INSTRUIRE DEBITATOR

04/2015

Practicanţii acestei ocupaţii instalează, operează, supraveghează, întreţin şi repară

maşinile de debitat prin care sunt prelucrate mecanic, respectându-se normele de calitate,

diverse materiale şi semifabricate. Practicantul unei astfel de ocupaţii ar trebui să fie o

persoană orientată spre acţiune, conştiincioasă şi serioasă, foarte meticuloasă în realizarea

sarcinilor, să fie o persoană capabilă să efectueze timp îndelungat acelaşi tip de sarcini, cu un

bun echilibru emoţional

A. Sarcinile principale ale debitatorului semifabricate

Prin instruirea practică pentru meseria de debitator semifabricate, trebuie să se atingă

următoarele criterii de performanţă:

• Verifică şi menţine stocul de materiale, semifabricate, piese de schimb şi scule

necesare desfăşurării activităţii sale;

• Studiază planurile, schiţele sau comenzile primite pentru a evalua specificaţiile

pieselor şi pentru a determina instrucţiunile de prelucrare, secvenţele de operare,

uneltele şi materialele necesare;

• Reglează utilajele şi selectează parametrii regimului de debitare în funcţie de

caracteristicile pieselor realizate;

• Măsoară şi taie semifabricatele respectând cotele de debitare stabilite şi prevederile

documentaţiei tehnice;

• Supraveghează periodic ciclul de lucru şi etapele procesului tehnologic pentru fiecare

utilaj (scule metalice, disc abraziv, maşini de debitat manuale, semiautomate sau

automate) pentru a se asigura de buna funcţionare a acestuia;

• Efectuează întreţinerea, repararea sau înlocuirea aparatelor cu care lucrează –

ferăstrău, strung, freză, foarfece, aparat de debitat cu plasmă şi oxigaz, dispozitive de

fixare şi calibrare, repere, aparate specifice de măsură şi control;

1

• Verifică respectarea normelor de calitate ale produselor realizate şi

remediază deficienţele apărute;

• Aplică cunoştinţe despre proprietăţile diverselor metale pentru a selecta viteza de

tăiere, rata de alimentare şi adâncimea tăieturilor;

• Recuperează materialele rezultate în urma prelucrărilor şi le depozitează în locuri

special amenajate

B. Pregătirea practică a debitatorului semifabricate

I. Generalităţi

În secțiile prelucrătoare ale fabricii, semifabricatele, pentru a ajunge produse finite,

trec printr-o succesiune de operații, care le modifica forma, dimensiunile si proprietățile

mecanice pe care le-au avut in stadiul inițial. In majoritatea cazurilor, semifabricatele care

trebuie incluse in producție sosesc in fabrica cu dimensiunile de fabricație, care diferă de cele

ale pieselor care urmează sa fie executate din ele, din care cauza, pentru a fi aduse la forma

corespunzătoare, sunt supuse unor anumite operații de prelucrare inițiala, printre care se

numără si debitarea.

Prin debitare se înțelege împărțirea unui material de o anumita formă şi dimensiune in

mai multe bucăți, cu forme şi dimensiuni stabilite în prealabil, în vederea folosirii lor in

aceasta formă sau in vederea unor prelucrări ulterioare, având in acest caz adaosurile

necesare.

Operația de debitare se aplică:

• materialelor care vin de la alte fabrici (in general turnate sau laminate), sub

forma de semifabricate inițiale pentru fabrica aceasta (in fabrica sunt denumite

in general materiale)

• semifabricatelor proprii, produse in interiorul fabricii. In procesul debitării, operația de debitare propriu-zisa este destul de simplă: ea consta

din tăierea materialului in bucăți. Deosebit de importantă însă, in cadrul acestui proces, este

problema formei, dimensiunilor, toleranţelor şi calității suprafețelor pieselor debitate, care

trebuie sa fie in așa fel, încât să corespundă celui mai mic consum de material pe bucată,

2

precum şi celui mai mic volum de manoperă, condiții de care depinde

nemijlocit economicitatea operației de debitare a pieselor respective.

