buget note curs

Download Buget Note Curs

Post on 07-Jul-2018

227 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    1/44

      1

     Prof. Univ. Dr. Aurel BEREA Lector Univ. Cristian PANĂ 

    BUGET ŞI TREZORERIE

    PUBLICĂ

    - note curs - 

    Bucureşti2010

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    2/44

      2

    Capitolul 1. SISTEMUL BUGETAR

    1.1. Conţinut, structură

    Bugetul de stat se defineşte din mai multe puncte de vedere:sub aspect juridic, este un act în care se înscriu veniturile şi

    cheltuielile probabile ale statului, pe o perioadă determinata de timp,

    de obicei un an. Bugetul de stat este un document de previziune şi

    prevederile pe care le conţine au un caracter obligatoriu;

    sub aspect economic, exprimă relaţiile economice în formă

    bănească care se formează în procesul repartiţiei PIB în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.

    La nivel macroeconomic, bugetul de stat reprezintă, într-o economie depiaţă, un plan financiar pe termen scurt. Pentru termene medii sau lungi seelaborează bugete-program, prin care se planifică cheltuielile publice mai

     îndelungate, cum ar investiţiile, concomitent cu prognozarea veniturilorcorespunzătoare.

    Rolul bugetului de stat se manifestă în activitatea economică, financiară,dar şi în cea socială:

    din punct de vedere financiar, asigură mobilizarea şi distribuirea

    resurselor financiare ale statului, permiţând acestuia să-şi

     îndeplinească sarcinile şi funcţiunile;

    din punct de vedere economic, bugetul de stat cuprinde o serie de

    instrumente şi tehnici de intervenţie în activitatea economico-socială,

    prin intermediul cărora statul îşi desfăşoară politica de stimulare

    economică şi de protecţie socială.

    1.2. Principii bugetare

    Bugetul de stat trebuie să reflecte în mod real veniturile statului posibil derealizat şi cheltuielile aferente perioadei la care se referă (an bugetar, anfiscal). El este construit ţinând seama de unele principii, care diferă de la oţară la alta, în funcţie de gradul de dezvoltare a economiei şi de implicareastatului în viaţa economico-socială, de stadiul de democratizare, detradiţiile sociale şi culturale etc.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    3/44

      3

    1.2.1. Universalitatea şi unitatea bugetară

    Universalitatea presupune că veniturile şicheltuielile publice trebuiesc înscrise în bugetul destat în sumele lor globale sau totale.

    Bugetul de stat, elaborat sub forma unui buget brut, permite analizacorelaţiilor existente între diferitele categorii de venituri şi cheltuielilecorespunzătoare acestora.

     În practică, acest principiu se aplică numai parţial, deoarece veniturile şicheltuielile unor instituţii publice sunt înscrise în bugetul de stat cu toateveniturile şi cheltuielile lor, în timp ce altele numai cu soldul dintre acestea,ca de exemplu:

    veniturile de la întreprinderile publice sau subvenţiile către acestea;

    vărsămintele de la bugetul de stat sau subvenţiile primite de la

    bugetul de stat către bugetele locale;

    subvenţiile primite în completarea veniturilor proprii pentru

    acoperirea cheltuielilor de unele instituţii din sfera nematerială

    (cercetare, învăţământ, sănătate).

    Unitatea bugetară presupune că bugetul de stat săfie un document unic, care să reprezinte o sinteză a

    ansamblului relaţiilor financiare publice. El esterealizat prin intermediul sistemului conturilornaţionale.

     În practică, principiul se respectă parţial, căci concomitent cu bugetul destat sunt întocmite şi alte bugete: bugetele autonome, bugetele

    extraordinare, bugetele anexe şi conturile speciale ale trezoreriei.

    Bugetele autonome  sunt bugete elaborate de colectivităţile locale şi întreprinderile publice cu personalitate juridică (din sfera administraţiei şiserviciilor publice cu caracter industrial şi comercial). Acestea dispun deautonomie bugetară (în sensul că-şi dirijează neîngrădit cheltuielile) dar, îngeneral, nu şi de autonomie financiară, pentru că resursele lor proprii nuacoperă, de regulă, cheltuielile şi este necesară subvenţionarea de labugetul de stat.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    4/44

      4

    Bugetele extraordinare  se întocmesc cu ocazia unor cheltuieli publiceexcepţionale, în cazuri speciale de criză economică, calamităţi naturale,

    război etc.Bugetele anexe, care se elaborează distinct de bugetul de stat, seanexează la acesta, se discută şi se votează separat de către Parlament.

     Acestea se corelează cu bugetul de stat, soldul lor pozitiv fiind înscris lavenitul bugetului de stat, iar cel negativ la cheltuieli.

    Conturile speciale de trezorerie  cuprind încasările şi plăţile care nu auun caracter definitiv pentru bugetul de stat. De exemplu, sumele depuse cagaranţie de funcţionarii publici care gestionează valori publice, avansurilerambursabile acordate de stat unor întreprinderi particulare şi decontareaacestora etc.

     În practică există mai multe categorii de conturi speciale de trezorerie:conturi cu afectaţie specială care evidenţiază cheltuieli cu caracter

    definitiv, acoperite pe seama anumitor resurse (de exemplu, în

    Franţa, fondul special de investiţii rutiere, alimentat din taxa pentru

    produsele petroliere);

    conturi de comerţ, care evidenţiază operaţiuni cu caracter industrial

    sau comercial - vânzări sau cumpărări de mărfuri - efectuate deunele întreprinderi publice (de exemplu încasări din vânzarea

    bunurilor executate în ateliere şcolare etc.)

    conturi de operaţii monetare, care înregistrează beneficiile sau

    pierderile din operaţiuni ocazionate de relaţiile cu organismele

    internaţionale.

    conturile de avans, care evidenţiază avansul acordat de Ministerul

    Finanţelor bugetelor locale până la obţinerea de către acestea a

    veniturilor proprii. Când avansurile nu se pot rambursa, sunttransformate în subvenţii acordate de bugetelor locale şi se înscriu

    ca atare în bugetul de stat.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    5/44

      5

    1.2.2. Principiul anualităţii bugetului.

     Anualitatea bugetului  presupune obligaţiaGuvernului de a întocmi şi prezenta Parlamentului

     proiectul de buget anual, precum şi efectuarea prelevărilor veniturilor statului şi realizareacheltuielilor bugetare în perioada de timp de un an.

     În acest mod se poate exercita eficient controlul Parlamentar. Anul bugetarnu corespunde întotdeauna anului calendaristic (Anglia: 1 aprilie-31 martie,Italia: 1 iulie-30 iunie, SUA: 1 octombrie-30 septembrie etc.).

    Execuţia prevederilor înscrise în buget, atât la cheltuieli, cât şi al venituri,nu se încheie întotdeauna la data expirării anului bugetar. În aceastăsituaţie, ţările au adoptat două feluri de sisteme:

    - sistem de gestiune, care presupune închiderea automată a bugetului

    la data expirării, veniturile şi cheltuielile angajate, dar neefectuate

     înscriindu-se în contul anului bugetar următor. Sistemul prezintă

    dezavantajul că nu permite cunoaşterea exactă a realizărilor din

    anul bugetar ce s-a încheiat;

    - sistemul de exerciţiu, care permite desfăşurarea veniturilor şi

    cheltuielilor aferente unui an bugetar pe o anumită perioadă după ce

    acesta s-a încheiat (3-6 luni). Intervalul din momentul începerii

    desfăşurării anului bugetar şi momentul până în care sunt luate în

    considerare operaţiunile bugetare poartă denumirea de exerciţiu

    bugetar (poate fi de 15-18 luni). Sistemul de exerciţiu presupune ca

    toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare anului respectiv să fie

    reflectate în întregime în bugetul corespunzător acestui an.

    Dezavantajul acestui sistem constă în funcţionarea în paralel a

    operaţiunilor aparţinând de două bugete, cel care s-a încheiat şi cel

    care a început, nou, timp de 3-6 luni, dar acest procedeu are

    avantajul ca permite cunoaşterea tuturor realizărilor aferente anului

    bugetar şi, implicit, posibilitatea analizării judicioase a acestora.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    6/44

      6

     

    1.2.3. Principiul echilibrului bugetar

    Echilibrul bugetar  presupune egalitatea dintreveniturile şi cheltuielile publice.

    Echilibrul bugetar constituie o cerinţă de bază la proiectarea bugetuluipublic naţional. Dacă în trecut acest echilibru constituia o cerinţă majoră, înprezent majoritatea statelor proiectează bugete dezechilibrate, incluzând

     în proiect şi sursele de acoperire a deficitului bugetar. Aceste surse sunt,cel mai adesea: veniturile extraordinare ale bugetului public naţional, careprovin din împrumuturi de stat, interne sau externe şi emisiunea demonedă fiduciară (monedă de hârtie).

    Emisiunea de monedă fiduciară peste posibilitatea de sporire a output-uluieconomic are efecte negative asupra evoluţiei preţurilor de consum şi deproducţie, amplificând oferta de bani pe piaţă, fără ca puterea de absorbţiea acestora să crească corespunzător. Totodată, puterea de cumpărarescade şi se amplifică rata inflaţiei, ceea ce conduce la un dezechilibru la

    nivel macroeconomic.Există ţări în care echilibrul bugetar este obligatoriu (de exemplu înGermania). Când se produc dezechilibre, se alcătuieşte un alt buget,dezechilibrat, diferit de bugetul iniţial.

    Un alt procedeu de menţinere a echilibrului bugetar este scoaterea unorcheltuieli în afara acestuia şi dirijarea lor către instituţii specializate.Procedeul se numeşte debugetizare şi reprezintă un alt mod de finanţare acheltuielilor publice. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Franţa, undese practică transferarea unor cheltuieli pentru investiţii către Casele deEconomii.

