nuntd, de muncd, de militie, balade (c4ntece bdtr4-

www.dacoromanica.ro

C R O N I C " , ..

nq/i), boate, - sunt genurile de muzicl papular1 rominusd., la care pat fi adliogate jocurile de copii, precum şi, Intr'o oare· care mbud, muzica bisericeasd. In forma In care se dntă In bisericil e slit�ti. Criteriile de grupare şi

sistematiure, cum

se vede, nu sunt luate din utilajul obi�nuit al muzicii, nici nu pot fi luate atlta vreme elt factorii determinanţÎ ai acestor genuri de melos popular nu sunt de natud estetic1, nici de tehnid. muzicall. In ClIltJli

inţa muzi.caUf a poporului, fiecare

gen este clar şi precis determinat: poporul nu se '�al1 In aCf;astli privint1, etosul fiudrui gen fiindu·i In fire. Ceeace, s1 nu trecem cu vederea de a constau. Insemneatli şi o ori·

ginal5, specifid. �i caf;lcterÎ$tic1 Intruchipare In forma melo-­

,ului, care reprezintli modul particular de concepţie �i plc'bmuire

muzic.ald al ţăranului romln.

Substratul comun de viaţă sufleteasd. a omului de pretu­

tindeni şi de totdeauna, ca � caracterul omofonic al muzicii

populare in general, poate s1 ne descopere elemente asem1n1-

toare sau chiar identice ce se ghesc In muzica tuturor popoa­

relor ,i cu atlt mai mult In muzica popoarelor pe care istoria

le aratli sub dependenJa aceloraşi condiţiuni de $oart1 sau de

cultud. Reflecţiuni1e prof. N. forra cu privire la balada roml­

neasel In sec. XVI şi XVII (cr. Istoria Literaturii român�ti,

Ed. II-a, pag. 3S) şi la influenţele exercitate de , SJrbii dn­

tireţi ', cari . str1blteau cu guzla lot toată Po-

lonia şi dntau la curţile nobilil or poloni şi anume a Caucilor din RU$ia Mică ' (GjOtg­jevici), - pot fi extinse la diferite influente reciproce sliviilite asupra dntecelor populare ale vecinilor de către cultura greco-romlnă, slavo-bi.untină, infiltraţiile drturăreşti, de d­!te tradiţiile, credinţele, superstiţiile şi obi­ceiurile străvechi, de către $crierile autentice şi apocrife ale creştinismului, Pot fi Intreprill$e chiar cercetări referitoare. Ia un gen de muzid populad pe o Intindere de păm!nt sau, mai natural, pe o zonă de viată sufleteasci ce trece peste limitele unui popor, cuprindnd un grup de popoare, aşa cum, de pildă, a lucrat P. Ca­raman asupra t Subsltatului mitologic al serbli­torilor de iarnă la Rom!ni şi la Slavi ' " (de unde putem cip1u sugestii asUpf;l fondului co­

mun al colindelor, dntecdor de Slea etc.). Aceasta nu Insemnea%1 1nsă el se poate Iăgldui originalitatea formelor melodice şi ritmice pe care o Imbrad. diferitele motive culturale, eroice, religioase, magice sau mitologice, co­mune la diferite popoare. Prin comparaţie s'ar

putea ajunge la verificarea şi stabilirea particu­larităţilor muzicale ale poporului. Clici, dacă In diferenţa dintre indil1id ;i grup social se des-

şi expresive combinaţii de $Vlenet ritmic (de parcă ritmul ar fi focarul central In care elite concentrat1 şi din cate iradim puterea de expresie muzica1li), mburi de S, 7, 8 (3 + :1 + 3),

9 (4 + 3 + :1), In care debordea%1 voinţa unitati de a elinl;a, dar se imprimă şi disciplina severă de concertare Impreună a ObŞICi, a m;assei .;ociale -, dad. ;apoi rtt;;onal se pot constata varialii de manifestare ale exuberantei muzicale l�rlneşti, daci, deci, In sinul acelui;I!Ji ne;am rom1nesc se definesc pani­cularităţi regionale, cu atlt mai mull, trebue s1 admitem dife· renJa dela naliune la naliune, chiar In reflexul acelor�i in!1uenje provenite din afarl, - idiome muzicale narionale, folklorul muzi­cal al fiecărei naţiuni.

