TEST nr. 1

Subiectul 1. tiintele sociale, in general, tiintele juridice, in special: concept, trasaturi, exigente, interactiuni.

1.1 Caracterizati tiinta i trasaturile distinctive ale tiintelor juridice.

in forma cea mai generala, tiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaterea naturii i a societatii. tiinta reprezinta un sistem de cunotinte despre natura, societate i gindire, cunotinte obtinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte, categorii, principii i notiuni".1Ea trebuie inteleasa, in acelai timp, ca institutie, ca metoda, ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei, ca izvor de idei.Una dintre particularitatile tiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza i analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii, in procesul dezvoltarii istorice fiecare tiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea, colectarea de informatii, organizarea de experimente etc.Principalul scop al tiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura i societate.

tiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. Astfel, ea studiaza legile existentei i dezvoltarii statului i dreptului, institutiile politice i juridice, formele lor concret-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea i suporta, la rindul lor, influenta sociala".1 Specificul dreptului ca tiinta consta in urmatoarele:tiinta dreptului este o tiinta critica. Ea adopta o atitudine criticafata de propriul obiect de studiu, depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice.tiintele juridice nu au un caracter universal. Sistemele juridice sint foarte variate. Fiecare apartine unei anumite tari, fiind cir-cumuscris intr-un anumit cadru teritorialDreptul este indisolubil legat de istorie. Realitatea juridica esteuna istorica. Nu exista drept absolut, neafectat de circumstante,rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii, de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie. Astfel, dreptul se afla intr-unflux continuu, se dezvolta permanent, fapt ce impune ca i tiintadreptului sa fie legata de istorie. tiinta dreptului este o tiinta umanista. Adresindu-se conduiteiumane, dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes asferei sale de actiune. Aceasta determina faptul ca tiinta juridicasa fie o tiinta despre comportamentul omului in societate.Dreptul este o tiinta practica. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaterii.Deductiile tiintei au valoare, daca sint orientate spre aplicarea lor practica.1.2 Determinati criteriile de clasificare a tiintelor, in general, i a celor juridice in special, stabilind legatura dintre ele. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul tiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: Teoria generala a dreptului; tiintele ajutatoare (participative).2in viziunea profesoarei Sofia Popescu, tiintele juridice se impart in urmatoarele:a) o disciplina de sinteza, care studiaza dreptul in ansamblu (teoriagenerala a dreptului);b) disciplinele juridice istorice;disciplinele juridice de ramura sau speciale;c) disciplinele juridice auxiliare.1Referindu-se la clasificarea tiintelor juridice, profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea tiinte cum ar fi:a) tiinte juridice istorico-teoreiice;b) tiinte juridice de ramura;c) tiinte juridice auxiliare.2In ceea ce ne privete, consideram oportuna clasificarea tiintelor juridice in urmatoarele categorii:1. Teoria generala a dreptului i statului ca o tiinta juridica de sinteza;2. tiintele juridice istorice, care studiaza dreptul, statul, conceptiilejuridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politicei juridice, istoria universala a statului i dreptului, istoria dreptuluiromnesc etc.);3. tiinte juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul civil, dreptul penal, dreptul muncii,dreptul familial, dreptul funciar etc.);4. tiinte juridice interramurale (dreptul economic, dreptul ecologicetc.);5. tiinte juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, statisticajudiciara, medicina legala etc.).6. Un loc deosebit in sistemul tiintelor juridice revine tiintei dreptului international.tiintele juridice, ca i teoria generala a dreptului i statului, studiaza statul, dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. In acelai timp, insa, aceste tiinte difera.in timp ce istoria studiaza statul, dreptul, realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu, istoria statului i dreptului romnesc), teoria generala poate face abstractie de aceasta, neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba.Caracteristic, de asemenea, e i faptul ca istoria studiaza statul, dreptul in stricta ordine cronologica ,ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei.Studiul istoriei statului, dreptului scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei, devenirii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale. Teoria generala a dreptului i statului, precum i celelalte tiinte juridice, prin natura lor, se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente, expun ceea ce este", in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai ceea ce trebuie" sau ceea ce ar trebui sa fie" in drept, in opozitie cu ceea ce este".1.3 Argumentati necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist, estimind rolul acesteia in studiul celorlalte tiinte juridice. Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului i statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul tiintelor sociale, cit i in sistemul tiintelor juridice. Totodata mentionam faptul ca teoria generala a dreptului i statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Dupa cum mentiona Constantin Stere, tiinta dreptului este o tiinta eminamente practica, in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor, trebuie sa corespunda scopurilor pe care i le propune societatea; ea, intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" i, dupa cum spunea A. Menger: Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor".2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept, incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale, ca moto, cuvintele: Scopul este creatorul intregului drept".Teoria, in general, i teoria dreptului i statului, in particular, este rezultatul productiei spirituale obteti. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane i determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte, ea este conceperea practicii existente.La rindul sau, practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta i dezvoltarea societatii, ea e temelia vietii oamenilor. Practica constituie criteriul adevarului, examinatorul principal al teoriei.Fiecare tiinta ii determina legaturile sale cu practica. Astfel, tiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. Aceste norme juridice nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete, la relatiile juridice dintre oameni. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere, altfel nu ar avea nici un interes".Legatura dintre tiintele juridice i practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un ir de societati i-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice, constata lacunele dreptului, determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica i. dimpotriva, scoate in evidenta acele relatii, reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale.Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului i statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a tiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialiti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea.Subiectul 2. Evidentiati i caracterizati drepturile politice.

2.1. Identificati drepturile politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova.

Secretul corespondentei;Libertatea contiintei;Libertatea opiniei i a exprimarii;Libertatea partidelor i a altor organizatii social-politice.2.2 Expuneti continutul drepturilor politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova.

Articolul 30

Secretul corespondentei

(1) Statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri potale, al convorbirilor telefonice i al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in cazurile cind aceasta derogare este necesara in interesele securitatii nationale, bunastarii economice a tarii, ordinii publice i in scopul prevenirii infractiunilor.

Articolul 31

Libertatea contiintei

(1) Libertatea contiintei este garantata. Ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta i de respect reciproc.

(2) Cultele religioase sint libere i se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.

(3) In relatiile dintre cultele religioase sint interzise orice manifestari de invrajbire.

(4) Cultele religioase sint autonome, separate de stat i se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in aziluri i in orfelinate.

Articolul 32

Libertatea opiniei i a exprimarii

(1) Oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum i libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sint interzise i pedepsite prin lege contestarea i defaimarea statului i a poporului, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenta publica, precum i alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional.

Articolul 41

Libertatea partidelor i a altor organizatii social-politice

(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide i in alte organizatii social-politice. Ele contribuie la definirea i la exprimarea vointei politice a cetatenilor i, in conditiile legii, participa la alegeri.

(2) Partidele i alte organizatii social-politice sint egale in fata legii.

(3) Statul asigura respectarea drepturilor i intereselor legitime ale partidelor i ale altor organizatii social-politice.

(4) Partidele i alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii i

independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova sint neconstitutionale.

(5) Asociatiile secrete sint interzise.

(6) Activitatea partidelor constituite din cetateni straini este interzisa.

(7) Functiile publice ai caror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organica.

2.3 Argumentati continutul cadrului normativ juridic national i international a drepturilor civile i politice.

Orice persoana are dreptul sa dispuna de sine insai aa cum considera ea de cuviinta, cu conditia sa nu incalce drepturile i libertatile altora, ordinea publica, bunele moravuri. in constitutiile unor state, de exemplu, Constitutia Romniei, art. 26 alin. (2), se stipuleaza ca persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insai, daca nu incalca drepturile i libertatile altora, ordinea publicasau bunele moravuri. Din continutul unor asemenea dispozitii constitutionale decurge urmatoarele: numai persoana poate dispune de fiinta sa, de integritatea sa fizicai de libertatea sa;

orice persoana are dreptul-de a dispune de corpul sau.

DR.Polit. : Libertatea exprimarii este limitata de interdictia de a prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie(Constitutia Republicii Moldova, art.v32 alin. (2); Pactul internationalcu privire la drepturile civile i politice (art. 19)), lucru care nu poate fi spus despre o parte din presa nationala, urmarind scopuri comerciale(sporirea tirajului), nu respecta aceasta interdictie.