     Acoperirea cheltuielilor bugetare suplimentare se realizează prin diferitemetode, cum sunt:  sporirea cotelor de impozit sau introducerea de impozite noi;

      emisiunea de monedă de hârtie;

      împrumuturile contractate pe piaţa internă sau externă.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    7/44

      7

     În unele ţări se întocmesc bugete plurianuale, urmărindu-se echilibrareacheltuielilor ce depăşesc veniturile în perioadele de recesiune cu veniturile

    ce rămân disponibile în perioadele de prosperitate. Tehnicile de echilibrarefolosite sunt:  crearea unor fonduri de rezervă din veniturile rămase disponibile;

      crearea fondului de egalizare, constituit din excedente bugetare

     înregistrate în perioadele favorabile ale exerciţiului bugetar. Deficitul

    bugetar se va acoperi prin împrumuturi sau emisiune de monedă;

    rambursarea împrumuturilor se va realiza din fondul de rezervă

    creat;

      amortizarea alternativă presupune colectarea de impozite

    suplimentare în perioada de avânt economic, care să fie utilizatepentru acoperirea deficitelor ce apar în perioadele de depresiune.

    Tehnicile expuse prezintă dezavantaje, deoarece evoluţia mediuluieconomic face ca economiile nefructificate să se deprecieze şi, în plus,promovează ridicarea sarcinii fiscale în perioadele de avânt, ceea ce poatesa conducă la descurajarea creşterii economice.

    1.2.4. Principiul specializării bugetare

    Specializarea bugetară presupune că veniturile sicheltuielile bugetare au surse şi destinaţii preciseatunci când sunt aprobate de Parlament:

    - veniturile sunt înscrise pe surse de provenienţă;

    - cheltuielile sunt înscrise pe categorii decheltuieli.

    Gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare se realizează pe bazaclasificaţiei bugetare.

    Clasificaţia bugetară trebuie să fie simplă, concisă, clară şi să permităanalizarea modului de repartizare a resurselor statului în scopuri deconsum şi scopuri de acumulare, cu evidenţierea distinctă a sumeloralocate pentru acoperirea datoriei publice şi a dobânzilor aferenteacesteia. Clasificaţia se realizează pe diferite criterii cum sunt criteriuladministrativ, cel economic şi cel funcţional:

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    8/44

      8

      criteriul administrativ , sau departamental, presupune gruparea

    veniturilor şi cheltuielilor guvernamentale după instituţiile care le

    produc sau le consumă. În cadrul acestora, sunt evidenţiateveniturile şi/sau cheltuielile după alte criterii.

      criteriul economic , care pune în evidenţă veniturile şi cheltuielile

    ocazionate de operaţiunile curente (cheltuieli de personal, cheltuieli

    materiale, subvenţii, transferuri etc.) şi cele de capital, defalcate pe

    ordonatorii de credite, respectiv pe ministere coordonatoare de

    activităţi;

    De exemplu:

    Total cheltuieli ale bugetului de statdin care:- Ministerul Industriilor

    - cheltuieli de personal- cheltuieli materiale- subvenţii- transferuri etc.- cheltuieli de capital.

    - Ministerul....

      criteriul funcţional   presupune precizarea sectoarelor vieţii

    economico-sociale care beneficiază de alocări bugetare, fiind

    considerate de către autorităţi ca fiind de importanţă naţională.

    De exemplu:Total cheltuieli, din care:

    - cheltuieli social-culturale- cheltuieli cu ordinea publică- cheltuieli cu apărarea naţională

    - acţiuni economice- transferuri din bugetul de stat- dobânzi aferente datoriei publice- fond de rezervă etc.

    Clasificaţia economică şi cea funcţională prezintă avantajul că permitanaliza impactului pe care prelevarea şi alocarea unor fonduri publice oare sau se previzionează că o va avea asupra dezvoltării activităţii unorsectoare ale vieţii economico-sociale. Astfel, resursele şi destinaţiile

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    9/44

      9

    fondurilor publice devin instrumente ale politicii bugetare şi, implicit,economico-sociale, promovate de stat.

    1.2.5. Principiul transparenţei

    Potrivit  principiului transparenţei   prevederilebugetare referitoare atât la venituri, cât şi lacheltuieli, trebuie aduse la cunoştinţa opiniei publice

     prin publicarea în Monitorul Oficial şi culegeri de legi,după dezbaterea şi aprobarea în Parlament. Deasemenea, populaţia trebuie sa fie informată despreexecuţia acestor prevederi.

    1.3. Dimensionarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare

    1.3.1. Metode şi tehnici de dimensionare a veniturilor şi

    cheltuielilor bugetului public naţional.

    Pentru dimensionarea veniturilor şi cheltuielilor ce se programează înbugetul public naţional (inclusiv în fondurile extrabugetare din bugetulgeneral consolidat) se utilizează mai multe feluri de metode:

    a) Metode clasice, cum sunt:  metoda automată sau a penultimei , care presupune realizarea

    proiectului de buget luând ca bază execuţia bugetară din penultimul

    an bugetar (ultimul an bugetar, nefiind încheiat, oferă numai

    informaţii preliminare, care ar putea distorsiona analiza). Metoda

    este simplă, dar într-un mediu economic ce se află în plin proces de

    transformare extrapolarea rezultatelor obţinute cu doi ani în urmă

    introduce multe erori.  metoda majorării (diminuării) presupune determinarea ritmului mediu

    de variaţie a indicatorilor bugetari având ca bază de referinţă ultimii

    cinci (sau mai mulţi) ani de execuţie bugetară, proiectul urmărind

    trendul observat. Metoda prezintă dezavantajul că nu ţine seama de

    impulsurile nou apărute.

      metoda evaluării directe  se realizează pe baza analizei evoluţiei

    veniturilor şi cheltuielilor din diversele sectoare economico-sociale,

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    10/44

      10

    precum şi din estimarea impactului probabil al modificării legislaţiei

    (de exemplu introducerea unui nou tip de impozit, cum a fost TVA;

    alocarea unor fonduri publice pentru realizarea unor obiective deinvestiţii de importanţă naţională, cum este Centrala Atomo-Electrică

    de la Cernavodă etc.).

    b) Metode moderne de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare,bazate pe analiza cost-avantaje şi pe studii de eficienţă. Aceste metode seutilizează când există mai multe variante şi se urmăreşte optimizarearezultatelor potrivit cu anumite criterii (costuri minime, realizări maximeş.a.), astfel:

      metoda de planificare, programare şi bugetizare, utilizată în aniitrecuţi în SUA, presupunea identificarea şi cuantificarea obiectivelor

    ce urmau să fie finanţate de la buget pe termen lung, analiza

    costurilor pe care le implicau; se realizau programe alternative pe

    termen mediu şi se alegea soluţia ce răspundea cel mai bine

    obiectivului propus. Pentru aplicarea metodei se întocmesc:

    nomenclatorul programelor avute în vedere (câte un program pentru

    fiecare obiectiv), analiza economică a obiectivelor, analiza

    financiară. Metoda este precisă, dar este laborioasa şi presupuneexistenţa unei baze de date referitoare la fiecare obiectiv în parte,

    care sunt greu de determinat sau prognozat cu un grad ridicat de

    precizie pe termen lung;

      metoda  numită “bază bugetară zero”, care a fost practicată de

    asemenea în SUA, după anii 1980. Metoda constă în examinarea

    critică a fiecărui tip de cheltuială bugetară, inclusiv a celor din anii

    anteriori, apreciindu-se utilitatea şi eficienţa lor. Aplicarea metodei

    presupune existenţa unei multitudini de programe alternative, întrecare se face opţiunea pentru unul sau altul dintre programe;

      metoda raţionalizării opţiunilor bugetare este practicată în Franţa şi

    cuprinde patru faze interdependente:

      studiul obiectivelor propuse a se realiza pe termen mediu,

    compararea soluţiilor alternative, determinarea costului

    total şi posibilităţi de procurare a resurselor;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    11/44

      11

      luarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje, cost-

    eficienţă sau multicriterială;

      execuţia programelor aprobate; în care scop se întocmescbugete de program şi se prevăd în bugetul statului creditele

    bugetare necesare finanţării programului;

      controlul bugetar, care compară rezultatele cu prevederile

    programului.

    1.3.2. Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe

    structurile administraţiei de stat centrale şi locale

    Structura sistemului bugetar în statele de tip unitar cuprinde bugetuladministraţiei centrale de stat şi bugetele locale.

    Statele de tip federal prezintă o structură bugetară în concordanţă custructura organizatorică, care cuprinde: federaţia, statele, provinciile sauregiunile membre ale federaţiei şi unităţile administrativ-teritoriale.

    Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor între bugetul central şi bugetelelocale se face în funcţie de atribuţiile ce revin aparatului de stat central şilocal. În ţările dezvoltate se constată tendinţa de extindere a cheltuielilorrealizate prin bugetele locale, principalele cauze fiind:

    - necesitatea îmbunătăţirii infrastructurii căilor de comunicaţie locale;

    - sporirea cheltuielilor în domeniul social;

    - redistribuirea cheltuielilor între bugetul central şi cele locale;

    - o rată semnificativă a inflaţiei care duce la creşterea nominală a

    cheltuielilor bugetelor locale.

     În general, în structura bugetelor locale sunt cuprinse următoarelecategorii de cheltuieli:

    - finanţarea învăţământului de stat;

    - ocrotirea sănătăţii din fondurile publice;

    - întreţinerea şi lărgirea infrastructurii;

    - serviciul datoriei publice interne aferente împrumuturilor efectuate

    pentru acoperirea deficitelor bugetelor locale.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    12/44

      12

     Resursele bugetelor locale se compun din:

    - venituri proprii, care includ:o  impozitele locale (impozitul funciar, taxele pe clădiri şi

    autovehicule, taxe profesionale - ca impozite directe - şi taxe

    de consumaţie pe anumite produse - ca impozite indirecte),

    o  veniturile provenind din exploatarea bunurilor aparţinând

    administraţiei locale;

    o  cotele din impozitele de stat aferente bugetelor locale.

