LEGEA

PROTECŢIEI CIVILE

ÎN ROMÂNIA

( proiect)

ARGUMENT

Legea protecţiei civile nr. 481/2004, modificată şi completată, precum şi mare parte din actele

normative care reglementeaza managementul situaţiilor de urgenţă din România, a scos în evidenţă, în

mod deosebit în ultimii ani, limitele de aplicabilitate şi eficienţă scăzută pentru realizarea scopurilor şi

obiectivelor planificate pentru realizarea prevenirii şi protecţiei populaţiei, bunurilor, valorilor şi

factorilor de mediu dar şi ceea ce priveşte gestionarea şi managementul situaţiilor de protecţie civilă în

caz de dezastre şi/sau acţiuni militare.

Existenţa şi funcţionarea în paralel a două sisteme de management pentru situaţii de criză

determinate de dezastre precum şi supercentralizarea actului de decizie pentru depăşirea unor astfel de

situaţii pentru revenire la normalitate în timp cât mai scurt, au condus, în repetate rânduri la contabilizarea

unui număr mare de pierderi de vieţi omeneşti şi a unui volum mare de pagube şi distrugeri(inundaţiile

din 2005, gripa aviară din 2006, vremea caniculară din 2007 dar mai ales înzăpezirile din 2012) care

impun o revedere şi regândire a construcţiei şi funcţionării sistemelor dar mai ales a atribuţiilor acestora.

Insuficienţa unor alocaţii bugetare corespunzătoare tipurilor de riscuri cu care se confruntă

comunităţile locale dar şi România în ansamblzul ei, au mărit, de la an la an, raportul dintre consecinţele

dezastrelor şi capacitatea de răspuns a sistemelor create în acest sens.

Este foarte adevărat că nici-un stat din lume nu are capacităţi de răspuns la riscurile, dezastrele şi

perioada de repetabiliatate a acestora dar acolo unde nu a fost posibil să se constituie servici publice

profesioniste comunitare, a fost încurajată activitatea de voluntariat. Germania, Italia şi Spania sunt

exemple de urmat.

Foarte important şi de luat în seamă este şi faptul că de la apariţia Legii protecţiei civile nr.

481/2004, a OU nr. 21/2004 şi a reglementărilor conexe celor două acte normative şi până în prezent,

România a devenit membră NATO, obligată fiind în această calitate, să aplice în domeniul protecţiei

civile, standarde şi proceduri specifice alianţei, care nu au fost reglementate în respective acte normative

de bază.

Aceeaşi situaţie o regăsim şi în cazul aderării României, în 2004, la Uniunea Europeană.

Semnarea Memorandumului de aderare la Mecanismul comunitar de protecţie civilă, implica adoptrea de

acte normative care să permită o uşoară şi rapidă interoperabilizare a structurilor naţio9nale cu cele

comunitare dar şi armonizarea legislaţiei în domeniu. Să nu uităm că în 2004, înainte de oficializarea

devenirii României ca membru al UE, capitolul 22 de aderare, cel care se referea la protecţie civilă şi

protecţia mediului era nefinalizat. Graba cu care s-au adoptat unele măsuri de constituire a unui sistem de

management al situaţiilor de urgenţă, a adus prejudicii de imagine dar şi de eficienţă protecţiei civile din

România care, ulterior a şi fost suprimată ca denumire şi ca structuri existente în cadrul Inspectoratului

pentru Situaţii de Urgenţă.

Ca o motivaţie suplimentară a impunerii unui nou set de acte normative necesare revigorării

protecţiei civile în România, considerăm că actuala legislaţie conţine ambiguităţi, neclarităţi şi omisiuni

care trebuie sînlăturate şi înlocuite cu prevederi care să corespundă realităţii interne şi internaţionale la

care România este conectată.

Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere că legislaţia care reglementează managementul

situaţiilor de urgenţă se referă strict la situaţii non militare, excluzând astfel, din prevederile sale,

atrbuţiile şi structurile care să fieesponsabile pentru gestionarea situaţiilor create de acţiuni militare, în

general, dar mai ales pentru cele prroduse de conflictele armate. Printr-o astfel de omisiune, nu numai că

încălcam prevederile Convenţiilor internaţionale de la Geneva din 1949 şi ale Protocoalelor adiţionale I şi

II din 1977, la care România a adrerat în 1991 dar am fi lăsat în voia soartei, în caz de război, populaţia

necombatantă, bunurile comunitare şi personale dar şi valorile de patrimoniu naţional.

Col.(rz.)

dr. FLOREA DAN

SEŢIUNEA I

GENERALITĂŢI

Capitolul I – Conceptul protecţiei civile

Art. 1 Protecţia civilă este în acelaşi timp un concept, o instituţie dar şi un sistem acţional.

(1)Protecţia civilă este un concept de drept umanitar internaţional înscris în Carta Naţiunilor

Unite încă din 1945.

(2) Protecţia civilă este componenta pasivă a Sistemului Naţional de Apărare

(3) Protecţia civilă este un serviciu public descentralizat, constituit în vederea prevenirii şi

protejării persoanelor, bunurilor şi mediului în situaţii de dezaste şi conflict armat, să le ajute pe acestea

să depăşească efectele lor imediate, asigurând condiţiile necesare supravieţuirii şi sprijinirii autorităţilor

administraţiei publice, centrale şi locale, pentru înlăturarea oportună a efectelor şi revenirea în timp cât

mai scurt la normalitate..

(4) Protecţia civilă, prin structurile naţionale şi locale de comandă, îndeplineşte funcţia de

organism coordonator al tuturor entitaţilor de urgenţă şi a celor menite să contribuie la gestionarea

situaţiilor de criză determinate de dezastre şi/sau acţiuni militare. Toate aceste entităţi se constituie în

Sistemul Naţional al Protecţiei Civile.

În conformitate cu prevederilor art.1(4), următoarele entităţi, de la nivel central şi local au atribuţii

să conducă şi să participe la acţiunile protecţiei civile :

a) serviciile comunitare ale protecţiei civile, profesioniste, private sau voluntare;

b) serviciile destinate să culeagă date şi informaţii referitoare la riscuri, dezastre şi/sau

actiuni militare, să le prelucreze, să le centralizeze, să monitorizeze factorii de stare şi de

dinamică ai acestora, să efectueze analize de laborator şi să transmită concluziile lor

factorilor de decizie din sistem;

c) serviciile de comunicaţii, informatică, înştiinţare, avertizare şi alarmare;

d) autorităţile administraţiei publice centrale, regiile autonome, serviciile descentralizate,

din teritoriu, ale acestora şi locale;

e) autorităţile administraţiei publice locale, regiile autonome şi serviciile publice

comunitare;

f) serviciile medicale de urgenţă, resuscitare şi descarcerare;

g) asistenţa medicală de urgenţă constituită din serviciile de ambulanţă, unităţile de primiri

urgenţă, spitale de urgenţă şi alte unităţi sanitare;

h) pompierii militari şi voluntari;

i) structuri ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul

Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerului Economiei, Ministerului Transporturilor şi

cele ale Serviciului de Pază şi Protecţie;

j) Biserica Ortodoxă Română;

k) Autoritatea Naţională pentru Rezervele de Stat, Probleme Speciale şi Mobilizarea

Economiei Naţionale;

l) structuri de voluntari;

m) organizaţii neguvernamentale care au ca obiectiv de activitate sprijinul şi asistenţa

umanitară;

n) cetăţenii neangajaţi(şomeri, gospodine, pensionari.

Art. 2 Atribuţiile protecţiei civile.

(1) În conformitate cu tradiţiile şi experienţa în domeniu, precum şi cu prevederile tratatelor şi

convenţiilor internaţionale semnate, protecţia civilă în România reprezintă un ansamblu de măsuri şi

acţiuni pentru îndeplinirea sarcinilor umanitare, a unora dintre ele sau a tuturor celor menţionate mai jos,

destinate să prevină, să protejeze populaţia civilă împotriva efectelor acţiunilor militare sau dezastrelor şi

să o ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurând condiţiile necesare supravieţuirii acesteia:

a) culegerea, prelucrarea datelor şi informaţiilor despre pericolul propducerii, iminenţa producerii

sau despre producerea efectiva a dezastrelor şi/sau a acţiunilor militare, monitorizarea

riscurilor, efectuarea de analize de laborator , identificarea şi semnalizarea zonelor periculoase

şi alte măsuri care să contribuie la constituirea unei baze de date şi informaţii necesare în

procesul de luare a deciziilor;

b) înştiinţarea, avertizarea, alarmarea şi alte servicii de comunicaţii şi IT;

c) dispersarea şi evacuarea populaţiei, bunurilor şi valorilor de patrimoniu;

d) asigurarea spaţiilor de adăpostire şi organizarea adăpostirii:

e) căutarea şi salvarea victimelor afectate de dezastre şi /sau acţiuni militare, acordarea primului

ajutor, asistenţă medicală de specialitate şi evacuare medicală;

f) asistenţa religioasă;

g) prevenirea şi stingerea incendiilor;

h) protecţia nuclear, chimică şi biologică;

i) aprovizionarea de urgenţă;

j) restabilirea şi menţinerea ordinii în zonele afectate;

k) restabilirea de urgenţă a serviciilor indispensabile de utilitate publică(apă, gaze, energie electrică,

termică, telefonie, cablu, internet, ascensoare şi a serviciului de salubritate).

(2) Repartizarea atribuţiilor protecţiei civile pe structuri ale administraţiei publice centrale şi

locale, pe instituţii publice, operatori şi agenţi economici, pe asociaţii de proprietari(similarea), până la

nivel de cetăţean, se stabileşte prin Hotărăre de Guvern.

(3) Autoritate naţională de reglementare în domeniul protecţie civile va supune spre aprobare

primului ministru, în termen de 60 zile de la apariţia prezentei legi în Monitorul Oficial al României,

Partea I, Normele tehnice de elaborare a Regulamentelor specifice de gestionare şi management a

riscurilor din competenţă .

Art. 3 În textul acestei legi şi în cele ale actelor normative subsecvente acesteia, următoarele

noţiuni sunt definite după cum urmează:

1) agent economic – societate comercială care are ca obiectiv de activitate producerea de

bunuri materiale;

2) administraţie publică centrală – ministere, agenţii şi autorităţi naţionale, companii

naţionale;

3) administraţie publică locală – prefect,consiliu judeţean(Consiliul General al Municipiului

Bucureşti), primar şi consilii locale;

4) alarmare – acţiune de transmitere, în public, a semnalelor şi mesajelor referitoare la

iminenţa producere a unui dezastru sau acţiune militară ori producerea acestei;

5) adăpostire – acţiune planificată din timp de pace şi normalitate, executată pentru scoaterea

din zonele expuse riscurilor a populaţiei, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instituţiilor

publice şi a unora dintre agenţii economici, a bunurilor materiale de stat, comunitare şi personale, precum

şi a valorilor patrimoniului naţional;

6) asanarea – acţiune executată de personal specializat pentru identificarea, neutralizarea,

ridicarea, transportul şi distrugerea muniţiei şi/sau a elementelor de muniţie neexplodate, cu excepţia

încarcaturilor artizanale, rezultate în urma derulării acţiunilor militare, altele decât cele rezultate din

activităţile desfăşurate de structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în poligoanele

proprii;

7) acţiunea militară – situaţie generată de un conflict armat, acţiuni teroriste sau anarhice pe

timpul cărora sunt utilizate mijloace de luptă specifice structurilor militare;

8) dezastru – evenimente cu cauze naturale sau rezultate din activităţi umane generatoare de

pierderi de vieţi şi pagube însemnate;

9) dispersare – acţiune de protecţie preventivă a populaţiei şi angajaţilor de scoatere temporară

de sub incidenţa unui pericol iminent cu revenire imediată în locaţia iniţială;

10) evacuare – acţiune de protecţie preventivă a populaţiei, angajaţilor, bunurilor şi valorilor

de patrimoniu pentru scoaterea în afara zonei de pericol, pe o durată mai mare de timp, în cazul iminenţei

propduceri sau după producerea unui dezastru sau a acţiunilor militare

11) operator economic – societate comercială care are ca obiectiv de activitate prestarea de

servicii

12) prealarma – acţiune de înştiinţare preventivă a personalului cu rol de conducere din

structurile sistemului naţional al protecţiei civile cu privire la iminenta pproducere a unui dezastru sau a

declanşării unei acţiuni militare;

13) risc – pericol posibil;

14) sursă de risc – fenomen natural, mecanism sau element de infrastructură care au

caracteristic parametrii de stare şi de dinamică prognozaţi să se deruleze, în timp şi spaţiu, între anumite

limite sau praguri. Neatingerea acestor parametrii de funcţionare sau depaşirea lor pot conduce la

dezastre;

15) urgenţa – acţiune şi/sau măsură rapidă pentru limitarea sau stoparea unei situaţii ce poate

degenera în dezastru.

