BOABE "DE GRÂU ANUL V

' . .

"

REVISTA DE CULTURA N-ru1 9

�,

lA ' r'/

A

t "

',. ,

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

BUCOVINA IN PICTURĂ (cu '9 figuri)' de CORNELIU GHEORGHIAN

NOU! URME ROMÂNEŞTI LA MĂNĂ-STIREA SINAI ŞI LA IERUSALIM (cu 3' f!guri). . de MARCU BEZA

SĂNGE STRICAT- (II) (cu 4 fiiUri de Bon"s Caragca)

. de BORISAV STANCOVICI din sirbeşte de EIUla Eftimiu

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii. Memorii regeşti; In câmpul obiectivului; Vatra Bucureştilor.

(Cu 4 figuri).

Planşă colorată: Fagină din Evanghelia lui Ştefan Rareş.

Redactor: EMANOIL BUCUrA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an :aBa lei

REDACTIA:

D I R E C Ţ I A E D UCAŢIEI

P LO P O R U L U I

B U C U R E $T I, I I

SIt. General BenhelOI, 2B

EDIT URA:

MONITORUL OFICIAL S I

I M P R I M. S T AT U L U I

ADMINISTRATIA:

IMPRIMERIANATIONALÂ

B U C U R E ŞTI, V

www.dacoromanica.ro

Mi/roJ1(Jli/ul Sill/u/fu pro/te/or al culturii li ar/Ii biltricqli

(Frtsd In portiwl corpului 51;ing din Palalul Milrt:lpolilan dela C�mluli. Dela dreapl1 spre SI!nga: pielorii Bucevschi 11 Maximovici, aUlorul frescti, sculplorul r. Pâşln, Mitropolilul cu pictorul vitne: Iobsl'), compo:ilorul bidor Vorobchievici

cu doi slUd�ll\i în teologie şi direclorul tipograriei I Mitropolilul Silvestru 0, Dimilrie Bucnschi)

B U C O V I N A ÎN P I C T U R Ă • Nu este ram de activitate artistică şi intelec­

tuală • - ne spune d-I r. Nistor Într'un cuvânt festiv�) - « care să nu fi avut reprezentanţii ei de marcă şi În mica, dar aşa de frumos inzestrata Bucovină.

Vieaţa politică şi culturală şi-a găsit exponenţii în Doxachi Hurmuzachi şi distinşii săi fii. Biserica a avut un mare purtător de grijă în figura impună­toare a Mitropolitului Silvestru. Cercetările isto­rice au fost reluate �i duse mai departe de Eu­doxie Hurmuzachi ŞI Dimitrie Onciul �). Vieaţa literară a găsit vrednici reprezentanţi in entu­siasmul poetic al lui Perrino şi George Popovici, in folcloristul Sim. Florea Marian, în neobositul preot cărturar Constantin Morariu. Pictura a găsit reprezentanţi apreciaţi in Epam. Bucevschi, zugravul catedralei ortodoxe din Zagreb . . . iar arta muzicală la rândul ei, şi-a atins culmea per-

') Venil la Cemluli ptnlru a reslaura pictura Catedralti dupl moartea pici. Bucevschi.

') ROSIi! la Fundaţia Dalles in ziua de 24 Iunie 1933 la semicentenarul morţii lui Ciprian Porumbescu (ve:i oJunimea Iilerarl. din 1933, pag. 150 şi urm.).

') lar noi mai putem adluga şi numele r. NÎ5I0r.

fecţiunii În geniile creatoare ale lui Ciprian Po­rumbescu, Tudor Flondor şi Eusebie Mandi­cevschi.

Nume ca Hurmuzachi, Silvestru, Petrino, Ma­rian, Bucevschi, Porumbescu, Flondor, Mandi­cevschi ş. a. au intrat În condica neamului, iar operele lor au trecut de mult În patrimoniul comun al artei şi ştiinţei româneşti •.

In cele ce urmează mi-am propus a prezenta cetitorilor noştri una din aceste mari figuri ale trecutului nostru bucovinean : pictorul Epami­nonda Bucevschi, care cu toate c'a fost elev apreciat al marelui pictor german Anselm Feuer­bach, că a creat opere de valoare neperitoare �i cu toate meritele ce şi le-a câştigat şi În Româma de ieri, a rămas aici aproape necunoscut.

In afară de Academia Română, care păstrează câteva facsimile şi copii făcute de Bucevschi În legătură cu portretul lui Ştefan cel Mare, niciun muzeu, nici muzeul Simu, nici muzeul Kalin­deru, nici muzeul Toma Stelian şi nici măcar Pinacoteca Statului din Ateneu nu posedă vreun tablou de Bucevschi, şi nici o revistă de artă sau cultură nu-i aminteşte numele.

www.dacoromanica.ro

, .. BOABE DE GRAU

N'a figurat nici măcar la expoziţia retrospe�tivă dela Ateneu din Decemvrie 19271).

Il întâlneşti doară în Enciclopedia Jui Diaco­novici sau în Dicţionarul enciclopedic al lui Candrea-Adamescu, unde În 3 rânduri ni se dau câteva note bio�rafice.

E cunoscut ŞI apreciat numai in patria sa mai restrânsă, în Bucovina, unde se mai găseşte încă o parte a operelor sale.

T;t�l pi(/orului Ep. Buc::evschi, de un pictor nceUll(lS(ut

Admiratorii săi bucovineni au aranjat la Cer­năuţi două expoziţii Bucevschi : una dela 7 Noem­vrie până la 1 Decemvrie 1920 şi alta dela 10 Mai până la 1 Iunie 1925. . La prima expoziţie au putut fi admirate 108, Iar la a doua 47 din tablourile sale.

') Scuu pe cue o Întâlnesc in ;lbumul ;ccsteÎ expoziţii,

d apelurile n'ar fi obtinut dcstul� solicitudine din partea posesorilor de lucruri utistite, nu prea incape. Chiar dacă astfel de apeluri u fi fost cunoscute posesorilor de piese Bucev5chi, se ceru cam prea mult să-şi trimitli tablourile pe cheltuiab lor la BucurqtÎ unor persoane pe CarÎ nici nu le cun(',tuu.

La împlinirea a 40 de ani dela moartea lui, revista Făt-Frumos, a profesorului universitar Leca Morariu din Cernăuţi, a publicat un număr co­memorativ, reproducând şi unele din operele lui Bucevschi, iar Municipiul din Cernăuţi i-a dat unei străzi din centru numele lui.

Asupra vieţii şi operelor lui au scris bucovinenii: teologul Tit Popescull), profesorul Eusebie Soro­cean 2) şi profesorul universitar dr. Orest Luţia 3).

Tit Popescul, la moartea lui Bucevschi, student în teologie, mai târziu paroh la I1işeşti, va fi primit informaţii dela însuşi Mitropolitul Silvestru, prie­ten devotat al decedatului pictor şi În măsură a cunoaşte multe detalii din vieaţa acestuia.

Dr. Orest Luţia, profesor universitar pentru istoria artelor la Universitatea din Cernăuţi, era poate cel mai chemat a ne da o biografie completă a marelui nostru artist. Decedând însă prea tim­puriu, nu ne-a dat decât o conferinţă, cu apre­cieri juste asupra operelor sale.

Primind o parte din corespondenţa lui Bucev­schi şi câteva acte oficiale, ce s'au păstrat dela el, dela prietenul meu dr. Emilian Prodanciuc, Pre­şedinte de Tribunal, şi cunoscând unele detalii din vieaţa lui Bucevschi, din experienţă, m'am hotărît a le da in vileag peritru a contribui cu câteva pietricele la tabloul mozaic al vietii şi operei acestui artist, care mi-a fost rudă de aproape, tablou ce va trebui să fie desăvâr,;it de un cunoscător al picturii şi maestru al sCfisului.

Fie ca expunerile mele să mai aibă şi darul de a trezi interesul întregii Românii pentru acest fiu al ei, de care poate fi mândră.

A. Origina. După tradiţia familiară Bucev­schenii sunt originari din Galiţia. Pe vremuri, incă in timpul stăpânirii moldoveneşti, să fi venit 3 fraţi în părţile noastre (Bucovina), a�ezându-se unul din ei la Jadova (judeţul StorojlOeţ), altul la Pătrăuţi pe Suceava (judeţul Suceava) şi al treilea la Ilişeşti (judeţul Suceava). De fapt pur­tători ai numelui Bucevschi se găsesc până astăzi în aceste 3 comune.

tncă dela anexarea Bucovinei, mai precis dela desfiinţarea mânăstirii din TIişeşti, preOţii acestei comune aparţineau familiei Bucevschi. Pe paro­hul Ioan Bucevschi, căsătorit cu Aritina (născută ?), îl aflăm în anul 1786 păstorind la Ilişeşti I22

') Articolul Epaminonda Bueevsehi (1843-ISg1) !n t Că­lindarul' pe anu! 1892, redactal şi editat de Societatea teolo­

gilor din Cernăuţi. AC3demia Ortodod t, pag. 10::;-109. ') Broşura PictOful academic Epaminonda BUCllIschi, repro­

ducere din • Glasul ButQvineÎ _, Cern3up 1920, 20 p;gini. Această broşură conJine pe Iăngă alte det;lii aproape Intregul

;rticol de!a nOla 1. a) Contriblliri la vitara li aClillitalta pictoruilli E. A. BIl�

CllIschi, conferinţă Jinută cu ocnia serblrii comemorative In 7 Noemvrie 19:.10, publiC3tă În ziarul • Glasul Bucovinei'

19:1:0, Nr. ::;64-::;66.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ 5'5

familii cu IIgo suflete până la 2 Octomvrie 1817, când moare 1). Lui Ioan Bucevschi i·a urmat in parohie fiul său Gheorghe, născut după conscripţia parohială din Ilişeşti la r782. Alt fiu al lui Ioan Bucevschi, cu numele Iordachi, e deaşi�dere preot mirean 2), alţi 3 fii devin că· lugăn: Gherontie la Mânăstirea Dragomirna, Ni· fon şi !sOlie la Mânăstirea Slatina. Referitor la Gheorghe Bucevschi ni s'au păstrat mai multe documente, interesante şi pentru trecutul Buco­vinei. Astfel, printr'un certificat dat de şcoala cesaro·crăiască a oraşului Suceava, din 25 Iulie 1798, iscălit de � Oberlehrer .-ul Leopold Balinth şi de faimosul Mich. Theil3) « 2-ter Lehrer t, se adevereşte ., spre recomandarea sa cea mai bună că Gheorghe Bucevschi În vârstă de 20 ani, de religie greco-neunită, născut la Milocul Dragomirnei 4), a luat parte la cursurile celor 3 clase germane câte un an cu sârguinţă şi după dovezile aduse la ultimul examen din clasa III·a a învăţat obiec­tele predate, şi anume: catechismul greco-neunit, bine; morala creştinească, bine; traducerea manua­lelor, mijlociu; caligrafia şi ortografia precum şi scrisul după dictat, bine; gramatica germană şi matematica, bine; psaltirea şi ceaslovul şi cân­tecele bisericeşti deplin bine şi a manifestat in purtarea sa moravuri Iăudabile t.

Gheorghe Bucevschi se căsătoreşte cu Maranda Bândas, născută la 1786. După un decret G), dat în

�:��deln�:Fais���i;� ��r�t�: î:c�t���:uom�:�

litere iniţiale in colori şi iscălit de Episcopul de atunci Daniil Vlahovici '), Gheorghe Bucevschi a fost hirotonisit de acest episcop (1 intâiu ceteţ, ipodiacon, diacon şi la 27 Iulie 1802 preot desă­vârşit t şi e orânduit « după cererea cucernicului paroh (al) locului Ioan Bucevschi ca • vicarius. la a treia parte de poporeni şi de venituri parohialni­ceşti la liişeşti şi ca păstor (al) sufletelor locuito· rilor din subnumeralnicul sat Braşca pe cele 12 fălci de pământ şi cu toate obişnuite(le) venituri preoţeşti după taxă ..

.

'l După normaliil� Diecetei ar!. rom. a Bucovinei, com­puse de consilierul consistorial Miron Cllinucu (1777-1886).

") N;lscut la 1793, dslliorii cu Paraschiva Bendevsc:hi, devtnit;l mai tirziu, dupll mo.lrtu SOlului ei soţia inv;lllltorului Turcan din Fundul Moldovei, intemeietorul familiei cu ace­laşi nume. Pr. Iordachi Bucevschi e scriitorul unui catehism cu intrebări şi r.5.spunsuri. Manuscrisul din 1813 e In pose­siunea mea.

") Cart pedepsea elevii pentrud vorbuu rom5neşte, pu­n5ndu-le în spate o t�blll de lemn cu desemnul unui mllgar.

') Po.lte c.5. p.5.rintele du Io.ln va fi fost la naşttua fiului du Gheorghe, preot la Mitocul-Dragomirnei, sau soţia sa Aritina va fi fost originar.5. din acel sat.

') Ce se glseşte In m5inile d-lui Dimitrie Bucevschi, direc­torul Tipografiei I Mitropolitul Silvestru I din Cerululi.

Il De originll drb. Episcop al Bucovinei dela 1789-1822.

Printr'un « consistoricesc Decret t, ieşit din • Cănţelăria episcopescului Consistoriu al K. K. Bucovinii. cu data Cernăuţi 19 Iulie 1818 1) şi iscălit de acelaşi episcop, preotul Gheorghe Bu­cevschi, -« cu privire la buna cuviinţa, vrednicia, cinstita purtare şi râvnitoarea silinţă Întru Împli­nirea datoriilor şi slujbelor, care in vreme de 15 ani ca vicarius la biserica hramului Adormirii Născătoarei de Dumnezeu din satul I1işeşti cu faptele sale după pildă a arătat, -e orânduit şi după a sa cerere e aşezat paroh al numitei biserici şi satului I1işeşti •.

In acest decret se arată şi veniturile, de care avea să se bucure În noua sa funcţie ca paroh: • Orânduita mijlocire a finerii traiului Cucerni­ciei Sale după Rangul preoţesc spre Evlavie şi Cinste Cinului şi a legii să aibă Cucernicia Sa

fI' ' :1'. �,. , . , . . ' :- - �:;;� �.. . '\. � .,,; (" . l -.,p.: ' ''41\:.'. e ',

' j ,

,< ! fi!: 'Iţ 1./.

Mama pictorului Ep. Buctvschi, de un pictor necunOlCUI

ară vreo micşorare şi fără pricinuita schimbare ori sub ce nume, scopos sau chipuri de privatnice învoiri ar fi drept după înaltul Plan a(1) Regulii

1) In posesiunea aceluialji domn, Dimitrie Bucevschi.

www.dacoromanica.ro

s·, B OABE DE G RÂU

Clirosului adecă: o sesie de pământ roditor de 44 iochuri adetiul (adiutul?) 1) preoţesc pe an şi venitul de pe Epitrahil după stări şi nici mai mult, nici mai puţin, ci drept după hotărÎta şi aşezata taxă, aşişdere acele câte 2 zile de lucru dela cei ce au, cu trăsuri, şi dela cei ce nu au trli.suri, cu mânile pe deplin să aibă Cucernicia Sa dela fieştecare poporean al său spre folositoare ajutorinţă •.

Ep. BuctV3Chi stud. teolog (1863-1867)

Iar în ce priveşte indatoririle ce-i incumbă noului paroh, decretul dispune: • Mai departe este Cucernicia sa indatorit a inplini slujba chemării sale aceştia cu râvnitoare silinţă în toată vreme(a) fără Împedecare, neadormită privighere şi purtare de grijă pentru paza sufletelor credincioşilor săi

Semn�tura pictorului Buctvschi (într'o scrisoare Ur3 dat3)

poporeni şi pentru buna povăţui re (a) lor în nă­ravurile cele cinstite, în toate faptele creştineşti, in vieata cea fără prihană, pomenire şi în credinţă şi credincioasă supunere către A. S. Întru tot prea inalta Împărătească Mărire. şi către toate stăpâni riie pazei (păcii ?), dragostei şi iubirii unul altuia şi in toată viefuirea cea cinstită şi plăcută Întru tot puterniculUI Dumnezeu.

Şi Întru toate are să se ţie Cucernicia Sa de predaniile şi aşezările sfinţilor Apostoli şi a pur­tătorilor de Dumnezeu părinţi, care nouă celor

') Poatt dela latinescul adjutum = ajutor.

fiitori Întru pravoslavnica credinţă (ni) au dat precum a Învăţa, aşa şi Însuşi a face, ca să fie pildă de tot lucrul bun •.

Acest Gheorghe Bucevschi păstoreşte liişeştii până la 12 August 1846, data morţii sale Il.

După un certificat de botez - scris în limba oficială de atuncea, cea germană - cu data IIi­şeşti 1 Iulie 1842, iscălit de acest t Georg Buc­zewsky t, fiul său şi al soţiei sale Maranda, năs­cută Bândas, cu numele Dimitrie, s'a născut la 9 Martie 1811 in casa cu Nr. 105 şi a fost botezat de bunicul său, parohul « Ioan Buczewsky •.

Acest Dimitrie Bucevschi, născut la 1817, avea să devină tatăl pictorului Epaminonda Bucevschi.

Nu numai preotul Ioan Bucevschi şi Gheorghe Bucevschi, dar şi fiul acestuia Dimitrie, a fost paroh la liişeşti.

fntr'o cerere, redactată asemenea în limba ger­mană şi adresată Consistorului din Cernăuţi, pro­babil la 1868, parohul Dimitrie Bucevschi solici­tând parohia Mahala, arată că a fost sfinţit preot la 1842, a fost numit mai întâi preot de ajutor la Tereblecea cu Berlinţi şi Stârcea şi apoi paroh la Ciocăneşti. Din lipsă de preoţi a trebuit să păstorească şi parohia Dorna-Cândrenilor • deren Seelsorge mit grossen Schwierigkeiten und mit vielem Kostenaufwande verbunden war. �}. -

Pentru a administra mai lesne aceste 2 parohii atât de îndepărtate una de alta, se va fi 3tezat la Iacobeni, care aparţinea poate parohiei ClOcă­neşti şi astfel copilul său cel mai mare: • Epami­nonda. s'a născut În această localitate.

Tot din această cerere rezultă că în anul 1848 Dimitrie Bucevschi s'a mutat ca paroh la Ilişeşti. Despre activitatea sa în această comună ne spune următoarele:

') ,K. K. Bukowinaer St�dt- und Landrecht *"ul din Cer­n3uţi lransmile succesiunea dup"- decedatul Gheorghe Bu­cevschi cu Nr. :.6:8 şi 3.4:11 din 19 Iunie 1850, urm"-torilor descendenţi: 1) Emanuil (Mandachi); 2) Iuliana c3s3torit3 Gavril Dan din P3rte,ti-de-Sus; 3) Elisabeta, c1s310ri1ă cu preotul Nicolai na.şciuc-Dr3goeşti; 4) Copiilor Alexandrei (sau Ruxandeif) c3dtoril3 Teodor Da.şchevici din Vama: (E rmol�i, Iuliana, Eugenia, Eufrosina, Eusebia şi Chlistina); 5) Dimitrie; 6) Panoria, c3dtorit3 Ioan GOra!J din Siret; 7) Nicolai; 8) Zenobia, c1s3torit3 G. Popescul din Horod­nicul-de·Jos; 9) Ioan ( d asc3lul din I1�e.Jti); 10) Eugenia, c3s3-torit3 cu preotul Nicolai Bacinschi, care a urmat ca paroh la I1�e.Jti �i II) Smaranda, c3s�torit3 Vladimir Popovici (1') din Vama (1') decedat3 la C!ndreni (1').

Oda aceşti copii descind familiile: Bucevschi-Ilişeşti, BUndu-Bosanci, Sârghi-m,eşli, Vdehorschi-Berchi,eşti, So­rocean-R3d3uli, Gheorghian-Com3nqti, B3rg"-uan-Bosanci, Goraş-Putna, Reuţ-Fr313uli, Bacinschi-I1i,eşli, Gorcea-Co­stişa, Ma1cinschi-Moldovila, Cosmiuc--Şipeniţ, Şandru-Ili­şeşli, Dan-Cârlibaba şi altde.

') A c3rei p'-storire a fost impreunat3 cu mari grtut3ţi şi multe cheltueli.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA I N PICTURĂ "7

«Ca preot, având menirea de a promova din toate puterile binele obştesc, m'am silit şi am căutat anume oca:z:ie de a-mi împlini con;tiin­cios această datorie a mea. Fără înconjur pot să răspund înaintea conştiinţei mele, că dela ve­nirea mea la Ilişeşti ca paroh m'am folosit de orice ocazie de-a convinge pe săteni de nece­sitatea (Înfiin�ării) unei şcoli în sat. In sfârşi� am i:z:butit a-I hotărî pe săteni la acest lucru ŞI pentru a le înlesni chestiunea şcolii am pus sa­tului la dispoziţie fără plată timp de 2 ani casa mea cu Nr. 329 pentru a instala şcoala. Dovedesc aceasta cu recunoştinţa Înaltei administraţii a Bucovinei, anexată sub lit. j).

şti!u;t m�:i

c�e���1a

li?j:t���ă c��

� mai prin străduinţa mea, nu numai că am supraveghiat-o, dar că m'am si silit să devină o şcoală model. Această grijă a mea a fost răsplă­tită de către lăudabila diregătorie ju­deţeană printr'o recunoştinţă pe care binevoiţi a o vedea din adresa ane­xată la litera k) •.

Preotul Dimitrie Bucevschi n'a fost Însă numai un părinte adevărat al turmei ce i-a fost încredinţată, dar şi un exponent intelectual de seamă. Interesant În această privinţă e următorul pasa; al acestei cereri:

(1 Capacitatea mea de a aduce o contribu�ie binevenită pentru orga­ni:z:area noastră bisericească, a fost recunoscută de către Înalt venera­bilul ordinariat (episcopie) În adresa (sa) din 10/22 Martie 1864, Nr. 142, către prea venerabilul protopresvi­ter al Sucevei, d-l Gheorghi Gri­gorovici, când a fost vorba de a obţine autonomia bisericească şi a­nume când in această adresă înalt venerabilul ordinariat mă numeşte

Epaminonda, cel mai mare, născut la lacobeni la 19 Februarie/3 Martie 1843, apoi o soră, Vero­nica 1), fratele Dionisie :) şi surorile Eufrosina a), mama mea Olimpia 4), Elena 6) şi Ecaterina ').

Şi tânărul Epaminonda Bucevschi fusese de­stinat de părinţii săi pentru cariera preOţească, dar geniul său ră:z:bate de timpuriu şi Epaminonda se decide pentru artă.

B. Epoca studiilor. I. In Bqcovina şi Ardea/. Studiile primare Bucevschi şi le-a făcut la Su­

ceava. Nu le va fi inceput la Şcoala primară din Ilişeşti, creeată, după cum am văzut, de părintele

��u;8:;,

a�â�d ��

oaa�n��cb

t�u�e���i

i�:�

i��

t;6 ��

ii�

pe nume, ordonând numitului Domn Ep. Bucevschi la 1880 (xilografie ap3rut3 In revista "Familia" 1880, Nr.8) protopresviter de a mă Învita să iau parte la această lucrare. Am acceptat această invitaţiune a prea venerabilului Domn protopres­viter inaintând Înalt venerabilului ordinariat o proprie a mea lucrare asupra autonomiei bise­riceşti •. Il.

Acest atât de vrednic preot Dimitrie Bucevschi, a cărui amintire se păstrează incă şi astăzi in Ilişeşti sub numirea de «Preotul Dumitrache t, şi SOţia sa Alexandra, născută Săvescul (nu Pa­raschiva, cum greşit arată profesorul Eusebiu So­roceanu) născută la 1824, au avut următorii copii:

') Probabil răspunsurile la cele t 7 întrebări cardinale_, date la 9/21 Ianuarie 1864 de episcopul Hacman, pentru

') N1scud. Ia 20 August 1847, ddtoril1 cu preotul Gheor­ghe Sorocean t 6 OClomvrie 1932 (Ia RldJuli).

") Nhcul la II Septemvrie 1849 t 23 Decemvrie 1908 (Ia ComJneşti).

") N1scutJ la 20 Iulie 18:$1, eldtorit1 cu preotul Dionisie Grigorovici Inel in viealJ la RJdhli la nepoata ei, SOlia ava-catului Erast NJstase.

t) NăscutJ la 28 Aprilie 1853, ddtoritJ cu preotul Gheorghe Gheorghian tI7 Noemvrie st. v. 1877 (la TLiJUli).

") NJscutJ 13 1/13 Mai 1855, t 22 Martie 1919 (Ia Ca­mJneşti).

') NJscutJ 13 13/25 Ianuarie 1859, cldtoritJ cu preotul Roman B1rgJuan, inel in vieali! la fiica ei, SOlia protopopului

organizarta administrativl a bisericii ortodoxe din Bucovina. Eug. Jancovschi, din Cosmin.

www.dacoromanica.ro

,,' BOABE DE GRÂU

T altorul său pentru pictură se manifesta încă În frageda copilărie. Profesorul Eusebie Soro­ceanu 1) ne informează in această privinţă: (1 De copil mic desemna cu cred. şi sineală albastd,

:i��:�i �� C;l�:::ti��a o�;/� ��;��U�rr�:��i��!�

din sâmburi de zarzări cercei şi din hârtie colo­rată costume pentru irozii colindători. Ca elev În clasele inferioare ale liceului arăta o aplecare vie pentru desemn • 1).

Epaminonda Bucevschi va fi făcut in anul şcolar 1860-1861 clasa VI-a la Beiuş, in anul şcolar 1861-1862 clasa VII-a şi în 1862-1863 clasa VIII-a la liceul din Blaj.

• Şcoala dela Roma-Mică a neamului nostru.­cum ii spune Eminescu copilul Blajului - a avut o puternid influenţă asupra sufletului fraged al lui Epaminonda Bucevschi.

Dr. Orest Luţia înregistrează cu privire la im­portanţa acestei şcoli asupra desvo1tării tânărului

Bacanal de Bucevschi

Liceul l-a început la Cernăuţi. Dar in (Oamna lui 1860 Epaminonda părăseşte

Bucovina din cauza urgiei profesorilor germani, pentru a continua, ca mulţi alţi bucovineni in vremea aceea, liceul În Ardeal 2).

') Eusebie Sorocun va fi relinut ace�tl informalie dela maml-sa, Veronica Sorocun, 50r.l pictorului, care se bucur.l

p-"n.lila b.litr-"nele de o memorie extraordinari. ") Sora pictorului, Veronica Sorocean, Imi povestea cu mult

haz cum frattle ei Epaminonda �i tân.lirul Mihai Ciupercovici,

fiul parohului V�ile Ciupercovici din PlrtEttii-de-Jos, au fost trimişi cu unchiul Mandachi Bucevschi (un om Inalt d.t un munte) In Ardeal, pentru a fi inscri�i In vreun liceu, Dup3 dtliva hoin3real� ardelună, d;l.nşii s'au intors la Ili-

Epaminonda Bucevschi : c Blajul acesta - a fost in calea lui Bucevschi, ca şi în calea multora din generaţiile mai vechi dela noi, fântâna răcoritoare cu teiul scăldat in miresme, unde era de poposit şi bine de-a prinde puteri noui pentru drumul ce şerpuia Înainte spre orizonturi necunoscute. Da, in acest Blaj, în acest leagăn al renaşterii române, unde s'au perindat Într'o strălucită activitate marii apostoli ai românismului: Samuil Micu-Clain, Gh. Şincai, Petru Maior, Timotei Cipariu şi Gh. Bariţiu, În acest Blaj din care a pornit A. Pumnul

",�ti Un de nicio ispravă, Preotul Dimitrie Bucevschi, tatăl

lui Epaminonda, grouv de Inluriat, i-a trimis imediat Inapoi �i atunci unchiul Mandachi i-o fi dus la Beiu�.

www.dacoromanica.ro

CO RNELIU GHEORGHIAN: BUCO VINA IN PICTU RA 5"

pentru a veni la noi şi în care A. Mureşianu şi·a terminat pe vremuri studiile liceale şi teologice, în acest Blaj, 7:ic, a studiat şi Bucevschi in feri· cita etate de 19 şi 20 ani, când firea omului este impresionabilă ca ceara caldă, când inima şi su· fletul său se pierd in idealuri şi se identifică cu dânsele. Influenţa Blajului asupra lui Bucevschi nu se manifestă imediat, ci ea îi pătrunde mai întâi sufletul şi·i formenă mentalitatea pentru restul vieţii . . . Un desemn În cretă neagră şi aibă (cu factură dintr'o vreme mai târ7:ie, iar ca idee şi prpiect numaidecât un ecou al anilor blăjeni) repre7:intă o ilustrare a imnului Deşteaptă·te Ro· mâne. Geniul românesc înfăţişat prin un înger, înaripat, trezeşte pe Românul, caracterizat prin figura unui ţăran, ce se ridică din somnul cel de moarte. Indărătul Românului, se vede un balaur svârcolindu·se sub figura scăpărătoare a geniului.

Pe lângă acest desemn vedem lucrată cu aceeaşi factură, în acelaşi material, o altă compo:!iţie, tot din domeniul naţional. E ilustrarea baladei Dochia de D. Bolintineanu 1).

Aceleaşi urme ale influenţei şcoalei dela Blaj le găsim şi în carnetul lui Bucevschi cu desemne din Bucovina, purtând data • August până Ia· nuarie 1870', care se găseşte În posesiunea mea. Pe lângă diferite tipuri de ţărani şi vederi din Bucovina acest carnet mai conţine şi schiţe pentru poezii de Bolintineanu.

Crescut în familiara atmosferă moldovenească din Ili�eşti, elev al lui Aron Pumnul la Cernăuţi şi sorbmd apoi din izvorul răcori tor al naţionalis· mului dela şcoala din Blaj, nu e de mirare că

��it�:I�i'Vfent:a

�t�; ��;�i�Ea :,i:aJ�c:f:�agecf

l��

să.şi iubească cu duioşie ţara, să fie pătruns de cele mai calde sentimente naţionale, care s'au şi manifestat in atâtea creaţii ale sale. Dovadă pen­tru aceasta şi multiplele legături de prietenie În­treţinute de dânsul cu atâţia distinşi Români din epoca sa.

In toamna anului 1863 intră în seminarul cle­rical din Cernăuţi şi-şi termină studiile teologice În 1867.

t In tot timpul petrecut ca teolog _ - ne lă­mureşte O. Luţia - 11 Bucevschi a fost nu numai stăruitor ca student şi zelos ca teolog, ci totodată un entusiasmat adept al artei ce o iubea tot mai mult. Şi se pare că chiar in timpul studiilor sale, arta picturii crescu tot mai mult, dorul de·a se perfeCţiona, invăluindu·1 tot mai tare in mrejele sale ademenitoare, din care nu mai putea scăpa fără a-şi sdruncina rostul vieţii sale ».

In adevăr, Eusebie Soroceanu ne relatează că în anul 1865, pe când Bucevschi era în anul al

1) Ambele deumnuri sunt proprietatea d-Iui director de linu Emilian Goraş din Cern3uţi.

II-lea al studiilor teologice şi Învăţa istoria bise­ricească, a zugrăvit o icoană, care închipueşte pe Apostolul Petru stând cu cheile în mână lângă uşa raiului. Se apropie Papa dela Roma şi, cerând intrare În rai, se adresează Sfântului Petru cu cu· vintele: .Ce ţii in mână cheile, Petreh. Iar Sfân­tul Petru cu privirea cam aspră, îi răspunde: � In rai voiu să slobod răsăriteana ceată, iar celă· lalt nărod, ce în lanţurile Papei este strâns aşa uşor, eu n'am cu dânşii treabă, ei au chelarul lor. 1).

Bacanla de Bucevschi

In posesiunea mea se mai găseşte un tablou reprezentând Invierea (cu semnătura lui Bucevschi) şi cu datarea 1867. . . . .

Tot în 1867, probabil după termlOarea studll10r teologice, zugrăveşte pe bolta Sfântului altar al bisericii din Ilişeşti, pe cei 4 evanghelişti, îngeri şi decoraţia, pictură scoasă de sub var În 1925 2).

In Martie 1868 Comitetul Societăţii pentru cultura şi literatura română din Bucovina (preşe-

') Vezi Sorocean, pag. 8. Acest tablou se gbea fn pose· siunea plrintdui Epifanie Bacinschi din Horodnicul-de-Sus, vlr şi coleg seminarial al pictorului B.

") ComuniC.lIrea d-Iui protopop AI. Baciu din Ilifeşti.

www.dacoromanica.ro

"�O BOA B E DE GRÂU

dinte fiind Gh. Hurmuzachi, iar secretar Popes­eul) ii exprimă. lui Bucevschi t teolog absolvat, etc., etc., în Ilişeşti., pentru portretul Mitropoli­tului Doso/tei, lucrat după originalul aflător in Biserica Sfântului Gheorghe din Suceava, mu!\u­mită şi recunoştin\3 cea mai călduroasă. 1).

D;ante In exil de Bucevschi

Se pune Întrebarea cum şi dela cine va fi de­prins Bucevschi pictura încă pe acea vreme?

Presupun că încă În timpul studiilor teologice va fi făcut cunoştin�a pictorului vitne:?: (Carol?) Arend (nu Arndt cum îl scriu unii), care În anii 1863 şi 1864 zugdvea iconostasul Catedralei din Cernăuţi, târno�ită la 4/16 Iulie 1864.

Dela Arend, care mai târziu i-a devenit un sincer şi devotat prieten, Bucevschi va fi câştigat primele cunoştinţe in ale picturii. Arend a rămas şi după terminarea Catedralei la Cernăuţi, unde îl intâlnim încă în anul 1874, lucrând la portrete şi la iconostasele bisericilor din Bucovina şi între­ţinând o vie corespondenţă cu elevul său Bu­cevschi, care se găsea la Viena.

Trebue deci rectificatll afirmaţia profesorului O. Luţia, d Bucevschi avu la Viena ca profesor pe Arend. Dar profesorul Luţia ne mai spune: t: In­teresante sunt studiile lui Bucevschi din această epod, anterioară şcolirii sale sistematice la Aca-

') Vui Sorocun, P�8' 18.

demia din Viena, fie că pictead pe simple car­toane nişte garduri umbrite, cu arbori în soare sau fântâni şi şandramale de pe acasă la Ilişeşti, fie că inceard cu mult cura; şi cu mână entusias­mată a picta după natură portrete de ale rudelor sale, surori, cumnate etc. Din această epocă da­tează şi portretul părintelui său Dimitrie. 1). Bio­grafii Popescu şi Sorocean adaugă: « Cunoscătorii spun cum imita el coloritul intensiv violet şi al­bastru al învăţătorului s1iu şi cum aşeza umbrele după modul lui Arend •.

