Măsuri de prevenire a violen ț ei

Un material prezentat în Consiliul Profesoral.

Intervenții la nivel individual:

- identificarea timpurie a elevilor cu potential violent si a cauzelor care pot determina manifestari de violenta a acestora

- elaborarea si derularea unor programe de asistenta individualizata pentru elevii implicati (ca autori sau ca victime) în cazuri de violent (constientizarea consecintelor actelor de violenta asupra propriei persoane si asupra celorlalti; prevenirea aparitiei dispozitiilor afective negative;

ameliorarea imaginii de sine; dezvoltarea autonomiei; dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente si a capacitatii de autoanaliza a propriului comportament)

- implicarea activa a elevilor cu potential violent sau care au comis acte de violenta în programe de asistenta derulate în parteneriat de catre scoala si alte institutii specializate (Politia comunitara, Autoritatea pentru Protectia Copilului si Adoptie, autoritatile locale, Biserica, alte organizatii specializate în programe de protectie si educatie a copiilor si a tinerilor).

- valorificarea intereselor, aptitudinilor si capacitatii elevilor care au comis acte de violenta prin implicarea acestora în activitati scolare si extra-scolare (sportive, artistice etc).

- responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor masuri de interventie cu potential educativ si formativ; evitarea centrarii exclusiv pe sanctiune

- identificarea si asistarea elevilor care au fost victime ale violentei scolare prin implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (Comisia de prevenire si combatere a violentai, consilierul scolar, psihologi, asistenti sociali, mediatori), a parintilor.

Interventii la nivel relational:

Recomandari privind familia

- informarea parintilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi scoala în scopul prevenirii violentei scolare si ameliorarii relatiilor parinti-copii (consiliere, asistenta psihologica, mediere); - acordarea de sprijin familiilor care solicita asistenta si orientarea acestora catre serviciile specializate

- colaborarea scolii cu familiile elevilor cu potential violent sau care au comis acte de violenta, în toate etapele procesului de asistenta a acestora (informarea, stabilirea unui

program comun de interventie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de întâlniri în scoala, vizite în familii, programe extrascolare cu participarea comuna a elevilor, a parintilor, a cadrelor didactice si a specialistilor

- identificarea unor parinti-resursa care sa se implice în activitatile de prevenire sau în rezolvarea cazurilor de violenta existente

- initierea unor programe destinate parintilor, centrate pe constientizarea, informarea si formarea cu privire la dificultatile de adaptare a copiilor la mediul scolar si la diferite aspecte ale violentei scolare (forme, cauze, modalitati de prevenire, parteneri).

- semnalarea de catre scoala a cazurilor de familii cu un comportament violent fata de copii si implicarea în rezolvarea acestora; colaborarea scolii cu institutii cu responsabilitati în acest domeniu (Autoritatea Tutelara, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, Consiliile Judetene pentru Protectia Copilului, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Politie)

Recomandari privind scoala:

- includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale scolii (Consiliul de Administratie, Consiliul Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Parinti), a unor teme legate de violenta scolara (constientizarea dimensiunii fenomenului si analiza formelor, a actorilor si a cauzelor situatiilor de violenta de la nivelul institutiei)

- elaborarea unor strategii coerente de preventie si interventie ; initierea unor programe care sa raspunda unor situatii specifice scolii

- transformarea regulamentului de ordine interioara, din instrument formal în mijloc real de prevenire, prin: definirea clara si functionala a criteriilor de disciplina scolara si de conduita în scoala a tuturor actorilor scolari (elevi, profesori); adaptarea prevederilor la contextul specific în care functioneaza institutia; consultarea tuturor actorilor de la nivelul scolii (elevi, cadre didactice, parinti) în definirea si aplicarea prevederilor acestuia; operationalizarea continutului la nivelul activitatii didactice concrete, prin negocieri directe între profesor si elevi

