boabe de grau - revista de cultura, 5, nr. 11, noiembrie 1934

69
BO«E DE G� Â U ANUL V . REVISTA DE CULTUR A N-rul II www.dacoromanica.ro

Upload: catanis

Post on 12-Jan-2016

46 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Boabe de Grau - 5 - Nr. 11, Noiembrie 1934

TRANSCRIPT

Page 1: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BOABE DE G�ÂU ANUL V . REVISTA DE CULTURA N-rul II

www.dacoromanica.ro

Page 2: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

CUPRINSUL

URME-ROMÂNEŞTI LA ATENA (cu 32 figu<i) . de MARCU BEZA

UR M E ROMÂNEŞTI IN EPIR (cu 27 figu<i) . . de MARCU BEZA

COLECŢIA Pwf_ 1. CANTACUZINO, Gm-vurJle, desenurile şi cărţile (cu 10 figuri) de Praf. G. OPRESCU

MUZEUL SOCIET ÂŢII TRANSILVANE DIN SIBIU DE ŞT IINŢE NATU-RALE (cu 16 figun) . . . . . . . . de ALFRED KAMNER

din limba germ;n3 de Emanoil Bucuţa

SÂNGE STRICAT (IV) . (CII 4 figuri de Boril CaTagea)

. de BORISAV STANCOVICI diJl drbqtt de Eltlla Eftimiu.

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: România la Bruxelles; Miş·

cări de pcpoare; Comori străbune. Teatru, muzică, cinematograf, radio: Filmul in cifre. Turism, sport, educaţie fizică: Ziua apelor.

(Cu 5 figu<i)_

Planş3 colorată: Icoana Sfântului Atanasie dela Mânăstirea Lavra, Muntele Athos, dăruită de Vladislav VoellOd.

(Dup!i o reproducere a piCiorului D. Youldassi, trimis Intr'acest scop de Marcu Beza la Sfântul Munte)

Redactor: EMANOIL BUCUrA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an �80 lei

REDACŢIA:

DIRE C Ţ I A EDUCAŢIEI P O P O R U L U I

B U C U R B Ş T I. I 1 Sit. GtneralBertbelol. 28

EDITURA:

MONITORUL OFICIAL Ş I

I MP R I M. STATULU I

ADMINISTRAŢIA:

IMPRIMERIANATIONALĂ BUCU REŞ T I, V

Calea Şerban·VOIB. 133-135

www.dacoromanica.ro

Page 3: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

Tâmpla Bisericii ortodoxe sr. Treime a Greco-valahilor din Viena

URME ROMÂNEŞTI LA ATENA Nu eli. am fi avut odinioară strânse legături cu

Atena, nu că Voevozii noştri i-ar fi trimis danii şi ajutoare; dar în capitala Greciei au venit de aiurea şi s'au adunat o mulfime de răm�iţe româneşti.

Să luăm întâiu Muzeul EtnografIc. Zidit întreg de Aromânii binefăcători Averof, TuşÎţa, Srurnari, câte şi trei din Aminciu, vrea să ilustreze În deosebi mişcarea neatârnării greceşti, care, nefiind străină Ţărilor Române, e de aşteptat să cuprindă şi lucruri ce ne interesează de-a7dreptul.

Intru şi-l cercetez cu de-a-măruntul. Iacă o

stampă a reşedinţei Hospodarilor În Bucureşti. Mai Î.ncolo persoana in �alvari, scurteică şi fes, şi cu nişte mătănii, este DImitrie Mavrogheni, odat.li. spătar in Moldovalahia. O bătrână cu fata rotundă, prinsă în scufie, finând ochii mari căscati, e mama Ipsilanţilor, din neamul Văcăreştilor, adaugă lă­murirea grecească. Unui bărbat oacheş, cu grijă Îmbrăcat, cu neagră cravată de artist, îi se d.li. numele de George Voinescu; fusese cândva În slujba lui Dimitrie Ipsilanti. Portretul lui Alexandru Muruzi Voevodul, deşi foarte expresiv, e cam

www.dacoromanica.ro

Page 4: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BO ABE DE G R Â U

Palatul Hospodarilor din Bucunşti (Mihai Vod3)

Epitaful Mariei, fika lui Hagi Leonte din pangalia (?)

www.dacoromanica.ro

Page 5: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

M ARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA ATENA

Gheorgh� Voine scu , In slujba lui Dim. I psilant i

Mama Ipsilan ţilor din neamul V�dre ştilor

Vo evod ul Ale xa nd ru Mu ru .ti Do mni torul ·Con sta ntin Ma vfo co rda t

www.dacoromanica.ro

Page 6: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

'B O A B E D�E G RAu

şters de vreme. Alte două portrete, aşa de izbutite, ne arată pe Domnii Constantin Mavrocordat 'şi

Mihai l Vodi Şuţu

Ign atie al Un gro v:a� iei

Mihail Suţu. Lângă acesta din urmă; uite şi marea�i pecete! Un chip zugrăvit în uleiu are în marginea dreaptă de jos însemnarea: � Ignatie al Ungrovlahiei, intemeietorul Eteriei Liceului grec în Bucureşti, la 18II •. Pe un vechiu epitaf, brodat in aur, fără dată, cetesc că s'a lucrat cu cheltuiala Mariei, fiica lui Hagi Leonte din PangaJia (?),

Dimitrie M avr oghen i, Sp3.t ar in Moldo val ahi a

România. O pânză de mătase ne Înfăţişează tâmpla bisericii ortodoxe a Sfintei Treimi din Viena. Dedesupt, în slove capitale şi în trei limbi, ni se spun următoarele: 1)

Prea sfânta Treime şi în trei ipostasuri unime, scapă de patimi, periculi şi de inverinuri II) pre

1) D au inscri pţi a ro mâne asdi. a) Invidn, invirinare, in di ale ttu l arom "n = rntn'stare.

www.dacoromanica.ro

Page 7: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA : URME ROMÂNEŞTI LA A TENA .. ,

��Iic:

e�v��:?e

u�:o��c�

i�an��' c�:�;f:Z �. fe:� pC:;

care jrăţimea drept credincioşilor Greco-Rorrw.ni din Viena intru mărirea ata au ridicat.

litere mlirunte, eli aceastli icoanli sta făcut cu chel­tuiala şi întru pomenirea • nobilului domn Simu Gheorghe Sina. la 1822.

Intârziu mai mult dinaintea unui triptih adus

o fal3 a triptihu!ui din Macedonia, 16g1, cu ic�nde Si, Spiridon şi Si, Vasile

Cuvintele. Greco-Romani • sunt redate în gre- din Macedonia, Dela care mânăsrire anume, nu ceşte rtJQlxo-Bldxwl'. O altă Însemnare adaugă în se ştie. Pe întâia faţă a triptihului, sub icoana

www.dacoromanica.ro

Page 8: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

64' BO ABE D E GRA U

Al t'" fa li a tti ptibu lui d in Macedo nia, 16g1

sfântului Spiridon, se poate desluşi anul 16g1. Tot pe aceeaşi faţă, Însă în a doua coloană, relesc printre numele pomenite: Nicolae Domnul Valahiei, Constantin Voevoda, Jlea Doamna, Şerban Voevod, Maria Doamna 1).

Lite ra ini liill a u nei pag i ni din E va ng belia Marelui Vornic Grigore CriciUD, 1599

1) v'1xo),a Tij, P).aXla, fOU (lV08Vf� xO�Ofal"'�1'OtI PO'1po�oo. 'I)).aw.vtOpva; aeep."tdvw {JorJ{J6voo JUlflla, vtOP�(l'·

www.dacoromanica.ro

Page 9: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA: URME R OMÂNEŞTI LA ATENA �7

o seam3 de hrisoave, privitoare la Mânăstirea Sinai, pe cari le-am căutat acolo în zadar, le găsesc acum în biblioteca Muzeului Etnografic 1). Intâi hrisovul daniei bisericii Sfintei Paraschive din Iaşi la 1610 de dtre Domnul Constantin Moghila. Al doilea hrisov, datat 1667, este al lui Radul Leon Voevod. Urmează hrisovul, prin care Nicolae

argint sculptate ce închid peceţile amândoror hri­soavelor.

Mai exist3 in Biblioteca Muzeului Etnografic un număr de şeaizeci şi două de acte relative la ceea ce fusese odată Mânăstirea Sărindari, cu incepere din 1529, când avem un hrisov al Voevodului Radu dela Afumaţi; un alt hrisov e dat de către Ale-

HrisoYul lui Constantin Mogbilil din 1690

Mavrocordat dODeau Mânăstirii Sinai la 1724, Măr­ginenii. Tot la Mărgineni se referl!. şi hrisovul din 1751 al lui Constantin Racoviţl!.. Aceste două din urml sunt şi cele mai frumoase hrisoave din câte am vlzut. Chenl!.rite, în pergament, având intâiul mărimea de 1.36/0,46, ceilialt de 1,85/0,50, poartl!. la inceput şi la urm3 strl!.lucite podoa?e de zugrăveli; nu mai puţin îngrijite sunt şi tecile de

') Fuses�rl scoilSe În yoin:tare iii Const;!,nlinopol, de unde UD palriot grec, Theodor Mavrogordill, le-il cumplrat, dl­ruindu-Ie ilpoi Mu%�ului Ateni.Oln_

xandru al Valahiei la 1627; al treilea hrisov poartă numele lui Leon Tomşa şi data de 1�3I; li

.�tfel mai departe, documentele asupra Manăstml Să­rindari mergând până la anul 1831.

Trecem acum la Biblioteca Naţionall!.. Pe întâia paginl!. a unui volum grecesc in pergament găsesc Între altele Însemnarea:

Anul 7063: s'a împodobit crucea seulptată in Valahia: - şi a împodobit-o Despina Elena; Dumnezeu s'o ierte.

Deschid apoi O evanghe.lie in pergament, cu-

www.dacoromanica.ro

Page 10: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

' .. B O A B E D E G R Â U

Inceputul hrisovului lui Nicolae Mavrocordat din 1724

SUrşitu\ hrisovului lui Nicolae Mavrocordat

Hrisovul lui Radu! Lwn din 16&] Nume de Vonoli români pe triptibul din Macedonia

www.dacoromanica.ro

Page 11: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BOABE DE GRÂU VI"

ICOANA SFĂNTULUI ATANASIE DELA MĂNĂSTIREA LAVRA, MUNTELE ATHOS,

DĂRUITĂ DE VLADISLAV VOEVOD (După o reproducere" pletorului D, Yold"s.1. trlmb intr'aceat "CaP de Marcu Sua la SUntul Munte)

www.dacoromanica.ro

Page 12: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI 'LA ATENA .. ,

prinzând 663 pagini, toate scrise greceşte, afară de una singură slavonească ce ne spune pe larg:

In numele 'Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh. In zilele evlaviosului 10 Eremia Moghila Voevod, Domn al Ţării Moldovei, tetravanghelul acesta l-a legat şi aurit banul Grigore Crăciun, Mare Vornic; fiu al repozatului Mathei Crăciun, Mare Vornic; şi l-a dat strălucite; Mânăstiri

Ttaca de argint ce inchide pecetea hrisovului lui Nicolae Mavrocordat

Vatoped, care este la sfântul Munte şi unde-i biserica Vestirii Preasfintei Născătoare de Dum-

nezeu Fecioarei Marii, Întru mântuirea sufle­tească a părinţilor şi iertarea păcatelor sale. Iar preoţii, diaconii şi fraţii zisei sfinte mâ-

Teaca ce Inchide pecetea hrisovului lui Constantin Racoviţl

năstiri să le scrie numele în marea carte de po­menire; şi la vecernia Adormirii Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu Fecioarei Marii să facă rugăciuni şi rolivă şi priveghiu de toată noaptea; şi în dimineaţa Adormirii Născătoarei de Dumnezeu să facă slujbă şi iarăşi rolivă. Să se roage lui Dumnezeu până ce va fi pe veci strălucita mânăstire. Şi dacă va îndrăzni cineva

www.dacoromanica.ro

Page 13: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

.,0 BOABE DE G RÂU

să calce aceste hotărîri ale Mastre să aibă a răspunde inaintea injricoşatului scaun al lui Hristos despre toate păcatele lor. Cine îl va vinde şi cumpăra să fie afurisit de Domnul Dumnezeu şi de Preasfânta Mamă şi de sfinţii

Inceputul hrisovului lui ConsUntin Racovill din 1751

Părinţi ai Nieeli şi de cei patru evanghelişti Matei, Marcu, Luca şi Ioan, şi de toţi sfinţii, şi să aibă loc împreună cu necredincwşii şi cu ofurisitul Arie şi ai săi. In anul 7I07, [una Decembrie.

La stânga acestei inscripţii se arat� trei roto­coaIe roşii, legate intre ele. In3untrui fieclruia de sus in jos citesc la rând:

�a:�;i d�i:�;,ia kare Vomic şi Doamna Anghelina; Fratele său T rodaT şi Ioan.

Mai găsesc În biblioteca Muzeului Naţional şi manuscrisul unei comedii greceşti 1) cu titlul:

ALEXANDRU VODA Cel fără cOT1ftiinţă

Comedie scrisă de cineva nenumit in anul I78S

sau după alţii de Gheorgachi Suţu, nepotul lui Mihail Voivoda Suţu 2).

SUrşitul hrisovului lui Constantin RatOViţl

Din înşirarea personagiilor: Alexandru Vodă, Domnul Moldovei; Zafiru, Doamna sa; spătarul

') Codicele No. 1328. Vezi N. Iorga: Istoria Literaturii Romdnt, voi. II, p. 71. Comedia e pomeniti �i de d. D . Russo 10 Studii fÎ Critice, Buc. 1910, pp. 104-105.

") ·.AJ4(tpdtw-Bo&z� o da1J'tlOttT�

KWjloXJ(a atJVfefltiGa naed l"I)I� dxafOI'OjllÎurov l)l lTei q.1p1rs (= .1785).

fi noe' tU.i.OI� TtWQYâxx OotltCOV d)leyJlOii Mf/xa�l {Jae{JoOO. oomCov.

www.dacoromanica.ro

Page 14: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA ATENA 'S'

Directorul şi Secretuul Muzeului Etnografic din Atena (Ia dreapta Directorului, M. Beu)

www.dacoromanica.ro

Page 15: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

6,. B O A B E D E G RÂU

Doull pagini: Personagiile şi inceputul comediei greceşti despre Alexandru Vocii, 178S

www.dacoromanica.ro

Page 16: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA ATENA '"

Ştefan; Domniţa Roxandra, sora Domnului şi soţia spătaruluii Hatmanul Alexei Eufrosina, soţia sa; Hristodul Vlahuţ, secretarul capuchehaealelor şi ginerele Domnului etc. - se poate înţelege În­semnătatea acestei comedii in manuscris, pentru noi. E o preţioasă oglindă a stării de spirit fana-

are de ginere pe Hristodul- ceea ce n'o împiedică totuşi de a-i. fi. şi amantă. Aceşti doi împreună caută a stoarce pe Vodă Alexandru. Grăeşte Roxandra către Hristodul:

t: Cumpărăm noi ieftin şi apoi încărcăm pe cât putem mai mult ••

Hrisovul lui Leon Tomp din 1631

����C!!�t�C�l t��rc�i�;i�

a a�i

c;ri��:�

mo����:

ur:i

intim şi mai de-a-dreptul. Alexandru Vodă e gata să plece din Constan­

tinopol, spre a lua în primire scaunul Moldovei. Sora sa Roxandra, care-i soţia spiltarului. Ştefan,

Intr' acest scop măgulesc în toate chipurile pe Vodă, sprijinindu-i chiar dorinţa de a-şi părăsi soţia, Doamna Zafiru, în schimbul unei femei de moravuri uşoare, zisă T arsi. Aci mai intră în joc un alt personagiu, Filodor Cămăraşul. El are grijă de Tarsi, el o duce noaptea in iatacul lui Vodă

www.dacoromanica.ro

Page 17: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

6,. BO A B E D E G R A U

Alexandru, spunându-i: «Moare, s e prăpădeşte după Măria-ta! • Vodă Însuşi e convins. Mărtu­riseşte:

«Câte femei am cunoscut eu, nu cred să le fi Întâlnit În vis alţii. Când eram în Rusia, fiece seară luam câte una. Apoi, venind în Vlahobog-

.. --�-------

Hrisovul Domnului Radu dela Afumaţi din 1529

dania, pe câte am izbutit să pun mâna, nu le-am lăsat. Dar ca Tarsi niciuna . . . •.

In adevăr, aşa-i de fierbinte iubirea ei, că, impresurând-o Vodă Alexandru În dulci mân­gâiefi, Îşi zice sieşi T arsi aceasta: « Să ajung odată in Moldova şi-mi cunosc eu rostuL.. Acolo, precum bărbaţii găsesc femei multe, astfel şi fe­meile găsesc b3rbaţi câţi vor •. Vodă Alexandru îi laudă pe Filodor:

« Nu-ţi pot spune cât îi datoresc, că-; credincios, liniştit şi tăinuitor •. Tarsi aparte:

• Oh, ce râs nu mă apucă! Au:ti, credincios, liniştit şi tăinuitor; şi de-ar şti oare că, precum oamenii mari au pe careva să le incerce mâncarea şi bliutura, aşa şi Vodă il are pe Filodor, care, de

nu mă Încearcă el mai întâi, nu mă duce la Vodă ...

Fi:tionomia lui Filodor ni se întregeşte printr'o altă trăsătură din convorbirea in Actul II cu unul Nicodimos, Mare Portar, care se declară el însuşi a fi armean de neam:

Nieodimos. In puţină vreme ştiu ce-ai să-mi ceri . Fi/odor. Anume, ce am să-ţi cer? Nicodimos. Ai să mă rogi şi eu am să fac nnuri,

o să mă strângi de mână şi eu am Să-ţi z.ic: ci stai liniştit, ci dă-mi pace, că nu merge, nu ...

Filodor. De vream asta, nu găseam eu băeţi p�ăcuţi?

Nicodimos. Hei, nu găsiai! Parcă n'ai şi găsit! Fi/odor. Şi pe cioe am găsit?

Instmnarea pe Ev;!nghdi;! M;!rtlui Vornic Grigorie Crlciun, 1599

Nieodimos. Pe Mihali, că l-ai despărţit de ceilal�i servitori.

Fi/odor. Fiiodcă-i credincios . . • Nicodimos. Credincios ... noaptea. Dar ai să

www.dacoromanica.ro

Page 18: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MA RCU BEZA: URME ROMANEŞTI LA ATENA .S>

m!i rogi şi pe mine; tu, dacă nu încerci şi pe un armean, nu se poate • • •

U n alt ipochimen al Curţii este Dragomanul Manolachi, care, spunând că el nu-i rău de gură, că el nu poartă vorbele, totuşi nu încetea� a-i strecura lui Vodă: «Beizadeaua Callimachi e în adevăr cel mai mare vrăjmaş al Măriei-Voastre . . • SUlii, ştiţi Măria-Voastră, ce oameni sunt . . . Pe Ca limachi şi pe Vlahi să nu-j uitaţi ... t. Iar cât despre Vodă Alexandru î�i are el filozofia sa. Işi zice: «Care nu ştie machlavelisme, nu ştie nici să trăiască t. • Minciuna care foloseşte e mai bună caJun adevăr ce strică •. • Eu m'am cunoscut tot­deauna pe mine însumi: n'am Dumnezeu şi nici că vreau să am t • • • «De mi-aşi scoate numai

Paginli din Evanghelia Marelui Vornic Grigorie Crliciun

«Eu, ca să viu la Constantinopol, am omorît pe cealaltă soţie a mea. Nu rămâne decât otrava. S'o duc în Moldova şi o curăţ apoi cu mult!i uşurinţă •.

De aceea şi pleacă, insărcinând pe un Duhovnic Kernitis s'o înduplece a-I urma. Ci se pare că Doamna Zafiru îi ghiceşte ţinta şi în vorbirea-i cu

Comedia greceascli despre A lexandru Vodli, 1785

Duhovnicul dă pe faţă tot ce ştie din viaţa trecută a lui Vodă Alexandru:

«Dacă era el om, Grigore Vodă Ghica nu-I lăsa, il făcea ginere, precum şi hot3rÎse. Şi, du­cându-se în Rusia, nu înşela pe camerista, că o va lua de nevast3, şi nici nu se cununa cu fiica profesorului său, pentru ca s'o ucidă apoi cu mâinile sale.

Kernitis. Şi, dacă nu era om, cum a izbutit să ajung3 dragoman, să iea şi domnia?

Doamna Za/iru. Tatăl meu, să fie săn1'itos, l-a ridicat . .. După omorul soţiei sale, intors din Moldova, prin mijlocul Uţ3rniciei, cum a înşelat pe alţii, la fel şi pe tatăl meu. Şi l-a pus În ambiţia s3-1 facă ginere şi să-I lase urmaş dragomaniei, până ce era să-i vin!i şi domnia... Cine să afle

www.dacoromanica.ro

Page 19: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

.s. �OABE DE GRÂU

de nerecunoştinţa sa şi să nu se cutremure! In vremea domniei Inălţimii�sale, pleacă din Moi· clova spre Constantinopol şi, neavând mijloace, se duce În Valahia, gol de tot, fără niciun ban. Il vede Domnul şi-i este milă �i, după ce-l îmbracă din cap până În picioare, il dă şi cheltuiala de drum. Totuşi, nu se apucă înd de lucru, şi-i orândueşte mazilia. Vărul său, Alexandru Vodă Mavrooordat. câte ajutoare nu i-a dat! Cu toate acestea i-a fost cel mai mare vrăjmaş. In timpul ce primea binefaceri, il urmărea, până când i-a luat şi domnia. Dar ce vorbesc despre alţii . . . •.

Şi Doamna Zafiru spune, că 13 fel s'a purtat

şi cu tatăl ei, adăugând mai la urmă: • Să-mi dee averea şi mă despart mulţumită. Cu averea mea teăese ca o regină . . . t.

Aci se opreşte piesa in actul III, neisprăvită. Dar, şi atâta câtă este, ajunge să ne covârşească atmosfera·i de o înecăcioasă urăţenie sufletească. Nu ne vine a crede, că avem inainte·ne fiinţe ce au trăit În toată realitatea lor respingătoare. Piesa e interesantă şi ca document al Iim bei greceşti, mai mult levantine, vorbite atunci, pline de tur­cisme şi de un naturalism ce coboară adesea dincolo de marginile bunei cuviinţe.

MARCU BEZA

Mar ea pecete a Jui Mihai! VadI ŞU!U

www.dacoromanica.ro

Page 20: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

M�nb!Îre3 Sfintei Vineri la Viţa, Zagori

U R M E R O MÂN E Ş TI ÎN EPI R Din balconul ospătăriei la lanina privesc Întin­

derea coperişurilor cu înegrite căr1i.mizi. De jos mă ajung ramuri lungi de platan; mai spre dreapta pe vârful stricat al unui minaret o barză îşi păzeşte cuibul, c1ăpănind când şi când; iar departe se z1i.resc munţii Pindului. In lumina blândă ce le înfăşură pe toate simt o deosebită mulţumire, gă­sindu-mă Într'un cuprins de numeroase şi dese aşezări vlahe, cari s'au impus luării aminte din vechi timpuri neştiute. La 1321, hrisovul daniei lui Andronic I Paleologul cltră mitropolia Iamnei pomeneşte mulţime de grupuri ale Vlahilor 1) şi numele satelor ce dă sună aşa de caracteristic româneşte: Bişota, loaniţa, Luzeţi, Topliţa, cărora putem adăuga atâtea încă, stăruind şi ast1i.zi: Ameru, Baea, B1i.easa, Brădet, Breaza, Cerniş, FIămburari, Şopoţel şi altele.

'l Vezi XQo�oy(!utplu nJ� 'Hmd(!OIJ de 'AQUf/avrn0�, (om. II, pp. 309-,po; f /)'r(xo; BlUxwl' o[ JlIOtlVrC'u&" Ko).o�/u· fi)' BUxo, 1/6T/i rw� GlGtiXU)ft utiroii, arlxel r!lei, m.UXwl' lOii Xw.xia •... HUXWl' KCL-r�ol eiKOGI OI'" nŢ. /JuJ(Trf} Kul rlp AIY'!?<:,'.