Tot din timpul studiilor teologice la CerJllluţi datează şi cunoştinţa lui Bucevschi cu Eminescu. Părintele Ilie DlIian�) ne relatează următoarea comunicare ce i-a făcut-o călugărul Domşa in această privinţă: « L-am cunoscut pe Eminescu prin Iunie 1866. Auzind că-i din Bucovina il

:�t�:?��, ����ş:� f��tO;i�� :ian�Y�t��l,�;�n

d:�� despre un Ciupercovici 3), decedat, şi despre un Ep. Bucescu, fost pictor, mort şi el.. Băiatul Eminescu�) spunea că i-a cunoscut. Eminescu intrând abia în toamna anului 1860 in liceul din Cernăuţi, exact când Bucevschi plecase pentru a-şi continua studiile liceale în Ardeal, se vede că Bucevschi nu-I va fi cunoscut pe Eminescu, decât după Întoarcerea dela studiile din Ardeal în cursul studiilor sale teologice la Cernăuţi. Probabil atunci când Eminescu, după plecarea de vacanţele pa­ştelor 1863 acasă, apăruse în primăvara anului 1864 din nou la Cernlluţi pentru a pleca la sfâr­şitul lui Mai 1864 cu trupa Fany Tardini sau in Martie 1865, când Eminescu vine la Cernăuţi la sfârşitul stagiunii a doua a acestei trupe pentru a pleca cu ea, sau când Eminescu vine in toamna anului 1865 la Cernăuţi pentru a se supune unui examen, ca să fie primit elev public, di;părând iarăşi după moartea lui Aron Pumnul ').

Bucevschi termină în anul 1867 teologia la CernăUţi şi pleacă în anul 1868 la Viena pentru a intra în Academia de arte frumoase.

II. La Viena. Tit Popescu şi Eusebie Sorocean ne Înformează: � Dela părin\Î primi permisia să se desvohe în pictură, dela cei ce-I cunoşteau primi îndemn3rile, iar dela consistoriul episcopal o burs3 şi aşa pleca entusiasmat la Academia de arte frumoase din Viena. Cu câtă duioşie istorisea el mai târziu despre timpul acela din anul 1868, când a intrat în Academie. Neavând mai înainte

') In po$uiunea mu. ") In articolul du: Emin6CU la Blaj, aplrut In t Tribun .. .

dio Sibiu Nr. " din 8 Mai 190a plnl la Nr. 83. ") Mih .. il Ciupercovici, de care am amintit mai sus, paroh

b C�l�find�ti, dta:dat In �nul 1889 b Cemluţi. .) Pe atunci in v1rstl de cam 16 ani. ') Mort b 24 Ianuarie 1866. Pintru prietenil lui Bucevski

cu Emine.scu d. "i �rticolul d-Iui Leca Morariu, Epaminonda

Bucevschi, in rev. ,Flt-!rumos 1, An. VI 193/, Nr. 1.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN; BUCOVINA IN PICTURĂ ,,,

studii artistice sistematice, se credea in stare să Înceapă orice lucru. Idealismul lui îl făcu să În­ceapă una din cele mai grele lucrări şi iată că chiar la Începutul carierii artistice suferi o desa­măgire. EI cunoscu îndată lipsurile sale şi se puse la mundi. serioasă, dar instructivă t.

Bucevschi so.si la Academie Într'un timp foarte nepriincios pentru pictură. Prin stilul său strict desemnatoric Furich înăbuşi în pictură momentul curat artistic, rămânând să se strecoare decenii intregi până ce pictura îşi veni iarăşi în fire 1).

Dar dacă maniera lui Furich îi va fi adus lui Bucevschi dela inceput vreo scădere, meritul lui e cu atât mai mare, că a ştiut În urmă să se eman­cipeze de stilul preconizat de Furich.

La Academia de arte frumoase are ca profesori pe Wurzinger şi Carol Blaas.

Trei scrisori, una cu data Munchen 18 Decem­vrie 1870 a colegului său de academie, ]osef Bauer, alta cu data Munchen 19 Decemvrie 1870 şi din 17 Ianuarie 1871 ale colegului său croat Krsu;avi, ambii plecaţi pentru continuarea stu­diilor la Academia din Munchen, ne ilustrează Întru câtva împrejurările dela Academia din Viena. Bauer ii scrie:

• Krsujavi şi eu voiam să-\i trimitem desemne din Şcoala Raab, dar mergea cam greu, Froschl va avea bunătatea de a lua cu sine fotografii după desemne ca să vezi cum se lucrează aici şi să te poţi orienta după ele. Te vei minuna de deose­birea între capetele desemnate la Viena şi cele de aici,..

Iar Krsu;avi e mai drastic! .. Adaug numai pUţine cuvinte de compătimire

�!a sa��na ri'�����-

Ji j

bl�s�:m�t�Sbc:�:

şt:e

decti���

Academie. Să-i ia dracu pe toţi proştii, fie ei aciuiaţi la Minister sau la Academia din Viena. Dar din nenorocire îi sunt şi dracului prea proşti. Aşi injura ca un vechiu caporal când mă gândesc la ghinionul tău. Amice, nu pot să le joci acestor pezevenghi o festă şi să-ţi procuri bani din sursă particulară? 40-50 florini ţi-ar ajunge aici de­plin •.

Ce ghinion va fi avut atunci Bucevschi nu pu­tem şti. Şi Bauer îi scrie În acelaşi sens.

Din aceste scrisori se mai vede cât de iubit era Bucevschi de colegii săi. Intre dânşii se găseau şi unii care au ajuns pictori cu renume, cum sunt: Carol Probst 2), Andreas Gro1l3) şi Carol FrQschI4).

1) Vui articolul profe!!orului Eug. Maximovici; Epami­

lIollda BUctllKhi, In ,Junimea lilerară' Nr. 2 din Februarie '008·

') Născu! la 30 Iunie 18:;4, t ? premia! cu medalia de aur la Fibdelfia 1878 şi Londra 1884. Lucrări mai mari; f Ver­sprechen vor dem Herd' In Galeria din BrUnn, portrdul Arhiduce!!ei Maria Rainer, Galeria Municipiului Viena şi

Cu privire la acest fapt trebue să subliniem că între astfel de eminenţi colegi, Bucevschi primeşte la 25 Iulie 1872 certificatul public al Academiei cesaro-regeŞli de arte frumoase din Viena În care

FaianlJ de Bucevschi

se spune că la împărţirea premiilor din anul 1872 a primit premiul Gundel pentru cele mai bune studii generale 5).

Prin luna Mai 1873, marele pictor Anselm Feuerbach ') e numir profesor la Academia de Bele Arte din Viena pentru pictură istoriografică. Bucevschi e printre primii 15 elevi ai acestui maestru. Feuerbach n'a putut sosi la timp mai

c1măreala din Iăulă (Die Lautenspielerin) In proprietatea fostului fmplra! Wilhelm Il.

') Născu! la 6 Septemvrie 18:;0, t 1912, dis!ins cu premiut f Reichel'la Viena, profesor la şcoala de arte şi meserii (Kuns(­gewerbeschule) din Vitna.

") N5.scu! la 23 August 1848, t 1', distins cu medalia mică de aur la Viena, cu medalia mut: de aur la Antwerpen �i cu medalia mică de aur la MUnchen.

'1 Revisla • Junimea literar�' din 1924, pag. 4911· .) Născut la 12 Seplemvrie 1829 la Speyer, tia 4 lanuuie

1880 la Veneţia. Anselm Feuerbach e unul dinlre cei mai mari piclori ai epocii. El repru;inl� direCJia c1asicismului l:J.r�iu.

www.dacoromanica.ro

'" BOABE DE GRÂU

potrivit şi Bucevschi n'a putut avea un Îndrumător mai bun decât pe acest genial şi nobil artist. Feuerbach îşi avea atelierul În etajul deasupra vechii Academii din Iohannisgasse. De elevii săi era foarte mulfumit. Ei erau silitori şi ţineau la dânsuJ. In originalul amintirilor vieţii sale 1) ne

Faianl:l de Buctvschi

spune următoarele: « Imi explic avântul (şcolii mele) prin faptul că elevii mei au in fine un În­drumător, care chiar dacă nu e atât de tânăr, înţelegea să simtă ca un tânăr şi care le mergea in propriile sale lucrări cu exemplul bun Înainte. E adevărat că nu exista nici urmă de profesor, dar ceea ce profesorul nu putea, realiza tratamentul plin de dragoste, stimă şi devotamentul elevilor săi. Da! Dadi lucrurile ar fi mers numai astfel, am fi trăit În epoca de aur, dar de asta s'a avut grije •.

Faţă de cele ce existau până la venirea lui Feuer· bach la Viena, un inalt funcţionar ministerial apreciază În anul 1874 activitatea şcolii lui Feuer­bach astfel :): ,E productivă ca o grădină, ce se usca şi asupra căreia a căzut o ploaie torenţială •. In August 1874 Feuerbach scrie despre şcoala sa:

(1 Fiind oficial constatat că există chiar O Înflori·

') Karl Quem:cl: Arudm F�uerbach ein dtut$Ch�r Moftr.

Leipzig, Hessc &: Becker Vulag.

") tn Au! A1IS�fm Feucrbaehs Vtrmdehtnis. Verlag v. E. A. Seemann in Leipzig.

toare şcoală Fe�erbach, i,ntru ,acum ţntr'un nou stadiu. Am obţmut unUIa (dm elevI) o bursă. Şapte elevi �u. încasat,.prin �ine 3.600 flo

, rini� 4 din ei au primit premu. Cu ajutorul meu s au 10-fiinţat afară de cele două ateliere existente alte 8, total 10, apoi 3.000 florini în plus bani pentru

modele •. Dar neîntrecutul ar t i s t, AnseIm

Feuerbach, desgustat de critica ne· dreaptă a operelor, ce le expuse, şi de felul cum era tratat de autorităţi, pleacă grav bolnav În Martie 1876 şi nu se mai Întoarce la postul său. In afară de scurte intervale, el petrece, ca şi inainte de numirea la Viem., restul vieţii sale în Italia, dedicându�se exclusiv artei.

Referitor la epoca vieneză Anselm Feuerbach scrie in amintirile vietii sale: � La Viena am fost chemat pentru or­ganizarea Academiei, de sigur d-lor erau bine intenţionaţi, dar in împre­jurările in adevăr turceşti nu se putea spera un mers cu spor. La Academie erau de părere de a putea mâna mai repede, înhămând la aceeaşi trăsură cai de birje şi de rasă. In Viena n'am fost nici om, nici arti;t, şi acum la bătrâ­nete, când alţii se opresc şi dau îna­poi, mă apropiu În plină şi liberă bucu­rie tinerească de creaţie •. . .

Dela maestrul său Feuerbach, Bu­cevschi a adoptat multe particularităţi, insuşindu-şi in mare parte şi tehnica acestuia.

Dela acest maestru al stilului clasic primi imboldul pentru compoziţii de

mare stil, ca: Bacanalull), Bacanta 2), Dante in exil 3), Moartea Cleopatrei 4) şi altele.

Posedăm un certificat al lui Bucevschi dela Aca­demia de arte frumoase din anul şcolar 1873-1874 semnat de profesorul său Anselm Feuerbach, care ii testează frecvenţa, dându-şi totodată propria manu avizul precum urmează�): «

« Certificat. Din partea Academiei de arte fru­moase cesare regeşti din Viena se adevereşte prin aceasta că Epaminonda Bucevschi, născut la Iaco­beni În Bucovina, a frecventat şcoala specială pentru pictură istoriografică a acestei academii ce­saro-crăieşti in semestrul de iarnă şi cel de vară

') Cel mai mare tablou al lui Bucevschi, in posesiunu d-lui Flore .. Lupu la Cernău1i.

") şi 'l 1n posesiunea d·lui Or. Alexandru de RacotJ:i-Filip In

Baia-Mare, Capitala judeţului SalU-Mare. 4) Posrsorul necunoscut. La lno;r.rtcOl lui B. s e afla în po-

sesiunta sa.

�) Revista Junimea /ittrarf1 din 1924 pag. 499.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BU CO VINA IN PICTURA 5'3

a anului de studii 1873-1874. Pe lângă silinţa foarte mare, aplicaţia lui a fost foarte bună. Ma­nifestă talent pentru pictura istoriografică, este capabil de dânsa şi a făcut chiar progrese însem­nate În direcţia aceasta, iar conduita i-a fost deplin corespunzătoare legilor academiei 1.

t: Un astfel de certificat - continuă profesorul O. LUţia - dobândit in cursul special al Acade­miei, sub conducerea imediată a maestrului Feuer­bach, în geniul picturii istoriografice, care pe atuncea trecea de cel mai nobil şi mai greu gen de pictură, înseamnă că tânărul artist se devotase din toată inima şi din tot sufletul lui anei sale prin cei 6 ani, ce i-a petrecut la Academia de bele-arte t.

Trebue deci rectificat pictorul Maximovici 1), care pretinde că pictura istorică n'ar fi fost di­recţia adevărată a pictorului nostru şi că domeniul său ar fi rămas tablouri de genre.

E sigur că Bucevschi ar fj realizat În pictura istorică opere din cele mai importante, dacă grija pâinii de toate zilele nu l-ar fi silit să se ocupe de lucrări de genre mai mici şi mai lesne de vândut, iar mai târziu de pictura bisericească, pictură asemenea mai rentabilă.

Mai amintim di marele Feuerbach, ca semn vădit al aprecierii talentului şi al operei lui Bu­cevschi, a pictat Însuşi faţa tână­rului din mijlocul tabloului e Ba­canal 1, fapt, pe care mi l-a comu­nicat chiar Bucevschi cu vădită mândrie şi satisfacţie.

Bucevschi nu va mai fi urmat deci chemării tinerilor săi colegi de a se înscrie la Academia din Munchen, dar va fi întreprins de sigur mai multe călătorii de studii in marile centre de artă. ale apusului.

Probabil după cele auzite dela Mitropolitul Silvestru, Tit Pope­scul şi după el şi Eusebie Soro­cean ne relatează la acest capitol: � Sborul geniului său îl îndeamnă să studieze şi prin alte locuri. Călători la Munchen, oraş ce es­celează prin cultura artelor fru­moase, apoi plecă în patria anelor, Italia, unde privind şi studiind operele anÎstice din antichitatea romană, trebue să fi petrecut cele mai fericite zile din vieaţa sa. Acolo şi-a cunoscut adevărata chemare de-a de­veni un cultivator distins al artei române şi vă­zând incă şi lucrările celor mai mari pic[Qri din

1) 1n articolul: Pictorul BuctrJschi, În revista ' Junimea literarl _ 1908, pag. 33.

toate timpurile şi locurile, idealul lui artistic se clarifică definitiv. Călători apoi in anul 1877 la Paris şi se Întoarse însoţit de un profesor francez la Viena, făcând împreună cu el şi excursii prin Germania l.

In Viena Bucevschi se bucura atât ca artist cât şi in urma calităţilor sale sufleteşti, ca om de o deosebită stimă ŞI simpatie în cele mai bune cer-

�:f ;��â�:: �u:���i �!�amctJa�a Î�etT!��l

c�:�: diilor un atelier modest, datorit poate maestrului său Feuerbach, şi lucrările sale erau apreciate de cei ce aveau ocazia să le vadi'\.

EI devine un membru apreciat al Societăţii Albrecht Durer, în care erau primifi numai pictori consacraţÎ.

Colonia română din Viena era şi atunci destul de numeroasă.

între Românii de vază stabiliţi la Viena era: Dr. VasÎle Grigoroviţa 1), care funcţiona în Mi­nisterul de Interne ca traducător al legilor impe­riale, fratele său Mihai 2), Nicolae Teclu 3) şi alţii. Bucevschi era Împrietenit cu tOţi. Pe tinerii, veniţi pentru studii, îi primea ca pe nişte fraţi.

1) Soţul venerabilei noastre matroane, d-n3 O lga Grigoro­vita din Cernluli, fericita poses�re a unei serii de valoroase tablouri ale lui Bucevschi.

Casa plrinteascl din Uişe,ti, de Bucevschi

1) Magistrat la Kornnenburg, apoi procuror la Tribunalul Sucuva.

') N!scul la J839, t 1916, chimist român, profesor la Academia Comercial! din Viena şi la JCoala de bele arte, chimist al Monetlriei Statului, membru al Academiei RomSne (1879)'

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

Pe acea vreme îşi făceau studiile la Viena dintre bucovineni: Teodor V. ŞtefaneJli 1), Vasile Mo­rariu 2), Alexandru Chibici-Revneanu, Ioan Lu­ţia 3), Ilie Luţia �), Samuil Isopescu S) şi fratele său Dimitrie, Onesim Ţurcan, Vasile Bumbac 8),

Rococo de BUCOV5Chi

!r��� �i�:�;�: �:�

f�e��� l� �l��a

toî� ;��e:��

anului 1869 şi o părăsi în toamna anului 1872.

') NăscU! la 1847. t 19l1, fost consilier la Curtu de Apel din Lvov, membru al Academiei Române (1910).

,) Fiul marelui mitropolit al Bucovinei Silvestru Morariu­Andrievici, fost consilier la Curtea de Apel din Lvov.

�) Avocat in Suceava, părintele eroului Lasear LUlia. �) Profesor la şcoala normală din Cernăuţi, plrintele avo­

calilof Ion şi Petre LUlia. ,) NiscU! la 1842, t <t, profesor la liceul din Suceava. '1 Nhcut la t8;J7, t 1918, profesor la liceul din Suceava,

scriitor.

In amintirile sale despre Eminescu 1), T. V. Ştefanelli ne raportează cu privire la legăturile dintre Eminescu şi Epaminonda Bucevschi : « iar pe pictorul român Bucevschi îl vizita adese şi-i admira pânzele frumoase ».

Ştim că Eminescu îl cunoştea pe Bucevschi încă dela Cernăuţi.

Dar Ştefanelli ne mai spune că Eminescu era in legături mai strânse cu unii dintre tinerii buco­vineni, despre cari ştim că erau totodată şi prie­tenii lui Bucevschi. Eminescu locuia - după cum spune Ştefanelli - intr'o vreme în Landstrasse, Dianagasse 8, intr'o cameră cu Samuil Isopescu, prieten intim al lui Bucevschi, şi in aceeaşi casă cu Ioan Luţia, un alt prieten al lui Bucevschi. Ziua de Paşti se duceau cu toţii la funcţionarul din Minister, Dr. Vasile Grigoroviţa, să cioc­nească ouă roşii şi să se infrupte cu pască. Nu va fi lipsit de sigur nici Bucevschi, care era un intim prieten al lui Vasile Grigoroviţa.

Astfel nu e de mirare că-I vedem pe Eminescu

�����n�r��IU:e

de�;i:�c���

e;���'n;::�ă

c: �ia����

« Vor fi tăinuit poate in cutare colţişor româ­nesc din plina forfotă a Vienei şi despre locul de unde a răsărit soarele Românismului şi despre cine ştie ce alte rătăciri ale geniului pustiu, Tema Nour, prin olaturile Ardealului.

Eminescu mai află apoi în Bucevschi, nu numai o parte din geniul romantic al Bucovinei, ci şi pe evocatorul real al Bucovinei rustice şi de sigur şi pe răscolitorul bătrânei moldovenii bucovinene , 2).

Că Bucevschi a fost încă pe atunci un il evocator real al Bucovinei rustice . ne dovedeşte carnetul ce-I posed cu vreo 50 de schiţe, cele mai multe executate în colori şi provenind din diferite col­ţuri ale Bucovinei. In prima pagină Bucevschi ne arată că şi-a început carnetul in August 1869 şi l-a continuat până in Ianuarie 1870. Intâmplarea a voit ca chiar schiţa din carnet, făcută În August 1869 să reprezinte o casă ţărănească din Căli­neştii lui Cuparencu, satul de origine al familiei Eminovici ! Bucevschi va fi făcut această schiţă

�ah:

oS���ce;��

o;!��h

cI:S

��:�

ăeş�� l�

e����t ��;��;

urmează apoi tipuri de ţărani, ţărance, fete şi flăcăi În costumele lor pitoreşti, alternând cu fe­lurite vederi din Bucovina. Aproape fiecare schiţă are locul şi data executării. Astfel urmează după

����i:

d�â:e1::�ir�r�

ip��i:��

C���r:��

it',

al���t���

Putna, Bădeuţi, Danila ş. a.

1) Bucureşti, Institutul de Arte Grafice C. Sfetea, Calea Moşilor, 1914, pag. 67.

') Leca Morariu in articolul inchinat lui Bucevschi, la im­plinirea a 40 ani dela moartea acestuia, În revista ' F3t-Fru­mos. Nr. 1 din 1931, pag. S.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ '" Cli Bucevschi a fost totodată Încă pe atunci un

c răscoli tor al trecutului bătrânii moldovenii I ve­dem din acelaşi carnet cu schiţa, care ne înfăţi­şează chilia Sihastrului Daniil dela Putna, schiţa portretului unei Domniţe cu nota c Putna Nr. 434 din 1863 invent . • , a altei Domniţe cu nota f Bli­dăuţiu ., schiţa reprezentând portretul unui boier cu işlic, 2 scene (probabil din poeziile lui Bolin­tineanu) ş. a . •.

Eminescu vizitându-l pe Bucevschi şi-o fi aţintit privirea asupra atâtor lucrări desăvârşite, dar va fi contemplat, poate, şi acest carnet în care regăsea o parte din « dulcea & Bucovină, pe care o cântase numai de curând 1) şi pe care n'o putea .. uita niciodată • . . . în care regăsea:

munţii in lumină, văile în flori,

Râuri resăltânde printre stânce nante, Apele lucinde 'n dalbe diamante

Peste câmpi în zori. Tinerii români adunaţi pentru studii la Viena

întreţineau legături cu tinerimea dela celelalte universităţi, croiau planuri mari, vorbeau de uni­tatea culturală a tuturor Românilor şi visau reali­zarea Daco-României.

Bucevschi nu putea să nu împărtăşască aceste gânduri mari �i Ia un moment dat îl vedem cola­borând cu ceilalţi tineri, Între cari se găsea şi Eminescu, la frumoasa serbare a comemorării lui Ştefan cel Mare la Putna din 1871 �).

Această serbare a fost poate primul congres al tuturor Românilor şi trebue subliniat curajul tine­rilor cari o organizau, serbarea având loc in Bu­covina austriacă. In seama lui Bucevschi au fost lăsate îndeosebi decorurile. Pentru a vedea in ce mod s'a achitat Bucevschi de această datorie, spicuim din ziarele de atunci ') unele detalii:

« Dela poarta mănăstirii, împodobită cu cetină sau erăci de brazi, de laturile căreia se înălţau 2 stindarde în colorile naţionale şi pe care se observa de departe chiar, săpate în piatră, marca Dom­nilor Moldovei cu bourul tradiţional, delfinii, luna şi soarele, dela această poartă se întindea aleea de brazi, care conducea la porticul festiv, aşezat pe un şes la poalele nuntelui.

La mijlocul aleei se ridică un verde arc de triumf cu inscripţia În litere aurire : « Memoriei lui Ştefan cel Mare, mântuitorul neamului , şi ornat cu o

'l Pouia La Bucol/lna ap.1ruse in revista ' Familia . Nr. 25 din J4/26 August 1866, la pag. :019:01.

') Vui Teodor B.11an: Serbarra dtla Pu/lla 187" Cerniluli, 1832, Tipogr..fia , Mitropolitul Silvestru >.

") • G;J�eta Tr.msilv;Jniei. Nr. 70 din 1871 şi revisl;J • Fa­milia . Nr. 35 din 10 Seplemvrie 1871 .

frumoasă marcă aurită a Domnilor Moldovei şi cu diferite stindarde.

Pe fromispiclile laterale (ale arcului de triumf) se puteau ceti În stânga, versurile:

• Ştefan, Ştefan, Domnul Mare, Seamăn in lume nu are, Decât numai mândrul soare "

iar pe dreapta: • Ştefan, Voevodul Ştefan Bate pe turc, pe tlltar, Bate pe leah, pe maghiar ».

Stindardele principale (dela arcul de triumf) au

r:ri:�� �iu�:!��f�?r R��â�n�:7jJ:ai���d����o�; Radu Negru, ale celor mai devotaţi bărbaţi pentru românism: Iancu, Horia, Cloşca, Crişan, Tudor Vladimirescu ş. a.

• La mijloc, la locul de onoare -relatează cro­nicarul- românescul steag cu falll, fâlfâia falnic in cer.

Rococo de Bucfvsehi

In apropierea aleei, pe un şes la poalele mun­telui, umbrit de mii de brazi, asemănători vitejilor oşteni, se intindea porlicul festiv, acoperit ase· menea cu ramuri de cetină, împletit cu ghirlande şi presurat cu flamure. tn frunte, la intrarea prin·

www.dacoromanica.ro

52·6 B O A B E D E G RÂU

cipală strălucea marca României liben, dulce simbol al aspira\iunilor noastre a tuturora, cum şi alte diferite mărci ale ţărilor româneşti ce com­pun Dacia, steme datorite penelului distinsului pictor Epaminonda Bucevschi.

Mica florlirrasl de Bucevschi

Aspectul acestor decoruri - continuă croni­carul - combinat cu impunătoarea înfăţişare a poziţiunilor şi variat de colorile fIamurilor ondula­toare, formau un spectacol din cele mai plăcute în mijlocul muntilor �i costişelor, dilcate odi­nioară de şiruri din cel mai bravi oşteni ai celui mai mare Domn t.

In ziua de 28 August 1871 se adunară În portic junimea şi numeroşii oaspeţi şi porniră spre mâ­n�stire pentru a asculta sfânta liturghie. După săvârşirea liturghiei « clerul, in vestminte sacre, cu darurile bisericeşti, cu stindardele mânăstirii şi urmat de mulţime, a înaintat până la portic pentru a aduce în biserică preţioasele donaţiuni f3cute de Românime cu ocazia serbării şi păzite acolo de o gardă de foc, compusă din 4 membri ai Comitetului, ales câte unul de fiecare provincie română principală, adică : un muntean, un moldo­vean, un ardelean şi un bucovinean t. Impună­torul conduct festiv dela portic până la mănăstire, la care au participat cam 3.500 persoane, între care mulţi şi distinşi reprezentanţi ai tuturor pro­vinciilor româneşti, « aducea aminte - încheie cro-

nicarul- de falnicul moment când Ştefan cu oştenii săi veni să ingenuncheze la acest altar . . Trecutul cel splendid era înaintea noastră, un viitor măreţ părea că vedem urmându-Î şi cu toţii eram transportaţi t • • •

III. Griji familiare. In cursul frumoaselor pro­grese pe care Bucevschi le realiza la Viena, greu­tăţile de ordin familiar se accentuau tot mai mult.

Dacă la inceput bursa ce o primea dela fondul bisericesc din Cernăuţi şi poate �i ajutoarele, ce i le trimitea părintele său, vor fi ajuns să ducă un trai mai lipsit de griji, în scurtă vreme situaţia sa materială se schimbă În rău.

Părintele său, pentru a putea face faţă chel­tuelilor din zi În zi tot mai mari, necesitate de educaţia copiilor, cere, indată după plecarea fiului său Epaminonda la Viena, mutarea sa dela

�::h�� ��

şelr'd��p��i�

a�e

(js���f

u�ă�

e��

ă�;?gi;:'

ce i-a fost atât de drag, unde funcţiona din 1848 şi depusese atâta râvnă pentru binele turmei În-

�:f:i��:�r��sf

ede

s�a��I!

i !1:�

ă�ţ�t tu:o�:

e�:

livadă de 2 fălci în hotar cu casa pastorului evan­ghelic, dar mutarea trebuia să aibă loc În inte­resul familiei sale. Bătrânul Bucevschi voia să dea o cre�tere aleasă celor 5 copii (1 băiat -şi 4 fete) în varsta şcolii, iar fiul cel mai mare, Epa· minonda, trebuia ajutat la Viena. Iată cum Îşi motivează el însuşi cererea de mutare inaintată Consistorului:

e In privinţa băiatului îmi e uşor a-I creşte potrivit vremii şi a situaţiei (mele), fiindcă gim­naziul din Suceava e aproape, dar pentru copile nu există institute de cre�tere aşa numite con-

���e d;��; dae J:r�;�Hio�

il��i tO:�I��!� ��i;i���I�

necesară şi neputând face aceasta în vremurile grele de azi consider şi aceasta ca o imprejurare importantă care mă determină a cere parohia Mahala t.

Mutarea părintelui său la Mahala n'a fost no­rocoasă. Mai întâiu îi moare soţia şi in scurtă vreme, la începutul anului 1871, moare şi dânsul.

La 1 Iunie 1871 Judecătoria Sadagura îl in­stitue pe tânărul Epaminonda tutore al frăţinilor săi minori : Dionisie, Eufrosina, Olimpia, Elena şi Ecaterina şi-i încredinţează şi administrarea averii rămase după părinţi. Aveau pământuri in Mahala, CăM�e��t�� I�i��h��u1a�âii d����U

d�ito��i. fi căzut

această sarcină tânărului Epaminonda. Fără de nicio experienţă trebuia să administreze această avere şi Încă dela Viena, unde-şi continua stu­diile.

Dintre surorile sale, Veronica, era căsătorită după preotul Gheorghe Sorocean la Călineştii lui Cuparencu, Eufrosina după preotul Dionisie Gri­gorovici peste Prut la Pohorlăuţi, Olimpia era di-

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PIC.TURA '"

sătorită numai de câteva luni după preotul Gheor­ghe Gheorghian, care după moanea socrului său a şi rămas câţiva ani administrator al parohiei Mahala, dar fratele Dionisie şi surorile Elena şi Ecaterina erau încă in vârstă fragedă şi fără de niciun căpătâiu.

Epaminonda trebuia deci să îngrijească nu numai de existenţa sa, dar şi a acestor frăţini cari trebuiau ţinuţi la şcoli. Veniturile pământurilor nu ajung pentru acoperirea cheltuelilor. Ele trebue vândute succesiv. Surorile Elena de 16 ani şi Ecaterina de 12 ani sunt plasate În casa pastorului evanghelic Gorgon din I1işeşti pentru a-şi însuşi oarecari cunoştinţi şi maniere.

Dionisie urma liceul din CernăUţi şi apoi teo­logia, pe care avea s'o părăsească în scurtă vreme.

Diversele nevoi ale frăţinilor, neînţelegerile fa­miliare, încurcăturile cu pământurile străbat până la Viena şi nu se sfârşesc cu una, două.

Spicuim din corespondenţa ce s'a păstrat: La 2 Septemvrie 1871, vărui său Vichenti Bu­

cevschi i se plânge că au fost declarate pentru a fi inventariate ca masă succesorală pământuri, ce sunt ale sale, şi-i atrage atenţia că dacă se va proceda aşa • copilele cele două vor umbla pe drumuri •.

La 13 Noemvrie 187I, cumnatul său Gheor­ghian îi scrie: 4C Dionisie zice că trage numai nevoi, n'are nicio para., şi după ce-i mai comunică şi unele dorinţi nu uită să-I Întrebe: • ce-ţi face mândra 1) - asta de aici încă nu se mărită ! . Z).

') Probabil e vorba de Iosefina Scherrer, care i-a rlmu credinciou� pân� la moarte.

") Poate el e vorba de fiica igumenului de atunci dela Putna, Arcadie Ciupercovici, cu numele de Aglaia, vlduv� lân�d dupl Dr. Ambrosie Dimiuovill, clsitoritl mai lâr.:iu dup5 Cornel Cosovici, magistral, ajuns mai Il\r�iu consilier la fnalta Curte de Casalie din Viena. Femei� deos�bit d� fru­moas5, a fost eterniull dinu'un tablou majolicl. c� se glseşle in posesia vlrului meu Grigorovici. Buctvschi mai rlimâne şÎ dupl s�rbare la Putna in apropierea ei. Prietenul du, medi­cinistul Sterie Ciurcu, aiuns la Vi�na dup5 serbarea dela Putna, îi scrie lui Bucevschi: • Dupl o elllitorie scunli de vr�o trei dpt5mSni sosii astli%i la on 6 in Vi�na. Indat5 dupl sosir�a mea venind a ml Int!llni cu • Naţia ' la cafeneaua Troidl glsii pe fratele (Samuil) Isopescu cu o �pistolli In mSnli, care era adreulli lie. tii spun sincer cum Iii v1'1;ui numele sens Indatli Imi veni in g�nd o mullim� de suvenire dela Putna. Deaceea, frat� Bucevschi, nu te mira dacli vin at�t de curând sl te molestez cu c�teva rl\nduri ins1 de . . ca omul, si mli mai m�ng�iu şi eu prin scriere. Dar cu loal� acestea nU-Ii permit a-ţi imagina mai mult dec11 ştii. Acum haid ad rem si le mai intreb cum ai petrecut dupl plecarea mea. Sunt sigur el ai schimbat repertoriul mândrii m1m1ligli cu lapte acru ,i dulc� •. . . Poate atunci sau ceva mai t�f'l:iu Bucevschi va fi lucnt frumosul portret al igum�nului Ciupercovici, de� venit mai t.irziu mitropolit, portret ce se gliseştt ŞÎ :;hi la M!I­nutirea Putna.

La 10 Ianuarie 1872 cumnatul Gheorghian ii comunidi: • Mai mult de 3 săptămâni Dionisie aşteaptă hainele ce Încă nu le-a primit. De ce nu le-ai trimis? Fă un capăt cu el. Ce-i de inceput cu el'? Că şi eu nu-l pot ţinea timp mai înde­lungat •.

Epaminonda trebue să incaseze şi reproşul: « Poate mi se pare, dar cum văd, te-ai făcut cam nepă­sător faţă de interesele familiare t.

Apoi: t: Multă incălceală am cu Vichenti, Dum­nezeu ştie cum voiu sfârşi cu dânsul •.

La 21 Aprilie 1872 cumnatul Gheorghian ii scrie:

• Ce să fac eu Vichenti, nu ştiu . . . Să ferească Dumnezeu de incurcăturile Bucescenilor. Pe când copiii mai în vârstă şi-au cam luat partea lor, pot acum râde şi incurca iţele şi în cele din urmă rămân toţi cu nimica şi astfel povestea s'a isprăvit.

