www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

Vederea. Bucureştilor la Începutul veacului XIX. (Bieliu) Col. Mu:eului Municipal

BUCUREŞTII VECHI Introducere. Ce cauze contribue ca unele oraşe

�i C;;:ft�ă d��p��a�ft!l� Cş���� �����j��!��aS�i�:;â:

er��

privilegiată sU[e şi mii de ani? De sigur că numai intâmplarea sau capriciul

vreunui suveran n'au putut ridica aceste oraşe în fruntea celorlalte, ci a trebuit ca ele să corespundă unor anumite condiţii de ordin geografic, politic, militar, economic, etc. Într'o măsură mai mare decât altele şi astfel să se impună ca cemre ale tărilor respective.

Au fost timpuri când suveranii şi guvernele nu

��e:�n�

e%:��d� !i�

ep�t

ie�t;i ���f��:���;rc!�:f:

Au fost de altă parte cazuri, când în urma unor prefaceri radicale in situaţia unei ţări, s'a simţit nevoia de a se muta capitala În alt oraş mai po· trivit nouilor împrejurări şi a se părăsi vechea capitală, care a trecut apoi in rândul oraşelor de a doua ori a treia mână. Astfel istoria capitalelor, mai mult decât a celor·

lahe oraşe, a fost totdeauna strâns legată de istoria ţărilor ale căror centre erau, iar soarta lor a fost determinată În mare parte de transformările prin care au trecut aceste ţări.

O�aşul Bucureşti este şi el o veche capitală, a cărei desvoltare se confundă într'o mare măsură cu istoria ţării şi poporului românesc .

După ce in antichitate a fost o aşezare bine adăpostită în punctul cel mai prielnic, strategic şi comercial, de pe cursul de jos al Dâmboviţei, a devenit în evul mediu o cetate importantă a principatului Ţării Româneşti, dublată de un orăşel ce servia de popas sigur negustorilor cari lucrau cu porturile apropiate ale Dunării.

In a doua jumătate a veacului al XV·lea Bucu· reştii ajung «scaun de domnie., alăturea de Târgo· vişte, capitala mai veche a acestui principat; iar în veacurile următoare situaţia politică, militară şi economică a ţării schimbându·se tot mai mult in

�i���:r�;i���

u� d;ri:ci:a:�J;,

B��

ur.(ât;��!�t��

trece pe planul al doilea. In calitate de capitală şi datorită imprejurărilor

care il favorizau, oraşul Bucureşti devine, încă din veacul al XVII·lea, centrul mişcării naţionale care urmărea libera rea ţărilor româneşti şi a creftinilor din Balcani de sub stăpânirea semilunel; mai

�!r���e �o�o��is:�ruid

t: s�

nb r�l�

t:�ţek

i����rj:

şi politice străine şi de sub tirania ruseascl şi austro·ungurească; în sfârşit tot de aici porneşte, in primele decenii ale veacului al XIX·lea, aC ţiunea cea mai hotărîtă pentru realizarea unităţii naţionale. Iar ca urmare a rolului conducător ce I·a avut in aceste mişcări, Bucureştii câştigă in politica

www.dacoromanica.ro

,B6 B OAB E D E G R ÂU

internaţională o importanţă mai mare decât orice ah oraş dela noi.

De aceea când la I862 s'a înfăptuit prima parte a unităţii naţionale, prin contopirea Ţării Româ­neşti cu Moldova intr'un singur stat, România, oraşul Bucureşti a devenit in mod natural capitala acestui stat.

rar când mai târ4iu, România devenit1l regat şi-a pus ca ţintă liberarea şi alipirea provinciilor ro-

cercetătorilor noştri istorici, nu există Încă o lucrare de sinteză care să expună În mod ştiin­ţific şi complet viaţa şi desvoltarea lui sub toate raporturile, din cele mai vechi timpuri şi până in prezent.

Prima încercare de a scrie o istorie a Bucureştilor a făcut-o inginerul D. Berindeiu, în studiul inti­tulat Bucureşti, publicat în Ij; Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte" din 1861. Expunerea lui

V:udeJa Tei (Ornamente inciult)

Vas dela Tei (Ornamente!n relief)

Vas dela Bucureştii-Noui ( O rnamente incizate)

mâneşti subjugate de străini, din Bucureşti s'a condus întreagă acţiunea de revendicare a acestor

���Ot��î�:. ş��I�lnce: �:u��it�tan�I�:i��:a

t������ nală a fost pe deplin infăptuită, În urma alipirii provinciilor liberate la regatul României, Bucureştii prin forţa Împrejurărilor au de-venit capitala României întregi te. Trebue să menţionăm cu acest prilej, că în răstimp oraşul nostru câj;tigase o situaţie şi o importanţă atat de covârşitor superioară faţă de toate oraşele capitale din fo­stele provincii subjugate, încât la 1918 el s'a impus în mod natural drept capitala României Mari.

du;� :���e :��te�iJtcl� �f:s�rt

începe cu veacul al XIV -lea şi merge până la Regulamentul Organic (1831).

O nouă încercare n'a apărut decât după 20 de ani, când locot.-colonelul D. Pappasoglu a scos de sub tipar Istoria fondării oraşului Bucureşti, capitala regatului român, dela anul I3JO până la

I8so. Această istorie este o com­pletare a unei lucrări mai vechi, apărută la 187°, sub titlul Istoria începutului oraşului Bucureşti.

care contestau Bucureştilor dreptul de capitală şi s'au făcut tot felul de propuneri pentru fixarea cen­trului politic şi administrativ al României în altă localitate, chiar

In anul 1895 C. Alessandrescu publicând Dicţionarul geografic al judeţului Ilfov, a schiţat la cuvântul Bucureşti o bună expu­nere a istoriei acestui oraş, privită din felurite puncte de vedere. Studiul său refăcut şi completat a fost apoi publicat în Marele Dicţionar Geografic al României (1898) şi a constituit de �tuncj

Vas dela Bucureşt!i-Noui inainte un preţios izvor de Infor-(Ornamente inclule) maţie pentru cunoaşterea trecu-

(. I riscul de a se crea o capitală artificială. Dar încercările acestea au rămas zadarnice, căci s'au lovit de forţa naturală şi tradiţională care impunea Bucureştii ca centru politic, economic şi cultural al noului stat românesc.

Bibliografie. Deşi prin trecutul său şi prin importanţa ce a câştigat, oraşul Bucureşti ar fi trebuit să atragă in mod special atenţia

tului oraşului nostru. . Un an În urmă a apărut marea lucrare a lUI G.

f���i��?e�onpri�t:��� ����;ai:f�o�a

P�:;����e d��

scurt istoric al oraşului din cele mai vechi �im­puri şi până la anul 1800 şi apoi, în capl�ole separate, istoricul curţilor domneşti, al bISe­ricilor şi mănăstirilor, al mahalalelor şi stră­zilor principale, al comerţului, spitalelor, artelor şi al cârmuirii bucureştene.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI ,8,

o bună expunere rezumativă a istoriei Bucu· reştilor până la 1906, urmată de o descriere amă· nunţită a situaţiei oraşului în acest din urmă an, se găseşte in lucrarea postumă a lui Fr. Dame, Bucarest en I906, publicată cu prilejul Expoziţiei naîi����

��i�

na��t

2 ��i Enache Ionescu a publicat o foarte lămurită schiţă istorică privind desvoltarea oraşului nostru din veacul al XV·lea până când a

Vas dela Vidra (Ornamente incizate)

devenit capitala României Mari, ca introducere la • Noul plan şi ghid al oraşului Bucureşti t, intocmit de maiorul M. Pântea.

Afară de aceste puţine lucrări de sinteză, s'au mai publicat diferite studii, schiţe şi note privitoare la anumite epoci sau evenimente din trecutul Bucu· reştilor. Voiu aminti in primul rând expunerea istorică şi descriptivă publicată de U. de Marsillac,

Vas deJa 1ilava (Epoca bron=ului)

în al său Guide du voyageur d Bucarest (1873). Apoi schiţa Carmen Sylvei intitulată Bucarest �i publicată mai întâiu în franţuzeşte În e Les capt· tales du monde t, şi apoi În traducerea românească a lui D. Stăncescu (1892). De asemenea Bucarest de I . Loverdo, publicată în revista • Le monde moderne t, Paris, 18g7; Bucureşti de N. Iorga, În • Drumuri şi oraşe din România I (1904); Bukarest, Romania's capital, a � city of delight I de Florence Farmborough, publicată in CI Countries of the World I (1924) j Strolls in old corners of Bukarest de Ethel Pantazzi şi Juliette Teodorini (1926); în

sfârşit Bucarest et ses environs de Olga Greceanu (1928), publicată şi în româneşte în 1929.

Mai există apoi diferite studii care privesc Bucu· reştii din punct de vedere geografic, etnografic, edilitar, militar, sanitar, etc.

Dar toate lucrările menţionate mai sus, şi cele de ansamblu şi cestelalte, nu ne pot da o idee destul de lămurită şi de completl!i despre viaţa şi desvoltarea capitalei noastre în trecut, nici despre

Vas dela Tei (Epoca La TEne)

împrejurările care au determinat ridicarea ei până la situaţia de astăzi.

De aceea sunt absolut necesare noui cercetări, cât mai aprofundate, atât în arhive ;;i biblioteci, cât �i pe teren, prin săpături şi studii asupra ră­măşiţelor ce s'au mai păstrat din trecut. Trebue de altă parte urmărite toate informaţiile ce ne-au lăsat călătorii strl!iini, cari au trecut pe aici, 1) cum

Vas dela Ciutel (Epoca La Tind

şi rapoartele reprezentanţilor ţărilor străine cari au avut misiuni în acest oraş.

') Un mare serviciu a adus pentru cunoaljterea atti";tor dUtori d-I N. Iorga in Istoria Românilor prin cdlcftori (;J voJ.), cum ,i d·l P. P. Panaitescu prin publicarea În romSoeşte a relaţiilor ciUtoriior poloni (Cdlcftori poloni In /drilt romani); de asemenea. d-l C. 1. Karadja prin numeroasele sale notiţe asupra călitoriJor striini, publicate mai ales In Rtlluta [sta­ried. O bibliografie a cilltorilor cari au trecut prin ţirile noastre a pregltit regretatul AI. Ionescu·Sadi, dar n'a putut fi ind publicati.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D� eRAu

o atenţie specială se cuvine a se da planurilor vechi ale acestui oraş, dintre care multe nu au fost publicate, ci se găsesc in arhive publice sau particu-

�a:J;��r:c!��

ta:�

e�l�Ji�f

a�:�

u�I����:;tir

e�:����)�

Societatea Bucureştii- Vechi. In legătură cu aceste deziderate credem nimerit să menţionăm activitatea ce a început să desfăşoare de curând societatea istorică4arheoiogică Bucureştii-Vechi, Întemeiată În anul I929 de către un grup de intelectuali pa­sionaţi de trecutul capitalei noastre. Programul de activitate al acestei societăţi prevede toate lucrările istorice şi arheologice ce urmează a se indeplini pentru cunoaşterea deplină a trecu­tului acestui oraş. Astfel ea va intreprinde şi În­curaja cercetări şi săpături în aşezările preistorice, greco-romane, medievale şi moderne de pe teri­toriul Bucureştilor şi al regiunii Înconjurătoare. Va aduna şi studia monumentele şi documentele de orice natură, referitoare la istoria şi etnografia

��:i:}�L��I�������:J���i �:fi��I(�I!�:i;�t�����

gravuri, tablouri, fotografii, etc.) privitoare la oraşul

Va!> dela Tei (Epoca roman i)

Bucureşti şi la viaţa lui din trecut. Va cerceta, studia şi aduna publicaţiile de orice fel şi în orice limbă, care au apărut În acest oraş sau cuprind in­formaţii despre trecutul lui. De asemenea monete, medalii, obiecte de artă şi de utilitate, care intere­sează istoria lui şi a regiunii dimprejur. Va studia

�=�: J����iii!�t��re

p:,��

n�iis���

l�� B�����!f 1�

şi-au desvolrat activitatea aici, şi va aduna aminti­rile privitoare la ele. In sfârşit va interveni pentru conservarea şi restaurarea vechilor monumente de artă din Bucureşti şi imprejurimi, cum şi pentru păstrarea numirilor istorice ale străzilor, cartierelor, monumentelor, etc. şi a oricăror alte amintiri din trecutul acestui oraş 1).

1) O important ! colecţie de vederi din Bu cur �ti de pe la mijl ocul vea cului XIX-lea a Ihat pi ctorul Szatmary; o mare colecţie de fotogra fii mai noui posed i d-I prof. H. Stahl.

Stampe ve chi şi nou i se găses c in coleCţia A cademiei Rom1ne, a Mu ze ului Mu nicipa l, a d-Ior G. O lszews ki şi St. Capşa. Muzeul Arhivelor Statului ne o se cţie spe cial i Bu cu re Ştii­Ve chi.

1) Comitetul so cietăţii Bu cur �t ii-Ve chi se compune din d-n ii 1. Andrieşes cu, pr �edinte, Dr. G. Sev ueanu, vi cepre · ,edinte, Const. Moisil, se cretar, M. Popes cu, casier, N. Ion ucu, 1. B lei ll şi G. D. Flores cu, membri.

In afară de studiile şi cercetările pe care membrii societăţii le-au făcut până acum asupra istoriei oraşului nostru, ei au contribuit într'o mare măsură la intemeierea şi organizarea unui Muzeu Muni· cipat, care este menit să adune toate amintirile tre­cutului şi să expună publicului fazele de desvoltare a Bucureştilor din cele mai vechi timpuri şi până în momentul când oraşul a devenit capitala Româ­niei întregite.

Amforl dela D �m 3loaia (E ţo ca roma ni)

Bucureştii preistorici. Incă de multă vreme s'a bănuit că pe teritoriul Bucureştilor au fost aşezări preistorice. Odobescu a fost cel dintâi care le-a remarcat 1). După el Gr. Tocilescu menţionează armele şi uneltele de piatră şi obiectele de lut găsite în Dealul Spirei 1). In anii din urmă d-l C. N. Plopşor a recunoscut urme de staţiuni

') Odobes cu, OJnre complete, I II , pag. 189, 1) Toc iles cu, Cetotea Bucurqlilor sau C.laua Dâmboviţei

In revista . Tinerimea Rom ln ! . , anul 1898, pag. 5.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOJSJL: BUCUREŞTII VECHI ,89

preistorice la Colentina şi la Ciurel, amândouă car· ���r��i��g

i��

şes;�� :��:t

r7at��o�ll�â?

ai�:!g:��

i dl� 1929, când in urma iniţiativei luate de societatea Bucureştii· Vechi, Primăria Capitalei a pus la dis­poziţie fondurile necesare. In curs de patru ani s'au săpat în mod sistematic de către d·l Dinu V. Rosetti staţiunile dela Tei, Ciurel, Fundeni, Bucu· reştii·Noi şi Dămăroaia, toate la marginea capitalei şi cele dela Jilava, Leordeni, Căscioarele şi Vidra din împrejurimi 2). Săpăturile di.n primele staţiuni, cele dela mar·

ginea Bucureştilor, care ne interesează în primul rând, au dat la iveală o serie de civilizaţii, ce încep cu vârsta mijlocie a bronzului (anul 1600 În. d. Cr.)

podoabe formate prin inciziÎ adânci umplute cu incrusta ţii albe. Formele acestor vase sunt foarte elegante, iar ornamentele sunt distribuite in pa­nouri pe gâtui şi pântecele vasului. Ele sunt În formă de brâie, romburi, franjuri, În care pe lângă linii sau grupuri de linii drepte, apar foarte ade· seori şi spirale sau grupuri de spirale.

Natural, că alăturea de ceramică, s'au găsit şi aici şi În celelalte staţiuni preistorice arme şi unelte de piatră, de os, de bronz şi de fier. De asemenea numeroase urme de locuinţe·bordee de formă pă­trată sau rotundă. Stadiul actual al cercetărilor preistorice din sta­

ţiunile bucureştene nu ne permite încă să exprimăm o părere definitivă asupra vieţii şi culturii de aici.

Vejerea Bueurqtilor (ne. XVIII) de Peeters. Col. 015�ewski

şi se continuă până către sfârşitul epocii romane (anul 400 d. Cr.). Ceea ce dovedeşte, că în toată această lungă perioadă de timp teritoriul Bucu­reştilor era locuit. Dintre civilizaţiile preistorice găsite în aceste

staţiuni cea mai caracteristică este cea dela Tei, numită c Civilizaţia Bucureşti. şi reprezentată printr'o ceramică ce evoluiază dela olăria pri· mit�vă de culoare cenuşie sau roşcată şi cu mâ­nuşI în loc de toarte, până la vase fine de cu-10are neagră sau castanie-inchisă, cu toarte şi cu

1) Plopşor, Urme de QJezdri preiscori,e în • Cronica numism. şi arheologic.li. JJ pag. 5"1.

') Rosetti, Din preistoria Bu,ureşti!or, în • Cronica numism.

şi arheol., IX pag. :l: urm. şi Câteva aşezdri şi lrxuirzţe pre­istorice în revista' Urbanismul I din t932. O expunere corn­pletl v.I apare in revista • Esa. din Helsingfors sub titlul • Civilizaţia cip Bucureşti,

'.

Este neindoelnic însll că avem a face cu forme ale culturii vârstei bronzului, cum şi cu a celei din prima parte a epocei La Tene, care se continull pe urmă în unele staţiuni şi în epocele următoare.

Epoca romană. Despre existenţa unei aşezări ro· mane pe locul Bucureştilor de asemenea s'au emis de mult diferite păreri.

Incă pe la 1780 Sulzer identifica oraşul nostru cu anticul Pinum, amintit de geograful Ptolomeu şi de unele itinerarii romane 1). De alt3 parte, În două acte de hotărnicie a proprietăţilor Mitropoliei din veacul al XVII-lea se aminteşte de «capul troianului • ce trecea pe la marginea de atunci a oraşului. Iar acest troian a fost considerat de unii învăţaţi drept un valum roman. S'a mai vorbit într'un timp şi despre nişte cărămizi romane, ce

1) Sulter, Gesch. dt$ cranJulpinilChtn DacienJ, 1, pag. 211c}.

www.dacoromanica.ro

, .. B O A B E D E G R Â U

s'ar fi găsit la Pantelimon, în imediata apropiere de oraş 1).

Deşi cercetările arheologice n'au putut preciza nici existenţa vreunei aşezări romane, nici a valului, avem cu toate acestea indicii sigure, că şi in epoca romană teritoriul Bucureştilor era locuit. Aceste indicii ni le furru7;ează monetele antice descoperite în oraş şi in imprejurimi.

La Colentina, în apropiere de mănăstirea Plum­buita s'a găsit o oală plină cu manete de argint (tetradrahme) din Thasos, ce au circulat pe la noi prin veacul 1 În. d. ef.I). Astfel de monete, cum şi monete dace de tipul Filip II şi tot din aceea� epocă s'au găsit şi la Popeşti şi Leordeni, la marginea sud-estică a Capitalei 1). In diferite aşezări dela Tei s'au găsit monete imperiale ro­mane (deie Faustina senior şi Valens) şi monete de ale oraşelor pontice Odessos, Nicopol, Mar-

aici, de altă parte, că în relaţiile lor comerciale, mai mult sau mai PU{1n întinse, întrebuinţau moneta.

De altfel şi pentru epoca bizantină avem unele descoperiri monetare, cum sunt un număr de piese de bronz din timpul lui Justinian găsite in apro­piere de Colentina, şi altele tot de bronz dela Alexe şi Ioan Comnenul găsite la biserica Floreasca 1). Şi acestea sunt indicii precise despre conti-

��irBu��i:::tif�ir :!n:şÎe���a�::;e�lşt�f.lea

te��t�l XII-lea.

Valoarea descoperirilor monetare din epoca ro­mană şi bizantină devine mai evidentă, dacă ţinem seamă că în straturile aşezărilor dela Tei, Fundeni şi Ciurel s'au găsit şi unele obiecte de utilitate sau de podoabă de bronz şi de fier din veacurile I-VI-Iea d. Cr., obiecte care vin să confirme con­cluziile ce le-am tras din descoperirile monetare 1).

Bucureştii v1�uli inspre Curtta Arsă (după Bouquet, 1840) Coletlia MuzeuluÎ Municipal

cianopol, Deultum, Pautalia, dela Împăraţi ca Sept. Sever, Caracalla, Macrin şi Diadumenian, şi o monetă a provinciei Dacia dela Filip Arabul. Prin urmare din veaculile II, III şi IV d. Cr.·)

La Belu o piesă dela Hadrian, iar in temeliile palatului Ministerului Lucrărilor Publice monete dela Constantin cel Mare.

De sigur di. aceste descoperiri de monete antice nu ne permit nici ele să tragem concluzii prea complete asupra vieţii locuitorilor antici din această regiune. Dar in orice caz ele dovedesc, de o parte, că astfel de locuitori existau şi in epoca romană

1) Tocilescu, loc. cit. Cf. şi Gion, o. C., pag. 9. ') Romaşcanu, Considera/iuni asupra monetei, • Tezaurul dela

Calenuna o, pag. 21 urm. Citeva In Mu%tul Municipal. 1) Maisil (Carua.), Montle li luaure monetare in • Bulel. Soc.

Numism. Rom. o X, UOll. Unele in colecţia d-nei N. Romala. ') Taatf H af13 la Muzeul Municipal.

Cetatea Bucureşti şi Cetatea Dtimboviţa. In topO­ni mia românească numele Bucureşti este destul de frecvent. Atât in regiunea muntoas1t a României actuale, cât şi in regiunea dealurilor şi in câmpie găsim menţionate mai multe localităţi cu acest nume. Unele sunt sate, existente sau dispărute, altele sunt dealuri.

Dintre satele cu numele de Bucureşti este amintit unul în judeţul Vâlcea, Încă pe la 1392 şi altul in judeţul Ilfov pe la 1580. Amândouă sunt dispărute.

��r:=�,e�!��ci:�â�n����S��:::� ��l�r:e��ea�;�

şi Câmpulungul Bucovinei 8).

') In colfclia Academiei Rom;!.nf. ') Cf. Rosetti, o. c. tO;ltf la Muzful Municipal. 1) Marele Dicţionar Geagrafic al României, cuv. Bucureşti,

şi Dic/ionarul Geografic al Bucollinei, aCflaş cuvint.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 39'

BUCUREŞTII VECHI: CENTRUL ŞI IMPREJURIMILE CURŢII DOMNEŞTI (dupâ planul lui R. A. Boroczyn)

BiserÎl;a Curtea Veche; 2. Hanul Şcrban-Vodâ; 3· Bis. Gheormei Banul (sau Grecilor); 4. M-rea Stavropoleos; 5. Hanul Constantin Vodâ; 6. Bis. şi hanul Zlâtad; 7. Bis. şi hanul Sf. Ioan cel Mare; 8. Bis. sr. Dumitru; 8 bis. Bis. Mâgureanu; 9. Sis. sr. Spiridon-Vechiu; 10. Biserica SI. Nicolae; Il. Hanul Collea; n. Palatul mic Br�nc:oveanu; 13· BÎli. sr. Gheorghe Nou; 14. Hanul Papazoglu; 1'). Bis. Stelu; 16. Sis. sr. Gheorghe Vechiu; 17. Sis. Sf. Vineri; 18. funul Manuc; 19. Bis. SI. Ioan Nou; 20. Agia; 21. M-rea Mihai Vodl; 22. Curtea Ard; 23. M-rea SIiniii Apostoli; 24. M-rea Antim; 25. Curtea Judecltoreasc1; 26. Bis. şi a!ilul Doamna Blbşa; 27. Spitalul Br1ncoventsC; 2S.

Palatul mare Brâncoveanu; 29. Mitropolia; 30. M-rea SI. Ecaterina; 31. M-ru sr. SpiridoD Nou; 32. M-rea Radu-Vodli.

In Ardeal a existat un sat Bucureşti în actualul judeţ Huniedoara. In documentele vechi ungureşti numele lui a trecut prin următoarele forme: Buku­resthefalva (anul 1464); Bukorfalva (anii 1439, 1441, 1445 şi 1468); Bukurel (anul 1491) şi Bukuresth (anul 1523) 1) .

') Cdnky, • Magyarors:z:ăg t6ru!n. f5ldraju', 1, pag. 727 şi V, pag. 78, 81. Un sat Bucurqt este şi in Albania, lângli Scutari.

Dealuri cu numele de Bucureşti sunt două in judeţul Mehedinţi.

Ţmând seamă de frecvenţa cuvântului Bucureşti ca nume toponimic - şi probabil localităţile cu acest nume sunt mult mai numeroase decât cele arătate mai sus - pare curios că numele actualei capitale a României nu apare decât in veacul al XV-lea.

Prima men{iune ar fi intr'un act dela Mircea cel Bătrân. din 1410, datat in arce nostra Bukurest (in

www.dacoromanica.ro

"" BOABE DE GRÂU

cetatea noastră Bucureşti) 1). Dar autenticitatea acestui act nu este sigură şi tocmai in 1464 avem un al doilea act, acesta dela Radu cel Frumos, şi autentic, care menţionează Cetatea Bucureşti (I'".IÂ litiK$I1IlIIl) 1).

Dar dacă Bucureştii sunt amintiţi aşa de târziu, in schimb atât izvoarele interne, cât şi cele externe, pomenesc şi in veacul al XIV-lea şi în al XV-lea

:iC:�;��f ����ll�;;_�e

c�r����:;:ird�i ois�::��

pentru motivul di cetatea Bucureşti se afla pe râul Dâmboviţa, de altă parte pentrucă numele cetăţii

1. Evenimentele pe care le arată documentele şi cronicile că s'au petrecut in cetatea Dâmboviţa, nu puteau avea loc decât la Bucureşti. Astfel o diplomă a regelui Sigismund al Ungariei din 1397, spune că voevodul Ardealului Stibor, după ce s'a inapoiat din cruciada dela Nicopole (1396), a asediat pe Vlad, inlocuitorul lui Mircea, in 'cetatea zisă Dâmboviţa t. După un lung asediu Vlad se predă, iar Stibor il duce În Ardeal ,împreună cu soţia, copiii şi toată familia ti).

Nu se poate închipui ca Vlad, in momentul când era ameninţat de voevodul Ardealului, să se fi

Mlin3sIirea Radu-Vodl (ruinată) Col. Arhivelor Statului

Dâmboviţa apare in documente exact în epoca anterioară apariţiei numelui cetăţii Bucureşti.

Cum însă pe râul Dâmboviţa mai existau două cetăţi vechi, una la Podul Dâmboviţei, numită Cemtea Neamţului, şi alta la Cetăţenii de Vale, numită Cetatea lui Negru-Vodă, s'a emis părerea d. cetatea Dâmbovita trebue identificată cu cea dela Podul Dâmbovlţei ').

Această părere Însă nu se poate susţine pentru următoarele motive:

1) Tocilescu, Bucufll1li sau Cetatea Ddmoollirri in Revista • Tinerimea Românli t, I, pag. 19.

") Oion, Istoria Bucurll1/ilor, pag. :13. t) Lapedatu, Doud Ilt(hi ctldri romanll1/i in • Buletinul Comi­

siunii Monumetelor Istorice t, III (1910), pag. 177 urm.

refugiat tocmai în cetatea dela Podul Dâmbo­viţei, care era situată chiar la graniţa acelui prin­cipat. Deci 'cetatea zisă Dâmboviţa t nu poate fi decât Bucureştii. 2. In anul 1473 după ce Ştefan cel Mare a bătut pe Radu cel Frumos la Cursul Apei, acest din urmă, spun cronicarii moldoveni şi poloni, fugi cu toată oştirea în 'scaunul său. cetatea Dâm­boviţa, pe care după 4 zile Ştefan o cuceri, luând cu sine pe Doamna, pe fiica şi toate comorile şi steagurile Domnului muntean 1).

Cetatea dela Podul Dâmboviţei n'a fost niciodată scaun de domnie, iar, de altă parte, până acolo

') N. Iorga, Chilia li Crea/ea Albd, pag. 67. ") 1. Bogdan, u/oPiseiul dela Bistriţa, pag. 54. ef. şi Urechii.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL; BUCUREŞTII VECHI ,.,

Ştefan n'ar fi putut sosi în 3 zile dela Cursul Apei şi a 4-01 zi să o şi cucereasdL Deci şi în acest caz avem aface cu cetatea Bucureşti. De altă parte, cronicarii munteni vorbind despre această luptă spun di. s'a dat la cetatea Bucureştilor, ceea ce dovedeşte că in tardiţia locală ele erau uns şi ac

;�aţ�

o���:teplli'vilegiile comerciale acordate de

Domnii Ţării-Româneşti negustorilor din Braşov, dela 1413-1437, se arată că vor plăti vamă şi la Rucăr şi la Dâmboviţa 2). Dacă prin această din

Rezultă deci în mod evident, că in veacul al XIV-lea şi al XV-lea Bucureştii au fost numiţi şi t Dâmboviţa & sau t cetatea Dâmboviţa & şi că eve­nimentele În legătură cu această cetate fac parte din istoria Bucureştilor.

De altfel, în toate izvoarele din veacul al XV-lea Bucureştii sunt arătaţi ca principala cetate Întărită a Ţării Româneşti 1). De sigur că această Întâietate militară i-a revenit după căderea cetăţilor dela Dunăre -Giurgiu şi Turnu-Măgurele -În mâi­nile Turcilor. De atunci cetatea Bucureştilor a

Mitropolia: biserica şi illteriorul mânlstirii (Dupli Gion. !st. But.)

urmă localitate s'ar Înţelege cetatea dela Podul Dâmboviţei, ar Însemna că existau două puncte vamale pe cursul de sus al râului Dâmboviţa, În imediată apropiere unul de altul şi pe acelaş defileu: Rucărul şi Podul Dâmboviţei. Aceasta însă nu e probabil şi deci punctul vamal Dâmboviţa din amin­titele privilegii trebue identificat tot cu Bucureştii, unde negustorii cari treceau spre Dunăre plăteau vamă, după cum de altfel plăteau şi cei ce veniau la Târgovişte, capitala ţării.

') Cronica togof. Ştefan Creţulestu. ") Publicate de 1. Bogdan in Rtlaliile Ţdrii Rom6nqli eli

Bra,01l1l1 şi Iara IIngllreascd, passim.

rămas cel mai înaintat punct fortificat În calea năvălitorilor de peste Dunăre.

celD-t��� :�

e�e��it �e

dd��i ��i7�

s ��i!ie

arl��

Ştefan cel Mare, la 1473 după un asediu de trei zile şi la 1476 după un asediu de două săptămâni, la care a cooperat şi o armată trimisă de Matei Corvin '), totuşi a continuat să se menţină ca

') Cf. pe l!ingli ctIe arlitate la cetatea D!imboviţa, caractt­rizlrilecu prilejul asediilor din 1473 şi 1476. In acut din urmi caz Bucureştii sunt arlita\i caSfrllm forlusimllm i1/ius lerrae sau arx ... qllae illo regno el arIe tt nalllra mllnilior eraI. (Ia Gion, Istoria Bllcllrqtilor, pag. 26 urm.).

') Ibidem şi Ursu, Şlefan eel Mare pag. I�P urm.

www.dacoromanica.ro

,,. B O A B E D E G R Â U

punct Întărit până spre sfârşitul veacului al XVI-lea.

Scriitorul dalmatin Verancici o consideră la 1538 Între cele două cet3ţi de zid - arces lapideae - pe care le mai avea Ţara Românească 1), iar călătorul

�������la·

l�i;ze d�d:l�:;r

dan;;ni���Jfc�ii� :} erau de lemn 1).

De sigur că valoarea Bucureştilor ca punct in­tărit a scăzut foarte mult după cucerirea Ungariei de Turci (1526) şi după ce şi Ardealul a devenit un

In veacul al XV-lea localitatea noastră se pre­zintă din acest punct de vedere ca un popas sigur şi punct vamal pentru negustorii cari circulau pe acest drum, din care cauză şi curtea domnească o vizitează adeseori.

Incepând cu Radu cel Frumos· (1462-1474) însă Domnii îşi au reşedinţa aproape În mod permanent în Bucureşti şi astfel oraşul nostru ajunge t scaun de domnie t, alăturea de capitala ţării, Târgovişteal).

De sigur că stabilirea curţii a contribuit mult la propăşirea oraşului, căci de o parte s'au aşezat aici

Pu;u:lisul mitropoliei

principat vasal Turcilor şi de aceea fonificaţiile ei au fost lăsate in părăsire, mai ales spre sfârşitul veacului al XVI-lea. Iar dup3. prădarea oraşului de către Sinan Paşa la 1595, Bucureştii încetează de a mai fi un punct intlirit şi rămân un oraş deschis.

Bucureştii scaun de domnie. Favorizaţi de poziţia lor geografică, Bucureştii au avut în trecut şi o importanţă comercialli, în legătură cu drumul ne­gustoresc spre vadul dunărean al Giurgiului.

1) o Teu.ur de monumente istorice o, III, pag. 178.

') Voyagu in • Revue d'histoin: diplomatique', anul 35.

pag. 46. ef. şi Iorga, lst. Rom. prin ed/dtori, ed. II, val. 1, pag. 198.

un număr tot mai mare de boieri, cari şi-au construit case, de altă parte s'a înmulţit numărul negusto­rilor şi meseriaşi lor .

Nu avem nici o informaţie despre aspectul şi intinderea oraşului in veacul al XV-lea, dar din faptul că unele documente dela inceputul veacului următor îi zic t: minunatul scaun al Bucureştilor t (1515) sau t: catedrala minunată cetate a Bucu­reştilor. (1516), am putea deduce că era o reşe­dinţă frumoasă şi apreciată.

Abia spre sfârşitul veacului al XVI-lea găsim prima descriere a oraşului, mulţumită călătorului

') Pe I1ngl informaţiîle din Gion, o. e. ef. �i documentele datate din Bucureşti la Iorga, Reguu de documente inrerne la vo!. XI din Docum. Hurmuzachi, cum şi 1. Bogdan, o. C.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTIl VECHI " 5

francez amintit mai sus, Pierre Lescalopier, care I·a vizitat la 1574in timpul domnîeilui Alexandru II.

El descrie oraşul şi curtea domnească în modul următor: •... Sosim seara în Bucureşti. Intărituriie acestui oraş sunt trunchiuri mari de copaci infipte în pământ unul lângă altul şi legate între ele prin grinzi transversale, prinse de acele trunchiuri prin cuie de lemn lungi şi mari; pavajul oraşului este din trunchiuri de copaci. Pe aici trece un râu numit Dâmboviţa. In acest oraş am găsit pe voevodul Alexandru, în ajutorul căruia veniseră boierii ţării şi Turcii. El era bine păzit în castelul său, întărit ca şi oraşul, unde îi prezentarăm omagiile; cu mare greutate s'a găsit un dragoman latin pentru mine. In sfârşit prinţul ne·a oferit găzduire şi tain şi ne-a dat trăsura sa cu cai buni şi un secretar ca să putem traversa întreagă ţara fără să ne coste nimic ...