- initierea la nivelul scolii a unor structuri cu rol de mediere (aceste structuri/ grupuri de initiativa ar trebui sa fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice si parinti, care sa îndeplineasca rolul de mediatori si care sa influenteze rezolvarea pasnica a conflictelor între actorii scolii); astfel de structuri sunt coordonate de Comisia de prevenire si combatere a violentei si pot initia si derula programe anti-violenta împreuna cu parteneri de la nivelul comunitatii (ONG-uri, politia de proximitate, autoritati locale)

Interventii la nivel curricular:

- dezbaterea, în timpul orelor de consiliere si orientare, a situatiilor de violenta petrecute în scoala sau în vecinatatea acesteia si încurajarea exprimarii opiniei elevilor privind aceste situatii si posibile cai de solutionare

- valorificarea temelor relevante pentru problematica violentei, care se regasesc în curriculumul diferitelor discipline scolare (drepturile si îndatoririle individului, libertate si norma/regula de comportament, decizie si consecintele deciziilor, abilitati sociale etc.), prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiza critica a mesajelor audio-vizuale cu continut violent, problematizare etc.), care sa conduca la constientizarea si dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor fata de problematica violentei scolare

- derularea unor programe si activitati extrascolare pe tema combaterii violentei scolare (de exemplu: saptamâna anti-violenta; jocuri, concursuri si expozitii tematice; întâlniri cu specialisti care sa prezinte în mod interactiv teme legate de violenta scolara, la care sa participe elevi, cadre didactice si parinti)

- organizarea de programe de informare a elevilor privind modalitatile adecvate de gestionare a unor situatii concrete de violenta, centrate pe dezvoltarea unor competente de auto-control, negociere a conflictelor, comunicare, mijloace de auto-aparare

- initierea unor programe de educatie intra- si inter-generationala si de educatie parentala prin care sa se urmareasca îmbunatatirea relatiilor dintre actorii de la nivelul scolii (copii -parinti- cadre didactice-conducerea scolii).

- sensibilizarea profesorilor fata de problematica violentei (forme de violenta, cauze generatoare, mecanisme de prevenire, strategii de ameliorare, cadru legislativ si institutional) prin activitati de formare derulate la nivel local: cursuri de formare incluse în planurile de dezvoltare, cercuri pedagogice tematice, comisii metodice, schimburi de experienta

- cresterea transparentei evaluarii rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul diminuarii

tensiunilor care conduc la aparitia unor situatii de violenta (între elevi si profesori sau între elevi);

- ameliorarea managementului comunicarii între toti actorii de la nivelul scolii, prin identificarea principalelor bariere comunicationale si prin diversificarea strategiilor si a canalelor de comunicare (activarea structurilor formale de la nivelul scolii – consilii, comitete, asociatii grupuri de actiune; organizarea de activitati informale elevi-cadre didactice-parinti; înfiintarea unei statii radio, web-site sau publicatii ale scolii; crearea unor proceduri de semnalare a situatiilor problematice – cutie postala a elevilor/parintilor);

- asigurarea unui mediu scolar adecvat pentru derularea activitatilor didactice în conditii optime, prin: evitarea supraaglomerarii colectivelor de elevi, atât la nivelul scolii, cât si la nivelul claselor; decongestionarea programului scolar al elevilor; asigurarea de personal didactic calificat; asigurarea unui serviciu de paza permanent

- dezvoltarea unor strategii focalizate pe prevenirea si controlul fenomenelor de violenta care apar în zona din jurul scolii, care sa solicite implicarea activa a partenerilor locali (de exemplu, solicitarea autoritatilor locale în vederea exercitarii atributiilor de control al destinatiilor spatiului proxim scolii)

La nivel comunitar:

- initierea unor programe de sensibilizare a comunitatii privind fenomenul de violenta scolara (institutii responsabile: Inspectorat Scolare, unitati scolare, Autoritatea pentru Protectia Copilului, politie, primarie, ONG-uri)

- dezvoltarea unor programe de prevenire a violentei scolare (cu sustinerea financiara si/sau

logistica din partea Primariei, a Inspectoratului Scolar, a ONG-urilor, a politiei comunitare)