Intr'un manuscris din secolul XVII (atribuit prinţului Paul Esterhazy) aflat In biblioteca Academiei maghiare, a delico­perit G, Ale:.:ici, fabulalura (probabil o • Orgtllabulatur ,) unui tjoc românesC I, iar In IlIsemnările din 1663 ale călugărului ff;lnciscan romin Ioan Kajoni, au fost gbite notate două .dansuri rom4nqli, şi un ' ronlu despre Doamna lui Vasile Lupu . (A, Vercss). Acestea sunt, probabil, cele mai vechi culegeri şi nollri de muziel populară rom1nellScJ. Lucrarea lui Fr. J. Sulztr f GescJr.ichte dts Iransalpinischtn Daciem " (zweeter Bd., 1781) Tabula 1, cuprinde .:::ece t Walachische Tcfnze und Litdtr 1, cea dint.li lipdriturd de melodii populare

coperă criteriul care poate deosebi cântuul in- Alundul dillidual şi subiectiv (cume doina), decelalgru-pului (cum e un cânlu de lume sau ocoUndd) -somptuoasăbo- ale Rom.lnilor In noUţie apuseană. Acele I Walachische T�n%C glţie orna mentală, libertate ritmicJ, prelungi fermate, rubato, und Lieder ' publicate de Duo Htilig .nach einem Manu­largI Intindere (ambitus), portamente, pentru redarea dinamis- skriptl in tSammelbănde der internationalen MusikgeselJschafu mului interiorităţii, a fanteziei, a lirismului individual, faţă de Jahrg., IV, pag. 297, nu sunt decit cele tipărite In cartea lui melodia mai restrSasă c;a amploare melodid, de riguroasl struc- Sulzer, plistrate In manuscris şi daute 1837, Braschow und tură simetrică, de variată, dar precisă metrică (pentru a orindui Bukwuscht «(), In secolul XIX, activiUtea de notare şi tipl­mersul Impreună al massei sociale), cu cele mai neprevlzute rire a clntecelor şi jocurilor populue romlneşti devine mai

www.dacoromanica.ro

,'0 B O A B E D E G R A U

intensă şi e�le legată de numele : Anton Pann (c Cintece de SIta ' Ind din 1822 menţionate, şi • Spitalul Amorului , (1850, şa.se cărticele) -ambele in notaţie bizantind modernd-, Fran�aiJ Rauschitzki (1838), - din 1837 poate fi socotită ' Hora Rmlmaniaska, (. d'aprh une partitia" de musique mi­litaire ') publicată de A. de Demido/f in ,Voyage dans la Rus!ie mt!ridionelle. -, H. Ehrlich (1850), nume la care, În il doua jumlitate il secolului, se adaogli Charles Mikuli, Johann·Andreas Wachmollll, Alexandru Berdeuu, D. Vu/pian, T. T. Burada, Gavriil Muzicescu. In secolul nostru sunt de amÎntit : Tiberiu Brediceanu, - cu monumentalele sale 10 caiete de tOoine şi cântece poporale româneşti', .Colinde. şi 8 caiete de 'Jocuri poporale româneşti., - P. Ciorolariu, B. Anastasescu. Este de Insemnat aci şi numele lui Gustal.l W,i,and, care, in lucrarea sa: Die Dialekte der Bukawina und Benarabiem din 1904, :dce : • Zum ersten Male war ich auf dieser Reise mit einem Phono­