«Palatul său era de paiantă, umplută cu văIătuci. Ne-au dus să vorbim cu el Într'o sală mare tapiţată CU covoare turceşti şi cu reliefuri de jur impreJur, înalte de vreo trei picioare, ca in caravanseraiuri. In capătul sălii, în faţa uşii, prinţul şedea într'un jeţ. Nimeni nu se găsia în acest loc ridicat, decât el şi un paj în picioare la o parte, care-mi luă scrisoarea şi o dădu prinţului; mai mulţi oameni Înarmaţi cu topoare sau cu buzdugane erau prin această sală .

• Venind dragomanul latin, prinţul porunci pa· Jului să-i dea scrisoarea mea ca să o citească cu voce tare şi să o traducă. Eu ştiam că nu conţinea nici un secret, dar ca să-mi vorbească puse să se retragă publicul şi pajul în celălalt capăt al sălii şi nu rămase cu noi decât dragomanul, care părea că-Î explică spusele mele latineşti prin fraze lungi; prinţul îmi vorbia puţin. Am ieşit din castel cu o făclie şi am fost du�i la o casă de târgoveţ, unde fuseseră aduşi şi însoţitorii noştri ardeleni, cari îşi căutară locuinţe in alte case in timpul cât eu fusesem reţinut la prinţ; ni s'a dat o masă bogată gătită de un bucătar al prinţului trimis inadins.

«A doua zi ... m'am plimbat prin oraş, unde n'am văzut nici o clădire frumoasă. Două biserici, una de rit grecesc, cealaltă a luteranilor, erau de lemn; toate acoperişurile erau de olane, de şindrilă sau de paie; ţinutul este roditor, dar nu există nici piatră, nici ardezie "').

Zece ani în urmă un alt călător, (ot francez, invăţatul Iacob Bongars, vizită Bucureştii la În­ceputul domniei a doua a lui Mihnea Turcitul (1585) şi ne lasă şi el o scurtă descriere a ora· şului:

c . . . Într'o Joi, ajunşi în Bucureşti, unde se află curtea. A doua zi chemaţi la divan, am prezentat scrisorile noastre lui Mihnea. Prinţul, de vreo 25 de ani, ne întrebă dacă vrem să intrăm in serviciul lui, dacă am adus peşcheşuri; porunci să ne dea tain dela curte $. Peste tot clădirile i s'au părut nesemnificative. «Rău construite, zice el, căci în

1) Voyaget, loc. ciI.

toată ţara nu sunt construcţii de zid decât bisericile şi mănăstirile, care sunt frumoase, şi castelul din Bucureşti »1).

Descrierile de mai sus, scurte şi foarte incom· plete, nu ne permit să ne facem decât o idee foarte aproximativă despre aspectul Bucureştilor la sfâr­şitul veacului al XVI-lea. Ele cuprind de altfel

Biserica Sf. Spiridon Nou înaime de restaurare (Col. Capşa)

şi unele greşeli datorite, de sigur, imposibilităţii căl3tori1or de a se informa deplin în scurtul timp cât au stat în Bucureşti.

Este adevărat că. zidurile cetăţii nu mai existau şi în locul lor se ridicaseră întărituri de lemn, de asemenea casele erau mici şi construite fără artă, acoperite mai ales cu olane şi cu şindriHi şi cele dela margini cu paie. Pavajul de bârne ce acoperia cel pUţin străzile principale făcea ca circulaţia să fie destul de lesnicioasă.

Curtea domnească - castelul- era de sigur clădirea cea mai importantă din oraş, căci bisericile fiind mici nu impresionau pe străinii obişnuiţi cu catedralele măreţe din apus.

1) Docum. Hurmuuchi, XI, pag. '9:1; ef. Iorga, o. c., p:lg. 209,

www.dacoromanica.ro

,,. BOABE DE GRÂU

Curtea constituia de altfel centrul oraşului. In apropierea ei s'a format * târguIt cu ca­sele şi prăvăliile negustorilor şi meşteşugarilor, înşirate de alungul străzilor ce purtau numele diferitelor bresle. Deşi cei doi călători nu arată unde era aşezată Curtea, se ştie din alte

veacul al XVI-lea Între biserica Curtea Veche, Sf. Gheorghe Vechiu şi Sf. Nicolae unde erau străzi cu numirile vechilor bresle: Abagii, BIănari, Covaci (fierari), Cavafi (cismari), Băcani, Potcovari, Boian­gii, Marchitani, Şelari, Lipscani, Zarafi, etc.

Boierii au primit locuri ceva mai departe În di­recţia bisericilor Stelea şi Lucaei şi in spre actuala str. Carol şi Calea Victoriei, unde era biserica Gheormei Banul (lângă Banca Crisovelloni) şi Sf. Ioan cel Mare (actuala Casă de Depuneri).

Bu cureştii pe la 18']0 (oe L. Bmon) Col. Mu �eului Municipal

De altfel acuma, ca şi mai târ­ziu, casele boiereşti, construite de obiceiu de piatdi şi imprej­muite cu u1uci, nu erau aşezate la linie dealungul stdzilor, ci rll­sfirate fără regulă În mijlocul unor curţi mari, înconjurate de grădini şi vii. Astfel numai târ­guI propriu zis, cu străzile măr­ginite de prăvălii sau case de negustori, prezinta aspectul de oraş, pe câtă vreme cartierele boiereşti păreau imense proprie­tăţi rurale cu conacele lor pre­sărate în mod neregulat.

informaţii, că ocupa intreg terenul de pe ţărmul stâng al Dâmboviţei, unde este astăzi Biserica Curtea Veche şi străzile învecinate. In această re­giune Dâmboviţa făcea pe acele vremuri un mare cot, curgând apoi în linie dreaptă pe toată distanţa până la al doilea cot mare dinspre răsărit. Intreg terenul cuprins intre aceste două coturi se putea uşor apăra, căci în spate era sprijinit de dealuri

La rândul lor cartierele măr­ginaşe erau formate din aglomeraţii de bordee şi cocioabe, acoperite cu paie, cu coceni sau cu stuf şi înfundate în noroi sau praf şi prezentând o înfăţişare respingătoare.

Se susţine în deobşte, că până la sfârşitul vea­cului al XVI-lea Bucureştii se întindeau numai pe ţărmul stâng al Dâmboviţei.

In realitate, încă de pe la jumătatea acestui veac

M:inăstirea Mihai Vodă (Col. Mu�eului Municipal)

cunoaştem cel pUţin trei biserici pe lărmul drept al râului: una a jupanesei Caplea pe actualul deal dela Mihai-Vodă, alta a lui Pană Vistierul, actuala Sf. Ecaterina, şi alta ridicată de Alexandru II pe colina dela Radu-Vodă. De sigur că în jurul acestor biserici existau cartiere locuite, ele însă au fost considerate până târziu ca afară din oraş. Iar când spre sfârşitul acestui veac bisericile de care vor­bim au fost transformate în mă­năstiri, Înconjurate cu ziduri de cetate, ele aveau menirea, de si­gur, să constituie puncte de apă­rare impotriva invaziilor dela Du­năre. Dovadă, că in cursul cam­

inalte, la Iăsărit de gârliţa Bucureştioara ce se vărsa in Dâmboviţa, iar la apus de râpe adânci.

Pe dealul din dosul actualei biserici Curtea Veche din .. Piap Sf: Anton, se înălţa castelul cu clădirile sluJltonlor ŞI celelalte dependinţe, iar in jurul lui s'a format ,târgui •. Acesta îşi avea centrul În

paniei lui Mihai Viteazul contra Turcilor (1595) ele au servit ca locuri de adăpost, iar mănăstirea Radu­Vodă a fost utilizată şi de Turci ca fortificaţie şi ca depozit de pulbere, din care cauză la retragerea lui Sinan Paşa a şi fost distrusă prin explozie.

Dar cu acest prilej şi oraşul de pe ţărmul stâng

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTIt VECHI '"

����r��!rLi��ef�ti�i�;ţ1i�; ��;�n:tn şfd: ��c:,p�

băşti, părcane şi �anluri, cum le spune cronicarul N. Costin - intănturÎ care probabil s'au făcut pe lo­cul fostelor ziduri ale cetăţii. N a t u r a l că ocuparea

Bucureştilor de Turci, deşi de scurtă durată, a produs mari pagube, iar cu prilejul retragerii lor multe din clă­diri vor fi suferit. De ase­menea şi pe vremea urma­şu�ui lui Mihai Viteazul,

�ă��t Şd�b�;t'ir�:af�f Ga��i�

Bathory, care in anul 16II a făcut o invazie in Ţara Româneasdl. Spre a completa ştirile ce

le avem asupra Bucureşti­lor la sfârşitul veacului al XVI-lea, menţionăm dI or­ganizaţia comunală era la fel

I� :���:�a!�es�r:h� d�� �f�� orăşenesc, compus din un jude� şi 12 pârgari, cari aveau in grija lor nu numai Întreagă administraţia oraşului, dar şi drep­tul de a da acte de proprietate pentru locurile ce se cumpărau În raza oraşului. Sigiliul oraşului reprezenta pe

vremea aceea pe Maica Dom­nului cu pruncul in braţe 1).

Bucurqtii capitala Ţării-Ro­mâneşti. Cum a devenit oraş mare. Epoca ce a urmat domniei lui Mihai Viteazul poate fi consi­derată ca inceputul unei ere de mare desvoltare pentru oraşul nostru. Este adevărat că importanţa

militară a Bucureştilor a scăzut cu totul, dar din punct de vedere politic şi comercial au ajuns pri­mul oraş din Ţara Românească şi unul din cele mai Însemnate din sud-estul Europei.

aCţiunii, devine locul de întâlnire al tuturor celor ce luptau pentru libertate.

In special din timpul domniei lui Matei Basarab, care şi-a luat sarcina de a face, Împreună cu po-

Biserica Sf. Gheorghe-Nou şi hanul

poarele din Balcani, o mare răscoală contra Turcilor, susţinută şi de alte puteri creştine, Bucureştii ajung centrul revolUţionarilor balcanici.

Succesele lui Mihai Viteazul contra Turcilor au deşteptat nu numai atenţia şi entuziasmul Ro-m.ânilor, dar şi al popoarelor cre- Biserica Grecil or foslli a Ghe.ormei Banul (Raffet ,837) Col. OIHewsky ştme supuse semilunei. Cu toţii încep de acuma o acţiune tot mai energică spre a se libera de sub stăpânirea turcească. Domnii Ţării Româneşti sunt consideraţi ca şefii naturali a� acestei mi,dlri, iar oraşul Bucureşti, care era SItuat în poziţIa cea mai potrivită pentru conducerea

1) Cf. actele publicate de Gion, o. C., pag. 723, unn.

De altă parte Domnii din veacul al XVII-lea având o cultură superioar3 câştigată În străinătate, au căutat să ridice Bucureştii la nivelul oraşelor mari din ţările civilizate. Este adevărat că mulţi dintre aceşti Domni au fost cresCUţi în cultura grecească şi au provocat din aceast3 cauză o puternică reacţiune a boierilor de ţară, dar şi

www.dacoromanica.ro

,08 B O A B E D E G R A U

« {rondele ' acestea boiereşti izbucnind în Bucu­reşti, au contribuit să ridice prestigiul oraşului.

In sfârşit, in timpul acesta legăturile cu Constan-

Biserica BalişlE (Col. Muuului Municipal}

tinopolul devenind mai strânse decât oricând, din cauza desvolrării foarte mari a comertului levantin, Bucureştii, cari erau in drumul dunărean

al acestui comerţ, câştigă o importanţă deosebită şi din acest punct de vedere.

Toate aceste împrejurări contribue ca oraşurno­stru să progreseze în toate direcţiile şi să ia aspectul de oraş mare.

Mai întâiu taza lui se intinde foarte mult in toate direcţiile. Spre apus el merge până la actualul Cişmigiu j pe malul acestui lac Matei Basarab a ridicat mănă­stirea Sărindar, a- cărei biserică era aşezată În faţa actualului Cerc Militar (Calea Victoriei colţ cu B-dul Elisaheta). Spre nord li­mita trecea de actualul bulevard Regele Carol 1, unde se afla mă­năstirea Sf. Sava (in faţa Univer­sităţii) şi ajungea până în cartierul Batlşte, numit după cunoscutul boier grec al lui Radu Mihnea. Spre răsărit se intindea in direcţia cartierelor Lucaci şi Văcăreştij chiar din acest timp avem nu­mirea de fi Calea Văcăreşti , pentru drumul ce mergea spre dealul unde mai târziu s'a construit ml!­

năsrirea cu acest nume. Iar spre apus trecea până spre Gorgani, unde s'a ridicat de Şerban Canta­cuzino biserica Sf. Ilie Gorgani.

Hanul Manuc (interiorul curţii) Col. Olsuwski

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL; BUCUREŞTII VECHI ,.,

Pe ţărmul drept al Dâmboviţei oraşul s'a întins pe actuala cale Şerban-Vodă, pe unde încă de mult trecea grădina domnească; de asemenea În direcţia bisericii Sf. Apostoli, ridicată de zid de Matei Basarab. De aici spre actualul deal al Mitropoliei şi spre vechea mănăstire Sf. Ecaterina erau locuri pUţin populate şi acoperite mai mult cu grădini şi cu vii. In această regiune s'a dat în 1631 lupta dintre Matei Basarab 1i Leon-Vodă, în amintirea căreia s'a zidit mai târziu biserica Slo-bozia de pe calea Şerban Vodă.

� In aceeaş seară principele a trimis pe prefectul palatului şi ne-a învitat pentru a doua zi la masă. La ora fixată veniră boierii şi trăsurile domneşti şi plecarăm îndată la palat. Eram insoţiţi de vreo 200 de ostaşi din garda domnească, înarmaţi şi îmbrăcaţi mai bine decât cei din Transilvania.

Această regiune însă a În­ceput să se populeze după ce la 1658 Constantin Şerban, ur· maşul lui Matei Basarab, a ri­dicat pe colina centrală, dintre Radu-Vodă şi Mahai-Vodă,mă­năstirea Sf. Constantin şi Elena, devenită mai târziu mitropolia şi astăzi patriarhia ţării. Dela acest Domn, Constantin Şerban, a primit numele lacul din apro­piere: heleşteul lui Şerban­Vodă, şi tot dela el drumul ce mergea spre Giurgiu s'a numit mai târziu calea Şerban-Vodă.

Biserica Sf. Gheorghe Nou şi hanul (1837) vedere din fală Col. Olszewski

Infă�işarea oraşului în timpul urmaşilor lui Mihai Viteazul, in domnia lui Matei Basarab şi a lui Constantin Şerban, epocă în care Bucu­reştii ajung un oraş mare, ne-o descriu câţiva căl�tori străini veniţi parte din Apus, parte de peste Dunăre.

In relaţiile lor aceşti scriitori nu se mărginesc să ne comunice numai impresia generală ce le-a făcut vizitarea oraşului, ci ne dau şi unele detalii despre viaţa şi obiceiurile de aici. Ei mai povestesc şi modul cum au foat primiţi de Domn sau de boieri, informându-ne astfel în mod indirect despre aspectul şi ceremomalul Curţii Domneşti.

De aceea reproducând paginile consacrate şederii

��r ��r�uf��rd����r�= ���ul�t �i���la

aa���ii�� pe acelea care vorbesc despre viaţa, ceremoniile şi obiceiurile dela Curtea Domnească sau din alte medii bucureştene.

In anul 1630, pe vremea lui Leon Tomşa, oraşul nostru a fost vizitat de ambasadorul suedez, Paul Strassburgh. Acesta numeşte Bucureştii (1 metro­polă P - ad metropolim Bucarestim - pe câtă vreme despre Târgovişte spune că fusese odată reşedinţă domnească : olim palatinum sedes.

Bucureştii i se par un orar întins şi foarte mare, cu străzi şi pieţe bogate. « AJungând În fa�a acestui mare şi foarte întins oraş - spune el - ne-au întâmpinat vreo sută de boieri înarmaţi, cari veniau spre noi în fuga mare, ca şi cum ar fi voit să ne atace, şi descălecând ne-au salutat în numele lui Leon-Vodă, apoi ne-au insoţit până la gazda noastră.

(1. Toate străzile şi pieţele oraşului erau pline de mărfuri scumpe, pe care negustorii italieni, greci, armeni şi turci le expuseseră spre vânzare. Mulţimea şi numărul poporului adunat erau atât de mare, de părea că toţi Valahij se strânseseră acolo.

(1. La curte de asemenea erau foarte mulţi boieri;

Curte de mănăstÎre bucuwiteană (sec. XIX) Col. Slahl

ceremoniile foarte lungi şi un mare lux în îmbră­cămintea oamenilor şi a cailor.

� Palatul însă era ruinat din pricina vechimii şi a deselor schimbări de Domni.

« Principele cu capul acoperit mă aştepta în uşa sălii de primire, plecându-se înaintea mea, după

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

datina turcească, şi ţinând mâinile pe piept. Două jeţuri erau aşezate intr'un loc mai inalt, din care imi oferi pe cel din stânga, care la barbari este cel mai de cinste, dar eu nu am primit. Alăturea de principe şedeau câţiva fruntaşi turci, cari după cum mi s'a părut, erau judecători.

(j La dreapta stăteau demnitarii ţării şi ai curţii, îmbrăcaţi in haine cu blănuri scumpe, ca în zile de sărbătoare obştească ».

După ce ambasadorul a prezentat Domnului scrisoarea regelui Suediei şi s'au ţinut cuvântările

de rigoare, s'au aşezat la masă în sunetul trâm­bitelor şi fluerelor (?).

t La masă eu şi cu însoţitorii mei am fost aşezaţi la dreapta; principele şi cu Valahii săi la stânga. Inaintea principelui erau cupe şi farfurii de argint, la cei dela mijlocul mesei blide de lut frumoase şi smălţuite, la cei din coada mesei de lemn. Bucatele nu se ridicară de pe masă in tot decursul prânzului, ci se poseră unele peste altele până ce se făcu pe încetul o grămadă mare. Vinurile erau bune şi alese 1:i după ce le beau, mesenii vorbeau împreună mai hber şi mai apropiat. . . )) 1).

1) Strassburghi P., Rela/io, in Cipariu • Arhiv . 1 pag. Il; Gion o. c. pag. t03.

o notă deosebită cu privire la înfăţişarea Bucu­reştilor câţiva ani in urmă, la 1636, in primii ani de domnie a lui Matei Basarab, ne dă scriitorul anonim polon, care a intovărăşit solia lui Gheorghe Krasinski la Constantinopol 1). CI Acest oraş Bucureşti, spune el, este scaunul Domnilor Ţării Româneşti, peste care domneşte acum Matei Basarab, un bărbat in vârstă, favo­rabil creştinătăţii şi regatului polon şi, deşi ţara lui e supusă Turcilor, le este mare duşman.

(j Aşezarea oraşului este foarte frumoasă şi veselă,

pe o câmpie neîntreruptă pe care am străbătut-o încă dela ieşirea din Moldova.

« Lângă oraş este o movilă mare ridicată deasupra oamenilor ce pieriră într'o luptă acum cinci ani,

���if� i�nc�a1:1t�c��r��r:��ş��i,

es:�t:� �â�r1,od:

asemenea un semn al unei izbânde a aceluiaşI acum un an 2).

1) Pub licată in traducere românească la P. P. Panaitescu, Cdldtori poloni fn ţdrile române, pag. 30 urm.

") D-l Panaitescu zice că prima movilă s'a ridicat in urma lup­tei dela Plumbuita cu Leon Tomşa (I63I)i a doualn urma victo­riei dela Dudeşti contra luiRadu,fiullui Alexandru lIiaş (I633)'

www.dacoromanica.ro

Turnul ColJei la mijlocul sec. XIX-In. (Coleqia Mutlului Naţional dt Amichildţi)

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISlL: BUCUREŞTII VECHI 4°'

«"Oraşul este mai frumos clădit decât Iaşii, deşi este mai mic. Aproape toate casele au acoperişul de şindrilă. Intărituri nu sunt de loc, afară de mănăstirile întărite, anume Sf. Mihai şi cea po· menită mai sus (Radu-Vodă) 1) . Oraşul e împodobit şi cu frumoase biserici de zid. Cea mai frumoasă şi cea mai de frunte însă este mănăstirea unde fusese aşezat solul. Se află pe o insulă înaltă Într'un loc frumos, inconjurat de apele râului Dâmbovifa, care străbate oraşul. Biserica din această mănăstIre e foarte frumoasă ca arhitectură şi zugrăveală şi o alta mai frumoasă, sau măcar asemărUtoare, n'am văzut. Intr'o capelă lângă biserică este îngropat, împreună cu soţia sa, Radul voevodul muntenesc, fundatorul mănăstirii şi bisericii. Castelul în care locuieşte Domnul este intr'o vale Între râuri, pe dinafară nu e urât, dar nu are nimic deosebit It.

Ca să ne dăm seamă de pompa cu care se primiau soliile străine pe timpul lui Matei Basarab, vom mai reproduce din acest călător primirea ce s'a făcut la intrarea În Bucureşti şi cea dela curtea domnească:

• . . . ne ieşi Înainte pe râul Colentina toată curtea

�:;c�w� ��l��t;:n�;i î�u�rc�;�f'şTrd�o��gi:d��� ���Lt�ngu;�m��e °8��ut�i

n����� jeu�o:�!� ') Solia a fost g.5.:I;duitli la m�nhtirea Radu-Vod� ind în

seara sosirii in Bucureşti.

Turnul şi spitalul Collei (dupl Gion, Ist. Buc.)

acestuia, a cărui funCţie este să poarte buzduganul şi spada domnească În public . . '). După aceste

') Preda Brâncoveanu, mare -,pltar; mama lui era varl nu seri cu Matei Voevod. INota d-lui Panaitescu).

Cad veche de mahala Col. Mu:teului Muniapal

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R- A, U

uriri ne-au condus în Bucureşti în urmâtoarea ordine: in frunte mergeau câţiva oameni, doi câte doi; la dreapta erau două steaguri de oşteni" la stânga trei. Lângă sol mergeau pe jos patru guarzi imbrâ-caţi ca nemţii şi purtând muschete; cu solul mergea toatâ- curtea domneasc3 şi în urmă câteva zeci de slujitori c3Iări •. Când s'a dus solul in audienţă la palat . I-au condus În aceeaş caretâ- şi cu suită ca in seara pre-

înainte de despâ-I1ire, Domnul a pus pe umerii solului, în semn de prietenie, un caftan de catifea roşie. (C In timpul prânzului au venit la sol, după obi­ceiul acelei ţări, toboşari, cântăreţi din caval, măs­cărici, precum şi alţi muzicanţi şi scamatorii solul i-aI:���:i�:eal�ie��fe ��� W� Mias��:�·. a trecut prin Bucureştii în acelaş an oraşul nostru a

StradA din Bucureşti dup3 Doussault (case tn stil oriental)

cedentă, iar noi mergeam pe de lături călări câte doi, după obiceiul local. • La scară l-au primit pe sol mareşalii, cari ne-au condus prin mai multe odâ-i pline de boieri, slujbaşi mai mici şi alţi oameni. In ultima odaie erau dre­gătorii mai mari şi mai de frunte, oameni politicoşi

bial%c�i��7:!b;:��ra�Iăha��mdeul f!�!��: �Y�ă u; violetâ-, căptuşite cu blană de zibelină. Văzând pe sol care intra in cameră, a înaintat dela tronul lui spre dânsul şi l·a primit cu dragoste. După aceea aşezându-se fiecare la locul ce i se cuvenia, solul a transmis Domnului din partea regelui complimente şi udri. Li s'a poruncit apoi tuturor boierilor de sfat şi dregătorilor să treacă in altă cameră, iar noi am trecut' in camera în care dormia Domnul. Acolo stătudm mai bine de o oră tratând chestiunile ce-I priveau pe el şi republica noastră . Acolo,

fost vizitat şi de episcopul catolic Petru Bak§ici, care venia din Bulgaria. Ni s'au păstrat relaţiile amândurora despre modul cum au fost primiţi şi despre cele ce au văzut in oraş. Miastkowski a sosit la sfârşitul lui Martie p.e frig şi zăpadă. Matei Basarab lipsia din Bucureşti, fiind dus la Târgovişte, de aceea primirea a fost mai pUţin pompoasă şi făcută numai de boieri. Iată cum relatează secretarul său 1) : . 24 Martie. Am sosit în Bucureşti. Au ieşit in intâmpinarea solului zece boieri fruntaşi şi şapt� steaguri de oşteni călări. Dimineaţa s'au făcut trei liturghii la sol la gazdă şi un franciscan a ţinut � predică în latineşte. După terminarea serviciulu� divin luarăm masa, la care solul a avut ca oaspeţi patru boieri ai Domnului : căpitanul, logofătul, ') ef. P. P. Panaitescu, ibidem, pag. 51 .

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISJL: BUCUREŞTII VECHI

cumnat al Domnului 1), clucerul 2) şi părintele Starzjll�ki, pi.!:.ar al Domnului.

• La plecarea din Bucureşti au condus pe sol câteva sute de oameni călări şi pedeştri. Inainte de plecare, solul cu nepotul său Ciswiecki, şi câţiva membri ai soliei au fost la banchet la cum­natul Domnului, logofătul. Când Ciswiecki era

« Palatul principelui este aşezat pe ţărmul râului i chiar pe râu �te o ţal te a numitului palat şi trebue să treci prin palat când intri în grădină, care este de cealaltă parte a râului. Palatul nu e de loc frumos, ci aproape dărăpănat şi unde inainte erau zidurile de jur impniur, acum este închis cu lemne, şi casele unde stă r rincipele sunt in stare proastă.

Primirea prinlului de Coburg In Bucureşti (1789) Col. AcademIeI Române B) Conea Domnească (nou3); C) Trecerea podului peste D.lmbovÎla; D) Girla

să plece dela banchet, a venit să-I ia un rădvan cu ş3l;e cai, dar logoH.tul s'a supărat foarte tare �pu­nând : dacă am poftit pe cineva la mine, voi găsi eu cu ce să-I trimit inapoi. DEci rădvanul a plecat şi el a poruncit să se aducă atâţi .. cai, câţi eram.

����� ��r;���e c�s�oi� l;

lac��i��r

d��r�::e�� de oamem cu mm-ehue, cari ÎncEpură să tragă focuri, de când invitaţii au încălecat la curtea logofatului şi până la casa lui Ci::.wieeki, ceea ce era un lucru de mirat la Munteni, căci de obiceiu nu tr:ag focuri în vânt, numai Polonii noştri s'au bucurat de un asemenea triumf •.

. �n �fârşit epi.!:.copul catolic P. Baksici, care � VIZitat Bucureştii toamna ne înfăţişează oraşul ŞI curtea domnea::.că aMfel :

• Fără ziduri, aşezat într'o câmpie foarte bcgată în grâne şi plină de vite de tot .!:.oiul, de vii şi de fructe În mare cantitate; abundă în peşte, fiind Dunărea aproape la vreo 30 de mile şi unele lacuri ş� mai aproape. Oraşul are pe toate pieţele şi ::.tră­Zile poduri de lemn, deoarece fiind in câmpie, pe vreme de ploaie se face mult noroiu, şi caii, c1i· rUţele şi oamenii umblă pe str1izi şi pieţe pe poduri.

1) Udrişle Năsturel din Hereşli, logoflt al doilea. (Nota edlt.).

1) Dragomir, mare ducer. (NOla edic.).

« Deasupra porţii din curte se află un turn ,şi stau mereu soldaţi de gardă; Închisoarea afară dm curte e făcută de lemn.

t Inainte principele stătea totdeauna În această localitate, dar acum s'a mutat la Târgovişte, totuşi

TârguI Cucului. Des. de Preziosi 1861. Se vede o parte din pârâul Bucureşlioara

mai vine câte odată în acest loc, şi a poruncit să plece de aici şi toţi sol�ţii, cari .locuiau în acest oraş, şi s'au dus cu fallllinle lor ŞI cu tot ce aveau la Târgovişte. ,

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

« Se spune d [in Bucureşti] sunt 12.000 de case de scrusmatici [ortodoxi], ceea ce face mai mult de 100.000 de suflete. au 100 de biserici şi multe mlhustiri . .

« La intrarea în oraş venind dinspre Dunăre se vede o movilă şi deasupra ei o cruce de piatră albă, scrisă toată cu litere sârbeşti [cirilice], care

Hanul Şerban Vodă după focul din 1804

movilă a fost f11cută din corpuri moarte când prin­cipele Matei a avut victorie asupra Moldovenilor cari veniră să-i ia stăpânirea, şi asupra Tătarilor, şi in amintirea acestei victorii a pus să se aşeze toate cadavrele la olaltă şi le-au acoperit cu pământ ,i au pus crucea deasupra, pe care este scrisă istona victoriei şi a morţilor Îngropaţi acolo t 1).

Ca o completare a descrierilor de mai sus, re­producem relaţia ceva mai târzie a diaconului Paul din Alep, care a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, În lunga călătorie ce a făcut-o În răsăritul Europei şi în ţările noastre, unde au stat aproape doi ani 1). In anul 1653-1654 după ce au vizitat Moldova au stat mult timp la Târgovişte, unde au asistat chiar la înmormântarea lui Matei Basarab; in anul 1856 întor�i dintr'o călătorie mai lungă în Rusia, au vizitat ŞI Bucureştii În domnia lui Con­stantin Şerban, urmaşul lui Matei.

c Acest oraş Bucureşti - spune diaconul - e foarte mare, se zice d acum câţiva ani cuprindea la 6000 de case. Are 40 de biserici şi mănăstiri şi faimosul râu Dâmboviţa curge prin mijlocul său. Pe urmă ne duserăm la Curte, care e o clădire mare, înconjurată cu întăriri de lemn. Mai înainte era foarte învechită, dar ultimul Domn, Matei-Vodă, a dărâmat-o şi a rezidit-o cu totul din nou. Această clădire este uimitor de elegantă, cu un aspect În­cântător şi mult mai frumoasă decât curtea din Târgovişte. Biserica sa are hramul Adormirii Maicii Domnului; in ea am săvârşit o aghiasmă.

c La urmă merserăm la marginea oraşului pe un deal Înalt, ce domină cu vederea oraşul de jur

') ce. Monumtnto historillm Sflll10rum meridional. fp«.lllntia, XVII, pag. 139 urm.

1) Dau traducerea din 1900 a d-nei Emili;ll Cioianu (mJrit;lltă GReu) cu miel modificlri, p;ii' :z06 urm.

imprejur. Acolo actualul Domn era ocupat cu clădirea unei mari mănăstiri, cu o biserid măreaţă şi strălucită, semănând pe dinlăuntru cu cea dela Curtea-de-Argeş, numai că aceasta este de cărămidă şi în tindă are 12 stâlpi, fiecare dintr'o bucată rotundă de piatră. ca să formeze numărul celor 12 apostoli. Pe deasupra are 4 mari turle şi afară o tindă largă. E acoperită cu plumb, de o greutate ce se zice d trece de 40.000 ocale. Am făcut în ea o aghiasmă şi P. S. Sa a stropit-o, după obiceiu, căci nu este încă terminată, deci rămăsese netârnosită. Ea este închinată lui Constantin, care e şi numele fundatorului, şi Elenei.

c De acolo trecurlim la o mănăstire cu numele Sf. Ecaterina . . . • apoi la o alta ce poartă numele Sf. Ioan Botez3toruI 1), la alta închinată celor doi apostoli, Petru şi Pavel, fundată de Matei-Voevod ...• la o alta ce poartă numele celor 40 de mucenici, numită Sărindar . . . '); la urmă am ajuns la o mă­năstire mică ce poartă numele Sf. Sava . . . 3). Sâm­bătă merserăm să slujim liturghia la mănăstirea Sf. Nicolae, c1ădită de răposatul Domn Mihai­Vodă, situată pe o înălţime la o parte a oraşului, Întinsă şi măreaţă, cu trei cupole. . . Duminecă dimineaţa făcurăm aghiasmă la mănăstirea Sr. Gheorghe, Luni, cea din urmă zi a lui August, vizitarăm mănăstirea ce poartă numele Sf. Treimi, o clădire a celui din urmă Radu-Vodă, care domni în timpul său peste Moldova şi Ţara Românească. Această măn1stire e situată la o margine a oraşului,

Porţiune din TArgul Cucului (regiunea fostei Cuqi Vechi) Colecţi;ll Stahl

pe un mal inalt, Înconjurată de un râu şi de o apă stătătoare; în timpul creşterii apelor nu se poate ajunge la dânsa decât pe un pod de lemn. E o zidire frumoasă cu un aspect prea plăcut. Biserica

1) Fosti pe locul actualei Case de Depuneri. '1 In faţa ;IIctuale.i Cerc Mililu. ") In faţa Universităţii.

www.dacoromanica.ro

CONST, MOJSIL: BUCUREŞTll VECHI 4°'

e mare şi spaţioasă, foarte uşoară, mult ornamen­tată şi acoperită peste tot cu picturi. In partea din spre miazăzi e locul mormintelor domneşti, cu

�t�ll! ţ:u��:fi;ă

şi a1��t�i��n

df�::a ��o:��(:

care se reazemă pe patru stâlpi de bronz. Portretele răposaţilor sunt zugrăvite pe pereţi" , ».

Din toate cele de mai sus rezultă in mod evident că Bucureştii au devenit în prima jumătate a vea­cului al XVII-lea un ora� mar,e, ,? ad:,,:ărată me� tropolă, centrul nu numai al vleţll politice, dar ŞI al vieţii economice şi că Întrecea, şi ca intindere şi în ce priveşte numărul şi importanţa clădirilor, pe oricare alt oraş din Ţara Românească.

Este adevărat că menţionaţii călători ne fac cu­noscute numai clădirile mai importante şi in special cele religioase, dar aceasta nu înseamnă că n'ar fi existat atâtea case boiereşti care să fi meritat a fi amintite. Ţinând seamă de luxul dela Curtea Dom­nească, de strălucitele primiri ce se fac solilor străini, de bogatele costume boiereşti şi de numărul mare al soldaţilor bine echipaţi, trebue să admitem, după cum de altfel dovedesc atâtea alte documente, că locuinţele boiereşti corespundeau ca aspect şi bună stare acestei situaţii.

Tot as!fel cartierul negustoresc trebue să se�-fi populat ŞI el foarte mult, intinzându-se spre actuala piaţă Sf. Gheorghe, unde în curând 'se va ridica şi o biserică : Sf. Gheorghe-Nou; în jurul acestei pieţe cum şi spre străzIle Carol 1 şi Lipscani, pe

Oltean vânzător de miei tăia� Col, Stahl

l�ngă actuala biserică Sf. Dumitru şi fosta bise­ncă a Gheormei Banul, lângă actuala clădire a Băncii Crisovelloni.

Deşi călătorii ne dau cifre foarte diferite despre numărul caselor din Bucureşti - Baltăici, 12.000, Pa�l. di� Alep 6000 - se vede limpede că pe amân­dOI l-a Impresionat mulţimea clădirilor.