- dezvoltarea de parteneriate ale scolii cu alte institutii la nivel local – politie, jandarmerie,

autoritati locale, ONG-uri etc. – pentru siguranta deplasarii elevilor si pentru crearea unei vecinatati lipsite de pericole privind integritatea fizica si psihologica a elevilor

La nivel social

- organizarea de campanii sociale, prin utilizarea diferitelor canale de comunicare publica, în scopul constientizarii fenomenului de violenta scolara (institutii responsabile: Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul de Interne, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, ONG-uri)

- implementarea unui sistem de monitorizare la nivel national a fenomenelor de violenta în scoala, care implica urmatoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de colectare a informatiilor, definirea criteriilor de identificare si standardizarea lor, construirea unei baze de date etc.Publicat de eConsiliere la 10:43 2 comentarii Etichete: prevenirea şi combaterea violenţei

Campanie de informare şi sensibilizare pentru reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar

GRUP ŢINTĂ: elevii claselor V-VIII, diriginţii acestor clase, alte cadre didactice

Scopul proiectului: Reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar

Obiective:

1. Prevenirea şi combaterea agresiunilor fizice, verbale sau de altă natură care se pot manifesta între elevi

2. Cunoaşterea problematicii fenomenului de violenţă3. Identificarea tehnicilor de rezolvare a conflictelor

Competenţe specifice:

1. Exersarea comunicării eficiente

2. Aplicarea tehnicilor de autocontrol emoţional

3. Identificarea caracteristicilor relaţiilor sociale, din perspectiva calităţii acestora.

Metode de lucru: studiu de caz, dezbatere, reflecţie, brainstorming, joc de rol

Materiale necesare derulării campaniei: fişe de lucru, tablă, Urna Antiviolenţei

Timp de lucru: 50 minute/grup

Desfăşurarea activităţii:

Captarea atenţiei (film)

Anunţarea temei

Desfăşurarea activităţilor specifice tematicii

1. Identificarea formelor de violenţă

Analizaţi expresia ... Identificaţi forma de violenţă.

a) M-a lovit de am văzut stele verzi

b) Mi-a spus: Dacă vrei să fim în continuare prieteni, să nu te mai prind cu...

c) S-a uitat prin mine cu o privire de parcă nu eram de faţă.

d) Eşti sărăntoc!

2. Care este cea mai des întâlnită?

3. Care ne răneşte cel mai puternic?

4. Identificarea cauzelor

- individuale: factori genetic – probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, efecte ale consumului de droguri/alcool;

- psihologice: nivel redus de dezvoltare psihoindividuale, efecte în plan psihic ale condiţiilor de mediu, lipsa stimei de sine;

- familiale: violenţa în familie, mediu instabil, climat psihoafectiv insecurizant;

- condiţii economice: sărăcia extremă;

- sociale: lipsa relaţiilor comunitare, lipsa comunicării;

- influenţa mass-media: imagini

5. La ce ne ajută cunoaşterea cauzelor?

6. Ce putem face, fiecare dintre noi, pentru atenuarea fenomenului violenţei? (Urna Antiviolenţei)

Teoria bulgărelui de zăpadă

Strategii de rezolvare a conflictelor: ineficiente (nonacţiunea - creşte intensitatea lui, tendinţa de a observa riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului, secretizarea conflictului, culpabilizarea persoanei), eficiente (traiectoria administrativă, negociere şi mediere)

7. Consecinţele actelor de violenţă. Cadru legal. Intervenţia agentului Poliţiei de Proximitate

8. Întrebări

9. Concluzii

Învăţarea autoreglării emoţionale

Primul pas important în gestionarea comportamentului copilului presupune învăţarea, recunoaşterea şi gestionarea corespunzătoare a emoţiilor. Odată ce copilul învaţă să numească emoţiile, să vorbească despre emoţii şi să folosească limbajul emoţional, el va învăţa să îşi regleze atât emoţiile, cât şi comportamentul.

Există o diferenţă între emoţii şi manifestarea lor. De exemplu, este firesc să fim furioşi dar nu este firesc să folosim furia ca o scuză pentru că am lovit pe cineva.