    - subvenţiile şi transferurile primite de bugetele locale din partea

    bugetului de stat. Acestea creează un anumit grad de dependenţăadministraţiei locale faţă de cea centrală.

    - împrumuturile contractate de administraţia locală. Dacă acestea sunt

    contractate pentru acoperirea deficitului bugetar, dobânda aferentă

    va constitui cheltuială în bugetul local respectiv; dacă împrumutul

    este destinat unei activităţi productive, dobânda se va plăti din

    profitul realizat; dacă împrumutul este destinat construcţiei de

    locuinţe, dobânda va fi inclusă în sumele chiriilor.

     În România, bugetul public naţional este constituit din:- bugetul de stat

    - bugetul asigurărilor sociale de stat

    - bugetele locale.

    Structura bugetului de stat cuprinde ca principale posturi:

    I. Total venituri, din care:

    1. Venituri curente:o  Venituri fiscale:

      Impozite directe (impozit pe profit, impozit pe salarii şi

    venit, ş.a.)

      Impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale ş.a.)

    o  Venituri nefiscale

    2. Venituri din capital.3. Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

    II. Total cheltuieli:

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    13/44

      13

      a. Cheltuieli curente, din care:o  Cheltuieli de personal

    o  Cheltuieli materiale şi serviciio  Subvenţii, prime, transferuri, dobânzi aferente datoriei publice,

    rezerve

    b. Cheltuieli de capitalc. Împrumuturi acordated. Rambursări de credite (inclusiv dobânzi şi comisioane)d. Fond de rezervă la dispoziţia Guvernului

    III. Excedent (+) /Deficit (-).

    Structura bugetului asigurărilor sociale de stat este:

    I. Total venituri, din care:- contribuţii pentru asigurări sociale de la persoanele juridice şi fizice

    care utilizează munca salariată;

    - diverse venituri;

    - subvenţii primite din bugetul de stat

    II. Total cheltuieli, din care:

    - asistenţă socială;- pensii, ajutoare, indemnizaţii;

    - alte cheltuieli

    III. Excedent (+) / Deficit (-)

    Structura bugetelor locale este:

    I. Total venituri, din care:1.1. Venituri proprii

    - Venituri curente

    o  Venituri fiscale

      Impozite directe

      Impozitul pe profit

      Impozite şi taxe de la populaţie

    o  Impozitul pe clădiri

    o  Taxe asupra mijloacelor de transport

    deţinute de persoane fizice

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    14/44

      14

    o  Impozitul pe terenuri de la persoane fizice

    o  Alte impozite şi taxe de la populaţie

      Taxa pe teren  Impozitul pe clădiri şi terenuri de la peroane

     juridice

      Alte impozite directe

      Impozite indirecte

      Impozite pe spectacole

      Alte impozite indirecte:

    o  Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi

    autorizaţii de funcţionare

    o  Taxe judiciare de timbru

    o  Taxe de timbru pentru activitatea notarială

    o  Taxe extrajudiciare de timbru

    o  Alte încasări din impozite indirecte

    o  Venituri nefiscale (vărsăminte din profitul regiilor autonome

    locale si de la instituţiile publice de subordonare locala)

    o

      Venituri din capital1.2. Sume defalcate din impozitul pe venit1.3. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată1.4. Subvenţii primite din bugetul de stat1.5. Subvenţii primite de la alte bugete1.6. Donaţii şi sponsorizări1.7. Împrumuturi temporare (din fondul de Tezaur şi din fondul de

    rulment).II. Total cheltuieli, din care:

    - Cheltuieli social-culturale

    - Învăţământ- Cultură şi artă- Sănătate- Asistenţă socială

    - Gospodărie comunală şi locuinţe- Autorităţi publice- Acţiuni economice- Alte acţiuni- Fond de rezervă

    III. Excedent (+) / Deficit (-)

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    15/44

      15

     

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    16/44

      16

    Capitolul 2. PROCESUL BUGETAR

    Procesul bugetar este format din următoarele faze:elaborarea proiectului de buget;

    aprobarea bugetului;

    execuţia bugetului;

     încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;

    controlul bugetar.

    Caracteristicile şi desfăşurarea procesului bugetar depind de stadiul dedezvoltare economică, politică, socială a ţării respective, dar prezintă şitrăsături specifice. Astfel, orice proces bugetar este un proces:

      de decizie, deoarece organele competente hotărăsc cum să împartă

    resursele de care dispun autorităţile în stat;

      politic, deciziile de alocare a resurselor fiind determinate de

    formaţiunile politice care conduc statul;

      complex, în care sunt angrenaţi mii de participanţi, cu probleme

    foarte diverse;

      ciclic, desfăşurându-se într-o perioadă calendaristică binedeterminată (în general anul bugetar), după care procesul se reia.

    2.1. Elaborarea proiectului de buget

     Autorităţile executive ale statului întocmesc proiectul de buget. Aceastăatribuţie revine, de regulă, guvernului (excepţie face SUA, în care proiectulde buget este alcătuit de o instituţie de specialitate subordonataPreşedintelui). Responsabilitatea pentru elaborarea proiectului îi revine

    ministrului finanţelor sau ministrului bugetului.

    Proiectul de buget conţine, în general, următoarele documente:  expunerea de motive şi proiectul de lege pentru aprobarea

    bugetului. Aceste documente conţin, pe lângă prevederile referitoare

    la veniturile şi cheltuielile bugetare, şi propuneri de modificare a

    legislaţiei aferentă acestora (modificarea unor cote de impozite etc.).

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    17/44

      17

     În unele ţări, ca şi în ţara noastră, şeful executivului prezintă

    Parlamentului proiectul de lege;

      o lucrare privind starea economico-financiară a ţării şi perspectiveleacesteia pentru anul bugetar următor;

      anexele la proiectul de lege a bugetului, cuprinzând prevederile de

    venituri şi cheltuieli;

      materiale necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de

    buget.

    Elaborarea proiectului de buget este un proces iterativ şi laborios; se

    realizează pe baza propunerilor de cheltuieli aferente sectoarelorbugetare. Aceste propuneri sunt analizate mai întâi de specialişti, apoi lanivel de miniştri de resort şi, la sfârşit, sunt discutate la nivelul guvernului şiprimului-ministru. Proiectul de buget care se înaintează Parlamentului sprea fi dezbătut şi aprobat urmează a fi susţinut de către membrii Guvernului.

    2.2. Aprobarea bugetului

    Proiectul de buget înaintat la Parlament:  este analizat de către comisiile parlamentare de specialitate;  primul-ministru sau ministrul finanţelor îl prezintă în plenul

    Parlamentului;

      se realizează concilierea amendamentelor propuse la proiectul de

    buget;

      este aprobat proiectul (în ambele camere, dacă Parlamentul este

    bicameral);

      preşedintele republicii ratifică proiectul aprobat de Parlament, care,

    din acest moment, devine lege.

    Dacă noul buget nu este aprobat până la începerea noului an bugetar,legislaţia bugetară din fiecare ţară prevede:

      fie aprobarea şi trecerea la execuţia bugetului aşa cum a fost propus

    de Guvern;

      fie începerea execuţiei noului buget şi continuarea dezbaterilor în

    Parlament;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    18/44

      18

      fie luarea în considerare pentru primul trimestru al noului an a

    prevederilor bugetului pentru anul anterior, aşa cum este

    reglementat în România.

    2.3. Execuţia bugetului

    Execuţia bugetului se desfăşoară pe durata unui an şi urmăreşterealizarea veniturilor prevăzute în proiectul de buget şi executareacheltuielilor aprobate, prin acţiunea agenţilor fiscali, aparatului bugetar,instituţiilor financiare ş.a. Guvernului îi revine responsabilitatea pentruexecuţia bugetului în conformitate cu proiectul de buget aprobat de

    Parlament.Prevederile privind veniturile sunt considerate sarcini minime, iar celeprivind cheltuielile sarcini maxime.

    Fiecare cheltuială publică trebuie să parcurgă mai multe faze:- angajarea cheltuielii publice reprezintă actul care generează

    obligaţia unei instituţii publice de a plăti o sumă de bani unui terţ (contract,decizie ministerială, hotărâre judecătorească sau alt act legal). Angajarease produce în urma unei decizii a unui organ al administraţiei de stat;

    există cazuri în care actul rezultă în urma unei decizii a Parlamentului saudin cauze fortuite. De etapa angajării depinde încadrarea în limiteleaprobate prin buget şi este, în general, de competenţa conducătorilorinstituţiilor publice;

    - lichidarea  este operaţiunea prin care se constată serviciulfăcut în favoarea instituţiei publice şi se determină suma de plată.Lichidarea se bazează pe acte justificative şi reprezintă efectuarea reală alivrărilor de mărfuri şi a serviciilor pentru instituţiile publice.

    - ordonanţarea este operaţiunea prin care se emite dispoziţiade plată a unei sume de bani de la buget în favoarea unui terţ.Cele trei operaţiuni sunt executate de conducătorii instituţiilor publice saude către împuterniciţii acestora, care se numesc ordonatori de creditebugetare;

    - plata  reprezintă acţiunea de achitare propriu-zisă a sumeidatorată de instituţia publică. Această operaţiune se efectuează de cătregestionarii de bani publici (casieri sau contabili plătitori).

