BOABE DE GRÂu ANUL V REVISTA DE CULTURA N-rul ,.

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

ŞCOALA CENTRALA DE FETE DIN BUCUREŞTI (cu 43 figuri) . de ELENA'RĂDULESCU-

SÂNGE STRICAT (V) (cu 4 figuri de BQri, Carag,a)

POGONEANU

. de BORISAV STANCOVICI din slrbeşte de El,na Eftimiu

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: Când împlineşte o Regină 60 de ani; Cronici de familie; Oameni şi sfinţi. Turism, sport, educaţie fi­zică: Valea Dâmboviţei; Viaţa românească în munţii Făgăraşului.

(Cu Io.figuri).

Planşă colorată: Adormirea Maicii Domnului. (Muzeul religios dela Vălenii de Munte).

Redactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an :a8o lei

REDACTIA:

DIRE C T I A E DUCATIEI

P OP O R U L U I

B U C U R E ŞT I, I I

SIr. GeenalBerthelol, 28

E DITURA:

MONITORUL OFICIAL ŞI

I MPRIM. S T AT U LU I

ADMINISTRATIA:

IMPRIMERIA NATIONALA

BUCUREŞTI, V

Calea Şuban-Vod5, 1:13-J3:5

www.dacoromanica.ro

Şcoala cemrală de fete (11190, arhitect Ion Mincu)

ŞCOALA CENTRALA DE FETE DIN BUCUREŞTI Prestigiul care a însoţit totdeauna numele Şcoalei

Centrale de fete din Bucureşti vine probabil, Între altele, din două pricini: vechimea acestei instituţii de cultură feminină in ţară la noi şi caracterul ei de Întâia şi multă vreme singura şcoală secundară (actele mai vechi �ic «şcoală superioară l» de fete, cu internat .

Poate constitui vechimea un titlu de glorie sau de veneraţie?

De bună seamă că da, când este vorba de un aşezământ de cultură.

O grijă aşa de timpurie pentru cultivarea siste­matică a femeilor în România onorează pe cei cari au conceput-o şi înfăptuit-o. Şi, precum se mândreşte un popor cu o catedrală ce transmite oamenilor de astăzi solia de evlavie şi de vrednicie a oamenilor de demult, precum se onoread cu o revistă care durează, tot a�a se poate mândri de a poseda o şcoală a cărei fiinţă arată nobleţea preocupărilor predecesorilor noştri şi a cărei viabi­litate, cu toate greu tăţile ce i s'au ivit în cale. denotă perseverenţă şi putere de adaptare.

Dar calitatea de internat? Sunt �l astăzi mulţi gânditori, printre profesorii

şi educatorii dela noi �i de aiurea, cari cred că nimic nu e mai priinclOs formării intelectuale şi mai ales morale a copiilor cât creşterea într' o co­munitate i�olată, Într'o lume a lor, ferită de com­plexitatea deconcertantă şi de agitaţia vieţii de oraş şi uneori - am putea-o spune - a vieţii de familie. E de ajuns să cităm exemplul educaţiei anglo-saxone. Oricum, În cazul şcoalei acestei;;!,

viaţa de internat a permis şi permite o acţiune mai adâncă asupra elevelor, obicinuirea lor cu o viaţă ordonată, utilizarea scrupuloasă a timpului, totdeauna măsurat şi deci mai preţios, deprin­derea de a trăi Între srreini şi deci lovirea zilnică de alte voinţe decât ale familiei (mai totdeauna îngăduitoare). Mai ales Însă viaţa de internat per­mite crearea acelui «spirit � al unei şcoale, a acelui element subtil, impalpabil, dar aşa de real care se cheamă atmosfera unei instituţii şi in care se con­centreată pe nesimţite tradiţia, acţiunea trecu­tului nevăzut, dar neÎnlăturabil, şi a prezentului, care se impune cu puterea realităţii.

Aşa cum se jnfăţişea�ă astăzi. Şcoala Centrală reprezintă faza ultimă de evoluţie a celei dintrli «şcoale superioare» pentru fete, înfiinţată în ca­pitala Ţării Româneşti la jumătatea, secolului trecut, sub numele de «Pensionatul domnesc de fete l> sau, cum anuntă Vestitorul românesc din 12 No­emvrie 1852, � Pensionatul domnesc de demoazele •.

]n 1852, când nu exista in Bucureşti decât un singur aşezământ de cultură supra-primară, Colegiul naţional Sf. Sava, nu este oare de mirare ca fun­daţia cea mai urgentă ce a oprit gândul cârmuirii de atunci să fi părut a fi o şcoală completă (cu clase inferioare şi superioare) pentru fete, precum pentru băieţi era Colegiul?

Din ce gând a pornit? De ce a primit acest nume dintâiu: «Pensionat domnesc de fete l); .cui îi era destinat; ce spirit şi ce cultură au domnit in acest prim institut de cultură feminină cu care Statul inzestra Ţara Românească; ce a Însemnat

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

numele de ŞCJ)ală Centrală, care a înlocuit şi a făcut uitat pe cel mai vechiu, sunt o serie de întrebări ce trebuesc lămurite dela început.

I. PENSIONA TUL DOMNESC DE FETE (1852-1864)

Pensionatul Domnesc de/ete:l văzut lumina zilei 1

1).".))'\.'" .... "1,, !;.�I";I.i!:�t> ,·dH'''''hdi.

S')i.\.Ul",l'. //,;.'/" "j. ''''7'fN/'' ",�":;';":-.. ,, ?",,., '",,, �'r,·, ...... r,.:�)

",,,. �";"'1"/'" u" "/,,,,, ( .... ""i ,,, .. " ". """;/)",, 1""-'

','?;r'::'��;" :(���>���I.:?;,:;:",1 ::;:::�:;��:;;'.';Y; Y:;:':?:: :?;;"��E;:;E:::�::;:�:5:2�: /,,,_ �h /""",,,,.""N' /",,� - /ftl'hlll Ull'i • ./JlJ("tt/jt't" 1"". ��,,/r� "'I'�""" ",. td!''''N",,,.,.r,t�',6,,1; u ,,,Ir " ." 1,,7''''';1: {:.o, .:I'f,aj,tv/'o //'1,/n",,/.11> r" . iÎ/!';i/�;�;q'''"'»JN;$'-.. ��.

11�9'''---_ -+-'-'7� ��h",�-�4..-�

"--,--' Uf/Ir/IIt'J;t'

Cererl dtre Domnitor pentru admiterea în Şcoa!:i, (Arhivele Statului)

• Cu ţlăcere i vom priim. una şi o reeorr.andim la du cia Şcoalelor •.

(Rezoluţia pusi de m5tl.l Domn·to:ului).

Inilţimii Sale

Domn Stllpânitor a toat:i Ţara Româneasc!

Barbu Dimitrie Ştirbeiu

Departan:entu Lucrbilor oştllşeşli.

R A P O R T

• Maiorul Ştordili având doi fiie, din care una de ani unspruece şi alta de ani noi ce au amândo! trebuinll de învăţătură, iar mijloace!e părin telUl lor nu'llnlesneşte !ntru ac..eas a, şi fiind numitul Maior, unul diL.u ofiţeri tei mai activi ce 'şi lmpline{t< datoriile sale cu toată rivna şi Zeii I ce merită ajutorinţa st:!.pâniri, sUI strisul plecat ia îndrăzneală, al reco­manda la a Inăllimei Voastre bur voinţă cu ruglieitme ca la pansicnul de fete te este a se Infiinţa dj" In ltăvă Poruncll să fie priimite I aceste do:!. fiice ale zisului Maior în sarcina statuJui.

Şeful Oş/irei (indmifrabit) Indeplinitorul cator, de dejurnw;

ştab ofiţer Maior Stoica

Adiotantu ştabului oştiri ClIpitan (indescifrabil)

Nr. 2593 Anul 1852, Mart. 18

Bucureşti

Să se Ireacă Intr'o list� forma pentru aceasta.

In existenţa acestei şcoale se distihg două epoce: 1. Epoca Pensionatului domnesc, dela 18521a 1864-2. Epoca Şcoalei Centrale propriu zise, dela 1864

până astăzi.

1852. Intemeietorul a fost �Domnul stăpâni tor a toa ă Ţara Românească t, Barbu Dimitrie Ştirbeiu, acela a cărui soţie, Doamna Elisabeta, născută Cant.t �uzino, Întemeiase în 1843 (ca sojie de Mar

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU�POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 707

Vornic) întâia (ani intregi, singura) şcoală primară de fete din Bucureşti 1): lui, ,care se interesează de aproape de şcoala Lazaro�Oteteleşeanu şi de pensionatul din Craiova 2), îi revine cinstea de a fi întemeiat acest întâiu Pensionat de fete în c;� pitala Ţării. Nu era aceasta o întâmplare. Cu această creaţie Domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbeiu era În realitate împlinitorul unui gând al său mai vechiu. Ca Mare Vornic, Barbu Ştirbeiu fusese colaboratorul lui Kisseleff, poate exclusiv el, ca membru al EforieÎ şcoalel0l3J, redactase acel «pro� gram de studii pentru un pensionat de fete * ce �:e��:1 �� ����tV d:e���s���ffIIî:

i�8;�

ej��

a1:f��i�

şcoalelor ca o completare a Regulamentului Or� ganic.

Este deci la acest Domnitor al Ţării un gând la care se alipise cu tot sufletul din tinereţe (avea atunci 37 de ani) şi pe care�1 reia spre a-i da fiinţă Încă din întâii ani ai scunei sale domnii (1849-,856).

Casa Manuc de pe Podul Târgului de abr.5. (Fotografie din 1928)

Creată la 1852, şcoala ft.:sese deci schiţată teoretic de la 1832. Intr'adevăr, un raport al «Eforiei Şcoalelor * CHut de Domnitor, din Martie 1851,

rezumă soana ideii aruncate de lumina�ii Efori din I832, şi o face cu o limpezime ce flsipeşte ne� gura ce plutea in cunoştinţa celor ce au cercetat în diverse rânduri originea acestui aşezământ.

Date aflate izolat în Istoria Şcoalelor de U rechia [un Regulament al Pensionatului de fete În I832 1),

Casa Manuc: h.t�d� interioarl (Fotografie din 19a8)

un ofis al lui George Bibescu în I847 2)] şi chiar în Floarea Darurilor a d�lui N. Iorga (Nr. 3, pag. 13), lăsau spiritul cercetătorului în nedumerin:. a) . Se în� temeiase Pensionatul la 1832, sau planul fusese numai pe hârtie? Cel creat În 1852 era exact cel prciectat în 1832? Se făcuse vreun pas pentru realizarea Pensionatului de către Domnitorul G. Bibescu În 1847?

Iată acum lămurit ce spune acel raport din I8SI: � Legiuirea din 1832 asupra şcoalelor hotărăşte

prin art. dela 231-245 intocmirea unui pensionat de fete care erâ să se ţie cu venitul său, afară numai din inchirierea localului, meremetul încăpe� rilor şi cheltuiala lemnelor şi a cărbunilor care era să se intâmpir:e din Casa Ş.coalelor.

t Acest pensionat nu s'a inflinţat.

1) T. I, pag. 181, t. IV, pag. 306-309.

1) N. Iorga: Floarea Darurilor, Nr. 3, p. '4' r Ce carte ') T. II, pag. 312. inv.5.ţau odal3 femeile la noi 1; cum {i ,Viaţa şi Domnia lui ') Vezi şi t Istoricul ş<:oalei secundare de fete de gradul II Barbu Dimitrie Ştirbeiu '. V3lenii de Munte, '910, p. 6g. (internat) 1, Carol Gtsbl, Bucureşti, '906 (alc.5.luil de Direc·

1) 1. C. Filitli; • Scrisori inedite ale lui Petrache Poenaru " to�ru de atunci a şco�lei, d�na Chrisanta M. Romniceanu, Scrisul Rominuc, Craiova, 1934, pag. 12. cu colaborarea d�nei Elena Rlidulescu�Pogoneanu �i a d�rei ") Allituri de Alexandru Filipescu şi Ştefan B.5.1keanu. Ana Rizu, profesoare ale şcoalei). In aceast.5. lucrare se uli·

V. A. Urechia: Istoria Şcoaldor dela 1800 la 1864, t. 1, lizase arhiva şcoalei (cu multe lipsuri penlru primii ani) şi pag. ,81-,82 şi t. IV, pag. 306-309. !storia Şco;alelor de Ure{hb.

www.dacoromanica.ro

BoA B E bE eRAu

• Legiuirea din 1847 asupra reorganizaţii in­strucţiei publice hotărăşte la aer. 9 a se aşeza un pensionat de fete Într'o Îndipere ce se va clădi sau pe locul de alăturea al Mănăstirii Sfântul Spiridon-Nou sau iotr'altă parte. Pentru ţinerea acestui pensionat se dau 40.000 lei din prisosul

Dumneaei Polcovniceasa Anna Iacoeson (1798-1878), Directriţa Pensionatului Domnesc de fete (18S:i-t8S7), (dup3

o fotografie a familiei)

veniturilor po­menitei mănăstiri peste cheltuielile urmate după du­hul şi dispoziţiile testamentareşilei 50.000 din Casa Şcoalelor, deşi nu se zice curat in legiurire.

• Nici a c e s t pensionat n u s'a înfiinţat t I).

Se vede aşa dar ideia Pensionatu­lui de fete, răsă­rind în ceasul din­râi al Regulamen­t u l u i Organic, luând corp într'o serie de articole, Însoţită chiar de

. un program de s t u d i i, pierind insă ca un pârâiaş subteran, arătân­du-se din nou la faţa lumii 101847, spre a dispărea

iarăşi În cursul tulburărilor din jurul anului 1848, până În Martie 1851, când iese definitiv la lumină, pentru a se infiripa de astădată intr'o şcoală ce avea să dureze şi cu vremea să ajungă izvor de lumină, de energie şi de viaţă nu numai in Capi­tală, a cărei podoabă devenea, ci In intreaga ţară.

lat1l. şi actul de naştere al G Pensionatului Dom­nesc * - • luminata rezolUţie t din 19 Martie 1851 ce Domnitorul pune pe raportul Eforiei Şcoalelor:

• Priimit; pensionatul se va deschide şi se va inaugura la 1 Octomvrie acestui an; până atunci se vor inchipui statutele pensionatului, programa învăţăturilor şi se vor aduce profesori şi institu­tricele trebuincioase. Tot până atunci să se facă toate reparaţiile la încăperile Sf. Spiridon, .după un plan bine rezonat şi după un deviz exact.

• Se va inţelege Îndată cu persoana ce va che­zăşui mai bună ispravă despre dite privesc asupr1l.-i ca directriţă unui aşezământ ce urmează a se in­tocmi pe bazele cele mai bine chibzuite . 2).

') Arhivlle Statului, dosar :iOOI din t85t, pag. 1-3. 1) Ibidem, pag. 6.

Această in adevăr • luminată rezoluţie . cuprindea, după cum se vedt, un intreg program pentru în­făptuirea instituţiei. Cu toată dorinţa expresă a Domnitorului, nici vorbă nu putu fi însă de deschiderea Pensionatului la 1 Octomvrie din acel an. Timp de aproape un an şi jumătate Eforia şcoalelor se va ocupa de găsirea directoarei po­trivite, de întocmirea programului, de alcătuirea personalului şi inchipuirea unui local pentru noua şcoală: totul era de creat.

Două sunt principiile care au dus la înfiinţarea aşa de timpuriu a acestei şcoale, în epoca regenerării vieţii noastre naţionale; unul era enunţat chiar in Regulamentul Organic votat în 1831 : • Invăţătura publică trebue să fie obiectul îngrijirii şi privi­gherii stăpânirii • 1) ; altul, care accentuează urgenţa întemeierii Pensionatului, e exprimat pe larg în ace-

�(i :::r�t��a��e ��J:ril

ş7f�rl��;ţt:e

c��n;n��� permanentă actualitate:

• Dacă buna-creştere şi învăţătura sunt neapărat trebuincioase băieţilor, cu atât mai mult această Îngrijire trebuie să se aibă pentru fete, care sunt chemate a creşte însele pe copiii lor. Oricât de mult se va ingriji instrucţia publică, dacă aceasta nu va fi sprijinită de o bună educaţie domestică, dată tinerilor, de mume, În casa părintească încă din pruncie, apoi şi ostenelile bărbatului \Jor fi zadarnice sau vor produce efecte neînsemnate; şi tinerimea nefiind înzestrată cu sentimente vir­tuoase şi cu aplecări bune, puţin va profita prin învăţ3turile sale . . .

• Pentru această ţintă Eforia socoteşte că Întoc­mirea unui pensionat de fete este o trebuinţă de Întâia impoerenţă . !).

Localul şi Înzestrarea Pensionatului. Problema localului nu s'a putut deslega nici uşor nici curând. (Chiar această întârziere a găsirii soluţiei a fost cauza amânării cu un an a inceperii şcoalei). Primul gând fusese de a-l aşeza în nişte încăperi existente in curtea Nănăstirii Sfântul Spiridon-Nou. De ce anume acolo ?

Fiindc3, Într'o vreme când tot bugetul ţării se ridica la 20 de milioane de lei vechi, iar al Casei Şcoalelor numai la 2.000.000 3), acest pen­sionat al Statului nu se putea ţind decât Într'o slabă m3sură cu subvenţii dela Stat.

Domnitorul Gheorghe Bibescu, în 1847, pentru şcoala a cărei creare o mângâiase şl el cu gândul, g1l.sise un venit indicat par'că pentru ea. El inter­pretase În mod liber şi cu totul modern o dispo­ziţie testamentară a intemeietorului Mănăstirii Sf. Spiridon, Alexandru Scarlat Ghica (Domn dela 17661a 1768), anume: îndatorirea pusă în actul de

1) An. 364, apud Urtchia, tom. r, pag. t60. 1) Arhivele Statului, dosar :i.OOI, pag. I-:i. ') V. N. larle: Via!a şi Domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbtiu,

pag. 116.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 709

fundaţie ca din .. prisosul veniturilor. (foarte mari) ale acestei Mănăstiri (care poseda vreo II moşii), «după incheierea socotelilor, de va fi prisosul până la taleri 1.500, să se inzestreze pe tot anul câte 9 fete sd-pătate; adică trei fete de neam de boieri scăpătaţi, câte 250 taleri ... ; trei fete de a doua stare de boierinaşi sau de neguţitori, dându-li-se taleri câte 200. -. . ; trei fete de a treia mână, cărora să li se dea de fată câte 50 taleri ... care se îm­plinesc, la nouă fete, la taleri 1.500 . 1).

Un decret domnesc (afis) în 1847 transformă rânduiala de mai sus. In loc de Înzestrare de fete, zice acum Domnitorul Bibescu, să dea Epitropia o subvenţie fixă de 24.000 lei vechi anual, pentru intre{inerea unui Pensionat de fete sărmane, vărsând aceasd. sumă în casa Eforiei şcoale-lor. Subvenţia aceasta, urcată chiar din 1847 la 40.000 de lei anual, apoi la 55.000, potrivit creşterii ve-niturilor Mănăstirii, avea să fie, în

Cât despre local, ideea la care Eforia se o� preşte dela început, stăruind în ea mai mul{i ani de-a-rândul, e de a face pentru şcoală o clădire nouă, pe locul bisericii Sf. Spiridon, ori alături. In primăvara anului 1852, Eforia ajunge însă la soluţia următoare: Pensionatul se va aşeza vre� melnic într'o casă cu chirie, anume Casa Ma-

ca prisosul venitului acestei sfinte Minbtiri s3fiespre ajutor şi darea de milostenie la fete sirace . . .

1 ) Op. cit., pag. I 2 ş i pag. :;jOi pag.19 din Anexe: TCl5ta­menIul Domnului Ţării Rom1neşti Al. Scarlat Ghioa, Aşe­zIm1ntui Sf. Mlnbtiri, I7M.

1) Ce se poate spune de pe acum, e el subven\i.a nu s'a plltit regulat. Pricina de elpetenie e el In 185a (anul dCl5-

felul acesta, servită sau socotită ca datoritll noului Pensionat pânli în anul 1880. Urcată în ultimii ani la IIg.OOO lei anual, se pretindea de Stat şi se înscria regulat În bugetul Statului pe seama Pensionatului (Şcoalei centrale) de fete2).

��:.. �<-<./ ��� ����../'-"-"��

Astfel, despre partea materialli, şcoala se poate deocamdată crede asigurată şi p a r e a păşi spre destinele ei sub cele mai bune auspicii: are o subvenţie anuală apreciabilă; are socotit şi, În parte, încasat un fond de rezervă de 240.000 lei (provenit din acumularea venitului de 40.000 lei pe cei şase ani 1847-1852, cât nu a fost servit, din cauza amânării deschiderii şcoa­lei) şi, pe lângă aceasta, perspectiva de a avea chiar dela inceputul existenţei ei un local propriu, pentru care poseda �i capital şi teren. Ce se va alege dm toate aceste perspec­tive, vom vedea în curând 3).

1) Administra\ia Casei Bisericei: Şapte bi­uriei cu al/vea lor proprit, Carol GObI, Bucu­rqti, 1904, pag. 19-20.

Este de un deosebit interes dt accent se pune In acel tCl5Umem domnCl5C pe aceasti dispozi\ie. Alexandru Scarlat Ghica pare a face dintr'lnsa nu o tall pentru sine, ci un caracter distinctiv al donaţiei sale. ln-nainte de a enumera orlinduielile sau in-

� -4...4'::- �;T''/'?'� ��-0��?�� p-��� d ,/.L/ � ..... _b....b d"',,4 «--��

fo��1:.� ��.��--e: � _?�-�/ �� ...,.�-&-�

... fo �� �d�t..-I--'.;7�

/����� /...J __ � ��-"��: ,/�,�,� � p--<.�-&--� ,4 a-r�o#.-7�� ,)w-����9�� �"L....v�e� �P;1"--v".k c7'�W��-f

Scrisoarea D-nei Iacobson. adresată din Odessa la a8 Ianuarie 1852, lui Petrache Poenaru (Arhivele Statului)

datoririle (in numir de 12) ce vor avea de Implinit Epi­tropii, Domnitorul declari: ,Socotit-am Domnia mea .a fi in aceastl dumnezeeasel Mblstire cu o or1nduiall �i cu o folosin{l'I l.ao parte ce nu se ajuti de1a::alti M1n1stire ... Pentru acea pUrlare de grijă mai mult pemru aceasla am flcut

chiderii Pensionatului) se Incepe �i re%idire3 bisericii Sf. Spi­ridon-Nou, care pare a fi absorbit toate veniturile Mlinistirii.

Din ooresponden\a urmati intre Epitropia Sf. Spiridon �i Eforie se vede Im5n:iere, e!itare In rispunderea plilii pe de o partei iar pe de alta, energia cu care Efori::a o reclama

www.dacoromanica.ro

7 " B O A BE D E GRAU

nuc 1), de pe Podul Târgului de afară 2), închi­riată de Eforie deocamdată pe termen de trei ani, apoi pe şa!e, cu 400 galbeni pe an. (Domnului, care le urmăreşte de aproape, i se supun toate aceste am.1i.nunte; contractul nu se incheie decât după ce dă el aprobarea).

La adăpostul celor trei ani ai contractului de închiriere, gândul clădirii unui local propriu te o Încăpere cu două catUii pentru Pensionatu!u de una sută fete. se urmăreşte cu stăruinţă. In Fe­bruarie 1853 se reia spre examinare locul pe �re se cuvine a se clădi Pensionatul de fete, ia rezo­luţia Domnitorului recomandă, cu solicitudine:

c O grădină este de neapărată trebuinţă, din dos, pentru recreaţia fetelor.. dar s'ar . cumpăra

ceva loc şi s'ar mai putea lua şi din curtea bi­sericii.1).

(Iar Într'alt rând, cu înţelepciunea cunoscută a acestui Domnitor: «se va face un plan potri­vit cu trebuinţa, dar modest, care să nu treacă peste 7000 galbeni multu ,).

Cu toată această perseverentă urmărire a clă­difii unui local propriu-când pe locul Mânăstirii, când pe un loc din Mahalaua Cişmigiului, aparţi­nând Departamentului trebilor ostăşeşti, - clădire aşa de aproape de reali�re in primii ani ai Pensionatului. ea va fi amânată foarte multă vreme, deoarece abia in 1890 (adică in al 38-lea an al existenţei sale) şcoala ajunge să se instaleze in propria ei casă.

dimpreul1li cu do b1n zile .• Clei s'�r cu veni odad ca In ac ut secol de lumin1, d Incete :tt or icine şi orice autoritate de a privi Instruclia Publi el ca o necuitate cu totul secundar l. Ci d in contr 1, şcoa le !e I publice fiind Cta m a i de elpttcn ie in ­stitulie a unu i n um c iv iliut, dreptul lor trebue a fi respectat şi pus In lucrare flr l am lnare " ( A r hi vele Statulu i, d o­

ur 3.860 din 18 51, raportul Efo rid, lan . 17 ). Fapt e el in 187 2 Ep itrop ia datora 4 59.:1:17,7 5 Ici Min isterului de I mtruC\iune In socote ala Pe nsionatului ; c 1 pentru a se ac hita fa l1 de Stat, f ace u n Imprumut de 500.000 lei la Ca sa de Depuneri ; ci In 1880 suma anuall ce trebuia d s(rvt lsc li şcoal ci era de 119.000 lei. Dar Epitropia, nemai put ind pl lti, dispo rit ia aceasta e desfiin ţat 1. (Op . c it ., pag. 20).

.d����,.l;"��_ /�� 'k �� �A-<.d""/�"-' ����:-,,_�, ,,-���d-�� ,/-v�� . .;7�",-",, �� /���.;.//� �/r7//�'-'/�� -�.::r-�--v/� o���.JJa-:�

�-z:fo/' �� �-��

1) Cau existl şi a st lzi (In calu M�ilor

13:1, coli cu strada Paleologu ); ap uline Soc ietllii Cildirta Rom in U5Cl şi e o(u­pati de In stitutul de c him ie indu striall. Mu lli a ni , de pe la 1878 p in3 la 1 900, a fo nacolo.lnstitutul de fete Manliu f.Nu trebue co nfundat� acea st� emil Manuc din Ca lu Mo şilor cu Hanul Manuc (ac ­tualul Hotel Dac ia ) d in strada Ca rol .

�) Podul Târgului de afarl <= calu Mo­şilor. (Pad ... fiindci strada Era pc atunci p udo sit l cu bl lini gr oase de lemn a şe rate de-a -curmu işu l şi fi xate de c lte o MI­ni pud de-a-Iungul de fiecare marg ine .

Toate Sindele impor tante SE pardo suu a st fel. De aceea sc::ic u şi se mai aude ,1 a st 1::i: Podul Mogo şoaei pentru calea Victorie i. Vui {I poe ::ia popularli:

La capitu l Podului, In fruntca norodulu i..

.:,;� ���'" ..%)7� ...&,.,. �� :/ �.-/� ��LU;:C::;:'-'�.

.e-v #�./� C!., �� ���A��4�

�7�-:;7"------ ./�� ;) �/ .. .....,.-«A-<>._'�U

,,&.;�.,....,...,....J���....0<"-7�

A doua pagin� a scrisori i

Elevele. Cui ii era destinată această �coală su­perioară de fete, obiectul unei solicitudmi aşa de atente din partea chiar a Domnitorului'? Şcoala aceasta nu se deschidea marelui public; ea nu avea

Târgui de A/ard Târgu i care se Uc u a farli din oraş, la Ob .>r ). ') Arhivele Statului, d .lSiI[ :1.001, pag. 19,

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BtlCUREŞTl 711

caracterul democratic al şcoalelor din ziua de azi; bursele (<< stipendiile *) nu se acordau încă meri­tului individual al copiilor, ci pentru serviciile publice ale părinţilor lor. Domnitorul ţării crea o şcoală spre a răsplăti meritele slujba;;ilor ţării (ofiţeri superiori, boieri sau mari dregători), «râvna

I;y'(' "/w////y ·)..///h,/

). /'//1

In origina �i scopurile ei şcoala era concepută in felul aşa numltelor Maisons d'Uucation de la Legion d'honneur, întemeiate de Napoleon in Franţa, sau în chipul mai apropiatelor şi mai cunoscutelor mo­dele din Rusia. In Petersburg, de exemplu, exista o serie de trei pensioane împărăteşti pentru fiice

/""o/m,/'/'o ro)","'''''

/( (. 1/4 �./""",,,: .. "Z""",.", .k".4,,,o EFORIA ŞCOALELOR

PUBLICE DIN PRINŢl­PATULU ROMÂNII

///1// /If.? 0"/"" /r'" oAI Nr. 1974, Anul 1852, Luna

8-vrie, 27 Bucure�li.

Doamnei Polcollnicesei Jacobsofl

Eforia luându In bligare de seamă programulu gheneralu ce ati trimisu pentru felulu studiilor, ce socotiti d trebuie sli se faeli In Pensionatulu de fete Domnescu a c3ria directie vi s'a Incredin[ar, li Intocmit aci alăturatulu programu spfcialu ce are cinste a v3 comunica, flI.d.ndu�vă de o dată cu­noscutu d acestu plogramu s'a publi� catu şi prin foile publice.

Arict!cu

P. Pl)tnaru

V. Bolreseu

C. Bosiaflu

Cel mai vechiu act aflat In alhiva Şcoalei Centrale de fele

şi credinţa lor It, procurând fiicelor lor o creştere distinsă, în mod gratuit. Şcoala trebuia privită ca un dar acordat de Dommtor unei elite a fetelor române. De aci şi titlul şcoalei • Pensionatul dom­nesc de fete. sau «Pensionat domnesc de demoa­zele *, cum se zicea in limba timpului 1).

1) D-na Iacobson, care .. vea sli fie directoarea şcoalei, In primul du raport clitre Eforie, in care comunicli �i pro­gramul, e şi mai precis1'l în titulatura ce d1'l şcoalei: .Ptn-

sionnat des demoiselles nobIes de la Valachie SOU5 la haute protection de son Altesse Serenissime le prince regnam', (Vezi şi Memoires de l'Eveqn F. L. Bugnion, impr. Vi· r�soff, Genhe, 1876, pag. 40, par. 68, Institut des demoiselfu

nabIes de Va/achie. Aceasl3 interesant3 - �i acum foarte rar3 _ carte a fost semnalat3 de D-I N. Iorga In Arhiva istoric3, an. XIX, nr. 4-6, 1933: I Un oaspete elveţian In

Basarabia •. Mulţumil3 amabilit31ii d-sll�, unul din cele dou!!. exemp!�rc. I;C elCist1'l illla�" a putUI fi utili�al ;Iln acest sludh >,

www.dacoromanica.ro

7" B O A B E DE GRAU

• Inălţimei sale de militari: unul pentru fete de generali, al doilea pentru fete de căpitani, maiori, coloneii, şi OII treilea pentru grade inferioare. (D-na Chr. Romniceanu le-a vizitat in 1892 1).

Domnului stăpâniror a toată, Ţara Românească Barbu Dimitrie Ştirbei.

Admiterea se socoteşte ca o favoare domnească. Cererile de primire în pensionat se adreseaz;)

direct: La cererile primite de Domnitor se pun două con­diţii: de naştere (calitatea de fiică de � amploaiat .)

r .4� • .,;, . ... /. "r.,

,Z,f-4.

/ .A_ ..... -: / .. , ..... \."'7..,4 . .c'A." ..... .

1 //·r/,,, .. �",.� " . /1" . ..... h# . .... j�, .........

, J"

"(,-� r"�·" ,�.· �:'��:,,�T:.:�:'''·''·''· ? �. .t, t/-Cy'." "- . ..:

{,t(.,,�./- ��",,/,_ . • • • r:...- .... /,/,,,,. (7'7447 /1 1".--:>-' .... . • J'

e '..i/<:.:'" �."" . ... ', r;., .. � (.;/,.A., rl"'fo.,,,," ", »

? /�"><,,' ,/t �//r�' f�""'" � '" ,,... .. .r.,,6,,..'"

// 2"" //' '''''7''�

/.1 . (/i.".

- �4"" .. ,. f/-""'/ .. ' ",:. 'f�/'--'" ;. :" .".. .. " � �, -"'

........... /"("'� J ....

" 'J

?

1

// ,,'

Listd de bursierUe ce sant destinate pentru Ptnsianalul Domnescu ce It dirige

de Dei Polcovnieeasa /acobson.

I N"m'.", I fe l1 I V'n"

ani llun l

. Maria fi i c a O·lui Pitar N.SIă-niceanu 8 8

, Palina fi i c a O-lui Colonel Ioan V oinescu 7 3

3 Elena fi i c a O-lU I S ove l n i c Şte fan R.-m :;J.nen c o 9 ,

4 Ecaterina fi i c a O-lui Mai or Sc or -dili .. 4

:1 Elisaveta fiica r Ap osa ' tu lui Clucer Sc ulat Ur lA-ţeanu 8 ..

6 Elena f i i c a O-lui Serdar Scar -lat St oeneseu .. 9

7 Elena -O-lui Ma-i or E m:ln oi l B oteanu

8 Elimvela fi i c a O-lu i Clucer M. Pe nc ovici

9 Comtanla -D-luiColC)" n d A . Ban ov 9 ..

10 Maria fi ic a O-lui Po1c ovnic B. V IAd oianu .. 6

.. Z .. - -Maior E rneSI Sal -

1 2 Maria - O·lui Pa -harnicu D .

Dendrin o 9 8 13 Elena fi i c a C'-Iui

Col on dHor -ba ski 6 8

Li sta ce lor dint ăi eleve admi se în Pe fl5ionat la 8 Dec hemvrie 1852. (Arhivele Statului)

1) O c onfirmare a :lc ulei pre su puneri am gAsi t in decla· ca li on des fille s de la n oble sse, _ e!ab lissement qui a quel-nr ca, f�rte categ oric A de a ltfel, a episcopului Bugni on que npp on avec le cloltrc, el qui c onvien! d 'ailleurs a sse z Cop . cit, par. 68): I Mr. hc ob son vint il m ourir, et sa v cuve fUI aux c ontr�e s de rOrien! 1. In nici un act oficial r om anesc c hargh par le prince r �gnan t de fonder t. Bu kare st un n 'am a flat În sA o :tseme ne :t a firmare . institut se mblable il celui qui e xi stai l ;\ Odessa, p ou r I'edu -

www.dacoromanica.ro

ELENA RÂOULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREşn 713

şi de vârstă (între 7 şi II ani). De aceea, singurele vreunul din pensionatele parriculare ce luaseră acte ce se cer sunt cel de naştere şi cel de botel?: (mai fiinţă in Bucureşti dela 1830 încolo 1). Iar cealaltă târziu cel ,doctoricesct: de vaccinare). Pe cereri limită e uşor de inţeles: bursa acordându-se pe Domnitorul pune rezoluţia: «se va trece in listă •. şase ani, copila intrată in şcoală la unsprezece,

Petiţiile aspirantelor se trimit la Eforie, care urma să părăsească pensionul la 17 ani, vârstll. ce, controlează actele şi întocmeşte lista definitivă. atunci, trebue să fi părut maximul până la care Vârsta se verifică cu cea mai mare stricteţe. (Dacă o fată îşi putea prelungi studiile.