Părinţii sprijină dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor prin: reacţiile pe care le au la emoţiile exprimate de copii (determinând încurajarea sau inhibarea exprimării emoţiilor viitoare ale copilului); modul prin care părinţii îşi exprimă propriile emoţii (acesta fiind un model pentru copil); discuţiile despre emoţii (ajută copiii în înţelegerea situaţiilor emoţionale şi în reacţionarea adecvată în astfel de situaţii).

Treptat, ghidaţi de adulţi, copiii dezvoltă strategii de reglare emoţională:rezolvarea de probleme – găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă, precum şi aplicarea soluţiei optime; responsabilizarea copilului – ex. copilul sparge un pahar, se sperie, pentru rezolvarea problemei, curăţarea cioburilor, aduce mătura şi făraşuldistragerea atenţiei de la sursa de stres – ex. Ioana se joacă cu Alex, Alex ia toate jucăriile, Ioana merge să se joace cu Danicăutarea suportului din partea adulţilor – ex. când plâng sau sunt furioşi, apelează la adulţi pentru liniştireraţionalizarea – identifică, argumente raţionale pentru justificarea unui comportament; vezi fabula lui Tolstoi “Vulpea şi strugurii”minimalizare – ex. copilul îşi spune: “nu doare aşa tare injecţia”reformularea situaţiei – ex. “Participând la concurs ai învăţat ce înseamnă o competiţie.”

Atenţie!Auzim destul de des: “ Nu mai plânge! Vino să-ţi dau ceva bun!”Nu se recomandă folosirea mâncatului ca strategie de rezolvare a emoţiilor negative! Aceasta prezintă un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară a tulburărilor de alimentaţie (anorexie, bulimie). Dacă un copil va fi învăţat că mâncarea este o recompensă, ulterior, în situaţii de stres, el va apela la mâncare pentru neutralizarea emoţiilor trăite.Alte recomandări pentru părinţi:Validaţi emoţiile copilului. Folosiţi momentele în care copilul trăieşte emoţii negative ca pe un context de învăţare. Evitaţi să răspundeţi cu o emoţie negativă la o emoţie negativă a copilului. Încurajaţi şi întăriţi comportamentele adecvate. Împlicaţi copiii în activităţi artistice.

Cu copiii care sunt frustraţi, furioşi sau iritabili trebuie să se lucreze pentru exprimarea verbală şi nonverbală a emoţiilor trăite. Ei trebuie ajutaţi să găsească soluţii prin care să se liniştească atunci când sunt furioşi (îndepărtarea de sursa care le provoacă furia, apelerea la ajutorul unui adult etc).

Bibliografie:Domnica Petrovai. Tulburările de anxietate la copii şi adolescenţi. Ghid de psihoeducaţie pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii şi educaţiei. Bucureşti: Salvaţi Copiii, 2009Goleman, Daniel. Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche, 2001

_______________________________________Vreau să rezolv un conflict!

"- Ce să fac cu buruienile din faţa casei mele?"Radio Erevan răspunde: - "Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate!"

Fiecare persoană a trăit o situaţie conflictuală sau poate chiar acum o trăieşte. Ceea ce este normal. Chiar dacă majoritatea dintre noi nu recunoaştem acest lucru. Auzim de multe ori „eu nu am nici un conflict, nu am nici o problemă...”, dar vedem comportamentul care contrazice. De asemenea, cunoaştem prieteni, membrii ai familiei, vecini care mai tot timpul sunt în conflict cu cineva şi la fel de bine, sunt persoane pe care nu le-am văzut implicate în conflicte. Aminitiţi-vă că uneori aţi fost aduşi într-un conflict iar alteori, aţi provocat un conflict. Dar de fiecare dată v-aţi implicat.