Semifabricatele metalice standardizate, care sunt folosite de obicei in productie si care

necesita ca primă operație debitarea, pot fi clasificate:

1) În funcție de natura materialului:

a) semifabricate din oţel - semifabricate executate din oţel carbon obișnuit, oţel

carbon de calitate, oţel carbon pentru scule, oţel pentru arcuri, oţel aliat etc.;

b) semifabricate din metale şi aliaje grele - semifabricate executate din alamă,

alpaca, bronz, cupru, plumb şi zinc;

c) semifabricate din metale şi aliaje ușoare - semifabricate executate aluminiu şi

aliaje de aluminiu.

2) Din punct de vedere al formei de livrare:

a) profiluri normalizate - oţel rotund, semirotund, hexagonal, pătrat, lat, oţel in

formă de bare;

b) sârme;

c) țevi;

d) table, benzi, plăci;

e) profiluri speciale.

3) In funcție de modul de elaborare:

a) semifabricate laminate la cald;

b) semifabricate laminate la rece;

c) semifabricate turnate.

Operaţia de tăiere trebuie să asigure:

rugozitate mică a suprafeţelor separate;

precizie mare a volumului sau a lungimii piesei;

lipsa abaterilor de la forma geometrică a piesei;

realizarea unor semifabricate cu lungime mai mare decât secţiunea transversală;

păstrarea caracteristicilor materialului în zona de separare.

3

În general tăierea este o operaţie pregătitoare pentru alte operaţii de

lăcătuşerie, de aşchiere, de deformare plastică. Din acest motiv controlul semifabricatelor

tăiate se execută din punct de vedere dimensional. Instrumentele folosite sunt metrul, şublerul,

rigla gradată, raportorul şi şablonul. Un alt obiectiv în control este şi calitatea suprafeţelor

prelucrate. Pentru a stabili dacă suprafeţele prelucrate prezintă sau nu denivelări accentuate se

utilizează rigla de verificare. Rebuturile care se înregistrează la debitare pot fi cauzate de

nerespectarea întocmai a dimensiunilor prescrise sau a parametrilor procedeului (viteza,

temperatura, parametrii electrici).

Dacă tăierea s-a făcut după trasare, rebutarea se poate datora trasării greşite sau

neatenţiei lucrătorului.

II. Clasificarea procedeelor de debitare

Debitarea se poate face cu sau fără pierderi de material.

Pentru producţia individuală se poate adopta un procedeu cu productivitate mică, dar

care să necesite un utilaj cât mai ieftin. Pentru producţia în serie sau în masă se aleg procedee

foarte competitive, compensând costul mai ridicat al utilajului sau al instalaţiei care, în

general, este mai mare. Astfel, tăierea în linie dreapta a tablelor mai groase se face cu

foarfecele-ghilotină, care poate realiza până la 25 tăieturi/minut. Pentru tăierea tablelor subţiri

(până la 3 mm) în fâşii de diferite lăţimi, se recomandă folosirea foarfecelor cu cuţite disc

multiple cu o viteza periferică cuprinsă între 5...25 m/min, deoarece asigură o productivitate

mare. La tăierea cu foarfecele mecanic, teoretic nu există pierderi de metal, deci din punct de

vedere al economiei de material, această tăiere este economică şi productivă. Barele de

diferite secţiuni se debitează în mod frecvent cu fierăstrăul alternativ sau circular. La

fierăstrăul alternativ, maşina şi scula sunt ieftine, lăţimea tăieturii este mică (deci pierderi mici

de material), dar productivitatea este scăzută. La fierăstrăul circular, maşina şi scula sunt

complicate şi scumpe (pânza necesită ascuţirea pe o maşina specială), lăţimea tăieturii este

relativ mare(deci pierderi mari de material), dar productivitatea este mare, iar costul

manoperei este scăzut. În funcţie de aceste considerente, se calculează costurile pentru

diferitele variante posibile de tăiere şi se adoptă procedeul de cost minim.

Schema de mai jos prezintă o clasificare a metodelor de debitare în funcţie de natura

4

După natura tăierii, se deosebesc

- retezarea (tăierea capetelor barelor);

- debitarea propriu-zisă (tăierea semifabricatului în mai multe bucăţi);

- despicarea (tăierea, totală sau parţiala, în lung, de la exterior spre interior);

- excizia (tăierea în vederea scoaterii unei porţiuni din interiorul unui semifabricat).

Alegerea procedeului de debitare se face în funcţie de:

- precizia impusă pieselor tăiate, - duritatea materialului,

- calitatea acestuia

- consumul energetic al procedeului.

5

Fig. 1 Clasificarea procedeelor de debitare

:procedeului utilizat