Este adevărat că pe vremea vizitei lui Paul din

Alep ora�ul nostru era după o mare răscoală a mercenanlor - dorobanii -ce se făcuse la 1655 contra lui Constantin Şerban, dar de sigur În această răscoală n'au putut fi dărâmate case bo­iereşti sau negustoreşti, ci cel mult s'au făcut jafuri

Cruci vechi de hotar pe Şose;u; Ştefan cel M;re Colecţia Stahl

şi s'au ucis unii boieri, ca poste1nicul Papa Brân­coveanu, tatăl viitorului Domn, despre a cărui :J

t���tem�Ti::�r:t

dCeru��n�e

df�a�:ţa P:t::l�hti

lp�! triarhiei, unde era intrarea curţii acestui boier.

Nici ordinul nesocotit pe care l-a dat un an in urmă, la mazilirea sa, Constantin Şerban, de a se da foc oraşului înainte de sosirea noului Domn, Mihnea-Vodă Radul, nu a avut rezultatul dorit. Deasemenea nici răscoala din 1659 a acestuia din urmă contra Turcilor, ultima răscoală a unui Domn român împotriva semilunei, şi intrarea oştirilor ��:�::!�iÎ�. tătăreşti in oraş, nu au adus pagube

Astfel �i după aceste evenimente Bucureştii işi menţin SItuaţia lor de « metropolă •.

Strămutarea Capitalei. Deşi Bucureştii erau încă din veacul al XV-lea scaun de domnie şi cei mai mulţi dintre Domni au stat aproape in per­manenţă aici; deşi în prima jumătate a veacului al XVII-lea este arătat - cum am văzut mai sus ­ca metropola Ţării Româneşti, totuşi drept capi­tală efectivă era considerată Târgoviştea, unde atât Matei Basarab cât şi urmaşul său Constantin Şerban au stat de obiceiu. Dar odată cu urcarea pe tron a lui Mihnea-Vodă Radul (1658) Bucureştii devin iarăşi reşedinţa preferită, iar sub urmaşii acestuia, cari sub influenţa Austriei sau a Poloniei trădează pe Turci, Târgoviştea decade din situaţia de capitală.

Intr'un document dela Constantin Brâncoveanu, din 24 Octomvrie 1697, se lămureşte cum s'a pe­trecut strămutarea capitalei : .. dela o vreme incoace

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

stricându-se oraşul acesta al T.ârgoviştei şi fiind domnia şezătoare tot Ia Bucureşti , 1). De altă parte cronicarul Radu Greceanu precizează că părăsirea Târgoviştei s'a făcut după Lăscoala lui Mihnea Vodă Radul (1659) când .împă ăţia au po uncit lui Ghica Vodă, carele venise Domn in urma Mihnei, de au surp.lt casele şi le-au sU-

V�nz3!or de fiare vechi Co1eclia Slahl

râmat de tot, ca să nu mai fie scaun domnesc acolo ,'). Iar o informaţie a învăţatului englez ChiHhull, care a vizitat {ara în 1702 confirmă, cu oare care greşe i, a' fel: c Oraşul t!:ote reşedinţa mitropolit ului Valahiei şi până acum vreo treizeci de ani a fost şi re şedinţă domnească. La acea epocă o ră�coală impotriva Turcilor fiind pusă la cale de Domnitorul Ghica, şi vecinătatea cu Tramilvania contribuind a face locul mai su­�pectat, urmaşii Domnitorului au fo!>t nevoiţi de aceştia �ă dărâme palatul şi să se mute la Bucu­reşti. 3).

Coincidenţa intre aceste trei informaţii din iz­voare atât de diferite, dovedeşte că evenimentul s'a petrecut dup!l. mazilirea lui Mihnea Radul în urma trădării intereselor turceşti din <inul 1659. Deci indată după suirea pe tronul Ţării Româneşti a lui Gheorghe Ghica, şi mai sigur din 1660, Bucu-reş

g�;ă�:e�t

d�e����e�t��;

a li��� decât să con-sfjnţea�că o stare de lucruri ce exista mai de mult, totuşi Târgoviştea pierde orice importanţă politică şi economică din momentul in care nu mai adă­posteşte Curtea Domnească.

In noua situa{ie Bucureştii au avut o mare epocă de prosperitate în domniile lui Şerban Cantacuzino (1678 - 1688) şi a lui Constantin

1) ef. publica\ia • Arhiva BrânCOl1tnewcd " (?) pag. 151. ') Cronica lui Radu G"ceQllu in . Magazin isioric . II p. 240. ") Chisthull, Cd/d/aria noastrd in Turcia, traducere publ.

in • Buletinul Societ:\ţii de Geografie., XLI (1922), pag. 201 .

Brâncoveanu (1688 - 1714) i domnii de pace în­delungată.

In acest timp se mai formează pe lângă centrul vechiu comercial dela Curtea Domnească, aşa nu� mitul Târg din năuntru, un alt centru spre răsărit În jurul bisericii Sf. Gheorghe�NouJ TârguI cucului, şi un al treilea spre apus, având ca arteră principală ulita mare, azi strada Lipscanilor: TârguI de sus. In leg'atură cu acest din urmă centru Şerban Canta­cuzino pune să se zidească hanul Şerban-Vodă, în imediată apropiere de biserica Gheormei Banul, numită pe acea vreme Biserica Grecilor, han ce cuprindea întreg locul unde e astăzi Banca Na­ţională şi casele din spatele ei.

Hanul acesta este prima clădire de acest fel in Bucureşti: o cl!dire imem:ă cu două caturi în jurul unei curţi pătrate, unde se ac2pO"teau carele cu m2rfl1ri şi rădvanele călătorilor. In parter erau prăvălii boltite pentru păHrarea ml'irfurilor, iar la etaj camere pentru nrgustori şi călători.

La O;1recare depărtare de acest han, În �pre

����i. ;-������1ăluiIă$�i��n�t���

aJ(ae;:���e

tă J� colţul Căii Victoriei cu Bulevardul Regele Carol 1),

Prin aceste clădiri strada care urca din Dâm­boviţa în sus prin faţa bisericii Sf. Ioan cel Mare (actuala Ca�ă de Depuneri) şi mergea până la mănăstirea Sărindar, deci actuala Calea Victoriei, se Înfrumuseţează şi incepe să ia o desvoltare tot mai mare, cu tendinţa de a deveni o stradă princi­pală, prin faptul că locurile, casele şi prăvăliile

Cas� veche de mal..aJa Col. Siah!

de pe marginele ei erau proprietăţi boiereşti sali mănăstireşti.

Câţiva ani în urmă Brâncoveanu a rid:cat un nou han, acesta în jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou. Tot lui i se atribuie şi clădirea hanului Constantin Vodă, pe locul fostei case a BăIăcenilor, actualul palat al Poştelor.

Ridicarea acestor hanuri a constituit un eve­niment de cea mai mare importanţă pentru viaţa

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI

comercială a Capitalei, deoarece în primul rând ele indicau cele două direcţii in care se desvolta târguI bucureştean, iar, de altă parte, dovedesc grija ce o purtau aceşti Domni pentru propăşirea negoţului oraşului.

De altfel hanurile nu erau numai simple ho­teluri, ci după cum ne spune Del Chiaro, secre­tarul lui Brâncoveanu, nişte clădiri mari cu ziduri puternice, cu colonade interioare de jur imprejur, cuprinzând pe lângă camere de locuit, numeroase prăvălii bolti te, in care marfa era asigurată şi contra incendiului şi contra furtului. Păzitori speciali erau însărcinaţi cu închiderea porţilor În fiecare seară şi cu supravegherea siguranţei şi liniştei negu­storilor 1).

In legătură cu desvoltarea târgului in direcţiile amintite, trebue să punem şi avântul ce l-au luat din acest timp două artere de comunicaţie : Calea Braşovului, ce va purta mai târziu numele de Podul Mogoşoaei (actuala Calea Victoriei) şi Uliţa Târgului din Mară (actuala Calea Moşilor).

prf;ira;a b����ic1tSf.

DI!�!�:

ir�r�(��?�=��

Depuneri) şi casele BăIăcenilor (azi Palatul Po­ştelor), trecea pe la capătul Uliţii Mari (str. Lips­cani) şi a Uliţii ZIătarilor (str. Stavropoleos) şi înainta aproape numai printre proprietăţi canta­cuzineşti până la mănăstirea Sărindar.

Inainte de a ajunge aici, trecea pe lângă curtea lui Şerban Vodă (azi fosta legaţie a Rusiei) in

') Del Chiaro, Istoria delle moderne rilloluzioni delia Valachia (ed. Iorga), p. 25.

faţa căreia, pe partea dreaptă, era biserica Doamnei lui Şerban Vodă. Probabil Brâncaveanu a prelungit acest « pod . mult mai departe spre a face o legă­tură mai directă cu castelul ce �i-a zidit la Mago­şoaia (actuala proprietate a prlnţului Bibescu).

Fint"'na din :str. Antim Coleclia Slabi

A doua trecea pe lângă noua piaţă Sf. Gheorghe şi

��=;'��fI!r:;l:�rdf�rl�:��!���ar�ld.fi:�i:I����r;�

Natural că oraşul s'a desvoltat in acest timp şi în alte direcţii şi o sumă de cartiere noui au luat naştere, mai ales in jurul bisericilor mici c1ădite de boieri pe imensele terenuri ce posedau, cum şi de negustorii din spre periferie.

Hod şi .dulap. (scd.ncÎob) in Dealul Spireî Col. M�uu[ui Munici�l

www.dacoromanica.ro

,08 B O A B E D E G R Â U

De sigur că in primul rând a luat o mare desvoltare cartierul Sf. Gheorghe Nou in legătură �tila �:t���rn�":!i�j�1�:��:mc:,��:adâi���;�� piere: spitalul şi şcoala de slavoneşte şi de româ-

Casa Cantacuzino (astlizi Muzeul Municipal)

neştt. Tot la această mănăstire s'a ridicat deasupra porţii de intrare Turnul Colţei, atât de mult admirat de localnici şi de străini pentru forma şi în!Hţimea lui neobişnuite la noi, pentru ceasornicul său şi pentru cele două figuri de soldaţi in uni­formă germană şi cu puşca pe umeri, zugrăvite, ca şi cum ar sta de sentinelă, de o parte � de cealaltă deasupra porţii 1). Ţinând seamă că un Sandu Colţea a fost colonel în armata lui Carol XII, regele Suediei, luând parte cu un regiment de Români la luptele ce le-a purtat acesta în Polonia '), se explică de ce tradiţia atribuie soldaţilor suede�i ridicarea acestui turn.

den SU H 1), totuşi încă din vremea lui Matei Ba­sarab, găsim în apropierea acestei măn3stÎrÎ biserica Sf. Apostoli şi nu departe de ea curtea boierească a vestitului postelnic Constantin Cantacuzino, stră­moşul acestei familii. Strada care ducea la această curte se chema Podul Cilibiului, după numele de « celebi . (nobil) ce i se dăduse postelnicului. De aci pân5 În spre actuala Calea Rahovei, atunci Podul Calicilor, erau proprietăţile Dude-!�i���' Sf. ��:t��rn�e!i�� 1;ţ:P3�af:lull���rZ:;�i!i pân3 în spre Calea Şerban Vodă, proprietăţile Brâncovenilor. Pe aceste din urmă Constantin Brâncoveanu a zidit două frumoase palate: unur unde se construeşte astăzi localul Senatului şi altul unde sunt acum construcţiile spitalului Brân-��::tnD�,J� �i��ta:�!e�C�rt�� ti�m�ee��elşic! pus să se aranjeze şi grădina ei după sistemul italian a). Tot pe ţărmul drept al gârlei, dar mai departe spre culmea dealului Spirei, erau proprietăţile Merişanilor, Mileştilor şi Rudenilor. Pe un loc dăruit de aceştia a ridicat la sfârşitul domniei lui Brâncoveanu, mitropolitul Antim Ivireanu, stră­lucita biserică ce-Î poartă ' numele. De asemenea tot În această direcţie s'au desvoltat cartierele din

Alte cartiere noui s'au format in jurul bisericii Sf. Vineri, întemeiată de Aga Niţă; a bise­ricii Sf. llie-Gorgani de pe mo­vila de pe stânga Dâmboviţei în faţa mănăstirii Mihai Vodă; în jurul bisericii Măgureanului, în mahalaua Scorţarului (mai jos de actuah stradă Carol 1); în jurul bisericii Oţetari zidită de ni,te negustori; în jurul bi· sericil Săpunarilor, al bisericii Brezoianului, al bisericii Taba­cilor (mahalaua Olteni).

Curtea unei case boiereşti (1865) din str. Mlntuleasa Colec!ia Muzeului Municipal

m;:Jă����t1�p��lt �:��;:�iţ����ab�ş1eB:â�� coveanu spune in actele sale, că mănăstirea Mihai Vodă este « lângă oraşul Domniei mele Bucureştii ') ef. dEScriere ... lui Sulzer, o. '., p. 293. 2) C:aragea in Revista Istorici a. J9::19, p. 55.

jurul bisericilor Slobozia şi Sf. Nicolae din Prund. In sfârşit, in timpul lui Şerban s'a ridicat pe dea­lul Cotrocenilor mănăstirea cu acest�nume, care deveni mai târziu reşedinţa de vadi a Domnilor. ') CL Arhiva Brânc/lv., p. 78 .. ,) Del Chiare, o. C., p. a6.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOlSIL: BUCURB!)TlI VECHI .09

In afară de spitalul Colţea şi de şcoala de acolo, la care trebue să adăugăm şcoala mai veche dela mănăstirea Sf. Sava, Bucureştii au primit în domnia lui Şerban Cantacuzino prima tipografie, instalată la mitropolie de către mitropolitul Varlaam (1678), unde s'a tipărit şi vestita Biblie a lui Şerban, primul monument de limbă literară românească (1688).

Formarea numeroaselor noui cartiere în acest timp dovedeşte marea atracţie ce o constituia Bucu· reştii pentru populaţia dimprejur, ca şi pentru străini. Se pare Însă că nouii locuitori erau mai ales de origine rurală, imprimând astfel oraşului caracterul său original, de oraş întins, cu case rari, Înconjurate de multă verdeaţă şi pitoresc, dar lipsit cu totul de calităţi urbanistice.

Acest caracter original nH înfăţişează în primul rând Del Chiaro, fostul secretar al lui Brânco� veanu, care a stat în oraşul nostru şi sub urmaşul acestuia, Ştefan Cantacuzino •

. . . " Bucure�ti, acum reşedinţa obişnuită a prin� cipelui. Sunt situaţi într'un loc foarte jos şi bă1tos şi fără îndoială impracticabil în caz de noroaie mari, dacă străzile principale n'ar fi acoperite cu bârne de stejar dela o margine la alta, în formă de poduri. Casele principale din Valahia nu au împrejmuiri de ziduri, ci un gard de stâlpi de stejar, groşi şi. rotunzi, înalţi de 6-? picioare şi atât de bine prinşi Între ei, Încât pot să dureze 30-40 de ani.

t Bucureştii au forma aproapt.. rotundă, circuitul este de sigur foarte mare; cu toate acestea numărul locuitorilor nu' corespunde mărimii locului, de· oarece casele sunt aici rare şi toate izolate, având

PUI cu roati In Dealul Spîrei Col. Stahl

fiecare casă curtea ei, cu bucătărie şi grajd şi separat grădina cu diverşi pomi fructiferi, ceea ce prezintă o înfăţişare foarte veselă �i plăcută. Aceasta nu Înseamnă însă, ca uneori, chiar in zilele noastre, să nu fi trecut peste 50.000 de

locuitori. Fântâni nu sunt şi pu· ţinele puţuri au apa noroioasă şi rea; această lipsl1 o compen· sează Dâmboviţa (ale cărei două braţe udă Bucureştii) a cărei apă este foarte uşoară şi sănătoasă.

t: Din Dunăre se aduce in Bu· cureşti o mare cantitate de peşte, anume cegli şi morun, de o mărime neobişnuită; se mai gă· sesc din abundenţă icre negre, care mâncate de boierii valahi proaspete şi preparate cu untde· . lemn, piper şi zarnă de lămâie sunt considerate ca o mâncare foarte delicată . . . 1).

Cad boiereascl (actualul B�dul Domrulei) Col. Muzeului Municipal

t: Dar să ne intoarcem la Bucu· reşti şi să aruncăm o privire asu· pra clădirilor mai însemnate, palatele şi bisericile, deşi in ce priveşte arhitectura nu există nimic rar. Palatul principelui (cu totul dE'" piatră şi cu scara principală de marmoră) este

« Numai curtea domnească din Bucureşti are imprejmuire de zid, terminată de principele Brân· coveanu câteva luni Înainte de a fi mazilit. Curtea din Târgovişte îşi are împrejmuirea de pământ foarte veche. Stâlpji de stejar amintiţi se numesc de Valahi: bolovani 1) .

' ) De sigur a�3St!i numire nu este exacl�.

destul de mare. Sălile lui mari sunt boltite şi prima dintre ele are în mijloc un rând de coloane, dar destul de scunde. Sala a doua serveşte pentru adunarea Divanului (adică pentru judecăţi), unde se mai fac şi banchetele in zilele solemne; altele sunt săli sau camere de audienţă, de unde apoi

') Oei Chiaro, o. C., p. :15.

www.dacoromanica.ro

4'° B O A B E D E G R A U

intri în apartamentul principelui şi de aci în odăile principesei, care în realitate se reduceau numai la două şi o dimăruţă, până când principele Ştefan Cantacuzino [urmaşul lui Brâncoveanu] puse să se zidească în timp de câteva luni un frumos şi mic

PlOI!. din str. Bazata (l.ing� fosta Curte Vecile)

palat cu opt odăi, ocupând pentru acest edificiu un colţ din grădină. Această grădin3, la drept vorbind, e foarte frumoasă, de formă pătrată şi desenată după bunul gust italian; în mijlocul ei principele Constantin Brâncoveanu a pus să se ridice un foişor frumos spre a lua masa acolo şi a se odihni după masă, În timpul verii, la parfumul feluritelor flori plan­tate de jur imprejur.

Vodă, intemeietorul său, care i-a destinat veni­turile mănăstirii Cotroceni, zidită de el la o milă şi jumătate departe de Bucureşti; şi al doilea han, zidit de numitul principe Brâncoveanu, se chiamă hanul Sf. Gheorghe, căci în mijlocul lui este o foarte frumoasă biserică in cinstea acestui sfânt mucenic, şi venitul lui anual aparţine patriarhului din Ierusalim . 1).

O altă relaţie interesantă ne dă învăţatul englez Edmund Chist hulI, care a însoţit în 1702 pe am­basadorul englez Paget.

o :J�ţiu:�r

i�ri;i�l�� �-;g����

u�r�;�fui��' ��

aspect (oarte sărăcăcios, cu casele săpate in pă­mânt ca pivniţele noastre şi acoperite cu paie sau cu coji de copaci. Cele mai bune case sunt in preajma palatului Domnitorului şi sunt frumos acoperite cu şindrilă. Sunt zidite din piatră tare şi au grădini şi curţi foarte întinse îngrădite cu trunchiuri întregi de stejar aşezate cât se poate de aproape unul de altul. Străzile par a fi un pod nesfârşit de lung, fiind podite în intregime cu

d�âr;!

rim�iteS����t:

eg��:e�

iA:es�fei�: ;'<>J!al;

este foarte costisitor, ea se poate vedea totuşi pe toate uliţele oraşului şi pe o întindere de mai multe mile.

c Aspectul oraşului este pitoresc, privit de de­parte, dat fiind casele boiereşti, palatul domnesc şi marele număr de biserici şi mănăstiri. Aceste

« Toate clădirile din Valahia au acoperişurile de lemn, ne­fiind in uz tig1ele. Printre bi­sericile care sunt În Bucureşti trei sunt pe vârful câte unui deal şi anume biserica mănă­stirii dela Mitropolie, cea dela Radu Vodă şi cea dela Mihai Vodă. Două hanuri frumoase şi mari sunt demne de a fi vă­zU[e În Bucureşti. Hanul este o imprejmuire de ziduri pu­ternice şi inalte, făcută după modelul unei m:năstiri mari de a călugărilor dela noi [din Italia], unde de jur imprejur, pe portice, sunt prăvălii bol­tite, spre mai mare siguranţă contra pericolului de incen­diu şi aceste prăvălii sunt

Pr3vlilii vechi Colecţia Mu�eu!ui Municipal

tinute de negustori creştini sau turci, plătind o sumă pe lună drept chirie i pentru aceea sunt aci păzitori cari mai trebue să aibă grijă de a Închide în fiecare

���st�Jl��� piri�ur

e��:

z;o!�t�

i����f: l�i ���b:�

din urmă sunt zidite după acelaş tip şi au turle În care foarte des se găsesc clopote. Insemnez aceasta, deoarece aici pentru întâia oară am auzit

1) De! ehi,nu, o. c., p. �7.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCURESTII VECHI 4"

sunetul clopotelor, de când am pus piciorul pe pământul Turciei ) 1).

Oraş cosmopolit cu caracter oriental. După nă� praznica moarte a lui Brâncoveanu şi a urmaşului său Ştefan Cantacuzino, cele două principate ro� mâneşti, Ţara Românească şi Moldova, încap sub stăpânirea Fanarioţilor. Impresia ce a fă� cut�o în Bucureşti instalarea primului Domn fanariot, Nicolae Mavrocordat (1716), a fost cât se poate de rea.

In orice caz prin faptul că PO:lrta nu i�a ingă� duit să aibă putere armată, nici să facă politică

Dar afară de boieri vin şi mulţi străini, in special Greci şi Levantini, apoi Bulgari, Sârbi, Arnăuţi şi Evrei spanioli, iar din Ardeal trec tot mai mulţi Români, Saşi şi Unguri.

Fanarioţii fiind Greci preferă În toate afacerile pe Levantini şi pe Balcanici; au însă de regulă secretari Francezi.

Curtea străină a influenţat în primul rând asupra boierilor şi intelectualilor. Limba ce se vorbea acolo era cea grecească şi clasa superioară româ· nească a trebuit să o inveţe. Moda şi eticheta dela Curte erau cele dela Constantinopol, boierii şi clasa cultă le·au adoptat. Portul, obiceiurile sunt

Adunarea Obştească (primul parlament) 1837 de Raffet Col. Muzeului Municipal

externă, prestigiul lui era foarte scăzut faţă de al Domnilor anteriori. De altfel aceasta s'a văzut chiar scurt timp după sosirea noului Domn in Bucureşti, când o trupă de Austriaci, cari erau în luptă cu Turcii, au putut pătrunde în Capitală şi lua prizonier pe Mavrocordat, care fu dus în Ar� deal. In special clasa boierească a suferit din cauza desfiinţării armatei o transformare insem· nată, deoarece şi-a pierdut caracterul ei militar şi a devenit o clasă de curteni, cari caută să fie cât mai aproape de Curtea Domnească.

Astfel, de acum Înainte boierii mari şi mici îşi l�ă moşiile şi se grămădesc tot mai mult în Ca­pltală, unde·şi zidesc case şi iau parte la viaţa orăşenească.

1) Chisthull, Citlittoriu l10astrd in Turcia În Bule!. Soc. Geogr. XLI (1922), p. 201.

de asemenea ca in capitala imperiului turcesc, ai noştri le imită. Boierii şi negustorii îşi lasă vechile lor costume şi adoptă anteriul, giubeaua, işlicul şi papucii. ]upânese1e şi cucoanele introduc moda, stofele, podc:lbele dela Constantinlpol. Plimbările în trăsuri - carete, rădvane, caleşti - devin oare� cum obligatorii pentru cei din clasa superioară - protipendada - iar viaţa trândavă, de intrigi şi de cancanuri, ia locul vechii vieţi ostăşeşti sau de tari>.

Prăvăliile negustorilor se Încarcă tot mai mult cu mărfuri orientale. iar atelierele meşteşugarilor lucrează mai ales obiecte şi bijuterii după moda dela Constantinopol.

Viaţa oraşului devine tot mai zgomotoasă şi mai agitată. In pieţe comerciantii îşi laudă în gura

::i��� ��r����le ;ar�e

n�;;:le ����::t!r

a:b�ia:J: www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

spre a putea fi auziţi din gospodăriile izolate unele de altele. Chiar şi sacagiii, cari din cauza rarilor puţuri sunt nevoiţi să care apa de băut cu polo­boacele din Dâmboviţa, atrag atenţia gospodinelor prin ţipete caracteristice. Pe lângă vânzătorii in­digeni de produse alimentare, apar pe străzi ne­gustorii străini de zaharicale, simigii, rahagii, bragagii, cu produsele lor orientale.

Astfel, pe la jumătatea veacului al XVIII-lea Bucureştii sunt cu totul transformaţi; dintr'un oraş românesc ei devin un oraş cosmopolit cu caracter oriental.

Insăşi arhitectura se schimbă şi clădirile ce se ridică in acest timp sunt cele mai multe În stil

nelspravlta a Senatului); Grigore Ghica a ridicat mănăstirea Pantelimon la marginea de răsărit a oraşului, înzestrând-o cu un spital (1748); în sfârşit Scarlat Ghica a clădit biserica Sf. Spiridon Nou, pe Calea Şerban Vodă (1765), biserică ce a servit de atunci şi ca loc de Înmormântare pentru membrii acestei familii.

Boierii mari au construit şi ei puţine clădiri de interes obştesc. Banul Iordache Creţulescu a făcut biserica şi hanul Creţulescu (I722) pe Podul Mo­goşoaeij Bălaşa Brâncoveanu a ridicat biserica Doamna Bălaşa şi spitalul-azil de lângă ea (I755). Arhiereul Ioanichie a zidit drăgălaşa biserică Stavropoleos cu hanul ei (I722).

Petrecere mditărească cu lăutari la 1837 in grădina Domnitorului Alex. Ghica (Raffet)

oriental, cu arcade şi ferestre în formă de treflă şi cu caracteristicile balcoane închise ce ies în afară de corpul casei.

Populaţia autohtonă se deprinde însă cu greu cu această transformare şi uneori izbucneşte in mici revoluţii de stradă. Când Domnul ia vreo măsură nedreaptă sau dă vreo poruncă vexatoare, lumea se strânge pe străzi, trage clopotele dela biserici, urcă dealul mitropoliei şi sileşte pe mitropolit şi pe boierii ce-Î găseşte acolo, să meargă în fruntea lor la Vodă şi să ceară dreptate. Au rămas celebre mai ales răzvrătirile de acest fel din domnia lui Matei Ghica (1753) �i a lui Ştefan Racoviţă (I764).

Fanarioţii au clădtt puţin. Nicolae Mavrocordat a completat seria de mănăstiri-cetăţi dela marginea oraşului prin zidirea mănăstirii Văcăreşti, care reprezintă în mare parte stilul nou arhitectonic (1724). Fiul său Constantin a făcut mănăstirea Sf. Spiridon Vechiu (1747), aproape de unul din palatele brâncoveneşti (lângă actuala clădire

In schimb negustorii, boierii mai mici şi locui­torii mărginaşi au ridicat numeroase bisericuţe, mai ales de lemn, in jurul cărora s'au format apoi cartiere, mahalale noui. Multe din aceste biserici poartă numele unor preoţi cari au stăruit mai ales pentru zidirea lor: Popa Dârvaşi (Bis.Albă), Popa Radu, Popa Soare, Popa Fierea (Sfinţilor), Popa Costea, Popa Petre, etc. Altele nume de negustori: Precupeţii-Vechi, etc. Printre cele mai mărginaşe avem biserica Sf. Ştefan, Silivestru, Vergului, Delea veche, Foişor, Sf. Elefterie, Oborul-Vechiu, Bărbă­tescu nou, Dobroteasa, care însă au rămas multă vreme izolate, fără să poată avea legături mai strânse cu oraşul.

De altfel, pUţine dintre bisericile din Bucureşti îşi îndeplineau pe vremea aceea misiunea morală şi culturală inerentă instituţiei lui Cristos. Mână­stirile şi bisericile mai mari şi mai bogate fuseser� încă de mult închinate de către Domni şi boier! unor « locuri sfinte » din imperiul turcesc, cu

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 4'3

nobila intenţie ca din veniturile lor să se susţină lupta creştinismului contra propagandei musul­mane tot mai ameninţătoare Dar călugării greci, cari prin abuz s'au stabilit in aceste mânăstiri inchinate, au transformat înaltele şi pioasele intenţii ale donatorilor în speculă mur-dară �i desfrâu, de care s'au scârbit la urmă şi cei mai indulgenţi bucureşteni şi au început cu toţii o luptă aprigă şi necruţătoare în contra cle­rului grec, pângăritorul pietăţii româneşti şi al moralei creştine. Numai câteva dintre aceste mânăstiri închinate intreţineau şcoli sau spitale. Dintre şcoli merită să fie amintite cea dela Sf. Gheorghe Vechiu, unde se pregăteau viitorii scriitori în cancelarii, condicari şi tradu­cători de acte slavoneşti în ro­mâneşte; cea de muzică bise­ricească - de psaltichie sau muzichie - dela biserica epi· scopiei Râmnicului (actualul Ateneul Român) şi şcoala supe­rioară dela mânăstirea Sf. Sava, unde toate obiectele se predau în greceşte de către (1 dascăli » străini.

Bisericile mai mici din oraş şi dela periferie, conduse in cea mai mare parte de preoţi cu totul inculţi, nu făceau decât să În­treţină şi să Întărească in popor credinţele şi

şarea orientală, lăsând posterităţii greaua sarcină de a le alinia şi sistematiza.

Apogeul acestei orientalizărÎ a Bucureştilor se constată în timpul lui Alexandru Ipsilante (1774-1782). Domnia de opt ani a acestuia s'a caracte-

Palatul SUC%U CoJec!ia Mu%eului Municipal

rizat de o parte printr'o intensificare a influenţei greco-Ievantine, de altă parte printr'o serie de con­construcţii din cele mai importante.

In primul rând acest Domn şi-a ridicat un nou palat, căci cel vechiu se deteriorase cu totul. Cartierul in care şi l-a construit nu era de loc cen­tral, dimpotrivă izolat pe ţărmul drept al Dâmboviţei in ime­diata apropiere a mănăstirii Mihai Vodă, pe un deal aco­perit de vii (actualul Arsenal). Incepută în primăvară anului 1775 construcţia s'a terminat in toamna anului următor. Con­timporami o arată ca o clădire fără stil, « de forma unui or­felinat mediocru», construită de arhitecţi turci sau bulgari 1).

Şoseaua KisseJef iarna (18:;:0) Col. Mu�eului Municipal

Apoi spre a putea primi în condiţii bune pe oamenii in­fluenţi dela Poartă, cari veniau ori treceau prin Bucureşti, el ridică în apropiere de vechea

practicele superstiţioase, iar din punct de vedere ur�anistic aceste construcţii lipsite de orice gust arttstic şi răsfirate fără de niciun sistem în diferite părţi ale oraşului, i-au sporit şi mai mult infăţi-

Curte Domnească, aşa numita « Casa Beilicului )) la inceputul Podului Şerban Vodă de pe ţărmul

') Cf. Suher, o. C., 1 p. 291.

www.dacoromanica.ro

4'4 B O A B E D E G R A U

stâ:tg al gârlei; de atunci porţiunea această de strad� s'a numit Podul Beilicului.

Tot lui Ipsilante i se datoreşte înfiinţarea unui azil şi spital de copii, numit Or/atwtro/ion şi aşezat lângă biserica Sfinţilor.

EI s'a mai interesat şi de lucrări edilitare, în special de fântâni, care erau o necesitate impe­rioasă pentru bucureşteni. Curtea domnească se aproviziona pe atunci cu apă de băut tocmai dela Mărcuţa, unde era un izvor de apă foarte bună.

Tot el înfiinţă şi Academia grecească de lângă

deveniră de asemenea un punct de atraCţie pentru boierimea bucureşteană. Se spune că extravagaDtul Domn venia adeseori aici intr'o trăsură curioasă trasă de doi cerbi 1). Cu toate acestea Mavro­ghem, care poate fi considerat ca tipul fanarÎo­tului exaltat, a zidit pentru azilul de copii inte· meiat de Ipsilante o frumoasă clădire lângă acest loc

a die.n��i�:

cll�el�

cJ�

a���

s;�t��f��:��r1���reştii

in acest timp ne dă austriacul Sulzer, care a pe· trecut mai mulţi ani în oraşul nostru.

Divanul ad·hoc al Ţ3rii Rom;ineşti In sala vechei Camere a deputa{ilor din Bucureşti (Fr. O.unt, Buk.)

palatul lui Brâncoveanu, unde tinerii boieri se perfecţionau în limba şi cultura greacă.

Natural că Domnul fanariot s'a ocupat şi de localurile de distracţie pentru ai lui şi pentru boieri. In acest scop a construit la Herăstrău pe malul lacului un frumos chioşc • dup!! gustul turcesc., care a devenit un punct de atracţie pentru . pro­tipendadă •. Doamnei însă ii plăcea mai mult po­ziţia din mica insulă de pe Dâmboviţa din apro­pierea bisericii Sf. Elefterie, acoperită de vii şi de pomi roditori, unde venia adeseori să-şi alunge uritul, rămânând până noaptea târziu la lumina stdlucitoare a lunei.

I�ila�iiv;nf�s�

o��

r��t�e��t �!

tr��ti ��;:e

n���

maşii săi, Nicolae Mavrogheni. Acesta, dup!! ce clădi la capul nordic al Podului Mogoşoaei, bise­rica Izvorul Tămăduirii, rididi. in apropierea ei mai multe chioşcuri şi fântâni cu avuzuri, care

1.( Bucureşti . . . capitala judeţului Ilfov şi a În­tregii Valahii, reşedinţa obişnuită a Domnului din timpul lui Constantin Brâncoveanu, şi a tuturor boierilor, cari au slujbe sau le caută, cum şi a is­pravnicului acestui judeţ, căruia însă îi este de­stinată ca loc de reşedinţă Gherghiţa, dincolo de Ialomiţa, . . sunt aşezaţi la depărtare de 8 ore de Dunăre, în cea mai mare parte pe ţărmul nordic al Dâmboviţei, într'o regiune din cele mai ferme­cătoare . . . Are străzi foarte lungi acoperite În loc de pavaj de piatră cu scânduri groase de stejar, şi foarte multe case boiere1ti de cărămidă, mari, dar rău întreţinute şi neoranduite, care nu sunt a�ezate în rând sau aliniate, ci împrăştiate incoace Şl incolo şi încunjurate de obiceiu cu grădini şi curţi care intră În stradă.