Ce anume ne face să intrăm în conflict cu cineva, care sunt cele mai frecvente motive pentru care ne trezim deja implicaţi în miezul unui conflict?  Ce anume predispune şi chiar generează conflictele? Răspunsurile sunt:

- interpretarea diferită a realităţii, subiectivismul- insuficiente informaţii sau chiar lipsa lor, confuzii- prejudecăţile, stereotipiile preluate necritic- neimplicarea efectivă în clarificarea ideilor- dezinteresul manifestat faţă de cineva- comunicare defectuoasă- frustrări repetate- lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi- insuficientă răbdare cu ceilalţi- toleranţă scăzută- presiunea timpului,- situaţiile stresante, de criză- diferenţe de temperament, de ritm sau stil personal- diferenţe de valori- invadarea spaţiului personalAdaugă şi altele care îţi vin acum în minte!

Într-o situaţie conflictuală mă simt...- surprins, luat prin surprindere de reacţiile cuiva- vinovat pentru că din neatenţie am iscat o neînţelegere, un conflict- vulnerabil, la dispoziţia celuilalt/ celorlalţi- nepregătit să fac faţă-puternic, gata să rezolv o situaţie dificilă

În ultimul conflict cum te-ai simţit?

Despre conflicte se spun multe lucruri, cum ar fi: „evită-le”, „nu aduc nimic bun” sau dimpotrivă, „crează-le”, „fără ele nu se poate”. Oricum, este de preferat să rezolvi şi nu să ocoleşti sau să te prefaci că lucrurile merg excelent. Este de preferat să înveţi dintr-un conflict de la celălalt despre care nu ştiai prea multe şi mai ales, să încerci dificila bucurie de a învaţa despre tine. Ia-o ca pe o şansă de a te observa şi de a folosi experienţa personală anterioară. Dar nu te mira dacă găseşti obstacole noi, pentru că lor li se potrivesc soluţii noi. Şi nu căuta reţete sau soluţii standard.

Îţi propunem o strategie simplă de clarificare a situaţiei conflictuale:

- apropie-te de conflict şi află detalii despre situaţia în care te afli Este nou sau parcă îl recunoşti? Care este istoria lui, cum a apărut? Către ce se îndreaptă? Ce se află dincolo de el?

- apropie-te de celălalt (sau ceilalţi) şi află cum se simte el Care este contribuţia celuilalt la conflict? Cum poate contribui la rezolvarea conflictului?

- apropie-te de tine şi află cum te simţi în acest conflict Cât de confortabil sau nu trăieşti acest conflict? Cărei nevoi personale îi răspunde acest conflict? Ce pierzi? Dar ce câştigi? Eşti singur? Cine te poate ajuta? Ce vei învăţa din această experienţă?

ACTIVITĂŢI

1. „ACROSTIHUL CONFLICTULUI”

Obiective: - Clarificarea noţiunii de conflict, prin evidenţierea notelor definitorii- Explicarea noţiunii de conflict prin analiza experienţelor personaleConcepte – cheie: - conflict- analiză- nevoi- încredere în sine- rezolvare de problemeMateriale necesare: coli de scris, coli de flipchart, markere

Durata: 15 min.

Scenariul activităţii: 

Participanţii la program se împart în echipe, după continente şi fiecare grup - continent are sarcina să găsească acrostihul conflictului, cuvinte cheie care îi ajută la înţelegerea noţiunii de conflict.

  C  O  N  F  L  I C T

- Găsiţi definiţia conflictului printr-o metaforă, apoi desenaţi-o printr-o caricatură!- Conflictul pentru mine este ca şi…………………………………………-Ce imagini, gusturi, mirosuri vă vin în minte cand auziţi cuvântul „conflict”?- Transformaţi cuvintele găsite în mesaje pozitive, din perspectiva: conflictul este o oportunitate!- Creaţi din cuvintele identificate un scurt eseu, o poveste sau o legendă personală aconflictului din care să reiasă o soluţie, o metodă de rezolvare a conflictelor.- Apoi dezbateţi în grupul mare ceea ce aţi lucrat.Analiza activităţii:- Ce înseamnă conflictul pentru voi?- Ce rol joacă conflictul în viaţa voastră?- Cine/ ce vă determină să intraţi în conflict cu cineva/ ceva? (ce atitudini, sentimente,cuvinte, imagini, gânduri)- Asupra cui vă revărsaţi conflictele?- În preajma cui simţiţi că nu există conflict?- Ce vă face să simţiţi mai puţin stări conflictuale?- Cum vă autodiminuaţi stările conflictuale?- Ce metode personale de rezolvare a conflictelor aveţi?- Ce fel de conflicte se pot naşte în legătură cu cariera voastră? (meseria de elev, viitoareacarieră)- Vă implicaţi? Căutaţi soluţii de rezolvare? Care sunt acestea?