Art. 4 Domeniul protecţiei civile, în dinamica acţiunilor sale, este caracterizat de stări şi

situaţii, în funcţie de care se adoptă proceduri specifice sau se aplică managenet diferenţiat, astfel:

(1) Situaţie de normalitate – situaţie guvernată de norme şi reguli cunoscute şi respectate

(2) Situaţia de urgenţă – reprezintă ansamblul de evenimente şi acţiuni care se derulează în

perioada de timp în care parametrii de stare şi de dinamică ale unui risc evoluează de la normal către

dezastru fără a fi depăşite limitele şi pragurile prestabilite dacă nu se întreprind măsurile urgente de

limitare şi stopare prin proceduri specifice, cu mijloace şi personal specializat.

(3) Situaţie de dezastru – eveniment grav creat în urma producerii unui dezastru cu

consecinţe deosebite din punct de vedere al numărului victimelor şi valorii pagubelor materiale.

Situaţia de dezastru se instituie prin hotărâre de Guvern, ordin al prefectului sau

dispoziţiune a primarului pe întreg teritoriu administrativ din competenţă sau numai în anumite zone, în

funcţie de evaluarea consecinţelor dezastrului.

La instituirea Starii de dezastru se pun în aplicare planurile operative elaborate din timp de

normaitate şi pace la toate nivelele.

Regulamentele privind întocmirea planurilor de protecţie şi intervenţie în caz de dezastru se

elaborează de către fiecare entitate în parte care coordonează unul sau mai multe tipuri în parte.

(4) Situaţia de protecţie civilă – eveniment deosebit de grav creat de declanşarea unor acţiuni

militare, independent sau simultan cu producerea unor situaţii de dezastre cu consecinţe greu de suportat

pentru populaţia civilă, cu un număr mare de victime, pagube materiale însemnate, afectarea gravă a

infrastructurii şi factorilor de mediu.

La apariţia unei situaţii de protecţie civilă se instituie stările excepţionale prevăzute în

constituţie şi legile care reglementează acest aspect şi se pun în aplicare planurile întocmite în acest sens.

(5) Starea de alertă – complex de activităţi ce se desfăşoară în perioada dintre situaţia de

normalitate şi ce de dezastru, când parametrii de stare şi de dinamică ai diferitelor riscuri se modifică în

sensul apariţiei iminente a posibilităţii de producere a unui dezastru iar structurile planifiacte să intervină

în acest caz sunt obligate sa-şi ridice, gradual, capacitatea de răspuns, până la nivelul planificat(în unele

cazuri, cel maxim).

Starea de alertă se reglementează prin Hotărâre de Guvern.

Art. 5 Nivele de aplicabilitate a măsurilor de protecţie civilă.

(1) Nivelul naţional pe baza Hotărârilor de Guvern, cu avizul CSAT;

(2) Nivelul ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale pe baza

ordinelor miniştrilor şi ale conducătorilor autorităţilor centrale;

(3) Nivel judeţean şi Municipiul Bucureşti pe baza ordinului prefectului şi hotărârilor

consiliului judeţean(Consiliul General al Municipiului Bucureşti);

(4) Nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ şi sectoarelor(subdiviziunilor teritorial

administrative) Municipiului Bucureşti;

(5) Nivelul localităţilor urbane pe baza dispoziţiunilor primarilor şi hotărârilor consiliului

şlocal;

(6) Nivelul localităţilor rurale, pe baza dispoziţiilor primarilor şi hotărârilor comitetelor

locale;

(7) Nivelul instituţiilor publice, agenţilor şi operatorilor economici, pe baza deciziilor

conducătorilor acestora;

(8) Nivelul asociaţiilor de proprietari(locatari) şi similare.

Capitolul II Organizarea Protecţiei Civile în România

Art. 6 La nivel Naţional

(1) În România, şeful protecţiei civile este primul ministru. El conduce activitatea de

protecţie civilă prin Hotărâri de Guvern, avizate de CSAT şi aprobate de Parlament.

(2) Organul tehnic de specialitate prin care şeful protecţiei civile îşi îdeplineşte atribuţiile

este Centrul Naţional de Situaţie al Protecţiei Civile(CNSPC).

(3) Centrul Naţional de Situaţie al Protecţiei Civile este autoritatea naţională de reglementare

în domeniul protecţiei civile. CNSPC este o structură militară cu personal detaşat din cadrul MAI.

(4) Centrul Naţional de Situaţie al Protecţiei Civile este o structură de nivel

DEPARTAMENT în subordinea Guvernului României. Şeful acestei structuri este un director general cu

rang de subsecrtar de stat. Sediul CNSPC este în Palatul Victoria.

(5) CNSPC coordonează la nivel naţional, din punct de vedere metodologic, structurile de

protecţie civilă constituite la toate nivelel prevazute la art. 5.

(6) Centrul Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei în caz de Dezastre.

(7) Centrul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare în Protecţia Civilă.

(8) Unitatea Specială de Intervenţie în Situaţii de Protecţie Civilă.

(9) Centrul de Comunicaţii şi Informatică.

(10) Centre zonale de instrucşie şi depozitare de protecţie civilă.

(11) Organigrama şi atribuţiile structurilor prevăzute la art.6 (2), (6-10) se stabilesc prin Hotărâre

de Guvern.

Art. 7 La nivelul ministerelor şi a celorlate autorităţi ale administraţiei publice centrale

(1) Ministrul sau conducătorul autoritţii administraţiei publice centrale este şeful protecţiei

civile la nivelul respectiv. El conduce activitate de protecţie civilă prin ordine.

(2) Organul tehnic de specialitate prin care şeful protecţie civile îşi îndeplineşte

atribuţiileeste Biroul de protecţie civilă.

(3) Biroul de protecţie civilă este o structură civilă, cu excepţia ministerelor sau a autoritţilor

centrale cu statut militar, cu personal din resurse interne sau externe, detaşate sau mutate.

(4) Şeful biroului de protecţie civilă este un inspector de protecţie civilă cu studii superioare.

(5) Biroul de protecţie civilă elaborează documentele operative şi celelate documente de

lucru specifice riscurilor pe care le gestionează.

(6) Organigrama şi atribuţiile biroului se aprobă prin ordin al ministrului sau al şefului

respectivei autrităţi centrale.

Art. 8 La nivelul judeţelor(al Muncipiului Bucureşti)

(1) Prefectul este şeful protecţiei civile la nivelul judeţului(Municipiului Bucureşti).

(2) Prefectul conduce activitatea de protecţie civilă prin ordine aprobate de consiliul

judeţean(Consiliul General al Municipiului Bucureşti).

(3) Organul tehnic de specialitate al prefectului este Serviciul de protecţie civilă.

(4) Serviciul de protecţie civilă judeţean(al Municpiului Bucureşti) este o structură militară cu

personal detaşat din cadrul MAI;

(5) Serviciu public comunitar profesionist de protecţie civilă organizat şi dotat conform

normelor elaborate de CNSPC dar şi în funcţie de posibilităţile şi resursele umane, materiale şi financiare

de care dispune la un anumit moment consiliul judeţean(Consiliul General al Municipiului Bucureşti);

(6) Organigrama şi atribuţiie Serviciului de protecţie civilă şi al Serviciului comunitar

profesionist de protecţie civilă se aprobă de consiliul judeţean(Consiliul General al Municipiului

Bucureşti), la propunerea prefectului.

(6) Structuri voluntare de protecţie civilă;

(7) Serviciul de protecţie civilă judeţean(al Municipiului Bucureşti) coordonează activitatea

de protecţie civilă a tuturor structurilorconstituite la nivelul judeţului( Municipiului Bucureşti).

Art. 9 La nivelul municipiului reşedinţă de judeţ(şi sectoarele Municipiului Bucureşti)

(1) Şeful protecţiei civile este primarul.

(2) Primarul conduce activitatea protecţiei civile prin dispoziţiuni aprobate de consiliul local.

(3) Organul tehnic de specialitate al primarului reşedinţă de judeţ(sectorului Municipiului

Bucureşti) este Biroul de protecţie civilă, structură militară cu personal detaşat de la MAI.

(4) Biroul de protecţie civilă coordonează activitatea tuturor structurilor de protecţie civilă

constituite pe teritoriul administrativ al municipiului reşedinţă de judeţ.

(5) Serviciu public comunitar profesionist de protecţie civilă organizat şi dotat conform

normelor elaborate de CNSPC dar şi în funcţie de posibilităţile şi resursele umane, materiale şi financiare

de care dispune la un anumit moment consiliul local;

(6) Organigrama şi atribuţiie Biroului de protecţie civilă şi al Serviciului comunitar

profesionist de protecţie civilă se aprobă de consiliul local, la propunerea prmarului.

(7) Structuri voluntare de protecţie civilă.

Art. 10 La nivelul localităţii urbane .

(1) Şeful protecţiei civile este primarul.

(2) Primarul conduce activitatea protecţiei civile prin dispoziţiuni aprobate de consiliul local.

(3) Organul tehnic de specialitate al primarului este Compartimentul de protecţie civilă,

structură militară cu personal detaşat de la MAI.

(4) Compartimentul de protecţie civilă coordonează activitatea tuturor structurilor de

protecţie civilă constituite pe teritoriul administrativ al localităţii urbane.

(5) Serviciu public comunitar profesionist de protecţie civilă organizat şi dotat conform

normelor elaborate de CNSPC dar şi în funcţie de posibilităţile şi resursele umane, materiale şi financiare

de care dispune la un anumit moment consiliul local;

(6) Organigrama şi atribuţiie Compartimentului de protecţie civilă şi al Serviciului

comunitar profesionist de protecţie civilă se aprobă de consiliul local, la propunerea prmarului.

(7) Structuri voluntare de protecţie civilă.

Art. 11 La nivelul localităţii rurale.

(1) Şeful protecţiei civile este primarul.

(2) Primarul conduce activitatea protecţiei civile prin dispoziţiuni aprobate de consiliul local.

(3) Organul tehnic de specialitate al primarului este inspectorul de protecţie civilă, persoană

specializată, cu pregătire medie

(4) Inspectorul de protecţie civilă coordonează activitatea tuturor structurilor de protecţie

civilă constituite pe teritoriul administrativ al localităţii.

(5) Serviciu public comunitar profesionist de protecţie civilă organizat şi dotat conform

normelor elaborate de CNSPC dar şi în funcţie de posibilităţile şi resursele umane, materiale şi financiare

de care dispune la un anumit moment consiliul local;

(6) Organigrama şi atribuţiie Serviciului comunitar profesionist de protecţie civilă se aprobă

de consiliul local, la propunerea prmarului.

(7) Structuri voluntare de protecţie civilă.

Art. 12 La nivelul instituţiilor publice, agenţilor şi operatorilor economici.

(1) Şeful protecţiei civile este patronul, directorul(general sau executiv) ori managerul

general.

(2) Patronul, directorul(general sau executiv) ori managerul general.conduce activitatea

protecţiei civile prin dispoziţii aprobate de consiliul de administraţie(similar).

(3) Organul tehnic de specialitate al patronului, directorului(general sau executiv) ori

managerului general. este inspectorul de protecţie civilă, persoană specializată, cu pregătire medie.

(4) Inspectorul de protecţie civilă coordonează activitatea tuturor structurilor de protecţie

civilă constituite pe teritoriul administrativ al instituţiei publice, agentului sau operatorului economic.