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    19/44

      19

    Execuţia veniturilor presupune parcurgerea mai multor etape:- aşezarea impozitului  reprezintă identificarea materiei

    impozabile şi determinarea mărimii acesteia;- lichidarea  este operaţiunea de stabilire a cuantumuluiimpozitului aferent materiei impozabile, pe baza prevederilor legale. Cuacest prilej, se deschide rolul pentru persoana fizică sau juridica şi se

     înscrie impozitul ca debit;- emiterea titlului de percepere  reprezintă întocmirea unui

    act care autorizează perceperea impozitului în contul statului. Actul poatefi:

      un titlu de încasare, când contribuabilul îşi achită pe loc

    datoria;

      un ordin de încasare, pentru executarea silită adebitorilor care nu şi-au achitat obligaţiile în ce priveşte

    impozitele.

    Cele trei operaţiuni sunt îndeplinite de către organe fiscale specializate, încaz de litigiu statul fiind reprezentat de aparatul de specialitate alMinisterului Finanţelor.

    - perceperea impozitului  reprezintă încasarea efectivă aimpozitului. În această etapă se face şi urmărirea contribuabililor care nuşi-au achitat datoriile. Operaţiunea este executată de contabili-încasatori,

    care aparţin, de regulă, serviciilor de trezorerie.

    2.4. Încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară

     În contul de execuţie bugetară sunt înscrise toate operaţiunile de încasarea veniturilor şi efectuare a cheltuielilor bugetare, ceea ce permitedeterminarea soldului de încheiere a anului bugetar, fie acesta excedentsau deficit.

     În sistemul de exerciţiu există două conturi de execuţie bugetară, unulpentru anul bugetar precedent, altul pentru anul în curs. În sistemul de gestiune, operaţiunile prevăzute în bugetul anului precedentşi neefectuate la încheierea acestuia se reflectă în contul de încheiere aexecuţiei bugetare pentru anul în curs.

    Contul de execuţie bugetară este prezentat Parlamentului de către Guvernspre dezbatere şi aprobare, odată cu proiectul de buget pentru anul viitor.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    20/44

      20

    2.5. Controlul bugetar

     În domeniul îndeplinirii prevederilor proiectului de buget aprobat serealizează mai multe forme de control:  politic, exercitat de Parlament, care examinează şi aprobă proiectul

    de buget şi urmăreşte executarea acestuia, Guvernul fiind obligat

    să-i prezinte periodic rapoarte asupra stadiului de execuţie a

    bugetului;

       jurisdicţional, realizat de Curtea de Conturi, care controlează toate

    actele justificative de execuţie a prevederilor bugetare şi dă anual

    descărcarea de gestiune pentru conturile contabile şi raporteazăneajunsurile constatate Parlamentului;

      administrativ, exercitat de organele de control interne ale instituţiilor

    statului, prin care se desfăşoară realizarea prevederilor bugetare

    (minister sau agenţie guvernamentală, organe ale Ministerului

    Finanţelor).

    Controlul bugetar se efectuează:  preventiv, respectiv cel care se exercită înainte de efectuarea

    operaţiunilor de încasare a veniturilor şi de plată a sumelor de labuget, fiind cea mai eficientă formă a controlului;

      concomitent, când se limitează la controlul legalităţii plăţii;

      ulterior   (postoperativ), când se constată încălcarea legalităţii şi se

    trece la recuperarea prejudiciilor aduse statului.

    2.6. Execuţia de casă a bugetului prin sistemul bancar şi prin

    sistemul de trezorerie

    Execuţia de casă a bugetului reprezintă totalitatea operaţiunilor băneşti(încasarea veniturilor, plăţi, mobilizarea surselor de finanţare a deficituluibugetar) efectuate prin casierii şi prin viramente între conturi.

    Execuţia de casă prin sistemul bancar, practicată în SUA şi MareaBritanie, presupune ca instituţiile publice să-şi deschidă conturi la diferitebănci, fluxurile băneşti cu bugetul desfăşurându-se prin intermediul bănciicentrale.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    21/44

      21

      Avantajul derulării execuţiei de casă prin sistemul băncilor comerciale

    constă în posibilitatea de a utiliza reţeaua de casierii şi conturi ale băncilor,dar metoda are şi dezavantaje, printre care cele mai importante constau în:

      necesitatea ca Ministerul Finanţelor să-şi organizeze un sistem

    separat de control al încasărilor şi plăţilor;

      disponibilităţile instituţiilor publice la bănci reprezintă imobilizări,

    bugetul trebuind să apeleze la împrumuturi mai mari pe piaţa de

    capital pentru finanţarea deficitului;

      analiza execuţiei bugetare este dependentă de execuţia de casă a

    sistemului bancar.

     În alte ţări (Franţa, Belgia ş.a.), inclusiv în România, execuţia de casăa bugetului de stat se realizează prin sistemul de trezorerie.

    Trezoreria are două funcţiuni de bază:a) funcţia de casier public, prin care se efectuează:

    o  operaţiunile de încasare a veniturilor si plata a cheltuielilor

    bugetare in numerar si prin decontări fără numerar;

    o  controlul cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget siasigurarea informaţiilor pentru întocmirea conturilor de

    execuţie si a rapoartelor asupra execuţiei bugetare;

    o  realizează gestiunea zilnica de casa a bugetului de stat,

    elaborează prognoze privind cerinţele de plăţi, sincronizarea

     încasărilor cu plăţile, inclusiv finanţarea deficitului si plata

    serviciului datoriei publice.

    b) funcţia de bancher, prin trezorerie desfăşurându-se următoarele

    operaţiuni:o  deschide conturi pentru încasările şi plăţile instituţiilor publice,

    realizând gestionarea disponibilităţilor băneşti ale sectorului

    public;

    o  gestionează datoria publică, în sensul că asigură finanţarea

    deficitului bugetar şi plata serviciului datoriei publice,

    refinanţarea datoriei publice, urmărind să se încadreze în

    prevederile incluse în proiectul de buget privind nivelul

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    22/44

      22

     împrumuturilor faţă de ceilalţi indicatori macroeconomici şi

    minimizarea costului datoriei publice;

    o  garantează sau participă la garantarea împrumuturilorefectuate de agenţii guvernamentale care acordă credite

    pentru efectuarea diferitelor activităţi economice (în special

    investiţii productive, în domeniul energetic şi infrastructură,

    construcţii de locuinţe etc.)

    Sistemul trezoreriei este format din:- un nucleu central format dintr-o direcţie specializată în cadrul

    Ministerului Finanţelor, care conduce întreg sistemul de trezorerie şiexecută politica de trezorerie a Guvernului;

    - unităţi de trezorerie în teritoriu, cu personal specializat pentruexecutarea operaţiunilor de casierie, control de trezorerie, evidenţă a

     încasărilor şi cheltuielilor bugetare, pregătire a rapoartelor de execuţiebugetară.

    Sistemul de trezorerie intră în relaţii directe cu sistemul bancar, dispunândde un cont de corespondent la banca centrală, prin intermediul căruiaintroduce în circulaţia monetară, deci în circuitul economic, disponibilităţilebăneşti ale sectorului public.

     În fluxul resurselor publice dintre trezorerie şi sistemul bancar, un locspecial îl ocupă gestiunea datoriei publice. Aceasta presupune atâtplasarea împrumuturilor publice pentru finanţarea deficitului bugetar, cât şirefinanţarea datoriei publice, ceea ce se realizează cu participarea directăa băncii centrale, în conformitate cu politica monetară promovată deautorităţi. În condiţiile funcţionării Trezoreriei publice, refinanţarea datorieipublice este o acţiune continuă.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    23/44

      23

    Capitolul 3. POLITICI FINANCIARE DE ASIGURARE A

    ECHILIBRULUI FINANCIAR PUBLIC

     Aplicarea de politici fiscale şi bugetare implică utilizarea de instrumenteadecvate în vederea realizării obiectivelor politicii economice promovate deautorităţi.

    O cerinţă fundamentală pentru aplicarea corectă şi eficientă a unei politicieconomice (inclusiv în domeniul fiscal, bugetar etc.) este studierea înprofunzime a mediului economic în care se aplică aceste politici,cunoaşterea caracteristicilor şi corelaţiilor cauzale stabilite în cadrul

    activităţii economico-sociale, pentru a putea prevedea reacţia economiei ladiverşi stimuli exogeni produşi de acţiunea pârghiilor utilizate de politicileeconomice, fiscale, bugetare, monetare etc.

    Formularea şi implementarea politicilor economice reprezintă un procescomplex, în care unul dintre cele mai importante roluri îl joacă structurainstituţională a societăţii, inclusiv reglementările şi procedurile dedeterminare şi implementare a obiectivelor economice. Într-o economie depiaţă, obiectivele la nivel naţional sunt stabilite în urma dezbaterilor pescară largă, care implică participarea instituţiilor cheie ale vieţii societăţii

    democratice, cum sunt Parlamentul şi executivul, potrivit unor mecanismestatuate prin legile fundamentale ale ţării, ceea ce presupune aplicarearegulilor impuse de votul majoritar.

    Guvernul sau organismele executive sunt organizate în diferitedepartamente sau ministere, în vederea aplicării eficiente a programeloreconomico-sociale realizate în scopul atingerii obiectivelor propuse, cumar fi îmbunătăţirea învăţământului, educaţiei, sănătăţii, apărării naţionale.Toate aceste programe au o trăsătură comună - necesitatea de finanţare acheltuielilor proprii.

     Într-o economie planificată, finanţarea se realizează la nivel centralizat,dirijată cu scopul de îndeplinire a planului, indiferent de cerinţele reale aledezvoltării ţării.