') Pentru toate acestea Sulzer o. C.i Buindeiu in • Revista RomSnS . 1861, p. 616 urm., Gion, o. c. fHHsim.

www.dacoromanica.ro

CQNST. MOlSIL: BUCUREŞTII VECHI 4"

«Dela un capăt la celălalt are in lungime aproape un ceas şi jumătate de mers şi de-a-curmezişul jumătate lungimea. «Numeroasele biserici şi capele, parte de lemn, parte de piatră sau cărămidă, vreo 60 la număr, dintre' cari fiecare are trei, cinci sau nouă turnu­leţe, dau din depărtare acestei localităţi înfăţişarea unui oraş din cele mai încântătoare, dar această

Intrarea bulevardului Mi!ropoliei (Colecţia S!abl)

impresie dispare îndată, când la intrare priveşti şirul dublu de bordeie de lut în care locuesc ne­gustorii şi cârciumarii de-alungul străzilor prin­cipale dela un capăt la altul. «Printre cele mai importante clădiri consider aşa numitele hanuri pe care le-au zidit unii principi şi, pentru pretinsa lor siguranţă, dar foarte adeseori şi spre paguba lor, le-au incunjurat cu ziduri inalte şi le-au întărit; apoi numeroasele mănăstiri, dintre care cele mai multe sunt încunjurate şi ele cu astfel de ziduri; dar cât priveşte bisericile şi casele de locuit, care ca şi la hanuri constau din­tr'un şir de odăi mizerabile lipite cu lut şi aşe­zate la spatele unei incinte sau unei arcade bol­tite, nu au nici o valoare. « Cele mai însemnate ca bogăţie şi arhitectură sunt Se. Ioan, Sf. Gheorghe şi Sărindarul, ve­stită pentru o icoană făcătoare de minuni, şi pe celălalt ţărm al Dâmboviţei mănăstirea Văcăreşti, Radu Vodă şi Cotroceni, apoi Mitropolia sau re­şedinţa şi biserica arhiepiscopală; din poziţia aceasta Înaltă şi deosebit de frumoasă se poate privi Întreg oraşul. .Pe una din aceste înălţimi, care formează tot­odată ţărmul sudic al Dâmbovifei, printre vii în­cântătoare, ceva mai adânc, lângă mănăstirea Mi­hai Vodă, este aşezat şi noul palat sau Curte Dom-D���e���tăa:e:1t�inJr�c����aldeCărC�u�e��;�a;:rt� mijlocul oraşului, fiind parte căzută de vechime, parte dărăpănată în urma ultimului războiu ruso­turc, Domnul actual Alexandru Ipsilante a fost ghduit la sosirea sa În anul 1774 într'o casă brân-

covenească şi a ales pentru o nouă locuinţă toc­mai acest loc, care desigur merita o clădire mai frumoasă, decât aceste două aripi pe care le-au ridicat cu o cheltuială dublă, arhiteeţi turci sau bulgari, în forma unui orfelinat mediocru, după ce arhitecţii şi meşterii adu�i din Braşov s'au îna­poiat in patria lor fără niCI un rezultat, deoarece aflaseră şi în parte experimentaseră obiceiul ace­stor Greci din Valahia, de a amâna şi pe străini şi pe indigeni la calendele greceşti, adică de a nu-i plăti niciodată ori de a-i gratifica cu închi­soare sau bătaia la tălpi. «Aici au şi părinţii franciscani din provincia bulgărească o mănăstire foarte săracă; şi comu­nitatea luterană-evangelică, compusă din străini, mai ales din Ardeal, ca ceasornicari, argintari, far­macişti, etc. sub protecţia rezidentului suedez din Constantinopol îşi are serviciul religios public �i biserica proprie cu turn şi clopote, după ce abIa anul trecut au obţinut, spre marea consternare a Valahilor zeloşi, libertatea de cult din motive po_ liticei de asemenea Evreii îşi au sinagoga lor. Nu­mai Turcii, şi cine poate ceti ac�sta fără să se mire de toleranţa şi mcderaţia lor ? - nu­mai Turcii, stăpân.ii acestei ţări, aceşti presupuşi barbari au rămas atât de credincioşi cuvânt ului dat şi promisiunilor, încât mai bucuros îşi Îndrepteazl în linişte rugăciunile lor către Dumnezeu, decât să atingă, prin zidirea unei singure geamii, liber­tatea religioasă exclusivă acordată acestor ţări . . . « Aici trebue să mai menţionez, ca lucru rar, despre o altă clădire pe care Mihail Cantacuzino,

Vechiul local al Camerii Deputaţilor (Col. SuhJ)

unchiul Domnitorului Ştefan, ucis de Turci, a destinat-o pentru şcoli publice şi pentru bolnavi şi a zidit-o în felul unui han sau al unei mănăstiri, şi care se numeşte Colţea, adică colţ, fiindcă această mănăstire, sau mai bine spital, este singura clădire din Valahia, care deasupra intrării sale sau deasupra porţii celei mari dela zidul înconjurător, are construită o clopotniţă foarte înaltă, În patru www.dacoromanica.ro

4" B O A B E D E G R A U

colţuri, după sistemul german, şi pe al cărei cat de jos, exact deasupra poI1ii, se află zugrăviţi de o parte şi de alta, câte un soldat în uniformă germană, cum se purta la începutul acestui veac şi încă în ultimul războiu austro·turc, şi cu puşca pe umăr ca şi cum ar sta de sentinelă . . .

Bd. Elis;lbefa (Ia sI1nga biserica S�rindar, acum dădmatli) Col. Muzeului Municipal

«Hanul Şerban Vodă, zidit de prinţul Şerban Cantacuzino, care. este cel mai renumit dintre toate cele şapte. de aci, şi in care. s'a refugiat de formă ultimul prinţ Ghica, când la începutul ulti­mului războiu rusa-turc Bucureştii au fost in­vadaJi de aşa numiţii volintiri ruşi, cu ştirea 1i ÎnvOirea lui, şi a fost alungată din oraş o garm­zoană turceasdi mult mai puternică.

tMănă5tirea Văcăreşti, al cărei ctitor este prinţul Nicolae Mavrocordat, a devenit şi mai renumită prin unele ciocniri ce au avut loc acolo intre Turci şi Ruşi in ultimul războiu, decât este prin poziţia ei încântătoare şi prin clădirea destul de fru­moasă. Ea e situată, ca şi Cotrocenii, cari sunt o ctitorie a familiei Cantacuzino, la oarecare de­părtare de oraş, şi anume prima la marginea estică, ceastălaltă la marginea vestică; amândouă pe dea­luri foarte frumoase inconjurate de vii .

• Mihai Vodă, care poartă numele ctitorului său, este o mănăstire, pe care principii anteriori au întrebuinţat-o de obiceiu ca reşedinţă de vară. Ea are deasemenea o înălţime şi un aspect foarte plăcut, insă acum este cu totul părăginită .

• Acelaş lucru se poate spune despre mănăstirea Radu Vodă . . .

di������i��!, d�� f�r�o�u

loec :n

d!r���t�eS�� menţionez mica insulă Sf. Elefterie. Fără să descriu mai pe larg poziţia ei fermecătoare la poalele scundei movile acoperită cu vii, ce se pierd in gră* dinile de pomi care ajung până la ţărmul Dâm­boviţei, imaginalia oricui va vedea acest loc în planul meu 1) ÎŞI va reprezenta cu mult mai viu

') Cartea lui SuizeT are anexat un mic plan, foarte im­perfect, al Bucu.r�tiloT.

pozifia ei încântătoare, decât <1Ş putea să o descriu eu. Un loc incomparabil pentru un oraş, unde domină luxul �i plăcerea; un colţ trist pentru acela care nu-şI caută plăcerea numai in frumu* seţea naturii neartificiale, liniştite. Niciun restau­rant, nicio sală de dans; o biserică, cu o locuinţă pentru un popă sărac, care trăeşte din cultura albinelor, aceasta este tot ce se poate vedea în această insulă. Abia o vizitează vreun Valah câte odată pe an, cu excepţia actualei principese, pentru ale cărei sentimente fine, trebue să recunoaştem cu dreptate, că nu se găseşte nidiri mai mare dis­tracţie decât În astfel de locuri pe care din cauza

��d�ise

:jes��� ��;��:şt:iz�;

aZ:nt��z��

ec���

zi !� miezul nOPlii, mai ales când luminează luna stdlucitoare " 1).

Ca o complectare a acestui tablou interesant, vom aminti că intinderea nemăsurată a oraşului prezinta foarte mari inconveniente, deoarece de o parte se creiau în interiorul lui un mare număr de locuri virane, maidane, care stricau cu totul estetica şi erau focare de murdării, de altă parte se făcea imposibilă o bună gospodărie edilitară. De aceea Domnitorul C. Hangerli a trebuit să ia in anul 17g8 măsuri -care de altfel au rămas nerealizate -de a se stabili periferia oraşului şi a se împiedica clădirea de case in afara zonei fixate. Cu acest prilej s'a făcut şi o catagrafie a cartierelor - mahalale - şi străzilor - uliţe - constatându-se că erau vreo 90 de mahalale, care au fost grupate in 5 plăşi, precursoarele celor 5 culori de astăzi.

Pentru buna întreţinere a străzilor, în special a celor principale, numite poduri, exista un serviciu

Manifestape la 1848 Col. Acad. Rom.

de podari, oameni Însărcinaţi cu curăţirea jghia­burilor ce erau făcute la mijloc de-a-lungul stră­zilor, pentru ca astfel apele să se poată scurge în canalele ce se vărsau În Dâmboviţa. De acest

1) Sub;tr, o. C., , p. �8g urm.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 4'7

�:���i� I�

n�il:r��;

r�j��e:t::�!

�;���.

cî:i��o�

serviciile erau conduse de .. marele cişmigiu ., care locuia de regulă in apropiere de lacul Cişmigiu, lângă care pe dealul din spatele actualului parc se afla " Şipotul fântâniJor •. Cea mai mare parte din oraş se servia însă cu apă de băut direct din Dâmboviţa. Ea era adusă in foaie sau butoaie de aşa numiţii sacagii, cari o vindeau orăşenilor. Locurile unde intrau sacagiii În gârlă de luau apă se numiau .. vadurile sacagiilor ••

Cât priveşte iluminatul străzilor a rămas, ca şi înainte, necunoscut. Nu era obiceiul ca publicul să circule noaptea pe străzi, iar cine era nevoit să umble îşi lumina drumul cu făclii aprinse -masalale -sau cu felinare.

Mult contribuiau la pitorescul oraşului morile ce erau instalate din distanţă în distanţă pe malul

�;;ii ���b�ei�;

in�:fij��

e �aa�ali���

msâenă

������ aproape in fiecare an, distrugând tot ce găsia În cale, acoperind cu nisip locurile de pe amândoi ţărm urii pe o distanţă mare şi dând naştere la nenumărate bălţi, mai mari şi mai mici, care dă· deau un aspect urât cartierelor apropiate 1).

De altfel, pe Întreagă suprafaţa oraşului erau presărate numeroase b1l:lţi şi lacuri, din care unele au dispărut treptat cu lucrările edili tare, altele însă au rămas până târziu in veacul al XIX·lea. Dintre lacuri amintim Cişmigiul, lacul Icoanei (astăzi parc) şi lacul Filaret (astăzi Parcul Carol),

Intre orient şi occident. Tocmai când influenţa greco-levantină devenise mai puternică şi se in­filtrase mai adânc în viaţa Capitalei, încep să apară unele semne de descompunere.

La drept vorbind insuş idealul culturii greceşti: libera rea de sub stăpânirea turcească, a deşteptat in mintea Bucureştenilor dorinţa de a se libera şi ei de sub stăpânirea fanariotă, reprezentanta acestei culturi.

De altă parte, războaiele ruso·turceşti provocate de Caterina II şi însoţite de lungi ocupaţii militare ale Capitalei, au dat nu numai speranţe cetăţenilor că vor putea să se libereze cu ajutorul acestei mari puteri, dar i·au pus în contact direct cu ofiţerimea rusă, care avea o mentalitate mai apro­piată de cea din Apus ,i pătrunsă de idei moderne. Şi mai apropiată de Ideile apusene era mentali­tatea ofiţerilor austriaci, cari şi ei au avut prilejul să stea în Bucureşti după ocuparea oraşului de armata prinţului de Coburg (1789-1791).

In sfârşit, un număr de refugiaţi francezi, ca şi de Români ardeleni fugiţi din cauza persecuţiilor austro-ungureşti, s'au stabilit În acest timp în �ucu.reşti, unde şi-au găsit întrebuinţare şi unii ŞI cetlalţi mai ales ca profesori prin familiile boie-

') Cf. Pentru toate acestea mai ales . Marele Dicţionar Gto­gfllfico, cuv. Bucureşti.

reşti. Toţi erau pătrunşi de ideile noui de libertate şi egalitate; toţi cunoşteau aspiraţiile generoase din Apus şi se credeau datori să le propage printre cetăţenii Capitalei.

Activitatea lor era mult înlesnită de gazetele străine ce începură să fie trimise în Bucureşti şi

Casă veche de negustor (str. sr. Vineri). Colectia Sf;l,hl

care erau cetite cu lăcomie de boieri, intelectuali şi burghezi. Aceşti din urmă erau în contact cu mişcarea din Apus şi prin desele călătorii de afaceri ce le făceau in Europa.

Natural că toate acestea au avut de urmare o transformare radicală în modul de a gândi al Bucureştenilor, din care cauză şi felul lor de viaţă a început să se modifice conform cu moda şi obiceiurile din Apus. Astfel se pregăteşte înlătu­rarea treptată a culturii şi obiceiurilor greco-Ievan­tine şi în acelaş timp a regimului fanariot.

De sigur că la aceasta a contribuit foarte mult şi

����l!1��:�aC��j���ra C�ci;:��i�i���rdi��r����i

şi Turci, s'a întemeiat mai întâiu un consulat ru­sesc (1781), apoi unul austriac (1783), altul pru­sian (1786), francez (1795) şi englez (1801). Aceste consulate erau tot atâtea nuclee de viaţă euro· peană in Bucureştii orientalizaţi. Iar cum .oraşul a câştigat în timpul războaelor ruso-turceşt1 un roţ militar şi politic deosebit, prestigiul lui creşte ŞI din punct de vedere al politicii internaţionale. Ast-

www.dacoromanica.ro

,.8 B O A B E D E G R Â U

fel şi (onsutii străini din Bucure,ti sunt conside­raţi ca superiori în grad celor dm Iaşii unii din ei îşi au ft'şedinţa in Bucureşti şi se duc numai din când in când la Iaşii unele puteri numesc un consul la Bucureşti şi un vice-consul la Iaşi.

Era deci natural ca tot În Bucureşti să se re· percuteu cu mai multă intensitate mişcările re-

Teatrul Nalional pe la 1!l,O Col. Acad. Rom.

voluţionare din Paris şi oraşul nostru să devie centrul întregii activităţi revoluţionare din sud­estul Europii. Nu numai Grecii şi ceilalţi Balca­nici, dar şi revoluţionarii poieni îşi găsesc adăpost liber şi sigur in Bucureşti, pregătind aici mişcă­rile ce trebuiau să izbucnească in ţările lor.

Mai ales dupli ce în 1795 guvernul republican francez a numit consul in Bucureşti pe un straşnic jacobin, Hortolan, proprietarul primului Magazin Universel de aici, consulatul Franţei a devenit spri­

jinitorul tuturor c apelpisiţilor . şi c carvunarilor o cum li se spunea la noi oamenilor cu idei revolu­ţionare 1). Consulatul francez era atunci în Uliţa lşlicarilor, care pentru acest motiv fu numită mai târziu Uliţa Franţuzească (actuala stradă Carol).

Dar odată cu ideile noui au Început să se in­troducă şi obiceiuri noui, cum şi moda pariziană, mai ales la femei, şi astfel viaţa şi convenienlele sociale se schimbă şi ele incetul cu incetul. Cand la o petrecere dată de consulul francez Flury, boierii români merseră însoţiţi de cucoanele lor ­lucru neobişnuit până atuncI - şi când la serate cucoanele au apărut îmbrăcate în rochii ca la Paris şi să joace dansuri europene,ti, s'a dat pri­mul semnal de transformare a societăţii În spirit apusean.

Ocupaţia rusească dintre I806-I8I2 a detaşat şi mai mult pe Bucureşteni de stăpânirea turcească şi de influenţa greco-levantină. La slujbele bise­riceşti se pomeneşte acum ţarul şi familia impe-

1) Gion, o. C., pag. 613 urm.

rială, la zilele mari ale membrilor familiei imperiale se fac tedeum-ure la cari asistă Întreagă oficiali­tatea bucureşteană; biserica Curtea Veche devine sobor pentru serviciile religioase oficiale 1), iar pe zidul mitropoliei se pune pajura rusească având pe piept acvila românească.

Ofiţerimea rusă găzduită prin casele boierilor vine in contact mai strâns cu fa­miliile acestora; mese, baluri, jo­curi de cărţi Îi imprietenesc pe unii cu alţii; se fac chiar căsăto­rii, care vor avea de urmare că mulţi din aceşti ofiţeri vor rămâne, după retragerea trupelor, stabi­liţi in capitala noastră.

Şi în arhitectură încep a se face transformări. Casele noui se construesc in stil • europenesc " adoptat mai ales din Aldeal sau din Austria ; cele vechi se repară in acest stil. Mobilierul se schimbă şi el conform cu noua arhitec­tură, iar la mese se întrebuin­ţează tot mai mult veselă şi ta­câmuri aduse din Apus.

De sigur că ocupaţiile militare au adus şi multe pagube şi neno­

rociri, contribuind în parte la despopularea ora­şului, din cauza jafurilor şi abuzurilor armatelor străine, cum şi a bolilor molipsitoare.

De asemenea, o serie de incendii şi cutremure au distrus clădiri importante, şi uneori cartiere înrregi.

Astfel in Decemvrie I789 a ars cu totul vechiul palat domnesc, Curtea Veche, pe care armatele austriace, care ocupau atunci Bucureştii, o trans­formaseră în spital.

In I802 un cutremur puternic prefăcu in ruină numeroase case şi deterioră noua Curte Dom­nească. In I804 un foc mare a distrus cartierul negustoresc al Capitalei dela Sf. Gheorghe până in Podul Mogo,oaei, prefăcând în cenuşă mai multe hanuri, prăvălii şi case de locuit, in total vreo 2000 de locuinţe_ Distrugerea unei pOrţiuni atât de intinsă a oraşului a dat prilej Domnito­rului Const. Ipsilante, ca la rdacerea ca�elor să impună largirea şi alinierea stră�ilor şi să dea prin aceasta o înfăţişare mult mai europenească acestor cartiere centrale.

cu I��t��, �!�!t ��u��U��tu

Dfin;����!it�i�;. �ui� nele ei s'au numit de atunci ti Curtea arsă ., iar Domnii vor trebui să locuiască de acum în case particulare până când mai târziu casele lui C-tin Golescu de pe Podul Mogoşoaei vor deveni pa­lat domnesc (actualul Palat Regal). .

Merită să amintim că din timpul ocupaţiei am.triace (I789- I791 ne-a rămas cel dintâiu plan

') Cf. Arhivele Basarabiei, IV (1932) pag. 245,

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 4'9

al Bucureştilor complet şi bine executat. El se datoreşte lui Ferdinand Ernst, fost ofiţer în armata de ocupaţie, şi a fost achiziţionat de curând pentru Muzeul Municipal 1) .

Mişcările revoluţionare din 1821 au avut şi ele urmări insemnate pentru Bucureşti. Intrarea lui Tudor cu pandurii săi a fost privită de către 10· cuitori ca începutul realizării libertăţii naţionale şi când el a trecut la Mitropolie un mare număr de admiratori şi de curioşi se strânseseră pe dealul de acolo. Iar cetirea proclamaţiei sale pe la răs· pântii de către căpitanii lui s'a făcut În urale şi desc::ircări de pistoale. In schimb, eterişrii lui Ale· xandru Ipsilame au Îngrozit lumea cu jafurile lor şi au provocat marea bejănie a boierilor mai în­semnaţi şi a negustorilor mai bogaţi. Iar cei ce au rămas în oraş au putut privi cu spaimă pe aşa zişii • mavrofori . cari purtau insigne cu cap de mort şi cocarde şi steaguri cu tricolorul roşu-alb-negru �).

Bucureştii aveau pe vremea aceea - ne spune francezul Lauren�on - 14-15.000 de case şi vreo 100.000 de locuitori. Pe lângă casele mai vechi, sunt şi multe noui, care sunt frumoase. Boierii foarte luxo�i, sunt leneşi şi iubitori de gâlceavă, dar ospitaheri şi ri.sipitori. Le plac mult jocurile de cărţi, dar se duc şi la teatru, unde era o trupă germană. Cu prilejul mişcării lui Tudor, ei au cerut dreptul să-şi aleagă Domni naţionali şi să izgoni�că pe demniurii şi clerul grec 3).

In acelaş timp a început ŞI iluminatul străzilor cu felinare cu lumânări de său, încercare ce la inceput n'a dat rezultate bune.

Spre a da o ideie despre înfăţişa­

Sf. Spiridon Vechiu, Creţulescu. Urmează 9 mănă· stiri de a doua categorie: Sf. Sava, Stelea, Răzvan, Sf. Elefterie, Udricani, Sf. Ecaterina, Spirea, Schitul Hagi Dinu (mănăstire de maici). Biserici fără mă­nă�tiri sunt 72, şi biserici mai mici. aproape toate

�:ml�r;,nfn

i;lu�ă:t�apcl!�g.Ţoa:t� ��e ri���r���l��:

Mai există o biserică catolică, alta lurerană, una de confesiunea elvetică (calvină), o biserică arme· ne:S���r:�:!t?��ă b i��ri����'

nt 7, anume: hanul Filipescu, hanul Golescu, hanul Manuc, hanul Papa· soglu, hanul Constantin Vodă, hanul Zamfir şi hanul Gabroveni. Hanuri mai mici sunt 28-30.

t Mai sunt 4 băi publice. • Dar în zadar s'ar căuta vreun monument pu­

blic, de orice fel, care să unească frumuseţea sau eleganţa cu utilitatea.

� MănăstiriIe sunt înconjurate de ziduri puternice şi Înalte şi serviau odinioară, mai mult sau mai pUţin, drept castele. Incă in ultima revolUţie Mi­tropotia, Radu Vodă, Sf. Gheorghe şi ahele de mai mică importanţă au fost ocupate de insurgenţi. Dar clădirile interioare ale acestor mănăstiri nu sunt de loc plăcute: ele sunt nişte îngrămădiri diforme de odăi, rău distribuite şi la care se ajunge pe nişte scări foarte rele de lemn, remize, maga· zine, şi toate se Închiriază oricui plăteşte, astfel că se văd familiile cele mai cinstite instalate ală· torea de o familie desfrânată ori de femei publice, etc. ceea ce natural este tot atât de bănos, cât de comod pentru sfinţii părinţi, cari au de închiriat astfel de apartamente, fără să se formalizeze.

rea oraşului pe la 1822, transcriem .... ----.--nişte interesante însemnări ale lui L. Kreuchely, agentul Prusiei la Bucureşti în acest timp:

• Râul Dâmboviţa sau gârla, tra· versează Bucureştii şi·i dă cea mai mare parte de apa necesară, dat fiind că apa din puţuri nu e de bună ca­litate şi că cele 22 de fântâni îm­prăştiate in oraş nu o pot da din abundenţă, căci multe din ele sunt stricate şi nimeni nu se Îngrijeşte să fie reparate.

t In oraş sunt, împreună cu Mi· trapolia,g mănăstiri domneşti,anume : Colţea, Sărindar, Radu Vodă, Mi· trapalia, Antim, Sf. Spiridon Nou, Do�mna Bălaşa, Mihai Vodă, Sf. Apa· Palalul Domnesc (fosla casă Golescu) Colec\ia Acad. Rom. stoh. Alte 9 mănăstiri mari cu hanuri

�:I��:eZ;�����MLaio����f��er��' S��r�he��t� ����

1) O schiţA de plan sumarli ne-a Ibat Sulur in amintita sa lucrare; alta ceva mai nouA (1822) Kreuchely (ve:i mai jos).

., ef. Iorga, Istoria Românilor prin cdIdlOri III, pag. 134urm. ') Ibidem, pag. 133.

* Pe Ung.1i un seminar ortodox, sunt două şcoli publice destul de rău organizate şi o armată de instructori de tot soiul. Se poate deci uşor înţelege, că afară de câţiva indivizi În adevăr respectabili, se găsesc în schimb fiinţele cele mai depravate

�ht;�cit��:ră�i J���c(:ân��ie:�ul��r!��1

g�b�i� www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

«Există şi medici. Suntem invadaţi de ei, dar numai puţini merită acest titlu şi cineva care astăzi e servitor sau cismar poate fi mâine numit doctor. Mai sunt vreo 20 de farmacii, dar cea mai mare parte sunt rău aprovizionate cu cele necesare.

Piata Teatrului Nalional. Col. Cap;a

« Patru spitale publice, fiecare d�tul de bine dotat şi având câte un medic, un chirurg şi un farmacist, fac cinste intenţiilor fundatorilor. Ele sunt:

a) Mănăstirea şi spitalul Colţea, intemeiat de spătarul Mihail Cantacuzino. E cel mai vechiu.

b) Spitalul Sf. Pantelimon, fundat de voevodul Gr. Ghica la două mile de oraş. e) Spitalul Sf. Visarion pentru ciumaţi, Înte­meiat de prinţul Alexandru Moruzi la o milă depărtare de oraş.

d) Cel mai frumos şi cel mai bine construit este spitalul Filantropia, întemeiat de prinţul Ni­colae Mavrogheni, aproape de fântâna Mavrogheni.

« Inainte de revolUţia din urmă [a lui Tudor Vladimirescu] exista şi o tipografie (altădată la chioşcul Mavrogheni); ea servia cel pUţin pentru nevoile cele mai urgente, în special în limba greacă şi română. Libertatea ne-a răpit-o: pandurii lui Tudor Vladimirescu s'au distrat acolo după gustul lor şi in curând s'au văzut copii jucân­du-se pe stradă cu literile tipografiei. Erau odi­nioară fabrici de pânzărie, de ghermesut (atlas), de stambă ( ?), de faianţă, fabrici de hârtie, etc. Stăpânirea nu le-a înţeles foloasele, ci a lăsat să fie asuprite de ditre negustori, cari au crezut di e mai avantajos pentru ei să aducă mărfurile din ţă.ri străine. Mai rămăsese singură fabrica de teste­mele, ce era la Mărcuţa la trei sferturi de milă de oraş; ea fu distrusă de Turci. In hanul Manuc [actualul Hotel Dacia] a inceput să se restabi­lească o fabridi de ghemesut şi pe Podul de Pă­mânt [o parte din Calea Plevnei] o văduvă cu cele trei fete .ale sale începură o fabrică de testemele i mă îndOle�c di vor fi încurajate de stăpânire.

t: Inainte de ultima revoluţie populaţia Bucure­ştilor a fost evaluată la mai mult de 100.000 de suflete, inclusiv boierii, mari şi mici, cu funcţio-

narii şi numeroşii lor servitori, mulţimea negu­storilor de toate caugoriile, corporaţiile diferiţilor meşteşugari, preoţii, străinii de sub protecţia con­sulatelor i apoi 1500 de familii străine supuse con· tribuţiei vorniciei oraşului şi toţi ceilalţi con­tribuabili. Este adevărat că intr'un oraş unde po­liţia este atât de neglijată, este greu să se dea o cifră pozitivă; un recensământ este aproape im­posibil. Dar va fi uşor să se creadă că numărul de IOO.ooo nu este exagerat, dacă se va şti că Bucureştii cuprind I6.000 de case, i nclusiv palatele boierilor mari, ca şi colibele oamenilor săraci. Curţile foarte mari ale celor mai multe case, grădinile mari şi mici, adăugate la acest număr

�: a��=e ��n�is�il�aÎ� �����t!���;ă� �7�no���:

parte te apropii de oraş priveliştea este foarte plăcută in timp de vară. Pare că priveşti o pădure zâmbitoare şi turlele marelui număr de biserici, care se văd printre arbori, ii dau o înfăţişare gro­tescă. Dar aspectul oraşului sau de pe dealul Curţii arse sau dela Mitropolie e superb: bisericile, palatele boierilor mari reieşind dintre arbori aco­perite de o verdeaţă plăcută, contribuie cu atât mai mult să înfrumuseţeze această privelişte, cu cât acopere mizeria colibelor. Cu toate acestea nu cunosc niciun punct care să poată oferi privirii un peisagiu plăcut şi iluzia di�pare cu totul când intri in oraş. Deodată te găseşti într'un oraş rău zidit. Grămezi de colibe de lemn înconjoară case drăguţe şi chiar frumoase impră�tiate, care te despă­gubesc cu atât mai puţin de lmpresia neplăcută, de care eşti cuprins fără voie, cu cât străzile strâmte, murdare şi rău mirositoare ascund aceste case prea mult timp vederii. Intre cele mai frumoase case trebue să numărăm de preferinţă pe cele ale cămăraşului Filip Linche, a banului Văcărescu, a vistierului Romaniti, a vornicului Constantin Golescu 1), a banului Brâncoveanu şi alte câteva. « Străzile principale în loc de un pavaj solid,

ce li s'ar putea da cu uşurinţă, sunt acoperite cu

Palatul Ştirbei. Col. Acad. Rom.

scânduri de stejar şi de aceea se numesc poduri i). ') Actualul Palat Regal. ") Câ\iva ani in urm� Gr. Ghica a dispus d se pavue std­

zile principale cu piatr�.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL; BUCUREŞTII VECHI 4"

Aceste poduri foarte scumpe şi foarte ruinătoare pentru păduri, sunt aproape totdeauna rău În­treţinute; străzile mai puţin frecventate sunt lăsate cu totul in părăsire şi chiar vara sunt rareori practicabile pentru trăsuri . 1).

Inceputuri de modernizare. Incă in primii ani după liberarea de sub regimul fanariot şi după restaurarea domniilor naţionale (1822), Bucu­reştii au inceput să se modernizeze. Domnitorul Grigore Ghica pătruns de idei liberale şi naţionale şi adânc convins de necesitatea de a şterge înfăţişa-rea orientală a ca-pita�ei sale, a stă-ruit, cu t o a t ă situaţia dificilă in care se găsia ţara, să aducă Bucu-reştilor două îm­bunătăţiri esen­ţiale : pavagiul de piatră şi ilumina­tul străzilor.

Dela 1825 pri­ma îmbunătăţire a inceput să se realizeze şi după câteva încercări c podurile . prin­cipale : P o d u l Mogoşoaei (a c­tuala Calea Vic­toriei),PodulBei­ticului (o porţiune din Calea Şerban V o dă), P o d u l Calicilor (Calea Rahovei) şi Po­dul Târgului din afară (Calea Mo­şilor) erau trans­fo r m a t e p r i n lucrările ingine­rului Harte!.

c In curând sub domnia binefăcătoare a Dom­nitorului Grigore Ghica totul se va schimba. Mult înainte de războiul din Balcani (1828) Bucu­reştii erau transformaţi. Am asistat la primele În­cercări de pavarea străzilor, pavagiul se numia pe atunci ccaldarâm., Încercările fură in curând re­luate; tot astfel fu cu încercarea nenorocită a iluminatului cu lumânări de seu.

c Cu puţin inainte de 1828 nu mai era trebuinţă de a avea felinar spre a ieşi seara din casă şi spiţerii puteau in toată siguranţa să se ducă să-şi facă

datoria pe lângă bolnavi cu acel serviciu de care râdea Moliere . . .

• Da, sub Gri­gore Ghica se pu­tea r e s pira, se trăia Într'o viaţă nouă, barbaria se retragea, aspirân­du-sedince În ce la un viitor mai bun.

e Dar iată anul memorabil 1827. Ah, nu-şi poate cineva inchipui a­stăzi, ce s e n t i­ment puternic iz­bucni în inimile noastre la vestea victoriei dela Na­varin. La vestea distrugerii flote­lor combinate ale Turcilor şi Egip­tului,entuzi�mul ce ne-a cupnns a fost de nedescris, era un adevărat delir, simţeam că liberarea Greciei era preludiullibe­rării complete a României.

D e asemenea s'a făcut Încer­cări să se lumi­

MjtropolÎa (paraclisul inainte de dărâmarea turnuluI). c Mai pUţin de doi ani după a-Ca]. Muzeului de artli religioas3

neze străzile cu felinare cu lumânări de seu. Ele n'au reuşit la Început, dar mai târziu s'au obţinut re­zultate bune.

Invăratul francez D. Bechamp, care şi-a petrecut copilăna în Bucureşti dela 1825-1834, ne spune că atunci când s'a stabilit aici era completă barbarie şi a rămas Îngrozit v.lizând infipte în jurul inchisorii ţepi cu capetele condamnarilor şi străzile acoperite cu poduri pline de noroiu.

') Docum. Hurmuzachi-Iorga X pag. 513 urm. nota 5.

ceasta, am văzut defi1ând pe Podul Mogoşoaei o zi întreagă armata rusească, care se ducea să învingă în Balcani. Român, cum mă simţeam prin toate fibrele inimii mele, tot atât mă simţeam şi francez, nu-i de mirare că împărtăşeam entuziasmul Românilor, aplaudând victoriile Ruşilor.

c Am văzut atunci Bucureştiul deja transformat, splendid iluminat, străzile împodobite cu pânze pe care erau pictate marile bătălii; Bucureştiul întreg era afară, sufletul României era întreg acolo şi aplaudam victoriile ce înlăturau barbaria.

www.dacoromanica.ro

4" B O A B E D E G R Â U

t: Progrese mari, materiale şi morale, fusesedi Îndeplinite inainte de sosirea Ruşilor . 1).

Iar pictorul ungur Nic. Barabas, care a stat în Bucure,ti între anii 1831-1833 lucrând prin ca· sele bOIereşti portrete mult apreciate, scrie urmă· toarele despre viaţa din timpul ocupaţiei ruseşti dela 1828-1834:

t: Această epocă era foarte curioasă la Bucureşti, unde lumea voind să se pună bine cu Muscalii, a inceput să se lase de obiceiurile turceşti, imitând şi adoptând pe cele europene. Hainele turceşti erau purtate de boierime şi de slugile ei, Arnăuţi, pe când ţăranii şi·au păstrat portul strămoşesc, tot aşa şi cea mai mare parte a femeilor, însă cucoanele din inalta aristocraţie purtau mai toate rochii după moda franceză. Tineretul fireşte îşi

care Regulamentul Organic, progrese şi mai re­marcabile. Regulamentul insuş constituia un mare pas spre europenizare, căci a introdus regimul constituţional şi a reorganizat administraţia ţării după modelul apusean, înfiinţând în locul ve­chilor dregătorii departamentele ministeriale.

Organizaţiile orăşeneşti, aşa numitele munici· palităţi, depindeau de ministerul treburilor din lăuntru şi erau conduse ca şi mai inainte de un sfat al cărui şef se numea pre�identul sfatului. Hotă­rîrile sfatului erau executate de către • vornicia politiei ., căci s'a mai întrebuinţat încă câtva timp cuvântul grecesc « politie . pentru oraş. Poliţia oraşului o făcea ,agia t, care se ocupa în acelaş timp şi de toate problemele care priveau piaţa de alimente şi târguI.

Este foarte interesant că in noua organizaţie a municipalităţii s'a prevă�ut aşa numita (I zeciuiala înfrumuseţării 1), taxă ce se per· cepea dela boiernaşii mazili, dela patentari, dela plugari şi muncitori în vederea infrumuseţării ora· şului 1).

Păcat numai că sfatul munici· palităţii Bucureştilor nu şi·a fixat dela Început un plan de sistema· tizare a oraşului, plan care să fi fost urmat cu hotărîre şi conti­nuitate.