EFORIA ŞCOALELOR PUBLICE DIN PRINŢ!­

PATULU ROMĂNII

Nr. :01347, Anul 1852, Luna I o-vr ie, 10 Bucureşti.

Doamnei Polcolmicesi 1acobson

Efotia are dnste a vl face cu­noscutu el din bursierele hotlrile pentru pensionatulu a druia direcţie v3 este incredinratl s'au priimitu Intr'unu chipu definitivu inel Hei şi a nume Lucsandra fiica L uminălii­Sale Eei-Zadea Scariat Ghica de ani 9 şi o 1un5, a O-lui Serdarului Ghil!! Brătescu a nume Ana de ani 10, -; şi a O-lui Clucerulu Efswie Shina a nume Elena de ani 9 �i 6 luni; iar reslulude cincibursiere vi � \'Ot trimile pesle prea pUjine �ile.

Dit. C. Bosionu

SeC!. S. Neagae

O adresă comunidnd admileril in Pensional a Itl'l eleve (Arhiva Şco,alei)

in Noemvrie 1852 se admit şi eleve ce trec cu patru luni peste Il ani, aceasta e pe temeiul con­sideraţiei adusă de însuşi Domnitorul că la data când ar fi trebuit să se deschidă şcoala, acele copile aveau tocmai vârsta-limită cerută, de Il ani).

Limita minimll. de şapte ani ar putea surprinde dacă nu ne-am aminti că tânăra şcoală, în felul institutelor particulare de astăzi, avea să aibă şi curs primar, primind deopotrivă pe neştiutoarele de carte ca şi pe cele ce mai apucaseră ceva În­văţătură, fie dela guvernante În casă, fie dela

1) PensÎo,ande d-ndor Vaillan!, Bonnet, de Comble, Buvelo! (N. 10'10: Flo,areaOarurilor, Nr.3, pag. 135; U,echia: 0P" CÎt. 1. IV, pag. 457).

Şl d-ra Blaremberg deschide un pensionat In 18p, sau 1853, (Urechia: op. eit., t. lII, pag. 10,,).

Pe de ah!! parte, trebue amintit d la 18S2, afară de şcoala primar� Intemeiall de Marea Vorniceasl (mai tJn;iu Doamna ŢJ.rU) Elisabeta Ştirbeiu, nu exi5lau alte �coale primare publice de f�te In Bucureşti. Cele dintJ.iu trei: cea de la Sf. Gheorghe (sau Se. Vineri), cea de la Lucaei �i şcoala d� la Mihaiu�Voj� au fost Inlemeiale abia in 18:>9·

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E DE G RÂU

Lista celor dintâi eleve admise în pensionat, so­sităla 8 Dec. 1852 cu adresa Ne. 230;:J, oglindeşte cu preciziunile ce însoţesc numele, mediul social că­ruia îi era destinată noua instituţie �i concepţia epocei despre vârsta cea mai potrivită «la care se da copiilor înv3ţătura cuviincioasă�.

Ce aşteptau părinţii dela această şcoală la care râvneau atât? Formulele din petiţii sunt pe cât de variate, pe atât de vagi şi Încărcate de speranţe: Un părinte doreşte ca fiica sa «să dobândească şi dânsa folosinţa hotărîtă de inalta inţelepciune a Măriei-Voastre pentru asemenea tinere fiinţe •. Altul

strarea fetelor 1). Pasul hotărîtor îl făcuseră, ce-i drept, cei doi Domnitori. Bibescu şi Ştirbeiu.

Dar câtă sete de cultură era la unele tinere fete pe vremea aceea se vede din tonul liric mişcător

1) Vezi raportul Eforiei din 10 Februarie 1854 clitre c Exce· lenla sa Domnul deplin imputernicit, comisar extraordinar in Principate, General Adjutant de Budberg, (rlimas şef al Statului la plecarea Domnitorului, in timpul ocupaţiei Princi­patelor dela inceputul r�zboiului Crimeei, Oct. 18S3-0ct. 1854):' Fundatorul M5nlistirei Sf. Spiridon-Nou din Capitalli, c prin testamentul s�u, hotlirlşte ca din prisosul veniturilor

Intâiul catalog, pe Ianuarie, Februarie şi Martie 1853, al e\evdor din Pensionatul Domnesc, Inaintat la Efotie • cu raportul d-nei Iacobson din a8 Aprilie 1853. (A rhivele Statului)

exaltă Înalta generozitate a Domnului de « a ingriji r acestei Mlinlistiri s:l se In:testrue un num�r de fete In tot şi de creşterea fiicelor unor indivi2:i ce au slujit f anul. Guvunul, recunomind cd o blind crqtere este o zestre Statului, fetele Înzestrându-se cu prinsipurile în- • morold moi folositoare dedt micul ajutor de bani ce se d1 văţăturii •. Iar mai târ2:iu A. Karkaleki declară: 6:ca _ zestre la deosebitele fete: prin articolul 9 din legiuirea din părinte de familie al secolului de faţă, subsemna- _ anul 1847 Februarie 21, pentru reorganitarea in5trucţiei tul doreşte a da educaţia cerută copiilor săi)). • publice, a hotlrît ca cu suma ce va prisosi :ti.sei M1n1stiri

Ce e remarcabil, e concepţia clară ce au toţi • dup1 ce-şi va indeplini cheltuielile sale anuale 51 se ţie un despre întrebuinţarea anilor copilăriei, la fete ca şi • pensiona\u de fete 1n capitalli. Aceastli legiuire s'a şi pus la băieţi, şi schimbarea ce se făcuse În mintea • În lucrare de la anul 1852 şi s'a înfiinţat pensionatul de fete, tuturor despre utili2:area donaţiilor pentru in2:e- _etc •. . .• (A rhivele Statului, dosar 3.998 din 1854).

www.dacoromanica.ro

ELENA RÂDULESCU·POGONEANU; ŞCOALA CENTRALA DE FETE DIN BUCUREŞTI 71.5

şi neînfrânta stăruinţă a următoarelor cereri cu câţiva ani mai tâ��iu:

, I3 Maiu r856

« Prea Inălţate Doamne, � Nici favorabilile şi recomănduitoarele rezoluţii

� ale Mării Voastre, nici verbalile făgăduieli ce aţi « binevoit a-mi da, nu a fost putinţă din a mea « nenorocire, să facă să intru la pensionu Madamii « Iacobson, Prea Inălţate Doamne, vârsta mea « înaintea�ă, aproape să uitu ce am învăţat cu ale « mele osteneli şi cheltueli ale părintelui meu, mă « rog cu lacrămi, milostiviţi-vă, şi porunciţi ca la « cea Întâiu vacanţă să fiu primită la

.

« numitu pension�. « A Mării Voastre prea plecată slugă, Catinca Redafil».

• Dumneaei Demoase1a Elin Blaremberg (1810-1897) DirectrÎcea Pensionatului Dcmnescu de fete. (1857-1864) (dup3 un portret In pastel de C. Doussault, IILO, aflat în

posesia familiei Cocodscu)

I5 Iunie 1856

« Prea Inălţate Doamne, « Deşi aţi avut bunăvoinţă şi aţi dat favorabile

« rezoluţii la cinci ale mele jelbe, Însă onorabila

« Eforie a Şcoalelor mi-a �is curat că până când « Măria Voastră nu veţi porunci hotărît ca la « Întâia vacanţă să fiu aşezată la pensionatul Ma­te damei Iacomson în veci nu voiu fi orânduită.

te Milostiviţi-vă, Măria Voastră, şi nu mă lăsaţi « să pier aşa!!!

«A Măriei Voastre, prea plecată slugă Catinca, fiica pitarului Radofi',.!).

Cua Doctor Turnescu Calu Moşilor Nr. 57 (Podul Tirgului de arar3)

Casă d�r;imată ast�zi; fotografie din I�� Scopul noului institut e clar formulat..de În­

văţatul om de şcoală, Petrache Poenaru, membru al Eforiei Şcoalelor, în scrisoarea prin care invita pe prima directoare a lua conducerea şcoalei: « Nul doute que les parents ne s'empressent de profiter des bienfaits d'une education solide, sous votre surveillance et de placer dans cette institu­tion leurs filles, pour avoir un jour le plaisir de les voir faire les delices de leurs familles, par leur piete, par leur chastete, par leur economie et leur

1) La. 19 Noe:nvrÎe 18,6 e primită în sfâllÎt ;1 • Calinca, fiica pitarului Dimitrie Radofil., In locul elevei UrI:1!eanu, retrasă.

www.dacoromanica.ro

7,6 B O A B E DE G R A U

aptitude a diriger Ieur menage et a elever leurs enfants . 1).

Directoarea: Doamna Polcovniceasa Ana lacobson. Cui avea să se încredinţe2;e conducerea domnes­cului aşezământ? Cea care e invitată să ia direc­ţia e o streină, de condiţie socială aleasă, sta-

acesta părăseşte Principatele, colonelul nu se mai Întoarce în Rusia, ci intră în serviciul Domnitorului din acea vreme, ca aghiotant 1); numit mai târziu ispravnic (prefect) de Brăila, moare in 1849.

Polcovniceasa Ana Iacobson (cu numele său de familie Ana Karpoff), se născuse la 1798, în oraşul

Nicolaiev din guvernământul Ker­--------------�.'�� son. De sigur că la Bucureşti, ca sOţie de aghiotant domnesc, făcuse o distinsă figură la curte şi in socie­tatea bucureşteană.

Unde-şi va fi făcut d-na Iacob­son educaţia ? In vreun pensionat de limba franceză din Odessa aşa de apropiată? La Petersburg?

Ceea ce se vede din corespon­denţa ei cu autoriţatea şcolară !) e că d-na Iacobson mânuia limba france2;ă cu o siguranţă desăvârşită (româneşte pare a fi ştiut prea pUţin), că avea pricepere şi expe­rienţă în privinţa creşterii fetelor. In scrisoarea din 7/19 Iunie 1851, prin care Petrache Poenaru, în numele Eforiei Şcoalelor, o invită să ia direcţia Pensionatului, el i se adresea4ă, ca unei persoane «qui reunirait les qualites que ne'ce­ssite une tâche aussi noble el aussi delicate 'i iar din rândurile următoare se vede reputaţia de care se bucura d-na Iacobson în s o c i e t a t e a bucureşetană: .1 a noblesse de vos sentiments, les connaissances variees et posi­tives dont vous tes douee, une vie exemplaire qui vous a valu restime et le respect de tous ceux qui ont eu le bonheur de vous connaitre, et le desir, nous dirons meme la vocation que vous avez manifestee pour une telle mission 3), ont ţorte l'Ephorie ă vous prier, Madame, de vouloir

Palatul Alexandru Ghica d in Str. Colţei (B-dul Br�tianu) coli cu Sir. Strafim (Sir. PensioDatului)j d�r lmat în l89o. Fotogra fi c din 1875.

') Bu karester Gem�inde blatt, Nr. 341 pag. 157 din August 1934. pag. l57, unde

bilită de mulţi ani în ţară, unde venise ca persoană matură. Era Doamna Polcovniceasa Ana Iacobson, văduva polcovnicului Arnold Iacobson, german din Curlanda, de confesiune protestantă, ofiţer din armata rusă (unde se remarcase in ră2;boaieie napoleoniene), venit în Principate în timpul ră2;­boiului ruso-turc dela 1828-1829. Rămas în Ţara Românească şi pe timpul când Principatele fură guvernate de generalul Kisseleff, in 1834, când

'l Arhivele Statului, d osar 2 .0 01, pag. II veI$O.

mai afllm �i interelanta infJrmaţie el Pr� fectul hcob$On Înt�meiase In judelul Br�i 1a un sat , hco b5 0n , de gHm.lni de aceeaşi con!esiun� cu el, sai al c lrui num� a P�Is:stat p in lla r lzboiu.

") Toate rapoartele adresate de dona Iaco bson Ministerului şi toate cataloagele cu notele elevelor sunt redactate In limba france:t3; scrisul d-nei bc:o bson e de o finele şi acurat�t� de ose bitl .

") D-na lacobson a avut ea însă şi opt copii ; fiica ei cea mai mare, Ecaterina, a fost una din primele directoare ce s 'au suc ­cedat la Azilul Elena Doamna dupl mo;lrtn d-n�i Da vila (1874).

www.dacoromanica.ro

ELENA RADULESCU·POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 717

bien accepter la direction de ceHe institution moyen­nant les avantages ci-haut detailh�s •. . Un mare noroc: o doamnă din . lumea mare., cultivată, imprima pecetea personalităţii sale nouei instituţii. Organizarea şcoalei, a vieţii de internat ca şi a învăţăturii, e opera d-nei Iacobson. Ea face propunerile, ea prezintă programul, ea alege pro­fesorii. Eforia dă numai aprobarea, supunându-i după aceea la un examen «conform cu regulele intocmitu (1853, lan. 26, adresa Nr. 1291).

Doamna Suuna Blicoyanu (1831-J916) Directouea Şc<ulei Centrale de fete (1868-1885)

Din diversele rapoarte ale d-nei lacobson, destul de dese şi foarte circumstantiate, se vede el era orientată in principiile şi metodele de educaţie ale vremii; ideile sale, în care se simte şi un ecou îndepărtat· al teoriilor lui Rousseau, le ex­prima cu preciziune şi delicateţe: • les soins que I'on donne aux enfants commencent le jour de leur naissance et ne finissent qu'avec I'âge mur •.

Părerea ei era că scopul ultim al educaţiei este desăvârşirea morală : ea asigura el În insti­tutul ce era chemată să dirijeze .Ies etudes qui iclairent I'intelligence y seront soumises aux prin­cipes qui dirigent le coeur dans la route du bien •.

Dupre existenţa unui pensionat particular ce ar fi avut dona bcobson Inainte, cum ar părea el 'reitse din stu­diul d-lui N. Iorga din Fl�rea Darurilor (Nr. 3, pag. 142), nu ;tiu nici ai familiei şi nu rt:ultl nici din acte.

') Arhivele Statului, do,ar a.OOI, p:.g. 39 �i 189·

Fireşte, nicio preocupare de carieră: . les eleves y seront formees aux habitudes de la vie de familie, et seront preparees ă remplir dignement les devoirs que la saciite impose ă leur sexe •.

Emulaţia între eleve avea să fie Întreţinută prin cunoscutele mijloace de distincţie (tablouri de onoare, panglici onorifice)j o notă originală: , celles qui se seront distinguees autant par leur conduite que par leur application aux etudes, aucont l'hon­neur d'etre presentees ă Son Altesse Serenissime la Princesse Regnante t.

O prevedere minu�ioasă, izvorând din propria sa experienţă, sau utilizând experienţe din şcoala unde fusese crescută ea însăşi, rânduia toată viaţa internelor, orele de ieşire şi de intrare În internat, ducerea la biserică, vizitele părinţilor.

Programa de studii. Accentul se pune pe învă­ţarea limbilor, care sunt in număr de trei: română (valaque), franceză şi germană.

Veneau apoi studiile propriu zise şi t artele _. Religion Giographie Calig

.raphie

� lvalaque � Histoire Uni- OI �::; � Frant;:aise .1il nrselle � Musi ue :l Allem�nde � Histoire Na- q

lurelle Chant

Arithmitique Dicbmation

In fiecare zi, - lucrul de mână, constând din cusături şi diverse • lucrări plăcute sau utile care convin sexului * 1).

Programă uşoară, care ocupa mintea şi mâinile fără să obosească, şi din care şcoala avea să trăiască 12 ani, până la legea din 18641 care de altfel nu schimbă mult.

Limba de propunere pentru studii este (În afară de cursul de 1. română şi cel de 1. germană) cea franceză. Regulamentul din 1832 (cea dintâiu schi­ţare teoretică a şcoalei), o prevedea de altfel explicit in par. 240: t Toate aceste lecţii se vor face În limba f�anţuze.ască( Împărţindu�se îr;'tre di�ectoriţ�, su�­dlrectorlţă ŞI dăscăhţe. Numai catehlsmul ŞI lecţia de limba românească se vor face de un dascăl ce va veni de afară . 2).

Lucrul nu e nici de mirare. Intr'o epocă şi Într'o Românie care avea ochii fixaţi asupra Europei şi În deosebi asupra Franţei (şi a Rusiei), cultura, pentru femei mai ales, Însemna în primul rând cunoaşterea limbilor streine moderne (fran­ceza, germana, italiana), adică posibilitatea de a comunica direct, În scris şi În graiu, cu streinii din acele ţări şi din altele, şi de a-şi nutri spi­ritul cu ideile şi sentimentele ce însufleţeau scrie­rile din literaturile apusene S).

1) Arhiva şco�l�i pe anul 1853. ,) Apud Urtchia, Isforia Şcoaldor, t. IV, pag. 308. ') In ale sale t imoires., episcopul F. L. BugniOli vorbeşte

I du r6le que les dame! val:.qun jouenl d�ns la sotiit!! •. Tot

www.dacoromanica.ro

" , B O A B E D E G R Â U

ProfesorU, « institutriţele •. Eferia Şcoalelor are atâta încredere în pregătirea şi in relaţiile cu stre:­nătatea ale d-nei Iacobson, încât îi lasă în seamă nu numai organizarea pensionatului, ci �l recrutarea profesorilor,

Numită încă din Iunie 1851, dona lacobson, dupli prezentarea către Eferie a programei ce el;:­borase, în Decemvrie porneşte la Odessa, nu nu­mai spre a-şi orândui propriile sale afaceri, ci mai ales pentru a recruta personalul intern, aşa de important după vederile sale: « institutriţele .

28 Ianuarie 1852, că «e pe cale de a termina cu o doamnă distinsă prin educaţie şi naştere. 1).

Două luni după deschiderea şcoalei (în 1;:­nuarie 1853), Doamna Iacobson, la cererea Efe­riei, comunică lista profesorilor ce angajase:

«Trei guvernante (două pentru franceză, una pentru germană).

« 0-1 Kristi pentru limba română. «Un preot pentru învăţarea Religiei (fără indi­

caţie de nume). e 0-1 Pedro, profesor de muzică şi desen.

Doamna Suzana Blieoy,mu cu un grup de eleve din clasa V anul 18n:. Cea dela marginea' di

.n dreapta avea si fie în .1SgI, directoarea Şcoalei (D-na Chr. Romnictanu)

sau « dames'

de dasse t, cum le numea. De acolo, luând sfat�l Doamnei Fitinghoff (directoarea pen-·

sionatului de fete nobile din Odessa 1) şi al altor persoane « recomandabilc., între care Printesa Voronzofi '), anunţă Eforiei printr'o scrisoare din

el raportud interesantele conversaţii ce a aVUI, despre fe­meile rom.1ne ,i despre viala politic" ,i social"- dela noi, cu Prinlesa Ghiell, o une cousine de celle que j'ai connue en Rus.sie, el dont le mari itait ricemment ambas:sadeur ÎI Washington . (par, 70, anii 1850-1855).

') Ve:i �I Mimoiru de l'ivEque Bugnion, elite scrie şi ortografia%l o la baranne Vietinghoff ••

1) Ptin\esa Voron:off era SOlia viceregelui Caucazului (Mi­moiru de l'evique Bugnion).

e Un profesor de dans t (fără indicaţie de nume).

Şcoală de Stat sau şcoală particulară subvenţie­nată( Până atunci, guvernul acordase În multe

') Era oare aceasta �cu doamnă Arsenief lslenief, pe elIre o arat" episcopul Bugnion (unul din cei consultaţi de d-na Iacobson) şi care, recomandat"- de consilierul imperial Pc.· fock; fi de familia prinlului Votonzoff, fu aleas:"- spre a fi (sub)directoare la t Institutul de leit nobile din Mun­tenia . (op. cit., par. ']0)( rn orice cat, dupl episcopul Bugnion (op. cit. pat., 74), d-na Ar3enief a venit la BUCUrEşti; • eUe du! quitter la Valachie ;\ I'epoquc ou In Autrichiens l'occuphem o [1853-,8541.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂOULESCU�POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ OE FETE OIN BUCUREŞTI 719

rânduri ajutoare diferitelor şcoale particulare din Bucureşti, cum fusese pensionatul doamnei Vai�­lant, al doamnelor de Comble şi Bannet, al d�rei Blaremberg, etc. De astădată, deşi nu se obligă la prea mult, cârmuirea, prin pana lui P. Poenaru, se exprimă explicit şi obligaţiunile şi le împlineşte cu sfinţenie: întemeiază şcoală statornică, îi asigură localul şi cheltuielile de întreţinere, cincizeci de stânjeni de lemne cum şi o sumă de 1.200 galbeni pe an (întreţi� nerea a douăzeci de bursiere) 1). Departe de a se confunda cu pensionatele particulare de până atunci, noul Pensionat are un loc privilegiat in ţară. Eforia ţine la creaţia la care conlucrasci când marea Epitropie a Sfântului Spiridon va amâna sau refuza plata subvenţiei de 4O.()(X) de lei la care era obligată, Eforia va apăra cu impre­sionantă energie drepturile şcoalei şi va privi po­sibilitatea desfiinţării Pensionatului (<< atât de foIe­sitor neamului şi atât de conform cu duhul testa­torului ,) ca un regres, nedemn de ' acest secol de lumină . 2).

Dacă s'ar fi adăogat, la obligaţiile cârmuirii, şi plata profesorilor, poziţia Pensionatului faţă de Stat ar fi fost exact cea de astăzi a şcoalelor de Stat cu internat din Bucureşti: Colegiul naţional Sfântul Sava şi Şcoala Centrală de fete.

Invăţătura. Viaţa în internat. La 12 Noemvrie 1852, Bucu­reştenii puteau ceti in Vestito­rul Românesc pe pagina 1, sus in dreapta, \,;rmătoarea Înştiil:­ţare :

, EFORIA ŞCOALELOR . Publicali,

t: Pensionatul Domnesc de demoaze!e ce este subt direcţia d-nei Polcovnicesei A. Iacorr.­son (sic) se va deschide la 20 ale corentei luni, Noemvrie.

« Acest pensionat este aşezat pe Podul Târgului d'afară, în casa ce se zice a lui Manuc •.

(1 Directorul şcoalelor C. Basianu

t: Nr. 2.106, anul 1852, No­emvrie 8 . ').

Şcoala le dădea şi paturi nouă de fier, pentru care se ţinuse licita{ie in regulli, al cărei rezultat fusese supus Dommtorului.

Elevele incep a se aduna de pe la începutul lui Decemvrie, fiecare din cele ce nu figuraserli în lista trimeasli la 8 Decemvrie, - precedată de un ordin către directoare.

(1 Institutri.ţele .. dÎn Rusia, probabil rusoaice, cu­noscând bine limba franceză, una, poate, franceză 1) erau venite din Septemvrie.

CopiJele gliseau astfel din Întâia zi acel contact cu persoane distinse, preglitite spre a face creşterea unor « demoazele nobile •.

Internatul avea sli devie de acum lumea lor; unul din principiile directoarei era de a le ţinea mai de grabă izolate de familie:

« Les eleves recevront la permission d'aller voir leurs parents tous les dimanches, apres le service divÎn, mais il est de rigueur qu'elles rentrent a l' Institut a six heures du soir •.

Cârva timp aceste t: institutriţe . internf, «ne quit­tant jamais les eJeves ., vor fi singurele lor profe­soare. D-na Iacobson, considerând vârsta fraged� �.i neşti!nţa elevelor, care cer � luare amint� şi o ingri­Jire mal de aproape (t des SOtOS plus partlculiers .), nu se bizuia pe profesorii pllitiţi cu ora, ci aştepta

O altă publicaţie, din 200C­tomvrie, dăduse • lista de obiec­tele , ce trebuia să aducă t: fie­care demoazelă când va intra in pensionatul domnesc t.

Trei prietene: D-na Suzana Baitoyanu, D-na Elena Teodorini, O-ta Sofia Condeucu (contesa Mattei), Intte 1870-1885

') Suma de 60 de galbeni din anul 1 e urClt3 la 80, apoi r3,· m;'lne la 70.

1) Arhivele Statului, dooar 3.860, nporlul Eforlei din 12 Ianuarie 1857.

') • VUlitorul ., Nr. go, 185a.

mult mai mult dela aceste . institutriţc. interne, care, fiind tot timpul cu elevele" seront a rreme de les penetrer d'une instruction aussi solide que morale •.

') In acte se vede un nume de • in�lilutrill . Robin. Arhivele Statului,dOliar 3.gg8, :lDul 1854, (pag. 61).

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R Â U

Mai târziu, când progresele elevelor vor reclama studii mai adâncite, se va gândi să ia alţi profesori, informând la timp Eforia.

Elevele (cel pUţin bursierele), în primele trei luni, n'au fost mai multe de 18. D-na lacobson le Împarte in două clase : incepătoarele, şi cele ce mai Învăţaseră ceva carte. Clasa întâia şi cea mai nuroeroasll începe cu « abecedarul celor trei limbi .; cea de-a doua, cu « primele principii ale Grama­ticei şi ale Geografiei., ').

elevelor din acest Iimp, studiile ce făceau, sârguinţa lor şi aprecierile. Notarea pare a se fi făcut cu deosebită luare-aminte, fără prevenire şi fără mena­jamente; in primul tablou, înaintat la I8 Aprilie 1853, o elevă « Ourlatziano., care are foarle bine la toate materiile, la lucrul de mân1i. (<< travaux â l'aiguille .) are nota rău (<< mal .) 1).

In tabloul al doilea (Aprilie, Maiu, Iunie, I853) 2) figurează 29 eleve, iar În cel de al treilea (Sept.­Dec.) 303). Nume nouă sunt (cu ortografia din acte) :

Şcoala CentraU de fete. Fatada (centru)

D-na Iacobson doreşte ca un membru al EforÎei să ia osteneala de a veni la şcoală spre a examina elevele şi a se încredinţa de puţinele cunoştinţe ce au (. leur peu de savoir .) şi aceasta spre a se putea preţUl mai târziu « progresele ce vor fi făcut după câtva timp •.

La fiecare trei luni d-na Iacobson înaintează la Eforie un tablou cu studiile şi notele obţinute de eleve. Aceste tablouri, ca nişte adevărate ma­tricole, oglindesc lumea şcoalei : numărul, numele

1) Raportul d·nei Iacob50n, Arhivele Statului, dosar 2.001, pag. :0195.

Marguiloman, Lachovary, Leordeaon, Cretzeano,

1) Tabloul 1 pe lunile Ianuarie, Februarie, Martie 1853 lbidrm, pag. 38S.

") Ibid., pag. 4'50.

") In acute dou� din urm� tifre se cuprindeau ş1 ' pensio­narele t, care pl�teau dtre directoare taxa de intreţinere. La primirta lnd.iului tablou, unde se ar�ta num�rul, numele şi situaţia bursierelor, Eforia ii ceruse In S Maiu d-nei Iacobson să inainteze 'cu sUrşitulu fiec3ruia uimestru unu catalogu pentru gradulu Invlitliturilor nu numai al bursierelor, ci şi al celorlalte pensionare •. (Arhiva şcoJlei, t8S:J) .

www.dacoromanica.ro

ELENA RÂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 721

Zadaricheano, Vlasopol, Philitis, Costesco, Salman 1) Guergui, Horbatzky.

Şcoala se desvoltă incet, dar sigur, Ud sguduiri, cu incredere deplină intre Eforie şi directoare. Şcoala de fete Lazaro-Oteteleşanu din Craiova, cu un mai vechiu nucleu de şcoală elementară, căutând acum să se organizeze ca şc:>ală

�:���dJ���fa I��ob���1

2j,co:la c��e�u���

sigur, în privinţa creşterii şi a inv3ţă­turii, impunea.

Mijloacele materiale. Un raport al d-nei Iacobson, din 30 Septemvrie 1853, după aproape un an de existenţă a şcoalei, insoţit de un tablou sumar al veniturilor şi cheltuielilor P.:osiona­tului, ne informează despre desechili­brul budgetar care se produce în pri­mul an.

Medalion cu n:onograma Şcoa­lei, folosit de Mincu la fala:!a principall şi la faladtle din-

spre curtu interioarl

Numărul bursierelor e de 20; pe lângă ele, şcoala mai are nouă eleve cu plată «< pensionare .).

Deficitul de 573 de galbeni era considerabil. Eforia, la care d-na Iacobson se adreseaz3, ar3rând neputinţa de a susţinea � in mod convenabil :aşez3-mântui, cu pUţinul num3r de eleve ce are, şi faţă de scumpirea năprasnică (. exorbitante .) a articolelor de hrană t, - e de părere a se spori

Venitul de care dispune şcoala e de 1.770 de galbeni : 1.200 dela Eforie, pentru cele 20 de bursiere; 360 dela 6 pensionare, care plătesc câte 60 de galbeni; 150 dela alte trei pensionare

Falada Şcoalei dinspre grldina cea mare (in dreapta, ula de sHblri, apoi clan, biblioteca; in fund, st;inga, vechiul castel de �p5

pUtind, 50 de galbeni ; în fine 60 de galbeni plata muzicei (a trei galbeni), dela 20 pensionare.

Cheltuielile (plata profesorilor şi.a 4Iinstitutriţelor., a servitori lor, hrana elevelor ,i a personalului in­tern, spălal:ul, luminatul, chiria a două piane), toate se ridică la 2.343 de galbeni.

1) Flica maiorului Salman, care din 1850 era directorul Şcoalei Militare (N. Iorga: Viala ,i dJmnia lui Barbu Dimi­trie Ştirbei, pag. 69).

.

") N. /orgo: Viala şi Domnia lui Barbu Dimitrie. Şlirbei, p�g. 220.

subvenţia cu câte 20 de galbeni de fiecare bur­sieră; dar numai vremelnic, « pe cât va ţinea această stare extraordinară.. Aceasta t: pentru enteresul educaţiei publice de a nu se desfiinţa acest pen· sionat 1) _.

Pentru tân3ra şcoală soluţia era de a se înmulţi numărul e1evelor cu plată şi cu aceasta venitul instituţiei.

') RaporlUl Eforiei din 29 Octomvrie 18B (Arhivele St�· tului, dosar 20JI).

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A U

D-na Iacobson consimte la sacrificiul de a le lua cu plată scăzută (40 de galbeni); dar cu toate sforţările sale, numărul elevelor nu creşte simţitor în cei cinci ani cât stă in fruntea şcoalei: 31 În 1854. numai 26 În 1855 şi iarăşi 30 În 1856.

Grup de profuoare şi eleve din ISga

tipuri de şcoală, - totuşi, În ce priveşte viaţa interi­oară, şcoala a păstrat întiplritl, in parte până astăzi, forma ce i-a dat-o fundatoarea. Intâiu, cele doul elemente ce o compun : pe de o parte bursiere, intrefinute de Stat, pe de alta solvente, proporfia

între ele variind în cursul an�­lor. (Pe timpul d-nei Iacobson numărul bursierelor era de douli ori mai mare ca al solventelor; mai târziu covârşeşte ;i mai multi În anii de după războiu insă, dela 1920 Încoace, propor­ţia e rlsturnaţă: acuIl', la 1 1 5 bursiere, s e adaogl 400 de sol­vente).

Supravegherea atentl a eleve­lor prin « institutri{e., pedagoge, guvernante interne, o viaţă de familie, care reunea in toare serile p e n t r u rugăciune pe eleve şi subdirectoare Într'o sală mare, unde (după apelul făcut pe din afară de una din eleve), fiecare copill trecea prin faţa subdirectoarei, înclinân­du-se pentru o • reverence t i toate acestea a u subsistat până târziu (1890) şi, În 'Oarec; re măsu ă, se menţin şi În ziua c!e azi.

Principiul de educaţie: crc­şterea elevelor laolaltă, in izc­larea de familie, era Încă şi mai accentuat in anii dinainte de războiu, prin dispozifa ce a

��ia�� f� l�::re �ei:;;�����

săptămâni odată.

(la mijloc, directoarea dona Ch. Romniceanu, jos in dreapta, .actuala direc:toarc).

Invlţătura într'o limbă strc­ină, care face caracteristica ace­stei şcoale la inceputul ei, Iasă ca un ecou îndepărtat până în timpuri târzii. Acele dintre fostele eleve care au intrat in şcoală in ultimele decenii ale veacului XIX, in viaţa şccalei găseau formule stereotipe în limba francez3, introduse in

Coridorul e inel nelnthis cu geamuri. aşa cum Il UCU5e Mincu

Prin chiar organizarea sa, şcoala trebuind să păs­treze elevele timp de şase ani, fizionomia Fension:.­tului rămâne cam aceeaşi in aceşti ani dintâiui bur­siere nouă nu mai intră, afară de rarele cazuri când boala sau retragerea fac câte o vacanţă.

E ca o familie, ai cărei copii cresc şi se desvoltă: aceasta e toată schimbarea.

Cu toate prefacerile prin care trece această primă şcoală de fete a Capitalei, - ursită să devie în cursul anilor un fel de câmp de experimentare pentru legiuitorii noştri, cari au incercat in ea trei-patru

jocuri vechi cântece (ronde) franfuzeşti, car!', cu unele din cuvintele lor deformate, trebue să se fi transmis dela primele eleve ale şcoaJei, ce le vor fi cules de pe buzele acelor « institutriţe -., (, qui ne quittaient ;amais leurs eleves It, după do­rinţa şi întocmirile d-nei lacobson. Mulţi ani mai târziu deci, prin curtea largă, bătătorită, din faţa palatului Ghica, unde şcoala a fost aşezată timp de 30 de ani (1860-1890), de cum venea pri­

măvara şi pânl toamna târziu, se Învârteau lin, delicat, horele Însoţite de bătrânele cântece:

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 723

Les belles se rendent dans le jardin Les belles se rendent dans le jardin Cueillir des roses soir et matin Cueillir des roses soir el matin ... Les belles y font une reverence, etc

Si vous voulez sortir d'ici Cherchez donc la compagnie El puis vous embrasserez Celles que mieux vous aimerez.

Curios: mutarea în şcoala nouă din strada Icoanei (1890) a adus cu ea amuţirea pentru totdeauna a acelor ronde demodate. Par'c'ar fi fost o tainică legătură intre ele şi clădirea În care răsunaseră glasurile unora din primele eleve, sau ale urmaşelor lor imediate. Cu dărâmarea zidurilor s'au spulberat ,1 vechile cântece.