     Într-o economie de piaţă, rolul Ministerului Finanţelor este preponderentpentru desfăşurarea procesului de finanţare a cheltuielilor publice, înconformitate cu politica fiscală şi bugetară care se înscrie în politicaeconomică globală a autorităţilor publice. Deoarece preţurile sunt flexibile,

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    24/44

      24

    este necesar să se utilizeze metode şi tehnici diferite pentru a determinanivelul corespunzător al cheltuielilor pentru fiecare departament în parte.

    Pentru a pune în evidenţă rolul politicii fiscale şi bugetare la nivelmacroeconomic, se consideră cea mai simplă şi generală reprezentare aechilibrului economic din cadrul conturilor naţionale:

    S = Dunde: S (supply) = oferta totală (sau total resurse)

    D (demand) = cererea totală (sau total utilizări)

    S = Y +MD = C +I +G +X

    unde: Y = producţiaM = importul

    C = consumul final al sectorului neguvernamentalI = investiţiile sectorului neguvernamentalG = cheltuielile guvernamentaleX = exporturile.

     În consecinţă, ecuaţia de echilibru la nivel macroeconomic devine:

    (1) Y + M = C + I + G + X

    3.1. Rolul politicilor la nivel macroeconomic

     În economia de piaţă sunt utilizate cu precădere politici ce utilizeazămecanisme care se aplică mai ales indirect asupra entităţilor economice alcăror comportament este urmărit.

    Un astfel de exemplu îl reprezintă o politică monetară strânsă şi creşterearatelor dobânzilor. Astfel, finanţarea cheltuielilor prin împrumuturi devinemai costisitoare, de unde va rezulta un consum final mai scăzut.

    Majoritatea economiştilor sunt de acord că, într-o economie de piaţă,inflaţia este cel mai bine stăpânită prin controlul exercitat asupra creşteriimasei monetare. Dar, pentru ca această politică să fie aplicată cu succes,cererea sectorului public de finanţare din sistemul bancar va trebui să fierestrânsă, ceea ce implică diminuarea corespunzătoare a cheltuielilorguvernamentale, precum şi apelarea la alte mijloace de finanţareneinflaţioniste. Compresia monetară va produce şi o îmbunătăţire abalanţei de plăţi, datorita restrângerii importurilor, dar această acţiune se

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    25/44

      25

    poate dovedi insuficientă pentru a face faţă plăţilor serviciului datorieiexterne. De aceea, vor trebui promovate exporturile prin intermediul unor

    instrumente economice care să facă bunurile şi serviciile autohtone maiieftine pentru cumpărătorii externi; cea mai bună metodă în acest senseste deprecierea monedei naţionale, mai curând decât acordarea desubvenţii de export.

    Utilizarea acestor tipuri de politică economică se bazează pe câtevaprincipii:

    a) potrivit primului principiu, politicile economice trebuiesc

    direcţionate către acele obiective pe care le pot servi cel mai

    bine. Astfel:

    o  instrumentele de politică monetară sunt cel mai bine folositepentru a controla inflaţia;

    o  deprecierea cursului de schimb serveşte cel mai bine

    promovării exporturilor;

    o  reducerea deficitului bugetar este utilă pentru controlul cererii

    globale.

    Pentru fiecare obiectiv corespunde cel puţin un instrument şidintre ele va trebui ales cel care acţionează cel mai eficient în

    mediul economic considerat;b) al doilea principiu afirmă ca unele efecte nedorite sunt inevitabile.

    De exemplu, restrângerea ofertei monetare pentru a creşte ratadobânzii şi a reduce inflaţia poate avea ca rezultat scădereatuturor cheltuielilor, inclusiv acelor de investiţii, ceea ce poateconduce la creşterea pierderilor înregistrate de unele societăţicomerciale şi, implicit, la mărirea presiunilor exercitate asuprabugetului. De asemenea, aceasta acţiune poate să îndepărtezeeconomia naţională de realizarea obiectivului sau de bază -creşterea outputului.

     În mod similar, deprecierea sau devalorizarea cursului de schimbal monedei naţionale contribuie la creşterea ratei inflaţiei.

     În aceste situaţii, sunt necesare alte politici pentru a contracaraefectele negative ale evoluţiei în economie. De exemplu, uncredit fiscal (exonerarea parţială sau totală) pentru investiţii poatesă neutralizeze efectul negativ al unei rate înalte a dobânziipentru creditele pentru investiţii;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    26/44

      26

    c) al treilea principiu spune că, date fiind resursele limitate ale

    economiei, precum şi modul sau specific de organizare, nu este

    posibil să se realizeze toate obiectivele dorite, într-un interval detimp limitat. Astfel, vor trebui alese obiectivele prioritare, ceea ce

    este foarte dificil, dată fiind complexitate vieţii economico-sociale.

    Potrivit celui de al treilea principiu, utilizarea instrumentelor depolitică economică (din economia reală, monetară, financiară,valutară etc.) nu produce efecte imediate. Efectele acestora suntpercepute, în cele mai multe situaţii, după intervale de timpconsiderabile. Adesea se constată că efectele negative ale

    politicilor economice aplicate produc obstrucţionări ale activităţiieconomice şi sunt necesare alte instrumente economice pentru arezolva aceste probleme.

    3.2. Rolul politicilor fiscale şi bugetare

     În cadrul larg al politicilor economice, rolul politicii bugetare este de primăimportanţă. Ele îmbracă o multitudine de forme: modificarea cheltuielilorguvernamentale (G) implică hotărâri ce privesc nivelul componentelor

    cheltuielilor guvernamentale. De exemplu, să presupunem că trebuiescreduse cheltuielile guvernamentale, ceea ce se va rezolva prin micşorareasubvenţiilor adresate producţiei. Pe lângă reducerea cererii agregate, seconsideră că se va produce o îmbunătăţire a alocării resurselor îneconomie, în condiţiile unei calmări a ratei inflaţiei. Astfel, se urmăreşterealizarea a două obiective pentru reducerea selectivă a unor componentea cheltuielilor guvernamentale (G). Ajustarea altor componente ale (G) vaproduce diverse efecte, cum ar fi:

      reducerea cheltuielilor operaţionale (productive) şi menţinerea

    nivelului cheltuielilor poate să conducă la deteriorarea infrastructurii

    şi să impună o grea sarcină de plătit generaţiilor viitoare;

      diminuarea apăsării pe care o induce serviciul datoriei publice prin

    scăderea ratelor dobânzilor poate să determine îndepărtarea

    resurselor financiare de pieţele de capital;

      scăderea salariilor aparatului administrativ poate să erodeze

    eficienţa aparatului administrativ;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    27/44

      27

      reorganizarea schemei de pensionare prin prelungirea vârstei de

    pensionare poate să contribuie la creşterea şomajului în rândul

    tinerilor.  scăderea cheltuielilor pentru infrastructura publică determină

    diminuarea ofertei interne.

    Totodată, politicile economice care se adresează unui domeniu îngust, cuun scop bine determinat, pot avea însemnate repercusiuni la nivelmacroeconomic. De exemplu, o politică ce urmăreşte mărirea scalei desalarizare în administraţia publică poate afecta negativ rata inflaţiei prininfluenţa exercitată de anticiparea unei creşteri salariale, producând astfel

    expansiunea cererii agregate.

    Deşi nivelul fiscalităţii nu este exprimat explicit în ecuaţia de echilibru aeconomiei naţionale, aceasta poate exercita efecte importante asupra

     întregii societăţi, deoarece creşterea veniturilor publice este foartenecesară, dar modul în care aceasta se realizează este tot atât deimportant ca şi scăderea cheltuielilor guvernamentale. Astfel, creştereaveniturilor fiscale poate să reducă consumul agregat al sectoruluineguvernamental, să producă efecte adverse asupra procesului productivşi să contribuie la diminuarea ofertei globale. Taxele de consum sporite pot

    să determine scăderea consumului, inclusiv a importurilor, dar pot aveaconsecinţe negative şi asupra alocării resurselor. Câteodată, se considerăutilă mărirea resurselor prin creşterea impozitelor aplicate exporturilor; înaceastă situaţie, se poate produce o diminuare a cererii din exterior şi,implicit, scăderea încasărilor valutare.

     Analizarea efectelor pe care le produc modificările impozitelor şi taxelorindividuale face parte din politica fiscală. Aceste analize pot fi relevante înce priveşte efectele politicii fiscale la nivel macroeconomic, dar la nivelmicro aceste politici sunt însoţite de multiple consecinţe, asupra alocării

    resurselor, distribuţiei veniturilor etc.La nivel macroeconomic, rolul fiscalităţii este uşor de pus în luminaextrăgând din ecuaţia (1) totalitatea impozitelor (T) atât din membrul stâng,cât şi din cel drept:

    (2) (Y - T) + M = C + (G - T) + I + X

    unde (Y - T) reprezintă venitul disponibil al sectorului neguvernamental.Dacă ecuaţia (2) se scrie:

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    28/44

      28

    (3) (Y -T) -C I = (G - T) + (X - M)

    unde se notează economisirea S = (Y - T) - CS - I = (G - T) + (X - M) sau(4) (S - I) - (X - M) = G - T

     Această ecuaţie arată relaţia ce se stabileşte între economisirea netă asectorului neguvernamental, contul curent al balanţei de plăţi şi totaluldeficitului bugetar. Surplusul de economii din sectorul neguvernamentalfinanţează atât acumularea netă în monedă străină, cât şi deficitul bugetar.Dacă impozitele sunt amplificate în vederea reducerii deficitului bugetar,celelalte două balanţe sectoriale (economisirea internă sau balanţaexternă) vor trebui ajustate pentru a păstra egalitatea contabilă. Caredintre ele va trebui să fie în primul rând afectată depinde de conjuncturaeconomică, de modul concret în care pot acţiona instrumentele şi tehnicileeconomice aplicate, precum şi ansamblul impozitelor şi taxelor practicate

     în economie - unde se poate acţiona pentru creştere şi unde sporireafiscalităţii nu este posibilă decât cu deteriorarea activităţii. În cazul în careprocesul de acumulare a economiilor sau fluxul investiţiilor nu pot fimodificate deoarece fac parte dintre obiectivele bine precizate alesectorului neguvernamental, îmbunătăţirile aduse de fiscalitate se vorreflecta în întregime într-un sold mai favorabil al balanţei de plăţi,determinând îndreptarea către export a bunurilor şi serviciilor interne ce nu

    se mai consumă în urma compresiei fiscale.