De altfel nici nu i se putea cere aşa ceva, deoarece era în firea Ro­mânilor, şi este Încă, de a nu se putea adapta vie1ii oră�eneşti, din cauză că fiecare proprietar doria să·şi aibă, pe lângă casă, curtea şi grădina sa proprie. Din această cauză cu toate progresele ce s'au

Hala de vechituri. Col. Mu�eu[ui Munkipal făcut în ce priveşte pavarea şi lăr-

schimbă mai uşor portul decât oamenii mai în vârstă, cari obişnuiţi cu hainele turceşti, se lăsau numai cu Încetul de ele, luând în locul turbanului o şapcă asemănătoare cu şăpci!e ofiţerilor ruşi, in loc de şalvari largi turceşti, pantaloni, şi in locul papucilor galbeni, cisme negre.

t: Trecerea aceasta dela portul vechiu la cel nou european, a fost mult Înlesnită de uniforma mili� tară, prin care lumea s'a obişnuit cu nouile forme de Îmbrăcăminte, căci după ocupaţie primul lucru al Ruşilor a fost înfiinţarea unei armate româneşti cu uniformă europeană, asemănătoare cu cea rusească» 2).

Pornit pe drumul modernizării Bucureştii au făcut În special dela 1831, când s'a pus in apli�

girea stră�ilor, În ce priveşte arhi­tectura şi confortul clădirilor, nu s'a putut ajunge in tot cursul veacului al XIX-lea să se alinie�e şi să se lărgească toate stră�ile şi nici să se suprime cu totul curţile şi grădinile - şi mai pUţin locurile virane - prin construirea de case alăturate unele de altele.

Este adevărat că sub Domni ca Alexandru Ghica, Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei s'au clădit nu· meroase imobile frumoase şi impozante, cu două şi chiar trei caturi, dar nu·i mai puţin adevărat că toate acestea erau numai pe străzile principale, pe câtă vreme în restul oraşului s'a continuat a se construi aproape numai case eu parter. De asemenea nu s'a putut înlătura sistemul cu totul neestetic de a se păstra chiar pe stră�ile prînei· paIe căsuţe mici şi vechi alăturea de palate fru·

1) Scrisoare publicată În • Revista Noul' aDul VII (J894) moase şi monumentale, ceea ce dădea un aspect pag. 91 urm.

1) Cf. Veress, PicIorul Barabas li Romtinii, În • Analele Acad. Rom�ne . IV (I930).

urât întregului oraş. In sfârşit, un alt defect care

') Arhivele Statului dosar Nr. 358J admin. noui.

www.dacoromanica.ro

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 4"

de asemenea exista de mult, a rămas şi în această epocă, acela de a lăsa ani de-arândul nedărâmate casele insalubre sau când vreunele se dărâmau, de a se păstra aceste ruine timp indelungat, dând prin aceasta unor cartiere înfăţişarea de să­răcie şi lipsă de gospodărie. De sigur că toate aceste scăderi s'au datorit

şi lipsei �e capital uri importaI1:te, care �ă �ie pu.se in lucrăn de acest fel, cum ŞI faptuluI ca darIle

rlta�e:ele

n,�o�:�

al�i:���t!Of��d��1��c���

c��:�

a întreprinde lucdlri mai mari. Cu toate acestea ea a început încă în 1833 să

deschidă bulevardul ce ducea la mitropolie şi tot atunci a făcut şi c aleiul dela Băneasa » care avea să devină mai târziu Şoseaua Kiseleff J). Ceva mai târziu se amenajează în jurul lacului Cişmigiu fru­moasa grădină din centrul Capitalei. In piaţa c ma­ghistratului» orăşenesc (Piaţa Sf. Amon) se ridică apoi la 1842 « casa oraşului », o clădire impo43ntă cu două etaj uri şi cu o mare sală pentru şedin­tele sfatului.

Nu trebue să. uită.m că. încă dela 1828 au inceput să apară în Bucureşti ziare româneşti şi că odată cu orgaru43rea departamentelor ministeriale şi a sfatului orăşenesc, s'a dat o nouă organizare şi arhivei statului, care a fost instalată la Început la Mitropolie şi apoi pe la diferite mânăstiri din oraş. De asemenea şcoala greceasdi dela Se. Sava,

care fusese înlocuită. de celebra şcoală româ­nească de ingineri hotarnici a lui Gheorghe La­zăr, a devenit colegiu naţional, căruia i s'a ală­turat dela 1834 şi biblioteca naţională. Câţiva ani in urmă s'a înfiinţat şi prima tipografie a statului prin stăruinţa lui Petrache Poenaru.

Tot acum pavagiul de piatră de râu s'a întins şi În celelalte străzi centrale şi în multe străzi laterale, dar trotuarele încă nu se obişnuiau.

Pentru înlesnirea alimentării cu apă s'au adus din Paris pompe cu aburi, care scoteau apa din Dâmboviţa şi o distribuiau la fântânile ce s'au infiinţat in oraş. Ele au fost inaugurate de Domni­torul Gh. Bibescu in 1846, cu care ocazie s'a bătut şi o medalie comemorativă. Prin Regulamentul Organic se luau din nou

dispoziţii pentru fixarea unei periferii a oraşului cu scopul de a opri intinderea lui nemăsurată, dar nici de astădată ele n'au dat rezultatul dorit. In schimb din punct de vedere administrativ oraşul a rămas împărţit tot în 5 circumscripţii, care însă de acum înainte nu se numesc « pUşi t, ci « văp­sele » de roşu, de verde, de galben, de negru şi de albastru.

Multe din clădirile mai noui şi mai vechi ale oraşului au fost însă distruse de marele foc ce a izbucnit chiar în centrul comercial În ziua de Paşti 1847 şi care a prefăcut În ruine 13 maha-

1) Planurile acestor lucr:lri au fost executate de ingineru Blaremberg.

lale, începând dela hanul Şerban Vodă prin strada Lipscani, piaţa Sf. Gheorghe, str. Lucaci, st�, Udricani, până in mahalalele Delea şi Vergulul.

Deşi în urma acestei nenorociri s'au luat mă· suri pentru preîntâmpinarea incendiilor, cartierele distruse nu s'au refăcut decât foarte Încet şi nu după un plan sistematic, astfel că din punct de vedere urbanistic nu s'a putut realiza nici un progres mai Însemnat, Cu toate acestea tocmai din acest timp avem primul plan modern al Bu· cureştilor, executat de inginerul Boroczyn, care ca inginer al municipalită{ii, a avut şi un rol în alinierea oraşului după marele incendiu. .

Cum prin Regulamentul Organic s'a creat dlO nou armata naţională, ce se desfiinţase la venirea Fanarioţilor, a trebuit ca municipalitatea să de-

Plimbare la şosea

stineze un loc pentru construirea de cazarrne. S'a ales in acest scop cartierul numit « Malmaison • (1846) care pe urmă a devenit cartierul militar, deoarece aici s'au construit cele mai multe ca­z3rmi şi instituţii militare.

In 1843 Gh. Bibescu se gândi să clădească şi �t1t

loâ�1 �u��

a��t�;;

i J'eân�u�

t:r���e

r:rs�

ze����

l�

in săli particulare şi care nu erau amenajate în mod special, cum era Sala SIătineanu (actuala Casă Capşa) sau sala din casele Banului ScarIat Ghica numită sala Bossel.

Comisia instituită de Domn alese în acest scop locul unde era hanul Filaret, la care se adăugă apoi locul alăturat al Merişeştilor, ambele pe Podul Mogoşoaei. Pe acestea s'a început clădirea actua· lului Teatru Naţional în 1847, dar din cauza re­voluţiei din anul următor şi a lipsei de f0':lduri fu întreruptă, încât abia în 1853 a fost termmat3.

In acelaş timp a început o mare. operă.. de r�­staurare a vechilor monumente arhitectOnice fUl­nate de vremuri, de focuri sau de cutremure. Este adevărat că această restaurare s'a făcut fără să se ţină seamă de stilul şi forma originală a mo­numentelor, dar aşa era spiritul timpului.

In judecarea progreselor pe care le-a făcut Bucu­reştii in acest timp nu trebue să uită� �� conc':l�ul extraordinar de mare ce l-au dat strălO11 de orlgmă apuseană, �a�i s'au stabi�� !n capitală. şi d}nt;e cari s'au rtdlcat personahtaţt remarcabile ata.� 10 domeniul industrial şi comercial, cât şi in Şt�lOţ� şi arte. In primul rând Germani din Austrta ŞI

www.dacoromanica.ro

4'4 B O A B E D E G R Â U

din diferite principate germane, apoi Elveţieni din cantoanele franceze �i germane, Francezi, Italieni şi PoIeni s'au stabilit in număr tot mai mare in Bucureşti, contribuind cu munca lor ordonată şi inteligentă şi cu cunoştinţele lor superioare la În­drumarea oraşului spre modernizare şi la imbogă­ţirea lui. Rând pe rând aceşti occidentali Înlătură pe levantini şi iau conducerea tuturor marilor intreprinderi comerciale şi industriale. Imbună­tăţirile edili tare li se datoresc în mare parte lor şi metodele noui de urbanistică tot ei le-au in­trodus. Inginerii oraşului sunt recrutaţi dintre aceştia, medicii spitalelor şi farmaciştii de ase­menea. Marii grădinari, marii negustori de articole apusene, hotelierii, restauratorii, tipografii, librarii, antreprenorii de lucrări publice, industriaşii, ar­tiştii, profesorii de limbi străine şi conducătorii de şcoli particulare, etc. sunt aproape toţi dintre aceşti străini apuseni.

Cât priveşte spiritul nou de libertate şi naţio­nalism ce cuprinsese în vremea aceasta întreagă Europa, el s'a manifestat în Bucureşti mai hotărît

decât in orice parte a ţării. Ideia de unire a Ţării Româneşti cu Moldova aici s'a proclamat mai În­tâiu, iar cealaltă idee, mai înaintată, de unire a tuturor Românilor, tot aici a fost ventilată cu mai mare răsunet. Naţionalişti intransigenţi şi departe văzători ca Bălcescu, Câmpineanu, Cezar Boliac şi alţii au inceput să întrebuinţeze Îndată după 1830 semnul caracteristic al acestei uniri: stemele Ţării Româneşti, Moldovei şi Ardealului cuprinse în triunghiul masonic. Iar la 1848 revoluţia libe­rală a avut în bucureşteni pe cei mai înflăcăra{i partizani.

Astfel din toate punctele de vedere oraşul no­stru se pregătia pentru marele rol ce avea să-I îndeplinească in curând, acela de capitală a noului stat românesc format din unirea Moldovei cu Ţara Românească (1862).

De acum transformările ce a suferit au fost atât de radicale încât putem spune că Bucureştii Vechi au dispărut aproape cu desăvârşire, spre a se ridica în locul lor Bucureştii moderni, demni de a deveni apoi capitala întregului neam românesc.

CONST. MOISIL

Mănăstirea S,avropoleoo, cu hanul. Col. Muzeului de artă religioas�

www.dacoromanica.ro

N O P ŢI L A HA NUL DIN A N TIM O VO ') p A C A T U L L U I IV A N B E L I N

Lui Ivan Betin îi plăcea să se uite cu luare aminte la orice lucru, să-I pătrundă, să-I bage în cap. Altfel n'ar fi avut faima, faţă de care nici chiar el nu era nepăsător, că este omul care vede semnele, descopere urmele şi face profociri, care se Îm­plinesc. Iată-I, rezemat în ciomag, cum se uită iar la ceva şi stă ca pironit. Cu pUţin inainte lupoaica albă, pe care o mai văzuse şi altă dată, dăduse năvală in turma lui. Nu făcuse nicio pagubă, pen­trucă dulăii o simţiseră şi o fugăriseră, dar Ivan Belin tot mai stă şi priveşte pe urma ei. Ea e departe. Pe câmp se văd dulăii întorcându-se, ici, colo Între mărăcini se arată spinarea lor neagră sau cozile stufoase, cu părul lung împărţit în două, intocmai ca penele de struţ. Iar dincolo de ei, aproape să treacă şi cel din urmă deal, e lupoaica albă. Deşi În afară de orice primejdie, ea tot mai fuge îmr'un galop obosit şi neregulat. Se opreşte din timp în timp, se întoarce şi prive�te înapoi. Pe urmă iar o ia la fugă. Şi în sfârşit, după o ultimă oprire, care ţine mai mult, îşi ia din nou fuga, dar mai liniştită şi regulată. Odată cu a�ta îşi schimbă drumul şi se indreaptă către apus spre ogoare. Ivan Belin îşi indoeşte luarea aminte. Urmăreşte lupoaica, nici nu clipeşte măcar, so­coteşte ceva. In ochii lui, in care parcă se arată lacrimi, Îşi face loc o sclipire de foc, iar sub mu­stă\i1e-i albe se vede un surâs. (1 Ia te uită ! - îşi zice el şi dă din cap. Aşa a fost treaba ! Nu in pădure, ci aici undeva in ogoare se ascunde dum­neaei . . . �.

Ivan Belin nu se îndoeşte de descoperirea făcută. Se întoarce şi Îşi aruncă privirile În spre apus. ln partea asta câmpia se lasă tot mai jos şi se pierde departe, departe, până unde văd ochii. Acolo, în chiar fundul zării, se vede o dungă neagră cum e cărbunele. E pădurea. Deasupra e acoperită de o ceaţă vânătă şi soarele, care se apropie de asfinţit, face ceaţa asta luminoasă şi trandafirie, iar peste vârfurile copacilor strălu­ceşte un jăratec aprins. Mare şi înfiorătoare e pădurea, dar e prea departe. E greu de crezut că lupoaica merge până acolo şi se Îmoarce îndărăt. E de crezut mai curând că se pitulă undeva pe aici, prin ogoare_ Grâu! e înalt cât un stat de om şi aici se poate ascunde nu un singur lup, ci cu miile. Ca întotdeauna, Ivan Belin se mândreşte cu mintea lui pătrunzătoare. Pleacă să-şi ajungă turma, surâde, păşeşte vioiu prin iarba Înaltă, iar ciomagul face paşi şi mai mari inaintea lui. Ajungând lângă oi, le întoarce de ici, colo, se reazimă din nou in ciomag şi priveşte în spre lupoaică.

') Ve�i • Boabe de Grâu. Anul III, N-rele 5, 6, 7 şi 8.

Sub lumina moale a soarelui care apune, totul se vede limpede în acea parte. Licăresc poenele verzi, din văi se arată umbre negre, albesc dru­murile şi în spre apus marea verde a ogoarelor, năvălită de soare, îşi revarsă valurile şi străluceşte. Dincoace e lupoaica - o pată albă În mijlocul verdelui dimprejur. Ea fuge mereu la trap, lini­ştită, regulat, fără să se oprească, fără să adulmece sau să se uite undeva. Ivan Belin este un cioban

- Ia te uită, îşi �ice el şi dă din cap.

bătrân şi Încercat. El ştie că aşa fuge un câine sau un lup, când ştie bine unde se duce. Şi se Încre­dinţează Î.ncă odată, că direcţia aceasta sigură pe care o ţine lupoaica, nu este Întâmplătoare, ci drumul drept şi cel mai scurt În spre culcuş.

Ivan Belinnuseindoieşte nici că lupoaica are şi pui. De mai multe ori a văzut-o de aproape de tot.

O vazuse, când ea, nesimtita de câini, neobservată nici chiar de el, apăruse la vreo 5c-60 paşi, de parcă ieşise din pământ.

www.dacoromanica.ro

,,6 B O A B E D E G R ÂU

Oile fugeau val intr'o parte şi se adunau grămadă, de parcă erau luate de furtună, câinii, rămaşi în urmă, zburau în spre lupoaică cu iuţeala glonţului. Iar pe locul curăţat dinaintea lui ea stătea aşa cum se oprise, cu piciorul din faţă ridicat, nemişcată şi şovăitoare, ca şi când ii cădea �reu să se întoarcă Îndărăt. Uita să fugă, uita să se gandească la scăpare. Fălcile-i strânse se deschid, limba-i roşie atârnă legănându-se in ritmul respiraţiei grăbite, ochii îi sclipesc şi se închid pe jumătate. Şi ceea ce Ivan Belin n'are să uite niciodată, era privirea şi ochii aceia, cărora le lipsea numai vorba. In ele nu

- Nu vă temeţi, băieţi, zicea d. Dumnezeu Îşi cunoaşte treaba.

era frică, nu era teama de sine, nici de ceea ce se găsea in jur. In ele ardea focul unei alte dureri, adâncă şi jalnică.

Parcă cineva ar fi strâns cu mâna inima lui Ivan Belin şi el înţelese totul : ochii aceia ca şi acea durere îi erau cunoscute. Erau ochii fiecărei mame, fie că era om sau fiară . . .

iată de unde lua Îndrăzneala să atace ziua nă­mia%a mare. iată de unde lua puterea să se apere, când, deşi jigărită şi slabă, clănţănea din dinţi atât de furioasă încât dulăii mari şi răi săreau la O parte, ca fripţi.

Ivan Belin îşi Întrerupse gândurile, pentrucă in aceeaş vreme urmărea lupoaica �i văzu că ea face un lucru, pe care nu-l putea pricepe ce este. Lu­poaica se oprise, călca încet, ca şi când dibuia ceva, şi dintr'odată săria aşa cum fac pisicile, când vâTr��ufia;:cl�tindea ca o coardă şi coada-l mare se învârtea în aer. Săriturile acestea le repetă de câteva ori. Ivan Belin surâse: lupoaica vâna şoa­reci - vânatui cel mai nevrednic pentru un lup. Dar n'avea ce face. Neputând răpi vreun miel, trebuia să-şi umple cu ceva stomacul şi să-şi mintă foamea, de vreme ce culcuşul îi era aproape. Acolo, obosită şi stoarsă, era să-şi culce în frunziş coastele roase, iar puii ciufuli ţi, cruzi şi nevinovaţi în ne­ştiinţa lor, ca toţi copiii, erau să sugă lacom şi sălbatic din sânu-i sleit. Ea era să-şi uite din nou de sine şi, cu urechile ascuţite, cu ochii grijulivi, aprinşi de focul acelei dureri pe care I van Belin o văzuse, era să vegheze ca nu cumva să vie vreo primejdie, nu pentru dânsa, ci pentru ei . .

Ivan Belin oflă şi porni pe urma turmei. In astfel de clipe se făcea milos şi inima i se deschidea oricărei dureri străine. Lupoaica se pierduse prin ogoare, dar el tot se mai intorcea şi privea în acea parte. Gândurile îi erau r3sfirate şi intrerupte: se gândea ba la lupoaică, ba la treburile lui. Dar toate acestea erau neguroase şi nelimpezi ; limpede era numai durerea care-i umplea inima.

Se întunecă pard dintr'odată şi pe cer, pe deasupra apusului palid, ca o mare piatră nestimată se arătă luceafărul. Adie un vânt răcoros, plin de miros de burueni, greierii începură să cânte, şi în întuneric se întinse larg şi duios cântecui clo­potelor. Ivan Belin simţi ceva veşnic, neschimbat şi cuminte rânduit în toate şi inima i se umplu de umilinţă. Ridică ochii în spre stele, dar acum nu mai căuta în ele semne, urme, ci i se păru că vede ochii lui Dumnezeu. Gândurile i se întoarseră din nou in spre lupoaică . • Şi ea e vietate, şi ea e făcută de Dumnezeu, se gândi el, milos �i înduioşat. Mai este şi mamă, îşi hrăneşte şi copiii . . . �.

Trecură câteva săptămâni. Ivan Belin nu mai văzu lupoaica cea albă şi aproape că o uită. Şi apoi, ca orice om, uşor îşi schimbă starea sufletească. Acum mai era îngrijorat şi de altceva : vedea că se înşiră tot dimineţi calde şi uscate, fără rouă, făd umezeală, soarele răsare mai roşu ca altădată, iar cerul e intunecat şi turbure. După aceste semne Ivan Belin prezicea secetă. Şi într'adevăr, seceta venea din zi în zi tot mai mare. Dar Ivan Belin cunoştea mersul lumii şi nu desnădăjduia.

� Nu vă temeţi, băeţi, zicea el. Dumnezeu Îşi cunoaşte treaba. Lasă să fie cald acum, că se coc bucatele. Şi va trece secerişul, se vor ridica znopiij om avea mirişte până la genunchi. Atunci lihnitele astea nu numai că or avea ce paşte, dar or ajunge să cadă de prea multă mâncare •.

Ivan Betin o spunea asta micilor ciobănaşi, cari se strângeau în fiecare zi în jurul lui. Şcolari,

www.dacoromanica.ro

IORDAN IOVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO 4'"

până ieri, trecuseră examenul şi acum, cu câte o traistă de umăr şi câte un fluer la brâu, fugeau după oi. Pentru aceştia, Ivan Belin era o mare autoritate, om înţelept, care avea toate însuşirile cerute unui adevărat păstor. Dar şi înfăţişarea lui a{r�gea şi stăpânea. Era inalt, osos şi, pe câtă vreme părul şi mustăţile îi erau albe ca zăpada, sprâncenele îi rămâneau mereu negre. Din pricina aceasta faţa

�g:;�â!�1;���i �i l�o�;s jşi����t���:�it��el1

in jos. Vorbea tărăgănat, Încet, dar cu o voce plăcută de bas. ştia poveşti nenumărate şi cu o şiretenie pe care ascultătorii lui nu o băgau de seam.1i, izbutea ceea ce altul nu putea face nici cu binele nici cu răul.

Când îl Înconjurau ciobăneii, se lăsa greu, leneş şi nu se mai ridica de jos pentru nimica În lume. Intrerupea povestea in partea cea mai atrăgătoare şi zicea :

f Milane, ia du-te, băete, şi intoarce leşurile alea. Vezi că se duc drept în spre ogoare ! ))

Sau: « Stoiancio, ia pune mâna pe bota aia de pe

măgar şi dă fuga de adu puţină apă proaspătă. Haide ! Te aşteptăm şi am s.1i-ţi spuiu atunci ce-a spus p.1isrorul fetei de împărat. . . t.

Şi copiii îl ascultau. Câte odată Însă Ivan BeIin se făcea mai viclean. Se afla un loc în jurul fântânei celei mari - unde intotdeauna, până şi în timpul cel mai secetos, iarba era bun.1i. Locul acesta Ivan Belin vroia să-I oprească pentru el şi, ca să îndepărteze pe minori de-acolo şi să-i sperie, le povestea, mai ales pe înserate, că acolo, dela fântâna cea mare, noaptea pe lună iese din apă un bivol alb, cu nişte coarne mari, cu ochi straşnici.

Dar Ivan Belin mai avea o trăsătură ciudată În purtare. Nu bea des, nu era beţiv. Dar după ce trecea o lună, două de când nu se cobora în sat, Într'o zi oarecare, dintr'odată, fără să aibă vreo pricină, fără să se fi gândit la asta, ca atras de o putere mai tare decât voinţa lui, părăsea turma, o l.1isa pe nevasta-sa să vadă de ea, sau chiar pe altcineva, iar el se ducea la cârciurnă. Venea cu tertipul să-şi cumpere tutun, fitil pentru amnar, sau ah.1i treabă măruntă, comanda numai un pahar de rachiu şi se tot grăbea să plece. Curând după aceea începea cu ocaua şi se îmbăta în lege.

Atunci îşi dădea peste cap căciula lui mare, fruntea-i, pe jumătate albă, pe jumătate neagră, se descoperea, ochii îi rămâneau Întunecaţi de sprâncenele negre, dar surâsul nu-i pierea de sub mustăţile mari şi stufoase. Şi in beţie Ivan Belin era tot aşa de nevinovat şi bun la suflet ca şi când povestea istorioare copiilor. Făcea giumbuşuri, juca, cânta din gură. Şi adesea Ivan Belin îşi sfârşea p�trecerile aşa încât, atunci când noaptea târ­z�u pornea să plece, picioarele nu-l mai ascultau ŞI, cum în spre casă drumul urca, începea să se folosească şi de mâni şi să meargă În patru labe.

Două luni după ce văzuse lupoaica albă, Ivan Belin simţi într'o zi că il cheamă vocea tainică, lăsă zeghea, taşca şi ciomagul şi se îndreptă spre cârciumă. Veselia se porni dintr'odată pentrucă in cârciumă se Întâmplă să fie şi Petre Ciubrata. Acesta era de o vârstă cu Ivan Belin şi bun prieten, numai că nu credea nici in prorocirile nici În istorioarele pe care le spunea şi îi plăcea să-I con­trazică şi să-I aţâţe - nu de altceva, dar ca să fie haz şi să iasă băutura dela altul. Şi când Ivan Belm, care tăcuse cu lunile pe câmp, incepu acum să povestească de toate câte i se adunaseră pe suflet,

- Asculll! ştii tu " JEÎD GI?

Ciubrata, pe care le credea pe care ou.. �d=:dI paharele erau pline� tăgădw.. tOi1t� ciDd a:atttrI. riie­şarte. Iar după ce băuri ct:\'a mai amb. � Între ei aşa o ceartă, că dad c:inew. i-. .Iii r� cineva care nu i-ar fi cunosc.ut. :ar .6 � di oamenii aceştia acu� acu erau să se &ia h �

Dar nici Ivan Belin DU se J3g. DupI (:It � di

i{���C����ăl�it!��

recu � �_ln:::�ft:::t=

pe acest om încăpătânat. Şi i.u:l d ddi Q � d. se sculă, clătinându-se pe pic:io;arae � � sprâncenele negre şi sui&,: b C:iubratl�

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

- Ascultă ! Ştii tu ce ştiu eu? - Nu ştii nimica, - il intrerupse Ciubrata. - Ştiu. - Lupi ştii ! -Ha�ha�ha . . . - râse Ivan Belin şi-şi scutură

matahala de trup. - Lupi . . . ha-ha-ha . . . Mi-ai luat vorba din gură. Păi, tocmai de lupi ştiu şi eu! Ştiu unde se ascunde lupoaica albă, am văzut şi puii. Sunt doi, uite atâta sunt. .

Ciubrata îl privea batjocoritor. - Am să-i prind ! - strigă Ivan Belin� supărat

de această privire. - Ai să-i prinzi, numai să fie cine să-i ţie. - Ii prind ! - Ei aşi ! Mai lasă-i să mai trăiască, gadinele ! Radoslav cârciumarul aduse o nouă oca şi Ciu­

brata o slăbi pUţin. Dar Întocmai cum nebunii repetă într'una vreo frază, care le-a rămas Întâm­plător in minte, tot aşa şi Ivan Belin nu mai putea vorbi de altceva decât de lupoaică. Cearta se aprinse din nou.

- Pot ! - striga Ivan Belin. - Ei aşi ! - il zgândărea Ciubrata. Atunci Ivan Belin se ridică, îşi îndesă căciula

până la sprâncene, aşa cum făcea Întotdeauna când se apuca de vreo freabă, şi o luă spre uşă cu paşi repezi. Acolo se intoarse şi îi zise lui Ciubrata, trecând cu mâna prin mustăţile lungi :

- Le rad, dacă n'am să aduc puii de lup. Aşteaptă, aşteaptă-mă puţin şi ai să vezi .

Ivan Belin o apucă drept spre casă. Ajungând acolo, fără să zică un cuvânt, răscoli în dulap şi lăzi, căutând ceva. In vremea asta baba Bela îi bătea capul că-I lăsase singur pe băiat cu oile, dar Ivan Belin tăcea, nu spunea nici ce caută, ci numai surâdea pe sub mustaţă. In sfârşit găsi un sac, îl cercetă dacă este sănătos şi il puse la o parte. Apoi luă puşca lui veche, o cercetă şi pe ea, ridică şi lăsă cocoşul, şi o puse lângă sac. Dar când trase afară o frânghie lungă şi Începu a o încinge în jurul brâului, ochii babei Bela se făcură mari şi rotunzi de mirare. Il privea şi nu ştia ce să zică.

- Dă-mi acum săpun, - zise Ivan Belin, tot aşa de tainic. Mă duc să mă spânzur.

- Doamne, Dumnezeule ! strigă femeia şi incepu a se închina. Tu ai înebunit de-a-binelea !

Şi, cum făcea intotdeauna, când se supăra, ea incepu s3 forfotească prin casă, să strige şi să se jelească.

Ivan Belin dădea din cap surâzând. Apoi luă sacul şi puşca, pipăi marele cuţit ciobănesc, ca să se convingă că e la brâu, şi ieşi.

Ciubrata, după ce dormise pUţin, ieşi târziu după masă, În stradă. Deşi nu credea în prorocirile lui Ivan Belio. el tot ridică ochii, cercetă in toate părţile cerul şi se incredinţă că într'adevăr toate arată a secetă. Umbrele ajunseseră până în mijlocul

���:���i, �:u�Ura\�at:u�d:a�ot

p:tir��� fş�d;J���

aminte de Ivan Belin. Dar el credea că măcar de

data asta baba Bela a izbutit să-I cuminţească pe bătrân şi că l-a trimis la oi.

Deodată se auzi gălăgie şi Ciubrata privi în partea aceea.

La cotitura drumului, dinspre mahalaua de sus, se arătă o mulţime de oameni. Ce se intâmplase? Copii şi femei fugeau prin curţi şi alergau să vadă. Ţipete, strigăte. Dar parcă nu era ceva rău. Mul­ţimea se apropia. Un om Înalt se arăta pe dea­supra capetelor tutulor şi ducea ceva în spate, aşa cum ciobanii poartă oaia sau mielul. Ceva mare, alb. ce nu semăna însă nici a oaie, nici a miel.

- e Mario ! fa Mario ! - se auzi o voce de fată. Ia vino să vezi, lup ! lup ! . Şi într'adevăr, Ivan Belin - Ciubrata il recunoscu - roşu şi obosit, venea ducând În spinare un lup.

e Măi, măi t! - şopti Ciubrata după obiceiul lui, şi parcă nu-şi credea ochilor.

Mulţimea îl înconjură şi-I luă pe sus. � Sunt şi pui de lup 1 - strigau copiii - sunt in sac ! !). Inaintea cârciumii lui Radoslav Ivan Belin se opri şi aruncă jos sarcina. Fiara mare şi înfricoşată se Întinse la pământ. Era aceeaş lupoaică albă, despre care toţi auziseră. In gură avea vârît un ciomag şi era aşa de legată cu frânghia, că nu putea nici să muşte, nici să-şi deschidă sau închidă botul. Pe una din pulpe se vedea o rană mare. Lupoaica era încă vie, dar se cunoştea că e pe moarte. Ochii. când se deschideau, când se Închideau. In sacul aruncat lângă ea, mişcau două mingi vii.

lvan Belin mai întunecat ca oricând in jurul ochilor şi sub sprâncenele negre, mai vesel şi mai surâzător Î.o cealaltă jum3tate a feţei, povestea scurt şi răspicat cum a prins puii de lup şi cum după aceea a împuşcat lupoaica. Toţi îl ascultau, inghi­ţeau cuvintele lui şi priveau când la fiara întinsă jos, când la vânător.

- Măi, Ivane, ce ai făcut, măi ! - strigă Ciu­brata, făcându-şi loc prin mulţime.

Ivan Belin Îşi sumete căCIUla mare, privirea ochilor parcă îi lipseşte sub sprâncenele În­tunecate, dar zbârciturile din jurul mustăţilor albe râd.

- Ia te uită 1 - zise el scurt şi mândru, arătând lupoaica.

- Măi, măi, - bolborosi Încurcat Ciubrata ­măi, măi !

Ivan Belin deslegă sacul şi arătă puii de lup. Erau ca nişte căţei mici, numai că aveau urechile ciulite. cu ochii albaştri ca m3rgeaua. In clipa aceea lupoaica - asta o povesteau mai târziu fe­meile Între ele - îşi deschise a lene ochii şi ii Închise din nou.

Ivan Belin legă sacul. Pofta tuturor fusese Înde­stulată. Şi pe când bărbaţii, adunaţi grămadă, tot mai făceau gălăgie vorbind, femeile trag copiii de mână ca să plece, dar nu pot să-şi îndepărteze ochii dela lupoaică şi tac.

- Sărmana ! - şopteşte una. - Are şi copii. Doamne .

www.dacoromanica.ro

IORDAN lOVCOv; NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO 4'9

Şi toate aceste mame Îşi îndreaptă acum pri­virile spre Ivan Belin, priviri În care luceşte ura şi supărarea.

Se auzi o căruţă care se opri in apropiere; caii dau Înapoi şi suflă pe nări. Era Ciubrata.

-Haide, Ivane ! - strigă el. Ia adu aici lupii. Haide, o să mergem din casă in casă. Fiecare trebue să dea câte ceva. Aşa este obiceiul. Trebue să dea toţi, pentrucă toţi avem vite . .

Cu câteva zile Înainte trecuse prin sat paparuda pentru ploaie, dar aşa zgomot şi aşa gălăgie nu fusese ca acum după lup. Căruţa mergea pe uliţele Întortochiate, se oprea înaintea porţilor, se gră­rnădeau copii şi femei. Câinii, simţind mirosul lu­pului, incepeau să urle. Iar Ciubrata ridica lupoaica fără teamă, ca s'o arate, trupul ei mare atârna şi În părul alb strălucea la soare ca o floare roşie, rana sângerândă.

Ciubrata arăta după aceea şi puii de lup. Şi incepu să se repete acelaş lucru : femeile dădeau care ce putea, dar tăceau şi priveau cu ură şi cât se poate de rece.

e Sărmana . . . sărmana . . . • -auzea după el Ivan Belin. Asta începu să-I tulbure. Ca să se îmbăr­băteze şi să se înşele pe el însuşi, se silea să fie vesel, dar surâsul lui era silit şi vinovat. Se lăsă ca un sclav în mâinile lui Ciubrata. Cădea des pe gânduri şi-şi zicea :

. S'a făcut, dar să treacă . . . • . Ciubrata îl indemna cu sticla de rachiu : -Bea ! Ai dreptul să bei. Ai nimicit lupii, i·ai

desrădăcinat. Bea ! Şi Ivan Belin bea, cu toate că nu mai simţea

gustul rachiului. Şi apoi repeta din nou: e S'a întâmplat ea una, dar in sfârşit. .. . Nu se mai putu înveseli nici seara, când, după

ce duse acasă lupoaica şi puii, se Înturnă la cârciumă continuând să bea cu Ciubrata. Parcă se sălbăticise şi se prostise, nu mai avea poftă de vorbă, Îşi pierduse voinţa cu totul. Nu odată il văzu Ciubrata că lasă capul În jos şi cade pe gânduri, şi ca să-I trezească îl lua de umeri scuturându-l.

-Bea ! -zicea Ciubrata. Ce te mai gândeşti ? Nu mai sânt lupi, pe toţi i-ai stârpit ! Şi Ivan Belin bea. A băut atât de mult încât,

atunci când s'a ridicat să plece, din nou a trebuit să meargă în patru labe.

Ajuns acasă, o găsi pe baba Bela În genunchi În mijlocul odăii, se legănă Înainte şi inapoi cântând. Cânta sau poate că plângea.

Ea nu se Întoarse ii nici nu-l privi. Dar ridică vocea şi Începu să cante mai tare. Ivan BeIin se tâd până la minderul din cealaltă cameră, se trânti acolo, casa se strâmbă, se legănă şi odată cu el păru că se scufundă intr'un fel de prăpastie.