(5) Serviciu profesionist de protecţie civilă organizat şi dotat conform normelor elaborate de

CNSPC dar şi în funcţie de posibilităţile şi resursele umane, materiale şi financiare de care dispune la un

anumit moment instituţia publică, agentul ori operatorul economic;

(6) Organigrama şi atribuţiie Serviciului profesionist de protecţie civilă se aprobă de

consiliul de administraţie(similar), la propunerea patronului, directorului(general sau executiv) ori a

managerului general.

Art. 13 Inspectorul de protecţie civilă.

(1) Funcţia de inspector de protecţie civilă se prevede obligatoriu în toate organigramele

structurilor de protecţie civilă, de la toate nivelele, conform art.5 din prezenta lege, cu excepţia

instituţiilor publice, agenţilor şi operatorilor economici care au mai puţin de 10 angajaţi.

(2) Funcţia de inspector de protecţie civilă se incadrează cu personal specializat, atestat la

Centrul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Personalului din Protecţia Civilă sau cu cadre militare în

rezervă sau disponibilizate din Sistemul Naţional al Protecţiei Civile.

(3) Funcţia de inspector de protecţie civilă de la ministere, celelalte autorităţi ale

administraţiei publice centrale şi locale, de la localităţi urbane şi regii autonome se încadrează cu personal

cu studii superioare.

(4) La instituţiile publice, agenţii economici şi operatorii economici cu mai puţin de 100 de

angajaţi, funcţia de inspector de protecţie civilă se poate ocupa prin :

a) cumul de funcţie;

b) delegare de competenţe;

c) externalizare atribuţiilor funcţiei.

(5) La instituţiile publice, agenţii şi operatorilor economici care au mai puţin de 10 angajaţi,

activitatea inspectorului de protecţie civilă se asigură de o persoană desemnată de conducătorul entităţii

respective.

(6) In toate cazurile prevazute la art.13, conducătorul entităţii unde se încadrează funcţia de

inspector de protecţie civilă, emite ordin, dispoziţiune sau dispoziţie de încadrare, după caz, cu avizul

structurii de protecţie civilă de la eşalonul imediat superior.

(7) Atribuţiile, formarea, pregătirea, perfecţionarea şi evoluţia în carieră a inspectorului de

protecţie civilă se stabilesc prin instrucţiuni elaborate de CNSPC.

Art. 14 Servicii de protecţie civilă.

(1) Serviciile de protecţie civilă sunt formaţiuni de intervenţie încadrate cu specialişti şi

personal calificat, încadrate cu civili, selecţionaţi prin concurs, pe baza criteriilor de perormanţa elaborate

de CNSPC. Acestea pot fi:

a) profesioniste comunitare;

b) profesioniste private;

c) voluntare.

(2) Serviciile de protecţie civilă sunt structuri de intervenţie, constituite pe echipe, grupe şi

detaşamente, pe specialităţi unice, mixte sau pentru intervenţie rapidă.

(3) Organigrama servicilor de protecţie civilă trebuie să respecte principiul ca 1/6 din

structuri să fie reprezentată de formaţiuni de asigurarea acţiunilor, 2/3 să fie formaţiuni de intervenţie iar

1/6 formaţiuni de logistică

(4) Statutul personalului din serviciile de protecţie civilă se stabileşte prin Hotărâre de

Guvern.

(5) Serviciile de protecţie civilă se constituie la toate nivelele prevazute la art. 5 din

prezenta lege, pe baza normelor şi criteriilor elaborate de CNSPC şi a resurselor umane, materiale şi

financiare de care dispun la un moment dat structurile nominalizate sa-şi constituie astfel de servicii.

(6) Pentru a fi declarate operative, serviciile de protecţie civilă trebuie să îndeplinească

standardele şi criteriile de performanţă elaborate de CNSPC.

(7) Nivelul de operativitate este apreciat de structurile de comandă de protecţie civilă de la

eşalonul imediat superior care au şi competenţa de a declara operaţional un serviciu de protecţie civilă

nou constituit sau după refacerea capacităţii de intervenţie.

(8) În funcţie de situaţiile de protecţie civilă existenţă şi a stărilor instituite de autorităţile

competente, serviciile de protecţie civilă îşi pot pot ridica, la ordin, capacitatea de răspuns, de la cea

existentă la starea de normalitate, la cea necesară la starea de urgenţă şi mai departe la cea de asediu sau

război, gradual, prin trepte.

(9) CNSPC elaborează instrucţiuni referitoare la capacitatea de răspuns şi treptele acesteia.

(10) Personalul serviciilor de protecţie civilă, cu excepţia conducătorilor formaţiunilor de

voluntari de protecţie civilă, se instruieşte gratuit, în centrele zonale de instrucţie şi depozitare ale

protecţiei civile, la cererea consiliilor judeţene(Consiliului General al Municipiului Bucureşti) şi a

consiliilor locale. Programele de instruire se elaborează de CNSPC

Art. 15 Serviciile comunitare profesioniste de protecţie civilă.

(1) Serviciile comunitare profesioniste de protecţie civilă se constitui ca structuri de

intervenţie în subordinea consiliilor judeţene(Consiliul General al Municipiului Bucureşti) şi al consiliilor

locale.

(2) Serviciile comunitare profesioniste de protecţie civilă sunt destinate să ducă acţiuni de

intervenţie numai pe teritoriu administrativ din competenţa autorităţii care l-a constituit cu excepţia

situaţiilor când, pe baza unui plan de cooperare, poate acţiona, la cerere, pe teritoriul localităţii sau

judeţului vecin.

(3) Serviciile comunitare profesioniste de protecţie civilă execută serviciu permanent de

24 din 24 ore în ture, cu cel puţin un sfert din efectivele incadrarte, avându-se în vedere reprezentarea

tuturor specialităţilor la nivelul fiecărei ture.

(4) CNSPC elaborează regulamente şi instrucţiuni necesare pregătirii şi ducerii acţiunilor

de intervenţie pentru toate tipurile de riscuri şi pe timpul instituirii oricăreia din stările deosebite şi/sau

excepţionale.

Art. 16 Servicile priavte profesioniste de protecţiei civilă

(1) Serviciile private profesioniste de protecţiei civilă se pot constitui ca societăţi

comerciale care au ca domeniu de activitate protecţia civilă, pe baza avizului serviciului judeţean de

protecţie civilă(al Municipiului Bucureşti).

(2) Serviciile de protecţie civilă constituite în condiţiile art. 16(1) pot executa misiuni de

intervenţie în folosul unor instituţii publice, operatori sau agenţi economici, pe bază de contract.

(3) Servicii private profesioniste de protecţie civilă se pot constitui la nivelul instituţiilor

publice, agenţilor sau operatorilor economici, îndeosebi la cei care reprezintă surse majore de risc sau

sunt dispuse în zone de risc. Personalul acetor servicii sunt angajaţii respectivei entităţi.

(4) Personalul serviciilor private profesioniste de protecţie civilă execută serviciu 24 din

24 ore, în ture, conform deciziei conducătorului respectivei entităţi.

(5) Serviciile private profesioniste de protecţie civilă îndeplinesc misiuni de intervenţie

strict în folosul entităţii care l-a constituit.

(6) Instituţiile publice, agenţii şi operatorii economici care nu au servicii private

profesioniste de protecţie civilă sau acestea există dar intro cantitate insuficentă, raportată la

riscul(riscurile) care ameninţă respectiva entitate, pot suplimenta forţele proprii cu forţe profesioniste

angajate pe bază de contract şi/sau cu structuri voluntare de protecţie civilă.

Art. 17 Serviciile voluntare de protecţie civilă.

(1) Serviciile voluntare de protecţie civilă se constituie la nivelul consiliilor

judeţene(Consiliului General al Municipiului Bucureşti) şi al consiliilor locale conform normelor

elaborate de CNSPC şi al resurselor umane, materiale şi financiare de care dispune autoritatea publică

locală respectivă.

(2) Serviciile voluntare de protecţie civilă beneficiază de sediu, săli şi poligoane de

pregătire, materiale didactice şi echipament de instruire şi intervenţie prin grija entităţii care le-a

constituit.

(3) Serviciile voluntare de protecţie civilă îndeplinesc misiuni în folosul autorităţii locale

care le-a constituit, cu excepţia situaţiilor când, pe baza unor planuri de cooperare, este prevăzut sprijinul

reciproc între localităţi sau judeţe învecinate.

Art. 18 Centrul de situaţie local şi judeţean.

(1) La fiecare judeţ şi localitate se constituie centru de situaţie care monitorizează situaţiile

de risc şi centralizează situaţiile de protecţie civilă de pe teritoriu administrativ din competenţă şi le

raportează eşalonului superior conform instrucţiunilor elaborate de CNSPC.

(2) Organigrama şi atribuţiile centrelor de situaţii judeţene şi locale se aprobă prin HG la

propunerea CNSP.

(3) Personalul centrelor de situaţii de la judeţ este personal militar de taşat de la MAI.

(4) Personalul centrelor de situaţii de la municipii reşedinţă de judeţ şi de la celelalte

localităţi urbane sunt angajaţi ai consiliilor locale respective.

(5) Personalul centelor de situaţii execută serviciul 24 din 24 ore în ture conform ordinelor

sau dispoziţiilor şefului protecţiei civile de la eşalonul respectiv.

(6) Centrele de situaţii îşi dimensionează capacitatea operativă în funcţie de riscuri şi

situaţiile de protecţie civilă create prin trepte ale capacităţii de răspuns. Procedura de creştere a capacităţii

de răspuns se stabileşte prin instrucţiuni elaborate de CNSPC.

Art. 19 Echipa de serviciu din punctul de comandă

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, îşi exercită atributul de conducere,

în unele situaţii, stabilite prin regulamente şi instrucţiuni de CNSPC, din spaţii de adăpostire, special

construit, numite puncte de comandă.

(2) Pentru asigurarea operativităţii permanente a acestor puncte de comandă, entităţile care

deţin astfel de elemente de infrastructură de protecţie civilă constituie echipe de serviciu.

(3) La Parlament, Administraţia prezidenţială, Guvern, la unele ministere şi autorităţi ale

administraţiei publice centrale stabilite de CNSPC, la judeţe(Municipiul Bucureşti), precum şi la

municipiile reşedinţă de judeţ, personalul acestor echipe este personal militar, detaşat de la MAI.

(4) La celelte localităţi urbane, la instituţiile publice, agenţii şi operatorii economici,

personalul acestor echipe este personal propriu, angajat pe bază de contract.

(5) Organigrama şi atribuţiile echipei de serviciu din punctele de comandă se stabilesc prin

instrucţiuni elaborate de CNSPC.

SECŢIUNEA a II-a

ATRIBUŢIILE COMPONENTELOR SISTEMULUI NAŢIONAL DE PROTECŢIE CIVILĂ

Capitolul III – Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice centrale Art. 20 Guvernul României

(1) Conduce activitatea de protecţie civilă în România prin HOTĂRÂRI.

(2) Repartizează anual 1% din PIB-ul României pentru nevoile protecţiei civile în

propunerea de buget pentru anul următor.

(3) Elaborează „Strategia naţională de protecţie civilă” şi o supune avizării CSAT.

(4) Analizează anual activitatea de protecţie civilă.

(5) Prezintă periodic rapoarte şi informări în CSAT.

(6) Elaborează anual „Planul naţional de răspuns în caz de dezastre şi/sau acţiuni

militare” şi îl supune spre avizare CSAT.

(7) Hotărăşte în ce mod vor fi folosite rezervele umane, materiale şi financiare pentru

sprijinul populaţiei afectate de dezastre şi/sau acţiuni militare.

(8) Încheie acorduri şi convenţii internaţionale în domeniul protecţiei civile.

(9) Aprobă „Planul anual cu principalele activităţi de protecţie civilă” şi îl supune

avizării CSAT.

(10) Solicită CSAT avizul şi supune aprobării Parlamentului Romîniei, la nevoie,

cererea de asistenţă umanitară internaţională sau acordarea de asistenţă umanitară

internaţională, după caz, în condiţiile în care aceste aspecte nu sunt prevăzute în

convenţii şi tratate bilaterale sau internaţionale semnate de România.

(11) Avizează documentele operative, de organizare, pregătire şi logistică întocmite de

ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale.

Art. 21 Ministerele şi celelte autorităţi ale administraţiei publice centrale.