DR. CIVIL: Abolirea pedepsei cu moartea este definitiva. in presanationala discutiile pe marginea acestei probleme continua, cautnd-se argumente pro i contra acestei masuri de constrngere.Dreptul la viata asigura, totodata, inviolabilitatea fizica i psihica a persoanei. Conventia europeana a drepturilor omului (art. 3)-w evoca urmatoarele: nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Garantiile esentiale ale acestor drepturi ale cetatenilor Republicii Moldova le constituie interdictiile absolute insei iin art. 24 alin. (2) din Constitutie, in care se spune: nimeni nu va fi supusla torturi, nici la pedepse sau tratamente crude,inumane ori degradante

TEST nr. 2

Subiectul 1.Teoria generala a dreptului n sistemul stiintelor sociale si n sistemul stiintelor juridice.

1.1 Distingeti specificul si trasaturile teoriei generale a dreptului ca stiinta.

n cadrul primei grupe de stiinte juridice se nscrie teoria generala a dreptului si statului ca disciplina de sinteza.Teoria generala a dreptului si statului se caracterizeaza ca o stiinta:1 Filozofica 2. Politica 3. Politico-juridica 4. JuridicaDesi teoria generala a dreptului si statului e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridica la nivelul de teoretizare a filosofici, limitndu-se doar la cercetarea si formularea legilor care genereaza doar fenomenele juridice. teoria generala a dreptului si statului pare a fi o stiinta politico-juridica.2 Spre deosebire de celelalte stiinte politice, teoria generala a dreptului si statului studiaza nu numai fenomenele politice (stat, puterea de stat, democratia etc.), ci si juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica etc.). Politicul si juridicul snt strns legate ntre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii izolate. Asa, de exemplu, realizarea puterii de stat (politicul) impune anumite forme organizatorice. Realizarea puterii de stat se face prin intermediul institutiilor politico-juridice.

Teoria generala a dreptului, fiind o disciplina de orientare, care are drept scop sa determine ce este dreptul, ce este statul, este totodata un studiu de ansamblu, Rezulta, deci, ca teoria generala a dreptului si statului nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale dreptului si statului. Ea stabileste ceea ce leaga aceste elemente, interactiunea lor n cadrul realitatii juridice, legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.Legitatile dezvoltarii si functionarii dreptului si statului se studiaza prin prisma legaturii acestora cu societatea n ansamblu. Statul, dreptul snt studiate ca elemente ale ntregului mecanism social. Prin urmare, teoria generala a dreptului si statului atrage atentia la problemele noi aparate ce reclama reglementarea juridica si dimpotriva, subliniaza situatiile n care o asemenea reglementare nceteaza de a mai fi oportuna.1.2 Determinati locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor sociale si juridice.

Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul. Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cu celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice.

Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea studiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in cadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor.

Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului sistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea noastra, clasificari, si anume:

a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si dreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc);

b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc);

c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia judiciara, statistica judiciara, etc).

Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teoriei lor generale.

Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o disciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul de studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte sociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala (istorica sau de ramura).

n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului si dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale

n evolutia lor istorica. Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric.

In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei, genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoric faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general.

La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte s-a constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ li corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului muncii, etc.1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica.Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza.Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice.Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica, practica, didactica.Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si mecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective.Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil, absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a dreptului si statului.Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si statului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoria urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional juridic.Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n procesul de pregatire a viitorilor juristi.

Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte si ntreaga realitate juridica a societatii,n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n urma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi si aprofundnd adevarurile de acum stabilite;Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de cercetare a fenomenelor si proceselor politico-juridice. O buna cunoastere, explicare si interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare;Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice si explicarea destinatiilor lor sociale;Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea ce este, a descoperifelul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a specula. Rostulstiintei este numai a prevedea;1Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizatede stiintele juridice de ramura, n acest scop teoria scoate din toateelementele dreptului ceea ce constituie articulatia nsasi a gndirii juridice;Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului si statului furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile conceptuale simetodologice;Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumea dreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, n lumea respectului fata de ordinea legala;Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, teorii despre drept, stat, realitatea juridica a societatii. Astfel, teoria generala a dreptului si statului studiaza diferite conceptii care.Subiectul 2. Notiune de Guvern si locul lui n sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova

2.1Dati definitia de Guvern, relatati despre functiile si durata mandatului Guvernului Republicii Moldova.

Guvernul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabila n fata Parlamentului. Guvernul este mputernicit sa rezolve toateproblemele administrarii publice, ce tin de competenta lui, n conformitate cu Constitutia Republicii Moldova si Legea cu privire la Guvern.

Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. In exercitareaatributiilor, Guvernul se conduce de programul sau de activitate, acceptat deParlament

Guvernul si exercita mandatul pna la data validarii alegerilor pentru unnou Parlament.

Guvernul, n cazul exprimarii votului de nencredere de catre Parlament,al demisiei Prim-ministrului ndeplineste numai functiile de administrare a treburilor publice, pna la depunerea juramntului de catre membrii noului Guvern.2.2Stabiliti raporturile Guvernului cu alte autoritati publice si locul Guvernului n sistemul autoritatilor publice.

RAPORTURILE GUVERNULUI CU PARLAMENTUL

Informarea Parlamentului: Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.

ntrebari si interpelari: Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelarii

Exprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati, si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa de exprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament.

Angajarea raspunderii Guvernului: Guvernul si poate angaja raspunderea n fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost votata .Daca Guvernul nu a fost demis ,proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.

2.3Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii Guvernului Republicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri

Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstitutionale.

TEST nr. 3

Subiectul 1.Metodologia juridica: concept, trasaturi, caracteristica generala. 1.1. Identificati metodologia stiintei si rolul acesteia in procesul investigational.

Ca si orice alt domeniu, cercetarea stiintifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode si procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului In toata complexitatea sa. Metodele de cercetare in domeniul stiintelor sociale s-au dezvoltat si perfectionat si ele In contextul general al impulsului dat cunoasterii stiintifice de noua revolutie stiintifica contemporana, evidentiata mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii si tehnicii de calcul si In domeniul stiintelor sociol-umane".Teoria generala a dreptului ocupa un loc deosebit in sistemul stiintelor juridice prin premisele metodologice pe care le ofera celorlalte discipline juridice, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline. Cercetarea, explicarea si interpretarea fenomenului juridic se pot concepe numai folosindu-se o metodologie adecvata, corespunzatoare.La etapa actuala de dezvoltare a stiintelor juridice, problema In cauza este tratata de pe pozitii noi. Daca pna nu demult metoda de baza, fundamentul stiintific al Teoriei generale a dreptului 11 constituia filosofia marxista si metoda dialectica marxista materialismul dialectic si istoric, astazi se studiaza baza metodologica a Teoriei generale a dreptului, ca un ansamblu de metode de cercetare In domeniul stiintelor juridice.Intelegerea stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functiilor, esentei, continutului si formei sale, a legaturilor dintre drept si societate se poate asigura numai utiliznd cea mai potrivita metodologie.Problemele metodologiei In domeniul stiintelor juridice au constituit o preocupare permanenta pentru cercetatorii din domeniul dreptului. Ne vom opri la unele definitii ale notiunilor de metoda si metodologie. 1.2. Determinati metodologia juridica si categoriile ei.

Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate"Analiza este o metoda generala de cercetare, bazata pe descompunerea unui intreg in elementele lui componente si pe studierea in parte a fiecaruia dintre acestea. Dupa modul cum se efectueaza, analiza poate fi inductiva si deductiva, Inductia (de la latinescul inductia - aducere, introducere) e un tip de rationament si metoda de cercetare ce asigura trecerea de la particular la general,Deductia (de la latinescul deductia - deducere) este modul invers de rationare, adica de la general la particular.Sinteza (de la latinescul synthesis - unire) consta in cunoasterea obiectelor si a proceselor pe baza reuniunii mintale sau materiale a elementelor obtinute pin analiza si prin stabilirea legaturilor dintre aceste elemente.Procesul de analiza si sinteza este continuu si interdependent.Potrivit metodei istorice, teoria generala a dreptului si statului, celelalte stiinte juridice cerceteaza statul, dreptul, realitatea juridica a societatii in perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare.Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce ele au aparut, pin ce etape de dezvoltare istorica au trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni miine.Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile prezentului si sa le prognozam pe ce le ale viitorului pentru a cunoaste o realitate juridica dintr-o e important de a cunoaste situatia din alte tari.Iata de ce in procesul de cercetare stiintifica juridica un loc important l revine metodei comparative de cercetare, sau comparativismului. Esenta vestei metode consta in a scoate la iveala trasaturi de asemanare sau de 'osebire (sau unele si altele impreuna) la doua sau mai multe fenomene, imparatia este o premiza importanta a generalizarii teoretice. Ei ii revine i rol semnificativ in deductiile facute prin analogie.Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normelor acestora are o importanta metodologica majora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat.Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generale ale compararii sociale a oamenilor.Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie afe cercetare, contribuind la cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu jmmai in continutul lor intern (din interior"), ci si in legaturile sale, in inter-eonditionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplicaMetoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice auxiliare (criminalistica, medicina legala, psihiatrie juridica etc.). Totodata, metoda experimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice a relatiilor sociale cu caracter economic).

metoda statistica.Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul pro-Kbilitatilor se ocupa de studiul cantitativ al fenomenelor de masa, prezen-pte de elementele care au anumite caracteristici comune. Actualmente s-a bnnat o disciplina distincta - statistica judiciara, ce-si propune drept scopenta numerica si caracteristica cifrica a unor fenomene juridice

1.3. Estimati principalele metode de cercetare a fenomenelor juridice la etapa contemporana.Metoda logicaIn cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria generala a dreptului, toate stiintele juridice folosesc categoriile, legile si rationamentele logice. Facnd abstractie de ceea ce este neesential, Intmplator in esenta dreptului, teoria cauta sa dezvaluie, folosind metoda logica, ceea ce este esential, caracteristic pentru drept.Metoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui rezultat. Dupa parerea profesorului universitar Ion Dogaru, metoda logica consta In ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice specifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesare Intre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate'4.Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptul ca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica. Domeniul logicii juridice cuprinde in mod obligatoriu: edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-juridica; practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara; interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice sau de o logica a argumentatiei'5. 3. Metoda istoricaUnul din principalele aspecte ale vietii contemporane este intoarcerea cu fata spre stiinta si tratarea oricaror probleme de pe pozitii stiintifice tinnd cont de realitatile obiective ale dezvoltarii istorice. In studierea diferitelor fenomene sociale, inclusiv fenomenelor stat si drept, un rol deosebit ii ocupa metoda istorica de cercetare.Esenta metodei istorice consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice, sociale, politice si de alta natura, a relatiilor corespunzatoare, la momentul considerarii in trecut a unui sistem de drept, completata cu analiza evolutiei relatiilor reglementate juridiceste, spre a se intelege continutul si forma fenomenului juridic privit, de asemeni, In evolutia lui, spre dezvaluirea sensului evenimentelor trecute si a regularitatilor privite in succesiunea lor neintrerupta17.In conformitate cu aceasta metoda stiintele juridice, inclusiv teoria generala a dreptului (aceasta rezulta chiar din definitia stiintei teoriei jenerale a dreptului) cerceteaza dreptul In perspectiva si evolutia sa is-oric, de-a lungul diferitelor ornduiri sociale, studiind In acelasi timp i modul in care s-au format o serie de categorii juridice, cu care ele ucreaza si la momentul de fata, asa cum sunt: tipul de drept, esenta Ireptului, izvoarele dreptului, sistemul dreptului, functiile dreptului, s. a.Toate acestea, raportate la etapa istorica pe care o strabat, fiind In legatura directa cu diferitele institutii juridice poarta pecetea transformarilor istorice ale poporului si tarii respective. Dupa cum mentioneaza Nicolac Popa, dreptul isi are propria lui istorie si exprima, in diferitele etape si la diferite popoare, gradul de dezvoltare al culturii. 4. Metoda comparativaIn sistemul metodelor de cercetare stiintifica un loc aparte ii revine metodei comparative, foarte des fiind numita si comparatistii. Esenta acestei metode consta In confruntarea diverselor sisteme juridice, a diferitelor institutii juridico-statale, pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. Cu ajutorul acestei metode se pot stabili elementele identice si cele divergente dintre doua fenomene, institutii, lucruri, etc, in scopul unei mai bune cunoasteri a institutiilor similare din diferite tari si folosirii experientei reciproce in masura in care ea este aplicabila specificului tarii respective.Combatnd, in principiu, preluarea mecanica a unor institutii si reglementari juridice dintr-o tara in alta, ca si considerarea unora drept modele de urmat in alte tari, metoda comparativa arata calea realista de folosire a experientei legislative si judiciare si de imbogatire reciproca a sistemelor juridice din diferite tari stiut fiind ca orice reglementare juridica trebuie sa izvorasca si sa raspunda in primul rnd nevoilor nationale, specificului si particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, si experienta altor sisteme de drept'*.In literatura juridica14 s-au conturat regulile dupa care se foloseste metoda comparativa:a) este supus compararii numai ceea ce se poate compara. Sub aspectul utilizarii acestei reguli Subiectul 2. Aparitia si dezvoltarea constitutiei.

2.1Relatati in linii generale despre aparitia si dezvoltarea constitutiei in lume.

Este dificil de apreciat momentul aparitiei constitutiei in lume. Cei ce iau in considerare numai constitutiile scrise, pornesc de la Constitutia SUA din 1787 si cea franceza din 1791 sau de la declaratiile de drepturi din cele doua state, considerndu-le ca acte constitutionale. Cei ce au in vedere si constitutiile cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc in general de la Constitutia Marii Britanii.

2.2.Determinati trasaturile generale ale primelor constitutii in lume.

Primele constitutii scrise au fost precedate de "Declaratii de drepturi", asal cum au fost "Declaratia de independenta a statelor nord-americane" din 4 iuliei 1776 si "Declaratia franceza a drepturilor omului si ale cetatenilor de Ia 1789. Aceste acte care in conceptia unor autori snt adevarate constitutii-au constituit baza viitoarelor legi fundamentale. in Declaratia drepturilor omului si alei cetateanului, adoptata de revolutionarii francezi, se prevede: Toate societatile!in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor stabilita,-nu au o Constituti"

Primele constitutii scrise apar in unele state din America de Nord (Virginial 1776, New-Jersey 1777 etc.) in cursul razboiului pentru independenta, acte care consacrau ca forma de guvernamnt republica. La 17 septembrie 1787 este adoptata, la Philadelphia Constitutia Statelor Unite ale Americii, care este in vigoare si azi. in Europa, prima constitutie scrisa este cea din 3 septembrie 1791 (Franta),' care pastreaza forma monarhica. Se afirma principiul suveranitatii nationale si cel al caracterului reprezentativ al institutiilor, stabilindu-se doi reprezentanti, insensul juridic al termenului: corpul legislativ si regele. Separatia puterilor, legislativa si executiva, este absoluta. Monarhul fiind seful puterii executive. Regalitatea este nationalizata: regele poarta titlul de rege al francezilor si nu rege al Frantei si Navarei. El este rege nu datorita dreptului la succesiune, ci prin vointa natiunii devenita suverana. Regalitatea este depersonalizata, regele! domneste nu cu titlu personal, ci ca reprezentant al natiunii. in timp ce in monarhia absoluta regele detinea toate puterile, sub regimul acestei constitutii in virtutea separarii puterilor, regele nu mai detine dect puterea de executare a legilor.

2.3.Estimati dezvoltarea Constitutiei Republicii Moldova.

Etapa actuala. Constitutia Republicii Moldova din 1994.La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o noua Constitutie a Republicii Moldova, care in termen de trei zile a fost promulgata de presedintele republicii Moldova si a intrat in vigoare la 27 august 1994. Din aceasta zi Constitutia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completarile si modificarile ei a fost considerata ca fiind abrogata Continutul normativ al constitutiei adoptate este structurat, din punct de vedere juridic, in 151 de articole grupate in sapte titluri, unele avnd capitole sisectiuni.TEST nr. 4Subiectul 1. Metoda logica in procesul de cercetare a realitatii juridice.

1.1. Definiti conceptul metodei logice si rolul acesteia in sistemul metodologic.Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate".1 Despre insemnatatea logicii in procesul de studiere a fenomenelor ju-liice vorbeste insusi faptui ca s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica. Aparuta din necesitatea studierii profunde a realitatii juridice, logica este aplicabila unei largi problematici. Din aceste considerente, logica juridica poate fi privita sub doua aspecte: intr-un sens ingust (stricto sensu), logica juridica se refera la logicanormelor;

intr-un sens mai larg (lato sensu\ logica juridica se refera la elementele constructive de argumentare juridica.