«Dionisie a sfârşit cu toată avocatura sa, a fost până în prezent la mine, acuma e la Grigorovici,

Ian ascultă ! ..... (După xilografia aplirut5 in .. Famili�" 1880 Nr. 1)

dar mâine se reintoarce. Dacă mai ai câţiva flo­rini, îţi stă la dispoziţie sau invers. Te compăti� mese pe: d-ta şi pe mine.

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R Â U

fi: Din ce în ce fratele Dionisie se găseşte într'o situaţie tot mai precară. Cu toate că era bacalaureat şi incepuse şi studiul teologiei de care se lăsă, nu poate afla niciun serviciu cât de modest •.

Scrisorile sale ne fac a crede că sunt scrise in timpul de faţă, al şomajului intelectual.

Doina de Bucevschi

La 19 Iulie 1872 Dionisie îi scrie: « Cum Îţi scrisesem în urmă, aveam să primesc

dela Sorocean câţiva florini. Din nenorocire avea (de făcut) o plată, şi paralele destinate mie s'au dus la jidan. Deaceea sunt tot acolo unde m'ai lăsat.

« După cum ţi-am scris, în Cernăuţi, cu toate străduinţele mele n'am aflat niciun post.

« Am venit la Suceava -pentru calea ferată­dar şi aici niciun loc. Am plecat iarăşi la Cernăuţi, voiam să cerc la nou-creata direcţiune a poştei pentru un post de diurnist, din nenorocire nu se

primesc diurnişti. Am auzit că notarul comunal din Basanci are nevoie de un ajutor, am plecat încolo, locul era ocupat. Unchiul Bacinschi mi-a dat sfatul să viu la Ilişeşti ca notar comunal, am şi plecat, perspectiva nu-i promi�ătoare fiindcă partidele sunt mai mult contra decât pentru. De­

aceea unchiul Bacinschi, Vichenti şi alţii mi-au dat sfatul să Întru la Iaşi în inter­natul lui Paieu în calitate de prefect. Acolo sunt mai mulţi bucovineni, cărora ci-că le merge foarte bine . . .

Deacee2, te rog să examinezi bine in-

�e;ţl�'� 5��� ',�:��r�fc:o�ri��!e

t:�o�e:t �:� mult decât mine �.

pa;t�:��ilGo;��:� l�c E�:���ie�� f��;:=!�t.e la La 1 Mai 1872 ii mulţumesc fratelui lor

prin câte o scrisoare scrisă caligrafic şi corect in limba germană pentru lucrurile trimise, ii o;rată că au petrecut sălbătorile Paştelor la rnătuşa lor 1) şi fiecare iscăleşte : 41 DeÎne dankbare Schwester .,

Dar nu mult după aceasta, la 8 Februarie 1873, soţia pastorului, Doamna Adamina Gorgon, se adresea� cu rugămintea �ă fie dispensată a mai ţinea copilele dela 1 Aprilie 1873, nu spune, dar se vede că nu mai pri­mea regulat paralele pentru întreţinerea lor.

O nouă grijă pentru Bucevschi, şi el se hotăreşte să le ia la sine la Viena !

In afară de fratele său Dionisie, care ur­mează la Viena cursurile de medicină vete­rinară, vin la Viena şi ambele surori, iar Bucevschi îi susţine pe toţi din ceea ce câ­ştigă cu penelul său! Luptă vitejeşte şi reu­şeşte să facă faţă tuturor t'xigenţelor, dar­după cum vom vedea - cade jertfă unei activităţi prea incordate şi privaţiunilor ce şi le impusese.

Cu privire la această epocă de încordată activitate şi de aprigi privaţiuni, profeso­rul Oreste LUţia înregistrează:

« Lucra şi vindea multe din tablourile sale pictate în genul Rococo, picturi genre cu fete şi cuconiţe gingaşe şi cameriere zăpăci te, îmbră­

cate toate in fustele largi şi înfoiate ale epocii Rococo, cu cavaleri galanţi şi scoşi ca din cutie, cu peruci în cap şi săbii la şold, cu panglici de catifea şi atIas, cu bilete de amor şi alte gingaşe nimicuri ale buduarului. Cele mai multe şi de seamă ta­blouri de genul acesta, lucrate de mâna sa au trecut în America, Englitera, Franţa, Olanda, unde aflau mulţi amatori. La noi s'au păstrat pu ţine din ele • . . .

I n timpul acesta î l intâlnim aşa dar p e artistul

') SOlia parohului Nicolae Bacinschi din loc.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ " 9

nostru lucrând sub deviza nemţească : t: Die Kunst geht nach Brod &.

Iar surorile sale Elena (Lenca) şi Ecaterina (Tinţia) ne povesteau mai târziu că menajera sa, Josefina Scherrer, ducea aproape zilnic tablourile proaspăt·pictate la obişnuitul vânzător de tablouri, pentru a-şi procura pâinea de toate zilele.

IV. Prietenii săi la Cernăuţi. La Cernăuţi Bu­cevschi avea doi mari şi sinceri prieteni: pe t: ase· sorul consistorial . de atuncea şi Mitropolitul de mai târziu Silvestru Morariu (Andrievici) şi pe primul său învăţător în ale picturii: maestrul Arend, pictor vienez, care zugrăvise iconostasul Catedralei din Cernăuţi pe la 1863-1864 şi rămase apoi la Cernăuţi, ca pictor al Diecezei.

Din 2 scrisori ce ne-au rămas dela Arend, prima având data Cernăuţi 28 Martie 1874 şi a doua fără dată, dar necontestat posterioară, vedem grija părintească ce i-o poartă tânărului Epami· nonda, plecat pentru studii la Viena, atât el În­văţătorul, cât şi asesorul consistorial Andrievici. C. Arend adresându·i·se în ambele scrisori cu t: Lieber Freund ., îi comunică prin prima scri· soare că a întârziat cu răspunsul, aşteptând decizia Administraţiei pentru zugrăvirea bisericii din Vi­cOlJul·de· Jos şi SucelJeni, din care Îi cedează şi lui Bucevschi o parte J), t wenn Sie fUr den Au· genblick nichts besseres zu tun haben sollten t. Se plânge apoi de împrejurările dela Cernăuţi:

« Factorii conducători îţi sunt cunoscuţi. Restul îţi poţi imagina t.

Jar grija protectorului Andrievici rezultă din următorul pasa; al acestei scrisori:

c D·I Andrievici mă roagă să-ţi recomand ur· gent ca să-ti dai În orice caz examenele pentru ca să poţi intra ca profesor aici şi eu de aşişdere nu ţi-a,i putea da alt sfat mai bun. 52 de Duminici o mulţime de slrbători şi 2 luni vacanţă li-ar lăsa destulă vreme ca să te ocupi de adevărata artă, şi B����s�hraa a��ef:r�\mi��i �eJ:e s���i�� cu tot.u! artei ,i n'a ocupat niciun post de profesor! NICI nu ştim dacă Bucevschi a prestat examenul de profesor.

Găsim numai un certificat eliberat pentru uzul oficial al Ministerului de Instrucţiune că Bucevschi a făcut t: o teză suficientă pentru continuarea exa­menului de profesorat pentru desemn cu mâna liberă şi că nu există niciun impediment pentru a fi chemat la examenul de clauzură •.

Din această scrisoare - pe care o continuă după alte T 4 zile - mai vedem cum lucra şi ce câştiga Arend şi cum Împărţea cu Bucevschi lucrările ce i se încredinţau:

.. Dar nu s'a făcut alta, decât au găsit de cu· viinţă, cu toată împotrivirea mea, de-a Încuviinţ� numai 2.000 f10rini pentru un intreg iconostas ŞI

') Eine ParlÎe.

anume pentru mai mult de 60 icoane plus lucră· riie de dulgherie, tâmplărie, sculptură, aurărie �i vopsitorie. La aceste se mai adaug: lăzi, ambalaj, cheltueli de drum şi întreţinere la faţa locului, unde urmează să fie aşezat iconostasul. Po�i uşor socoti cât mai rămâne de fiecare ins din cei 2.000 florini. Şi pe lângă toate aceste nu e încă nimica hotărît, nici măcar pentru Suceava nu s'a dat decizia, deşi am terminat 2/3 din icoane, nevrând să las să treacă vremea din vara trecută fără folos.

Un lucru totuşi s'a făcut: s'au aprobat În fine cele I2 « hramuri .. pentru Valea Boului, la care mi-ai ajutat Încă vara trecută şi le voiu livra săp­tămâna ce vine, numai dacă nu intervin alte inci· dente, care ar zădărnici (livrarea), sunt de părere că aici e totul posibil.

E de aşteptat că totuşi În scurtă vreme se va lua o deciziune şi asupra iconostasului pentru

Preotul Gheorghe Gheorghian de Bucevschi

Suceveni. Răspunde-mi cât de grabă dadi doreşti să iei asupra d-tale o parte a icoanelor. Se Înţelege dela sine, di lucrarea nu poate fi altfel (executată) decât cum e plata •.

Arend mai avea grijă ca Bucevschi să aibă de

www.dacoromanica.ro

53· B O A B E D E G RÂU

lucru, când va veni ocazional În Bucovina. In această străduinţă era sprijinit şi de 3sesorul con· sistorial Andrievici. Despre acestea ne vorbeşte scrisoarea a doua:

.. Iti scrisesem că. două portrete iţi sunt asi· gura te, anume cel al arhimandritului Blajievici şi

al altui preot din Suceava şi că Blajievici va dori probabil să aibă şi o copie pentru fiica sa. De altă parte eram sigur că atât Constanrinovici, cât şi directorul Bendela vor determina pe Mitra· polirul la Întoarcerea sa ca să pozeze. Chiar după intoarcerea Excelenţei Sale am vorbit iarăşi cu Constantinovici şi mi-a succes să Înlătur cu de­săvârşire anumite scrupule, pe care mi le camu­oica5e Excelenta Sa, aşa că însuşi Excelenta Sa s'a servit de un prilej pentru a aduce vorba faţă de d-I asesor Andrievici, care şi el n'a fost impa­sibil, asupra acestei chestiuni. Ieri d-I Andrievici a fost la mine aducându-mi îmbucurătoarea veste cl portretul Excelenţei Sale poate fi cu atât mai curând început, cu cât Excelenţa Sa arată acuma bine precum şi fiindcă Excelenţa Sa va pleca in Octomvrie iarăşi la Viena. D-I Andrievici m'a rugat să te Învit ca să vii cât mai de grabă incoace, ceea ce şi dup� părerea mea e cel mai bun lucru.

Afară de portretul Excelenţei Sale vor fi de rdnoit şi portretele episcopilor anteriori, şi astfel va fi posibil după cum crede Andrievici să câştigi în câteva săptămâni până la 1.000 florini t.

Din aceste scrisori vedem nu numai grija ce Arend o avea faţă de fostul său elev, dar şi inalta concepţie despre cinste şi morală, concepţie care va fi influenţat puternic şi caracterul lui Bucevschi. E lucru ştiut că Bucevschi excela nu numai prin­tr'o rară nobleţă a inimii, dar �i prin o cinste şi sinceritate de caracter, ce trebUia să impună 1).

G Cu afacerea referitoare la Mânăstirea Moldo­viţei e şi Andrievici deplin inţeles şi sper să pot rezolva această chestiune Încă la timp.

Toate acestea le-am presupus şi mă bucur cu atât mai mult, întrucât in urma acestora va fi posibil a face ceva şi pentru bietele d-tale surori şi (aceasta) cu atât mai sigur, cu cât in afară de aceste vei mai g1isi şi alte ocupaţiuni (indelet­niciri).

Să fie numai începutul făcut �i, vei admite că acest început e atât de favorabil, cum rar se poate întâmpla !

Răspunde-mi imediat să pot da informa ţi unile necesare, când VOtU fi întrebat.

Portretul Excelenţei Sale e vorba să fie .exe­cutat în figura întreagă şi În mărime naturală; poate vei trebui să aduci pânza necesară şi celă­lalt material dela Viena.

Vino deci cât mai curând, locuinţa mea îţi stă deschisă cu cea mai mare plăcere t.

A doua scrisoare vădeşte o slăbire a trăsăturilor scrisului şi Î.n scurtă vreme (probabil în 1876) 2) C. Arend se va fi stins, lăsând in inima iubitului său elev adânci regrete.

Celălalt protector al lui Bucevschi, asesorul consistorial Andrievici, devenind mai târziu, În 1877, arhimandrit consistorial şi vicar general, iar la 12 Martie 1880 mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, continuă să-I sprijinească pe Bucevschi ca un sincer şi devotat prieten.

Din epoca de care vorbim (până la 1875) se găsesc in reşedinţa mitropolitană din Cernăuţi portretele în mărime naturală ale mitropoliţilor

') Astfel ' Arborooeanul _ Oreste Popescul, arhim:mdritul Mlnlstirii Suct:lva, ne comunid tn revista f Făt-Frumos _ anul 1934, pag. 44, urm�torul episod caracteristic :

f Pe la 1885-1886 consilierii consistoriali din Cernăuţi şi-au flicut reverende şi rase roşii, ca ale vîcarului miuopo­litan de atunci. Ii intreabă atunci cineva pe Epaminonda Bu­cevschi In oraş: ce-o fi lndmnănd această uniformă < E o distincţie specială, un rang mai Inalt < Şi a rbpuns Bucevschi: Ferit-a Sfintul, decit numai roşeala din obra: li s'a slobo:it In haine ! _ . .

") Ceeace ar rezulta dintr'o scrisoare datatl 7/19 Decemvrie 1876 a protopopului Ioan Mandrilla, dESpre care vom vorbi mai tJniu.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ 53'

Teolil Bendella şi Teoctist Blajievici 1), al episco­pului Daniel Vlahovici, in posesiunea d-Iui Dr. Eusebie Isopescul portretul arhimandritului Ge­deon Constantinovici-Grecul, igumenul Mână­stirii Suceviţa 2). Dar or fi datând, poate din această vreme şi alte portrete, astfel : in posesiunea d-Iui consilier de Curte Claudiu Ştefanelli, portretele bunicilor săi după tată şi mamă, În posesiunea mea, portretele bunicilor mei după tată, in pose­siunea fratelui meu, a preotului Tit Gheorghian, portretele părinţilor noştri şi atâtea alte portrete rlspândite in Bucovina.

După cum rezultă din scrisorile lui Arend, Bucevschi i-a ajutat la iconostasul bisericii din « Russpeboul ., actualmente Valea Boului, şi poate va fi acceptat şi oferta referitoare la iconostasul din Vicovul-de-Jos şi Suceveni. Arend mai amin­teşte in aceste scrisori şi de pictura dela Suceava şi Mână5tirea Moldoviţei, precum şi cea dela Straja şi Bilea, despre care Însă nu putem şti dacă le va fi executat el singur sau cu ajutorul lui Bucevschi, sau chiar Bucevschi singur. Con­silierul dela Inalta Curte de Casaţie, Corneliu Chiseliţă, imi mai relatează că Bucevschi a pictat şi iconostasul bisericii din Berhomet pe Prut cam în anul 1872-1874.

C. Epoca dela I875-1880. I. Activitatea vie­neză. Profesorul O. Luţia imparte activitatea lui Bucevschi după terminarea studiilor sale in 2 epoci: prima condusă de devi� germană .. Die Kunst geht nach Brod . şi caracterizată prin lu­crările de genul « Rococo •. A doua condusă de deviza franceu « I'art pour l'art ., când geniul său artistic a aflat deodată terenul pentru care era mai bine pregătit şi cel mai chemat În ba� studiilor sale teologice, cât şi în baza cunoştin­ţelor de meşteşug, adică terenul picturii biseri-' ceşti.

Această divizare a activităţii lui Bucevschi pare pUţin forţată.

E adevărat eli Bucevschi incepe cu pictura lu­mească şi trece apoi pe la 1880 la pictura biseri­cească, ajungând să creeze În acest gen opere de o valoare remarcabilă In ambele epoci Însă acti­vitatea sa era dictată in prima linie de necesitatea de a-şi asigura pâinea de toate zilele. A făcut artă numai de dragul artei poate atunci numai când lucra În şcoala de pictură istorică a lui An­selm Feuerbach, când a creat Bacanalul, Bacanta, Dante În exil, iar mai târziu in scurtele interva­luri, când după o lucrare remuneratli mai bine, putea duce o vieaţă mai liniştită, dându-ne creaţii ca: _ lan ascultă 1, • Doina I şi altele.

de D;�i!�: �fe

aciu�ra�o�ftn���şi-�J:lat�fa 00 !���:

1) N�scut la 1807. mitropolit dtla 1877-J879_ ') Dela 1866-r877.

sufletească, Bucevscbi a făcut artă adevărată, toate lucrările purtând pecetea geniului său.

După cum am văzut mai sus Bucevschi a fost introdus În pictura bisericească de maestrul său C. Arend. La inceput Arend îl invita să vină dela Viena pentru a-i ajuta la câte un iconostas.

���e t�r:l�bir:���:prt1��e�!i: ��t����l �e��::�J� pe Bucevschi pentru lucrări mai mari ca portre­tele în mărime naturală ale mitropoliţilor Buco­vinei. După moartea lui Arend, Bucevschi e numit în locul lui pictor al Diecezei. Cu privire la aceasta aflăm în corespondenţa inedită următoarele amli· nunte: în anul 1876 Bucevschi petrece la Rădăuţi În casa prietenului său protopopul Ioan Man· drilla Il. Aici a făcut mici tablouri pentru Lario­nescu, părintele Dim. Popescul din Horodnicul­de-Jos, un aer pentru biserica din Rădăuţi şi poate va fi început şi zugrăvirea vechii biserici. Printr'o scrisoare cu data de 7/19 Decemvrie 1876, protopopul Mandrilla ii comunică vestea

Domnica Ghtorghian (nbcutl Siretta.n) de Bucevschi

') E interesant el Bucev$chi In clISa protopopului Man­drilla n simţia atSt de bine tn societatea preotului catolic, cavaler de Michalowski, pe care mai tSrz.iu l-am Intl1nit ca p'lJoh la Solca �i care pbtra cu evlavie 2 tablouri de Buce­vschi, a spiritualului paroh din Horodnicul-de-Jos Dimitrie Popescu, a profnorului Anton Pau] ti a altora.

www.dacoromanica.ro

,,, B O A B E D E G R Â U

despre numirea iminentă a unui succesor al lui Arend şi.! sfătueşte:

• In orice caz să solicite acest post printr'o mică cerere către guvern, pentru a nu pierde ter­menul, fiindcă fără a-I solicita nu va merge . . .

Dacă ai dori serios, poate vii dota totu�i in locul lui Arend, ceea ce ne-ar bucura pe nOI toţi şi pe mine in special, fiindcă aşi avea ocazia să te văd mai des la mine •.

Se pare că Bucevschi a fost atunci numit pictor al Diecezei fădI. ca această numire sloi aducă deo­camdată un prea mare folos.

In adevăr, Bucevschi cu toată numirea sa rli­mâne la Viena, ocupându-se mai mult cu pictura profană.

Picturile sale acute Între 1875-1880 pentru bisericile din Bucovina par a fi pUţine.

Actele oficiale şi scrisorile, care s'au păstrat, se referă numai la lucrări bisericeşti săvârşite po­sterior.

Dar şi in acest timp Bucevschi nu neglijeaz3 pictura bisericească.

M���a�t��1 t��!le�: 1

I���o����ci�87�nlc!el:��

rini, preţul unui tablou sfânt şi-i exprimă totodată f cordiala mulţumire pentru artificioasa lucrare şi prompta expediere _ a menţionatului tablou, adău­gând: f cu care intr'adevăr ţi-ai câştigat o deose­bită onoare inaintea creştinilor din părţile acestea, cari au fost surprinşi de frumuseţea acestui tablou, iar mie mi-a cauzat o bucurie deschilinită _.

Bucevschi intră în legătură cu pictorul academic sârb Nicola Markovits dela Belgrad, probabil tot pentru executarea unei picturi bisericeşti, care ii răspunde la 12 Octomvrie 1875:

f în ce priveşte executarea tablourilor (sfinte), de prezent În împrejurările date, nu pot decide încă nimica, în orice caz ţi-aşi rămânea indatorat, dacă, în caz că ţi-ai schimbat domiciliul, ai binevoi să mă înştiinţezi despre locuinţa d-tale ca să-ţi pot scrie la caz de nevoie t.

De altfel, pare că legăturile sale cu Sârbii i-au adus mai târziu în anul 1883-1884 Însărcinarea de a picta Catedrala sârbească din Zagreb, despre care vom mai vorbi.

La 2 Iulie 1879 baronul Eugen Stârcea îi trans­mite dorinţa ver.erabilei noastre matroane, Elena Popovici, născut3 contesa Legotetti, de a avea o Maică a Domnului cu pruncul Iisus în stil bi­zantin pentru capela mortuară a regretatului ei soţ, Alecu Popovici, dela Stroeşti. Baronul St5rcea cere ca tabloul să fie executat În mărimea de 1 Y2 X 1 metru şi să aibă:

f Un cadru frumos, corespunzător, bogat, dar nu prea încărcat •.

EI îi oferă preţul de 2�250 florini şi adaugă: f D-na de Popovici ar dori mult ca d-voastră

să preluaţi livrarea tabloului şi a cadrului, fiind

in acest caz sigură de a avea un tablou bun, cores­punzător stilului şi de valoare artistică •.

Iar la 25 Iulie 1879 trimiţându-i arvuna de 100 f10rini îl informează: * D-na de Popovici speră că tabloul şi cadrul sunt frumoase, demne de scopul (urmărit) şi corespunzătoare ritului nostru &.

Bucevschi îi răspunde mulţumind f pentru oferta ce-l onorează şi încrederea care atât de rar mi se aduce din Piltria mea f. Şi îi comunică: il Tabloul a plăcut aici (la Viena) tuturor, aşa că am trebuit să urmez dorinţei unor artişti şi amatori ai artelor care l-au văzut şi să-I las să-I fotografieze •.

Cât de dureros răsună cuvintele: • incredere, care atât de rar mi se aduce din patria mea t, şi cât de caracteristice sunt aceste cuvinte pentru epoca de care vorbim!

Despre această epocă ne dă Însă cele mai pre­ţioase amănunte distinsul fruntaş bănăţean, Vin­cenţiu Babeş 1), una din figurile reprezentative ale trecutului nostru, colaborator al marelui Mitro-

�o�i�i �:"i��a, �';Pi�n��d!�:��a,id�;��:t, ���l�St�

scriitor şi încă din 1866 membru al Academiei Române.

Vincenţiu Babeş având un pronunţat simr ar� tistic, pe care I�a cultivat în centrele mari ale apusului, a fost în măsură să aprecieze cu multă competenţă activitatea lui Bucevschi la Viena.

în articolul său: • Despre arte şi un artist ro­mân în străinătate f2), Babeş arată cum a făcut cunoştinţa pictorului Bucevschi, apreciindu-i tot· odată operele:

• Este aproape un an 3) de când - plimbân­du-mă pe străzile Vienei - într'o fereastră Încăr­

. cată cu obiecte de lux şi artă, o icoană mare şi frumoasă În uleiu, reprezentând în mod admi­rabil o scenă din vieaţa idilică a poporului român, ca printr'un farmec îmi cuceri atenţiunea. Cum vine - mă întrebai - această romantică, castă, scenă În profana Vienă?! Româncuţa de pe pânză mi se părea desperată de frivolii ochi străini.

� într'un unghiu al tabloului descifrai cu ane­voie numele artistului: E. Bucevschi. De bună seamă, un palon. Neamţul comerciant taxă icoana la 300 f10rini bani buni. Căci - zicea el - este de . maestrul genial, mândria şcoalei de arte a Academiei vieneze, lucrat - după natură !

t: Fireşte, astfel de preţuri pentru opuri de arte, pot da numai străinii, cari au parale şi cunosc valoarea artei . . .

f Seara in aceeaşi zi, petreceam în societatea

1) NlsCUI la 18:u, t 1907, plrintele savantului Dr. Victor Babeş.

") Ap"rut In revuta ' Familia , In anul 1880 Nr. 1 şi spicuit in , Fll-Frumos , Ne. 1, din 19;11, pag. 16 şi 17.

1) Deci cam pe la inceputul anului 1879.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN; BUCOVINA IN PICTURĂ '" mai multor amici şi revenii la mândrul tablou al genialului pictor.

« Apoi este Român neaoş bietul ; Român din

�:���n�'e1� ��s�;�����e�l �c��I����J:il�u X����

miei de bele arte de aici, obţinând primul premiu pentru cele mai bune studii generale (<< fUr die besten Gesammtstudien *); pe baza acestui stră­lucit succes, a făcut şcoala specială de pictură pe lângă celebrul Feuerbach şi de 5 ani ') işi are atelierul său propriu aici (VI Corneliusgasse 1) şi produce mulţime de opuri admirabile, care Însă toate se strecură in străinătate ! Consistoriul din Cernăuţi i-a dat titlul de pictor al său, dar nu şi pâine. Pentru aceasta este avizat la străini, cari îl exploatează materialmente. Slav nu e, că de ar fi, Slavii s'ar ingriji de soarta lui. Nu pricepe cuvânt

�;���; d�� b�::I���ră���i,w::J s�B�r��c:;ln d:li�i: - înd mai înainte de a fi devenit Bucovina ţara nemţească !

« Săraca lume ! Cine nu cunoaşte soarta adevă­raţilor attişti la Români, şi anume la cei de sub Austro-Ungaria ? !

« Popoarele fără cunoştinţă vie ş i fără dispo­ziţia de sine, nu pot să aibă loc în sânul lor pentru geniile lor. Arta e blestemul servitutei seculare ! •.

Vincenţiu Babeş arată apoi opera de atunci a lui Bucevschi, după cum urmează:

« Am văzut de repetate ori atelierul d-lui Epa­minonda Bucevschi, am admirat sute de opuri originale, unele în schiţe, altele deplin executate, am aflat că dintre cele complete mai toate le-au ocupat speculanţii samsari pentru Anglia, Belgia, Olanda şi chiar America. Bucevschi face şi por­trete bisericeşti admirabile, a zugrlivit şi câteva biserici din Bucovina; dar pe mine m'a încântat

���;:r;::!zi�!e:;�te�;����: �o�����a�: :

s� a�f;il! posesiunea amicului meu V. Grigoroviţa 1): Pă­storul întristat, după balada poporală CQlinda, reprezentând după vieaţă pe băieţii colindători, Doina, femeia română venind dela puţ cu ul­ciorul in cap, apoi lan ascultă, intâlnirea la fân­tână a bădiţii cu leliţa, a junelui ţăran cuprins de primul foc al amorului şi cu obiectul dorului său. Aceste 2 din urmă tablouri se află la Viena În posesiunea opticului Mti.ller şi acesta nu s'ar des­părţi de ele cu niciun preţ . . .

« Tabloul lan ascultă, după o fotografie mândră, mi-am propus a-I face prezent de anul nou lec­torilor « Familiei •. Am încredinţat tăierea lui în lemn unuia dintre cei mai renumiţi xilografi vie-

') Prin urmare dup.1 terminare� studiilor in 1874, nu cum

nezi, i-am promis preţul pe deplin, numai să fie lucrul bun. Publicul va judeca. Dintre icoanele sacre o Maică a Domnului ce ornează capela de pe mormântul neuitatului nostru amic, proprietar mare, Popovici din Stroieşti, este admirabilă.

• Curând sper că voiu putea prezenta la acelaşi loc portretul pictorului academic Epaminonda Bucevschi I 1).

Vincenţiu Babeş nu aduce numai elogii lui Bu­cevschi, ci caută să-I şi ajute după putinţă.

Sora pictorului, Olimpia, de Bucevschi

La 14/26 Ianuarie 1880 îi scrie lui Bucevschi din Budapesta :

« D-l Vulcan 2), abia sosit de 3 zile aici, este foarte Încântat de tablou 3), pe când eu aflu că tipărirea este cam prea proastă.

« Cu toate că nu se poate nega că este cel mai frumos tablou, ce a produs până ast3zi • Familia •. Oricum Începutul ar fi f3cut şi d-I Vulcan alal-

�firml Eusebie Sorocean, de la. 1877. 1) Acest portret a şi aplrut In aceealji revist.1, �nul 1880, ") Dup.1 cum ne comunicli dona Olg� V. Grigorovil� �cnt Nr. 8.

I�blou l-� donal, dupl dorinl� SOlului ei, doctorului Steric ") Iosif V., proprietarul revistei I F�mili� '. Ciurcu din Viena. ") T�bloul • lan ascultl I reprodus In I Familia f.

www.dacoromanica.ro

". D O A B E D E G R Â U

tlieri, îmi grăi cu tot dinadinsul ca să-i mai scriu despre dota, intraceea să-i dau voia a-ţi publica portretul. Eu i-am răspuns că nu o pot face, până ce nu voiu primi răspunsul d-tale, pe. carele, asupra epistolei mele în aceasta privinţă, încă nu l-am primit It 1).

Babeş îl mai roagă pe Bucevschi a lucra, de se va fi aflând În bună dispo:dţie, la icoana sa c Sfânta Treime . adăugând : • Să ştii relativ la aceasta nu vei avea judecător fără pricepere şi fără gust. Deaceea poţi să dai frâu liber geniului d-tate •.

La 2 Februarie 1880, Babeş Î�i exprimă dorinţa ca tabloul lan ascultă să se publIce şi în altă foaie. mai cetită - germană - şi răspândită. Deaceea îi recomandă 53 caute o atare foaie, • apoi găsind sau negăsind, în tot ca2:ul va fi bine să se publice in foaia ilustrată a d-Iui Bresnitz II Das Lese­stiibchen 1, care ne este uşor accesibilă 1.

Babeş mai intervine din proprie iniţiativă ca intermediar intre Bucevschi şi episcopul Ioan Meţianu al Aradului, devenit mai târziu mitro­polit al Ardealului, în ce priveşte confeqionarea unui amimis �), pentru a fi răspândit În prima linie În Banat, dar eventual şi in Ardeal şi Bu­covina.

La 12/24 Februarie 1880, Babeş Îi comunică lui Bucevschi « excepţiunile I respective, « obser­vaţiunile I celor 12 protopopi din Banat, Întru cât şi le-a însuşit episcopul Meţianu, În privinţa proiectului de antimis, şi-I roagă să împlinească cât va putea dorinţele Episcopului. Pentru a-i procura pe lângă antimis şi un alt câştig, ii suge­rează ideea să facă vreo câteva sute de tipărituri pe hârtie după acelaşi tablou, dar nu ca antimise, ci ca tablouri de sine, punând adică în loc de. inscripţiunea episcopală numai atâta: « Punerea în mormânt a Domnului Isus Hristos 1. Din aceste tipărituri se oferă să plaseze vreo 50 bucăţi prin comerciantele I. E. Tieranu din Oraviţa (Banat) cu un preţ moderat, iar celelalte urmând să fie plasate prin Bucovina, Transilvania şi chiar Ro­mânia, pe unde m'aşi ingriji eu •. Prietenul Babeş, mult mai in vârstă decât Bu­

cevschi, l-a supravieţuit Încă multl vreme. In hârtiile rămase, n'am mai găsit însă niciun

schimb de corespondenţă Între dânşii. II. Familia. După terminarea studiilor, grijile

familiare continuă să apese greu asupra umerilor lui Bucevschi.

') Bucevschi, care era de-o modestie rară, şi-o fi dat numai la insistentele rugăminli ale prietenului du Babq asentimen­tul să i se publice portretul. Portretul a �i apărUI, după cum am adtat mai sur, in • Familia. din 1880, Nr. 8.

') O plnu (de in) in patru colluri, pe care se află desemnat chipul Mlntuilorului aşezat In mormânt. Se aşead pe SUnt" masă, după ce s'au cusut in partea de sus moaştele vreunui sUnt şi după ce s'" sfin�it de episcop. Pe antimis se poate dv1rşi SUnt" liturghie �i afară din biserid.

La 22 Noemvrie 1875 unchiul său vicarul Mâ­nă5tirii Dragomirna, Arsenie Sevescul, îl vesteşte că una din surori e la ruda lor. . . şi se teme. să nu fie tratată ca o « servantă t. Dionisie a plecat « În gerul cel mai cumplit şi n'a voit să aştepte. măcar câteva zile până ce s'ar mai fi muiat vre­mea. A luat cu sine 53 f1orini, ce va incepe şi cum va fi ajuns nu ştiu. Atâta ştiu că e încăpă­ţânat şi că croieşte mari planuri În vânt. In sfârşit totul ar fi bine, dacă ar fi numai de unde. Dar pretutindeni, toate zadarnice 1. Incheie apoi, r0n:tâne,te: • Cele bune vă doresc şi poftesc a-mi mat scne t.

Bucevschi continuă să îngrijească de fratele său Dionisie, care studiază medicina veterinară, iar după terminarea acestui studiu primeşte un post la Primăria Vienei. In curând Însă, În vederea mobilizării parţiale, decretată pentru ocuparea Bosniei de către Austriaci, Dionisie trece pe la sfârşitul anului 1877 În România, de unde deo­camdată nu mai dă niciun semn de vieaţă.

Sora cea mai mică, Ecaterina (Tinţia), se mărită În anul 1878 după teologul absolvent Roman Băr­găuan, care e decretat deocamdată preot ajutor la Vatra-Dornei. Dar atât dela acest cumnat, cât şi dela cei vechi, Bucevschi primeşte veşti pUţin Îmbucurătoare. _

Noul cumnat Bărgluan ii scrie la 24 Octom­vrie 1878:

., Marţi am fost introdus in Dorna, mânca-u·ar focul din toate părţile. Dad nu mi-a făcut nimene şi nimic capătul până acuma, apoi să ştiţi că Dorna cea vestitl ,i de toţi Iăudatl mi-a fi finea. Imi pare rău că aţt lăudat-o cu toţii aşa tare, căci ceAi din ea? . . (Urmează o aspră critică a Împre­jurărilor de atunci din Dorna şi sfârşeşte): De a f i să vin înapoi I l , apoi Îmi iau ziua bună pe vecie, nu mai vreau să văd Dorna În veci •.

Prin altă scrisoare, din 15 Februarie 1879, acelaşi cumnat i se plânge de scumpetea din Dorna, adăugând: ., să nu uitaţi şi de a noastră rMuială 2), deoarece acuma e mucul la deget şi nu-i şagă, deaceea poftesc a nu ne uita cu totul şi de-a ne trimite cât de curând un sfat bun şi mijloace materiale, că noi am Învârtit cum am putut până acum, însă acuma am ajuns la sapă de lemn şi ne suflă dracu În cărbuni 1.