(1) Aprobă compunerea, atribuţiile şi dotarea structurii proprii de protecţie civilă.

(2) Prevăd în bugetul propriu fonduri necesare funcţionării structurilor de protecţie

civilă.

(3) Elaborează regulamente de gestionare şi managementul situaţiilor de dezastre

şi/sau acţiuni militare repartizate ca atribuţii(de conducere sau participare)

prevăzute în Hotărârea de Guvern referitoare la acest aspect.

(4) Iniţiază programe sau teme de cercetare în domeniul protecţiei civile, specifice

atribuţiilor în domeniu.

(5) Constituie baza de date specifice domeniului din competenţă.

(6) Elaborează planuri şi programe de acţiune proprii în domeniul operativ, al

pregătirii şi logisticii acţiunilor de protecţiee civilă.

(7) Gestionează riscurile şi realizează managementul situaţiilor de protecţie civilă

repartizate prin HG.

Art. 22 Centrul Naţional de Situaţie al Protecţiei Civile

(1) Elaborează proiectele actelor normative ce urmează a fi adoptate prin Hotărâri ale

Guvernului şi pe cele care urmează să le promoveze Guvernul la CSAT şi/sau la

Parlament.

(2) Elaborează regulamente, instrcţiuni, norme şi alte documente de reglementare a

protecţiei civile la nivel naţional conform prevederilor prezentei legi şi a HG emise

în domeniul protecţiei civile.

(3) Elaborează planuri şi programe de acţiune în domeniul operativ, al pregătirii şi

logisticii acţiunilor de protecţie civilă necesare managementului protecţiei civile la

nivel naţional.

(4) Coordonează metodologic toate structurile de protecţie civilă constituite la nivel

naţional, departamental, teritorial şi la nivelul instituţiilor publice, agenţilor şi

observatorilor economici.

(5) Avizează documentele operative, de organizare, pregătire şi logistică întocmite la

nivelul structurilor de protecţie civilă subordonate şi a celor din coordonare,

precum şi încadrarea inspectorului de protecţie civilă de la ministere şi autoriltăţi

ale administraţiei publice centrale, respectiv a şefilor serviciilor judeţene(al

Municipiului Bucureşti) de protecţie civilă.

(6) Conduce şi controlează activitatea Centrului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare

a Personalului din Protecţia Civilă, Unitatea Specială de Intervenţie, Centrul

Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei în caz de Dezastre, Centrele

Zonale de Instrucţie şi Depozitare.

(7) Organigrama şi atribuţiile CNSPC se stabilesc prin HG.

Capitolul 4 – Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

Art. 23 Consiliul judeţean(Consiliul General al Municipiului Bucureşti).

(1) Aprobă, la propunerea prefectului, organigrama şi atribuţiile structurilor proprii de

protecţie civilă.

(2) Elaborează planuri şi programe de acţiune specifice protecţiei civile în domenii

proprii din competenţă.

(3) Repartizează fonduri necesare structurilor de protecţie civilă proprii şi aprobă bugetul

de venituri şi cheltuieli ale acestora.

(4) Iniţiază proiecte şi teme de cerctare în domeniul protecţiei civile.

(5) Înfiinţează şi asigură funcţionarea centrului de formare şi perfecţionare a personalului

din serviciile voluntare de protecţie civilă.

(6) Gestionează, depozitează, întreţine şi asigură conservarea aparaturii, materialelor şi

bunurilor de protecţie civilă destinate subzistenţei populaţiei afectate de dezastre şi/sau

acţiuni militare.

(7) Pune la dispoziţi şi asigură utilităţile pentru spaţiile necesare funcţionării structurilor

de protecţie civilă înfiinţate.

(8) Suportă cheltuielile de personal, pentru dotarea şi funcţionarea structurilor de

protecţie civilă proprii costituite conform legii, precum şi pentru cele necesare

investiţiilor.

(9) Elaborează anual „Planul judeţean de răspuns în caz de dezastre şi/sau acţiuni

militare”.

(10) Hotărăşte în ce mod vor fi folosite rezervele umane, materiale şi financiare pentru

sprijinul populaţiei afectate de dezastre şi/sau acţiuni militare.

(11) Aprobă „Planul anual cu principalele activităţi de protecţie civilă” ce se desfăşoară la

nivelul judeţului.

(12) Ia hotărâri privind prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau a

acţiunilor militare.

Art. 24 Prefectul

(1) Este şeful protecţiei civile în unitatea administrativ-teritorială.

(2) Propune spre aprobare consiliului judeţean(Consiliului General al Municipiului Bucureşti)

schema de organizare şi atribuţiile structurilor de protecţie civilă comunitare profesioniste

şi voluntare proprii înfiinţate conform legii.

(3) Propune spre aprobare consiliului judeţean(Consiliului General al Municipiului Bucureşti)

planurile operative, de pregătire şi de logistică specifice protecţiei civile la nivelul

judeţului.

(4) Propune spre aprobare consiliului judeţean(Consiliului General al Municipiului Bucureşti)

bugetul anual de venituri şi cheltuieli necesar protecţiei civile la nivelul judeţului.

(5) Exercită controlul aplicării măsurilor de protecţie civilă în unitatea administrativ-teritorială.

(6) Dispune, potrivit legii, după consultarea şi aprobarea consiliului judeţean(Consiliului

General al Municipiului Bucureşti) şi a primului ministru, instituirea stării de alertă pe

întreg teritoriu din competenţă sau numai pe o suprafaţă restrănsă.

(7) Emite ordine pentru transmiterea hotărârilor consiliului judeţean(Consiliului General al

Municipiului Bucureşti) referitoare la prevenire, limitarea şi înlăturarea

efectelordezastrelor şi/sau a acţiunilor militare.

(8) Emite ordin pentru pregătirea anuală pentru protecţie civilă.

(9) Semnează planuri de cooperare pe linie de protecţiei civilă, pentru sprijin şi asistenţă

umanitară cu judeţele învecinate, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alte structuri care

au în domeniul de activitate protecţia civilă.

(10) Prefectul dispune, în situaţii de protecţie civilă, punerea în aplicare a planurilor oprerative

întocmite din timp de pace şi normalitate.

(11) Nominalizează conducătorul acţiunii pentru asigurarea managementului situaţiilor de

protecţie civilă create pe teritoriu administrativ din competenţă.

Art. 25 Serviciul judeţean de protecţie civilă

(1) Este organul tehnic de specialitate al prefectului în domeniul protecţiei civile.

(2) Este o structură miltară constituită din personal detaşat de la MAI, subordonată prefectului.

(3) Întocmeşte proiectele documentelor de organizare, planificare, pregătire, operative şi

logistice pe care prefectul le prezintă spre aprobare consiliului judeţean(Consiliului

General al Municipiului Bucureşti) sau pe cele care urmeză sî le înainteze primului

ministru.

(4) Conduce activitatea serviciilor comunitare profesioniste de protecţie civilă constituite

conform legii şi coordonează activitatea serviciilor profesioniste private şi a celor

voluntare în cazul producerii situaţiilr de protecţie civilă.

(5) Asigură consultanţă pentru preşedintele şi personalul consiliului judeţean(Consiliului

General al Municipiului Bucureşti) înainte şi pe timpul şedinţelor care analizează

probleme de protecţie civilă sau înainte şi pe timpul decretării unor stări deosebite ori

excepţionale.

(6) Prefectul dispune, în situaţii de protecţie civilă, punerea în aplicare a planurilor

oprerative întocmite din timp de pace şi normalitate.

(7) Nominalizează conducătorul acţiunii pentru asigurarea managementului situaţiilor de

protecţie civilă pe teritoriu administrativ din competenţă.

(8) Organigrama şi atribuţiile serviciului de protecţie civilă judeţean(al Municipiului

Bucureşti) se stabilesc prin HG.

Art. 26 Consiliul local

(1) Aprobă, la propunerea prmarului organigrama şi atribuţiile structurilor proprii de

protecţie civilă.

(2) Elaborează planuri şi programe de acţiune specifice protecţiei civile în domenii proprii

din competenţă.

(3) Repartizează fonduri necesare structurilor de protecţie civilă proprii şi aprobă bugetul

de venituri şi cheltuieli ale acestora.

(4) Iniţiază proiecte şi teme de cerctare în domeniul protecţiei civile.

(5) Înfiinţează şi asigură funcţionarea centrului de formare şi perfecţionare a personalului

din serviciile voluntare de protecţie civilă.

(6) Gestionează, depozitează, întreţine şi asigură conservarea aparaturii, materialelor şi

bunurilor de protecţie civilă destinate subzistenţei populaţiei afectate de dezastre şi/sau

acţiuni militare.

(7) Pune la dispoziţi şi asigură utilităţile pentru spaţiile necesare funcţionării structurilor de

protecţie civilă înfiinţate.

(8) Suportă cheltuielile de personal, pentru dotarea şi funcţionarea structurilor de protecţie

civilă proprii costituite conform legii, precum şi pentru cele necesare investiţiilor.

(9) Elaborează anual „Planul local de răspuns în caz de dezastre şi/sau acţiuni

militare”.(10) Hotărăşte în ce mod vor fi folosite rezervele umane, materiale şi financiare

pentru sprijinul populaţiei afectate de dezastre şi/sau acţiuni militare.

(11) Aprobă „Planul anual cu principalele activităţi de protecţie civilă” ce se desfăşoară la

nivelul localităţii.

(12) Ia hotărâri privind prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau a

acţiunilor militare.

Art. 27 Biroul de protecţie civilă

(1) Este organul tehnic de specialitate al primarului în domeniul protecţiei civile.

(2) Este o structură miltară constituită din personal detaşat de la MAI, subordonată prefectului.

(3) Întocmeşte proiectele documentelor de organizare, planificare, pregătire, operative şi

logistice pe care prefectul le prezintă spre aprobare consiliului local sau pe cele care

urmeză sî le înainteze prefectului.

(4) Conduce activitatea serviciilor comunitare profesioniste de protecţie civilă constituite

conform legii şi coordonează activitatea serviciilor profesioniste private şi a celor

voluntare în cazul producerii situaţiilr de protecţie civilă.

(5) Asigură consultanţă pentru preşedintele şi personalul consiliului local înainte şi pe timpul

şedinţelor care analizează probleme de protecţie civilă sau înainte şi pe timpul decretării

unor stări deosebite ori excepţionale.

(6) Organigrama şi atribuţiile biroului de protecţie civilă se stabilesc prin HG.

Capitolul 5 – Drepturile şi îndatoririle cetăţenilor

Art. 28 Drepturile şi îndatoririle cetăţenilor

(1) Cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini aflaţi temporar pe teritoriul României, indiferent

de rasă, sex, naţionalitate, orientare politică, religioasă sau sexuală, au dreptul la asistenţă în

situaţii de dezastre sau acţiuni militare, au acces la informaţii referitoare la prevenire şi avertizare,

la măsuri de protecţie a vieţii, a bunurilor comune şi private, au dreptul la asistenţă din partea

serviciilor de protecţie civilă în cazul în care ei şi bunurile lor au fost afectate, au dreptul la sprijin

şi asistenţă în cazul în care au fost evacuaţi din locuinţă şi/sau din localitate.

(2) Cetăţenii au dreptul să fie informaţi, îcă din timp de normalitate şi pace, despre riscurile care le

ameninţă viaţa şi bunurile în proximitatea locuinţei sau localităţii de domiciliu, au dreptul să

primească, de la agenţii sau operatorii economici surse de risc NBC, în cazul în care s-ar afla, cu

locuinţa sau localitatea, în zona prognozată de pericol a acestora, pe lângă semnalele de înştiinţare,

avertizare şi alarmare, echipamente de protecţie specifice riscului şi anditoturile necesare stabilite

de specialişti.

(3) Cetăţenii pot încheia cu autorităţile locale contracte de voluntariat în condiţiile în care acestea

dispun acordarea unor facilităţi şi benaficii pentru fiecare voluntar de protecţie civilă.

(4) Cetăţenii sunt obligaţi să participe la activităţile de pregătire pentru protecţia civilă îar în caz

de dezastre şi/sau acţiuni militare, la solicitarea autorităţilor administraţiei publice locale, să

participe la limitarea şi înlăturarea efectelor acestora, în cadrul detaşamentelor de lucrători..