1.2. Determinati categoriile fundamentale ale metodei logice si interactiunea acestora. Teoria generala a dreptului si statului mai mult ca oricare alta stiinta uridica foloseste in cercetare abstractizarea logica. Folosirea acesteia se fi.ce pentru ca:a)fenomenele si procesele juridice sint ireversibile si extrem de dinamice;b)acestea nu pot fi desprinse din contextul lor obiectiv spre a fi supuse de nenumarate ori cercetarii experimentale.Luind in considerare desfasurarea in timp a fenomenelor si proceselor juridice supuse cercetarii, analiza poate fi statica si dinamica. Analiza statica face o trecere in revista a realitatii existente la un moment dat fara sa tina cont de factorii ce determina modificarea ei. Analiza dinamica isi propune, dimpotriva, sa scoata in evidenta schimbarile survenite in timp intre fenomenele juridice.Sa trecem la analiza acestor categorii.a)Singularul si generalulFenomenele juridice sint specifice, unice si in felul lor individuale. E .reu sa gasesti, de exemplu, doua state sau doua sisteme de drept absolut fel.insa, caracterizind fenomenele juridice din diferite tari, noi intrebuin-anumite notiuni (de exemplu, stat", drept", norma juridica", rapor-juridic", ordine legala", legalitate" etc.), fiecare exprimind ceva gene-iaL adica se refera la un oarecare grup, la o anumita clasa de fenomene.Astfel, generalul se manifesta intotdeauna in unele trasaturi si parti-daritati singulare ale fenomenelor juridice, iar singularul este intotdeau-1 sa manifestarea, forma de existenta a generalului.b)Cauza si efectulObservind, de exemplu, ca ridicarea constiintei si culturii juridice duce la intarirea legalitatii si ordinii legale, ca anumite fapte ale oamenilor iac la anumite consecinte etc., ne convingem de existenta unui fel anumit | fie legatura, proprie proceselor si fenomenelor si anume a legaturii dintre : ;uza si efect. Ceea ce trezeste la viata sau modifica un oarecare fenomen 2iimim cauza, iar ceea ce apare sub actiunea unei cauze anumite, numim efect,in realitatea juridica totul este legat reciproc. Lantul de fenomene este \ infinit. De aceea, la rindul sau orice cauza este generata de un oarecare alt fenomen si apare ca efect, iar orice efect genereaza si el alte fenomene, adica este cauza.c)Continutul si formaOrice fenomene juridice am lua, ele toate au continut si forma.Prin continut se intelege totalitatea elementelor (laturilor, trasaturilor, particularitatilor, proceselor), ce constituie obiectul dat, forma fiind legaturile ce exista intre elementele continutului, acea organizare a fenomenului, datorita careia el apare ca un tot unitar si poate sa-si exercite ianctiile. Continutul si forma oricarui fenomen sint indisolubil legate intre ele si constituie o unitate dialectica. Forma nu poate exista fara un anumit continut si invers.De exemplu, norma juridica si articolul actului normativ, sistemul dreptului si sistemul legislativ constituie legatura continutului si formei, legatura in care normele juridice, sistemul dreptului apar in calitate de continut, iar articolul actului normativ, sistemul legislativ - in calitate de forma.d)Esenta si fenomenulLa cercetarea realitatii juridice a societatii deseori folosim categoriile esenta" si fenomenul".Esenta exprima totalitatea legaturilor, relatiilor de adincime si a legilor interne, care determina principalele trasaturi si tendinte ale dezvoltarii obiectului juridic.Fenomenul reprezinta evenimentele concrete, proprietatile sau procesele care exprima trasaturile exterioare ale realitatii si care constituie forma de manifestare si de scoatere la iveala a unei oarecare esente.Esenta poate fi considerata cunoscuta numai daca se cunosc cauzele aparitiei si sursele dezvoltarii obiectului examinat.f)Posibilitatea si realitateaIn societate apar permanent diverse fenomene, insa mai inainte ca un fenomen oarecare sa apara trebuie sa existe anumite conditii, permise pentru aparitia lui sau, cel putin, sa nu existe anumite imprejurari care sa impiedice aceasta aparitie. Prin urmare, posibilitatea fixeaza tendinta obiectiva de dezvoltare a fenomenelor. Realitatea reprezinta orice fenomen care exista de acum.De exemplu, in cazul comiterii unei infractiuni persoana care a co-inis-o va fi trasa la raspundere juridica, daca va fi identificata. In cazul identificarii persoanei care a comis fapta ilicita cu vinovatie si daca nu vor exista imprejurari care exclud raspunderea juridica, aceasta din urma va deveni o realitate. 1.3. Estimati rolul si importanta metodei logice in procesul investigational a diferitelor fenomene juridice. Cele mentionate mai sus scot in evidenta insemnatatea primordiala a metodei logice de cercetare, in aceasta ordine de idei, are perfecta dreptate profesorul universitar Nicolae Popa, care considera ca juristului omului de stiinta si practicianului - ii este necesar si util intregul aparat al logicii".1 Ne solidarizam si cu parerea lui Gheorghe Lupu si Gheorghe Avor-fflic, care concluzioneaza ca logica juridica trebuie sa fie inclusa in mod obligatoriu in programele de studiu ale tuturor institutiilor de invatamint profil juridic.Daca stiintele juridice de ramura apeleaza, in mod prioritar, la primul aspect al logicii juridice, teoria generala apeleaza la cel de-al doilea aspect i. ei. Astfel, prin intermediul logicii juridice se studiaza problematica defi-mtiilor si categoriilor juridice, metodele de formare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, solutionarea concursului ehu conflictelor de norme, regulile rationamentului juridic, de cunoastere a dreptului si de interpretare a normelor juridice, metodele de verificare a faptelor in procesul judiciar, probatiunea juridica etc.2 Subiectul 2: Contiunutul normative al constitutieiIdentificati si descrieti obiectul de reglementare al constitutiei.

Continutul normativ al constitutiei. Din moment ce constitutia este si lege, dar se deosebeste totusi de lege, n mod firesc se pune problema de a stabili ce anume norme juridice trebuie sa cuprinda.Identificarea continutului normativ al constitutiei prezinta un real interes mai ales pentru activitatea de redactare a proiectelor de constitutii si de legi. Mai mult, asa cum s-a spus deja n literatura juridica, determinarea cu toata rigoarea stiintifica a continutului constitutiei este indispensabila, att pentru nlaturarea impreciziei n delimitarea deosebirilor fata de lege, ct si, mai ales, pentru explicarea, pe de o parte, a celorlalte deosebiri (de dreptul constitutional, de exemplu), iar pe de alta, a nsasi suprematiei constitutiei.2.2 Expuneti trasaturile caracteristice ale normelor ce alcatuiesc continutul constitutiilor.

Continutul normativ al constitutiei se subordoneaza conceptului de constitutie, el trebuie sa exprime n concret ceea ce este constitutia, ca important act politic si juridic. El trebuie sa exprime, firesc, pozitia constitutiei n sistemul normativ. Acest continut este un continut complex. Aceasta si explica de ce cele mai multe ncercari de identificare a continutului normativ al constitutiei s-au facut prin definirea constitutiei, n sensul enumerarii elementelor de continut al constitutiei. Daca sub, un anumit aspect acest mod de definire este perfectibil, el ramne de mare utilitate n stabilirea continutului normativ al constitutiei. Daca astazi practica constitutionala a statelor^ fara a ajunge desigur la o constitutie sablon, evidentiaza puncte, de vedere comune (ndeosebi ct priveste constructiile juridice), acest lucru este rezultatul unei evolutii n timp, evolutie in care s-au mbinat teorii si practici, realitati, traditii si perspective. De asemenea, fenomenul constitutie nu poate ramne neschimbat, deoarece constitutia, ca parte a dreptului unei societati, este determinata n continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale, fiind supusa n mod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza.0 ncercare de determinare a continutului normativ al constitutiei, de ndelungata istorie, este definirea constitutiei n sens material si n sens formal. Prin constitutie, n sens material, sunt ntelese dispozitiile cu caracter-constitutional, indiferent n ce qct nnrtnatiy sunt cuprinse iar prin constitutii, n sens formal, sunt ntelese dispozitiile_cuprinse n corpul constituliej jndiferentt daca aceste dispozitiL.sunt fundamenta1e sau reglementeaza relatii sociale_de mica importanta cum ar fi diipozifiiTe sanitare, scolare etc. Prin constitutie n sens material -spunea Andre Hauriou - se are n vedere obiectul sau materia reglementarilor constitutionale si nu forma lor, iar prin coii3titutie n sens formal se are n vedere modul de exprimare a regulilor constitutionale.In stabilirea continutului normativ al constitutiei este interesanta de retinut si o alta opinie, conform careia trei ar fi c"ernentele de continut si anume; a) reguli relative la tehnica guvernamentala (cui apartine puterea, cum se desemneaza guvernantii); b) reguli straine organizarii putejrn (reguli carora se vrea a li se da o anumita stabilitate, ^de asemenea cele privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, la exercitarea altor industrii, dispozitii de ordin economic, social); c) declaratiile de drepturi__2.3 Evaluti (estimati)continutul normativ a Constitutiei Replublicii Moldova.