    Politica bugetară la nivel macroeconomic se referă la utilizareainstrumentelor bugetare ca un întreg, în vederea influenţării variabilelormacroeconomice, cum sunt balanţa de plăţi, inflaţia sau nivelul general aldezvoltării economice, exprimat sintetic prin indicatorul PIB/locuitor.

    Politica bugetară include politicile fiscale, ale cheltuielilor bugetare şi alefinanţării datoriei publice - fiecare foarte importantă luată individual - dar

    aria sa de acţiune este mai largă decât toate aceste considerate împreună.Scopul politicii bugetare este de a include şi instituţii precum fondurile deprotecţie socială guvernamentale şi aşa numitele operaţiuni cvasi-fiscale.Un exemplu de astfel de operaţiuni sunt împrumuturile preferenţialerealizate prin banca centrală, utilizarea forţei de muncă în întreprinderilepublice în scopul realizării unor obiective sociale ş.a.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    29/44

      29

    Capitolul 4. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA TREZORERIEI

    PUBLICE

     În România, după 1989, odată cu trecerea la economia de piaţă s-au

     întreprins măsuri care au determinat schimbări esenţiale în domeniul finanţelor

    publice.

     Astfel s-a adoptat de urgenţă Legea nr. 10/1991 a finanţelor publice

    publicată în Monitorul Oficial nr. 23/1991, lege care a constituit o adevărată cartă

    financiară a României (modificată în anii 1996 şi 2002). Cea mai mare parte este

    consacrată principiilor de elaborare, aprobare şi execuţie a bugetului public

    naţional. Legea instituie noţiunea de buget de stat în loc de buget unic naţional.

    Pentru prima dată legea conferă o adevărată autonomie bugetelor ce compun

    bugetul general.

     În domeniul execuţiei financiare au fost aplicate măsuri cu caracter de

    reformă prin care să se asigure condiţii optime pentru administrarea resurselor

    financiare ale statului.

    Până în anul 1989 execuţia de casă a bugetului de stat era efectuată de

    către Banca Naţională a României, Ministerului Finanţelor revenindu-i numai rolulde conducere a execuţiei bugetare şi de încheiere a contului general anual de

    execuției bugetară.

    Datorită schimbărilor intervenite în organizarea şi funcţionarea sistemului

    bancar în România, statul şi-a revizuit, în funcţie de interesele pe care le

    urmăreşte, modul de organizare şi funcţionare a execuţiei bugetare.

     Astfel, s-a trecut de la execuţia de casă prin Banca Naţională la execuţia

    de casă prin sistemul trezoreriei statului integrat în activitatea MinisteruluiFinanţelor.

    Prin acest sistem au fost create condiţiile necesare ca organele abilitate

    ale statului să supravegheze în mai bune condiţii constituirea resurselor

    financiare publice şi utilizarea acestora în scopul pentru care au fost alocate.

    Premisele care au creat cadrul favorabil înfiinţării trezoreriei, în România,

    au fost:

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    30/44

      30

     reorganizarea băncilor şi consecinţele acesteia asupra finanţelor

    publice;

     schimbarea concepţiilor privind administrarea şi utilizarea resurselor

    financiare publice;

     cerinţele şi posibilităţile reale de asigurare a echilibrului finanţelor

    publice, prin investiţii pornite în fazele de urmărire a execuţiei bugetare;

     autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat, în contextul

    prevederilor Legii finanţelor publice;

      întărirea autonomiei finanţelor locale, la nivelul bugetelor acestora din

    subdiviziunile administraţiei teritoriale, în cadrul judeţelor, potrivit Legiiadministraţiilor publice locale;

      înfiinţarea şi funcţionarea fondurilor speciale, prin autonomizarea

    bugetelor acestora;

     creşterea şi diversificarea sistemului veniturilor proprii.

    4.1. Organizarea Trezoreriei Statului

    Trezoreria publică, ca serviciu al statului, face parte din administraţiaMinisterului Finanţelor şi, împreună cu Banca Naţională şi organismele ce

    reglementează piaţa de capital, îşi exercită autoritatea asupra întregului sector

    financiar.

     Administraţia centrală financiară este condusă de către Ministerul

    Finanţelor, care poate fi compus din unul sau mai multe ministere. De exemplu,

     în Germania şi Statele Unite ale Americii există două astfel de ministere –

    Secretariatul Trezoreriei şi Biroul de Conducere al Bugetului (Secretary of

    Treasury şi Office of Management of the Budget), în Italia sunt trei , iar în Marea

    Britanie cinci, reunite sub conducerea unică a ministrului de finanţe (Chancellor

    of the Exchequer).

     Autoritatea financiară într-un stat este plasată, după caz, sub cea a

    Parlamentului sau a Preşedintelui Republicii şi este împărţită cu ansamblul

    Guvernului, în special cu ministerele aşa numite “tehnice” (sau ordonatori

    principali de credite), cum sunt Ministerele Industriei, Agriculturii, Construcţiilor

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    31/44

      31

    etc., făcându-se referire, cu precădere, la funcţiunile economice ale acestora şi,

    prin aceasta, fiind corelate cu operaţiunile Trezoreriei Statului. De exemplu, dacă

    se pune problema finanţării investiţiilor într-o societate naţională, Ministerul

    Economiei este direct interesat de hotărârile referitoare la politica energetică a

    ţării.

    Deşi ministerele tehnice au o largă autonomie, propunerile privind liniile

    directoare ale dezvoltării sectoarelor pe care le conduc, după ce sunt acceptate

    la nivelul Guvernului, sunt transmise Ministerul Finanţelor şi, implicit, Trezoreriei,

    care vor stabili dacă există mijloacele necesare finanţării proiectelor. În acest fel,

    Ministerului Finanţelor îi revine misiunea de a alege mijloacele prin care sămenţină echilibrul la nivel macroeconomic, respectiv politica în domeniul datoriei

    publice, corelarea resurselor şi cheltuielilor Trezoreriei, stabilitatea monedei

    naţionale, relaţiile cu organismele financiare internaţionale.

    Organizarea Trezoreriei finanţelor publice în România este realizată într-

    un sistem unitar, atât la nivel central, cât şi în teritoriu, în scopul cuprinderii

    tuturor operaţiunilor financiare ale sectorului public, şi anume:

      Trezoreria centrală;

      Trezoreriile judeţene şi a municipiului Bucureşti;

      Trezoreriile municipale;

      Trezoreriile orăşeneşti;

      Trezoreriile comunale.

     În funcţie de nivelul la care este organizată, unitatea teritorială a

    Trezoreriei Statului poate fi:

    o  la nivel central, unitatea teritorială a Trezoreriei statului este Direcţia

    Generală a Trezoreriei Statului, organizată în cadrul Ministerului de Finanţe;

    o  la nivel judeţean, unitatea teritorială a Trezoreriei statului este Direcţia

    Judeţeană a Trezoreriei Statului, organizată în cadrul Direcţiei Generale a

    Finanţelor Publice Judeţene;

    o  la nivel municipal, unitatea teritorială a Trezoreriei statului este

    Direcţia Municipală a Trezoreriei Statului, organizată în cadrul Administraţiei

    Finanţelor Publice Municipale;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    32/44

      32

    o  la nivel orăşenesc, unitatea teritorială a Trezoreriei statului este

    Serviciul de Trezorerie, organizată în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice

    Orășenești;

    o  la nivel comunal, unitatea teritorială a Trezoreriei statului este Serviciul

    de Trezorerie, organizată în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Comunale.

    4.2. Trezoreria centrală

    Trezoreria centrală este organizată în cadrul Ministerului Finanţelor,

    funcţiunile sale fiind îndeplinite, în prezent, de două direcţii generale: cea a

    Trezoreriei Statului şi cea a Datoriei publice. Acestea îndeplinesc următoarele

    funcţiuni:

    o  elaborează instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea

    Trezoreriilor teritoriale şi sprijină activitatea acestora;

    o  asigura evidenţa contabilă a constituirii şi utilizării tuturor fondurilor

    statului;

    o  deschide creditele bugetare din dispoziţia ordonatorilor principali de

    credite;

    o  gestionează contul corespondent al Trezoreriilor aflat la BancaNaţională a României sau la băncile comerciale, după caz;

    o  efectuează operaţiunile de decontare între unităţile Trezoreriilor

     judeţene;

    o  gestionează fondurile cu destinaţie specială constituite la nivelul

    economiei naţionale;

    o  administrează conturile de cliring, barter şi cooperare economică, în

    conformitate cu acordurile guvernamentale;o  efectuează plasamente financiare la termen;

    o  gestionează datoria publică internă şi externă;

    o  elaborează lucrările de execuţie bugetară şi a contului Trezoreriei în

    structurile şi la termenele stabilite, cu prezentarea de măsuri în ce priveşte

    asigurarea echilibrului bugetar;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    33/44

      33

    o  elaborează raportul şi contul general de execuţie a bugetului de stat, a

    fondurilor speciale şi extrabugetare.