Chiar cele ce le cântaseră cu atâta însufleţire, nu s'au mai gândit la ele; in noile grădini răsunau acum alte dn­tece, importate de guvernante venite direct din Franţa :

Savez·vous planter les choux A la mode, ci la mode, Savez-vous planter les choux A la mode de chez nous (

o nouă viaţă, un nou spirit, avea să sufle in şcoală.

In palatul Ghica subsista aproape În­treg vechiul suflet al şcoalei intors spre trecut. Cum se apropia sfârşitul anu­lui, elevele mici, abia venite din sfioasele lor oraşe de provincie, auzeau cu uimire pe cele mari pregătindu-se pentru producţia de sfârşit de an (sin­gure, fără ajutorul profesorului de mu­zică, supunându-se oare cum tradiţiei, ca unui ordin din trecut) prin cântări franţuzeşti, ca acestea:

Quoi, Valenline, dans ce gralld miroir, Fiere el mUline, vous voufez vous voir ( Mademoisefle, c'est du temps perdu, Car on n'esl belle que par la vertu !

Trecând pe coridoare, ele lăsau să intre în clase fragmente de melodii, care aveau darul să Înfioare pe naivele pro­vinciale, invăluindu-Ie intr'o atmosferă exotică, În care se cufundau cu deliciu.

Schimbare de directoare: Domnişoara Eliza Bfaremberg. (1857, Aprilie 18). In Februarie 1857, dona Iacobson, din motive de familie şi parte din pricina cheltuielilor ce făcuse cu Pensionatul (des fcais considerables que j'ai ete forcee de faire pour I'entretien convenable de I'Tnstitut .) îşi dă demisia pe ziua de 1 Aprilie. Penrru a o

inlocui, Eforia are ideea de a publica (14 Martie) concurs de directoare pentru ziua de 25 Martie. Doritoarele trebuiau să « se arate la Cancelaria Eforiei . dela I Martie înainte, spre a-şi înscrie numele şi « a înfăţişa actele legale despre mora­litatea Domnia-lor t.

Lista celor înscrise ne permite să vedem, pe de o parte, ce preţ se punea pe direcţia noului pen­sionat, pe de alta, să precizăm figurile eduC3roa­relor mai cu vază din vremea aceea şi din anii precedenţi:

Gang cu vedere spre infirmerie

Nr. 1 Numele, pronumele , I D-ei Eli:a de Blaremberg :1 Conlusa de Grand-Pre

:1 C. Vaillant 4 Helmina Lucassievici

Locuin!a

U1ila Collei Mah. Dudescu, În

casele lui Stoianovici Uliţa Herestreului

www.dacoromanica.ro

7'4 B O A B E D E G R Â U

Va să zidi �1 cine ţinea sau ţinuse pensionat particular, ca d-na Vaillant, care se ilustrase în această calitate de prin 1830 (c vingt-six annees passees a la tete d'une maison d'educatian .), Contessa de Grand-Pre, care prezenta o scrisoare de recomandaţie a Ministerului francez al Marinei către comandantul trupelor franceze din Orient,­şi o scrisoare a M. S. Prinţului Sturd� din Mol­dova, din anul 1!43, « prin care ;:.testă despre a d-ei moralitate şi buna direcţie pe vremea cât a ţinut în Iaşi pensionah, - În fine, D-ra Bla­remberg, toate aspiră a ocupa direqia Pensiona-

plăcută stare morală şi materială;... Împărţite fiind toate fetele pe clase după gradul învăţă­turii şi dând cele mai bune răspunsuri la Între­bările ce li s'au făcut şi cu tălmăcirea atât din :�anl�e��

e��

e ���

l�neşte, cât şi din româneşte

Alegerea Eforiei se fixează deci asupra D-rei Eliza Blaremberg, care e numită directoare prin Înaltul ofis Nr. 590 al « Inălţimii sale Prinţul Caimacam . (Alexandru Ghica) din I� Aprilie 1857·

Ca şi dona Iacobson (cu care era prietenă), dAra

Grădina interioarl a Şcoalei

tului de fete din Capitală, « une charge si hono­rabIe , (petiţia d-nei Vaillant) 1).

După ce supune la un examen de limba franceză, Geografie, Catehism, Aritmetică şi Gramatica ro­mână pe singura candidată necunoscută Eforiei, dona He1mina Lucassievici, Eforia reduce concursul la cele două candidate care ţineau încă pension, dona Vaillant şi dAra Blaremberg, şi-! aplică la examinarea institutelor lor.

Inspecţia ce face atât revi2:orul, cât ŞI însuşi directorul şcoale1or, dovedeşte superioritatea dArei Blaremberg, al cărei pensionat e găsit « în cea mai

Blaremberg era o persoană din Înalta societate bucureşteană. Originară tot din Rusia, şi anume din Moscova, de unde Însă plecase la o vârstă fragedă (se născuse probabil pe la 18ro), ea venise in ţară pe la 1828. cu fratele său, inginerul (apoi

1) Ibidem, raportul Eforiei dtre DepatlameDtu] Credinţli, Nr. S26, I Aprilie 18S7, raport care continuă: . de vreme ce Pen­sionatul D-ei Vaillant Iad Ind mult de dorit atlt asupra ordinei materiale ••.. eit . ,i In privinta progresului 1nv3tl­turelor, aceste fete fiind foane slabe In răspun�rile ce au dat, şi Invăţlnd Ură metodă, mai cu sumă in limba Fran­ceză, fără să. Inţeleagă In limba Jor ideile ce primesc intr'o limbli streinli ••

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 1:l15

colonelul) Vladimir Blaremberg, atunci tânăr ofiţer în armata rusă; familia era de origine belgiană 1).

Ştia bine române�te, deşi cine a cunoscut-o (eleve de ale sale trăLesc şi astăzi) o auzea vorbind cu preferinţă limba franceză, ceea ce, după ideile timpului, intra şi În obligaţiile ei de educatoare, de altfel; toate rapoartele ei sunt redactate in româneşte şi, până la un timp, cu litere chirilice. Unde învăţase ? In vreun pensionat în Rusia, ori În vreo şcoală din ţara de origine a familiei ? Intr'un raport către Minister (1 Martie 1864), d-ra Blaremberg aminteşte, fără a le preciza, « Statele * unde îşi făcuse educaţia.

Familia posedă un portret in pastel al d-rei Blaremberg, făcut de pictorul Doussault în 1843, şi in care se remarcă graţia tinerească şi dis­tincţia personală. Elevelor sale le-a lăsat im­presia unei fiinţe elegante şi demne: strictă şi ri­guroasă in ce priveşte tinuta şi manierele, era atentă

�� ;�;i�iS��i��l�;el:g�rii: :t :;e���il;ec��; i����

in institut2). Schimbări în viaţa şcoalei. Venirea d-rei Blarem­

berg În fruntea Pensionatului domnesc de fete aduse deodată creşterea numărului elevelor şcoa­lei dela 30 la 66. De sigur că toate sau mai toate elevele din institutul ei, ţinut . în aşa plăcută stare morală şi materială ., au urmat-o in Pensio­natul domnesc. Pe lângă numele dinainte cunoscute ale elevelor intrate in 1852 şi care vor părăsi şcoala în 1858, Întâlnim in cataloagele din 1857 nume de eleve nouă:

Boutcoulescu Helene Poenaro Helene Blaremberg Olga Porombaros Sevastie Campulungeanu (2) [surori] Rosetty Catherine Cernovodeanu F ilicie Rossetty Coralie Linaro Sevastie Rossetty Marie Macca Marie Sefcary Marie Odobesco Elise Stirbei Marie, etc. Olanesco Elise

Numărul bursierelor rămâne tot 20; cele din 1852 părăsind pensionatul la 26 Octomvrie 1858, se numesc altele În locul lor.

Tot la această dată (t858) şcoala părăseşte Casa Manuc, strămutându-se in Casa Doctor Turnescu, tot pe Podul Târgului de afară (pe locul ce co­respunde la Nr. 57 din calea Moşilor).

Despre progresele elevelor la învăţătură, direc­toarea trimete Ca şI în trecut tablouri la Eforie, care acum se alcătuesc În farmă de cataloage pe

1) Aceste nOUle le-�m oblinut prin �m�bi!ilatu d-nei Maria N. Filipescu, nlscutl Blaremberg, strlnepoatl de frate :li d-rei Blaremberg.

') Impresii comunicate de d-na Alell'andrina P3ucescu (azi in vârst3 de 80 de ani), foslli clev;\ a d-rei Bbremberg. Arhiva Statului, dos�f :;j.l24 din 1858.

materii, unele ind În limba franceză, semnându-se de profesorii respectivi. Aceştia sunt mai numeroşi.

Anul 1858: Religia . Limba română Aritmetica Franceza

Preotul Spiridon M. Emilescu Pr. Z. Verone Louis Chardon

Le professeur Ludovic Dorat.

Printre cei ce semnează cataloagele, notăm încă pe L. Villard, Marie Pache (f: professeur de fran�ais ), B. Werte, Walter Psorff (pentru limba

Coridorul dinspre cI�stle IV, V, VI (laturea de :lIPUS a localulUI), in bluia soarelui de diminuţl

germană). La catalogul de Geografie pe Decem­vrie, Ianuarie, Februarie 1858, profesorul (sau profe­soara) L. Villard, specifici programul: CI Geogra­phie particuli re de la Turquie d'Europe, de la Grece, de la Russie, de l'Autriche, de la Prusse, de la Confederatian Germanique, du Danemark, de la Hollande, de la Belgique et de la Suisse t. Iar pe cel din Martie-Maiu 1859: , I-ere dasse: Repetitian de la Geographie de 1 Asie, Giag:zphie de l'Afrique et dessin des ca tes. II dasse: Fin de la Geagraphie poJitique de l'Europe et repe­tition. III classe: Continuation du manuel Ansart jusqu'a la division politique de l'Asie t.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

Catalogul de conduită tot În limba franceză e notat şi semnat de directoare.

In cataloagele scrise În limba. franceză. titlul şcoalei e tradus : � Pensionnat de demoiselles du gouvernement, dirige par M·lIe Elise de Blaremberg •.

La examenul public din 1858 Eforia numeşte

stradă, localul oferea un adăpost de o linişte ideală În acel Bucureşti dintre 1860 şi I890, el Însuşi aşa de liniştit. Cuprindea, În primul rând, o clădire principală, acoperită, după moda timpului la clădiri importante, cu tablă de aramă, cu două caturi de câte 8 încăperi, dintre care câte un vast salon io

Clasa 1, In 1935

o comisie, În care intră profesorii Marsillac, Boe­rescu şi Veniamin.

Pensionatul domnesc în palatul Ghica din strada Colţei. Ind din.al treilea an al directoratului d-rei Blaremberg, şcoala îşi schimbă din nou localul. După o şedere de doi ani numai in casa Doctor Turnescu, dovedită neîndipătoare pentru numărul de eleve ce cuprindea acum institu�iunea, În Sep­tem vrie 1860 ea se mută În palatul Ghica din strada Serafim. Dărâmat în 1890, pentru tăierea bulevardului Carol, palatul fostului Domnitor

�lr�bhic�8�1a

ş� C���rr�an;a\��J� � IS;C�P�����l (rămas până azi liber), cuprins, În spatele sta­tuiei Brătianu, Între aripa stângă a spitalului Colţii şi aripa dreaptă a Ministerului Domeniilor, peste drum de palatul ŞUfu. Era o clădire din 1831, după cum se poate ceti pe medalionul de pe fronton.

Situat între o curte vastă şi grădină, retras dela

mijloc. Salonul de la parter servea de sală de mân­care ; cel de la etaj, dormitor în timpul anului, se transforma în sală de festivităţi. O scară de onoare, care se desvolta mai apoi În două aripi, ducea în luminosul � haU. dela etaj, unde se sţunea rugă­ciunea de seară şi unde, la apelul făcut de o elevă de clasa V (ultima clasă), cele o sută de eleve defilau seara În faţa sub directoarei, cu acea � reve­rence . devenită o tradiţie. La o oarecare distanţă la dreapta, alăturat de spitalul Colţii, se întindea corpul (cu un singur cat) al dependinţelor, com­pus şi acela din zece camere (bucătărie, spălătorie, rufărie, etc.).

Localul acesta putea cuprinde numărul de 100 de eleve ce figurase in primul proiect al Pensiona­tului domnesc, dar care dintr'atâtea pricini nu fusese ajuns până aci. In mijlociu, cam acesta este numărul elevelor şcoalei de prin 1875 până pe la 1890.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGON EA NU : ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 727

Timp de 30 de ani. l?ensionatul ocupă palatul Ghica, care este privit ca locuinţa de drept şi par'că de totdeauna a instituţiei. Strada Serafim, care o mărginea la apus, incepe a se numi strada Pensio­natului, nume ce a purtat până În anii trecuţi, când i s'a dat numele de strada Vasile Boerescu.

Dacă direcţia d-nei Iacobson este legată de Casa Manuc, de palatul Ghica e cea a d-rei Bla­remberg, care a locuit Într'insul patru ani din cei şapte câţi a stat în fruntea şcoalei.

Trei mici documente, aflate in arhiva şcoalei, deschid o perspectivă in viaţa internatului dintre anii 1861 şi 1864. Unul este un orar al clasei II (elementară sau superioară?) din Septemvrie 1861 :

Programme pour la :!-eme classe. Lundi

9 a Ia M-elle Favrt', Allemand la a II M-elle Favrt', Franc;ais

1 a 2 M. Paseali, Valaque

Mardi

9 a la M-elle Favre, Allemand la a I I M-elle Favre, Franc;ais

I a 2 M. Pascali, Valaque

Mercredi

9 a Ia M-elle Favrt', Allemand

la a Il M-elle Favrt', Fran�is 1 a 2 M. Pascali, Valaque

Jeudi 9 ă la M-elle Favrt', Allemand

la a II M-elle Favre, Franc;ais I a 2 M. Pascali, Valaque

Vendredi 9 ă Ia M-elle Favre, Allemand

la a II M-elle Favre, Franc;ais I a 2 M. Pascali, Valaque

Samedi 9 ă la M-elle Favre, AUemand

Ia a II M-elle Favre, Franc;ais I ă 2 M. PaseaH, Valaque

AI doilea e un mănunchiu de reguli pentru internat, elaborat de d-ra Eliza Blaremberg ca o condensare a experienţei sale de directoare, şi

prezintat Eforiei spre aprobare. In acest regula­ment e descrisă şi uniforma ce se introduce Î.n şcoală.

Reguli

Obligatorii pentru părinţii elevelorO şi pentru elevele bursiere din Imernatu!o. statului approbatt de onor. Eforiă a lnstrucfiunei publice.

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R Â U

Art. I Elevele nu pota eşi din pensionat ii decâtii de

două ori pe lună. Spre mai multă regularitate, ora eşirei va fi fissată Între 5 şi 7 ore sera simbătă, iar cea de intrare luni dimineaţa Înainte de a ore. Elevele ce vorii voi să intre în pensionatu Duminică,

insemnatO pe o tablă pe părete gradulu invcţiă­turei şi aUii purtărei de peste sliptămână allO fiă-cărei eleve.

Art. IV Nici unui teni!:ri'i nu este permissO a-şi lua rudele

acassă sau a le vedea în pensionatO.

Coridorul dela e1uele I-III, (laturea de Rădril), (n lumina .5�relui de după amiază

vorll trebui să se affle aci inainte de 7 ore. Afară de orele indicate nici o elevl!. nu va mai putea eşi.

An. II Ingrijirea materială şi administraţiunea interioară

a InstitutuluI reclamândii o mare parte din timpulO Directricei, se înţelege că nu va putea prii mi pe părinţi la orice oră a Yillei. Timpulo. fissatO dar pentru assemenea prii miri va fi in toate c;lillele, afară de Duminici şi serbători, dela 12 până la 2 ore după amiagă-yl.

Art. III Elevele care nu-şI voru face datoriile în cursuUi

săptămânei, fiă in privin{ia purtărei, fiă in pri­vinţia invt!fiăturei, se vorO opri Duminica in pen­sionatii, fără ca părinţii să le pată reclama. Spre acestU scopo. in salohuln de convorbire, se va afla

Art. V Elevele vorO avea o imbrl!.climinte uniformă: o

rochiă cenuşiă şi :;:uavO 1) de aceeşI cutore; unu simisetu �) de percalO fărl!. dantele nici ornamente; manecuţie assemenea; coifură simplă, părulu îm­pletitu. In genere scule, panglice, bijuterii şi altele nu vorii fi primite. La essamene şi la adunări de etichetă uniforma trebuiă a fi compusă de o rochie de musselinu albII. pr; simplă cu o eşarpă de panglică de culoarea c1assei în care se află e1eva: Classea I-a se va distinge printr'o panglicl!. albastră; 2-a printr'o panglică pembea; 3-a printr'o panglică roşiă cu marginile albe; 4-3 printr'o panglică roşiă;5-a printr'o panglică roşiă cu marginile negre.

') Ilie, hăinuţl s<:urlă eu sau Bră m:lnici. ') Chemisette (bluu).

www.dacoromanica.ro

ELENA RÂOULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE PETE DIN BUCUREŞTI 7"

Art. VI Programma Institutului fiindu conformă cu re·

gulele impusse de onor. Eforiă, precum şi studiele eleveloru, distribuţiunea oreloru şi a c1asseloru, părinţii nu VOI il pute pretinde nici o schimbare acestă privinţă.

Art. VIII Părinţii ce voru dori a-şi vedea pe fiicele D·loru

nu voro. fi priimiţi în Internatu de câtu de două ori pe săptămână, Mercurea şi Vinerea, dela 4 până la 6 ore sera spre a nu adduce desordine in occupaţiunile elevelorO.

Aceste regule se vori! osserva cu totă rigurosi­tatea.

Poenaru A. Ghitzescu Zalomit I. Maiorescu Secretaru, A. Joannescu

(Aprobat cu .. dresa Nr. 373. 1861, Febr. la).

aşezate de fundatoare, experimentate de ea, ca şi de urmaşa ei; iar dacă ceruse aprobarea Eforiei, d·ra Blaremberg nu căutase alta decât întărirea autorităţii cu care să le impună părinţilor.

In fine, iată o listă de mâncare, arătând regimul internatului pe acea vreme :

« I. Orele de mâncare a elevelor suntO: gustarea la 7-8, prânzulu la 1 y:! şi cina la 6 ore.

II. Bucatele se compun din: A) la gustare, cafea cu lapte şi uă franzelă B) la prânz'l, supă, rasolu cu garnitură, unu feHu

de bucate, friptură şi de trei ori pe săptămână prăjitură sau lapte cu orezu; şi pâne nemzeasd. câtă trebue;

c) la cină un fel de bucate, iar guvernantelor li se dă la 5 ore cafe cu lapte lt.

InvăţământuJ între anii r858 şi I864. Limbafran-

Sala de !itiel

Cu excepţia costumului de paradă, uniforma fixată în aceste prime timpuri se transmite mai departe generaţiilor următoare (v,zi fotografia �����;:;�e�â

n�i�

s::li:) şi, cu mici modificări, se

Nu erau reguli nouă, ci cele vechi şi înţelepte,

ceză, pentru care şcoala are din 1858 doi profe· sori speciali, continuă a fi cultivată cu predilecţie, formând, ca şi pe timpul D·nei Iacobson, obiectivul principal al instrucţiunii • demoazelelor t. D·ra Blaremberg angajea7:ă guvernante • cu anul � din care unele, cel puţin, provin din Franţa. Rezul-

www.dacoromanica.ro

73° B O A B E D E G R A U

�r���a�aS;t:l���f�e

C�ti:, �::��n�� fief:t�l�r�� ciabile, dacă judecăm după încredeua ce respiră În următoarele rânduri dintr'un raport al di­rectoarei către Eforie, în preajma examenului de sfârşit de an din 186 1 : • fiindt1-d astă-9i se începe

este permisso. şi În viitort1 a urma asemene, căci eu am făcut'o aquesta pentlu fre:quentarea limbei&.

Ca orientări nouă În învăţământ e de notat În vremea aceasta stăruinţa cu care Eforia cere să se introducă În ocupaţiile bursierelor economia do-

Laboratorul de chimie

esaminarea eleveloru la limba francesă in classele superi6re, in cari studiile in această limbj suntt1 Întinse; - subsemnata invită şi rogă pe onorata

������ c� ����:�t�;� s�e�r!�i�e u��s��mJ:tr

ă� spre a fi far;ă la esaminare . 1) Iar un alt raport al directoarei, către Minister"l), desvălue scrupulele directoarei pentru rolul absorbant al limbei fran­ceze intr'o şcoalli. românească a Statului: , Geo­grafiea şi Historiea s'au făcutli până acum În limba francesă cu Professoru specialli; nu SCtU dacă îmi

1) Arhiv a ŞCn3lei, raportul Nr . 29, 1861, Iunie :.16, ') Din 11 Sept. 1862 E fJria Şcoalelor s'a du fiinţa t (,�oa·

lele atârnând de a tu nci direct de Ministerul Instrucţiunii Publice).

mestică, studiu ce II se face in cele mai insemnate pensionate de fete din Europa ,; iar in 1862, ca urmare la raportul mai SUi citat al directoarei. dispoziţia ce ia Ministerul ca studiul Istoriei şi al Geografiei să Înceapă a se face în româneşte (1862 Sept. 25) 1). Limba franceză nu mai e deci limba în care e înfăţişat mai tot învăţământul, ci tinde a lua numai rangul de materie de învăţământ. Cu ace2sta, imtituţia, care avel mai mul, caractelUl unui pensicnat francez, începe a lua fizionomie de şcoală românească.

Iată şi lista profesorilor ce funcţionau in şcoală in 1863, Oet,. 23:

1) Semne;lZ'- Minis trul N. D. Racoviţl.

www.dacoromanica.ro

ELENA RADULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUR�TI 731

NUMELE DOMNILOR PROFESORI DELA INSTITUTUL STATULUI DE FETE DIN CAPITALĂ

CU SPECIFICĂRILE CUVENITE ')

NUMELE ŞI

PRONUMELE

1 C. Cioflanu . .

2 T. Pucali

3 L. Chardon

4 B. Catulescu

, R. Neumcisttr

6 A. DapHET .

7 B. FunchClli

8 Mathilde Sauv<lgc

O M<lria Bernard

" FrederiC<l Olncin

" FrederiC<l Potoşni\u

De tlnd funclio­nea�l ,i pentru ce

clul

C. obi",. '00' I obligaţi a preda Ce alte func!iuni

mai ocupl

1860, ci. IV, V Limba rominl Verificator general la A absolvit un gim-obiectele cuprin�e in Ministerul Cultelor na::iu In Seminar pragr. acestor clase

1861, ci. 1, II, III Idem

18,6, cI. III, IV, V Limba francez'-de obiectele cuprinse in program

18'7, ci. 1, II, III, Religiunea IV, V

1862, IV, V Limba germanl

1861, el. IV, V Desemnu

1863, cI. III, IV, V Muzica voc<lll

1863, d. 1, II, m Lucru de minl şi cetire in limb<l fr<ln-m'

1862, cI. IV, V Cetire in limba fran-cez1 şi mitologic

1863, ci. 1, II Lucru d, mân� şi limb<l germană

1863, d. 1, II, III Traducere din I. fr. 10 rom. şi 1. germ. In cI. 11'1

Institutor de cI. III primul In Capital1

Profesor de aceastl limbl la ,coala de medicinl

Profesor de Religie [n gimna�. Sf. Sava

Profuor de aceastl limbl in gimna:iul Sf. Sava

Prof. tot de mu:icl la Gimn. Se. Sav<l

A fost profesor la in­ternalullu Seviton ,i elev <II 'co;Ilei spe­dale din Lausanne

Crescutl in mlnl­stirea Notu Dame de Sion la Paris

Creseutl In mlnl­stirea du Bon Se­coun la Paris

Crescutl in institutul Repser b Sibiu

A fost 5 ani in in­ternatul Statului la Craiova şi crescută In mlnbtirea de Be­nedictine la Triest.

Doamna Elena Cuza, patroana şcoalefor de fete din Principatele-Unite, la Pensionatu/ Domnesc defele. Un moment important în viaţa şcoalei in acestă perioadă a fost venirea în mijlocul elevelor la distribuţia pre­miilor din 1862 (1 Iulie) a Doamnei Ţării :). Darea de

seamă a acestei vizite se poate citi în Nr. 143 al Monitorului Oficial al Principatelor-Unite, din 2 Iulie 1862:

• Ieri s'a făcut distribufiunea generală a pre­miilor la pe:nsionatu de Domnişoare diriget de Domnlş6ra Elisa Blaremberg. Impăr�irea premiilor s'a făcut de către Măria Sa Doamna. 1) Arhivele Statului, dOS<lr 412 din 1863, Octomvrie 23,

pag. 162. ") Vua anului 186:1 e [nsemnatl prin iniţiativ<l Doamnei

Elena de <1 Infiinţa A�ilul de orfani care-i poartl numde. loc<llului se Incepe la 29 Iulie actl�i an. Azilul' Elena Doamna . Decretul pentru infiinlare poartil d<lta de 18 Iuliei iar cUdirea se deschide In S'pttmllri, 1863.

www.dacoromanica.ro

73' B O A B E D E G R A U

fi Măria Sa a sosit la I oră dupe amiagi cu suita. La darea jos din trăsură Măria Sa D6mna a fost primită de către Domnia lor Domni Ministri 1), intre care se afla şi notabilităţi. La intrarea salonului se afla înşiruite două rânduri de eleve şi Domniş6ra de BJaremberg directriţa. Eleve1e au primit pe

Măria Sa Damna cu salutarea « Să trăiţi, Măria VOstră •. După intrarea în salonul de distribuţiune. Domnia Sa Domnul Ministru al Instrucţiunii Pu­blice şi al Cultelor 2), adresându-se către Măria Sa D6mna. au pronunţat cuvintele următoare :

•• Măria Ta, Aţi fost patr6na scolilor din Mol­davia; astăzi când amândouă ţările sânt unite sperăm că Veţi patrona tote şc61ele de fete.

Mamele de familii tresar de bucurie v3zând pe Domnitoarea Românilor, că vine să încununese silinţele copilelor lor şi să încurajeze amarea stu­diului. Părinţii, plini de recunoştinţă vor bine-

'l Pre�ident :11 Consi liului de. Miniştri era atunci Nicolae Krelulncu,

�) Ministru al Instrucliunii Publice la data aceca era G. Crtltanu.

cuvânta în tot de·una pe Protectoarea instruc-ţiunii . ,.

« Măria Sa D6mna a răspuns în chipul următor la aceste cuvinte:

« • Simţ cea mai mare bucuriă când viu să Încu-

nunesu meritul junelor eleve care sunt fericirea familiilor şi speranţa patriei nastre . )t.

I'! Inainte de împărţirea premiilor elevele au executatu pe piano şi au cântatu în cor şi În parte deosebite bucărÎ de musică. Măria Sa Damna a rămas mulţurmtă de acest esamen musical. Dupe aceste s'a început distribuţiunea premiilor. Fiecare elevă premiat1i se presinta inaintea Măriei Sale D6mnei ca să-şi priimescă resplătirea silinţelor sale ; Măria Sa Damna adresa e1evelor cuvinte Încurajietare.

� Dupe distribuţiunea premielor Măria Sa Damna a trecut ca să vază lucrările de mân1i făcute de către eleve. Dupe acesta Măria Sa D6mna s'a retras adres5nd mulţumiri domnişoarei de Bla· remberg. directriţa •.

Darea de seamă se încheie cu gentila informaţie:

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂD ULESCU�POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 733

« Dupe plecarea Măriei�Sale, elevele au dantat, încheind cu aceasta solemnitatea distribuţiunii t.

iată şi două liste de cărţile - trimese de Eforia Şcoalelor - ce se distribuiau pe atunci ca premii elevelor:

« Essemplarie: 10 Epistolele şi Evangheliile de N. BăIăşescu.

8 T ractate de Morală practică .2 Salba litterariă 2 Avutul şi săraculu 2 Traianu in Dacia 1 Plutarchu 2 Faptele eroiloru I Istoria Româniloru de Laurianu 2 Prietina copiiloru

10 Aritmetica mică de Pavel

I Platen idem 1 Scherers deutscher Dichterwald 1 Mihon : Paradis perdu 1 Lavater: Worte des Herzens .2 Massillon: Petit Careme 1 Aventurele lui TtIemaque 1 Les Oriemales de V. Hugo « Să se adaoge 1 Magazinu pentru istorid Daciei V şi 1 Istoria lui Fotino de Sionu .

62 adică şase�geci şi doi essemplarie

• Nr. 1942, Iunie 28, 1860 3 Evanghelia 2 Flori de pietate 1 Minunile naturei

Director, 1. Maiorescu �

Sa.1a de gospod.5.rie

6 Grammatica de Stellescu .2 Bucuru 1 Chateaubriand: Histoire de France 1 Sămmtliche Werke von Kărner 1 Uhland Gedichte 1 Schiller idem

7 Biblia sacră 1 Accidems de I'enfance 1 Robinson de 12 ans 1 LelYOns et contes pour les enfants 1 Dtlices de la vertu 1 Six nouvelles

www.dacoromanica.ro

734 B O A B E D E G R Â U

1 Prix de la jeunesse 1 T ableaux de la nature 1 L'Egypte et ses merveilles 1 Soiree du pere 2 Verger des ecoliers 2 Apres le (ravail

in şcoală, pe când numărul ' pensionarelor . se reduce, dela 40, câte erau la venirea d-rei Bla­remberg, la 12, În 1864.

Această lărgire a mijloacelor ce Statul punea la dispoziţia şcoalei (şi care coincidea cu indoitul fapt al Unirii Principatelor şi al secularizării averilor

Clu;I ;I VII· .. In !935

1 Aventures de Roger 1 Histoire du roi Rene 1 ReCÎts de I'histoire des Grecs 1 Prix du premier âge 1 Le tresor des voyages 1 Travail et industrie 1 Le petit Bossu

1861, Iunie 28 Director,

I. Maiorescu

Ind din ultimii ani ai direcţi unii d-rei Blarem­berg, Ministerul ia o serie de dispoziţiuni care tind să modifice caracterul şcoalei, aducând-o din ce În ce mai aproape de tipul de şcoală de Stat.

Mai Întâiu asistăm la o mai largă participare a Statului la cheltuielile şcoalei. Numărul bursierelor creşte considerabil: În 1861 se găsesc 80 de bursiere

mănăstireşti) corespunde şi cu o democratizare a instituţiei şi cu o tendinţă de a aplica această mărinimie meritului personal al celora ce aveau să beneficieze de ea.

In 1863 se introduce concurs pentru obţinerea burselor. Sofia Condeescu, Elena Mavru, Elena Fusea, Maria Arion, Maria Rosetti -şi toate aspi­rantele de acum înainte - trebue să treacă examen în faţa unei comisiuni compusă din , Rectoarele gimnaziului !), de trei profesori din gimnaziu şi de directoarea institutului t, ţentru a fi bursierej de aci incolo, au a lupta uneori 44 de inse pentru o bursă întreagă şi patru jumătăţi, câte se publică În 1863. de ex., pentru ' Internatul de fete al

'l E vorb .. de Col�giul naţional Sf. Sav;I (v. m�i sus lis!;I proresorilor).

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU.POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 735

Statului (Blaremberg) din Bucureşti $ (Monitorul Oficial Nr. 55 din 16 Martie 1863).

Ca o măsură de tranziţie spre tipul de şcoală ce avea să aducă legea din 1864, încă din 25 Septem· vrie 1862, un ordin al Ministet ului cere directoarei să nu se mai primească În şcoală decât copile care vor fi absolvit două clase primare (la vreuna din şcoalele primare ce se înfiinţaseră in Bucureşti în· cepând din 1859) şi care nu vor fi mai mici de 9 ani 1).

In toată această perioadă de tranziţie, titlul şcoalei variază în mod surprinzător: adresele Eforiei şi ale Ministerului poartă când te Pensionatul Domnesc de fete t, când « Internatul de fete al Sta­tului t, când il Şcoala Centrală de fele �, când t In­stitutul de fete Blaremberg t (29 lan. 1863).

Iar Monitorul Oficial, În Martie 1863, tipă-

pentru cea din urmă oară în 1861, Ianuarie, pe o adresă. Cel de « Şcoala Centrală t apare întâia oară În 1862 (Septemvrie 29), când începe a se aplica • unificarea sistemului de învăţătură pentru aşe­zămintele de educaţi uni publice dincolo şi dincoace de Milcov . şi se anunţă convocarea unui « Con­siliu superior de Instrucţiune publică, carele . . . să proiecteze o lege de reorganizare generală şi unitară a învăţământului •.

După şapte ani de funcţionare, Domnişoara Bla­remberg îşi prezintă, la sfârşitul lui Iulie 1864, demisia din postul de directoare a ŞcoaleiC�ntrale 1).

') La inceputul anului I864, se ivise, la autoritatea şcc· lar�, oarecare neincredere (pe c�t se pare nejustificat�) bt1 de conducerea O-rei Bbrembtrg. O comisiune de inspeCJiune (Davlla, Aug. T. Laurianu) opinase c1 localul l�sa de dorit

A sunat! In gr�dina mare, in nCrtapa dintre ore

reşte : .. Internatul de fete al Statului (Bfaremberg) ». Titlul de , Pensionat Domnesc » se întâlneşte

') Totu�i, ordinul din 31 August 1863 ;ldmite 1;1 concurs limita de 7 ani, cu conditia ca aspirantele ,51 ştie sliceteasc1 şi 51 recite rug�ciunea "

În privinJa condiliunilor higienice. O-ra B:aremberg jigniU prin chiar tonul ,i untle cuvinte ale membrilor comisiun;:, protestead cu tlirie, invoc�nd trecutul ei de dirEctnare, at.1tea r.Jpo.irte elogio;lse de inspectori, crqterea ei In • diferite state t, traditiile de col1Ştiintiotitate ;lle f;lmiliei. Legea dela 1864 o surprinde In temerea el poate odată ,i·ar pIerde

www.dacoromanica.ro

7" B O A B E D E G R Â U

Timp de patru ani se succed la direqie mai multe persoane: dAra Sofia Fotescu (o lună), dona Maria Burginska, fostă până atunci directoare la Exteroatul (de sigur, prima�) 1) de fete din Târgu­Jiu (un an), O doamnă ]eanne Mar/in, dona Pa­raschilJa Crainic (până in Februarie 1866), după care direcţia e ocupată provizoriu de dAra Louise Favre, t guvernanta!} (subdirectoarea) de până atunci a şcoalei 2).