ContinutuT normativ al constitutiei s-a stabilit si prin definirea acesteia, definire prin inventarierea elementelor de continut, si prin stabilirea deosebirilor dintre constitutie si lege. Precum am aratat deja, definirea constitutiei prin enumerarea elementelor are o anumita utilitate, dar prezinta si dezavantaje de ordin stiintific. Ct priveste metoda deosebirilor dintre constitutie si legea ordinara, nici aceasta nu este privita ea suficienta pentru simplul motiv ca nu reuseste sa puna n valoare si asemanarile ce exista ntre acestea. Trebuie sa observam ca n literatura juridica, cu toate nuantarile semnalate, s-a reusit stabilirea continutului normativ al constitutiei.Ideea de baza este aceea ca dintre toate relatiile sociale sunt unele a caror reglementare apare ca esentiala n asigurarea, mentinerea si consolidarea puterii, activitatea organelor statului - inclusiv activitatea normativa - activitatea altor organisme, ca si a cetatenilor, deci activitatea ntregii societati trebuind sa se desfasoare n conformitatecu normele care reglementeaza asemenea relatii fundamentale, norme care alcatuiesc constitutia.Fara a dezvolta acum aceasta interesanta problema, cteva aspecte seimpun a fi retinute. Mai nti ca stabilirea continutului normativ alconstitutiei se face n functie de continutul si valoarea relatiilor^ socialereglementate. La definitia constitutiei am precizat ca aceastareglementeaza vel \ti^e sociale fundamentale care sunt esentiale pentruinstaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Apoi, stabilirea continutului normativ al constitutiei se face prin considerarea practicii si traditiilor statelor n acest domeniu, si a elementelor novatoare ce au aparut si pot aparea,Astfel, un pas calitativ n dezvoltarea constitutiei s-a realizat odata cu elaborarea constitutiilor dupa cei de-al doilea razboi mondial, a constitutiilor care au valorificat marile documente internationale privitoare la drepturile omului, a constitutiilor statelor noi ce au aparut pe harta lumii ca urinare a marilor mutatii produse n viata internationala etc. S-au adus unele elemente noi, de continut, si s-au impus trasaturi noi tendintelor de dezvoltare a constitutiei contemporane. Putem observa ca astazi constitutiile cuprind nu numai reglementari privitoare la sistemul organelor statului sau la dx^epturile si libertatile cetatenesti, ci si reglementari privitoare la fundamentele ideologice ale societatii, la ideologia ce sta la baza societatii, la locul si rolul partidelor politice n sistemul organizarii politice. ~~n anumite tari constitutiile oficializeaza o anumita Teligie. De asemenea, constitutiile actuale stabilesc rolul si locul familiei, locul individului n societate, stabilesc regulile 5e desfasurare a vietii economice, functiile si rolul proprietatii etc.Din aceasta sumara prezentare se poate desprinde ca n stabilirea continutului normativ al constitutiei trebuie sa se tina seama de faptul ca n aceasta sunt sistematizate cele mai nalte cerinte politice, statale,economice, sociale si juridice, n statutul lor actual si n perspectivele lor viitoare. De asemenea, c elementele traditionale de continut al constitutiei au cunoscut o substantiala evolutie, lor adaugndu-li-se elemente noi.Facnd nca o data precizarea ca enumerarea unor elemente de continut al constitutiei nu este limitativa, ca lipsa unui asemenea elemente dintr-o constitutie a unui stat nu poate duce la negarea caracterului de constitutie al acesteia vom observa ca n continutul constitutiei intra normele privitoare la: esenta, tipul si forma statului, detinatorul pulberii; fundamentele economice si sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice si religioase ale ntregii organizari a societatii date* locul si rolul partidelor politice; sistemul organelor statului? statutul juridic al persoanei (drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale ale cetatenilor); tehnica constitutionala.TEST nr. 5Subiectul 1. Ideologia aparitiei statului si dreptului.

1.1 Identificati teoriile principale ale originii statului si dreptului.

Printre cele mai raspindite si importante conceptii si teorii care si-au adus contributii, mai mari sau mai mici, la cercetarea unor sau altor aspecte ale originii, esentei si functiilor statului au fost: teoria teologica, teoria patriarhala, teoria patrimoniala, teoria organica, teoria violentei, teoria rasiala, teoria psihologica, teoria contractuala, teoria materialista, teoria juridica a "statului-natiune" etc.1.2 Determinati tangentele si deosebirile principalelor teorii de aparitie a statului si dreptului.Teoria violentei10Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai de seama reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky11 atribuie violentei rolul decisiv in aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi primitive. Teoria rasialaTeoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare". Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor fasciste si totalitare, instaurate intre cele doua razboaie mondiale.Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la baza ideea impartirii sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O asemenea conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a ex-URSS.Teoria organistaAceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian Bluntschli, sociologul englez Spencer13, sociologul francez Borms transpun legile naturii asupra studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni, tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiinta separata de vointa oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organele desfasoara anumite activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om, fiecare patura sociala isi are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa cum organismului viu ii sint supuse toate partile sale.Teoria contractuala (a contractului social)Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpretarii este aparitia unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes, A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intre oameni, al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Ca urmare, supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate.Teoria juridica a "statului-natiune"in principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezvaluita si in operele lui Esmein, ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune. Traditia germana considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali si spirituali, cum ar fi: cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe factorii subiectivi, cum ar fi, bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legatura spirituala intre membrii unei comunitati.Putem evidentia urmatoarele scoli ale dreptului:Scoala dreptului naturalAceasta scoala isi are radacinile in antichitatea greaca. Asa, de exemplu, Aristotel, in lucrarea sa Logica, concepe lumea ca un tot unitar cuprinzind ansamblul naturii. Dupa parerea lui, omul face parte din natura intr-un dublu sens: pe de o parte, el este o parte a materiei participind la experienta acesteia, iar, pe de alta parte, este dotat cu o ratiune activa care il deosebeste de celelalte parti ale naturii, fiind capabil sa-si dirijeze vointa in acord cu ratiunea.Scoala istorica a dreptuluiPotrivit acestei conceptii, formarea si dezvoltarea dreptului a avut loc in conditiile unui anumit mediu, care difera la diferite popoare. Procesul de aparitie a dreptului este lent si la baza lui sta, in primul rind, "spiritul national". Ca urmare, formarea dreptului poate fi asemanata cu formarea unei limbi, pe parcursul evolutiei istorice, tinindu-se cont de "spiritul national". Conceptul enuntat a fost exprimat de unul din partasii acestei scoli Montesquieu. El considera ca "legile trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii: cu clima - rece, calda sau temperatura - cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa..."Scoala sociologica a dreptuluiCei mai de seama reprezentanti ai acestei scoli (Ihering, Duguit, Ehrlich s.a.) considera ca dreptul se naste din lupta intre interesele sociale diferite si ca el constituie instrumentul fundamental al vietii sociale. Dupa parerea lui Ihering, exista un interes social general, scopul dreptului constind in ocrotirea interesului general si a interesei )r individuale ce se gasesc in concordanta cu interesele societatii.1.3. Formulati propriile viziuni asupra procesului de aparitie a statului si dreptului.Facind o generalizare a celor mentionate mai sus, dar in primul rind a diverselor conceptii, viziuni, teorii ce vizeaza originea statului si dreptului de-a lungul istoriei, putem conchide ca fiecare din ele isi are un graunte rational, ceva util pentru studiul acestor doua fenomene sociale importante, indiferent de pozitia unui sau altui autor.n mod special au fost divizate conceptiile ce tin de aparitia statului de cele care se refera la aparitia dreptului, cu toate ca au multe puncte de tangenta. Trebuie de elucidat succint principalele teorii cu privire la aparitia, esenta si functiile dreptului, in ceea ce priveste originea dreptului, la caracterizarea aparitiei lui ca baza se pun, de regula, aceleasi premise esentiale.Subiectul 2. Dreptul constitutional ca stiinta.