�ora Elena (Lenea), necăsătorită, stă pe la su­ron.

In anul 1877 murind sora Olimpia, căsătorită Gheorghian (mama mea), rămâne la noi pentru a îngriji de cei 4 copii mici cu o dragoste duioasă de mamă.

La 15 Februarie 1880 cumnatul Gheorghian îi scrie:

., Ai scris că epistola a fost aşa ca toate din Bu-

') w lară. ') Socoluli.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ '" covina . . . bre omule, când te mânâncă atâtea spurdiciuni şi pujle, cum crezi că poţi să mai trăieşti ca oamenii? Se înţelege că într'un aşa haos ca acolo, unde nici aceia, ce locuesc într'o casă nu se cunosc, îi bine de trăit, n'ai cu nime nimica, in sânul lui Avrum încă n'a fi mai bine, dar, aice·? . O ţară numai pentru capcâni . . Deci trăieşte dacă poţi! Dar nu destul di preferează numai cÎmotia lor, dar încă nu-ţi dau pace . . zici c'ai merge la S. Francisco, dar eu acu de mult aşi fi acolo, de nu m'ar ţine datoria aici. Aşa-i frate ! şi apoi fii tot cu voie bună ! ? .

Ambii aceşti cumnaţi îi cer ajutorul lui Bu­cevschi pentru o mutare sau numirea de paroh.

Bucevschi are grij.l!. ca soră-sa Elena s.l!. nu ne­glijeze scrisul şi iată ce-Î răspunde cumnatul Gheorghian:

• Ai scris mai dăunăzi că Lenca să facă o cali­sau ortografică incercare de scris, iată iţi împli­nesc dorinţa şi-ţi trimit epistola care am primit-o eu Joia trecută •.

Nenorocirile familiare se ţin însă lanţ. Sora Elena e bolnavă. Cumnatul Gheorghian îi scrie la 12 Martie

1880: «Acu Lenca a venit dela Pohorlăuţi bolnavă şi

într'un rând socoteam că aşiş e gata, dar văd că se ridică.

«Dimineaţa tot tuşeşte şi stupeşte cu sânge. dar cel pUţin imblă prin casă. Socot, că până va da căldura, se va int.l!.ri, dar Înainte 1) ce va fi nu ştiu, ce boală - nu ştiu - poate oftigă, poate nu, cred că numai un medic va putea cunoaşte •.

In acelaşi an moare cumnatul său Dionisie Grigorovici, paroh la Pohorlăuţi, şi sora Eufrosina (văduva acestuia) rămâne cu un băiat ce-i poartă numele: • Epaminonda » in vârstă de vreo 10 ani şi cu o mulţime de datorii. Bucevschi trebue să-i stea În ajutor, îngrijind şi de acest nepot.

La I Septemvrie 1880 cumnatul Gheorghian îl Întrebă: «Ce ai făcut cu Nondică? 2). Cum a ajuns? Unde l-ai dat, în gazdă? .

Iar sora Eufrosina, rămasă văduvă, ii scrie 3: • Ştii că am rămas cu datorii şi c'a trebuit să

le achit, tot ce am avut am vândut pentru a achita datoriile, aşa că nu mi-a mai rămas nimic. La oraş îmi merge foarte greu <1) pentrucă nu pot trăi din pensia mică . . . Din pensia mea trebue să mai plătesc la florini lunar pentru chirie şi mie nu-mi rămâne decât 9 f1orini . . . Poate s'ar

;�i ��a��� l;o�!!ei��:Fni;a��� �i�ir�i�u��:��s:� pot exista.

1) Jn viitor. ") Diminutiv dela Epaminonda. �) Scrisoarea e H.r3 dat3. ') Probabil la R3d�uţi, unde trăeşte şi ni. 1) Arendaşul c;l.5ei şi gr�dinii din Ilişeşti, nevândut3 incă.

«Scuză, Epaminonda, că-ţi scriu <lstfel, sunt însă într'o situaţie că-mi pierd capul 1).

Mai târziu, în DecemvrÎe 1882, moare şi cumna­tul său, preotul Gheorghe Sorocean la Ciocăneşti şi văduva acestuia (sora Veronica) rămâne cu 8 copii minori şi neîngrijifi. Cât de crud va fi fost lovit de această nenorOC1re stâlpul familiei, Epa� minonda Bucevschi, e uşor de înţeles.

Poate că ajutorului său material şi moral e a se mulţumi că aceşti copii rămaşi orfani de tată, au putut să-şi creeze cu timpul situaţii onorabile.

Doamna Teofila Dr. 1. Luţia născ. Popovici (mama eroului Lasar LUlia t la Neajlov) de Bucevschi

O singură veste mai îmbucurătoare îi soseşte iri această vreme.

Trecuse un an şi jumătate aproape de când fra­tele său Dionisie, plecat 1n România, nu mai dăduse niciun semn de vieaţă.

La 26/I4 Martie 1879 ii trimite prima veste. li scrie că e medic veterinar 1n judeţul Vlaşca

') Dup3 cum Imi comunid v3rul meu, Ep. Grigorovici. Bucevschi i-a dat surorii ule Eufrosina, 350 florini pentru a-şi cump�ra un imobil In R�d�uţi.

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R Â U

cu reşedinţa În Giurgiu, di s'a Însurat cu fiica Preşedintelui de Tribunal de acolo, fată de 18 ani cu calităţi alese, plăcută, pUţin blondă, • ne· poata influenrului om politic liberal Semrie, că a primit ca dotă o casă şi un teren viran în valoare de 1.500 galbeni, zestre şi mobilier:

« Soţia mea e f3r1i pretenţie, una din cele mai excelente şi mai rare calităţi aici in ţară. Dânsa

f�a;r::16��:,Ş�orCbueşf:����aC:;1 şt;�:�e��f

aJ��t�

la pian. Ce fac Elena şi Ecaterina? Am fi dispuşi s'o luăm pe una din ele la noi, dadi vă convine acest lucru şi ar avea plăcere. In acest caz am împărţi pUţinul ce-l avem cu ea şi ar fi cel puţin la un om care nu-i amărăşte bucata de pâine ,.

La 17 Mai 1879 ii scrie: « Ţi-aşi da sfatul să te aşezi la Bucureşti . şi,

după ce face o apreciere a lucrărilor « artistului prea venerat de aici ., pe care Însă nu*l numeşte, urmează: (t Ar fi Însă foarte bine, dacă a*i expune aici un tablou, anume o bucată senzaţională, na* ţională, sau altele la fel. Efectul, pe care l*ar avea, ţi l*aşi comunica. In orice caz ar fi bine să lucrezi ceva pentru România, pentru ca numele tău să devină aici cunoscut _.

te!���di;it:��tt�l

iSil�e!�!:t

r�e�:�;i�I*Â

in��i:�

vici, îi dă sfatul de a se face cunoscut la Bucureşti. Poate că modestia şi mândria sa născută îl va

fi oprit de a-şi face atmosferă în ţară şi de a-şi căuta la noi viitorul său.

Dadi ar fi făcut·o, ar fi fost poate şi În interesul său, dar de sigur în interesul nostru national.

D. Epoca dela 188I-I89f. 1. Două scrisori dela Ciprian Porumbescu. Bucevschi rămâne incă până În 23 Mai 1888 şi poate că un oarecare timp şi după această dat1'i la Viena.

Informaţia ce ne-o dă profesorul O. Luţia, că Bucevschi s'ar fi întors indi in anul 1885 în Bu­covina, trebue rectificată.

In Viena locueşte ca şi mai înainte şi În această epodi În sectorul VI (Mariahilf) Corneliusgasse 1, etajul III. De astădată putem preciza şi: uşa Ig.

In anul 1881 se adaugă prietenilor săi dela Viena: Ciprian Porumbescu, pe care desigur il cunoştea de

p��it�f

afr��{ie

d���}�b:s

t��

a�i�

p��tp�: ��

uia�i

lui Ciprian, il anunţă pe Bucevschi la 1 Februarie 1881, cu ocazia unui serviciu ce i-I cerea refe* ritor la legarea unei evanghelii în catifea şi argint, că fiul său Ciprian a primit chiar « astăzi 8 dela Meşeder �) înştiinţarea, di Ministerul i-a acordat lui Ciprian « stipendiu . 3) pentru Viena . • Nespu*

nând insă Meşeder mai în detaliu pe care timp şi pe când i s'a Încuviinţat stipendiul, nici noi nu ştim când va fi să plece Ciprian spre d-voastră. Mă tem să nu fie tocmai pe la anul scolastic viitor •.

Ciprian Porumbescu pare să fi primit bursa chiar imediat.

La 25 Iulie 1881 Ciprian îi scrie din Viena lui Bucevschi, care pe acea vreme se găsea la Cer­năuţi, următoarea scrisoare (germană), pe care o reproduc in părţile esenţiale, fiindcă eviden­ţiază atât de elocvent raporturile de prietenie şi de deplină înţelegere, ce existau intre aceşti doi artişti, cari aveau să devină o glorie nu numai a Bucovinei, dar a neamului Întreg; aceste scrisori ne mai desvăluiesc împrejurările triste În care se găsea mai ales Ciprian Porumbescu la Viena 1):

t Mult stimate prietene. Timp îndelungat a trecut, de când ne-am strâns mâinile pentru a ne lua rămas bun şi ne-am despărţit cu salutări cordiale. D-ta, pentru a schimba cămăruţa intimă din Str. Corneliu pentru un apartament larg ticsit cu table de tei la CernăUţi, eu pentru a mă Întoarce la gămăliile mele de note şi a-mi con* tinua monotonia zilnică, obişnuită cu o mai mare sau mai mică variatie. Aproape două luni şi eu am promis să-ţi SCI1U şi n'am scris. Am fost�ne­glijent, dacă dota ai fi in apropierea mea, aşi trebui să mă aştept la un perdaf cumsecade din partea d-tale . . . Mă bizui însă pe indulgenta d-tale bine* voitoare şi dacă te mai asigur că n'a trecut o zi în cursul acestui timp, in care să nu mă fi gândit cu sinceră duioşie şi credincioasă prietenie şi re* cunoştinţă la d·ta, sunt deplin convins că m'ai iertat. De altfel, d-ra Iosefina 2) m'a ţinut la curent asupra d*tale şi asupra celor ce s'au petrecut În jurul d·tale şi ştiu că ai mult, foarte mult de lucru şi regret mult pe tăcute de a fi conceput atât de larg scrisoarea mea a cărei cetire iţi va răpi o bună parte din timpul d-tale atât de preţios. Dar eu sunt aşa cum sunt şi În afară de aceea că scriu cu plăcere scrisori şi mai de grabă scriu mult, decât să vorbesc mult, mai simt şi impulsul să-mi deschid toată inima aceluia pe care nu l-am văzut sau pe care nu l-am mai întâlnit de mult, să-i comunic un intreg registru şi să*mi descarc

dentului absolvent In teologie fi filosofie C. Golembiowski , (porumbe5cu) din fondul bisericesc ortodox pentru a se per* feqÎona In muzica bisericeasd. mai Ina1d. (in der h6heren Kirchenmusik), vezi adresa Ministerului de Culte şi Instruc\ie Nr. l71 din 12 Ianuarie 188t 1n Muzeul Porumbescu din

Sucun). ') Sl nu ne prindl mirarea c1 şi aceastl scrisoare ca ,i

') Bucnschi il va fi cunoscut pe preotul Iraclie Porum- celeb.1te e scris1 1n limba germană. Pe atunci tinerii lşi făceau bescu Ind. Ia lIişeşti, sat invecinat cu satul Stupca, unde l. P. studiile exclusiv In această limbl, care era totodatl limba era paroh ind. din anul l865. Statului fi ajuIl5e s1 fie şi limba obişnuitl intre intelectuali.

2) Secretarul de atunci al Mitropo liei. 2) Scherrer, menajera cu care Bucevschi a avut şi legături ') Burd de 300 florini anual, ce i-a fost acordată ' stu- intime.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ '"

astfel deseori sufletul meu apăsat. Vei râde dacă Îti scriu că sunt cuprins de nelinişte, de multă nelinişte pentru d·ta. In primele zile imi venea greu să merg la Iosefina, ea plângea şi eu tre­buiam s'o consolez; dar ştie Dumnezeu, eu În­sumi aveam nevoie de consolare şi deseori trebu­iam să mă ascund după umbra perdelii pentru a-mi ascunde şi lacrimile mele. La început mă ruşinam chiar să merg în atelierul d-tale, Îmi era groază, ca şi cum ai trebui sll. treci pe lângă un loc care ţi-e drag şi unde ţi s'a întâmplat o neno­rocire. Şi când venii odată sus, am râs însumi de lipsa mea de curaj. Nu mai era acea odăiţă dragă, intimă, unde eram deprins a te vedea Între favoriţii d-tale, şi toate acele figuri de pe pereţi se holbau ţintă la mine, parcă ar fi fost furioase de Îndrăzneala mea, parcă m'aşi fi furişat să intru în mod nelegiuit ! Odăiţa îmi părea pustie, goală; a trebuit să plec şi multă vreme nu m'am urcat sus. E un lucru de mirare inima omului. Ai crede că în vâltoarea anilor, În urma multelor şi feluri­telor necazuri, supărări şi griji de cel mai mare calibru, inima ar trebui să devină tare şi vârtoasă ca un petrefact fosil, dar e tocmai contrariul; cu cât imbătrâneşti, cu atât mai simţitoare devine neroada, şi acum Îmi explic de ce oamenii bătrâni devin copilăroşi. Inima lor revine la starea nor­mală dela Început, din anii copilăriei, �i-i face atât de simţitori, atât de buni. Indeoseb1 e cazul nostru, adică al d-tale şi al meu, fiindcă suntem - cum s'ar spune de obiceiu - oameni senti­mentali şi adeseori lucruri, care altora le păreau indiferente, au făcut asupra noastră cea mai pu­ternică impresie. De când nu ne-am mai văzut

K�n�r:us� t�i s�:�: �������abi�s��:ţ;'-�e��;�

totul - afară de bătaia, pe care nemţii au mân­cat-o dela Cehi - aşa cum a fost •.

Urmează apoi un cuplet, compus de Ciprian Porumbescu cu ocazia acestui incident, după care continuă:

« Şi fiindcă am ajuns iarăşi la ale mele, vreau să-ţi raportez din nou despre mine. Scurtă vreme după plecarea d-tale au sosit ceva parale din Ar­deal, şi profitând de ocazie mi-am cumpărat câteva ore la papa Krenn, care a mai binevoit să-mi permită" a lua parte şi la corul Bisericii t Mihaeler , şi să-mi dea la studierea fiecărei piese îndrumările necesare În ce priveşte compo­ziţia şi dirijarea. Am mai avut norocul să aiung dirijor de cor la o mică societate muzicală, de sigur ad honores, prin care fapt Însă am profitat extraordinar. Inveţi astfel lucruri, pe care nu le afli in nicio carte, dar sunt de tot necesare pentru vieaţa practică. La 1 Iulie am schimbat locuinţa fiindcă n'am mai putut sta în coteneaţa mea cea infectă şi igrasioasă, care merita să fie numită oricum, numai t cameră mobilată , nu. După cum iţi va fi comunicat Iosefina, am făcut cu ea şi

Teresa mai multe excursii. Teresa e. cuminte şi drăguţă, eu convin cu e.a În fiecare zi fiindcă locuim În apropiere. Ea mă între.abă incontinuu de dota şi-mi face totdeauna re.proşuri meritate, de ce nU-ţi scriu. De prezent e sănătoasă, dar a fost timp indelungat bolnăvicioasă şi o duce cam prost. Planul meu pentru viitor e deja definitiv stabilit. La toamnă plec la Braşov şi voiu învăţa aColo lumea să cânte. Nu ştiu dadi. îmi va merge aoolo bine, dar în orice caz mai bine decât la Viena" . . Şi dacă merge rău, le pot spune destul

Maica Domnului (din altarul catedralei dela Zagreb) de Bucevschi

de vreme valet şi să caut în altă parte o bucată de pâine. Dar un lucru am profitat - o largă ex­perie:n�ă - care Îmi va ajuta să trec la orice ocazie peste orice greutate , . . .

După ce. îi mai comunică" lui Bucevschi i�fo:­ma�iile ce le are despre societatea de atunCt dm Braşov şi obligaţiile ce-l aşteapt3 acolo, continuă astfel:

« Aici, sunt pUţine noutăţi, căldud înăbuşi­toare, secetă grozavă în aer şi în buzunare. Se lucrează de zor la lărgirea palatului artiştilor, dar partea Iăuntric3 nu va fi fost prea t lărgită ,.

t Trec acum la partea final3 a scrisorii mele, care oricât ar fi de delicată, trebue totuşi apucată

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R A U

din răsputeri pentru a produce efectul pe care-! aştept cu atâta nerăbdare şi care trebue să aibă - dadi nu se Întâmplă o minune - tocmai rezul­tatul la care m'am gândit.

• Din chitanţele anexate vei fi înţeles deja, mult

��:��� f:j����1 �!ri���re:i 1; t�t �hâe:�ii�n

aecu

b!: acum trebue să vină. Iat-c! Ştie numai Dumnezeu - imi vine greu să-i dau drumul - dar trebue să ia53. Mă adresez dtre dota ca de obiceiu când Imi merge rău şi am avut totdeauna norocul şi mângâierea de a pleca liniştit. O-ta şti că-mi mergea prost. O-ta puteai şti şi asta că şi mai târziu mi-a mers prost, d\ adese am tras mâţa de coadă, dar trebuia să trăiesc, şi ceea ce ince­pusem trebuia să sfârşesc. N'am multe datorii, dar prea multe pentru a le pU(ea plăti În împreju­rările date. Am datorii la birt pentru hrana de toate :dlele dela 25 Iunie. Cei 25 florini mi-ilu ajuns abia pentru chirie şi Krenn. Dar păcatele vechi greu le pot ispăşi. Inţeleg prin aceasta chi­tan{ele dela Muntele de Pietate. Acestea îmi apasă sufletul. Totul a mers la jidan: haină, pantaloni, ceasornic, inel şi aşa mai departe, o mulţime grozavă, acuma trebue scoase.

• Mult stimate şi dragă d-Ie Bucevschi. Aju­tă-mi, prin binevoitoarea d-tale intervenţie aşi putea să primesc banii contra chitantelor pe luna Septemvrie şi Octomvrie, care ar trebui să fie numai timbrate şi coramisate de Episcop. 0, cât de bucuros aşi plăti 5 până la 6 florini dobinzi. Sau poate dota ai fi aşa de bun să-mi avanseti suma şi să laşi să-ţi fie incasată apoi prin Zava­dovschi dela casieria ţării. Banii sunt doar buni şi numai neajunsul că trebue să aştepţi Încă două luni îi face atât de pUţin atrăgători.

« O, cât de mulţumi tor ţi-aşi fi dacă mi-ai procura paralele, jur di. nu-mi pot ajuta altfel şi sunt disperat.

I Dela tata nu pot conta nici măcar cu banii pentru drum, fiindcă de prezent are atât de multe cheltueli cu frătinii mei. Te rog, mult, fă ceva pentru mine. D-ta mi-ai fost atât de bun, fii şi acuma . . . Pot spera ? Rog a-mi răspunde imediat printr'o carte postală ca să scap cât de grabă de nesiguranţa plină de chinuri. Mă încred În bună­tatea d-tale încercată şi tn firea d-tale de binefă­cător, mă încred şi mă bizui hotărît pe prietenia d-tale generoasă şi În aşteptarea unui cât mai grabnic şi favorabil r3spuns, te salut din toată inima şi rămân cu devotament plin de mulţumire al d-tale sincer C. Porumbescu, VIII ') Str. Albert Nr. 13 t,

La 31 Iulie 1881, Ciprian Porumbescu i se adresează din nou, cu următoarea scrisoare:

• Cel mai scump al meu prieten, Stăpânit de dureroasă nelinişte îţi scriu aceste rânduri. Ul-

') Sectorul Municipiului Viena In care locuia Porumbescu.

tima mea scrisoare vei fi primit-o de sigur şi poate că în momentul în care îţi scriu acestea, însufleţit de cele mai bune speranţe, soarta mea e hotărîtă. Numai Dumnezeu ştie cum privesc spre zilele viitoare fiind pe lângă toate bolnav, grav bolnav. De 3 zile tuşesc cu sânge şi numai mulţumită bunăvoinţei unui prieten care mi-a obţinut un certificat dela societatea pentru cău­tarea bolnavilor, sunt atât de fericit de a avea tratament şi medicamente gratuite. Poţi să Îne­buneşti, când te urmăreşte nenorocul, nu te mai slăbeşte. Medicul mi-a interzis strict orice iritare, supărare şi griiă. Lui i-i lesne a vorbi. Spune că mi-a plesnit o arteră în plămâni, nu în urma unui defect organic, ci În urma unei afecţiuni psihice, În special În urma unei stări sufleteşti vehemente care a înrâurit atât de puternic asupra mea. Trebue s!i. plec cât de curând la ţară şi să fac cură de zer. Aştept numai să-mi sosească frătinii 1) pentru a putea pleca apoi împreună cu ei (acasă). Deocamdată mă plimb În parcul « SchOn­horn I şi beau apa I Selter t. Rugându-te încă odată a nu mă uita şi de a scuza cu bunăvoinţă repetatele mele molestări, te salut din toată inima al. �-tale sărman şi bolnav C. G. Porumbescu OIIOlc t.

N'au trecut nici 2 ani după aceste scrisori_şi Ciprian Porumbescu se stinge la 6 Iunie 1883 de boala care se declarase la Viena şi despre care îi vorbea lui Bucevschi atât de sfâşietor,

II. Iconostase în Bucovina. Protectorul şi prie­tenul lui Bucevschi, asesorul consistorial Silvestru Morariu-Andrievici, fuse numit pe ziua de r Aprilie 1877 arhimandrit consistorial şi vicar ge­neral arhiepiscop, adică locţiitor al mitropoli­tului, iar la 12 Martie 1880 e numit arhiepiscop al Cernăuţului şi mitropolit al Bucovinei şi Dalma­ţiei.

Deodată cu creşterea influenţei acestui chiriarh în afacerile bisericeşti din Bucovina şi prietenul său Epaminonda Bucevschi se bucură într'o mai largă măsură de sprijinul său binevoitor.

Din acest timp datează şi portretul mitropoli­tului Sivestru, astfel cum se vede tipărit În colori in multe case preoţeşti din Bucovina �).

Lui Bucevschi i se încredinţează o serie în-

') Pe fratele Ştefan cilre din ciluza unei boli iii pliimâni Ucea curl la Gleichenberg, inSOlit de sora Mlrioara, tul­toritl mai tiniu Raţiu.

') Cu acnt portret Bucevschi a luat un premiu la o expo­ziţie din Viena. POille e unul din premiile de care vorbt:�te maestrul Feuerbilch in scriso.lrea sa din August 1874( Mi­nistrul de Instrucţie şi Culte de atunci, izbit de asemlnare, s1 fi exclamat: I Das ist ja der Andrievici wie el leibt und lebt •. E de regretat cl Bucevschi n'a Ucut �i portretul Intreg al acestui mitropolit In mlrimea naturall pentru galeria Mi­tropoliei. Porlrelul, ce se glseşle la Mitropolie e Ucut după mOilrtea mitropolitului de pictorul Maximovici.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ '"

treagă de lucrări bisericeşti care vor fi contribuit întrucâtva la ameliorarea situaţiei sale materiale.

După scrisorile şi actele oficiale ce ne stau la îndemână, putem preciza următoarele lucrări bi­serice�ti făcute de Bucevschi in vremea mitropo­litulUl Silvestru:

po;t� ����icfna1��e Rf:ă�ăko�a J� îanJ:rs�t

a��ti'::i�

straţiei provinciale Nr. 3509 din 17 Mai �881 i se aprobă .. eine Nachtragsvergiitung » fur die im Collaudierungsprotokolle vom 5 Nowember 1880 naher spezifizierten Kunstmaler-Malerar­bei ten » la această biserică în suma de 200 florini.

La 31 Decemvrie 1881 predicatorul Catedralei din Cernăuţi, părintele Ioan Procopovici, care era totodată şi preotul penitenciarului din Cernăuţi, îl înştiinţează pe Bucevschi, că icoanele trimise pentru penitenciar au fost primite şi aprobate şi-l roagă a-i trimite o chitanţă timbrată pentru a i se expedia suma de 50 florini, ce i se cuvine pentru aceste icoane.

La 22 Martie 1882 protopopul Mandrilla din Rădăuţi îl înştiinţează pe Bucevschi că i-a trimis prin mandat poştal suma de 330 florini - după ce s'au reţinut 37 florini drept caUţiune parţială -pentru lucrările de pictură la biserica din Fră­tăuţii vechi. Totodată îi exprimă bucuria, că-I va putea saluta În casa sa cu ocazia călătoriei pe care Bucevschi avea să o intreprindă la Iaşi la sfârşitul lui Aprilie aceluiaş an.

La 1 Mai 1883 îl înştiinţează tâmplarul CarI Klein din Cernăuţi: « De prezent aurarul Lu­cinschi e in Bălcăuţi şi speră a termina auritul iconostasului până cel mai târziu la 10 1. c_ *_

La 17 Iunie 1883 administraţia provincială cu Nr. 5739 il invită pe Bucevschi să pună: « Declaraţia definitivă de preluare pe un proces­verbal de acord referitor la executarea lucrărilor de pictură artistică pentru iconostas şi alte lu­crări de pictură artistică pentru biserica ortodoxă din Suhoverhav �; adăugând: « Anexele tehnice referitoare la executarea lucrărilor de pictură artistică pentru bisericile ortodoxe din Salca şi Gura Humorului, împreună cu proiectele proce­selor-verbale de acord în chestie, vă vor fi comu­nicate d-voastră separat in curând ».

La 18 August 1883 administraţia provincială cu Nr. 7929, îi încredinţează executarea lucrărilor de pictură artistică la Gura Humorului.

O chitanţă iscălită de Bucevschi cu data Cer­năuţi 5 Aprilie 1887, confirmă primirea sumei de 97 florini: « Ca preţ pentru lucrările de pictură artistică executate la iconostasul bisericii orto­doxe din Solca ».

La 5 Iulie 1883, Cassandra Buberl, mare pro­prietară din Bobeşti îl întreabă pe Bucevschi când şi cum intenţionează să aducă icoanele În­colo, deoarece « clădirea bisericii va fi curând ter�

minată, la 27 August a. c. am dori să facem târ­nosirea ei �.

La sfârşitul anului 1883 Bucevschi răspunde la scrisorile Comitetului pentru clădirea bisericii din Poiana-Stampi din 9 şi 23 Noemvrie, arătând că e gata să execute în afară de tablourile din ico­nostas şi celelalte picturi necesare. « In ce priveşte preţul nu am eu căderea să-I prevăd, fiindcă eu trebue să mă orientez după devizul d-voastră. Preţul e foarte diferit, dela 1.000 florini până la 6.000 florini şi mai mult (şi pentru a fixa preţul

Mântuitorul (din altarul catedralei dela Zagreb) de Bucevschi

nu cunosc nici dorinţele d-voastră şi nici mij­loacele ce vă stau la dispoziţie). Dacă aş trebui să execut lucrările la faţa locului, v'aş ruga să mi se pună la dispoziţie o locuinţă şi un local luminos pentru lucru, compus din trei piese, precum şi ajutorul comunei pentru a nu pierde vremea cu grijile menaiului. Aştept prin urmare dela Onor. Comitet Însărcinat cu clădirea, devizul pentru a putea să declar dacă pot accepta lucrul pentru preţul fixat sau nu 1>.

www.dacoromanica.ro

''0 B O A B E D E G R A U

La 20 Ianuarie 1885 « Vergolder '-ul Luczynski îl înştiinţează că, după informaţiunile ce le are, Bucevschi are să primească în scurtă vreme cau­ţiunea pentru biserica din Banila pe Ceremuş şi Ceahor şi-l roagă să-i achite atunci onorarul.

La 27 Iunie 1885 administraţia provincială îl înştiinţează cU Nr. 6869, că-i încredinţează exe­cutarea lucrărilor de pictură pentru iconostasul bisericii din Tereblecea: t: Contra preţului pretins de 900 florini, precum şi livrarea mobilierului contra preţului de 575 flatini t.

La II Noemvrie 1887 administraţia provincială ii ordonanţează cu Nr. 12.g06, plata a unui rest pentru icoanele iconostasului bisericii din Ciudei, în suma de 1026 f1orini.

Eusebie Sorocean şi Orest Luţia mai în.şiră intre iconostasele pictate de Bucevschi, următoaw rele: Coşciuia, Revna, Conialin şi Berhomel pe Siret şi mai putem adăuga şi noi: Storojineţ.

Constatăm deci deocamdată in baza documen­telor ce le avem, că in afară de iconostasele ară­tate în epoca precedentă, Bucevschi a lucrat sub păstorirea mitropolitului Silvestru cel pUţin aceste 18 iconostase şi picturi de biserici. Sunt Însă sigur că numărul lor e mai mare şi că mai târziu se vor constata încă şi alte lucrări bisericeşti exe­cutate de Bucevschi În Bucovina.

Lista lor ar putea fi completată numai după dosarele consistorului, ale guvernului provin­cial şi ale direcţi unii fondului bisericesc.

Tot solicitudinii mitropolitului Silvestru se da­toreşte şi raportul inaintat consistorului la 1887 asupra curăţirii şi restaurării picturii murale din ctitoria lui Luca Arbore din satul Arbore 1) în care Bucevschi ne spune: « Lucrul acesta nu se poate Încredinţa ori şi cui, pictura e prea preţioasă ca să se poată da ca obiect de Încercare oricărui zugrav de rând, care fără cunoştinţi, fără pietate pentru un monument atât de preţios, cu restau­rarea sa ar ruina tot şi deplin, după cum ne arată probele de restaurare, care se află în pronaosul bisericii din Arbore. Ca să se continue În modul acesta ar fi un vandalism, care nici prezentul, nici viitorul nu ni l-ar putea ierta. Mai bine să rămână picturile aceste vechi sub pătura scutitoare de murdărie, căci Încă şi aşa se prezintă măreţe, decât să iasă la lumină in mod care vatămă tot simţul estetie& . . .

Din cele arătate până acuma vedem că. Epami­nonda Bucevschi era de o sârguinţă şi productivi­tate extraordinară.. Câte zile de muncă. încordată nu va fi trebuit să petreacă pentru a zugrăvi aceste iconostase Ti biserici - de multe ori chiar la o lumină insuficientă şi în umezeală - pentru a câ�tiga modestele sume, pe care guvernul pro­vinCial de atunci binevoia să i le aprobe. De dteori

') Publicu de mine in revislOl. , F�I-Frumos . 1932, pag. 188

şi 189.

nici nu se va fi putut odihni după munca sa În­cordată şi va fi fost lipsit şi de o hrană corespun­zătoare.

Nu e deci de mirare că Într'o zi - la Poianaw Stampi - puterile sale, slăbite printr'o muncă atât de Încordată şi prin privaţiile ce şi le-a impus, il părăsesc şi că, după alţi câţiva ani de muncă, se stinge, doborît de ftizie, în vârstă de numai 48 ani.

III. Portretul lui Ştefan cel Mare. 1) Pentru a picta iconostasele şi bisericile din ţara lui, Bu­cevschi stătea în repetate rânduri ti.mp mai Înde­lungat în Bucovina, fără a-şi părăsi locuinţa din Viena. La Cernăuţi era de obiceiu oaspele mitro­politului Silvestru şi locuia in reşedinţa mitropo­litană.

Aici avea să facă cunoştinţa unei personalităţi proeminente din România de ieri, cunoştinţă ce avea să fie de mare Însemnătate în vieaţa sa.

tn luna Septemvrie r88I mitropolitul Silvestru primi vizita episcopului de Roman Me1chisedec 2), mare cărturar şi membru al Academiei Române. Episcopul Me1chisedec ne mărturiseşte 3), că a fost primit cu dragoste adevărat frăţească pentru care nu-I va uita pe mitropolitul Silvestru nicio­dată.

Interesându-se mai de aproape de vechile .do­cumente ce se găsesc la Mitropolia din Cernăuri, episcopul Me1chisedec a descoperit aici vestitul evangheliar manuscris, dăruit de Ştefan cel Mare Mânăstirii Humorului în anul 1473, adică în cam al XVI-lea an al Domniei sale şi un al doilea evangheliar, scris cu cheltuiala mitropolitului Gri­gorie 4) şi dăruit Mânăstirii Voroneţului pe la t550. Importanţa descoperirii evangheliarului lui Ştefan cel Mare consista în faptul că conţinea portretul marelui Domn, pictat de un iscusit pictor contemporan. Marele Ştefan era reprezen­tat in genunchi, oferind evangheliarul Sfintei Fe-

') Vui articolul meu; Pictorul Buctl1sclli li portretul lui

Ştefan cel Mare (1881-1884) In revisla • F�t-Frumos . 1934, pag. 17-20, 57-62, 97-102 ,i broşura mea; De-ale pictorului

Epamillollda Bucel1sclli, extras din revista • F�t-Frumos 1, Cern3uli. Tiparul . Glasul Bucovinei I 1934.

") Mdchisedec ŞteUnucu (n�scut la 1822 In GSrcina, jud. Neaml> t 1892 şi Inmorm�ntat in gr�dina fundaliei u.le din Roman) a !3cut studii superioare teologice la Chiev (1848

,i u.). A fost membru al Divanului ad-hoc, lupt�tor neobosit pcnlru Unire. Ministru in Int�iul cabinet Kogălniceanu (1861), membru al Academiei Române (1870). A Imbog3ţit literatura, in special cu. bisericească fi istoria bisericească. A fost o adev�rat� faa a bisericii rom1ne, at1t prin cultur� dot şi prin pilda vielii ule neprihănite.

') In memoriul du Inaintat Academiei Romlne şi pu­blicat In Analele ei seria II, Tom. IV, pag. 18.

') Grigore II (Roşea), mitropolit al Moldovei de dou3 ori la 1551 şi 1558, mort dup3 cum �ice epiuJul du dela Voro­nel !a 157°'

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ

cioare pe tron cu pruncul Isus în braţe. Cu toate că Ştefan cel Mare era reprezentat în acest tablou, contrar portretului « tradiţional 'fi, fără barbă, blond, cu faţa bucălată (grăsulie) şi rubicondă, şi se deosebea în mod esenţial de portretul cunoscut până atunci, pictat de G. Asachi, care-l repre­zenta cu barbă. Episcopul Melchisedec îşi dădu imediat seamă că are înaintea sa adevăratul portret al lui Ştefan cel Mare. Şi mitropolitul Silve­stru $ a rămas plin de bucurie de această mare comoară naţională ». In această convingere episcopul Melchisedec va fi fost poate În­tărit şi de pictorul Bucevschi, pe care numai atunci îl cunoscuse la mitropolitul Silvestru şi-l apre­ciază ca pe un pictor « care cu­noaşte arta cu profunditate şi are la dispoziţiunea sa mai multe do­cumente privitoare la această o­peră » 1).

stirea Putna pe o icoană cusută (aer), dăruită Mâ­năstirii de marele Ştefan, un alt portret al acestui Domn, având aceleaşi semne caracteristice ca şi cel din evangheliar şi că pictorul a comunicat un facsimil după această icoană membrului Acade­miei, d-Iui Nicolae Ionescu 1).

In adevăr, în cursul lunei Octomvrie r88I pic-

Episcopul Melchisedec trehui neapărat să comunice această im­portantă descoperire Academiei Române al cărei membru era. Ambii chiriarhi îl însărcinară pe pictorul Bucevschi să «scoată fac­simile şi desemne de pe această evanghelie », iar Bucevschi se şi achită de această însărcinare, tri­miţându-i episcopului Melchise­dec numai la vreo câteva săptă­mâni un album � compus din 8 piese, însoţit şi de o scrisoare l) pe care episcopul le primeşte la 2 Noemvrie r88I, confirmând primirea lor. Episcopul Melchi­sedec îşi prezintă la câteva zile albumul şi memoriul. In acest memoriu episcopul arată impor­tanţa descoperirii făcute la Cer­năuţi, îndeosebi a portretului marelui erou, pe care-l găseşte autentic. Pentru autenticitatea portretului, episcopul arată că toate icoanele din evangheliar sunt făcute de un pictor distins,

Altarul catedralei dela Zagreb, pictat de Bucevschi

că vârsta eroului, în care e reprezentat, cores­punde cu epoca vieţii sale, când s'a scris evanghelia­rul, că trăsăturile fizionomice corespund însuşirilor eroului, că costumul în care e reprezentat e cel contimporan şi că evangheliarul a fost chiar în mâna Domnului, care-I comandase. La aceste considerente, episcopul Melchisedec adaugă că pictorul Bucevschi a descoperit în urmă la Mână-

') Ar u%ulta că Bucevschi va fi cunoscut lncă mai Inainte acest portret şi că făcuse cercEt�ri In această privinţă.

torul Bucevschi n'a făcut numai cele 8 facsimile, prezentate episcopului Melchisedec, ci a continuat să adune în Bucovina, la Mânăstirea Putna şi poate că şi in alte locuri, material pentru a dovedi că evangheliarul dela Humor reprezintă adevăratul

') Nhcu! la 18:10, t 1905, proCesor de istoria universală la Universitatea din Iaşi, orator apreciat, senator, Ministru de Externe (1876-1877), membru al A!enEului Romin şi al Academiti Române. (DiCţionarul istor. geogr. Gh. Ada­

m�scu).

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

portret al lui Ştefan cel Mare. Cercetările sale n'au rămas fără succes. La mănăstirea Putna imr'o başcă 1) Bucevschi găseşte un aer vechiu pe care e cusut portretul lui Ştefan cel Mare cu barba rasă, faţa plină şi părul blond ca şi in evan· gheliar. Iată ce comunică pictorul Bucevschi in această privinţă d-Iui Nicolae Ionescu :

ti Am cercetat şi am aflat un tablou, cusut cu fir de argint şi de aur şi cu pUţine mătăsurÎ colorate, care reprezintă pe Mântuitorul răstignit, încun­jurat de 8 persoane jelitoare. Pe mar�Înea dreaptă şi stângă, in format cu mult mai mtc decât per­soanele tabloului, se află un portret bărbătesc de-a dreapta, iar de-a-stânga un portret femeiesc, ambele în poziţiunea indatinată cu a donatorilor, iar în partea de jos a tabloului se află un şir, cusut cu fir de aur cu inscripţiunea slavonă, care ne spune că acest aer e dăruit de Ion Ştefan Voevod, fiul lui Bogdan Voevod, Mânăstirii Putna la anul 7008 (1500 d. Hr.), deci puţini ani inaintea morţii eroului nostru. Fără îndoială figurile donatorilor reprezintă pe Ştefan Vodă şi pe soţia sa Maria •.

Memoriul episcopului Melchisedec, cetit În şedinţa din 13 Noemvrie 1881, făcu sensaţie nu

��em:Ai��ef:n��a���i�riel�nci �h��,

in;fe':!:��r�i ei �icolae Ionescu şi Dim. Sturdza erau pătrunşi de importanţa descoperirii. . . Dimitrie Sturdza declară că nu cunoaşte o descoperire mai impor­tamă ca aceea a P. S. S. Episcopului de Roman.

Dar nu toţi membrii Academiei fură de aceeaşi părere.

In şedinţa Academiei din 27 Noemvrie 188r B. P. Haşdeu se declară convins că tabloul din evangheliar nu-l reprezintă pe Ştefan cel Mare, adu­când în sprijinul tezei sale următoarele argumente : 1. Faptul că tabloul nu se găseşte la inceputul, ci la sfârşitul manuscrisului şi că e neterminat, având un loc gol, dovedeşte că n'a fost făcut sub Ştefan cel Mare, ci mai târziu, sub Petru Rareş, reprezentându-l prin urmare pe acesta. In manu­scriptele evului mediu, cel ce donează o carte unei biserici, nu era zugrăvit la sfâr�itul, ci în fruntea cărţii. Ştefan cel Mare n'ar fi donat un evangheliar, in care tocmai portretul său n'ar fi fost deplin gata; 2. Tabloul din evangheJiar nu e făcut de acelaşi pictor, care i-a zugrăvit pe evan· gheliştii din evangheliar. Tabloul Domnului arată mai multă artă decât portretele evangheliştilor. Chiar şi deosebirea În nuanţa colorilor dovedeşte acest lucru. Portretul este făcut pe contra pagina unei pagini scrise; nu-i deci nicio îndoială, că posterior epocii lui Ştefan cel Mare; 3. Portretul publicat de Asachi, care-I reprezintă pe Ştefan cel Mare cu barbă, are o baz3, căci e făcut după cel găsit În biserica dela Bădeuţi (Bucovina), fondată de Ştefan cel Mare, unde se găsesc şi

I J PivnÎt� boltitli.

portretele familiei Domneşti din acea epocă fără niciun anacronism În inscripţiuni. Figura imberbă şi rubicundă din evangheliar nu-I aminteşte pe Ştefan cel Mare, care-i mai bine inchipuit la Bădeuţi, sub aerul de călugăr şiret. într'adevăr, Ştefan cel Mare pe tronul papal ar fi fost un Sixt V; 4. Portretul dela biserica Sfântului Ni­colae dela Ia�i nu poate face dovadă. Acest tablou prezintă mal multe anacronisme. Doamna Eu­doxia, care e zugrăvită lângă Domn, era moartă când s'a inceput clădirea bisericii. Apoi ce cată Eudoxia acolo unde se află Bogdan, care nu e fiul ei, ci al Mariei ? Toate aceste anacronisme dovedesc că tabloul a fost zugrăvit de vreun pictor mai târziu, care nu·1 cunoştea pe Ştefan cel Mare; 5. Asupra epitafului, aflat de pictorul Bucevschi la Putna, nu se poate pronunţa, până l-ar avea de faţă. Un astfel de epitaf nu se face intr'un an sau doi. S'a putut foarte bine ca epi­taful, pus in lucrare sub Ştefan cel Mare să se termine abia sub Petru Rareş, aşa că inscripţia să fie dela Ştefan cel Mare, iar portretul să fie al lui Petru Rareş. Concordanţa dintre portretul din evangheliar, dela Sfântul Nicolae din Iaşi, şi epitaful aflat de Bucevschi, e singurul argument pentru autenticitatea portretului din evangheliar.

Dar tabloul dela Sfântul Nicolae prezintă ana­cronismele, menţionate şi epitaful ar trebui exa· minat de aproape ca şi evanghelarul, pentru a se vedea ori de figura lui Ştefan cel Mare nu este posterioară inscripţiei.

Cu toate argumentele prin care membrii T. Maiorescu, Gh. Chiţu, Nicolae Ionescu şi Dim. Sturdza căutau să-I convingă pe B. P. Haşdeu despre autenticitatea portretului lui Ştefan cel Mare din evangheliar, B. P. Haşdeu nu se lăsa convins, fiind întărit în părerea sa printr'o copie a unui pretins portret al lui Ştefan cel Mare din biserica dela Bădeuţi 1) şi printr'o informaţie gre· şită dela membrul Academiei Simion Florea Ma­rian, pe care o comunică în şedinţa din 18 De· cemvrie 1881, că toate portretele lui Ştefan cel Mare dela Bădeuţi, Voroneţ şi Sfântul Ilie sunt cu barbă.

Pentru a pune capăt acestei controverse Mini­sterul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice de atunci, V. A. Urechia, care totodată era �i secre· tarul general al Academiei Române, decid.e să se adreseze pictorului Bucevschi să, vină intre 20 şi 23 Decemvrie 1881 la Iaşi. Prin adresa acestui Minister Nr. 18.043 din 15 Decemvrie 1881 se determină scopul venirii sale, astfel: « unde aveţi să fiţi consultat la lucrarea de restaurare a Mână­stirii Sf. Nicolae, fondată de Ştefan cel Mare •. Totodată e înştiinţat că i se pune la dispoziţie

') CI! Î-a fost pus la dispotiţie de George Hurmuuchi, preşedintele Societli!ii pentru literatura şi cultura romlinli din Bucovina.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURA

suma de 250 lei, în bilete ipotecare, cheltueli de transport, iar pe timpul şederii tn Iaşi i se va servi o diurnă de 40 franci pe zi şi costul În� toarcerii ').

In şedinţa Academiei din II Decemvrie 1881, secretarul general V. A. Urechia, Ministrul de Culte, relatează că după dorinţa Academiei a trimis pictorului Bucevschi parale de drum ca să vină între 20--23 Decemvrie la Iaşi, să se pună la dispoziţia Academiei împreună cu arhitectul Ministerului pentru ridicarea cafaselor 2) şi luarea celorlalte dispoziţii relativ la portretele murale.

In corespondenţa ce ni' s'a păstrat se găseşte şi scrisoarea pe care mitropolitul Silvestru i-o adre­sează lui Bucevschi în această chestiune la Viena cu data CernăUţi 25 Noemvrie-7 Decemvrie 1881. O reproducem întocmai fiindcă dânsa caracteri­zează atât de bine atât increderea desăvârşită, pe care mitropolitul o avea în marii noştri bărbaţi de atunci cât şi sentimentele de dragoste părin­tească, ce le nutrea faţă de pictorul Bucevschi:

« Iubite Epaminonda! Aseară a sosit secretarul Academiei Române d-l Nicolae Densuşianu, care mi-a adus două epistole, una adecă dela Principele Ioan Ghica, preşedintele Academiei, iar alta dela P. S. S. Episcopul Melchisedec.

(1 In aceste epistole mă poftesc amândoi, ca cu o persoană de încredere să li trimit Tetraevan­g�eţul pentru studiul critic şi deciziunea Acade­miei.

(1 N'am trimis o persoană de încredere de aici, ci încrezându-mă în Plenipotenţiatul Academiei am dat cartea la mâna d-Iui Densuşianu.

« De asemene în amândouă epistolele mă pof­tesc' ca să-ţi scriu d-tale şi să te înduplec, ca În­dată după primirea înştiinţării să pleci la Bucu­reşti, unde eşti de neapărată trebuinţă spre darea socotinţei la respectiva deciziune a Academiei.

« Spesele călătoriei şi osteneala se va remunera deplin din partea Academiei, şi deoarece d-I Den-

��l::nt�le��:f���f��Z;ri�i��z�a�ii ?au�:��tiia �:pie�

zentantele României d�l Balaşianu, aşadar cred că împreună cu epistola mea va sosi şi asignarea banilor pentru dota. .

� Aşadar nu Întrelăsa prilejul . aces.ta binevent�, de a te da cunoscut în Bucureşti, prm care vem­torul ţi se va putea asigura.

« Toate cele ce vei crede că-ţi vor fi de lipsă în scopul indicat, să ţi le iai cu dota. Călătoria se vede, că o vei face de-a-dreptul prin Ungaria.

$ In fiecare caz să mă înştiinţezi cu câte�a cu: vinte, pentrucă eu răspunzând d-lor �hlca. ş� Melchisedec i-am asigurat că in 5-6 zIle vei fi

') ProfEsorul EusEbie Sorocean, pag. 14· ') Loc !!l biserid. inchis cu grila; de lEmn, rezervat femeilor

(spre a nu fi V.hUtE dE Mrbati).

în Bucureşti. Afacerea este urginte pentru Statuă '), a cărei finalizare s'a sistat. Fii sănătos şi voios Silvestru . 2).

In şedinţa Academiei din 24 Ianuarie r882 secretarul general V. A. Urechia îl prezintă pe Bucevschi ca (( artist pictor, care a binevoit a aduce Academiei copiile de pe portretele de Domni, făcute in Bucovina şi Iaşi şi proprii a servi Academiei la desbaterile sale asupra portre­tului lui Ştefan cel Mare •.

La învitarea Academiei Bucevschi prezintă 9 copii după portretele murale şi dă următoarele informaţii 3):

Mitropolitul Silvestru Morariu

Portretele lui Ştefan Vodă dela Voroneţ, Sfântul Ilie dela Pătrăuţi pe Suceava şi dela Sfântul Du­mitru din Suceava sunt toate fără barbă.

') Statuia lui Ştefan cEl Mare dela Iaşi. Lucrarea a fost sis tată pentru a se vedea dacă ŞtEfan cel MarE trEbue Infă-tişat cu barbă sau nu.

,) De vătut In această privinţă şi corespondenţa Intre mi­tropolitul Silvestru şi episcopul Me1chisedec In Cons!. C. Diculescu: Din coresplmdenţa episcopului Me/chiJedec. Bucu­reşti, • Tipografia Cărlilor biseriteşti . 19o9, pag. 69, 70, 73, 74, 75, 76. La 23 DEcEmvrie 1881, episcopul MelchisedEc li scriE mitropolitului Silvestru :

t Despre d-I Bucevschi ştiu de dnd eram la Bucureşti, că Ministrul de Culte i-a trimis bani dE drum ca să vină de­a·dreptul la Iaşi pe la 20 ale lunei curente, unde are să vie şi Ministrul, ca d studiue un portret al Marelui Ştefan, ce SE zice că este pe păretele bisericii Sf. Nicolae Domnuc din Iaşi spre a se putEa completa nOliunile despre portretul In chestiune .

• Ministrul mi-a promis, că dela Iaşi va veni pe la mine !mprEună cu d-I Bucevschi t.

") Reproduse după procuul-verbal al şedinlei Academiei din aceiaşi zi.

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R A V

Unul singur dela Voroneţ are puţină barbă, abia însemnată. Că este tot al lui Ştefan cel Mare probează inscripţiile bisericii.

Prezentând apoi copiile a 3 portrete dela Sfân· tul Nicolae din Iaşi 1), Bucevschi le crede făcute în timpul lui Duca Vodă, pe când cel dela Voro­neţ este cel mai vechiu portret al lui Ştefan Vodă. Portretul dela Sfântul Dumitru din Suceava, are inscripţia din timpul lui Petru Rareş.

Bucevschi prezintă apoi o copie de pe portretul lui Petru Rareş dela Mânăstirea Humorului şi o copie a portretului mitropolitului Grigorie dela Voroneţ.

La intrebarea d-lui V. A. Urechia dacă Bu­cevschi ne poate da oarecari informaţii asupra portretelor lui Ştefan cel Mare dela Bădeuţi, de care se foloseşte d-I B. P. Haşdeu in argumen­tarea sa, pictorul Bucevschi răspunde di el însuşi a flcut copia d-Iui Haşdeu, însărcinat de d-l Hurmuzaki 2) din Cernăuţi. Adaugli însă scuza: • Pe atunci eram foarte tânăr 3). Mai târziu am mers iarăşi la Bădeuţi şi voind să mă încredinţez, dadi portretul zis al lui Ştefan cel Mare era o pic[Ură veche, am aflat că a fost zugrăvit de un biet zugrav, care şi azi trăieşte la Siret. Ştergând pictura nouă am aflat, că a fost odinioară un portret al lui Ştefan cel Mare acolo, dar nu mai rămăsese din el, decât o bucată din frunte şi co­roana. Zugravul dela Siret şi l-a inchipuit cum a crezut . ').

După ce şi membrul Academiei Gr. Tocilescu supuse Academiei patrafirul dela Dobrovăţ, pe care este cusut un portret al lui Ştefan cel Mare asemănător cu cel din evangheliarul dela Humori B. P. Haşdeu se declară convins că portre[U1 din evangheliarul dela Humor este al lui Ştefan cel Mare, iar Dim D. Sturdza recapi[Ulează mersul desbaterilor de până acuma după cum urmează:

1. tn urma explicaţiunilor d-Iui Bucevschi, portretul dela Bădeuţi e înlăturat cu desăvârşire.

2. Se constată asemănarea portre[Ului din evan­gheliar cu cel de pe patrafirul dela Dobrovăţ şi cu cel de pe aerul dela Putna, descoperit de Bu­cevschi. E prin urmare adevăratul portret al lui Ştefan cel Mare.

3. Portretul mural dela Humor prezentat în copie de Bucevschi e portre[U1 lui Petru Rareş.

') Repreuntlnd pe Ştefan cel Mare, fiul du Bogdan �i pe Doamna Eudochia.

") Am ar3tat mai sus, c3 e vorb� probabil de Gheorghe Hurmu:uchi.

") Prob�bil Inci In �nul 1868, cind a flcut şi copia portre­tului mitropolitului Dosofui dup� fresca del� Sfintul Gheor­ghe din Sucuva.

4) Ctitoria lui Ştefan cel Mare dela Bldeuţi � fost distrusA In r1:.boiul mondi�l; ef. Leca Morariu: Ce-a (Olt odatd. Din trecutul Bucovinei, Cernluţi 19a:l. Institut de Arie Grafice • Glasul Bucovinei ", pag. 37--65'.

D-I Sturdza adaugă apoi: « d-l Bucevschi pleacă la Viena şi deocamdată nu se poate face nimica. Dar d-I Bucevschi să ne mai revină curând, să ne dea sfat cui sli dăm spre decopiere exactă evangheliarul dela Humor şi cu cine să pregătim imprimarea opului . . . D-I Bucevschi ar face lucru direct şi fără fotografie • . . .

D. Sturdza cere ca guvernul să n u se dea în­dărăt şi să acorde Academiei pentru tipărirea evangheliarelor 50.000 sau poate chiar 100.000 lei. Bucevschi cu ocazia pledirii sale la Viena să fie Însărcinat a pregăti copia exactă pentru tipărirea evangheliarului dela Humor şi a celui din biblio­teca din Viena tot dela Ştefan cel Mare.

La 23 Februarie 1882 secretarul general V. A. Urechia dă cetire raportului asupra activităţii Academiei în cursul anului încetat, rdevând, că cele mai multe din cele 40 şedinţe fură necesitate de desbaterile, care au interesat intreaga Româ­nime, asupra comunicatului P. S. S. Episcopului Melchisedec asupra adevăratului portret al lui Ştefan cel Mare.

După o mulţumire adresată mitropolitului SiI­vestru pentru trimiterea evangheliarului dela Hu­mor, raportul continuă:

t: Ministerul Cultelor a pus de asemenea la dis­poziţiunea noastră unele odoare bisericeşti ii -mai ales abilul penel al merituosului artist roman d-l Bucevschi, carele a decopiat mai multe portrete murale şi inscripţiuni, care ornează acum galeria noastd şi fură proprii a oferi preţioase elemente la interesantele desbateri . . .

t: Este de dorit ca Academia să dispună de mijloace pentru a publica diversele evangheliare Ştefaniene şi pentru reproducerea portretelor şi a operelor de artă •.

Comisiunea Însărcinată cu examinarea lucrărilor delegaţi unii din anul trecut conchide în raportul prezentat În anexa 7 la punctul IV:

• tn lipsa de mijloace pentru a realiza patrio­tica dorinţă de-a arăta pe Ştefan cel Mare şi ca protector al artelor, credem că Academia s'ar mulţumi deocamdată. . a se edita un volum uzual pentru vulgarizarea descoperirilor, cuprin­zând portretul lui Ştefan cel Mare şi edificiile principale, înălţate de el • .

Comisiunea specială însllrcinată cu socotelile şi preliminările bugetului pare a nu fi găsit mijloa­cele necesare nici pentru acest redus de.siderat 1).

') Poate in urma �cestor lmprejurliri Bucevschi va fi lu�t deciziunea • unei mici publicaţiuni � nan8he1i�rului dela Humor, c�re-i a�rbe loale mijloacele pecuniare ., dup� cum mlirlurisqte Intr'o adrul Irimid unui director din Mi­nisterul Cultelor pentru � i se • asemna restul b�nilor f, CI: i se m�i cuvenea dela Ministerul Cultelor şi care publicaţie va fi rlimas din lipu mijloacelor In carloanele lui Ep�minonda Bucevschi, şi apoi se va fi pierdul, ca multe �lle luctliri. (Re­viSl� f Flt-Frumos f, 1933, p�g. J�p)_

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURA

« Albumul » lui Bucevschi, prezentat de episco­pul Melchisedec Academiei in şedin�a din 13 Noemvrie 1881, trecut in lista cărţilor dăruite Academiei dela 1 Aprilie 1881 până la 31 Martie 1882 1) ca dăruit de episcopul Melchisedec, avea următoarele 8 foi volante:

r. Din evangheliarul Marelui Ştefan dela Hu­mor.

1. Facsimile de pe o insemnare istorică în limba slavonă din anul 1538 referitoare la salvarea evan­gheliei de către Petru Rareş.

2. Facsimile de pe o altă notiţă istorică, ce se află chiar la inceputul tetraevanghelului scrisă În anul 1657 de însuşi George Ştefan, Domnul Mol­dovii, referitoare la răscumpărarea evangheliei dela generalul ardelean (! Kimen lanaş 1) (Kemeny lanoş), care bătând pe Cazaci le-a luat prăzile.

3. Facsimile de pe notiţa ce se află la finele evangheliei dela Ioan, scrisă de însuşi caligraful întregului tetraevanghel. In ea se spune că evan­gheliarul e scris din ordinul Marelui Ştefan de ieromonahul Nicodim în anul 1473.

4. Dispoziţiunea tabloului intreg dela finele evangheliarului În care este şi portretul Marelui Ştefan.

5. Facsimile a părţii din acest tablou, care re­prezintă numai portretul lui Ştefan, oferind evan· gheliarul.

q. Facsimilele iniţialelor şi ale ornamentelor af1ătoare în tetraevangheliar.

7. O fotografie de pe portretul lui Ştefan cel Mare, scoasă de pe aceeaşi icoană din evangheliar.

II. Din evangheliarul mitropolitului Grigorie dela Voroneţ:

8. Facsimile de pe icoana Sfântului Daniil, cum se înfăţişază pe ferecătura acestui evan­gheliar. La Academia Română aceste 8 foi nu se mai

păstrează ca un tot intreg. In secţia stampelor, piesa Nr. 4 a albumului,

făcută cu peniţa in negru e inventariată la Nr. 3.927 B C VIII 48. Aceeaşi piesă, lucrată în colori, e Încadrată şi atârnă pe un perete al scării mari purtând Nr. 165. Ea pare a fi făcută tot de Bucevschi.

Piesa Nr. 5 a albumului, făcută in colori pe un carton e inventariată la aceeaşi secţie la Nr. 3854 A C VII 9. Piesele, 1, 2. 3. 6 şi 7 ale albumului se păstrează

Însă, la secţia manuscriselor, într'o mapă, fără niciun discernămânr, împreună cu alte multe foi referitoare la cărţi vechi bisericeşti.

Piesa Nr. 8 n'am putut-o afla la aceste :2 secţii.

ma�� �ecl��og�:n�s�ri}����ă:�riigă:�!�eg�;li:ice1:l; Voroneţ cu chipul Sfântului Danii!. Din copiile portretelor murale, prezentate de

') Analele Academiei, seria II, Tom. IV, pali· 217,

Bucevschi in şedinţa Academiei din 24 Ianuarie 1882, 4 piese sunt atârnate pe pereţii scării mari şi 3 piese pe pereţii scării mici.

Pe pereţii scării mari se găsesc următoarele copii-portrete: al lui Ştefan cel Mare dela Sfântul Nicolae din Iaşi, inventariat. sub Nr. 40, al lui Bogdan III, din aceeaşi biserică, inventariat sub Nr. 177. al Doamnei Eudochia, din aceeaşi bise­rică, inventariat sub Nr. 187 şi al lui Ştefan cel Mare dela Voroneţ, inventariat la Nr. 180.

Episcopul Melchisedec

Pe pereţii scării mici se găsesc copiile portre­telor: al lui Ştefan cel Mare dela Sfântul Dumitru din Suceava, inventariat sub Nr. 41, al lui Petru Rareş din biserica Mânăstirii Humorului, inven­tariat sub Nr. 184, şi al mitropolitului Grigorie dela biserica din Voroneţ, inventariat la Nr. 52.

Lipsesc Însă copiile portretelor lui Ştefan cel Mare din biserica din Pătrăuţi pe Suceava şi dela Sfântul Ilie, prezentate de Bucevschi.

Dacă Academia Română a fost silită din cauza mijloacelor restrânse să se mulţumească numai cu aceste lucrări, episcopul Me1chisedec a ţinut să aibă un portret al lui Ştefan cel Mare făcut în figura întreagă şi in mărime naturală de Bucevschi.

Din corespondenţa ce există rezultă că Bu­cevschi a livrat acest portret în Martie 1884, împreună cu mai multe fotografii luate după acest tablou şi că episcopul Me1chisedec a fost foarte mulţumit de această lucrare. In ziua des­chiderii sesiunii, la 6 Martie 1884, a prezentat o fotografie Academiei şi toţi cei prezenţi la Aca­demie au exprimat că este nimerit şi că doresc să aibă câte o fotografie.

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E GRÂU

Costul acestui portret în sumă de 892 franci, calculaţi in aur, a fost achitat de episcopul Mel­chisedec prin Banca Română din Bucureşti.

Acest portret se g3seşte astiizÎ la fundaţia epis­copului Melchisedec din Roman 1).

Hasdeu l-a reprodus în • Revista Nouă . Nr. II din r888.

Episcopul Melchisedec a mai comandat şi icoana Sfântului Daniit după motivele evangheliarului dela Voroneţ.

Nu putem şti dadi a fost executată şi unde se găseşte.

La Iaşi Bucevschi fusese nu numai în Decem­vrie 188r, ci, după cum rezultă dintr'o scrisoare a protopopului 1. Mandrilla, şi spre sfârşitul lui Aprilie 1882. Va fi restaurat el atunci portretele murale sau va fi făcut şi alte lucrări? Iată O che­stiune care nu e încă lămurită.

IV. Iconostasul dela Zagreb. In anul 1883 Bu­cevschi primeşte o comandă de mare importan�ă: Zugrăvirea Catedralei sârbeşti din Zagreb.

Va fi primit această comandă în urma legătu­rilor ce le avea cu colonia sârbească din Viena sau in urma recomandărilor înaltului său pro­tector, mitropolitul Silvestru, care totodată era şi mitropolitul Dalmaţiei având câte un episcop sufragan sârb la Zara şi Cattaro?

In privinţa acesteÎ chestiuni n'avem nicio in­dicaiie.

Tlt Popescul şi Eusebie Sorocean precizează numai atât:

• Penelul său a produs multe lucrări de valoare pentru biserica sârbească. In urmă primi să exe­cute şi lucrările de-o Însemnătate aşa de mare, precum e Catedrala episcopală din Zagreb, icono­stasul, pictura decorativă şi arhitectonică •.

Prin bunavoinţă a colegului meu Gh. Nedici am putut să obţin şi câteva fotografii a celor mai importante tablouri din acest iconostas.

Din corespondenţa ce ni s'a păstrat putem spicui câteva amănunte referitoare la executarea acestor lucrări.

In ciorna unei scrisori, fără dată, către d·l • Dombaumeister . H. Balle, arhitectul Catedralei, originar din Bonn, Bucevschi ii confirmă primirea sumei de 300 florini trimisă in contul celor 2 tablouri pentru iconostas şi-l anunţă că a şi În­ceput lucrarea lor, sperând di. le va putea termina pân1i la sfârşitul lui Iulie 1). Bucevschi declară totodată că e gata să vină, dacă va fi Învitat, cât de curând la Zagreb.

La 17 Ianuarie 1884 d-l Bolle li răspunde din Zagreb că ambele tablouri avizate n'au sosit Încă. Imediat ce vor sosi îl va Înştiinţa. Totodată îi va comunica dimensiunile pentru celelalte tablouri,

1) Acest splendid portret ;lr merit;l mai multă ;ltenţie. Ar trebui expIU In vreun muuu.

1) In ;Inul 1883 ?

fiind anticipat convins că lucrarea va fi deplin corespunzătoare Il.

La 25 Ianuarie 1884 ajutorul d-Iui Balle, un domn Hector v. Eckhel, îl intreabli la cât eva­luează tabloul Sfintei Treimi din iconostas, de­ocrece un membru al comunităţii intenţionează să-I doneze bisericii, adică să achite comunităţii costul lui. Membrul e dispus a face o plată în plus pentru un decor mai bogat al tabloului.

O altă ciornă a lui Bucevschi, fără dată, arată că trimite în anexă contrainscrisul 2) şi că e ho­tărît să vină la Zagreb în luna Mai 3), sperând că până atunci va fi terminat lucrările aproape în întregime. Cu modalităţile fixate e Înţeles. Ar dori numai ca să fie modificate condiţiile de plată­dacă e posibil- astfel că până la terminarea lu­cr3rilor să i se trimită lunar suma de 200 florini pentru cheltueli curente. Atelierul său modest a devenit neîncăpător pentru tablourile mari şi e nevoÎt a inchiria pentru durata acestor lucrări un atelier mai mare. Continuă apoi astfel: « Tablele de lemn, aurarii, modelele, tâmplarii Îmi fac chel­tueli destul de mari ; prevăd însă că nu voiu putea trimite în fiecare lună lucrările mele la Zagreb pentru a garanta sumele ce·mi sunt necesare, fiindcă nu pot lucra la un singur tablou, până ceAI termin ca bun pentru expediere, ci mă gândesc a începe mai multe şi a lucra când la unul când la altul, până ce termin un număr mai mare, putând astfel progresa mult mai repede: De aceea mi-ar conveni dacă modestului meu capital de exploa­tare i s'ar adăuga suplimenttul de 200 florini la prima fiecărei luni, începând dela 1 Februarie '). Mă oblig a mă ocupa exclusiv cu lucrul iconosta­sului din Zagreb până la terminare şi sper În cel mult două luni să vă livrez la Zagreb un număr suficient de tablouri pentru avansurile lunare trimise şi ce mi se vor trimite. Am f3cut destule lucrări preg3titoare şi sper că voiu progresa repede.

La 29 Februarie 1884 ajutorul Hector v. Eckhel ii răspunde că a raportat imediat comunit3ţii orto-

��x�la�;�

b2��:it�

it:�

afii�d

dd:

t�c�rd�i�����]i�;

a îngriji să primească la începutul fiecărei luni 200 florini.

La 3I Mai I884 un domn M. Bastaic îi comunică lui Bucevschi că la 5 Iunie, când Bucevschi inten­ţiona să vină la Zagreb, se deschide dieta croato­slavon� şi-i. recomandă a refine de vreme locuinţă sau a-' scne.

In sfârşit, ni s'a mai păstrat ciorna fără dat3 a unei scrisori de o rară ging3şie şi delicateţă adre­sată de Bucevschi parohului Catedralei. Ea ne

') '0;1 icli im Vorhinein Oberzeugt bin, d;lSS die Arbeit vollkommen ent5prechend ;lusgefallen ist f.

1) , Gegenbrief f, care nu exist! tn corespondenţa ;lf1;1t�. �) Anul 1884. ') Anul 1814.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ 547

arată mulţu�irea lui Bucevschi pentru dragostea �d�er��ţi;al�âl�e�!g�eeb,Cdaer �'t t��t�U���r!n a c�ă��� tăţii sale, confirmându-ne că încă în toamna anului 1884 a fost atins de fti�ie, boală care l-a răpus în anul 1891, Iată conţinutul ei:

« Sfinţia Voastră, vă veţi face asupra persoanei mele orice părere, dar una bună nu. După ce in cursul şederii mele la Zagreb am profitat de atâta bunătate nemeritată în societatea d-voastră plă­cută, în casa d-voastră, buna creştere cerea să mă arăt mulţumi tor faţă de d-voastră şi dacă nu altă să vă exprim cel puţin prin câteva rânduri mulţumita mea adânc simţită. Acest reproş trebue să mi-I fac însumi. Dar În caz de boală, omul e pus în imposibilitate. Fatalitatea m'a prins cu mâna ei grea şi de când am părăsit Zagrebul am trebuit, exceptând scurte intervale,' să stau în pat. O tusă cu sânge, care n'a voit să cedeze in cursul şederii mele de aproape 3 luni în munţii înalţi dela Poiana-Stampi, mi-a sleit într'atâta puterile încât am pierdut toată plăcerea de a trăi. Ce e drept medicul meu mă mângâie, asigurându-mă că deşi mă simt slab, organele mele atacate sunt vindecate şi că aş trebui numai să mai fac pri­măvara viitoare o mică cură suplimentară pentru a mă însănători deplin. Nu pot şti, încearcă numai să mă mângâle, sau e adevăr. Ceea ce pot spune e d tusea mea n'a cedat, deşi nu mai sunt răguşit, că mă simt fără puteri şi am slăbit. Cum a da Dumnezeu. De scris nu v'am scris Sfinţiei Voa­stre, dar nenumărate ori -pot spune neîntrerupt - m'am gândit la' d-voastră. Am cunoscut doar în Zagreb atâţia oameni dragi şi am petrecut atâtea ceasuri fericite, care nu le voiu uita.

(l Dacă n'aşi fi fost condamnat a păstra linişte absolută, ceea ce mi-a făcut imposibilă chiar şi corespondenţa, cu ce plăcere aşi fi primit vreo veste dela Zagreb despre terminarea bisericii d-voastră şi târnosirea ei, despre aprecierea umilei mele persoane şi altele?

f De 10 zile sunt iară�i la Viena şi-mi petrec timpul plictisindu-mă, fimdcă nu pot Încă lucra şi nici nu pot face altceva.

t: Mulţumesc lui Dumnezeu d sunt iarăşi aici şi că lupii nu-mi urlă în curte, cum era cazul la ultimul meu domiciliu.

(l Fiind deprins a auzi dela d-voastră numai bine, devin îndrăzneţ şi vin cu o rugăminte: Iertaţi-mi tăcerea mea şi păstraţi-mi bunăvoinţa ca şi până acum, iar dacă timpul vă v'ar permite a-mi comunica una alta dela Zagreb, acest lucru m'ar face nemărginit de fericit.

t: Adăugând acestor rânduri salutările mele cele mai cordiale către d-voastră, d-na Boroevic, d-l Bastaic şi familie, d-l Gavrella, d-l şi d-na Bolle, SC�ltt către toţi cunoscuţii, care îşi amintesc de mme, rămân cu cea mai distinsă stimă, E. A. Bucevschi II.

Dela târnosirea acestei Catedrale se împlinesc în anul acesta (1934) 50 ani.

Din fotografiile ce mi s'au trimis vedem că tablourile iconostasului s'au păstrat în toată splen­doarea lor. Dar ni se scrie că pictura murală s'a deteriorat şi a fost reinoită de un alt pictor. Dintre toate picturile bisericeşti executate de

Bucevschi, iconostasul din Zagreb e poate cel mai important.

D. Caracteristica lucrărilor lui Bucevschi. Am spus că pictorul Bucevschi a fost elevul corifeului picturii germane, Anselm Feuerbach, în anul şcolar 1873-1874 şi poate şi in anii următori.

Ep. BUCi:vschi pe la 1885

Sub îndemnurile lui, Bucevschi se emancipează repede de tradiţia şcolii germano-vieneze şi de­vine un adept fervent al maestrului său. Inainte de toate Bucevschi devine un om de o rară no­bleţă a sufletului, de un' caracter ferm şi hotărît şi de o înaltă concepţie a vieţii. Dar şi tablourile

�l�tr�o:;J: c�i�ib;�lu �����t, �� d���:hii m��:��f; tablouri e Bacanalul », (l Bacanta t, (1 Dante în exil., sunt produse ale acestei direcţii artistice. Influ­enţa clasicismului se remarcă Însă şi în tablourile sale religioase şi naţionale. Influenţa italiană-franceză În operele lui Bu­

cevschi o putem demonstra prin două exemple. La Paris maestrul Feuerbach a fost atras mai ales de importantul şi epocalul tablou al şcolii franceze Romains de la D�cadence de Thomas Couture 1). El devine elevul acestui maestru. La rândul său Feuerbach creează impresionantul tablou (l Sim-

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R A U

posionul lui Plata t, iar elevul acestuia, Bucevschi, creează « Bacanalul ., având ca ohiect decadenţa romană, tratată de Couture. Vieaţa lui Dante il preocupă atât pe Feuerbach, care pictează tabloul Dante şi femeile nobile dela Ravenna, cât şi pe Bucevschi, care pictează tabloul . Dante in exil �.

Dar Bucevschi trebuind să ţină seamă de gustul marelui public, care-i oferea posibilitatea traiului, nu se poate opune cu desăvârşire curentului ro­mantic.

El creează o serie de tablouri de gen romantic, pierdute În cea mai mare parte În noianul străi­nătăţii. Bucevschi nu poate rezista nici pitorescului

;;.tr3glitor, ce-! oferă vieaţa noastră româneasd. rustică şi peisajul românesc şi nici marilor figuri din istoria neamului nostru, creând astfel un şir intreg de tablouri naţionale, şi în acestea se recu·

���&�e temeinica şcoală a maestrului său Feuer-

In ce priveşte tehnica lui Bucevschi, profesorul Luţia, referindu-se la tablourile din expoziţia dela 1920, ne spune: • Cu cât1 dragoste şi măestrie este bunăoar1 lucrată (t. Mica buchetieră . 1), care îmbrăcată in portul nostru naţional ne întinde cu un surâs plin de naivitate şi sfială un bucheţel de flori din luncile noastre cu cioboţica cucului. Sau tabloul numit {! Doina » cu chipul fetelor, ce poartă o cofiţă cu apă dela izvor pe când in jurul ei visează pădurea. Desemnul e cât se poate de corect. El preferă proporţia armonioasă şi bine

�::���:�ă�����i��uld:�u ��:st�uld���e J!u�����t� Nici când un ton mai îndrăzneţ, mai strident nu turbură nobila tonalitate de care se serveşte; acor­durile sale coloristice sunt redate în moi şi cu un piano melancolic ce te face să visezi inaintea tablourilor sale cu chipuri de femei împodobite cu ştergare diafane şi îmbrăcate cu un gust al lui particular - În port naţional •.

Ideea de care Bucevschi a fost condus in pictura bisericească o rezumăm după conferinţa profeso­rului Lutia: După cum· ne spune Nicolae Iorga în lucrarea sa • Negoţul şi meşteşugurile În tre­cutul românesc ., spiritul învingător al creşti­nismului suflă departe rămăşiţele inel frumoase ale mândrei noastre statui de odinioară . .

Lui Dumnezeu i se aduce prinos frumosul . Acest frumos Închinat lui Hristos şi sfinţilor . . . după concepţia ortodoxă nu trebue să mai ră· mână în atingere cu vieaţa. El era închis Într'un iconostas cu candela credinţei lângă dânsul ca să·} lumineze. Timpul trebuia sl-i Înegreasc3. liniile, sl coboare un văI de negură asupra tr1s1-turilor unei feţe care fusese la început frumoasă. Nimeni nu putea să cuteze a le mai atinge însă, pentru a le Înviora şi întineri. Legea sfântului

tipic oprea o profanare ca aceasta. In acest canon

;;�:����u�nf�ş�:�eî:u:!����e dfe:;:�;tcfmt�����a�! de mumie uscată.

Faţă de aceast1 concepţie rigidă a vechii picturi bisericeşti, Bucevschi pune întrebarea : Ce e Însă arta? Arta a fost, este şi va fi cultul frumosului. Dar fiindcă frumosul În sens lumesc se deose­beşte şi adesea nu se împac3. cu cerinţele bisericii dreptmăritoare, să căutăm punctul de întâlnire unde să se găsească înfrăţite în armonie arta lu­measel cu cea bisericeasc3., punctul de întâlnire unde să nu domnească nici carnea dracului, dar nici pastrama mumificată. Şi iacă descătuşaţi numai vederile şi prejudecăţile Înguste, consa­crate de un tipic rămas astăzi fără rost şi lăsaţi să se priminească şi sfânta noastrl biserică cu o haină nouă În aceste vremuri de cultură şi progres. Vechea noastră tradiţie bisericească Însă să nu sufere, ci mai vârtos să câştige prin acest sânge nou intrat în vinele artei religioase.

In adevăr, toate tablourile religioase ale lui Bu­cevschi, indeosebi chipul lui Isus Hristos şi al Maicei Domnului 1 ) care înfrumuseţează pereţii locuinţelor particularilor din Bucovina, ne dove­desc odată mai mult posibilitatea de-a impreuna vechea tradi�ie cu fondul ei aurit şi coloritul uzitat cu cerInţele moderne de estetică exprimate prin o concepţie decorativă şi totuşi realistă şi printr'un desen corect.

Tit Popescul, ne arat1 poate chiar părerea ma­relui nostru mitropolit Silvestru În aceasta che­stiune, când ne spune: e Principiul bisericesc nu sufera nimica prin această reformă, ba apăru chiar in haina nouă mai bine şi mai curat exprimat • . . .

Bucevschi a fost foarte variat În lucrările sale. Dovadă sunt frumoasele talgere de majolic3., cu gingaşe capete de femei minuţios lucrate, care tehnic3. reclama cunoştinţe speciale şi multă prac· tică. Ca artist n'a căutat copite de cai morţi pe pereţi

verzi, ci a stat drept, s'a uitat, s'a uitat cu ochi sănătoşi şi minte întreagă la lumea ce-I Împrejmuia şi a muncit.

Dar a muncit cum numai puţini şi aleşi pictori au muncit în Întreaga istorie a artelor. Dacă ne vom da seama despre faptul că o sumedenie de picturi ale sale, mai ales cele de genul Rococo, au ajuns până in America, Englitera, Franţa şi Olanda, că multe mai sunt prin Viena, dacă ne vom da mai departe seama că in afară de splen· didul şi bogatul iconostas din Zagreb a mai lucrat şi la noi în ţară la iconostasele unor biserici, că a luat parte la lucrarea de restaurare a picturilor

') La stăruinţa mitropalitului Silvutru chipul lui Isus HriSl()$ �i al M<lIicii Domnului, <li fost tip3rit tn colori, In Institutul K. und K. Hafkur151druckerei v. Reiffenstein &: Uhl din Vien<ll.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN; BUCOVINA IN PICTURĂ '"

bisericeşti dela Sfântul Nicolae Domnesc din Iaşi, că a dat gata o mare mulţime de icoane sfinte, ce astăzi se află pe la diferitele mânăstiri şi biserici precum şi pe la particulari, că în fine a lucrat portrete, tablouri cu siluete naţionale şi peisaje, atunci vom Înţelege ce muncă uriaşă a depus acest bărbat pe altarul artei, al bisericii şi al neamului său.

E. Sfârşitul. In anul 1888 sau poate chiar 188g, Bucevschi se întoarce la dorinţa şi stăruinţa prietenului său, mitropolitul Silvestru, la Cer­năuţi. Mutarea la Cernăuţi va fi fost determinată poate şi de boala sa, care se accentua tot mai mult. Credincioasa sa Iosefina Scherrer i-a urmat in noul domiciliu. Bucevschi i-a închiriat o locuinţă modestă în prima casă din Strada . Seminarului t, înapoia palatului ce s'a clădit ulterior pentru con­silierii şi profesorii Facultăţii de Teologie. Ate­lierul său Bucevschi îl avea în corpul din stânga al reşedinţei mitropolitane la etajul I. Avea la dispoziţia sa mai multe camere mari, care cu­prindeau un adevărat muzeu. Era un colecţionar pasionat. Dădea şi ultimul ban pentru un obiect de artă, pentru un lucru frumos ce-i plăcea ! Covoare vechi. persane, şaluri turceşti, porţe­lan uri vechi, broderii rare pe mătase, etc. In atelier ştia să păstreze totdeauna cea mai exem­plară curăţenie, contrar tradiţiei proverbiale din vieaţa artiştilor boemi.

Mitropolitul Silvestru simţia nevoia să-I vadă zilnic şi să-i destăinuiască toate gândurile sale. I Este duios să auzi povestind - ne spune Orest Luţia - cum o slugă vine in toată dimineaţa gâfâind în atelier şi-i zice: • Inalt Prea Sfinţitul a�teap(ă să vină d-I pictor la cafea •. Şi era cu cme sta de vorbă, căci pictorul Bucevschi era om cult, care văzuse multe şi ştia să povestească, atunci când Îşi deşcleşta gura. Ii plăceau foarte mult discuţiile, dar nu cele gălăgioase şi vehemente. Peste tot era un bărbat cu mult tact şi multă rân­duiată în vieaţa sa. Avea o inimă nobilă şi o fire aristocratică în înţelesul cel mai bun al cuvân­tului •. Iar la alt loc: « Prietenia respectuoasă ce-i lega pe aceşti doi bărbaţi însemnaţi ai neamului nostru in Bucovina ne aduce aminte, parte de papii Romei, cari entusiasmaţi pentru artă chemau pe artiştii celebri la curtea lor, folosindu-i spre glorificarea bisericii, acoperindu-i cu onoruri şi intreţinând cu dânşii legături de prietenie, parte ne aduce aminte de epocile fericite ale neamului şi ale bisericii noastre când inalte feţe bisericeşti

:�ic�udi:uţa

i�. fAs�}:i şiili��;�or

en�;�i:ăal�i Ş;tr���

citoare a neuitatului prelat Silvestru, se desprinde şi mai luminoasă de pe fondul artistic creat de penelul pictorului arhidiecezan t.

In timpul din urmă se ocupa - pe cât îi În­găduia sănătatea sa şubredă - mai mult de pic­tura bisericească.

Domnişoara Camilla Neumann, mă informează că Bucevschi ne mai putând lucra din cauza boalei sale, prietena sa dona Cosovici 1) adunase câteva doamne, aparţinând celor mai distinse fa­milii din Cernăufi pentru a fi instruire de Bu­cevschi in arta picturii. Unele dintre ele au de­venit mai târziu pictoriţe cu renume. Intre ele erau, afară de d-şoara Camilla Neumann, surorile Hedviga şi Augusta Kochanow3chi, Lizi Seracin,

Ştefan ctl Mare (originalul la Roman), lucrat de Bucevschi

fiica generalului român bănăţean Seracin, o dom­nişoară Hartingh din Basarabia, dona Olga Mo­rariu născută Stamati-Ciurea, nora mitropolitului Silvestru, şi d-ra Ghenia Cocinschi. Toate elevele elogiau cu unanimitate disrinsele calităţi ale mae­strului lor şi-i p�trau cea mai frumoasă amin­tire.

') Fiiao mitropolitulu; Arcadie Ciupercovici, fostului igu­men dela Putna.

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R A U

L-am cunos�t mai deaproApe pe unchiul Bu­cevschi În toamna anului ISgo, când am venit la Universitatea din Cernăuţi. Era incă tot om frumos, inalt, cu barba neagdi. Se pieptăna cu cărare la mijloc. Era de o corectitudine per­fectă în ce priveşte îmbrăcămintea şi avea o În­făţişare pronunţat distinsă.

Era bine văzut şi apreciat ca pictor şi ca om de toată lumea bună a Cernăuţilor. Serbându-şi mitropolitul Silvestru jubileul de 50 ani de preo­ţie, unchiul fu rugat de patronii bisericeşti din Bucovina să pieteze adresa omagială. Era în prietenie cu generalul Seracin şi cu alte distinse persom:je din Cernăuţi. Mie şi vărului meu Epa­minonda Grigorovici, studenţi În drept şi t: Ju­nimeni It 1), ne spunea adesea să-I vizităm, dar noi, sfioşi cum eram, nu prea cutezam să dăm pe la unchiul, deşi pe mine mă atrăgea şi omul Bu­cevschi, nu numai tablourile şi piesele de artă ce le avea acasă şi în atelier, alături de o bogată bi­bliotecă din care nu lipseau cronicile lui Kogăl­niceanu, Alecsandri, C. Negruui ş. a. Biblioteca sa mai conţinea pe scriitorii clasici germani in ediţie de lux ilustrată, pe Don Quichotte şi Biblia ilustrată de Dore, fireşte apoi diverse istorii de artă în limba germană şi franceză. Dintre operele sale se găseau atunci În posesiunea sa « Bacanalul " t Bacanta )), « Dante în exil )) (pe care actualul notar public d-I Florea Lupu le-a cumpărat mai târziu la Viena dela Iosefina Scherrer), moartea • Cleopatrei t, • Ofelia t !), o {igăncuşă cu tulpan roşu în cap, �ezând pe iarbă (trecută în proprie­tatea doamneI Olga Morariu, schiţa pentru por­tretul lui Ştefan cel Mare (acum În posesiunea D-nei profesor Leca Morariu). Minunate porţe­lanuri, farfurii, în cari Bucevschi era neîntrecut meşter, Înfăţişând busturi de femei frumoase (În posesiunea D-nei Leca Morariu şi a vărului meu Epaminonda Grigorovici) a).

In conversaţie era de un foarte plăcut umor. Făcea haz de arta diaconului Ignatie Ianovici,

care fusese şi el la Viena pentru a deprinde pic­tura şi căuta .să-I imite pe Bucevschi În toate aducându-şi. . . chiar şi o menajeră vieneză la Cernăuţi.

Avea cuvinte de laudă pentru o seamă de eleve ale sale, ca d-ra Camilla Neumann şi o d-ră Bod­narescu.

Pe Eugen Maximovici il preţuia mai mult ca desenator decât ca pictor.

Infiinţându-se la Cernăuţi societatea studen­ţească cu caracter confesional catolic • Unitas t, Bucevschi fu de părere că şi studenţii români ar

1) MEmbri 'li Societ.1lii studente�li • Junimu I din Cer­n'uti·

1) rn posesiunu d-rei Camilb Neumann. CernăUţi, Sit. bncu Flondor 21.

1) Cern�uţi.

trebui să-şi aibă un astfel de cuib al lor cu ca· racter confesional ortodox, gând exprimat şi de mitropolitul Silvestru Morariu.

Altădată, aducându-se vorba ori de unul dintre nepoţii săi să termine liceul şi să urmeze studiile universitare, Bucevschi a spus că nu-i neapărată nevoie, dar în orice situaţie ar fi, să fie om Întreg (. ein gam�er Mann .).

Inaintea Crăciunului r89O, plecasem de vacanţă. acasă la Comăneşti. Triste sărbători care ne-au adus telegrama Iosefinei Scherrer, anunţându-ne disperată Îmbolnăvirea gravă a « Herrl .-ului ei (t Das Herrl t îi zicea Nemţoaica). Duioasa şi de­votata noastră _ mamă t Elena Bucevschi a plecat atunci imediat la CernăUţi pentru a-şi ingriji fratele cu un rar devotament. Zi şi noapte a fost nelipsită dela căpătâiul bolnavului, muribundului.

Răpus de ftizie, Bucevschi s'a stins În ziua de 13 Februarie st. n. 1891, neimplinind vârsta de 48 ani.

de�r�a��st�r:::�l �!C�!bf�:ri l�afu����� J:e��:â

Iosefinei Scherrer. Cu preţul realizat din vânzarea unor tablouri

mărunte, Iosefina Scherrer i-a ridicat crucea de piatră din Cimitirul Cernăuţi (Horecea) pentru a se întoarce apoi la Viena. A fost un nOl:oc că mai târziu actualul notar public din CernăUţi, d-l D. Florea Lupu, apreciind valoarea lui Bu· cevschi, a salvat ceea ce se mai găsea la Iosefina Scherrer şi ce era pe cale să se piardă, ca atâtea, nenumărate lucrări ale lui Epaminonda Bucevschi, în noianul Vienei şi al lumii mari . . .

Cunoaştem lucrări de ale lui Bucevschi În pose­siunea următoarelor persoane:

La Cernăuţi: Prof. Traian Bă.rgă.uan, Iusp. sil­vic Mihai Boldur, familia Vasile Boldur, Ing. Alei­biade Cărăuş, Ing. Charwat, D-na Fangor, dona Ing. Artemie Găina, familia Octavian Gheorghian, Prof. Dr. Vasile Gheorghiu(?), Prof. Emilian Go­raş, dona Epaminonda Grigorovici, dona Olga Gri­goroviţa, Dr. Eusebie Isopescul, Ing. Teofil Iva­novici, d-ra Kochanowski, Dr. Florea Lupu, Dr. Petre Luţia, dona Prof. Leca Morariu, dona Olga Morariu, d-şoara Camilla Neumann, Protopopul Ioan Popescul, prof. Alecu Procopovici, Prof. Cle­mentie Popovici, cous. eparh. Gh. Şandru, Cons. Claudiu Ştefanelli, dorul Zaloziecki.

La Ostriţa: Pr. Tit Gheorghian. La Cosmin: Protopop Eugen ]ancovschi. La Petriceni: Pr. Ştefan Cepişca. La Rădăuţl: Adalbert Paul, magIStrat. _Prof.

DlOOlSle Sorocean. Mânăstirea Putna; La Suceava: fiica prof. Samuil Isopescu, fa-

milia Şandru-llişeşti. La Câmpulungul mold.: avoc. Criclevici. La Baia-Mare: Alexandru Racotzi Filip. La Roman: Fundaţia Episcopului Melehisedec.

www.dacoromanica.ro

CORNELIU GHEORGHIAN: BUCOVINA IN PICTURĂ ",

La Bucureşti: Academia Română, Cons. Cor­neliu Gheorghian.

* Intr'o scrisoare datată Viena 10 Octomvrie

1872, Epaminonda Bucevschi isdUeşte cu iniţia­lele E. A. B. Şi unele tablouri ale sale sunt sem­nate cu aceste iniţiale, cele mai multe însă nu de

mâna lui, fiindcă Bucevschi nu obişnuia să iscă­Jească decât tablourile desăvârşite, ci, mult mai târziu după moartea lui, de pictorul Eugen Maxi­movici, pentru a arăta că aceste lucrări sunt în adevăr ale lui Bucevschi. lnifiala A., derivă din numele Anibal, pe care şi l-a ales şi de care se servea.

CORNELIU GHEORGHIAN

Morm�ntuJ lui Ep. Bucevschi In cimitirul dela Cemluţi

www.dacoromanica.ro

AghiOl.%mOl.torul Domnului Gheorghe Ştefan din 1656

NOUl URME ROMÂNEŞTI LA MÂNĂ� STIREA SINAI Ş I L A I E R U S A L I M

De când am scris În Boabe de grâu articolele despre Mânăstirea Sinai şi Sfântul Mormânt, alte rămăşiţe româneşti au ieşit la iveală, adăugân­du-se · descoperirilor făcute la aceleaşi aşezăminte religioase.

Dela Alexandru Ipsilanti, care dăruise Mâ­năstirii Sinai o candelă de argint, mai avem acolo şi o evanghelie in greceşte. Mărimea 0,40 X 0,30, cu pagini inluminate şi cu frumoase coperţi, În­flţişând deoparte Răstignirea şi de alta Schim­barea la Faţă, sub care se arată chipurile Voevo­dului Ipsilanti, Doamnei sale Ecaterina şi fiului. Acestea din urmă, cât şi scena Schimbării la Faţă, sunt Încadrate de o inscripţie, firă dată, ce spune că evanghelia s'a trimis 4: Muntelui Sinai din

partea mult-evlaviosului Domn 10 Alexandru, Voevod a toată Ungrovlahia, şi Doamnei Ecate­rina . Il.

O pereche de sfeşnice în argint, Încărcat împo-dobite, poartă rândurile:

Ruga robului lui Dumnezeu, 10. 10. Nicolae Voevod, Mariei Doamnei şi fiilor, Iulie 21, I745 ').

') . 'E'y;OOJl'lllfl xai "t';Hh'/TI roii eUflEJltorurou AMJerru; 'Iw ·.1).e�d��(JV IJOI'{ld6u :tUfJIF OUY/�o{Jh'lJa: o':'� TIi ilo/II'(.! Alxarl'!!{�'1 ti: �'U'(i �O!!OI): '.

") • L1blo/� roii ootl}.OtI roii el'oii. In. In. !,""coMol) Boe· 11600, Ah,!!(u; low'" )(u; rtU" rbtj'("p. 'lolJi.fou �" '745',

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUL URME ROMANEŞTI LA MANASTIREA SINAI ŞI LA IERUSALIM 5"53

Sfeşnicele lui Ioan Nicolae Mavrocordat din 1745 (Sinai)

Coperta din fafă a Evangheliei lui Al. Ipsilanli

Pagină din Evanghelia lui AI. Ipsilanu Inleriorul Paradisului Voevodului Radu

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

Mai este la Mână5tirea Sinai şi o perdea de Aromân, Nicolae Dimitriu, din Molovişte, lângă altar, care in fine broderii reprezintă pe Sfânta Bitolia.

Coperta Evangheliei lui Al. Ipsilanti dela Mânbtirea Sinai, cu figurile Vocvodului, Doamnei fi Fiului

Ecaterina şi episoade ale vieţii sale. Deşi datată Cât priveşte Sfântul Mormânt, vistieria sa e • Viena 1770 t, o pomenesc, fiindcă-i darul unui un tezaur cu imense bogăţii nebănuite, de care

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl URME ROMÂNEŞTI LA MANASTIREA SINAI ŞI LA IERUSALIM 555

Chipurile cu inscripţie ale Voevodului Al. Ipsilanti, Doamnei şi Fiului

Paradisul Voevodului Radu (Sinai), din 1576

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R A U

trebue să te apropii incet şi băgător de seamă, iarăşi : t Nu ne mai uităm prin vistierie, cinstite căutând din ce În ce 53 capeţi Încrederea pazni- părinte? t Şi astfel, după lungi cercetări, mă în-

o bll a CfUti, lui btratÎe Dabija Culalt3 parte a crucii lui !str.uit Dabija

eului ei, Arhimandritul Chiriacos. � Mai intrăm vrednicesc a găsi o mulţime de naui obiecte ro­in vistierie '? ii grăiesc într'o zi; şi după o vreme mâneşti.

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl URME ROMĂNEŞŢf LA MĂNĂSTIREA SINAI ŞI LA IERUSALIM 5:17

Uite, în chip de monument funerar e aci un artoforiu al lui Mihail Sturdza, cu inscripţia gre­cească :

Dăruit Sfântului Mormânt de preaevla­viosul Mihail Sturza, Principele Moldovei, şi de soţia sa Doamna Smaragda şi de fiul său nou-născut, robul lui Dumnezeu Mihail, în Octomvrie, anul 18#.

Dvera lui Nicolae Dimitriu din satul arom;\nesc: Molovi'le, punând data 1770 (Sinai)

Lângă artoforiu, două chivoturi aurii, la fel, dându-ne, ;os, lămurirea că s'au făcut dar:

Preasfântului şi Tămăduitorului Mormânt de către preacuviosul protosinghel şi egumen al Cetătuei, Dionisie Filipopolitul, şi sunt aidoma

'modelul sfintei biserici al aceleeaş

mână5tiri Cetăţuea, aşezată in apropierea laşilor, la 30 Mai, anul 1859.

Apoi văd o cruce grea şi mare de 1,41, În argint aurit, arătând pe o lature Răstigni rea. pe alta

scene din vieaţa lui Iisus, viu şi m.1iest'rit de mig.1ilos sculptate. N'ar fi aceasta crucea, de care ne vor­beşte Patriarhul Dosoftei in cartea sa asupra Ieru­salimului'? După descriere, se pare că da. Are pe suponu-i stema Moldovei cu literele :

1. D. B. G. Z. M.

ceea ce înseamnă Istratie Dablja VoelJod gospodar Zemli Moldouscoi; iar de amândouă părţile nişte chipuri voevodale ce Înclin a crede că-s Domnul şi Doamna Dabi;a.

Lui Gheorghe Ştefan îi se datoreşte un frumos patrahil cu inscripţia:

Artoforiul lui Mihail Swrza din 1844

Acest epitrafil este făcut de 10 Gheorghe Ştefan Voeuod şi Doamna Saf ta, Anu1 7r60.

Acelaşi Domn a dăruit Sfântului Mormânt şi un aghiazmatariu de argint cu aplicaţii În aur. Poartă bourul Încoronat al Moldovei şi Împrejur

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R A U

Chipul lui Istratie Dabija pe crucea dilruÎt'- SUnlului Chipul Doamnei Dafina Dabija pe acetaş cruce _ Morrulnt

Evanghelia Doamnei Rareş din 1551, coperta din faţă Evanghelia Doamnei Rareş, copula dind�rlt Cu inscripţie slavonl

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl URME RO�ĂNEŞTI LA MANĂSTIREA SINAI ŞI LA IERUSALIM 550

F.v:mghelia lui Ştefan Rareş, coperta din faţl, cu chipul donatorului şi al Doamm:i, la stânga

Evanghelia lui Ştefan Rareş, coperta dindlirlit cu if\llcrÎplÎe sJavon�

Patrahilul Domnului GheOflhe Ştefan

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A U

litere slavone ce mărturisesc a fi trimis de Gheorghe Ştefan la 7164 sau dela Hristos 1656.

Caut îndelung la o pereche de ripide. In argint, suflat cu aur. Pe o faţă, la mijloc, Iisus pe tron şi Împrejur inscripţia sl:\Vonă :

Domnul s'a împărăţit şi a poruncit trupul, şi l-a imbrăcat Domnul Întru putere şi l-a Încins ca Întărită să fie aşezarea.

Pe cealaltă faţă a ripidei avem Sfânta Treime cu rândurile tot slavoneşti roată în jur:

Această ripidă a făcut-o 10 Petru Voivod, 10 Radul Voivod şi au dat-o Mânăstirii Mislea.

Dedesubt Îs figurile donatorilor: 10 Petru Voivod - 10 Radul Voivod.

Intre evangheliile româneşti donate Sfântului Mormânt, mai artistic executată e de sigur aceea

Una din felele ripidei lui Petru �i Radu Voevod (vistiera 5Untului Mormlnt)

a lui Matei Basarab. Cuprinde portretul Dom­nului, cât şi al soţiei sale Elena. Inscripţia gre­c�ască, destul de lungă, nu Iasă nici-o nedume-

Ruga preaevlaviosului Domn 10 Matei Ba-

sarab Voevod al Moldov/ahiei Daciei şi a preaevlavioasei Doamne Elena 1).

Iar în dreptul portretului Voevodului: Chipul preaevlaviosului şi preastrălucitului şi preavestitului Domn Ioan Matei Basarab Voevod, care s'a ridicat Domn şi stăpânitor

Cealaltli parte a ripidei lui Petru ,i Radu Voevod

de către tot norodul clericilor şi laicilor, de către arhonfii şi strateghii Ungrovlahiei şi patriei sale În :1632, iar Sfânta Evanghelie s'a fost scris prin cheltueala sa la I642-I64.1 2).

Sub portret cuvintele: S'a scris de mâna lui Amhim monahul, poate al Ivirului 3).

') LJb}ol; cuoepumÎfolJ auOn'To� fI'l. Marulll M:fuoo, r!,I,J."Ia pOl/p600. t.lwda.; DU'i'MQo!t),0XI,,; Mai woepeord"F fM/II"J� • Wi"'F •.

") . '/1 OlMW" roii n'OFpeOru.lOIJ )1(1; t)l}.lI/I:!T(!oTfiTOIi Mfll h,ăo!OTU.tOIi auOevrd; ",,-'�loIJ Jwti""Ot' llfaWI'/ llJ:'faOfl�lÎJ1:fU {JOI/IlO&. 6 Q:Toio: f.Î1" /)'O(,letlO'1 avOfl'TlF Mal t;OIJOIUOTl}; Ibo :Tuno; lOii Î.lJ,oii ;tll0l'b'wl' r6 Mai ,"!?«tl)'UII' ei; Hi� O,i'i'.

�llo{J}.lJ,XiUl' l(ul :far'}l&. auroiJ b ;TI (1632) ro &l le(!or :<al ă)'IO� niaW..!lIOI' t'i'!!dIŢl} olfl O/,,'O(!O/"j.: (IvTOii il. ;TI, (1642-1643)1. .

') . 'E'i'(!a.(ţll OU1 XFI!!O; 'A I.OIIIOI! popaXoIJ . :fU Ou,,';", rou

-JP'1!!O;'.

www.dacoromanica.ro

• BOABE DE GRÂU . 9/V

Alt· • . "'HAl�AOi't' . H CAObO lf'Twuf'� "fi�·IaAOU .

. ,rl� .. nlllj� · ���.{t\�� \ H H l�O JK fa.l e ift l n, ·

Mi ' �/"'..L '" ","", / ' . ·1) ..... 0 IKH fi.O Il'K • H if' H ilO

((il , IlTî-r ltY Xiuo \1/1 • , .

Pagină din Evanghelia lui Ştefan Rareş www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl URME ROMĂNEŞTI LA MĂNĂSTIREA SINAI ŞI LA IERUSAL iM 561

Chivolurile M;\nlstirii Cel�lui ... din 1859

www.dacoromanica.ro

,,, B O A B E D E G R Â U

Când socoteam d numărul evangheliilor n03-stre la Sfântul Mormânt e sfârşit, iată se ivesc Înd două moldoveneşti in pergament. Foarte ase­muitoare. Intâia este a lui Petru Rareş sau mai bine a soţiei sale, Doamna Elena. Pe o faţă a ca­pertei În aram3 bătută se vede Iisus inălţându-se din mormânt. La stânga, chipul acela încoronat, n'ar fi însuşi Petru Rareş? Cealaltă faţă a copertei reprezintă pe Sfântul Nicolae aşezat în jilţ; iar jur-imprejur sub formă de chenar avem inscrip­ţia slavonă:

Acest tetravanghel 1-Q făcut şi l-a Îmbrăcat Elena, Stăpâna. şi Doamna răposatului Ioan Petru Voevad, cu. mila lui Dumnezeu Gos­podar al Ţării Moldovei. Şi 1-0 dăruit pen-

Călugări rom;1m la Mănăstirea Sf. George Holiba

lru a sa pomenire la mânăstirea frăţească, unde este hramul Sfântului Ierarh şi de minuni făcător Nicolae, anul J55J.

A doua evanghelie arată pe coperta din fa�ă tot învierea lui Iisus, având la stânga figurile donatorilor, Ştefan şi Doamna Rareş; coperta din dos ne dă pe Fecioara Maria cu Iisus În braţe printre ingeri, dedesubt trei sfinţi, iar Împrejur tot o inscripfia slavonă:

Acest tetravangheI l�a făcut şi îmbrăcat Ştefan Constantin (( ) Voevod, fiul lui Petru Voevod, pentru sănătatea sa şi urma· Intrarea bisericii Sfintii Arh�nl:heli din Ierusalim

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUT URME ROMÂNEŞTI LA MÂNĂSTIREA SINAI SI LA IERUSALIM 563

şi/ar şi părinţilor săi, Ioan Petru Voevod, Amândouă evangheliile au pagini inluminate �i cu mila lui Dumnezeu Gospodar al Ţării coperţile împodobite cu pietre de felurite colon.

Mân3stirea Sf. George Ho:ib�, In apropieru Ierusalimului

InsemnJri de pe1erini români la MSnlstiru Slinlii Arhangheli din lenaalim

Moldovei, şi Doamna sa Elena, care a - Avem aici şi două săbii, imi spune Arhiman· răposat la anul I549. dritul Chiriacos. Vrei să le vezi?

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

- Negreşit, răspund. Şi-mi aduce săbiiJe. Una-i a lui Petru-cel-Mare

al Rusiei; cealaltli bizantină - aşa susţine vistier-

Pe lama-i de oţel o decoraţie În aur a dou3 sfeşnice aprinse; mai incolo Fecioara Maria pur­tând în braţul stâng pe copilul Iisus; doi înge-

Clsu\a sorei Slavrolilia din PloeŞfi la M;!'n1slirea Sfinţii Arhanghtli din Ierusalim

nicu!. Are forma curbată şi mânerul de ivoriu. raşi ce ţin o .. :or0303 cu nestimate; şi apoi in­Scoţând-o din teacă, mă uit cu luare aminte: scripţia:

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl URME ROMANEŞTI LA MANĂSTIREA SINAr ŞI IERUSALIM 565

t Iv PUatj.tv ti/Jn:lJt"t J.6i't GllOu :tUI'HlJ-Uţ", 1) Avem a face, neîndoios, cu o sabie a lui Brân-

�:�:��' :alc;ii�sJe 1° ���fuixt�v��e��

i���

v��i

c. Marinescu În Trei săbii ale lui Constantin Brân­coveanu !). Cum va fi ajuns În vistieria Sfântului Mo�mân�? N'o. fi .. d3ruit-o . Brân�oveanu însuşi unuia dm patrlarhu IerusalimulUI, cari veneau deseori să-I vizite�e şi să-i ceară milostenie?

In afara daniilor voevodale, câte lucruri pre­ţioase nu vor fi fost aduse aici de către pelerinii Români ! Trăgeau de obiceiu la Mânăstirea Sfin­ţilor Arhangheli ce d3 astăzi printr'o portiţă în ulicioara Sf. Francisc, aUturi de Patriarhie, Da­lele Î.n jurul bisericii sunt pline de leaturi şi nume româneşti. Pe împre;muirea de piatră a terasei cineva a săpat sub o cruce, cu slove aproape şterse de vreme, di.-i Piteştean şi-I chiamă Vasile;

') Tu, rege lIeinvin�, cuvânt al lui Dumneuu, st:lpimitor pr5te tot.

1) Analele Academiei Romone, Anul XX, 1927. Veti dea­s�meni: Cârella sdbii ale lui Corutantin Brâncouanu de ge­ntralul R. Rosetti, Acad. RomJnJ, Memoriile Secţiunii Isto­

rice, Seria nr, Tom. X, 1929.

altul, Transiţvănean, a însemnat pe o laviţă anul r888; al. tredea a ,:,enit cu intreaga familie, ne spune, �1D Bucureşti, la r872; şi aşa mai departe - mulţime de pelerini, cari s'au perindat, găsin­du-şi sălaş În chiliile, năpădite acum de o popu­laţie mizeră şi amestecată. Numai de o parte o

:dl�a:n fii��e, l��'tt� I��âi�;: i����fili:nţ

�i: Ploeşti, cu ucenica ei Macrina.

Călu�3riţe şi. �onahi d!n Ţară se află În multe lăcaşUrI palestmlene. Chiar în drumul spre Ie­rihon, la o mân�tire aşa de retrasă ce-a folosit de inchisoare călugărească a Sf. George Hozibă, a�ătân�u-mă intr'o zi, glist:sc pe un p3rinte Si­mion ŞI pe altul Constantin, din spre Tutova. Aceştia Îmi arată mormintele a incă doi monahi �omâni, veniţi aci de curând să-şi sfârşească zilele. Mai departe, la Mânăstirea Sarandarico, Muntele Ispitei, citesc pe o toacă inscripţia:

Această toacă o dau la Sfântul Mormânt eu Manolachi Barbu din Bârlad, 20 Sep­temvrie IB82.

Câtă credinţă va fi fost În sufletul acestui bâr­Iădean, care in timpuri anevoioase de călătorit a purtat incoace o întreagă toacă de fier!

Ifrusalim. MARCU BEZA

Sabia cu ttacl a lui Consl,ln(in Bd.ncoveanu din Vi5titria Sfântului Morm5nt

www.dacoromanica.ro

S ÂNG E STR I C AT

Incă de pe atunci Safea, după cât îşi aducea aminte, ştia toate şi tot ce se întâmpla împre­jurul ei. De aceea nu întreba nimic, înţelegea totul, cum de sigur ştia şi ce va fi cu ea. Iocă de copil Îşi dădea seama de frumuseţea ei. care pe zi ce trecea uimea lumea, şi nu încăpea nicio îndoială că ea, fiica lui Efendi Mitu, era cea mai frumoasă fată din oraş şi că niciuna nu putea să-i stea alături.

IV

Şi într'adevăr aşa era. Işi dădea seama că frumuseţea nu e numai

fală şi mândrie, dar şi fericire. Şi lucrul acesta, nu pentrucă îndepărta şi chinuia pe bărbaţi, ci pentru mulţumirea pe care i-o dădea sie-şi. Era o simţire care o făcea să se iubească, să-şi aibă grija, să-şi vadă de frumuseţe, căci îşi dădea seama că nu va fi o frumuseţe obişnuită, din cele cum se mai întâlneau, atunci când va fi pe de­plin înflorită, şi că nu se va mai găsi alta, mai frumoasă şi mai pătima�e, care printr'un semn şi o mişcare să împrăştie atâta gingăşie şi mi­reazmă.

Toate acestea se adeveriră întocmai. Timpul trecea. Ea împlinise douăzeci de ani şi nimeni nu Îndrăznea s'o ceară în căsătorie. Iar când a trecut de douăzeci şi şase, era nu numai frumoasă, dar fermecătoare, înflorită şi caldă. O carne bine hrănită şi plină îi umplea formele armonioase şi totuşi frumuseţea ei nu făcea decât să sporească. Umerii şi spatele erau bine trase, închegate şi desvoltate; braţele rotunde şi pline ca Şl spatele grăsuţ; era Înaltă şi avea o ţinută dreaptă şi măreaţă, iar de

sub mijlocul subţire, ca tras prin inel, se arcuiau minunat şoldurile împlinite. Avea mâini lungi, sub­ţiri şi delicate cu palma plină şi pielea gingaşă. Faţa albă, fragedă şi catifelată, era puţin pre­lungă, cu un oval bine conturat şi o frunte Înaltă şi netedă, ochii negri, mari, puţin migdalaţi; buzele mereu arzătoare, subţiri şi cu colţurile umede ridicate ispititor. Şi toată această frumu­seţe a trupului şi a chipului, părea de marmoră, numai părul, bogat în sevă, ii creştea ca Într'o vâltoare, sălbatec şi îmbelşugat, căzându-i negru, moale, mătăsos şi greu pe gât, pe umeri, pe ceafa albă, pe spatele plin.

Ceea ce o neliniştea pe Sofca era că tatăl ei, de când crescuse şi se desvoltase, făcându-se fru­moasă încât îi mersese vestea, de atunci, venea din ce în ce mai rar acasă. Şi �tia că din pricina ei. Şi cum să nu fie neliniştită? Trecuse vara întreagă, toamna, iarna şi el tot nu dăduse niciun semn de vieaţă, nici nu mai trimisese pe cineva cu vreo veste. Trecură astfel doi şi trei ani şi dela el tot nicio ştire; nici pe unde se găsea nu mai ştiau, nici ce se făcuse.

Mama se prăpădea cu firea de frică. Nu că se temea că în cele din urmă va rămâne văduvă, aproape fără pâine şi în luptă grea cu sărăcia, căci vânduse şi o parte din grădina de sus a casei care dădea in stradă - asta tot lui Tonet « al lor », pentrucă numai lui mai aveau îndemnul să-Î încredinţeze ceva, deoarece, fiind oarecum omul lor, n'avea să meargă să povestească în lung şi in lat că a cumpărat-o dela ele, ci numai că a

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCQVICI: SÂNGE STRICAT ,6,

luat�o in arendă şi că le�a rugat s5-i dea voie să se folosească de câteva magazii de acolo - nu Însă această sărăcie care sărea În ochi o speria pe mama, ci acea tăcere a tatălui, care nici nu mai dădea de ştire, nici nu mai venea. Se temea că în cele din urmă va rămâne cu totul acolo şi că nu se va mai Întoarce niciodată la ele. Teama aceasta n'o avea numai in ce o privea. Pentru sine, la urma urmei, s'ar fi împăcat şi era gata la orice jertfă, dar îi era ciudă pentru Sofca şi milă de fetiţa aceea care crescuse şi se făcuse mare şi frumoasă de-i mersese faima şi care n'avea parte de fericire.

Sofca, la rându-i, văzând neliniştea şi mâhnirea mamei, se îndurera mai mult pentru dânsa decât pentru sine. Cu sine însăşi se impăcase de mult. Incă de pe vremea când începuseră să-i înflo­rească şi să i se rotunjească sânii minunaţi ca şi trupul fermecător, de câte ori, fără să vrea, se atingea de cineva sau simţea paşii vre-unui străin, era turburată, iar, dacă o privire de bărbat o în­văluia, tot sângele Îi năvălea în obraji, picioarele îi rămâneau pironite locului şi, când acel bărbat s'ar fi apropiat de ea, ar fi căzut aproape În le­targie de turburare, neputincioasă să mai facă o mişcare ca să i se împotrivească sau să se apere de el. Dar atunci, cu cât lupta ce se dădea în ea se arăta mai mare şi mai grea, cu atât era mai sigură că niciodată, niciodată nu se putea În­tâmpla un asemenea lucru, că nu se născuse acela care să-i fie deopotrivă şi vrednic de ea, de fru­museţea ei, dar mai cu seamă de ea, Sofca, fiica lui (! Efendi Mitu )).

Incă de mult era încredinţată că până atunci nu se ivise bărbatul care să fie mai presus de ea, in care să-şi găsească fericirea, unul care s'o în­treacă atât prin nume cât şi prin frumuseţe, că­ruia să�i inchine tinereţea cu toate darurile ce avea. Căci unul singur putea veni la dânsa . . . Numai pe unul singur l-ar fi putut iubi şi numai unuia i s'ar fi putut da . . .

La început, gândul acesta o turbura şi îi prici­nuia o oarecare plăcere; mai târziu Însă îl izgoni, mulţumit5 că poate triumfa. Niciun b5rbat nu mai Însemna o primejdie pentru ea, astfel că se simţea liberă şi stăpână pe mişcări; putea ieşi şi sta la poartă, putea privi în ochi pe orice bărbat tânăr şi nu se sfia să meargă singură pe la vecine şi prietene ; nici noaptea nu se temea să umble. Fiind dej liberă şi stăpână pe sine, nu pizmuia pe niciuna din prietenele ei, deşi unele mult mai tinere erau măritate, iar bărbaţii lor erau cunoscuţi ca bogaţi şi ele treceau în rândul proprietăreselor. Niciuna însă, cu nimic nu O putea sfida sau mâhni, căci ea le era mai presus prin frumuseţea nease­mănată, pe care nimeni n'o putea întrece, şi apoi era nepăsătoare la tot ce băga de seamă în jur.

Niciodată nu făcea la fel cu celelalte, când, stând la poartă şi văzând că trece sau se apropie

un bărbat, să se pitească după uşă şi să se uite în urma lui numai după ce trecuse. Ea continua să şadă liberă şi nestingherită înaintea lui, �i nici sânii nu şi�i ascundea, cum era obiceiul ŞI cum ar fi făcut alta în locul ei, dacă i-ar fi avut aşa de mari şi de plini, aruncându-şi şorţul deasupra lor, până peste cap. Sofea n'a făcut niciodată lucrul acesta. Ea stătea la poartă, rezemată pUţin de pervaz, cu picioarele întinse, trecute unul peste celălalt şi cu braţele încrucişate. Nestingherită în mişcări şi port, nu-şi ferea nici fruntea, pe care

f Ea st;it�a la poartli, rezematli pU1in de pervaz

o purta liberă sub basmaua înflorată sau, de multe ori, umbla ca şi în casă, cu capul gol şi câte o floare rătăcită ici colo în păr. Ţinea capul sus, privirea dreaptă, sigură de ea, nepăsătoare fa�ă de alţii, cu buza de jos puţin ridicată, astfel că in colţul gurii avea un joc de umbre veşnic. Ori­cine trecea pe lângă ea, era oprit, furat de ochii ei, dar apoi mergea inainte, salutând respectos şi învăluind-o numai cu privirea.

Când se întâmpla să treacă doi prieteni, dintre eari unul n'o cunoştea sau numai auzise despre ea, fără s'o fi văzut, zărind�o, Întorcea într'una capul, întrebând pe celălalt:

- Cine e aia, bre? sau - a cui e ? uimit de frumuseţea şi in deosebi de ţinuta ei mândră, liberă şi stăpânită În acelaşi timp.

www.dacoromanica.ro

,68 D O A B E D E G R AU

- Safea lui Efendi Mitu, - era răspunsul. De câteori vorbeau bărbafii despre ea, între ei,

o făceau cu o simţire de teamă şi de respect parcă, nu ca despre celelalte femei, aşa că putea fi oricât de liberă, fără ca aceasta să-i strice, nu se sfia să iasă în lume, să stea la poartă sau la fereastra catului de sus, care dădea· în strada principală a oraşului, fără să se ferească, dimpotrivă cu gândul să fie văzută, ea însă privind totul cu nepăsare. Aproape toată ziua şi-a petrecea acolo, în cadrul ferestrei, cu obrajii sprijiniţi în mâini, ceea ce o făcea şi mai frumoasă, îmbujorând-o, cu umerii şi intreg bustul aplecat, legănându-se uşor şi simţind parcă şi ea singură cât farmec se desfăcea din acel trup indoit până la mijloc şi cu sânii apăsaţi de stinghia geam ului.

Sărbătorile mai cu seamă, îşi făcea o adevărată plăcere să şadă aşa la fereastră şi să privească jos în stradă, la lumea care forfotea, la vecini şi mai ales în spre biserică, În piaţă, care era numai­decât lângă casă, şi unde putea vedea tot ce se petrece.

Cu liniştea-i obişnuită, întreruptă din când în când de un zâmbet ironic, privea la lumea care

�:(aub�s:;ic�,a���e: s�â��c���e���ta: ;:s:ă �:�1��

slujba, cât mai curând ca să le vadă lumea rochia nouă, atunci Îmbrăcată pentru întâia oară. Printre ele, o figură tânără, plină şi curată era Nata, fata proprietarilor Milencov. Se ducea la biserică În­tovăr5şită totdeauna de tatăl ei şi de mama vi­tregă. Tatăl mergea la spatele lor, cu faţa-i zâm­bitoare şi rotundă, privind mulţumit la mantia şi şalvarii nevestei. Nata era fericită că tată-său o ducea peste tot, deşi el le făcea toate pentru ne­vastă, căci pe ea de atâtea ori o lăsase singură acasă . . . Sofca, de câteori îi vedea, era cuprinsă de părerea de rău că nu cunoaşte. şi ea niciuna din bucuriile Natei care, veselă de rochia nouă, se întorcea Într'una să vadă dacă-i privită şi ad­mirată.

Se Întrista de asemenea când vedea pe fetele Taşcăi, care şedea ceva mai sus de casa lor, pe aceeaşi stradă. Erau patru şi semănau toate. Pă­rinţii le erau simpli ţărani, dar cu timpul se Îm­bogăţiseră, iar copiii lor, mai ales fetele, numai­decât fură băgate de seamă. Toate purtau ro­chiile la fel, de obiceiu subţiri, uşoare şi de co­loare deschisă, ca să atragă mai mult luarea aminte. Aveau faţa gingaşe şi ochii frumoşi catifelaţi, încât nimeni n'ar fi crezut că sunt fetele acelor părinţi, mai ales ale tatălui, un om buhăit, cu obrazul posomorît, plin, gros şi bădăran. Sofca le vedea cât sunt de fericite că se ştiu atât de frumoase şi cum, gingaşe, ieşeau la poartă sau alergau pe stradă, în întâmpinarea tatălui. Nu era joc, petrecere sau chiar slujbă la biserică, unde să nu fie şi ele. Nu lipseau nici chiar dela adunările ce se făceau în satul din apropiere şi la bisericile

lui. La început se duceau cu căruţa, căruţe simple, grosolane, împreună cu tatăl şi cu mama lor, cu coşuri pline de merinde şi sticle cu băutură şi petreceau acolo toată ziua. Mai târ:z;iu, când s'au îmbogăţit şi băieţii s'au făcut mari, plecau în căruţele lor proprii, căruţe lăcui te, pe arcuri, mai mult un fel de trăsură, şi mergeau numai cu mama sau cu vreun frate. Nu se mai duceau însă dimineaţa, de vreme de tot, ca să stea toată :z;iua, ca înainte, ci după prân:z;, cum fac boierii cari vin cu t.răsurile şi caii lor, atunci când vor, stau pUţin, văd numai ce e pe acolo şi se înapoiad alene acasă; şi lucrul acesta îl făceau şi în zilele de lucru, de câteva ori pe săptămână, nu ca cei­lalţi, lumea simplă care se ducea numai sărbă­toarea, ca să se odihnească, să bea şi să mânânce.

Sofca era cu totul mulţumită de sine; nu avea pică pe nimeni, nu se frământa pentru nimic, nu se simţea nefericită. Pentru ea însă iarna era mult mai uşoară de Îndurat. Trăia atunci în singură­tate, departe de toată lumea . . Numai mama ei, din când în când, se mai ducea pe la rude şi aceasta în timpul zilei, ca să se lntoarcă de vreme, nu pentrucă Sofcăi i-ar fi fost . urit, singură, ci de teamă, ca orice mamă pentru fata ei, de rău­tatea vreunui bărbat . . . Apoi ştia că Sofca nu s'ar fi dus nici până în vecini ca să ia ceva de care ar fi avut nevoie, încât pre:z;enţa ei acasă era cerută. Astfel că Sofca, neieşind nici pentru treburile casei, şedea mai mult Înăuntru şi nu se vedea cu lumea decât la sărbătorile mari ale Crăciunului. Numai atunci erau şi ele mai voioase, se Îm­brăcau, primeau vizite şi se duceau în lume, să vadă şi să fie vă:z;ute, după atâtea zile petrecute in singurătate, în casa împrejmuită cu ziduri mari de piatră.

Pentru Sofca iarna era paşnică şi uşoară, Urma apoi primăvara, când totul se schimba. Intot· deauna, odată cu ivirea ei, simţea un fel de teamă şi o turburare care o nelinişteau. I se părea că odată cu iarna a încetat şi singurătatea, şi tihna, şi vieaţa îngrădită dusă între :z;idurile inalte, sub fulgii de :z;ăpadă, dar atât de odihnitoare! De acum trebuiau să iasă din casă, să meargă la bise­rică, la petreceri şi adunări, să umble pe strada populată, între bărbaţi şi femei. De aici îi venea neliniştea care o turbura, pe care şi-o cunoştea foarte bine şi care o chinuia într'atâta, încât era o suferinţă pentru ea când mama stăruia să iasă şi ele între oameni, să se vadă cu lumea, o lume cu care ea, Sofca, nu avea nimic de împărţit şi care ii rămânea cu totul străină şi ciudată.

Ceea ce o frământa mai mult pe Sofca şi o umplea de groază, era că din an în an băga de seamă că îmbătrâneşte - nu frumuseţea sau pu­terea de tinereţe ce simţea că svâcneşte în ea­ci prin anu cari treceau, se grămădeau - gând pe care abia şi-l mărturisise sie-şi, dar care-i dădea o grijă neîntreruptă :z;i de zi, iar aceasta

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT '" mai mult primăvara şi vara când ieşea in lume. Ca o şerpoaică începea s'o chinuiască idea că poate intr'o zi de primăvară sau vad, anul acesta sau celălalt - şi gândul acesta o umplea de o adevărată groază - putea să se ivească o altă fată, fie la biserică, fie la intrunirile lor, care s'o în­treacă în frumuseţe, s'o lase în umbră . . .

Cu toată îngrijorarea însă, era încredinţată că un asemenea lucru nu se va putea întâmpla. Tot ce îngăduia, era că ar fi putut apărea Într'o vară sau alta, o fată frumoasă şi luxos Îmbrăcată şi care prin noutatea ei să atragă luarea aminte a tuturor şi astfel s'o întunece o clipă, Însă era sigură că nu e cu putinţă ca frumuseţea celeilalte s'o întread statornic pe a ei. Nu se temea decât de anii cari treceau, dar avea convingerea că de nimeni şi nicăieri, frumuseţea ei nu putea fi în­tunecată. Şi să nu fi dat Dumnezeu să se întâmple una ca aceasta ! Sofca simţea că atunci ar fi fost în stare de orice ! Nu s'ar fi dat in lături dela ni­mic, nici chiar ca să dovedească şi să Încredin­\eze pe oricine de desfătarea frumuseţii ei, a tine­reţii, a focului şi patimii ce clocoteau În ea şi cu care nu se putea pune alături niciuna ! Era gro­zav, dar dacă n'ar fi dutat să-şi scoată în văz însuşirile, ca să rămână tot ea cea din frunte, n'ar fi fost ea, Sofca . . .

Atunci, îngrozită de acest gând, furioasă şi înciudată pe ea, începea să se Învinuiască şi să se certe că are griji de felul acesta şi că nu-şi scoate odată din cap ceea ce altora nici prin gând nu le trecea. De ce tocmai ea să aibă asemenea gânduri? De ce să nu fie şi ea mulţumită şi feri­cită? Când va trăi şi ea fără să tot gândească atât, ca toate celelalte fete, să trăiască şi să fie voioasă? Toată ziua, de dimineaţă până seara, să mun­cească şi ea, să umble, să alerge, să mănânce la capul zilei cu poftă, cu lăcomie, să aştepte cu nerăbdare timpul culcării, patul moale în care să cadă frântă de oboseală şi să adoarmă Îndată, fără răgaz de gânduri. Şi apoi, a doua zi şi mereu aşa, toată fiinţa ei, arătând sănătate şi putere, să aştepte, în chip firesc, un bărbat care s'o ceară de nevastă, să facă şi ea nuntă, să aibă şi ea ca prietenele ei măritate casa ei, să fie stăpână pe ea, să meargă cu bărbatul pe la rude, la petreceri şi adunări, seara ca şi ziua, pretutindeni, să vadă unde şi cum se petrece mai bine, care este mâncarea cea mai bună, care sunt rochiile cele mai frumoase.

De câteori gândurile se înte{eau mai tare şi începeau s'o chinuiască, Încerca să le alunge, găsindu-şi de lucru . . . De obiceiu se apuca să coasă sau să facă vreo broderie fină, grea, minu­nată. Lucra cu avânt, cu voioşie. Furată de lucru, nu mai ridica toată ziua ochii de pe firele ferme­eate. Mamă-sa de abia o mai aducea la masă. Şi cu cât lucra mai mult cu atât mai desăvârşite erau florile şi chipurile pe care degetele ei subţiri le aşterneau, ca şi pline de vieaţă, pe petecul

neînsufleţit ce mânuia, ţesute din fir şi colori pe cari nicio alta n'ar fi ştiut să le imperecheze cu atâta măestrie.

In umbra acestei schimbări dormea liniştită. Dimineaţa se trezea odihnită, cu faţa fragedă, veselă. Privea cu mulţumire in oglindă obraji-i îmbujoraţi, rumeni şi plini. Mâncarea ii plăcea. Apa şi mai mult. Aerul o înviora şi somnul îi era adânc şi lin. Nu ţinea Însă mult starea de învio­rare. Către sfârşitul lucrului, Începea să simtă cum încet, incet îi piere avântul şi o copleşeşte nepă­sarea. Pierdea somnul şi începeau durerile de cap.

Sofca, imbr3cat3 aşa cum era şi st5nd in fata unfi flori

Ştia că a doua zi n'avea să mai �ibă �c�eaşi frăge:: zime. Credea d aceasta venea dm pncma oboselll şi sforţării ce făcea, căci mâinile i� tremurau, ceafa ii svâcnea, iar puterea corpulUI o părăsea.

���Ia d��!��U-�� d�e�:��t!�e�U

sf�bici�n��e . �� schimbă intr'o moleşeală plăcută. Simţea parcă se topeşte toată. O toropeală copleşitoare şi dulce i se revărsa în întregul trup. Simţea un dor pu­ternic pentru ceva nelămurit şi atunci abia îşi dădea seama ce se petrece cu ea. . . Se trezea acel . dublu , al ei, căci Sofca ştia prea bine şi le deosebea cu precizie, că în ea trăiesc două fiinţe. Una este în ea şi cealaltă în afară, colo, în preajmă, la pândă. Cea de a doua începea s'o desmierde,

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

s'o turbure, s'o iubească. Aştepta cu nerăbdare, ca vinovată, să vie noaptea să se culce şi atunci, în singurătatea nopţii, să se dea celeilalte Safea. Simţea cum aceasta o săruta indelung, cu patimă, pe gură. cum îi mângâia ,cu mâini pătimaşe pă­rul, sânii, şoldurile şi dornică de cele mai tainice şi adânci pllkeri, se lăsa să fie mângâiată fur­tunos, pentru ca prin somn să-şi simtă toată carnea vibrând. Dimineaţa se trezea cu perna în braţe şi trupul întreg asudat. . .

In rhtimp, auzi turn din grlidinli intră Banco cel bâJ· bâit, mormliind

A doua zi, ascunzându-se de maică-sa ca şi de toată lumea, şedea toată ziua în dosul casei, în grădină, unde, ca nebună, începea să vorbească cu florile, cu natura. . . In fiecare floare găsea o dorinţă a ei, în fiecare şoaptă a pârâului un suspin necântat, un dor nepovestit. Atunci abia începea să înţeleagă turburarea care

o cuprindea de atâtea ori şi pe care nimănuia nu i-ar fi spus-o . . . Toate cele ce le simţea, ca şi visurile, ca şi grădina, florile, copacii şi cele ce erau mai sus de ea, cerul, şi mai aproape de ea, ora�ul cu Împrejurimile lui, vârfurile munţilor ce se pierdeau în zare şi chiar ea, Sofca, îmbrăcată aşa cum era şi stând in faţa unei flori, ba chiar casa şi glasurile din casă, paşii mamei sau ai ce­lorlalţi, vorbele, strigătele, dorinţele, toate acestea i se părea că trăiesc şi se mişcă Într'o altă lume,

cum �i când, n'ar . fi ştiuţ să spupă. Şi atunci totul I se părea schimbat ŞI ea se simţea cu ade­vărat fericită; cu braţele intinse, îngânând încet un cântec, pleca din grădină, stăpânindu-se şi silindu-se ca mamă-sa să nu vadă starea-i de exaltare, astfel, chiar nefiindu-i foame, se aşeza la masă. Mânca în grabă însă şi pleca numai­decât, spunând că vrea să se culce. De fapt, pleca numai ca să fie singură şi, ca să reia noaptea, învelită cu plapuma, mângâierile pătima�e, plă­cerea, cufundându-se, prin visuri, în fericire.

Deşi avea credinţa că nu se va mărita niciodată, se adâncea în visarea fericirii casnice, a camerei, a patului nupţial. Infăptuirea acelui vis unic se petrecea în închipuirea ei, în camera aceasta mare, plină de lumini şi umbre cari încropeau o atmos­feră de desfătare. De jur, împrejur, in odaie, erau înşirate darurile primite . . . De jos, din curte, se auzea ţâşnind apa dela fântână, cântecul stfopilor ce picurau scăldaţi în lumina galbenă de chihli­bar. Se aude un fluer . . . E mirele ei, care la sfârşitul petrecerii, mai mult obosit decât vesel, neliniştit şi fericit în acelaşi timp, petrece pe nuntaşi cu cântecul lui. Are fruntea înaltă, sprâncene negre, lungi şi

arcuite şi e îmbrăcat în haine de mătase şi postav fin, pe care le poartă cu eleganţă şi prin care parcă îşi face loc şi puterea trupului vânjos şi tânăr . . . Se apropie de ea, vine în pat, in cămaşa de nuntă, în penumbra acelei lumini desfăta te, a murmurului fântânei şi a cântecului de flaut. Ea ii simte forma trupului, ca şi durerea ce va simţi când el îşi va apropia mâinile, gura, capul de sânii ei, mângâind-o, muşcând-o. Sărutările ne­bune, îmbrăţişările pătimaşe le topesc puterile. Până în ziuă, prin trupurile frânte, sufletele Îm­bătate de fericire, se contopesc unul într' altul.

Pentru depănarea acestui vis îi plăcea atâta singurătatea. Mai cu seamă când era cu totul singură acasă, când mama era dusă la cimitir sau la rude şi se întorcea târziu noaptea, alunga frica întunericului şi a singurătăţii, înlocuind-o cu bucuria plăcerilor ce-şi dădea. Se ducea fuga sus şi încuindu-se în odaie se dădea sie-şi, ca să uite de rest. Incet ca o mângâiere se descheia, îşi descoperea pieptul, îşi desfăcea mijlocul, se descopcia la mâneci, ca să vadă cum apoi, printr'o singură mişcare, ar putea arunca tot de pe ea . . Şi atunci se desfăta admirând acea frumuseţe a ei, găsind un farmec nebănuit in acea goliciune şi in parfumul ei şi, cu oarecare teamă, începea să-şi privească sânii drepţi şi tari cari se conturau albi şi rotunzi, cu vârfurile roşii ca smeura coaptă de mult . . .

Odată era să facă o nebunie. Era cam pe la sfârşitul verii. Era Sâmbătă - zi de târg. Mama cu Magda se duseseră la cimitir. Era o seară caldă, înăbuşitoare. Mama Întârzia. Ca întot­deauna, Sofea Închisă în casă, neavând cu ce

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCQVICl: SÂNGE STRICAT 51'

să-şi umple timpul, neîndrăznind să iasă, stătea in odaie şi ca de obiceiu neliniştită, când deodată o cuprinse, mai puternic şi mai vijelios ca altădată, acea turburare, acel ce (1 al ei l). Dar, ca niciodată până atunci, simţi ceva adânc de tot care*i prinde inima, ceva nesfârşit de greu, o tristeţe apăsă­toare, o amărăciune şi o nelinişte ingrijitoare. Cum se vor sfârşi toate acestea? Oare se vor sfârşi vreodată ? Dar de ce acest chin? Nu e oare moartea? Atunci, de ce şi la ce această su­ferinţă?

In răstimp, auzi cum din grădină intră Banco cel bâlbâit, mormăind. De sigur era beat, ca În­totdeaunal' Sâmbăta, din bacşişurile ce primea dând o mână de ajutor, fie prin cârciumi, fie prin piaţă. Ea îi urmări!paşii. Banco, după . ce văzu că jos in bucătărie nu e nimeni, porm sus pe scări, spre ea. Apoi, deodată, un gând nebun îi srrăfulgeră prin minte, făcând să o treacă sudori. Şi de ce nu? E beat - şi nu se va afla . . . e pe jumătate mut - şi nu va şti să spună . . . Şi de ce să nu se întâmple odată ceea ce gândeşte şi visează de atâta vreme ? Ce va fi la urma urmei, dacă va şti şi ea ce simţi atunci când îţi atinge un bărbat trupul ?

Banco venind sus şi văzând-o, fu bucuros că a găsit-o şi beat, fericit, înaintă spre ea bâlbâind şi căutând Să*1 spună prin mimica lui, cine i-a dat şi cât a câştigat . . .

- Ba . . . ba . . . ba! Văzând însă că ea, in pat, răsturnată intre

perne şi parcă transfigurată, nici nu se scoală

şi nici nu-i răspunde şi nici nu râde, rămase cam speriat În faţa ei.

Sofca îl chemă. - Dă-mi mâna! El îi Întinse mâna cu degetele larg deschise,

mâna stângă, pentrucă era mai aproape de ea. Fata i-o apucă, dar nu ca de obiceiu, de palmă, ci de sus, dela Încheietura lui grosolană. Prinzându-l cu degetele ei larg desfăcute, lnc1eştate, văzu cum mâna lui vine spre ea, neagră, tare, ca o labă . . . Cum însă nu era fiinţa care să dea înapoi când şi-a propus ceva, care să nu treacă peste orice când i-ar sta în cale ca să-şi îndeplinească un gândI îl trase repede la ea şi ţinându*1 Între genunchi, fără să asculte ce bâlbâia el de frică şi fericire în acelaşi timp, îşi descoperi sânii şi pe unul din ei puse cu putere mâna lui, ţinând*o apăsat şi strângând-o . . . Simţi o durere şi nimic mai mult. Repede apoi, tremurând ca Într'un acces, se potoli. El însă, nebun, buimăcit, cu bale la gură, cu faţa ascunsă, apăsându*şi capul pe pântecele ei, o mângâia pe şolduri, strângân* du-i carnea ca într'un cleşte, sărutând-o şi răc­nind ca un nebun, printre bale:

- Ba!. . . BaL . . Ba ! . . . Alta în locul ei, ar fi murit poate, s'ar fi pier­

dut cu firea, pe când ea îl goni cu scârbă de lângă pat, dându-I afară şi incheindu-se.

(Urmează) BORISAV STANCOVICI Din drbe�te de Elena Eftimiu

Cu desene de Boris Ca'a�ta

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

MEMORII REGEŞTI. - Literatura noastrl s'a imboglţit cu o lIou1 Untână de informalie asupra sufletului omenesc şi a st3rilor de lucruri din lume şi din ţară. Mă gândesc la cele dou:l volume de amintiri ale Reginei Maria, care au să fie urmate cel puţin de ine3 unul. Faptul el au fost scrise In limba literară a autoarei şi că noi nu le citim decât in transcrierea Ucutl de d-ra Margareta MiIler-Verghy, le ia numai din prospeţimea şi din sclipirile ascuţite ale originalului, dar nu le instdinea%1.

TOli cei cari le-au urmărit ca mine, incă de când ieşeau in fascicule Intc'o revistă mare american3, abi", aşteptând dela slpd,mână Iii săptămână mănunchiul de flori ale trecutului impărţit de ,u;:eeaşi mână regaU, trebue să fi avut o impresie la fel. Aei era un mare capitol al istoriei noastre, inceput tainic prin deplrtate rldlcini, şi nideri ea n'avea s� se oglindeasd mai rlscolitoare şi mai adând. Lumea intll.i1or pagini aplrea necunoscut1, ca un cer cu stele de pe altl hemisfer�. Dar acest cer, cu pâlpâirea lui de focuri strline, se pregltea numai, ca lntr'un prolog, pentru luceaUrul clruia trehuia sl-j fie cadru.

Is/oria Ilie/ii mele (ed. "Adevărul", Stor)' of my life) e fă­cutll. din nenum�rate uimiri.

Ceea ce izbeşte lntâiu e belşugul de amlnunte şi siguranţa lor, inc� din anii cei mai cruu ai copillriei şi in legll.turli cu atâtea Upturi şi fapte, mai mlirunte sau mai insemnate. Nu putem fi numai inaintea unei puteri cu totul deosebite de aducere aminte. Trebue d fie vorba de insemnlri făcute aproape zi cu zi, prin care scriitoarea n'a avut decât sli treacli, atunci când s'a hodfÎt sli dea aceste memorii, pentru ca toate lntâm­pllrile şi oamenii acoperiţi de cenuşa anilor sl se aprindl de vieaţa de odinioar3. ştiu d de câte ori regeasca autoare amin­teşte de volumul care are sl vie, cu istoria rlizboiului nostru, Ea arat� că redactarea propriu zisli n'are sli-I fie nicidecum grea, pentruc3 e În stăpânirea notelor luate in fiecare zi. Are să fie vorba de cele mai multe ori de o simplli transcriere, cu tot freamlitul de atunci. Când se uit3 astăzi indărlit, singud nu-Şi poate opri uimirea, cum mai era in stare, la capătul unei zile, nu numai incărcat� de treburi de tot felul, dar adesea de griji, de nesiguranţe şi de ttăsnete, cu prime;diade toate plirţile,

chiar a unei plecări in necunoscut, unde mai g3sea puterea d-Şi insemne, cu aceeaşi băgare de seamil, adesea după unu sau dou3 noaptea, tot ce auzise şi vlizuse, oamenii pe care-i întâlnise, dezastrele sau speranţele dela oriz.ont { Aceastli refa­cere pentru sine a vielii tdite, fragmentar, ca un argintar mi­glilos, dli la iveală o Intreag3 filosofie, nu Inţelepciune Q.e carte strâns� prin ingurgitări bibliografice, ci inţelegere şi preţuire intuitivă a existenţei. Lumina de umor, alături de care nu se putea să nu ţâşnească pe alocuri lumina de lnduioşare, In care se scaldli cele mai multe episoade şi apariţii, nu trebue d înşele. Autoarea nu priveşte toat3 aceast� fr3mânta.re num"i ca un spectacol, dintr'un balcon aşezat cât mai sus deasupra lui şi glititli in rochie de serbare. Durerile care ţipli uneori acolo sunt ale Ei, ca şi şoaptele de bucurie.

Pentrucă o altil uimire e tocmai aceasta: literata şi fiinţa omeneascil nu s'au lăsat inc3tuşate de indatoriril e şi ferelile frunţii incoronate. Ea a scris de dugul documentului şi al scrisului. Chiar c;}nd ştirile despre anumiţi oameni, cuprinşi in carte, şi pe care le avem din altă parte, ii arat3 mai bine sau mai du pentru ei decit aci, felul nou în care sunt v3:tu�i, se Impleteşte atât de firesc şi de deplin cu toată atmosfera şi prin urmare cu persona litatea c3qii, Incât ca in romane, primim rodul imaginaţiei drept mai veridic, şi lildm pe al doilea plan realitatea. Ochiul care observă pentru noi şi numai el vede, ca În tragediile clasice, când ni se povesteşte cu toat3 participarea de nervi a actorului un episod petrecut Ind3riltul scenei, e un ochiu de Încredere. Tot ce femeeşte şi artistic putea să dea ca agerime şi ca ştiinţi a expunerii o asemenu. compoziţie, umple pagină dup� paginil şi face farmecul rar al intregii lucrări. Cred că nu m� înşel, dupil ce am citit aproape tot ce il tiplrit Regina Maria şi uneori am avut Insumi neme­ritata cinste d puiu În româneşte une1e bucăţi. când sunt de pilrere cii ne afUm in faţa celei mai vioae, mai bine scrise şi mai omeneşti dintre operele Ei.

Titlul românesc, mai mult decit cel original, Poveste la noi şi Istorie dincolo, e poate mai aproape de Inţelesul cel adânc al acestor memorii. Cu loat� lumea de capete incoronate, o adev�rati Curte dela Erfurt, care îşi trimite r.5.nd pe rând

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

personagiile, dadi nu datoritl chiar ei, dupli atAta cascadli de tronuri adudo de războiu, Uptura de luminli a scriitoarei, trecând multă vreme neştiutoare de meni riie Ei de-a-curmezişul acestei fierberi, are un inţeles şi o vrajă de legendli. Istoria adevlirată se schimbă Intr'o poveste depărtată, cu tragedii bizantine de dinastii rllSeşti, cu măreţie liniştită de regalitate engleză, cu avănt necruţător de principi germani porniţi Jre căile gloriei. Glasul povesteşte liniştit mai departe. Făptura de lumină trece cu paşi de legendă. E povestea vie,l-ii Ei, dar e şi povestea Europei şi a unei intregi lumi prăbuşite sub cismele grele ale istoriei.

IN CĂMPUL OBIECTIVULUI. - Arta fotografiei incepe po\nli intr'atAt do fie la indemina tuturor, Incât Urli sli vreau, dnd iau condeiul să scriu despre asociaţia de amatori alcltuită de curo\nd, ca s'o ajute, îmi vine In minte intrarea În materie a altui biet suflet aflat Inaintea unui subiect tot aşa de cunoscut. Trebuind să spună ceva despre fabrica de hărtie din Buşteni, care mi se pare di a implinit cincizeci de ani, el pune la orizontul studiului, zidul cel mare al Chinei şi arată cum peste acest zid a fost silit� do tread hărtia ca s� ajungă in Europa. Este oarecare deplrtare Între judeţul Prahova şi Imperiul Ceresc, dar puntea era trasli şi subiectul putea sli umble.

La fel mă găndesc şi eu când vreau do scriu d�spre arta rotografi�i, la Inlantele lui Velazquez şi văd Spania de aur a secolului XVI-lea şi drumuril e grele de poştli intre Curtea din Madrid şi alte cutJi europene.

Atitea din acele portrete au fost Ucute numai pentru ca principii buni de insurătoare do-şi poatli da seama cum arată fetele încoronate cari li se pregliteau. Astăzi această sarcin1 se lasă unui fotograf furnizor al Curţii Regale. Camera obscur� s'a infipt intr'o bună zi pe terenul picturii şi al desenului, silindu-le do dea îndll.rll.t, dar in acelaşi timp sli-şi revadă scopuril e şi să se ado\nceasd. Infierbăntaţii fotografiei, ai celei negre şi mai ales ai celei colorate, au putut să cread1 di au desfiinţat pictura şi desenul. Ei dlidllSerli numai naştere unei arte cu legile şi domeniul propriu şi veniser1 In ajutor celorlalte arte, mai mult dedt le p1gubiseră.

Fotografia, acest scris cu luminli, cum ii spune numele grecesc, s'a schimbat astăzi Intr'un mijloc de informare directă cum nu cunoaştem un al doilea. In lumea ştirilor fotograful reporter e o apariţie şi o specialitate Ur� care nu se mai poate Inchipui vieaţa modern1. Ilustraţia fotografid a p1truns In toate ziarele. Revistele ilustrate, atât de căutate in zilele noastre, nu trliesc decăt prin fotografie.

Fotografia ca mijloc de documentare e aproape o metodă in sine de cercefare ştiinţifică sau tehnid. Chiar la noi, un serviciu special din aviaţie urmăreşte sli fotografieze din sbor întreaga lar1, nu numai pentru ciudăţenia şi bucuria privirii de sus In jos a lumii, pe care eram obişnuiti s'o privim până acum din faţ1, ci pentru o mai sigură, mai repede şi mai puţin costisitoare cadastrare a ţării. Arhitectura, artele plastice, istoria nu se mai pot lipsi de fotografie. Am Inceput si avem biblioteci Intregi de cătJi foarte rare, in exemplare fotografiate paginli cu pagin� şi legate aidoma originalelor.

Fotografia a trecut mai departe şi a năzuit ca şi arta să existe in afarli de folosul pe care Il putea aduce. A ajuns adid ea Insll..şi o artă. Partea de instrument şi de tehnid, aceeaşi pentru toţi şi putănd să dea rezultate asemlin3toare la o IntrebuinTare

normal1, a început sli servească intr'adevăr numai ca un instru­ment şi ca o tehnid pi!ntru scopuri mai inalte, In miinile inzestrate ale unof artişti, la fel ca vioara, culorile sâu cerneala şi condeiul, In m;)'inile unor mari virtuoşi, pictori sau poeli. Datorită simţului de frumos al operatorului, fotografia a putut să prindă un moment sau un efect de lumin�, care-i erau cu totul personale, şi datorită unor perfecţionări ntlnuecute de material şi prelucrare, obiectiv, clişeu, ape, hârtie, lucrarea lui a ieşit o creaţie flir� pereche şi uşor recunoscută. Sunt fotografi şi ateliere sub ale dror fotografii POli să pui numaidedt un

Coperta "Buletinului Asodaliei Fotografilof Amatori"

nume. Expoziţiile de fotografii artistice îşi au publicul lor tot atât de pltimaş, dacă nu mai mult, ca şi orice expoziţie de arte plastice.

De aceea, orice organ'izare care cautl s3 dea In Rom1nia

fotograriei însemnătatea, desvoltarea şi felurimea de scopuri schiţate In fugli mai sus, trebue sli ne fie bine venită. Ea e vrednicl de tot sprijinul. A!j zice chiar cli semnul cel mai con­vinglitor al dreptului la acest sprijin, e felul cum Incepe să lucreze. Nicio asociaţie nu e mai chemat1 s3 aibă o revist�, prin care poate sli arate cu vorba sau cu fapta ce urmăreşte, ca Asociaţia fotografi lor amatori. Ceea ce-i leagă pe membri, nu sunt nici interese profesionale, nici un cuvânt de ordine de grup artistic. Ei s'au adunat împreun1 numai din iubire la iI de arta lor. Int;liul lor scop e sli c�tige in jurul ei, ar1dnd-o In cea mai .frumoasă lumin�, elt mai multă iubire.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

"Buletinui Asociaţiei" de curând ieşit, are aceast! sarcinI. un asemenea rO!it şi d aiM toate elementele lui. Din ce e Din grija redacţional3 şi tehnici pusi la alcltu'rea lui, avem alc!tuit acest Bucureşti turistic{ cele m .. i bune nldejdi ci are si şi-o ducă la caplt cu vrednicie. Dou3 chem�ri pun In mişcare pe turist, din orice timp şi

din orice loc: frumuseţea mediului geografic şi faima unor VATRA BUCUREŞTILOR. - Bucureştiul nu e pentru mari valori culturale. Când cele dou� condiţii se nemeresc

ţară numai un centru administrativ; aceastl Insuşire a lui a Intrunite ne gbim Inaintea regiunilor de mare turism. Ţara Ingrlmldit aci atitea autoritl\i publice cu palatele şi cu mul- care-l Intrupea:t3 mai bine şi a dat naştere In alte secole şi tele lor zeci de mii de funcţionari, eare-i dau ea un adevlrat mai ales in secolul al XVIII-lea turismului european, este cadru şi o adevlrat3 armlturl. EI nu e nici numai un centru Italia. Ailturi de desflitarea mlril or ei, de mlreţia munţilor

Casa de adlpost de pe Piatra Craiului a Societltii de turism A, D. M. r. R.

economic, strâns Intr'o cinglitoare de fabrici şi de case comer­ciale, care-I fac si c1ocoteascit de vieala şi de problemde altor multe �eci de mii de lucrlitori şi de functionari comerciali şi-i imprumutI inf1ţişarea de mare oraş industrial, EI nu e nici numai un centcu cultural, cu cele mai numeroase şi mai Inalte aşezlminte de culturl şi cu toatl str31ucirea şi atracţia de care ele se Inconjoară, De n'am aminti decât cei peste 30.000 de studenţi bucureşteni, cele câteva mii de profesori superiori, cetatea universitar!, bibliotecile, laboratoarele, clinicile legate de activitatea lor. Bucureljtiul e In aceeaşi mburl un centru turistic, cel mai puternic pe care II are ţara. Niciun alt loc de pt plmântul românesc, nici dela munte nici dela mare, nu primqte Intr'un an mai mulli elillitori decât el. E un id de cad de oaspeţi a României. Ea trebue si fie prealtitl pentru

şi de minunea fenomenelor naturale ale Ve::uviului şi ale Etnei, dupl cum veneai pe apli sau pe uscat, te Intâmpinau ruinele antichit3ţii sau tot farmecul operelor Renaşterii.

Dacă cercetăm Bucureştiul din punctul de vedere al aşuării geografice, el s'ar plna c3 n'are niciun drept la luare aminte. Atalia l-au osândit şi l-ar vrea in altl partt. Mediul geografic ar fi menit mai curând d depărte�e, decât s3 ispitească pe drumeţ. Un şes ars de soare vara şi bltut de viscolt iarna, chiar In mie�ul climatului nostru extrem continental, cu un biet şanţ de apl mâloasl mai mult decât un râu, care-i brlzdeazl Intinderea, inseamn! o destul de dracI vatră pentru un mare oraş. Strămoşii noştri, cari au ştiut, cu un ochiu sigur, d aleagă cele mai frumoase colţuri pentru oraşele lor de scaun sau pentru mănăstirile unde trebuiau să le odihnească rlml­şiţele, ar fi cllca.t cu stângul atunci când s'au oprit aici ca să Infiinţaze Cetatea Dâmboviţei. SI cercetlm pUlin temeiul acestor ponoase, care plouli din toate părţil e.

Ceea ce rlmâne adevlrat şi nu se poate schimba din tot ce se spune, e cl Bucureştiul e un' oraş de şes. Cele mai multe capitale, Incepând cu Egiptul şi tncând pe la Babilon, aveau insl acelaşi caracter şi ascultau de o lege de desvoltare a ma­rilor metropole de care a ascultat şi Bucureştiul: uşurinla circulaţiei şi a legăturilor de tot felul, mijloace de viealli unei mari populaţii inconjurătoare. Cele mai de seaml ţlri ale Europei se găsesc in imprejud.ri foarte asemlnlitoare. Capi­talde unora din ele n'au allituri nici cel pUţin cursul uDui mare fluviu. Este faţl de ele, Bucureştiul Intr'adedr atât de urit cuiblrit{

Lucru sigur e cit oraşul a fost mai frumos aşeut şi inconjurat in trecut decât astăti. Un secol Intreg Bucureştenii s'au ostenit, nu numai să distrugli din pitoresc şi din poesie, dar chiar sli schimbe aproape cu totul lnf3ţişarea acestei părţi de lume. N'a­vem decât sit cetim paginile uimite şi mişcate ale unui elillitor strlin, care poposea Intâia oară la Curtea Domnului Ţlrii Româneşti, ca s1 ne dlm numaidecât seama despre aceasta. Pânu de p�dure in care ne gliseam cuprinşi putea d fie rliritl, Url sit fie rad, cum s'a Intâmplat, atâtea colţuri să fie pbttate In loc sli fie lăsate sit se macine şi d se piard3. Dâmboviţa şi toate râurile dela rblidt şi apus de ea, din Ialomiţa pânl in Argeş, aduc la vale cu de, Intre două bărligane, UD adedrat raiu de verdeaţă şi de flori. Strlmoşii, cu ochiul lor sigur, de care vorbeam, au ştiut să deosebeascli In mijlocul lui punctele de frumuseţe şi d aşeze acolo conace de odihnI sau mlnlstiri. Cine ar mai fi cunoscut şi ar fi bănuit chiar, ce prispl desUtatl se găsea In marginea Colentinei, In pădurile Mogoşoaiei, daeli marele Constantin Br1ncoveanu, Domnul artist, nu-şi aşua tocmai acolo castelul lui cu cerdacuri cu stâlpi Săpaţi, deasupra lacului, ca un palat veneţian ( Satul, aşa cum s'a desvoltat sub noi In secolul administrativ, de o parte fi de alta a dru­mului, inlil:hesuit, m�runt şi pieziş, a aIICuns treptat ,i ascunde

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 575

şi acum aceastil Indntare pentru ochi. Ar fi fost de ajuns d se lase castelul si!. se surpe cu totul, cum a fost In primejdie, şi sdvilarele care fac balta să se strice, pentru ca una din cele mai mândre privelişti de şes, nu numai dela noi, să se piardă pentru totdeauna. Acelaşi lucru se poate spune despre biseri­cuţa Fundenii Doamnei, despre mănăstirea Pantelimon sau Cernica sau despre o casă atât de fermecată, Impreună cu vederea ei fără pereche asupra luncii Dâmboviţei şi a Bucu­reştiului, din malul inalt şi păduros unde e Infiptă, a conacului Romalo, dela Leurdeni, la doi paşi de noi. Cine a străbAtut cu piciorul, lăsând �eaua şi căutând potecile prin păduri sau pe lângă bălţi şi gârle, tot câmpul atât de felurit şi de accidentat, În al cărui miez şi-a tras strAzile şi şi-a zidit casele Capitala României, are altă părere, decât cea obişnuită şi at!!t de rar controlată prin sine Insuşi, despre Bucureşti şi cadrul lui geografic.

In acest cadru geografic omul e dator, atunci când se aşeau in mijlocul lui cu atâtea puteri de iniţiativă, să scoată în vedere, să păstreze şi să crească tot ceea ce e caracteristic şi frumos. E vorba de o spiritualizare a cadrului geografic, pe care omul şi-! alege ca adăpost pentru multe secole. Grădinile Semira­midei s'au risipit de mult şi palatele asire şi caldee nu mai sunt decât nişte gorgane pustii, In care dacă sapi dai de stră­lucirea trecutului; odată cu plecarea omului au decăzut şi s'au urîţit şi locurile. E destul să scormonim, nu in gorgane asire, ci in câte o scrisoare a lui Ion Ghica despre Vechiul Bucureşti, ca să descoperim, cu inima mâhnită, intâmpllri asemănătoare şi privindu-ne. Abia de cur!!nd s'a Inţeles acest adevăr şi după atât prăpăd In Imprejurimile Bucureştiului, a venit ca o desmeticire. AIAţia s'a Ireut atunci că acest Bucu­reşti nu e chiar atât de nedăruit ca aşe�re şi ca vecinătăţi. Să amintesc numai două inceputuri, care stau astă2:i la în­dem!!nă, ca dovezi convingătoare pentru oricine: Snagovul mai depărtat, lăsat până sunt câţiva ani In paragină, parcă dela Vlad Tepeş, iar mai aproape Pădurea Bănesei, cu cele mai frumoase apusuri de soare de câmpie şi cântece de păsări, După pilda lor s'a desfundat de curând frumoasa pădure dela Pus nicu, la care noi, dnd o umblam mai sălbătăcită dedt e astăzi, îi ziceam Pădurea Brăneştilor sau a Paslrii, şi s'au fkut lucrările, pkat că întrerupte, din pădurea Comanei, foarte potrivită sl ajungă, acum când se află In marginea şo­selei asfaltate a Giurgiului, un al doilea Snagov,

Iar Imbunătăţirile, ca nişte scoateri din molO2: ale unor clă­diri preţioase, pot să cuprindl şi ţinuturi mai apropiate, decât atâtea care aşteaptă pe margini o deşteptare de luare aminte aşijderea,

Bucureştiul însuşi e plin de putinţe, Cred că nu e rău să citez dintr'un articol scris despre ' Drumeţie , in t Idea Euro­peană , Incă din 1923, când atâtea lucruri incepute şi chiar desăvârşite astăzi, păreau o îndrăweală numai să fie visale, jlentrucă de dis!!ulat nu le discuta nimeni ; I Cum pot să fie un imbold de excursii, să zicem, Imprejurimile Bucureştiului, unde se tescueşte o ingrămădire omenească de mai bine de o jumătate de milion de oameni -( Atâţia scapă şi acum din cerc,

pentrucă sunt dârji şi indrăZIlesc. Dar cei mai mulţi nu se mişcă. Nimeni n'ajutl şi comuna, cu braţele pline de alte Inslr­cinări, peste puterile ei şi numai acestea, nu incepe nimic, C"-nd a vorbit odall de un loc de plimbare, li pomenit Snagovul, cu lacul lui de 12 kilometri, cu insula şi pădurile. Dar Snagovul

e aproape la 40 de kilometri de Bucureşti � chiar o linie de tramvai pinl acolo, prea lungă şi prea scumpl, n'ar atrage dedt lot pe câţiva. Iar aceştia cAtiva s'ar Intâmpla să fie, cum e firesc, tocmai cei ce s'ar fi dus oricum undeva, Cei mulţi ar rămâne tot plrbiţi.

Bucureştii au insă aici, la doi paşi, putinţe care acum sunt nesocotite, Folosite, ele ar fi într'adevăr o scăpare de o mare pedeapsă pentru mii şi zeci de mii, iar pentru autoritatea pu­blid, o Implinire de datorie, care se poate amâna, spre paguba �i a bunului ei nume şi a atâtor fiinţe, dar nu Înlătura, Incepând dela Ciurel, prin locuri pe unde azi abureşte acru gunoiul şi bălegarul şi se cascl gropile, până la Roşu şi la Chiaina, malul Dâmboviţei se Inalţă mlreţ, deasupra luncilor şi a pintenilor de măguri pe care e aşeUlt Bucureştiul, Zarea de acolo se men­ţine mereu păduroas�, cu pâlcurile rare de copaci din vale, unite de sus pentru ochi Intr'o p;\n%3, şi cu geana posomorltli din fund, a pădurii Mogoşoaia. Râul şerpuieşte albăstrui de­desubt, Malul Insuşi e plin de firide sau de căldări Întinse, acum elidnd prăpăstios În linie dreaptă, dela 15 sau 20 de metri in apă şi acum teşindu-se şi acoperindu-se de pomi şi tufişuri. Te crezi uneori la deal, nu pe pătura de lut ierbos a şesului muntean. Iar de pretutindeni oraşul se v�de pano­ramic şi miniaturat cu coşurile lui de fum, la margine, şi cu palatele sub cupole şi acoperişuri ciudate, În mijloc. Toată această fâşie de loc, pe o lungime de 5, 6 kilometri, până către Dragomireşti, incălecând fosta cingătoare a forturilor, s'ar putea schimba cu uşoare planta fii, aşezări de poteci, ridicare de adAposturi şi săpare a unui luminiş de apă pentru plutit de mică adâncime, într'o neasemănatli grldină naturală de plimbare.

Acelaşi lucru se poate spune despre tot cursul Colentinei, Incă dela Buciumeni-Buftea, pe sub palatul lui Br1ncovlanU, zăvorÎt Într'un parc oprit drumeţilor, până la Fierăstrău, Flo­reasca şi către Dobroeşti, Plumbuita şi pldurile dela Panteli­mon, Pasărea şi Cernica. Azi nu Intâlneşti acolo decât noroiu, duhoare de baltă slltută, gluri cu stârvuri Ins"-ngerate de cai jupuiţi, In al dror deşert rod câinii sălbăticiţi, făgaşuri proaste de elirul�, talhanale, pordrii şi patru strălucile monumente. E un ţinut ca zidit anume să fie un singur parc, brăzdat de drumuri, Intrerupt din loc in loc de case sau de fabrici intre pomi, cu lacurile Innoite şi putând curge unul In altul pentru plutit kilometri cu luntrea.'

Toate oraşele mari au scos din cadrul lor geografic lot ce el putea da şi mai mult decât putea, prin intervenţia creatoare a mânii omeneşti. Noi, până nu ne vom Incinge la aceastl munc3 n'avem dreptul sl ne plângem de nişte închipuite neajunsuri ale aşezării Bucureştiului. Oraşul, din acest punct de vedere, nici nu e incă propriu vorbind aşezat, ci numai descărcat din cliruţe şi poposit, pe un loc desgolit In grabl de podoabele lui fireşti, pentru ca d ne poată Incăpea. Fru­museţile lui câte s'au pblrat, ispitesc pe drumeţ cu un farmec vechiu, Ucut din frânturi de VIăsii, din văi şi lacuri care nu duc nicăieri, din vedenia deodată, In tarea curatl, a munţilor albaştri încondeiati de soare, din glasul de linişte al câmpiei, care de nicăieri nu se aude şi nu pătrunde mai adânc,

Dar o capital� de ţară nu atrage şi mai cu seamă nu ţine numai prin ceea ce poate să dea cadrul ei geografic, Acest cadru geografic Insuşi nu dmâne In starea de natură. Am vlizut că omul intervine, Intr'un fel sau altul, ca să-I punli

www.dacoromanica.ro

,,. B O A B E D E G R Â U

In vedere ,i d_1 Infrumuscţeze. Aceută inttrvenpe e o faptl terile locomotini 'll'aJungeau, se revărsau adevlirate valuri de de culturl. Creaţiil e ,i manifestlril e culturale de ordin propriu oameni, mai ales din pirţile de mia�noapte şi de apus ale :ti, spiritual, In atad de ule de ordin material, aldluesc Ardealului, ca si vadi Bucureştiul. Nu erau numai intelectuali Iaolahi cadrul cultural. Cadrul cultural chiamă lot atit de sau alţi membri ai duei mijlocii, dar şi destui litani, cari puternic, dad nu mai mult chiar decit cadrul geografic. EI avuseseră griji, ca sli-şi lină zilele şi si se poată Intoarce cu trebue organixat cu o griji asemenea, prin Imbog1lire ,i Intre- eeva cumpArAturi acad, si aduci In desagi, pentru desfacere, gire il ceea ee lipseşte � prin luare;! tuturor mburilor ca d fie In acest târg dep.linat de mira;, tot felul de produse ale satului, dot mai uşor pus la Indem;\n.li sau ca d aparli dt mai str.lilucit, dela giiini �i purcei vii, luali chiar In vagon, p;\nii la slanii, celor alergaţi de aproape sau de departe, ca d-I vadă. E destul, p;\nd şi velinţe. Bucureştiul Incepuse sli lucreze. Nu e nevoie dad aduc aminte În sprijin, d Americanii, cari privesc de sus 51 se mai spun1 ce a !lcut el de atunci ÎnCOOlce şi dtl parte nu numai Europa, dar �i Anglia, Iara de başlinii, pentru utitajul are In str.liduin,ele de apropiere spiritual.li, de unificare ,i de lor inapoiat şi lipsa de indri%nealli In Intreprinderi, nu se pot românizare, pe care Iara le cheltueşte de şaispreuce ani. opri si nu trrad prin Londra, priviti ca metropola anglc-- El trebue menţinut şi InlArit In acest rost Inalt. saxonl, aristocratic.li, plin.li de trecut şi siguri de sine, cu sfiala Bucureştiul trebue .ajutat pe toate elite sA ajungii o imagine abia ascund a unei rude mai tinere şi ajunse, faţă de vechiul a tOI ce cuttura româneasc1 a putut sl creeu mai propriu, p�rinle al familiei, dmas acasA, In datinele de demult. Ceva In ordine.a materialA ca şi In ordinea spiritualli. Călătorul care din aceastl faim� de noblel.li trebue sli incerce s'o aib1 orice vine in Capitala ţării, atât din hotarele ei ca şi din strliinltate, capitall Intre celelalte loealitlţi şi provincii ale ,lirii. Muuele, si ştie d afl.li aici, şi si poal1 afla, aceastl imagine, pe care te.atrele, academiile, societli,ile de literaţi şi de oameni de ştiin!.li, s'o poarte cu sine, a:1 dimăi ca o amintire de putere şi de cursurile, conferinţele, corurile şi orchestre1e, bibliotecile, mindrie, iar celliblt ca o dovad1 de silinţele noastre culturale uarele, libririile, stadioanele şi cimpurile de alergare, buinele şi de caracterul original al culturii româneşti. Daci marile de Innot şi viraJa strliUi, trebue si aib1 acel caracter propriu personalitlţi, maril e descoperiri ştiinţifice şi marile curente care alclitueşte atmO$fera unui oraş, lragli pentru totde.auna de idei nu pot fi stirnite de nicio voin,l sau înlesnire materialA, de el pe băştinaşi şi-i face si suspine pe ceilalţi. Sl suspine a autoritli!ii, ele pot Ins.li, prin aceast1 voin,! şi Inlesnire ma· şi d dorrasd si se Inloarc1. teriall, sl aibl create toate Imprejur.liril e prielnice ale unei In-

Pentru Bucureşti, datoria sl ajung"- un centru de atracţie floriri. Aş.u.limimele şi Inustrarea materialii rlmin In Intre-spirituală a toată ţara, e Indoit1. Nu e vorba numai de crearea gime In puterea şi in datoria noastn. Ele trebue dale- cit mai unei mişc1ri obişnuite de turişti. Rom5nia s'a ,porit de curind curind, dup"- un plan care d le asigure o apariţie şi existenţli cu toate plmlnturil e robite de veacuri. La Rom!nii cari se organid. In sine, toate aceste aşedminte şi loat.li aa:astl invllaseră de m:llÎ mult.li vreme s1 tr1iasd impreună şi liberi, vieall !.şi Implin�te fiecare nişte meniri foarte speciale, dar, unifkali, nu numai In suflet, dar şi in formele externe de Jmpreunli şi prin resfd.ngere socialli, ele In!lţişead acei cadru vieaţl, ,'au adaus Români, de o parte, dar mai cu seam1 mă· cultural din ure se hrlneşte mai cu seam1 turismul de ast.liu, dularele altor naţionalit5ţi, de alti parte, cari veneau cu amin- doritor poate In mai micli mlsur"- de frumuseli natuule, cât tirea şi uneori cu prestigiul unor cu!luri strliine şi al unor de llirgire de orizont, de cunoaştere şi de interese spirituale. upitale strălucite. Intre puterile care lucreazA pentru o apro· Bucureştiul nu e destul de preglitit pentru această sarcină, piere şi o c�tig:llre cât mai repede a lor, Bucur�tiul trebue deşi Inceputurile sunt puse şi imbunAt1ţiriie sunt nelntrerupte. ,1 aibl un loc de frunte. El a făcut In aceastl privinţl şi p"nli EI trebue d se Incordeu dt mai curând Într'o sforţ;are maximă. acum foarte mult. Imi :lIduc aminte c.li in trenurile care abia Prea sunt mari foloasele, care ar veni de pe urm:ll :lIcestei slor-se porniser� dupl incheierea păcii, cu o populaţie amestecatli ţ1ri, pentru ca ca sl mai Int1r%ie. fi InShe.suit"- fi cu opriri la orice ,tab"- coastli, penlrucl pu-

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURll (N. Iorga, G. Bdtianu, Dragoş Protopopescu.

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Brăileanu, D. 1. S��anuJ G. G. Antonescu, M. Ralea, F. ŞteB.. nescu:Go3?I$ă, C. Kmţescu, C. Rădulescu-Metru, G. Ionescu-SlSeşti, V. ValcovIC1, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, . I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, r. Simionescu, Ion Marm Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

MiiUer, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I LVAN IA B A N A T UL, C R IŞ A NA, MARA MUREŞUL

'9.8-'9.8 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţării prin

hotărîrea Adunării dela Alba-IuEa, cu prilejul împlinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi imbrăţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi: nistrativ, cultural, I582 de pagini in trei mari volume, cu nenumărate

planşe în afară de text, diagrame, hărţi. ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei volume 2000 lei (la administraţia t:Boabelor de Grâu.)

Vor apărea În curând în editura Boabe de Grtlu şi în conlucrare P. E. N. clubul român :

SÂLIŞTENCELE. Povestire de Coloman Mikszath din ungureşte de A. rodor, cu desene de Demian.

Din cuprinsul numerelor viitoare : Biblioteca Brulrtnlhal; Muzeul Sodet�tii transilvane

de Ştiinţe Naturale din Sihiu; Batlhyanaeum din Alba Iulia; Colegiul Selhlen dio Aiud; Şcoala de arhitecturi din Bucureşti; Conservatorul din Bucureşti; Şcoala de arie frumoase

din Bucureşti; Şcoala Central3 de fete din Bucureşti; Coleclia de art� dr. I. Cantacu:tino; Fabrica de hirtie Buşteni: Aşezămintele muncitoreşti; Societatea Scriitonlor Romloi (S. S. R.);

Soc:ietatea femeilor ortodoxe: Cercetăşia; S. K. Y. Societatea c:arpatin� ardelean!): Liga Navall;

Muzeul de artă bisericeasd: Colecţia dr. I. Cantacu:tino dela Muzeul Toma Stdian; Muzeul

Ţării din Cernăuţi; Arhivele Statului diu Chişinău; Muzeul s�ctJiesc din SUmu Gheorghe;

Muzeul Geologic; Coloana Traiană; Sarmisegetuui Adam KIwi; Castelul Mog�oaia; Castelul

Kemeny de pe Mureş; Conacul CiocăncştÎ; Cet�lile �r3neşti dseşti; Mitropoua din Bucu­

reştii Catedrala m�tropolitJnl din Sibiu; Palatul meuopolitan din Cernluti; Biserica rom1ntasc3: din Sofia ; Tumu-Severin; Delta; Yalea Prahovei; Dunărea noastrlli Piatra Craiului; Mangalia;

Un sai din Basar;lbiOli (Cornova); Un sat din DobrogeOli (E:ibei)i Copacul rom3:nesc,

www.dacoromanica.ro

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI

B O A B E D E G R Â U Revistă ilustrată lunarli de cultură

REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI BUCUREŞTI Il. - Str.ada Qf:neral Berthelot Nr. 28 ADMINISTRAŢ IA: IMPRIMERIA NATIONALĂ BUCUREŞTI V. - Calea Şerban Vodă Nr. 133-1,"

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN r:UMĂR as LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO cronică-roman de Iordan lovcol}, din bulgăreşte df V. C. HriSicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

202 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINIEI SANDRIS. de GR. XENOPOULOS,

din greceşte de ANTON MlSTACHIDE, cu desene de 1. TEO-

DORESCU-SION. :0130 PAGINI, PREŢUL :;0 LEI

R U V A

I N T R E D O U Ă L U M I DouA ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA,

CU REPRODUCERI DUPA CĂLĂTORI VECHI ENGLEZI, 183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, 112 PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALA cu U N CUVÂNT INAINTB D E D. GUSTI. 131 PAGINI, 20 LEI

ALEXAND RU � C EL � B UN LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAITESCU, 20 LEI

PREŢUL LEI 25

M O N I T O R U L O F I C I A L

Ş I IMPRWBRIn.B STATULUI IMPRIMBRIA N A T I O N A L A

B U C U R B Ş T I 1 9 3 6

www.dacoromanica.ro