Cam pe când început-au Epiroţii-Vlahi, Greci şi Albanezi - să intre în legături de sprijin religios cu Ţările de peste Dunăre? Foarte greu să răs­pundem. In târguI Viţa, districtul Zagori, mână­stirea Sfintei Vineri, aşezată pe un hău prăpăstios, are O inscripţie în sensul că biserica ei s'a clădit «cu cheltuiala şi plata cinstitului domn Mihail Voevod t, la 1412, despot fiind Carol Duca 1), Cine şi de unde să fi fost acest Mihail Voevod, pe care o frescă alături de in.scripţie ni-I înfăţi­şează În hainele unei căpetenii bizantine? Cică, după tradiţie, ar fi venit dinafara Epirului. Pe de altă parte se ştie dintr'un vechiu manuscris al mânăstirii Viţa că, înainte de năvala Turcilor,

') f'AI'I1'YiQOII Kai dVIGtO(!lihl Q�uo.(;) oVt�nj. 'Ayla, fl6";'«low.lQrVQm; Kui TI?07futotÎ;(OIJ IlfJ(}UOKWq� ",. ��d&u� Kul 7fl'll?wOeW, rov eVyE'l',arurov KIJ(!lov AI/xor)). Bw,/{Jwvru roii eeew,'oii, Q • • • KUI' fii; i'tl'pala; d!5€ltpOnrr� utiroii Kal :ruvrwv BA""p rw� Bâ:fTtCfJ'W� KlI}Qo�6IjW� HTrrr61}UW Jl/.K(!W� re )Cui IWCWVW� t:rl flJ� (Ja(J/led� foii ;'Wl>VtplllO'l'IÎTOV Llea· J1QrOV ')ljW� KU(!d),OI) roii LlOVKO; �. het �)1K (1411) :ruQe· dQetim ... a; ivrlJlou 'IT Il/Jl'OVlj). ;e!Jhu. roii (/JI!KyQQov •.

www.dacoromanica.ro

Page 21: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

.,. B OABE DE GRÂU

titlul de Voevod era folosit În Epir şi T esalia, spre a se arlita obârşia vlahli a purtătorului s3u 1).

Din Mihail Voevod s'ar fi coborît şi repauzatul ministru Mi�u, a dirui locuin{ă părintească am vlzut-Q la Viţa, pe lângă biserica sfântului Mina, unde frescele - după spusa inscripţiei, sunt Bcute la 1620, • de mâna lui Mihail zugraful cu fiul Constantin din Linătope. �}, sat cunoscut ro­mânesc.

femeilor. De aceea cântecele populare tremură aci de lacrămi şi de mâhniri năbuşite, cari izbucnesc totuşi uneori În blesteme:

(1 S'o ardă focul Valahia

�s�:I.�l ş�aţ,�!ălre�:dăI

Ce lasă soţii-ne să treacă!.

Frucl: Mihail Voevod, ctitorul M!nâstirii SUnta Vintri la Viţa, Zagori

Mulţi din epiroţi obişnuiau a lua drumul spre Ţ3.rile Româneşti, unde se şi aşezau, arraşi de bogli.ţii şi câştiguri, cât şi de farmecile dulci ale

') 1. AOJUlel6q, In 'lf:wf/(1wea MeltT1}paTa, tom. V, Attna 1888: t TO f'f.l.oqXI{ll)fO� lJ�o�u t BoefJooo" Zf!JjGI�eVo� &! tlolld l"Igd rij, )faraKnjat� hJj b 'I{tle(ecv )foi 9UHW)Jq. l"Iqd, 6JjAwo., TOV Whoo tlarau% li )cOI.ot1}t� fJlaZIK;j, )fara tO zt'f!o)'f!O<pOv Borod, ,.

1) . ' YIIO xetgd, Mlla�l CwygQtpOV �nd fov"lov Kwv· mavrl,otI Ilie KW�'1' A" v o f W ni· llaXlGtotl Kul dpUQfWAoii. 'EfeleldJ{}" Kllfa ţHjll(! Nof'lfJ(}IOV el,rcw, d'. �E)'f!Orpa mi

hou, C.f/.)f.,j., {- ,6:10],

• Pe fetele valahe pustia sli le batli, Că ne-amligesc feciorii, de nu mai vin acasă! •

Parte se întorceau după lungi ani de lipsl, altii de fel, ajungând la situaţii înalte, legând prietenii

:� ��r��e:od'r:ij��atl::�:�ris

T�ri�n�:: • 1746. August 24. Mliritul Domn Constantin

Mavrocordat m'a acut ceauş al aprozilor. 1747. Noembrie, Duminica Sfinţilor Arhangheli,

m'am cununat cu Casandra, fiica lui Constantin Lambrino, fost mare splitarj prin mijlocirea Pa­triarhului Antiohiei Silvestru, care a binecuvântat căsătoria la Mep6.

www.dacoromanica.ro

Page 22: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA : URME ROMÂNEŞTI IN EPIR .,.

Epi,taf uimi! m1nbtirii Zila de Episcopul Dudului C05landie la 1796

PaginJ cu f10ntispiciu in culori din Evanghelia lui Matei, Mitropolia din Ianina

www.dacoromanica.ro

Page 23: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BOABE DE GRAU

Mitropolia bninei. In planul Indi ProCesorul H. Şuli

Casa unui membru al familiei Mi,u la bnina

www.dacoromanica.ro

Page 24: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MA RCt} BEZA: URME ROMÂNEŞTI IN EPIR 6',

1748. Octombrie. Ziua de Luni, orele 9 noaptea, s'a n�cut prea iubitul meu fiu numit Manolache, hoteUlt de Doamna Bălaşa Brâncoveanca.

1750. Septembrie 17. Orele 9 noaptea s'a n�cut prea iubita mea fiică Sultăniţa, botezată de Gri· goraşcu Razu, mare pitar.

1753. Aprilie. Ziua de Miercuri, orele 6, s'a n�cut prea iubitul meu fiu Mathei, botetat de Mathei Roseti, mare vistier • • •• 1).

Prin trecerea şi vaza lor pe lângă oamenii de se�mă . . ai zilei! şi prin avuţiile strânse. de. ei înşii, eplroţu aceştia au putut aduce man bmefaceri

Insemnarea romlneasc1 din 1818 pe cartea lui Ca­ragea: Nomothesia- Gimna:;iul bninei

regiunii, din care s'au înstrăinat. Incepem Întâiu cu Iaruna. La mitropolie, in fruntea căreia stă vrednicul prelat Spiridon Vlahul '), am dat peste Incă o evanghelie a caligrafului nostru Mathei. Mmmea 0,42 xO,27, În 325 de pagini, cu iniţiale aurii. Pe lângă icoanele evangheliştilor, sunt de notat frontispiciile aşa de măestrit %ugrll.vite. La sfârşit inscripţia:

1) Mmuscrisul se afll In pose.sia ProCesorului Dimitrie Saru, A tena, originar din Vila, ..J c1rui tati a trliit ,i a murit la Bucurq:ti; 1858,- fiind tngropat In biserica Slirindari.

') De trti ani conduce revista .·Htrelf}rm:l�cl XeQ�I�dt.

.Paginli cu inscripţie jos, mlirturuind do e�nBheli.a fu scruli de Mathei, Mitropolia bninei

.ţ: 1"6"';:�;;�::=':';:_: --,....:

��.�", .... i.", ... ��._ ..

5���!��� ""'t-��'v::.���::;:i-�.·. '"' :.....���-.,�. ,

Paginli din manuscrisul de mUlid, ;uitind numele au· torului: Calist Jeromonahul, In =ilele Jui Constantin

Br�nC()veanu, Gimnuiul bninci

www.dacoromanica.ro

Page 25: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BOABE DE GRÂU

Fruel: Panu Arsenie şi Teodor. ctitorii bisericii Sfintii Apostoli din Dipaliţa

Pagina Int�ia dintr'un manuscris de muzicli. datind din vremea lui Bt�ncoveanu, Gimna:iul Ianinei

Pagini din manuscrisul de mu%icli, adtlnd jos data 1794, Gim.naziul Ianinei

www.dacoromanica.ro

Page 26: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI IN EPIR

Mâna presbiterului şi monahului Mathei Din Pogoniana vechiului Epir a scris această carte dumnezeească 1).

Prea sfinţia-sa Mitropolitul m'a prezintat d-lui H. 1. Şuli, directorul gimn�jului, el însuşi un cercetător, care mi-a fost de osebit folos. Mi-a

M1nbtirea Apsarazilor, dad.nd din r506, pe insula Ianinei

arătat în biblioteca şcolii, numită ZwatJ.W.la 1:zo1ri, un exemplar din pravila lui Vodă Caragea 2), pur­tând cu litere slavone însemnarea:

Dela logofeţia mare a ţării de sus, Această pravilă a pomenitului s'au dat adistă­toare la sfânta episcopie Buzeu ca să urmeze giudecăţile dupe dânsa, precum i de măria sa prea înălţatul nostru domn s'au poruncit. Şi spre a fi ştiut să nu să instreineze de către nimeni o adeverezu cu iscălitură.

I8I8 August I2 (ss) Văc(ărescu) vei vomic.

(ss) Răducan sărdar

') neeo{Jvrleou tel(? )(01 povatoii MarOa(ov. nWYWl'w.�;j1; 1)( mwuli" '[fndeov lyQll!pll Tath'7" n}v 8ro;rrvev(1fO� (J{{J).o�.

") Nopo8eola, tiplri� la Viena, r8I8.

Apoi un manuscris de muzică oarecum ciudat. Vreo douăzeci şi trei de pagini cuprind şiruri de însemnări şterse; pe alte cinci pagini e pusă o pecete, înfăţişând un scut între doi lei În picioare, dedesuptul stemei cu slovele : : ( = Nicolae) şi anul 17B3. La pagina 3B:a stă scris în greceşte:

Această carte a luat sfârşit de mâna mea, Calist leronwnahul, muzicant, fiind domn in Ungrovlahia preacinstitul 10 Constantin Brân­CQveanu Voevod.

Autorul mai adaugă undeva la urmă, tot în

:re���: !b����::re�u� :ă rr;:�ede�:t ��:�iZ��

acela care nu se teme de Dumnezeu •.

Potir lucrat de AtanasÎe ŢimurÎ din satul Clil:iri, Mu%cul IanineÎ

Pe liniştita şi restrânsa ca Întindere insulă a laninei sunt şeapte mânăstiri: una cu hramul Sf. Marii, zidită de Ghiuma sau Guma, din satul

www.dacoromanica.ro

Page 27: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

66, BOA B E D E G R Â U

Negades, care în româneşte se cheamă Neagu. Urmaş al familiei acestuia a fost şi acel Aristodul Nicolau Guma, mort tânăr la Sibiu in 1808 1). Altă mânăstire. în curate proporţii bizantine, da-

Crucu lui DosoflCiu Filiti trimid M:ln3stirii Zita la 1776

tead din 1506 - ctitoria monahilor Apsarazi, stdi­bunii vistierului Zatu. Trecând de aici, sub prid­vorul unde a fost ucis prin înşelăciune Ali Paş3,

') N. lorgi: Fundaţiile Domnilor Români fII Epir, Analele A. R. Tom. XXXV I, p. 886.

intru la Sfântul Pantelimon şi dau, nu fără sur­prindere, de zugravul D. Orăşanu, pe care l-am găsit şi la biserica Sfântului Sava, in Alexandria. Are patru frumoase icoane ce Împodobesc tâmpla şi una pe zidul din stânga, fiind darul pios al Brăileanului Anastasie Mela, cu data 1867.

După ce văd şi muzeul Ianinei, orânduit în ceea ce fusese înainte Moschea lui Arslan Paşa, pornesc spre Ziţa. Deasupra satului e mânăstirea. Insoţitorul meu, un bătrân sfătos, mi-arată de vale drumul, pe care a mers poetul Byron. Luat de furtună, s'a retras o noapte la mânlistire, pe care a cânrat-o apoi În Childe Harold:

Monastire Ziţa ! Din fruntea ta umbrită - tu, mic, dar înzestrat colţ de pământ sfânt,

Cruce trimisii. M�nlistirii Zi\a de episcopul Budului Costandie la 1796

oriunde ne uitam, împrejur, sus, jos, ce colori de curcubeu, ce prive1işti incântătoare ! Peşteri,

www.dacoromanica.ro

Page 28: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA; URME ROMÂNEŞTI IN EPIR 66,

păduri, munţi, râuri, toate abundă, şi ceruri foarte albastre in armonie cu totul: de vale vuetul şuvoiului îndepărtat spune de curgerea voluminoasei cascade, între acele stânci atâr· nătoare, cari izbesc, şi totuşi plac sufletului. Din sânul crângului ce încunună dealul cela! care de n'ar fi avut pe aproape atâţia munţi ridicându-se în şiruri mândre, el însuşi ar fi socotit de seamă, albele ziduri ale mână­stirii strălucesc sus: aci locueşte călugărul. El nu-i aspru �i nici sgârcit nu-ii călătorul e încă bine prmtit; şi de aci nepl1sător nu va pleca, de-Î bucuros a privi frumuseţile naturii 1).

Intr'un pomelnic, trimis din Ţară bisericii sfân­tului Ilie a Ziţei, citesc Între nume:

Alexandru Voevod, Roxandra Doamna, Scarlat Voevod.

Se ştie, că la începutul veacului al XVII·lea Andrea Vistierul a clădit, a inzestrat biserica sfân.: tului Ion din Bucureşti şi a făcut-o metoh al Zilei. Ginerile său, Preda Banul Buzeseu, a mărit averea bisericii. După ani, Însă, pierdndu-se actele de proprietate, Duca Vodă a adus înainte-i pe Leontie. egumenul bisericii Sfântului Ion şi pe episcopul Ianinei, Chiril. Pe baza mărturiei acestora a dat hrisov la 1675, cum că mânăstirea Ziţa are dreptul de stăpânire asupra bisericii Bucureştene. Peste două2:eci şi doi de ani Constantin Brâncovanu a Întărit hotărîrea predecesorului său 2) - de unde relaţiile cu Valahia şi numeroasele daruri, păstrate la Ziţa:

r. O cruce preţioasă de altar din vremea când Dosofteiu Filiti nu era încă mitropolit. Inscripţia grecească spune:

«A lui Doso/teiu, Arhimandrit la Sfântu Ioan, dăruită Profetului Ziţei, anul I776 *.

2. Altă cruce de lemn şi un epitaf, trimise de episcopul Buzăului Costandie, la 1796.

3. A treia cruce in lemn sculptat migălos, cum se lucrează la Muntele Athos. Tot a episcopului Costandie din 1806, cu inscripţie românească.

4. Un chivot de aramă bătută, reprezintând pe capac sborul sfântului Ilie în carul de foc li pe laturea din faţă patru sfinţi. Darul Arhimandntului egumen Dionisie al bisericii Sfântul Ioan, la 1840.

1) Intreaga parte din. Chi/Je Horold'$ Pilgrimage privitoare la Epir am tradus-o in cartea mea Romantismul Englez, Ed . • Cartea RomJneascll f, pp. 102-105.

') Amândoul hrisoavele In traducere greceasc1 le dl 1. AUIJ7r(!I6J}r;: • 'IIne/(!tlITlHU illdet7jl-luru., Atena, 1888, pp. 61-64·

Parte din crucea episcopului Cosundie addnd inscriptia române�scl

www.dacoromanica.ro

Page 29: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

, .. BOA B E DE GR ÂU

5. Un potir al cucernicei Elena Polizu, purtând data 1848.

6. Icoana 4: Bunei. Vestiri. imbrăcad, in argint. Nu departe de Ziţa e mân1stirea Sfinţilor Pl-

\

Cr-uce tot a episcopului Costandie din 1806. M5nbtirea Ziţa

rinţi. Pe un vechiu diptih afl3tor aci, sub titlul Vlahia, sunt pomeniţi:

Ioan Tulla (() Voevoda Doamna Arghiros Alexandru Voevoda.

Acestei mân1stiri a închinat Matei Basarab la 1635 S�rindarii Bucureştilor, de mare stdilucire odi­nioară.

Drumul mă duce Înainte spre mân1stirea Mo;'vp­OOo"bmat:o�, Acoperita-eu-plumb. Vlahiisue la munte şi-i intâmpin mereu, fie poposiţi sub corturi, fie în mersul pitoresc al caravanelor. Intr'un timp se

�7�g\l��:!�i�:c:u d � ;:�f���� �b�!�ţi î�fu��� Cobor acum şi, mergând puţin de-OI-lungul râului, iacă se iveşte mânlstirea intre chiparoşi şi ziduri de întăritură! E la hotarele Albaniei şi aproape colo se vede podul străjuit ce desparte do� Ţări.

In zadar caut evanghelia in pergament, d�rWt3

Potir d'-ruit Mlnbtirii Ziţa de Elena Polixu din Bucureşti, la 1848

Molivdoschepastei de Isar şi Matei Poste1nicul, la 1585. Cicl s'ar fi trimis mitropoliei Ianinei, de

www.dacoromanica.ro

Page 30: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

MARCU BEZA: URME ROMANEŞTI IN EPIR

Diptihul Mhthtirii Sfinplor Plrinţi, pomenind doi Voevozi romSni

U� tSmplei Mln1stirii Molivdoschep;lSti

M1n1stirea Sfinţilor PJrinp

667

www.dacoromanica.ro

Page 31: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

«. BOA B E D E GRÂU

unde . .. a disp3rut. G:tsesc însă o icoană frumoasă, cu inscripţia:

s' a zugrăvit această icoană cu cheltuiala şi truda cinstitului arhon Panu Arsenie şi fratelui său Teodor.

da peste o căldare cu bani; dar să iei şi pe fratele tău •. Dimineaţa omul şi-a zis: «De ce n'aş merge oare singur? Ci frate-său, bănuind, l-a urm3rit şi a strigat într'un moment: f; Ce faci? 1. Şi deodată d,ldarea găsită, cu bani cu tot, s'a fleut nev3.zutlt • • •

Coloana diptihului MSn1stirii Sfinţilor Părinţi cu pomenirea vo�votilor români

Aceşti doi, pare-se, vor fi zidit şi biserica Sfinţii Apostoli din satul apropiat Dipaliţa, spre care purced. In clldura nămiez" urc pe jos, călăuzit de o femee cu povarl in spate. Are totuşi gust de vorbă. Imi spune lucruri ce arunc!!. lumină asupra bogăţiei satului in altă vreme:

• ştii, cineva dela noi a visat pe Fecioara Maria, d·i spune de un loc anume: • Sap3 colo şi vei

Un altul, umblând in Valahia, a Întâlnit pe o b3trân3, care i·a spus: • Nu·j in Dipaliţa o bisericS mare, cu chiparos la poartă? Ziua de întâi Mai du·te şi, unde va cădea umbra vârfului de chiparos, sapl1; vei gllsi doul1 vase, cu bani şi cu podoabe scumpe. S'a Întors d13torul, dar vârful chiparo· sului fusese rupt, încât pânl1 ast�i nu ştie nimeni, unde s3 caute . • . t.

www.dacoromanica.ro

Page 32: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

M ARCU BEZ A : URM E ROM Ă NEŞTI I N EPIR

La Sfinţii Apostoli se afl� zugr�vi{i în perete,

If���� şitr:eins":���i: l�:l�in��n� t�����vl;

ei sunt ctitorii bisericii, anul 1646. Din târgui Dipaliţa se tdgea şi Ghiorma Banul, care a ridicat la Bucureşti mânlstirea Grecii.

Apucând calea înapoi spre Ianina, m3. abat o vreme la Pogdoriani ce-i mai zice �i Vlahopogdo­riani. locul naşterii lui Dosofteiu Filiti. Alături pe în3.l�ime stă ascunsă printre copaci mânlstirea Sosmi. pe care a zidit-o un negustor din Valahia, Ioan Simota, ajutat de fraţii săi Chiriţ� şi EmanoiI. Câte şi trei sunt reprezentati într'o fresc3. a bi­sericii. In dosul altarului cetesc pe o bucată de piatr3:

Ruga robului lui Dumnezeu Ioan Sirrwta . . . Rândul al doilea e ros şi ciod.nit. Cuprindea

pesemne cuvântul de Valahia ce nu-I mai puteau avea în Ochi călugării greci dup! secularizare. Anul se distinge: 717°.

La rlsărit, de partea ceea a câmpiei Vela. e mânlstirea cu acelaşi nume, direia la un timp' paharnicul Negoiţă Dedulescu i-a donat B3.bemi cu toate proprietăţile - ceea ce mai târziu prin­tr'un hrisov a întărit şi Constantin Brâncovanu.

Singurâ mânlstirea Vela e ţinut!\ în grijă. std­lucind noaptea între lumini vii; celelalte sunt lăsate de tot p3.răsirii. Nu slujeşte şi nu se roagă nimeni în ele. Cât au s3. mai d3.inuiască? Nu mult. Dup3. ani - atâta gând consolator dmâne, din scrisul Profesorului N. Iorga, din paginile mele şi ale câtorva încă. se va şti că pe t3.râmurile Epirului au fiinţat cândva numeroase mânlstiri, cari .. în viaţa lor infloritoare, s'au bucurat neincetat de genero�itatea fără margini a trecutului românesc.

MARCU BEZA

Vbhi din familQ Cnagunilof urcInd la munte

www.dacoromanica.ro

Page 33: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

Eug. Dtlacroix: o clr uţli cu doi cai (ptniţli şi p ast d). M u�tul Toma S te1ian

COLECŢIA PROF. DR. 1. CANTACUZINO GRAVURILE, DESENURILE ŞI CĂRŢILE

Am spus in ceUialt studiu În ce condiţii pro­fesorul Cantacuzino şi-a format bogata şi variata sa colecţie. Plăcerea artistică a fost mai totdeauna criteriul pentru dobândirea unei opere, plăcere În care înţelegerea şi preţuirea îndemânărei tehnice a executantului, raritatea şi savoarea materiei de care se servise, calităţile de prospeţime, de str!Uucire, de conselvare, a unei estampe de pildă, jucau rolul esenţial. Cu timpul însă el şi-a dat seama că, mai ales În alegerea gravurilor, nu se putea conduce numai de aceste norme. Bl1căţile reprezentative, alese, până atunci, la întâmplare, care intrase în cartoanele sale, se inmulţise în aşa proporţie, încât incepuse să formeze, cu oarecare lacune, un rezumat al desvoltărei generale a gravu­rei. Lipseau numai pu\ine epoce pentru ca totali­tatea gravurilor sale să ofere o imagină destul de completă a acestui gen. Umplându-se aceste lacune, completându-se anume perioade, s'ar fi obţinut relativ uşor O imagine ciad a evolutiei uneia din

artele cele mai elocvente din câte inventase omul, mai subtile, mai misterioase, mai capabile să redea o stare sufletească, şi către care profesorul Can­tacuzino se simţea irezistibil atras. Din momentul în care acest scop Îi ap3ruse ca relativ uşor reali­zabil, în afară de ocazii excepţionale pe care nu se putea hotărî să le piard3 - de unde prezenţa multor dublete şi triplete în colecţia sa - profe­sorul Cantacuzino îşi îndreaptă în primul rând atenţia spre formarea acelui istoric al gravurei prin cele mai de seamă opere, din secolul al XV -lea până azi, pe care are ambiţia să-I constituie inainte de moartea sa. Deşi ajunsese să reunească peste 12.000 de bucăţi (cât actualmente numără coleCţia) el era ferm decis să nu se oprească aci. Increzător În puterea vitalităţii sale, care era pro­digioasă, el îşi închipuia că-Î va fi Îngăduit să amelioreze şi să întregească acest tezaur, bine cu­noscut mai ales dincolo de graniţele noastre, con­siderat ca unul din cele mai preţioase astăzi in posesia unui particular.

. Din aceste peste 12.()(X) de opere, partea cea mai

www.dacoromanica.ro

Page 34: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

G. OPRESCU: C OLECTIA PROF. DR. J. CA NTACUZINO '"

important� O constituie şcoala german3 din secolul al XVI·lea, grupat� În jurul lui Durer; France4ii, mai ales portreti�tii şi cei din veacul al XIX:.Iea; Italienii, în spectal primitivii şi cei care au inter­pretat opera lui Ralael; Olande4ii, având ca centru o selecţie important� din opera lui Rembrandt. Voiu semnala bucăţile cele mai cunoscute. Inşirarea lor, pentru cunosdtor, este mai evocatoare de cât ori şi ce apreciere.