II. A DOUA EPOCĂ IN VIAŢA INSTITU· TULUI: ŞCOALĂ CENTRALĂ DE FETE

, (1864-1935)

Prima fază: .1864-.1893. Şcoala Centrală de fete, organizată prin legea dela .1864, devine şcoală secun­dară cu cinci clase. Vechiul Pensionat Domnesc fusese o instituţie unică în_ felul său: pe de o parte un aşezământ care se adresa unei elite a fetelor din societatea românească, a căror ad­mitere în pension era o favoare princiară acor­dată familiei; pe de alta, o instituţie completă de curs primar şi secundar, toat3. durata studiilor fiind de 6 ani.

Noua şcoal3. are să aibă împreună cu şcoalele din Iaşi şi din Craiova aceeaşi organizare. Larg deschisă întregei societăţi româneşti, primeşte eleve din Capitală ca şi din provincie, dar selecţionân­du-le, nu după naştere, ci dup3. merit (prin con­curs) ; totdeodată, absorbind treptat cele trei clase primare existente, după doi ani dela votarea legii nemai primind decât absolvente a 4 clase primare, devi e o şcoală exclusiv secundară, cu cinci ani de studiu.

Programa. Orientarea şcoalei. Materiile sunt în număr de şase : geografia cu istoria formeaz3. un singur obiect: ştiinţele naturale sunt unite cu ştiinţele fizico-chimice. O singur3. limbă streină,

postul de direcfolre b Şco.lia Statului. Pentru a-şi uigura o ieşire In viitor, ea ctre să i se permit!! a-şi plsfr!a şi în noua organiure a Ş�oalei cele 12 pensiomre ce-i mai rlma­sese (cu c;:;Jfl; la nevoe, mlrturiseşte chiar ea, şi-ar pUld. reconstituI pensi�mul ce-I avusese o:lat1). Refuzul nu ce i se opune de Ministrul de atunci (O. Bo1intinunu) o hon­r�(e si demisionue. Retdg1ndu-se dela direclia Şccalei Centrale, dAra Blaremberg deschide din nou un pelUionat p;Hlicular, pe cue-I continu3 p1nA pe la 1870. Cele doul­sprezece pensionare ceAi mai r3m1seser1 În 1864 dela _ Pen­lIionatul domnesc t, au urmat-o. O-ra Blaremberg a decedat In 18g7.

') • Externatul de fete , este numele curent pentru şcoalele primare de fete, pinl pe la 1864.

'} O-ra LouÎse Favre a ocupat postul de t gUllemantl . a Şcoalei Centrale din Bucureşti Intre anii 18,55 şi 186g. In acest din urmi an d-ra Louise Favre trece ca directoare la Şcoala Central5 din Craiolla, unde funC\ionea:l p;lol la 1900. A decedat În '923-

franceza, se păstrează în toate clasele; limba ita­liană şi german3. se propun deocamdat3. numai în clasa cea mai înaltă.

Studiile sunt repartizate în cele dintâi patru clase. Nivelul lor este foarte modest: la limba ro­mână, în primele trei clase, domin3. exclusiv gra­matica: mai pe larg « desvoltată , în clasa II şi « aprofundată . într'a III-a. Treapta cea mai inalta la care se ridicau elevele din clasa IV erau re­gulele stilului, compuneri; lectură nu se speci · fică şi nici nu se prevede in general (deşi, pro­babil, se făcea) ; cu atât mai puţin istoria literaturii române.

Mai precisă decât cea de limba română, pro­grama Iim bei franceze, pe lângă nelipsita grama­tic3. (aceasta trebue învăţată însă in manuale scrise

��oi�i;n.â(�hi1; di�s���:a

li)�u�indi�abl�od�ea�:

Fontaine, în clasa III; din TeIemaque, din Thtl:âtre de Racine, t precum şi din alţi autori . in clasa N. Atât. Clasa V nu are program amănunţit_ Elevele, (! mai ales cele destinate a deveni institutrice, vor asculta un curs de pedagogie cu toate auxiliarele necesarii •.

Va să zică şcoala, cel puţin pentru o parte din elevele sale, se preocupă acum de orientarea lor spre o carieră, fără a se obliga să le pregătească deplin pentru aceasta şi cu atât mai pUţin a le asigura obţinerea unui post.

Pe de altă parte, cu toată grija de a ridica nivelul studiilor şi de a intocmi pentru fete o şcoală secundară mai sistematică, sforţarea e aşa de timidă, încât programa r3.mâne la o dis­tanţă considerabil3. de programa liceelor de b3.ieţi, cu care atunci nu i-ar fi trecut cuiva prin minte că s'ar putea asimila vreodată. Incepând din aceast3. vreme, instituţia e numită exclusiv Şcoala Centrală.

Semmficaţia titlului de $wala Centrală. Titlul acesta a avut în trecut o circulaţie mai mare.

Numele de « Şcoala Centrală & se aplica la Începutul veacului XIX la cele dou3. şcoale mai Înalte de băieţi din Ţara Românească, şi anume la cea care avea să devină « Colegiul na­ţional Si. Sava . şi la cea din Craiova (actualul « Colegiu Carol 1 .). Şcoala Centrală de băieţi din Craiova păstrează acest nume până în 1848, cât timp n'are decât 4 clase t umanioar, . 1) , adică primele patru clase secundare. Cât despre şcoala dela Sf. Sava, numele de Colegiu se aplid (de prin 1832) 1) la intreaga instituţie, pe când cel de � Şcoala Centrală din Bucureşti . desemnează numai � secţiunea umanioarl!. t din acea şcoală 1). Numele de Şcoala Centrală pare a distinge aceste clase

') P. lUşcanu: IstQricul Invdtdmdntului stcundar, Iaşi, 1906, pag. 81.

") v . • ReglJlamentul Ş�oalelor •.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 737

precum şi de cele primare (tîncepătoare.), de cele . complementare. (cursul superior de liceu), ţinând mijlocia intre ele.

Fiindcă deci titlul acesta devenea sinonim cu acela de clase secundare (supra primare), el incepe să se aplice în mod firesc Pensionatului, când acesta elimină treptat din sânul său clasele În­cepătoare, devenind o şcoală exclusiv secundară.

Profesorii,personalul. In noua organizare a şcoalei, recrutarea profesorilor se face prin concurs, şi tot

educaţiunea in institutele centrale de fete din România sau în alte institute de acelaşi grad din ţară sau din străinătate; să cunoască bine limba română şi una din limbile streine, .. france:tă, italiană sau germană .; pentru profesori, în gtnere $: să-şi fi terminat cu bun succes studiile gim­naziale . iar pentru cel de pedagogie in deosebi, c să fi făcut studiile filosofice şi În special cursul de pedagogie •.

Publicate in 4 Decemvrie 1863, concursu-

S.tl.t de mina-re (in subsol; ferestrele Illui din dreapta dau in �.t :tisa curte englueasc1)

prin concurs alegerea personalului administrativ, a t: guvernantei . (cu salariu de lei 5.400 anual) şi a celor 6 � sub-guvernante . (cu salariu de lei 1.800 anual),

Condiţiile ce se cer concurenţilor sunt: pentru guvernantă şi sub-guvernante, t: să-şi fi făcut

') Urechia: Istoria ŞCC/(llt/o" t. I, pag. 137-138 ' Şcoala Centrali sau gimna:tiull, ,i 1. IV, pag . .165 �i a6g ' AJeure de cheltuielile şcoalelor publice ale Terei Rum5nesci I (pe 183.1)· Vu:i �i 1, 1, pag, 189, P. Poenaru: Discurs, Augusi 183.1: 'Pentru Invil1turi mai Inalle s'au aşnat doul alte şcoale centrale, una In Cr:tioV.l şi alta aci, in Bucureşti ••

riIe se ţin pe rând, pe materii, in cursul lunilor Ianuarie, Martie şi Septemvrie 1864. Numirea acestui personal se face acum prin decret domnesc,

Iată lista profesorilor (unii noi numiţi, alţii con­firmaţi) ce aveau să aplice noul program:

• Părintele Beniamin Catulescu, professore de Re­ligiune;

• D-l Marin Mihăescu, professore de Istorie şi Geografie;

� 0-1 Grigore Lascu, professore de Aritm. şi Sciin\e Naturale ;

www.dacoromanica.ro

", n O A B E D E G R Â U

, D-şora Constanta Dunea, professore de peda-gogie;

• D-1 Alex. Russo, professore de limba germană; , D·1 B. Francheti, professore de Musica vocale; ,D-l I. Diacovici, professore de Dessemnu şi

Caligrafiei , D-1 Sava Şorn3nescu, professore de limba Ro­

mână; • D-na M. Burginsc3, Direct6re provisoriu a

Internatului; , D-ra Luisa Favre, guvernantă •. (După decretul semnat la 17 Octomvrie 1864 de

Domnitorul Alecsandru Ioan Cuza) Anuarul Ministerului Instrucţiunii conţine ur­

mătorul tablou, din care se văd studiile profesorilor şi diferite date privitoare la ei şi la populaţia şcoalei, cum şi distribuirea elevelor pe clase.

Tot de aci se vede că Şcoala Centrală, care În realitate continua Pensionatul Domnesc de fete, ­în calitatea ei de acum, de şcoală secundară propriu zisă, incepe a fi socotită ca o instituţie noull, creatll în 1864!

Din acest tablou au displlrut toate numele streine, toate guvernantele angajate cu anul de d·ra Eliza

selecţionate câtva timp prin concurs. Comi· siunea examinatoare pentru aceasta era corn· pud din doi profesori ai şcoalei şi directoare. Materiile din care erau examinate erau cele ce se predau În şcoalll, intre care, bine-inţeles, şi limba francezll.

Atribuţiunile acestui personal sunt foarte amll­nunţit specificate in • Regulamentul pentru inter­natele de fete t (Mon. Of. Nr. 2&) din 21 De· cemvrie 1864} i aproape nimic nu e lăsat la ini­ţiativa direcţi unii.

In concepţie, ele oglindesc principiile de edu­caţie, iar forma in care sunt redactate aceste prescripţii, poartă pecetea curentelor linguistice ale timpului.

Obligaţiunile didactice ale directoarei sunt: a) il De a priveghea regulata frecventare a ela·

selor de dtre profesori, adnotând intrarea şi ieşirea lor peste orele defipte in registrul de prezenţll t.

Unele dispoziţiuni denotll o curioasă neîncre­dere În regimul familial :

• A nu permite sub niciun cuvânt rămâne­rea peste noapte a copilelor pe la casele părin· teşti • . . .

Numele fi pronU' 1 �;alt: ;1 Studiile 1 Studiile

m.l. P"f .. """ � ii ;.5 " ou ,,�. " p,,'ou

� .5 � d '� 1 Plr. B. Cltulucu a Sava Şomlnucu . 3 M.arin Mih3e$cu .

51 CursulgimnaziaJ RtligÎune 1864 0ct. 18 30 8 clasegimna�iJle Limba romlnl 45 ldem lslona "i geogr.

4 Grigore Lascu . . 5 Constanţia Dunca . fi Ionu Di,cJvici

30 Idem Antm. ,i ŞI. nal. Ştiinţele lilerarie Pedagogia 10 12 30 17 18 15 Ioa

54 Desen ,i CaliBr. 7 Amtlia Bulard 35 5 el. gÎmnaziale Limba (ranceu 8 A. Ruso Studii polÎtecni� Limba Bermană

In Viena .5 \:1 B. FranchettÎ In conservatorul Muzica vocall

de Milan

Blaremberg. O întreagli lume, O anumită atmosferll displlrea din şcoa!lI cu ele.

Unii din foştii şi noii profesori fac parte şi din corpul didactic al • gimnaziului t Sf. Sava: B. ClI· tulescu, Franchetti Il.

Admin istraţia şi contabilitatea. Legea dela 1864 nu sistematiza numai învllţllmântuli ea preciza şl administraţia şi organiza contabilitatea şcoalei.

După noua lege, personalul administrativ se compunea din directoare, o . guvernantă. (subdirec· toare) şi 6 pedagoge (care, chiar din anii precedenti, după cum se vede din corespondenţa directoarei cu Ministerul, cată să fie . indigene t).

Directoarea trebuia să fie numită prin decret domnesc; • guvernanta . şi pedagogele au fost

1) ŞI. Pop : Colt,Îul lIaţional Sf. Sal'a. În • Boabe de Grb " Nr. 7. a. IV (1933).

Sau o solicitudinte cuminte: $ A priveghea ca la intrarea lor eleve1e să nu

pună aplecare spre lux, să le combată aplecarea cu toate mijloacele de care dispune o bună mamă t.

O prudenţă foarte trează: • A priveghea şi a feri pe eleve de orice contact

cu servitoare1e şcoalei •. • Directoarea poate, cunoscând împrejurările

casnice ale părinţilor unei eleve, să nu-i permită ieşirea acasă chiar un an şcolar . . . t.

Anumite prescripţiuni sunt de o actualitate im· presionantă:

m�l;a zA:t�:��3�!�:l� �uFa:nik�r��;��to��eam�

va face cele mai serioase studii, din observarea conduitei şi a sentimentului moral al elevelor in­trate . . . •.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂOULESCU-POGONEANU : ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 739

« Directoarea e datoare a corespunde cu părinţii elevelor, a le da pururea sfătuiri în privinţa în­dreptării acasă a caracterului fiicei lor, a-i face atenţi asupra aplecărilor ce trebue să combată şi să privegheze in ea •.

Altele de o rigoare ce pare excesivă: « Art. 17. Servitorul însărcinat cu privegherea

porţii e obligat sub pedeapsă de imediată destituire, a inchide şi a nu deschide poarta decât la orele hotărîte prin program. El nu va permite intrarea

tuielitor şcoalei, se impune instituţiei legea con­tabilităţii Statului. Până aci directoarea Încasa veniturile şcoalei, atât subvenţia dela Stat pentru bursiere, cât şi taxele dela « pensionare » şi le administra după a sa bună chibzuinţă, fără a prezinta conturi În regulă autorit3ţii şcolare despre cheltuielile făcute.

Numai când intreprindea reparaţii la local, era ţinută să anunţe în prealabil Ministerul, cerând odatl!. cu suma şi autorizaţia cuvenitl!..

Oormitorul Nr. 1

şi ieşirea nimănui, fie chiar directoare, după orele 10 seara. El nu va permite intrarea persoanelor străine, fie bărbat sau femee, juni sau bătrâni, decât după ce prealabil va fi înştiinţat pe direc­toare sau, în lipsă, pe guvernantă. Portarul nu va permite intrarea profesorilor şi a personalului di­dactic decât la orele de clase. Mai târziu şi pentru intrarea profesorilor se cere învoirea Directoarei •.

Reguli curioase, care au la temelia lor o teri­bilă neîncredere in natura omenească şi, îngră­dind libertatea, tendinţa de a con;ura orice posi­bilitate de primejdie.

In ce priveşte administrarea veniturilor şi chel-

Singurul control ce-şi rezerva Ministerul era de a se asigura prin inspectorii săi de buna intreţinere a elevelor, de higiena localului şi de condiţiile de hrană 1).

Prin noua organizare, chiar plata pensionarelor se face către Minister, care concentrează toate veniturile şcoaleÎ, servindu-Î-Ie pe baza unui buget, in care sunt prevăzute cheltuielile institutiei şi obligând pe directoare d prezinte la sfarşitul fiecărei luni cor turi regulate , legali.tate de co­misia respectivă •.

'l Vui mai sus lista de bucate ce pruim� directoarn la ctrtrn MinislErului, ln 1:5 Ianuarie 1864,'

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A U

D-na Suzana Băiecyanu la conducerea şcoalei. In August 1868, după acei patru ani de provizorat la direqia institutului, ce au urmat demisiei d-rei Blaremberg, şcoala dobândeşte în sfârşit o di­rectoare statornică în persoana d-nei Suzana Băi­coyanu. Aceasta era tot o străină, SU2:anne Jac­quemont. Era fiica pastorului Henri Jacquemont, profesor şi rector la Universitatea din Geneva (doi fraţi ai săi au fost profesori la Universităţile din Geneva şi Lausanne). Se născuse la 1837 in Fran�a; studiase la şcoala secundară din Gen.eva şi vemse in România la vârsta de 20 de ani (ca . institutrice .. in familia C. A. Rosetti, se pare). Aci se căsătorise cu ofiţerul român (ajuns mai târziu colonelul) Băicoyanu 1).

Cu venirea d-nei Suzana Bă4:oyanu la direcţie, studiul limbei franceze, care continuă a fi marea ambiţie şi unul din obiectivele importante ale şcoalei, ia un nou avânt. Incă din 1864 şcoala avea o profesoară de limba franceză tirrată, d-ra Amelie Boulard (mai târziu dona Natuleanu), din Bor­deaux, absolventă a 5 clase gimnaziale (venită in ţară ca • institutrice . in familia lui Vodă Şrirbeiu). Aceasta, numită în 1864 pentru toate clasele (vezi tabloul de mai sus), face de a!=Um incolo cursul

����feel;J' şPJi u:' p���:c����ie)�I�

efi:;a��

dri-�

oră era consacrată limbei franceze; cărţile utilizate erau:

Pentru clasele 1-111: Dialog francez-român de Eustaţiu CiocaneJli. Premieres lectures. Morceaux choÎsis. TeJemaque. Grammaire de Chapsal. Pentru clasele IV-V: Grammaire de Larive et Fleury. Lexicologie Larousse. Lecturi din autori: Corneille, Racine, Boileau. Ca rezultat, absolventele Şcoalei Centrale aveau

siguranţă in mânuirea limbei franceze: pedagogele claselor - care se recrutau numai dintre ele-erau capabile să indrumeze pe eleve la lecţie şi să facă conversaţia în limba franceză. Acelaşi lucru, mai ales, cu subdirectoarele ce succedară d-rei Louise Favre: d-ra Elisa Săvescu (d-na Manliu) în 1870, d-ra Atena Roşianu (1878), ambele foste eleve ale şcoalei din vremea d-rei Blaremberg.

Mai presus de toate acestea însă, beneficiile noii organizări a şcoalei nu întârziară a se arăta, atât pentru absolvente cât şi pentru cultura ţării. Pentru şcoalele primare de fete nou infiinţate (trei în Capitală), începând din anul 1859 şi înmulţite fireşte, după votarea legii obligarivităţii înv3ţă­mâmului primar, şi care se împrovizaseră cu

') Aceste notile mÎ-au fost comunicate de profesorul ,i academicianul, r. Bianu, care a linut In clis�torie pt fiica cea mai mid a O-::ei Bliicoyanu, Aluandrina,

personal de toate categoriile (absolvenţi de 3-4 clase seminariale, suplinitoare absolvente a 4 sau 5 clase primare dela internatul Blaremberg, sau de aiurea, -a 5 clase la şcoala luterană din 'Braşov), -elevele ieşite din Şcoala Centrală dela 1869 incolo formau un personal de elită. Astfel, când în Târgu-Jiu se înfiinţează primul pensionat de fete sub direqiunea d-rei Stanciovici (d-na Urzi­ceanu, care studiase la Munchen, cu bursă dela ;udeţ), tot la Şcoala Centrală de fete din Bucureşti se adresează directoarea (1875) pentru recrutarea unei tinere institutoare cu garanţii de pregătire.

Şcoala Centrală Începe deci a radia, din cei dintâi ani ai existenţei sale ca instituţie de învă­ţământ secundar, asupra întregei ţări.

Reorganizarea fecalelor secundare de fete (1881). In 1881 se cret:ază t externa tele secundare de fete •. Atunci Consiliul permanent de Instruqie, revi­zuind programa Şcoalei Centrale, care urma să se aplice şi şcoalelor acum create, - aduce câteva completări şi modificări.

La �mb:3 român� se introduce prosodia şi poetica, genunle . !tterare, Iar pentru clasa V t elemente de literatură generală, cu biografiile autorilor mai

e;�f��;i l:a�::z�� «sid:�s��������:bii�i :�e

i�i:l î�

clasa V .compoziţiuni şi traduceri literare mai su­perioare tI). La matematici: algebra (ci. TI), geo­metria in spaţiu (el. V). Geografia, despărţită acum de istorie, se predă numai 'până În clasa IV.

In fine se introduce şI. filosofia (nOţiuni de psi­hologie şi logică În ci. IV, noţiuni de etică şi este­tică În cl. V) şi se adaogă o programă analitică de pedagogie.

Limba germană se incepe chiar din clasa 1, predându-se in toate clasele; italiana numai în ultimele trei, apoi două clase.

PUţin mai târziu, în 1883, se iveşte la autori­tatea şcolară tendinţa de a da o orientare practică Şcoalei Centrale, şi anume misiunea de a pregăti, cel puţin parţial, pentru cariera de institutoare. Şcoala se intitulează deodată: « Institutul pedagogic t, numele de Şcoala Centrală rămânând În subtitlu.

Planul pare a fi fost de a o transforma de pe atunci chiar în şcoală normală de institutoare, cum s'a făcut zece ani mai târziu. Singura schim­bare ce aceasta ar fi Însemnat deocamdată, era de a reduce orele de studiu din clasa V spre a pune în locul lor ore de practică pedagogică. Aceasta Însă implica înfiinţarea unei şcoale primare anexe, ceea ce localul nu îngăduia pentru moment. De aceea acest proiect nici nu s'a aplicat.

Cu tot titlul cel nou, Institutul pedagogic con­tinuă a fi o şcoal3 secundară cu 5 clase, urmând acelaşi program ca înainte.

') frin 1890-1891, din iniţiativa O-rei Emma Holban, ,'a introdus In ci. V şi un curs de istoria literaturii franceze, scris de m;\n3,

www.dacoromanica.ro

ELENA RÂDULESCU-POGONEANU; ŞCOALA CENTRALA DE FETE DIN BUCUREŞTI 74'

o criză în evoluţia şcoalei. Dela o vreme, nici Chimice a Universităţii din Bucure�l'i (1887), d-ra conţinutul programei, nici durata cursurilor, nici Sarmiza Bilcescu (d-na Alimănişteanu), doctor în titlul ce conferea inst tuţia nu mai răspund aştep- drept (ISg1), apar ca un ideal greu accesibil, dar tărilor acelora dintre elevele Şcoalei Centrale care cu atât mai ispititor, pentru imaginaţia elevelor nutresc aspiraţii mai înalte. Era În adevăr o ne- mai ambiţioase ale Şcoalei Centrale. Acele titrate potrivire între stricteţa selecţion3.rii elevelor, apti- universitare ajunseseră acolo, urmând mai întâiu tudinile şi zelul ce dovedeau unele din ele, şi în particular, în familie, programa liceului de b3.ieţi lipsa de perspectivă ce le oferea şcoala. Deşi era şi trecând, cum făcură apoi atâtea altele (surorile cea dintâi şcoală secundară din ţară, nu mai Brătianu, d-ra Zoe Petrescu, etc.), examenul de corespundea cerinţelor timpului; rămăsese în urmă. bacalaureat. Simpli particulari înţeleseseră mai

Sala de spălat dintre dormitoarele Nr. 1 şi :1:

De prin 1881, cariere nouă incep a se deschide pentru femei: profesoratul') la şcoalele secundare acum create, medicina, dreptul chiar, ademenesc unele inteligenţe feminine.

Cariere realizate pe atunci de unele tinere ro­mânce, ca d-ra Maria Cut4arida (d-na Crătunescu), prima româncă-doctor în medicină (dela Mont­pellier), in 1884, d-ra Chrisanta Christeanu (d-na Romniceanu), prima licenţiată în ştiinţele Fizico-

') De dnd cu crearea, in 1881, a uternattlor: douli in Bucu­rqti ,i dte unul In b.şi, Craiov�, Ploqti, F�ani, Botoşani, Galali.

curând decât Statul mersul vremii. In curând, de aldel, pensioane particulare se

iviră (in Iaşi, al d-nei HumpeJ, născută Maio­rescu, in 1872; in Bucureşti, al d-rei Bolintineanu în 1874, al d-nei Manliu în 1878) ') care, depăşind punctul de vedere al streinelor, fundatoare de

f���_oPi��ii:�:e

şc��î:r St���lci,I�:o�rg�ni�1��

cu un dublu scop: se adreseaz3, pe de o parte, la fete din familii avute, oferindu-Ie aşa-zisul invă-

') Acestea din urmi eleve ale Şco.llei Centrale de sub di­recJia d-rti Blaremberg.

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R Â U

ţământ liber (cu accent pe limbile streine şi arte de agrement, ceea ce realizase Pensionatul domnesc pe vremea d-nei lacobson şi a d-rei Blaremberg); pe de alta, la tinere doritoare de o cultudi sistematid. mai Înalt.li., sau absolvente ale şcoalei Statului, drora le deschid perspectiva de a face programa liceului de b.li.ieţi şi drumul spre baca-

���;i����l :��a��a��

v���I:s��

r�i���i,

e��

il�a\i�e�l�

esJ:

băieţi, pentru diferite materii, dar mai ales pentru limbile latină şi greacă şi matematicile Înaintate.

Au fost deci câţiva ani, când idealul de studii al fetelor mai răsărite din Şcoala Centrală nu era în propria lor şcoală, ci În două sau trei instituţii particulare, organizate după modelul liceului de băieţi. Unele abia aşteptau s3 ispdvească cele 5 clase de studii şi intreţinere gratuită ce le oferea şcoala Statului, spre a intra imediat Într'unul din institutele particulare aşa de considerate, fie pllitind, fie În schimb de lecţii la cursul inferior, pentru care se aditau indat3 capabile. După un an-doi de cursuri de diferenţ3, intrau deadreptul În clasa VI, continuând liceul în chip normal I). Altele,· cu ochii spre liceu, părăseau şcoala din primele clase, inscriindu-se mai de timpuriu în liceul particular sau, dacă r.li.mâneau În şcoal3, dutau să câştige timp, luând lecţii particulare de latin3 şi greacă.

Precum Şcoala Central.li., cu concursul ei anual, recruta ce era mai distins în invliţământul primar, tot astfel aceste licee particulare recruteazli ce e mai ales Între absolventele din şcoalele secundare ale Statului. Şcoala Centrală ajunge o pepinierli În care Îşi aleg o parte din elevele lor şcoalele particulare, pe atunci de un nivel superior.

Aceast.li. criză latentă, nicicum dată pe faţă În rapoarte către Minister sau altfel, pare a se În­drepta di.tre o solUţie, când în fruntea Şcoalei Centrale, - la câţiva ani dup.li. demisia d-nei Suzana Băicoyanu (1885) şi după relativ scurta trecere la direcţie a d-nei Eleonora Constantinescu 1) (1885-1891) -vine dona Chrisanta Romniceanu, profesoar.li., din 1882, a şcoalei.

Corpul profesoral, la venirea d-nei Romniceanu la direqie, număra încă o licenţiată, d-ra Constanţa Bârsan (d-na Evolceanu), o bacalaureată (d-ra Elvira Samfirescu, din Iaşi) 3); ins�i subdirectoarea (d-ra Rozalia Wechselberger) era bacalauread t).

') Cazul d-ndor Constan{a Bilrsan-Evolcunu, Aleundrina Buha-Floru, Eleonora Toncescu-Iv�u, Paulina Cllinescu­Moscuna, Lucrt{ia Motunu-CÎuntu, Sm. Strescu, Matilda Niculescu-Capriel.

") FoSl.� eltv3 a Azit\ltui Elena Doamna fi ab�olvent3 a $co;llei Callnberg-Lichtenstein (Suonia).

") Mai tirziu doctor In litert din Paris, sub numele de

') Abr3 de d-ra Samfirucu, to�te fU$e,er3 elevtle Şcoalei Centrale).

Titlurile acestea erau aproape un lux în şcoală, de vreme ce atunci legea nu cerea pentru profe­soarele ce se prezentau la concurs pentru invăţă­mântu

I secundar decât certificatul de şcoală se­

cundară. Dar tocmai de aceea aceste titluri obţinute în mod desinteresat, atestând la cele ce le aveau o dorinţă sinceră de cultură şi o distinsă ambiţie - impuneau �i mai mult.

Dintr'odată nivelul mtelectual al şcoalei se rididi dela sine. Având introdus3 in studioasa sa viaţă o disciplină deosebită, noua directoare face să

;�i�:fâea;��J!r1�C����!.

în;�k�

n�:

r:Jiaatf:�I��

t�:� ci: s�8��-;�8?; s�Yrit��tY�ti��ţti�i,

la s��

iin: fluenţa noii directoare. Un ideal nou se formează

��chi��IăÎd�=I�1

s�e

s������:

e o:��c��

a��tu:�o�

elr�

care accentul cade pe maniere şi pe o cultură desinteresată, dar facilă, ne-orientată spre orizonturi mai largi, este inlocuit la multe din eleve printr'o sete de cultură care nu se satisface uşor, care Întrevede desvoltări viitoare şi persist3 şi după părăsirea şcoalei. Tipul de elevă ce acum fiecare ar dori să realizeze nu e numai aceea cu maniere distinse, eleganţă in aparenţe şi cea Înzestrată, care aproape fără sforţări ajunge la recompensele cele mai ravnite, ci acea elevă care, oricare i-ar fi darurile, se bizue pe muncă, ducând la cea mai mare perfecţie posibilă calităţile fireşti.

Un zel, un ritm deosebit încep a domni in

�n��

i:ri�� �i�����reiO�e ��r:�i:�

i�rl�l �

u�;st��i

de dieţiune franceză făcut intre 1894-18g6 de d-ra Elionore Oursel (profesoară cu contract), cel de perspectivă, de d-I Hegel, cel de gimnastidi, introdus întâia oară (1893) într'o şcoală de fete În România (profesoară d·ra Clara May). Această binefacere a venirii noii directoare s'a văzut chiar din primii doi ani. Alte transformări aveau să urmeze.

Şcoala Centrală are un local propriu (I890). Numirea d-nei Romniceanu la direcţia şcoalei coincide foarte de aproape cu aşezarea instituţiei în localul său propriu, vis făurit chiar înainte de deschiderea şcoaiei (1851), dar care se realizează când ea intră În al 38·lea an de existenţă (ISgo, Octomvrie).

Până tn 18ge, Bulevardul Academiei se oprea la actuala strada Colţei, in spatele statuei Brătianu. Prelungirea lui însemna tăierea unei aripi din localul Şcoalei Centrale, fostul palat al Domnito­rului Alexandru Ghica. Ministerul cumpărase din vreme un întins teren - 16.800 de metri pătraţi -fost al familiei lui Alexandru Odobescu, situat pe str. Icoanei (azi str. General Lahovari) Golţ cu strada Polonă, intre vasta grădină Ioanid (azi par· celată şi, ca grădină publică, redusă la parcul Ioanid) �i grădina Icoanei, în imediata vecină­tate a marei grădini Gh. Filipescu.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 743

Cu facerea planurilor i�rcinase pe un arhitect de câţiva ani întors dela Şcoala de arhitectură din Paris, unde fusese semnalat ca un c strein distins " Ion Mincu 1), fost elev al lui Viollet-Ie-Duc, şi care purta în suflet un vis : reinvierea artei noastre naţionale.

Problema ce i se punea: clădirea unei şcoale secundare de fete cu internat, o tratează cu toată limpezimea unui cap de inginer, cu gustul unui artist, cu credinţele lui despre ce trebuia să fie arta naţională, cu reminiscenţe din călă­torii şi despre edificii de reculege re. Toate acestea se îmbină armonios in cll!.direa ce a realizat ').

In 188g, Aprilie, elevele şcoalei pornesc pe jos spre ceea ce se părea pe atunci car­tier ml!.rgina�, de-a-lungul t: stradei Pensio­natului It (azI strada V. Boerescu), apoi pe strada Polonl!. (azi Gogu Cantacuzino), ca sl!. asiste la punerea pietrei fundamentale. Clă­direa localului ceru dow. campanii de lucru. In Octomvrie 1890, Şcoala Centrall!. pl!.răseşte palatul Ghica, ce era să se dl!.râme.

arf{:ri���!ier;:e::�e� d�e a

li��:� r:�l� Într'o aristocratică izolare: la 9 m. departe de stradă. In nici un punct clădirea princi­pall!. nu se atinge de ziduri strl!.ine sau de mar­ginea proprietăţii. Planul ad'optat e acela al palatelor italiene sau al vechilor mănăstiri: un dreptunghiu de clădiri pe ale cl!.rui laturi de 50 şi de 87 m. se inşirl!. cancelariile �i sălile de clasă. In mijloc: spaţiu gol, ocoht de coridoare ce deservesc clasele.

Un coridor transversal îl împarte in două. Jumătatea din faţă a acestui spaţiu e o lu­minoasă, încântătoare grădină interioară, pri­zonieră intre arcadele de piatră în stil bi­zantin ale coridoarelor: ca un fel de chiostro plin de verdeaţă şi de flori. In juml!.tatea din fund, între doul!. fragmente de curte inte­rioarl!., se ridică amfiteatrul, precedat de un vestibul incadrat de două laboratorii. Toate clasele fiind aşezate pe marginile exterioare ale dreptunghiului, ferestrele lor dau in gră­dinile mari ale şcoalei, pe când coridorul e inundat de lumina ce se revarsă din gră · dina interioară, largă de 27/36 m. Orice punct are soare şi lumină directă; in mijlocul Bucu­r'7tilor, te-ai crede afară din oraş, atât e de asigurată liniştea. Coridorul (3 m. lărgime), adevă­rată sed în care circulă elevele, a fost tratat de

1) Ion Mincu avea şi diploma de inginer (N. Petraljcu: Arhitectul Ion Mine", Bucureşti, 1928, p. 2).

*) Şcoala Centralli aminteşte Intr o oarecare mli.surli, mai

ales In ce priveşte curtea interioarli �i profilul exterior al ro­ridorului. ve�tita mlinli.stire dela sud de Milano, Crr(osa di Pal/ia, cu al du picrolo chioSIr!).

arhitecl CU O deosebită artă. Peretele din spre cla­sele din jur e vopsit în NŞU pompeian, care con­trastează cu albul arcadelor; tavanele sunt de lemn, pictat cu motive geometrice, în care se regăsesc culorile alb, roşu, albastru. Pe vreme de ploaie, la adăpost şi la căldură, elevele pot contempla spec­tacolul grădinii interioare, care, prin peretele de sticlă al coridorului, le apare ca scăldată în lac­rămi şi cu toate colorile înviorate.

Din curtea interioară, remarci contrastul dintre

Sala de dUJuri dintre dormitoarele Nr. r �i 2

decoraţia bogată a arcadelor Încrustate cu majolică portocalie şi verde-albăstrie, dela parter, şi sim­plitatea zidului dela etaj, văruit in alb, in care ferestrele înalte şi relativ inguste alterneazii cu mari medalioane romboidale, iarăşi de majolică portocalie cu chenar verde-albăstriu, pe care se desprinde, în culoarea nisipului, monograma şcoalei: S. C. F.

Imediat deasupra arcadelor, pe o nesfârşită friză de majolică verde ce ocoleşte curtea, se înşiră, în litere de majolică portocalie, numele Dom­nilor Ţl!.rilQr Române din diferite timpuri.

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R A U

In sobrietatea ei, fatada principală e serioasă şi �âmbitoare tatdeodată: două caturi separate prin­tr'un brâu de frunze �e acant în majolic1. Ferestrele mari dela parter sunt Încununate de o fâşie de ornamente de majolică; deasupra celor dela etaj se reg�eşte medalionul şcoalei, iar intre ele, tot cu litere de majolic.li. verde, numele câtorva din Doam­nele Ţării (dela cele mai vechi până la Carmen Sylva, Regina de atunci) sub a dorac egidă e pusl!. această şcoală de fete.

Astfel, treditorul, a cărui privire e atrasă de proporţiile, simplitatea şi graţia edificiului, ii pri­cepe dintr'odată rostul.

Toată partea din spre gddini a catului de jos e ocupată de clase, iar latura din spre strad3. de cancelarii sala de primire pentru părinţi, La etaj, pe toate laturile dreptunghiului sunt dormitoarele şi s�lile de toalet� j în cele patru colturi, cămăruţe pentru lecţii de pian şi camere pentru guvernante. Scări largi de stejar, stabilite În fiecare colţ al drep­tunghiului de clădiri, duc la etaj şi la subsol. Ins�i arhitectura clădirii comand� logica împărţirii servi­ciilor: la subsol-sala de mâncare şi serviciile ce ţin de ea; la parter - clasele, laboratorii, cancelarii, biblioteca; la etaj - dormitoare, rufărie, băi.

Din dormitoare, vederea se cufundă în grădinile şcoalei şi dincolo de ele, în marea de verdeaţă (printre care se Întrevăd vile) din parcurile vecine: grădina Icoanei, parcul Ioanid, grădina Filipescu.

Clădirea aceasta plină de poezie, e socotită ca o operă importantă şi semnificativ� În cariera lui Mincu. « o afirmare a personalităţii sale ., după expresia d-Iui Nicolae Petraşcu 1).

Un local cu asemenea însuşiri, din care unele au rămas, pentru o şcoală, neîntrecute până astăzi, avea să secundeze de minune râvna elevelor do­ritoare de perspective mai inahe, aspiraţiile di-

') Cât o preţuia Mincu el In$u.ş:i, se nde din urm�toarele rlnduri din citatul volum al lui N. Petra.ş:cu:

• Intr'o sear3 cu lun3, merser3m dup3 mas3, elle trei, s3 vedem Şcoala Central;!. de fete din strada Icoanei, terminati!. de Mincu atunci, �i care Ucu o impresie minunată asupra lui Rormndli [sculptor fiorentin, autorul bustului advoca­tului Cornea dela Palatul de Justiţie, bust al druÎ suport e desenat de Mincu].

• Clădirea aceea, masiv3, Uri si!. fie greoaie, ornamentatl, Ud si!. fie Indrcat3, stilizat1, Uri sl fie forţat3, răspundnd atât vi:dunii lui Mincu elI �l scopului ei de �coal3., vltut1 printre plopii Inalţi � in bltaia lunii, fermeca ochii lui Roma­neUi, care nu mai Inceta s'o laude şi 5'0 compare cu case isto­rice din Itali�. In )odedr, prin tidurile ei simple, prin Inll­ţimea-i potrivit3, prin faţada retrasi, prin ferestrele mari şi luminoase �i prin omamenltle şi inscripţiile evoc�tive �Ie unor femei mari ale neamului, ca: Elena Cun, Eltna Rareş, Carmen Sylva, uemple frumOalie pentru fetele ce urmau si creucl acolo, actast3 clldire era � este Ind un prototip de arhitecturi de �coal�. Ea atud un progres In drumul suitor �I lui Mincu �i legitimeul admiraţia sculptorului italian ,.

rectoarei şi ale profesoarelor, vederile autorită\'ii şcolare, atentă la problemele timpului.

Vizită regală şi princiară. Precum odinioară pa­latul Ghica fusese onorat cu vizita Doamnei Elena CUZ3, tot astfel noul local, curând după instalarea şcoalei, e consacrat printr'o Înaltă vizită regală şi princiară.

In Maiu 1893, Regele Carol 1, voind să înfă­ţişeze tinerei principese moştenitoare o instituţie de educaţie feminină în România, şi-a anunţat venirea la Şcoala Centrală.

Pe o zi cam noroasă de primăvară, Regele soseşte pe la orele II dimineaţa, însoţit de Principele Fer­dinand şi Principesa Maria, atunci în întâiul an al căsătoriei Lor.

Elevele şcoalei, reunite în amfiteatru, cu pro­fesorii şi profesoarele lor, au văzut intrând Îm­preună cu veneratul Rege şi cu tânărul Principe moştenitor, o prinţesă fragedă, puţintel mai răsă­rită decât cele mai mari dintre ele şi purtând p::: cap o păIăriuţă de trandafiri. Directoarea şcoalei, d-na Romniceanu, a prezentat pe toţi profesorii. Suveranul şi tânăra pereche princiară au luat loc pe fotolii, având în faţa Lor elevele şcoalei.

Au urmat cântări, după care o elev1!. a recital în limba german� un fragment din operele Carmen Sylvei, atunci absent� din ţară. Regele Carol a binevoit a adresa cuvântul câtorva eleve.

După vizitarea şcoalei, la ora mesei, înalţii oaspeţi au scoborit În subsol, parcurgând lunga sală de mâncare plină de elevele rând uite la mesele lor şi bucurându-se în ziua aceea de un regim de sărbătoare (lapte cu orez şi ciocolată I). Regele, Principele şi Principesa şi-au luat cu multă graţie rămas bun dela eleve, care reţinură cu emOţie cu­vântul dela pleca,re al Suveranului: «la revedere I *.

A doua fază: I893-I89/l. Şcoala Centrală de­vine şcoală normală de institutoare.

Cu populaţia ei şcolară mereu strict selecţionată, cu un corp didactic care număra atâtea forţe distinse, şi cu avantajele clădirii, Şcoala Centrală avea să devină câmpul unei interesante experienţe.

De prin 1885 se ivise la noi ideea de a da o cul­tură întinsă şi o preg1!.tire profesională sistematică membrilor învăţământului primar urban spre a nu mai aştepta totul dela Întâmplătoarele sforţări izo­late ale candidaţilor la aceste cariere. Concursul cerut până acum pentru ele putea să le constate sforţările personale, dar nici să le dirijeze, nici să le amelioreze. Ideea aceasta aflase o primă reali­zare în creaţia Şcoalei normale de institutori din Bucureşti, in 1886 1).

Paralel se proiectează pentru invăţământul le · telor transformarea Şcoalei Centrale de fete în

') Şcoala normali de institutori a avut şi ea (Col şi aCtalit3 ŞcoaU normală de institutoare) o scurt! duratl : 1886--1900. Atunci s'a desfiinţat, nemai subsiSlând ca �coale normale decât cele de inv1ţ3tori.

www.dacoromanica.ro

ELENA RAoULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 745'

� Şcoală normală de institutoare .. E probabil că incă la 1888, când se lucra la planurile localului, arhitectul Mincu primise instrucţiuni în sensul menirii fixate pentru şcoală, de vreme ce pe două uşi exterioare dela intrarea a patru săli de clasă dela faţada interioară a institului, figurau şi figureazli �i astăzi, sub o graţioasă decoraţie de majolică, mscripţiile în litere verzi de majolică: • Şcoala preparatoare ., • Grădina de copii •.

Deasemenea, fuseseră numite la Şcoala Centrală,

ficiau fireşte de aceste înlesniri, dar nu rezulta deocamdată pentru ele nici un drept din acest început de pregătire profesională. Ambele clase (IV şi V din ISgI-ISg2) aveau însă să fie Încor­porate în noua şcoală normală.

Legea pentru transformarea În Şcoale normale de institutoare a celor 3 Şcoale Centrale de fete din ţară (Bucureşti, Iaşi, Craiova) a fost votată În 18g3. Aceasta insemna ridicarea dintr'odată a nivelului studiilor.

Dupi amiua in bibliol�ci

cu titlul de institutoare, două absolvente ale Şcoalei normale din Eisenach (Weimar), d-ra Lucia Pascal şi d-ra Angelina Mitchevici. ce fuseseră trimise În 1887 în Germania cu bursă dela Stat şi care aveau să funcţioneze ca institutoare model (pentru elevele Şcoalei Centrale) la cele patru clase primare ce se deschid În sălile mai sus pomenite.

Elevele el. IV şi V ale Şcoalei Centrale asistau la aceste cursuri, iar cele dintr'a V făceau lecţii practice sub conducerea celor două institutoare care le predau şi câte un curs de pedagogie practică.

Aceasta era numai un preludiu. Elevele bene-

Cursurile, fixate tot la cinci ani, echivalau cu cele din ultimele 5 clase de liceu, cu excepţia limbilor latină şi greacă şi a trigonometriei Il.

Ca să fie admise În noua Şcoală de institutoare, concurentele (toate interne), trebuiau să fie absol­vente a trei clase secundare. Absolventele şcoalei aveau deci opt ani de studii secundare. E drept,

') Absolv�nt�le cu diplom� ;de ŞCOOllei normale de insli­(u(o,ue cue voiri mOii t.t.rziu d'1i echiYOlle�e titlul cu OIcelOi de OIbsolvente de ,COOlU HcundOlri gr. II n'OIvuri si du enmen de diferen\i dec5t pentru limba lalin� ,i trigonometrie.

www.dacoromanica.ro

,.6 B O A B E D E G R Â U

aveau să devină tot institutoare ca atâtea dintre predecesoarele lor, dar cu ce superioară pregătire ! De altfel, după ultimul concurs de institutoare pentru absolventele a 5 clase secundare, concurs de lichidare ţinut, conform vechii legi, în toamna 1894, orice alt drum afară de trecerea prin Şcoala normală se închisese pentru aspirantele la postul de institutoare.

Şcoala normală de institutoare se deschide in Octomvrie 1893. Toate elevele Şcoalei Centrale din anul precedent se rânduiesc in cadrele Şcoalei normale de institutoare, după clasa in care se aflaseră. Cele cu trei clase formează clasa 1 a noii Şcoale normale, cele cu patru clase formează clasa a II, cele cu cinci - a II I. Elevele claselor 1 şi II de până acum aIcătuesc împreună o • clasă preparatoare •. Totdeodată, şcoala, prin concursul ce are loc în toamnă, se deschide elevelor dela diferite şcoale secundare din Bucureşti şi din ţară (Externate, Azilul Elena Doamna).

A fost atunci un aflux de eleve (bursiere şi sol­vente) În cele trei clase normale ale şcoalei, in special într'a treia (care primea absolvente de şcoală secundară), cum nu se mai văzuse din 1857, la vremea venirii d-rei Eliza ftlaremberg la direCţia

�f��l�� ���ăl�\��:cî�ali�c

sdem:6�re ta

eoc�a���u

îŞ� măsurau puterile, pe coridoarele şc)alei, în recrea­ţii le de zi şi de seară, Îşi schimbau impresiile, fete ce aduseseră cu ele ceva din atmosfera dela Azil, din externa tele din Brăila, Ploieşti, Bucureşti sau Craiova, şi, În acelaşi timp, seriozitatea şi hot3rîrea unor tinere ce-şi fixaseră de pe acum ţinta vieţei lor şi alesesecă calea de muncă ce avea să le ducă la această ţintă. Insăşi diversitatea aceea de origine şi de formaţie a elevelor lucrează ca un ferment de energie şi de înviorare.

Iar programa ? Era fireşte îmbogăţită; ea a fost însă mai ales

ceea ce o făceau zelul profe'ioarelor şi al elevelor din acei ani eroici. Prea dornici fuseseră şi unele şi altele de o hrană mai substanţială decât ceea ce oferea firavul program al vechei şcoale secundare de 5 clase. Elevele luptau pemru cucerirea unui loc În învăţământ ce le. aştepta chiar la capătul uhimului an de şcoală. Profesoarele îşi dădeau seama că le e dat să creeze un tip de şcoaHi pentru care nu exista model în învăţământul fetelor.

Programa însemna al doilea ciclu al liceului: toate materiile din cursul inferior se reluau cu o am­plitudine îndoită. De exemplu la cursul de limba franceză se. adăugase în fine la studiul istoriei literaturii in clasa IV (respectiv eI. VII de liceu) ; la limba română se precizau lecturi din . Autori t in diferitele clase (cu deosebire cronicarii, Alec­sandri Odobescu, şi Eminescu).

Mai tOate materiile se predau după cărţi străine. Iată lista cărţilor dintre 1893 �i 1898: Istoria Civilizaţiei de Ch. Selgnobos.

Istoria Românilor de Xenopol (manualul cel mic, dar unele eleve citeau În întregime ediţia cea mare).

Fizica de E. Drincourt. Geologia de Lapparent. Algebra de Andre şi cea de Fraţii Jesuiţi. Cosmografia de Pichot. Istoria literaturii franceze de Rene Doumic. Pentru lectura franceză se întrebuinţa bogatul

în extracte Manuel de liw!rature fram;aise, de Ch. Ploetz (784 pagini in 8°, Berlin, 18g0), o adevă­rată mină care putea îndestula pe aprigele cetitoare.

Pentru limba germanli, Lesebuch zum Unter­richte in der Litteraturkunde fur hohere Lehran­stai ten, de Dietlein (498 pag. in 8°, Altenburg, 1875).

Se pare că anii aceia au fost hotăritori pentru formarea deprinderilor de mund serioasă din partea elevelor, de stricteţe in aprecieri din partea profesoarelor, care aveau să r3mână trăsături distinctive ale acestei şcoale şi după aceea.

Şcoala normală de institutoare n'avea să dureze mult (avea să se desfiinţeze în 1898), dar impul­siunea era dată. Elevele ce intrară în şcoală dupli 1898 nu mai aveau la sfârşitul cursurilor scopul ultim al învăţăturii lor; studiile nu mai însemnau cursa spre o carieră, dar atmosfera studioasă şi serioasă era aceeaşi.

Astfel se adăoga şi se ameliora spiritul-şcoalei. A fost minunat3 pentru evoluţia Şcoalei Centrale

această traversare a regimului de Şcoală normală de institutoare. Acel standard înalt, care se atin e şi mai departe prin selecţionarea riguroasă a ele� velor in vederea înlesnirilor ce oferă internatul şi, in genere, a participării la atmosfera superioară a şcoalei, - se menţine şi in ziua de astăzi.

Şcoala normală de institutoare nu durează de fapt decât cinci ani; dela 18g3 până la 1898 cinci rânduri de absolvente răspândite in toate oraşele devin astfel la noi primele institutoare pregătite sistematic prin cursuri secundare de 8 ani.

Dar pentru cererea restrânsă de institutoare ne­cesare atunci în ţară, oferta se v3zu prea mare. Crearea deodată a trei şcoale normale de in­stitutoare în 1893 (Bucureşti, Iaşi, Craiova) se dovedi curând a fi fost pripită. După patru ani, ab­solventele nu mai găseau posturi la oraş 1), încât unele din ele au trebuit să primească provizoriu posturi în comune rurale.

In 1898 se desfiinţează dintr'odată două din aceste şcoale normale de institutoare, cea din Bucu­reşti şi cea din Craiova. Singură cea din Iaşi Îşi continuă existenţa incă doi ani, spre a deveni apoi şcoală normală de învăţătoare, ceea ce e şi astăzi.

A treia fază: 1898-1928. Şcoala Centrală de­vine şcoală secundară de gradul Il internat. Pasul

') Concursul de lichidare din 1894 făcuse ca un mare num�r de loturisl fie otupate de persoane mult mai pulÎn pregltite.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 747

ce se Hi.cuse in 18g3 fusese hotărîtor. După ce avusese un rang echivalent cu cursul superior de liceu, Şcoala Centrală nu se mai putea întoarce la tipul de şcoală secundară inferioară. Legea din 18g8 o transformă, ca şi Şcoala normală din Cra­iova, În şcoală secundară de gradul al II-lea, un tip de şcoală cu totul nou. Ea corespundea cu cursul superior de liceu. Avea 4 clase; .în ea se intra cu patru clase secundare. Elevele erau toate interne, bursiere şi solvente, intrate prin concurs.

Dar Şcoala secundară de gradul II, ca o şcoală de studii desinteresate şi oarecum de lux, nu provoacă afluenţa ce se văzuse la crearea Şcoalei Normale de institutoare 1). Ea numără in cei doi ani ur­mători din ce in ce mai pUţine eleve '). Acestea inseşi, la intrarea în şcoală, prezentau atâta lipsă de omogeneitate in pregătire, încât trebuia un timp spre a le unifica.

De aceea, pe de o parte spre a utiliza marile posibilităţi ale localului, pe de alta spre a ga-

Sai; de serb�ri in timpul unui examen de pian

Şcoala Centrală era acum ţinta spre care se în­dreptau absolventele mai destoinice a patru clase de « externate secundare . la rândul lor, externa'ele, prin noua organizare, deveniseră şcoale secundare de gradul I, echivalente cu cursul inferior al li­ceelor, la care se adiiogase o a cincea clasii com­plementarii.

Ceea ce apropia programul acestei şcoale secun­dare de gradul II de liceul de băieţi - era studiul limbei latine, care era concentrat tot numai in aceşti patru ani ai şcoalei; cu destul spor însă, elevele începând Ia 15 ani, cu minte maturii, studiul unei limbi care înseamnă el însuşi disciplină intelectuală.

ranta o pregătire egală şi mai solidă a elevelor, in 1900, în urma propunerii directoarei, dona Chr. Romniceanu, se adaugă la şcoala secundară

') Lumea, duorientat!' ,i timid!, nu indrbnea a privi spu studii universitare ,i profesii liberale pentru fete. PJn! aci se pina el. num;ai unei re5trJnse elite li este dat a se ridica deasupra nivelului obicinuit de studii. (De. allfel ,1 perspec­tive erau pUline,ln Invll!mJnt cel pUlin pJn� In 1006, Jar; In­treai! nu poseda dedt dou! �oale secundare de ir. II; re­stul, adiel. ;apte, erau ,coaie secundare de ir. 1 cu cinci clase).

') PopuJalia �oaJei e de 123 eleve In 1898-1899; II 1, apoi 92 in cei doi ani urm�l()ri.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A U

de gradul II şi o şcoală secundară de gradul I cu patru clase.

Astfel Şcoala Centrală devenea un fel de liceu femenin cu 8 clase, formă sub care a funcţionat timp de aproape 30 de ani 1).

In 1912, dona Chrisanta Romniceanu, care timp de 21 de ani cât condusese şcoala, asistase la două din transformările ei şi an cu an îi ridicase pre­stigiul, se retrage dela direcţie 2).

In locul vacant a fost numită directoare dona Maria Delavrancea, profesoară la Externatul Nr. 2, transferată acum la Şcoala Centrală. D-na Dela­vrancea conduce şcoala din 1912 pânl!. Ia regularea drepturilor sale la pensie, adică până in 1927, cu o întrerupere de doi ani şi jumătate (1916-1918), în timpul ocupaţiei străine, când d-sa lipsea din Bucureşti; vreme de un an (1 Noemvrie 1917-22

g������!eE��f:2an�,f;��1!��::ă �e �;��:o:��o�i�i�

In timpul conducerii d-nei Delavrancea şi a­nume in Decembrie 1925, Şcoalei Centrale i s'a adăoga', in titlu, numele fostei Doamne a Ţării Româneşti, Mdrica Brâncoveanu.

A patra fază: dela I928 încoace. Şcoala Cen­trală-Liceu de fete. Până la războiu nu erau in ţară şcoale secundare de fete de tipul Şcoalei Cen­tra:e decât încă trei şi anume: una în Craiova (ve­chea Şcoală Centrală de acolo), una în Bucureşti (Externatul Nr. 1, transformat în 1904) şi alta in Iaşi (Externatul secundar, transformat în 19O5). După războiu, acest tip de şcoală se generalizează cu o iuţeală nemaivăzută: devin şcoale secundare de gradul II întâiu toate şcoalele secundare de gradul 1 (externatele) câte erau atunci în Vechiul Regat (Externatul Nr. 2 din Bucureşti, cele din Craiova, Ploeşti, Focşani, Galaţi şi Botoşani), apoi toate şcoalele secundare de fete care se înfiin­ţează in toate capitalele de judeţ, atât În Vechiul Regat cât şi in nouile provincii.

Prin legea dela 1928 atât Şcoala Centrală, cât şi toate aceste şcoale sunt transformate în licee de fete având un program identic cu acela al li­ceelor de băieţi.

Locul Şcoalei Centrale de fete în istoria învăţă­mântului românesc. In diversele faze prin care a trecut, Şcoala Centrală de fete din Bucureşti re­prezintă aspiraţia necontenită a învăţământ ului femenin de a se ridica la un nivel mai înalt. Transformările succesive ale Şcoalei Centrale sunt

1) Exu:rn'lIul Nr. 1 din Bucurqti devine �coaUi secundar.li de gudul 11 in 1904 (�ctu�lul liceu Regin� Maria). Prim�l�

sale absolvtnte sunt din 19oB. ") D-na Romnicunu a rămas Inel la cat�dra sa d� Ştiinl�

Fizico-Chimi� poln! in 1915. c.lind şi-a regulat drepturil�

la ptnsie: d·sale i-a succedat la catedră dAra Ştdania M3-rkineanu. de asemenea fost!li elevl a şcoal�i.

oglinda evoluţiei învăţământului de grad secundar pentru fete în România.

La început, în 1852, incercarea timidă cu Pen­sionatul Domnesc, apoi, în 1864, transformarea in şcoal5 secundară cu 5 clase : până aci invăţământul secundar al fetelor era ţinut mult în urma celui de băieţi.

Un mare pas se face în 18g3 cu transformarea Şcoalei Centrale în Şcoală normală de institutoare, ceea ce Însemna egalizarea în program a acestor şcoale de fete cu o şcoală specială de băieţi (Şcoala normală de institutori).

In 18g8, un nou pas: tipul de şcoală secundar5 de gradul II, ceea ce arăta, nu numai tendinţa de a aduc Învăţământul secundar femenin la ni­velul învăţământului secundar al băieţilor, ară Însă a-I asimila complet cu acela; dar ŞI preocu­parea de a-l adapta Întru câtva la condiţiile spe­ciale de viaţă ale femeii şi la aptitudinile intelectuale considerate deosebite ale ei (curs de istoria artei, gospodărie, curs de limba latină limitat la ultimele patru clase).

In sfârşit, în 1928, legea ţine seamă de curen­tele timpului 1), precum şi de unele chestiuni de fapt: pre�entarea femeilor adesea la aceleaşi posturi cu bărbaţii; supunerea lor la probe identice, în care clasificarea nemiloasă nu mai distinge intre unii şi alţii, şi nu pare a constata deosebiri indi­viduale intre aptitudinile lor intelectuale. Legea din 1928 rezolva chestiunea in chip radical : li­ceele de fete sunt identice ca program, durată de studii, examenele fina'e (bacalaureat) cu liceele de băieţi.

Perspectivele, condiţiile ce se cer la examene fiind identice, era firesc să fie recunoscut că e nevoie ca ŞI pregătirea în şcoala secundară să devină identică.

Promoţiile succesive ale şcoalei. Timp de SI de ani, dela intemeiere şi până în 1903, Şcoala Centrală a fost exclusiv un internat, în care creşteau, izolate de familiile lor, fete din Bucureşti ca şi din pro­vincie. Nu toţi părinţii din Bucureşti Însă, apre­ciind seriozitatea, deprinderile de muncă şi de disciplină, cum şI atmosfera şcoalei, care, prin reforma din 1893, o luase acum înaintea ori· cărei şcoale din Bucureşti, consimţeau, spre a face pe copiii lor să se bucure de acele binefaceri, să se despartă de ei. După repetate stăruinţe, prin 1903, câţiva p5rinţi obţin s3 şe admită şi un mic

') Congresul internaţional al inVilţ.lim;}ntului secundar, linut la Haga In 1929. avea ca prim.li probl�m.li de uaminal: inv.li­ţ.lim;}ntul s�cundar al fetelor trebue el sli. difere de al blielilor? Congresul a votat pentru identitatea programelor. Cum pro­blema organidrii fusese dinainte re:rolvatli in acest sens in mai

toate 11rile participante, moţiunea votati avea de scop a aplra poziţiile dşligatt. (Bull�tin international de I"Enseignemcn! �econdaire, 1929 Nr. 24, 25, a6).

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU-POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 749

număr de eleve semi-interne În Şcoala Centrală. De atunci, numărul semi-internelor s'a înmulţit treptat, ba chiar, în cele din urmă, În aşa măsud, că a început să întreacă pe acel al internelor. Astăzi de exemplu, şcoala numără în total 500 de eleve, din care numai 180 interne.

Din 1858, anul ieşirii din şcoală a primei serii (intrate în 1852, spre a studia 6 ani în Pensionat) şi până în 1934, Şcoala Centrală a dat ţării 77 de serii de absolvente.

Orghidan, d-ra Zoe Petrescu, dona Alexandrina Fl�i�tr;I:le:�I= ş��:f�t

di��r����e �����t'notăm

pe surorile Rosetti, din care una, Ana, devine dona Titu Maiorescu, alta, dona Zoe Bengescu, doamnă de onoare a Reginei Elisabeta a României, iar a treia dona Maria Iacob Negruzzi; d-ra Eliza Săvescu, mai târziu dona Manliu, fostă directoare a Institutului o Educaţiunea română t, dona P. S. Aurelian, fiicele scriitorului Ispirescu, surorile Băi-

Ot" de educaţie fi%id. In grădiru mare

Printre profesorii şi profesoarele care le-au for­mat, cităm în ordinea în care au părăsit şcoala: Amelia Boulard, căsătorită E. P. Natuleanu, fran­ceză din Bordeaux (atât de adaptată la cultura românească încât scria cu litere chirilice), Sofia Condeescu, devenită contesa Venturolli-Mattei, Clelia Bruzzessi, prima traducătoare a cărţii c Cuore • a lui de Amicis, profesorul D. G. Chiriac, profesorul 1. Manliu, CharIota Leria, dona Elvira Samfirescu-Bar, dona Chrisanta Romniceanu, dona Raluca Ionescu, dona Constanra Evolceanu, dona David Emmanuel, d-nele Augusta şi O.impia

coyanu (devenite d-nele Xenopol, Alexandrescu, I. Bianu), Agatha Bârsescu, Maria Orescu (d-na Dr. Leonte), Paulina Bonis, fosta directoare a insti­tutului Despina Doamna, Lucreţia Ghidionescu (d-na general Demostene), AIexandrina Tabacopol (d-na General Istrati); după 1864 şi până în 1901, o întreagă legiune de institutoare care se revarsă in toate oraşele ţării, apoi, după transformarea şcoalei în şcoală secundară de gradul al doilea, o a doua legiune de profesoare de curs secundar 1),

') Cum era şi logic, Ministerul nu face din tidul de licenţiati o condi1ie pentru inscrierea la examennl de capacitate, dec;\t

www.dacoromanica.ro

75° B O A !J E D E G R Â U

multe din directoarele liceelor şi şcoalelor normale din Vechiul Regat şi din provinciile alipite fiind luate dintre ele.

Din seriile mai recente notlm pe dona Cuţescu­Storck, dona Zoe Gheţu, profesoarl la Academia de Comerţ, d-ta Elena Pancu, inspectoare şcolarli.

Dela 1901 încoace. pe lângl profesorat, medi­cina. farmacia, arhitectura şi alte cariere încep sli atragă pe absolventele Şcoalei Centrale. Astfel notlim tn medicinli pe dona Lucreţia Zisu-Nissim, d-ra Constanta Angheleanu, în alte cariere pe d-ra arhitect Haref, pe advocatele Paximade-Ghel­megeanu, Mlnescu-Glogoveanu. în literaturl pe prematur displiruta Eugenia Floru, în choregrafie pe Floria Capsali.

O asociaţie a fostelor eleve ale Şcoalei Centrale s'a format în Iunie 1917 din iniţiativa şi sub pre­şedinţia d-nei Alexandrina Floru.

Starea act ald a Scoalei. Cu localul slu larg, cu instalaţiile internatului, in 1916, a doua zi după decretarea mobilizării, Şcoala Centrall a fost or­ganizată ca spital. Nu numai dormitoarele, ci toate sălile de clasă au fost transformate în camere pentru răniţi. După ocuparea Bucureştilor şi până prin Decemvrie 1917, spitalul românesc din şcoall con­tinuli, doamnele românce, printre care unele pro­fesoare ale şcoalei, urmând a-şi face serviciul acolo, pân3 in ziua când cei din urmă convalescenţi sunt transportati la un spital român de concentrare, iar Şcoala Centrală cade, ultimli citadelă, spital pentru Germani. Anul următor, poşta austriacă ia locul spitalului.

Dup3 retragerea acestora, un an de zile localul e ocupat de Francezii aliaţi, care instalează intr'insa spitalul Berthelot. Timp de trei ani deci (August 1916 - August 1919) localul n'a fost folosit (, 3 şcoală 1).

In Septemvrie 1919 şcoala intră iar În·(:'15.1 ei. Lucrările de refacere au durat patru luni. Nu

erau numai lucrările de desinfectare şi de reparare de f3cut, dar întregul mobilier: bănci, scaune, mese şi paturi, de procurat din nou. In iarna grea din 1917 şi în cea urmă.toare ocupanţii puseseră pe foc nu numai parte din falnicii arbori din grll­dina cea mare, podoaba şcoalei, cei mai mulţi de o vârstă cu ea, dar şl catedrele, scaunele de stejar ale elevelor din sala de mâncare, tot ce fusese lemn. Singure mesele din sufragerie, cu faţa de marmorl albli, scăpaseră. Cât despre laboratoarele şcoalei, aşa de bogat înzestrate, ele trebuiserli sli fie go-

incep�nd din ziua dnd se creiul!. şcoală-liceu de Stat pentru Cete. Pini atunci, se pre:tentau la concurs absolventele a cinci clan secundare ,i mai rar bacalaureatele. Primul examen de profesoare la care nu se admit dedt Jicenriate a fOII examenul de capacitate din !OIO Septemvrie-Noemvrie 1904.

') In acest timp elevele ,�lei rl!.mase In teritoriul ocupat au Ucut, dimpuunl cu proCesoarele lor, cursur:i la Externatul Nr. I ,i la Extcrnatul Nr. !OI.

lite din primul moment al mobiliz3rii noastre şi transformate În s3.1i de operaţie. Aparatele, co­lecţiile - tot materialul didactic - au fost apoi ri­sipite, aruncate, ori distruse nemilos.

Singurl biblioteca fusese respectată. de duşmani. Bă.trâna, vrednica bibliotecad a şcoalei, timp de 33 de ani În serviciul ei, defuncta Lucia Popovici, era totuşi nemângâiată de câteva volume nemţeşti ce displrusecl!

Astfel a intrat Şcoala Centrală dimpreună cu Colegiul Sfântul Sava în istoria rlzboiului nostru. In felul ei, ea a participat cu jertfa zestrei, cu preţul podoabelor sale, la sacrificiile ce a flcut neamul, la suferinţele ce a îndurat ţara întreagă spre a atinge idealul de veacuri

In anul 1919--1920 cursurile nu s'au purut des­chide decât în Ianuarie.

Lucrările de reparaţia clMirii, rcinzestrarea clase­lor, dormitoarelor, sufr'g,riei, bucătăriei �i infirme­riei cu mobilierul şi obiectele necesare au fost con­duse de Ministerul Instrucţiunii şi de CasaŞcoalelor, care au procurat ş{ fondurile. Asigurarea vietii interna tutui (procurarea de combustibil şi de alimente) în acei ani grei, precum şi sforţarea de a aduce treptat şcoala sub raportul inzestr3rii la starea În care o gă.sise războiul, se datoresc Comi­tetului Şcolar (e s'a constituit in Martie 1920, sub prezidenţia D-nei Maria Del:'lvrancea t).

La câţiva ani după reluarea vieţii normale a şcoalei, se realizeazli. un plan de mari completări şi de lucrliri nouă, elaborat de Comitetul şcolar ales în Ianuarie 19282) şi care se pun în lucru În ordinea necesităţii lor.

Lucrarea cea mai urgentă s'a socotit a fi instalarea încălzirii centrale. Cllidirea aşa de vastll (5.000 m.p. suprafaţă de zidire) cerea o consumaţie de combu­stibil preţuind peste un milion şi jumătate de lei pe an; iar t3.iatul, căratul lemnelor şi al drbunilor cum şi intreţinerea a peste 100 de focuri ocupa un număr mare de servitori. In vara anului 1919 vasta clMire intr3 În mâinile inginerilor şi lucră­torilor; în Noemvrie şcoala are Îndlzire centrală.

') Membrii ace"ui comitet creau: Colonelul Păun, Or. ŞteÎan Vayas, Pr. Popescu-Moşoaia şi O-na Al. Ionescu, din partea pArinrilor; Eleonora Ivaşcu şi D-ra OClavia Cris· tadulo din partea proCesoarelor şcoalei; D-na Floru ,i D-I Ghindea, cellSor:i; preşedintă, D-na Maria Delavrancea.

') Comitet compus din D-nii : Ing. G. Em. Filipcscu, Arhitect C. louu, SI. Brădişteanu şi D-na Natalia Sturd,;a, aleşi de adunarea părinţil or; O-ra Zoe Petrescu ,i D-na Măciucescu de corpul proCt$()ral : D-ra V. Ghiacioiu şi C. Bobeica censon; pre,edintă, D-na Elena R.-Pogoneanu.

In 1932, acest comitet eSle reales cu excepria O-lui S. Brldişteanu, Inlocuit prin 0-1 profesor Dr. N. Gh. Lupu, ,i a D-rei ZOt Petrescu, in locul dreia s'a ales O-ra S. Hr:istescu,

Ceruori: O-ra M. Tomescu, 0-1 Alu. Stamatic ,i D-I Oincscu.

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU·POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 7S1

Coridoarele, cu geamuri, dând spre curtea in­terioad, pân� aci aşa de greu de înc�lzit, devin o sed, in care, la căldur� de 15°, elevele se bucură în recreaţie de un spaţiu egal cu al claselor şi tot aşa de vesel şi de luminos.

Alte lucrări grabnice: refacerea fundamentală a instalaţiilor sanitare, instalaţia electrică, după ce sunt studiate în anii următori, se intreprind În vara anului 1932.

Se introduce apă caldă la toate etajele şi în

cipaIă, sănătos, inundat de soare, aşa de interesant cu tavanele lui în bolte, a fost transformat în săli largi, luminoase, originale, in care s'a organizat un laborator de chimie cu cameră obscură pentru fotografii, cabinet pentru colecţii de ştiinţe naturale, sală de gospodărie cu maşini de g3tit funcţionând cu gaz aerian. Fântâni automatice pentru băut sunt instalate pe coridoare la îndemâna elevelor; pentru vară, una În grădina cea mare.