(5) Cetăţenii sunt obligaţi să-şi procure contra-cost mijloace individuale de protecţie, cu excepţia

celor prevăzuţi la art. 28(3).

(6) Cetăţenii care îşi construiesc locuinţe proprietate personală cu mai mult de P+1, sunt obligaţi

să-şi construiască la subsolul imobilului spaţiu de adăpostire cu o suprafaţa corespunzătoare

numărul maxim de locatari.

(7) Cetăţenii au obligaţia să permită accesul în locuinţă a personalului structurilor de intervenţie

de protecţie civilă pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau a acţiunilor militare.

(8) Cetăţenii sunt obligaţi să permită, în cazul în care autorităţile locale decid, montarea de sirene

de alarmare pa clădirea proprietate personală(sau comună), precum şi accesul echipelor

specializate pentru repararea şi/sau întreţinerea acestora.

(9) Cetăţenii sunt obligaţi să solicite autorităţilor administraţiei publice locale, aviz de protecţie

civilă, connform legii.

(10) Cetăţenii sunt obligaţi să respecte legislaţia, comunicatele şi recomandările autorităţilor

locale de protecţie civilă pe timp de dezastre şi/sau acţiuni militare.

SECŢIUNEA III

PREGĂTIREA PENTRU PROTECŢIE CIVILĂ

Capitolul 6 – Generalităţi privind regătirea pentru protecţia civilă

Art. 29 (1) Pregătirea pentru protecţia civilă trebuie să asigure transmiterea de cunoştinţe, tuturor

cetăţenilor, referitoare la riscurile cu care se confruntă, să-şi însuşească regulile şi măsurile de protecţie şi

să fie în măsură ca, la solicitarea autorităţilor, sa participe la acţiunile de limitare şi înlăturare a efectelor

dezasterelor sau ale acţiunilor militare pentru asigurarea revenirii la normalitate în timp scurt.

(2) Pregătirea pentru protecţie civilă trebuie să fie o activitate continuă la toate nivelele.

(3) În activitatea de pregătire pentru protecţie civilă sunt cuprinse următoarele categorii de

personal :

a) personalul din structurile profesioniste de protecţie civilă(cadre militare, funcţionari

publici, personal contractual);

b) autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;

c) conducători ai instituţiilor publice, agenţilor şi operatorilor economici(similari);

d) personalul angajat din instituţiile publice, agenţi şi operatori economici, cu capital de

stat, mixt sau privat, liberi profesionişti, precum şi personalul civil şi militar din structurile de apărare,

ordine publică şi siguranţă naţională;

e) elevi şi studenţi;

f) şomeri şi alte categorii de cetăţeni activi neangajaţi;

g) pensionari şi casnice.

(4) Pregătirea pentru protecţie civilă se efectuează pe baza Hotărârii de Guvern, cu valabilitate

pentru o perioada de 4 ani. În interiorul acestui interval, anual, CNSPC emite precizări.

(5) În baza Hotărârii Guvernului şi a precizărilor anuale emise de CNSPC, prefecţii emit ordine

referitoare la particularizarea pregătirii în fiecare judeţ(Municipiu Bucureşti).

(6) În baza ordinelor prefecţilor, primarii emit anual dispoziţiuni privind particularizarea pregătirii

de protecţie civilă la nivelul fiecărei localităţi(sector al Municipiului Bucureşti).

(7) În baza dispoziţiunilor anuale ale primarilor, conducătorii instituţiilor publice, agenţilor şi

operatorilor economici(similari) emit deczii anuale de pregătire pentru protecţia civilă, particularizate la

specificul fiecărei entităţi.

(8) Pregătirea pentru protecţie civilă în învăţământul preuniversitar este obligatoriu şi se realizează

pe baza unui protocol dintre CNSPC şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

(9) Pregătirea pentru protecţie civilă a elevilor şi studenţilor din învîţământul postliceal şi

universitar se realizează în conformitate cu HG menţionată la art. 20(5) şi cu hotărârile senatului fiecărei

instituţii de învăţământ în parte.

(10) Pregătirea pentru protecţie civilă a personalului din structuriloe de apărare, ordine publică şi

siguranţă naţională se realizează în conformitate cu HG menţionată la art. 20(5) şi a tematicii elaborată în

comun de CNSPC şi fiecare structură în parte.

(12) Pregătirea şomerilor, populaţiei active neangajate, a pensionarilor şi casnicelor va avea în

vedere folosirea tipăriturilor emise de structurile de protecţie civilă(manuale, broşuri, pliante, fluturaşi),

precum şi participarea acestora la exerciţiile şi aplicaţiile executate cu stucturile de protecţie civilă

împreună cu celelalte componente ale Sistemului Naţional de Protecţie Civilă. Activitatea se desfăşoară

pe baza colaborării cu asociaţiile de proprietari şi imputerniciţii fiecărei străzi în parte.

(13) Asigurarea logistice didactice a activităţilor de pregătire prntru protecţie civilă revine în

sarcina entităţii la ivelul cărei este organizată activitate.

(14) Activitatea de pregătire pentru protecţie civilă, cu angajaţii, se realizează, la toate nivelele şi

cu toate categoriile de personal, în timpul orelor de program.

(15) Activitatea de pregătire pentru protecţia civilă se evidenţiază pentru fiecare persoană întro fişă

individuală şi se evaluează anual prin test grilă. Calificativul acordat la prgătirea pentru protecţie

civilă poate fi luat în calcul la evaluarea anuală globală a fiecărui angajat.

Capitolul 7 Formarea, iniţierea, pregătirea şi perfecţionarea personalului profesionist

din structurile protecţiei civile

Art. 30 Formarea personalului militar al structurilor CNSPC se realizează prin instituţiile militare

ale Map.N şi MAI astfel:

(1) Ofiţerii se formează în cadrul academiilor categoriilor de forţe armate ale M.Ap.N. şi

Academia de poliţiie AI Cuza în cadrul catedrelor de protecţie civilă.

(2) Subofiţerii şi maiştrii militari se formează la şcolile de subofiţeri şi maiştrii militari ai

M.Ap.N. şi la Şcoala de subofiţeri şi maiştri militari a pompierilor, pe specialităţile :

aministrativ, tehnic şi stat major.

(2) Funcţionarii publici şi personalul contractual se formează în instituţii de învăţământ

superior sau mediu civil.

(3) După formare, personalul civil şi militar încadrat în structurile de protecţie civilă, execută

stagii de iniţiere în arma prin cursuri cu durate diferite, stabilite prin ordin de şeful

CNSPC, la Centrul Naţional de Prgătire şi Perfecţionare a Cadrelor din Protecţia

Civilă(CNPPCPC).

(4) Perfecţionarea personalului din structurile CNSPC se realizează în înstituţii de învăţământ

militar şi civil din ţară şi străinătate în funcţie de nevoile sistemului şi de cele ale

personalului.

Art. 31 (1) Formarea inspectorilor de protecţie civilă se realizează prin cursuri de 15 – 20 zile

lucrătoare în Centrul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Cadrelor di Protecţia Civilă în baza HG

privind pregătirea pentru protecţie ciovilă şi a ordinelor şefului CNSPC.

(2) Perfecţionarea inspectorilor de protecţie civilă se realizează la CNPPCPCpe principiul

odată la 5 ani.

(3) Programele analitice pentru formarea şi perfecţionare inspectorilor de protecţie civilă

se elaborează de CNPPCPC.

Art. 32 Personalul profesionist din structurile de protecţie civilă realizează pregătirea continuă în

cadrul structurilor la care sunt încadraţi, prin şedinţe practice şi teoretice, prin exerciţii şi aplicaţii tactice

de comandament, în teren, în punctul de comandă sau pe hartă, în limita de minim 6 ore pe lună pe baza

planificării structurii din care fac parte.

Capitolul 8 Formarea, iniţierea, pregătirea şi perfecţionarea personalului din

administraţia publică şi a voluntarilor din sistemul protecţiei civile

Art. 33 Formarea şi perfecţionarea comandanţilor formaţiunilor voluntare de protecţie civilă se

realizează prin cursuri de 10 zile lucrătoare la Centrele zonale de instrucţie şi depozitare ale protecţiei

civile.

Art. 34 Iniţierea, formarea şi specializarea personalului din structurile de voluntari de protecţie

civilă se realizează prin cursuri de 5 zile lucrătoare în Centrele zonale de instruire şi depozitare.

Art. 35 Instruire, perfecţionarea şi specializarea personalului din structurile administraţiei publice

centrale şi locale cu sarcini în domeniul protecţiei civile se realizează prin cursuri de 5-10 zile la Centrele

zonale de instrucţie şi depozitare ale protecţiei civile.

Art. 36 Pregătirea angajaţilor şi a populaţiei se efectuează în cuantum de 2-4 ore lunar, prin

şedinţe teoretice, exerciţii şi aplicaţii tactice, prin transmiterea unor emisiuni radio – tv, precum şi prin

publicarea unor materiale informative în mass-media scrisă.

Art. 37 Pregătirea elevilor şi studenţilor se va efectua pe baza HG şi a protocolului dintre CNSPC

şi MECS într-un volum diferenţiat pe cicluri de învăţământ cuprins între 6 – 24 ore pe an de învăţământ.

Art. 38 Pregătirea pentru protecţie civilă în structurile sistemului de apărare, ordine publică şi

siguranţă naţională se realizează prin introducerea unor teme specifice în activitatea de pregătire continuă

în limita a cel puţin 2 ore pe lună.

SECŢIUNEA a- IV-a

LIMITAREA ŞI ÎNLĂTURAREA EFECTELOR DEZASTRELOR ŞI/SAU ALE

ACŢIUNILOR MILITARE

Capitolul 9 Capacitatea de răspuns de protecţie civilă

Art. 39 (1) În perioada de pace şi normalitate, la nivelul structurilor prevăzute la art.5 din prezenta

lege, se realizează, în mod eşalonat,în funcţie de posibilităţile de susţinere cu resurse umane, tehnico-

materială şi financiară măsuri de protecţie civilă care constau în:

a) constituirea sistemului de cercetare de protecţie civilă şi stabilirea misiunilor;

b) constituirea sistemului naţional de înştiinţare, avertizare şi aalarmare;

c) construcţia de adăposturi de protecţie civilă pentru populaţie şi a punctelor de

comandă pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;

d) identificarea şi amenajarea unor spaţii de adăpostire improvizate;

e) planificarea dispersării în caz de dezastre şi a evacuării în caz de acţiuni

militare;

f) identificarea locaţiilor în care vor fi amenajate puncte de decontaminare

personal, echipament şi tehnică(instalaţii) şi întocmirea proiectelor de modificare;

g) costituirea serviciilor comunitare profesioniste de protecţie civilă, încadrarea,

dotarea şi instruirea personalului;

h) instruirea şi antrenarea angajaţilor şi a populaţiei pentru cunoaşterea riscurilor

din proximitatea locului de muncă şi a domiciliului precum şi a regulilor de comportare în caz de dezastre

şi/sau acţiuni militare;

(2) Toate aceste măsuri, aflate într-un anumit stadiu de realizare, la un moment, reprezintă

capacitatea de răspuns iniţială a entităţilor. CNSPC elaborează instrucţiuni pentru realizarea acestora.

(3) Capacitatea de răspuns este dată de gradul de încadrare şi dotare, în raport cu normele

în vigoare, precum şi nivelul de instruire şi antrenare de care dispune o anumită structură a protecţiei

civile, la un anumit moment.

(4) În funcţia de situaţia operativă sau de decretarea unei stări speciale sau excepţionale,

capacitatea de răspins a structurilor de protecţiei civilă poate fi:

a) capacitate de răspuns normală, respectiv cea din timp de pace şi normalitate în

care structurile de protecţie civilă au minim încadrarea de 60% din efective prevăzute în organigramă şi

60% din tehnica de bază prevăzută în normele de dotare iar instruirea este cea realizată momentul

respectiv;

b) capacitatea de răspuns ridicată, corespunde unui grad de încadrare şi

înzestratre de minim 80% şi a unui nivel de pregătire corespunzător parcurgerii întregii programe de

pregătire;

c) capacitatea de răspuns completă reprezintă atingerea nivelului de încadrare,

dotare şi instruire de 100% din normele, instrucţiunile şi programele existente în vigoare la data

respectivă.

(5) Trecerea de la o treaptă la alta a capacităţii de răspuns se face prin hotărâre de guvern.

(6) Reglementarea capacităţii de răspuns se realizează prin HG.

Art. 40 În baza HG privin capacitatea de răspuns, toate structurile prevăzute la Art.5 din prezenta

lege întocmesc „Plan de realizare şi ridicare a capacităţii de răspuns prin trepte”, document operativ care

se actualizează lunar.

Art. 41 Capacitatea de răspuns a structurilor de protecţie civilă se reface atunci când după

îndeplinirea unor misiuni, una sau mai multe structuri, au pierderi şi distrugeri mai mari de 40% din

capacitatea completă.

Art. 42 Refacerea capacităţii de răspuns se realizează prin trecerea parţială în rezervă a structurilor

respective şi completarea acestora cu personal instruit şi tehnică, corespunzător normelor în vigoare.

Capitolul 10 Intervenţia pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau

acţiunilor militare

Art. 43 În timp de pace şi normalitate, personalul din structurile de protecţie civilă care în

cadrează adăposturile de protecţie civilă – puncte de comandă, cele din centrele de conducere şi

coordonare a intervenţiei în caz de dezastre şi cel din serviciile profesioniste comunitare execută serviciul

permanent, în ture, 24 din 24 ore.

Art. 44 În situaţii de dezastre majore şi/sau acţiuni militare, structurile de protecţie civilă sunt

mobilizate la locaţia de dispunere permanentă şi execută ordinele şi dispoziţiile conducătorilor entităţilor

care le-au constituit.

Art. 45 Misiunile de intervenţie se execută pe baza datelor şi informaţiilor culese de structurrile

de cercetare proprii, a celor primite de la alte structuri de cercetare existente la celelalte componente ale

SNPC, precum şi pe baza solicitărilor primite prin reţeaua de telefonie de urgenţă 112.

Art. 46 În funcţie de consecinţele dezasterelor şi/sau ale acţiunilor militare o entitate poate

introduce în dispozitivul de intervenţie o parte sau toate structurile de protecţie civilă aflate la dispoziţie.

Art. 47 (1) În cazul în care amploarea dezastrelor şi/sau ale acţiuneilor militare depăşesc

capacitatea de răspuns a unei entităţi, aceasta poate apela la vecini sau la eşaloanele imediat superioare, în

baza unor planuri de cooperare întocmite din timp de pace şi normalitate.

(2) În cazul în care se depăşeşte capacitatea de răspuns la nivel naţional, GR poate solicita,

cu avizul CSAT şi aprobarea Parlamentului României, sprijin şi asistenţă internaţională de la organismele

în care suntem integraţi( ONU-OCHA; NATO-EADRCC,UE-MIC)

Art. 48 Planurile de cooperare, concrete, pentru nevoile protecţiei civile, pe misiuni şi obiective

între instituţii publice, agenţi şi operatori economici, în cadrul aceleaşi localităţi, între acestea şi serviciile

publice profesioniste comuitare, între localităţi învecinate şi între judeţe.

Art. 49 (1) Conducătorul fiecărei entităţi afectate de dezastre şi/sau acţiuni miltare

nominalizează, pentru conducerea intervenţiei, un comandant al acţiunilor, persoană cu funcţii de

conducere la nivelul entităţii respective cu calităţi manageriale.

(2) Ordinele comandantului acţiunilor sunt obligatorii pentru tot personalul participant la

acţiuni, în aria de competenţă stabilită.

Art. 50 Intervenţia structurilor de protecţie civilă este reglementată prin regulamente şi

instrucţiuni elaborate de CNSPC.

Capitolul 11 Executarea misiunilor de intervenţie în afara ţării

Art. 51 România poate participa, la cerere, cu personal de comandă, specialişti pe domenii,

structuri de intervenţi şi tehnică specifică limitării şi înlăturării efectelor dezastrelor şi/sau ale acţiunilor

militare, pe baza tratatelor şi convenţiilor bilaterale sau internaţionale şi a procedurilor standard

prestabilite.

Art. 52 Structurile cu care România pot participa la misiuni de intervenţie în afara ţării se înscriu

într-un „Inventar Naţional” şi se transmit entităţilor precizate la art. 47(2) din prezenta lege.

Art. 53 Pentru realizarea interoperabilităţii între structuri internaţionale de aceleaşi specialităţi,

periodic, în România şi alte state membre NATO sau UE se efectuează stagii de pregătire în comun.

Art. 54 România participă la misiuni de intervenţie în afar ţării cu personal specializat din

Unitatea Specială de Intervenţie

SECŢIUNEA aV-a

INFRASTRUCTURA PROTECŢIEI CIVILE

Capitolul 12 Sediul instituţiilor. Spaţii de lucru(dispunere permanentă, pregătire,

antrenare, depozitare şi conducere) şi adăpostire

Art. 55 Guvernul României.

(1) Sediul GR este în Palatul Victoria din Bucureşti, Piaţa Victoria. La aceasastă reşedinţă

GR Îşi ţine şedinţele în caz de normalitate şi pace.

(2) În caz de dezastre, GR poate conduce acţiunile de limitare şi înlătturare a efectelor

acestora din Centrul Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei în caz de Dezastre dispus în

localitatea Ciolpani, Jud. Ilfov(Şos. Bucureşti – Ploieşti, km. 32).

(3) Tot în caz de dezastre, în situaţia unui pericol de contaminare NBC sau în cazul

declanşării unor acţiuni militare, conducerea acţiunilor de intervenţie se realizează din spaţii de adăpostire

apecial amenajate, administrat, exploatat şi întreţinute de CNSPC. Acest obiectiv poate avea şi o rezervă.

(4) Conducerea acţiunilor de intervenţie în situaţiile prevazute la art. 39(3) se poate realiza

din puncte de comandă mobile(pe roţi sau aeriene). Administrarea şi întreţinerea acestora se realizează de

către Centrul de comunicaţii şi informatică al CNSPC, în cazul celor rutiere şi de către Inspectoratul

General al Aviaţiei MAI pentru cele aeriene.

Art. 56 Centrul de Situaţie al Protecţiei Civile

(1) Are sediul în imobilul din Bucureşti, Str. Ceasornicului nr. 16, Sector 1.

(2) Tura operativă a CNSPC îşi desfăşoara activitatea în Sediul Guvernului din Piaţa

Victoria, în spaţii special amenajate şi dotate.

(3) Pentru coordonarea activităţii la nivel naţional în caz de dezastre în urma cărora au

rezultat contaminări NBC şi/sau acţiuni militare, CNSPC foloseşte adăpostul special amenajat aflat în

administrarea şi întreţinerea sa. Acest obiectiv poate avea şi o rezervă.

Art. 57 Ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale.

(1) Conduc activitatea de protecţie civilă din clădirile şi construcţiile date spre

administrare, existente pe timp de normalitate şi pace în locaţii permanente.

(2) Pentru coordonarea activităţii la nivel naţional în caz de dezastre în urma cărora au

rezultat contaminări NBC şi/sau acţiuni militare, ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei

publice centrale folosesc adăpostul special amenajat aflat în administrarea şi întreţinerea proprie. Aceste

obiective pot avea şi câte o rezervă.

(3) Structura de protecţie civilă de la nivelul ministerelor şi celelalte autorităţi ale

administraţiei publice centrale beneficiază de spaţii de lucru, pregătire şi depozitare conform atribuţiilor

acestora.

(4) Ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale destină pentru

conducerea acţiunilor de limitare şi înlăturare a efectelor dezastrelor din competenţă spaţii necesare

pentru conducerea şi coordonarea intervenţiei la dezastre, altele decât cele în urma cărora au rezultat

contaminări NBC.

Art. 58 Centrul Naţional de Pregătire şi Perfecţionarea Cadrelor din Protecţia Civilă, Centrul de

comunicaţii şi informatică al CNSPC precum şi Centrele zonale de instrucţie şi depozitare ale protecţiei

civile funcţionează în cazărmi stabilite prin HG, în cşădiri, construcţii, amenajări şi dotări stabilite prin

norme elaborate de CNSPC

Art. 59 Consiliul judeţene(Consiliul General al Municipiului Bucureşti-CGMB)

(1) Asigură spaţii pentru funcţionarea :

a) Centrului de conducere şi coordonare a intervenţiei în caz de dezastre;

b) Serviciului judeţean de protecţie civilă;

c) Serviciilor comunitare profesioniste de protecţie civilă;

d) Serviciilor voluntare de protecţie civilă;

e) Centrele de instruire a voluntarilor;

f) Poligoane şi săli de specialitate pentru instruirea structurilor de intevenţie

profesioniste şi voluntare;

(2) Pentru coordonarea activităţii la nivel judeţean în caz de dezastre în urma cărora au rezultat

contaminări NBC şi/sau s-au declanşat acţiuni militare, consiliul judeţean (CGMB) foloseşte

adăpostul special amenajat aflat în administrarea şi întreţinerea sa. Acest obiectiv pot avea şi o

rezervă.

(3) Consiliul judeţean (CGMB) asigură spaţii de depozitare pentru mijloacele şi materialele

neseare asigurăţrii subzistenţei populaţiei afectate de dezastre şi/sau acţiuni militare din zona

din competenţă.

Consil (4) Consiliul judeţean (CGMB) dispune constituirea de rezerve de terenuri în teritoriul intravilan al

localităţilor necesare construcţiei de adăposturi de protecţie civilă în perioada dinaintea

declanşării acţiunilor militare.

Art. 60 Consiliul local

(1) Asigură spaţii pentru funcţionarea :

a) Centrului de conducere şi coordonare a intervenţiei în caz de dezastre;

b) Biroul(compartimentul sau inspectorul) de protecţie civilă;

c) Serviciilor comunitare profesioniste de protecţie civilă;

d) Serviciilor voluntare de protecţie civilă;

e) Centrele de instruire a voluntarilor;

f) Poligoane şi săli de specialitate pentru instruirea structurilor de intevenţie

profesioniste şi voluntare;

(2) Pentru coordonarea activităţii la nivel local, în caz de dezastre, în urma cărora au rezultat

contaminări NBC şi/sau s-au declanşat acţiuni militare, consiliul local foloseşte adăpostul special

amenajat aflat în administrarea şi întreţinerea sa.

(3) Consiliul local asigură spaţii de depozitare pentru mijloacele şi materialele neseare asigurăţrii

subzistenţei populaţiei afectate de dezastre şi/sau acţiuni militare din zona din competenţă.

(4) Consiliul local al localităţilor urbane sunt obligate să asigure spaţii de adăpostire în adăposturi

de protecţie civilă pentru toţi locuitorii localităţii urbane

(5) Consiliul local al localităţilor urbane dispune constituirea de rezerve de terenuri în teritoriul

intravilan al localităţii necesare construcţiei de adăposturi de protecţie civilă care să completeze deficitul

înregistrat la momentul respectiv, în perioada premergătoare declanşării acţiunilor militare.

Art. 61 Instituţiile publice, agenţii şi operatorii economici, indiferent de forma de proprietate

(1) Asigură spaţii pentru funcţionarea :

a) Centrului de conducere şi coordonare a intervenţiei în caz de dezastre;

b) Inspectorul de protecţie civilă de protecţie civilă;

c) Serviciilor profesioniste de protecţie civilă proprii;

d) Poligoane şi săli de specialitate pentru instruirea structurilor de intevenţie

profesioniste;

(2) Pentru coordonarea activităţii la nivel instituţiei publice(agentului sau operatorului economic)

în caz de dezastre, în urma cărora au rezultat contaminări NBC şi/sau s-au declanşat acţiuni militare,

consiliul de administraţie(similar) foloseşte adăpostul special amenajat aflat în administrarea şi

întreţinerea sa(numai instituţiile publice, agenţii şi operatorii economici cu sarcini în domeniul apărării

naţionale).

(3) Consiliile de administraţie(similar) ale instituţiilor publice, agenţilor şi operatorilor economici

cu sarcini în domeniul apărării naţionale este obligat asigură spaţii de adăpostire pentru tot personalul

angajat

(4) Consiliul de administraţie(similar) dispune constituirea de rezerve de terenuri în teritoriul

administrativ din competenţă, necesare construcţiei de adăposturi de protecţie civilă în perioada dinaintea

declanşării acţiunilor militare, pentru completarea deficitului existent la momentul respectiv.

Art. 62 Asociaţiile de proprietari (locatari) care dispun de adăpost de protecţie civilă pentru

populaţie la subsolul blocului.

(1) Administrează şi întreţin respectivul obiectiv cu resurse proprii.

(2) Pot închiria suprafeţe limitate sau tot adăpostul unor persoane fizice şi/sau juridice cu

condiţia ca acestea să nu schimbe destinaţia acestuia, să nu aducă modificări la încăperile şi instalaţiile

acestuia, să nu depoziteze substanţe periculoase(explozive, incendiare, uşor inflamabile, toxice şi de altă

natră) şi la ordin, să fie în măsură ca în termen de 48 ore să îl elibereze şi să-l aducă în stare de

operativitate pentru scopul pentru care a fost realizat.

Art. 63 Cetăţenii care doresc să-şi construiască locuinţă proprietate personală cu P+1 şi mai înltă

sunt obligaţi să-şi amenajeze la subsol, o încăpere specială cu suprafaţa egala, în m.p., cu numărul de

locatari din clădirea respectivă.

Art. 64 CNSPC elaborează instrucţiuni pentru construcţia şi dotarea adăposturilor de protecţie

civilă, corespunzător destinaţiei şi dispunerii acestora faţă de sursele de risc probabile.

Capitolul 13 Puncte de observare

Art. 65 Punctele de observare sunt lucrări special amenajate sau improvizate pentru executarea

cercetării de protecţie civilă prin observare amenajate pe clădirile cele mai înalte ale localităţii sau pe

înalţimile predominante din interiorul sau împrejurimile acestora.

Art. 66 CNSPC elaborează instrucţiuni privind detaliile constructive, numărul şi criteriile de

amplasare a posturilor de observare.

Art. 67 Consiliile judeţene(Consiliul General al Municipiului Bucureşti), consiliile locale,

instituţiile şi agenţii sau operatorii economici cu sarcini în domeniul apărării naţionale sunt obligaţi să

destine fonduri necesare construirii, utilării şi întreţinerii acestor elemente de infrastructură de protecţie

civilă.

Capitolul 14 Sistemul Naţional de Înştiinţare, Avertizare şi Alarmare

Art. 68 Se compune dintr-un număr variabil de mijloace de comunicaţii, de alarmare(electrice,

electronice, dinamice cu aer comprimat, acustice şi optice), legături fir şi radio(frecvenţe) de acţionare,

centrale de alarmare şi dispozitive de comandă, centralizat, în trepte(local, judeţean şi naţional) care să

fie în măsură să asigure înştiinţarea autorităţilor cu privire la pericolul producerii unor dezastre sau a

declanşării acţiunilor militare(terestre, din aer şi de pe mare), precum şi prevenire populaţie şi angajaţilor

despre iminenta producere a acestora.

Art. 69 CNSPC, cu avizul Consiliului Naţional al Audiovizualului(CNA), poate în orice moment

întrerupe funcţionarea posturilor publice de radio şi televiziune pentru transmiterea urgenă a unor

comunicate de protecţie civilă.

Art. 70 CNA, la solicitarea CNSPC poate obliga posturile private de radio şi tv, prcum şi

operatorii de transmisie tv prin cablu să preia şi să retransmită mesajele de protecţie civilă difuzate de

posturile publice de radio şi tv.

Art. 71 CNSPC elaborează norme şi instrucţiuni privind construirea şi funcţionarea sistemului

integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare.

Art. 72 În scopul asigurării stabilităţii şi confidenţialităţii informaţiilor şi mesajelor de protecţie

civilă CNSPC îşi realizează un sistem de telefonie fixă propriu şi încheie contracte de colaborare cu

M.Ap. N. şi S.T.S. pentru accesul la reţele şi frecvenţe cu regim cu acces limitat.

Art. 73 CNSPC îşi va constitui o reţea radio proprie, reţeaua radio a protecţieii civile, pe baza

închirierii unei frecvenţe de bază şi a uneia de rezervă. În cadrul reţelei vor funcţiona staţii radio fixe şi

mobile şi radiotelefoane portabile.

Art. 74 CNSPC închie, la nivel naţional, protocoale de cooperare cu operatorii de distribuire a

energiei electrice referitor la alimentarea, întreţinerea şi funcţionarea sirenelor electrice, electronice şi

dinamice.

Art. 75 CNSPC încheie, la nivel naţional, protocoale de cooperare cu operatorii de telefonie fixă

şi mobilă pentru închirierea de circuite telefonice de acţionare prin fir a sirenelor.

Art. 76 Consiliile judeţene(CGMB) şi consiliile locale sunt obligate să destine fonduri pentru

procurare, instalarea, întreţinerea şi funcţionarea elemetelor componente ale sistemului de înştiinţare,

avertizare şi alarmare pentru toţi cetăţenii din zona construită a localităţii.

Art. 77 Interconectarea subsistemelor teritoriale revine în sarcina eşaloanelor superioare,

respectiv judeţul pentru localităţi(Municipiul Bucureşti pentru sectoare) iar Guvernul(MAI,

Departamentul pentru Relaţiile cu Instituţiile prefectului) pentru judeţe(Municipiul Bucureşti).

Art. 78 Instituţiile publice, agenţii şi opratorii economici, asociaţiile de proprietari şi proprietarii

de imobile sunt oblizaţi să permită montarea sirenelor pe clădirile proprii sau pe care le a dministrează,

dacă aşa s-a convenit de către specialişiti în urma calculelor, precum şi să permită accesul specialiştilor

pentru întreţinerea şi repararea sirenelor, când este cazul.

Art. 79 Instituţiile publice, agenţii şi opratorii economici catalogaţi ca surse de risc sunt obligaţi

să-şi realizeze subsisteme proprii de înştiinţare, avertizare şi alarmare pe întreaga suprafaţă prognozată de

manifestare a eventualelor dezastre provocate de riscul specific. Aceste subsisteme se vor integra în

subsistemul localităţii, respectiv al judeţului.

Art. 80 Administratorii de construcţii hidrotehnice sunt obligaţi să-şi realizeze subsisteme

proprii de înştiinţare, avertizare şi alarmare în toate localităţile aflate aval de aceste construcţii până unde

este prognozată deplasarea viiturii. Aceste subsisteme se vor integra în subsistemul localităţii, respectiv al

judeţului.

Art. 81 În baza acordurilor semnate de România cu statele vecine, sistemul naţional de

înştiinţare, avertizare şi alarmare se poate interconecta cu sistemele similare ale ţărilor respective, numai

în cazul apariţiei unor situaţii potenţiale de risc şi dezastre.

Art. 82 La toate nivelele prevăzute la art.5 din prezenta lege, din timp de pace şi normalitate, se

constituie rezerve de 5% cu componente al sistemului de înştiinţare, avertizae şi alarmare.

Art. 83 In cazul în care în situaţia declanşării unor acţiuni militare, la nivelul unor localităţi şi

judeţe se condstată deficite faţă de necesarul stabilit prin normele emise de CNSPC, aceste deficite vor fi

acoperite pe baza cererilor de completare transmise oficiilor judeţene de mobilizare a economiei şi

pregătirii teritoriului pentru apărare.

Capitolul 15. Decontaminarea şi alte măsuri analoge

Art. 84 Decontaminare este o măsură specifică de protejare a oamenilor care au fost afectaţi de

dezastre şi/sau acţiuni militare care au avut drept consecinţe contaminarea chimică, radioactivă sau

biologică. Decontaminarea este operaţiunea de îndepartare a depunerilor de substanţe chimice,

radioactive sau biologice de pe piele sau oricare altă parte a corpului omenesc, de pe echipamentul

personalului structurilor de intervenţie sau îmbrăcămintea oamenilor, de pe tehnică, materiale, mijloace

de transport şi de pe instalaţii.

Art. 85 În condiţii de vreme bună această activitate se poate desfăşura în aer liber sau în

cadrul unor dispozitive instalate în corturi, în afara zonelor contaminate.

Art. 86 În condiţii de iarnă sau vreme rea, operaţiunea de decontaminare se realizează în spaţii

închise care trebuie să îndeplinească anumite criterii.

Art. 87 Decontaminarea se realizează indiferent de dispunere(în aer liber sau spaţii închise) în

puncte de decontaminare personal, echipament, teren şi tehnică.

Art. 88 Punctele de decontaminare personal, în cazul în care se impune instalarea lor, se

realizează prin rechiziţionarea şi transformarea unor băi publice, a unor grupuri sanitare din cadrul unor

internate cămine de elevi şi studenţi sau grupuri sanitare din incinta unor agenţi şi/sau operatori

economici.

Art. 89 Punctele de decontaminare echipament, în cazul în care se impune instalarea lor, se

realizează prin rechiziţia şi transformarea unor spalatorii chimice.

Art. 90 Punctele de decontaminare tehnică şi instalaţii, în cazul în care se impune instalarea

lor, se realizează prin rechiziţionarea şi transformarea unor spălătorii auto.

Art. 91 Punctele prevăzute la art. 72 – 74 din prezenta lege se realizează pe baza

instrucţiunilor elaborate de CNSPC privind criterii de selectare, lucrările minime de transformare şi

modul de funcţionare a acestora.

Art. 92 Identificarea, lucrările de transformare cu devizul lor, firma angajată să efectueze

respectivele lucrări, personalul de deservire şi fluxul în cadrul puctului se stabilesc din timp de pace şi

normalitate şi se îndosariază la nivelul structurii care îl constitue.

Art. 93 După încetarea situaţiei care a impus instalarea respectivelor puncte, aceste obiective

se aduc la forma iniţială şi se predau proprietarului conform legislaţiei rechiziţiilor.

Art. 94 Aceste puncte de decontaminare pot fi instalate, pe baza unor planuri de cooperare, de

structuri ale M.Ap. N , în afara zonelor contaminate, cu mijloace tehnice specifice.

Capitolul 16 Poligoane pentru distrugere a muniţiei neexplodate

Art. 95 Teritoriul României a fost, în ultimii 100 ani teatrul unor acţiuni militare complexe, cu

folosirea unei game variate de mijloace de atac şi muniţii, în urma cărora populaţia civilă este expusă

riscurilor prin faptul că unele au rămas neexplodate.

Art. 96 Pentru identificarea, dezamorsarea, neutralizarea, transportul şi distrugerea unor astfel

de muniţii există în cadrul serviciilor de proecţie civilă profesionişti comunitari, specialiştii

pirotehnicieni.

Art. 97 Muniţia neexplodată ridicată de pe teritoriul unor localitţi se depune în subdepozite

special amenajate după care se transportă în poligoane de distrugeri şi periodic se procedează la

distrugerea lor.

Art. 98 CNSPC elaborează norme şi instrucţiuni de asanarea teritoriului de muniţia

neexplodată.

Art. 99 Fiecare consiliu judeţean(CGMB) amenajează, administrează, întreţine şi pune la

dispoziţia structurilor de protecţie civilă specializate cel puţin un poligon de distrugere a muniţiei

neexplodate colectată de pe teritoriul administrativ al judeţului respectiv.

SECŢIUNEA a VI-a

RESURSELE PROTECŢIEI CIVILE

Capitolul 17 Resursele umane

Art. 100 Directorul general al CNSPC se numeşte de primul ministru la propunerea ministrului

administraţiei şi internelor. Gradul funcţiei este de general cu 2 stele iar funcţia este echivalentă cu cea de

subsecretar de stat.

Art. 101 Personalul civil şi militar al CNSPC şi a celorlalte structuri subordonate se transferă

din structurile IGSU, subordonat MAI, la cerere, în limita numărului de funcţii prevăzute în organigrama

CNSPC şi rămîn pe tot timpul activităţii în poziţia de detaşate.

(1) Personalul din structurile profesioniste de protecţie civilă nu se poate asocia în sindicate.

(2) Personalul din structurile profesioniste de protecţie civilă nu poate declara grvă.

Art. 102 Ocuparea posturilor

(1) Toate posturile de conducere prevăzute în organigrama CNSPC şi cele ale structurilor

subordonate se ocupă prin concurs.

(2) Directorul general al CNSPC, cu sprijinul DMRU din MAI, organizează concurs pentru

ocuparea posturilor de director general adjunct, director, comandanţi de unităţi şi locţiitorii acestora.

(3) Directorul general adjunct şi directorul CNSPC, cu biroului management resuse umane din

CNSPC organizează concurs pentru ocuparea celolalte posturi de conducere din CNSPC.

(4) Comandanţii de unităţi şi locţiitorii acestora organizează concurs pentru ocuparea celolalte

funcţii de conducere din unităţile pe care le comandă.

(5) Celelalte posturi din organigrama CNSPC şi a structurilor subordonate care nu sunt

prevăzute ca funcţii de conducere se ocupă pe baza îndeplinirii cerinţelor de studii şi competenţe

profesionale prevăzute în fişele posturilor.

(6) Serviciile comunitare profesioniste constituite la nivelul consiliilor judeţene(CGMB) şi la

nivelul consiliilor locale se încadrează prin concurs cu personal calificat, pe baza îndeplinirii cerinţelor de

studii şi competenţe profesionale prevăzute în fişele posturilor.

(7) Inspectorii de protecţie civilă şi personalul auxiliar din instituţii publice, agenţilor şi

operatorilor economici se încadrează pe baza cerinţelor de studii şi competenţe profesinale prevăzute în

fişa posturilor şi avizului serviciului(biroului) de protecţie civilă.

Art. 103 Statutul personalului din structurile protecţiei civile se stabileşte prin HG.

Art. 104 Deficitul de personal constatat la decretarea unor stări excepţionale prevăzute de

constituţie se completează prin mobilizare de centrle militare judeţene – al Mun. Bucureşti(zonale), pe

baza cererilor de completare, transmise anual de fiecare structură militară din Sistemul Naţional al

protecţiei Civile.

Capitolul 18 Resurse tehnico-materiale

Art. 105 În termen de 90 de zile de la data publicării legii în M.Of. P. I, MAI şi IGSU stabilesc

listele cu mijloacele materiale şi tehnice care trec din evidenţa IGSU şi a structurilor subordonate în

evidenţa CNSPC şi a structurilor subordonate.

Art. 106(1) Dotarea CNSPC şi a structurilor subordonate se realiăează prin transfer de bunuri

fără plată şi prin alocaţii bugetare de la bugetul de stat.

(2) Echipamentul de instrucţie, de serviciu şi de gală(paradă), insemnele de armă şi specialitate

precum modul de purtare a acestuia se stabilesc prin regulament aprobat de directorul general.

Art. 107 Dotarea serviciilor profesiniste comunitare ale protecţiei civile constituite la nivelul

consiliilor judeţene(al CGMB) şi consiliilor locale se realizează din transfer de bunuri fără plată, alocaţii

de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, din donaţii şi sponsorizări, precum şi din alte surse legale.

Art. 108 Completarea numărului de sirene de alarmare şi altor mijloace din sistemul de

înştiinţare, avertizare şi alarmare, conform normelor, se realizează din din bugetele locale proprii, în mod

eşalonat, în funcţie de posibilităţi.

Art. 109 Completarea fondului de adăpostire, conform normelor, se realizează din bugetele

locale proprii, în mod eşalonat, în funcţie de posibilităţi.

Art. 110 Elementele de infrastructură prevăzute la art. 91 şi 92 se pot realiza şi în parteneriat

cu instituţii publice, agenţi şi operatori economici existenţi în teritoriul administrativ din competenţă.

Art. 111 Tehnica şi materialele prevăzute în normele elaborate de CNSPC, necesare realizării

măsurilor de protecţie civilă, dotării serviciilor profesioniste private de protecţie civilă de la nivelul

instituţiilor publice, agenţilor şi operatorilor economici se asigură se asigură din bugetele proprii.

Art. 112 Deficitul de tehnică şi materiale constatat la decretarea stării de alertă şi a oricăreia

din stările excepţionale prevăzute de constituţie se asigură prin completare din rechiziţii şi mobilizare, pe

baza cererilor anuale de completare înaintate structurilor de mobilizare a economiei şi pregătirii

teritoriului pentru apărare şi centrelor militare judeţene-al Mun. Bucureşti(zonale).

Capitolul 19 Resursele financiare

Art. 113 Finanţarea cheltuielilor necesare protecţiei civile se realizează din capitolul bugetar

.... „Cheltuieli pentru protecţie civilă” care reprezintă cel puţin 1% din PIB-ul anual.

Art. 114 Capitolul financiar .. „Cheltuieli pentru protecţiea civilă” se constituie din reţinerea

de la bugetul statului a unui procent de 0,5% din :

a) asigurări de viaţă, de sănătate, de bunuri şi de accidente auto;

b) avize şi amenzi aplicate în caz de contravenţii la prevederile prezentei legi;

c) avize şi amenzi aplicate în caz de contravenţii la normele de protecţia muncii;

d) avize şi amenzi aplicate în caz de contravenţii la normativele în construcţii;

e) avize şi amenzi aplicate în caz de contravenţii la regimul substanţelor chimice, radioactive,

biologice, explozive, incendiare;

f) avize şi amenzi aplicate în caz de contravenţii la regulamentul circulaţiei pe drumurile

publice;

g) avize şi amenzi aplicate în caz de contravenţii la regimul regulilor de sănătate publică;

h) avize şi amenzi în caz de contravenţii la regimul privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

i) tranzacţionare de imobile, autovehicule şi vehicule de orice fel.

Art. 115 Structurile comunitare profesioniste de protecţie civilă constituite la nivelul

judeţelor(Municipiului Bucureşti) şi localităţilor beneficiază de repartiţii de la bugetele locale de cel puţin

1% din valoarea anuală a bugetului de venituri şi cheltuieli.

Art. 116 Structurile naţionale şi locale de protecţie civilă pot primi donaţii şi sponsorizări pe

care le pot folosi exclusiv în scopul devoltării şi modernizării bazei materiale de instrucţie şi intervenţie.

Art. 117 Structurile naţionale şi locale de protecţie civilă pot desfăşura activităţi economice,

lucrative, sumele astfel obţinute urmând a fi folosite pentru dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale

de instruire şi intervenţie.

Art. 118 În cazul instituirii unor măsuri excepţionale prevăzute de constituţie, structurile

naţionale şi locale de protecţie civilă beneficiază de repartiţii de la bugetul pentru primul an de război în

sume stabilite prin documente de mobilizare.

SECŢIUNEA a VII-a

CONTRAVENŢII ŞI SANCŢIUNI

Capitolul 20 Contravenţii

Art. 119 Încălcărea prevederilor prezentei legi atrge răspundere cililă, contravenţională sau

penală, după caz.

Art. 120 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte:

(1) neincluderea măsurilor de protecţie civilă în programele de dezvoltare economico-socială

sau în bugetele anuale, la nivel naţional şi local;

(2) neorganizarea serviciilor de protecţie civilă sau neasigurarea dotării şi pregătirii

profesionale a acestora;

(3) neîntocmirea planurilor de intervenţie şi a altor planuri operative de răspuns în situaţii de

protecţie civilă ori neasigurarea punerii în aplicare a acestora la instituirea unor situaţii speciale, deosebite

sau excepţionale;

(4) neasigurarea înştiinţării, avertizării, aalarmării sau evacuării populaţiei în situaţii de

protecţie civilă;

(5) neasigurarea identificării, a monitorizării şi a evaluării consecinţelor dezastrelor şi/sau a

acţiunilor militare sau nestabilirea măsurilor de protecţie corespunzătoare riscurilor cu care se confruntă

cetăţenii la un moment dat, într-un anumit areal;

(6) neasigurarea înzestrării, a dotării şi a echipării cu mijloace tehnice de protecţie civilă a

structurilor constituite, precum şi a infrastructurii de protecţie civilă stabilită prin norme, indiferent de

nivelul de orgenozare;

(7) nemenţinerea în permanentă stare operativă a infrastucturii şi structurilor de protecţie

civilă;

(8) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizaţiilor privind protecţia civilă ori

neîndeplinirea măsurilor şi condiţiilor prevăzute în acestea;

(9) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor, a procedurilor, a ordinelor,

dispoziţiilor şi deciziilor privind protecţia civilă;

(10) neprevederea în documentele tehnico-economice ale investiţiilor a adăposturilor, a

dotărilor şi a măsurilor de utilitate publică privind protecţia civilă sau nerealizarea la temen a acestora;

(11) nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în stare de utilizare şi

operaţionaltate;

(12) neparticiparea la acţiuni de instruire pentru protecţia civilă;

(13) neîndeplinirea măsurilor de protecţie chimică, nucleară şi bacteriologică;

(14) neanunţarea sau neinformarea despre evenimente periculoase produse şi/sau măsurile de

protecţie civilă luate ori necesare a fi luate;

(15) folosirea în alte scopuri a mijloacelor tehnice de protecţie civilă cu destinaţie publică;

(16) interzicerea accesului persoanelor şi ale mijloacelor tehnice ale serviciilor de protecţie

civilă în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale;

(17) neconstituirea de rezerve de resurse tehnico-materiale necesare protecţiei civile, prevăzute

în planurile specifice;

(18) neîndeplinirea funcţiilor de sprijin specificestabilite pentru autorităţile administraţiei

publice centrale şi locale;

(19) accesul persoanelor neautorizate, pe timpul acţiunilor de intervenţie, în situaţii de

protecţie civilă, în zonele afectate, marcate şi delimitate corespunzător;

(20) necompensarea contravalorii serviciilor prestate de persoanele fizice şi juridice, altele

decât structurile profesioniste comunitare de protecţie civilă, în folosul acestora;

(21) neîndeplinirea măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a

populaţiei afectate de dwzastre şi/sau acţiuni militare.

Art. 121 Contravenţiile prevăzute la prezenta lege le sunt aplicabile actele normative în

vigoare privind regimul juridic al contravenţiilor.

Capitolul 21 Sancţiuni

Art. 122 Contravenţiile prevăzute la art 104 din prezenta lege se sancţionează cu amendă după

cum urmează:

(1) 20 – 30% din valoarea salariului mediu brut pe economia naţională pentru faptele

prevăzute la punctele (12) şi (14);

(2) 30 -50% din valoarea salariului mediu brut pe economia naţională pentru faptele prevăzute

la punctele (3) şi (8);

(3) 50 – 70% din valoarea salariului mediu brut pe economia naţională pentru faptele

prevăzute la punctele (9), (15), (16), (18), (20) şi (21);

(4) 70 – 100% din valoarea salariului mediu brut pe economia naţională pentru faptele

prezăzute la punctele (1), (2), (4), (10), (11), şi (17);

(5) dublul valorii salariului mediu brut pe economia naţională pentru faptele prevăzute la

punctele (5), (6), (7), (13) şi (19).

Art. 123 Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.

Art. 124 Modul de constatare şi aplicare a contravenţiilor la prezenta lege se stabileşte prin

HG.

SECŢIUNEA a VIII-a

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Capitolul 22 Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 125 Emiterea legislaţiei subsecvente

(1) Actele normative ce derivă din prezenta lege prevăzute a se aproba prin hotărâre de guvern,

se elaborează şi se aprobă în maxim 90 zile de la publicarea prezentei legi în M.Of. Partea I.

(2) Regulamentele, instrucţiunile, normele, ordinele, dispoziţiile, deciziile şi alte reglementări

tehnice prevăzute în conţinutul legii, a fi elaborate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi

locale, de instituţiile publice, operatorii şi agenţii economici, se emit şi se aprobă pentru a intra în vigoare

în maxim 120 zile.

Art. 126 Ziua protecţie civile în România se sărbătoreşte în fiecare an la 28 februarie.

Art. 127 CNSPC organizează anual, prin faze locale, judeţene şi naţionale, acţiuni, concursuri

şi competiţii culturale, sportive şi aplicative de specialitate.

Art. 128 Prezenta lege intra în vigoare la 180 zile de la data publicării în M.Of. Partea I .

Art. 129 La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea protecţiei civile nr.

481/2004, modificată şi completată şi toate actele normative derivate din aceasta.