    4.3. Trezoreria la nivel judeţean

    Direcţia de trezorerie organizată în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor

    publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti,

    coordonează şi sintetizează fluxurile financiare ale trezoreriilor de pe teritoriul

     judeţului. Principalele sale atribuţii sunt:

    o  organizează şi coordonează activitatea de trezorerie la organele

    financiare teritoriale;o  gestionează contul corespondent al trezoreriei judeţene deschis la

    sucursalele Băncii Naţionale a României şi asigură efectuarea decontărilor

    dintre trezoreriile locale şi respectivele instituţii bancare corespondente;

    o  gestionează conturile corespondente ale trezoreriilor pe care le are în

    subordine;

    o  deschide credite bugetare pentru ordonatorii secundari de credite

    bugetare;

    o  elaborează periodic lucrări de analiză şi sinteză privind execuţia

    bugetară, conturile de trezorerie etc., pe care le transmite operativ

    Ministerului Finanţelor;

    o  asigură încheierea exerciţiului financiar la nivelul judeţului şi

    municipiului Bucureşti;

    o   întocmeşte bilanţul contabil centralizat al trezoreriei, analizează

    conturile de activ şi pasiv şi elaborează analiza acestora;

    o  asigură numerarul necesar efectuării plăţilor, redistribuirea soldului decasă şi stabilirea plafoanelor de casă, prin coordonarea activităţii

    compartimentelor casierie-tezaur.

    Structura organizatorică a Direcţiei Judeţene a Trezoreriei Statului este

    următoarea:

    a. Serviciul de îndrumare şi verificare a activităţii trezoreriilor locale, cu

    următoarele atribuţii:

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    34/44

      34

      derularea operaţiunilor prin trezorerie;

      clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice;

      conturile de venituri ale bugetului de stat, fondurilor speciale şi

    veniturilor proprii ale instituţiilor publice;

      îndrumarea metodologică a trezoreriilor teritoriale în conformitate

    cu legislaţia în vigoare.

    b. Serviciul de administrare şi contabilitate a contului curent al

    trezoreriei , cu următoarele atribuţii:

      realizarea circuitului bancar al documentelor de decontare între

    trezoreriile operative, băncile comerciale, Ministerul Finanţelor şiBanca Naţională a României.

    c. Serviciul de buget şi contabilitate publică, cu următoarele atribuţii:

      relaţii cu primăriile în domeniul bugetelor locale şi a execuţiei

    bugetelor de venituri şi cheltuieli;

      centralizarea raportărilor privind numărul de salariaţi şi a fondului

    de salarii la instituţiile publice.

    d. Serviciul de urmărire a activităţii de vânzare şi gestiune a titlurilor de stat ,cu următoarele atribuţii:

      coordonarea activităţii de vânzare şi răscumpărare a certificatelor

    de trezorerie;

      anunţarea în mass-media a emisiunilor de certificate lansate;

      asigurarea aplicării dobânzilor acordate de către Ministerul

    Finanţelor.

    4.4. Trezoreriile teritoriale la nivel de municipiu, oraşe şi comune

    Trezoreriile teritoriale la nivel de municipiu, oraşe şi comunelor sunt unităţi

    direct funcţionale, care îndeplinesc, în principal, următoarele funcţiuni, în cadrul

    serviciilor / birourilor specializate în acest scop.

    a) Serviciul / biroul casierie - tezaur :

    o  încasează veniturile din impozite, taxe şi alte venituri în numerar de

    la toate categoriile de contribuabili;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    35/44

      35

    o  eliberează numerar la cererea instituţiilor publice din conturile

    acestora în vederea efectuării de plăţi prin casieria proprie pentru

    salarii, drepturi de asigurări sociale, deplasări etc.;

    o  efectuează plăţi persoanelor fizice privind anumite drepturi băneşti

    aprobate de lege, pe baza documentelor tipizate completate de

    beneficiarii de sumă şi aprobate de persoanele în drept;

    o  conduce evidenţa zilnică a intrărilor şi ieşirilor de numerar, stabileşte

    soldul zilnic al casieriei, întocmeşte jurnalul de casă;

    o  asigură integritatea şi securitatea numerarului din casieria proprie.

    b) Serviciul / biroul controlul si evidenta veniturilor

    Serviciul / biroul controlul şi evidenţa veniturilor au ca principale atribuţii:

    o  controlul privind încasarea veniturilor la bugetul de stat, bugetele

    locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi la fondurile

    speciale şi extrabugetare;

    o  urmărirea încadrării încasărilor în conturile sintetice şi analitice,

    conform clasificaţiei bugetare şi a evidenţei analitice pe plătitori;

    o  calcularea şi aplicarea majorărilor de întârziere şi comunicarea

    acestora agenţilor economici;

    o  verificarea respectării obligaţiilor pe care agenţii economici le au faţă

    de buget, pe baza deconturilor şi a dărilor de seamă primite de la

    aceştia;

    o  verificarea documentelor privind amânarea, eşalonarea sau

    restituirea veniturilor bugetare, primite de la circumscripţiile şi

    administraţiile financiare;

    o  întocmirea jurnalului privind încasarea veniturilor;

    o  analiza şi verificarea cererilor contribuabililor de compensare dintre

     între unele impozite şi taxe, iar după aprobare, întocmirea notei de

     înregistrare a acestor operaţiuni în vederea compensării în evidenţa

    analitică;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    36/44

      36

    o  stabilirea listei cu contribuabilii care au înregistrat restanţe de plată a

    impozitelor şi taxelor către buget şi transmiterea acesteia către

    organele de urmărire fiscală;

    o  elaborarea, la finele anului fiscal, a sintezei încasării veniturilor pe

    surse şi plătitori, precum şi sumele rămase de încasat;

    o  încheierea, la sfârşitul anului, a conturilor analitice şi sintetice de

    venituri bugetare.

    c) Serviciul / biroul de control al cheltuielilor

    Principalele atribuţii ale serviciului / biroului de control al cheltuielilor

    bugetare constau în:o  controlul documentelor prezentate de ordonatorii de plăţi prin care

    solicită credite bugetare. Prin acest control se verifică, în primul rând,

     încadrarea plăţilor în limita creditelor bugetare aprobate pe

    subdiviziunile clasificaţiei bugetare, potrivit structurii aprobate prin

    Legea anuală a bugetului de stat, precum şi în limita disponibilităţilor în

    cont;

    o  verificarea repartizării creditelor deschise din bugetele locale – cu

     încadrarea acestora în limita creditelor deschise şi în totalul

    disponibilităţilor pe fiecare unitate administrativ-teritorială;

    o  asigurarea respectării reglementărilor în vigoare privind utilizarea

    fondurilor extrabugetare şi speciale;

    o  evidenţa analitică a conturilor de cheltuieli şi disponibilităţi deschise

    pe ministere şi instituţii publice subordonate, eliberând extrase de cont,

    inclusiv documentele justificative;

    o  întocmeşte jurnale contabile zilnice pentru operaţiunile de încasări şiplăţi prin conturile deschise pe seama ministerelor şi instituţiilor publice

    subordonate, asigurând confruntarea cu contabilitatea.

    d) Serviciul / biroul contabilitate si decontări

    Serviciul / biroul contabilitate şi decontări are, ca principale sarcini:

    o  asigurarea contabilităţii sintetice şi analitice privind execuţia de casă

    a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    37/44

      37

    stat, fondurilor extrabugetare şi speciale, cu ajutorul conturilor sintetice

    şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare şi pe

    plătitori;

    o  înregistrarea în ordine cronologică şi sistematică a operaţiunilor de

     încasări şi plăţi efectuate în numerar sau prin cont, numai pe bază de

    documente justificative (cecuri, chitanţe, dispoziţii / ordine de plată sau

     încasare, note contabile etc.);

    o  indicarea corectă a simbolurilor conturilor debitoare şi creditoare în

    documentele contabile (jurnale, situaţii, etc.);

    o  lucrări de execuţie operativă şi periodică privind execuţia de casă abugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat,

    fondurilor extrabugetare şi speciale, contului de trezorerie;

    o  balanţa de verificare zilnică şi lunară privind operaţiunile derulate prin

    trezorerie;

    o  lucrări de încheiere a execuţiei financiare la finele anului, precum şi

    bilanţul contabil anual, inclusiv lucrările de execuţie;

    o  operaţiuni de plăţi din contul trezoreriei, prin contul corespondent

    deschis la Banca Naţională a României;

    o  decontări între unităţile trezoreriei şi trezoreria judeţeană şi, eventual,

    băncile comerciale;

    o  întocmeşte şi primeşte avize de debitare şi creditare în contul

    trezoreriei, pe baza documentelor emise / primite de la unităţile din

    subordine sau bănci.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    38/44

      38

    Capitolul 5. FUNCŢIILE TREZORERIEI STATULUI

    Rezultat al unei evoluţii complexe şi adesea contradictorii funcţiile ale

    Trezoreriei nu sunt uşor de delimitat. Totuşi, se pot grupa, într-o abordare

    generică, în două categorii principale:

      funcţii clasice ale trezoreriei : funcţia de casier al statului, funcţia de

    bancă a statului;

      funcţii actuale (moderne)  ale trezoreriei : gestionarea resurselor şi

    cheltuielilor publice, emitent şi intermediar pe piaţa de financiară, exercitarea de

    misiuni ce ţin de calitatea sa de autoritate publică în domeniul financiar,gestionarea instrumentelor de intervenţie financiară publică adresate sectorului

    real al economiei, menţinerea echilibrului macroeconomic.

    5.1. Funcţiile clasice ale Trezoreriei Statului

    Trezoreria Statului prezintă două funcţii clasice, respectiv: funcţia de

    casier al statului şi cea de bancă a statului.

    A. Funcţia de casier public

    Prin funcţia de casier public Trezoreria efectuează:

     Toate operaţiunile propriu-zise de încasări şi plăţi privind fondurile

    publice, în numerar sau prin decontări în cont;

     Controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget şi

    asigurarea informaţiei necesare privind execuţia de casă a bugetului în vederea

     întocmirii conturilor de execuţie a bugetului şi a elaborării rapoartelor periodice

    asupra acestora;

     Gestiunea poziţiei de casă, zilnice, a bugetului;

      Asigurarea lichidităţilor necesare prin cunoaşterea fluxurilor de încasări

    şi plăţi, elaborarea de prognoze cu privire la cerinţele de plată, la sincronizarea

    plăţilor şi încasărilor, inclusiv a acelora privind finanţarea deficitului şi serviciul

    datoriei publice.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    39/44

      39

     Însărcinată cu execuția efectivă a operaţiunilor de încasări şi plăţi

    prevăzute prin legea anuală a finanţelor, Trezoreria este casierul statului.

    Mişcările de fonduri, în cadrul Trezoreriei, rezultă din operaţiunile permanente,

    vizând, pe de o parte, resursele permanente ale statului, în cadrul cărora

    impozitele ocupă un rol esenţial, iar pe de altă parte, cheltuielile permanente,

    care cuprind cheltuielile ordinare, cheltuielile de capital, transferurile, etc.

    Permanenţa acestor operaţiuni (repetitivitatea acestora) poate fi înţeleasă

    numai pornind de la funcţiile permanente ale statului, justificând caracterul lor

    precis, riguros şi restrictiv. Realizând aceste operaţiuni, Trezoreria manifestă o

    atitudine pasivă, deoarece aceste operaţiuni sunt fixate prin legea finanţelor şi ise impun Trezoreriei.

    Operaţiunile de casă ale Trezoreriei Statului sunt clasificate având în

    vedere trei criterii:

    Criteriul juridic: operaţiuni privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor

    sociale de stat; bugetele locale; bugetele instituţiilor publice; bugetele fondurilor

    speciale, disponibilităţile agenţilor economici titulari de conturi deschise la

    trezorerii;

    Caracterul financiar: operaţiuni cu caracter definitiv (încasări fiscale şi

    cheltuieli bugetare), cu caracter temporar (care reclamă o rambursare ulterioară

    a fondurilor);

    Caracterul economic: cheltuieli ordinare (de funcţionare şi de transfer);

    cheltuieli de capital.

    Funcţia de casă a trezoreriei implică două aspecte:

    1. Execuţia de casă a operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de stat;

    2. Vegherea la existenţa disponibilităţilor pentru a face faţă

    angajamentelor statului.

    1. Execuţia de casă a operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de stat .

    Obiectul execuţiei îl reprezintă operaţiile autorităţilor publice (centrale şi

    locale) şi ale corespondenţilor lor (instituţii publice, agenţi economici).

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    40/44

      40

    Trezoreria efectuează, ca şi casier al statului, un număr mare de încasări

    şi plăţi. Acestea sunt operaţii prevăzute în Legea bugetară anuală.

     Însă, Trezoreria este, totodată, şi casierul corespondenţilor săi, care, în

    baza reglementării generale a contabilităţii publice, depun, cu titlu obligatoriu sau

    facultativ, fondurile la Trezorerie sau sunt autorizaţi să efectueze operaţii de

     încasări şi plăţi prin intermediul conturilor trezoreriei. Aceştia au conturi deschise

    la trezorerie, pentru care Ministerul Finanţelor fixează condiţiile de funcţionare şi

    regimul dobânzilor. Trezoreria este, astfel, casierul administraţiilor autonome

    care întocmesc bugete anexe sau au personalitate juridică distinctă de cea a

    statului, cum sunt instituţiile publice. În calitate de casier al statului,Trezoreria are ca sarcină emisiunea titlurilor

    de împrumut public şi gestionarea datoriei publice. În acest scop, poate beneficia

    de concursul băncilor care folosesc ghişeele lor pentru plasarea împrumuturilor.

    Pentru împrumuturile pe termen scurt, trezoreria are un rol important în

    emisiunea titlurilor de stat, destinate onorării obligaţiilor exigibile, precum şi

    vegherii la existenţa disponibilităţilor băneşti.

    2. Vegherea la existenţa disponibilităţilor pentru a face faţă

    angajamentelor statului .

    De fapt, sarcina fundamentală a trezoreriei este aceea de a veghea dacă,

     în fiecare moment, există fonduri disponibile pentru a face faţă cheltuielilor

    statului şi ale corespondenţilor lor. Procurarea de bani, în casieria publică, este

    prima dintre operaţiile trezoreriei. Aceasta este legată de mişcarea fondurilor în

    timp, determinată de termenele la care devin exigibile încasările şi plăţile. Astfel,

     încasările şi plăţile sunt obiectul fluctuaţiilor în cursul anului.Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public există o anumită

    regularitate în nivelul lor lunar, cu excepţia lunii decembrie, în care se execută

    parţial cheltuielile, serviciile publice utilizând cea mai mare parte a creditelor încă

    neconsumate înainte de închiderea exercițiului, creditele riscând să fie anulate în

    virtutea legii anualităţii.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    41/44

      41

    Pentru veniturile bugetare, regularitatea este mai puţin realizabilă,

    deoarece depinde de ritmicitatea vieţii economice, mai ales în cazul impozitelor

    directe.

     Aceste mişcări ale veniturilor şi cheltuielilor se combină cu alte mişcări de

    fonduri excepţionale (emisiunea de împrumuturi, rambursarea împrumuturilor

    contractate de pe piaţa internă, plăţi de comisioane) şi cu mişcările datorate

    operaţiilor corespondenților.

    Prin analiza acestor mişcări excepţionale se poate determina un trend al

    fluctuaţiilor lichidităţilor Trezoreriei şi a succesiunilor perioadelor de creştere

    (lichidităţi abundente) şi scădere (lipsă de lichidităţi). Asemenea perioade pot fiidentificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, între trimestre, dar şi în

    cadrul lunilor.

    Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:

    fondurile corespondenţilor, certificate de trezorerie, credite primite de la banca

    centrală.

    B. Funcţia de bancă a statului

    Rolul Trezoreriei de bancă a statului are două forme:

    Trezoreria acţionează ca o bancă de depozit, bancă de afaceri care

    furnizează capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea;

    Trezoreria acţionează ca o bancă de emisiune şi în acest fel intervine în

    domeniul circulaţiei monetare.

     În calitate de bancă, Trezoreria asigură următoarele servicii:

    -  este banca la care instituţiile publice, precum şi agenţii economici îşi au

    deschise conturi de disponibilităţi prin care se efectuează operaţiuni de încasări

    şi plăţi, realizând astfel gestionarea disponibilităţilor băneşti ale sectorului public

    şi integrarea acestora în politica de lichidităţi;

    -  gestionează datoria publică, respectiv operaţiunile de contractare a

     împrumuturilor de către Guvern pentru finanţarea deficitului bugetar, precum şi

    de refinanţare a datoriei publice;

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    42/44

      42

    -  efectuează şi operațiunile în care statul apare în calitate de garant sau

    de coparticipant la acordarea de împrumuturi agenţiilor guvernamentale, care, la

    rândul lor pot acorda împrumuturi.

    5.2. Funcţiile actuale ale Trezoreriei Statului

    Trezoreria publică îndeplineşte o serie întreagă de funcţiuni, care pot fi

    grupate în cinci mari categorii:

      gestionarea resurselor şi cheltuielilor publice;

      emitent şi intermediar pe piaţa de financiară;

      exercitarea de misiuni ce ţin de calitatea sa de autoritate publică îndomeniul financiar;

      gestionarea instrumentelor de intervenţie financiară publică adresate

    sectorului real al economiei;

      menţinerea echilibrului macroeconomic.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    43/44

      43

    BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

    1. Aurel Octavian BEREA (coord.), Finanţe publice. Buget şi trezorerie publică,

    Editura Bren, Bucureşti, 2007;

    2. Elena Doina DASCĂLU, Sistemul bugetar în România, Editura Didactică şi

    Pedagogică, Bucureşti, 2006; 

    3. Emilia STOICA, Descentralizarea financiară a serviciilor publice locale, Editura

    Dareco, Bucureşti, 2004;

    4. Emilia STOICA, Finanţarea instituţiilor publice, Editura Cartea Studenţească,

    Bucureşti, 2006;5. Emilia STOICA, Finanţe publice, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005;

    6. Iulian VĂCĂREL (coord.), Finanţe publice, Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi

    pedagogică, Bucureşti, 2007; 

    7. Iulian VĂCĂREL, Politici fiscale şi bugetare, Editura Expert, Bucureşti, 2001; 

    8. Lefter CHIRICĂ (coord), Finanţe publice, contabilitate bugetară şi de

    trezorerie, Editura Economică, Bucureşti, 2002;

    9. Tatiana MOŞTEANU (coord.), Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară,

    Bucureşti, 2008; 

    10. Tatiana MOŞTEANU (coord.), Finanţe – buget:sinteze teoretice şi aplicaţii

     practice, Editura Economică, Bucureşti, 2001; 

    11. Tatiana MOŞTEANU, Gyorgy ATTILA, Buget şi trezorerie publică: studii

    de caz comentate, Editura Universitară, Bucureşti, 2005; 

    x x x

    12. Legea nr. 500/2002, Legea finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial

    nr. 597 din 13 august 2002;13. Legea nr. 286/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2011, publicată în

    Monitorul Oficial nr. 879 din 28 decembrie 2010;

    14. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi ocuparea

    forţei de muncă publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002;  

    15. Legea nr. 273/2006, Legea finanţelor publice locale, publicată în Monitorul

    Oficial nr. 618 din 18 iulie 2006.

  • 8/18/2019 Buget Note Curs

    44/44