2.1. Relatati (descrieti) in linii generale despre dreptul constitutional ca stiinta (notiune si locul in sistemul de stiinte sociale ti juridice).

Notiunea de "drept constitutional" a aparut la sfarsitul secolului XVIII-lea, dupa ce curentul revolutionar dezlantuit in 1789 a dus la elaborarea primelor constitutii scrise pe continentul european.Nevoi de a se studia sistematic aceste constitutii a facut sa se nasca disciplina juridica noua: dreptul constitutional.Desi, notiunea de "drept constitutional" s-a nascut sub influen revolutiei franceze, ea nu s-a incetatenit in Franta decat mult m tarziu, nvatamantul dreptului constitutional francez a continuat sa se fa sub aceasta titulatura aproape doua decenii, pana cand, in 1852, in urma loviturii de stat a lui Ludovic-Napoleon.

Termenul de drept constitutional s-a' raspandit, odata cu elaborare! diferitelor constitutii scrise, si in restul Europei, afara de Germania sil Austria, unde el a fost frecvent inlocuit cu cel de "drept de stat Rusia, termenul de "drept de stat" a triumfat.In tarile romane, studiul constitutiei s-a facut la inceput, ca si ii Franta, reunit cu dreptul administrativ, sub denumirea de "drept public". Daca in programele facultatilor de drept din Romania dreptul constitutional a figurat ca o disciplina de invatamant aproape constanta pe parcursul unei perioade de timp destul de lungi, situatia s-a schimbat dupa 22 decembrie 1985, cand in aceste programe a aparut denumirea de "Drept constitutional si instruiii politice".2.2Determinati obiectul, metoda si izvoarele stiintei dreptului constitutional.Obiectul si metoda de cercetare a disciplinei dreptului constitutional. 1. Obiectul de cercetare a" disciplinei dreptului constitutional. Pentru a putea fi vorba de o disciplina stiintifica este necesar in primul rand ca ea sa aiba un obiect propriu de cercetare, deqsebit prin specificul sai de obiectul altor discipline stiintifice. "Libertatile publice", este reglementat prin insusi textul Constitutiei, el a fost inclus in mod constant in obiectul dreptului constitutional.Metodele utilizate mult timp de doctrina dreptului constitutional sunt: metoda vexegetica si cea analitica-sintetica. in doctrina recenta a dreptului constitutional, aceste doua metode, se exclud una pe alta, au fost intregite prin aplicarea metodelor si tehnicilor sociologice de cercetare. In primul rand, aplicand metoda exegetica, cercetarea intreprinsa in domeniul dreptului constitutional devine un simplu comentariu, al carui sprijin il constituie exclusiv textul legii. Ca atare, el nu analizeaza nici cauzele fenomenelor juridice, nici raporturile lor cu alte fenomene sau legile sociologice care le guverneaza.b) Metoda analitica-sinteticaPunctul de plecare al metodei la, care ne referim este analiza diferitelor norme juridice in vigoare, in scopul de a gasi principiul juridic ce le sta la baza. O data descoperite, aceste principii sunt cercetate comparativ, stabilindu-se caracterele lor specifice, pentru ca apoi, pe cale de sinteza, sa se desprinda din ele un numar de principii superioare, care guverneaza o materie determinata a dreptului. Principiile- superioare astfel stabilite sunt utilizate in cele din urma pentru a interpreta celelalte dispozitii ale constitutiei.Ca urmare a dezvoltarii, in vremurile noastre, a cercetarilor sociologice, a perfectionarii tehnicilor de investigare a fenomenelor de masa, precum si a importantei crescande dobandite de stiintele politice, doctrina moderna a dreptului constitutional are la baza preomiparea de a intregi analiza pur juridica a institutiilor dreptului constitutional efectuata prin aplicarea metodelor exegetica si analitica-sintetica, cu una de natura sociologica si politica.2.3Estimati rolul si sarcinile de baza ale stiintei dreptului constitutional.Este cert ca adevaratul profil al institutiilor Constitutionale nu poate fi definit plecand exclusiv de la examinarea normelor juridice care le stau la baza. in conturarea modului de aplicare a acestor norme pot interveni forte sociale si politice, care le modifica substanta si le imprima o directie diferita de cea avuta in vedere la adoptarea lor. Aceleasi norme juridice sau acelasi sistem de asemenea norme pot duce la formarea si dezvoltarea unor realitati politice profund deosebite de la tara la tara, in functie r's continutul pe care-1 toarna in tiparul lor interesele si conceptiile specifice, ce se infrunta in cadrul social. Viata unei comunitati nu este un aluat docil. Ea refuza adeseori sa se supuna incercarilor de a o cuprinde in calapoade juridice preconcepute si forta ei este atat de convarsitoare, incat, adeseori, cautand sa se adapteze calapodului ce i-a fost impus, ii imprima acestuia o alta forma. Constitutia romana din 1866 a fost, bunaoara, o copie usor adaptata a Constitutiei belgiene din 1831. Cu toate acestea, modul in care a functionat regimul parlamentar in cele doua tari a fost foarte diferit.in.sfarsit, realitatea sociala poate nu numai sa imprime dezvoltarii unor institutii constitutionale un sens diferit de cel urmarit de reglementarile 1 vigoare, ci adeseori da nastere unor institutii politice noi, neconsacrate prin texte constitutionale. Acesta a fost, bunaoara, situatia in trecut in multe tari si mai este si astazi in unele, cat priveste partidele politice. Fara sa fie reglementate prin texte constitutionale, ele au exercitat si exercita o influenta incontestabila asupra mersului vietii publice. Tocmai pentru ca este asa, o serie de constitutii recente le-au dat o consacrare formala.TEST nr. 6Subiectul 1. Caracteristica generala a statului ca fenomen social, politic si juridic.

1.1. Interpretati conceptul si trasaturile statului.Cuvintul stat" provine din latinescul status, semnificind ideea de ceva stabil, permanent. Initial acest cuvint se folosea pentru a desemna cetatile, republicile de tipul celei romane, despotiile orientale si alte forme de organizatie politica a societatii. Fiind o categorie sociala extrem de complexa, notiunea de stat este j folosita in mai multe sensuri.n sensul cel mai larg al cuvintului, statul e organizatorul principal al activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si obligatorii de conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli si, in caz de necesitate, rezolva litigiile care apar in societate.n sens restrins si concret, statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea.Deseori in viata de toate zilele, cuvintul stat" e folosit si intr-un sens | mult mai restrins, avindu-se in vedere nu intregul ansamblu de organe de guvernare, ci un organ concret, cum ar fi, de exemplu, Parlamentul, Guvernul, Curtea Suprema de Justitie s.a.De aici notiunea de stat are doua semnificatii: societate, forma de convietuire a comunitatilor umane; putere, organizare ce dispune de un aparat coercitiv.stat" desemneaza populatia", care locuieste pe un\ teritoriu distinct, organizata in asa mod in care o anumita parte a ei are j posibilitatea sa exercite in mod direct sau indirect un control, operind cm valorile sociale (reale sau iluzorii), iar in caz de necesitate - apelind lai forta; acest control se rasfringe la un domeniu, mai mult sau mai putin limitat, de activitate a oamenilor1.2. Analizati dimensiunile statului si interactiunea acestora.In viziunea noastra, statului contemporan ii sint caracteristice sase atribute, sau elemente, si anume:S Puterea publicaS PopulatiaS TeritoriulS Elaborarea si aplicarea dreptuluiS Suveranitatea.1. Puterea publica, element indispensabil, definitoriu al statului, adesea infatisata ca unitate "politica si juridica", "coeziune politica" "legatura juridica si suveranitate" este acea putere care ii da statului forma si caracterul propriu. Teritoriul ofera cadrul, populatia furnizeaza substanta careia statul ii da forma sa. 2. Populatia (poporul, cetatenia). Fara populatie, puterea statala asupra unei colectivitati umane (de regula, o natiune) nu poate fi exercitata. intre stat si fiecare individ al colectivitatii statale se stabilesc anumite relatii specifice, drepturi si obligatii reciproce cuprinse in statutul cetateanului fiecarui stat. Puterea statului nu se limiteaza numai la cetatenii respectivi, ea se exercita, intr-un mod specific, si asupra cetatenilor straini sau fara cetatenie aflati intr-o anumita perioada de timp pe teritoriul respectivei tari.3.Teritoriul. Al treilea element structural al statului este teritoriul, in sensulde spatiu delimitat intr-un mod net, in limitele acestui teritoriu se organizeaza societatea statala, unitatile sale componente si se exercita puterea publica, suveranitatea si alte atribute fara de care nu poate fi definit un stat.4.Elaborarea si aplicarea dreptului. Un alt atribut, rar intilnit in literatura juridica, este elaborarea si aplicarea dreptului. Dreptul este instrumentul necesaral existentei si al dezvoltarii statului, el este inerent oricarei puteri de stat. insocietatea prestatala dreptul nu a existat, aparitia lui este indisolubil legata deaparitia statului. 7. Suveranitatea. Termenul "suveranitate" este folosit pentru prima data cuprilejul analizei pe care a facut-o Constitutiei franceze din 1791 juristul francezClermant Tennerre, definind-o "libertatea colectiva a societatii". Autoritatea suprema (suprema potestas) cu care este inzestrat statul se numeste suveranitate. Ca putere suprema recunoscuta statului, ea "implica exclusivitatea competentei sale asupra teritoriului national si independenta in ordinea juridica internationala" unde el nu este limitat decit prin propriile sale angajamente.1.3. Evaluati organizarea politico-etatica a Republicii Moldova.Asadar, suveranitatea poate fi privita sub un dublu aspect: extern si intern. Independenta in raport cu alte state, neatirnarea de orice alta putere exterioara este aspectul' extern. Din punct de vedere intern, este imperiul sau asupra teritoriului si asupra unei populatii. Cetatenia, adica apartenenta - prin legatura juridica - la stat, naste datoria juridica generala de subordonare fata de stat. Si nu numai pentru cetateni exista aceasta obligatie juridica, ci si pentru toti cei care se afla, temporar sau definitiv, in subordonare fata de ordinea juridica a statului respectiv.Asa cum viata organismului individual se afirma printr-o actiune continua de adaptare, de reintegrare, de aparare contra elementelor nocive, tot astfel viata statului este o perpetua reafirmare a propriei sale unitati, care tinde sa domine si sa armonizeze fortele convergente si care actioneaza impotriva fortelor dez-agregatoare. Daca statul nu ar avea o suprematie reala asupra indivizilor care il compun, el ar inceta sa fie stat. Suveranitatea este inclusa in propria sa natura.in democratie insa suveranitatea, exercitata asupra cetatenilor, nu provine din afara, ci din interior, ea fiind, de regula, un produs al vointei celor care se supun statului. Statul trebuie sa fie sinteza vointelor si a drepturilor individuale, sau, cum spune magistral Giorgio del Vecchio, el este "punctul ideal de convergenta al acestor drepturi, intr-o suprema expresie protestativa".Subiectul 2. Locul si rolul ramurii dreptului constitutional ca ramura de drept in sistemul dreptului.

2.1.Descrieti locul si rolul ramurii dreptului constitutional in sistemul dreptului. Dreptul constitutional apare in cadrul sistemului de drept intr-o dubla ipostaza: ca ramura de drept si ca factor structurant al intregului sistem.Ca ramura de drept, dreptul constitutional reprezinta totalitateanormelor si institutiilor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor sociale care iau nastere in procesul exercitarii puterii de stat.Ca factor structurant in sistemul de drept, dreptul constitutional guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului, ii imprima un anumit continut si o anumita directie. Dreptul constitutional apare ca factor structurant al intregului sistem de drept prin aceea ca normele ce alcatuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie sa fie conforme celor cuprinse in dreptul constitutional si, mai presus de toate, sa fie conforme normelor cuprinse in Constitutie. Toate normele cuprinse in Constitutie abroga ori modifica implicit normele cuprinse in alte acte normative, daca si in masura in care acestea contravin dispozitiilor ConstitutieiCt priveste cel dinti aspect obiectul dreptului constitutional, normele de drept constitution* reglementeaza cele mai importante relaii sociale, adica acele relaii fundamentale ce apar in procesul instaurarii,.-meninerii si exercitari puterii. Este incontestabil ca relatiile sociale privind instaurarea \ mentinerea puterii prezinta cea mai mare importanta pentru popor.2.2.Stabiliti legatura ramurii dreptului constitutional cu alte ramuri de drept.

Relaiile sociale sunt reglementate in, primul rnd prin constitutie, legea pfundamentala a statului, care se situeaza in fruntea sistemului de drept, din normele sale desprinzndu-se principiile dupa care celelalte auri de drept reglementeaza in domeniilor lor de activitate. Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept. Aceasta structur a dreptului constitutional duce la doua consecinte n ce priveste dreptul.0 prima consecinta este urmarea faptului ca dreptul constitutional contine norme elaborate in cadrul acelei activitati de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere, de nivel superior tuturor ivitatilor de conducere. Constitutia, ca izvorul principal al dreptului constitutional este in acelasi timp si izvor principal pentru intregul drept, cuprinznd reglementari de cea mai mare generalitate, care n activitatea de instaurare, mentinere si exercitare statal a puterii, in toata complexitatea ei. Constitutia conine printre alte reglementari privind proprietatea, organele executive si reglementrile judecatoresti. Relatiile sociale din aceste domenii sunt apoi reglementate prin normele dreptului civil, dreptului comercial. La o analiza profunda a corelatiei dintre Constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept gaseste fundamentul juridic in normele din Constitutie. De aici regula conformitatii normelor din celelalte ramuri ale dreptului2.3.Argumentati locul deosebit al dreptului constitutional in sistemul de drept.

Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la fel cunoaste o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptului constitutional in sistemul dreptului,trebuie sa tinem cont de doua aspecte: importanta relatiilor sociale reglementate prin dreptul constitutional si valoarea formelor juridice, prin care vointa detinatorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante relatii sociale, relatiile ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. Astfel de relatii prezinta cea mai mare importanta pentru popor. De aceea aceste relatii sociale snt reglementate de constitutie, legea fundamentalaa statului, care se situeaza in fruntea sistemului de drept. Din normele constitutiei se desprind principiile dupa care celelalte ramuri de drept reglementeaza in domeniile lor de activitate. Dreptul constitutional contine norme elaborate in cadrul activitatii de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activitati de conducere. Constitutia, ca izvor principal al dreptului constitutional, este in acelasi timp izvorul principal pentru intregul drept. Orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie. O modificare intervenita in dreptul constitutional impune modificari corespunzatoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care contin reglementari ale acelorasi relatii sociale.Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept.

TEST nr. 7

Subiectul 1. Scopul, sarcinile, functiile statului. Caracteristica functionala a statelor contemporane.

1.1. Identificati scopul statului la diferite etape de dezvoltare istorica.

La fiecare etapa de dezvoltare istorica scopul statului poate sa fie nu intotdeauna acelasi.

El evolueaza in functie de valorile sociale ale colectivitatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere orinduirea respectiva. Prin insasi scopul statului acesta isi propune ca in diferite perioade a ierarhiza si structura principalele organe statale si sa acorde o importanta deosebita dr-lor si lib-lor cetatenilor doarece poporul este nucleul unei celule denumite stat. Scopul statului la diferite etape poate fi atins doar prin prezenta unei puteri solide si eficiente de a dirija politica economica,sociala,culturala intru dezvoltarea si prosperitatea statului.1.2.Stabiliti legaturile scopului cu sarcinile si functiile statului.

Scopul statului este ceea ce el isi doreste sa infaptuiasca.Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constitutie sau poate sa rezulte din continutul acesteia.Constitutia nu prevede expres care este scopul statului insa acesta poate fi dedus din dispozitiile acesteia. In functie de scopul urmarit de stat acesta isi propune realizarea unor sarcini in diverse domenii precum economic ,politic ,social ,ideologic.Odata cu realizarea sarcinilor propuse de catre stat se va atinge si scopul urmarit. Prin urmare sarcinile propuse de stat pot fi realizate doar prin intermediul oraganelor sale care odata constituite vor trebui sa indeplineasca careva functii. De obicei functiile statului sint definite ca directiile fundamentale ale activitatii statului prin care acesta isi manifesta esenta. Activitatea complexa a statului determina diversitatea functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca si anume functiile interne si externe. Functiile interne exprima politica interna a statului pentru realizarea principalelor sarcini privind viata societatii si a statului. Functiile externe constau in politica statala in diferite domenii cu alte state intru consolidarea si schimb de experienta,cultura etc.