Cu toată mărimea sa, -trei etaje, pe o supra-

Laturea Şcoalei dinspre grldina Icoanei

toate camerele, În sălile de toaletă de lângă dormi­toare, se instalează duşuri al:!turi de dormitoare, elevele luând baie la două seri odată l}. Se asigur:! un serviciu sistematic pentru caz de incendii. Se introduc aparate electrice pentru bucătărie şi spă­lătorie i ventilatoare electrice în clase şi în sala de mâncare i in sălile de clas3 şi de medita{ie, în bibliotecă, laboratoare şi cancelarii, - lămpi cu lu­mină puternică şi egal r:!spândită, ca lumina de zi.

Pe lâng:! acestea, tot subsolul dela faţada prin-

') 81ile cele vechi dela pariu rlimSn pentru personalul de scrviciu.

fală de 5000 m. p. - localul e astăzi abia suficient, şcoala având liceu dublu (14, ba chiar 16 clase).

Pentru viitoarele posibilit�ţi ale şcoalei, şi fiindcă cea dintâi condiţie de desvoltare a unui aşeză­mânt de acest fel e spaţiul, care niciodat� nu e prea mult, in Iunie 1933, comitetul şcolar a cum­părat încă un teren, alăturat cu şcoala, în suprafaţă de 1.200 m. p. Noul teren, plantat cu vie şi arborifruc-

��e:��ld:��d!:���:������h���'!:l:��' :��:���i; pentru o şcoală �ezată în mijlocul Capitalei.

Două terenUri de tennis au fost amenajate În fundul grădinii celei mari. Plase legate de bătrânii

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

arbori invită pe eleve in recreaţiile cele mari la jocul cu mingea. Semi-internele, în orele de după masă, fac meditaţii, sub conducerea guvernantelor, de lb. franceză şi germană şi a studenrelor repeti­toare (în număr de 16) ce are instituţia; în timpul recreaţiilor, au pentru joc un spaţiu cum numai rar o şcoală poate oferi.

a câtorva familii nevoiaşe din Cartierul T ei, adoptat oarecum de şcoală. Sub conducerea a patru tinere profesoare, mici grupe de eleve vizi­tead case în care e instalată mizeria. La Crăciun împart haine, rufe, încăIJăminte la mulţi copii din cartier, lemne şi provizLi la familiile ocrotite de câte o clasă de eleve ce au grija lor exclusivă. In

Cancdaria profesoartlor In 1935

Altele, interne şi semi-interne (şi nu numai dintre cele mari) se retrag În biblioteca şcoalei, o sală cu vedere spre grădina cea mare, unde le ispitesc atâtea din cele 5.000 de volume adunate în cursul anilor şi adăugite mereu prin contribu­ţiunile lunare ale profesoarelor şi ale elevelor. Bibliotecara stă la dispoziţia lor; sala e deschisă in toate după-prânzele intre orele 3 şi 7. Astfel â�P!;�::t:t:t'şi

d;:ip�?�r�� �r�ă ;�o�l;ne o��fe aJ: studiu de dimineaţă.

O activitate in care-şi găsesc intrebu'nţarea sen­timentele altruiste, ingeniozitatea şi căldura sufle­tească a copiilor, cum şi dărnicia lor �i a părinţilor lor, e aceea a • Crucei Roşii a Tinenmei &, care a luat la Şcoala Centrală forma ajutorării permanen�e

timpul anului ajută la plata chiriei, procură cărţi pentru copiii de şcoală. In Irai multe rânduri, clasa întreagă a botezat câte un copil din familia ce avea în grijă, făcându-i o mică zestre şi depunând pe numele lui un libret la Casa de Economie. In afară de aceasta, repară jucării uzate şi, cu gra· vuri din reviste ilustrate vechi, alcătuesc fără cheltuială, numai cu niţică osteneală şi iscusinţă, albume modeste, dar gentile pentru copiii din spitale.

In 25 Noemvrie 1928, şcoala a serbat a 76-a aniversare a ei. La această serbare, onorată cu prezenţa M. S. Elena, a Principesei Olga a Greciei şi a reprezentanţilor Primului-Ministru şi ai Mi­nistrului InstrUcţiunii, se găseau faţă ultimele două foste directoare ale şcoalei, dona RomnÎceanu şi

www.dacoromanica.ro

ELENA RĂDULESCU·POGONEANU: ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE DIN BUCUREŞTI 753

d-na Delavrancea; de asemenea - urmaşele di­recte ale celorlalte patru directoare, începând cu strănepoata de fiu a d-nei Iacobson, Liseta Ia­cobson-Iarca, fostă elevă a şcoalei.

Dintre fostele eleve erau prezente grupe din mai toate generaţiile, începând cu o doamnă care se afla în şcoală în 1864. Proecţii cinematografice au făcut să treacă pe dinaintea ochilor spectatorilor diversele faze pe care le-a cunoscut şcoala; localurile ce le-a ocupat În cursul anilor, figuri de eleve, de profesoare şi de directoare.

Dar pentru unele, ca eleva dela 1864, chiar şi fără aceasta imaginea mersului şcoalei era com­pletă. Cu ochii văzusedi. cele 6 clase din forma. şcoalei cea dintâi. In memoria lor trebue să fi fost proaspătă amintirea numelui d-nei lacobson, viu chipul d-rei Blaremberg. Trăiseră atât ca să vadă toate transformările cum şi creşterea pro­digioasă a şcoalei. Vedeau justificată încrederea ce puseseră Într'însa Întemeietorii şi binecuvân­tată neclintita credinţă şi stăruinţă a Eforiei, care apărând drepturile plăpândei şcoale în cei trei,

patru ani dela naşterea ei, afirma că « e În enteresul educa fiei publice de a nu se desfiinţa. Pensionatul de fete «atât de folositor neamului şi atât de conform cu duhul testatorului. 1).

Cu un local raţional in planul său ,i artistic în realizare, consacrat istoricqte atât prm vechimea cât şi prin vicisitudinile prm care a trecut, cu un program ce reflectă tendinţele vremii şi răspunde aspiraţiilor elitei tinerimii, program ce poate fi privit ca o cucerire a acesteia, întru cât a servit in atâtea rânduri la experimentarea şi aflarea celor mai bune formule pentru educaţia fetelor, -Şcoala Centrală de fete se îndreaptă spre destinele ei, păstrând cu evlavie tradiţiile scumpe, în care s'a cristalizat sufletul generaţiilor ce s'au perindat în ea timp de aproape nouăzeci de ani, şi totdeodată, năzuÎnd să desluşească glasul vremurilor nouă şi să r3.s­pundă problemelor ce pune ziua de azi.

ELENA RĂDuLESCU-POGONEANU

1) Arhivele Su.lului, dour :1001 din 1853Şi 3860 din 1857.

Ş=Ii1 C('nlr�ll de fete v.hutl din avion FOlogrilfie oblinut" prin amabilitatCii Sub:stcrttariatului dt Stat �1 Atrului (Srrviciul aerOfOIOlIramttric). Majorilatu ce­

lorlaltt fotografii (vederi şi ttproduceri de ;!,Ctt) �u fost executiltt in attlitrele FotQ-tehnica din Bucureşti.

www.dacoromanica.ro

Mosafirii Inctpuseră si vinI

S Â N G E -Şi eu pot ! Numai ceilalţi tOţi, ei nu pot!

Eu le pot face toate ! Eu, Efendi Mitu! Nu vrei ! Ţi-e ruşine ! Vă e ruşine! (şi acest « vă » efa spus pentru ea, pentru maică-sa, pentru toată lumea) Dar nu v' ar fi ruşine ca eu să mă duc hamal în faţa bisericii sau la Şareni Han şi să aştept acolo pe târgoveţii turci, cunoştinţele, prietenii mei de odinioară, cari de abia 3iteptau salutul meu şi erau mândri că le dau mana, iar acum să-i port prin piaţă, prin bazar, să le fiu slugă şi călăuză, pentru ca ei, în schimb, să-mi plătească o masă la han şi să-mi dea câţiva groşi şi eu, cu mâna asta de bani, adunată pe drumuri, să cumpăr făină ca să v'aduc vouă s'aveţi ce mânca ! . . . Asta, asta aţi vrea voi dela mine? ! . . .

Niciodată Sofca nu-l văzuse în halul acesta. Şi ceea ce o mânia şi desnădăjduia şi mai mult, e că simţea că de acum, numai măritişul ei putea scăpa toate, că de el sunt legate toată durerea şi chinul tatălui şi că altfel nu-i aşteaptă decât mizeria, o soartă grea şi nefericită.

Umbla de colo până colo. Nu putea sta jos. Degetele dela picioare i se sgârceau; capu-i de bătrân, chel şi cu faţa sbârcită şi uscată, îi tremura fără incetare. Mâniat, nu se putea linişti. Sofca îşi dădea bine seama că ceea ce s'a petrecut între ei, cu toate cele ce i-a spus ea, nu pusese capăt Încă necazului ei, că din ce În ce va fi mai rău şi că nu se vor putea Împăca cu niciun chip. La o pâlpâire mai tare a flacării lumânării, băgă de seamă cum tremură bătrânul ei părinte, cum se clatină pe picioarele cari abia îl mai ţineau. Şi el, pe de altă parte, ştiind bine că nu era mijloc să se inţeleagă,

S T R I C A T începu să se vaete, prinzându-şi capul cu amândouă mâinile: -

- Oh! Oh! Ar fi vrut să se liniştească, să i să, să lase totul

baltă şi să fugă În lume. Totuşi, cele puse la cale trebuiau să se înfăptuiască. Şi, hotărît se Întoarse deodată la ea, se apropie, îi luă capul cu amân­două mâinile, cuprinzându-i părul şi urechile intre degete, şi, tremurând, se ridică În vârful picioarelor, sigur de sine şi convins că cele ce-i va spune vor găsi un ecou in sufletul ei şi că nu vor fi auzite de altcineva decât de liniştea de mormânt a acelei nopţi grele:

-De ce oare, fata mea, Sofca mea, -Începu el, -de ce, copila mea, nu crezi tu pe tatăl tău? Te gânc'eşti că părintele tău are să te mintă, că are bani şi vrea numai aşa să te mărite? Şi dacă cumva poţi să crezi una ca asta, atunci uită-te la mine, uită-te la taică-tău ! Şi descheindu-se la haină, care pe dinafară părea nouă, o văzu pe dos veche, roasă şi lustruită, cu bumbacul ieşind prin sdrenţele ce atârnau. Când se desfăcu la piept, se răspândi un miros de sudoare, de han prost, de om nepri­menit, nespălat, neîngrijit.

Sofcăi i se făcu milă de el şi, înduioşată, îi căzu la picioare.

- Oh, tată, tată! Ieşi însă apoi repede din odaie, fără să-şi dea

seama de cum l-a lăsat, dacă desfăcut la haină ca în clipa aceea, dacă în picioare sau căzut pe podea ... Din fugă, zări pe maică-sa trecând zorită pe lângă ea şi Îndreptându-se către odaia lui. Avea aerul

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI : SÂNC1l: STRICAT '"

pripit şi Îngrijat, ca nu cumva să i se fi întâmplat lui ceva.

Şi intr'adevăr, Sofca de abia ajunsese in josul scării, când auzi vocea speriată a mamei:

- Apă, Magdo, repede, apă! Sofca ieşi pe poarta larg deschisă şi trecu la

mătuşa ei. Nu mai era aprinsă ca adineauri şi parcă era uşurată de chinul şi durerea care o fră­mântaseră cu câteva ceasuri Înainte. Se simţea numai zdrobită, ca Împietrită.

Trecu repede pe lângă cişmea şi pe lângă fe· linarul care pâlpâia, răspândind lumină În jur. Apa picura lin din cişmeaua casei. Totul era în­văluit în noapte şi pretutindeni domnea o linişte deplină, pe care nu o tulbura nici lătratul vreunui câine, nici ecoul vreunui pas. Numai sus la ei, În camera tatălui, fereastra era când luminată, când Întunecată: de sigur umbra mamei, care umbla de colo până colo prin odaie, care poate aşeza pe tata În pat, poate îl stropea cu apă, îl îngrijea.

Mătuşa cum o zări pe fată că intră liniştită, cu pasul sigur, stăpână pe ea, cu ochii mari deschişi şi puţin Împăien;eniţi şi cu sprâncenele încruntate, privind·o În fară, speriată, o Întrebă, ca să spună ceva:

- Vrei să mănânci, Sofco ? - Nu vreau. Am mâncat acasă ! - răspunse ea

şi se îndreptă spre odaia ce i se dăduse. Acolo, după ce închise uşa, se aruncă în pat şi

sprijinindu·şi bărbia În palme, prinse a-şi cerceta gândul, sufletul. Spre mirarea ei, îşi dădu seama, in această cerceta e, că nu mai simte nici frică, nici teamă, nici ură pe nimeni. Simţi numai ca şi cum s'ar fi deschis un abis Înaintea ei, care se umple Încet, Încet de mirosuri grele, urâte, cari o fac să se infioare, să se cutremure de silă. De unde vine asta? Nu ştie! Nici nu se mai gândeşte şi nu mai vrea să ştie. Se gândeşte numai la părul ei mare şi frumos, la puterea ei de patimă şi de plăcere, de care se simţea mândră, care o umplea toată şi o Îmbăta prin dorinţele, simţirile şi vârtejul nebun în care o aruncau.

Şi el - străinul - cine era? Ce era? Cu totul altceva de cum visase ea! . . . Nu o mai înspăimânta Însă. Precum n'o mai înspăimânta nici tatăl ei, de când îl văzuse cu haina zdrenruită, cu ruraria murdară de sudoare. . Nu-i mai era teamă de puterea lui . . . Vocea lui înfricoşat! şi cavernoasă nu mai poruncea, ci rugătoare i se stingea pe buze, din pricina ruşinii ce-I cuprindea şi-I lăsa buimac, la gândul că a putut el, să decadă atâta în faţa copilei sale, a Sofchiţei, să-i desvălue ei şi să·i spună ceea ce nu ar fi crezut niciodată, să i se spovedească el că nu vor mai avea ce mânca mai târziu, necum să mai indrăznească să se gân­dească sau să dorească ceva mai bun . . .

Mai trist era că în urma acelor mărturisiri, ştia că Între el şi ea totul se sfârşise, că el nu va mai fi de acum acel l' Tăticu Efendi Mituţu , şi

nu va mai Îndrăzni niciodat3 s'o privească în faţă şi cu atât mai puţin să râdă şi să glumească cu ea, s'o sărute şi mângâie sau să se laude cu ea, iar copila să-I privească cu respect şi să-I servească supusă şi fericită . . . El ştia d fiica lui jertfindu-se prin acest m3ritiş, atunci când iubea atât de mult vieaţa, il va simri ca o apăsa' e pe suflet şi ca o mare şi veşnic3 învinuire care-I va despărţi de copila lui, care-I va goni aproape de lângă ea, îndurerat şi umilit, înjosit, că a pierdut În ochii

Apa picura lin din c�mtaua casei

şi sufletul ei tot ce avea mai scump şi păstra cu mai multă grijă şi dragoste. � Lucrurile însă nu s'au petrecut chiar aşa . . .

Sofca se simţi cuprinsă de o durere grea, apă­sătoare. Părerea de rău şi remuşcări poate, o nă­pMeau. Cum de a incercat să i se împotrivească"? Cum de s'a putut uita in ochii lui atât de Îndrăz­neaţă şi de iscoditoare? Dacă ar fi ştiut ! Dar oare nu a'fea . �i ea dr�ptate? Cu� să n�.şi dea dreptate sle-�I? TotUşI . . . TotUŞI, nu ştia"? Nu ştia, nu preslmţÎse de mult, că ea nu va fi nici­odată femeia alesului ei, a aceluia pe -care l-a visat toată vieaţa, pe care În visurile ei îl săruta şi mângâia, dându-şi seama prea bine că se va m3rita apoi cu un altul ? Atunci, la ce făcea toate mofturile astea ? Nu numai acum, dar intotdeauna a fost Încredinţată că oricare alt bărbat va fi al ei, oricare ar fi fost să fie, dar nu acela la care a visat

;�t�fe��i, Iii :.�t �ă:���t

s� f!Q�reei

�uca

t��t�� www.dacoromanica.ro

75' B O A B E D E G R Â U

resemnare sărutările şi desmierdările celui sortit 1i să se supună voinţei lui. Uneori avea chiar Impresia că va putea indura această stare cu mai multă tărie decât oricare 31ta. care în locul ei ar fi innebunit poate. Ea era pregătită, căci de mult se împăcase cu jertfa, ştiind prea bine că în orice caz măritişu! îi va fi un chin �i o durere, aşa că îi era tot una dacă bărbatul el avea să fie tânăr sau bătrân, frumos sau urit, venit din casă mare sau dela ţară. . . Şi atunci, dacă sufleteşte era pregătită la această jertfă, de ce acum, când clipa sosise, s'a îngrozit atâta, revoltându-se şi purtân­du-se ca orice fetişcană şi nu cum ar fi trebuit să se poarte ea, Sofea, pe care toţi o priveau cu atâta admiraţie ? De ce a fost atât de rătăcită? De ce a făcut atâtea scene tatălui ei? De ce nu s'a gândit mai mult, ca să se oprească la timp? Şi când era convinsă că lucrul se va îndeplini, de ce a mai încercat să lupte? De ce n'a fost mai înţeleaptă şi n'a primit totul, dintr'odată, fără multe vorbe? Dar poate că e mai bine aşa . . . E mai bine ca ai ei, mai cu seamă tată-său, să ştie că dacă se învoieşte, n'o face pentrucă vrea, ci că se jertfeşte pentru ei, ca să-i scape de sărăcie şi mi­zerie. Să afle, să audă toată lumea, nu numai ai

XI

A doua zi trezi din somn pe mătuşă-sa, atât era de grăbită cu jertfa ei, şi o trimise la tatăl său cu ultima hotărîre: se învo'eşte! Nu numai

:i��aUi�;�

a�c�t�e���

ul�e;t:,

n��tr��r:vă�: :�=

zind, nu voi să creadă de fel şi se grăbi să vină singur la ele. Cum intră pe uşă, Sofca băgă de seamă faţa-i nedormită, turburată, peste care se aşternuse acum ceva rugător, umil şi bucuros în acelaşi timp. Din nou fu izbită de mirosul lui de sudoare şi de om nespălat. Se sculă, îi sărută mâna şi îi mărturisi că îi pare rău cu tot dina­dinsul că aseară l-a neliniştit atâta încât l-a spe­riat:

- Tată, tată! rosti ea-n'am ştiut ! El se uita la ea cam neîncrezător: e cu putinţă,.

e cu putinţă una ca asta? Sofca, pentru ca să-I facă să creadă totul şi

ne mai putând răbda privirea aceea speriată şi neîncrezătoare şi voind să-I vadă o clipă mai repede împăcat şi liniştit, căută să-I convingă, cum putu mai dibaciu, că totul e adevărat, că s' a ho­tărît fără gând de reîntoarcere, la pasul acela.

o �b���i���㠺t� d��:�!d5�d��U

l* ��r:

ni��ăn!�

- Mulţumesc, fetiţo ! Mulţumesc, Sofchiţa mea ! . . •

Sofca era adânc mişcată şi plânse amar În inima ei, căci ştia, simtea prea bine că în îmbrăţişarea aceea, În sărutănle şi desmierdările ei, el punea

ei . . . Şi atunci ' cât de mult va creşte, va' câştiga în ochii tuturor ! Astfel că, durerea şi chinul ei, înfrumuseţate de această jertfă, vor fi mult mai uşor de Îndurat şi ii vor părea mai puţin grozave ..•

Dar nici acum nu este prea târziu. •. Mai este vreme să îndrepte. . . să arate că se jertfeşte pentru ei şi că, dacă se supune acestui măritiş, o face de dragul lor, ca să-i scoată din necazuri şi lipsuri şi să le asigure vieaţa . • .

Şi, stând aşa pe marginea patului, cu capul strâns intre palme, simţi venind din bucătărie mirosul focului pe' stinse, al vaselor nespălate şi al resturilor de mâncare, niiros care se strecura prin uşa crăpată şi veche a bucătăriei, pătrunzând până in odaia ei şi îmbâcsind aerul curat al nopţii. Se duse la fereastră şi privind în întunericul adânc copacii din grădină şi zidurile caselor vecine, eroismul şi jertfa ei începură s'o înflăcăreze. Prin acest pas, care era te t una cu o sinucidere, ea nu se mai putea asemăna cu nimeni, nici chiar cu un bărbat. Pentru o atare jertfă, avea să fie pizmuită şi admirată de toţi, ba chiar prea­mărită. Când toţi vor crede că nu se va mai face nimic, atunci va consimţi şi va îngenunchia . . .

toată recunoştinţa că i-a scăpat nu numai de sărăcie, pe tOli, dar i-a scăpat şi lui mândria, di va putea rămane şi de acum încolo în faţa lumii, acelaşi bătrân falnic, acela�i Efendi, marele Efendi Mitu care strălucise odiruoară . . . Mai simţi co­pila în îmbrăţişarea lui toată jalea ce-i umplea sufletul la gândul că prin acea jertfă pierde totul, respectul şi admiraţia fiicei lui, dacă nu chiar �i iubirea ei, şi că nu rămâne decât ca ea să se Jnt-10stivească şi să nu-l facă să simtă prea mult căderea . . . Plângându-se pe sine de acele amare împrejurări, ca rătăcit, el o mângâia necontenit, pe

�ăM�I����::!

iS�f:!%���;s�� r:,�11��ea!

Când simţi că Sofea, sguduită adânc, era gata să dea drumul lacrimilor, plecă, aproape în fugă, de lângă ea. Ieşi din casă mulţumit, dar foarte umilit. Totuşi, suflecându-şi mânecile, fiind incă în curtea mătuşii, cu o voce mai ridicată, îi po­runci: trimite pe Ceriton la conul Marco să-i spună să poftească la � băutură � pentru Sofchiţa. Iar voi, femeilor, curăţaţi şi gătiţi casa !

Si porni grăbit, dispărând cu paşi mari şi largi. Sofca îşi veni numai decât în fire, ştiind că

acum, unul câte unul, se vor arăta cu toţii şi sub diferite tertipuri vor intra în odaie ca să-i spio­neze faţa, ochii şi toate mişcările, ca să-şi dea seama fiecare de valoarea jertfei ei; se sculă, făcu patul şi puse rânduială prin odaie.

Coborî apoi jos. Din curte auzi cum toţi, mama

www.dacoromanica.ro

BORISAV STANCOVICI: SANCE STRICAT

ca şi tata, împăcaţi, liniştiţi, îşi urau Într'o bucurie olcşteasc.ă:

- Sit fie cu noroc ! Şi începurit sit se sitrute între ei. Iar când veni

socrul, Marco, Efendi Mitu îşi Îmbrăţişă cu entu· siasm noul prieten, fără însă să scoată. un cuvânt. Nu putea vorbi. Nu putea crede în împlinirea acelui vis. De câte ori, de fricli, nu tremurase în taină, la gândul că nu se va putea Înfăptui nimic din planurile puse la cale, că Sofea nu va voi să consimtă la o astfel de jertfă şi că vor pierde o împrejurare fericită ea aceasta, că n'o vor atrage câtuşi de pUţin banii mulţi, mulţi, cum numai jupân Marco li avea şi că din nou vor reîncepe datoriile. . • sărăcia. . . vânzarea casei. . . Şi iată că dintr'odată, când se aştepta mai pUţin - slavă Domnului ! - i se împlineşte dorinţa! Şi eare nu·i fu bucuria când Marco, dând la o parte cu

���; ;��:il�:i��ftid!;a

tb::u st;iIă

[��e:� � răstoarne şi să numere aur.

- Uite pentru pregătirile de nuntă ! să se facă toale aşa cum doreşte Sofea şi să nu ducă lipsă de nimic . . .

Şi, Urit încetare, scotea din săculeţ numai aur, ducati noui şi vechi, aur care ieşea la lumina zilei după o îndelungată şedere prin locuri umede şi întunecoase, înnodat in basmale şi cârpe. Când pe masa din sufragerie se făcu o grămadă mare de aur, Efendi Mitu, de bucurie, ca şi cum s'ar fi născut din nou, strigă:

- Magdo ! Madga, de sus, ca şi cum de mult aştepta să

fie chemată, coborî într'un suflet. - Magdo, vino, aduceţi - începu Mitu ­

Magdo, Măgdiţo ! Pentru întâia oară îi zicea aşa. Picioarele Magdei

incepur3 să·j tremure şi simţea cum se c1atin3 pe ele.

- Sofchiţa noastră, - continuă el, - vrea să ne plece. {Tite, mulţumită lui Dumnezeu, am ajuns şi la asta ! Şi acum, Magdo, deschide uşa larg, aprinde felinarele şi adu·mi puşca, să dau de veste în oraş ! S3 vadă şi să audă lumea I

Magda ieşi. - Să audă lumea! repetă. el, sculându·se şi

ducându·se în ciorapi spre fereastra deschisă, după ce luă banii pe cari mama îi legase într'o basma. Aruncă intr'un colţ al patului legătura care căzu greu, cu un zornăit prelung şi mân· gâietor. Nerăbdător, în aşteptarea Magdei cu puşca, se sprijini de pervazul ferestrei, respirând din adânc aerul proaspăt al nopţii şi plimbându·şi privirea, când deasupra oraşului, in zarea depăr­tată, când mai aproape, în preajma locuinţei, a casei, pe acoperişul găurit al buclt3riei, peste hornurile Înalte, deasupra copacilor bittrâni cari se schiţau în semiîntunericul nopţii, care incet, incet se lăsase. Privea oraşul şi se gândea la lumea

pe eare o adăposteşte, la lumea aceasta eare, în tainll, abia aştepta sll·l vad3 umilit. Prevedea el cum era sll fie când, sărilcit, avea să iasă printre ei . . . Dar iată că soarta a voit altfel! EI va rămâne acelaşi bătrân mândru şi vrednic de totdeauna, marele Efendi Mitu!

In răstimp veni şi Magda cu puşca. O luă din mâinile ei, aproape o smulse şi sărind de bucurie, incepu s3 tragă, ca un nebun.

COl. tlt3cit, el o m1ng1ia necontenit pt p5r şi pe obraji

Spre uimirea tuturor, pocniturile puştii fură numai decât urmate de sunetele unei muzici venită de undeva de sus, de peste drum de casa lor . . .

Magda potrivise totul. Aflând vestea a şi trimis vorbă printr'o slugă la lăutari, ca s3 înceapă sll cânte la întâia pocnitură de puşcă ce vor auzi . . . şi apoi sit·i aducă acasă.

Casa se lumină dintr'odată. Fe1inarele fură aprinse toate la poartă şi incepur3 să·�i reverse lumina pâlpâind. Din bucătărie, din plmniţă, de pretutindeni, se strecurau dâre de lumină. Vecinii, miraţi, incepură să vină unul câte unul. . . Aflând ştirea, la Inceput n'au voit să creadă. Văzând însă apoi atâta lumină, lăutari şi forfoteală ca la orice nuntll sau logodnă, se convinseră cu toţii şi pri· miră ştirea mulţumiţi că, in sfârşit, s'a isprăvit şi povestea cu Şofca" ,

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R A u.

Xll In zori, când toţi se culcaseră ca să se odihnească,

Marca, care acum efa socru, se sculă pe nesimţite şi cobori jos, rugând în ascuns pe Magda să-i scoată calul. Singură Sofea băgă de seamă şi ieşi după el:

- Incotro, tată? Marca se bucură de această atenţie, dar, fiin­

du-; teamă ca prin aceasta să nu se trezească şi restul casei, rosti pe şoptite:

S',1n,1, nevOl.St�-sa, apucll de fr�u calul

- Taci, fata tatii ! Acum se Întoarce tata! Mă duc numai până acasă să pun să se facă rându­i3Iă . . .

Şi pled. N'ar fi putut să-şi dud noul prieten şi rudă acasă la el, unde nimeni nu ştia nimic şi deci nu se făcuse nicio pregătire. Astfel că, toată noaptea, după atâta băutură şi petrecere, deşi abia se mai putea ţine pe picioare, a trebuit să învingă somnul şi oboseala, pentru ca înainte să se fadi �iu�, s� plece pe fur� acasă, să pun� rânduÎal� pe acolo şi apoi să vie să-şi ia noua rudă şi să o ducă la el, unde să continue petre­cerea ..

Incăleeat pe roib, tremurând din toate mădu­larele, când ieşi pe poartă se simţi inviorat şi, singur şi liber, răsuflă fericit şi începu să-şi spună cu mulţumire şi să se mire, cum de se putuse înşela in blinuelile lui, şi nu i se împlinise pre-

simţirea că niciodată. Sofea, o frumuseţe ca ea,

n'avea s3 vrea să vin3 după fiul său, şi încă mai puţin să intre in casa lui ţărăneasc3 şi să-i fie noră. .. Aproape că nu credea Într'un asemenea noroc şi, de fericire, nu-şi găsea astâmpăr nici pe cal. Roibul, mirat parcă şi el de neliniştea stă­pânului pe şea, de hăţurile strânse prea tare şi de genunchii cari-i frângeau coapsele, de durere se tot întorcea la el, ridicând capul, ca şi cum ar fi vrut d-I întrebe şi să vadă dacă nu i s'a întâmplat ceva. Marco, înţelegându-l, îi puse mâna pe cap şi desmierdându-i coama şi urechile, parc3 ruşinat, ca să-I liniştească, şopti:

- Taci, roibule, nu-i nimic! Şi dădu drumul hăţurilor. Roibul simţindu-se mai liber în hăţul slobo�it, o luă la galop, atent totuşi ca nu cumva, aruncând picioarele din urmă, să-şi lovească stă­pânul. Sbura ca o pasăre prin mijlocul uliţelelor, îmbătat parcă de răcoarea aerului proaspăt şi de albastrul cerului. Incepuse să se lumineu de �iuă. De pretutindeni, de prin curţile mahalalelor se au:z:ia cântecul cocoşilor. Câte o luminiţă sclipea ici şi colo prin unele grajduri. Prin vlii, �orile se iveau, gonindu-se una pe alta. Marco intră prin poarta deschisă care întotdeauna, când era plecat, rămânea deschisă, uneori chiar noaptea 1ntreagă.

Cum il zări, Arsa dădu fuga la bucl!.tărie, să trezească pe stăpânli-sa:

- Coniţă, cuconiţă ! Până atunci Marco ajunsese în pragul bucă­

tăriei. Stana, nevastă-sa, apuc3 de frâu calul. Marro Însă, Înainte să descalece, îi Întinse

mâna: - Sărut'o! Ea o slirută, apoi se trase repede înapoi,

speriată, îngânând: - Marco .. . - Spune • dragul meu ... ! continuă el. - Păi ... dragul meu.. repetă Stana, codin-

du-se, mirată. - Ştii că ai noră? spuse el cu un glas, ca şi

cum ea n'ar fi meritat-o. Se opri apoi şi privind-o de sus, mai spuse odată desluşit şi răspicat:

- Ai o noră, cum n'are toată lumea! O să ai noră pe Sofca lui Hagi Trifun. Dar ce ştii tu? ­adăogă el, văzând-o n u numai c 3 n u s e bucură, dar că se trage speriatli înapoi.

Intră apoi repede in odaia lui cea mare şi de acolo începu să poruncească:

- Să se cureţe şi gătească toată casa! Să se scoată de prin lăzi şi dulapuri toate scoarţele şi năframele şi să se împodobească frumos casa!

Arsa, speriat, prinse Într'un suflet să care toate lucrurile fi cu ajutorul Stanei începu să întindă covoare ŞI pături. Marco, în picioare, nu făcea nimic şi numai poruncea Arsei cum şi unde să pună lucrurile aduse.

www.dacoromanica.ro

BORISAV Sl'ANCOVICI: SÂNGE STRICAT '" - Aici . " aşa . . . Încă" . Şi, îmbrăcat cum

venise de pe drum, cu cizmefe în picioare, cu pistolul şi iataganul la brâu, se mai apleca şi potrivea, cu mâinile sau cu picioarele, colo o rogo­jină, un preş sau o saltea, cerând într'una:

- Aşa. . . asta aici. . . mai adu . . , Adă tot! Când odaia fu gata, Marco mai aruncă o pri­

vire in jur, mai apăsă odată cu tocul cizmei mar­ginile scoarţei ca să nu se vadă rogojina de dede­supt, apoi dădu poruncă să se facă şi În celelalte odăi tot aşa, iar ea, stăpâna, să se gătească şi ea

j:, �::a dceu

gt��;'

p�g��i:i��, �� be�n

pf!a� �t�: Safcăi, ca să-şi aducă prietenul, pe Efendi Mitu . . .

Stana, numai după ce plecă el şi rămase sin­gură, se trezi, îşi dădu seama că toate erau ade­vărate şi fu cuprinsă de un simţimânt de teamă neînţeleasă. Arsa n'o lăsă însă să fie doborîtă. Cu sila, aducându-i vestmintele de sărbătoare, o făcu să se îmbrace, veghind ca nu cumva, după cum avea obiceiul, să-şi agaţe de brâu foarfecele ţără­neşti pe care le purta anmate de inelul cu chei rugi­nite. Ea se îmbrădi, parcă era într'un vis, atât nu-i venea să se dumirească şi să creadă cu tot dinadinsul că cele spuse erau adevărate.

Ceva mai târziu însă, după ce se lumină de ziuă bine şi soarele incepu să dogorească şi de departe să se audă lăutarii însoţiţi de strigătele copiilor din mahala, cari ieşiseră in întâmpinarea tarafului, îşi dMu seama că nu visează. Iar când glasurile şi instrumentele se apropiară de casă, femeile care se duceau la fântână după apă, mirate se abăteau şi pe la ea, neştiind ce să creadă. Stân­jenită de atâta curiozitate, fugi şi se ascunse de ele în bucătărie. Şi acolo, de bucurie sau de mâh­nire, izbucni într'un hohot de plâns.

In răstimp, Arsa dădu fuga să deschidă larg porţile şi rămase acolo, în aşteptarea stăpânului şi a oaspeţilor.

Stana abia se putea ţine pe picioare. Ştergân­du-şi lacrimile şi tot uitându-se În jur, nu ştia cum să se ascundă de atâta lume care năvălise în curte şi faţă de care voia să-şi stăpânească dure­roasa-Î nedumirire. Marca la reintoarcere, vă­zând-o aşa de turburată, nu numai că nu se mânie ca de obiceiu, dar începu să râdă de ea şi, mân­gâind-o, ca s'o scoată din Încurcătură, rosti:

- Nu mai plânge, baba ! Ce, îţi pare rău că ai îmbătrânit?

Efendi Mitu se apropiase şi el, ca s'o Îmbră­ţişeze după obiceiu.

- Ce faci, prietenă'! Te bucură noii prie­teni ?

- Mai incape vorbă? izbuti ea să ingâne. Pe când cei doi prieteni şedeau În odaia cea

mare şi frumos gătită, pe saltelele moi, Arsa le aducea să guste din toate felurile de vin şi rachiu ce aveau, pentru ca apoi, după alegere, să întindă cheful, colo lângă cămin, ne mai voind să se scoale din preajma focului.

Ceea ce o nemulţumea însă pe Stana erau lău­tarii din faţa casei, cari atrăseseră în urma lor toţi vecinii, cari dădură năvală în curte, umplând casa cu femei şi copii, veniţi, după obiceiu,să felicite.

- Noroc ! Noroc, mătuşă Stana ! Obosită şi abătută, ea trebuia să primească şi

să răspundă la toate urările şi să-i cinstească pe toţi, până la ultimul ţigan, umplând la fiecare paharul cu băutura adus3 de Arsa. Se simţea insă năucită. Se simţea că nu e in stare să se plece la foc să facă ea cafeaua sau să scoată ceva dulce ca să cinstească astfel lumea, dar mai ales n'ar fi fost în stare să intre la ei, colo sus şi, după cum se didea, să stea de vorbă cu noua rudă, să Întrebe de sănătatea cuscrei şi mai ales a miresei, pe care adevărat că n'o cunoscuse încă, dar o iubeşte şi îi este dragă ca şi cum ar fi o rudă scumpă lor.

Nu-i era cu putinţă. Marco, care ştia ce se petrece cu ea, ieşi iară

din odaie ca s'o îmbărbăteze: - Hei, ce ai? Nu vii? Şi ca niciodată poate, o mângâie pe capul

micuţ, aproape cărunt. .

Gestul lui o făcu să tresară. - Oh! Nu pot! Nu pot, bre Marco ! Şi spuse asta cu astfel de glas, cu o astfel dă

lucire în ochi, că nici ea nu-şi aducea aminte să le mai fi avut vreodatl. . . Cine ştie . . . poate numai odată, la i lceput, în întâia noapte a nunţii lor. Şi azi, ca şi cum el i-ar fi fost tot aşa de drag ca atunci, tremurând lăsă s3-i scape acel « oh bre Marco ! .. După atâţia ani ! De frică sau stin· gherită, ii apucă mâna, o lipi de obraz şi incepu s'o sărute, simţind cum degetele lui o mângâie.

- De . . . de . . . făcu el, duios şi mişcat la rându-i. Fă-ţi inimă! Ţine-te tare . . . nu te lăsa! - adăogă râzând ca s'o îmbărbăteze şi intră în odaie.

(Urmează) BORISAV STANCOVICI Din slrbe�te de Elena Eftimiu Cu due"e de Boril Caragea

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

CĂND IMPLINEŞTE o REGINĂ 60 DE ANI. -Re· numaidecât de religiotilalu, cu itvorul În frumuseţe, a scrii-gina Maria a scris odat:l despre bisericuta Ei din Balcic, cea to;lreÎ incoronate.

Istoria vieţii Mcle, de Regina Maria Istoria vieţii Mele, de Regina Maria

mai miel biseric3 din 1ar1. Cine citqtt acele r.1nduri, intr'o Eu mi-aduc aminte de Olite pagini, din Viilţ;l unei Regine, miniaturi voitl de ... rginur de icoane, se f»atc pltrunde cu amintiri engle%t Oile copil lriei. Mama, arhiducesl rud,

www.dacoromanica.ro

" BOABE DE GRAU", Anul V, Nr. II

(Mu�eul rellglo. dela VUenl1 de Munte) Adormirea Maicii Domnului

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

care nu putea .si uite 1iri de unde plecase, îşi ridic;lSe În acq:ti ani de demult ii copilliriei şi principeu lud, cue i-i puc o buerid ortodoxl, ca sli se ro,age Dumnezeului de- fos! mamli. Ea putea sli vie nezlritli de niciun ochi pe sub acad. De multe ori fetele ei, care primiseră alt botel, veneau plopii argintii şi pe Ungi soldaţii de paxi, cu pasul de vedenie :r.colo, uimite de sfinţii plutitori În aur ai iconostasului şi de de mult plecati dintre oameni, pJni la acest altar de crqti­farmecul slujbei bizinune. O urm� a :r.celei uimiri, În una din nism r3s1rÎtean adus din deplirtatul Cipru. Cuprinsul e atât fete, ajunsi reginli Intr'o ţari dela Dun3re, s'a phtrat şi a dat roade.

Ea sli pentru lotdeiuna pe peretele cu ctilori al atâtor biserici romSneşti, in rochiile grele de st�pSnito,are de oa­meni, şi priveşte cu aceiaşi ochi :r.lbaştri şi mari, la toţi sfinţii bizantini ai iconostasului, aşteptSnd puci si se topeascl norii lor de limiie şi de aur ca d 1;ISe sli se vad� In fund M,nea Ocrotitoare, Fecioara cu Pruncul In bUle.

Istoria vieţii Mele, de Regin:r. Muia

Cred el in gindul Inaltei Ctitore, atunci dnd a pus si se udeasd, Intre flori şi valuri, bisericula. cu numele de rugi­ciune 1;1I;n1 al Maicii Domnului, SteUa Maris, s'au arltat

de striml, iu pictura. lui Demian atit de colorati şi de vie, indt oricine intri se amesleel şi se face una. cu sfinlii. In­gerii, cu fele oopilireşti, umbli printre o,ameni şi oamtnii, orbili dt ra.::e, umbli printre ingeri. Uşa. sIli deschisă şi bise­rica t firi nimeni. Numai intr'un loc lumina e pud ma.i dud. Acolo s'a oprit poate, ca d-şi fad rugiciunea zilnicli, Mama ortodox! pentru care aceasli bisericli de o singuri fiinlli şi de alt crez dtc1t a.1 Ziditoarei, s'a. In51ţat in marginea Mirii. E locul unde Mama -şi Fiici se mai pot IntSlni, ca d vorbeasd despre strllucirea şi soarta Casti Lor.

Dir acestea toate SUD! lucruri scrise şi mai de mult SiU plirtri proprii ale scriitorului. lati ind o tntJmpbre de ieri,

www.dacoromanica.ro

U O A D E D E G R A U

de unde Regin� vine In�intu noastr:l c� o ziditoare de bi· serici, asemenea domni!elor vechi, cu chivotul de �ur al unui locaş de Inchin�re, pe un perete Intunecos.

Studenţii trimi�i van trecutli de Funda!ia Culturalli f Prin· cipc:le Carol . ca s:l lucrue In satul Regina Maria dela intrarea

buretoasli dobrogeanli, care·i vor d� deja Început bAtrine!c �i sfinţenie. Până la clopotele, atirnate de o grind3 deasupr� uşei, se v� ridica nuUrşit3 icoana de hram a Adormirii, cu tot cerul coborît peste credincioşii îndoindu-se şi diutându-şi loc s1 intre.

Regioa urmlreşte cu un deget vi· dtor schi!e1e desf1şurate Inainte. Aude poate de pe acum clopotele şi vede pe Macedonenii strâ�i In pieptareşi ughe intunecate al3turi de femeile cu lef!i �i m1rgele mari ca nişte mltllnii pe piept, Indreptlndu-se spre Isus, hotll­rî!i �i drePli, ca spre un dipitan In· clrcat de arme. Este şi o credinţA luptlltoare, pe care noi ceil alli am uitat-o In obşteasca lngllduinl3. Intre aceşti oameni u s'a p1str�t, selp:lrl· toare şi yiforoasl, ca o sabie goall.

Cum ya ;Irita Biserica Adormirei Maicii Domnului din satul Regin;l Maria,

Regina Maria, cart tocmai a sUrşit de scris, in al şaizecilea an al v.1rstei, Istoria vielii Ei, ştie mai bine deeit

multi acest lucru. Copillria, intâiului volum, e ca o tindl, cu flpturi In· gereşti, cu grldini ,i cu plslri: întâii paşi in lume, cu o coroanll princiarl in plrul bllai, din al doilea volum, sunt ca o navl de bisericl, peste care corul cântl cîntece de iubire �i de'!uptl; anii răsboiului, din al treilea volum, ca un altar infricoş.at, plin de toate tainele. Ea a crezut, a indmnit şi a invins. din Caliacra

In Balcic, �u crezut cl trcbue d faci pentru oamenii ;lceia adunaţi din toate unghiurile pllmântului românesc şi pentru Dobrogea, pe unde ne-a venit poate creştinismul, iar crucile

Clopotele bat deasupra, In cerul 13rii, b�1 de leturghie. E o leturghie a credinţei luptllo�re.

CRONICI DE FAMILIE. - A ieşit de curând la - Cartea Rom5neasd . (303 pag., 75 lei) un roman scris de un nume

pe ca!'lldedumneueşti sunt atât de .---____________________ --, ure , o biserici Yrednicl de nu­mele OIŞez3rii şi de Inalta ei ocro­tire. Intr'una din zilele acestea de toamnl lungl m'am trezit cu su· luri de planuri de arhitect pe dru· murile de piatr3, şerpuite pe Ung3 plopi monument;lli sau c1deri de ap:l, ale castclului regal din Balcic. Intr'o odae cu c1rli, cu picturi, cu argintlrii, cu Marii smllluite al­basltu În firide de vetre şi mai cu seaml cu Muea In toate fere· strtle ml aştepta Regina Maria,ca s3 afle ceca ce se punea la cale şi .!Il-Şi dea, dup3 cercetare, Încu-yiinJarea.

27 60 Biserica se ya zidi pe o miel

Planul bisericii dÎn Regina Maria de arhitectul BalJ ridic1tur3 din marginea ş o s c l e i cau duce dtla Bairbaşa l a Teche. E a v a avea Înf3lişa­rea clldirilor bizantine de acest fel, mai cunoscute in Pe· ninsula Balcanic1 şi mai vorbitoare credincioşilor v�niţi pan3 la noi de-acolo. O singurl turl�, nu prea inalt�, va sta de Yeghe peste acopc:ri�ul de olane. Zidurile vor fi de pÎatr3

nou, Remus Dumitnşcu. Se chiam3 Ghiare şi nu ştiu ce subtitlu mai potrivit i-aş pune, care s3 lumineze pulin taina unui asemenea frontispiciu, decât: Cronica unei familii. Este ca un orizont nou, deschis peste toate Int5.mpl3rile dinluntru şi pe care ele cap.'it.'i un Înleles propriu şi ad:\nc.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A ,6,

ROnlimul nootru nu şi-;a pierdut ind leglturile regionale. cunoscute. Nu e o lume noul, c;are de-atâte;a ori ne tulburl şi S;adovunu e moldovun, nu num;ai prin subiect şi stil, cât ne opreşte, ca orice sfinx, ci o lume veche, dnltoad şi ure, printr'o ;anumitl inlelegcre şi prelucrare a viejii, aşa cum sunt at1t In patimi elt şi in virtuli. Ionel Teodoreanu şi intr'o destul1 mlsur1 Cenr Petce!';cu; Slavici, Liviu Rebreanu şi Agârbictanu sunt transilvăneni; OAMENI ŞI SFINŢI.- In vara ;aceast;a biserica dela S;andu Aldea, Gib Mihlescu şi G;ala G;alaction sunt munteni. Roma a mai canoniUI pe doi credincioşi ai ei, cari au avut Remus Dumitraşcu Încearcl d fac3 o Impletire din doul fire, d sufere In veacurile trecute, pânl la pierderea capului, unul muntenesc, şi Ind. din locuri puţin cunoscute şi fotooite, pentru dreapta credinţ3 şi aplrarea drepturilor papale. Amândoi dmpia dunăreană plinl de ape a IIfovului, şi altul moldovenesc. sunt engleti şi supuşi ai aceluiaşi rege, Henric al VIII-lea, Trupurile tari şi puterile desc1tuşate, care sparg pard nişte cel cu multe neveste. Unul ne este Ind mult mai OIprnape. p;agini de blrligan ale lui Sandu Aldu, se pierd In amlnuntul Scrierta lui de umanist, furatl ceasurilor de somn, mai mult duios familiar şi In contemplarea trecutului, ingenuocltind ca sl plad prietenilor, cari aşteptau dela d1nsul o lucrare in-la urml de buolvoie şi desfiinţ1odu-se, ca In atltea povestiri chegatli, ' De optimo statu rei publicOie deque nova insula tradiţionaliste de dincolo de Milcov. Familia din Ghiare, pusl UtOpiOl', este aproape 101 OItlt de pr.>aSplitli astl:ti ca atunci. la Incerc3rile muime, ale rl:tboiului militar, cu incheiere Visul omenirii dupl noui alclituiri de St;lt şi imprejur1ri de unirta tuturor plimlnturilor romlneşti, şi ale rltboiului SociOlI, viOlJl colectivli iJeall n'a fost mulţumit, cu loţi cei patru sute cu Incheiere Implirlirea plmlnturiJor boiereşti, nu poate sl se şi m;li bine de ani, dela 1516 de dnd * Utopia * a fost scrisl. aşete In stlrile cele noui, ci se frlnge. Boierul bltdn ilfoveOln, Chiar numele ei grecesc intrebuinţat ;ltunci pentru Întli;a dup3 ce şi-a pierdut sau .şi-a vltut nenorocili copiii şi a fost oară In ;lCut inţeles şi impăm!ntenit dupl aceea In tOOlte li martor neputincios OII impr�tierii moşiilor, tlgldueşte 101 sfârşit teratunle pământului, are ceva din trblturOi glumeaţli ;l ma· chiar pe Dumneuu, nu numOii mlnglierea, dOir legătura care-i relui glnditcr, atolic fi om politic. El nu vrea siI zid, In venea din trecut. R5.ndul din urmli sfişie C;l un cuţit, nu OItiÎt traducerea Intreagl a titlului, dedt I Despre cea mOii bună un singur piept, elt o Intreagl societ;ate: I Cui siI ml mai ;lldtuire a' StOitului şi despre nOU;l insulli Nicliirea .. Spre Inchin ( Cui sl ml m;ai inchin( Cui ( . Intrebarea rilsună Nicliirea Îşi deschisese p!nule marinarul are-i povesteşte lui dintr'un foişor de conac, in mie:tul :tilei, cu lanun coapte pâm ThomOIlII More, b Anvers, minun;ltele Imlmplliri de cilll-In :tare şi peste care dnti cioelrliile. Cadrul e al nostru, mun- lorie, din viitQ;lrea lui arte. Spre acelaşi Nidirea se im-tenesc, de Incredere .şi de refacerei suspinul e de pe valea bard de sute de ani omenirea, ca d se m5.ngh cu aceleaşi Siretului, unde Insă şi·ar fi ales un ceOllll de seară, cu o lunl nldejdi Url implinire. subtire ure c;lde la Apus, sub o pr1buşire de frunze gOilbene. Sunt mai bine de uce ani de dnd m.'apucasem d traduc

Numele scriitorului e poate mai pUţin cunoscut cetitoril or Utopia. Latinusca înfloritl a Renaşterii, poate nu atlt de celor mulli. La atâţia din noi, ind, la at�lia şi mie in Indeosebi, strlvezie şi de uşoarl ca a lui Erasm dela Rotterdam, dar ne deştuptl o imagine destul de limpede. Colegi de şcoall vrednică sl stea alături de a celor m;li buni şi mai bltăioşi prin liceele clasice ale Bucureştilor SOiU colegi de vieall, In Învllali ai vremii, Incepuse sl intre In tiparele de cronic.i şi fierberu lor :til nid, noi descoperim In atltea meşteşuguri ;lle de cronicari dintr'un veac mOii ;lpropiOit de Thomas More scrisului, trls�turi vii .şi hotlrite ale omului. Iatl aici dragostea dedt de noi, ale limbii româneşti. Apoi au venit indoelile, de liten.tur1 ,i rl�,e din cetiri, pe care le-am UCUI şi le-am dacli tocmOli acustl forml ;ac fi cea mOii potrivitl pentru o discuI;lt împreunl, in marginea lecliilor, prin curtea aproape c;acte revendicatli mai mult de filosofii politici dedt de li-de seminar mlolstiresc, nevl:tutl In mietul oraşului, intre terali, SOiU au venit alle preocuplri, şi am pus Utopia deo-tidiri Inalte şi pe sub COISuni desghiocali de apropierea verii. parte. Ca o bliuie de cloIXIt cue s'a ;lu:tit peste Intruga Eu-Iatl o apariţie de cap Incomat de leu, cu bilrbiOi ieşitl inOiinte, ropl, cOinonitare;l de astă varl a fostului Cancelar al Angliei, cu vorba rotundl şi rlisunl(Q;lre, cu gestul mlret care arund cu prilejul Implinirii a p;ltru sute de ani delOi mnartea Intlm­o togli sau o m5.nicli de robli pe umlr, Omul de legi şi avocatul plat3 de m!na călăului la 6 Iunie 1;;35, m'a scos şi pe mine se OIUtl printre rlnduri, cu grija documentului, cu expresia din uiUre. Am clutat drticiea din n.ft cu textul mic eluvir, de-;lt5.tea ori mai tare decât faptul, cu o oarecue punere În tipărită la Paris In 1777, .şi am Incercat d reiau tre;lb;l intre· scenl, cu o sigurantli care trece prin greullţi, Uri să se uite, ruptl. Am blg;lt insl de suml d legltun. mu cu opera se spre ţintl, chiu dnd ele rimân indărltul lui, nedeslegOlle. schimbase. Pard ;lveam in mlnli o carte de ruglciuni. Scrii-Iatli pe gospodarul, aşent pe undeva In iudeI, pe unde apele lorul imrase de OItunci in rândul sfinţilor şi lucrul mâinilor Argeşului iau cu ele lunea Dămboviţei, şi care pleacă la Bucu- lui se Implrtlişea şi el de aceiaşi sfinlenie. Nu m;li era numai reşti numai dteodatli, ca in strliinăt-:tte, ieşind mai des cu un fel de Robinson Crusoe mai vechi şi mai ;ldânc, din lite-pU:JCOI In măn1la vlnOlt, cu dinele prieten allturi, ca In Br�lescu ntura de visuri soci;lle, mai bogatli In Anglia dedt in orice Voineşti sau ca in SOidoveanu, şi cu popasuri .şi petreceri altl Iară, ci o adevlirată clrare spre o viaJli viitnare, Intrevl-neaşteptate la conacele vreunor vecini. Dacl şlii ;lceste lucruri, tutl de nişte ochi, ridicaţi apoi .şi ;lprinşi Intre stele, prin nenumlrOlte pagini se impodobesc de privelişti şi de episoade rug3ciunile Intregii creştinătlli romane. autobiografice. Literatura intră In vieaţl, cu veşmintele ei Mi-erOi dor sl-i citesc Int5.iu Vie;l\OI, nu In prelucrlri de strlvuii şi cu un 11rlit de greier, şi vie;aţa nlivlleşte în literatur�, biografi 15.rtii, ci in scrisul oamenilor cari l-au cunoscut. Sl cu pocnet de puşti şi cu ;ldunliri de ospll' Mai trebuia un citat trliesc prin ei In apropierea lui. In ce biblioteel dela noi puteam elinesc, din anii de traduceri prin colţuri. btl-l şi pe el, cu gisi ' ViuţOl I lui Roper, ginerele lui Thomas More, , The toale spiritele şi accentele puse unde trebue: .j TCl,u Il bt-ro,u. Minor of Vertue in Worldly grutness; or, the Life of Syr

Aceasta e cartea şi acesta e omul. Şi unul .şi alta fac sl fie Thomes More " plstratl pân5 101 16::t6 În manuscris fi rlsp;in-

www.dacoromanica.ro

,6, B O A B E D E G R A U

ditli prin foarte clutate copiiI' La Academia Rom!n:!. lipsqtt 16a7 ,i tip�til.li la 1631 1:1 P,uis. Aici se lntl1neştt .leei minunat ehi,,! �i o fiş.l cu numele lui More. Nici mlcat Utopia n'a (OSI episod anecdotic din viQţ.l. celor doi mari pritleni şi stilpi descoperitl de ca mai m1ndrl biblioted pe cart o ;l.vtm şi 2i umanismului, More şi Erasm. Erasm era la India lui clll­nu s'a nimerit cel pUţin In atltu coleCţii de drli primite In torie In Anglia, b. 1497. Fiind poftit la rn;LsS de Ptinarul dar dela cei mai de seaml bibliofili şi cugctltori ai trecutului. Londrei, u trezise aşerat fală In fală cu un d01r, necunoscut, M'am dus după Roper pSonl la Cluj In biblioteca Universi- dar sc1p�rltor de �tiillll, de duh şi de Inlelepciune. More tl1ii. Nu Cr.I. nici acolo. Tot ce se poate avea din More in n'avea atunci dedt .19 ani. Uimit, Erasmus, care era cu 12 ani capitala Ardealului, fntr'o biblioted Inzestrad şi de Ungaria mai mare, a strigat: Aut tu es Morus, aut nullus; * Dacl llu ,i de noi, elite un exemplar din Utopia, Url vreo valoare eşti tU More, nu mai e nimeni ! l Se vede c1 faima lui era destul bibliograficl deosebitl, şi un volum cu Predici, traduse În de rlsp.1ndit1. La acestea vecinul de peste mas;{ i-a dspuns: franlu%qte. M'a.J fi mulţumit tU ediţia din Basel, dela 1518, I AUI tu eli Erasmus, aut diabolus l. I Tu ori eşti Erasmus, a Utopiei, tiplrit1 ca şi cea dint.1iu, dela Louvain, din 1516, ori eşti dracul ! l de En.smus, ins1 cu il ustraJii de Holbtin. N'am dat astfel Şi i,II1 cum nu mi-.l rlmas nici mie dedt s1 desfac acduşi nici de * The Life of Sire. Thos. More, Lord High Chantellour p.1nze l.1tineşti ale celei mai tUnO$cute c1rli a Lordului Can-of Enilland l, de strlnepotul lui, Cres.lcre More, scrÎsl la celar, astl�i canoniut, şi sl pornesc spre Utopia.

Turism, sport, educaţie fizică VALEA DAMBOVIŢEI. - Ml tem că dintre toate râu­

riIe noastre, cel mai pUlin cunoscut e Oâmboviţa. EI e ta un Iln]ug la g.1tul \lrii, de care atârn3 acut mare galben, Bucu· rqdul, cetatea de odinioarl a D.1mbovilei. Mărimea oraşului �i saarta lui str31ucitl au umbrit cu totul biata apl care se strecura tot mai umil3 printre palate şi biserici. Vechiul şi duiosul cuvlm: Dâmbovil.li, ap3 dulce, cin' te bea nu se mai duce, a fost Intors in deridere. Dâmbovip era acum o girl3 mâloasă care începea sub dlciile dela moara lui Ciurel, un fel de dm3şil1 a OâmbovÎlei rurale din vrunurile eroice de dmaintea canalidrii, şi sfâqea la %alhana, Intre maghernilele stdmbe cu nume de fabrici de clei nu de nasturi. Pentru cel lndrcinali cu grija Capitalei, ea a ajuns pânl intr'atâta o privire de ur1lenie şi o pricinl de lncurdtur3, incât oamenii s'au aputat de lucrări de acoperire. In cur.1nd poate numai h3r]ile vor mai arlta el Dâmbovila trece prin Bucureşti.

Noroc: Ins3 el mai sum Indr3go.stiţi ai acestei v3i, cari nu VJr Iba ca numele 53 i se piard1 Intre alte nume mai sgomo­to:&se, deşi de ,ltâlta ori cu m;!,i puţin drept la asemenea vilv3 decJt ea. Ei au urmărit-o pe Indelete, In tOli cei 270 de km de curs, anul acesta o bucat3, cel31alt an alt3 bucat3, intr'o primlvar3 cu zlpe%i turate prin p3r]ile ei de munte, şi În verile coapte prin revlrsările leneşe dela şes. Au triiit pe malul ei, Intr'un tort, sub nişte stânci albe de cheie şi au ieşit În fiecare dimineaţ1 c3utând păstr3vi In unda rece şi singuraticl, sau au lnoptat la gr3dini de %ar�avat, din sus de linia forturil or, lnvlrtind la roata de adus ap3 pe jghiaburi şi pe şanţuri, prin­tre rhoare. Ei cred el au trlit Îndestul Impreună cu râul ca sl-l cunoasd In toate tainele lui, 51-1 iubeasd şi, la ne­vaie, sl-I apere.

Vaita Dlmbovilei e la inceputurile ei o ap1 de munte dintre tele mai sllbatke. La Podul Dimbovilei, acolo unde dru­melul obişnuit o lntâlneşte pentru Int.1ia oar3, dup3 ce şi-a rupt o ieşire In lume, ea aproape s'a liniştit. I-au trebuit insii mai Inainle 40 km de lupt3 cu piatra, o strecurare de necre%ut Intr'un arc printre culmi de 1I.00Q de m., de o parte, spre mia%l�i, lenrul şi Piipuşa neguroas�, iar de cealaltă, spre mia:t3noapte şi apus, C1!:le din urmJ înv3lur.liri ale munţil or F1g3raşului şi spinarea aspr3, aruncat3 de-a-curmezişul, a Pietrei Craiului. Niciun râu românesc subcarpatk nu tunoaşte actastli larg3 şi st3ruitoare indoiturl pe sub marginea mun·

telui. Ca s'o aiM, semenele lui mai vijelioase, Jiul, Bu%lul, Trotuşul şi Bistriţa au trebuit s3 ferestruiascl �idul Carpa­ţilor şi sl trtac3 dincolo, in plaiurile Iransilv1nene. M'am dllrat deseori pe urma sau pe spatele cailor mici ciob3neşti, Îndrcali cu duagi cu roţi de ca.JCaval, dIre obâqia Dâmbo­vilei. Nu e un drum şi nu �te fi dus plnl la caplit. Buşteni, pereli de stind sau dderi de apl, chei ne�teptate lin lo­cului pin" şi pe cel mai îndrl�nel. Sate nu mai sun! de mult, sllaşele sau c.lisoaele de Un au pierit şi stlne nu se v3d. Aici nu e decât muntele in toatli m3relia şi pustietatea'ui. Apele n'au plitruns at.1t de departe decit ca 53-ţi lin3 de urit cu cintecul lor, atund când v.'lntul se a.Ju3, iar tlcerea s'ar face !nfrkoşat3. Când te Întord dela Berevoescu-Mare pe drarea gr3nicerilor, ştii cli toate izvoarele care şiroiest la vale, dtre un şanl de adunare numai de ele simţit, se în­drraptl spre Oâmboviţa, sunt firele foarte subţiri din care ea incepe sl se uneascl. La fel de pe lenTUl-Mare sau de pe B3trâna, piscuri de peste 2450 şi 2300 m, când zlreşti dudatul Munte Oticu, Îli dai seama el de pe povlmişuril e lui p3duroase, c u crest3turi de umbrl pe care le-au tliat şu­viţele de ap3, îşi ia naştere cu loatl sfiala râul nostru. De pe cealalt3 coast3 se reped gureşe şi cristaline pârâiaşe1e care dau fiinţil Rlului Doamnei. De sub B3trlna, pkurl Valea Bătrânei, care Intăritil cu ape din Iezerul face Râul Târgului, aditl Valea Câmpulungului. Râurile celor patru capitale ale T1rii Româneşti sunt foarte aproape: Curtea de Argeş, Câm­pulungul, Tlrgoviştea şi Bucureştii. Pe aici a b3tut mai din plin vieala trecutului romlnesc, fac de plnd3 la strâmtori cet3ţile pline de fapte sau de nume r�unl!oare! turn e pe rlu1 no.stru, sub Stoeneşti, cetatea lui Negru Vod1, intre Valea Chiliilor şi Colţ.ii Doamnei, pe aceste plaiuri inalte şi vifotoase s'au plimbat oştil e cu elpitanii, negustorii cu carele, oile cu ciobanii şi dntlrelii cu dntece1e. Nidieri lumea nu e imbr3catl in strae mai m.1ndre şi mai luminoase, limba nu e mai curată şi mai plinl, datinele mai cloc:otitoare şi mai vildite, b3rbalii mai sprinteni şi mai intreprin�ltori, femeile mai sigure de sine şi mai domneşti. B iseridle voevo· dale şi amintirile nu sunt, ca În atitea p.lirli aiurea, part3 numai nişte biete ruine lăsate in seama unor str3ini de oamenii şi de g:l.ndul care le-au nmut. Simţi el te afli şi ast1zi in mijlocul aceluiaşi popor de odinioarl, cl urmaşii sunt 1110-

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 76,

şttnitorii de-a-dreptul ai crlor d intii şi d oridnd vieal� In.5.1pmi, ca s!i ajung.5. Ia şoseaua cu mare in dreptul canto­de atunci ,'ar putu recl.5.di, cu o chemare din munte in munte, nului, dac.5. va mai fi acolo, cu vesela coam.5. de tigU, şi nu-I un dntec din fiurr şi o balad.5. cu str.5.lucitrie curli şi intâm- va fi m.5.turat r.5.:z:boiul, de dind n'am mai fost decât pe JOI pl.5.ri ale vremurilor duSI'. Râul cu firidele şi terasrle lui ar fi pe aceste locuri şi numai pe dile largi, �i nu pe cele Iătural­martorul eri maÎ neschimblitor al ;acestui decor dumnezeuc. nice. Mi-aduc aminte ce binefacrre era .. cest canton, Într'o Pe rI 11 vom m .. i dut;a şi cred că din ce În ce m;ai mult, atât vreme dnd casele de ;adlipost În munte nu se cunoşteau pentru glasul cu cue ne vorbeşte dt �i pentru frumuseţile pe aici şi ieşiai din munte sdrobit de drum gnu şi ud tot de p;\n.5. acum mai curând neumblate, cu c;are ne aşteaptli şi dpad.5.. Un ceaun de lapte prins la crl1canli, deasupra unei ne Imbie. vetre numai jliratec, ne aduna In jurul lui, fericiţi, dculi şi

Această Dâmboviţă munteanli, dela izvor până la scufun- in aşteptare, ca in seara unei mari b5tălii. Nu ştiam nici de dllllra văroasl dela Podul Dâmbovilei, chiaml pe drumeţ crivilul de afarl, nici de vame�ii vecini, Inaintea c5.rora lre­cu tot bainul ei de cotilllri şi repezquri, dar Url poteci şi Ură punli, punându-i grrle sarcini şi rlispUtindu-1 cu 511-batice frumuseli. 51 nu se aljtepte nimeni nici la Valea Ialo­milei drla obâqie, tras.5. aproape in linie dreaptă şi bine In­cadrat.5. intre Bucegi şi Munţii Dâmboviţei, ori de unde ai p.5.trunde In u, coborând de pe Omu, venind pe culmi drla Poarta din fundul Branului, suind dela Moroieni sau t.5.ind din spre Caraiman, chiar deasupra Peşterei. Şi nici la Pra­hova, mai strânsă inci decât lalomila şi ea ins3şi un adevirat drum Intre Predeal şi basinele Câmpin�i şi ale Ploeştiului. Dâmbovila se ascunde şi nu duce nidieri. Ea nu poate ispiti acolo, In bârlogul ei de râpi şi de peşttri, decât pe puţini, du muntun pentru munteni, şi nu pentru plimb.5.repi hai hui, cari îşi Insumnă cu grijl hotelul sau hanul unde au d tragli la eap.5.tul :z:ilei. Prin aceste ascunzquri nu te aştuptă de ;atâtu ori dedt adăposturi de Mioriţi, cu acoperÎlj de cer cu sttle.

In schimb, dela acelaşi pod al Dâmboviţei, sub care apa se vede Intre pilonii foarte lnalţi, albastri şi poleiti ca o ieză­turli, drumelul dornic de ispriivi mai omeneşti, se poate abate pe una din cele mai minunate şosele, datorită mi se pare tre­cerii pe la Ministerul Lucelril or Publice din Rominia de dinainte de rlzboiu a lui Ionaş Grădişteanu. De atunci şosele s'au mai Ucut, şi şosde s'au mai stricat, dar nicio mini nu s'a mai gindit si le pun1i podoaba de odihne şi de blnci cu acoperiş de şindrilli, popasuril e ap.5.rate de vânt şi de ploaie la rlspintiile cu vederi largi, Untânile cu �ipot captat pentru o,ameni şi cu jghiab mare pentru vite. Trecătorii pe şoseaua dintre Sinaia şi Predeal sli-şi aduci aminte numai de terasa ast3:ti descoperiti şi de fântâna cu cap de berbec de aramă, care a plecat de atunci cu vreo turmli in munte, dela intrarea in Poiana Tapului. Acelaş om de treabli, care nu d�dea de gol altminteri prin nimic Înţelegere estetici şi montanism, a preUcut drumul rIu de cai şi de ellrult dintre Podul Dâm- V:alea vlizuti de sub Podul D:l.mboviţei. (Fotopress) boviţei şi Peşttra Dâmbovicioara, Intr'o şosea frumoasi de automobil, intrând in munte vreo cinci, şase km, prifllre buia si ne inu'tişlm, ca si trecem spre Bun, pe scrpenunele cele mai fantastice ziduri, ferestre şi turnuri de cheie. Apele Inalte şi cu Piatra Craiului de-a-stânga, orbitoare de albeall din care se Inchiagi Dâmbovicioara sticloas�, Ingheţată şi in soare, Înt;l.iu aproape la aeee�i Inăllime cu noi şi apoi, nebuni se scurg de pe coastele Pietrei Craiului, strinsi astfel pe mlisuri ce coboram, tot mai cereasc3 şi mai singuratid. In brale de Dâmbovi!a şi de afluenţii ei, şi se chiamii Valea Peştera mai avu stâlpi, suluri şi ţurţuri, dmiirule neaştep­cu Apă, tişnită tocmai de sub Ceardacul Stanciului, Valea tate In care te strecurai de-a-buşilea sau prin deschideri as­Muerii, Valea Copil ului, Valea Brusturelului, şi alte nume cunse ca nişte uşi secrete. Ast.5.zi umezula, marea lucrAtoare, pistoreşti asemenea. Ea poate mÎljca mici joagăre şi face şi picur!! şi pifleşle din toate ungherele, clădind şi drpind alte trebşoare industriale şi gospodlireşti prin dtulelul D;lm� distrugerile căllitorilor fliel suflet, sau ale Iăr3r.eilor din D;l,m� bovicioara, cuiblirit aproape de capitul şoselei, pe un lIete�iş bovicioara, printre cari creşte guşa �i cari s'au jucat spArg1nd ne�teptat de grohotÎljuri la o intâlnire de di. De acolo, cine toat!! danteliria de stalactite şi stalagmite, llisate Uri nicio vrea d nu se mai Intoard pe acelaşi drum şi se gândeşte să supraveghere şi fArl nicio indrumare. Peştera se va umple iasi la Giuvala, o ia spre rbirit pe clirliri de vaci şi printre incet de vechea ei frumunţe.

www.dacoromanica.ro

766 B O A B E D E G R Â U

Aceea,i Dlmboviţa lIIuntean5, după ce lopeşle şi scufund:l ape, retrase in cursul setatilor in fundul p3m�mului sau pietdria de var dela Podul DlmbovÎţei, ajunge In marginea socbite de soare. Dlmboviţ2 a ajuns aproape nu miii un scoc Ruc3rului şi merge vreo :tece krn allturi cu şouaua, În linie de griidin3, chiar in ajun si-şi fad intrarea tn Bucureşti, unde aproaPt drcapt3 miadnoa.pte-miaz:i:ti, pin! inul in Ora- era aşteptată pentru .tlte meniti. Actle meniri nu şi le poate goslavele. Aici cobori de peste Prav3ţuJ repe:;:i! şi cleios ve- implini şi nu şi le va putea probabil Implini, chiar dacă s'ar da "ind dela N�m3eşti, cu biserica lor cioplitl In munte, şi din drumul In albia ei la o parte din apele Argeşului S:lU s'ar lega Valea Argeşului. Alt drum urmeau rlul şi se lndreaptl cu vreodatl cu salba de lacuri ale Colentinei preUcute in lacuri el spre Stoeneşti �i .1poi spre Tărgovişte. Soseau.1 Clmpu- de vapo�e şi de parcuri; şi de aci desamlgirea. Ea e vred-lungului Incepe sl urce ind pe după Mateiaş şi drume)ul nid de mai multi iubire, chiar Dămboviţ2 deleanl şi dm-are asupra intregii văi a Dlmboviţei, rima.s3 in albia ei la pean�, flirll s'o mai amintesc pe cealaltă, cu locul ei de frunte pute 300 de metri adincime, -şoseaua cred ci e b mai mult pe tabla frumuseţilor turistice ale plmlntului romlnesc. de 900, iar lunc.1 la mai puţin de 600, - una din cele mai ffll- Trebue sl ne d�m num.1i osteneala s'o cun�tem mai mult,

aş :tice s'o descoperim din nou. Ea ne aşteaptă, cu o albie C.1re parcă dinadins a ocolit orice aşe� :zare omenea.sd mai mare, deşi a trecut destul de aproape de tur­lele lor de aur, ale Clmpulun­gului sau ale Tărgoviştei, p!l.s­trlndu-se neprihlnitll pină dnd a fost In stare sl du din ea acest nuUr mistic al Bucureştiului. Bucu­reştiul lnsl o ia in der.t.dere. Suntem datori să-i pregătim alte timpuri.

VIAŢA ROMANEAScA IN MUNŢII FAGARAŞULUI.-In munţii Flgăraşului suntem deprinşi sil urcim mai cu seaml-din Tara Ohului, dinspre Transilvania. De­acolo am pornit de-atlte.1 ori, is­piti,i de zidul cu Cfellie argintii de soare, care ni s'a arătat deodatil, inalt plnl la cer, dnd deschideam ferustra hotelului nostru din Sibiu. T�tl �aua dintre Braşov şi Si­biu se intinde in lungul Oltului, cu

Valu Dlmbovi,ei in Muscel vederea neîntreruptă, apropiată şi chemltoare a munţilor, zeci şi zeci

moasc privelişti din ţară. Apoi drumul cel mare cOleşte şi, de kilometri de-a stlnga noastril. N'au fost rare dliţile dnd, Intr'.1devlr C.1 o vedenie de basm, V.1lea Dimboviţei se şterge. pleC.1li In alt scop, pe acest drum imp.hltuc al Ilrii, ne-am Dela Malul cu Florile, ea intrl bine intre coline, iar dela trezit pe potecile sau văile C.1re duc dela Porumbac spre Negoiu, Perşinari şi Nucetu, In dmpie. E de acolo aproape un alt dela Arpaş spre lacul BUea şi Vlnltoarea lui Butean şi dela riu, rlul pe ca.re Il cun�tem, cu apă pUlinll şi mai pUlin Brea:za Ug3răşeană spre Lacul Urlei şi spre Muşete!'llcu. Roml-ffllmoasl dedt In .1d.t.ncul munţilor. Geografii ti :tic locului nii au avut şi au cutreerat cei dint1i aceste culmi. Numele lor pe C.1re trece, un teren de divagare, adică de dtlicire după rlsunltoate, pline de vi.1la de ciobani şi de viteji a sttiim�ilor, micile diferenţe de nivel, şi n'a lipl'iit mult ca, In dreptul TAr- ne umplu şi astăzi gura de sunete dragi şi cunoscute, ca de goviştti, D1mboviţa s!I. nimerească In lunca Ialomilei, unde nişte fragi şi afine ale trecutului. Numai călătorii cei mai d se piardă, iat mai incoace, spre judeţul Ilfov, sl stea la numeroşi sunt astlzi .1lţii şi drumurile, casele de adiipost pe Indoială pe C.1re din văi s'o apuce. Inlllimi şi hlrlile de dlăuu de ceu parte, nu sunt făcute de

In schimb, tot ţinutul, in mare parte multumitl ,i Dlmbo- noi. Ne simţim aproape numai oaspeţi, deşi primili cu destulă viţei, e o adevărată grădină. Toatl această p1nză de apă, coarde voie bunl, pe păm�ntul şi in .1mintirile noastre. Organizarea par.11ele de harfă hidrograficl, duce dupli ea verdeaţa ,i flo- turistid, foarte veche, pentrucă :l trecut de cin"inci de ani, riie, belşugul şi viula, Între margini de blrllgane ocolite de şi (oarte bun�, pentrucă este suprav�!!hiată de cei mai insufle-ploi, de vegetaţie şi de sate. Cine se indumnil nu numai să ţili ai unui popor de mare rândui.1Iă, a (OSI făcUlă pe .1cute coboare cu Dimboviţ.1 la vale, ci trece de·a·curmezişul, dela locuri de Societate.1 carpatinl ardeleanli a Saşilor. Trebue să-i Neajlov plnă la Colentina cu stăvilare şi lacuri sau chiar m.1i fim recunoscători, d.1f d incercăm să ne apropiem de aceiaşi ad1nc spre răsărit, rlmlne uimit de loată felurimea şi ba- munţi .1i Făgăr.Lfului, dela noi, din dmpia munteanil. gllia, .1 dmpului şi a omului, cu C.1re 11 intAmpinl intinderile De-aci, Intt'adevăr, munţii sunt mai mult ai celor C.1ri It briizdate de văi puternice, de at�tea ori parcii pentru alte umbli şi-i stăpAnesc. Dad din Transilvania tot şirul lor, CII

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '"

măre[e turnuri şi viforoase prăpăstii, se duchide oridrei pri_ viri, fie ea dt de leneşe, din vale; din Ţara Romlneasd dim­polrivll., trebue să osteneşti bine ca s3-i ve%Î şi abia de sus, din aria norilor ,i a vuilunlor, dad ti poţi descoperi in toată bogăţia de piatră şi de singurătate. Vederea lor e ascunsă de două, trei ,i In unele părţi chiar de mai multe rânduri de alli munli şi de dealuri inalte, care inchid zarea p�nă la ei şi trebue străb:'itute, inainte s3 ne facem vrednici de cetatea de desdlecare a masivului Făgăraşului. Cine a Vrut d ajung:'i, de pild�, la Negoiul, pe valea Argeşului, pe la Cumplina, unde plaiul e cu toate acestea mai neted, ştie ce spunem. Dar are d ne dea mai cu seamli dreptate, cine ia drumuri mai puţin bltute, pe alte văi, cum ar fi cele ale Muscelului, şi in deosebi Valea Doamnei. In schimb, In toţi cei ueiuci, trei­uci şi cinci de kilometri pe cari are sl-i mearg1, dela piciorul muntelui piln1 pe cea mai semeaţ3 creast3 a lui, n'are să întăI­nească dedt via[ă romilnească. Iată drumurile untului şi ale drii, care nu se opresc păn3 la Dun3re ,i ne vorbesc de vre­murile transhumantei. Iat3, mai de dincoace, urme de schimb de populatie româneasd intre cele douil povârnişuri. Locui­torii, din sate cum sunt Corbii, nu numai că p3strea:d In amin­tire, obilrşia ardeleneasd, dar o dau l:l iveală pentru oricine, In portul lor, ,i mai ales al femeil or, care e cu totul intocmai cu por!ul boreselor din Ţara Oltului. Printre capetele femeieşti muscelene, fnf4urate In marama lungi şi spumoasă, care mai mult deschide obra%ul dedt îl acopere, treCe podoaba aceasta aspd ,i albi a unui ştergar, care leagă pe sub blrbie capul şi-i dă, cu tot felul de coarne şi umpluturi de p1r, chiar o altă forml, mai colţuroas1 şi mai rece. Ne afllm in (aţa unei lumi noui, care a plecat de-acas�, din casa ei ardelenească, e acum un veac şi mai bine, şi s'a cuiblrit pe aceastl vale. Pregătirile pentru unire incepeau de atunci. Oamenii din două p3min­turi aflate sub alte stăpâniri, lşi dldeau seama, nu din au%Îte sau din arătarea unui drumeţ Intilmplător, ci dintr'o mutare de sate Inuegi, el de o par!e şi de alta a munţil or locutsC friln­turi ale aceluiaşi popor, desplrţite intre ele de un hotar nefiresc şi de voinţa oarbă a imp1r1!iilor.

Cine suie pe Valea Doamnei, ca să intre In munte şi poate chiar ca să-I treacl, si se opreascl o jumătate de ceas şi in satul Sllneşti. EI n'a fost aşeut totdeauna pe locul pe care se g!lseşte ast!!%i. Oamenii ştiu să te dud mai la oparte pe o vale I!lturalnid, unde tot felul de pomi roditori, In mijlocul sllbltăciei de plaiuri şi i:1:la2;Uri, sunt o dovadli pentru oricine el acolo se mişd pe locuri odat3 locuite. Poate cI in iurul anului 1830, c1nd Kiselef, generalul ocupaţiei ruseşti din acele timpuri, a dat vestita lui porunel de scoatere a satelor ela linie . din pldurile sau depe coastele unde se simţeau mai bine si stea ascunse, a coborit In vale şi s'a înşirat În lungul şoselei şi Stlneştii nOJtri.

O dovad3 ar fi îns4i biserica, ridicat1 pe o mid inllţime, In marginea drumului, pela anul 1831. Locuitorii, fiind siliri să-şi plir!lseasd locaşul lor de închinare, din utul adus pemru totdeauna aici, au trebuit să se gândeasc3 s!I-şi cllideasel altul In noua aşezare. Biserica nu e mare şi nici arătoasli, dar e romilneasd �i meşterul a gândit când a Urut-o. Te simţi bine intre zidurile ei, acoperite de sfinţi, cari n'au nimic fio­ros. In ferestre se vId dealurile Impădurite, ca nişte părli de peisaj din care ei au ieşit pentru noi, la o ruglminte a noastri, şi In c:lre, dup3 clipa de evlavie, au si se tmoard şisl se piard3.

Pis.llnia din tind!!, de deasupra uşii, vorbeşte de anul dnd sfânta c11dire a fost incepută şi de anul dnd a fost sfirşită, aminteşte de ctilori, dar mai are ceva. Un rind Intreg lip­seşte. Nu ştiu dacl e aşa. sau nu ceea ce spun clrturarii locului, el acum treinci sau patruzeci de ani, trednd pe-aici istoricul Tocilucu şi citind scrisul Intreg, a pus s1 se acopere cu var lcel rlnd. El trebue si fi pomenit de Imp3ratul tuturor Rusii­lor care Implrţea pe atunci şi işi Intinsue stăpânirea vremel­nicli şi asupra ţlrilor noastre. Dac1 istoricul a socotit d trebue să şteargll acest semn al unor %Odii nenorocite, care nu era insă mai puţin un fapt istoric şi putea sl rlimSnă, el nu s'a gilndit la altceva, care se cuvenea Intr'adevlir să fie lnlliturat. Clrţile liturgice, puse la vedere pe cele doul pupitre dela strana din dreapta şi din st;lnga, sunt cele mai multe tot depe acea vreme, din 1830, şi, deşi tiplrite In tiparnilelt noastre dela Neamţ sau din altli parte, ,c:oaqele lor negrE poartă In fali, scobită in relief şi vopsit1 alb, stema cu cei doi vulturi Impărăteşti a Rusiei. Până asthi dnt!lrelii de chirilice ai satului citesc pe acele drţi, care ţin sub ochi o zildarnic3. st3pânire. Nimic nu putea să arale ma; simbolic, şi cât de tredtoare şi cât de superficialli a fMt lCca ,,3plnire, decSt tocmai asemenea elrţi, unde textul Imreg este al nostru şi a fost cules in sfintele mln3$tiri ale Moldovei de dl��ti tipografi din neamul ţlrii, şi numai legltura exterioarl, nr! glas şi neagrl ca o cernire luatI de buni voie, vorbea de strlin şi de amestecul lui cu putetu In vu,la noastri.

Dar nu alJ( de aceasta doream s1 Inştiint.e% pe cllătorul spre munlii Filg5raşului, care s'ar opri intr'un scurt popas In St!lneşti şi ar imra In bisericl. Pentru cele ce aveam mai cu seamă de gind să-i spun, ajunge dacii r1trunde In micul naos şi de-acolo se intoarce către apus, cu fala la ieş;r�. Leg3-tura cu Transilvania vecin!! şi valurile de vială romilneascli venite dela munte şi rev!lrsate pe aceastl vale, se aratli deodată, incondeiate meşteşugit de pensulele şi vopselile unuI vechiu şi Uri nume zugrav de biserici.

Peretele din fund, tiiat in douli de lungimea uşii, � partea de UngI ungher a celorlalţi doi pereţi sum acoperite de chi­purile ctitorilor. Cred el e una din cele ma; frumoase şi mai caracteristice bucăţi pe care le-am vlzut Intr'o bisericii de ţar1, şi nu numai de ţară. Ctitori ţărani de cl3diri sfinte mai avem, sunt chiar In satul vecin Domneşti, dela r�p�ntia dru­murilor eltre Câmpulung şi Curtea de Argeş; dar ctilori I�rani cu milndreţea pe care o au aceştia şi cu zarea pe care o deschid, pe de o parte, spre oraşul boieruc şi europenizat din deplrtare, iar pe de altă parte, spre tot felul de induriri apropiate, n'am mai Int;i!nit.

Duceli·vl să vedeţi pe cei doi boieri de boierie nouă, ridi­ca!i dintre oamenii satului, sau, mai de grabI, rlmaşi pe treapta lor la oraş, pe dnd neamuril e del; sat se Ilrlniserl. B�rbatul are cartan subţire pilnă In dJcilie şi lin fel de mirare In obra%, de om care nu se mai simte bine Intr'o vreme schimbat3, unde are să se topeasc3. Femeia şi copila dintre ei au rochiile, blu2;a şi pll�ria mare de măt�icli stropit3 cu pic1ţele şi plin� de funde, ale modelelor dela Paris ale vremii, care se plimbau repede şi vuele pe uliţa Mogoşoaiei. TOIUl e lucrat strlve:iu şi culorile de ap!! dau şi mai mult!! vioiciune acestei lumi chemate din trecutul ei împletit din două fire, unul dedemult şi bizantin, care nu se hotirlişte sI se rupl, şi altul de ieri şi apusean, care se preglteşte de viaţ3 lungi şi infloritl.

www.dacoromanica.ro

B O A B e D E G R Â U

Tot peretele din fund şi partu dinspre mia:ă-noapte rămln tăranilor. După cum dincolo, colorile Mllate izbutiseră să se fael de uşurimea spumelor şi a dantelelor, aici albul, inspirat numai pe alocuri de cudturi veni şi roşii, are toată greutatu de abl a :eghdor cu poale şi a cojoacelor lungi. Duceli-vl să vedeti pe lilranii, tărăncile şi pruncii lor din biserica plină de umbră dela 5tăneşti. Veli fi răsplătili. Portul de-acolo, cu toate el n'a trecU[ peste el mai mult dedt o sută de ani, nu mai este cel de asthi. Milreţia aceasta domneascl, din anii de frJmlntări şi de robie, n'a mai putut ajunge pană b noi dedt In mburi şi in forme sd%ute. Satul de-atunci era, in veşmintele pe ure ni-le păstreau numai biserica, mult mai mindru şi mai chipeş dedt cel de sub ochii noştri. In deo­sebi copiJele ctitorilor, şi in IntIiul rând cele trei din peretele de mia:lnoaple, cu rochiile lor vlrgate de sus In jos, Infoiate şi increlile şi cu pieptarul găitln3t şi cenuşiu, indruptl, nu spre noi şi spre fotele colorate locale, ci spre Transil var.i3 şi spre fustele bogate de tahl ale Braşovencelor din Scheiu. Cele mai Inalte culmi 31e Iării, atât de pul in umblate in zilele noa­stre dintr'o parte In ceal31tă, In zilele acelu, când le mai tăia şi un hotar pil:it cu strilşnicie, erau deschise ca o mare cale de popoare. Nu numai d oamenii ariltau el veneau de-acolo sau Împrumutau porturi aduse de acei venetici, In mai mare numilr ded.t pJmântenii, dar chiar meşterul parcă ar fi tot din acele pilrli. Siguranţa şi dragostea cu care lucread InfI­ţişări at5t de ciudate, [-ar da de gel el nu e dela noi.

Pe-afară, pe drumul de sub mal, trec mlădioşi, c-u pas legil­nat, lemnuii, bilarii la munte, cum li se zice aici, cu nişte bele lungi descojite pe umeri, ca nişte suliţe. Sunt drligele sau � lilcăliile . cu care prind pe apă buştenii. Aici buştenii coboaril foarte rar din pădure cu trunchiul lor intreg şi sunt numai dali pe din două sau pe din trei. Scurtăturil e acutu IăsaIt pe a� se numesc bile şi dela ele vine şi porecla luc-(ă­torilor, bilari, şi numele indeletnicirii, bililrit. Pe urmele lor urdm b munte. Valea Doamnei se strecoară cu cele două brale ale ti. Valea Rea şi Zârna, până, cu cea dimăi, sub munţii Bându şi GlIA.şescu, şi cu cea de a doua, Il sub!ioara Leaolei şi a Vlrtoapelor, adiel bine de tot peste 2.000 de metri. Kilometri mulţi in sus, dnd Irednd de-a-dreplul prin

riu, când rididndu-ne deasupra lui, pe un drum de cai prin plidure, ne adlincim in Iara de piatră a munţilor Făgăraşului. Din culme In culme se aud bodniturile topoarelor sau chemli­riie tliietorilor. Apa se îmbrad adesea, dnd se dli drumul bilelor, In $Cuii de lemn gr.5bit şi striilucilor. Câteodat,li, la o cotiturli, un bilar se aratii, sărind din piatrli in piatră sau dlind de-a-drtplUl prin apli, aşa Incăltat cu opinci şi Imbrlicat In cioareci, cum se găseşte. Ne zlmbeşle, vlidndu-ne, şi trece mai departe, pe urma fuglitoribr sau poticnilil or buşteni, cioclinindu-i şi împinglindu-i de dindiirăt cu ţăclIiile lungi.

Dar treptat, copacul ne lasli şi, după brliiele de jntapln, chiar această pădure pitică şi lipită de piatr,li, a lnlilţimilor cu vânturi şi cu troiene. Incep si se cioplea�el pe cer piscurile cele Înalte, de 2500 de metri, şi pe coastele lor, În locurile mai pii:ite, stlinele. Două zile vom rămâne printre ele, cu stelele mari deasupra şi cu clinchetul subţire al llillingilor de mândri, la ureche.

Pe to.1te elriirile muntelui, din văile cu iezere vinete pline de cer şi peste curmăturile cu ceală, vor trece pe Jângli noi, nevăzuli, oamenii de odinio:lră, poporul plecat de dincolo, de sub pajurele crăieşti şi tmpolirăteşli, ca $.li se aşeze in mijlocul nostru. Astăzi abia mai ne vine a crede el mutarea acen, cu toată casa, pe spimri de cai, a fost cu putinţă, îmr'atlit am pierdut obişnuinţa muntelui şi toatii acnstă singurătate, piinii deodatli de trăsnete şi de puhoaie, ne sperie. 51 Inchidem insă ochii, In adierea plinli de mireasma ierbii depe spinările de piatră, şi vom alJzi. printre fream.litul sublire şi Indeplirlal al tăllingilor, pasul polirin!ilor noştri din alte vetturi, cari, ca In versurile lui Octavian Goga, se mutii în altă larli. Ei n'au venit prin pasuri mai uşo:Ire, de unde să-şi alng!! vliile şi sâ urce Incet, pe ele, până sub streaşina Carpaţilor. Altfel n'ar fi satele de Ardeleni chiar In munte, iar celelalte, În care adausul lor e tot mai rar, pân,li se pierde, din ce In ce mai jos pe vale. Aceasta aratli pâm astăzi caIn pe care au sosit, de-a-dreptul peste creste, şi pe care o umblăm şi noi astli:i, pe un drum Impotrivli, ca d le descoperim amintirea, pân3 13 deschidtura dintre culmi, pe unde ne va apărea, aurie in zare, Tau Olt ului, peste Brea�J, Lisa şi Slimbetele brâncoveneşti.

www.dacoromanica.ro

..

BOABE DE GRAU REVISTĂ LUNARĂ ILUSTRATĂ DE CULTURĂ

ANUL V 1 9 3 4

www.dacoromanica.ro

C U P R I N S U L

IOAN GEORGESCU,

ION CHELCEA,

IOSIF NYlR(j ,

MARCU BEZA,

G. OPRESCU,

IOSIF NYIR(j ,

l. RĂDUCANU,

P,.o( C. MĂTASĂ,

IOSIF NYIR(j ,

IOAN C. BĂCILĂ,

HERMANN TONTSCH,

P,.O( C. MĂTASĂ,

IOSIF NYlR(j ,

KARL KURT KLElN,

EMANOIL BUCUŢA,

IOSIF NYlR(j ,

MARCU BEZA,

TRAIAN HERSENI,

IOSIF NYIR(j,

MARCU BEZA,

LECA MORARlU,

IOSIF NYIR(j ,

S t u d i i Tipografia Seminarului din Blaj (cu 30 figuri)

Botenii Muscelului 32 (CU I2 figuri)

In Jugul Domnului, V . . 40 (din ungunştE de Ilie Ddianu; cu 10 figuri, de B. Szabo)

Urme româneşti În Cipru 65 (cu 14 figuri şi o pl;mşe colorat1)

Colecţia de tablouri a Clubului Tinerimei 75 (cu 16 figuri)

In Jugul Domnului, VI . . . 85 (din ungurI!.Şte: de: Ilie Ddio.nu; cu 7 figuri, de B. Szabo)

Academia de Inalte Studii Comerciale şi In-dustriale din Bucureşti 129

(cu 15 figuri)

Cetatea Neamţului 142 (cu 8 figuri)

In Jugul Domnului, VII 1 ')7 (din ungureşte de /fie Ddiallll; cu 8 figuri, de B. Szabo)

Secţia Stampelor dela Academia Română 193 (cu 19 figuri)

Tipografia Honteru5 din Braşov (I533) 206 (cu 16 figuri şi o planş� colorat�)

Ceahlăul Munte Sfânt 218 (cu 16 figuri)

In Jugul Domnului, VIn • 229 (din ungurtşte de Ilie D4iaflu; cu 7 figuri, de B. Szabo)

Biblioteca Universităţii din Iaşi 257 (cu 32 figuri)

P.E.N. Clubul Român 284 (cu 18 figuri)

In Jugul Domnului, IX . 301 (din ungureşte de llie Ddiaflu; cu 6 figuri, de B. Szabo)

Urme româneşti la Meteore 321 (cu 28 figuri)

Stâna din Munţii Făgăraşului 336 (cu 26 figuri)

In Jugul Domnului, X . 360 (din ungureşte de llieDdiaflu; cu 7 figuri , de B. Szabo)

Noui urme româneşti la Stambul 385 (cu 38 figuri şi o planşe colorat�)

Muzeul Porumbescu 403 (cu 13 figuri)

In Jugul Domnului, XI şi sfârşit 412 (din ungureşte de /liţP!f(q'lUi cu 10 fisuri, de IJ, Szabo)

www.dacoromanica.ro

IV

IOAN GEORGESCU,

EMIL COLIU,

BORISAV STANCOVICI,

CORNELIU GHEORGHIAN,

MARCU BEZA,

BORISAV STANCOVICI,

Prof. G. OPRESCU,

C. D. CONSTANTINESCU­MIRCEŞTI,

VICTOR ION POPA,

BORISAV STANCOVICI,

MARCU BEZA:

MARCU BEZA,

G. OPRESCU,

ALFRED KAMNER,

BORISAV STANCOVICI,

ELENA RĂDULESCU­POGONEANU,

BORISAV STANCOVICL

� Şcoala Normală Română din Oradea 449 (cu 24 figuri)

Muzeul Ioan Kalinderu 473 (cu 30 figuri şi o pLanşe colorati) Sânge stricat 1 . . 489 (din sârbe.şte de Eltnu Eftimiu; cu 8 fig., de ŞI. Gomboşiu)

Bucovina În pictură . 5 13 (cu 29 figuri)

Noui urme româneşti la Mănăstirea Sinai şi la Ierusalim . 552

(cu 31 figuri şi o planşc colorată)

Sânge stricat, II . . 566 (din slrbeşu: de Elena Eftimiu; cu 4 figuri, de Boris

Caragea)

Colectia Prof. 1. Cantacuzino (tablourile) 577 (cu 30 figuri şi o planşe colorati)

Un sat Dobrogean: Ezibei 591 (cu 46 figuri}

Societatea Scriitorilor Români 609 (cu 15 figuri)

Sânge stricat, III • . 620 (din sârbeşte de Elena Eftimiu; cu 3 figuri, de Boris

Caragea)

Urme româneşti la Atena 641 (cu 3:.01 figuri şi o plan,e coloratl)

Urme româneşti În Epir 657 (cu 27 figuri)

Coleqia Prof. Dr. I. Cantacuzino (gravurile, desemnurile şi dirţile) . 670

(cu 10 figuri)

Muzeul Societă\ii Transilvane din Sibiu de Ştiinţe Naturale 678

(c:u I6 figuri)

Sânge stricat, IV . 688 (din sârbeşte de Elena Eftimiu; cu 4 figuri, de Boris

Caragea)

Şcoala Centrală de Fete 705 (c:u 43 figuri)

Sânge stricat, V 754 (din sârbeşte de Elena Eftimiu; cu 4 figuri)

www.dacoromanica.ro

C r o n i c a Cărl'; Conferinle, Congrese, expo2ilii

Port rele boierqtÎ (cu o pbnp coloutl) Revista Fundatiilor Reg ... le Ovid Densuşianu O tipografie de paltu!ulr de ani (cu 6 figuri) Foc cioblnesc (cu o figud) Organizlri ale tinerimei (cu 3 figuri) Monografia socioiogici (cu ::l figuri) Cartea organhati (cu :3 figuri) Klingsor la zece ani Tipografia din Blaj Cartea colectiv:1 Slpd.mina clrţii (cu 6 figuri) Pictură cunluţunl (cu o pbnp coloutl) Şcolile tl�ntŞti (cu 8 riguri) Scriitorii imn� ei Expo�ilia Iva" Hristov (cu ::1 figuri) Un poet albanez . Geniul rural (cu o figur3) Cuvinte regeşti (cu :s figuri) Salonl1l Oficial (cu 9 figuri) Convorbiri literare . Pentru satul românesc (cu 4 figuri) Romane macedonene (cu o figuri) . George Alexandru M,uei la cincizeci de ani {cu 2 (figuri) S,aune imp1dteşti (,u O figuri) V1drenii, sat de ap1 (,u 4 figuri) . Alt1 Dun:ire M1n:istiri româneşti (,u 6 figuri şi o planşl ,010raI1) Ştiubeiul (cu 4 figuri) Cărţi noui (,u 4 figuri) Pentru Dobrogea Cultura pentru lari Studenţii la sate (cu 8 figuri) Psalm creştin Organi�are cultural1 Desen şi gravuri (cu 5" figuri) Istorii literare . Libr3rii la sale (,u ° figură) Oameni de departe (cu 4 figuri . Muzeul Secuies, Educ:lţia poporului In 1934 Memorii regeşti In dmpul obie'tivului (,u a figuri) Vatra Bu,ureştilor . C;\nd trec anii Bu,ura Dumbrad şi C;Jrmen Sylva (cu o figură) lntr'o ::i a amintirii

" " " " 60 9'

>O, >o, >o.

" 7 '7' '7' '74 '75 '7' '4' '44 '47 '49 '" '" " . 37' 37' 377 379 '" 43° 43' 433 43' 437 439 44° '" '" '0' '°4 '0' 57' '" 574 '" '" '35

www.dacoromanica.ro

VI

Cartta la salt (cu o figură) Picturi murale (cu ;l figuri) Romin;;!. la Bruxelles (cu 3 figuri) MifC"'ri de popo.;ire

6" 6,8 696 "',

Comori strlbune . . . . . . . . • . • • • • • • • . . 700 Cind Impline,tt o nginl 60 de ani (cu 6 figuri) Cronici de bmilie Oameni ,isfin]i .

Teatrp, Mu::ică, Cinema/ogra!, Radio

Hit]i culturale (cu o h,utl) V .. luri de mUlie1 In dutaru muzicii (cu :l figuri) O a.rtt de dntece Folklorul muzical romlntsc (cu :l figuri) Filmul in cifre (cu o hartă)

Turism, $port, Educatie ri�ic(j

Cojo;acele iernii (cu :1 figuri) Enciclopedia fOlografic.li (cu 7 figuri) La VOtantţ (CU :l figuri) Br.vul Delta Dun�rii (cu o figur.1) C.ue de ad.lipoli . Ţau In imagini (cu o figuri ,i o pJaWlt colorat1) Educa]ia fizid b. lar1 (cu 3 figuri) Revista Touring·Clubului Romlniei (cu o figurti) V<IIlu Oltului Diltorii, pe Cilre le amSnlim (cu o figutli) Ziua apelor . Valea DSmbovilei (cu 2 figuri) Via!il romSneaseli in Munlii Fligliraşului .

Educa/ia poporului Î!1 alte /ări M. A. ZIBULENKO şi AL. P. PINKEVICI:

Educaliil poporului in U. R. S. S. (cu 19 figuri) din engle:cşlt, de Emanoil Bucu{a)

Educajia poporului in Italia (cu 10 figuri) din franluzeŞte, de EmallIJil Bucura)

,60 ,6, ,6,

6,

"'" 44' 444 s,6 ,,,

6,

178_

's' 'S3 ,,8

44S

S" 6" ,,,

,,, ,66

"S

,8,

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN POLITICA CULTURll (N. Iorga, G. Brătianu, Dragoş Pro'opopescu,

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Brăileanu, D. I. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştefl. nescu-Goangă, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-SlSeşti. V. Vâlcovici,' Paul Neglllescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, I. Petrovici, E. Racoviră, Emanoil Bucuţa, I. Simionescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Brea2;ul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

MillIer, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I L V A N I A B A N A T U L, CRIŞ A N A, MARAM UREŞ U L

'9,8-'928 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţării prin

hotărîrea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul implinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi îmbrăţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini in trei mari volume, cu nenumărate

planşe În afară de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate.

Preţul celor trei volume 2000 lei (la administraţia tBoabelor de Grâu.)

Vor apărea in curând în editura Boabe de Grâu şi tu conlucrare cu P. E. N. clubul român:

SÂLIŞTENCELE, Povestire de Coloman Mikszath din ungureşte de A. Todor, cu desene de Dunian.

Din cupfinsul numerelor viitoue: Biblioteca Brukentha1; Batthyanaeum din Alba Iu lia; Co­legiul Bethlen din Aiud; Şcoala de arhitecturi din Bucure�ti ; Conservatorul din Bucureşti; Şcoala de uu: frumGlSe din Bucureşti, Fabrica de hIrtie Buşteni; A�umintele mua­cito""ti; Societatea femeilor ortodoxe; Cercttăşia; Societatea carpatinl S. K. V. (arde­lead); Liga N:IVal1; Muzeul de artă bisericeascl; Muzeul Tlrii din Cernăuti; Arhivele Sta­lului dilt Ch�in1u, Muzeul slcuiesc din SUntu Gheorghe; Mu:uul Geologic; Coloana Trmd; Sarmisegetuza; Adam K iwi; Castelul MogOJoaiai Castelul Kemeny de pt: Mureş; Conacul Ciocineifu, Cetltile ţlr�neşu săseşti; Mitropolia din Bucureifti; Catedrala metropo­litad din Sibiu; Palatul metropoJitaa din Cernlu�; Biserica rom1ntascl din Sofia; Turnu-Se­verin; Delta; Valea Prahovei; Dun1rea noaslrl, Piatra Craiului; Mangalia; Un saI din Basa-

rabia (Coraova); Copacul romlaesc.

asoo ••• - 1!I.XI.19S!I

www.dacoromanica.ro

PUBLICATIILE EDUCATIEI POPORULUI B O A B E D E G R Â U

" .,

Revistă ilustrată lunad de cultură

REDACŢIA : DIRECŢIA EDUC�TIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada General Berthelot Nr. a8

ADMINISTRAŢIA: IMPRIMERIA NAŢIONALĂ

BUCUREŞTI v. - Calea Şerbao Vodă Nr. 133-135

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 25 LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO crorucl-roman de Iordan 10vool). din bulgăreşte

de V. C. Hrjsicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion. a03 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINIEI SANDRIS. de GR. XENOPOULOS,

din llreceşte de ANTON MISTACHIDE, cu desene de I. TEO-

DORESCU-SION, 330 PAGINI, PREŢUL SO LEI

R U V A

I N T R E D O U Ă L U M I DOUĂ ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA, CU REPRODUCERI DUPĂ cĂLATORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

' 1 , J

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE c u U N CUVÂNT INAINTE D E D. GUSTI, 1 1 3 PAGINI, ac LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALĂ r.:,::,�-__ = UN CUVANT INAINTE DE D. GUSTI, 131 PAGINI, 20 LEI

PREŢUL LEI 25

ALEXANDRU ... CEL ... B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAITESCU. 20 LEI

M O N I T O R U L O F I C I A L

Ş I lMPII,lMBRllLB STATULUI

IMPR[MBRlA N A T I O N 4L A

B U C U R E Ş T I 1 9 3 5

www.dacoromanica.ro