2. "BUCHETUL"

Obiective: 

- Identificarea modalităţilor personale de rezolvare a conflictelor- Experimentarea lucrului în echipă şi a unei atitudini deschise, pozitive, faţă de opiniile celorlalţiConcepte - cheie: 

- analiza conflictelor- soluţii- oportunitate- conflict pozitiv- atitudiniDurata: 10 min.

Scenariul activităţii: 

Se ştie că uneori sau de cele mai multe ori conflictele pot fi şi pozitive. Cu toate acestea, puţini dintre noi conştientizăm acest lucru. 

Să descoperim împreună la ce este bun conflictul! La ce ajută el? Suntem într-o grădină a soluţiilor, unde conflictul poate fi şi pozitiv. Fiecare floare reprezintă o modalitate personală de a spune: „Conflictul este bun pentru că ajută la…”. Completaţi pe floarea pe care aţi primit-o la ce este bun conflictul pentru voi.Apoi se discută în grupul mare ideile notate, „florile”.

Sau într-o altă variantă, fiecare participant face parte dintr-o echipă (soluţii, negociere, mediere, comunicare, compromis, câştig) şi primeşte câte o floare din carton. Individual se dă câte un nume florii, prin care să arate că şi conflictul poate ajuta la ceva. Apoi se formează buchetul fiecărei echipe, care se discută în grupul mare. 

Analiza activităţii:- La ce poate fi bun conflictul?- Din ce situaţii de viaţă aţi observat că uneori conflictul poate avea şi o latură pozitivă?- Ce calităţi ale tale pot transforma un conflict într-o şansă sau o oportunitate?- Cum poate deveni un conflict personal, interpersonal o oportunitate în cariera ta?

3. „FLUTURII. ÎMPREUNĂ VOM ZBURA”

Obiective: 

- Identificarea modalităţilor comune de rezolvare de a conflictelor- Înţelegerea propriilor valori şi a celorlalţi. Importanţa lor în rezolvarea conflictelorConcepte- cheie:- modalităţi de rezolvare a conflictelor- imagine de sine

- stimă de sine- lucru în echipăMateriale necesare: coli de hârtie colorată în formă de aripi de fluture, creioane colorate, carioci, markereDurata: 20 min.

Scenariul activităţii: 

În fiecare diadă unul este A, şi celălalt va fi B. Fiecare primeşte o bucată de hârtie colorată, care reprezintă o aripă de fluture, fără să ştie acest lucru. Pe bucata de hârtie colorată primită, care are forma unei aripi de fluture, scrie un paragraf, un scurt eseu în care să te descrii pe tine şi situaţiile tale conflictuale, care te fac să te simţi inconfortabil, în nesiguranţă, chiar furios. Începe prin a-ţi da numele şi continuă cu „este o persoană care …”, la persoana a III-a, fără a folosi pronumele „eu”. Aceasta îţi va da o distanţă obiectivă şi o libertate de a scrie cât mai sincer. În timp ce scrii, poţi desena, pe foile colorate primite idei referitoare la modalităţile personale prin care poţi rezolva conflictele, le poţi transforma în şanse de progres. Simte-te liber în a scrie sau a desena aşa cum îţi doreşti. După ce ai scris povestea, te rog să schimbi foile şi să găseşti pentru colegul/ colega cu care ai lucrat în diadă metodele comune de rezolvare a conflictelor, pentru ca împreună să puteţi zbura! Pe corpul fluturelui, pe care îl veţi primi ulterior, puteţi nota punctele comune de soluţionare a situaţiilor conflictuale.

Analiza activităţii: - Ce a fost dificil/ uşor?- Cum v-aţi simţit în această activitate, de la început până la sfârşit?- Ce corelaţii se pot face între ceea ce sunt eu, imaginea mea de sine şi modalitatea de a rezolva un conflict?- Ce soluţii aţi găsit împreună?Activitatea se încheie cu o sarcină pentru grupul mare: ce gândeşte un grapefruit despre tine în situaţii conflictuale, în situaţii limită? Dar un trecător de pe stradă, un călugăr tibetan, o broască ţestoasă?

4. „FERESTRELE CONFLICTULUI”

Obiective: - Explorarea tuturor aspectelor care intervin în analiza conflictelor- Identificarea cauzelor care generează un conflict, dar şi a modalităţilor de rezolvare- Exersarea unei atitudini conciliante, deschise, de parteneriatConcepte- cheie: - Cauze, efecte în conflict- Rezolvarea conflictelor- Modalităţi de rezolvare

Materiale necesare: fişe de lucru

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii:Fiecare participant va primi o fişă de lucru cu „ferestrele conflictului”. Acesta va completa cele patru ferestre, după ce s-a gândit în prealabil la ultimul conflict din viaţa personală, familială sau socială, rezolvat sau pe cale de a se rezolva. Cele patru ferestre sunt:- Cu ce am generat eu conflictul?- Cu ce a generat celălalt conflictul?- Cu ce am contribuit eu la rezolvarea conflictului?- Cu ce a contribuit celălalt la rezolvarea conflictului?În final, fiecare va da o sugestie celor ce trăiesc stări conflictuale şi vor desena conflictul rezolvat.

Analiza activităţii:- Încearcă să analizezi cauzele conflictului nu numai din perspectiva ta, ci şi din perspectiva celeilalte persoane implicate!- Cum a fost să identificaţi cauzele care au generat conflictul şi din propria perspectivă?- Dar să vedeţi contribuţia celuilalt în rezolvarea conflictului?- Cum se întâmplă de cele mai multe ori: să generaţi un conflict, să contribuiţi la rezolvarea lui, să aşteptaţi ca celălalt să găsească soluţii, etc.?- Ce stil abordaţi în rezolvarea conflictelor? Renunţare, compromis, negociere, rezolvare de probleme, câştig-câştig?

________________________________________________________

Violen ț a în ș coală

La ce ne gândim atunci când auzim sau rostim sintagma ”violența din școli”? La bătăile din pauză, la cuvintele urâte pe care și le adresează copiii, la atitudinea lor nepoliticoasă și sfidătoare la adresa profesorilor, la refuzul lor de a se supune unor reguli pe care le considerăm juste. Violența din mediul școlar ne atrage periodic atenția, de îndată ce sunt prezentate la știri diverse incidente. Atunci nu întârzie talk-show-rile și edițiile speciale, în care adulții discută cu superioritate comportamentul deviant al elevilor. În mediul on-line, forumurile pentru părinți și profesori vuiesc de lamentații și propuneri care mai de care mai radicale. E clar că problema este gravă și urgentă, dar și mai grav este că, în general, sursa problemei sunt considerați a fi copii. Vă propun să pornim de la următoarea întrebare:

Ce este mediul ș colar de fapt?

Școala e închisoare: un perimetru izolat de lumea exterioară, cu: săli riguros repartizate, orar obligatoriu, reguli, pedepse pentru cei ce nu se supun și recompense pentru cei ce nu se revoltă, uniforme, un termen fix (9 luni/an, timp de minim 9 ani sau câți or fi în noua lege), supraveghere continuă (uneori video), ore speciale (puține) pentru mișcare și

altele (multe) pentru nemișcare, programă fixă și obligatorie, o ierarhie clară și imuabilă (elevi→șeful clasei→profesori→diriginte→director→inspector→inspector șef→Minister).

Atunci ce sunt copiii?

Prizonieri fără vină, doar pentru că sunt copii.