După obiceiu, se trezi de vreme. Ieşi afară­secera subţire a lunei se oprise drept pe linia dealurilor negre. O palidă lumină cădea asupra curţii, dar pomii erau negri şi umbre negre În-

conjurau straşinile şi gardurile. Ca şi când în pleoa­pele lui Ivan Belin se înfipseseră spini, capul Îi era ingreunat, in spate simţea un fel de prăpastie şi nu ştia unde a fost până acum şi dece nu este la turma de oi. Dar gândul oilor trezi in el ziua de ieri şi tresări. Işi aminti de toate şi abia acum pricepu ce făcea baba Bela, atunci când se întorsese acasă. Ea stătea În genunchi în mijlocul casei şi nu cânta, ci plângea. Şi numea numele celor doi fii ai lui, mot{i undeva pe câmpul de luptă . . .

Repede se Întoarse În casă, găsi o lampă de petrol, luă un chibrÎt şi porni spre tarlaua oilor unde o

- Slirmana ... Slirmana ... - auzea dupli el Ivan Belin.

lăsase pe lupoaică. Deschise uşa, intră in întuneric, aprinse lampa şi o ridică in sus. Jos, Întinsă şi înţepenită, zăcea lupoaica. Iar lângă ea, alături de pieptul atârnat, stăteau puii. Unul dormea, celălalt era În picioare. Şi cel care era treaz, se Întoarse şi·l privi pe Ivan Belin cu ochii lui albaştri ca mărgelele. Mâna lui Ivan Belin incepu să tremure şi lampa îi tresări.

Ivan Belin se pierdu din nou la câmp pe lângă oile lui şi incepu a se arăta tot mai rar prin sat. Mai des il vedeau ciobănaş ii. Ca şi mai înainte, el le povestea poveştile lui. Dar se întâmpla ca ei să se

www.dacoromanica.ro

.,0 B O A B E D E G R Â U

plictisească de poveşti, s3 fie cuprinşi de o veselie nehună şi să inceapă Să-şi bată joc de bătrân.

-Moş lvane,îl Întrehau-au crescut puii de lup? E adevărat că ai să le dai drumul când s'or face mari ? Alţii stăteau tdotiţi ceva mai departe şi deaceea

erau mai îndrăzneţi. -Moş Ivane, strigă unul, este adevărat că te

cam bate. baba Bela? .

Iar altul: -Moş Ivane, ia arată-ne cum se merge in

patru labe ! . . . Ivan Belin se uită în pământ, dă din cap şi

surâde. Apoi intinde mâna în spre Fântâna cea mare, deschide degetele, dă feţei expresia fricii şi începe să povestească de bivolul care iese de acolo, cu coarne. mari, cu ochi straşnici . . .

H O Ţ A După ce se. înălţă şi privi peste zăplaz, Lazăr

Boduru zări pe drumul dintre ogoare o căruţă cu coviltir care venia incoace. Era destul de departe, dar Boduru cunoscu că este Hristu zarzavagiu.

Chiar in spat�le grldinii, p� muchia dealului, S� inllla ca o culj moara d� v1nt.

���: drnmc�!����e��d�aS��je:l :Ş�:�uî��etV�t erau tineri şi puternici. Boduru mai privi pUţin şi se duse in prisacă unde se apucă să deretice in jurul albinelor. Faţa i se făcu luătoare aminte şi îngrijorată.

Chiar în spatele grădinii, pe muchia dealului, se înălţa ca o culă moara de vânt a lui Boduru sau,

cum i se zicea, moara din Durasi. Cu toate că era aşezată pe vârf de deal, cu faţa la toate vântu· riie, nu lucra aproape niciodată. Rar, foarte rar, se mişcau aripile·i mari, pentru ca apoi, după câteva ore, să se oprească din nou. Iată că şi acum aripile, intocmai ca o cruce neagră privesc spre vânt, moara întreagă trozneşte, dar, strânsă vârtos în opritori, legată cu lanţ de fier, stă nemircată, posomorâtă şi acoperită cu muşchiu, Întocmai ca o corabie veche ancorată pentru totdeauna.

Zvonuri rele se purtau În jurul acestei mori. Era departe de satele din jur, la o parte de drumuri. Turcii bogaţi îşi făceau cândva aici orgiile lor şi nu arare ori in toiul petrecerilor, in sunetul daiare· lelor şi ciamparalelor, sclipeau iataganele şi se vărsa sânge. Acum, în vremurile mai noui, orice furt sau crimă petrecută În satele apropiate nu se putea să nu ducă urma şi la moara de vânt din Durasi. De se fura vreo fată, aici o găseau; de se pornea vreo haită după hoţi de cai, urmele lor se indreptau spre moa�.ă. Derbedei şi oameni fără căpătâi erau oaspeţii morII.

Cu renumele acesta rău şi cu aceste amintiri despre moara de vânt din Durasi îmbătrâni şi stăpânul ei Lazăr Boduru. Că nici el nu prea era curat, se vedea şi din aceea că stătuse de mai multe ori la închisoare, deşi spunea că la mijloc nu era decât clevetire şi că trebuia să treacă vreme până să se descurce.

Mulţi credeau la fel şi spuneau că Boduru nu numai că nu este vinovat de ceva, dar că este un om blând şi bun. Aceştia se temeau până la un loc de puterea lui neobişnuită, pentru.că, deşi avea peste şaptezeci de ani, nu arăta mai mult ca de cinci· zeci. Era voinic, mergea drept, vorbea cu un glas puternic şi râdea din tot pieptul. Dar când îi vorbea cineva, avea obiceiul să tacă, să asculte cu luare aminte, în care timp ochii lui, vioi, neastâm· păraţi şi cuminţi, priveau pătrunzători, abia·abia surwtori, ca şi când socoteau sau ascundeau ceva.

Boduru ştia ce vorbeşte lumea despre el, dar puţin îi păsa. Mai însemnat pentru el era în clipa aceasta ce gândeşte Hri5tu zarzavagiu'. Să se f� luat şi el după gura lumii? Dar nu vede că, deşI moara nu lucrează, tot are din ce trăi, - îşi are grădină, prisacă, găini. Singur cum este - n'are nici nevastă, nici copii -asta îi ajunge. Rău n'a făcut nimănui, dimpotrivă, ajută, face bine pe cât

www.dacoromanica.ro

IORDAN JOVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO '" poate. Câţi bolnavi de bubă rea, cu capul umflat cât o baniţă, nu�şi găseau leacul numai la el. Boala asta Boduru o lecuia după ştiinţa lui: oriunde ar fi fost buba, el îi ardea pe bolnavi mereu în acelaş loc - Ia ceafă. Pe locul acesta nu mai creştea păr şi semnul rămânea pentru totdeauna. De aceea şi Boduru zicea adesea: • Oamenii mei sunt în­semnaţi. Nimeni n'are să mă uite şi nimeni n'are să poată spune că n'a văzut bine dela mine l).

Gândindu-se la toate acestea, Boduru se apropie iară de gard şi privi: căruţa lui Hristu se apropiase. Ce cai flUmoşi ! Bine hrăniţi, murgi, cu câte o şuviţă neagră pe spate dela coamă până la coadă. Işi semănau ca doi gemeni. � Bani costă căişorii ăitia, bani ! !) - îşi zise Boduru. El se trase de langă gard, păşi din nou spre stupi şi de data asta faţa i se făcu şi mai îngrijorată.

Puţin după aceea iarba foşni şi Boduru simţi pe Hristu În spatele lui.

- Bună ziua, moş Lazăre ! - îi auzi vocea tă­ioasă. Fără să-I privească, Boduru dădu numai din cap şi oftă adânc.

- Ce oftezi, moş Lazăre, ce ai? - Ce să am. Se abătu nevoia şi pe capul meu.

Bine eram eu singur aici, dar uite aşa! Am o ne­poată, fata fii-mei. Se măritase şi acum mi-a trimes vorbă că vrea să vie la mine. Şi-a lăsat bărbatu' şi vrea să vie aci.

Boduru tăcu pUţin şi apoi zise: - Să fi fost alta, o goneam. Pe asta însă nu pot.

E tare bună. Şi frumoasă ! s'o vezi numai. Nu e femee: o picătură de rouă. E tare frumoasă.

Auzind asta, Hristu se bucură. Prin satele pe care le cutreera, avea de lucru mai mult cu femeile şi nu odată se destăinuise lui Boduru. De aceea

�:t��uri

m��n!�S; s�i;;�e���r:��-:: :tn��şt���:�

tot nu se putu ţine şi zise: - Nu-ţi fie atât de mare grija, nu te teme ! Dacă

vrei, dă-mi-o mie întreagă; ţi-o iau eu ! » Amândoi râseră. Apoi mai vorbiră, merseră prin

grădină, iar, când se întunecă, Hristu se retrase lângă căruţă.

Dacă trecea pe aci, nu o făcea decât pentrucă, prin locurile acestea neumblate de oameni sau vite, se găsea destulă iarbă frumoasă. La dus ca şi la intors Hristu dădea drumul cailor, îi păştea câteva ceasuri şi o lua apoi la drum.

Câteva zile mai târziu, venind din nou cu căruţa Încărcată de zarzavat, Hristu băgă de seamă Încă de departe, că moara lui Boduru, ca niciodată, mergea. Se învârtea incet, greu, dar se învârtea.

Jos stătea o căruţă deshămată, de care erau legaţi doi cai, iar în jur se zăreau câţiva bărbaţi. Dar iată că SUS, în uşa morii, se arătă o femee cu fustă roşie, cu cămaşe albă şi care se dădea jos, repede, repede, aproape în fugă, pe scara care cobora la pă�ânt. Aşa se putea da jos numai un tânăr. II. A SOslt. nepoata Bodurului 1 » - îşi zise Hristu şi, îm­potrtva obiceiului, dădu biciu cailor.

Il găsi pe Boduru din nou în jurul stupilor din grădină. De cum il zări, moşul se îndreptă din şale şi strigă vesel :

- Ei, Hristule, bine ai venit ! Bine ai venit, voinice, cu căciula albă ! Ce mai faci, Hristule ?

- Bine, moş Lazăre, dar tu ce mai faci? - Iacă aştept roitul muştelor. Vezi stupii ăştia

Însemnaţi cu var? Toţi au să roiască. Mă tem să nu scap vreunul.

Mai incolo, în grădină, se înşirau pomi roditori; deasupra, peste frunzişul lor des, se scălda soarele, pe când jos, pe iarba verde şi inaltă, se răsfrângeau umbre negre. Pretutindeni în jurul gardului se săltau cocenii de porumb, şi Între ei atârnau greu turtele de floarea soarelui. Soarele dogorea, prin aerul cald zbârnâiau albine.

După pUţin, numai la doi, trei paşi, se ivi o femee tânără

Dintr'odată, între crăcile aplecate ale pomilor şi iarba verde de sub ele se arătă o fustă roşie, apoi o cămaşe albă şi după pUţin, numai la doi, trei paşi, se ivi o femee tânără. Ochii ei, ochii ei, cât erau de mari şi negri !

Faţa ii era rumenă, dogorită, mijlocul înfipt. Avusese dreptate Boduru : nepoata îi era frumoasă.

- Ascultă, Hristule - zise Boduru, care parcă nu băgase de seamă pe tânăra femee.

Tu acum ai dat drumul cailor la păscut, n'ai treabă. Ia să-mi ajUţi puţin. Stai aici şi urmăreşte albina asta, curând, curând are să roiască. Eu mă duc să văd de alelalte, şi tu, cum vezi că iese roiul, strigă-mă.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

Făptura înaltă a lui Boduru se mişcă legănat printre stupi. Hristu rămase locului; nu se clinti nici femeia. Nici el nu deschise vorba, nici ea. Ea nu-I privea. Dar ceva mai Înainte, băgase de seamă că se uita la el şi parcă râdea că, deşi atât de tânăr, Îşi lăsase barbă atât de mare, care, cu toate că neagră

Moara sl�tea ca intotdeauna nemişcat�.

ca păcura, tot barbă era şi încă barbă ca de popă. Şi acum parcă surâdea, dar căta În lături şi Hristu nu-şi lua privirile de pe ea, cre:l:ând că nu-l vede.

- Uite-te la albină, mă! - strigă ea, îl privi şi pufni în râs. - Ce te uiţi la mine ? Uite, a zburat roiul.

Intr'adevăr, in văzduh juca un roiu de albine ca un mare ghem negru. Unele treceau chiar pe lângă urechea lui Hri�tu şi :l:bârnâiau. Soarele do­gorea tot mai mult.

Uite, ce treabă mi-ai făcut ! - :l:ise Boduru, care venea repede râ:l:ând. - Te-am pus să păzeşti şi tu ai scăpat raiul !

Intr'o mână Boduru ţinea un buchet de izmă pe care incepu să-I frământe spre roiu şi pre­tutindeni, in aer, se răspândi un miros plăcut. In mâna cealaltă ţinea un stup deşert, infipt intr'o prăjină lungă şi fluera din gură, fluera ceva deo-

sebit, la fel, dar stăruitor - acelaş :l:gomot, de parcă curge un ciuciur. Şi mereu frământa spre roiu cu izma.

Roiul se ridică în sus, zbârnâi şi Hristu crezu că se duce. Nu băgase de seamă că în stup şi intraseră câteva albine şi peste dtva timp intregul roiu, desfă­dndu-se pUţin, se înşiră la intrarea stupului. In fundul lui se :l;ărea un ghem negru viu. Boduru tot mai fluera din gură; obrazul îi era lungit. Pe mâini şi pe ceafă i se aşe:l:aseră albine, dar nu-I înţepau.

- Mă cunosc, drăguţele - zicea el - nu-mi fac nimic. Cam ruşinat că scăpase roiul, Hristu nu ştia ce să facă şi îşi tot trăgea mustăţile şi barba.

- Nu mişca, mă ! - strigă din nou femeia. - Nu da din mâini, că dacă om supăra albinele ne găuresc ca ciurul.

Femeia râse, râse şi Hristu şi se duse la ea. Se aşe:l:ară pe iarbă sub pomi şi începură a vorbi. Iar Boduru tot se mai că:l:nea cu roiul, şi ca şi când nu-i vedea.

Se inseră de vreme. Până la un timp tot se mai zărea prin grădină făptura înaltă a Bodurului, apoi pieri.

Se făcu linişte. Moara se oprise, iar aripile-i nu mai scârţâiau. Hristu şi femeia stăteau sub pomi. Se vedea numai o singură pată albă - cămaşa albă a femeii. Imprejur se aprindeau licurici, cântau greieri, mirosea a iarbă.

Târziu noaptea, buimăcit, cu capul ameţit, ca şi când băuse, dar vesel, Hristu porni spre căruţă. Vroi să-şi vadă caii, dar auzi sunetul piedicilor în Întuneric şi se linişti. Numai că piedicile sunau cam des, dar nu luă aminte la asta. Trupul îi era străbătut de fiori dulci. Se uită în sus şi i se păru că sub cerul acesta, acoperit cu stele, totul se bucură şi cântă. Fără seamăn de mulţumit şi fericit, se culcă în căruţă, se înveli cu zeghea şi adormi. Abia aţipi şi se tre:l:i dintr'odată, speriat. Işi aduse

������l�e �:��

s�i I���l

c�r�J!�i ��s::e �in�u:�

erau. Speriat, începu o goană de colo până colo, se intoarse, porni din nou.

Se lumina de ziuă, când veni spre moară. Faţa îi era galbenă ca de ceară, părul i se lipise de frunte. Căruţa străină ce fusese ieri aici, lângă moară, nu mai era: oamenii plecaseră. Strigă, bătu, strigă şi mai tare - nimeni nu-i răspunse. Nu mai era nici nepoata lui Boduru. O bănuială straşnică ii trecu prin minte. Dădu fuga În grădină şi În­cepu să strige. De supt o căpiţă de fân se arătă Boduru.

- Ce s'a intâmplat ? întrebă el. - Ce s'a intâmplat ? Caii mei au pierit. Eu

vreau caii, Îi vreau dela tine, las' că te ştiu eu. Unde sunt oamenii ăia, unde e femeia, ne­poată-ta ?

- Nu mi-e nepoată - răspunse liniştit �­duru. Femeia era cu oamenii cari şi-au măcmat ieri făină. Ei au plecat. Nici d-i ştiu de unde sânt, nici că-i cunosc cine sânt.

www.dacoromanica.ro

IORDAN IOVCQV : NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVQ '"

_ Nu ţi-a fost, nepoată, hai ! Nu-mi spuneai singur asta? Ziceai că o cheamă Rada.

_ Ei, Rada ! Parcă o singură Radă e pe lumea asta ! Boduru se făcuse rece, crud, ca piatra.

_ Aşa ! -strigă Hristu înebunit. Las' că te învăţ eu pe tine, hoţule !

să ������:����:elA:�::��

ăd��uf:�����.

S�j�����

dată se opri şi În desnădejdea lui începu să-şi dea cu pumnii în cap. Apoi se întoarse şi privi: moara stătea ca intotdeauna nemişcată şi crucea neagră a aripilor părea neobişnuit de mare şi de groa�nid.

C O M O A R A

Din timp în timp bolnava se ridica pUţin în pat şi îşi rotea privirile în juru-i, Ochii îi priveau adânc, negri, aprinşi, privirea-i era grea, dută­cioasl'i. Vedea mereu acelaş lucru : ambele-i fiice stăteau de o parte şoptindu-şi, ambele tinere, am-

fael�f��:nl���

e l:/�����i�

t��:,

şav���

f:�1/

idi�

sate Îndep�rtate, Îmbr�caţi şi ei cu iţari noui negri şi cu d.m�şi albe, abia-abia se intorceau, o priveau peste um�r şi îşi aruncau din nou ochii pe geam afară. , Ce fel sânt 1 - gândea bătrâna. -Nu au nicio milă de mine. Aşteaptă numai să le spun unde sânt ascunşi banii. Aşteaptă să închid ochii şi să plece după treburile lor . . . •

Ea se lăsă din nou pe pat şi Închise ochii. Incet, incet faţa i se insenină. Părea că doarme. Ambele surori începeau a-şi şopti şi mai incet, umblau în vârful picioarelor, iar bărbaţii, tot aşa de nepăsă­tori, cu mâinile in buzunarele iţarilor noui, priveau afară. Frumoasă era vremea 1 Uite colo, pe câmp, pe deasupra ogoarelor, trece o umbră neagră de nor; uite, soarele lumjnea� din nou şi in mijlocul verdeţei grâului înalt - nu grâu, ci Mare ! - lu­cesc ici şi colo pete mari galbene : semn sigur că se apropie secerişul. Intr'acolo privesc tăcând cei doi bărbaţi.

Bătrâna nu dormea. Se gândise la multe lucruri, iar acum se gândea cum îi murise cândva socrul. Omul era ca o stâncă, voinic, puternic, şi căzu dintr'odată ca un znop. Veni într'o seară, se culcă în colţ lângă foc şi nu se mai sculă. Nu oftă, nu se plânse, numai ochii i se traseră Înăuntru şi se făcură blânzi.

- Nora, zise, eu mă duc, vino să ne iertăm. Ai ingrijit de mine, m'ai cinstit. Ai fost bună gospo­dină. Ai fost bun�, foarte bună. Iri mulţumesc. S.ă-ţi fie iertat şi de mine şi de Dumnezeu. Iartă-mă ŞI tu . . .

Ea îi sărută mâna şi el i-o sărută pe a ei. Aici b�trâna nu se mai putu stăpâni, tresări,

oftă şi din ochi, aşa cum erau închişi, picară lacrimi car� se prelin;;eră peste obrajii uscaţi. Ambele su­ron se repezlră la ea.

-Fă, mamă, fă! - grăi cea mai bătrână, şt�rgâ.ndu-i lac�jmile cu palma. Ce faci, de ce plaDgJ.? E, eşti bolnavă şi ce-i cu asta? - Om nu eş!i? POţi să te îmbolnăveşti şi pe urmă să te fac1 bme. Ai să te faci bine şi tu. Nu aşa, nu te necăji . . .

Bătrâna le auzi toate, dar nu răspunse, nu des­chise ochii şi nu vroi nici să spună de ce plânge.

Işi văzu de gând mai departe : - li sărută mâna, i-o sărut� şi el pe a ei. După

aceea căzu in nesimţire. Atunci, seara, Bratoiu nu era acas�; se dusese la moară. Afară era senin, dar sufla un vânt că stelele tremurau de parcă stăteau să cad�. Şi bătrânul tot pierdut, horăia şi pieptul i se ridica mereu. La un timp sări deodată În sus, o privi; se vedea că vrea să-i spună ceva, dar nu putu: i se legase limba. Şi cum privea înfricoşat începu să dea din mână spre perete, făcându-se dI. arată ceva in acea parte. Ea crezuse că vrea să fie chemat părintele Gheorghe ca să-I împărtăşească, şi-I chemă. PUţin după aceea b�trânul îşi împreună mâinile şi muri, ca şi cum ar fi adormit.

Trecură ani, veniră griji multe, lipsuri -Doamne ce neagră sărăcie ! Adesea se gândise : aşa cum arăta bătrânul cu mâna, atunci când trăgea să

Bltr�na nu dormea. Se g�ndise la multe lucruri.

moară, să fi vrut el oare să cheme pe popă sau vroia să spună altceva? N'o fi având undeva bani dosiţi şi arăta unde sânt? Gândul acesta ii căzu ca o boală la inimă. De cum veneau sărbă­(orile -Crăciunul sau Paştele -răsturna casa pe dos, răscolea pretutindeni, muta sacii, Iăzile, săpa

www.dacoromanica.ro

434 B O A B E D E G R A U

pretutindeni unde credea că pot fi Îngropaţi banii. Nu-s şi nu-s. Spunea şi lui bărbatu-său, lui Bratoiu - şi acum parcă il vede cum stă in pridvor, obosit de muncă, încă asudat. Brataiu nu credea.

- De unde să aibă bani moşul - zicea el. Şi el a fost sărac ca şi mine.

Dar altădată povestea că abia de-şi aduce aminte, ca prin ceaţă, era copil pe atunci, când bătrânul a

Tocmai in clip" aceea bolnava SE trezi şi, spre mirarea tuturor, se ridid in pat.

vândut odată nişte oi şi banii nu s'au văzut. Adesea, la mari nevoi, înainte să ajungă să ceară dela străini, bătrânul era dus pe gânduri, tăcea, parcă avea undeva bani şi nu Îndrăznea să se atingă de ei.

Intr'un an dădu Dumnezeu belşug mare. Se făcuse un grâu roşu, mare, cât coarna.

- Ia ascultă - ii zise Bratoiu - apucă-te de spoeşte pUţin chileru' şi astupă găurile făcute de şobolani. In hambar nu mai avem loc j o să turnăm pUţin grâu şi În cbiler.

Ea Începu să spoiască, dar se gândi să scormone mai întâiu pUţin, ca să netezească. Când ajunse spre cămin şi izbi, tesla lovi o piatră. Scobi ce scobi şi se arătă o placă. Aşa de tare incepu a-i bate inima, aşa de mult tremura, încât nu mai putu să aştepte. Iar când ridică piatra - un vas plin cu galbeni. Nu era plin de tot, dar o grămadă bună tot era, aur ca jăratecul. Nu-I ascunse, îl duse drept la Bratoiu şi i-l dete. Se bucură atât de mult omul încât nu putu să mai stea În picioare - se aşeză jos. Şi Îi

numără, Îi trecu de zeci de ori în palmă, îi pipăI, îi privi. Le dădu drumul În oală, îi amestecă puţin şi apoi se uită din nou la ei. Dintr'odată o privi Încruntat de pard vroia să o omoare şi ii strigă : , Ieşi afară ! . Rămase singur şi îi ascunse.

De atunci se făcu alt om. Se răci de ea, se răci şi de fete, ca şi când nu erau copiii lui, ci străini. Inima i se strânse, nu mai dădea nimica, nu punea o haină pe el, umbla zdrenţeros, ieşit din fire. Câte odată lucra, câte odată nu. Stătea pe pragul odăii unde erau ascunşi banii, stătea ca un corb pe cuibul lui. De cum se întuneca, parcă Înebunea : , De ce or fi Iătrând câinii? Ai închis poarta ? Astupă fereastra că se vede ! ,. Şi se închidea în cameră de unde nu se auzea decât zăn-zăn: îşi număra banii. Bani afurisiţi.

Dar când se apropie moartea, i se Înmuie inima şi îi spuse unde sunt banii. Atât suferise de mult de pe urma acestor bani, Încât luă oala ca şi când avea un pui de şarpe în ea şi o îngropă adânc, adânc de tot in pământ. Şi nu în curtea casei ­ginerii simţised că bătrânul are bani - ci într'alt loc. Nimeni nU-1 mai poate găsi unde sânt.

Patul scârţâi, bătrâna dete la o parte cu greu toalele de pe dânsa şi se ridică puţin. Ochii nu-Î sclipeau, ardeau. Cele două surori se apropiară numaidecât de ea.

- Mamă, ia Îmbudi. ceva - zise cea mai În vârstă - uite ce mai ciorbă ţi-am făcut. 1mbucă ceva, chiar dad n'ai poftă, îmbucă. Dacă omul nu mănâncă il biruie boala.

- Hai, mamă, hai - o pofti cea mai tânără, Nenea. Ia şi soarbe bi-i-i-ne. Eu am gătit ciorba. Să vezi ce bună e. Am pus şi piper negru, să-ţi deschidă pofta. Ţine lingura şi mănâncă, nu te teme . . .

Bătrâna dădu la o parte lingura, privi la rând pe fete şi ochii i se umplură de lacrimi. Privi apoi pe gineri - aceştia abia îşi ascundeau un surâs rău­tăcios - şi ochii i se aprinseră . • N'am să vă spun unde sunt banii, nu 1 » se gândi ea. Şi-şi aduse aminte cât a fost ea de chinuită pentru aceşti bani. Veneau şi se gudurau pe lângă ea: • mămicule aşa, rnămicule altfel f, iar când se plictiseau şi se su­părau, unde deschideau gura ! Mai ales ăI mare,

��rbe��t��� s:::!?ri� (iC � ��I�:a�ii ��d���i���� fletul ei.

Se culcă din nou şi Închise ochii. , De ce să le mai spuiu unde sunt banii? - se gândea bătrâna. Să câştige singuri, ca să le fie pâinea dulce. Din banii ăştia eu n'am văz.ut nici un bine, şi Bratoiu la fel. Banii ăştia sunt bani blestemaţi - i-a blestemat ăl de i-a lăsat. Bine de pe urma lor nu s'a văzut j dogoresc ca focul. Las' să stea în pământ •.

Mară se întunecă dintr'odată, bătu vântul, se făcură nouri de pulbere, salcâmu\ din faţa fer�.tre� se legănă cu zgomot. Scăpărau fulgere roşII ŞI scurte, bubui tunetul şi iz.bi undeva în depărtare,

www.dacoromanica.ro

IORDAN IQVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO 435

ca şi când ar fi căzut ceva mare �i greu. Se făcu linişte, întunericul se lăsă şi mal adânc, iar pe acoperiş Începu să cadă o ploaie deasă.

Ginerele cel bătrân cu mustă�ile mari se întoarse, Îşi frecă palmele şi zise :

- Bună ploaie. Mâine când o dogori soarele . după două-trei zile, iată, gata secerişul.

EI făcu celuilalt cu ochiul şi amândoi trecură în odaia de dincolo.

Până târziu surorile stătură lângă mama lor. Bătrâna nu mergea spre bine. Avea călduri, se zvârcolea, răsufla greu. Când se mai liniştea, fa�a i se făcea aibă ca varul şi pe frunte, pe sub păru-i albit, apăreau picături mărunte de sudoare. Cele două surori forfoteau În jurul ei, încercau s'o uşureze cu ce puteau şi, văzând că nimica nu ajută, se priveau una pe alta, neştiind ce să mai facă. Şi pe când cea mai În vârstă tot se mai ţinea, cea tânără se puse jos, îşi acoperi ochii cu palmele şi începu să plângă. Nu plângea, ci parcă ar fi cântat prelungit şi jalnic.

Bărbaţii se arătară În uşă Îngrijaţi. Tocmai În clipa aceea bolnava se trezi şi, spre

mirarea tuturor, se ridică În pat, de parcă vroia să se scoale. Dar, cum îi văzu pe cei doi bărbaţi, ii privi cu teamă şi căzu pe spate în pat. Atunci sora cea mare, o femee vânjoasă şi iute, se supără.

- Stoiane, Dumitre ! - strigă ea bărbaţilor. - Hai, ieşi�i, duceţi-vă dincolo. Nu e aici locul vostru. Nenche - se întoarse ea către soră-sa ­du-te şi tu. Du-te de te odihneşte. Tânăra o privi cu ochi inlăcrămaţi şi zise tăios:

- Am să stau aici. Şi mie îmi este mamă, nu

:rS:i J��h�:ecdi� �o�ră�c�ij�ă�ă��n��o��ă s�!�

bărbaţii, incercă să se ridice, dar nu putu. Ochii îi dogoreau, priveau când pe una, când pe cealaltă fiică şi se inlăcrimară. Să fi putut să vorbească, ar fi vorbit, dar nu mai putea. Şi, adunându-şi toate puterile, ridică un braţ uscat şi înegrit, şi îl mişcă desnădăjduită spre una şi aceeaş parte, spre colţul odăii celeilalte . . .

Cele două surori se priviră una pe alta. - Stăi puţin aici, Nenche, - zise cea mai

mare. Eu mă intorc numaidecât. Şi fugi în spre uşe. Cea mică fugi după ea. Bărbaţii aţipiseră. Se treziră.

- A arătat încoace. De trei ori şi-a Întins braţul incoace; aici trebue să fie banii . . .

- Unde ? Cum? Incotro a arătat cu braţul ? - Incoace. In partea asta. Cercetară cu privirea: peste tot era dinainte

răscolit ; până şi pământul îl săpaseră. Dacă a arătat încoace, aici nu este nimic.

Adun�ndu-şi toate puterile, ridic:i un braţ uscat şi Înegrit

- De ce n'aţi Înuebat-o - se supără ginerele cel mai in vârst1ii n'aveţi limbă ? - Ia să o întrebaţi mai repede !

Toţi se repeziră spre bolnavă, in camera de alături. Au găsit-o moartă.

(Urmează) IORDAN IOVCOV

din bulglrelite de V. C. Hrisicu cu dtstne de 1. Ttodorescu Sion

www.dacoromanica.ro

,,0

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, con gre se, expoziţii

LA INCEPUTUL NOULUI AN ŞCOLAR, cUl/ânl urmlirite. Ne Irebue ceva din acea insufleţire şi din acea in-Irimu prin radio membrilor corpului didactic de doi D. Gusti, credere. Lumea îşi COlutli din nou indreptlirile şi in multe Ministrul Instrucliei, Cultelor şi Artelor : plifli se clatină. Idealuri noui cutreeră pământuJ. Fiecare se

Mi gândesc la inceputul unui nou an şcolar, la toate pu- cercelează pe sine şi cercetează şi orizontul, ca in ajunul fur-

terile didactice care se pun in mişcare, la un singur semn, lunii. Şcoala e in toali aceasli frlmSnlare ca un adliposl sigur, In tot intinsul tlrii. Invll3tori şi profesori, maeştri şi

preoti care trebue ap3rat de pierure şi tinut deschÎ5 tUluror. Plzi-de catedrl, eu, ca Ministru al lnvltlmântului, li pot urmlri de aci, cu numele lor, al şcolii şi al localitltii unde îşi incep le"ia. Sunt cincinci de mii şi mai mulli, o �tire a luminii, r3spân­ditl pân3 in cele mai umil e dtune, în singu­r.1131i de b3rlgane şi pe vIi de munte, cu o griji egală. Trei milioane de copii de toate vir­stele stau In Mnci şi ii ascultă. Ţara 13n1r1 în­treagă Invaţi. Inv313torii sunt la locul lor. Vreau si le spun un cuvint de Indemn, de Indrumare şide reC\ln�tere l.a toli·

Doresc mai cu seamă ca "oala primari s3 primeasd la sine pe cât mai mul,i, dad s'ar putea pe tOli cari au virsta ei. Suntem datori s3 d3m Intâile cunoştinle tieelirui cet.ilean. Viala

Ilrilor se readml asthi, ad.t in alle plrli, cu o mai veche datinI de cultură, dl şi la noi, pe şliinla de carte. Orice pas in lume o presupune. Ştiri pentru toţi aleargli in toate p3rţile In orice clip!, in lormll. de 'liar, de revistll. sau de carte. E sÎ5temul modern de circulalie a cunoştinţe­lor, pentru a drui punere la Indemâm Ji folo­sinlll. tuturor, Statele şi-au organizat lnvllll.mlntui de Intiiul grad, firi si se uite la nicio jerta, oricare ar fi fost timpurile,

Rom3nia a fleut la fel. Silinlele nu sunt Insă la in1lţimea nici a trebuintelor, nici a aşteptl­rilor. Câteva sute de mii de copii in fiecare an nici nu cald pragul şcolii. Un nor gros de anal­fabelism apasl vetrele noastre de luminll., unde gindul românesc făureşte valori Uri veştejire, Nu putem ingădui d se mai prelungeasd a-ceastă stare, care creşte, sub ochii nOJtri, pe Un portret necunoscut al lui Miron Costin

unii cu mai puline mijlOOlce si r3sbeasd. in (Proprietatea Grigorcea, Ministrul Rominiei la Budapesta) viall dedt pe alţii.

Pe Ilng! deosebirile fireşti, de construc{ie şi de inzestrare, torii �cestui �dăpost şi dit3torii de incredere sunt inv1ţ3torii. in afad de deosebiril e sociale, de naştere şi de avere, iată-ne Invăţăm3ntui îşi are şi acest rost, potrivit timpuril or şi e ca cu o nouă deosebire, de cun�tinle şi de indemimri, care o albie de linişte şi de captare a forlelor invll.lm1şite, pe care sunt tocmai menite si le inlliture pe celelalte şi si apropie pe el o deschide in calea acestor timpuri. oameni. Impotriva mai ales a acestui rău ridic astll.zi glasul meu. Ţlrile dimprejur dindu-şi seama de acest adevlr, urm�-

Inv1lltorii sunt rugaţi d-şi incordeu toată priceperea şi resc, mai cu seamă dup3 r1zboiu, in intâiul rând desfiinţarea toate puterile pentru ca şcoala lor să fie mai plim de şcolari neştiinţei de carte. Unele au găsit şi formule care sll. i'lb�asd dedt oricând. Ştiu, ca şi ei, greutăţile, care sunt de ordin inchipuirea populară, cum e aceea de: lichidare a analfabe-material şi sufletesc, Ştiu, deopottivil, eli aceste greutăti, tot- tismului, cu o distribulie pe mai mulţi ani şi pe provincii deauna pre'lente, sunt in zilele noastre mai simlite decât alte şi au urmlrit-o cu indârjire. Altele au făcut legi de invită-ori. Lor ind pot si le aduc aminte de istoria din înt.iiele tim- mănt al adulţilor concentrat numai pe patru luni, dela 1 Noem-puri ale invlJlimintului, care işi duta calea peste piedici vrie pânll. Ia 1 Martie. Toate poart3 insă griji în deosebi de astăzi anevoie de înleles chiar de o Inchipuire foarte vie, dar şcoala primarl şi organizează cu invăIătorimea adevlrate cam-cu o insufletire şi cu o incredere apl'Wope sfântă În lelurile panii de aplicare a obligativit3ţii invă13mântului. Această

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 437

obligativitate e astizi un fapt aproape la toli vecinii noştri. Proporliile de 10 la suti intre copiii de ,coaU �j de .:15 şi 30 l;t sută în restul populaţiei de neştiutori de carte, incep să fie nişte amintiri ale Irecutului şi, unde m;ti reristă, ca �tele de upadă pe munte sub paşii primăverii, nişte semne de ruşine, care trebue repede înlăturate. Mii tem că 1:& noi proportia generală de neştiutori de carte se menţine în jurul cifrei de 50 Ia sutil.