Iraphen ausgerlistet. . . 1 La 1908 • Academia romdnd ' Incepe publicarea unei coleCJii de ' culegeri şi studii ., Intitulată t Din viaţa poporului roman t, in care folklorul mU2;ical se bucură de o bun;:!. primire. Primul volum (din cele patruzeci .de colecţiei) este consacrat folklorulul muzical: t Hora din Cartal . de Pompiliu Parvescu, in care, pentru prima oar;:!. in vechea lar1 româneasc;:!. t ariile notate de C. M. Cordoneanu t, sunt după "Iindre fonografice,inregistrate, deci, de Pârvescu, con­form cerinţelor ştiinţei mU2;icii comparate, cu ajutorul fono­

lrafului. Apar, apoi, În aceeaşi coleCţie a , Academiei Romăne " Însemnate culegeri de muzid popular;:!., printre care : , Canlece

poporale româneşti din Comitatul Bihor' culese de Bila Bariah şi . Cântece şi Hore . adunate de Gh. Fira. In 1910 ' Academia Română , decide a se inslrcina prof. D. G. Kiriac cu organi-2;area culegerii ' ariilor şi cântecelor populare româneşti din toate părţile ,. Iar in 1923, se publicl 1n coleCţia , Sammelbande fur vergleichende Musikwissenschaft t, lucrarea lui Bi!a Bar­Iah: • Volhsmusik der Rumdnen von Maramureş f. In fine, in I9:ol7, St�tul român fundează o ' Arhivd fonOlramicd f, inze­strând-o cu aparatele necesare de inregistrare şi studiu. S'au strâns aci, pânl atoi, peste 8.000 melodii populare, iar in edi­tura acestei instituţii a fost publicati coleCJia ' 303 colinde .,

culese de ' Sabin V. Drdloi 1. O asemenea _ Arhiv3 fono­gramicăt, având ca scop al Înregistrărilor şi investigaţiilor, folklorul muzical al popoarelor balcanice, ar deschide noui orizonturi şi posibilităţi pentru cunoaşterea folklorului Sud· Est european. Iniţiativa pentru fundarea unei , Arhive fono­I,amice balcanice . ar putea fi luată de _ Institutul balkanic . din Belgrad.

Originalitatea melodiei şi ritmică a folklorului muzical românesc ispiteşte din ce În ce mai mult fantezia creatoare a compozitori/or români, ceea ce i-a şi determinat si-şi intemeieze o _ Arhivd de folklore t, iar educaţia muzicald, Jn şcoală şi popor, recunoaşte In cântecul şi jocul românesc, tezaur bogat de valori sufleteşti, culturale, morale, naţionale şi estetice, propri i ca nutriment spiritual al nouilor generaţii.

G. BREAZUL

Turism, sport, educaţie fizică VALEA OLTULUI. - Imre toate văile româneşti, Oltul

mi s'a părUl totdeauna cu rosturi aparte, atât În istoria pă­mântului ciit şi În istoria sufletului nostru. Lucrul nu e atât de greu de dovedit încât să mai fie nevoie Înainte, de anumite lepădări, pentru o chuăşie de obiectivitate. Cel care înddsneşte sl pună acest râu peste celelalte, ca să poatl fi ascultat, dacli nu crezut, ar trebui si arate că nu stă În vreo legătură mai strând cu râul cu pricina. Pentrucă una din trlsăturil e Oltea­nului, care il deosebeşte numaidecât de orice alt Român, chiar de Moldovean, eSlt marea dragoste pentru apa care i·a dat numele, pentru pănJântul udat de ea, pentru oamenii trăiţi acolo, pentru datinele lor, peste care, ca o ceaţă de dj· mineală argintată de soare dedSupra munţilor şi colinelor olteneşti, pluteşte sufletul mândru local. Cel care vrea să arate ceea ce urmăresc eu, ar trebui, aşa dar, să Inceapl, ca la o stabilire de identitate Inaintea unei autorităţi, prin a-şi spune locul naşterii.

Istoria noastră mai noul nu se sfieşte să spună el organi­Z:lfiile politice româneşti mai vechi, dacă n'au cunoscut bine­facerile sau fala uneistăpâniri teritoriale centrale, s'au desvoltat destul de puternic, pentru ca plin;:!. astăzi lucrul d lase urme, pe vii. România, ca atare, s'a ivit mai târziu, dar valea Oltului, valea Moldovei, valea Argeşului, valea Mureşului şi toate celelalte au clocotit de viaţă româneasc1 şi uneori au dat nume de ,!iri, care s'au păstrat. Moldova, născută in jurul râului care are o viaţă destul de scurtă, dela hotarele de piatrl dintre Bucovin şi Maramureş, plln3 in coasta oraşului Roman, a

ieşit de aci. Icoana pământului tăiat de aceastl ap3 s'a risfrânt

parcă In ea atât de minunat incât a câştigat pe toţi, oameni din alte ţinuturi, cu văi mai vestite şi mai mafi, să i se Închine şi d·i prea mărească numele. Şi ca o ieşire din maluri, Mol­dova cu stema ei fioroasă, a trecut Siretul şi a trecut Prutul, şi nu s'a mai oprit decât la Dunăre, În vederea munţilor al· baştri ai Dobrogei şi la Nistru, In marginea pragurilor Ucrainei. Crişana e, tocmai in capătul cealalt, apu3ean, al pământului românesc, o pildă asemenea, deşi nu tocmai asemenea. Numele văii a dat Însă un nume de provincie, care a intrat In averea comun;:!. şi n'a rămas numai În Întrebuinţarea oamenilor de acolo.

Valea Oltului a avut, În acest înţeles, o soartă mai bogată decât a tuturor celorlalte vli româneşti. Geografia şi istoria stau amândouă la indemânl ca s;:!. Iămureascl pe cel nedumerit. Valea noastră a fost În stare d dea naştere, dincolo de munţi, la un nume după vechiul . tipar de vială patriarhală, Tara Oltului, vie până astăzi şi uşor de pus In graniţe. Pot acolo două sate d fie vecine sau chiar moşia unuia s;:!. intre ca un cuiu In moşia celuilalt, aceasta nu lmpiedică de fel ca unul d facă parte din moşi strămoşi şi s1 rămână din Ţara Oltului, iar celălalt să facă parte şi să rlmână În alt teritoriu. Oltul trece mişcându-şi ape domoale pe sub copaci albicioşi de zlvoiu, intr'o linie destul de paralelă cu munţii monumentali, plini de piscuri şi de streşini ca o catedrală geologicli, ai Fă­g�raşului, trece aşa, de când iese dil1 strâmtoriJe cu brad ale Perşanilof, de pe la Şercaia, până se i�beşte de culmile Si-

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A > . .

biului, de cea parte de Avrig, ş i ia drumul spre Mia:d-:d, ochiuri de redrsare, c u papură ş i perdele de {ânţari. Cine care 11 duce pe la Turnu Roşu, În Tari. Tot plmântul lncon- l-a vhut pe vremea ploilor, când e umflat şi fioros, pe la jurat ca un braţ, de râu, aIcătueşte Tara Oltului. Ardealul Tuşnad şi Malnaş, si-şi aducă aminte şi si judece. De n'ar Incepe abia dincolo. Flgl�ul e in Tara Oltului, dar Galaţii, fi mai cu seaml Harghita la Apus, Inalt5, goa15 şi aspri, ai satul de pe malul drept, care e din vremuri uitate numai o fi pornit d pierti din vedere d raul e un râu de munte. Dupl

poartă a oraşului şi micului cap de pod, e in Ardeal. Poate c5 ce trece prin Secuime şi prin Câmpia Ciucului, trebue si dea la păstrarea şi la adâncirea acestor deosebiri, cu r5dlcini foarte o Intiie lupti ca să scape de dvorul munţilor din cale şi sl-şi vechi, a ajutat mai dmu şi amestecul drepturilor voevodului rupi trecerea spre Câmpia Bârsti. După desvoltarea In voie dela Curtea de Argeş, Câmpulung şi Târgovişte. Herţegul aci, pânl dnd alt şir de munli il sileşte, Intâiu, d st Incovoae de Fâglraş, dăruit de Regele Ungariei cu acest feud In tinutul şi si porneascJ spre Miazănoapte, ca şi cum ar vrea d se In-strămoşilor lui, Ucea ca Tara Oltului d nu uite cJ e un pJ- t11nească din nou cu Mureşul prin valea Tarnave1or, iar apoi m"nt de .sine stitlltor. Şi astlzi totul o deosibeşte de Ardealul d se strimteze şi să dea O altă lupt" cu ahe culmi, Oltul a de peste r"u. Păm"ntul e mai rău, căritură de piatră d in munte, ajuns la el acasă, In Tara Oltului, pe unde poate d curgă Improsplltată mereu de nenumăratele văi to-renţiale, care !şi ies cel puţin de două ori pe an din matd şi îneacă locurile. Oamenii sunt tocmai de aceea mai harnici, mai d"rji şi mai mândri. Felul de muncă, de proprietate, por­tul, datinele, limba, sunt altele. Aci Oltul şi-a creat tnu'adevlr ca o insulă a lui, cu trădturile caracteristice pe care ne-am deprins si le pu­nem In seama Oheanului. Oltul acesta a dat naştere vestitei poezii a lui Goga şi care a lu­crat asupra noastră, a oamenilor cari aveam ao de ani c"nd a fost scrid, cu aceeaşi putere cu care a lucr'lI asupra generaţiei dela 1148, De­şteaptă-te Române. Chiar cadrul vechiu şi bi­sericesc, plin de cuvinte de Biblie camacuzi­nească, aduce aminte nu numai In general de l.1ra de sate şi de preoţi a Ardealului, SolU de ceea ce găsea In casa lui poetul, ci de Iradiţia de cărţi trimise şi de mânbtiri Ucute de domnii noştri In Tara Oltului. ' Mult iscusita vremii slovi Nu .spune clipa milostivă, Ce ne-a InIrăţit pe veci necazul Şi veselia deopotrivă ,.

Oltul are In Intregimea lui un cun de vreo 600 de kilometri şi aci, În dreptul Ţării Oltului, abia a ajuns '" jumătate, dar ac�astă Tară a 01-tului nu se putea naşte mai de vreme. L-am ur­mărit de sub culmil e rupte .1le Hăşmaşului, de unde ţ�neşte ca un izvor, vecin ,i frate cu al Mureşului. Nideri pajiştile nu sunt mai cati­felate şi mai verzi şi aerul, Inchis destul de pe­reţii de piatră ca să nu alerge nebun, mai tA­mliat şi mai liniştit. Pârlul şi-a scobit un fel de jghiab cotit, printr'un plmant cu iarbă, aşa că nici nu-I vezi, decât unde trebue să facă vreun mic salt, scânteind peste vreo trUptă care n'a putut fi tociti. U urmăreşti de departe �i-I ştii că e acolo numai după g"lg"itu[ cu tot felul de iocuri şi de ecouri, derâu tân3r,care nici nu vrea să ştie ce-I aşteaptj. Din toate vllcelele li vin alte olturi, tot aşa de pipemicite, de limpezi

(Din . Cartta SaluluL 1) Pentru copiii noştri. I Intre GOIipodlne, de Lucia Filimon Ciulei.

şi de reci ca el. Apoi, deodatl, fără d prinzi de veste, [nşelat de glasul de basm, al tuturor acestor a�are pe care legea de scur­gere a locului le-a sortit unui mare rost, te trezeşti [n faţa unui r"u .1devărat. E ca un rău de şes, sdpat de orices trlnsoare, cu luncă ad"ncă In drupta şi In stInga, pe care singur şi-.1 meşterit-o cu ajutorul aluviunilor, cu pJduri de dlcii şi, prin

fără nicio sup'rare, printre sate, de o parte şi de a[t.1, Col şi cum s'ar fi adunat oamenii d-I vadă trednd. Alt greu il aştuptl la Turnul Roşu. Poate odată, pe vremuri făr� om, dul de dincolo de Carpaţi nu făcea una cu râul cu acelaşi nume de dincoace. Tot rodnd şi mlcinlnd, unul de o "'ture �i celălalt de altă lature a mun\ilor, au ajuns sl-I ferlstruiascl ,i să se

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

lege. Tredtoaru. de aci C, de ;lCCU, una din cele mai ad!nci ale Carpaţilor, adid stabile mai mul!, pIn:' la 300 � ceva de metri, cu tO.lle el Intr'o poJ.rtt Ji In cealaltll munpi u.hl pln1 la cer, Daci ta ar fi fosl cna mai ln<llll", apele din Ardeal s'ar fi Intors Ind3rlt. Alja d Oltul stil lnaintca noastrl alclluit din trci budţi fi ca Inchis in trci odli, cu puţin.li legllUrl din un:;! In ,du .. Ficare li dat naştere la o altI lume, Oltul nostru, Olteniei, Oltul transilvlncan propriu zis, ŢJrii Oltului, ,i Oltul dela i:I:vO;lre, unci plrli din Secuime. Unul din cele din urrnl sate sltcuiqti dela Indoiwra, tocmai dinspre Tlrnave, rotundl ,i scurti CI de vltrai de adunat jlralec:ul, acela al altei velu, de pe ambele �le 1Iie Harghitei, Ule satul HoghiJ;. Indlrltul lui nu se putu umisli niciun fel de Ţari ;1 Oltului proprie, Am fosl de ;lISlea ori, nu numili acum, d;lr lJi In anii dinaintu r.hboiului şi dinainte d Incupi acest secol, prin pirlile acelea, unde la Hoghi:t, - aci elOI �i podul pe!lte Olt, ­se intra In Secuime, dinco;l.ce la Ugra mi gbeam Intre S�i, iilr In jos, spre Comina şi Vineliil, Incepeilu d-şi fad loc Int5ii loii ai Tirii Oltului. Oltul era ca o 1515nli care Inchidea şi deschidu drumul �i urile. alor trei popoare.

Dincoace de munţi, Valea Oltului a dat DalJtere şi ne-a plurat numele de tari, In Inlelesul mai nou poutic, asemeneil celui al Moldovei, dar cu o soarti care n'a putut s'o ajungi pe a ei, Alte pUleri au lucrat aci şi au luat Olteniei un drept care poate i s'u fi cuvenit pentru tot ce il Insemnat, atSt 1n trecUlul neguros al obSrşiilor dt şi nui Incoace. Tara romS­neasei, atunci, In Ulrii secolului al XIV, il rupt cu toate re­gionalismtle geografice şi istorice, şi şi-a dat un nume pentru tot neamul romSnesc, la care mai t5niu avuu si se adune, In chip firesc, fragmenttle, oridt de stdlucite �i mai Inainte cu o viilli apute, ale numului de oriunde şi de sub oria stiplniri.

01tul il bitut Jiul, care e un fel de şiri a spinirii pentru toatli Oltenia, şi a trecut cu numele lui mai departe, p5n.li sub muntele. binilun şi ploi la Dunire, dudndu-lJi bima şi pecetea de dit.litor de plimint şi de diltini. In plirţil e de lub munte, In ceea ce se cunoaşle din geografie ca depresiune sub-carpantid, şi cu deosebire In firidele de deal şi In desple­liturile de râuri din coltul de Nord Est S'ilU Ingrimidit ml­nistirile, casele domneşti şi boiereşti, sattle, tipuniţele, la fel cum s'au lngtimidit pe. viile Bucovinei, d5nd la iveaU, şi acolo ca şi aci, luginele de dinastii, Basarabi de o parte şi MUlJ;ltini de alta. Orieate ar fi simlnta de plecue pentru nume a B<IS,lr.lbilor, ei, eari ilU putut, a.p cum il ieşit din Bogdan, Bogdania pentru Moldova, cel puţin In gura Tur­cilor, d dea numele lor unei p3rţi de \<Iri, Bilsarabia, chemati astfel, la IncepUl numai de Ruşi, nu poate fi Indoia13 d vin din Oltenia. Pln3 ast!::i Oltenii trec Intre noi ca oamenii

faptei, ascuţiţi la minte, muncitori, mulţumindu-se cu puţin, şi In acelaşi timp filOJi şi dornici sli se .:u In fruntu tre­buril or. A fost un noroc deosebit d Intlii nOlJtri domni au venit cu aceste Insuşiri, trednd Oltul lJi hot.lirlli sli .ajung3 plni la Dunire şi l.a Milrea ceil nure, Mai tlrtiu revoluliile noastre, tot de acolo au pornil, chiar l�lnd de o parte pe ctle mai vechi de secolul trecut, Tudor Vbdimirescu cu pandurii lui şi ridicarea �rii dtla 1f4B, de pe urma Proclamaţiei dela Islaz. PQ4:::ia popular3, sau cu alecsandrini uniti dupi ti­picul ei, a dntat pe Mih;li Vituzul, muele Oltean, eare trecu Oltul dlare, lJi mai ISng3 noi, pe premergitorii Pandu­rilor, pe Haiduci, şi In deosebi pe Iancu Jianu, Inotind ill.lituri de calul lui, in actleaşi ape, urm"rit de potere.

Oltenia n'a r.limas Ind numai pe malul drept al Oltului. Cine a coborit pe valu Topologului sau a filcut cu popuuri şi ;lb;lteN drumul de frumusele dela Curtea de Argq 1.1 R5mnicu V5.Jcu, lJtie el In alltea locuri se gheşte In plini Oltenie. Mai cu sumi Infri�toarele troiţe, altarele de. risplntie, crudle de Untlni, .colorale şi stiruitoare, toat.li Olteni.a aceasta, care po;lte fi asculiti la limb", logid ,i realisti ,i tot alund transcendent", Infiofilti de maNie probleme ,i mistid (nu int1mpl3tor in Evul nostru mediu u a avut Intlile. mln15liri şi ast"zi pe singurul nostru filosof). ne Intlmpin.li tot alJa de vii ca peste ilpl. Poporul de. troile, cu brale uriaşe de lemn mlncat de ploi şi de viscole, multe, nenumin.te, una 11ng" ;Util, pil!'d. s'ar fi adunat aci toate crucile. pc eare s'a sp!nzurat vreodall vreo durere omeneasc1, ţine to'@ritie pe drum d"'lorului şi-i aduce aminte d e şi aci In Oltenia. Oltul clnt3 incet pc jos, pe sub m;lluri, ca in versul de arilml ili lui Grigore Alexandrescu, atund dnd crudatul deb Cotia iese de sub lespedu lui de piatr" şi trece cu un ;UilÎ de alte umbre. pc lun3, Riul Vtchiu a luat şi el putE, nu num;li la ;udtuiru �i brlzdarea plimlntului pe care-I slfibate, dar şi la Inchegarea sufletelor ,i la. istori;l zbuciumilttÎ lor vieţi. Clte un dntec se ridiel de dup.l perduua de s"'cii, de arini şi de plopi rOlaţi lJi, dnd îţi cauţi loc printr'o ruptud a ma­lului ca d te uiţi s.l vezi a e, pe o pluti sdrţlitoare. un plulaş In strnle albe olteneşti, sc.IPilt o clip" de grija drmti, şi-a Indreptilt oasele şi dnl" hliulind un dntec haiducesc. Olteniil eroid n';I murit Ind, E;a-i .ascund pc buşteoii ilCeştiil prinşi În scoabe vremelnice şi dllitoreşte dnt"nd pe spatele apei, care a zimislît-o şi a pAstrat-o, dtre. Dun3re, ispita de demult a str"moşilor,

Aceasta e valu Oltului, cel pUlin In dteva Infilişlri ale ei. Mai r"mlne o nle ;1 01lului turistid şi miii dm.ln altele, Eu am vorbit despre a mea. Vor veni alţii s3 vorbeascl despre ale lor.

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURII (N. Iorga, G. Brătianu, Dragoş Protopopescu,

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Briileanu, D. 1. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştea. nescu-Goangli, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-SlSeşti, V. Vâlcovici, Paul Negulescu. V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, . 1. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, I. Simionescu, Ion Mann Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

Miiller, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I L V A N I A B A N A T U L, C R IŞ A N A, M A R A M U R EŞ U L

1918-1928

O monografie putemid a p!i.mânturilor româneşti alipite ţUii prin hot3rîrea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul implinirii a zece ani dela acest fapt. Scris3 de cei mai buni cunosdtori ai problemelor şi îmbd\işând toate domeniile, istoric. cosmologic, economic, etnografic şi social. admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini :in trei mari volume, cu nenuwrate

planşe în afad de text, diagrame, hlrţi, ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei volume 2000 lei (la administraţia .Boabelor de Grâu.)

Vor ap3rea În curând în editura Boabe de Grâu şi :in conlucrare cu P. E. N. clubul român :

SĂLIŞTENCELE, Povestire de Coloman Milazath din ungureşte de A. Todor, cu desene de Demian.

Din cuprinsul numerelor viitO<1re :Blblioteca Brullenthal; Batthyan,atum din Alba Iulia; eo.

legiul Bethlen din Aiud; $coala de arhitectur� din Bucure,ti ; Conservatorul din Bucur-qti; Şcoala de arte frumoase din Bucurqti; Şcoala Centrali de fete din Bucure,ti; Colectia de artl dr. 1. Cantacuzino; Fabrica de hirtie Buşteni; Aşedmintele muncitoreşti; Societatea Scriitorilor Ro­mini (S. S. R.); Societatea femeilor ortodoxe; Cercctă:jia; S. K. V. Societatea carpaUnl ardeleani); Liga NavaU; Muzeul de arti bi5ericeasc1; Muzeul Tlrii din CernluPi Arbivele Statului dUi Chişinlu; Muzeul săcuiesc din SUntu Gbeorgbe; MU%eul Geologic; Coloana Traianl; Sarmutgetuza; Adam Klissi; Castelul Mog�O<1ia; Castelul Kemeny de pc Murq; Conacul Cioclnqtij Cetlţile ţ1rAnqti 5bqu; Mitlopolia din Bucure,ti; Catedrala mClropo­

litanl din Sibiu; Palatul melropolilan din CermuţÎj Biserica romlneascl din Sofia; Turnu­Severin; Delta; Valea Prahoveij Dunlirea nO<1strli; Piatra Craiuluij Mangalia; UD sat din

Basarabia (Cornova) ; Un sat din Dobrogea (Ezibei)j Copacul romlncsc.

www.dacoromanica.ro

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI B O A B E D E G R Â U

Revist3 ilustrată lunară de cultud REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada �ntral Berthelot Nr. 28

ADMINISTRAŢIA: IMPRIMERIA NATIONALĂ BUCUREŞTI V. - Clilea Şerban Vodl Nr. 133-135

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 25 LEI

NOPŢ( LA HANUL DIN ANTIMOVO cronid-roman de Iordan [OVCOIJ, din bul�reşte de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

202 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTIHIEI SANDRIS, de GR. XENOPQULOS,

din gn:ce�te de ANTON MISTACHIDE, cu desrne de r. TEO-

DORESCU-SION, 230 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

R U V A

î N T R E D O U A L U M I DOUA ROMANE MACEDONBNE DE MARCU BEZA.

CU REPRODUCERI DUPĂ CALATORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, mi PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALA c u UN CUVÂNT INAINTE DE D . GUSTI, lill PAGINI, aa LEI

ALEXAND R U " CE L " B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAITBSCU, 20 LEI

PREŢUL LEI 25 M O N I T O R U L O F I C I A L

Ş I IMPRIMBRIILE STATULUI

IMPRIMBIUA N /r. 'f I O N /r. L A

B U C U R B Ş T I

www.dacoromanica.ro