Și atunci cum să nu te revolți când totul în jurul tău este presiune? Când viața ta este riguros planificată, când întrebările tale sunt puse pe tablă și demonstrate de un "pecialist" și tot ce trebuie să faci este să memorezi răspunsul? Cum să nu răspunzi nepoliticos când fiecare întrebare e o verificare? Cum să nu izbucnești când ești tratat ca un mic om în devenire, care trebuie să-și cucerească statutul de adult și membru al societății? Cum să nu devii violent dacă ești învățat să-ți consideri colegii obstacole în calea succesului tău?

Ce forme poate lua violen ț a?

De multe ori ne oprim la manifestările care se soldează cu urme fizice și nu luăm în seamă formele de violență mai subtile și aparent inofensive: condescendența, disprețul, ironia, sarcasmul, etichetarea, ignorarea, înjosirea, ridiculizarea etc. Iată la câte lucruri sunt supuși copiii zi de zi, fără să le considerăm violență. De ce? Poate nu știm că noi, adulții, suntem principalele indicii în construirea imaginii de sine, care influențează la rândul ei stima de sine, iar tot ce facem și spunem lasă o urmă în sufletul lor. Poate nu realizăm care sunt consecințele unei glume pe seama unui elev sau a unui "Treci la loc, habar n-ai!".

Violen ț a na ș te violen ț ă

Să ne gândim cum reacționează profesorii și/sau părinții într-o situație de conflict: caută vinovatul și îl pedepsesc, ținând apoi o predică tuturor celor implicați despre cât de rea este violența. Atât. Asta se numește "gestionarea conflictului", însă nu face decât să nască alte conflicte, prin sentimentele create: vinovăție, revoltă, durere (în cel pedepsit), dispreț și teamă (a celorlalți față de cel pedepsit).

E timpul să înțelegem că nu putem opri violența prin pedepse, reguli sau excluderi, adică prin violență. Nu facem decât să o legitimăm ca soluție pentru conflicte și să dăm un exemplu nociv: cel mare (autoritatea) poate oricând să amenințe, să intimideze și să pedepsească pe cel mic în numele unor reguli, idealuri sau al propriei voințe (vorba ceea: "că așa vor mușchii mei").

Proiectele anti-violen ț ă ș i efectul lor

Este necesar sa recunoastem faptul că există inițiative și diverse programe anti-violență care se desfășoară în școli. Holurile sunt pline de afișe și desene pe această temă, dar acestea nu par să aibă vreun efect calmant asupra copiilor. Și nu mă mir. Dacă veți avea

vreodată curiozitatea să citiți un astfel de afiș, veți afla că violența este rea și că e bine să colaborăm și să ne înțelegem. Și ce, asta-i o noutate?

Nu că n-aș recunoaște eforturile celor implicați în astfel de proiecte, dar cum ar putea un desen cu copii ținându-se de mânuțe și un "Stop violenței!" scris cu litere colorate să mă învețe cum să reacționez calm și empatic într-o situație tensionată? Aici cred că este problema: copiii nu știu să comunice și să se comporte nonviolent pentru că mediul în care sunt educați este în esență violent.

Ce putem face?

Am putea să-i educăm acasă, în mediul securizant pe care îl considerăm potrivit dezvoltării.

Am putea transforma școlile în medii cu adevărat democratice, unde învățarea se petrece spontan și liber, regulile sunt respectate de toți, adulți și copiii, iar problemele sunt discutate de întreaga comunitate, ai cărei membri sunt egali din toate punctele de vedere.

Dacă nu putem modifica sistemul, putem începe cu noi înșine. Dacă vorbim și ne purtăm așa cum am vrea să vorbească și să se poarte copiii, le vom da exemplul de care au nevoie. Dacă le arătăm cum să gestioneze calm și empatic un conflict, vor renunța la violență. Dacă vom renunța la competiție, pedepse și recompense, teste și note, vom promova cu adevărat colaborarea și vom calma animozitățile.

Dar cel mai important este să-i respectăm cu adevărat și să-i considerăm egali cu noi înșine.