Sarcina luptei cu acest zid de întuneric e mai cu seamil a învăţătorilor. Trebue să punem împreună umărul, o in­uug� generalie, ca să-I facem să dea indărăt. E un ideal, pentru care ne putem incll%i tOli. Ministerul Instrucliei şH ill5�eşte şi chiamă din tot sufletul pe învăţători in jurul lui. Trebue sl incepem a dlca în pas cu veacul; vecinii mai sprin­teni ne iau înaime, dar in acel.aş timp ne arată drumul şi datoria,

Caut ca, in această silinţJi de inviorare a şcolii, învăţlitorul d nu fie atilt de singur ca în trecut.

AUturi de el se va glisi preotul, care prin dreptul dat de lege, va preda in loate şcolile primare invăIămSntul religios. Nu e vorba numai de o creştere a corpului didactic, mai ales dela sate, cu acest adaos preţios, ci de o leg1tudl., care se in-tQ.1rce, Intre şcoall şi biserici.

Preotul a pierdut din trecerea pe care o avea odinioad şi din sfinlenia Ur1 care harul său e lipsit de putere, pentrud treptat, treptat, a llisat să i se ia sau s'a lep1dat de atâtea din r05lurile frumoase de ciH'iuzire, de m5ngSiere şi de ajutor. Pentru unele din ele dt!Svoharea Statului modern a creat noui organe făr1 s1 impiedice ca, pe alt1 cale, omul lui Dumnezeu si po,ată şi mai departe să impartă aceeaş binecuvântare ...

Biserica nu trebue sil se creadă instrăinată totdeauna de ��ă. Nu udarnic şi nu vremelnic îşi zice Isus, marele în­vlţător. Una din leglturi o face la noi legea de care am amintit, care lncredinteau preOţilor invllăm5ntui religios din toate JCOlile.

Alta, mai pUlin de-a-dreptul, dar tot ap, dad nu mai folositoare, o alcltuesc acele prevederi ale legii de organizare a bisericii dominante, care dau preotului şi adunlrii para­hlale Ins1rcin.:iri menite anume 51 creasc1 şi s1 imbogăţeasel populalia şcolar1. Urme din inle[epciunea religioa:s.i �i poli­tid a marelui arhiepiscop şi om de stat ardelean, Şaguna, pă­trund p;\nă la noi cu acest text inr;\urit de statutul bisericii de dincolo.

Cetace a dat el, in latura şcolară, in Transilvania, e o che­�ie de Increderea pe care mi-o plin in aplicarea, mai mult nuocotit1 p�nă asthi, a acestor prevederi. Celelalte biserici le au in aceeaş, sau In şi mai mare mhur3. Iat1 un ajutor, In sarcina nouă, de desfiinlare prin toate mijloacele a analfa­bttismului, pe care le-o încredintez. Ştiu el preolii se vor ghi a1lturi de mine şi aştept foarte mult dela însufleţirea lor.

In acelaş scop, ca s;i dau şcolii un ajutor din afad, am chemat zilele acestea pe reprezentantii celor mai de seaml societ:lţi culturale rom:lneşti, pentru a chibwi impreună asupra celor mai bune mijloace de creare şi r1spândire a bunurilor sufleteşti, in general, dar şi anume de intărirta şcolii ele-

Am ghit inldegerea, care era de altminteri de aşteptat, li cred el toate despărţămintele, dminele cultufolle, Casele Nalionale, Ateneele Populare cu miile şi miile lor de membri vor lucra de acum dup1 un program, care d treteascl dragoste

şi interes fală de şcoală, precum şi ca d înlăture acele lipsuri de ordin mai cu seami sufletesc, dar la nevoie şi de ordin material, care o împiedid ast1zi In menirea ei.

Şeoala nu va face, pe aceas� cale, dedt sl capete pUlin ind1r1t din multul pe care cu dărnicie l-a revlrsat asupra societlţilor culturale, iar acestea, la dndul lor, îşi vor indeplini o datorie de existenţl, înt:liu, pentruci lntr'un mediu de neştiutori de carte, orice acţiune cultural.!! se mişel pe pi­cioare de lemn şi apoi, pentrud dela metodele de cele mai multe ori extensive de astlzi, li d d:l putinla să tread la me­tode intensive, cu scopuri precise, urm3rite programatic. Este Ind o aşteptare, in care imi pun nădejdea, pemru ca şcoala sl se simtă mai puţin singur1.

Un alt ajutor, in sfârşit, pe care îl voiu da şcolii primare, pentru ca d fie dutată chiar acolo unde In ril ele noastre e ocolitl, este de ordin curat pedagogic, Imbun3tălindu-i scopu­rile şi metodele, legând-o mai strâns de locuril e şi de oamenii in mijlocul drora se desvoltă, Udnd-o practică, folositoare, atrlg.!!toare şi vie. Dar despre aceasta cu alt. prilej, mai pe larg.

Ast1zi, In ziua deschiderii cUtl5urilor, mă mulţumesc sl trimit un cald cuvSnt de indemn şi de recunoaştere tuturor membrilor corpului didactic, inv:lţători şi profesori.

Un an nou incepe, de care leglm cele mai mari n.:idejdi. In mijlocul grijil or care se ridid ameninllitoare din toate

părţile, şcoala rimâne ad1postul de tinereţe şi de vitejie dm­bitoare a Iării. EI e dat in seama lnvăIătorilor şi profesorilor. Să-I apere şi 51-1 aducl la cele bune cu toatli luarea aminte, şi nu vom trlii decât ca sl le facem sarcina mai uşoarl şi ca s5 le d5m toatli inima noastr5.

La lucru, cu incredere !

VECINĂTĂTI CULTURALE. - Rom�nia prin aşe�area ei e o adevlrată lar1 de rlisp;\ntie. Cu linia cotitli a Nistrului, ca un fir rlisucit care se desdoaie singur, ea inaintea%! pân1 la marginea stepei ruseşti. St1m acolo In fala unei lumi curat r3slritene, cu care poate ind de pe vremea �eului Perun poln1 astăzi ne-am glisit în necontenite schimburi culturale şi p0-litice. Climatologic p istoric, in faţa Criv11ului sau a mişelrii popoarelor, am fost totdeauna deschişi de acea parte. Pe aci a h1tm�nit, p5nă adânc În Ucraina, Duca Vod1 al Moldovei, in a doua jum1tate a veacului al �aptesprezecelea, iar acum, una din problemele cele mai grele, care dmâne de lichidat pentru Rom5nia modern.:i, e o probleml r3săriteană. Cultural propriu zis, dad n'am folosit de-a-dreptul şi in mare măsud limba potentaţilor moscoviţi, printr'o tainid prefirare şi prin imprumut conştient avem insl destule trlislturi ale dror străine dd1cini se pot urmlri cu �urinţli. Unul din basmele, de care copiii noştri fac mai mare haz, aceasta datoritl, e adevlrat, in bun.:i parte meşteşugului lui Creang1 povestitorul, e Ivan Turbind. EI ţine în circulatia populari p5n.:i şi expresii intregi curat ruseşti, cum e strig1tul b1trlnului şi şugubl,ului soldat: Paşol na turbinca, vidma. Acestea s'ar părea ci sunt ale trecUlului. Sunt şi nu sunt numai ale lui.

In Basarabia, timp de o sutl şi mai bine de ani, Rusia a domnit, cu organizarea ei de Stat puternic şi cu Indurirea unei culturi in n.:ivalnid desvoltare, dela Hotin la Reni şi la Cetatea-Albl. La Întoarcerea ncastrl, a fost ca după retra­gerea unor ape rev1rsate. In unde locuri urmele vechi s'au plstrat apro;lpe neschimMte, In altele ele au fost măcinate in parte şi preUcute, p pretutindeni s'a .aşternut ca un strat

www.dacoromanica.ro

43' D O A B E D E G R Â U

sublire de m�l, care trebue şters Q d aparl din nou lucrul Cu lot arcul nostru de hotu, dela Nutrul bucovinean pln1 b CUr;I{ de dedesubt. La inceput UI�-am plimbat miraţi pe toatl vlrsarea Mureşului, România se apropie de Europa tentf�li. intinderu, ca d preluim greutatea de­U.'5tfului sau cas3 reghim col!urile dragi. Apoi am trecut la munca de rera�re. Ea int;\lneşte, in afarl de insule de oameni cu obâr;iade dincolo de Nistru, anumite a­mintiri ,i deprinderi, care nu pal fi în­lăturate de azi pe mâine, şi unele aşe­%lminte rămase, la fel cu acei stălpi de plm"n! dupl care, pe un loc sJpat şi ne­teUI se poate recunoaşte nivelul de OOi­nioul. Ni pune, in inl1iu r.1nd, intre de, at"tea biblioteci cu df!i rUSeljli. ar­

Iile rom5neşti, care li s'au adaus, nu le-au desfiintat cu totul caracterul. E drept c3 de nu se mai pot reimprosp1ta decât in micii m:!.sur:!., el nimeni nu le-a fileut ind o statistic3 deplină� ca să ştim de dte sute de mii de volume e vorba, dar �cele biblioteci sunt destul de întrebuinlate, Pe dteva le-am Înzestra! eu însumi cu srclii rom;inellti, aşa el le cunosc şi com­potiliil şi ilctÎvitatea. Contactul pe aci, chiar

Casa În care a copilărit pot:tul Cema, intr'un sat din Dobrogea de miaunoapte

Ind3�tul liniei de grani,3, pe teren propriu, cu vecina cultur3 ru- Trei 13ri o duc intr'acolo, cu trei inUl�eri cu totul deosebite una se:asdsr menline viu. Trebue numilis3ne organitlmîn aşa fel, de alta �icu leg:!.turi Cilre seamiinii impreun3 tot aşa de pUlin. Inc1t s3neinsuşim prindşi piirli defolos, illesede noi, duplvoie Polonia ne aduce aminte mai mult de trecut, de zilele strilu-şi nevoie, nu mai mult p�rlile de p�gub1, mai de grab3 impuse, cirii intâi10r regi, de avântul gândirii catolice şi de cei mai ca odinioar3. Contactul acesta e şi mai strâns dincolo, prin tot iubi!i cronicari şi scriitori bisericeşti ai Moldovei. Secolul al ce pot trii ca viall cultural3 proprie Românii transnistrieni. nou:l.sprezecelea e plin de tragedia pribegiei polone, ca urmare Ştim de clqi de şcoaU şi pamflete politice tipărite pentru ei. a diferitelor incerdri de liberare a Ilrii de sub stăpânirea Trebue d aib3 forme de petrecere vechi, ca horl cu cântece ruseasd, şi de trat:edia invad3rii Bucovinei de populalia vorbite, şi şetltcare cu toate cimiliturile, frânturile de vorbl, ucrainianli, Cilre, fărl schimbarea din urm3, i-ar fi primejduit poveştile şi începuturile de joc dramatic. Prin ele trebue d nr3 selp�re caracterul etnic. Colonia poloneu din Cernluli se Impleteascl atâtea manifestlri rUSellti. Clrturarii, din cari ca şi cuiburile de luctitori poloni din unele loca1i1lili cu in-destui ne vorbesc prin staţiile lor de radio indemnuri pe care dustrie ale provinciei vOl:vodale dela Mia2;3noapte sunt prea nu le intelegem şi nu le putem urma, nu se poate sli nu fie la neinsemnate ca s� poatli ajuta transmiterea de valori culturale curent cu produsele culturale ale celei de-a doua a lor patrii. dela un popor la altul. Nu ştim aproape nimic din noua lite-Grani1a noaslr:!. culturalli spre Rădrit nu e la fel cu cea poli- raturli şi miş.c-are de idei a Poloniei. Nicio carte poloned nu tid, o singu� linie plzitl de orice Ind1cliri, ci o regiune, s'a tradus la noi după rlzboiu, iar ceea ce s'a tradus în�inte,

Placa de bronz pusă pe casa copil3riei poetului, de tAvlntenit

imindndu-se de o parte şi de cealallJ, unde fierb vii inrâuririle reciproce.

In biblioteci de colportaj, s'a UCUI din alte limbi şi din interes curat comercial, Ură participarea cOllştient3 nici a intelectua­lilor, nici a publicului. Polonia, care are i ntreprinderi de edi­tură mai org�nizate decât ale noastre, a putut s3 ia locul de Iad mai m�re fală de noi şi sli tradud romane şi drţi de versuri româneşti. Altele sum In preglitire, iar noi abia ne mişcăm. Am pus la cale, la revcna • Boabe de grâu >, o serie de traduceri din literaturile vecine, �i Intre ele nu puteam uita Polonia. Poate eli in curând va putea să apari aci un ronull de Jeromschi. E vorba de crea!ii de art3, care să aibă o valoare în sine, sli fie într'un cuvânt reprezentative pentru literatura aleasă, dar totodatl şi de documente de viaţli ale societăţii, pe care s'o r:l.sfrângl, şli fie adicli reprezent�tive şi pentru popoare, intr'un anumit moment istoric tlmislitor al acelei literaturi. Se urmăreşte un canal Intre Vistula şi Nistru şi o legătur3 de cale feratl intre Gdinia şi Galaţi sau chiar Giurgiu, cu un pod intre acest port şi Rusciuc pentru trectrea in Bal­cani. România e in ajun s3 ajungă ceea ce a fost de mult, in secolul lui Alexandru cel Bun şi al lui Ştefan cel Mare, răspântia de d""'u�ie intre marea cu chihlimbar a Nordului şi

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A .39

.mril e sudice. Vecinltatea poIitid, a unei alianţe, şi vecină- vechea al/ezare de unde Dragoş Vodl a pornit cu ai sli În :roril e

tatea economid, "a unui schimb de mlrfuri necesar, trebue de legendl ale Evului Mediu, ca sl dese;alece Moldova, nu

Plirin!ii poetului Panait Cerna

pot fi �te trepte pe care d putem intra in sufletul vecinilor noştri, iar satele de slovaci dela noi, unele strllucite cum e N5dlacul de 12.500 de locuitori, sunt aruncate departe, in mijlocul satelor de coloniure din dmpia Tisei. Prietenia noastr5 cu Cehoslovacii are ca temelie vial;a împreunl sub aceeaş st3pinire austro-ungad şi colaborarea de atunci in politica internI a fostei monarhii, iar ca desvoltare, alianta şi imeresele comune de ast5zi. Inceputurile sunt ind de ordin cultural. E destul sl amintesc de Jamik şi de dragostea pe care el ne·a u5lat·o intotdeauna, întliu In Traru;il vania, cu volumul de poezii populare cules impreunl cu Andrei Blr· seanu, ,i apoi aici, in Rom<lnia intregill, unde, la conferintele lui de b5trln insufleţit, ne·a pretintat şi pe fiul s5u, pro­fesorul de acum dela Bmo, ca un m�lenitor şi un cominualor al prieteniei romlno--cehe. Din apropierea lui s'a desprins şi Abalele Zavoral şi s'a pus la cale lucrarea mai supravegheal5 şi mai orlnduitil. pentru curioaşterea Intre ele a celor două popoare. Două societăJi, una la Praga, sub preşedinţia Abate!ui dela Strahov, şi cealaltă la Bucurq:ti, numit5 chiar Jamik şi sub conducerea, mi se pare, a d·lui Niculae Iorga, înceard să adud la Implinire un program f�rte bogat, in care partea leului o au plnl acum Cehii. Studenţi şi �lJ)eni de ştiinţă studia%l, cu burse sau liber, in universit1lile romlneşti şi cehe. Vizite colective, de coruri sau de alte grupe, trec ale două graniţe dela noi la ei şi de acolo aici. Cbţi se tip5resc. Cehii, mai intreprinzători, caută probe din literatura noastd con· timporană, pe dnd Rominii se multumesc mai ales cu ce d5 imâmplarea, Bunica de Niemţova sau fragmente din Masaryk.

s5 se încununeze cu vecinlitatea culturalli, a unei circulaţii Paşii aceştia dintiiu au delimitat abia terenul, pe care vom regulate de bunuri sufleteşti. Mi·aduc aminte cu uimire de avea şi unii şi alţii sli lucrlim cu mai multe puteti şi cu scopuri

inţelegerea intreagl pe care a giisit·o un George Enescu la mai limpezi, mai netredt�re şi mai de convingere decât cele Varşovia. Nideri n'am auzit preţuitli mai ca.ld vioara lui de plnl. acum. fermecată, dedt intr'o cas5 retrasl din acest mărel oraş, Vecinl.tatea noastră culturall cu Ungaria e cea mai veche

unde se adunau domni şi dO<lmne plini de mindria vremu. şi mai vie dintre I�te, atât prin a a insemnat ea pentru Ro· rilor lui SobieslU. Artistul romln se bucur;a insi in mijlocul mlnii staţi atltea secole sub coroana SUntului Ştefan, elt

lor de drept de cetate. Aş.a precum mi-aduc ;aminte, dela noi, de expoziţia de anli poloneu din Muzeul Toma Stelian, care a pllcut atlt de mult prin indrlisneala liniilor şi explozia eroică a culorilor. Dar toate aceste operalii inseamn5 prea pUlin. Trebue d ne răscolim mintea sau carnetele de note ca d le

putem descoperi. E drept că atingerea teritoriali dintre cele dou5 ţliri rămlne de mid intindere şi aproape pe trei sferturi, prin p5durile in.a.lte ale Ceremuşului, impracticabill, dar atin· gerea sufleteasd e menit! să fi� mult mai larg1. Florile ei se preg5tesc undeva in taină. Sl le ajullm d creasd. Societliţile rolllln�polonuă şi polono--romlnl au ast1zi un program prea festiv şi sporoatdic. E nevoie de o revizuire. Rlspun·

derea unei conclucrlri organiute pentru cunoaştere reciprocl li schimb cultural apasă pe umerii lor.

Cehoslovacia se intinde până in granila Maramureşului cu a treia provincie constitutid a ei, Rusia subcarpaticli. Aşa cum o arată numele, ea e un pămlnt ruttan, cu foarte puţin, dadl. nu de loc din rormele de via!ă cehe sau slovace. De aceea

poate, leg51urile, foarte strânse, dintre România şi Ceho· slovacia se conduc dela centru, Url acea regiune de fireasd Diploma de doctor a lui Cuna osmou sociaU şi cuhurall a ţinuturil or marginale, care ajută ca tncerile dela o civiliu!ie la ;ah;a d se fad treptat. Cele şi prin ce a avut ca urmări in ambele principate. O bunl parle citeva sate româneşti, r5mase Iării vecine, intre care e şi din istoria noastră in t�te ramurile nu se mai poate desplrţi

www.dacoromanica.ro

B O ABE DE G R A U

pentru tot acest răstimp de istoria Ungariei. Dar tocmai pentruel locul şi rostul trecutului meritli o luare aminte aparte şi e lnvrâstat cu dungi de umbră şi de lumin3, mă simt in­demnat, ca sll nu fiu covârşit de subiect, sll mă opresc anume la problema aşa cum se arată in :!;ÎleJe noastre. Coabitarea celor două culturi, maghiară şi român3, a fost realizatli pe un teritoriu destul de intins şi de repruentativ, din neputinţa intoarcerii Transilvaniei la ţara mamă fără insulele uneori puternice şi compacte de Unguri. Numai o convenţie de felul celei incheiate intre Turci şi Greci pentru schimbul de popu­laţii ar fi putut face să treael dincoace şi cei 60.000-100.000

de Români flimaşi ind in Ungaria de astăzi şi să duel în teritoriul lor naţional pe cei peste un milion douli sute de mii de Unguri români. Convenţia aceea, de caracter destul de barbar, n'a uistat şi iatli-ne pentru totdeauna concetăţeni! Ungurii dela noi, pe lângli satele adunate, cum sunt cele din Slicuime, sau mai împrăştiate, cum sunt cele din restul ţării, şi care fac din ei un popor de ţărani, dau pe alocuri majoritatea populaţiei unor oraşe. Au o presă puternicA, au o literatură, plină de frăgezime şi preţuită in deosebi, fără să se conto­pească, in cuprinsul literaturii generale maghiare. Au venit la noi, ca fragment de popor dominant, cu toate formele unei inalte culturi. Şi le plistrea:t3 şi şi le desvoltă. Atâţia din Ro­mânii trăitori astăZi în Transilvania, foşti supuşi ai răposatei monarhii, au trecut prin ele şi le cunosc tot atât de bine, cu toată durerea suferită de impunerea lor, cât cei cari le-au creat şi le-au mânuit in folosul exclusiv al unei minorităţi fără pereche de semeţe. Căile pentru schimbul de valori deJa unii la alţii sunt deschise şi n'aşteaptă decât programul de fapte şi bunăvoinţa, ca să fie umblate. Datorită insli, pentru noi, amintirilor trecutului, şi pentru Unguri, prefaceril or de ieri, apropierile se păstreazli incă mai mult fizice. La orice iniţiativli mai indrăzneaţli susceptibilităţile din ambele tabere ţipă de nişte dureri care depăşesc mult prilejul de naştere şi au fn ele ecouri străbune. Inrâuririle nu se petrec mai puţin sub ochii noştri. Incet, incet ne îndreptăm spre o muncă d e cunoaştere şi apoi de colaborare în cele sufleteşti, care va fi de vădit folos şi uuei culturi şi celeilalte. Una îşi va da seama că n'are de ce să ocoleasel identificarea unor altoiri mai vechi sau să se simtă jicnită de imprumuturi mai noui, iar cealaltă că n'are de ce să se teamă de porniri spre desfiinţare sau spre f�lsificare. Arui vindeel rărule pe care leacurile s'au arătat neputincioase să le închidă. Să fim gata, pentru atunci, prin toatli osteneala din răstimp. Chiar răndul de oameru, care se ridiel acum, cu alt orizont, e o chezăşie. Niclieri câmpul de activitate pentru conlucrarea pe acelaş teritoriu a două forme de cultură, nu e în România mal larg şi mai ispititor.

De aproape de vărsarea Mureşului şi până la în3lţimea stâncoas3 şi arsă de soare dela Ecrene Tara românească are lunga ei graniţă balcanică şi legătura cu o altă lume. Las şi aici istoria deoparte, prea stufoasă şi prea schimbată ca să mă afund în ea. Nu vreau d vorbesc nici de latura politică actuală care ne leagă mai mult de Sârbi şi mai puţin de Bul­gari. Pe de altă parte, cei din urmă, prin insulele de populaţie lăsate in teritoriul rom!nesc, În mai mare număr decât cele drbeşti din Banat, au chiar în mijlocul nostru, capetele unei punţi de mai str!nsă înţelegere şi circulaţie. Românii, destul de numeroşi, din Bulgaria, şi cei, foarte numeroşi, din Jugo� slavia, reprezintă acelaş element intre vecinii noştri, meniţi să ne facă, de acolo Încoace, nouă, un serviciu asemănător.

Munca de apropiere culturalli gliseşte urme, ca nişte lespezi de bisericli ascunse sub iarbă. Faţa pământului românesc întoarsă spre soarele acesta de Miazăzi şi-aduce aminte şi poate Înţelege cu atât mai lesne. Deocamdată, legăturile sunt destul de slabe. N'avem de pildă, nicio traducere din literatura contimporană jugoslavă, atit de bogată şi d e învolburată de probleme de stil şi de idei. Afară d e bietul Karagici, figurli mai mult culturală şi bătr!nă acum de aproape o sută de aru dela moarte, de vreo baladă veche de Agă eroic, nu mai amintim de nimic altceva. Cu Bulgarii nu e cu prea mult altfel. Ne mulţumim cu câte ceva din Vuov sau din Alecu Constantinov, atunci cind literatura lor s'a Inoit cu desăvârşire şi societatea insălji are altli înfăţişare. Se v a vedea ca un model, ceeace aduce nou romanul, care iese acum în Boabe de grâu, Nopţi la Hanul din Antimovo, traducere din Iovcov, un fel de Han al Ancuţei de Sadoveanu, pe care scriitorul bulgar il cetqte şi-l preţueşte. E ciudat că o societate româno-bulgad la Bucu­reşti şi una bulgaro-rom!nl la Sofia, pentru cunoaşterea şi apropierea celor două popoare, s'a putut injgheba, dar una sirbo-român3 şi românn-sirbă, cu acelaş scop, de o potrivă de necesar, nu există. Singură conferinţa interbalcaniel, prin care vecinătăţile noastre culturale se prelungesc p!nă la Maru Mediterană şi până la Ancara, aşa cum prin cei 7-800.000 de Germaru din România, cu o figură proprie destul de diferen­ţiată, ne invecin3m de Germania şi de cultura ei, singură această conferinţli lucrează in acest câmp.

România stă la mijloc, Între ţări şi popoare cu filnl3 şi in­dreptări atit de felurite, rlisăriteană pe o lature, central eu­ropeană pe alta şi balcanică pe cea din urmă. Ea se poate imbogliţi, orhestral, de tot ce-! vine din toate aceste unghiuri de ure. Sufletul nostru ascultă şi rlispunde tuturor acestor glasuri.

IORDAN IOVCOV. -Am vrut s� dau un mic studiu despre personalitatea lui Iordan Iovcov, scris de un critic bulgar. D-l Vladimir Vasilev a avut bunlivoinţa s1 rlispundă numai decât şi cu o desăvărşită pricepere la cerere. Să-i fim recunoscători, pentrucă . NOPţile o capătă astfel o noui!: adân­cime. Ele ni se arată Încadrate În acelaş timp in opera ins1ş a scriitorului şi în creaţia literară bulgară de astăzi. Fati!: de pUlina noastră cunoaştere a Iiteraturilor popoarelor vecine, pentru care nu există termen de comparaţie mai potrivit, de­cât propria lor necunoaştere în ce ne priveşte, insemna o în­drumare cu totul trebuincioasâ.

Scriitorul Iordan Iovcov e un om de vreo patruzeci şi cinci de ani, nliscut, cred, la' Kotel şi trăit multă veme, ca învăţător, in Dobrogea Nouli, fireşte numai până la 1913· După încheierea păcii a stat cliţiva ani In Bucureşti, ca func­ţionar al Legaţiei bulgare, şi a avut prilejul să ne cunoascli limba şi literatura. M'am mirat de inţelegerea cu care vor­beşte, de pildă, de Sadoveanu. E un om mai cu sumă tlicut

şi retras. Din singurlitatea lui insă cehii aleargă şi despică. Stăruinţa în observaţie dă atâta originalitate • Nopţilor la Hanul din Antimovo o, pe care l-am creZUI, din toale aceste pricini, cea mai bună carte de introducere În literatura bul-gară contimporană. (Emanoil BUC!1ţa)

Impreună cu Ivan Vuov şi Elin Pelin, Iovcov este unul

dintre maeştrii prozei bulgare. II putem socoti astăzi nu numai ca o figură reprezentativă a scrisului nostru, dar şi

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 44'

ca un 5Criitor adinc nalion.a.l, pentrucl in opera lui el aduce multe din trăs1turiie de temelie ale temperamtJIrului rasei

noastre. Jovcov este realist, cu lepturi idealiste fa!!i de via!l. El

prinde viaţa poporului printr'o observare vie şi ÎntÎml, re­producând-o apoi intr'un colorit extrem de plastic. Dar

indldrul acestui realism se ascunde rom;!.nticu!. EI se Între­drqte In atmosfera poeticl ln care Înflşo;lrli oameni şi lucruri, ,i În momentul spiritu;!.1 Înliiilitor - estetic, moral sau filo­:afic - pe care-I glisim in toate subiectele lui. La Iovcov

pinli şi cde mai neÎnsemnate întolmplliri caplitli o senten­

liozit;!.te oarec;!.re: ne duc spre o încheiere asupra vielii, stir­

nesc aprecierile noastre asupra celor ce s'au Întâmplat. Urma

pe care o lasi in noi este sau un vis sau o refletlie. Deoarece Iovcov nu se oprqlE la viata de afarli, oricit ar zugrlivi-o de simplu şi cu iubire. Descrierea lui ne duce in alti parte. In­

clilllrile romantice ale sufletului lui deschid aceste perspective poetice - simturilor, gindirii sau imaginaliei.

De acua Iovcov ca artist este mai puternic atunci când descrie clipele, În care vi;!.Ia invinge obişnuitul sau zilnicul

şi se înaiili În modele impunlitoare de frumusele şi de putere. Asemenea modele sunt redate de Iovcov in cele doul volume de • Nuvele . cu subiecte din vremea rli%boiului. In dzboiu viata se 5Chimbli ,i eaplitli alte dimell5ii. Iovcov este ispitit, ca ,i Liliencron, de ceea ce rli%boiul are necunoscut, excep­lional, unic. EI este furat de acel sentiment spontan, care prinde pe tOli, şi de vi%iunile maselor, pe care le redli În ima­gini poetice. Sub acest unghiu de vedere, li rimâne strliinA preocupuea de groazl şi de suferinţele individului, pe care o glisim la un Garşin, la un Barbus�e, la un Remarque, cu toate cA nimeni mai bine decIt el nu plitrunde nui adânc in sufletul soldatului, in tinjirea dup3 ogorul plirăsit. De oarece In ochii lui, soldatul st1 În apoteo%:! unor fapte

eroice, a unui mit. Este firesc ca o asemenea imaginalie si fie din belşug adli­

patA la epasul eroic. Cea mai Înaltli afirmare artistid a acestor [ncliniri romantice ale lui Iovcov o glisim in • Legendele Balcanil or t. Oameni de rind ,i haiduci Inspliimintători sunt 3f3 descrişi indt impun prin masivitatea lor sufleteascA. O vialli spiritualA primitivA ,i elementar1 le determin! purtlrile, sentimentele şi pasiunile şi ii Impinge spre isprlivi pline de

dramatism, -stirnind uimire şi aducere aminte. Sufletul omenesc scap3rA intr'inşii in aureola poeticA, a puterii, iubirii sau jertfei. Cititorul se simte ,i el Înviorat, crescut, ca şi cum

ar urca spre crqtetul Balcanilor. Dar pe dt e de Înfricoşatl rhbunarea acestor fiinle intregi şi crude, pe at;lt e şi de mli­real3 omenia, nobleţea şi generozitatea lor. Aşa sunt croili

oamenii naturii - precum sunt şi • Cazacii , sau t Hagi­Murat . al lui Tolstoi. Intr'inşii nu e minciunA, viata lor cuprinde un singur adevlr, simplu şi desluşit. Simţirile lor sunt ca seva pim;lntului.

PAmlntul insA nu alAptea%l numai eroi ai isprllvilor, dar şi ai muncii. Noi n'avem alt scrÎÎtor, care d fi uprimat mai plastic decit Iovcov leglitura organicI dintre ţAranul bulgar �i plmlnt. Şi nimeni ahul nu ne-a dat tablouri mai intinse şi mai mustoase ale dmpiei noastre, ale lanurilor dobrogene aurii şi nesUrşite. Leglltura strânsli dintre om ,i pAmânt este o tainl mistici, bucudndu-se de puterea lnnoirii; astfel eroul nuvelei , SecerAtorul t se face iar om blând dupA binecuvân­tarea lui Isus: vedenia acestuia i se inflli�ea:!i În lanurile cu

spice aurii. In dmp oamenii se 5Chimbli., sufletul li se deschide şi se invioreru; ei vAd şi inţeleg lucruri, care le rAmin asCUf\:le celorlalli; se fac filoZQfi sau poefi.

De aceea eroii lui Iovcov dela ţarA sunt atllt de des nişte visAtori. De obiceiu visarea aceasta este st;lrnitl de o fiin� femeninli. Autorului nu-i place sA se apropie de ea, ci o fine departe, dar o simlim in aiureala celor ce-i sunt robiţi. Ea este răsunetul sufletului lor.

Aceastli fiinlă lucqte ,i În • Nopţi In hanul din Antimovo •• Hanul dela Antimovo este o lume aparte, de sine sddtoare, dar se simte cum acolo bate inima Dobrogii Intregi. Aflân­du-se la incrucişarea mai multor drumuri, pe la hanul acesta trec carele grele al beJ,ugului, spre schela deJa Balcic sau deJa Baurgic. Acolo se intâlnesc oamenii frum",i şi zdraveni ai Dobrogii, cu clciuli pllroase, cu ughe roşii ,i cu ciorapi albi ca :!ipada, oameni cari tro�nesc de dnArate şi de putere

Iordan Iovcov

şi cu vorba care aminteşte tunetul. Odraslele primitive ale dmpiei.

Dar in hanul acesta forfoteşte Sarandovila . . Ea intinde mreje vrlijitoare fiecllruia dimre cei cari se abat pe acolo. Frumuseţea ei este ca un desdntec. Sunt fermecaJi şi furaJi ,i invAlltorul dela S;lrneno, şi Zaharcea, şi fiul lui Matache, chiar şi Matache el Insu,i, a clIrui drul3 il aduce singur;l la hanul unde trage şi feciorul slu (, TatA şi fiu .).