In activitatea sa complexa statul isi propune careva scopuri de indeplinit respectiv el va atribui careva sarcini organelor competente p/u atingerea scopului.

Ceea ce tine de legatura scopului cu functiile statului prin indeplinirea functiilor de catre autoritatile statale se va realiza si promova politica statului in diferite domenii. Functiile statului sunt legislativa , executiva si judecatoreasca respectiv doar cele trei puteri sunt competente de a indeplini functiile date consfintite in legea suprema a statului Constitutie.1.3.Evaluati scopul, sarcinile si functiile statului Republica Moldova la etapa contemporana.Art.1 alin.3 Constitutie statueaza ca RM este un stat de drept, democratic. Stat de drept si democratic nu reflecta o realitate obiectiva ci trebuie si se poate de interpretat ca obiective strategice spre care tinde statul nostru. Prin urmare aceste dispozitii constituie scopul suprem al statului moldovenesc.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte scopuri printre care consolidarea statalitatii RM fundamentarea bazelor legale de functionarea a statului. Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune antrenarea intregii societati intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini economice , politice, sociale , ideologice.

Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)- Economia RM este o economie de piata , de orientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica, antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47 alin1Constitutie- stat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent , care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta, ingrijirea medical precum si serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si nu formala a demnitatii umane , a respectarii dr-lor omului etc.

Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse domenii. Aceste activitati multilaterale ii sunt subordonate functiile statului.

Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica, f-tia educativ-culturala, f-tia de mentinere a ordinii legale in societate, -f-tia de respectare a dr-lor si lib-lor fundamentale ale om. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a stat, f-tia de mentinere a pacii mondiale, f-tia de colaborare si consolidare cu statele lumii, f-tia de integrare europeana si mondiala.Subiectul 2. Dezvoltarea stiintei dreptului constitutional.

2.1.Identificati (distingeti) etapele principale si directiile de dezvoltarea stiintei dreptului constitutional in lume si in Republica Moldova.Notiunea de drept constitutional" a aparut la sfrsitul sec al XVIII-lea, dupa ce curentul revolutionar dezlantuit in 1789 a dus la elaborarea primelor constitutii scrise pe continentul european. Nevoia de a studia sistematic aceste constitutii a facut sa se nasca o disciplina juridica noua:dreptul constitutional.Notiunea de dreptconstitutional s-a nascut in Italia-prima catedra de drept constitutionalapare la Ferrara in 1796. In tarile romne 1837, studiul constitutiei s-a facut la inceput, ca si in Franta,reunit cu dreptul administrativ, sub denumirea de drept public" si mai apoi in 1864 apare Notiunea de drept constitutional" Dupa instaurarea dictaturii comuniste in Romnia, notiunea de drept constitutional" a fost inlocuita cu denumirea drept de stat". Situatia s-a schimbat dupa 22 decembrie 1989, cnd in programele facultatilor de drept din Romnia a aparut denumirea de Drept constitutional si institutii politice"

2.2.Comparati etapa sovietica si post - sovietica de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in Republica Moldova.

In Republica Moldova, pna la declararea suveranitatii si independentei statale, stiinta dreptului constitutional practic nu recunostea orientarile doctrinelor occidentale de drept constitutional. in aceasta perioada stiinta dreptului constitutional s-a limitat mai mult la proslavirea organelor puterii de stat existente si la analiza lor prin prisma reglementarilor juridice. Dreptul de stat sovietic (foarte rar drept constitutional) era recunoscuta ca ramura de drept fundamentala, ramura ce contine dispozitii si prevederi pentru alte ramuri de drept. Un eveniment important il constituie editarea in anul 1975 a manualului Drept constitutional sovietic" elaborat de catre juristii din Sanct-Petersburg.Cu toate acestea, comisia superioara de atestare din URSS pastreazaspecialitatea Drept de stat si administrarea". incepnd cu anul 1985 ia amploare procesul de renovare si perfectionare a relatiilor sociale, economice si politice. Snt intemeiate teorii constitutionale noi influentate de curentele social-democratice contemporane. in Republica Moldova este utilizata pe larg notiunea de drept constitutional".

2.3.Argumentati directiile principale de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in Republica Moldova la etapa actuala.

La etapa actuala dreptul constitutional este ramura fundamentala in sistemul de drept al Republicii Moldova.TEST nr. 8

Subiectul 1. Legitatile dezvoltarii istorice a statului si dreptului. Tipul istoric de stat si drept. Caracteristica dreptului si statului la diferite etape de dezvoltare istorica.

1.1.Definiti legitatea si rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social.

LEGITTEA reprezinta o insusire a fenomenelor de a se desfasura in conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natura, din societate si din gndire.

Rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social este determinat de faptul ca datorita acestora e posibila insusirea fenomenului social de a se desfasura in conformitate cu anumite legi, obiective.1.2.Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene.La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces:1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui.2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitatea dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnimnorme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai mult lanormele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului.3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologiceinferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se nastedin impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica depericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult seevidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific.4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituitideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social.Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente ... Istorismul nu este decit unul dintre aspectele marii miscari nationaliste ..., iar in urma lui va ramine aceasta idee ca nu va mai putea exista un drept care sa fie comun tuturor natiunilor.

1.3.Formulati tipurile istorice de stat si drept vis-a-vis de statul si sistemul dreptului Republicii Moldova.

Conceptul liberal-juridic de tipizare a statului si dreptuluiLa baza oricarei tipologii a statului si dreptului intotdeauna sint puse anumite concepte despre stat si drept, o anumita modalitate de interpretare a esentei statului si dreptului, a rolului lor in societate. Cum sint interpretate statul si dreptul, asa va fi si tipologia lor. Nu are sens nici tipologie, daca ne vom abstractiza, distanta de destinatia sociala a statului si dreptului.Conform conceptului liberal-juridic, tipurile istorice de stat si drept sint formele istorice principale de recunoastere si de organizare a libertatii oamenilor exprimate prin etapele de progresare a libertatii.2Descompunerea sclaviei, ca urmare a revoltelor sclavilor, importante schimbari, in privinta raporturilor economice si sociale, prefigureaza statul si dreptul de tip de casta sau pe stari. Progresul libertatii oamenilor consta in faptul ca criteriul etnic al libertatii cedeaza criteriului de casta sau pe stari. La aceasta etapa sclavia dispare si, ca urmare, sub aspectul formal, toti sint liberi, insa masura libertatii poarta un caracter de limitari si privilegii de casta.In conditiile statului si dreptului de tip de casta, fiecare e subiect al statului si dreptului in calitate de membru al unei caste, stari. Egalitatea oamenilor din cadrul unei stari se imbina cu inegalitatea statutului juridic al diferitelor caste, stari, cu inegalitatea membrilor acestora.

In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, in Anglia s-a desfasurat revolutia burgheza.Aceasta pune inceputul trecerii de la statul si dreptul de tip casta, pe stari, la statul si dreptul de tip individualist. In conditiile unui asemenea tip istoric de stat si drept, omul apare in calitate de subiect al statului si dreptului ca persoana politica autonoma (ca cetatean) si nu ca membru al unui etnos sau casta. O asemenea individualizare a oamenilor in calitate de subiecti ai statului si dreptului are loc ca urmare a procesului de depasire a impartirii pe caste, formarii societatii civile, nepolitice si evidentierii accentuate a vietii private si vietii politice. Statul contemporan este un stat de drept. Acesta e un stat si drept de tip umanitar si de drept. In conditiile unui asemenea tip istoric de stat si de drept, fiecare om (si lucrul acesta e recunoscut oficial de stat si drept) este subiect al unor drepturi si libertati inalienabile.Intru-un asemenea tip istoric de stat si drept mai continua sa se pastreze deosebirile dintre drepturile omului si drepturile cetateanului, deosebirea omului-cetatean de omul-necetatean (cetatean strain, apatrid).

Tipurile istorice de stat si drept evidentiate mai sus - statul si dreptul - etnic, statul si dreptul de tip de casta (stari), statul si dreptul de tip individualis, statul si dreptul de tip umanitar si de drept - constituie etape ist