De Sehongauer sunt patru opere, printre care Moartea Fecioarei şi Christ purtându-şi crucea. De Darer, majoritatea operei acestuia (103 lucrări),

la care, dacă adll.ogll.m operile maeştrilor de mai mid importanţă, numărul gravurilor de şcoala germană veche se' ridid la 340. Italieneşti sunt 5It foi, din care 12 extrem de pretioase, mai ales prin starea de conservare În care se găsesc, opera lui Mantegna. Sunt Încă 40 altele de Mare Antonio Raimondi, I I de Agostino Veneziano, 25 de Annibale Carracci, 30 de Giambattista Tiepolo, ::u de Cana­letto, peste 50 de mari planşe de Piranesi, şi cam 60 de gravuri în clar-obscur, care au fost expuse acum doi ani la mU4eui Toma Stelian. Printre acestea, - partea cea mai valoroasll. a acestei şcoale

Clalldt Lorrain: Peisagiu clasic (laviu). MU%eul Toma Stelian

printre care câteva specimene de o frăgezime şi de o conservare excep{ionaIă: Sf. Ieronim pocăin­du-se; Sf. Ieronim În chilie; Christos pe Muntele Măslinilor; Melancolia; Sf. Eustaţiu; Cavalerul, dracul şi moartea; Fiul risipitor; Răpirea Amymonei; Portrete; gravurile pe fier, În apă tare. Opera de gra­vor in lemn a ace:uiaş artist este cel puţm tot aşa de bine reprezentat3: Apocalipsa, completă, in primul tirai, având pe versa textul german; Viaţa Fe­cioarei; Patima Mântuitorului În ambele serii (die grosse Passion, die kleine Passion); figuri de sfinţi; Liturghia Sf-tului Grigore; alte multe subiecte mai pUţin celebre, in fond un ansamblu putând rivaliza prin calitate cu cele din marile muzee apusene. De Crar.ach cel Bătrân sunt 20 de bucăţi,

- sunt 22 de opere de Andrea Andreani, 6 de Nicc)lo Vieentim, 7 de Antonio da Trento, 12 de Ugo da Carpi - artist care nu se mai Întâlmşte azi, la negustorii de estampe, decât în chip cu totul ex· cepţional- 13 de Boldrini, reproducând În gravură mai ales desenuri de Tiziano, 5 de Solari, maestru de primul rang, pUţin cunoscut, dar egal cu cei mai mari, cel puţin în acest domeniu al gravurei tn lemn. .

Opera primitivilor francezi este mai pUţin nu­meroas3: cam 266 de foi. Sunt printre ele mai ales portrete, de Leonard Gauthier şi de Thomas de Leu, scene religioase, de mici dimensiuni, şi mitologice, acestea În legăturll. cu normele şcoalei dela Fon· tainebleau, pagini din c�rţi de rugăciune, mai ales

www.dacoromanica.ro

Page 35: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

'" BO A B E D E G R A U

frontispicii tiplrite la Paris şi la Lyon (des livres d'heures). Secolul al XVII-lea al şcoalei franceze este reprezentat prin ce a produs el mai minunat: 61 p2gini de Callot, 17 de Abraham Bosse, 25 de Claude Lorrain, în exemplare curate şi clare, 47 portrete de Robert Nanteuil, unele t" avant (oute lettre t, 35 portrete de ]ean Marin, nu mai puţin splendide, 35 de Claude Mellan, 23 de Edelinck. Cele mai multe din aceste lucrări sunt cunoscute publicului dela noi, fiind expuse, acum câţiva ani, cu ocazia primei expoziţii a Graficei. Din aceastli. perioadă sunt 1717 1ucrări. Printre artiştii secolului al XVIII-lea

� la petite tombe t, Botezul eunucului, Muzicanţii ambulanţi, Fiul risipitor, admirabilul David în rugăciune, Doctorul Faustus, Discipolii dela Emaus, Moara lui Rembrandt, într'un exemplar minunat ca şi Moartea Fecioarei, Cristos pe Muntele Măsli­nilor, Ingerul dispărând din faţa lui Tobie, Abra­ham şi Isaac, Femeia goală, cu picioarele în apă, Cristos şi Samariteanca, Transportarea lui Cristos mort, Iose! şi femeia lui Putifar, planşa curioas3 cunoscută sub numele de Jocul de kolf.

Din şcoala spaniolă, cea mai slab reprezentată, există cam 80 de Capricii de Goya şi ediţia com-

Eu,. Ddacroix: Tigroaic� ascuţÎndu-,i unghiile (cărbune). Muuul Toma Stelian

predomină Aug. de St. Aubin, Waueau, Boucher, Fragonard, Leprince, N. Cochin, cu 735 de opere originale. Flamanzi şi Olandezi sunt 1703: Rem­brandt cu 70 de lucrări, van Dyck cu 13, Lucas de Leyden ct; 55, ]an van der Velde' 'cu 20,

JKarel

du ]ardin·cu 65, Zeeman, care va"avea în Meryon, două sute de ani mai târziu, un discipol genial, 45, van Ostade, 37, Everdingen 35, ]acob Ruysdael 6, N. Berghem 30, A. Cuyp 12, Paul Poller 15, Adrian van de Velde 16.

Din opera lui Rembranit care, fără să fie aşa de bogat reprezentată ca cea a lui Durer, conţine totuşi câteva din planşeJe capitale ale nemuritorului maestru, se găsesc: Portretele lui Huaring, Clement de ]onghe, ]an Cornelis Sylvius şi câţiva alţii, apoi auto-portrete sau imagina celor din - jurul arti­stulUl; aşa numitele «la petite chasse aux lions . şi

pletă a Dez;tstrelor războiului, de acelaşi artist. Cam jumătate din colecţie sunt maeştri francezi

din secolul al XIX-lea: aproximativ 3.000 de lito­grafii de Daumier, adică două treimi din opera completă a acestuia, o bună parte în tiragii fără literă, altele, cele mai multe, desprinse din la Cari­carure şi le Charivari; peste 400 de bucăţi de Gavarni şi 2.759 alte lucrări. Merită să fie semna­late, cu predilecţie : 20 de J. F. Millet, 12 Corot, 17 Meryon, 47 de Daubigny, 50 de Deiacroix (în afară de Faust şi Hamlet, care vor fi socctite la grupul cărţilor ilustrate), 7 Th. Chasseriau, 2 Ingres, 20 Gericault, 38 ]. B. Isabey, 20 Eug. lsabey, 44 Ac/liIle Deveria, 34 Manet, 23 jongkind, 50 Bracquemond, 9 Besnard, 31 Fantin-Latour, 14 Odifon Redon, 30 Toulouse-LaI/trec, 46 Steinlen, 38 Lepere, 14 FOl'ain, etc. I

www.dacoromanica.ro

Page 36: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

G. OPRESCU: COLECŢIA PROF. DR. I. CANTACUZINO _73

Această simplă înşirare de nume este totuşi su­ficientă ca să ne facă să simţim importanţa acestei părţi din colecţia profesorului Cantacuzino. Nici unul din numele mari de gravori, chiar cei a căror operă se reduce la un mic număr de planşe, nu e absent din listele de mai sus, care sunt departe de a fi complete.

Desenurile sunt mai pUţin numeroase: 546 în cartoane şi cam 50 încadrate sau donate Muzeului Toma Stelian. Ele sunt tot aşa de Îngrijit alese şi se imind cam între aceleaşi date ca şi gravurile: sec. XV -lea până În zilele noastre, U.d să se excludă chiar artişti foarte inaintaţi din vremea noastră. Şcoala română este mai bine reprezentată decât in seqia gravurilor. Voiu cita pe cele mai importante dintre aceste desen uri : o lucrare de Durer, un proiect de vitraliu pentru o capelă din Elveţia (de curând publicată de Dr. Wir.kler, directorul cabinetului grafic din Berlin) j două peisagii de Tiziano, altele de Domenico Campagnola, de Gri­maldi, un studiu de Sebastiano del P iombo (Bunul Samaritean), câteva nud uri atletice de Baccio Ban­dinelli, un cap de expresie de M. A. Raimondi, câteva admirabile schiţe de Luca Cambiaso. Cu

excepţia desenului de Durer, toate celelalte au fost văzute la Muzeul Toma Stelian, cu ocazia expo­ziţiei desenu.lui italian, în 1932. Rembrandt este re­prezentat prin două compoziţii, din care una de prima importanţă, un Crist batjocorit. Cealaltă, un leu, poartă mai puţin pecetea personalităţii marelui Olandez. In Jurul acestui corifeu o serie de alte personalităţi olandeze, cele mai multe luate printre marii peisagişti: Van Goyen, W. van der Velde, lan van Huysum, lan Both, A. Cuyp, Lucas de Leyden. Din aceeaşi perioadă, nouă studii de peisagiu de Claude Lorrain, pline de nobil3 poezie, complete, (deşi reduse adesea la câteva pete de tuş), grandioase. Dou3 din ele (o foaie desenat3

�ă::ribe�ee P�}��d:' �o;t :���e �����i ��el�:

ParroceI, un J. Parrocel, un Mignard, un Rigaud, un Murillo.

Printre desenurile aparţinând sec. al XVIII-lea piesele capitale sunt următoarele: o pagină de Moreau le leune, în vederea unei gravuri pentru faimosul le Monument du Costume (leSouper fin); 3 portrete de convenţionali, azi donate Muzeului Stelian; câteva sanghine de Fragonard şi de Hubert Robirt.

CaM. Guys: Loja (desen In penil.l, acuar.b.t). Mu%Cul Toma Stc1ian

Ca şi în coleCţia de gravuri, rolul preponderent este ocupat de desenurile de şcoala franceză din secolul al XIX-lea. Mai toţi pictorii de seaml, mai ales cei din jurul datei 1870, sunt prezenţi

www.dacoromanica.ro

Page 37: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

'74 B O A B E D E G R Â U

cu una sau mai multe lucrări importante. De CorD! totdeauna aleasă şi preferită a[unci când era ti­sunt 10 desenuri; de Delacroix, cam tot atâtea, părită cu grija pe care ştiau să o pun3 tipografii apoi câte unul sau dou3.: de L. David, de Gustave secolelor trecute, sau când era impodobită cu ilu­Dori, de Decamps, de Th. Rousseau, de Th. Chas- straţii de bună calitate, 1fie gravate in aramă, seriau, de Harpignies, de Bertin (prietenullui Cerot), săpate În lemn sau litografiate. Astfel cărţile de de C. Guys, de H. Monnier, portrete şi şarie de anatomie, de zoologie, de botanică se bucurau de Ralfet, de Charlet, de jongkind, de J. Boilly, de aceeaşi favoare ca şi incunabulii sau ediţiile în­A. Rodin, de CI. Monet, de Pissarro, de Dufy, de Forain, de Steinlell, de Lebourg, de H. AUemand. de Prosper Marilhat. de Laboureur, de Guillaumin, etc.

Dintre arti§tii români, semnalăm pe Luchian. de care este iscălItă poate cea mai frumoasă acuarelă ce a executat, Grigorescu, Si. Popescu. Th. Pal­lady. l. Steriadi, lser, Tonitza, Hrandt Avakian, Jiquidi, Vavilyna.

Ne rămâne să aruncăm o scurtă privire asupra cărţilor Însemnate prin i1ustraţiile lor, prin legă_

Anonim france%, finele sec. XV II I: Portret de convenlional (cret'- nugr'-) Mu�eul Toma Stdian

tura ce le Îmbracă sau prin calităţile tiparului. Vom alege pe cele mai remarcabile, observând că. chiar atunci când e vorba de o lucrare ştiinţifică, dacă ea aparţinea trecutului mai Îndepărtat, era

Anonim francez, finele sec. XVIII: POrtret de convenlional (cret'- ne;agr'- şÎ creion �u). MU%eul Toma Stdian

grijile, atunci când erau prezentate cu gust sau legate cu Îngrijire, În marochin sau în: fiiele de viţel. Din aceste publicaţii ştiinţifice, alături de câteva tratate, căutate pentru vârsta lor vene­rabilă, pentru raritatea lor sau pentru perfeCţiunea şi exactitatea planşelor ce le ilustrează, cea mai preţioasă este Anatomia lui Vesalius tipărită la Basel în 1555, cu gravuri În lemn de Jan Calcar, elevul şi imitatorul lui Tiziano.

Dintre incunabuli, adică dintre cărlile tipărite in secolul al XV-lea, se găseşte un număr destul de mare, cum nu cred să se mai afle intr' o altă bibliotecă dela noi, fie chiar biblioteca Acade­miei. Mă vo:u opri la cele care se semnalează prin gravurile lor in lemn, sau care deţin un loc im­portant prin arta cu care au fost tipărite. Le vom lua la întâmplare, şi nu strict in ordine cronologică. Bine înţeles, predomină cele cu conţinut religios, sau tipăriturile clasice, cele mai multe comentate. Se găsesc astfel: Un Augustinus (De civitate Dei),

www.dacoromanica.ro

Page 38: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

G. OPRESCU : COLECŢIA PROF. DR. 1. CANTACAZINO 675

din 1490, tipărit de johannes Auerbach; Chronica un frontispiciu inspirat de antichitate, pe când lui Filip de Bergamo, din 1491, Veneţia, Într'o corpul literei este încă gotic, sau o literă de frumos legătură din epocă; faimoasa cronică din Nfim- caracter clasic, alături de gravuri gotice, utilizate berg, din 1493, cu gravuri de Wohlgemuth; Schatz- pentru a doua sau a treia oară şi imprumutate la beha/ter, nu mai pUţin celebru pentru bogăţia şi un text mai vechiu. Şi dintre acestea se găsesc calitatea gravurilor (95 în plină pagină), Nfirn- destule În biblioteca profesorului Cantacuzino. Nu berg, din 1491 i Visul lui Polyphile, din 1495, cu vom intra Însă În caracterizarea fiecărei opere în gravuri, care sunt considerate ca operă a lui Man- parte, ci vom semnala, la Întâmplare, ce ni se pare tegno; un Cicero din 1490, tipărit la Veneţia; un mai important printre operele produse de Secolul Savonarola din 1497, tot din Venefia; Comentarii al XVI-lea. Un Plutarch din 1519, ediţie aldin1i, la opera lui Sj. Toma din Aquino, 1475, tipărit de Într'o splendidă legătură; un Dante din 1520. Coberger, la Niirnberg, edIţie din cele mai fru- Veneţia, cu gravori delicate În lemn; Visul lui

John Jongkind: Scina cu Notre·Damc (acuarcl�). Mu'teul Toma Stclian

moase, CU iniţialele înluminate, admirabil conser­vată, într'o legătură a timpului ; Vieţile Sfinţilor, 1471, din Augsburg.

C.3.rţile din prima jumătate a secolului al XVI·lea reali2:ează, În spiritul Renaşterii, aceeaşi perfec­ţiune a tiparului, accelşi armonie Între corpulliterei, forma ei, numărul rândurilor negre faţă de margi­nile albe, pe care le întâlnisem, la finele secolului al XV·lea, În publicaţiile gotice. Unele dintre ti­păriturile din secolul al XVI·lea constituie, ce e drept, o trăsur1!. de unire Între cele dou1!. stiluri şi devin astfel, prin soluţia pe care o dau combi­naţiei a dou1!. tendinţe aşa de deosebite, cu atât lUai interesante. In aceste opere intâlnim, de pildă,

Polyphile, de data aceasta in traducere franceză, cu gravuri de jean Cousin, din 1561, la jaques KerlJer, la Paris; Dansul mor�ilor, cu bine cu­noscutele gravuri după Ho/bein, tip3rit la Lyon În 1545; un Boccac·o din 1538, dpărit la Paris. Ia

Jehan Petit, cu un frontispiciu bogat împodobit; Navis stultifera (La Nef des fous), una din cărţile cele mai (etite din această vreme, din 1506, Basel, Într'o splendidă ediţie, imbogăţit.3. de numeroase şi caracteristice gravuri În lemn; Consolaţia lui Boeţiu, din 1501, cu ilustraţii; Reiser Ostertag. din 1520, Strasbourg, de asemenea cu gravuri in lemn; mai multe cărţi de rug3ciune (des Livres d'Heures) ieşite din librăriile celebre pe această

www.dacoromanica.ro

Page 39: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

.,. B O A B E D E G R Â U

vreme ale lui Simon Vostre şi Thilmann Kerber, din Paris; un Virgil, cu numeroase gravuri in lemn, fin executate, din 1529. din tipografia lui it-an Crupin, Lyon; Noul Testament, Dresda, 1527, cu gravuri în lemn; un Platon din 1546,

�df���� ��iliE����leî��,l�i ie�����U\ d�?m:��f; Biblia Magna, din 1520, Lyon, cu gravuri În lemn; un Petrarca, tipărit Între 1566 şi 1572, la Frankfurt, cu foarte frumoase gravuri în lemn; un Safustiu şi un Jacques de Voragine (La Legende dOH�e), ambele tip3rite la Lyon, in 1509 şi 1512; un alt Petrarca, de.la Veneţia. din 1508; TrÎsljile lui Ovidiu, tot din Veneţia, din 1511; jo!ephus Flavius, opera completă, din 1524, Basel, Frobenius; Raban Maarul, Laus Crucis din IS03, tipărit la Phol­cheim (sic); Geiler von Kai�er!berg: Posti Il uber die fyer Evangelia (Predici asupra celor patru Evanghelii), Strasbourg, 1522, ilustrată şi Într'o leg�tură a timpului.

Dacă trecem la secolele următoare le vom găsi tot aşa de bine reprezentate ca şi pe cele de care ne-am ocupat. Astfel, alături de ediţiile in quarto, cu o literă armonioasă, vizibilă, cu acea notă de eleganţă şi de demnitate, care caracterizează Marele Secol, vom Întâlni cele mai reuşite şi mai căutate din operele, abundent ilustrate, de astădată În gravuri au burin, care au făcut din secolul al XVIII-lea francez, una din perioadele ilustre ale tipografiei. Asupra acestora ne vom opri mai În­delung. Vom incepe cu una din capodoperile artei tipografice din toate timpurile, Les Contest de La Fomaine, în aşa numita edifie a Fermierilor generali, 2 volume, din 1762, Amsterdam, legată În marochin, publicaţie la care au conuibuit cei mai mari ilustratori din secolul al XVIII-lea. Vom trece apoi la cărţi mai puţin celebre, dar nu in­ferioare acesteia: Oeuvres, de La Fontaine, 2 vo­lume în marochin, din 1726; o Histoire Romaine, intr'o somptuoasă legătură În marochin, purtând armele unei familii nobile; Moliere, în 6 volume, 1734, cu gravuri după Boucher, cea mai apreciată dmtre numeroasele ediţii complete ale marelui autor comic francez, unul din monumentele tipo­grafiei franceze; o altă ediţie din Moliere, tot in 6 volume, din 1788, legat1i. În marochin verde; Dorat: Fabule, din 1772, Haga, şi Dorat: les Grâces, 1']69, cu gravuri de Moreau le Jeune, În marochin; Tarsis et Zelie, 3 volume, 1774, cu gravuri de Eisen şi N. Cochin, o altă capodoperă de tipografie, legată in marochin verde ; Malherbe, 1794, in editura faimosului librar Didot, legat În marochin; Longus: Daphnis et Chlee, 1800, tot la Didot, cu delicioase gravuri de Frud'hon; Tas:o: Gerusalemme liberata, 1771, Paris, cu gravuri de GraI/elot, legat in marochin; Tasso: Gerusalemme Liberata, Veneţia, 1745, cu gravuri de PiazzeUa.

Coleqia de autori romantici, in ediţii originale sau in volume ilustrate de marii gravori În lemn

ai epocii : Gustave Dore, Jean Gigoux, Tony Jo­hamwt, Daumier, Gavarni, Monnier, este poate mai bogată �i mai completă decât epocile pe care le-am menţionat. Multe din ele proveneau din familia profesorului, altele fusese cumpărate de el însuşi. Le Juif Errant, ilustrat de Dare, ca şi Balzac, Rabelais, sunt printre cele mai nobile publicaţii din această epocă, al1ituri de Hamlet şi de Faust, ilustrate de Delacroix, d� care a fost vorba mai sus. A menţiona celelalte volume in parte, ar fi să

Lucitn Simon: BretonJ (acuareI3). Muzeul Toma Sielian

lungim prea mult această listă. Nu cred să mă înşel afirmând că cele mai cunoscute cărţi roman­tice se întâlnesc mai toate tn aceast1i. bogată bi­bliotecă.

La înşirarea atâtor nume ilustre nu ne putem ascunde un sentiment de tristeţe. Toate aceste gravuri, desen uri şi cărţi venera bile, au fost cer­cetate, consultate, alese, comentate adesea, cu o vervă şi cu o căldură care nu se întâlnise şi nu cred să se mai Întâlnească la noi, de una din minţile cele mai luminoase şi mai profunde pe care le-a

www.dacoromanica.ro

Page 40: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

G. OPRESCU: COLECŢIA PROF. DR. I. CANTACUZINO 677

produs neamul nostru. Ele au format decorul zilnic de care îi plăcea să se înconjoare, au inspirat pe omul complet care era profesorul Cantacuzino, i-au înzecit puterea de producţie, l-au bucurat, l-au consolat adesea, căci vieaţa acestui om, care respira sănătate şi voie bună, n'a fost totdeauna lipsită de decepţii. Deocamdată aceste lucrări preţioase şi rare au rămas în posesia familiei, care le păstrează cu pietate. Ele se vor împrăştia poate, căci con­stitue partea cea mai importantă din moştenirea lăsată SOţiei şi copiilor. Şi aci stă durerea noastră, a tuturor celor caii am cunoscut şi am admirat pe profesorul Cantacuzino. In alte ţări, cu alte moravuri, Statul, amatorii, naţia întreagă, s'ar fi crezut obligaţi să contribuie pentru a conserva intact acest bun unic, constituit cu atâta greutate, şi care nu se va mai putea forma pe pământul nostru oricâtă energie şi avere am cheltui. Chiar pe aceste vremuri de « criză » se cheltuesc încă mulţi bani, in mod inutil. Nu s'ar putea oare găsi o modalitate, ca minunata colecţie, aci sumar analizată, să de­vină un bun al Statului român ? Sunt sigur că

familia ar face toate inlesnirile. Faptul ci cei caii o compun n'au stat la îndoială să ofere Mu­zeului Toma Stelian o partea din ea, valorând câteva milioane, probează cu prisosinţă acest lucru. Odată în stăpânirea Statului român ea ar putea deveni cabinetul de estampe, de care avem atâta nevoie pentru educaţia artistică a publicului dela noi, şi care există azi, nu numai la Austriaci (Al­bertina) şi la Unguri, dar Încă la Cehi şi la ]ugo-. slavi. Sunt sigur că scriind aceste rânduri sunt de acord cu d-l Ministru Lapedatu care, in capul unui Minister fără resurse materiale, se strădueşte să facă tot binele ce se poate obţine cu mijloace mo­deste, şi reuşeşte de multe ori să-I facă. Nu s'ar putea lua iniţiativa unei subscripţii naţionale ? Nu s'ar putea interveni pe lângă Ministrul nostru de Finanţe, om trăit multă vreme în Apus şi obişnuit să judece cum se cuvine astfel de probleme cul­turale ? Supunem acest apel cu toată căldura, dar fără prea mari speranţe, celor in drept.

G. OPRESCU

(" urCA Slr.",OREI.LI)

Luca Signorelli: O baie (peniţl �i laviu). Mu%eul Toma Steli;1Il

www.dacoromanica.ro

Page 41: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

Munul de şliin\e naturale din Sibiu. (Folo Fischer)

MUZEUL SOCIETAŢII TRANSILVANE DIN SIBIU D E Ş T I I N Ţ E N A T U R A L E

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea s'a desvoltat pentru pl�cile litografice anevoie de procurat in in mijlocul poporplui Saşilor din Transilvania o ţad, Bielz a ajuns să se adâncească in cercetm de vie activitate, atât in domeniul naţional cât şi în geognozie a Transilvaniei. Acest învăţat s'a. În­cel cultural. Alături de întocmiri economice, ca chinat însă în acelaşi timp şi altor ramuri ale societ�ţile de economie, de industrie şi de agri- ştiinţelor naturale şi a ajuns peste puţin unul din cultud, a luat naştere la 1841 Societatea pentru cei mai de seamă iniţiatori şi a;utători ai vieţii cercetarea ştiinţifică a Transilvaniei. Ea şi-a propus ştiinţifice din patria lui. Impreună cu el a lucrat ca scop darea la iveală şi cercetarea istoriei popo- temeinic, in domeniul mineralogiei, geognoziei şi rului ca şi a naturii locale. De aceea s'au înfiinţat paleontologiei, preotul din Guşteriţa, M. Ackner. două secţii deosebite, una de istorie şi alta de ColeC{iile lui de mare preţ au ajuns în stăpânirea istorie naturală, Incă din 1847 se adunau săptă- Muzeului. Acestor doi oameni li s'au alipit În mânal mai multe persoane ca să discute probleme curând cercetătorii mai tineri : fraţii Michael Fuss, de ştiinţe naturale, să-şi comunice publicaţiile noui botanistul, şi Cari Fuss, zoologul, Ludwig Neuge­cele mai Însemnate şi să prezinte rezultatele colec- boren, Dr. Ferdinand Schur, vestitul botanist, ţionărilor. Foarte curând s'a dovedit că interesele autor al lui « Enumeratio plantarum Transilvaniae t secţiei de istorie naturală sunt de multe ori altele (1866), precum şi Consilierul financiar Daniel decât ale celei curat istorice şi s'a luat hotărîrea Czekelius senior, Învăţatu! farmacist G. A. Kayser, ca secţia de istorie naturală să fie făcută de sine al drui mare ierbar se găseşte in muzeu, Eduard st1i.tătoare şi să se Înfiinţeze o societate specială. Albert Bielz, autorul 41 Faunei de vertebrate a

Societatea are să mulţumească infiinţarea ei Transilvaniei t, şi Ludwig Reissenberger, care şi-a propriu zisă lui Michael Bielz. Acesta, de profesie câştigat mari merite prin măsurătorile lui de preot şi mai târziu litograf, a fost adus să-şi in- înălţime şi prin cercetările meteorologice, dima­chine vieaţa cercetărilor, de o împrejurare dintre tologice şi fenologice. Botanistul 'amintit, Michael cele mai ciudate. Căutând să găsească un înlocuitor Fuss, a scris lucrarea clasică de sistematică: • Flora

www.dacoromanica.ro

Page 42: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R Â U

Glsca cu g11ul r�u. (Foto Kamner)

Intrarea principal� a Muzeului

Glsca Suschkin. (Foto Kamner) Vuhur ple,uv sau blirbos Uoimlirila ?). Foto Kamner

www.dacoromanica.ro

Page 43: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

680 B OA B E DE GRA U

T ransilvaniae excursoria ,. AUturi de cei de mai sus au venit mulţi alţii cu aceleaşi preocupări şi, în felul acesla, o adunare de 52 de oameni de ştiinţă şi de diletanţi entusiaşti a pus temelia la 4 Mai 1849 Societăţii transilvane din Sibiu de ştiin� ţele naturale. lntâiul ei preşedinte a fost Michael Bielz, despre care am mai vorbit.

Infiinţarea societăţii a căzut în nişte vremuri frămânlate de răsturnări politice şi furtunile revo� Juţiei i�au cU.tinat leagănul. Dar in schimb i·a fost naş un spirit bun.

dela 30 Decemvrie 1890, a hotărit, la propunerea farmacistului oraşului Sibiu, D�rul Daniel Cze­kelius, cunoscutul lepidepterolog, să construiască un local propriu de Muzeu. Şi de această dată prieteni darnici ai Muzeului au arătat cea mai mare bunăvoinţă şi putere de jertfă şi s'a împlinit cu� vântul: 4 Cine îndrăsneşte, izbândeşte •. La 12 Mai 1895, Muzeul ridicat într'un frumos parc, a putut fi inaugurat sărbătoreşte. Supravegherea colecţiilor se găsea în mâinile savantului custode Maurus v. Kimakowia:.

P�sliri r:lpitoarc. (Fato Fiscl1cr)

Societatea a primit daruri bogate dela prieteni şi binevoitori şi colecţiile ei au crescut În aceeaşi măsură cu interesul faţă de ştiinţele naturale. La inceput a fost de ajuns o tăblie de mm la Cari Fuss pentru adăpostirea colecţiei. Când Însă ea a in� ceput să crească văzând cu ochii şi noui şi mari colecţii s'au adaos, precum a fost Colecţia de păsări cumpărată in 1853 de Friedrich Wilh. Stetter (cu 528 piese indigene şi 145 exotice), vestita colecţie etnografică a consulului Franz Binder, dăruită so· cietăţii în 1862, şi colecţia mineralogică, petro� grafică, paleontologică şi mari ierbarii, Muzeul a trebuit, din lipsă de spaţiu şi mai târziu de mijloace băneşti, să se mute de şase ori în curs de 40 ani.

Numai cine a mutat şi aşezat din nou o colecţie ştie însă să preţuiască ce înseamnă o asemenea mu� tare ca putere de muncă, chibzuinţă şi răbdare. Se poate zice că această probă de răbdare a fost în� tr'adevăr prea mare. De aceea, adunarea generală

Noul Muzeu stătea in centrul interesului ge� neral.

Colecţiile lui au fost vizitate, în această vară dintâi, de nu mai pUţin decât 9600 de persoane şi 34 clase de şcoală. Aceste cifre sunt cum nu se poate mai vorbitoare despre însemnătatea şi inalta chemare culturală a Societăţii. Mai mult incă decât ele. vorbesc despre îndreptăţirea ei de vieaţă lu� crările ştiinţifice pe care le�a pus la cale. Prin îndemnul şi conclucrarea ei au putut să apară in 1863 lucrarea clasică: • Geologia Transilvaniei , de Hauer şi Stache şi În cadrele ei, la 1866, « Flora Transilvaniae excursoria , de M. Fuss. în lasa « Fauna vertebratelor Transilvaniei , de E. A. Bielz, iar în vremurile mai noui, în 1912, • Fauna cărăbuşi10r Transilvaniei , de D�rul Cari Petri şi în 1925 « Flora Transilvaniei , de D·rul Cari Ungar, precum şi alte multe lucrări însemnate, de mai mic sau mai mare cuprins.

www.dacoromanica.ro

Page 44: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

ALFRED KAMNER: Ml:JZEUL SOCIETĂTII TRANSILVANE DIN SIBIU 68,

In felul acesta Societatea s'ar fi putut desvolta în linişte după construirea localului de Mu�eu, cam în ajunul secolului nostru. Dar o criză lăun­trică s'a pus de-a-ct.irmezişul bunului ei mers, în întâii ani dela Începutul acestui secol. Datorită conducerii pricepute a preşedintelui, cu multe merite, dorul CarI Friedrich Jikeli, şi a harnicului comitet piedicile au putut fi înlăturate şi societatea a intrat în făgaşul unei desvo1tări normale. Cursu-

grele împrejurări Societatea a isbutit să câştige un număr de noui membri şi să ajungă chiar la o mică imbogăţire a colecţiilor. Aşa de pildă, în deosebi coleqia ornitologică şi mineralogică, petrografică, paleontologică a putut să fie mai bine aşezată şi arătată in noua ei înfăţişare cu prilejul unei mari adunări festive la jubileul din 1924, de 75 ani, al Muzeului.

Datori suntem însă, să aducem aminte aci cu toată cinstirea de un om care până la moartea lui

! de curând, a fost sufletul Societăţii: D-rul Arnold Muller, care alături de greaua lui însărcinare de profesor la gimnaziu, a lucrat foarte mult pentru Societate în ultimele două decenii. El a purtat grijă nu numai de foarte numeroasa corespon­denţă şi de schimbul scrierilor, o lucrare care se intinde în multe regiuni extra-europene, dar era

Mamifere din Ardeal. (Foto Fischer)

riIe şi conferinţele ştiinţifice, cari s'au ţinut ·în sălile de şedinţă ale Muzeului, au deşteptat un În­dreptăţit interes. In anul 1914 urma să aibă loc în Sibiu Congresul natura1iştilor şi al medicilor, şi tot atunci să apară �i Societatea cu lucrările ei. Cu acest prilej s'a tipănt un volum festiv foarte bine pregătit, cu contribuţii de ştiinţe naturale şi de medicină. Isbucnirea războiului mondial a zădăr-nicit ţinerea acestui congres.

Muzeul a trecut prin anii războiului fără să su­fere vreo pagubă. După războiu trebuiau să se în­frângă tot felul de greutăţi materiale. In aceste

tra�:��o:��e�e���::.

g;:â;ct:S:�:c��:� l��::

rului �i bibliotecar. Preşedintele de astăzi al So­cietăţii este profesorul Gustav Haltrich.

Toate lucrările se fac în Societate onorific. Ea tipăreşte acum volumul 83 din t: Discu5iile

şi Comunicările Societăţii transilvane ce ştimţe naturale . (Verhandlungen und Mitteilungen des Siebenburgischen Vereins fur Naturwissen�chaf­ten) şi se află în legături de schimb cu 100 de societăţi. Un istoric al Societă�ii a fost scris În 18g6 de D-rul Iosif Capesius. Ltste bibliografice ale tuturor lucrărilor apărute se g�esc în volumele 22 (,872). 58 (,goB) şi 78 ('928) ale Anuarului.

Pe lângă Societate sunt alipite: o seqie medicală şi o secţie tehnică. In afară de ele, Societatea mai are cea mai înaltă staţiune meteorologică din ţară, un laborator microscopic, zoologic şi petrografic, o mare bibliotecă de specialitate şi o sală de confe­rinţe cu instalaţie modernă de proiecţie pentru conferinţele cari au loc din Octomvrie până in Mai.

Trecem acum la cuprinsul Muzeului. Ceea ce se găseşte aici, la un loc şi paşnic,

Într'un spaţiu restrâns, a fost odată împrăştiat peste întreg pământul şi nu lipsesc nici piese de origină cosmică.

Colecţiile îmbrăţişează toate cele trei regnuri naturale şi produse de etnografie.

înt;� i�����:e

cus�����

c;'i ������:

rb:l�ţ�r:

e1�i

M. Fuss, Kayser, Lerchenfeld, Barth şi Ungar. Se pot vedra în el toate fanerogamele, criptogamele transilvănene şi multe plante străine.

In subsol se află colecţia mineralogică, biologică, paleontologică. In sala scării sunt coarne de cerb, alte coarne şi cochilii. La etaj se întâlneşte colecţia zoologică şi etnografică. (Sălile I-VI).

In colecţia produselor neorganice şi a rocelor sunt a�ezate toate mineralele şi felurile de piatră ale TransIlvaniei, precum şi numeroase exemplare străine. Ele dau împreună o imagine bogată a for� maţiei geologice şi a structurii acestei provincii.

www.dacoromanica.ro

Page 45: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

68, B OA B E D E G R A U

Laboratorul Mu'teului. (Foto Fisc:her)

Sala de şedinle. (Foto Fischer)

www.dacoromanica.ro

Page 46: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

ALFRED KAMNER: MUZEUL SOCIETĂTII TRANSILVANE DIN SIBIU 68,

Fosilele sunt or�nduite după vârsta lor geologică. Deoarece paleozoicul lipseşte aproape cu desăvâr-

Râsul. (Foto Pastior)

şire din Transilvania, el este reprezentat aci prin extracţii din alte părţi. kja, de pildă, se pot vedea racii dispăruţi din Cambrium, trilobiţii tripartiţi.

Frumoşii Graptoliţi sunt rămăşiţe de polipi, iar între rocele din carbonifer se găsesc urme de Sigillaria, Lepidoden­dron, Calamites, Anularia şi copacii ferige, din cari s'au făcut în alte tim­puri cărbunii de pământ, energie solară conservată.

In zilele acelea trăiau şi formele pri­mitive ale cefalopodelor, Octhoceras cel întins şi Cyrthoceras cel încovoiat, cu sistemul de carfier& caracteristic. Mai târziu ei se răsucesc tot mai mult în spirală şi ajung la formele complicate ale Amoniţilor şi ale speciilor de Nau­tilO5. Acestea nu evoluiază însă spre, o diferenţiere hotărîtă decât in era jura­sică. Piese cu deosebire frumoase a dat Ţara Bârsei. Ceea ce trăia aici în era Cretacică �i în cea' T erţiara îşi are reprezentanţii In colecţia noastră.

Foarte bine reprezentată este forma­ţia Eocenică dela Porceşti, unde se gă­seşte incă un munte de piatră de var ea o ultimă rămăşiţă a unui lanţ lung pe atunci. Cochilii uriaşe, numuliţi, coralii, echinide �i dinţi de rechin sunt martorii vorbitori ai acestor timpuri dinainte de începutul lumii. Din

formaţia Pliocenică se află cochilii, cărbuni de pământ, argiluri şi sare. Când marea din era Mezo­

zoică s'a scurs în înălţarea treptată a scoarţei, pământul s'a acoperit de sedimente diluviale cari îşi aveau obâr­şia fie în gheţarii din vremea diluviu­lui, fie în duri şi fie în aer. S'au alcă­tuit atunci şisturi puternice de pietriş şi Joess în patru straturi aşezate unul peste altul.

Aceste şisturi au apărat bine rămă­şiţele faunei de pe acea vreme. Din colecţia bogată a resturilor diluviale în­tâlnim mai cu seamă fosilele de stepă ale Quaternarului, din aşezările de loess, argilă sau pietriş, precum şi resturi de cerb uriaş (Cervus Megaceros), masto­dont, mamut, urs şi hienă de' caverne, resturi de rinocer ca şi de zimbru şi bour. Piesa cea mai de preţ este cu toate acestea scheletul păstrat aproape În intregime al dispărutului bison pris­cus. EI a fost găsit În anul 1900 la Sighi­şoara, cu prilejul săpării unui loc de temelie de casă, pe Dealul Crucii, şi a fost d�ruit Muzeului de D-rul Frie­drich Kraus. El se afla in pietriş diluvial într'un strat de nisip mişcător, care l-a

păstrat nevătămat, Inălţimea acestei femei de bour se ridică la 18::"-185 cm., pe când O vacă Pinzgauer

Bour (Bison pd$cus) Sighişoara. (Fala Pastior)

n'are decât 125 em. Bison priscus este strămoşul dispărutului bison europaeus. descoperit la 1879

www.dacoromanica.ro

Page 47: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

68, B O A B E DE GRA V

in munţii Căliman. Pre�iosul schelet a fost des- o bogată colecţie de ouă şi o colecţie osteologid. gropat şi pregătit de M. van Kimakowicz. In Amintim din colecţia de păsări ca foarte rare această secţie se mai găsesc mai multe ţeste uriaşe Somateria mol1issima, Stanta ruficollis (din Ig:;tB), de taur de bison priscus şi o ţeastă de bas primi- întâia piesă ardeleană, Anser neglectos (Suchk)' genius. Tot aici se mai întâlnesc şi o serie de fru- (Gâscă Suschkin din 1933), întâia piesă ardeleană, moase probe de aur, de pietre semi-preţioase şi Anser Cuneirostris (Gâsca SuturIin din 1933), colecţii de interes tehnologic şi minier.

Colecţia de mamifere cuprinde coarne de cerb, alte coarne, ţeste şi capete de animale africane, printre care şi ţeasta unui elefant ucis in Africa de Fram; Binder. Aici sunt expuse 48 de mamifere care se întâlnesc aproape numai in Transilvania. Fauna acestei provincii mai are încă reprezentanţi cari in altă parte au pierit sau au ajuns foarte rari. Măreţii râşi, urşi, vulpi �i alte fiare, caprele cerviide, toate rozătoarele şt porcii mistreţi sunt originari din această provincie. Cu deosebire bogată este Colecţia Ornitologică (din Sălile II şi III), corespunzătoare faunei de păsări mult mai bogate la noi. Pământul nostru nu este numai patria unor atât de bogate specii de păsări, dar mai primeşte în fiecare an oaspe{ii lui de iarnă şi în fiecare pri­măvară şi toamnă cârdurile de păsări călătoare in trecere, care au obiceiul să poposească aici. Ase­menea păsări vin ades'!a şi din Ru�ia. Suntem din punct de vedere al faunei o punte de legătură între

Coadii de lirii (Australia). Foto Pastior

Europa apuseană şi răsăriteană, cu tot felul de forme de tranziţie. Colecţia cuprinde 300 de specii, dintre care 272 transilvănene, 28 străine, iar la un loc peste 1000 de bucăţi şi cam 200 de piei exotice,

Întâia piesă ardeleană. Aceste două gâşte au fost descoperite de curând. Apoi, Tadorna vulpanser, Larus tridactylus, Colymbus torquatus, PhJaropus lobatus şi Limicola platyrhyncha, găina de stepli. Sirhaptes paradoxus, din invazia dela 21 Aprilie 1888.

O atracţie aparte o alcătuesc păsările răpitoare băştinaşe, 36 de specii deosebite. O ţară atât de bogată in vânat şi �oareci poate să dea cu înlesnire hrana atâtor vultUfJ, ulii, şoimi şi bufniţe. Mândria acestei colecţii sunt vulturii pleşuvi şi acvilele cu barbă. Aceasta din urm3 face parte din reprezen­tanţii dispăruţi ai faunei europene de păsări. In Alpii Transilvaniei el putea fi găsit3 încă pretu­tindeni la începutul secolului trecut. De când s'au desfiinţat pieţele publice cu hoituri, care d3deau de mâncare acestui uriaş chiar în iernile cele mai grele, existenţa acvilei cu barbă s'a ingreuiat foarte

www.dacoromanica.ro

Page 48: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

ALFRED KAMNER: MUZEUL SOCIETĂŢII TRANSILVANE DIN SIBIU .. ,

mult. Ea se mulţumeşte adesea numai cu rămăşiţe de oase găsite la întâmplare. Multe au murit de groaznica stricnină, pe care locuitorii muntelui o pun pentru lupi, cel mai mare şi cel mai primejdios duşman al lor. Astăzi mai sunt numai câteva bucăţi pe Surul şi Retezat. Acest vultur măreţ (Gypae­tidae) are risipite pe mantaua lui cenuşie dungi albe ca zăpada, care se desvoltă la urmă într'un bumb. Ele, ca şi barba lui puternică, legă­tura întunecată dela gât pe roşul de rugină al părţii de jos a trupului şi inelul sălbatic şi aprins ca focul, al ochiului, îi dau acestei păsări de pradă, cea mai mare dintre toate, o înfăţişare cu adevărat

din Australia (Carl Meliska, Sydney) şi din Ame­rica. Dovadă de ceea ce au dat naştere tropicele ca strălucite culori, se întâlnesc aici nenumăraţii pa­pagali, colibri, păsări cântătoare, păsări ţesătoare, păsări cu coada ca lira (Menura superba), păuni şi păsări ale paradisului (Paradis ea). Ele sunt in acelaşi timp dovezi de minunata diferenţiere a formelor. Câmpiile Pampas şi stepa australiană sunt reprezentate prin struţi mari, Nandu şi Emu. Nu lipsesc nici crocodilii Egiptului.

Urmează apoi colecţia micilor vertebra te. Se găsesc între ele, din Transilvania şi din alte părţi, toţi peştii, toate reptilele şi amfibiile, cu adaptările

Secţia etnografid. (Foto Fischer)

maestoasă. Una din aceste trei acvile cu barbă e cafenie închis. Ea e de mai pUţin de patru ani şi penajul nu este încă decolorat. Ele au mărimea condorului. Intinderea aripilor este de 264-290 cm. Cel din urmă dintre aceste trei exemplare a fost omorît în I927, în lanţul de munţi al Făgă­raşului (Surul).

Această colecţie de păsări a fost înfiinţată în 1853 prin cumpărarea colecţiei lui Fridr. Wilhelm Stetter şi a fost de atunci necontenit sporită mai ales de P. Theil, J. Gromer, August von Spiess, E. Witting, C. Orendi, A. Miiller, A. Kamner şi alţii.

Colecţia exotică numără animale din continentele extraeuropene, cu obiecte de mare Însemnătate din grupa animalelor cu pungă (Marsupialia) şi a animalelor cu cioc (Ornythorhynchus, Echidna)

interesante pe care le-au câştigat În lupta pentru traiu. Peşti răpitori înarmaţi, reptilele de deşert, cu ţepi şi la fel în coloare cu nisipul, viperele veni­noase, şerpii uriaşi şi reptilele ale căror extre­mităţi treptat, treptat se micşorează, până când speciile de şopârlă ajung la forma unui şarpe. Tot aici sunt toate amfibiile băştinaşe. In sala vecină se găsesc nevertebratele; străluciţii fluturi, băşti-

�:r! ��l�x:��i'��;:fne

t�c :�lit�âtn�nl;o;i�a��Ao����

picelor. Mulţi dintre ei dau la iveală un desăvârşit mimetism. Ce păcat că aceşti măreţi şi visători zburători ai văzduhurilor plătesc adesea destul de scump plăcerea pe care ne-o trezeşte frumuseţea lor ! Marea colecţie de fluturi a doctorului Daniel Czekelius numără 2.000 de specii transilvănene, 200 Pallaeactice şi multe străine. Colecţia de că-

www.dacoromanica.ro

Page 49: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R Â U

răbuşi cuprinde deopotrivă toate speciile dela noi şi multe str3ine. Ea a fost înfiinţată la 1851 şi e alcătuită din colec{iile E. Sili, Iosef Roth, Karl Fuss, E. A. Bielz, Fr. Birthler, M. v. KimakowiC%,

Sarcobg �giprean. (Foto Pa:stior)

Fridrich Deubel, R. AJbrecht, Dr. Eugen Worell, Dr. Arnold Miiller şi Dr. Cari Petd.

Foarte in ructivă este o serie de urme de roadere ale gândacilor noştri cari mănâncă lemnul. Toatţ �Iel!lhe serii de insecte sunt la fel reprezen-

tate prin colecţiile C. Heinrich şi Dr. Amold Miiller. Aici se găsesc şi toate genurile de animale inferioare: homari şi languste mari, păianjeni uriaşi se târă5c pe pământ, Echinide ţepoase de tot felul

Mumie egipteanil. (Foto P.aslior)

au fost scoase din mări, Amonne veninoase, polipi, meduze, bureţi şi cefalopode, care dau o icoană a bogatei faune de pe fundul mării, despre care Schiller zice:

• Omul să nu ispitească pe zei şi niciodată să nu

www.dacoromanica.ro

Page 50: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

ALFRED KAMNER: MUZEUL SOCJETĂŢlI TRANSILVANE DIN SIBIU

dorească să vază Ceea ce ei de milă ascund cu noapte şi groază •. Colecţia etnografică (Sala VI) pune sub ochi tot ceea ce Africa ne poate arăta ca arme, suliţe, săgeţi şi arcuri, bumeranguri şi or:amente de negri, crestături în lemn, vase şi pipe. Veşmintele popoarelor nordice, �e1ăria, uneltele de pescuit şi arme de tot felul dm Persia, Afganistan, manu� scrise, picturi şi unelte de opiu chineze, duc pe privitor în cele mai îndepărtate ţinuturi ale Asiei rWritene. Cea mai preţioasă parte din această coleCţie a fost dăruită în mare parte de vice�con· sulul Fr. Binder. Ca una din coleCţiile africane cele mai vechi şi

mai bogate din Europa, această colecţie etnogra· fică numără obiecte din Kartum, Egipt, Africa mijlocie şi Sudan. -Dr. Heinrich Barth, cunoscutul explorator al Africei, a numit colecţia lui Franz B��ir;u�tU�p�::e:r�et�n�icidAbi�inr:i(b;. C. F.

]ickeli), China, Brazilia, Laponia (Dr. Arthur von Sachsenheim), Japonia, China (Dr. A. Breckner), Noua Zeelandă (Cari Meliska, Sydney). O mumie din timpul Ptolomeilor (veche de 2000 de ani) dliruitli de consulul von Hannenheim cu un sar· cofag artistic şi cu tot felul de scarabei pretioşi, intregeşte acest bogat cabinet. Cu aceasta am dus la capăt vizita noastră prin colecţii. O muncă plină de credinţă, săvârşită cu jertfe şi cu stăruinfă, în slujba ştiinţei, a creat aici o

friv;�t���eŞi �â:��a pe�:!u ��tr u��i:: t�e��: că nu putem incheia mai bine decât cu o cugetare a marelui Sallustiu din Războiul cu Jugurta: ,Animus in corruptus, aetemus, rector humani generis, agit atque habet cuncta, neque ipse habetur ••

(Din limba ,trmaTIII d' EmanoiI Bucula).

ALFRED KAMNER Profesor

şî directoru! Muzeului

www.dacoromanica.ro

Page 51: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

Mama fi Sofea se repuiră spre poart3 cu lum1n3rile aprinse

S Â N GE S TRI C A T Şi di toate acestea erau adevărate s'a mai văzut

şi din purtarea mamei de mai târziu ca şi din mrul să dichisească şi s3. cureţe casa. De atunci, odăile incepură să fie mereu gătite. Fu ă sco se cearceafurile, perdelele, şerveţelele şi covoarele la aerisit, dar nu ca să fie băgare din nou prin cula­puri şi cufere ca inainte, ci aşternute sus pe diva­nuri sau agăţate pe pereţi, astfel ca atunci când va veni cumpărătorul, să nu creadă că vând din pricina sărăciei şi prin urmare să dea un preţ mai mic, ci văzând camerele frumos şi bogat Împodobite s3-şi dea seama d vând pentrucă vor să se mute şi nu mai pot sta În acel oraş, iar, că dacă ar fi siliţi să desfacă de nevoie sau ajunşi la marginea sărăciei, n'ar avea decât să dea covoa­rele şi mobilierul luxos din casă şi tot ar mai fi avut din ce trăi câ\iva ani. Ba incă prin aspectul acesta bogat al casei să se simtă şi cumpărătorul mândru d nu face târgui cu nişte sărăcii şi că vând şi din prietenie pentru el, ca să-I facă şi pe el • cirac t, un urmaş vrednic, să-I Încurajeze ca începător şi mai ales ea străin, ajutându-l să ajungă stăpân şi proprietar . . .

Safea a fost mirată însl de râvna şi zorul mamei in a impodobi casa chiar in fata pierderii, vâm:ării ei, lucru la care a pus şi ea mâna, căci nu s'a măr­ginit numai la cele dinăuntru, ci a trecut şi in afară, văruind şi curăţind pereţii, aşezând curtea şi gră­dina, smulgând ddăcinile uscate şi buruenile nefolositoare, pentru ca noul proprietar să nu dea de stricăciuni şi lipsuri ca la oamenii de jos, cari,

când vând ceva, inainte să se mute, găuresc şi distrug totul, smulg grinzile şi podelele şi iau cu ei până şi pragul dela uşi . . .

N'avea să treacă prea multă vreme până să afle şi rudele de planul vânUrii. Cum �i dela cine, nu se ştia. Safca îşi dădea seama d, OrIcât ar ascunde

j�����\)��e�ii,���ân� :!1;ă:�;;te:te

ia::p!� raţii şi înfrumuseţări ale casei, pricepu ă despre ce e vorba şi incepud să vină zilnic pela ele. Cine ştie dacă nu chiar mama, pe furiş de Sofca, ii chemase şi ii Înştiinţase, rugându-i in acelaşi timp ca faţă de fată să ascund?! şi s'o cruţe cel pUţin până in ziua din urmă, de ştirea aceasta neagră, dureroasă, ne­norocită.

De aci a înţeles Sofca purtarea ciudată şi mişd­toare a tuturor faţă de ea. Care mai de care, cu adev3rată părere de du, mai ales pentru ea, Sofca, se Întreceau s'o ia cu sine, ştiind d n'o vor mai vedea şi că ea, sărmana, fără nicio vină, va avea de suferit, acolo, printre străini .

Numai mătuşa Stoia nu s'a lăsat. Intr'o zi când a venit, după ce s'a sărutat jos cu Safea şi a mai stat de vorb?! Încet cu ea, s'a urcat sus la mama ­sora ei - unde erau şi alte femei, eare toate ştiau d se vinde casa, şi cum ajunse sus, începură să se audă certuri şi strigăte. Nu ajutau nici şoaptele nici semnele lor ca s'o facă să tacă, cu toată grija mamei ca să nu afle Safea de jos despre ce eSte vorba. Copila fnsă auzea totul, mai ales când se deschidea uşa sau când ele, intrerupându-se una

www.dacoromanica.ro

Page 52: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT

pe alta, strigau şi mai tare. Le au�ea nu numai cearta lor, dar şi toate cuvintele, toate ocările jignitoare îndreptate împotriva tatălui, ară îndoială.

- Taci ! - Nu vreau să tac, fă! - se auzea, cum, printre

degetele mâinii care·i astupa gura, striga ea cu glasul înăbuşit, un glas însă care nu voia cu niciun chip să se dea bătut. Ştiu eu! - Crezi di nu ştiu?

V:td eu toate! Dar de ce? De ce să sufere fata? Eli vreau s'o apăr, s'o ocrotesc I Dar tu, tu? (acestea toate erau spuse colo sus, mamei, sora ei). Gură n'ai? Limbă n'ai? De ce nu-i vorbeşti? Doar ţi·� bărbat! Numai el şi el, dulcele bărbat să fie ângă tine şi pUţin îţi pasă de rest! . .

Şi toate, colo sus, Sofca le auzea, se înflăcărau pentru ea, îi luau apărarea şi o plângeau ! . .

VIII

Chiar a doua �i de Rusalii, seara, de sus, dinspre graniţă, auziră cântând nişte lăutari, cari, apro· piindu·se, depănau o arie voioasă, străină, necu· noscută. Mama, cuprinsă ca de o presimţire, ieşi din odaie :

- Sefcă, n'o fi el! ? Sofea rămase locului. N u putea crede. Nu era

cu putinţă ca el să meargă atât de departe, încât aducând c.umpărătorul căruia ti vindea ultimul bun ce mai avea, să fadi lucrul acesta cu lăutari şi veselie ! Şi totuşi înţelesese pe dată. . . O făcea tocmai ca să ascundă, să masche�e faptul.

Magda, speriată, fugi pe scări ca să aprindă lămpile în catul de sus.

Nu trecu mult şi în faţa porţii se opri o trăsură şi Sofea auzi vocea aceea stranie, aşa de bine cunoscută:

- Deschideţi ! Fără să mai cerceteze dacă sunt îmbrăcate cum

trebue, amândouă, şi mama şi Sofca se repeziră spre poartă, cu lumânările aprinse. Deschiseră. El era. La flacăra lumânării îl văzudi coborind încet din tdisură. Nu i se vedea faţa, dar după port îl recunoscură. După el coborî un alt bărbat, înalt, voinic, care stătea în fundul trăsurii, în intu!leric. De sigur că acesta era cumpărătorul casei.

După ce a plătit pe lăutari, gornişti şi birjar, tatăl deslegă dela trăsură roi bul frumos înşăuat, aducându·l Înăuntru şi legându·1 de dudul cel bătrân. (De sigur acesta era calul cumpărătorului pe care urma să plece dela ei călare). Intrară Înăun· tru. Poate de oboseală sau de băutură, clci şi una

te�i:a t���s

ş� f�:��J:t����;�::J�dt��!�u�:r��:�=

firul spre locuinţă, începu să-Î arate casa: - Uite, coane Marca, uite aici e seraiul meu.

Asta e vestita casă a lui t: Efendi Mitu •. Asta e casa mea şi asta fata mea, Sofca mea, Sofca tatii !

După ce a intins mâna mamei, pe care aceasta o sărută, prinse a mângâia drăgăstos pe Sofca pe păr şi obraji, plimbându-şi, mişcat, palma, pe faţa ei. Sofea era foarte tulburată.

Oaspele, jupân Marco, oarecum stânjenit, strânse mâna mamei. Sofca nu ştia dacă trebue numai să-i dea mâna sau să i·o şi sărute. Nu era însă bătrân. El, băgând de seamă nedumedrea fetei,

ca s'o scoată din încurcătură îi întinse mâna, voind s'o retragă numaidecât, dar, pe care totuşi, ea se grăbi să o sărute.

- Eşti bine, sănătoasă, fată? - o întrebă. Intrară cu to{ii în cas3, cu lumânările aprinse.

Sofca băgă de seamă cum musafirul parcă mânca din ochi casa, care dreasă părea alta, parcă mai mare, mai Încăpătoare, tăindu-şi silueta in noapte, prin ferestrele luminate dela bucătărie şi dela catul de sus. De asemenea, Sofca mai văzu cum cum­părătorul nu-şi mai lua ochii dela mamă.

Aceasta mergea înaintea lor, bucuroas� de veni­rea bărbatului şi pUţin ruşinată; cu glasul tremu­rând, dar încercând sit se stăpânească, strigă:

- Magdo, Magdo, vino 'ncoa repede ! Au sosit mosafirii!

Magda se pierduse cu firea. Parcă nici nu mai !tia pe ce lume se află. Venind în faţa stăpânului, i slirută mâna, amuţită. El o opri, mirat şi bine·

voitor: - Uite Magda ! Ce Magdo, tu. eşti incă aici? - Eu. . . eu. . . încă. . . încă. . . bâlbâi ea,

oarecum jignită. - Aici sânt, dar unde să fiu, boierule ! Mal incape vorbă că aici ! ?

- Ş i a i tăi l a ţară c e mai fac? Sunt bine, tr�iesc toţi?

- Trăiesc, trăiesc, boierule ! - răspunse Magda, tot legănându-se, puţin ruşinată că el, stăpânul, duce grija şi de ai ei.

Urcară cu toţii în odaia de primire. Mama avea aerul fericit ca şi casa care, curată şi împodobită,

�;r�a� s;l::!;eîti �� tc!ă::t����r:i ��c: J::t�:!

rânduial� şi curăţenie pretutindeni, dar mai ales eli venise cu cumpărătorul, aşa încât acesta să fie plă­cut surprins şi impresionat, în deosebi în camera unde se aflau, curată şi aşternută cu scoarţe minu· nate, cu poliţele Încărcate de ulcele înfiora te, vase şi ibrice de aur şi argint vechiu, peste care cădea lumina gălbuie a lumânitrilor din cele două sfeş­nice mari şi �rele, aurindu-Ie parcă şi mai mult şi făcând să Joace in ele resfrângerea roşiatică a covoarelor şi a pernelor de pe divane sau a şerve· ţelelor de mătase agăţate in perete.

Jos la bucătărie, Magda se grăbea să aşeze mâncarea în farfuriile înşirate pe masă, ca apoi sl servească cum se cuvenea pe stlipân şi pe mosa-

www.dacoromanica.ro

Page 53: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R Â U

fir, care tot cerându-şi iertare, nici nu voia să stea pe divan, ca să nu mototolească perinele, şi de abia se aşeză pe un colţ, lângă măsuţă, de urde intorcându-se spre tată, rosti stingherit:

- Dar Mito . . . eu plec, n'aş vrea să vă stân­jenesc cumva . . •

Mama nu dădu însă răgaz tatălui să răspundă, stăruind ea pe lângă mosafir să rămână, spunân­du-i că era aşteptat, că era de al lor şi, ceva mai mult, ducându-se la uşă strigă spre bucătărie:

- Magdo, adu! Sofca pricepu că această chemare era pentru ea,

ca să se grăbească cu sufrageria; Magda adusese sus gustarea şi rachiul şi le dăduse mamei să ser­vească. Puţin după aceea fu gata şi Sofea. Scoase

�e�u8: es;af;��iiie ��r���C:e��t J�ed�P!i �i

punându-Ie-o în faţă, începu să-i servească. Cum stătea aşa aplecată asupra lor, băgă de seamă că oaspetele nu-şi mai putea lua ochii dela ea, ferme­eat mai ales de părul bogat, impletit în cozi dese şi grele, care-i cădeau frumos pe gât şi umeri. Măgulită, fericită şi ruşinată în acelaşi timp, ea

���iid� p� :1f:;i ��b���'

a�cif�:,n

j�:��ş����: în bucătărie. Aceasta, fără a presimţi sau bănui ceva de vânzarea casei, bucuroasă că i-a venit stăpânul �i că pe deasupra i-a şi vorbit, nu-şi mai găsea ast'ampăr tot mormăind şi certându-se sin­gură, roasă de părere de rău: cum aşa, nebuna de ea, să nu simtă că-i vine stăpânul, mai ales că noaptea spre Sâmbătă a visat lucrul acesta şi putea să-şi închipuie că are să vie . . .

Oaspetele, cumpărătorul, când a plecat dela ei, a doua zi; în zori, încălecând pe eal şi ieşind, se opri îndelung in faţa casei, măsurând-o cu ochii, ca şi cum ar fi vrut să i se întipărească în creer şi s'o ducă cu el în minte, cu poartă şi vecinătate chiar. . . Plecând de acolo, după destulă vreme, se opri şi lângă cişmeaua de jos a oraşului, în locul unde sfârşeau grădinile şi începeau 1 ve­zile şi câmpurile. T recu apoi în partea nouă a oraşului, care avea o înfăţişare mai mult de ţară decât de oraş, populată mai toată de colonişti şi ţărani de prin satele vecine şi mai mult cu refugiaţi din Turcia. Calul, un roib cu coada lungă până la copite, cu gâtui subţire şi mândru, cu capul pătrat şi ochii plini de văpaie, odihnit, simţindu-şi stă­pânul in şea şi strâns în picioarele lui, se scutură şi, săltându-l, plecă voios la drum.

Era în zori. Noaptea se risipise. In jur şi în zare, peste câmp, ea într'o ceaţă, abia se iveau zorile. Din câmp şi din grădini se ridica un miros puter­nic de iarbă proaspătă şi de rădăcini umede, tinere. De pe undeva din apropiere se auzea şopotul unui

Sus erau încă la masă. Mai mult însă se bea decât se mânca . . .

De aceea Magda, dându-şi seama că vinul pe care-l cumpărase ea pentru sărbători se va isprăvi repede, noaptea târziu, fără ca s'o v dă cineva, trecând binişor pe sub fereastra cea mică, se duse în pivniţă şi acolo, deschizând eanaua butoiului, luă din vinul lui Tonet, crezându-se în drept la această hoţie, ba încă socotindu-se răzbunată pe Tonet.

- Eu, blestematule? - se auzea ea spunându-i, cu un ton de mironosiţă. Ai uitat lacătul aici şi acum ţi se pare că ţi s'a furat tot.

Şi ieşind din pivniţă se duse cu vinul in bucă­tărie, grăbindu-se să-I toarne în diferite sticle şi căni, ca nu cumva mama sau Sofea să vie şi să bage de seamă fapta ei, căci ştia ce o aşteaptă atunci, în afară că ar fi trimis-o cu sila să d� şerte vinul Ia loc.

Afară aproape că se înoptase şi la comesenii de sus, buna voie creştea din ce în ce. De câte ori se deschidea uşa şi se arăta în ea mama ca să porun­cească ceva Magdei sau chiar Sofcăi, aceasta auzea pe mosafir, când cei doi bărp.3ţi rămâneau singuri, spunând :

- Ce-am spus, eu nu retrag ! Sofca, în cele din urmă, i-a lăsat şi s'a dus să se

culce. Intâi pentrucă nu e frumos ca o fată să şadă atât de târziu noaptea şi apoi ca să poată, a doua zi, când mama avea să fie obosită după o noapte de nesomn şi veghe, să se scoale ea Şi să aibă grija casei.

IX

râu, însoţit de ciripitul leneş al păsărilor încă adormite • • .

Toate uliţele dela marginea oraşului erau cufun­date în întuneric. Lui însă, străinului, mosafirului întârziat, i se părea (şi aceasta pentrucă mergea mai mult cu capul întors spre casa Sofcăi) că încă îi este calea luminată de lumânarea ce se zărea aprinsă în casa lăsată în urma lui. De mulţumire şi fericire atunci, îşi ducea din când în când mâna la cap, scoţându-şi şapea şi plimbându-şi pe obraji şi frunte mâna înfrigurată.

Roibul, deprins la drum, mergea înainte fără să mai fie imboldit, săltând la deal şi aplecându-se la vale, urmând calea îngustă din faţa lui, măr­ginită de amândouă părţile de ziduri înalte de piatră şi copaci bătrâni. La capătul drumului înce­pea urcuşul spre piaţă şi de acolo spre locuinţa boierului; pe măsură ce se apropia de casă acesta,

��d��it����-d: ��e�a d���r!�n�nâ�g��u�ii:;d�l�:

se opri în poartă şi, de bucurie, necheză. Sus în piaţă mai sc1ipeau, ici şi colo cărbunii

www.dacoromanica.ro

Page 54: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT 6g,

aprinşi ai vânzătorilor de salep şi se auzeau stri­gătele lor, pe când pe la el, ca de obiceiu la margi­nile de oraş, toate luminile erau stinse şi domnea cel mai deplin întuneric. Numai lătratul puternic al câinilor şi cântatul cocoşilor răsunau în ceaţa alburie, trimiţându-şi ecoul peste câmp şi livezi.

Marco Întoarse roi bul în aşa fel ca să poată deschide poarta Împingând-o cu umerii şi coastele. Şi cum din deprindere ştia sigur că numai cu sgo­motul făcut de mâinile �i picioarele lui, nu putea trezi pe cei din casă, locumţa fiind destul de departe de poarta de intrare, scoase pistolul din brâu şi începu să tragă în merele din pomi. Apoi, privind prin crăpăturile destul de largi ale porţii, scândurile fiind depărtate una de alta, aşteptă cu nerăbdare să vadă că se aprind luminile În casă şi că sluga lui, Arsa, vine spre el ţinând in mână lumânarea de seu înfiptă într'un sfeşnic.

- Cine e ? Cine e ? - se auzi glasul servito­rului strigând din fugă; ţinând lumânarea plecată ca s3 nu se stingă, el fu Într'un suflet la poartă, unde răspunsul sec al stăpân ului răsună tăios ca întodeauna:

- Eu ! Arsa, c u o mână ţinea Î n sus sfeşnicul, ca să

lumineze mai bine calea stăpânului, iar cu cea­laltă se muncea să deschidă poarta, smulgând parul şi grinda care o sprijineau; in zorul ce dădea, nici nu băga de seamă că ieşise În cămaşe şi ismene şi nici că o opincă îi rămăsese nu ştiu unde, colo, prin curtea lungă. Deschizând şi neştiind ce să spună, mângîÎe roibul, vorbindu-i lui:

.:- O, o, roibule! . . A, a, roi bule! . . - S nteţi bine, trăiţi? - Îngână stăpânul in­

rând şi trecând repede pe lângă el. Arsa fugind în urma calului ca să-I ajungă, de

abia îl prinse la uşa bucătăriei; îl apucă de hăţuri şi-I ţinu bine strâns pentru ca stăpânul să poată descăleca uşor.

Marco, ca întotdeauna, descălecând se îndreptă către cămăruţa zidită de curând; o încăpere scundă, săpată aproape în pământ, nepardosită, lăsată cu pământul aşa gol, cu aerul înăbuşitor de îndelungă neaerisire, căci nimeni nu îndrăsnea să intre in lipsa lui, în acea hrubă. Pernele tari 11 aspre erau tot aşa cum le lăsase la plecare. Intaiul lucru ce făcea intrând, era să-şi arunce privirea spre cele două lacăte mari aninate de be1ciugele unui cufăr lung şi înalt, inflorat cu colori vii, ca să vadă dacă sunt tot la locul lor, aşa cum le aşezase la plecare şi cu semnul ce le pusese ca să fie sigur el nimeni nu s'a atins de ele în lipsa lui �i n'a încercat să le deschidă. După. ce s'a încredtnţat cl totul e în

f:�d�i�l�a��,

a::�ijo:ă_li

ad���t�u�â�i:re�r;i' s;�i

ajute să se desbrace. Intr' aceasta, zorile se apropiau. Prin ferestruica

îngustă a cămăruţei, el privea când cerul, când caldarâmul alb din curte, când cofa prinsă în

lanţuri dela fântână. Din bucltărie se auzeau trosniturile ramurilor uscate şi ale surcelelor pentru foc, urmate numaidecât de pâlpâirea puternici şi de lumina flăcărilor vii care-şi trimiteau răsfrân­gerile pretutindeni, ajungând pânl la hruba lui. Se auzeau paşi grăbiţi, al căror ecou răsuna tare în bucătărie, prin celelalte odăi, Încoace şi incolo.

Arsa, după ce duse calul în gr�jd, de unde ajungea până la el mirosul cald de băligar şi fân şi behăitul surd al oilor treute, veni la stăpân, aducându-i lumânarea, şi incepu să-I desbrace cu băgare de seamă, luând-o de sus în jos. Marco, Iăsându-se în voia lui, întrebă:

Cint t 1 Cint t 1 se auzi glasul strvilorului

- S'au sculat? - Da, da, boierule ! Cucoana tot deretecă prin

bucătărie. Chiar şi Toncea (fiul) a 'Început să se imbrace.

Marco nu voi să stea ca de obiceiu pe perina proasplt infăţată de Arsa, ci, pentru ca să-I des­culţe, se aşeză pe cuflr, sprijinindu-se În mâna-i mică şi păroasă, cu· degetele scurte, dar delicate. Brâul de mltase, pistolul şi iataganul ca şi inelul cu chei, fură duse afară de Arsa, odată cu celelalte lucruri, pentru curăţat şi aerisit. Marco rămase. in locul acela, cu capul plecat deasupra pantofilor descheiaţi. Din haina şi vesta descheiată j se vede� pieptul păros care se unea cu barba scurtă ŞI stufoasl. Stătea nemişcat. �.u ridică privirea. nic! când intră femeia cu ser\iClul. Pe o tavă mică ŞI

www.dacoromanica.ro

Page 55: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R Â U

veche aducea o cană mare cu apă şi pe o farfurioar.li. câteva budţele de zahăr de o coloare destul de îndoelnid. Băgă de seamă d zaM-ruJ e vechiu, cumpărat de mult şi d nimeni nu se atinsese de el de teamă să nu-l cheltuiasd.

Ca intotdeauna, deprinsă cu venirile lui ne­aşteptate şi la timp nepotrivit, ea intră liniştită şi, dându-i bună ziua, întrebă:

- Aţi venit ? - Am venit ! - r3spunse el tăios şi posac, ca şi

celorlalţi. Şi fără să se uite la ea, luă zahărul şi apa pe care o bău până la fund.

- Să fac curăţenie ? - întrebă iar femeia, stând paşnic3 in faţa lui, cu aerul insă obosit.

Se desprindea din Întreaga ei f3ptură atâta simplitate şi linişte ucigătoare! Era îmbrăcată ju­m�tate ţărăneşte, jumătate orăşeneşte, cu ilic scurt, legată la cap cu o basma nouă, cu ciorapi albi,

groşi În picioare, înfăşurată intr'o fotă curată ţăel­neasd, peste care era Încinsă cu un brâu de care atârnau foarfecele. Uscată, cu ochii pierduţi în gol, osoasă, cu faţa galbenă şi bră2:dată de griji. rus­pândea ca mai toate ţărăncile, un miros de lapte amestecat cu iesle şi vestminte vechi.

- Curăţă! - răspunse Marca, stând aşa ne­mişcat pe cufăr. Şi ascultă J - o opri el, În timp ce femeia se indrepta spre uşă. Spune-i lui TO.lce \ să se Îmbrace de grabă şi să meargă la han . . . Sau Iasă . . . Lasă să stea acasă! - adăogă, făcându-i semn cu mâna să iasă.

• Pot şi singuri, câteva zile . . . acolo ! - sfârşi el, mai mult ca pentru sine.

Ea ieşi. Indată după plecarea ei intră Arsa cu

�1���iu�I�7�;:C:�e����a

z�U;' o M;;t��:'ă�

s:â�d

În cămăruţă se făcu intuneric de tot, se intinse greoi pe pat şi se înveli bine ca să doarmă.

Mosafirii înctpuurli d vin�

10 ziua aceea Sofca n'a mai avut astâmpăr, fdmântată de un gând pe care nu şi l-a iertat, nu numai mai târziu, dar nici chiar vieaţa toată . . .

Cum, cum să n u simtă ea lucrul acesta, ea, Sofca, ea căreia nu-i sdpa nimic, care simţea şi pricepea toate,· iar acum când a fost vorba de vieala, de capul ei, cum să se În�ele ! Dar de unde putea bănui? Cum doi treacă pnn gând? Ştia doar atât, că i s'a vândut casa, că mosafirul de peste n°ta��,

e��p�;I��;���I;cJ!o:�:tu

!i, se culcase

şi dormise până a doua zi la amiază. A mâncat apoi la prânz, bine şi, după masă, s'a culcat din nou. Seara, după ce s'a inoptat, coborî la ele, pe Întu-

x neric, jos in budtărie. Işi aruncă privirea prin curte, prin grădină. Coborî şi în pivniţă. Mama ieşi in urma lui să·i dea o mână de ajutor sau vreun sfat la nevoie.

După cină, Sofca s'a culcat cu Magda în odaia cea mare. Aceasta avea voie să doarmă acolo, când copila se temea să elmână singură. Adormind, ea n'a mai ştiut ce s'a petrecut. . . De unde putea bănui, că tocmai atunci se va hotărî C'J ea! Dacă ar fi ştiut nu s'ar fi 13sat furată de somn. Dar ea, aproape că se împăcase cu gândul că vor vinde casa, ba chiar era bucuroasă că se sfârşeşte odată şi cu povestea aceasta şi că, chiar fără casă şi plecate în străinătate, in Turcia, şi tot va fi

www.dacoromanica.ro

Page 56: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT 6g,

mai bine pentru ele; cel puţin nu numai că vor fi mereu împreună cu tatăl, dar vor avea şi ele pe cineva mai mare, un ocrotitor bun care să le­apere şi sli le poarte de grijă, ca să poată trlii mai liniştite, să răsufle mai liber. Gândul acesta aproape d o făcea fericită, aşa încât, legănată de el, adormise lin şi dusă.

Târziu, dtre miezul nopţii, când ii era somnul mai dulce, după cum şi·a amintit mai târziu, auzi de sus, prin tavan, chiar din odaia tatălui, şoapte de voci înăbuşite, apoi mai tare, parcă glasul mamei şi zgomot de paşi cari mergeau de acolo până colo prin cameră. Ca niciodată până atunci răsună în noapte o voce puternică; mai mult un striglit de împotrivire, urmat de ceartă, de plâns. A doua zi de dimineaţă, când mama se ivi în capul scării, cu mâna pe frunte, toată expresia feţei ei, ochii şi gura şi toată făptura, aveau ceva abătut, desnădăjduit, ceva care ascundea o adevărată groază. Nici nu intrli bine lângă ele, în bucătărie şi rosti, grăbită:

- Magdo, ia pe Sofca şi du·o la mătuşa ei; să dmână acolo, dar tu întoarce·te numaidecât.

Acestea se petreceau în bucătăria încă scufundat1i în Întuneric, iar pământul de pe jos mai avea umezeala nopţii. Era curat. Numai fumul se ridica aşezându·se pe grinzile inegrite; pe pereţi şi poliţe

!�:lucc::i:tt!r:i��ef!a

t����i:�e d:r=��ă_;:,n:i �ii

�d ce însemnau, se înfioră iar tăvile şi vasele agăţate în jur, începură să-i pară nişte ochi mari, sângeroşi, deschişi parcă să înghită totul, pe când lucrurile prinseră a i se invârti în cerc înaintea ochilor. !şi veni însă în fire numaidecât şi, ridicându-se, gata să atingă tavanul cu mâinile Înălţate deasupra capului, speriată, ieşi cu infrigurare să caute pe maică·sa, s'o Întrebe încă odată, neputând sli creadă. Aceasta se ascunsese în odaia ei şi, reze­mată pe pervazul ferestrei, plângea şi ofta. Pr=!sim­ţea câtă durere şi câtă amărăciune o aşteptau dacă necunoscutul ii lua copila? Sau poate bucurie şi fericire? !

Sofca ştia ce Înseamnă trimiterea e i d e acasă . . . Nu mai era nicio taină el era logodită şi el o inde· părtează de casă vreo câteva zile, ca s'o pună la adăpost de năvala lumii cu întrebările, curiozitatea şi felicitările ei. Sofca simţea cum, de groază, îi ard degetele picioarelor, cum i se zgârcesc, cum apoi acea dogoare se urel în ea, ii cuprinde ge­nunchii şi îi pătrunde toate măruntaiele, injun· ghiind-o ca un cuţit.

- Maică 1 rosti ea, apropiindu·se de mamă-sa. Aceasta însă, aproape fugind, se depărtă de lângă

ea, băgându·şi capul in cadrul ferestrei celeilalte şi plângând şi mai tare. Printre lacrămi o ruga pe Sofca să plece de lângă ea şi d n'o mai Întrebe nimic.

- Du·te ! Du-te ! fata mea I Şi nu mă mai intreba! Oh! Nici nu ştii ce este! Dar aşa e !

Soarta fiecăruia! Parcă t u n u ştii? Am avut eu dela el, vreodati!i, ceva bun? - Niciodată ! Vezi cum este, inţelege-mă şi nu mă mai supăra şi tu . . . Am destule pe capul meu 1 Oh! - adăogă ea, coborînd glasul, de frid să nu fie auzid sus.

Totul se invârtea în jurul Sofcăi . . . Şi capul şi tavanul şi toate lucrurile din faţă, mamă-sa În cadrul ferestrii de care era rezematl1, uşa, scaunele. tot şi pe deasupra plânsul acela al ei, care o inci uda li prin care voia parcă să-i arate că nu e de partea ui. Nevoind totuşi sll. creadă lucrul acesta şi nemai

putându·se stăpâni, o întrebă Uţiş:

- Maici, zÎst ta apropiindu-se de maici-sa

- Dar ce e, mll.icuţă? Ce e? . . Şi de ciud� şi de ingrijorare. începură să-i curgă 11crămile.

Înt:;b�r r3�;�a��tf T���i s�usfl��tli

Ui�, �� �i� sus, e furios . . . Nici nu mai indrăsnesc să·i ies înainte. Oh, nenorocita de mine!

Sofca se sculă. Se simţi dintr'odatl1 cuprinsă de furie, dacă nu chiar de ură pe tatăl ei. Era mâniată şi se simţea jignită de felul cum voia s'o mărite, 1n grabă, C3ră măcar s'o Întrebe.

Magda, C3când curăţenie În camera lui tată·său, plângea şi ofta şi, cum acestuia nu-i plll.ceau la­crimile 9 bocetele, deodată, se auzi tunând vocea lui mâmatl1, tăioasă, grouv1: . - Hei, ce tot urii şi mi te boceşti aici? Hal, cară·te, pezevenghe schiloadă !

www.dacoromanica.ro

Page 57: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E: D E G R A U

Ceea ce o intristă pe Sofca e că ea simţea că acel « pezevenghe * şi « schiloadă t, nu era spus numai pentru Magda, ci pentru ele toate trei şi mai ales pentru ea, Sofca. Şi glasul lui suna atât de aspru �i sec, încât copila, de teamă să nu fie din nou Jignită, se lipsi să se mai ducă la el.

Când Magda cobori, amuţită, luă pe Safca şi fără să rostească un cuvânt, plecară la mătuşa Catinca. .

. Indurerată, cu sufletul rănit, Sofca ar fi vrut să plece, să părăsească totul, toate întâmplările acestea neaşteptate, în care, totuşi, ea nu putea crede. Ştia însă că cele puse la cale de ei nu se vor indeplini, căci doar ea nu era ca oricare alta, un copil neştiutor, o fetişcană prostuţă, care să nu indrăsnească s3 ştie cele ce se petrec în jurul ei şi alţii să facă ce vor cu ea . . . Şi totuşi, ei făceau aşa încât ea să nu simtă nimic, sau cel pUţin la început să nu priceapă el oaspetele din ajun nu era un cumpăr3tor al casei, ci . . . ci . . .

Incet, încet începu să-şi amintească totuL . . Pricepu fără gând de îndoială, tresărirea şi privirea lui lungă atunci când o zărise pentru Întâia oară, precum şi zâmbetele şi privirile lor cu înţeles, când era ea de faţă. Pe drum, ca săgetată îşi aminti de vorbele lui pe care le surprinsese, când străinul rămăsese numai cu tată-său: « ceea ce am spus, eu nu iau înapoi t; aceasta îi înţepeni parcă toate mişcările, căci venea ca o întărire a bănuelilor ei. Aşa dar omul, inainte s'o vadă, se codise încă la încheierea acestei afaceri . . .

Mătuşa, văzând-o, a fost mirată, dar Magda nu-i lăsă răgaz şi, prin mimica şi prin câteva cuvinte turceşti, o făcu să inţeleagă totul. De bucurie şi fericire, aceasta nu ştia ce să mai facă, dar uitân­du-se mai bine la Sofca, la faţa ei, la mersu-i abătut �i mai ales la tremurul vacei şi la văpaia ce simţi în mâna copilei când se pled s'o sărute pe a ei, ghici că ceea ce se petrece nu e pe gustul fetei şi că nu trebue s'o lase singură. Intră deci cu ea în odaie şi, prefăcându-se că deretecă prin easă, o chemă lângă ea, încercând s'o mângâe.

- Vino, vino incoa' Sofco ! Stai jos, Sofchiţo ! Odihneşte-te şi nU-ţi fie teamă de nimic . . .

Nemai putându-se însă stăpâni, plecă În fugă cu Magda acasă la Sofea, lăsând-o singură. Sofca se trânti în pat şi auzi cum mătuşa plecând, avu grijă s'o încuie în odaie de teamă să nu plece. Trebuia Însă să închidă şi poarta de afară, pentru ca Sofca să nu vadă pe fereastră ce se petrece peste drum, la ea acasă, ceea ce nu făcea decât să-i reîmprospăteze mâhnirea. . . Magda care forfotea de colo până colo, ducându-se de sigur pe la vecini să povestească tot ce aflase . . .

Nu trecu mult şi auzi vocea veselă a lui Efendi Mitu, primind mosafirii cari începuseră să vină, rude mai ales, unchi bătrâni �i mi':!tuşe, precum veri şi verişoare. In toati':! clipa mtra şi ieşea câte o mătuşă sau altcineva şi mai ales mătuşa Cata care

nu-şi mai găsea astâmpăr. După ce, prin poarta larg deschisă, intrară toate neamurile, amuţi totul din nou, parcă învăluit de-o taini':!. Fără îndoială că în timpul acesta tatăl le spune in şoapte de mări­tişul Sofcăi, cerându-le în acelaşi timp să nu cumva să scape vreo vorbă faţă de lumea străină,· ca să nu afle nimic, nimeni, până în ziua nunţii . . . Iar după ce le-a spus noutatea, fiecare poate să plece acasă să se pregătească de nuntă, să-şi reînoiască hainele de nuntaşi . . .

Toate acestea o înfuriau grozav pe Sofca. Cum, cum se putea să se poarte aşa cu ea, tocmai cu ea pe care toţi o iubeau şi o cinsteau atâta ? Să fie acum dată în lături aproape ca şi cum s'ar fi pus la cale o treabă de toate zilele, ceva obişnuit. şi ca şi cum ea nu ar fi însemnat nimic . . . Dar cu cine o mărită ? Cine e omul acela? De unde vine? Ce este?

un C;��t;���, �;â�7���r�i �âen�e��

nil�e���J:::: �:

o ameţeală care o lăsă în nesimţire, timp îndelung, fără să-şi dea seama ce se petrece cu ea. Venindu-şi in cele din urmă in fire, clipele strecurate i se părură nesfârşit de lungi şi de grele, dar pacea tot n'o găsi, căci gândurile amare se Întoarseră şi rătăcirile şi vârtejul o cuprinseră din nou.

Aşa dar, pretinsul cumpărător al casei, dl peste noapte, nu era altcineva decât peţitorul ei!

Deodată i se păru că e părăsită în voia lui, lăsată sub ocrotirea lui şi că necunoscutul care, in ajun, o privise cu atâta lăcomie acum o săruta pe gură şi o strângea cu degetele-i subţiri, dar scurte şi bătătorite. Părul i se ridică pe cap la această închipuire şi broboane de sudoare îi urne­ziră fruntea, ingheţând-o. Ingrozită, se sculă de pe pat şi fugind prin odaie, se văeta:

- Doamne ! Doamne! Neavând unde să plece, căzu din nou pe pat şi

a�teptă. Târziu de tot, când se inoptă de-a-binelea ŞI se inapoiă mătuşa, se mai linişti, căci ştia că, după cum era obiceiul, avea să afle toate dela

�;ţ7::-d��t�ft� îf�:e?e� �\���o�:�e

t�i��::�ş� }�i

şi intră cu ea drept in bucătărie, ca să pregătească cina, o cină mai îngrijită, căci, pentru Dumnezeu ! avea mosafir pe Sofca ! Acolo, tot robotind, vorbeau tare Între ele, tocmai pentru ca să fie auzite de fată, spunând astfel cine este ginerele, de unde este, ce este şi. în sfârşit, tot ce trebuia să ştie ea.

Astfel află că peţitorul ei, acel Marco eare era atât de bogat încât nici nu se �tia câtă avere are, era venit de curând din TurCia, stabilindu-se în oraşul lor. Continua Însă să mai ţină hanuri peste graniţă şi să vândă vite armatei turceşti. In oraş se mutase numai cu locuinţa, colo, în mahalaua de jos a oraşului. Ceea ce mai prinse Sofca cu urechea şi o făcu să rămână ţintuită �locului de nedumerire, fu când le auzi spunând şi Încă În· dreptăţind faptul, că deşi ginerele avea numai 12

www.dacoromanica.ro

Page 58: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

BORISAV STANCOVICI: SÂNGE STRICAT 'o,

ani, oricare fată ar trebui să se ţină drept fericită că intră într' o casă aşa de bogată şi să fie liniştită că el n'o ia pentru sine, nefiind văduv şi mai ales că nu mai are alţi copii, ci unul singur, acest băiat de 12 ani! Sofca, cuprinsă de silă şi durere, simţi că-şi varsă pe gât toate măruntaele şi începu să i:şi�a��cf:J�:�eăj����; î�e ���:��e�n�ă����� l� lumina focului şi a lumânării, mătuşl o întrebă încet: - Incotro, Sofchiţo? -Dă-mi broboada! Mă duc acasă. Am uitat ceva! Abia putu rosti cuvintele acestea şi luând bro­boada, fără să aştepte ca mătuşa, încremenită, să-i înfăşoare capul ca de obiceiu, îşi aruncă şalul pe umeri şi pe păr ca să n'o vadă nimeni şi ieşi. Nici întunericul adânc al nopţii, nici singurătatea şi nici picurarea misterioasă a apei ce curgea monotonă În noapte, nu o speriau. Incepu să se simtă ea întreagă, nu numai copila Sofca Sofchiţa lui Efendi Mitu, ci o femeie in toată puterea, o făptură care-şi aparţine sie-şi şi nimănui altuia. De furie şi durere îşi apăsa sânii pe piept, oftând înăbuşit. Işi trase şalvatii mai sus ca să poată umbla mai repede şi călca mai sigur, trecu drumul, ocolind cişmeaua de afară şi intră în casă. Şi sus şi jos, în amândouă caturile, luminile erau aprinse. Ca şi cum nu lipsea nimeni din casă, ca . şi cum ea murise de mult, ca şi cum o îngropaseră fi uitaseră, atâta linişte şi lumină paşnică domnea In casă • . • Magda, care tocmai ieşea din bucătărie, zărind pe Sofea, făcu un pas înapoi de mirare. Sofca însă, o luă in pripă şi, arătând spre odaia tatălui ei, sus, o întrebă: -E cineva? -Nu. E singur. Sofea urcă scările. De abea zări însă, În faţa kv7��i��:�� l� J�sîch����;ă��e�:r;�t;r��;�t:1� Flacăra lumânării, pâlpâind când se deschise uşa, era cât p'aci să aprindă părul tatălui. Acesta ză­rind-o, ea şi cum ar fi intrat un străin, nu Sofea lui, se sculă rostind: - Efendi! Frecându-�i ochii ind şi trezindu-se bine, � recunoscu, ŞI simţind de ce vine, se posomori ŞI începu să-Î tremure colţul buzelor.

- Tată ! - începu ea şi acest cuvânt e tată . abea" ,îngânat de revoltă şi amărăciune, cuprindea în el toată dojana pentru cele ce făcea el cu ea. (1 Nu pot! Nu pot ŞI . . . nu vreau . . • - contln;,ă dânsa ŞI, simţind că în curând îşi va pierde curajul

şi că va isbucni in plâns inaintea lui, adăogă repede: � Nu pot şi nu vreau să mă duc după el! • Tată-său se ridică şi, aşa in ciorapi cum era, cu un zâmbet uscat pe buze, se apropie de ea, grăind solemn: - Sofco fată, frumuseţea şi tinereţea sunt de scurtă durată . . • Ceea ce o ingheţă pe Sofca e că în glasul lui auzea

�i:�A�d c�n�::d�:��i î�x�1�f�"1ă�r����ld�r:�fr!i crezuse că tinereţea şi frumuseţea e ceea ce are preţ in vieaţă şi că de aceea ajunseseră la sapă de lemn, şi că el a luat pe mama ei săracă pentrucă era frumoasă şi că din pricina asta a suferit lipsuri şi mizerii, a trebuit să rătăcească În lume şi că acum, cânda luptat ca cel puţin casa strămoşească să nu le scape din mâini. iată ce avea drept mulţumire . . • Sofea izbucni din nou: -Dar eu nu pot! -Nici eu nu pot! Şi se repezi la ea. Fata, de cum ii zări pe covor degetele dela picioare sgârcindu-se, se cutremură . şi spre a-l îmblânzi. adăogă: - Mi-e ruşine ! Mi-e ruşine de prietene şi de lume, tată ! -Şi mie mi-e ruşine ! Clătinându-se şi tremurând de furie, nu atât pentru Sofea. ci mai mult pentru sine, incepu să se vaete şi să urle aproape: -Dar mie nu-mi este ruşine? Dar ce crezi că eu vreau? Crezi că mie îmi vine la socoteală ? Oare eu nu mă întreb cum de pot face una ea asta? Şi cine ? Eu! Eu! Oh! Şi incepu să-şi strige furia pe nemulţumirea ei, cum că el numai de dragul ei se întorsese acasă, ca s'o mărite bine şi că acela pe care i-l dii este copil aproape, e adevărat, dar că lucrul în sine nu este aşa de grozav ca faptul celălalt, anume că el a trebuit să se împrietenească cu Marco, ţăranul bădăran, să-i arate dragoste şi prietenie, să trăiască în tovărăşia lui. Şi după această jertfă, ea « nu vrea tI

(1 nu poate * ! ŞI el poate ! El poate şi trebue să poată toate şi ea nu! Tremurând de furie umbla prin odaie cu mâinile la spate, cu ciorapii căzuţi, târindu-i pe covor, CU ceafa congestionată şi be­regata îngroşată, gata să-I inăbuşe şi, fără a se uita la Sofca, umbla şi continua să vorbească singur: (Urmează) BORISAV STANCOVICI

Din sArbe.şle. de. Elena Eftimiu

Cu desene de Boris Carag'a

www.dacoromanica.ro

Page 59: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

c R O N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

ROMANIA LA BRUXELLES. - Ieşim tot mai greu şi mai drklicios In lumea Înte"rnaţionaU .. Gospodăria din ce In ce mai !trlmlaratli de acad nu ne iartă să ne purtăm altfel. De aceu, era eli pe aici si nu fim de faţli nici la lntllnirea pe . care popoarele şi-au dat-o vara aceasta la Bruxelles, poate mai mult ca o pregătire pentru expozilia cea mare dela Puis, din 1937, TOli cei cari ne-au vlzut acolo, se bucuri do n';am lipsit.

România a Incercat s1 se arate străinilor In indoita ei Infil­ţÎ1are, de pământ plin de bogăţii şi de putinle, şi de ţarl crea­toare de culturl, Partea a doua a CQvâIlit chiar pe cea dintăi, atit' In metri pltraţi Intrebuinlali. eli mai ales In originalitate .ili Incredere In sine. Econom;;!., nu numai românease!, dar mondiali, de a elitei soartli din nenorocire ea este atlt de stdns legati, sufere de stagnare, datoritil In bună parte Ingră­dirilor vamale. Zadarnic mai sunt scoase la vedere cele mai frumoase produse, dnd nimeni din afară de hotare nu mai poate ajunge plnă la ele. In asemene3 Imprejurilri, eXpo::tiliile internaţionale Incep si piardil In,desul şi attac,ia lor de tilrg, unde izb.1nda se juded dupil numilrul de transac,ii, şi pilstrea%il numai pe aceea de m.1ndrie na,ională �i de propagandă politicl.

Expoziţia In Intregul ei, ca aşezare, mărime şi InUptuire, a Insemnat pentru oricine o mare manifestue belgiană de putere şi de civilizaţie. Un nou oraş de clădiri, uneori de dră­midă şi de piatd, de alei, de grădini, de avuzuri şi jocuri de apă, a ieşit dintr'un loc pustiu Inainte şi la o parte de pasul oamenilor. Numai tatedrala din Laeken, menită să fie mor­mlnt de Regi şi cu lespezile ei de piatră abia In parte cioplite, ca şi cum pe jumiltate s'ar şi găsi In lumea Ură forme de din­colo, se vedea, ta şi astăzi, pe deasupra copacilor. Toată Europa, afară de Germania şi de Ru,ia, şi atltea ţări americane au alergat cu ce au avut mai bun, Intr'o strălucită Întrecere.

lată Anglia cea mlndră, cu cei doi lei ai ei la intrare şi cu stema Statului In frunte, dar Ură nicio altă inscripţie, Un glob pămân­tesc de sticlă groasă albastră se Invârteşte nepăsător In vestibul, mult mai Inalt decit omul, şi plimbă pe dinaintea unui soue numai Inchipuit nenumăratele posesiuni din cele cinci con­

tinente, şi chiar mai mult dedt atlt, ale Imperiului britanic. Curtea dinăuntru, dintre cele două aripi, e un loc de singu­

rătate şi de odihn�, sub un catarg şi o flamurJ, care este la fel

cu aceea purtatJ de cea mai puternid f1ot� pe toate m�rile pJm5.ntului. Anglia n'a, ridicat acest palat ca d-I strilng'ă după Inchiderea expozitiei, ci ca d-I lase Belgiei, In amintirea cola­borlirii lor de ieri. Iată Italia, In toată sgomotoasa ei semeţie fascistă, cu şapte, opt pavilioane, deosebite ca stil , dela clă­direa rotundă romană p5.nă la turnul de ţevi, un fel de mie Eiffel, care stăplneşte pSnă departe expoziţia şi zareaj iată Franţa nesUrşită ca bogăţie, şi Parisul, cu vestita lui corabie cu plnn Intinsă, In vSrful unui stllp şi plutind In albastru şi pe norii cerului: Fluctuat, nec mergitur; Olanda, cu turnul ei pătrat a%uriu, care cântil din corillon, chiar, In prea:ma României, Danemarca numai sticlă şi albeaţil, Ungaria ;sta­cojie şi Imbrilcată In dantele, ca o fată şoldoasă din pustii, Norvegia numai sportu'ri, Elvetia piinii de dntece de ar'monid, pavilionul de artă veche, pavilionul de artă nouli, pavilionul tehnicii, al coloniilor, Congo, un cartier Intreg al vechiului Bruxellu. Şi peste dte altele sunt nevoit d trec!

România a avut un paviÎion al ei, datorit meşteşugului plin de gust In pre::tentare şi distribuţie, al arhitectului Moşinschi. Mari panouri de tidilrie pe cele douil laturi din dreapta şi din stlnga arătau In incitia subliniati ln albastru a lui Mac Con­stantinescu, indeletnicirile de cilpetenie ale ţlrii �i peisajul ei fi%ie şi sufletesc, strlmul snopilor, scoatErEa petrolului, c.lr­mitul plutelor pe rlurile spumegoase. Peste cele trei uşi ale

intrilrîi phea vulturul de argint al stemei, cu semnele tuturor provin ciilor la piept, iar la partea totund1l. dindărlit, cu un pridvor acoperit, c�le mai frumoase vederi din Romlnia, In diapotitive luminate %iua şi noaptea al� Serviciului de turism din DireCţia Presei.

Pavilionul era Implirţit Inăuntru In trei grupuri de I n cilperi, care porneau dintr'o salii monumentalil de intrare, aşe%atil de-a-curmetişul lor şi pe toatil Intinderea faţadei.

In sala de intrare se găsea statuia călare a R�gelui de han, Inconjuratli, pe-aproape, de vitrinele cu coiful scit şi tezaurul dela Pietroasa, iar, pe margini, de cele mai pretioase evanghelii, acoperitoare de mormSnt, odoare şi aurlirii din mlnilstirile Bucovinei, ca de Intreg trecutul nostru, cel neguros al căU· toriei popoarelor, şi cel de strălucire, al lui Ştefa n cel Mare şi ai creaţiilor noastre de artil bisericeasd.

www.dacoromanica.ro

Page 60: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

C R O N I C A 697

In Jntâiul grup de dli, de-a stânga, patru camere la rând de capacitate, a elevului Esan Iusuf dela Seminarul musulman şi dând In vestibulul care str!Mtea in potcoavă pavilionul, din Medgidia. Ea e vredniel d fie cunoscută In afad de cercul era cuib�rită secţia economică. Ea era o adevărat! miniatură, restrâns al unor profesori examinatori. Lumina pe care o faţ! de ceea ce produce ţara, dar nu lipsea o cameră a agricul- poate da semiluna pe cerul României e mic!, Insi, cum se turii, alta a lemnului, alta a petrolului şi cea din urm3, a tran-

' poate vedea, cu at;lt mai duioas! şi pătrunzltoare.

sportului, organizat! de DireCţia Căilor Ferate. In al doilea ' Istoricul Dobrogei şi emigrarea elementului musulman. Do-

Pavilionul României la Expo%iţia internaţionall şi general� diu Bruxelles

grup de dli,de-a-dreapta, alte trei camere in şir, dintre c"re una dubl�, rbpundnd in acelaşi vestibul, erau aşezate arta popu­Iad, expo:tiţia c�rţii şi a Fundaţiilor Culturale Regale, biroul de turism şi un maga%in de desfacere a produselor industriei casnice. In sala Cta mare din mijloc se putea vedea o expoziţie a artelor noastre plastice, pictud şi sculptură, cu precump�­nirea hot!ritoare a artiştilor in via,� şi a artei contimporane. Am3nuntele se pot urm!ri, de alminteri, din catalogul Expo­lI:iţiei româneşti, tipărit sub ingrijirea Comisarului general, d-I AI. Tzigara Samurcaş.

Comitetul de organizare, care a' lucrat sub preşedinţia d-lui D. Gusti, poate fi mulţumit. Cu toată puţinătatea mijloacelor şi graba, obişnuit3 nou�, a pregătirii, România poate fi mânrlră de ceea ce a uitat la Bruxdle!\.

MIŞCĂRI DE POPOARE. - Acum, dnd Turcii din Do­brogea, şi mai ales din Cadrilater, plead. In cete, cu zecile de mii, iat! un glas din mijlocul lor, care încearcli să ne arate pricinile rluluişi leacurile lui. E vorba de o lucrare de examen

brogea este ţara noastră româneasc3, cinstitli de �tile române şi scriitori români. Pe plmllntul Dobrogei avem o mulţime de dove:ti, cari arată el este un plmlln! de originI romaal. De exemplu : cetatea ' Adam-Clisi •. Via\a romllneascli reli­gioasă s'a desvoltat In Dobrogea.

Ştim eli Mircea cel Inţelept se intituleazl Domn al Intregii Ţări Rom5neşti şi al Dobrogei. Mai târziu, acest plmlnt, aşa de iubit de neamul nostru rom;lnesc, a fost s!3pSnit, prin expansiune, de diferite popoare. In urma războiului dela Plevna, prin congresul dela Berlin (1878), se alipeşte iar�i de ţara muml.

In aceast! porţiune, numitI ' Dobrogea f, trăiesc diferite naţionalit!li, cetăţeni români, printre cari şi elementul mu-sulman.

Elementul musulman, prin calităţile sale sufleteşti, şi·;" câştigat totdeauna Increderea şi iubirea poporului rom;ln, atit pe vremea c1Ind se afla In situaţia de suzeran, cit şi In timpul de când a trecut În situaţia de supus. Datorită acestei iubiri şi Increderi, Marii Voevozi ai neamului românesc, Mircu

www.dacoromanica.ro

Page 61: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R ), U

cel Inlelept �i Ştd�n cel Milre, şi-ilu legn 50util tifii lor cu viaJa Turcilor - tractatele -, ocolind pc vecinii cre�tini, frali Intru Hristos. DOitorit� OIcutei iubiri şi simpOitii nOiturale, ele­mentul musulmOin a rbpuns instinctiv chem�di Ilrii rom'-­nqti, !OI 19'3 şi 1916 şi In toate ocaziunile dnd a fost vorba de re;wuru aspiraţiunilor ei, jertfindu-şi bunul cel mOii scump şi sUnt, viaţa.

51 credem, cu tot sufletul, ci acustl iubire, ce lugl ca o Irlsutl de unire ilcute dou� elemente, nu este artificiali, ci naturali, fiindcl isvorlşte dintr'un sentiment de simpatie cu totul duinteresatl.

BUCOIta f Aliuţa ', compusi de poetul N. Gane, este oglinda fidell a acestei iubiri şi credinle. Pentru un rom;).n, turcul, - ce po;artl p.lvari şi turban in cap - ute cinstea Intrupati şi-i evocl. tntlmpllri fericite.

51 se ştie el romlnul, c'-nd zice: f turcule ! ', dtre un IUte, li spune din toatl iubirea şi sinceritatea inimii sale, Uri si se gindeasd la vreo biltjocuri SilU rlutilte. Nu tot astfel se tnt;).mpll dnd spune dtre un bulgar: f bulgarule ! f Turcul

Ingrijit, În mod deosebit, de cultura morill1 fi materiali il elementului musulman, care culturi ute bna de InlIJare a unui neam. In acut scop, a InfiinJat Seminarul Musulman, pentru pregltirea hogilor, cari, prin propov1duiru tnvăţltu­tilor religioase musulmane, contribunc la educaţiOl morali şi religioad a cetAtenilor musulmOlni. A deschis şcoli turcqti pentru luminarea minţii şi Innobilarea inimii lor. A primit, In număr mOlre, pc tinerii absolvenţi ai şcoalelor primare, In ,coli mai Inalte, ca si se adilpe din isvoarele culturii, dlndu-Ie tot ce a avut mai scump, ca o maml duioasă. De ce Bulguii n'au primit In şcolile lor pe musulmanii de acolo( Fiindcă nu-i iubeau şi doreau ca ei si timlni Intunecaţi la minte, prOJti, orbi, Uri nicio posibilitate de ase ridica la rangul deom.

Acum, st'-nd lucrurile ap., Imi vine nupus de greu să explic caUta emigrării musulmilnilor.

Cauzele emigrlriJor au fost, Intotdeauna, urmltoareIe: pre­siunile, constringerile, nedreptitile, schingiuirile şi altele.

Pină şi plsArile, dOicA nu sunt siluite de asperitAlile vremii, nu emigrud !

Sala de intrare: arta veche

nte mult alintatul fiu adoptiv al statului romin. Oriunde ,'u duce, dupl o rugAminte, 101 oriCOIte autoritOite s'ar In­drepta, el nu ute refuzat, ci servit din toatA dragostu.

De multe ori, pentru satisfacerea turcului, s'a trecut şi peste legi ,i regulamente.

Statul rom in, COl o consecinll fireascl a acestei iubiri, s'a

La emigdrile mu!ulman.ilor, nelu!nd parte niciuna din aceste caun, cari determin::! emigrlrile, mie Imi place si COIUt cau� emigrArii musulm;milor tn tnslşi fina poporului turc : ncstabilitatea ,i expansivieatea. Şi aceasta o spun gAndindu-ml la viaţa poporului rom in, adus aci de tmpăratul Traian. Acest element, cum s'a afe2;at, s'a lipit cu tot Itupul)î:sufletul de

www.dacoromanica.ro

Page 62: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

C R O N I C A

acest p�m1nt şi a dmas neclintit, Indur.1nd toate s,ubiticiile barbarilor ce au n�v�Lit peste el. Nu s'a gândit nicio c1ip� la o p�r�sire de p�mânt şi a c�utat s1 fad lucruri trainice ,i du­rabile, de cari să se servească �i generalia urmltoare Nu s'a întâmplat la fel cu poporul turc.

1. Istoria omenirii ne glăsueşte că a�SI popor s'a n�scut în Asia Centrali şi, cum a Inceput sii mearg� pe picioare, a apucat drumul spre alte orizonturi, ce-i p�reau mai frumoase şi mai colorate, - fărli să ridice pe locul de naştere lucruri durabile, ca: cetăţi, poduri, etc., cui reclamă răbdare şi stabilitate. De sigur, s'ar convinge orişicine de afirmaţiunea susţinută de

In zilele din urml, Intr'o oarecue misurJ, au mai contri­buit la emigrare şi urmlitoarele cauze :

J. Aşezarea coloniştilor macedoneni In mijlocul populaliunii musulmane, cari au provocat mari neajunsuri din punct de vedere religios;

U. Nedreptatea efectuată de agronomi cu ocaziunea re-nunlării la o treime din pământ;

III. Falşa incasare a dărilor de către perceptori şi IV. Micşorarea lefei hogilor. Inşirându-mi aci vederile mele asupra emigrlirii musulma­

nilor, am căutat să fiu destul de obiectiv.

Sala Cărţii şi a Fundaliilor Culturale Regale

mine, dacă ar tfilreprinde o plimbare pe harti, pe locurile pe unde a trecut acest popor, încep.1nd dela Altai, Stepa ru­sească, Moldova, Muntenia, etc. Prezenţa caselor turceşti, flcute la iUleal� şi pe un timp m�rgini!, pe 30-40 ani, apoi lipsa de grădini de pomi şi altele de această natură, zugrăvesc pe deplin nestabilitatea la acest popor.

II. In mod artificial şi indirect, a contribuit la emigrarea musulmanilor şi mentalitatea creată de hogii ce veniau din

. Turcia, mai ales Inainte de războiu, pentru cerşit. Aceşti hogi strecurau In sufletul musulmani10r ideia că

şeriatul, - prescripţiuni1e musulmane, - nu admite, pentru un musulman credincios, traiul In comun cu ghiaurii. TOli aceşti hogi propodduiau că tlnceputul şi sfârşitul unui turc trebue să fie Damasc f, care era socotit ca t pimâfilul sfânt f.

Ca misuri de împiedicate a acestui curent de emigrare, se recomandă:

1. Am vizu! ci emigrarea musulmanil or este determinatli, in primul rind, de Insişi firea poporului.

Stind lucrurile aşa, gbirea mijloacelor, prin cari d Impie­didm aeeasti emigrare, ar fi cam problematicl, dci schim­barea firii unui popor nu se face aşa cu uşurin!i, Intr'un timp scurt şi mirginit.

Deocamdatli, putem numai atenua, sllibi acest curent, in­suf1ând elemEntului musulman diferite idEi prin cari 51 se Invedereze foloasele stabilitliţii In viata omului, servindu-ne de diferite exemple, ca: pomii ce se mută Incoace �i Incolo, nu reuşesc a da roade bune: oamenii, cari lşi schimbli des domiciliile lor, sunt expuşi sărlCÎei, etc., etc.

www.dacoromanica.ro

Page 63: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R Â U

Şi acustl opui de Impiedic.ue Irebue si se fac.l din panea absolvenţilor Seminarului Musulman, ale elrar sentimente, aspiraţiuni ,i iduluri se identifici In totul cu ale paltiei mult adoratl de ei.

Ca mijloace, si se utilizeze : conferinţe, piese de tutru, ,edtori, cercuri culturale, etc., prin cari s1 se arate el cu mai bogati ţul, care produce din plin cele necesare vieţii �i traiului, este ţara româneascli. Poporul cel mai blind In· :estrat In cel mai Inalt grad cu bun simţ �i suflet curat, iertltor, primitor, cu dnge moale, este poporul român.

Se va u�ta purtarea neomenoasll a Ungurilor, Germanilor, Bulgarilor, btl de naţiile strline din ţllrile lor. Se va spune ci pe faţa plmlntului SUDt peste ,:170.000.000 musulmani, cari se afli subjug ... ţi de diferite state ,i ci niclieri elementul musulman nu are atâta libertate, ... tlll'" drept ... le, uita iubire ,i primire, c ... In România.

Cine Inchide ochii la ... ceste solicitudini din pariu Statului, meritl a rllmllne orb to ... tl viaţa şi pllelltuClJte gr ... v Inainte ... lui Dumnezeu, declarindu-se cel mai mare ingut.

In contra mentalit3ţii infiltrati de hogii mai sus menţionaţi, se vor folosi dogmele religioase, ar3tllndu·li-se eli: toţi oamenii sunt fiii lui Dumne:eu, el sunt fraţi Intre ei, ci ... cest plmint este Ilnt mo:ştenire lor ca s3-,i susţin! existenţa. Deci, este cu totul ridicol bptul el: dorinţa lui Dumne:eu ar fi c .... toţi musulm .... nii s1 se adune la Ak-toprak (pllmllntul sUnt - Da­masc). Se va arita cll Dumnezeu d3 preeldere nu dup! loc ,i ţad, ci dupll faptele frumoase. Se va strecura lemeinic, In sufletul acestui element, el: ' Omul sfinţeşte locul, nu locul pe om ••

S'a constatat de oameni Inv.5ţaţi, el mentalitatea are efect dinamic asupra popoarelor. O ment .... litate. oarbl chiar, tiÎrqte, cum vru �i unde vrea, un popor, după cum cUf:!lul unei ape tllr�te un bolovan de piatr3, cum vrea şi unde vrea.

Dac1 aceastll mentalitate, ce d.�te elementul musulman, nu se �te Inlltura aşa cu u�urinlll �i Intr'un timp determinat, rlImlne si fixlm, d leglm de plmlnt, prin mijloacele de cari dispunem, bolovanii.

Şi aceastI operl de fixare revine tuturor celor ce poartll In ei iubire şi dragoste clItre acest popor, In speciaL Domnilor Profesori ai Seminarului, cari dispun de tot aparatul necesar.

Dragostea de Tara Romlneasell ne bce d rlmânem fixaţi In acest scump pământ, ocupat de un neam ales,-care �i·a ales cui· tura �i civili:aţia latin�. la care rlvnesqi musulmanii din Turcia.

Nu putem s1 Lblm glasul scump al T!rii Româneşti, care ne obllldueljte sub steOlgul ei �i pe noi musulmOlnii, cari In· lelegem �i cultivăm sentimentele româneşti 1.

COMORI STRĂBUNE. - Rom.1nul n'a fost nbcut numaI poet, ci a fost nucut cu o ad.1nel dragoste de a rupindi In jurul du , frumosul , sub orice formll.

Pe lângl dntecele ,i poeziile populare, deosebita Inclinare a Romlnului de OI imţo::lobi mai toate obiectele trebuitoare vieţii lui. Incepând cu �le mai mici. cum OIr fi: o linguri, un fluer, o bâtl, etc. şi mergând până la lucruri taU au cerut luni­bOI .... ni Intregi de mund migliload. cum ar fi: o poartă. un cerdac, o coaml de cad �i multe Olite lucruri clrorOl simtul du atlÎslic le-a adlugOlt . . o crestlturl, . . un chenu, spre

a face dintr·un obiect neinsemnat, unul ce deştuptl interes • .... dmiraţie. In suflewL privitorului. dovedesc cu prisosinţl geniul neamului rom.1nesc.

Dar mOli cu seaml. RomllncOl s'a dovedit nelntrecutl in artOl de a transpune pe un petec de plnd, o pOlrte din pre­ţioasele-i boglţii suf1ete�ti.

Din monotonia unui fir, a reu,it d creen linii. uimitoare prin simplitatea şi frumuseţu lor.

Imbin5nd admirabil tonurile, a transformat o cârpll Intr'o nepreţuitl pod�b3.

In bţa mu am d.tevOl OIlbume cu i:voade de ii. Şi pe dnd ochi-mi urmlresc cu viditl plkere altiţ' ,i râuri, �ane �i puilQr'-, cr'ţde ,i brd/d'i. mi simt furati pe nesimţite de o nlVOlll de imOlgini venite de depOlrte. din adâncul sufletului moştenit de\;!. strâbunele, ale elIror cuslturi mi se l'4'iruesc dinOlinte - In foile albumeLor deschise In bţOl mea. Şi cu ochii sufletului, mi scufund In OIcel Indepirui trecut, când mâineLe OISpre ,i blltlltorite de munca :i1ei. se preflicuu seara - la clOlel ori la �edtoare - sub lumina slabi a opaetu1ui - In mâini me�tere de dne, izvodind . . itvodind . . nu pentru o industrie de sperull. ci crdnd exemplare unice, de o nell­g3duitl vOlloare utistic1.

Şi privind Inel aceste foi. ce mbturisesc 0111101 Imbelşugatll risipire de suflet, gândul mi se mai duce la Domniţele �i JupllniţeLe !nconjuute de cuta fetelor de cune, cari - alltur; de InahOl lor stlp1n1 ori tAnlra odrasll boiereasd - �i sub ocrotireOl lor - au scris cu acul pe p.1nu subţire de in ori de borangic cele mai frumoase pagini despre artOl noastrl, Intru nimic mai prejos ca vechile odoare �i manuscrise OIfiate In umbra tlcutelor :iduri de mlnutiri.

Iar In vitrega scurgere OI vremurilor neguroase abltuu: peste noi, acest izvor viu al sufletului neamului, neintrerupt nicio clipi de-a-Iungul secolelor. a fost mereu �i el mlrturie el mlldiţa latini aLtoitll pe tulpin ... geta-dacicl a tdit. a odrulit, flurindu-,i o vialll proprie, cu minunate manifestlri In UIOI casnid. impunltoare prin simplitatea �i frumusetu ei.

Dar elt de pUţine din OIceste nepreţuite comori strlbune. supuse pieirii prin Ins�i materiOllul construirii lor. au Invins anii �i - peceţi de mllndrie OI neamului - ne spun vechea lor poveste, stârnind In noi sentimente de pietate şi de cinstire a ttecutului l

Şi câte dOlruri şi gânduri nu ascund In ele, acnte chenare �i OIltiţe ce-mi dmbesc din pru pUţinele albume. In cari ne-am Invrednicit d aşedm OIbiOl d.tevOl din nepreţuite.le noastre comori strlbune ! Mulli chiar dintre noi OIU ochi ce nu le mai vid, OIU inimi ce nu ma.i bOIt pentru ele.

Oare nu se vor fi cutremur.1nd In morminte strllbunii �i strlbunele, COlri vor fi vldnd ci cei mOli ridicaţi din fiu ,i fiicele lor le-au nesocotit şi risipit comorile, dutllnd In lucruri strlline podoabl �i veselie sufletului ?

Veni-va oare :iua, elnd - urm�tori sf. EVOlngheiii - ca fiul cel risipitor - să ne reintoarcem 101 nepreţuitele noastre comori < Când cu cutremur d :icem : grtşit-OIm In fOII .... vOOlstrl ,i In faţOl amintirii celor ce cu viOlţ! din viOl\OI lor v'au pllmlldit �i noul mo:ştenire sUntl şi nepieritoare v'au Ilsat 1

Elena CUp!lrtncu, institutoare Dorohoi

www.dacoromanica.ro

Page 64: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

C R O N I C A ""

Teatru, muzică, cinematograf, radio

FILMUL IN CIFRE. - De un an fnco.lcesilUaţia, cel pUlin cea legala;, a cinematografului şi a filmului s'a schimbat. In atari de trecerea serviciului dela un Minister la altul, ceea ce nu inseamna; totdeauna p ° alta; directiva;, s'a incerat punerea In faptl a unui vechiu deziderat. Avem as�U: un fond a.l fil. mului rom;lnuc, a.limentat din dom i:tVo.lre, depouiv! de sigure: ° taxi de un leu pe fiecare bilet de intrare la cine­matograf şi ° taxi de dteva mii de lei pe fieca� film imrat

1011 censurl. Deocamdad, acest fond Inseamna;, mai mult chiar

lNCASĂRILE IMPOZITULUI PE SPECTACOLE

D[l� 1 APRIU( -1 D[c[MBRI[ io.�l .. '"�,,;t-··_. __ r.. (8 LUNI)

dedt valo.lrea lui In bani, de apro.lpe douheci de milioane, semnul unei politici apropiate de Stat a filmului. Se va vedea ce eli va Inţelege ea d calce, de ° parte spre filmul spectaculos şi comercial ,i de alta spre filmul documentar �i didactic. P;ln! acum nimic nu arat! vreo preocupare sau vreo p�ferin,!. � cum s'ar au�i dintr'o camera; aUlUrat! pic-picul, care trebue d umple un VU, nu suntem dec1t martorii creşterii :;:ilnice, din Indoita contribUţie amintita;, a fondului filmului romlnesc. Preglurile, daCi sunt, In jurul acestui vas, pentru clipa dnd va fi plin, nu sunt oficiale, ci �te ale tehnicienil or

fi Intreprindtorilor particulari. Din unele dale SlatÎlnice pe care le avem, de filme lncuviin­

Jate şi de impozit pe spectacole, In anul 1934, se pot face con­sm!ri destul de pline de IndJ!tur!.

Au intrat la serviciul de conlrol, In Intreg anul, 966.084

metri, din care s'au Incuviinţat pentru repru:entare, 931.:584

şi s'au respins 34.500. ProcenlUl de respingere, de vreo 3

metri la suta de metri prezentata;, e Intr'adevlr neinsemnat. PUngeril e, din acut punct de vedere, Impotriva asprimii SOIIU Îngustimii censurii, apar ca neintemeiate. Din 6go de filme Înaintate, 674 au fost primite, din care 546 In Intregime şi 128 cu ta;ieturi; n'au fost respinse decât 16. Fala; de anul 1933, cu 101 prOlutul şi ablinerea tn blOII nouilor taxe şi regle-

mentlri, care au linut aproape trei luni, numlirul filmelor a fost mai mare. Situaţia ultimilor ani a follt aceasta: In 1930,

1'035·1190 metri; In 1931, 938.450; In 1932, 709.309 ,i In 1933,

83°.036.

Din aceste filme, 852.542 metri, au fost obi,nuili, in numlir

de 510, ,i 19.042 cultuuli, In num;'tr de I�. Americane au fost marea majoritate, 450, du� care urmena; cele germane cu 133, Lungimea celor dint5i ajungea :545.070, iar a celor de-;!I doilea 262.158, adica; mai pUţin de juma;tate. Şi era un timp, nu prea deplirtat, dnd filmul american fusese apro.lpe

ajuns de filmul german ! Explicaţia se cun�te; e 10 legliturl cu schimba;rile politice din Germania. Ar mai rlmlne, ute drept, de cercetat şi puterea de circulaţie a unui film ,i a celuilalt. S'ar pUfea ca filmul german, deşi in mai mic num3r,

www.dacoromanica.ro

Page 65: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

,., B O A B E D B G R Â U

si lib.l un numit miii mare proporlional de :tile şi de spec· tator, decât cel american, ,i cifrele d. ,tu. � apro;lpe decit ne aratI valOOllU lor absolutl, aceasta datoritl mai cu seam.li pielii din Ttamilvania.

Filmul rom1nesc este din nou ca şi inexistent: 7 buclli lungi Impreuol de 6.12' metri, din care a de 4.900. şi 5, mai scurte de 1.000 metri şi la un loc de t.6as metri. Problema fil mului romlnuc, luminatl de acute cifre, <II rim;as şi in anul 1934 lntreagl.

Fran1; nu ne·a trimis decât 61 de filme In lungime de 7:3.047 metri, Este destul de pUlin, dad punem aceste cifre allturÎ de ctea ce reprcun!;'! filmul de limbl englezi, 465 de

bllel!i şi 576.160 metri, prin ad.5ugire.a şi a celor 15 filme cu 31.090 metri din Anglia. Celelahe lări sau limbi, Italia, Ceho­slovacia, Rusia, Suedia, idiş, aproape nu intrl In socoteal�. Prin contribuţi;l lor statistica se Imbog1ţeşte cu variaţie, nu cu valori.

Incadrile pe tU;l de spectacole In cele dintăi 8 luni ale anului bugetar, au fost de 43.219.554 lei, din care la cinemalC­grafe 34.535.074 şi la celelalte spectacole 8.683.480. Bucu­reştiul singur a dat pute 18.000.000, Tn.nsilv;lni;l 10.672.g86. Oltenia ;l dat mai pUţin chiar dedt Dobrogea, 784.212 faţii de 832.203, ceea ce inseamn1 că Dobrogenii vid mai mult cinematograf dedt Oltenii!

Turism, sport, educaţie fizică

ZIUA APELOR. - La acustă ori de suri, dnd t();lte apele Romăniei sclipesc de luminile amurgului, ca de focuri de serbare. ne putem gAndi pu�n din colţul nostru de singu­rătate la ceeace fnseamn;!. pentru corpul şi sufletul Iării, pllUra ei lichid;!..

O ţarl de ape am fost totdeauna. Dun1rea nu po.ate fi des­flcută de istoria noult;!.. Cea mai veche tmplr�n: a plmln­{ului romSnesc e o tmplrţire pe vii, al drei r!sunet ne urmă­reşte pJnl astbi. lat1-le r!s;!.rind din trecut, pline de pasul de fier al descălicltoriior de domnie şi al zimbrilor, Ţara Oltului şi Ţara Moldovei. Dar ladi nu de ape, ci de apă n'am fost pAnă nu ne-am aşezat temeinic la Marea Neagr�. E drept el aceastl aşezare tn al treilea sfert al secolului trecut, eno propriu :ris o fntOOlrcere sau poate, noi dela M;lre, p1nă InU'atAt flcta ea parte din viaţa noastrl l nu plecaseră n ni­ciodall, fie prin buc;!.li de coastii sau de Dunăre maritimă, pe care le plslraser1m, fie, chiar dnd aCum deasupra lor fâlfiiau steaguri suline aşteptJnd schimbarea vremuril or, prin solii, negustorii sau ddufÎi din neamul nostru cari necontenit le cll­cau. PSn;!. să facă din nou parte din corpul lării, de pluundeau in sufletuJ ei, prin isprăvile de viteiie sau de umilintl ale istoriei sau prin cintectJe poeziei populare. Ciclul Dunării a1cătueşte, aşa, pbtrat numai ruine, cum s'a plstrat, unul din cele mai, frumo;llse capitole, cu fugă de catarge, cu stele In sMcii şi cu patimi iuţi, ale folklorului nostru po:tic şi muzical. Iar cartea despre PtJcuit a d-Iui Antipa, tiplrită 'nainte de rlzboin de Academia RomAnă şi care aduce atSta material şi deprin­deri de apă romSneşti de astăti şi di:! depărtate 5f:cole, e unul din cele mai monumentale volume cunoscute de bibliografia noastr�.

Mulţi din noi uitJm el cel mai frumos monument ridicat Regelui Carol 1 se gbe,te la Constanta In rap; Mării, ca o pecetie de aramă InfiptJ In pământul dobrogean. E un cap falnic, un baso-relief aşezat pe casa farului din larg şi toate vasele care dau salutul la intrarea sau la ieşirea din port, Il saluti pe el, marele ctitor. Mi se pare că e făCUI de HegeJ, pro­fe.sorul lui Paciurea, şi artistul an: de ce să fie mIndru. Niciun monument n'are orirontul şi Insemnătatea lui simboliel. EI ne deschide căile M�rii, cu Indiul navigator Incoronat pe care l-am avut. C;l o adevlratl biruinll asupra istoriei şi a elemen­telor textul vorbeşte de v;llurile M1rii şi de aplrarea ridicată Impotriva lor.

La multe 5f:cole de uitare a acestor drumuri Indr1%neţe, dllutite de stele, RomSnii, după luntrile de salcie sau de plop pentru un singur om, pe care coborau dt-a-lungul ţărmului spre ispita de aur a Bizanţului locuito:ii prădalnici ai slepei, printre cari se vor fi amestecat de atâtea ori şi ai noştri, şi dup� pInza rele lui Alexandru cel Bun, ieşite din adlpo­sturil e Chiliei şi Cetlţij Albe, porneau acum din nou In lumea cea Jars1. Ţara se g!sea sporită deodată cu 100111 zaru nesfărşitl de ape, dela hO'arul ei de Răsărit. Portul Constanţa Impreună cu podul ei de legături dela Cerna-Vodă au In­semnat cele mai mari lucr;!.ri pe cari le·a săvârşit Rom1nia dinainte de război. Ele ne-au dat Incă de atunci m1ndria şi Increderea marilor fapte. Inainte s1 ne aduc� foloase ro­merciAe sau de alt fel, Marea Neagră ne-a tucut prin şCo;llla ei de incordlri şi de puten:. Ne-am simţit cresculi şi in stare de orice Incercări după ce am izbutit d o supunem pe ea.

Un nou fel de Romln s'a născut In mijlocul acestor pre­faceri, omul de ap� şi omul de mare. Treceţi, ca d aveţi Ciorul lui, Intr'o zi cam la această od, dnd distruglto;llrele sau t'or­piloarele Marinei Regale Române stau parcă pregătite de plecare cu o destinaţie necunoscută, la cheiul cel mare al Constantei şi oamenii cei albi de pe bord se adun1 şi rup rIn­durile, dupl o porund, pe care de departe n'o puteţi ghici. In umbn. can: începe să cadă, UIUe steagul la toate pupele, pavilionul care plimbă o noul ţar1, Jara noastd, pe toate ml­riie şi pe to;llte oceanele pământului. Sau citili cărţile lui Jun Bart, dela Jurnalul de Bord până la Europolis, care au fost 1ntlmpinate din IntAia zi cu o nemburată bucurie, tocmai pentrucă aduceau Man:a In literatura noastră.

Nu ,tiu dacă mi-e Ing�duit să vă spun că, atunci când v3 vin asemenea imagini sau gânduri, se cuvine d vl duceli, cum m1 duc eu ori de eSte ori ml aflu prin acele locuri, de doulzeci şi de treizeci de ani, plnă la căsuţa aibă a Jarului din larg, unde Regele Carol stă singur şi priveşte Marea. Su­fletul lui trebue sl fie mulţumit, dacă li stăm alături şi ne uităm pe aceeaşi cale mişcătoare pe care aşteptlm şi unul şi allii corabia Încărcatl de soartă cu comori pelltru noi. Mai mult dedt atâtea câte ne·a dat, aici mai cu seamă simţim că el ne-a dat Marea. Nu-i trebue flori de amintire; ii ajung astăzi şi de·a-pururi spuma sărati a valurilor şi zborul re­puit al pesdru,ilor, Ungă prezenţa unor oameni de ţarli, cari ;u:cultl şi inţeleg. Regele Carol 1 rlm1ne pentru noi

www.dacoromanica.ro

Page 66: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

C R O N I C A 'Ol

lOii, cari ne·;lm nlscut fi·;lm triit «i ma.i frumoşi ani din viaJl sub domnia lui, Regele �rii Rom!nqti.

Mai t1niu COUI;l nO;lllul s'a prelungit spre Miwzi, ad1u· glndu·fi fn 1913 partea din judelul C;lli;lcn. selld;ltl de Mare, unde reglsum prin hrisoave, urmele lui Mircea cel Bltrln dela '400, iar prin vii firi iaml ca Valu Batovei, urmele cio-­banilor udeleni ai tn.nshuma.nlei, clron. Dobrogea, ca indiu plm!nt de colonizare şi de expansiune romlneascl tn golu· nle Ilsate de stlplnirea tun:easd .uu 1111reasd le datoreşte atit de mult. Inainle si putem cuceri noi Transilvania, tran· silvlnenii treceau ei munţii ,i ne dAdeau, alAturi de puteril e spirituale şi economice c u cart ne·am reflcut ş i unit cele douA Jlri mici din secolul al noulsprezecelea., acest plmln! nou şi neaşlCplat, tniilat cu cetAli vechi elinqti şi romane la ma.r­ginea Mlrii.

Dupl rlzboiul cel mare, Rom1nia putu tnsf1�it si ajungi şi tn stlp1nirea �rii Moldoveneşti, dela lima.nul lin.îJtit al Nistrului, phll la gura despldtl a Chiliei. Cei peste 400 de km de Jlrm, din vecinlilatea Odesei plnl la porţile Varnei, cari tnseamnl tot pe adi un drept istoric al RomSnilor, pe cilt tnseamnl un drept economic, adiel o protc!ie la Mare aproaj:e geometriei a uscatului de dindlrlt locuit de noi, se Incheiaserl lntr'o singuri linie fi ii stlplneam de acum. Orice strecurare a altcuiva pe aceastl pris�l ma.ritiml n'ar putea fi dedt odnditl; grupul etnogn.fic din faţa ei de 15 milioane şi grupul politic şi economic de 20 ar trece cu orice jertfe dincolo. Dupl ce Grecii clasici, venili depe apl in clutare de Llni de aur şi adAposturi de du,mlnia zeilor pentru Ifigenîile lor, şi·au ridicat JXlrturile şi s'au pus astfel intre el şi Mare, asthi n'am mai putea tngldui nimlnui o purtare la fel. Unii s'au m� putut gindi, chiar sub ochii nOijtri, la asemenea. anacronisme: ele ,,'au pribuşit atunci, cum sunt menite sA se prlbuşeasel oricind, tn viitor. Mai curind decit rezultatul unui raport de forle care se poate schimba, starea aceasta e urmarea. unei legi de viali!. a poPO<lrelor, pe care nimic nu o poate dArima, decit daci!. odatl cu ea s'ar dlrlma şi poporul tnsuşi.

Ceea ce rlmlne adevlrat ,i piplit pentru Romhli, de când au pUIUl din nou si se tni;te liber, e el fiecare tlzboiu din «It lrei pe care au trebuit si le poarte pentru Intregirta lor, abia In cursul a 40 de ani, a Insemnat o aşezare a noasul mai bunl la Mare.

Un istoric viitor al pornirilor, la inceput instinctive şi 1ll3i apoi collljtiente, ale poporului romlnesc spre vadurile Mi!.rii Negre, ar putea privi to:llte aceste tlzboaie eli nişte rlzboaie �ntru cucerirea coastei maritime care ne trebue.

Dupl lncorporarea materiali a �rii, teritoriului naliona!, trebuia sil urmeze o lucrare deoJXltrivl de grea: apropierea de ,ufletul naţional şi incadrarea ei In el. To:IItl coasta trebuia schimbati Inu'o adt. 'Q,tl .,coal1, in care Romlnii si!. se de· prindi!., Imliu, cu gindul cl au ajuns popor de 3))3, şi dupA ace a, cu toate silinltle şi jertfele cerute de un asemenea fel de viall.

La lnceput foarte multl lume avta Intre noi plrtrea despre aceste locuri � care o avusese strlmoşul Ovidiu: pl· mint de exil. A trebuit si!. treacl un sfert de secol pentru ca tOli si vadi ci tie erau un plmlnt de munci şi de Înoire nalionall: :tidirea din nou a Constanţei ca port, vasele de negol şi de rlzOOiu, ispita �ilor de mare pentru cei slnltoşi, dela vii, mai de mult şi dela Mamaia mai tirziu, iar pentru suferinti dela

Tekirghiol au flcut treptat, treput minunea. Plimblril e pe Du­nlre ale Regtlui Carol 1, aşezarea In pavilionul ei dintre faruri dela Constanla, a Ca.rmen·Sylvei, au ajutat fi ele nespus, prin de.,teptarea lulrii aminte a mulţimii şi prin crearea actlui curem de modl, care se g.iseşte de atâtea ori la. temtlia ctlor mai tnsemnate treburi. Cea din urml dlltorie a Re· gelui Carol I In van. anului .914, ca un fel de rlmas bun dtla ma.rile ape şi dela Dunlrea lui, pe ale elrui ma.luri se nlscuse, a fosl In Balta Brl.iIei, pe vaJXlrul alb, elIre ducea cu ti poate şi griji de Stlit, dar ducea şi doul patte lnroronale. Nimeni n';I zugrlvit mai mişcltor şi ma.i curat aceasl! expedi\ie decit Bucura Dumbravl In prefaţa la ' Ceasurile ei Sfinte "

Dupl rlzOOiu toatl aceastl rn4el1re pentru Mare fi-a ales ca si!. se desvolte In alte forme, un alt oraş dedt Constanta, care-şi plsltase toate farmecil e dinainte, dar nu-l mai avea pe acela al nou tipi. E vremea Balcicului. Pot sA vorbesc despre ea, aş;l cum o fac, pentruel In alcltuirta ei cea dint1î cred ci a intrat de·a-binelea In istorie. Cit s'au trudit pictorii Intiliu, scriitorii dupl ei şi la sU�it turiştii atraşi şi dştigaţi, ca si faci din acest cuib de Miatlu, cil.ţlra.t Intre struguri şi migdali, pe marginea celui mai albastru golf al Pontului Euxin, un adApost de frumuseţe 1 Prin dte spen.nţe a trecut biata capişte a lui Dionysos. care, Impodobitl cu to:llte darurile de atltu Inchipuiri de artişti, s'a tretit Intr'o buni ti, Ca.pitall de judel .,i se aştepta si fie un punct terminus de cale re� ru� şi de linie de VlIpoare! Ii doream chiar un pod peste Du­ni!.re, Intre Oltenita şi Turtucaia, care s'o lege de Bucureşti şi si!. deschidl economic ,i cultural Cadrilaterul cu zecil e de mii de COlonişti, astlu izolali In singur3.tatea Uri drumuri a ctlor doul judete, aşa cum podul dela Cerna-Vod1 lugl Bucureştiul de Constanţa. Balcicul a dat naştere In picturi la o şcoal3 care se va numi totduuna cu numele lui, şi a avut o Universitate populatii, care a cercetat pentru tntlia o:IIr3.

cilliva ani la rind problemele mlrii lom!neşti. In acest răstimp Constanla pustiită de rhboi se reUcea,

Tekir·Ghiolul in !ntreita lui flptud, Sat, Eforie şi C;lrmen­Sylva, clplta o Inflorire necunoscuti Inainte şi o cale feratil, care a fost privitil ca o ne mai pomenitl ispravil, Mangalia lJi filcea cunoscuti o pla.je UrA pereche, Sulina u Ins1şi îşi In· jgheba un strand, dlltor, dupi!. loantle aluvionare ale Mlrii, V!lcovul ajungea o Veneţie de cherhanale de icre negre şi de lipoveni, a Romlniei, şi un centru de excursii In Dehl, Bugazul se organiza ca un Tekir-Ghiol basanbean. In toate pi!.rlile lucn. mai cu sumi!. iniţiativa locali. Statul chema.t la tot ftlul de alte datorii şi hlrluit de crize, nu mai era În stare sl"'1i urmlrtasel politica lui maritiml cu aceleaşi mijloace bogate dinaime de rlzOOiu şi in tot calul nu In mbura Insem­nlt11ii ei de asthi. Un al doilea pod peste Dunilre nu s'a pus nici m3car În studiu. Marea şi Dobrogea, dqi nici piini la 1914 n'aveau legi!.turl Indestulltoare cu ţara, �cum mi!.rite de!)"' dati In suprafa.ll şi In probleme au rlmas tot la ce ştiam, o cin:ulaţie de coastl tntre a.p %istle noastre porturi nu existi, o şcoalA de pescari n'am putut si avem, un aquarium, chiar pentru un oraş cu at�ttll putinle şi mai ales cu atllia oaspeţi, cum e Constanţa, a speriat ca o chtltuiall de mare lux. Singur Balcicul, oropsitul de Balcic a rupt aceastl neplsare şi s'a schimbu de un an Intr'un �antier, tocmai cind era In primejdie si ajungi un simplu subiect de literaturi turistid de vul.

Datoriti!. simlului pentru frumos, priceperii gospodlreşti

www.dacoromanica.ro

Page 67: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

B O A B E D E G R Â U

şi trecerii de ClIre se bucură, primarul lui de astăzi s'a apucat Navale sunt o chezăşie. Ar fi de altminteri destul dad aşi vitejeşte să realizeze ceea ce noi, numai pentrucă visam cam spune eli preşedintele ei activ este M. S. Regele. cu ochii deschişi şi vorbind tarr, Incepuse s.li ne scoată din In curând, pe Ungă Dunăre, cu frumuseţile ei, dela Por· rândul oamenilor serioşi. Gândiţi·vă că în fiecare zi se intinde ţile de fier plină in Deltă şi cu nelnchipuitul rost In bogăţia In larg digul, ClIre are să fad. din Balcic al doilea port al nostru naţională, ni se va deschide al doilea fluviu al ţării, Nistrul la Mare, că orăşelul s'a umplut de vile, de drumuri şi de Im- pus să curg3 pe sub cetăţile dinspre părţile tătărl\şti ale lui bunătlţiri edilitare, că populaţia ii crqte, eli legăturile cu Bu- Ştefan cel Mare. Râurile cele mari ale ţ3rii, care ies din munţii curqtiul s'au uşurat, eli incepe să se vorbească de o cursă noştri, ca şi eliderile puternice de apă, vor fi din ce In ce mai de vapoare plină la el şi că planul unei autostrade şi al unei prinse in scocuri şi lacuri de strllngere ClI să dea puterea hi­cii ferate a ajuns pe planşetele de lucru ale inginerilor şi In draulicll cerută de electrificarea Căilor ferate şi a vieţii indu­ordinea de :d a Co�siliilor Comunale. La Tusla, lângă lacul striale a oraşelor. Cine trece de-a-Iungul bietei ape a Ciorogirlei unde se sapă de vreo trei ani la adincirea unui port pesdresc, închisă din vechi vremuri cu stăvilare pentru peşte, stuf şi se afa astA:d, cu îndrAzneala de fapt3 care a cuprins Baldcul, petrecerile In dvoaie de plopi şi de privighetori ale boerimii, şi perspectiva acelei şcoli de pescari de Mare pentru care s'a poate să se mire de uriaşele lucrll.ri puse acolo la cale dela cheltuit atâta bunăvoinţă şi care părea mai depărtată decât Buftea pânA la Herăstrliu şi Floreasca. Planurile Uzinei de oricând. Dela desvoharea programatică a Institutului de Bio- apA cele generale dela Expo:l:Îţia Lunii Bucureştilor şi cele logie dela Constanla-Tăbăcărie şi dela toate pregătirile care parliale dela intrarea pe pntier a fiecărui lac, strllns in alte se fac pentru primirea dela anul viitor în acelaşi oraş, maluri, adincit şi Inchis cu zăvoare noi de beton, aratA o

a membrilor Comisiei internaţionale pentru exploarare prefacere cu ajutorul apelor Ialomiţei, care va da Bucureştilor ştinţifieli a Mediteranei, nu poate veni decât bine. o Infăţişare cu totul alta, de luciuri întinse, sport de luntri cu

AUturi de toate aceste fapte, din iniţiativa Statului, a comu- vasle şi cu pânze şi de inot, de dcoare şi de aer mu!!. Pe văile nelor, sau a organiuliilor ştiinţifice, îşi trage drumul ei din unor râuri şi p.hSuri de munte greu de strAbălut inainte, ce In ce mai rodnic o asociaţie care e numai de propagandA, se deschid ţinuturi intregi. cum e acela dela Stâna de Vale dar al elirei nume n'ar fi îngiduit sA fie uitat, mai cu seamă din munţi Bihotului. Episcopia Românii UnitA din Oradea asl.l%i. Mi gândesc la Liga NavalA. Aceasta cu atât mai mult a inaugurat ieri o linie ingustă de tren, lungii de peste 40 de cu cât ziua apelor care se sArbAtoreşte astlti este Ilisată In km pânA in inima pădurilor de brad, pe care le are In munţii seama ei şi n'ar ma; fi cu putinţă si se vorbească de una fărA Apuseni. Abia m'am Intors dela drumul acela tăiat pe alocu!Î s� se amintească de cealalt�. Ziua Apelor a fast infiinţatii cu dinamitA in stâncA, şerpuitof, numai atât de lat eSt si Incapli in 1932 de Ministerul Instructiei prin Direcţia Educaţiei trenuL pe marginea prilpllstiilor şi a cascadelor albe ale VAii Poporului, ca să se 13mureasd. in deosebi tineretul despre Iadului. In fund, pe o poianA Inchisi de toate pirţil e, sfânta i1l!lemn3tatea apelor româneşti pentru ţară şi pentru fiecare proprietară a ridicat case de o<'ihn', care sunt adevArate hOlele cetAtean al ei In parte, şi dela Inceput s'a socotit cA ni- de inAlţime aduc:ând aminte de Elveţia şi de Italia şi erau meni nu era mai chemat s'o organizeze decât Liga NavalA. pline de oaspeţi nu numai dela noi, ci şi din străinătate. Aceste aşteptAri s'au dovedit întemeiate. Prin seCţiile ei aşe- Iată in treacăt numai câteva laturi ale problemei apelor ute pe malul DunArii şi al MArii sau In alte ţinuturi de apA, româneşti. Acum, la inchiderea celei de a treia zi a apelor, ne prin Revista , Marea Noastri " şi mai cu seam3 prin rhu· putem opri ca si aruncilm o privire fugară asupra lor. Lacuri netul pe care deJa o vreme orice aCţiune a Ligii îl gheşte cu bog3ţii nenumărate de peşti, râuri vijelioase de munte, pretutindeni, Ziua Apelor Incepe sA ia In calendarul nostru fluvii pline tot atât de istorie cât sunt pline de unde şi care. cultural un loc vrednic de mult mai mari împliniri. Când întind şi înoesc un hotar mişciltor la picioarele neamului ţări cu mult mai puţină coastA, cum sunt, una mai mare decât nostru şi Marea însAşi cu nemărginirea şi cu valurile ei, se România, Polonia, şi alta mai mid, Bulgaria, au atât de pregAtesc să intre In Intunericul unei nopţi de varil. Serbarea mari foloase de pe urma activitilii Ligilor lor navale, putem s'a incheiat. Dar hotărîril e noastre trebue d ţie mai mult aştepta dela a noastrA tot felul de binefaceri. Ea e vrednică decllt ea şi sA-şi ClIute împlinire. Scopul e vrednic de orieSte de tot sprijinul. Membrii şi programul de lucru al Ligii incordări.

www.dacoromanica.ro

Page 68: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN POLITICA CULTURII (N. Iorga, G. Brătianu, Dragoş Protopopescu,

N. Bagdasar, M. Sanielevici� Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Brllileanu, D. I. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştea­nescu-Goangll, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-Slseşti, V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, . I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Mann Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

Mullee, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I LV A N IA B A N A T U L, CRIŞANA, MARAM·UREŞUL

'9,8-'928 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţlrii prin

hotărîrea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul împlinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi imbrăţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini În trei mari volume. cu nenumărate

planşe in afară de text. diagrame. h3.rţi. ilustraţii. reproduceri colorate. Preţul celor trei volume 2000 lei (Ia administraţia .Boabelor de Grâu.)

Vor apărea in curând in editura Boabe de Gr8u şi in conlucrare cu P. E. N. clubul român:

SĂLIŞTENCELE. Povestire de Coloman Mikszath din ungureşte de A. Todor, cu desene de Demian.

Din cuprinsul numerelor viitoare: Biblioteca Bruk�llthaI; Batthyanaeum din Alba Iulia; Colegiul Bethl�n din Aiud; $coala de arhitecturI din Bucure,ti; Conservatorul dm Bucureşti: Şcoala de .tte frumoase din Bucutqti; Şcoala Centrală de fete din Bucureşti: Fabrica de hirtie B�teni; A­$CtJmmtde muncitoreşti: Soci�tat�a femeilor ortodoxe; Cercetăşia; Soci�tatea carpatinli S. K. V.

(udele.nă); Liga NavaU; Muteul de artă bis�ticeascl; Muteul Tăru din Cernăuţi; Arhivtle Sta­tului dirl ChişiWu: Muttul dcuiesc din SUntu Gheorghe; Mu::eul Geologic; Coloana Trmnli; Sarmisegetuza: Adam Klissi: Castelul Mogoş03ia; Castelul Kemeny de pe Murq: Conacul Cioc1nqtij Cetllile Ilrinqti slsqti; Mitropolia din Bucure,ti; Catedrala metropo­liranI din Sibiu: Palatul metropolian din Cernluţi; Biseriea tomlinească din Sofia; Turnu-Se­

verin; Delta; V.lea Prahovei; Dunlirea noastră: Piatra Cuiului: Mangalia; Un sat din Basa-rabi. (Cornova); Copacul romJDf.SC.

2.500 I:x. - 2.0.X.IU5

www.dacoromanica.ro

Page 69: Boabe de Grau - Revista de Cultura, 5, Nr. 11, Noiembrie 1934

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI B O A B E D E G R Â U

Revistă ilustrată lunară de cultură REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada General Berthelot Nr. 28 A D M I N IS T RAŢIA: I1'dPRIMERIA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI V. - Calea Şer�n Vod3 Nr. 133-13S

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 2S LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO cronid·roman de Iordan lovco". din bulgăreşte

de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion. :102 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTJNIEI SANDRIS. de GR. XENOPOULQS.

din Ir�ce,te de ANTON MISTACHIDE, cu desene de 1. TEO-DORESCU-SION, 230 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

R U V A

I N T R E D o u A L U M I DouA ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA,

CU REPRODUCERI DUPĂ CĂLĂTORI VECHI ENGLEZI, 183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVANT INAINTE D E D. GUSTI, n:a PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALA cu UN CUVANT INAINTE D E D . GUSTI, 131 PAGINI, ao LEI

PREŢUL LEI 25

A L E X A N D R U ... C E L ... B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAITESCU. 20 LEI

M O N I T O R U L O F I C I A L

Ş I lMPRIMBRIILB STATULUI

IMPRIMBIlIA N A T I O N A L A

B U C U R B Ş T l 1 9 a 6

www.dacoromanica.ro