Plnl şi cele mai puternice pasiuni caplitll aci alte dimensii. In curentul acesta larg de vialli, care se scurge prin hanul dela Amimovo, se simte mai bine ca oriunde cll totul este treclitor. Viaţa este Intr'o schimbare neîntreruptA. Bătr;lna Sarandovila moare - locul ei la tejghu este luat de tân3ra, care işi împrăştie mai departe farmecul; invll3torul dela SSt­neno, Îndrig05tit de ea, lşi pune capAt zilelor, - dânsa se eli­dtoreŞle cu Zaharcea (, Moţlliala Calmucului .); Pala%of pleacA dup3 artista de circ şi se face clown (, InvAţAtorul.)­

nicio mirare: regret şi ris, la tOJi; moş Moscu cade la belie de pe urma Sarandovilei şi se sinucide prin explozie in cariera de piatrA (.0 traistli cu praf de puşclit) -ea l,i alungi IndatA turburarea treclitoate şi se intoarce la surbul du, ieşind sli

www.dacoromanica.ro

'4' B O A B E D E G R Â U

int!mpine pe noul sosit, Matei. latl, aceasta-i viaţa! ! • Fie- pe mama grouvului bandit Regep, care l-a inţepat in ochiu căruia ce îi este scri, t. Viata nu ţine socoteliii de tragediile ca sli-şi scape fiul. Nu exist!! insi in literatura noaslfl o pove-n�tre -I,i unnta%! calea. Lumea li fost şi va mai fi. A«asta !Stire mai omeneasd şi mai mişe1toare prin aceastl simpa-nu e o concePlie fatalist! despre viaţi, ci o implicare filollOfici, tie trezitoate de cornpilimire dedt nuvela , Pe s;irrni •. proprie ();Imerul or s1nil�i F simpli ai naturii. Orice pslhologism îi este stliin lui loveav. Ceea ce se pe-

In .lIcea..ti privi"ţ!, ' Nopţi la hanul din AntimQvo t estt trece sau s'a petrecut in suflclUl eroilor săi, vedem in hotir/riie lucrarea lui lovcov cea mai plini de înţelepciune. Acolo in- şi În purtarea lor. Ele spun totul. Acestea sunt inspiralille tJmpllriJe :Ji �menii sunt proectap pe un plan adinc şi du- puternice ale scriitorului epic. rabil al vieţii, duv3luit de experienl3 şi de cele triite. In Şi stilul lui lovcov este la fel. Nicio alunecare În poetidri cump�na vremii, totul cap�t3 O alt3 apreciere,-aceea a in- de prisos, nic�ieri abateri In lirism. EI JXlvesteljte simplu, !elepciunii. De aceea lovcov iubqte pe cei b�trini, cari lin ca şi cum nimic nu are d se int�mple. Povestirea lui lovcov in mln1 acent3 cumpln3. In f Mo!3iala Calmucului., acesta işi urmeazl pasul liniştit şi trece peste punctul culminant tot e mOil Gheno; in • Fraţii Senebrieni t e Şterie; in f P3catul atJt de calml in aparenţ3. Stilul este foarte st3p�nit, cu lui Ivan Belin . e chiar acesta. Ei sunt purt3torii Înle1epciunii, o mbud sigur3 a frumosului. EI are insl o e:xpresivitate conştiinţei, raţionamentului moral. In liniştea lor netulburat3 13untric3. Beletristul este desilvJrşit. se ascunde ad�nca p!itrundere a sufletului omenesc. Alegerea d-Iui Hrisicu, care pretint3 cititorului român

Sufletul omenesc adăpostqte ind şi binele şi dul. In el nuvela bulg3reasc3 Plin o oper3 a lui lovcov, este din cele dormiteazl şi puteri luminoase şi puteri Intunecate. Cele mai fericite. Eu II felicit pentru aceasta. E o mărturie de orien-tntunecate nu duc spre bine. Asupra celui stllpânit de ele, tare justll in literatura lloastrll şi de gust artistic fin. Pe de atlrnll ispllşirea - ca in puternica JXlvestire despre . Fraţii altă parte, ţin�nd seama de cunoaşterea desllvârşită a limbii Senebrieni ,- nu doi fraţi, ci doi lupi, hrăpăreţi şi răi. Soarta bulgare, sunt convins c3 d-sa trebue să fi itbutit să redea lor este minunat simbolizat!! prin uscarea celor doi plopi. admirabil in romlneşte frumuseţile şi sugestiile • Nopţilor Viaţa nu poate fi trlitl in rlutate şi fericirea lumimad nu- la Hanul din Antimovo " mai inimile bune. Ea e a!cltuitl din frumuseţe, din fapte Aceastl traducere, - dupl • Mina de aur t a d-Iui Ştefan bune, din omenit, din comp�timire dtre suferinlele celor- Costov, constitue un al doilea pas de adaptare reciprocl a laiIi. Acest simlimlnt de omenie tresare in . Străinul., iar valoril or culturale ale JXlpoarelor romln şi bulgar, care se in • Plcatul lui Ivan Belin t trece dela om dtre toate fiin- face dincolo de Dulllre. Vom şti să-I preţuim. Şi de data Ide vieluitoare. Lupoaica doborit3 are pui, este mam3, şi aceasta 101 noi suntem cei Îndatoraţi ! Belin nu-şi poate ierta -Iol astiel, precum sergentul 1nţelege Sofia, I I Octombrie 193a. Vladimir Vasile II

Teatru, muzică, cinematograf, radio

FILME BALCANICE. - Cinematograful a ajuns tealrul JXlpular al timpului. Oricare ar fi reticentele în privinţa sub­stituirii, ca centru de interes, a teatrului clasic prin el, acesta e faptul. Pe dnd fiecare ţară din lume, "i intre ele şi Statele balcanice, n'au decât un num3r limitat de săli de teatru de dramă, de operil şi de operetă, cu un spectacol obişnuit seral şi cel mult cu matineuri de drblitoare sau şcolare în clte o zi peste dptămână, aceleaşi ţări sunt acoperite de o adevă­rat3 relea de cinematografe, cu dte cinci şi uneori mai multe repreuntaţii pe zi. In public e o frenezie cinematografică. Milioane de spectatori umplu dlile, discută filmele, se im­part In tabere de adora!ie fal3 de anumite vedete, le popu­larizeaz3 ariil e. Un bulevard cu mai multe săli de cinema­tograf, pe care se aprind În cerul de noapte reclamele aprinse, e ca un tlrg şi ca un loc de intrunire publid, brătdat de va­luri de oameni "i de fream3tul multimii interesate. Cine vrea ast3zi să ajungă p;!.nă la ea şi s'o înrlureasd intr'un fel sau altul, nu mai poate să uite acest mijloc. Cinematograful e in slare d creete o stare de spirit. EI a dat aproape naştere la o civilizalie nou�, civilitapa cinematografid. A pătruns şi in domeniul propagandei. Ideea apropierii Între JXlJXIarele balcanice trebue 51-1 foÎoseasc3 deopotrivă.

Ceea ce izbqte dela inceput e d nicio Iară din Balcani n'are o produetie naţional3 de film. Singura legislaţie care urmărq:te crearea unor studiouri proprii se pare el e pânii astăzi Jugoslavia. Colaborarea ei, in curs, cu străinătatea, pentru filmul educativ, se promead plină de perspective.

o acpune In domeniul filmului balcanic nu se poate plânge c3 se impiedid de vreo tradiţie "i de linii dinainte Irase in alte direetii. Traditie şi linii, aici nu există. Dar dac3 astăzi suntem cu tolii atlirn3tori de marile case de produetie cine­matică americane, germane şi francete, problema s'ar părea cil nici nu se pune. Vom continua sil ascultăm, Ură s3 ne mirlim şi s1 protest3n, nişte personallii străine de societatea şi de atiltea ori de felul nostru de intelegere a vietii, vorbind şi cântând dintr'un graiu străin. In Romlnia intră în toate cinematografele ei, socotind cu ajutorul taxei pe spectacole, aproximativ într'un an fiecare locuitor odatli. Optspre2;ece milioane de oameni in toate cele doubpre2;ece luni ale anului se duc nu numai de bunilvoie, dar plătind in schimb, ca sll asculte Englezi şi Germani JXlvestindu-şi intr'o limbă, pentru cei mai mulţi p3săreasd, bucurii şi dureri pe care trebue s1 le ghiceasc3 tot intuitiv. Poate că în felul acesta se face un curs indirect de interna!ionalism, dar cred că pagu�le de ordin pedagogic "i logic trag mai greu in cumpăn1. Fil­mul national a ap3rut, Ind dela descoperirea cinematografului vorbitor, ca o necesilale din punci de vedere comercial. El e însă cel pUlin tot aşa de necesar din punct de vedere educa­tiv şi social. Vrlnd, nevrând ne indrepllm spre el şi noi, 13rile cinematografice plnă asthi numai strict consumatoare.

Hangarele cele minunate, ca nişte case de basm, cu faruri şi cabluri electrice de tot felul, cu interioruri care duc rând pe dnd pe pămlnt şi In cer, cu roiul increzllor in viaţă al artiştilor, işi vor face "i la noi aparilia, ca 51 fabrice Ură intre-

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A "3

[<lpere, zi şi noapte, o lume în mjniatur�, din umbd şi lumin�.

Cum trebue d aştepte sau d gdbească acest moment, înţe­legerea balcanic�(

Filmul Îşi are nu numai o tehnic� tot mai desvoltat3, dar şi o literatud proprie şi Institute internaţionale care il apăr�

sau îl îndrumead. El are şi o c1asificaţie. Există, între altele, filmul educativ şÎ filmul spectaculos, şi există filmul jurnal

rin!a balcanică conferinţei

şi filmul de o valoare in timp de un caracter mult mai durabil. Cred că întâia noastră intervenţie pentru folosirea cinemato­grafului în acţiunea de apropiere culturatI între ţările din

Balcani, trebue să se oprească la filmul jurnal şi la filmul edu­cativ. De multe ori unul şi altul sunt acelaş lucru, sau sunt

echivalente din motive de ordin practic. In România, de pildă, fiecare program de sală de cinematograf trebue d cuprindă, obligator, un număr de metri de film educativ. Pentru

că lucrul nu e totdeauna sau deocamdată ap de uşor, s'a ingă­

duit ca filmul jurnal să tteacă drept film educativ; caracterul lui documentar ii dă de cele mai multe ori această îndreptăţire.

Filmul jurnal are, din punctul nostru de vedere, două înlesniri: se fabrică uşor şi curent; costul n'ar mai fi prin

urmare o piedecă, iar noutatea lui il face d circule, ca orice

ştire de presă. El cuprinde însă vederi dintr'o ţară şi monu­rneme şi evenimente culturale ale unui popor, adică tocmai acel material care poate face cunoscut repede şi deadreptul,

fără trebuinţa unei călătorii, nici aceea a urmăririi unor pu­

blicaţii. Intâia formă de colaborare balcanică cinematică e

jurnalul. Legătura între casele producătoare de filme din fie­care ţad şi intervenlia binevoitoare a comisiilor de cenzură

sau a oficii lor publice care supraveghează cinematografele,

pentru impunerea în program a unei cote de film balcanic, le socotesc foarte cu putinţă şi nu cu prea mari sforţări. Până

sli putem ajunge la problema filmului distractiv şi spectacu­los, care îşi are in Balcani greutăţile ei specifice in afară de

greutăţile de ordin general, amintite, să ne oprim la aceastll formli, comodă, ieftinli şi eficace. Ea are aproape toate avan­

tagiile celeilalte, fără să aibă niciuna din lipsuri, e mai ales

sonoră şi numai uneori vorbitli, dar vorba aici, când nu e o cuvântare, care trebue ocolitli, ci un crâmpeiu de convorbire

într'o mare adunare de oameni sau un strigăt într'o intrecere sportivă, e primit�, deşi stdină, ilI.rli supărare, ca un element

La Silinic In tinutul petrolifer

vor putea să vadă, pe pânule fermecate ale cinematografelor,

poate până la două mii de săli deschise zilnic, din Peloponez în Transilvania şi Basarabia, şi deJa Liubliana la Ankara,

tot ce fr�mântă şi dă strălucire vieţii de fiecare zi a acestei

părţi de lume. Prin iluzia pe care noua art� o dă mai puternic şi mai colectiv decât celelalte, ne vom simţi aproape de tOli

aceşti vecini pe cari întâmplările mai noui istorice SiiU o tra-

www.dacoromanica.ro

444 B O A B E D E G R Â U

dipE de Î%olare, le jnchis�erl cu liduri mai anevoie de (re- s'o folosim. Ideea e prea mare şi bindăclitoare, ca sli nu ehe-cut ded! acelea dela marginea Mongoliei. Astăzi şi ele au fost mim in ajutor toate mijloacele menite sloi dea cât mai cu-rupte in atitea locuri sau au fost uşor Înc,Uecate de mijloacele rând un incepul de realizare. Vom incepe prin a lua câliva tehnicei moderne. metri de fil m chiar dela aceast;!. conferinlli balcanică şi pe

Arta de noapte a cinematografului, cu forma ei de uşoară cari ii vom trimite in toate celelalte cinci 11ri, ca o solie. circulaţie, jurnalul sonor, ne stli la lndemânli. Suntem datori Pelicula poate să capete nervuri de ramurii de măslin.

Turism, sport, educaţie fjzică

o BRUGES-LA-MORTE DE LA DUNARE. - Dac! zica special3. a-odObeştiani, a lucririi : • Filologul cel mai am mai putea avea condeiul lui Odobescu, iată un prilej d·l autorizat, d-l O. Densuşianu (răspund-nd dorinţei mele de Intrebuintim. Indemnul vine dela o cafte despre Oltenita, a cunoaşte origina etimologid. a Olteniţei), imi scrie: • Asupra c;!re a ieşit zilele acestea, scrisă de un îndrigostit şi de un formei mai vechi, v. şi Dacoromania, III, 432. Iordan, Rum. localnic dela şcoala geografici descriptivă a Universităţii din Toponomastik, 271, crede d. ar putea fi pus in legiturli cu Bucureşti. Dar condeiul lui Odobescu se urneljte greu. L-au bulg. Otelva-ja, kalben, viţeii dar morfologiceşte şi ca in· ajuns şi pe el atâtea necazuri, de dnd s'a aritat cli, în deoşbte, ţeles e contestabili aceasti derivare. Mai curând ne putem scriitorul proceda prin substituire, scriind in intâia ciornă gândi la un compus bulg. ot + devlniea (e in limbOl slOlvl scrisul cel mai bălţat şi mai franţuzit cu putinţi, În care in- se citeljte ţ, deci ot + devlniţa), piatri de hotar; comp. locuia apoi cuvânt dupi cuvânt pâni scotea acea frazi cir· otdevljamă, a despirţi; ca punct de graniţi veche cu Bulgaria noa.d şi baroci, jumătate de cronici şi jumătate de basm s'a putut da numele acesta localitiţii În forma veche Otelniţa, sfătos, fărl seamln în literatura noastrl; iar, În amlnunt, schimbatl pe urml In Oltelniţa, Olteniţa _. În descrierea Blrlganului, de pildă, acelaş scriitor se cuibăria Pe aproape sunt urmele mai vechi şi mai strllucite ale orOl· în paginile altora, in ale Ruşilor stepei. In cuul dintăiu sub· şului Daphnes din Procopiu. L·au mâlit apele Argeşului, ale stituia opera cu propriile cuvinte, iar În al doilea, cu frazele Dunlrii şi ale istoriei. Vedeam pe-aici picioarele unui pod vecinului. Şi În timp ce plimb şi eu, ca o api, pietricelele Înalt de Oţel, peste care să poată trece şi trenul, dar să poată aceloraşi invinuiri, mai mult colportate decât formulate, le merge şi cliruţa dobrogeană sau cetele de oi vârite cu spaimli tăvălesc la soare În străluciri mincinoase pe albia străină a una in alta. Oltenip şi TUr[ucaia nu fac, de altminteri, dedt unei notile, am din nou părerea de du cli nimeni nu s'a oprit un singur port, [a intrarea Dunlirii cu totuL şi cu totul pe cu un studiu temeinic asupra acestui mare stilist, mai mult pământ românesc. Atunci soarta de oraş Înnecat a Olteniţei din coasta, decât din marginea Junimii, ca sli-I aşeze [a locul s'ar schimba. Bucureljtiul, care o innlbuşli astlizi, ar ajuta-o cel Ur3 drtire. el Însuşi să se ridice, trecând din el in ea o parte din puterea

Olteniţa se dă la iveală din aceastA monografie, tot pe atât dmislitoare de viaţli şi de bog3ţie. D-I Alexandru 1. Mir· de ştiinţă pe cât e de turism, ca un oraş uitat, din vina rudei culescu ar scoate, in anii s3i bătrâni, o altă ediţie, cu altă in-prea mari şi bogate din preajma lui. Bucureştiul, care a in- fliţişare, a acestei monografii cinstite mai mult decât nostal-ghitit un intreg judeţ, cu desvoltarea lui lacomă şi umbri- gice, cum au fost de obiceiu rândurile noastre despre Oltenita, toare, nu putea să se poarte altminteri cu o localitate oare- când am visat lângli maluril e ei. care, a aceluiaş judeţ. De câte ori m'am apropiat de vechea noastrA scheU'i dela Dunlre, sau mai de mult, în copilărie, cu vestita dilieenţi plini de tăIAngi, de boccele pe acoperiş şi de urdud.turi pe la roate, sau maj incoace cu trenul cam legănat şi cu automobilul de pe sub malurile Argeşului, am avut aceeaş pirere, a unei aşedri fără vlagli, pentrucli vlaga îi era sorbit3 de puteri tainice. Pard. niclieri DunireaÎn cursul ei de jos nu e mai adunată şi mai frumoasl decât aici. Viata işi mişcli in toate părţile cununile de verdeaţi şi de grâne. Bălţile, bogate in peşti şi in ascum:işuri de visare, au ispitit totdeauna oamenii. Istoria îşi OIre pe aceste locuri o răspântie de amintiri şi de ruine. Şi de opueci de ani Încearcli d-şi ia avânt noul oraş, fără să izbuteascl. EI apare şi astăzi mai mult ca o răsfrângere de·o clipA, purtati de o undă şi înne· cată de cealaltă, a unei cetlţi de aur de folklor dunărean, decât o crealie edilitară propriu zisă. Plopii mari ii cântă, întorcându-şi foile de două culori în adierea apei, şi o pri­vesc ducându-se la vale. Ii cântă şi o priveşte şi d-I Alexandru 1. Mlirculescu, licenţiat al Facultăţii de litere din Bucureşti şi doctorand in geografie, care i·a inchinat acest Studiu-album monografic.

Ştiaţi cli Olteniţa ca nume vine de unde vine ( Vi-I dau chiar in forma autorului, ca o probli de seriozitatea şi de mu-

CALA UZA CEAHLAuLU/. - CeahU'iul, muntele Mol­dovei, umple o intreagă literaturi. Unele din cele mai frumoase pagini de descriere, incli dela Începuturile eroice ale scrisului rominesc. le-a dat el. Cum aduni şi trimete in toată ţara Sire­tului, a Prutului şi a Nistrului norii şi soarele, la fel a făcut cu dragostea de pimânt şi cu fiorul de frumuseţe al pământenilor. Dela Alecsandri pânli la Hogaş sunt mulţi ani şi multe trepte; dar la caplitul lor se ridicli aceeaş vedenie de piatri care face de strajă la marginea Moldovei. Moldovenii sunt mai simţitori, mai iubeli şi de aceia mai ascunşi decât noi, ceilalţi rom�ni, bolovlinoşi, repeziţi şi zeflemişti, şi au nevoie de o Întrupare misticli, in care să se recunoascli şi să se adore. Ceahlăul le-a fost sau le-a ajuns intrupare. EI are, în gura şi în sufletul unui localnic, ceva păgânesc şi de capişte, pe care munţi mult mai falnici la noi nu l-au cunoscut. Gândiţi·vi numai la meterezele sure ale Făgliraşu!ui, zidite dela Turnu! Roşu până la Piatra Craiului, pe o intindere de zeci de kilometri, la cinci şi şase sUIe de metri mai aproape de cer decât piatra singuraticli a Ceahlăului. Nimic in jurul Negoiului, care sună şi la nume mai adânc dedt CeabU'iul, şi nimic in jurul Moldoveanului, clită­torit ca nume până aici, din inchinarea şi din freamătul de aureo[l al celuilalt.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 445

Mii aflam de cur.1nd pe un pinten de deal, deasupra Bistrilei, şi credea d ele vorbesc de un munte sUnt ind din zilele Bitca Domnilei, sau vreo allii şea de stâncă, de-alături. Eram Dacilor. Mă u;tilm la vorbitorul In talar negru şi credeam În

cu un filolog, mindtof de Munteni, şi cu un preot care arhea- spusele lui, mai mult decât m'ar fi imbiat temeinicia destul de

logiu in mers, aplecându-se şi ciiudnd in muşuroaiele de şubredii a argumentelor. Era atunci el Însuşi un preot al acelui drtiţl, sfiidmJturi de oale prEÎstorice, cum s'ar fi aplecat cuII al Cc:ahliiului, care nu poate fi aşijderea altor inlllimi şi altcineva şi ar li cules florile, mult mai vechi, ale muntelui. ia cu Piatra lui DetulUtii ,i cu Pionul desgolit chipuri de da­Drept IlUintea noastrl'i, peste şerpuiturile şi in susul viiii, se potnile şi de catedrale, pline de zei şi de cântecul secolilor. E ridica, arimindu-se ,i Intunecându-se din ce in ce, cu liisarea muntele Moldovei.

.

urii, Ceahlăul. Preotul ne vorbea, cu faţa la d, despre acele Cărticica, pe care o am Inainte, face parte, in schimb, dintr'o colluri şi nume care descopiir vetre de sfinlenie, sus, pe creastl, literaturii a muntdui, mai pUlin îngrijită. RO$tul ei e d-I aducii

Ceahlliul

mai aproape şi sil-l deschidă drumelilor de pretutindeni. So­cietatea de gimnastică, sport şi muzicii din Iaşi, după ce l-a impodobit cu o casi de ad:1post, mai pUlin supus! primejdiei, focului sau surpiirii de ape şi de viint, dedt altele dinaintea ei,

a legat acea cad cu drumuri şi poteci marcate, de toate văile Îneonjudtoare. t Ciliu%a Ceahlăului • le numără pe fiecare, şi le descrie cu riispintiile, popasurile şi culorile de recunoaştere. E ca un glas lnall, pe care il auzi alituri, urdnd cu rlgazuri spre piscurile ascunse ind privirii. Te duce mai mult glasul, care ştie, de"'t pasul, care JOvl'ie ,i cautl'i. Iatl'i drumul dela Bicazul moldovenesc _ lsvorul Muntelui - Piriul Furci­turil or - Ocolaşul Mare - Cabana Dochia, lung de J6 lUI a­metri şi insemnat cu negru-alb orizontal; sau drumul, riisu­nltor prin numele lui cioblnesc, ca o prlviilire de stânci in priplistii, Ruhalnila - Obeina Verdelui - Ciribuc - Cabana Dochia, numai de 10 kilometri şi invriistat negru-alb vertical.

Şi mai sunt ind noui asemenea driri. Ciite odatii, În text, ca o tablli În mijlocul unei livezi, apar şi riinduri cursive - şi pllite! - ca acestea : Atragem deasemenea atemia excursia­niştilor a nu ed/ca iarba, mer/:lfnd numai pe elfrdri, edei alt/el lIor avt'a de fntlfmpinat nep/de"i din partUl stdplfnilor oce.stor /âneţe. L5ngl natură apare omul, uneori chiar cu o biitii in mână şi cu duliul hiimiitor allituri. Pentru unii drumeli, neduşi la bisericii, e bine si se ,tie i

OIAu%a nu ne di la iVe;J.Iă numai unul din cele mai miindre masive de munli ale lirii, dar,i aldtuire;J. şi faptele Societiliide gÎmnastÎcA, sport şi muzicii din laşi. Nu e meritul ei cel oaÎ mic. Noi cari o ştim, ne-am bucurat regiisind-o. CeiWţi, sA ia aminte. Sii nu uit insA pe autor, cel pUlin la sUrşit, d-I Cesar Parteni Anton;' Nu-I laud. Am crezut ci e destul d-i laud fapta.

www.dacoromanica.ro

446 B O A B E D E G R Â U

ORAŞUL DELA MARE. - D-1 Ionescu M. Dobrogianu e un român verde, care. de patruzeci de ani locueşte şi observă Constanţa. E poate azi, nu numai un fost ofiţer, dar şi ceva care ar semăna cu un profesor de geografie. Cartea sa despre • Tomi-Constanţa . o dă de gol la fiecare pagină. E o carte de document şi o carte de Îubire. Oraşul nostru dela Mare strli­luceşte In ea de toate luminile bibliografiei şi ale amintirii.

Dobrogea '3 zămislit, cu păm5ntui ei vechiu şi cu zarea fără sfârşit a apei, multe dragoste asemenea. Câteva s'au cheltuit in cercetlri. Glindiţi-vă numai [a prototipul acestei categorii, profesorul C. Brătescu dela Universitatea din Cer-

năuli, cu • Analele . lui şi mai ales cu studiile de specialitate şi cu spiritul Întreprinutof, care ne-a dat serbiirile cincante­narului. Multe s'au pus atunci la cale. Zilele trecute stlteam la Constanta Il:temat în coate, la fel cu marinarii şi cu hamalii filr;!. lucru, pe lespedea care arat;!. incă locul, în cel mai frumos punct al coastei, deasupra portului, unde trebuia sl se ridice monumentul amintirii lucrat de Jalea. Zgura vremii a inceput d acopere inscripţia care spune acest lucru şi aşteapt;!.. Nimeni n'o mai ceteşte. Ceea ce a dmas şi s'a inUptuit atunci e cartea în colaborare despre Dobrogea, Cincizeci de ani de viaţă romfmească a ei, ingrijit;!. şi scoasl de C. Br;!.tescu.

Constanta

Ionescu Dobrogianu e dintre aceşti oameni. In bibliografia sau cu sabia. Avem aici pe unul din aceşti cuceritori cu scrisul. operelor, cu care incheie aceast;!. carte, se vede d e la a douăteci EI a filcut mai mult decât un specialist de laborator şi de şi patra. Ca nişte r:iuri, parcii toate mergeau spre ea, şi • Cer- biblioted; a ţinut mereu vie şi a pus in circulaţie provincia cetlri asupra oraşului Constanţa " tiplrite în 1896, când atâţia dintre Dun;!.re şi Mare, netemându-se, ca orice populariutor dintre noi nici DU se nbcuserl, şi • Coloniurea Dobrogii , şi apostol, de nici una aproape din problemele ei. Şi, pentrud şi . Delta DunMii • şi • Valea Carasu • şi • Spicuiri şi tâlm;!.ciri vorbeam de cuceritori, adausul de nume însuşi, , Dobrogianu " din Herodot '. Departe si fie o incheiere, e insii o incununare. pune ceva de lupt;!. şi de cununi de biruinţl asupra figurii

Autorul a fost totdeauna un iscoditor, filr3 să fie propriu tis destul de marţiale a autorului, ca un fel de Germanicus, Bri-un om de ştiin!;!.. A adunat material şi nu s'a temut nici de tannicus sau Dacicus de pe vremuri. E o pOfecl;!. schimbat;!. ipoteze, uneori destul de indrăsneţe, şi dacă n'a avut acel in renume şi de care asd.ti purtltorul lui se vede că s'a arătat

oritont asupra unui câmp intreg de cercetllri, care face marile intru totul vrednic. leg3turi şi adaugli la ceea ce se ştia, ca un dştig pentru tot- Torni-Constanta e o monografie de oraş, care vrea sli fie deauna, ceea ce a fulgerat nou din stlpânirea realităţii, a avu! completli. Chiar din titlu se bănuia d istoria are să fie şi ea in schimb insufleţirea şi stăruinţa, mai pretioase pentru noi, r3scolit;!. p;\n;!. În adâncuri. Dobrogea e plină de amintirea in punerea in lumină şi In urmlrirea unui domeniu de preocu- civilitaţiilor de demult, mai cu seamă greceşti, care ies la pări. Dobrogea trebuia cucerită şi altminteri decât prin tratate iveală fie într'un nume, fie Îl1tr'o ruin;!. de cetate, şi nu numai

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 447

cercetătorul, dar drumeţul obişnuit nu se pot scutura de necontenita rechemare a trecutului. Dobrogea e colţul din România unde civilizaţia mediteraniană de acum două mii de

ani ne vine In minte fără nfcio silinţă. In pământul de dincoace de Dunăre, brăzdat de alte înrâuriri şi cu o viaţă de prefaceri mult mai puternică, aceste legături au pierit. Capitolul întâiu

vorbeşte despre inceputuri şi epoca romana-bizantină, unde apare Herodot in călătoria lui pe lângă malurile Pontului

stâng şi apare mai cu seam;!. poetul nefericit, in statuia verde

vidtoare din inima Constantei de asl;!.:;:i. Cu toate d expunerea Întrebuinţează, cu meritul numai al punerii la un loc, d:1\e descoperite de alţii, nideri pretentarea nu e mai atrăgătoare

şi mai cald;!.. Scrisul are pe-alocuri stil şi intorslturi fericite.

Cadrul se Însufleţeştc mereu cu trăsături personale. Iatl o pildă, Între altele. Prilejul e un citat din Pârvan, dup;!. care se va vedea ce urmeat;!. . • Pe drumul Mării veneau din Grecia şi

din insulele greceşti, nu numai vinuri şi untdelemn şi stofe şi diferite alte fabricate frumoase de aramă, fier, argint, fildeş, aur, sticlă ori de p;!.mânt ars, ci venea şi multă marmur3 pentru oraşul nostru (Inceputurile vieţii romane la gurile Dunării de V. Pârvan), unde s'au găsit foarte multe statui, coloane şi frontoane pe la clădiri. Mă gândesc la risipa ce s'a Ucu! cu aceste documente ale trecutului Constanţei; când În numele ştiinţei s'au furat şi dral prin muzeele Apusului cele mai frumoase statui şi pietre cu inscripţii. Mai ales după r3zboiul Crimeei a fost o goană nebună dup;!. asemenea podoabe, care s'au risipit pe unde n'au nici o insemn;!.tate. ...

Capitolul al doilea %ugr3veşte pe barbari, imperiul bizantin şi veacul de mijloc, al treilea stă.pânirea turceasd şi pe inain·

Furtună pe vârful Morarului FOIO A. Maidlinger

Viaduct pe I'alea Prahovei Folo A. Petit

taşul de sub semilună, Kustenge; al patrulea stăpânirea româ­neasd. Al cincilea capitol, de incheiere, aduce cuvântul cel de pe urmă, cu toatl increderea şi căldura pentru oraşul nostru dela Mare, pe care autorul o inmănunchiad ind odată aici, dupl ce a risipit-o pe zeci şi zeci de pagini, cu mâini pline.

Dad e ceva de us, la sf1rşit, aş avea pUngerea d mono­grafia s'a încurcat peste măsură in partea istorică şi că, atunci când a ajuns la starea de azi, s'a înnecat sub amănunte, de multe ori nesubstanţiale şi de arhivă edilitară. Pagini de atmos­feră, cum le-a dat cu atâta talent şi emOlie Ion Marin Sada­veanu, aici in • Boabe de grolu " nu se Întollnesc, Ne rămâne cu ele dator, sau d-l Ionescu Dobrogianu sau monografistul viitor, care, pornind dela această I Tomi-Constanţa 1, va merge mai departe. Nu suntem Însă mai pUlin îndatoraţi celui care ne-a chemal din trecul sau din foşnetul ei albastru de valuri, Constanţa iubită şi pe mama ei din veacuri, Marea.

PRIVELlŞTlLE ROMANEŞTl, pe care s'a hotărît in­sUrşit să ni le dea într'un album d-l Al. Băd;!.u\ă, nu SUllt întâi!e fotografii din Iară puse în marea circulaţie. Oamenii mai bătrolni, fntorşi cu amintirea spre zilele Jor insorite, s'ar putea mira de mirarea noastr3. Ochii lor, şi ai noştri, aII cunoscut cel puţin colecliile . Belu l şi arta lui Voinescu şi a altor peisagişti şi desenatori, sămănătorizali înainte de • S�mănătorul. fală de frumuselile păm;\ntuJui şi omului românesc. Atâlia dintre noi sunt apoi incă îndrăgosti,i de produsele camerei obscure a inginerului Stelian Petrescu, plecat şi el cu program, jumătate din Însărcinare şi jumă­tate din proprie pornire, d prindă ţara În fotografii. Itine-

www.dacoromanica.ro

448 B O A B E D E G R Â U

Tineri din IzvOCl'ele Mureşului Fotoprw

rariul ilustrat al Căilor Fef'ilte Romlne dinainte de risboiu, iIlIt1:ti isprăvit şi din fericire anacronic, a adus penlrU intăia oară, deşi intr'o inUlişare mult mai pulin str1lucitl, aceeaş privire totală asupra l�rii. Nesfârşitele co!eclii Fi,cher pen­tru Ardtal şi Bllan pentru Bucovina, In care m'am pierdut �i eu încântat in alltea rânduri, ar fi Inel o dovad1. Tot felul de fotografi prolesKlnişti, documentari sau artişti, Telu, Wein, Berman, c.ari au lucrat şi lucrecl pentru C�le Fe· rate şi impodobirea fieelrui vagon cu vederi din Romlnia, pentru tiare şi reviste ilustrate sau pentru Institutul Social Romln şi expedi\ii!e lui monografice de sat, inmullesc de ani de tile CUnOa'I\l'ta prin fotografii a realitlţii romlneşti. Indirect o mlrturiseşte chiar albumul de • Privdişti rom�­nqti. care, din 190 de planşe, are numai 88 Ucute de propriul operator, ,i 102 împrumutate dela allii, intrati in vreuna din categoriile amintite de mine mai �us. Scade aceast1 !osemnltatea • Priveliştilor, ? Cred el, dimpotrivl, o sporeşte şi-i dă un nou înleles.

Un lucru asemin;ltor s'a petrecut la noi cu turismul, fall de care fotografia nu e de cât un mijloc de înregistrare. EI era destul de vechiu, chiar l1sându-1 la oparte pe aooa al !ntâilor şi marilor exploratori ai munţilor noştri, ciobanii, cari au d1ruit crestele şi viile cu nume şi cu legende. Sa­cietiti s'au a1eltuit pe-alocuri, din oameni �ubţiri şi avu li, cu oarecare adaus de intelectuali. Ele au deschis drumuril e, atât In piatrl cit şi In suflete. Când s'a ivit un nou rJnd de oameni şi'au intins peste toată Iara o relea de seCJii şi un adevlrat cuvânt de ordine pentru rbpândirea 1n mul­lime a drumeliei, af:t:eaş întâmpinare s'au auzit, el ei n'ar

aduce nimic nou �i el ar duce doar mai departe inceputuri vechi.

Ceeace e nou in fotografia pud. cu atlta Jnsuflelire In circula!ie de Blld1uţl, e nou şi in noul turism: organizarea. Multe din isprlivile trecutului in ambele aceste activitlli, se poolte si fi fost, şi au fost uneori mai izbutite de cit ale noastre. Ele rlmlneau Insi întlmpllitoare, Uri J�gllllr1 �i mai ales fui ac�a popularizare d�-a douazi, care le schimb.1 Intr'o şcoalA ispititoare a ochiului pentru geograf�, ilItoria, aru şi bnglliile l1rii. Organi::area duce la o explorar� pro­gramatică a Intregului ma.t�rial intuitiv şi la o punere la Jn­dem<l.nl a lui, pe toate clile, celor mai largi cercuri, dela noi şi din strlinltate. Ţara Inchegat1 �i statiel p5n1 ieri, In acoper1mlntul ei de od1jdii aurite, se plimbi 3.511zi şi ajunge un bUD al tuluror. Expo:tiţii, clrli, reproduceri �in­gulare, prospecte şi dlluze risfoesc şi �tem sub toli cchii aceleaşi frumu�eli şi dc<:umente iubite ale p1mlntorilor şi oamenilor dintre Nistru, Tisa şi Dunlre, mai mult ascunse p<l.nă acum sub o streaşină a istoriei rhărÎtene. Eroii acestei schimbări �unt BădăuIă, voinic, vioiu şi vesel, şi alălllri de el, Veza, fotograful, subţire, tăcut şi speriat. E o expedilie, cu roluri inversate, printr'o noul Spanie şi dtre alte mori de vlnt aşe:me In rind, cu brale!e lor de sd.ndurl, pe m1guri de vint, dobrogene sau basarabene. S1 urmlrim cu drag perechea Qre trece, mişdnd o siluet1 neagrl rotund1 Ungl una firav1, sub indrcltura de aparate şi de metindea lor de sticle suprasensibile! Pentru noi Incep s1 taer-şi ele parte din vestitele • Pfivelişti romlnqti " Intllnite de acum pe orice coclauri şi pe toate drumurile.

Leag1n din Comârtan, Ţara O�ului FOloprw

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro