BOABE DE GRÂU ANUL V, '934 REVISTA DE CULTURA N-rul3

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL ACADEMIA DE INALTE STUDII

COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE DIN BUCUREŞTI (cu '5 figuri) . de 1. RADUCANU

CETATEA NEAMŢULUI (cu 8 figuri) . . de Preot C. MĂTASĂ

IN JUGUL DOMNULUI (VII) . • . de IOSIF NYIRO (cu 8 figuri de B. Szab6) din ungur eşt e de IU, Ddiana

CRONICA, Cărţi, oon/erinţe, eongrese, expoziţii: Săptămâna dirţii; Pictură cernăuţeană; Şcoalele ţărăneşti; Scriitorii Între ei; Expoziţia Ivan Hristov; Un poet albanez. Turism, sport, educaţie fizică: Braşovul. (Cu 18 figuri).

EDUCAŢIA POPORULUI IN AL TE ŢĂRI: Bibliotecile Dopolavoro şi populare din Italia; Universitatea din Perugia (cu 9 figuri).

PlatlŞl colorată: Suceviţa de G. Lowendal.

R edactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

REDACŢIA:

DIRECŢIA EDU CAŢIEI

P O P O R U L U I

BU CUR E Ş T I , I I

St r . G eneral Bert helot , a8

EDITURA:

MONITORUL OFICIAL ŞI

IMPRIM. S T A T U L U I

ADMINISTRATIA:

IMPRIMERIANATIONALĂ

B U C UR E Ş T I, V

Cal ea Ş eman VodA 133-13:5

www.dacoromanica.ro

Academia de Inal te Studii C omerciale şi I ndu strial e din Bucureşti

ACADEMIA DE îNALTE STUDII COMERCIALE ŞI INDUS T RI A L E DIN BUC UR EŞTI

Introducere. - O şcoală de cultură economică superioară În România, cum este Academia de Inalte Sudii Comerciale şi Industriale din Bucu· reşti, nu poate fi numai o şcoală de teh­nică profesională pentru viaţa economică actuală, dar şi o Ţcoală de serioasă pregătire in perspectiva desvoltărit neamului. Destinată a cerceta şi informa despre viaţa economică în general, despre comerţul şi industria Românilor şi despre Însemnătatea şi posibilităţile lor, şcoala aceasta este chemată În primul rând a pune într'un cadru istoric desfăşu­rarea muncii noastre comerciale Ţi industriale. Prin aceasta ea se ocupă cu însăşi istona vieţii româneşti. Căci trecutul comerţului nostru este - după mărtu­risirile d-Iui N. Iorga - o condiţie absolut necesară pentru a înţelege sub toate raporturile, în originea ca şi in desvoltarea sa, istoria neamului româ­nesc.

Destinat a fi, printr'o fericită aşezare geografică, la răscrucea drumurilor comerciale, pământul ro­mânesc a fost în trecutul său un punct de legătură Între marile domenii de producţie. Prin aceasta el a vămuit nu numai bunurile economice de schimb, ci mai ales bogăţia generală, bunurile culturale,

sociale, politice. Istoria vieţii româneşti În toată mărimea ei a crescut pe marginile acestor drumuri comerciale.

Fără aşezarea noastră în punctul de legătură comercială, fără rostul nostru de sector intermediar, nu ar fi existat de cât prea pUţin din viaţa istorică ro­mânească. (1 Nici gospodăria noastră naţională - cu strălucitele biserici de piatră şi ruinele mândrelor palate, cu adâncile pivniţi boltite ale caselor de negoţ dispărute, cu eleganţa şi soliditatea vechilor lo­cuinţe orăşeneşti, cu caldarâmul târgurilor bătrâne şi liniile sigure ale drumurilor mari de odinioară-, nici civilizaţia noastră originală, contopind în forme proprii cugetarea latină, arta gotică, ornamentul Renaşterii din Apus cu cugetarea greco-slavă, adică bizantină, cu arta orientală, cu ornamentul asiatic din Răsărit, nici Statele noastre, două, pentrucă erau două direcţii de comerţ, n'ar fi existat fără această fatalitate geografică�. (N. Iorga).

In faţa acestei realităţi istorice semnificaţia unei şcoli de cultură superioară economică, cu studii speciale în România, este de o netăgă­duită importanţă. Ea este menită prin studiile de istorie comercială să înfăţişeze evoluţia şi

*

www.dacoromanica.ro

''0 B O A B E DE GRAU

destinul vie\ii româneşti şi prin aceasta însuşi cursul ei în viitor.

Academia de Inalte Studii Comerciale şi Indu­striale la noi, primeşte o astfel de semnificaţie. Prin rostul ei ea răspunde unei duble meniri: a) să dea cunoştinţe temeinice despre trecutul comerţului şi industriei noastre şi prin aceasta despre trecutul Însuşi al vieţii noastre, deschizând astfel ori­zantul realităţilor româneşti; şi b) să pregă-

cu seamă după războiu, condiţiile obiective au îngăduit o desvoltare deosebit!.

Scopul Academiei Comerciale şi Industriale din Bucureşti a fost să creeze un învăţământ economic superior, în care să se procure o serioasă Înţe­legere pentru viaţa noastră economidi. din trecut şi prezent, prin studii de istorie economică românească şi în special comercială; să dea cunoştin�e teoretice temeinice în problematica economică, prin studii

AnÎv ersa rea Acad emi ei de I nalte S tudii Co me rcia le ,i Indus triale. Cuvâ nta rea Rec torului

tească teoretic şi apoi tehnic şi profesional o armată pentru viaţa noastră economică şi administrativ3. Astfel aşezământul acesta este chemat mai Întâiu a fi o şcoală de pregătire În Istoria neamului, o şcoală de educaţie naţională, şi apoi o şcoală de pregătire profesională, orientată pe bazele teoriei.

Ce poate fi mai valoros pentru Însemnătatea unei şcoli În destinul nostru?

Academia de Inalte Studii Comerciale şi Indu­striale din Bucureşti, În timpul celor 20 de ani de activitate, a fost orientată în linia acestor impera­tive. Mijloacele sale, la inceput modeste, au căutat să realizeze pe cât a fost posibil pregătirea elemen­telor tinere pentru nevoile economice ale ţării. Mai

de istoria gândirii economice, de teorie a vieţii eco­nomice şi de ştiinţă economică şi socială; apoi să dea cunoştinţe de ordin practic tehnic, prin studii comerciale şi industriale. Cu acest rol şcoala a

�����i��:; �er:r�ăritCU

s�od��r� a �����;���ă nl=;��

în ritmul si rostul economiei, încadrând-o în cul­tură şi viaţă; �i s'a sforţat să procure prin pregătirea comercială şi IOdustrială tehnică, o înarmare pentru conducerea vieţii economice şi administrative ro­mâneşti.

Multe din aceste deziderate au fost realizate în răstimpul celor 20 de ani de activitate; multe vor trebui realizate în viitor. Activitatea Aca­demiei Comerciale şi Industriale din Bucureşti

www.dacoromanica.ro

1. RÂDU CANU: AC ADEM I A D E IN ALTE STU D I I COMERC I ALE ŞI I NDU STR I ALE DIN BU CUREŞT I 131

este o chezăşie pentru drumul de cunoaştere a trecutului nostru economic, şi deci social şi cul­tural, şi pentru pregătirea elementelor de conducere in viaţa noastră economică.

Lacunele de organizare care au stăruit În timpul existenţei vor putea fi Înlăturate în viitor. Destinul şcolii va putea fi acela pe care-l arată rolul său.

Scurtă privire istorică. Academia de Inalte Studii

ţionare a suferit de lipsuri insemnate. EI s'a îmbu­nătăţit Însă pe măsura experienţelor şi nevoilor. De asemenea şi mijloacele de studiu, foarte modeste, au crescut În măsura interesului şi zel ului depus de profesori, cât şi de harnicele consilii de admini­straţie, care au cuprins tot ce a avut mai reprezen­tativ viaţa noastră culturală şi economidi.

In răstimpul de activitate a celor 20 de ani ([9[3-[933), A­cademia de Inalte S t u d i i Comer­ciale şi I n d u­striale din Bucu­reşti şi-a perfec­ţionat t r e p t a t p r o g r a m u l de studii, mijloacele de i n f o r m a ţie, personalul c o n­ducă tor şi a reu­şit să a i b ă un palat al său înze­strat cu cele mai moderne săli de cursuri, cu cele mai spaţioase am­fiteatre şi cu o populaţie mereu crescândă.

Comerciale şi In­d u s t r i a l e din Bucureşti a fost infiinţată pe baza legii din 6 Aprilie 1913 după pro­iectul Ministru­lui de Industrie şi Comerţ Ni­colae Xenopol. Scopul ce şi l-a propus a fost de a pregăti prin stu­dii şi c e r c e t ă r i personalul c o n­ducă tor al vieţii economice româ­neşti. Inspirată în s t r u c t u r a sa intimă după ma­terialul informa­tiy al Academiilor şi Facultăţilor co­m e r c i a l e din Hamburg, A n­vers, Paris, Aca­d e m i a Comer­cială din Bucu­reşti şi-a orientat totuş ţelurile spre studiul realităţii româneşti, p r i n d i s c u ţ i a largă purtată în presă şi prin observa­ţiile aduse pe ca­I e a memoriilor. C o m i s i a întoc­mită încă În anul Pic tu ra mu raU a d- nei Cecilia Cu!zescu-S torck

Conducerea A­cademiei a avut-o Consiliul general şi Consiliul de A d m in i s t r a ţ i e care este Con­siliul reprezenta­tiv ce leagă Aca­demia cu institu­ţiile din a f a r ă. Preşedimele Con­siliului de Admi­ni s t r a ţ i e este RectQrul Acade­miei, iar membrii săi persoane din viaţa economică şi culturală a ţării.

1912 pentru stu-dierea materialului a ţinut seamă de Împrejurările speciale şi de dezideratele vieţii noastre sociale (se­cretarul ei onorific era actualul Rector al Academiei).

La 1 Noemvrie 1913 şcoala şi-a deschis cursurile cu o populaţie de aproape 700 studenţi şi studente. Recrutarea profesorilor a fost anevoioasă. Şcoala a funcţionat totuş cu rezultate mulţumitoare şi cu zel din partea conducătorilor.

Obiectivul pedagogic a fost să dea o pregătire teoretică şi practică în domeniul economic. De sigur că programul de studii în primii ani de func-

Rectorii, con­ducători ai Academiei până în prezent au fost ur­mătorii: 1. Amon Davidoglu (1913-1918); 2. Eugen Ludwig (1917/1918) în timpul ocupaţiei; 3. Stanislas Cihosky (1917/1919 la Iaşi şi 19191 1924); 4. r. N. Angelescu (1924-1929); 5. Gh. Taşcă (1929/1930); 6. r. Răducanu (dela 1930).

Din Consiliile de administraţie au făcut parte personalităţi ca: Dr. C. 1. Istrate, C. C. Arion, D. D. Bragadiru, Oskar Kiriacescu, D. H. Hagi­Theodoraky, Al. Ştefănescu, C. Băicoianu, M. Blank, C. Buşilă, etc.

www.dacoromanica.ro

B O A BE D E G RAU

Corpul profesoral s'a completat în decursul anul şcolar 1913-1914 cu 698 studenţi, se ajunge anilor potrivit cu nevoile şi desvoltarea învăţămân- în ultimul an la numărul de 3941. Recrutarea lor tului precum şi cu creşterea numărului de studenţi. se face dintre absolvenţii şcoalelor superioare de Astfel, de unde la început figurau numai 5 pro- comerţ şi dintre bacalaureati. Majoritatea o for­fesori şi 3 conferenţiari, a1:i există 24 profesori defi- mea1:ă însă, după datele pe ultimii nouă ani, stu-

lntrareainaull

nitivi, un profesor agregat, 8 conferenţiari, 1 şef de lucrări şi 18 asistenţi.

Insemn.ătatea corpului profesoral al Academiei Comerciale, chiar in afară de via5a pur didac­tică şi academică, reese dintr'o Simplă înşirare de nume: Eft. Antonescu, G. G. Antonescu, G. Arghirescu, Em. Brancovici, C. Bungeţianu, G. Capşa, A. Davidoglu, I. Gr. Dumitrescu, Sp. Iacobescu, D. R. Ioaniţescu, N. Iorga, V. Iscu, V. N. Madgearu, Gheron Netta, C. Partheniu, Eugen Porn, I. Răducanu, Andrei Rădulescu, Victor SIăvescu, Şt. Stănescu, V. Stoicovici, G. Taşcă, 1. Tutuc, Gr. Mladenat1:, G. Alesseanu, Zoe Gheţu, Marin Ma1:ilescu, I. V. Pătrăşcanu, C. Perussi, V. Rogalsky, Gr. L. Trancu-Iaşi.

Numărul studenţilor înscrişi la Academie în decursul celor 20 de ani de activitate a fost de 25.750. Num1!.rul a mers crescând. Incepând în

tW!i ���t:� !��a��3

ş����

ad���r!�â�

ăd cI����

c!�I!�

în număr de 1088 faţă de 2853 cu şcoal1!. comercială superioară.

In total Academia a dat în perioada celor 20 de ani de existenţ1!. un număr de 1917 licenţiati.

Programul de studii a fost modificat simţitor În 1928 cu introducerea unui nou an de studii: anul

�;;�a:s��

orcetac�:L în 1932, prin noul program

Biblioteca înfiinţată deodată cu Instituţia a fost organi4ată pe baze sistematice in 1927. Până la această dată exista un număr de 984 de volume,

��ii�iii:l�a�!:

ş�ht��::!

i ��!��

n�:s��

r���

volume şi 1800 periodice, in afară de bibliotecile speciale ale seminariilor şi de cele ale căminurilor. Biblioteca Academiei Comerciale din Bucureşti

www.dacoromanica.ro

1. RĂDUCANU: ACADE M IA DE INALTE STUDII COMERCIALE ŞI INDUSTR IALE D IN BUCURE ŞTI 131

cuprinde astăzi cea mai bogată şi completă litera­tură economică şi socială din ţară.

Seminariile au primit abia în ultimul timp im­portanţa cuvenită şi aceasta datorită noului pro­gram de învăţământ din 1932.

Palatul Academiei a fost clădit după ră2:boiu prin străduinţa Rectorilor: Stanislas Cihosky şi 1. N. Angelescu. El este În acelaş timp una din cele mai puternice şi mai modern organi:z:ate clădiri didactice din România şi o adevărată podoabă arhitectonică a Bucureştilor. Prin pictura murală, cea mai mare din ţară, din Aula festivă, in care talentul de artistă decorativă al d-nei Cecilia Cutzescu-Storck s'a desvoltat în voe, cu cele mai strălucite Însuşiri ale lui, Palatul Academiei Comerciale a intrat şi În istoria artelor şi e căutat de tOţi, băştinaşi şi străini, cari vor să cunoască valorile de pinacotecă plastică ale Capitalei.

In _ Darea de Seamă », făcută de al doilea rector

II Palatul Academiei de Inalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, este situat în Piaţa Romană, colţ cu Str. Cometa, plasat deci pe cel mai frumos Bulevard al Capitalei, pe un teren de 3.393 m. p.

Deşi foarte central, cu multe legături şi mij­loace de comunicaţie, este totuş un punct foarte liniştit şi îndeplineşte, ca po2:iţiune, toate cerin­ţele unei instituţii de cultură şi cercetări ştiinţi­fice.

Clădirea este impozantă, În suprafaţă de 2.603 m. construiţi, ocupă în Piaţa Romană, jumătate din porţiunea cuprinsll între Str. Cometa şi Str. Romană; prin felul de a se pre2:enta face să se impună îndeplinirea şi pe cealaltă jumătate a por­ţiunii cu o clădire similarll, aceasta pentru armo­nizarea estetică a piaţetei. Este locul cel mai po­trivit pentru o atare instituţie culturală.

La o primă privire exterioarll, c1l1direa pare a

Aula fesuvă

al Academiei, răposatul 1. N. Angelescu, Consi­liului de administraţie, în 1927, se găseşte, între altele următoarea descriere a clădirii, pe care o redăm Întocmai (până la acea dată se făcuseră plăţi În contul ei de 49.816.924,62 lei):

fi compusă din două corpuri cu totul distincte, marcate printr'o accentuată deosebire de stil. In­lăuntru însă, unitatea este reali:z:ată printr'o raţio­nală distribuţie a spaţiului, acomodată scopului.

Faţada principală din spre Piaţa Romană şi_Str.

www.dacoromanica.ro

'34 BOABE DE GRÂU

Cameta cu O înălţime de 21,15 m. este sus{inută de coloanele, ce prin tradiţie se aşezau la loca11:1-riie de lumină sufletească şi culturală, Încă dm cele mai vechi timpuri. Partea din fund a clădirii se înalţă, predominând clădirea din faţă. Această

pală dela intrarea aulei de festivităţi şi conferinţe, inaintea căreia se desfăşoară maiestos scara de onoare.

Mozaicul veneţian al vestibul ului şi halI-ului cu desenurile şi nuanţele lui severe, marmora seă-

Biblioteca Centrall

parte este concepută intr'un stil modern şi nuan­ţată printr'un turn Înalt de 44 m., care domină întreg Palatul şi tot cartierul de Nord-Est al oraşului.

Astfel linia curbă, ce caracterizează prima parte, este înlocuită cu linia rect5 in această a doua parte a construqiunii.

Clădirea are trei intrări şi anume: Intrarea de onoare, prin cele trei uşi din colţul edificiului sub cupolă, intrarea studenţilor, pe uşa extremă de pe Str. Cometa, şi intrarea de serviciu pe poarta gangului de pe Piaţa Romană în partea opusă.

Pătrunzând pe una din cele trei uşi ale intrării de onoare se intră într'un vestibul oval, din care, în părţi, se deschid uşile sălilor de expoziţie şi muzeu, iar în faţă se află trecerea spre haJl-ul prin­cipal.

Pe axul acestei treceri este aşezată uşa princi-

rilor de onoare, balustradelor şi baluştrilor sub reflexul razelor de lumină, ce trece prin lumină­torul foarte frumos executat, capătă În ansamblul său un colorit caracteristic şi armonios, contri­buind a da un aspect măreţ acestei intrări.

Aula de recepţiune şi conferinţe, care împreună cu intrarea de onoare formează singura parte luxoasă din întreaga construqiune, e de asemenea caracterizată printr'o armonizare foarte plăcută de colori mult împodobită de luminătorul artistic executat. Ea se compune dintr'un parter care cu­prinde 240 scaune ayezate în amfiteatru, o loje regală, altă loje similară, două colonade şi un balcon cu 270 de scaune de asemeni aşezate în amfiteatru.

Cele două săli de expoziţie luminoase, una în suprafaţă de 160 m. p., iar cealaltă de Il5 m. p.,

www.dacoromanica.ro

1. RĂDUCANU; ACADEMIA DE INALTE STUDII COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE DIN BUCUREŞTI 135

ocupă părţile din parterul construcţiunii, care for­mează faţadele din spre Piaţa Romană şi Str. Co­meta, din care pricină au şi o formă puţin arcuită. Mărimea şi coloritul lor alb, le dau un aspect sever, impunător.

Urcând scările principale la primul etaj, dea­supra vestibul ului eliptic dela intrarea principală, avem sala de Consiliu, iar in partea ce se desfă-

bi���eFee J����u1�7 :r�i!i_�c�o

o:I��ă�:Vs�� ��;

de aşteptare şi două Încăperi rezervate pentru reu­niuni culturale, pe când in partea fatadei, din spre Str. Cometa avem birourile secretariatului şi administraţiei. Tot la acest etaj, în apropierea ca­binetelor Rectoratului, spre partea interioară a clădirii, este cancelaria profesorilor.

In etajul de deasupra intregii fatade din spre Piata Romană, este o sală mare de bibliotecă pen-

rului. La parter, trecând la dreapta scării de onoare, spre interiorul construcţiei, sub cancela­ria profesorilor, este o sală de curs, din care se poate trece printr'un culoar spre cele trei amfi­teatre destinate cursurilor comune. Amfiteatrul cel mare dela parter, lung de 23,54 m. şi lat de 14,60 m., deci in suprafaţă de 343 m., este rezervat anului întâiu; el cuprinde împreună cu balcoanele lui 800 de locuri şi este o sală caracterizată prin genul ei sobru, foarte luminată şi având o înăl­ţime de peste 12 m. In afară de parter ea mai are şi două balcoane, din care unul înconjoară sala pe trei părţi.

Deasupra acestui amfiteatru şi cu o înclinare pa­ralelă cu cel de jos, începând din dreptul celui de al doilea etaj, se află amfiteatrul rezervat cursu­rilor comune ale anului al doilea; are aceleaşi dimensiuni ca şi primul, dar cu o înăltime numai

Sala de mâncare a Cantinei slUdenlilor Academiei Comerciale

tru studenţi, Î.n suprafaţă de 128 m. p.; deasupra de 7,50 m. şi cuprinde 666 locuri, cu cele din sălii eliptice de Consiliu este sala de lectură a balconul de pe latura din fund. Deasupra acestuia profesorilor, iar deasupra birourilor administraţiei şi inscris in înclinaţia lui, este ultimul amfiteatru sunt două săli mici de cursuri având şi o cameră cu dimensiunile precedentelor, dar cu o înălţime specială· pentru lucrările de seminar ale profeso- de 5 m., cuprinzând circa 450 de locuri, fiind

www.dacoromanica.ro

"�o BOABE DE GR Â U

rezervat pentru cursurile comune ale anului al treilea. Fiecare din amfiteatre are şi câte o cameră pentru lucrări de seminar.

In subsolul acestor amfiteatre este instalat ma­rele laborator, pentru cercetări fizico-chimice,

Cămi nul

având o lungime de 23,06 m. şi o lăţime de 14,60 m., deci În suprafaţă de 337 m. p. Deasupra celui de al treilea amfiteatru, este instalat laboratorul de cercetări microscopice şi analitice ale cursului de mărfuri, de 14,60 m. lungime pe II,50 m. lat, deci în suprafaţă de 168 m. p.

In afară de sala de curs, aflată la parterul clă­dirii, sub cancelaria profesorilor, şi de cele două săli de curs aflate deasupra birourilor administra­ţiei, mai sunt pentru uzul cursurilor speciale şi seminariilor, încă două săli deasupra ultimelor, in­dicate la etajul-mansardă şi alte şase suprapuse,

trei câte trei, cu lumină spre curtea mare inte­rioară.

De asemeni deasupra amfiteatrelof, alături de laboratorul cursului de mărfuri, se mai află încă o sală mare de cursuri.

Deci in total, afară de amfiteatrele cursurilor comune şi de laboratorii, avem 12 săli pentru cursurile de spe­cialitate şi seminarii, în suprafaţă totală de 989 m. p. La cinci dintre aceste săli avem alăturată câte o cameră pentru lucrările de seminar ale profesorilor. In plus avem 4 săli mari de seminar făcute în anul 1923 special pentru seminarii. Aceasta în afară de camerele alăturate amfiteatrelor şi de cele alăturate labo­Tarafului celui mare. Toate aceste am­fiteatre. săli şi laboratorii, sunt legate atât de partea din faţă a construcţiu­nii, cât şi de intrarea studenţilor şi cea de serviciu, prin nouă rânduri de cu­loare suprapuse foarte largi şi foarte luminoase şi care sunt deservite de scara dela intrarea studenţilor şi de cea din faţa amfiteatrelor. Partea eta­jului-mansardă din spre Piaţa Romană este împărţită în şase încăperi rezer­vate pentru instituţii de cultură econo­mică şi reuniuni ale asociaţiilor de studii economice, având intrarea prin­tr'o scară deschisă la etajul al doilea în partea dreaptă a terminării scării de onoare. Deasupra cancelariei profeso­rilor, suprapuse unul peste altul, sunt două apartamente de locuinţă.

In subsolul clădirii, sub sala de ex­poziţie din spre Piaţa Romană, este o sală de 100 m. p. rezervată de asemeni pentru expoziţiune, împreună cu sala ovală corespunzătoare vestibul ului dela intrare.

Sub aulă este instalat un mare vestiar, jumătate servind auditorilor, jumătate rezervat pentru studenţi.

In afară de încăperile ocupate de di­verse�e instalaţii, ca încălzire centrală, calorifer, ventilare, electricitate, etc., avem şi câteva locuinţe pentru personal

şi dependinţele necesare administraţiei. Deasupra culoarelor clădirii şi amfiteatrelor sunt o serie de terase, de unde se prezintă ochilor o foarte frumoasă şi interesantă perspectivă a intregului oraş.

Localul este prevăzut cu două ascensoare, unul instalat in faţa scării de onoare, iar cel de al doilea în casa scării amfiteatrelor.

Laboratoarele sunt de asemeni instalate după ultimele cerinţe ale ştiinţei moderne ».

Situaţia actuală: a) Viaţa şcolară. 1. Condu­cerea administrativă a Academiei Comerciale şi Industriale din Bucureşti o are Consiliul de

www.dacoromanica.ro

I. RÂDUCANU: ACADEMIA DE INALTE STUDII COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE DIN BUCUREŞTI 137

Administrafie alcătuit din: preşedinte: Dr. Ion Răducanu-Rector, şi din membri: Dr. Gr. Antipa, A. Blank, C. Buşilă, Oskar Kaufmann, Oskar Kiria­cescu, P. O. Vassalopol, Theodor V. Orghidan, N. Butculescu.

Rectoratul Academiei este compus din: Rector: Dr. Ion Răducanu, profesor de Ştiinţa şi legislaţia financiară; Vice-Rector Gh. Arghirescu, pro­fesor de geografie economică; Secretar general: Eugen Petrescu.

Corpul profesoral este format, cum am amintit, din 24 de profesori definitivi, 1 profesor agregat, 8 ���i��Jia�'

tai ş�f �:U���7r�rŞi

�c�1st:i�' de

3941, dintre cari 2992 studenfi şi 949 studente, cu liceul 614 studenţi şi 474 studente, şi cu şcoala comercială superioară 2378 studenţi şi 465 stu­dente.

Cum s'a văzut, Academia este înzestrată cu fru­moase şi spaţioase săli de studii şi de conferinţe. In Palatul său se găsesc: o Aulă pentru conferinţe (1000 locuri), 3 amfiteatre pentru cursuri comune (860, 640, 420 locuri), 9 săli de curs (60---100 lo­curi), 15 săli de seminar, 4 laboratorii pentru fizico­chimice, 3 muzee (mărfuri, petrol, lemn şi cereale), 1 birou comercial (150 locuri), 1 bibliotecă cu 3 săli de lectură din care una pentru profesori.

2. Orientarea şcolară. Orientarea şcolară care domină la Academia Comercială din Bucureşti se poate vedea din programul de studii împărţit în 4 ani, din care unul este de intro­ducere, iar 3 de pregătire profe­sională, prin teorie economică, juridică şi comercială şi aplicarea lor in viaţa întreprinderilor.

Anul de introducere.

Cursuri: I. Introducerein ştiin­ţele economice; 2. Geografie eco­nomică; 3. Contabilitate; 4. Arit­metică comercială; 5. Fizica şi chimia cu demonstraţii practice; 6 şi 7. Două limbi străine obliga­torii, la alegere; 8. Stenografia (facultativ).

Cursurile urmate în plus de ab­solvenţii şcoalelor c o m e r c i a l e sunt: I . Limba şi literatura ro­mână; 2. Elemente de logică şi psihologie.

Anul I.

Cursuri comune: I. Istoria gene-rală cu desvo1tări asupra Istoriei contimporane şi Istoriei diplomatice; 2. Economie politică şi Isto­ria doctrinelor economice; 3. Elemente de Drept Civil; 4. Statistica; 5. Contabilitate generală; 6. Geografie economică; 7. Politica socială; 8. Ma-

tematică financiară; 9. Corespondenţa comercială română; 10 şi II. Două limbi străine, la alegere.

Anul Il. Cursuri comune: I. Istoria comerţului; 2. Eco­

nomia naţională; 3. Legislaţie vamală; 4. Drept comercial; 5. Drept constituţional şi administrativ; 6. Drept internaţional, 7 şi 8. Două limbi străine, la alegere.

Cursuri de specializare:

1. Secţia comercială industrială: I. Teoria asigu­rărilor; 2. Contabilitatea bancară şi industrială; 3. Tehnologia industrială; 4. Chimia industrială apli­cată, cu lucrări de laborator.

II. Secţia administrativă: I. Cooperaţie; 2. TranSporturi; 3. Contabilitatea publică.

Anul III.

Cursuri comune: 1. Monetă, credit, schimb; 2. Ştiinţa şi legislaţia financiară; 3. Studiul practic al întreprinderilor; 4. Drept comercial; 5 şi 6. Două limbi străine, la alegere.

Cursuri de specializare:

1. Secţia comercială industrială: I. Tehnica asi­gurărilor; 2. Comerţul şi industria petrolului; 3. Cerealele şi derivatele lor; 4. Tehnica bancară.

Sa la dt lectur.i a rtVistt lOf

II. Secţia administrativă: 1. Drept admini­strativ; 2. Drept internaţional; 3. Politică comer­cială; 4. Cooperaţia.

In afară de cursuri studenţii mai au prilejul să lucreze şi să se informeze în cadrul orelor de

www.dacoromanica.ro

,,8 BOABE DE G R AU

seminar, care în ultima vreme au primit o Însemnă­tate deosebită. Aci se fac lucrări, imerpretări, pre­ci�ri cu privire la problemele dela curs, se fami·

Sala de lecturl a Clminului

liarizează studenţii cu metodele ştiinţifice de cer­cetare şi se desvoltă spiritul de judecată şi pătrun­dere a materialului didactic.

In prezent sunt 15 seminarii, şi acestea privesc în deosebi cursurile mai însemnate ca: Economia politică şi Istoria doctrinelor economice, Econo­mia Naţională, Ştiinţa finan­ciară, Cooperaţia, Politica co­mercială, Geografia, Statistica, etc.

Alături de seminariile obiş­nuite mai există un seminar liber n u m i t • Seminarul de teorie şi cercetări economice. Î n f i i n ţ a t În anul 1932 şi având drept scop S t U d i u I problemelor e c o n o m i c e fundamentale ale vremii noa­stre. In anul acesta s'au pre­zentat referate asupra ((Siste­melor de gândire economică contimporană., asupra' Curen­telor şi tendinţelor economice actuale. şi asupra ' Probleme­lor economice româneşti •.

Pe lângă lucrările obişnuite, � Seminarul de teorie şi cercetări economice. a organizat În anul acesta un ciclu de conferinţe publice privind t Actualele

curente şi tendin�e economice •. Au vorbit despre .. Aspectul actual al gândirii economice » Ion Ră­ducanuj d-I profesor Virgil Madgearu despre (1 Eca­

nomia dirijată»; d-I profesor Gr. Mladenatzdespre: . Tendinţele de evoluţie ale economiei mo­derne t; d·1 profesor M. Ma­noilescu despre' Autarhia eco­nomică. şi d·1 Mircea Vulcă­nescu despre t G â n d i r e a economică românească ».

b) Viaţa culturală în institu­ţie. Alături de activitatea pur şcolară, În cadrul instituţiei se desvoltă o Însemnată muncă ştiinţifică cuhural.li.. Academia a devenit în ultimul timp cen­trul manifestărilor gândirii eco­nomice româneşti. Aci se ţin conferinţe cu caracter so c i a l economic, p r e c um ş i comu­nicările şi r e f e r a t e l e de acest ordin. In ultimul timp au fost conferinţele Societăţii Eco­nomiştilor Români, ale Semi­narului de teorie şi cercetări economice, ale Institutului So"" cial Român, Secţia Economică şi cea Cooperatistă, ale Institu­

tului de Studii Corporatiste, ale Societăţii Anglo­Române t, etc. Oaspeţi străini de cea mai mare

Camerl studenţeascl1a Clmin

vază au cinstit În multe rânduri tribuna de ferinţe a Academiei.

Tot in cadrul Instituţiei a avut loc în

www.dacoromanica.ro

I. RĂ DUCANU: ACA DEMIA DE INALTE STUDII COMERCIALE ŞI IN DUSTRIALE DIN BUCURESTI I39

anului 1933, din iniţiativa Rectoratului şi cu o largă colaborare a Ministerului Instrucţiei, Cursu­rile de perfecţionare pentru profesorii liceelor, şcoa­Ielor comerciale şi profesionale. S'au ţinut în total 32 de prelegeri de către 19 conferenţiari şi au parti­cipat 148 auditori. Asemenea cursuri se vor ţine re· gulat în fiecare vară. Aici a funcţionat şi Întâia şcoală de bibliotecari din ţar3, organizată de Direcţia Educaţiei Poporului in 1933, cu o asistenţă de peste 200 de participanţi.

100 lei taxă de asistenţă socială; 1000 lei taxă de frecvenţă pentru reînscriere (anul

1, II şi III); 100 lei taxă de bibliotecă pentru reînscriere; 150 lei taxă de laborator pentru reinscriere; 750 lei taxă pentru intreţinerea localului Aca-

demiei; 80 lei taxă de examen pentru fiecare materie;

600 lei taxă pentru diploma de licenţă; 2000 lei taxă pentru inscriere in doctorat;

La cursurile de perfeCţionare

Pe lângă aceasta, în localul Academiei sunt adă­postite următoarele Instituţii: 1. Şcoala Superioară de Ştiinţe de Stat; 2. Şcoala Superioară de Studii Cooperatiste; 3. Institutul Social Român; 4. Aso­ciaţia Economiştilor Români; 5. Societatea Anglo­Română; 6. Societatea Universitară Abatele Za­voral; 7. Institutul Carnegie; 8. Asociaţia Coope­rativă a Jicenţiaţilor şi studenţilor Academiei.

c) Taxele şcolare. 1. Taxe. Studenţii sunt obli­gaţi să plătească următoarele taxe:

4000 lei taxă de înscriere În anul de introducere; 50 lei taxă de carnet, de înscriere şi de rein­

scriere;

3000 lei taxă pentru examenul de echivalare a diplomei de licenţă;

5000 lei taxă de echivalare a diplomei de doctorat; 200 lei taxă de auditor pentru fiecare materie

audiată. 2. Ajutorarea studenţilor. Academia vine in aju­

torul studenţilor prin scutiri de taxe, prin Între­ţinerea căminurilor şi a cantinei şi prin asistenţa medicală.

Se acordă în fiecare an in limita disponibilităţilor bugetare reduceri şi scutiri de taxe studenţilor săraci şi meritoşi. In uhimii ani aceste înlesniri s'au cifrat la sume care au trecut de 1.500.000 lei anual.

www.dacoromanica.ro

'4' BOABE DE G R AU

Academia posedă actualmente două căminuri şi o cantină care adă postesc aproape 400 de studenţi. Dintre aceştia un număr de 50 sunt bursieri, obţinând casă şi masă gratuit, iar restul sunt semi­solvenţi şi solvenţi.

Conducerea Academiei a fost preocupată mult timp şi de ajutorarea medicală a studen,ţilor. �ncc:r­dirile făcute cu acordarea de reducert la diferite clinici n'au dat rezultate mulrumitoare. S'a ajuns la formula înfiinţării unui dispensar propriu al Academiei. Dispensarul acesta s'a deschis la 12 Ianuarie 1933 în 3 camere puse la dispoziţie În acest scop, În imobilul din str. N. Filipescu Nr. 8.

Di5p�nsarul

Prevăzut cu un cabinet medical complet pentru consultaţiile şi tratamentul maladiilor, dispen­sarul Împline�te o necesitate urgentă În higiena so­cială şi indiViduală a tineretului academic. Activi­tatea din Ianuarie 1933 şi până acum e cât se poate de semnificativă.

3. Cooperativa. Alături de mijloacele oficiale de ajutoare studenţii sunt avantajaţi in existenţa lor şi prin Cooperativa studenţilor şi licenţiaţilor Aca­demiei înfiinţată, sub inspiraţia Rectoratului, în Martie 1932. Ea a organizat până În prezent un atelier de croitorie, unul de frizerie şi unul de cismărie �i a intrat În legături cu o spălătorie chi­mică, sattsfăcând cu preţuri mult mai reduse ne­voile de acest ordin. In prezent cooperativa numără peste 200 membri cu un capital social de 116.000 lei.

4. f; A. S. A. C. J . •• Studenţii sunt organizaţi în «Asociaţia Studenţilor Academiei Comerciale şi Industriale (A. S. A. C. 1.), pentru susţinerea inte­reselor lor colective şi pentru cimentarea spiritului

de solidaritate faţă de celelalte organizaţii studen­ţeş

J�' e- A. L. A. C. 1. &. Licenţiaţii Academiei sunt grupaţi in � Asociaţia Licenţiaţilor Academiilor Co­merciale şi Industriale. înfiinţată la 1 Septemvrie 1920 cu sediul în Bucureşti, str. Nicolae Filipescu Nr. 8. Scopul Asociaţiei este reprezentarea şi apă­rarea titlului şi a drepturilor ce decurg precum şi apărarea intereselor profesionale ale membrilor săi şi desvoltarea culturală a acestora.

Asociaţia editează un buletin oficial, Revista � A. L. A. C. I. t, publicaţie lunară de cercetări economice şi sociale.

Perspective. Privite în aspec­tul lor total, structura, ritmul şi spiritul Academiei de Inalte S t u d i i Comerciale şi Indu­striale din Bucureşti ne apar ca fiind realizări demne de amintit. Inzestrată cu un local m ă r e ţ, cu material didactic suficient, cu un corp profeso­ral sârguitor şi cu o populaţie scolară foarte numeroasă, Aca­demia Comercială din Bucu­reşti este menită unei opere de temeinică valoare e d u c a t i v 11.­pentru viaţa noastră s o c i a 1-economică. Realizările sale până in prezent sunt convingătoare.

Şcoala mai cuprindeînsă unele lipsuri, destul de grele, care o împiedecă să fie Încă deplin o şcoală integrală de pregătire ştiinţifică profesională pentru viaţa noastră şi în acelaş timp o şcoală de pregătire socială in p e r s p e c t i v a desvoltă­rii neamului. Mai întâiu, Aca­

demia are o populaţie aşa de mare în raport cu numărul profesorilor şi cu mijloacele didactice. Încât studentul este lăsat prea liber în munca sa şi prea puţin legat fa�ă de interesul ştiinţific. Prin aceasta el e în primejdie să se mărginească la o viaţă şcolară superficială, şi de cele mai multe ori lipsită de o mai adâncă şi răscolitoare curiozitate intelectuală. In general, studentul, în asemenea împrejurări, dacă lipsurile indicate nu şi-ar găsi corective, s'ar putea mărgini la perspectiva cursului şi la liniile memoriei.

Prin numărul mare al populaţiei şcolare Aca-

�d::ez�:�ac�r!;re�

in erU;da

e:��i�ă tr:b��i�:;l�

vremelnice ale acestei populaţii; astfel ea poate să ajungă mai mult o şcoală a omului mijlo­ciu, a omului cu o }inută intelectuală şi cu nă­zuinţe şi idealul ştIinţific mai pUţin indrăsneţe. Prin aceasta ea n' a putut totdeauna să lase elementele superioare să lucreze în linişte şi

www.dacoromanica.ro

1. RĂDUCANU : ACA DEM IA DE INALTE STUDI I COMERC IALE ŞI INDUSTRIALE DIN BUCUREŞT I J4'

posibilităţile lor intelectuale să se desvolte fără stingherire.

In afară de acest lucru, programul prea Încărcat al cursurilor împiedică studenţii dela o activitate personală de studii şi le iroseşte dorinţele de pre­gătire temeinică, sistematică şi adâncită a diferite­lor ramuri.

Faţă de aceste lipsuri se impun două măsuri hotărîtoare, pe de o parte selecţionarea şi redu­cerea simţitoare a numărului studenţilor, şi pe de altă parte reducerea obiectelor de învăţământ şi accentuarea studiilor istorice şi teoretice privite în prisma realităţilor româneşti. Prin aceste două măsuri s'ar permite o viaţă de studiu serioasă şi o pregătire temeinică şi plină de roade.

Accentul să se pună pe activitatea din cadrul seminariilor şi să se organizeze toate posibilităţile de muncă în cadrul lor.

E drept însă că dacă numărul studenţilor la un

moment dat a fost excesiv de mare, numărul li­cenţiaţilor e relativ mic, iar titlul de doctor al Academiei de Inalte Studii Comerciale şi Indu­striale s'a decernat cu multă rigurozitate. In in­tervalul dela 1924 până azi numai 37 de doctori au fost promovaţi pe bază de lucrări ştiinţfiice serioase.

Prin modificările ultime ale regulamentului, s'a organizat temeinic cursul special, care durează un an - pentru examenul de doctorat.

Cu aceste îndreptări Academia de Inalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, poate de­veni o cât mai folositoare şcoală pentru cultura şi viaţa economică românească.

Foto Weiu

I. RĂDUCANU Rector ul Academie i de Inalte Studi i Comerciale şi Ind ustriale

din B ucure şt i

Medalie comemorativ! la a XX-a ani versare a Academ ie i de Inalte Studii Comerciale şi Industriale din B ucureşt i

www.dacoromanica.ro

Cetatea Neamţ ul ui Foto Che'uallier

CETATEA NEAMŢULUI

In apropierea târgului cu acelaş nume, sus pe un povârniş de munte, călătorul �reşte de depane, ruinile unor ziduri încă impunătoare. E bătrâna mărturie a începutului vieţii noastre de stat, ne­biruita cetate a Neamţului, care - acăţată într'o aspră sprânceană de stâncă - a stat atâtea veacuri În slujba ţării cu negrăită vrednicie, ca un cuib de vulturi.

Câ\i dintre noi, trecând pe la picioarele acestei vestite cetăţi, nu ne-am simţit cutremuraţi de un sfânt fior, care, mânându-ne cu gânduri de evlavie spre vremurile mari de odinioară, ne-a mai abătut o clipă din calea grijilor obisnuite'?

Vitregia Împre;urărilor cu Care a avut de luptat neamul nostru în decursul veacurilor nu ne-a în-

• Deas upra Condrenilor, pe v�r­f ui unui deal Înalt şi plin de tihărăi se află vestita Cetate a Neamţ ul ui , ingrld itlli c u p us ti u, acoper it ă c u rulg�re , loc uitl va ra d e vit�l� fu­girite de str�chi� şi străjuit ă de c�uctle şi v ind ire ii cue au găsit-o b un ă de Ucut cuibur i intr �nsa f.

I. Cr�angi : Amillliri din copildrie. găduit - ca ahor neamuri - să păstrlim decât prea puţine din urmele vredniciei străbune. Intre acestea, Cetatea Neamţului e fără îndoială printre cele mai de seamă. In faţa bătrânelor ziduri, sfântă icoană a trecutului românesc, sfâ�iată de vreme şi de oamenii răi, simţi că trăeştl, un moment, câteva din paginile de grea încercare, dar şi de mândrie ale neamului nostru. Simţi cum ţi se înfiripează în minte atâtea grele întâmplări, care au frământat ţara cu sute de ani În urmă, când de atâtea ori fiinţa unui întreg popor se găsea la răspântia dintre viaţă şi moarte.

Câte taine ale trecutului nostru nu vor fi în­gropate sub aceste sfinte ruini, câtli trudă şi grijă românească nu va fi ascunzând mormântul de

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ : CETATEA NEAMŢULU I '43

lespezi şi moluz sub care stă acoperit un trecut ce ne e dator încă cu multe lămuriri ? Popasul, pe care l-ar fi făcut Ştefan cel Mare sub aceste ziduri după bătălia dela Răsboeni; marile lucrări de îmbunătăţire ce le-au săvârşit aici Petru Rareş şi Vasile Lupu; sfârşitul tragic al Domniţei Ru­xanda; asaltul cetăţii de către armatele lui Sobieschi, însăşi întemeerea cetăţii şi încă atâtea alte fapte, despre care ne amintesc doar legendele - ve­ştede frunze de toamnă - povestesc în slabe cu­lori despre o viaţă ce c1ocotea odinioară atât de viu În jurul acestor ziduri.

Insemnătatea Cetăţii Neamţului merită oste­neala să fie cercetată mai de aproape şi cele 2-3 ceasuri, pe care le cere vizitarea ei - abătându-te din drumul mare - sunt cu prisos răsplătite de emoţia sfântă care-ţi rămâne multă vreme în suflet.

Totuş, prea puţini din mulţimea drumeţi!or cari trec pe la poalele ei, mai găsesc vreme pentru o mai de aproape cercetare a acestor vrednice de cinste ruini. Şi-i o pagubă mare această neatenţie, pentrucă În seceta de simţiri frumoase şi de În­demnuri înalte ale vremii de acum, cercetarea lo­curilor de glorie străbună, poate fi un puternic isvor de renaştere morală şi de ridicare sufletească. Dar când - mai ales - aceste isvoare de virtute ne stau la îndemână, e de neînţeles să nu ne fo­losim de ele aşa cum s'ar cuveni, cel puţin pentru educarea tineretului.

Al. Russo făcând o asemănare intre frumuseţile naturii şi bogăţia isvoarelor istorice, pe care le cuprinde pământul multor ţări din apus, cunoscute de Români mai bine decât cele dela ei de-acasă, ne dă o minunată pagină de simţire românească. f Amintirile istorice, legendele castelelor, care sunt farmecul călătoriilor În Elveţia, de pildă, unde sunt ? ne spune el. f Nu lipsesc nici acestea la noi: sapă urmele răspândite ici colo, şi o să ai a scutura pulberea de pe vreo cetate romană; o să găseşti săgeata unui arc dacic ori frântura unei săbii a lui Traian, un turn, un pod, câteva lespezi cu vechile lor inscripţii latine, singurele anale pe care ni le-au lăsat vremurile de odinioară; amintiri mari şi simple ca şi natura care le înconjoară, tă­cute, cu gândirea gravă, singuratice şi Împrăştiate în furtuna tulburărilor care au frământat biata noastră patrie. Vei găsi locuri sfinţite de oasele străbunilor, ori de vitejiile lor. Fi'i-ţi un drum din gândurile tale, ori aruncă în trecere o privire de admiraţie Înlăcrămată spre Neamţ, Iasă altă lacrimă in locul acela cu nume poetic, care se chiamă Valea Albă, pe unde rll.tăcesc umbrele războini­cilor lui Ştefan » 1).

Din vechea cetate - aşa cum era pe vremea lui Ştefan cel Mare - n'a mai rămas decât zidul dinlăuntru, fără Îndoială zidul cel vechiu, formând

'l Piatra Teiului.

o incintă patrunghiularll. cu o lungime de 46 şi cu o lăţime de 40 metri, de unde se vede că Neamţul era mai mare decât celelalte cetăţi din Moldova. Grosimea zidului, la Neamţ, era intre 3 metri şi 3 şi jumătate, astfel că numai Cetatea-Albă şi Hotinul o Întreceau în tlrie 1).

La fiecare din cele patru colţuri, zidurile erau apărate de puternice turnuri cu mai multe etaje de focuri şi cu numeroase crenele, care se înşirau şi pe latura superioară a zidului, de jur Împrejur. Urmele treptelor, pe care se urcau apărătorii in turnuri, se observl şi astăzi.

In partea de Nord mai stau Înel în picioare trei stâlpi uriaşi, zidiţi din blocuri mari de piatră. Aici se afla podul peste şanţ, legendarul pod de piele de bivol, care se lăsa sau se ridica după voie in faţa porţii celei mari. De aici printr'o uşă mo­numentală, tăiatl în zidul cetăţii, se intra într'un turn larg, de unde altă uşă se deschidea în curtea interioară.

In zidul turnului, spre Sud, o scară din care se mai văd urme, dueea la Încăperile de sus şi de acolo, deasupra, pe creastă.

Un al doilea turn e în colţul de Nord-Vest; două uşi duc şi aici la etajul întâi şi al doilea. In peretele din spre Vest se văd urmele unei sciri turnante, de o construcţie mai nouă 2).

In colţurile de Sud-Vest şi Sud-Est au fost două turnuri, astăzi complet dărâmate. Insuşi zidul care le unea a displl.rut complet, piatra din el fiind luată de un oarecare Belibou şi de alţi cetăţeni din Neamţ pentru diferite construcţii. De abia la 18g6 s'a pus capăt profanării.

Atâtin zidul din spre Răsărit, cât şi În cel de Nord, se mai află câte o deschiutură, care se vede că formau două ieşiri secundare.

Inlăuntru, spre Apus, se zice că erau magaziile şi locuinţele plăeşilor şi ale oamenilor de serviciu ; in mijloc se afla o fântână, apa fiind adusă prin un canal, de sus, din munte; in spre Răsărit se găseau biserica, apoi casele domneşti şi locuinţele înalţilor demnitari.

Din al doilea rând de ziduri, care vor fi avut basrioane ca la Suceava, in fiecare colţ, n'a mai rămas decât temelia.

Materialul de construcţie al zidurilor se com­pune din piatră de râu - lespezi -, dintr'o gresie verzue care se găseşte din belşug în dealurile ve­cine şi pe alocuri se vede şi cărămida. Tencuiala făcută din var şi nisip mare, a fost aşa de bine Închegată că şi astăzi e tot atât de tare ca şi piatra. In unele locuri se observă in ziduri şi urmele unor grinzi de stejar.

Numai colţurile zidurilor şi intrările sunt făcute

i) General Radu Rosetti : Studii asupra chipului cum se /4ptuia r4�boiul de r:4tn Şutarl ctl Mare, pag. I l .

') Carol A. Roms torfer: Schlon Neamţu, pag. 22.

www.dacoromanica.ro

'44 B O A B E D E G R Â U

din blocuri mari de piatră cioplită, material care a trebuit s1l fie adus dela o depărtare mai mare.

Zidul, În afară, era Întărit prin 15 contraforturi puternice, dintre care, două spre Nord, sunt mai groase decât celelalte.

Drumul de odinioară se pare că venea din spre Nord-Est, din direcţia Oglinzilor, fiind făcut În formă de viaduct, pe puternici stâlpi de piatră, din cari au mai rămas Încă un număr de patru, având o lăţime de cinci, o grosime de trei şi o înălţime de şapte, pân1l la nouă metri 1). Materialul din ceilal{i stâlpi a fost cărat de oamenii din veci­nătate.

Vechiul şanţ, care trebue să fi fost foarte adânc, înconjoară şi astăzi cetatea in partea din spre munte; spre Miază-zi nu se mai vede nimic, deoarece dealul este năruit de ape.

In jurul Cetăţii Neamţului se păstrează din bă­trâni o mulţime de legende şi poveşti.

Astfel se spune că până nu demult, în urmă, se mai vedeau gurile hrubelor şi beciurilor din cetate, unde s'ar fi aflând ascunse mari averi. Una din aceste hrube ar fi comunicat cu canalul prin care se ducea apă la fântâna din cetate �i că servea ca loc ascuns de legătură şi comunicare pentru cei din cetate cu un anumit loc, mai În­depărtat, din afară 2). De altfel, faima comorilor ascunse în cetate i-a făcut pe mulţi să cheltuiască mari sume de bani cu căutarea lor, ba sunt şi astăzi persoane, care ar da mult să capete voie de a săpa şi de a-şi reţine măcar jumătate din ce s'ar găsi.

In legătură cu avuţiile fantastice pe care poporul le crede ascunse în tainiţele Cetăţii Neamţului, un bătrân din Târg mi-a povestit următoarea întâm­plare, despre care auzise şi el dela alţii.

Un om necăjit din Condreni, un sătişor chiar sub cetate, din câte galiţe a avut, rămăsese numai cu un răţoiu frumos, la care ţinea ca la un lucru mare. Intr'o zi bagă el de seamă că răţoiul naibei n'a mai venit acasă şi se apucă să-I caute. Cer­cetează prin vecini, se ia in lungul pârâului Neamţ, scotoceşte prin pârâul Cetăţii; nu-I găseşte nicăeri.

După vreo 4-5 zile, numai iacă soseşte răţoiul, plin de glod şi jumulit ca vai de el. A doua zi omul se pune la pândă să vadă pe unde-Î hoină­reşte gadina şi, nu mică-i fu mirarea, când văzu răţoiul intrând într'o scobitură adâncă, făcută în pământ, sub cetate. Era aci gura unei hrube nesfârşite.

Cum ii vine răţoiul acasă, de frică să nu-l pră­pădească, îi şi face gâtui roş. Când cenătuia omul pasărea după obişnuita rânduială gospodărească, ce să găsească în guşa ei? Un coşcogeamite na­poleon. Se vede că zărind răţoiul in plimbările

') Carol A. Romstorfer: Sehloss Ntamţu, pag. :u. ") Ş. T. Kirilunu: Şttfan etl Mart li Sfânt, pag. '94.

lui prin hrubă, aurul strălucind, l-a înhăpat repede, cu lăcomia cunoscută a acestui neam de pasări.

Intâmplarea aceasta l-a îndemnat pe bietul om să scormonească şi el pe urmele răţoiului şi se apucă de săpat, în puterea nopţii. Când era aproape să ajungă de gârliciu, i se arată din intunericul hrubei o vedenie infricoTată, care l-a lecuit pentru totdeauna de comori. S a mângâiat şi el gândind la vorba bătrânească, • sărac şi curat •.

Muntele Tifu, pe poalele căruia este aşezată cetatea, are o înălţime de aproape 600 metri şi de pe vârful numit «La Scaune � se poate vedea de jur împrejurul Cetăţii până la foarte mari de­părtări. De sigur că la « Scaune. va fi fost şi un punct de strajă şi de observaţie, care comunica cu Cetatea. Locul numit • Başca. de pe vârful muntelui ne spune despre un adăpost de piatră pentru străjerii de serviciu.

Nu avem încă isvoare sigure după care să se poată cunoaşte împrejurările în care a fost înte­meiată cetatea; astfel, nu e de mirat că părerile învăţaţilor noştri se deosebesc în această privinţă.

Iată ce ne spune cronicarul Miron Costin, cu privire la Începuturile Cetăţii Neamţului: $ Din cetăţile dacice cunoaştem Belgradul sau Cetatea Albă în Dacia inferioară. Mai sunt cetăţile Hotinul, Neamţul, Suceava . . . dar muza mea tace deSpft inceputul lor. A ei să fie vina, sau a neştiinţei autorilor predecesori? Oricum să fie, e sigur că fundatorii lor au fost sau Dacii sau Romanii, una din două; şi apoi Domnii Moldoveni au mai adaos un al doilea rând de ziduri şi turnuri - pre­cum se vede şi astăzi . 1).

Profesorul N. Iorga susţine că Mânăstirea ca şi Cetatea şi-au luat numele dela pârâul Neam­ţului, de unde reiese că înainte de ridicarea cetăţii ar fi fost prin partea locului aşezări săseşti, dela care şi-a luat numele pârâul 2).

Profesorul A. Lapedatu e de părere că trebue să căutăm pe ctitorul acestei Cetăţi, printre primii voievozi ai ţării Moldovei 3).

A. D. Xenopol socoate că Cetatea a fost Înte­meiată de cavalerii teutoni şi că târgui, judeţul şi pârâul şi-au luat numele dela Cetate.

Xenopol întăreşte această afirmare citând un document dela regele ungur Andrei al II-lea (I205-1235), din care se vede că după ce regele le-a înapoiat Tara Bârsei, le mai adaugă şi • o bucată de loc peste munţi, în Cumania, unde numiţii fraţi ridicară o cetate foarte tare •. Şi mai departe, istoricul român arătând că depărtarea dintre Tara Bârsei şi Cetatea Neamţului nu poate fi un motiv de a nu admite că au putut ajunge cavalerii teutoni prin aceste locuri, adaugă: • Să

') u/opiseţt, Tom. III, Cronica Moldo-Polonl, pag. 495. ") N. Iorga: M(indltireQ Neamţului, pag. 7. ") A. Lapedatu, in: No/i/Q Istoricd, din fruntea lucrării :

Cetatea Suetllti, de C. A . Roms torfer.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CETATEA NEAMŢULUI '4S

nu uităm însă că Germanii erau colonizaţi şi în Bistriţa şi Rodna, chiar în faţa Cetăţii Neamţului, în Transilvania, şi că deci este mai mult decât sigur că acea întăritură fusese făcută de cavaleri in interes comun pentru a apăra pasul Tulgheşului, cel mai îndemânatec de trecut pentru barbarii din câmpie, către a ş e z ă r i le din ţara de peste munţi * l).

Inainte însă de a trece mai de­parte pentru lămurirea ce voiu Încerca-o asupra problemei ince­puturilor acestei cetăţi, socot de folos a mă opri asupra afirmării lui Miron Costin, că trebue să căutăm originea cetăţuei tocmai în timpul Dacilor sau al Roma­nilor.

In primul loc trebue re ţ i n u t faptul că Neamţul vine aşezat pe linia unui străvechiu drum de le­gătură între Ardealul de Nord şi Valea Siretului. Acest drum încă bun de căruţă cu vreo 80 de ani în urmă, iar de atunci Încoace, de când s'a deschis drumul pe Bi­striţă, către Piatra, rămas numai potecă de picior - se numeşte totuş din moşi strămoşi, Calea Mare. Dela Neamţ trece in valea Cracăului, de unde dă dincolo de munte în valea pârâului Hangu, un afluent al Bistriţei, spre a se ridica apoi în sus pe Bistricioara, până străbate în Ardeal, prin Pri­săcani, cale de cel mult 50 km dela Cetate.

Drumul acesta făcea-prin Pri­săcani-Tulgheş - legă(Ura Î n t re Transilvania şi văile Moldovei, Încă înainte de Hristos, la fel cu cel ce urma valea Trotuşului �).

Romanii, d u p ă ce au cucerit Dacia, n'au întârziat să-i apere graniţele din spre răsărit, întărind trecătorile prin care s'ar fi putut strecura barbarii. V. Pârvan vor-bind despre drumul TrOluşului spune următoarele: « Fireşte, Romanii, când au cucerit Dacia, au orânduit si Întărit numaidecât acest drum, ridicând cetăţi d� pază atât la Bărboşi cât şi la Oituz şi făcând întăritură mare de pă-

') A. D . Xenopol: Istoria Românilor, vol umul II, pag. 219. 1) V. Pâ rvan: Gelica, pag. 110. Aici se v orbeşte de pasul

Bicat; cine cunoaşte ins� locul, Îşi dă seama eli. şi astă:d chiar, spre a intra mai uşor în Valea Mureş ul ui, din Bica� ul Ar­delean tre bue să iei drum ul tot spre Tulgheş, prin Valea Jidan ului.

mânt la Poiana şi val cu şanţ de apărare dela Adjud şi până la Folteşti, iar de acolo peste Prut, până spre Cetatea-Aibă şi Tighina . 1).

E foarte firesc ca Romanii să fi făcut asemenea lucrări şi pentru paza drumurilor din spre Nord,

De sub zid uri Foto Chevo/lier

cum era drumul Neamţului şi drumul Sucevei. Sunt ştiri, astfel, că împăratul Comod (180-192 d. Hr.) a făcut un val de apărare în nordul Daciei spre a o apăra de presiunea Go�ilor 2).

In adevăr, presupunerea că şi Calea Mare va fi fost întărită ca şi Valea Trotuşului, capătă

') V. Pâ rvan: Inceputul vieţii romane la Gurile Dundrii,

pag· 49· ") C. C. Giuresc u: Cursul de istoria Romanilor, linut în

1930-31, pag. 254 şi 369.

www.dacoromanica.ro

'4' B O A B E D E G R Â U

puternic temeiu În chiar vechea toponimie a re­giunii.

Dintr'un document din 14 Septemvrie 1427. prin care Alexandru cel Bun dărueşte Mânăstirii Neamţului două sate la gura Neamţului, în ha­tarnica satului Timişeşti se spun următoarele: � Iar hotarul acestor sate, începând din Moldova, peste luncă, la gura şanţului, apoi pe săpătura (şanţ) până la Troian, de acolo până În Pisc, apoi drept peste câmp la cornul pădurii Neamţului . . . şi de acolo peste Neamţ la Salcie şi dela Salcie peste câmp, la Movilă, apoi la Movila Găunoasă, apoi de acolo la un pociumb de stejar, apoi la margi­nea pădurii Dvorineşti, apoi la Movila care-Î la Mol­dova, apoi la Moldova in sus până la gura şanţului, 1).

Un adânc val de pământ, un « Traian l) şi � Mo­vilă , tocmai de-a-curmezişul drumului ce trece spre Neamţ, sunt - in lipsa documentelor scrise ­cele mai bune dovezi că e vorba de' nişte lucrări militare menite să apere drumul ce duce la Ce­tate şi de acolo, mai departe, spre Transilvania. Cetatea ins1i.şi va fi făcut parte din aceste lucrări, sau va fi fost poate şi ea una din numeroasele $ Dave I Împrăştiate pe Întreg pământul românesc.

De altfel, poziţia topografică a Cetăţii este cea clasică a cetăţilor geto-dace, din care se găsesc multe În judeţul Neamţ : Horodiştea, Cetăţuia de pe Cracău, cea din Dobreni, Vălenii şi Bâtca Doamnei, aşezate toate pe câte un inah bot de deal.

Astfel deci şi Cetatea Neamţului se va fi În­temeiat, cum afirmă cronicarul, pe locul unei stră­vechi cetăţui, păstrându-şi acelaş rol de ocroti­toare a unei căi comerciale şi politice, vreme de aproape două mii de ani.

Cercetările au dovedit că atât oraşele - • Da­vete • - cât şi cetăţile strămoşilor noştri, cari lo­cuiau în Moldova, înainte de Hristos, erau în­tărite « cu valuri, cu şanţuri de pământ şi cu palisade de lemn I 2). (l Iar cetăţile erau aşezate numai pe înălţimi, însă nu izolate, ci in apropierea câmpiilor şi platouri lor roditoare, de multe ori pe un simplu deal sau dâmb, Întărite cu valuri de pământ, câte odată cu ziduri de pietre mari, aşe­zate una peste aha, fără legătură de var ' 3).

Dacă în adevăr şi Cetatea Neamţului va fi fost zidită mai in urmă pe locul unei t: cetăţui , stră­vechi, rămâne să o dovedească deplin săpăturile care cred că nu. vor întârzia.

') M. Coslkhescu: Documentele mfJldoveneşti fnainte de Şttfan ctl Meu, volumul l, pag. J9O.

Despre ' Movila G�unoas� . şi despre o • Cet31ue • se pa­mene�le şi in O hotarnică a moşiei Răleşti, pe apa Toplileî. Documentul acesta din 1782 pune aceste loalillţi tot acolo unde le aşeau şi documentul din 1427. Uricariu, Tomul XX I , pag. 369.

") V. Pârvan: Cetlca, pag. 133. Gener;1! R. Roseui: ibidem, pag. 9. ") V. Pârvan: Celiea, pag. 294.

Prin veacul al XII şi al XIII, înainte deci de descălicatul Moldovei, se întâmplă un fapt, care a avut o puternică inrâurire asupra organizării acestei ţări, la inceputul ei. Acest fapt, de care e strâns legată şi viaţa Cetăţii Neamţului, este aşezarea in nordul Ţării a unor numeroase colonii de Sa�i, cari s'au strecurat aici, venind din Tran­silvaOla, unde întemeiaser1i. multe târguri înflori­toare.

Aşezările săseşti apar, în Moldova, tocmai pe linia vechilor drumuri de legătură dintre Transil­vania de Nord şi Moldova: pe drumul Sucevei şi pe drumul Neamţului, având ca punct de sprijin, în Ardeal, Bistriţa şi Rodna, cunoscute târguri săseşti prin bog3ţia şi puterea lor.

Despre însemnătatea acestor două drumuri pentru legăturile dintre ţara noastr3 şi Ardeal iată ce vorbeşte unul dintre cei mai de frunte dintre istoricii noştri: « Spre târguI Bistriţa se putea merge pe 2 căi. Una ducea din Suceava spre Câmpulung, Moldoviţa şi trecea prin pasul Suhard spre Rodna şi de aci la Bistriţa. Vama de graniţă se plătea la Mân3stirea Suceviţa. Cealaltă cale ducea din Suceava la Baia, de aci la Neamţ şi de aci prin pasul Tulgheş la Bistriţa 1).

Este adevărat că singura cale spre Ardeal mai bună şi pentru căruţă era Valea Trotuşului, dar nu trebue să scăp3m din vedere că în vechime transporturile de mărfuri, oricât de importante, se făceau - în munţi - şi cu caravane de cai, legaţi unul de altul. Pe cai se puteau transporta orice fel de mărfuri. Cu toate acestea, pe Calea Mare, adică pe drumul Neamţ-Tulgheş, a trecut în Tran­silvania, ca pe drumul cel mai direct, armata lui Matei Corvin, după înfrângerea suferită la Baia, dovadă că acest drum era accesibil şi cu că-ruţele. .

ve��ld��te di�s�:!ns1::ani:g��ndru��r���!��, ��

care au căutat - fireşte - să-I întărească spre a-şi apăra aşezările şi spre a-şi asigura comerţul.

ril:nS��tiu

:I c;:��i:n:�,

tesir��uf:I��i:aşi�â����

mai jos, Neamţul. Pârâul Săscuţa şi Dealul Sasului din apropierea

Târgului Neamţ ne vorbesc in chip neîndoelnic despre vechea colonie german3 de aci, care a avut în târg biserică şi berărie, dup1i. obiceiul lor din moşi strămoşi. Ast3zi chiar un loc în târg mai poartă numele străvechiu de • Berărie t.

Pentru limpezirea începutului Cetăţii Neamţului in legătur3 cu colonizăriJe săseşti din aceast3 re­giune e de folos - cred - o scurt1i. parenteză.

Când vin Ungurii şi ocupă Transilvania, în Mol­dova trăia o deasă populaţie românească, în care se contopise şi elementul slav din spre câmpie �).

1) J. Ursu: Ştefan cel Mare, pag. 374. 1) A. D. Xenopol, voI. II, pag. 20 ••

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CETATEA NEAMŢULUI '47

Altminterea nu s'ar inţelege cum numai in un interval de vreo 60 de ani dela desdi.licare, găsim Moldova piinii de sate pânii la Nistru, in spre t ţinuturile tiitiiri1şti •. Ca să fi venit atâta lume din Ardeal intr'un răstimp aşa de scurt, Însemna o adevăratii pustiire a acestui ţinut, ceea ce n'ar fi îngăduit regii Unguri 1).

stăpânirea şi dincoace de munţi, aşezând aci co­lonişti, întemeind orase ca Bacilul şi Sascutul şi întreprinzând sub indemnul stăruitor al Papii, o vie propagandii de prozelitism catolic în mijlocul populaţIilor de aci şi în deosebi printre Cumani.

Principalele căi de penetraţie, prin care regii unguri îşi exercitau influenţa asupra Moldovei, erau

Planul Cet"ţii Ntam\ului Bcut de Romstorfer

Pe la 1057 Moldova de Jos era ocupatii de Cu­mani, cari au stăpânit aceste piimânturi, vreme de aproape 200 de ani. In acest timp Ungurii, cuprinzând Ardealul, treptat-treptat, şi-au întins

1) Bela al IV-lea prin diploma din I241, prin care-i aşeau pe Ioaniţi pe granila de R:is�rit a Ungariei, d1ndu-le În seam" Intregul ţinut al Cumaniei, le spune ' d-fi dea gri;"- şi si­linţ"- ca d popu[eu tÎ5e1e ţinuturi . . . dar d nu primea�51:� spre a popula aceste pnulUri pe ţ"ranii din Regat de orice condiţie Ji naliune, fir"- Învoire special" •.

Valea Trotllljului, spre Cumania; iar la Nord, valea BistriclOarei spre pasul T ulgheş şi Valea Moldovei, prin C âmpulung.

Pe drumul de jos inrâurirea strliin1i a avut un caracter curat unguresc, dovadii toponimia regiunii: Badiu, Tazlău, Sascut, etc.; pe c ând pe celelalte douii din spre Nord, s'au strecurat puternice grupe de SiUJi, element germanie, cu cari Regii Unguri, Începand chiar de pe la 1000 şi ceva, au început să colonizeze Ungaria spre a întemeia târguri şi a organiza comerţUl.

www.dacoromanica.ro

,.s B O A B E D E G R Â U

Veni{i În Moldova, inainte de 1200, au Început a Întemeia pe cele două vechi artere de comuni­caţie cu Ardealul, un şir Întreg de târguri. Astfel cu mult drept se spune că (1 negoţul prin (1 Ţinu­turile Tătărlşti ., care de pe la 1360 se chemau • Ţara Moldovei t, este simţitor mai vechiu decât Întemeierea şi consolidarea acestei noui forme po­litice pentru Români t i). Vechile târguri săseşti Baia şi Siretul au şi fost cele dintâi reşedinţe domneşti Între 1370 şi I3Bo 2).

Colonizarea cu Saşi n'a fost suficientă pentru

����ri:::i ���?�ţ���t�n!r��â�i�:� pSf��n�u�i1��t J� dincoace de Carpaţi. Pentru acest cuvânt Regele Ungur, Andrei al II-lea a adus În I2Il alt rând de Germani, pe cavalerii Teutoni cu scopul îndoit de a stăpâni CU armele nouile ţinuturi şi de a converti la catolicism populaţia care le locuia.

Cavalerii Teutoni, ostaşi, misionari catolici şi negustori sunt aşezaţi în Ţara Bârsei, având să lucreze de aci asupra « ţinutului care merge până la hotarele Brodnicilor t, ţinut pe care Regele li-l dărueşte. Ce anume ţinuturi stăpâneau Brodnicii - cari se crede că erau Români - şi până unde se Întindea Cumania spre Nord, nu se poate incă preciza; informaţiile in privinţa aceasta sunt foarte vagi.

Dintr'o scrisoare a Papei Honoriu, dela 1225, adresată Regelui Andrei, se vede că Teutonii con­struÎseră Între altele, o cetate foarte tare, dincolo de munţii zăpezilor, În Cumania.

Prin Cumania se poate înţelege nu numai partea de Răsărit a Munteniei şi Moldovei, dar chiar tot pământul pe care-I locuiau şi Românii dincoace de Carpaţi. Dovadă despre aceasta e faptul că Papa stărueşte pe lângă acelaş rege, Andrei al II-lea, să se intereseze de Vlahii din Cumania, cari erau schizmatici, adică de rit grec. Comăne�tii din ţinutul Bacăului şi vechii stăpâni de pămant (1400) în câmpul lui Dragoş, din judeţul Neamţ, cu numele de Borcea, sunt o dovadă de intinderea Cumanilor şi către Moldova de Sus, unde Întâm­pinăm şi astăzi vechi numiri ca Dealul şi Pârâul Comanului, pe lângă Tazlău.

Dar când vin Cavalerii T eutoni spre a asigura stăpânirea regilor Unguri asupra pământului Mol­dovei, populaţia săsească era mai din vechi aşe­zată în mai multe târguri, pe cele două drumuri din Nordul {ării. Nu se putea ca Teutonii, bine înarmaţi, să nu fi ocrotit şi populaţia săsească, de acela.ş neam cu ei.

Oraşele Bistriţa şi Rodna aveau tot interesul ca drumul de legătură cu Neamţul, pe care ele il întemeiaseră odată cu Siretul, Baia şi celelalte, să fie apărat şi Întărit '). Această grijă a celor două

') N. Iorga : IllrJr;a Comtrţului, voi. 1, pag. 75. 'l N. Iorga: ibidem, voi. 1, pag. 77. ') N. Iorga : ibidem, voI. I, pag. 78.

mari centre comerciale de sub Coroana Ungu­rească, a dus de sigur la ridicarea zidurilor Cetăţii dela Neamţ, menită să străjuească o atât de im­portantă cale comercială 1). De altfel, îndată după aşezarea ţării şi organizarea ei sub primii voevozi, vedem că, la Neamţ, apare şi o vamă, pentru măr­furile care se schimbau pe acest drum. In deosebi Neamţul a fost vestit pentru comerţul cu vite.

Aceea.ş trebuinţă a fost slujită şi de Cetatea Sucevii pentru calea comercială ce ducea prin Câmpulung şi Suhard, spre aceleaşi mari târguri.

Cavalerii Teutoni, dar, în răstimpul dela 1.211 până la 1225, cât au stat de pază in pasurile Car­paţilor răsăriteni, este foarte probabil să fi pus Începutul Cetăţii Neamţului cu ajutorul bănesc al negustorilor Saşi, aşezaţi în această regiune şi din porunca, poate, a însuşi Regelui ungar, suveranul acestor locuri.

Cetatea, o aşa de însemnată lucrare pentru tim­purile acelea, cu ziduri groase de 4 metri, de o înălţime �i lungime uriaşă, cerea în construcţia ei, nu numaJ cunoştinţe tehnice serioase, dar tot atât de importante mijloace materiale. Blocurile mari de piatră bună pentru cioplit, au trebuit aduse dela mari depărtări. Aceste mijloace erau mai presus şi de puterile coloniilor săseşti de aci, ca şi de cele ale primilor voievozi, până la Ştefan tel Mare, Domn, care în adevăr se dovedeşte, după cum vom vedea, că s'a îngrijit de cetăţi şi le-a Întărit.

Cetatea cea foarte tare de peste munţii zăpezilor, de care vorbeşte scrisoarea Papei Honoriu, nu poate fi alta decât Neamţul, zidită de Teutoni, cari au fost chemaţi de Regele ungur cu Îndatorirea precisă de a apăra graniţele răsăritene ale regatului şi de a ridica cetăţi. Cu 20 de ani mai târziu, Ungurii aduc pe călugării Ioaniţi cu aceleaşi pri­vilegii şi îndatoriri şi-i aşează pe graniţa de Est a regatului.

De altfel, Neamţul se vede că făcea parte din o serie întreagă de puncte întărite pe drumul ce ducea În Ardeal, prin Tulgheş. Toponimia ne adevereşte acest lucru: astfel, de-a-lungul lui, găsim mai multe localităţi care poartă numele sem­nificativ de • Cetăţuia t, de obiceiu vârfuri de deal, în apropierea drumului. Cetăţuia Altanul pe fundul Audiei, Cetăţuia dela Gura Hangului şi Cetăţica din Răpciune. Altanul este chiar pe un vârf înalt de munte, de unde se vede la mari depărtări şi spre Cetatea Neamţului şi spre Hangu-Prisăcani. Insuşi numele satului Audia, dela poalele Altanului, pare a ne vorbi de străji şi de semnalizări în vreme de războaie, cum e şi numele muntelui Ştirghine (ştiri de bine) de lângă Tazlău, unde iar era il: strajă . şi vamă.

Pe tot drumul acesta, dela Neamţ la Hangu, multe locuri, dealuri şi pârae, poartă şi astăzi

') General R. Rosetti, ibidem, p�g. 7.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASA: CETATEA NEAMŢULUI '49

numele de Sasu şi Sasca, ceea ce Înseamnă că aceste văi care fac - după cum se poate vedea pe orice hartă - cel mai scurt drum Între Ardeal şi regiunea Neamţului, au fost o arteră de infil­traţie a elementului săsesc spre Moldova, spre cunoscutele căi comerciale ce duceau către Nistru şi Cetatea-Albă.

din 1241, care a dat regatului o lovitură Încât numai cu greu şi după mult timp s'a mai putut reface. Totuş, Regii unguri n'au renunţat incă multe vreme la dreptul de sU7:eranitate pe care credeau că trebue să-I aibă asupra ţării Moldovei.

După ce Tătarii s'au retras in stepă şi s'au aşezat de­finitiv acolo, populaţia ce mai rămăsese in Moldova,

Drumuri ;i locuri vechi in jurul Ce[�lii Num\ului

Cavalerii Teutoni, râvnind să păstre7:e pentru ei locurile acestea aşa de bogate, Regele ungur a fost nevoit să-i alunge.

Stăpânirea Regilor un�uri pe plaiurile răsăritene ale Carpaţilor Moldovei se organizase destul de puternic, atât din punct de vedere politic şi militar, cât şi din cel religios - catolic, şi de sigur că acest pământ ar fi fost alăturat definitiv Ungariei dacă n'ar fi intervenit năprasnica năvălire a Tătarilor

a inceput să iasă iară�i -ca şi după celelalte puhoae barbare-din munţÎ1 şi pădurile unde se acioase şi a prins să-şi Î.nfiripe7:e din noua viaţa, intemeindu-se târguri şi sate noui În « Silişti . şi in locuri pustii.

Oraşele săseşti din Transilvania, la rândul lor,

��c�fI�e��10�ii e��n S��;�ta�oj�o:-

i;i :;�r:�:� indată după descălicare, ca târguri infloritoare, având mai toate şi cetăţi prin apropiere.

www.dacoromanica.ro

<'0 B O A B E D E G R Â U

Din cele dintâi documente moldoveneşti se con· stată că mai toate târgurile ţării de sus erau locuite de o populaţie numeroasă de Saşi şi că mai tot· deauna Şoltuzul şi Pârgarii târgului erau din acelaş neam străin. Dintr'un document dela 1404 se vede că pârgarul târgului Suceava era un Sas, numit Ulrich 1); dintr'un alt document din 1453 se vede că Alexandru cel Bun hod.făşte Saşilor din Baia să nu cumva să-i calce tocmelile prin care a dăruit Mânăstirii din Poiana o cantitate de grâu şi orz din venitul morilor dela Baia 2).

Din onomastica primelor documente moldove­neşti se vede influenţa puternică a elementului săsesc şi În viaţa familiei şi a Statului. Astfel, un !saiia Şuşman a fost diacul lui Ştefan cel Mare, un Daniil Heqog era protopop şi stăpân de sate cu uric dela Alexandru cel Bun. Un Herman era boier fruntaş În timpul aceluiaş Domn.

Nume de localităţi, ca Sasca şi Sasul pe lâng:! toate târgurile Moldovei de Sus şi În deosebi, în jurul Târgului Neamţ, ne vorbesc destul de con­vingător despre influenţa puternică ce a avut-o acest neam germanic in viaţa Statului.

Vorbind de regiunea Neamţului se observ:! - spre deosebire de celelalte centre săseşti din Moldova, - c3 aci găsim alăturea şi localităţi cu numele de Sas şi altele cu numele de Neamţu. Aceste numiri apar împreună, În cele mai vechi documente.

De bună seam:! că şi un nume �i altul au fost date acestor locuri, de către populaţia românească, băştinaşă, care numindu-le pe unele Sasu şi pe altele Neamţu, Înseamnă că a făcut deosebire Între Sas şi Neamţ. Saşilor li s'a zis ca şi astăzi, iar Teutonilor, care au intemeiat Cetatea, le-a zis Nemţi, de unde şi numele Cetăţii, iar după ea al pârâului şi al târgului.

Fără îndoială că mai târziu, după ridicarea Ce­t:!tii, târgui săsesc a căpătat o mare desvoltare sub ocrotirea puternică a Cetăţii, care avea un foarte mare prestigiu nu numai În regiune, dar chiar in ţară. In Cetate era Curtea Domnitorului, era reşedinţa unuia dintre cei mai de seamă demnitari ai ţării, a Pârcălabului; în Cetate era oastea, pu­terea ţării. Astfel, cu drept cuvânt vechiul nume al târgului luat dela Saşii cari-I întemeiaseră, a fost schimbat cu cel de mai mare prestigiu, im­prumutat după numele Cetăţii, Neamţul.

Un fapt deosebit de interesant pentru cunoa­şterea inceputurilor acestei mari Cetăţi, numită Neamţul, este şi acela ce-l aflăm din vechile docu­mente că atât În apropierea Cetăţii Suceava, cât şi În apropierea Neamţului se găsesc încă de prin secolul al XIV-lea sate Întregi de I robi domneşti ., în marea lor majoritate, Tătari.

Documentele din vremea lui Alexandru cel Bun

') M. CosllichellCU : DCH;:umtnteitmoldovtnqti, voI. II, pag.627.

') M. Costliche5Cu: ibidem, voI. II, p3g. 447.

oi-i arată pe aceşti I Tătari domneşti . aşezaţi de multă vreme În satele lor şi romanizaţi. Unul din

d�e�:tas:et

.e ;::;;i�Ş��e��fa �e �!:�rb��n�rîi

d���!:

în documente I Tătarii noştri dela Neamţ ., încă de pe la 1420-1460 poartă nume neaoş româneşti ca: Palmeş, Toader, Toma, Filimon, Filip, Oană, ceea ce înseamnă că erau de mult romani�ţi şi creştini, trăind pe aceste locuri la a treia sau a patra generaţie. Această constatare ne duce în urmă tocmai pe vremea când asupra pământului Mol­dovei se exercita autoritatea regilor Unguri. Aceşti robi nu pot fi decât din prizonierii pe cari-i vor fi făcut Teutonii şi Regii Unguri in luptele lor pentru curăţirea pământului Moldovei de Tătari. Lupte de acestea împotriva Tătarilor au avut loc mai' multe pe pi'lmântul Moldovei, înainte de descălicare; şi numai cu robii acestor războaie, cari vor fi fost destul de numeroşi, s'au putut face lucrări de apărare aşa de importante ca Ce­tatea Neamţului. Robii aceştia au fost . domneşti I in timpul Ungurilor şi tot in această stare apar şi sub voievozii români.

I Robii domne�ti dela Neamţ., pe cari-i găsim locuind din vechI in satul Timişeş[Î, sau robii din Tâmârtăşeşti - spre Baia - nu proveneau În niciun caz din prizonierii, pe cari i-ar fi PUtut face primii voevozi moldoveni, şi aceasta pentru cuvântul că documentele care ne· au rămas din acest timp ni-i arată de mult romani�ţi. Un Tătar din aceştia, de mult romani�t, cu numele Oana, Împreun:! cu familia lui, capătă libertate dela Ştefan cel Mare şi învoire să se aşeze unde ar dori el, în ţar:! 1).

Cetatea Neamţului, pentru trebuinţele ei mili­tare şi gospod:!reşti, avea câteva sate din apropiere cu anumite indatoriri şi privilegii, deosebit de satele de robi, Tătari, cari îngrijau acum de Ce­tatea, la construirea căreia lucraseră strămoşii lor.

Cel mai vechiu din documentele noastre în care se pomeneşte despre Cetatea Neamţului, e un act din 1437, dela Ilieş V. V., care întăreşte Mâ­năstitii Neamţului stăpânirea peste moşiile ei. In acest act se spune • am ales din hotarul Cetăţii, din susul Mânăstirii şi din jos şi cu muntele ce se chiamă Neamţul. Iar hotarul am inceput a alege din gura Isvorului Mustei, În sus de Cetatea Neamţului, până În drumul Neamţului . 2).

In alt document din 1443 se vorbeşte că un oarecare Andrica dela Neamţ a vândut călugărului Sava o vie . care este mai sus de Cetatea Neam­ţului . 3}.

La 1395, prin urmare numai la vreo 35 de ani

1) 1. Bogdan: DCH;:umenitle lui Şitfan ctI Mart, voI. 1, pag.

140. ') M. Costllchucu: Docll.me11ltlt moldovenqti, voi. 1, pag.

512.

') M. Costlichuc:u: ibidem, voI. II, pag. 186.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CETATEA NEAMŢULUI '"

după descălicare, regele Sigismund vroind să re� aducă Moldova sub autoritatea Coroanei Ungare, jntră cu oaste in ţară şi trecând pe lângă Cetatea Neamţului pe care n'o poate lua, apucă în sus, spre Hârlău 1). Vremea desdHicatului găseşte Ce­tatea dela Neamţ, cum ne spune şi Miron Costin, numai cu un singur rând de ziduri; în forma aceasta Cetatea va fi fost doar reparată de cei dindi dintre voevozi �i În deosebi de Petru Muşat, pe care unii dintre Istoricii noştri îl socot chiar Întemeetorul ei 1). Miron Costin ne povesteşte că şi Alexandru cel Bun ar fj ctitor de ced.ţi, ridi­dndu-Ie din ruină pe cele vechi 3).

Chiar şi aşa, cetăţuia era aeajuns de tare spre a fi un sigur depozit de mărfuri şi un bun adăpost in fa�a prădăciunilor pe care le făceau pe aceste lOCUri hoardele tătare care nu aveau armele tre­buitoare pentru asediul unei Întărituri de piatră.

In faţa unor astfel de duşmani oferea adăpost chiar şi o cetate de lemn. Şi cetăţi de acestea par a fi fost multe pe aici, dovadă desele localităţi pe care le întâmpinăm şi astăzi cu numele de t: ce-

�ă;�i; �e �ft C�a:;i ����htt�e:ndJ:lImcâ:� r�t��

din documente, erau nume de locuri, ca de pildă t: Pârâul Cetllţilor • de lângă Câmpulung 4). Această localitate la 1411 mai păstra doar după nume amintirea unora dintre aceste . Cetăţui . de lemn, care au ars sau au putrezit.

Când Însă asupra tinerei ţări încep să se ridice din ce în ce mai cutezători, norii negri ai unor puteri duşmane bine înarmate, cum erau Polonii şi în deosebi Turcii - mari meşteri în asediul ce­tllţilor din pricina vestitei lor artilerii -zidurile Cetăţii Neamţului, în forma lor primitivă, nu mai puteau oferi o garanţie sigură pentru asediati.

Faptul acesta l-a Îndemnat pe Ştefan cel Mare să refacă cetatea şi să o Întărească cu încă un rând de ziduri puternice. Ştefan cel Mare. singur, dintre voevozii ţării a putut face această mare lucrare in condiţiile cerute de nevoile grele ale vremii. Avea şi meşteri - legăturile lui cu meşterii Saşi din Transilvania sunt bine cunoscute -, avea şi bani �i destui oameni pentru lucru dintre miile de prizonieri, pe care i-a fllcut din chiar primele lui războaie.

Printre cele dindi şi mai Însemnate griji ce le-a avut Ştefan cel Mare după urcarea sa În Scaun a fost organizarea ţării în vederea luptelor ce erau să urmeze, În primul loc cu vecinii săi.

Trebuia neapărat sll întărească străjile şi cetăţile dând fiecărei cetăţi şi târgurilor unde Domnul îşi

1) C. C. Giurtscu: Cursul de istoria Romdnilor, finut la Universitate, 1929-19,30, pag. 84.

") N. Iorga: Istoria Romdnilor Jnntru clasa 8-a, pag. 1l4. ") I.etilpistle, Tom. III, pag. 519, ') M. C05tlchucu: ibidem, voI. 1, pag. 82.

avea « Curte t, un numllr de sate, care formau « Ocolul . şi venitul Cuqii, aşezând în apropierea fiecăruia câte un corp de oaste ţărănească, « vâ­nători t, pe cari de altfel îi întâmpinăm şi în do­cumentele mai vechi. Şi astăzi, sate din jurul cetăţii şi din apropierea Târgului Piatra, mai poartă numele străvechiu de « Vânătorii Neamţului . sau « Vânătorii Pietrii •. Intr'un act din 1453, Domnul

A1t� vedere a Cetlţij Neamlului. (FiI(i1 Ch�lIalliu)

vorbind de satul Vânători de lângă Piatra il nu­meşte « Vânătorii Noştri &, dovadă că organizarea apărării şi a târgurilor erau un fapt mai vechiu; Locuitorii ţării erau obligaţi ca, pe lângă bir ŞI diferite lucrări in natură, să lucreze şi la repararea cetăţilor. Intr'un document din 1475, Domnul dă unor sate diferite scutiri spunând : « Să nu ne plătească nouă nici bir, nici posadă, nici podvoadă, nici i1iş, nici la cetate să nu lucreze " Pentru ca locuitorii sll fie scoşi la repararea cetăţilor, Domnul avea anume slujbaşi numi\i « pererubţi t, iar pent!'u Încasarea sumelor din care se întreţineau cetăţile

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

era altă categorie de slujbaşi numiţi ., posad­nici , 1).

Cetatea Neamţului refăcută radical de Ştefan cel Mare, cu al doilea rând de ziduri puternice, cu şanţ adânc Împrejur, Domnul o pune sub con­ducerea celor mai vestiţi dintre căpitanii săi de oaste. Guvernatorul unei cetăţi se numea pârcălab

��!���rla��a��I�

e����;:c,

to��:

a�5�:d��:��;

r:

Voevodului. Printre cei mai cunoscuţi dintre pârcălabii Ce­

tăţii Neamţului sunt: bătrânul Arbore, comandant al Cetăţii până la asediul ei de către Turci (1476) când i se pierde şi numele, probabil că va fi murit în luptă; apoi Rateş şi Micotă cari apar printre boierii de divan timp mai bine de la ani ca pârcă­labi de Neamţ. Peste mormântul lui Micotă, În Mânăstirea Neamţului, Ştefan cel Mare a şi pus o frumoasă lespede de pomenire.

După Isaia, Albu, Dragoş şi MănăiIă, la 1496 apare în documente ca pârcălab de Neamţ, cu­noscutul mare boier şi cel mai apropiat sfetnic al lui Ştefan cel Mare, Duma al Vlaicului, văr cu Voevodul.

Pârdlabul, ca guvernator militar al cetăţii, avea o foarte mare autoritate, nu dădea socoteală de faptele lui decât Domnului şi avea Însărcinarea de a apăra Cetatea şi de a administra întregul ţinut. Adesea găsim că apar câte doi pârcălabi, in acelaş timp, la Neamţ, de sigur cu atribuţii deosebite.

Astfel organizate cetăţile Moldovei aveau să dea curând un foarte greu examen. Insuşi puternicul Sultan Mohamed, cuceritorul Constantinopolului, intră in Moldova cu o oaste de peste 150.000 de oameni şi la Răsboeni, Ştefan Vodă pierde lupta fără ca duşmanul să fi isbutit totuş a-I îngenunchia. Cetăţile ţării şi o bună parte din oastea eroului erau incă în picioare, fapt care i-a silit pe Turci ca după bătălia dela Răsboeni să se urce in sus spre Suceava cu gândul de a pune piciorul În însăşi inima ţării. Cetatea a rezistat cu îndârjire sub viteaza conducere a lui Şendrea Pârcălabul şi n'a putut fi luată.

Isprăvind Turcii proviziile, iar ţara fiind pu­stiită de Moldoveni peste tot pe unde aveau să treacă păgânii, au incercat să înfrângă Cetatea Neamţului, care era sub conducerea altuia din marii căpitani ai lui Ştefan Vodă, bătrânul şi vi­teazul pârcălab Arbore. « Făcând incercare să cu­prindă cetatea amintită -scrie Angiolelo, croni­carul Sultanului - s'au aşezat şapte tunuri mari (bombarde) şi în decurs de opt zile s'a făcut in­cercarea de a o lua, dar două din acele tunuri mari s'au spart; iar cei ce se aflau in cetate nici n'au voit să stea de vorbă cu noi şi toţi se apărau cu tunurile şi nu le păsa de noi , 2).

') M. Costlichucu, ibidem, voI. 1, pag. J43. ,) Dupli 1. U",u: Şir/an cel Mare, pag. 144.

Iată cum ne povestesc şi cronicarii noştri despre asediul cetăţii: • Eară Impăratul Turcesc au venit cu toată puterea lui la Cetatea Neamţului, şi au suit puştele deasupra unui munte despre Moldova, şi au inceput a bate Cetatea Neamţului foarte tare. Eară pe acea vreme era un Neamţ închis în Cetate; şi văzând că bat Cetatea au zis păzitoriJor să spue mumei lui Ştefan Vodă să-I sloboază dela închi­soare şi temniţă pe dânsul, că el va mântui Cetatea de acel rău. Deci slobozindu-I pe acel Neamţ dela închisoare, s'au şi apucat acel Neamţ de au În­dreptat puştele din Cetate asupra Turcilor unde stau acolo în munte, de avea nevoe cetatea, şi au şi lovit În gura unei puşte turceşti de au sfărâmat-o; şi au inceput a bate in corturile Turcilor, cât şi boldul dela cortul Impăratului l-au sfărâmat _ 1).

Greşit se spune însă că mama lui Ştefan cel Mare era in Cetatea Neamţului la 1476, deoarece prin­tr'un document din 1466 (1. Bogdan, � Doc. lui

��'m� ���l�} ���b��5) �;�!

anv���i

M;;ivil�;ii

., pentru mântuirea sufletului strămoşilor şi a pă· rinţilor săi şi a mamei sale Maria ,. Maria Doamna, deci, sau Oltea, cum i s'a mai zis, era la 1476 moartă cu zece ani în urmă.

Această nouă neisbândă, cum şi lipsurile mari de care suferea armata a adus descurajarea în rân:=­duri le Turcilor, ceea ce-I hotărî pe Sultan să pă­răsească ţara Moldovei, ducând cu sine şi pe pre­tendentul pe care n'a isbutit să-I pună pe tronul lui Ştefan.

Tăria Cetăţii o făceau în mare măsură zidurile ei care ajungeau până la o grosime de patru metri, deosebit de aceea că şi materialul din care erau construite, prin calitatea şi rezistenţa lui, dădea Cetăţii o putere, a cărei faimă nu s'a desminţit niciodată, când şi apărătorii o slujiau cu inimă. Insăşi poziţia ei, pe înălţimea unui deal de care nu te puteai apropia, o făcea să fie greu de atacat, dar foarte uşor de apărat.

Mai presus de toate Însă, ceea ce a făcut ca puterea Cetăţii să fie de nebiruit, era sufletul gar­nizoanei şi al comandanţilor ei, cât timp in fruntea ţării era un Voevod destoinic şi iubit.

Faima Cetăţii dela Neamţ se dusese peste tot în ţară, din pricma puterii ei şi a adăpostului sigur ce-I putea oferi - Ia vreme de grea cumpănă­celor ce aveau nevoie. Cu drept cuvânt deci, cro­nicarul 1. Neculce ne spune că aci veneau în vremuri de beienie oamenii cu tot felul de bogăţii 2).

In timpul lui Rareş, Cetatea Neamţului se vede că avea nevoie de îmbunătăţiri spre a răspunde nădeidei ce-şi punea intr'insa războinicul Voevod pentru vremile de cumpănă pe care, firea sa ne­astâmpărată, le prevedea. Astfel, Cetăţii Neam­ţului i se fac in această vreme Însemnate reparaţii,

') Leropisere, Tom. II, pag. 180, Ion NECU!cE.

") ulopisere, Tom. III, pag. 206.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CETATEA NEAMŢULUI ."

deoarece vedem că Voevodul se adresează Saşilor din Bistri\a, poftindu-i să-i trimită meşteri buni în zidărie pentru Întocmirea Cetă\ii 1).

In adevăr că in scurtă vreme după aceasta, Ce­tatea a trebuit să Înfrunte asediul vestitului Sultan, Soliman al doilea « Magnificul •. De astădată, după cum ne istoriseşte şi Dimitrie Cantemir, Cetatea şi-a deschis porţile, deşi - poate acum -zidurile ei erau mai tari ca sub Ştefan cel Mare şi apoi nici asediatorul nu era mai iscusit �i mai puternic decât cuceritorul ConstantinopolulUI, după cum nici vir­tuţile ostăşeşti ale Moldovenilor nu scăzuseră intru nimic. Intervenise totuş, acum, o mare scădere; nu mai era in fruntea ţării capul cumpănit şi ho­tărît de mai inainte, nu mai era Ştefan, care-şi răsplătea vitejii Împărăteşte şi care se făcuse aşa de iubit de ţară. Şi Rareş era viteaz şi hotărît, nu s'a făcut Însă iubit nici de ţară şi nici de sfetnicii lui . • Caracte­rul său-ne povesteşte cu pUţin venin in aprecieri, un cronicar al timpului -era de o extremă mobilitate şi nimic nu-i lipsea mai mult d e c â t apucăturile c i n s t i t e. Cugetul său se schimba necontenit: unul când şedea şi altul când se scula in picioare. Totdeauna cu două gânduri şi pieziş În toate lu­crurile, până chiar cu prietenii săi. De atâtea ori frânsese sfin\enia credinţii, Încât ni­meni, fie din vecini, fie dintre aliaţi, nu mai puneau niciun temeiu pe jurămintele sale, şi atunci se fereau mai tare, când dânsul mai straşnic se jura . Z).

Cetatea Neamţului nu mai opunea acum, lui Soliman Magnificul decât piatra rece a zidurilor; ori cu câtă iscusinţă erau ele întocmite, lipsea insă lucrul cel mai de seamă, lipsea devotamentul pârcălabului şi căldura « vânătorilor., lipsea Însu­fleţirea aceea sfânt1 care - in faţa duşmanului­inchega ţară şi Domn într'una, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Singură vitejia lui Rareş n'a fost deajuns.

De acum incolo, nebiruita Cetate, urmând istoria ţării însăşi, incepe să decadă atât prin slăbiciunea apărătorilor, cât şi prin treptata ruinare a zidu­rilor şi gospodăriei ei.

Nu mai tărziu decât după 10-15 ani, Cetatea aceasta ca şi celelalte care făcuse odinioară fala Moldovei, erau socotite de prisos de către însuşi

') A. D. Xenopol, ibidem, voi. IV, pag. :1:19. ') A. D. Xenopol, Tom. IV, p:lg. 247. Cit ... t dup� Anton

Verancius.

Domnitorul, care punea acum orgoliul de a fi Domn, mai presus de existenţa lării. « Alexandru Vodă (Lăpuşneanu) -ne spune Cronicarul ­vrând să intre in voia Turcilor precum se făgă­duise înaintea Sultanului, că va risipi cetăţile din ţara Moldovei, numai să-i dea domnia; pentrucă înţelegând împărăţia atâtea amestedituri ce se fă­ceau în \ară, au socotit ca să sllbeasd ţara din temelie, să nu se afle apărături; şi a poruncit, cine va risipi cetăţile din Moldova, aceluia ii va da domnia. Deci Alexandru Vodă, făcând pe cu­vântul Împăratului, a umplut cetăţile de lemne şi le-a aprins de au ars şi s'au risipit. Numai Hotinul l-au lăsat să fie de apărare din spre ţara Leşească.

Ruine FOIO ChtlJalli"

Pentru acest lucru cunoaştem că niciun bine n'au făcut ţării, că vasul cel fără de fund, măcar câtă apă a-i turna intr'insul, nu-l mai poţi umplea. Aşa şi Turcul, de ce-i dai mai mult, de aceea îţi cere şi-ţi face mai mult1 nevoie, că el, darul, il ştie obiceiu . 1).

Prin această stricare a cetăţilor, pe care a sl­vârşit-o Lăpuşneanu, dându-Ie foc, nu putem in­ţelege dărâmarea tuturor zidurilor, ci numai distru­gerea zidurilor din afară, a caselor din incintă şi a gospodăriei. Arzând acoperişurile, uşile şi tot lemnul care intra pe atunci În alcătuirea unei lo­cuinţe, însemna d cetatea nu mai putea oferi la nevoie adăpostul sigur de altlrlatl in faţa unui duşman puternic.

Indată ce împrejurările au îngăduit, cetăţile au fost din nou reparate şi Înd in aşa fel că, de pildă, Suceava poate rezista cu îndârjire împotriva unui atac pe care-I întreprinse Gheorghe Ştefan impo-

') Lelopisele, Tom. 1, pag. 2:11 • pentru risipirea cetillilor Moldovii ••

www.dacoromanica.ro

.,. B O A B E D E G R A U

triva acestei cetăţi spre a pune mâna pe familia lui Vasile Lupu şi pe averile ei.

In timpul lui Vasile Lupu, Cetatea Neamţului mai putea da ineă un sigur adăpost. Acest fapt se dovedeşte din aceea că Vasile Vodă în această Cetate îşi ascunsese averile, pe care - atunci când Domnul a fost nevoit să părăsească ţara în fugă -i le-a ridicat de aci un nepot al său, transportân­du-le peste Nistru, cu un puternic convoiu. Cu multă dreptate deci spune cronicarul că in Cetatea Neamţului « era inima avuţiei lui Vasile Vodă . 1).

Incă dela intemeierea Cetăţii, trebue să fi fost înlăuntru şi o bisericuţă pentru nevoile sufleteşti ale apăr3torilor. Vasile Lupu construeşte în Ce­tatea Neamţului o nouă biseric,3" de sigur pe locul

�::��i;ic��f� �i îd����}:l�����:r�e��iti� ���i:��

din care să se întreţină. Astfel, într'un act din 1652 $ Vasile Lupu porunceţte să se scutească de dări satele mânăstirii sale dm Cetatea Neamţului : Mâ­neştii şi Oglindeştii şi Slobo:1:ia de sub Cetate . 2).

Intr'un act din 1665, Dabija Vodă pune Mâ­nMtirea din Cetate sub ascultarea Mânăstirii Săcu • • • ti precum este scris şi În aşe:1:ămintele ce le avea dela Eremia Moghilă V. V. şi dela Titorul ei, răposatul Vasile V. V., pe care el însuşi a zidit-o această Sfântă Mânăstire din Cetatea Neamţului şi însuşi Vasilţ Vodă a dat această Sfântă Mânăstire zidită ca să fie sub ascultarea Sfintei Mână5tiri Săcul . a). Icoane frumos :1:ugrăvite şi strane din biserica Cetăţii se mai găsesc şi astăzi, risipite pe la bisericile din satele apropiate.

După ce Turcii au fost bătuţi la Hotin (1673) de către Poloni, parte din oastea polonă a împânzit ţara, cuibărându-se o seam3 şi in Cetatea Neam­{ului, de unde se dedau la jafuri şi prădăciuni.

ti Numai ce au lăsat Polonii in Cetatea Neam-

j�!â���a�nd;��e�:�u� a���mJe!�i �:iCin�a�: �� an. Şi erau acele cetăţi pline de odoară şi de haine a toată ţara, boereşti şi negustoreşti, după cum

�f�� ��i�:�u��i b�e:;rt: �::��a;tp�i�����fri:�;: Cetatea Neamţului, cu toate stricăciunile ce le

suferise in decursul vremii, fie prin luptele ce le-a înfruntat, fie prin neîngrijirea in care era lăsată, totuş mai forma şi in această vreme un puternic ad3post şi apărare pentru cei ce isbuteau să se aşe:1:e Într'insa.

Astfel, numai cu mare greutate Dumitraşcu Can­tacuzino Vod3 a putut să scoată din Neamţ,

') LtI()piJ�ţ�, Tom. 1, pag. 322. ') V. A. Ureche: B i5erica din Celalea Neamţului li dlXu­

merite rtlatillft la VQ5ile Lupu Il Doamna Ruxandra, Analtle Academiei Romlne, ISgo, seria II, Tom. XI.

') V. A. Un:che: ibidem. • ) Letopistţt, Tom. II, 1. NecuJce, pag. 206.

ceata de Leşi ce se incuibaseră acolo chiar În timpul său.

Aceasta l-a determinat pe Domn ca, indată ce au fost scoşi Leşii de acolo, să ia măsuri pentru dărâmarea ei, spre a nu se mai lăsa În Cetate alte bande de jefuitori.

Cum s'a aşezat pe tron Dumitraşcu Vodă a şi scris la Turci de i-a trimis oaste, « care punând sub ziduri iarbă de sineţe le-a aruncat din temelie •.

Iată cum ne povesteşte cronicarul Ion Necu1ce despre această ispravă urîtă a unui Domn al ţării : ti Scris-au atunci vezirul la Dumitr�cu Vodă, eşind Nemţii din cetăţile ţării Moldovei, să trimiţă să le strice toate, ca altădată să nu mai vie oşti să intre Într'i:nsele. Aşa se voroveşte, că mai mult sfatul şi indemnătura lui Dumitraşcu Vodă au fost, decât voia Vi:1:irului.

• Trimis'au (1675) Dumitraşcu Vodă pe Panai­tachi Uşerul Morona cu un agă Turc ca să strice cetăţile, şi cu alţi boeri. Şi atunci e�ind Nemţii din Suceava, a intrat acel Panaitachl �i cu acel Agă, tălmaciu fiind Panaitache Agăi, ŞI au spart săcriile ţi Iă:1:ile unora şi altora, care au fost puse acolo, ŞI multe lucruri scumpe şi odoare au luat de s'au umplut de avere; iară mai pe urmă i-a rămas feciorul de murea de foame, al lui Panaitache.

t Deci, atunci au stricat Cetatea Sucevii şi a Neamţului şi Hotinului . 1).

Totuş după 16 ani (1691), Craiul Poloniei, Ion Sobieschi, nu poate lua cetatea Neamţului decât după o luptă aprigă cu pUţinii plăieşi cari o apărau, dovadă că Cetatea nu era cu totul ruinată.

Iată cum arată şi Dimitrie Cantemir puterea şi rolul pe care l-a avut această vestit3 Cetate În viaţa ţării Moldovei !): t Ţinutul Neamţului se întinde o bucată bună Între apele Moldova şi Bistriţa. Aci este Neamţul, cetate, pe un deal Înalt lângă apa cu acest nume, care din fire este aşa de tare încât poate să înfrunte cu mândrie orice atac ostil. Ea a fost împresurată de mai multe ori, dar luată numai de două ori, odată de Turci, sub imperiul lui Soliman (în timpul Domniei lui Petru Rareş) şi odată în timpurile noastre, de Ion Sobieschi, regele Poloniei. Şi nici atunci n'ar fi luat-o dacă pUţinii Moldoveni ce erau intr'însa, după o îm­presurare de mai multe zile, n'ar fi fost siliţi să se inchine Polonilor. .

Mai înainte era împrejurată cu două ziduri şi avea numai o poartă. iar după aceea Turcii stricând :1:idul cel din afară, a rămas acum Moldovenilor numai cel din lăuntru.

Până a nu fi Moldova supusă Turcilor, la vreo Întâmplare de războiu, Domnii îşi trimiteau copiii şi vistieria acolo ca intr'o cetate nebiruită. Ind şi acum este pentru locuitori la orişice timp de răsmeriţă un loc foarte sigur de scăpare. Pentru

') Letopistl', Tom. II, pag. 2og • ·) �sc,ierea Moldovei, pag. 53.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CETATEA NEAMŢULUI '"

aceea şi Domnii mai înainte, au zidit Într'Însa case mari, care şi acum se pot vedea, dar nu au purtarea de grijă ce i se cade �.

In adevăr, este cunoscută tragica împrejurare în care nefericita fiică a lui Vasile Vodă şi-a căutat adăpost în Cetate. Domniţa Ruxanda reîntorcân­du-se in ţară, târziu după moartea bărbatului ei Hatmanul Timuş, stătea retrasă la una din moşiile ei din apropiere de Neamţ, la Preuteşti.

Când Sobieschi intră în Moldova, Domniţa cu­prinsă de groază fugi la Neamţ şi se ascunse in Cetate, luându-şi cu ea şi o bună par'te din avere, bani şi odoară.

O ceată de Cazaci amestecaţi cu Leşi, au isbutit să pătrundă în Cetate prin trădarea unui boier, anume Crupenschi şi după cum ne istoriseşte cro­nicarul « mai multe munci au muncit-o pentru avuţie, iar pe urmă i-au tăiat capul cu toporul pe pragul Cetăţii. Spun că au găsit la dânsa 19.000 galbeni » 1).

Câtă avere va fi avut ea ascunsă la Neamţ, dacă 19.000 de galbeni, erau banii pe cari-i avea mai la îndemână?

Mai sunt bătrâni cari povestesc că până nu prea demult, În urmă, se mai vedeau pe unul din pereţii cetăţii, acolo unde Domniţa a fost chinuită şi ucisă, mai multe pete de sânge in chipul unei palme de om. Se vede -spun oamenii -că în lupta ei cu ucigaşii, se va fi sprijinit cu palmele de zid. Urma mâinilor însângerate a rămas de atunci pe peretele Cetăţii.

Pentru cea din urmă oară când Cetatea aceasta a mai jucat un rol in istoria ţării, a fost in vremea lui Mihai Racoviţă V. V., când s'au răsculat Impo­triva Domnului o seamă din boierii de frunte, ajutaţi de un general austriac care-şi avea sediul in Braşov.

Catanele nemţeşti, chemate de boierul moldo­vean Stolnicul Vasile Ceaurul, şi-au ales Cetatea Neamţ c'a centru de acţiune impotriva lui Racoviţă. Conducătorul lor, căpitanul Ferenţ, a şi făcut Ce­tăţii câteva reparaţii, desfundând şi vechea fân­tână, din lăuntru.

La 1716, Ferenţ este ucis lângă Iaşi, şi catanele scoase din Cetate de către Racoviţă Vodă cu aju­torul Tătarilor, cari au făcut in ţară prădăciuni şi rohie cum nu s'a mai pomenit vreodată.

Din toată slava străveche a mândrei Cetăţi mol­dovene nu ajunsese acum două sute de ani in urmă, decât adăpost pentru tâlhari. Cât timp ţara avea în fruntea ei oameni mari şi-a făcut şi Cetatea datoria pentru ţară cu prisosinţă, când Însă au început să se perindeze la conducerea poporului oameni de jaf, ce putea să fie şi Cetatea decât un cuib al ticăloşilor mai mărunţi ?

Cetatea a trăit aceeaş istorie, pe care a trăit-o şi ţara; de altminterea totdeauna şi pretutindeni,

') Letopist/e, Tomul II, pag. 36.

instituţiile popoarelor au fost oglinda conducăto­rilor lor.

La 1733, Cetatea din care nu mai rămăsese decât scheletul, a fost vizitată de Grigore Ghica Vodă, care a fost şi la Mânăstirea Neamţ, unde s'a închinat cu o smerenie ce a impresionat adânc pe toată lumea care era de faţă.

Vedere În vale. (Folo ChtlJt1.11itr)

Domnitorul Mihail Sturza venind la Mânăstirea Neamţului, a cercetat şi Cetatea; cu prilejul acestei vizite domneşti s'a dres şi drumul.

a 1����71�rcbă:�;��ş�i�:e���t �iţg:��:: �e����:�1

aceeaş soartă pe care au avut-o la noi aproape toate vechile monumente istorice. Nu numai că nu s'a mai gândit nimeni la restaurarea lor, dar s'au găsit mulţi cari au avut cutezanţa unor ade­vărate profanări, cum s'a întâmplat la Cetatea Neamţului. Multe case şi beciuri din târguI apro­piat sunt construite cu piatra luată din zidurile Cetăţii. AJja, se vor fi pierdut fără urmă, stâlpi

www.dacoromanica.ro

." B O A B E D E G R Â U

de uşi frumos lucraţi în piatră, chenare de ferestre Împodobite şi pietre cu inscripţii, care vor fi pomenit cel puţin reparaţiile mai Însemnate, pe care Domnii cei vechi le-au făcut Cetăţii.

Poetul Alex. Chrisoverghi scrie pe la 1830 « Oda la ruinele Cetăţii Neamţului "II, prin care îşi arăta indignarea impotriva celor ce pângăreau aceste sfinte ruine, furând piatra de acolo. Cu toate protestele făcute, pângărirea aceasta a continuat până la 1896, când s'au luat măsuri pentru apă­rarea munumentelor istorice.

Cetatta Neamţului : Coperta Albumului moldovenesc al lui Bouquel, netip�rit şi păstrat in original la Academia

Rom;\nl, in Seclia Stampelor (1840-1842)

Cetatea Neamţului este printre cele mai de seamă aşezăminte unde, veacuri de-a-rândul, s'a urzit istoria neamului nostru în ţinuturile Moldovei, fiind pentru ţară nu numai o puternică pârghie de apărare, dar şi o mărire şi o cinste a trecutului.

Gloria ei a apus de veacuri şi după cum - de obiceiu - cele vechi se uită uşor, aceeaş soartă a trebuit să o aibă şi această sfântă relicvă a stră­moşilor; cu o deosebire însă, că vestita Cetate nu se Iasă u�or înghiţită de pus[jul vremii, ci continuă cu îndârjire să stea în picioare înfruntând şi aspri-

mea anilor ca şi nepăsarea oamenilor; iar zidurile ei vor mai putea Încă multă vreme să mustre În mu­ţenia lor, slăbirea virtuţilor străbune.

Zidurile acestea, care vor fi necurmat pentru generaţiile viitoare o vie chemare pe drumul vir­tuţilor strămoşeşti, ne vor grăi cu tâlc adânc despre rosturile mari ce le-au cândva in apărarea ţării, ca şi despre datoriile pe care urmaşii le au de indeplinit spre urmărirea aceleeaş ţinte. Privind cu pătrundere şi simţire românească această ruină, vom Înţelege că Cetatea a putut înfrunta cele mai vajnice atacuri nu numai prin tăria zidurilor ei, ci şi prin virtUţile sufleteşti ale apărătoriior şi câr­macilor ţării de pe vremuri.

Cetatea Neamţului ar trebui să fie cel mai căutat loc de pelerinaj, în deosebi pentru tineretul nostru şcolar. Un curs de istorie sau un ceas de educaţie naţională acolo, vor fi pentru oricine momente care nu se uită o viaţă şi pentru mulţi, chiar puncte de hotărică orientare pe viitor.

Dacă Cetatea Neamţului nu se mai poate re­staura, e o datorie totuş care ni Se impune, aceea de a păstra şi de a întreprinde săpături şi temeinice studii asupra ei, iar pe de altă parte de a deschide un drum bun de trăsură până sus, la poartă.

Săpăturile ne pot aduce mari surprize, in tot cazul mai multă lumină în problema încă nesigură a originii, care e posibil să fie dusă cu mult înainte de Hristos 1). Iar un drum bun ar face ca vizi­tarea Cetăţii să fie cu mult mai inlesnită ca astăzi, când nu oricine se poate căţăra pe o potecă greu de străbătut.

Nu cu mare cheltuială, drumul se poate îndrepta şi uşor s'ar putea face şi o plantaţie pe partea de deal, dela vale de Cetate, unde terenul este mâncat de ape �i năruit, dând un aspect neplăcut de pă­răsire ŞI nepăsare.

O plantaţie ar consolida şi Înfrumuseţa locul, dând CetăţIi un cadru plăcut.

Cu mult înainte de războiu, Cetatea Sucevii a avut cinstea unor serioase cercetări din care au ieşit un interesant mUZeu regional şi o bună mo­nografie 2).

Suceava are de multă vreme un drum bun care duce până în incinta Cetăţii, are un frumos parc, plantat de jur împrejur, încadrând cuviincios stră­buna ctitorie, ba se găsea acolo şi un om de pază care putea să dea măcar câteva lămuriri celor ce aveau nevoie de ele.

Nici pentru Neamţ nu trebue făcut mai puţin, dându-se in chipul acesta Şcoalei Româneşti şi neamului nostru în genere una dintre cele mai vii şi preţioase ilustraţii pentru cunoaşterea şi adân­cirea trecutului.

Piatra-Neamţ PREOT C. MA TASA 1) C. A. RomSlorfer: Schloss Neamţu, pag. 9. ') Ce/atea Suceava de C. A. Roms!orfer.

www.dacoromanica.ro

I N JUGUL D OMNULUI XII

Toţi conşcoJacii mei sunt în situaţii excelente. Numai pe mine m'au uitat de tot aici, la spatele lui Dumnezeu. Ei s'au îmbogăţit, umblă in trăsuri elegante şi-şi pregătesc burta pentru hrâul roşu, iar eu robul sărăciei, cu obrazul supt, hrănesc foametea, şi vlădica nici nu mai întreabă dacă trăesc. Umblu cu o reverendă roasă, verde-sură, ca asinul lui Cristos, eu, de care ei, preoţii cu pi­vniţele pline de vinuri, cu hucărârii vestite, fjnii curteni, cari se spală cu apă de Colonia, zic că aş fi om de talent, numai că, păcat . . . Eu umblu prin noroiu până la genunchi şi palmele îmi sân­gerează de munca servilă, când ei fac studii asupra lui Dante şi ţin predici unctuoase şi adormitoare, iar epitropii lor le depun la bănci veniturile eele grase. Când mă plâng, ei Îmi pomenesc de sfântul Pavel, de spiritul apostolie, dar nu stau alături de mine la o masă, că li-e ruşine de boeaneii mei cârpiţi . . . Adevărat, că ei nici cu Cristos n'ar sta la o masă, deşi virtualiter il socotesc drept coleg, după cum biata mea mamă, în mândria ei naivă, socoteşte pe Preacurata drept tovarăşe a sa. Eu, sărmanul de mine, nu ştiu nici de unde să-mi mai câştig vinul pentru sfânta liturghie . . . Să mă duc la episcopul? Cu inţelegerea, care-l caracterizează, Îmi face o mică cruce pe frunte şi-mi dă o sută de coroane, eu sfatul părintesc atât de mângâieror, că nu cele materiale sunt insemna te, « iubite fiule -t, ci mântuirea sufletelor . . . Dacă, Doamne fereşte, ar muri măicuţa, aş rămânea singur cuc şi m'aş ţărăni, asemenea unui ţărănoiu, oricât am absolvit universitatea. Sau ce să fac? Să-mi aduc găzdoaie, ca atâţia alţii, ca să mă arate �i pe mine lumea cu degetul şi să o aşez lângă mme cu pălăria ei cu pene, şi s'o tratez ca O nepoată, iar, când vine vlădica în vizitaţie canonică, să-mi arăt, cu ultimul rest de omenie, porodiţele şi să spun verde : - Inalt Prea-

sfinţite, aceştia sunt copiii mei . . . ! Ei, Petrică, sărută frumos mâna Părintelui vlădica .

Aşa nu o mai pot duce. Trebue să plec de aici. Poate găsesc şi eu un sat unde măcar să pot trăi omeneşte . . . Mă mut. . .

In clipa aceea îmi era ruşine de mine Însumi. Mi se părea că vreau să dezertez. Că sunt un mişel, care n'ar fi vrednic nici să fie ingropat în cimitir, cu ceilalţi creştini. Inima mea nebună de mare. Ii era milă de cei mai cerşetori decât mine, îi era milă de Încrederea, cu care mă investeau, de viaţa lor desperată, de blestemata lor sărăcie, de chi­nurile lor scumpe. Doar eu sunt logodit aici cu fiecare nenorocit, cu fiecare om, copil, floare, chiar şi cu umbra lor ! Ce ar zice, când s'ar întoarce acasă, cei ce cu binecuvântarea mea au plecat in calea morţii, cari mie mi-au incredinţat pe toţi cei scumpi ai lor şi tot ce aveau? .

Mă zbuciumam şi mă zhăteam În noaptea vieţii. Scrisoarea unui prieten din Ciuc a hotărît lupta.

EI se pregătea să treacă la o parohie mare, vestită, şi imi oferea mie pe a lui. Mă chema să-I vizitez în vreo Duminecă, şi aşa, ca din Întâmplare, să predic la biserică. Vom vorbi cu câţiva fruntaşi şi-apoi las' pe el. . . Pot fi sigur . . . Încât şi datorii pot face pe seama nouei parohii. Are treizeci de jughere arător, grâu şi mălaiu, ca bir, ajutor dela Stat, venite stolare frumoase, lemne de foc, câte trebue, casă parohială frumoasă, sat de frunte lângă linie ferată, ce să-ţi trebue mai mult !.

Am hotărît ca, totuş, mă duc şi i-am scris că . . . Dumineca viitoare, nu trebue să te pregăteşti de predică, amice Antonie.

Numai inima, nebuna asta de inimă, de n'ar fi ! . .

Prietenul meu Anton îmi lămureşte cu supe­rioară autoritate, parcă el ar fi intemeiat biserica.

www.dacoromanica.ro

,,8 B O A B E D E G R Ă U

Risdl. opinii categorice, cu siguranţa omului inde­pendent, bogat. Avea un vin minunat şi două mii

�; fYb�i�d��r�l 1�i.

cari putea dispune, ca şi când

Cine ar fi crezut vreodată să ajungă atât de depar[e, când l-ar fi văzut cum a venit la teologie, cu hainele ţesute de maica lui?

- Amice, am şi uitat de arendamorilor, - zise ridicându-şi Înaintea ochilor mei degetele grase şi rO�;ept că-mi făcea observaţii asupra felului cum mă prezint ,i zicea că-s cam fără vlagă, dar cu drag imi turna vinul in pahar şi mă întreba, nedumerit, cum obişnuesc eu acasă, cu borviz de Borsec ori de Casin ? Făcu apoi propunerea, să trimitem după cantor şi după notar şi să facem un modest joc de cărţi.

- Nu mă pricep la joc de cărţi, dragul meu. - Atunci nici nu vei ajunge om celebru . . .

Altfel, mai ţii minte, cum am furat într'o iarnă cu frig de 30 grade, pantalonii colegului Jancşi?

Râdea cu poftă şi spunea anecdote. Eu râdeam alături de el, ca să nu vadă cât sunt de zdrobit, şi - nu m'am plâns.

- Ei, prietine, buni oameni sunt credincioşii mei, însufleţiţi, cinstiţi, sat de nobili. . . Iar tu eşti săcuiu, trebue să te 'ntorci acasă, Între ai tăi.

La miezul nopţii şi-a pus mâna pe umărul meu:

- Fiule, e ora canonică . . . Culcă-te şi te odih-neşte. Mâine continuăm . . . Dar, griji, la predica de mâine, să o SCOţi, cum ştii tu, frumos . . . Asta e camera ta . . .

Am adormit, cam zăpăcit, şi În vis, parcă mă durea inima asta nebună . .

N'am mai ajuns s ă ţin predica. La 7 dimineaţa au tras clopotele într'o dungă. Au bătut toba, vestind, să se refugieze care încotro, că România ne-a declarat r�boiu şi oştirea română a trecut frontiera prin toate pasurile Carpaţilor, apropiin­du-se . . .

- Grăbeşte te rog, - zise popa năvălind la mine, speriat. Grozăvenie I Ce se va alege de noi . . . Am pierdut tot ce am avut . . . Jandarmeria a primit ordin, ca În 24 de ore să evacueze satul . . . Prima ştire a primit-o prefectul din Braşov, seara în teatru . . . Inchipueşte-ţi, ce prefect avem . . . In timpuri de acestea istorice el se uită la actriţele decoltate, goale, şi nici idee n'are, că la câţiva kilometri, o armată duşmană aşteaptă numai po­runca să treacă frontiera. Grăbeşte-te. pentru Dumnezeu . . . Şi acum, lasă rugăciuni, lasă tot, şi mai bine ajutll.-mi, sll. liniştim poporul, să nu intre în panică. sll. se retragll. În ordine.

Poporul nu mai trebuia liniştit, că era. Oamenii cu faţa plumburie, îşi trăgeau carele Înaintea uşii şi dutau sll.-şi mântuie ce puteau. Işi încărcau slănina, pâinea, făina, ţoalele, tot ce puteau, tot ce încăpea. Părea o pregătire de moarte. Fiecare

car părea un sicriu. Mul�i sll.raci, cari n'aveau car şi vite. sărutau pragul bietelor cocioabe sărmane, parcă le-ar pecetlui ca nimenea cu gând rll.u să nu le atingă. Fetele mari îşi trânteau plângând florile dela fereastră, şi le călcau în picioare, parc' ar fi vrut să stârpească dragostea de pe acest pământ afurisit, care-şi deschidea sânul sângelui omenesc, ce se va vărsa, ,i miilor de trupuri, ce vor ddea . . .

In taină, fermdu-se unii de alţii, îşi ascundeau, îşi Îngropau, ce puteau. In pripa pregătirii de drum, îşi aruncau priviri nervoase pe furiş spre munţi, să vad1i, DU cumva se coboar1i şireagul duşmanilor in jos . . .

Numai bătrânii stăteau liniştiţi, dârzi, posomo-riţi şi la orice v1iic1irare, răspundeau:

- Niciun pas nu mişc! - Dar te omoad, tată dragă ! - Dare-ar Dumnezeu ! - Cel puţin trage-te la munte ! - Las' pe mine . . . ! Moşnegii aceştia albi şi slabi, făr1i de arme, au

fost eroii, cari proptindu-şi în mâinile lor genunchii, nici de pe scaun nu se puteau ridica, au stat cu pieptul desfăcut baionetelor şi gloanţelor, str1ijuind în pragul căminului milenar, neclipind măcar din ochi când casa bătrân1i zdrobită de tunuri se n1iruia pe ei şi când şi câinele credincios schelălăia fu.gind cu coada aprinsă printre ruine.

- Să mântuim matricolele ! - poruncea popa, pe când el işi punea în siguranţă banii săi şi ai bisericii. Minunata porţelănărie, farfuriile atâtor prânzuri copioase. le-a zidit în pivniţă, dar argin­tăria, bucată de bucată, a numărat-o şi a împache­tat-o în lada trăsurii. Asudase tot de atâta muncă.

- Drag1i, n'ai fi bun să aduci din biserică po­tirul şi sf. cuminecătură? - zise către mine.

Am aprins cele două lumânări, ce erau de o parte. M'am îmbrăcat într'o sfit1i aibă şi ingenunchind, am deschis sfânta sfintelor. Am scos vasele sacre, toate de aur curat, şi sfintele le-am învăluit într'un giulgiu alb ca neaua. Isus euharisticul stătea des­poiat înaintea mea, întocmai cum era când l-a răstignit pe cruce . .

Două care şi-o tdsur1i şi-a pregătit confratele pentru refugiu şi el a fost gata înaintea tuturor.

- Vii cu noi! - zise in cea din urmă clipă. - Nu. Mulţumesc. Eu mă duc cu trenul. Partea din jos a Ciucului se pornise. Satele de

munte începuseră migrarea poporului. In fiecare clip1i ieşea câte un car din sat. Am aşteptat să se golească satul, să văd cum îl va învălui liniştea celor meniţi pieirii.

In sfârşit, am r1imas singur. Mi s'a inecat în suflet predica, ce trebuia să li-o spun, ca să mă aleagă preotul lor . . . O zi le-am şi fost preot, caselor amuţite, arborilor liniştiţi, morţilor din morminte, câinilor fără stăpân şi câtorva moşnegi p.ărăsiţi. Am rămas singur. . . Acum pot pleca ŞI eu.

www.dacoromanica.ro

IOSIF NIYRO: IN JUGUL DOMNULUI 'so

. . . Am aprins din nou toate făcliile dela altar şi am umplut de lumină biserica, dar n'am atras niciun suflet de om. Paşii îmi răsunau ca într'o criptă pustie. Mă ispitea un gând romantic, să mă urc pe amvon, să spun tot ce aveam pe inimă . . . Dar cui? . . . Lui Dumnezeu? El o ştie. Cutremurat de un sentiment de evlavie, m'am îmbrăcat din nou cu sfita şi-am luat În grumazi un patrafir alb, cam zdrenţuit, de nu era vrednic să-I ducă, mi-am spălat mâinile şi m'am apropiat de altar, umilit, întristat până la lacrimi . . . O! cum răsuna altădată aici cântecul, ca un vifor al credinţei infrigurate de rugi fierbinţi ! Acum nu erau de faţă decât câteva statuete şi câteva icoane. . . Priviţi dar, sfinţilor din icoane, ultima mea cuminecare !

Am desvelit din giulgiuri Trupul Domnului, stăpânul sacrosanct al veşniciei, l-am cuprins in mâini tremurlitoare şi l-am ridicat în sus ca să-I vadă lumea mută şi duşmană. . . Dar, dacă l-ar vedea popoarele care se duşmănesc şi-ar scăpa armele din mâini . . . Dar, dacă aş sta aici cu Cristos ridicat Între cele două armate, ca să nu poată puşca unul asupra altuia, să nu mai verse sângele unul altuia . . .

· . . Dar, ce vreau eu, cerşetorul, păcătosul, ne­vrednicul de mine. Doar eu nu sunt decât o cruce de lemn, de pe care a dizut Cristos . . .

Nu-i vreme d e pierdut. · . . Mă insemn cu o mare cruce, cu sfânta pâine,

o frâng şi mă Împărtăşesc. Corpus Domini nostri Iesu Christi custodiat

animam meam in vitam aeternam. Amen. Adecă: Trupul Domnului Nostru Isus Cristos să păzească sufletul meu in viaţa de veci. Amin.

Acum îmi răsare o idee originală. Inaintea mea pe giulgiul alb sunt părticele consacrate ale sfân­tului trup. Şi gândindu-mă la fratele meu, care Îmi oferise parohia sa, mă cuminec cu o părticică pentru el:

c Trupul Domnului . . . Să păzească sufletul tău În viaţa de veci. Amin •.

Aşa îmi sună aceste multe « aminuri ., ca şi când fiecare ar închide câte o viaţă. Nu le mai zic . . . Apoi mă Împărtăşesc pentru poporul acestui sat, diruia totuş i-am fost preot pe ziua de azi.

Mă întorc apoi şi văd scaunele goale . . . Cu ochii sufleteşti văd alergarea lor, zdrobirea vieţii lor, femeile lor spăimântate, copiij lor obidiţi şi toată mizeria lor, purtată prin lume . . .

Le trimit din depărtare o ultimă deslegare, doar nu-i popor pe lume, care să fi făcut canon mai crâncen pentru păcate.

Acum poţi săIăşlui, Isuse al meu, în sufletele lor. . . poţi lucra mântuirea lor . . .

• • • « Domnul Nostru Isus Cristos . . . să te apere, dilăuzească, iubească, scutească, miluiască, Întă­rească, să-ţi dea patrie, şi scut, . . . neamul meu, poporul meu săcuesc . . .

Nu ştiu cine locueşte în sat, care le sunt bucuriile,

care durerile, câti copii au, cum sunt la faţă, dar pentru fiecare prieten necunoscut ajunge câte o firimitură din trupul lui Cristos.

Desbrac sfântul prestol şi pe piatra altarului ard sfântul giulgiu, nu cumva să fie profanată vreo părticică invizibilă a sfintei impărtăşanii.

Las deschisă uşa tabernaculului, să vadă oricine, că e gol, şi să nu-l ispitească setea aurului. In urmă, sting candela, care nu mai are de ce să ardă. Dumnezeu s'a dus să călătorească cu fiii săi.

Numai bluânii stâtuu liniştiţi

Săvârşitu-s'a . . . Pot pleca şi eu . . . Cel din urmă tren a plecat acum un ceas, - imi

spune ultimul slujbaş uitat în gară. Alt tren nu mai este.

- Nu-i nimic. Mă duc pe jos. Slujbaşul se miră că n'am pe nime şi nimic, nici

mkar o cârje, să mă ajute la drum.

sa�l;oS����ş��r�,do;:el�f: ;����:f�� u�;l�n de

sigur. - Mulţumesc . . . Dar d-ta de ce nu te refu­

giezî? - Mai am vreme. Nu mă duc departe. De pe

aici, mă rog, eu viu, nu mă depărtez. Colo În pă­durea cea mare ştiu o peşteră, unde mă pot ocroti . . .

Am pornit şi eu, În linie aeriană, spre pădure. Pe drumul prMos şi larg se scurgea lumea. Pe

o depărtare de o sută de kilometri se retrăgea o jumătate de milion de oameni. Carele abia se pot

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A u

mişca, unul de altul. Un zgomot sălbatec de stri­găte, Înjurături, sudălmi, se amestecă cu mugetul vitelor. Şi totul răsună cu ecou În pădure. Oamenii fug unii peste alţii, palizi, slăbiţi, obosiţi, flămânziţi. Pierirea ii mână, ca un biciu. Migratia grozavă a celor desperaţi. Pare un popor asiatic, golan, care cu securea în mână, năvăleşte Înainte, ca să lo­vească in cap Europa, această ţarcă boită. Se cutro­pesc care de povară, se rup roate, cad in marginea drumului oameni istoviţi, pe când alţii urlă ca fiarele şi aruncă în şanţuri carele cu oameni cu tot, mânând peste trupurile celor ce sbiară văietân­du-se. Ici, colea, zac trupuri moarte. Că luaseră cu sine şi pe muribunzi, cari şi-au dat sufletul pe drum. Ii Îngroapă cu de grabă sub câte un brad mai mare, Ud popă, fără slujbă, fără sicriu, În­seamnă În pripă brazii din jur, să ştie, de s'or mai Întoarce şi - mână Înainte. Nu există părinte, frate, milă sau autoritate, ci numai silnicie săI ba­tecă şi pustiire. Veştile trec din gură În gură, din car in car:

- O femeie a născut în car, . . - Au călcat un copil. . - Un car s'a răsturnat în prăpastie cu oameni

cu tot. - Două sate s'au Încăerat la bătaie şi-au omorît

trei oameni . . , - Dintr'un sat au adus unul cu holeră . . . Unii îşi bat vitele, ca să treacă înaintea altora.

Aşa că multe vite cad schilăvite sau de oboseală. Drumul se umple de hoituri, de gunoaie, de balegă, de sânge şi sudoare, peste care trece convoiul ne­sfârşit de oameni În fugă. De o mie de ani acum Întâia oară s'au pornit, ca să se ducă la groapă . De cându-i lumea n'a mai văzut aşa nebun con­voiu de ingropliciune.

- Loc! loc ! - strigă unii. - Ce-i? se uită iar Îndărăt chinui ţii acestei săI-

b3t3cii. Ce s'a mai întâmplat? Caii se ridică infl3căraţi în două picioare, boii

dau din coarne in carele dinainte învelind in abu­reala răsuflării lor pe cei din car.

- Loc pentru Maica Precista dela Şimleul Ciu­cului, - se aude dinapoi.

Convoiul se opreşte o clipă de groazlL - Vai, dacă şi Preacurata făcătoare de minuni

fuge . . , suntem pierdUţi cu tOţii, se vaietă femeile. Şireagul de care se dă la o parte şi cu greu fac

loc Preacuratei Maria . . . Bietul popor necăjit îşi descopere capul pânli trece carul Precistei . . . Statuia cea mare se ridică zâmbitoare deasupra lor. Un călugăr puternic, cu capul descoperit o ţine În braţe. Cineva Începe să cânte:

- Maică preacurată, Scutul nostru . . . Indată mii de glasuri cântă. - Fiind in suferinţe, mamă, Patria noastră Te chiamă . .

O caldă simţire de pocăinţă cuprinde inimile. Cântecul cutremură arborii codrului şi alungă fiarele . . .

(! Nu uita ' n amar t: Pe bietul maghiar . . . • . Maria trecu zâmbitoare peste capetele lor şi

dispăru la cotitura drumului. Pe urmele ei indată răsări o nouă legendă. Poporul o povesteşte cu sfântă infiorare:

Pe dealul Tâlharului carul care ducea statuia s'a oprit. In zadar îi Îndemnau cu gârbaciul, caii nu voiau să se mişte. Atunci Maica Precista s'a întors Încet, oricât o ţinea călugărul . . . S'a intors s3 se mai uite odat3 peste Ciuc şi ochii amândoi i s'au umplut de lacrimi . . . Călug3rui a văzut lacrimile, mulţi le-au v3zut şi, dacă trebue, sunt gata să jure . .

Undeva pocneşte o armă. Codrul răspunde c'un ecou prelung repetat. Oamenii tresar, legendele dispar, vitele îşi Încoardă din nou trupurile În­spumate, carele se pornesc, migraţia ţine înainte. Soarele apune, dar nici noaptea nu-i opreşte.

- Inainte ! Inainte ! Mizeria, suferinţa, boala, foamea se urcă pre­

tutindeni, În toate trăsurile. Oboseala îşi Întinde st3pânirea. Unii adorm cu gura căscată. Dobi­toacele flămânde sar din şir în pădure după câte o mână de iarbă, sau rupând orice În cale alearg3 la pârâu s3-şi astâmpere setea. In zadar le bat cu corbace, cu prăjini; nu-şi deslipesc botul de ap3. Nime nu d3 ajutor altuia, nu-i nicio milă. Cine·i slab s3 piară, cine-i fl3mând s3 rabde, bolnavul s3 sufere, mortul să se odihnească. Orice' necazuri noui s'ar ivi, nimic nu-i opreşte, numai să scape din zona primejdiei.

Spaima fără de rost mă cuprinde şi pe mine. Alerg tremurând prin pădure. Cercetez cu grije fiecare tufă, nu cumva ascunde vr'un duşman. Imi dau seama cu uimire, că numai o nuia subţire mi-e toată arma şi în grabă imi taiu un băţ mai gros. Mai târziu îl arunc şi-mi caut o măciucă grea, cu care să-i sburătoresc creerii, să-i sfarm oasele cui i-aş da una. Un fior de ucigaş îmi trece prin vine, când îi fac vânt. Asta mă ostoaie niţel. Aici nu-i alt3 lege, decât: care pe care?

Bocancii mi se rup, hainele mi se zdrenţuesc. Caut loc de popas În cel dintâiu sat, la popa. Sunt flămând şi ostenit. Preotul s'a refugiat. O bab3 ştirb3 şi urit3 Îi păzeşte casa.

- O! cum am visat eu prăpădul ăsta, părinte ! Mare semn mi s'a arătat În vis azi noapte. Imi stelesc ochii de foame, dar mai Întâiu sunt nevoit să�i ascult visul cu tâlc.

- Fă-mi ceva de mâncare, mătuşică ! - Toate le-au dus, dragul meu, n'am nimic,

pe lume, Ii dau nişte bani, cari o înduplecă. - Oiu cOlrobăi, să văd n'o rămas ceva prin

c3mară? . , A şi găsit.

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI ,6,

- Tot o uitat piciorul ăsta de gâscă . . . Ce noroc!

Mai aduce şi un pahar cu vin. - L-am găsit pe fundul sticlei . . . In ceas bun

te-ai născut, părintele . . . Mă aşez s ă mă odihnesc, dar nu pot. Toată

noaptea se zguduie pământul de carele refugiaţilor. Călăuziţi de felinare, o ţin una Înainte. Parcă-i varsă pădurile Harghitei. Ei se mângâie cu gândul că se duc la fraţii lor, cari îi aşteaptă cu braţele deschise şi cu masa Întinsă.

In Odorheiu s'ar opri unii, dar nu-i voie. - Inainte! Că se pregăteşte o împresurare,

şi-apoi nu mai e scăpare. Zvonuri îngrozitoare trec din gură 'n gură. Vitele tremură de oboseală, cele mai slăbite cad. De coarne şi de coadă le aruncă în şanţul drumului. Un şir de hoituri umflate În­semnează drumul pohodului.

- Oricum, înainte ! Pe şesul dela Sighişoara se întâlneşte poporul

din patru comitate şi adunaţi, ca un potop, trec peste Ardeal. Mizeria creşte şi cu ea se deslăn­ţuesc instinctele. Noaptea cu securea in mână îşi păzesc bieţii oameni semi-sălbateci carele şi pe ai lor. Primejdia morţii a trecut, dar în locu-i aci e foametea. Pe marginea drumurilor apar hienele câştigului. Alimentele se oferă pe preţuri înzecite, dar cu câteva sute de coroane cumpără unii ciurri de boi, dela bieţii refugiaţi, cari nu le mai pot mâna.

- Tâlharilor,-scrâşnesc nenorociţii, dar trebue să-şi prădeze vitele, căci nevoia ii strânge. Specu­lanţi făr3 suflet j�i îngr3mădesc averi nevisate din ultimele suspinufl ale acestor victime ale patriei . . .

Dincolo de Cluj convoiul se împarte şi poporul se pierde pe căi necunoscute printre munţi . . .

Peste câteva zile Comunicatul oficial vesteşte cu seninătate:

« Comitatele dela frontieră le-am evacuat in ordine •.

Frumoasă ordine . . . Am f3cut cerşetori o jumă-tate de milion de oameni . . . Am îngropat pentru totdeauna un popor întreg . . .

- Aşa-i că nu ne mai cunoşti, domnule părinte? se abat din mulţime vreo dou3zeci de refugiaţi. Suntem din Ciuc, din satul unde ai slujit cea dintâi sfântă liturghie. . . Şi acum te pomenim pentru predica frumoasă . . . Eu sunt Incze ]anos, ăştia-s vecini de ai mei şi fomeile lor . . . şi copiii. Ziceţi, dragilor: sărut mâna, părinte . . . ! Aşa zău . . . Ne-a cercat Dumnezeu de sus . . . Nu mai avem nimic, decât viaţa, de n'am mai avea-o . . . Dar ne-am adus aminte de inima bună . . . ce ţi-a dat Dumnezeu . . .

Adecă mi-au venit credincioşii, credincioşii cei dintâi, pentru cari m'am făcut eu popă. Aşteaptă cu incredere să-i primesc . . . Carele stau În stradă . . . No au cutezat să mâne de-a-dreptul în curte.

- Bine aţi venit, nene Incze, odată pentru tot­deauna vă spun, că la mine sunteţi acasă. Casa mea e şi casa voastră, masa mea e şi masa voastră . . .

- Dumnezeu să-ţi răsplătească, cu bunătăţile sale . . .

Vin la sânul meu sărmanii oameni, orfani fără ţară, fără fraţi, cari de atâta suferinţă sunt fără de formă, şi numai lacrimile îi arată, că-s oameni . . .

- Suntem niţel cam mulţi, să ieqi, . . . dar îi liniştesc, că aş vrea să fie aici toţi cei ce sufăr,

Statuia C�a mare S� ridiCol z;!,mbitoar� d�asupra lor. Un c�luglr o ţjn� In bra\�

���za�: �1: �!sN�����. ��piii şi femeile pe căile

- Maică dragă, repede, ceva mâncărică caldă, pentru bieţii refugiaţÎ!

- De unde, scumpul meu, Îmi şopteşte măicuţa, în taină.

- Măcar din fundul pământului . . . ? Au venit doar credincioşii mei cei dintâi, pentru

cari m'am făcut popă. Un val de căldură Îmi cuprinde inÎma. Tot ce e

bun şi frumos e Înlăuntrul meu . . . şi-ar fi aşa de bine să închid ochii pentru totdeauna. . . Nu simt, ce este În afară, numai ce e înăuntru . . . şi comorile lumii acesteia dinăuntru le Împrăştiu cu mâna largă asupra lor . . .

- Mai ţii minte? - mă Întreabă fiecare, hră­nindu-mă cu trecutul, ca să uit prezentul . . . Numai câteodat3. se opresc i.ngânduraţi la masa cea săracă, şi uitându-se unii la alţii îşi strâng gândurile.

www.dacoromanica.ro

,', B O A B E D E G R Â U

Adâncu! sufletului pare incuiat, fiindcă nu găsesc cuvântul care să spuie tot ce simt . . . Totuş unul din ei arătând mâncarea săracă îmi mulţumeşte zicând :

_ Asta-Î masa lui Dumnezeu . . . Nu a domnului părinte, ci a lui Dumnezeu . . . Da, a lui Dumnezeu.

Fiecare îşi poveşteşte tragedia sa. Cu vorba do­moală, povesteşte infrumuseţând nenorocirea, parcă ei ar fi vinovaţi. Dacă n'ar fi aşa ,de adevă­rată fiecare, ar fi minunată legendă.

Aşa mă port cu ei parc' ar fi bolnavi, cum şi sunt. Dar nu le pot afla voia. Sunt fricoşi ca nişte fiare gonite. Tânjesc fără să se prindă de ceva. Ei au fost, ca nişte vulturi ai vieţii, cari îşi aveau cuiburile pe piscurile Carpaţilor, fraţi ai stâncilor, ai ierhurilor, ai brazilor, puterea pământului a trecut, ca un fluid, În ei. Fii ai molizilor, cari cu fiecare răsuflare au supt În sufletul lor numai cântece şi visuri, tărie şi frumuse\e, bunătate şi putere din văzduh. Toată mişcarea lor era un imn al muncii, o aureolă, o auroră a frunţii lor, un necontenit Tedeum al vieţii . . .

Acum sunt ofiliţi, cu aripile tăiate, obidiţi şi înspăimântător de săraci. Flori de munte, călcate 'n noroiu. Pete şi umbre pe conştiinţa omenirii . . .

Câteodată îngândura\i rup câte un fir de iarbă, sau privesc pierduţi fâ�iile de brazde în câmp, şi ascultă vaierul pădurii, care-�i lapădă frunzele, suspinând cu ea împreună. Nici nu se pot ruga, nici păcătui, ca şi când n'ar mai fi în trup de carne şi oase.

Seara se culcă îmbrăcaţi, să fie gata, dacă ar putea pleca acasă. Somnul li-i neliniştit şi visează grozăvenii.

Două săptămâni au trecut. După aceea in fiecare zi se întâmpla ceva cu ei. Incep să nu se mai încreadă nici in mine. Peste câteva zile bag de seamă că unul lipseşte.

- Unde-i Adrian? Întreb. - Vine curând, -răspund evasiv. - Vreau, să ştiu, unde s'a dus? - Dar . . . dar s'a dus niţel până acasă. Iese la iveală că noaptea au ţinut sfat şi l-au

trimis să le aducă veşti. Avea să rreacă prin două fronturi de războiu, ca să arunce o privire în sat.

-Dar dacă nu se mai întoarce? - Tot de el va fi mai bine, - răspund cu ochii

în pământ. Eu nu le pot spune nicio veste bună. In se­

cuime bat tunurile. Când le dau câte o gazetă, se adună grămadă s'o cetească. Le cad hainele de pe ei de slabi ce sunt. Fiecare a prins câte un nărav. Unul e tot prin pădure. Altul tot ciopleşte şi crestează cu briceagul ca un copil. Mai curios e bătrânul Incze. Trei feciori i s'au dus pe front.

- Ce-i cu ei, baciule?

D;ă l��a�ot�b;e:�;

t��et��a�,

aust;oa�:l

a�:e

liâ�u��

stoane ostăşeşti, sânge'rate, şi le întinde cu multă linişte.

-Ăsta mi-Î feciorul cel mai mare, Ion, ăsta-i Emeric, iar ăsta-i Francisc. Amuţesc de uimire, dar el tăcut, împătură cu grijă vestoanele şi se uită lung la ele.

Peste vreo două săptămâni, intr'o seară soseşte Adrian. Aproape gol de haine şi istovit, s'a aşezat să se odihnească şi, uitându-se lung la ortacii săi, zise:

-Satul stă încă . . . Li s'au limpezit privirile şi fiecare repeta, mai

târziu: -Satul stă Încă . . . Cel sosit e scump la vorbă: -Numai casa ta, Incze, a ars . . . Bătrânul nici nu răspunde, nici nu se uită la el.

Ceilalţi nu cutează să se uite la bătrân. Nou-sositul începe a povesti ce a văzut pe drum. Pe Incze nu-l interesează. Se ridică încet şi dispare În noapte. Povestitorul se opreşte. TOţi aşteaptă. Fiecare crede că bătrânul îşi face sfârşitul, şi-I lasă . . . Nu-i mai rămâne altceva. Asta-i soarta. Stau fumând În tăcere, cuprinşi de farmecul morţii.

Bătrânul săcuiu se întoarce Încet. Nimeni nu se miră. � A ars » . . horcăie răguşit.

- Până la pământ . . . -zice trimisul. Mai mult -nicio vorbă. La ce să-şi spună

minciuni? Dimineaţa am găsit pe Incze legat de piciorul

mesei. O femeie, care gătea de mâncare zise lini-

gi��� ��i�:f:

u�t�c

a��r s�����oli��

rg�

t z�

n���;e'g'i

nu cârcăia o vorbă. Nici nu voia să mănânce. Credeau că doar îşi va veni Încet în fire. Dar la Întâiul cuvânt, a întrebat pe copilul său, care sta În apropiere:

-Tu, cine eşti? Al cui eşti? Copilul mirat îi răspunse: - Eu . . . ? Eu sunt al tatălui meu, Ion Incze . . .

AI dumitale . . . - Nu te cunosc . . . - se uita la el nebunul­

dar ori al cui vei fi, du-te şi cheamă pe popa; vreau să-i spun ceva. - Du-te, ascultă pe tată-to ! strigară ceilalţi. M'am dus la el. . . - De ce m'ai chemat, baciule? Smintitul nu se uită la mine, ci şi-a tras ge­

nunchii sub bărbie şi şi-a proptit palmele late. La Întrebare n'a răspuns, dar când era să plec, m'a oprit c'o privire impunătoare :

- Eu ştiu ce-i războiul. ' Cu asemenea oameni trebue să ne purtăm cu

răbdare, altfel, la orice Împotrivire, se înfurie. - Ce-i, baciule ? Spune-ne şi nouă. Cu părul vâlvoiu pe frunte, cu mustaţa În gură,

vorbea greoiu: - Lă-i fi cunoscut pe nebunul Ciucului, pe

Moji?

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI '"

- Fireşte. - Dar pe nebunul din Odorheiu, pe Ciceai ? - Şi pe acela l-am cunoscut. Amândoi erau groaznic de mari, cu nişte bra\e

ca prăjinile. Şi in gerul iernii umblau desculţi, cu pieptul păros descoperit şi cu plete până pe umăr. Drept armă fiecare avea câte o măciucă de corn, cu care dintr'o lovitură putea răpune ursul. De altfel ei nici cu mâna goală nu se temeau de moş Martin. Moji nu cerea fi nu primea dela nimeni decât zece bani, dar într o bucată, nu in mărunţi�. S'a întâmplat odată că prefectul n'avea mărunţlŞ şi a cerut imprumut dela cel ce îl inso{ea. Dar tatăl pădurii făcu un gest dispreţuitor:

- Pentru mine să nu se bage domnu 'n datorii ! şi s'a dus în treaba sa.

Ciciai se numea nebunul sfânt. Acela s'a dus odată din Miercurea Ciucului la Odorheiu, şi-a strigat: « Să tragă clopotele că vine vlădica. Va fi aci numaidecât; deodată am plecat.

Au plecat deodată şi cei patru cai albi ai vlădi­eului nu l-au putut ajunge pe nebunul. Şi acesta avea plete până la călcâiu, ca Samson din Biblie. Aceşti doi nebuni se credeau stăpânii celor două

���:'�;a���e::�

i�n��;

il��âj�e�� �:i&�!�� o���u��

ceremonioase, ca doi domnitori. Pe aceşti nebuni îi pomeni baciul Incte. - Dar ce s'a întâmplat cu ei ? - il indemn la

vorbă. Râzând strident îmi răspunse:

s'a-;; 1;tâ7���e��:

-t�' r�

e�a�:����

ai�

i ����:��Y: ori s'au obosit - nu ştiu, destul, că s'au culcat în marginea drumului, lângă olaltă, ca doi fraţi. Dormeau duşi. Se pare că vr'un hâtru de Săcuiu, trecând pe acolo a făcut gluma să le lege pletele unul de altul. Intr'amurg, Ciciai s'a trezit şi a voit să plece, dar părul il trăgea Înapoi.

- Lasă-mă de păr, Moji, - strigă infuriat la celălalt nebun, care Iăcrăma de durere.

- D'apoi tu mă tragi de păr, nebunule ! scrâşnea Moji.

Turbaţi amândoi s'au ridicat cumva şi-au apucat ciomegele, dar n'au putut lovi fiind prea aproape, numai se pregăteau de bătaie scuipând în palme.

- Lasă-mă de păr! - Nu mă trage de păr! Nici unuia nu-i venea în minte să deslege nodul

ce-i ţinea, sau să taie părul, că erau nebuni,­lămurea al treilea nebun. Fierbeau de mânie şi s'au apucat de bătaie. Le pârâiau oasele, le spumega gura şi se băteau cu limba scoasă de oboseală. Mai o�ihneau şi iar se apucau. Zdrobeau tufele pe unde ajungeau, rupeau lemnele lovind unul în altul, dar nu se puteau răpune. In urmă s'au prins unul pe altul de gât şi muşcându-se, şi-au rupt vinele.

Ameţiseră ca două fiare şi lupta a incetat, dar s'au strâns in braţe unul pe altul şi punându-şi gura pe rana deschisă şi-au supt sângele unul altuia, până s'au isprăvit. . . A!p. i-au găsit moqi, legaţi cu pletele unul de altul.

- Vezi părinte, ăsta-i d,zboiul ! Moartea nebu­nilor. Atâta am vrut să spun. Acum te poţi duce la biserică.

In mSnl strângea nişte fire de grâu verde

TOţi eram impresionaţi de groaznieui adevăr al povestirii. Grozavă parabolă. Ne treceau fiorii. Săcuiul nebun ne pândea cu viclenie şi mândrie, dar nu zicea nimic.

Mai mult nu i-am auzit cuvântul. Se schimbase de tot. Indată ce se crăpa de zi, o lua pe câmp, prin păduri. Biata soţie îl căuta toată ziua cu mâncarea. Când aduna florile, când alunga ciorile. Se purta, parcă tot hotarul ar fi fost moşia lui. Şi era În­gâmfat, că nici salutul nu-l primea. Poruncea oamenilor, care ce să facă. Era ca şi când ar fi fost acasă, şi n'ar mai fi fost războiu. De când i-a găsit tâlcul, nu mai voia să ştie de războiu. Sub vălul nebuniei vedea o lume bună in jurul său. Intr' o zi apoi l-au găsit intins pe un răzor. In mână strângea nişte fire de grâu verde.

Aşa a murit al treilea nebun. Şi l-am ingropat frumos.

www.dacoromanica.ro

' .. B O A B E D E G R Â U

XIII Războiul l�a pierdut mai întâiu fiecare om În

parte. Pe mine m'au ucis aceşti oameni legaţi de piciorul mesei, cei ce sufer, schilozii, văduvele şi orfanii, morţii şi muribunzii. Sufletul meu simţea el subt munţii de cadavre eu sunt ingropat, sân­gele vărsat pe mine curge, în casele aprinse eu mă istovesc, lupta cu moartea pe pieptul meu se poartă, piciorul şi braţul t3.iat pe mine mă dor, chinul orbilor eu îl port, toate lacrimile pe obra­zul meu se scurg, dar credinţa În Dumnezeu niciodată nu mi s'a clătinat. . .

Numai atunci mi s'a sguduit, când pe lângă biserica triumfătoare, luptătoare şi suferitoare, am fost nevoit să cunosc şi biserica politică, ea care stă în fruntea atacurilor şi, cu autoritatea Împără­ţiei lui Dumnezeu, sfin{e�te pustiirea reciprocă a naţiunilor. Pentrucă în clipa când au năvălit una asupra alteia cu paroxismul urii, a furat cineva evanghelia de pe pământ. Frontul a ucis În mine teologia, iar suferinţa de după front a reinviat În mine omul. A trebuit să trăiesc treizeci de ani ca să înţeleg ce ascunde în sine cuvântul: om. Până aci propovăduiam pe Dumnezeu oamenilor, dar s'a schimbat legea universală: de acum trebue să propovăduesc pe om lui Dumnezeu, ca să se milostivească asupra lui . . . Aceasta-mi va fi noua misiune şi Dumineca viitoare mă voiu apuca de lucru. Fierbea în mine cuvântul şi simţiam cre­dinţa înflăcărată şi puterea de făptuire. Vedeam clar ţinta. Tot satul e plin de refugia{i. Ii voiu aduna şi voiu face din aceşti desnădăjduiţi pri­zonierii vieţii . . .

Am trimis cărţi în toate părţile, am bătut toba, am umblat personal prin satele vecine şi am chemat toată lumea. A mers vestea, ce vreau, oamenii vorbeau, se făcu eveniment din idee, poporul se pregătea să vie, care de curiozitate, care de sete sufletească. Aşteptam cu nerăbdare nervoasă această zi, aşteptam, cum aşteaptă mi­reasa mirele. Nu aveam linişte, ca şi când aş fi

presimţit că această zi va fi hotărîtoare În viaţa mea.

Şi veniră. Toate drumurile erau pline de ei. !şi aduseră şi copilaşii, şi aceasta le era a doua scăpare dinaintea desperării. Satul se umplu cu sute de oameni std.ini. In bisericuţă nu încăpură.

r�eb�1t:ă s;:e

c s�:vo�d��� �e

a���t't�· j���f !�i� săcui, unguri, români. Tot oameni săraci şi ne­căjiţi. Clopotul trecu peste ei şi începu cântarea. Valul lui puternic sgudui cerul şi pământul. Stă­team buimăcit, alb ca varul, deasupra lor, eu, copilul neputincios, la care au venit pentru mân­gâiere. Ce să le spun? Cuvântul îmi tremura pe buze . . . Iar ei aşteptau. Vântul de toamnă sus­pina şi frunzele moarte cădeau dese peste noi . • • Aceasta mă inspiră:

Uitaţi-vă in jur! zic. Şi de pe arbori cad sicriile. Pământul a incremenit in moartea albă şi roşie. Mai ieri toate îşi trăiau viaţa ascunsă, frumoas3, iar astăzi oamenii calcă pe cadavrele căzute din înălţime, pentrucă oamenii aşa's, le place să umble peste cadavre, fie de oameni, de flori, de păsări, sau măcar de mici insecte, fericite oarecând . . . Câinii morţii urlă şi în păduri, �i cu ochii aprinşi rod şi coaja lemnelor şi caută sange, mult sânge, ca să-I verse . . .

Mă uit la cer, în lumina mohorîtă, care se sbate printre nori, şi zic: sărmană lumină !

Mă plec la pământ şi sunt nevoit să văd că hrlinitoarea oamenilor s'a schimbat în groapă mare deschisă . . . Câmpul e putred de negru, ca şi soldaţii războiului, copiii voştri, soţii voştri, fraţii voştri, de pe buzele clrora s'a stins cântecul, să­rutul, visul, pentrucă le-a ucis păcatul contra vieti��

I�

voastre părăsite le cotropesc tunurile, de le va fi roşu pragul de sânge . . .

Mulţimea se strânge laolaltă ca de un chin lăuntric. Sunt drepte toate acestea, dar la ce să

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI .6,

mai scormonim inimile? Nu vreau să le sporesc desperarea, ci să le împart mângâiere, să le dau putere . . . Dar, mai cred eu că este mângâiere? Cred eu că grotăveniile se vor sfârşi?

Cred şi mărturisesc. - Nu vă pierdeţi nădejdea, fraţilor, că încer­

cările vor sfârşi . . . Nu-i adevărat că Dumne2:eu le vrea toate ace­

stea !. . Nu-i adevărat că ră2:boiul are suflet . . . Nu-i adevărat că prin ră2:boiu ne facem mai

buni . . . Nu-i adevărat că nevinovatul copil născut a2:i

trebue să sufere . . . Ochii tuturor se uită la mine, parcă m'ar În­

treba ce vreau . . . . Eu nu pot reda părinţii şi soţii morţi, nici

scumpii copii. Nu pot face să crească membrele ciungărite, nu pot face să vadă ochii împuşcaţi. să se zidească vetrele pârjolite de foc, nu pot îmbrăca popoarele sărăcite, nu pot întinde masa flămân-2:iţi1or, nu pot adăpa pe cei setoşi, nu pot arunca În iad necazurile din lume, nu vă pot călăuzi acasă . . . Nu pot . . . nu pot. . .

Dar ştiu că nu vor învinge cei ce se ucid unii pe alţii. Ştiu că din ruinele cuibului despuiat se va clădi un nou cămin. Ştiu că s3rutul e mai tare decât toate armele şi că Într'un braţ care îmbră­ţişează este mai multă viaţă decâr. au dat toate născocirile şi înţelepciunile de până acum . . . Ştiu că v3 veţi mângâia, pentrucă trebue să sosească acum odată împărăţia lui Dumnezeu. Pe nedrept, dar nu În deşert aţi suferit.

Uitaţi-vă la frunzele galbene, care cad. Aşa un sicriu de aur sunt şi inimile voastre; ele se vor deschide odată şi vor răsări din ele cei plânşi astăzi.

Puneţi inima voastră lângă inima mea ca să aveţi o credinţă aşa de tare în pacea şi În viaţa cea nouă, care e pe cale să vie binecuvântată, cum e credinţa mea. De amintire duceţi cu voi câte o frunză căzută şi puneţi-o cu credinţă vie, cu adevărată încredere, la picioarele Domnului, li veţi vedea minune. Din frunza cea ve�tedă va i arbor înflorit din nou. Pământul rămt se va vindeca, omul înfrânt se va îndrepta, deasupra ruinelor se vor clădi noui case, chinui ţii cari sufer vor primi mângâiere, porumbielul bucuriei se va aşeza din nou între voi, morţii vor învia, cei de­părtaţi se vor întoarce acasă, mormintele vor dis­pare şi veţi fi fericiţi, numai să ştiţi iubi . . . Iubire . • . iubire . . . iubire ! Nu mai ştiu, ce-am vorbit. Am văzut numai că mulţimea se îmbul­ze�te la amvon şi cu faţa radioas3 zicea după mme fiecare cuvânt, mai intâiu încet, şoptind, tainic, apoi tot mai tare, şi la urmă tuna ca un vifor:

Se vor Întoarce acasă . . . vor învia . . . se vor clădi noui case . . . mormintele vor dispare . • . Unii

se depărtaseră îngânduraţi, alţii svâcnind de bu­curie. Atunci prin mulţime veni până la treapta amvonului o fată frumoasă necunoscută, luă de jo� ? frunză aurie, o puse în cartea de rug3ciuni, prlVl ca o mulţumire în ochii mei, zise şoptind un • mulţumim .. şi roşind dispăru grăbită.

St3team inlemnit. Inăuntrul meu simţii un izvor cald şi fără voie intrebai :

- Cine a fost?!

Atunci Plin multime veni pini la treapta amvonului o raU rrumoas� necunoscuti şi luă de jos o rrun�l aurie

Cantorul se plecă zâmbind, la ureche: - O domnişoară refugiată din Secuime. Se

zice că e sora invăţătoarei din Badoc. Fata displiru, dar ştiam, simţeam că In «sicriul

de aur ' pus în cartea ei mi-a dus toată fericirea vieţii.

Peste câteva zile plutonierul jandarmeriei mi-a comunicat că mai mulţi m'au denunţat şi, după porunca ce are, pentru predica de Duminecă, nu voiu putea p3răsi teritoriul comunei, până la altă dispo2:iţie.

Mai mulţi inşi m'au denunţat. . . Asta ca mul­ţumită pentru mângâiere . . .

Lucrul s'a ştiut şi în comun1l.. Vorbeau In taină, că m'au internat în locuinţa mea şi numai de aceea nu m'au întemniţat, că au avut consideraţie pentru haina preoţească.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

Deodată jurul casei mele deveni pustiu. Fiecare mă încunjura, trecea repede pe la poarta mea

r! ;t ��bi�aSe

î�e��t:u,P���:ci� şrP

r�}u�ia;it fi� ceau aluzii, că ar fi timpul să meargă acasă. Aşa auziră că n'ar mai fi nicio primejdie . . . Nu mai trebuia să scriu celor din prinsoare, să fac litur­ghie pentru sănătatea celor de pe front. Măicuţa

fi�ls:'i�!n:.

e Ve�i�a' �:_�e J�;:i��t

utJ:��!fe���

tarul indignat se declarase că nu-i permis a slăbi rezistenţa ţării cu astfel de vorbiri negândite şi nemature . . . In taină fiecine aştepta să vadă, ce va fi cu mine.

- 11 vor destitui, zicea unul. - Nu, îl vor inchide în temniţă . . . - Il vor muta . . . - Pe dracu ! . . zicea un muncitor socialist. Nu

temeţi voi pe preoţi. Episcopul il va certa un pic, şi pas !

Eu însă imi ridicam capul: Totuş va fi cum am zis eu!

Repede făcură ce făcură. Comandamentul mi­litar dispuse să suplinesc pe un preot care se afla în concediu �i în 48 de ore să mă prezint la comandatura spltalului oStăşesc din Cluj. Scopul era limpede. Militarii îmi vor lua cheful să fac pacifism fără răspundere.

Mă bucuram că pot merge. Sufletul însă îmi era greu �i amărît. Mă durea totuş di se purtaseră aşa cu mme cei pe cari atâta i-am iubit, pentru cari atâtea jertfe am adus. Aşa-i lumea . . . Tot atât. Să mergem. De abia aşteptam să părăsesc satul.

Inainte de plecare însă veni ceva, ce revărsă lumină peste toate. Primii o scrisoare. Când o des­făcui nu aflai altceva decât o frunză veştedă li­pită pe o foaie aIbă, sub ea data fi aceste cuvinte scrise de o mână subţire de femeie:

« Sicriul de aur ! • . . .

(urmează) IOSIF NYIRO din ungurqte de Iii, D4ianu

cu duene de B. StaM

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

SĂPTĂMĂNA CART1/. - Ziua C�rlii din 1933 s'a schimbat in 1934 intr'o Slptlmân5 li Cărţii. Gindul s'a arltat rodnic.

Anul acesta organizarea li fost incredinlad Fundaţiilor Culturale Regale, cue, mergând mai departe pe drumul tns, au i:bUlit s1 adud şi partea lor nou�. Serbarea clrlii nu s'a mlrginit numai la Or.IŞt, ci li cuprins inuuga Iară. u chemut:l Fundaţiei Culturale Principele Carol, clminele culturale, n.sele naţionale, casele de sfat �i culturi din {oale satele au lucrat allturi de şcoli. Din toate plrţile s'au cuu! Diplomele de premiere li cetitorilor Ilra"i mai harnici. Multe biblioteci vii, ascunse sub strea�in1 de stuf şi mai cu surul de şindrilă, in marginea podgoriei şi li mun� telui, s'au dat cu acnl prilej la ivn!�. Pentru anul viitor, toati aceasti lume pusă în mişcare şi cu ochii plini de o lu­mini nou�, se preg�tqte de mai mult. Spre deosebire de oraşe, unde e vorba mai cur;\.nd de o intucere de frumos,

ca un tournoi medieval cu p3rtaşi gătili şi cu privitori aşe�ali pi: de 13turi, la sate Ziua C3rlii se inchtag� de pe acum ca un episod din lupta impotriva neştiinţei scrisului şi cetitului.

In Bucurqti serbarea s'a adunat în acea zj intâe a ei, dela 12 Mai, In sala cu mau de primire a Cercului Militar, fru­mos impodobiti cu steaguri şi flori, c .. u s'au mai im�lnit acolo, dar mai cu seaml cu cărţi, de care in aceeaş mulţime şi mândrie nu s'au m .. i invrednicit acele ziduri, dela ridicarea lor din dragoste .. de armat� şi din trebuinla de simbol pi:n­irU zilele care se aşteptau şi in cele din urmi au sosit, a lui NicuJae Fjlipescu. E",u de fal� scriitori şi cărturari, editori şi librari, miniştri din Iară şi din str�in3\31e, Romăni de baş­tină şi Români mai noui şi de un nou fel, numili minoritari, toţi strânşi ca inaimea unui altar al gândului, intrupat de carte. S'au spus cuvinte adând, grele de indrept�ri şi de U­glduin\e, intre care strllucqte mai indrlsnCI şi mai inalt, cuvântul Regelui. Paza, uneori strimtă, f313 de tipar au in-

In fala libriricÎ Alcalay, în IntSia zi a Ciqii

www.dacoromanica.ro

,68 B O A B E D E G R Â U

fli\Îşat-o ceilalţi, iar El increderea, care se aplr3 dela sine, cu singura îngrădire ing3duită, la arătarea urîtului artistic şi moral. Au vorbit Ministrul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, repruentantul Fundaliilor Culturale Regale, deJegatul Aca­demiei Române, preşedinţii Sociedţii Scriitorilor Români, al Uniunii Editorilor şi al Asociaţiei librarilor.

Librlria AlcaJay: Vitrina . Bibliotecii pentru lOIi .

Târgui propriu zis a! c�rlii a fost bine cercetat şi anul acesta, atât in librăria colectivl dela Cercul Militar, cât şi În libră­riile din oraş. In unele zile vâm;area li fost atât de vioae şi de mare indt a intrecut orice alt3 dată, a anului, cum li fost, de pild1i, aceea a I Cliflii Româneşti > de 160.000 lei numai in secţia corespunz!'!toare. Lucru! mai însemnat şi mai îmbucurlitor e eli aceast!'! desfacere s3rblitoreasel şi unidi n'a păgubit întru nimic negoţul obişnuit de mai tluiu, care şi-a urmat ritmu! cunoscut, ceea ce aratli Ziua ClirJii ca un plus şi adevărat dştig pentru piala tiparului românesc. Sunt astlizi şi scriitori cari lucrează şi îşi pregătesc noui!e volume anume in vederea Zilei Cărţii de anu! viitor, atraşi poate de mai marea putinţă a deverului, dar şi de atmosfera şi de pres­tigiul de apoteoză a scriitorului şi lucrului mâini!or şi visului lui, pe care incepe s!i le împrumute evenimentul. Iată Ziua Cărţii în stare s!i ajute şi deadreptul produeţia literară !

Vitrinele au fost împodobite pe Intrecute şi au oprit toad. lumea inaintea lor. In frunte trebue pusă Librăria Alcalay, cu ('aracterul ei de mare şi de sug�stivl publicitate, in al doilea rând • Cartea Românească ., pentru gustul şi cumpl­tarea ap:oape aristocraticli, şi în al treilea rând • Universul .,

cu aal condeiu aproape cronicliresc peste volumul cât o carte a diqilor, miireap şi îngenunchetoate, stăpjnind toată vitrina şi toată strada. Premiile care se vor distribui trebue să ajungă şi aceste edituri.

Celelalte oraşe n'au vrut s3. se lase mai prejos de Bucureşti. Veştile sosite din centrele universitare şi din alte metropole ale vieţii Jlfovinciale sunt dintre cele mai d�t�toare de spe­ranl�. Ziua C�rţii s'a schimbat pentru toatii ţara intr'o serbare de preamărire a minţii creatoare.

Punctele de vedere şi preţuirile nu se pot int�!ni însă ni­căeri mai limpede rostite deCilt În unele din cuv5ntlirile li­nute. Ele au s� facă, nu ne îndoim, împreună cu rezultatele ajunse, obiectul unei lucrări tipărite de Fundaţiile Culturale Regale; de aceea ne mulţumim sli reproducem aci numai trei din acele cuvântări.

Ministrul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, d-l Dt. C. An­gelescu, a spus:

Prezenţa Maiestăţii Voastre la şedinţa de deschidere a celui de al doilea congres al elrţii in România, umple de bucurie pe toţi cărturarii din aceast� Iară, care salut� in Maiestatea Voastrii pe Marele Rege al Culturii Naţionale, pe sprijini­torul tuturor operelor culturale şi pe ctitorul unor măreţe a�edminte de cultură.

N'a fost manifestare literară, artistieli ori ştiinţifică, pe care Maiutatea Voastră să n'o fi încurajat şi sprijinit. Acest sprijin s'a concreti�at mai ales În ultimul timp prin infiin­ţarea Fundaţiei pentru Literaturd şi Artd, Regele Carol II, care a desfăşurat sub directa supraveghere a Maiestăţii Voastre o activitate a�a de rodnică şi aşa de bogată in rezultate. Nu­meroasele publicalii întreprinse de această Fundaţie, au adus o Însemnatli contribUţie popularidrii ştiinţei şi răspândirii ei în straturile largi ale poporului. Revista Fundaliilor Regale, al cărui prim numlir a apărut la 1 Ianuarie 1934, prin bogăţia, prin varietatea şi prin valoarea materialului publicat, Însem­nead de asemenea începutul unei ere noui in mişcarea noastră literară, iar editarn de către Fundaţia Maiestăţii Voastre a unor biblioteci, constitue un real şi puternic ajutor pentru promovarea culturii româneşti.

Graţie interesului p e care Maiestatea Voastră il poartă literaturii, artdor şi ştiinţei, graţie Încutajerii ce Maiestatea Voastră dă tuturor acestor manifestări culturale, este de pre­văzut eli progrese importante vor putea fi realiute în toate aceste direcţii. Numele Maiestăţii voastre va rămâne deci legat în veci de renaşterea noastră culturalli.

Intre uneltele de cultură, cartn este Ură indoială unealta cea mai preţioaSă, ea e mijlocul cel mai potrivit prin care arta şi ştiinţa pătrund în toate straturile sociale, In palatele luxoase, ca şi în colibele săracilor, peste Iări şi mări, pretu­tindeni unde există fiinţă omeneaseli.

In ţara noastră, cartea are de împlinit �i o importantă mi­siune cetăţenească. Propăşirea şi adăncirea culturii trebue să meargă mănă in mânli cu lărgirea drepturilor politice. Sufragiul universal, care a chemat să participe la viaţa po­litieli pe toţi cetliţenii acestei ţări, ne impune obligaţia de a da cât mai repede tuturor posibilitatn să se impărtăşeaseli din binefacerile culturii.

Cartea însă, poate fi uneori şi o primejdioasă elilăud. Există un anumit fel de publicaţii ale căror subiecte senzalionale pot avea asupra minţilor fragede o inrâurire nefastă. Unele

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

tntâmpl3ri recente au dovedit cât de triste pot fi urmările unor asemenea lecturi.

Apărarea sufletului tinerei generaţii şi siguranţa viitorului

cer ca aceste clirţi să fie împiedecate de a-şi exercita nefasta

lor influenţă. E grea de sigur şi plinli de răspundere misiunea scriitorului,

Prin scrisul lui vorbeşte trecutul şi se pllimlideşte viitorul,

se pregăteşte reinnoirea unei naţii şi se aratli calea pe care

ea trebue s'o urmeze. Aceastli mlireaţli chemare, scriitorii români au înţeles-o.

La rlindul lor, editorii români mânaţi de aceleaşi senti­mente patriotice, n·au şovăit o clipă de a se pune in slujba culturii naţionale. Frumoase sunt progresele înfliptuite in

ultimii ani pe tlirâmul artei grafice. A devenit o mare pllicere răsfoirea clirlilor aplirute în editurile româneşti. Literă aleasă,

tipar impecabil, hârtie de cea mai bună calitate, totul con­tribue spre a se face cât mai pllicutli lectura unei asemenea

clirţi. Imbunlitliţirile tehnice realizate vor spori de sigur într·o însemnatli mlisud dorinla publicului de a ceti, de a se instrui.

Cât despre librari, li se cuvine şi lor toatli lauda pentru felul cum eiau înţe!es şi înţeleg să-şi împlineascli rolul lor cul­tural. Vitrinele deseori aşa de artistic aranjate, atrag publicul şi mărindu-i curiozitatea, îl îndeamnă s3 cumpere şi să ce­tească cartea expusă privirilor lui. Faptul de a fi intotdeauna

bine aprovizionat şi de a servi cu promptitudine pe clienţi, e cel mai bun mijloc de a lavoriza cetitul. In opera de răspân­

dire a clirţii, rolul librarilor e covlrşitor. Librarii români, conştienţi de inalta lor misiune şi-o implinesc cu hotărîre şi patriotism.

Cel de al doilea Congres al clirţii in România, va pune

in evidenţli progresele realizate In decursul ultimului an. Cu acest prilej se va examina şi opera care mai rămâne de in­fliptuit in viitor. Cu sprijinul şi din indemnul Maiestliţii Voastre, uniţi cu toţii la un loc, scriitorii, editorii şi librarii români vor porni din nou la mund şi nu vor cruţa nicio jertU in cruciada intreprinsă pentru cultura naţională.

Numai astfel ei îşi vor putea implini datoria dtre Patrie şi Tron.

D-I D. Gusti, directorul general al Fundaţiei Culturale

Principele Carol şi reprezentant al Fundaţiilor Regale, a salutat pe M. S. Regele şi a adlat planul de organizare şi scopurile urmărite anul acesta de Ziua Cărţii, in cuvintele următoare:

Gândul pe care Maiestatea Voastrli l-a aşeza! la temelia

intâiei zile a clirţii în România s'a dovedit binecuvântat şi rodnic.

Iată că abia a trecut un an şi el se arată în lumin5, tuturor ochilor.

Ali ales acea zi de �o Mai 1933, ca să aduceli la cunoştinţa

intregii ţări, prin cuvinte care nu se vor uita şi au umplut

După un an Fundaţiil e Culturale Regale, prin Inalta încre­

dere şi însărcinare a Maiestăţii Voastre, pot să organiuze ele însele Săptlimâna ClIrţii, impreun3 cu scriitorii, editorii şi

librarii, şi ajutate de autorităli, printre care la locul de frunte stau Ministerul Instrucţiei, Ministerul de Interne şi Muni­cipiul Bucureşti. Cercul Militar s'a grllbit să pună la îndemână monumentalele lui încăperi.

Fundaliile Regale se gllsesc ind în acelaş timp şi părtaşe la expo�iţia şi târguI de cărţi, Ungă celelalte aşezlminte culturale şi editori.

Fundatia de literatud şi artă Regele Carol II, începând să împ linească atât de vrednic menirea cu care Majestatea Voa­stră a trimes-o în lume, poate să arate incă de pe acum cea

mai puternică revistă de literatur� şi de cultură a României, intâia serie de cărţi de înviorare şi de tinereţe din colecţia • Energia f, volume prim3vliratice de poezie, lucrări grele

de meditaţie critid sau filosoficli. O nouă editud, consfinţită de scrierile şi de scriitorii cari au cinstit-o, se alătud celorlalte şi îşi plistreazl intre ele locul du propriu.

Fundaţia universitad Regele Carol I expune în strălucitul ei palat de drli, cel mai de preţ material bibliogralic şi bi-

toate inimile de bucurie, că ali dăruit o unealtă noull pentru Librăria Alcalay: Altă vitrină creşterea puterilor spirituale ale neamului românesc:

• Pentru Mine ziua de astăzi are şi un alt rost, clici ea însem- bliofil al tezaurului, texte vechi, tipărituri rare, legături de neau începutul activităţii nou organizate a Fundaţiilor Regale artli, care lnobileală deodată, cu tot ce ne-a llisat mai ingrijit şi în special începutul de viaţli al Fundaţiei Regale Regele treculul, valul de creaţie a timpului nostru. Carol Il. Pe aceastll Fundaţie se vor putea bizui şi în ea vor glisi Fundaţia Culturală Regalli .Principele Carolf, organizeazl,

oridnd sprijinul cel mai neprecupeţit toţi nuritorii culturii in cuprinsul localului şi programului ei înnoit, o expozilie a româneşti t. drţii populare şi a cărţii pentru copii, a revistei Albina, cel

www.dacoromanica.ro

'7' B O A B E D E G R Â U

mai ribplndit periodic pentru ute pe cart îl <IIvem, şi il sta- Dintre societ:i�ile ş:iinţifice, Institutul Social Romin, al (isucii tiparului dela noi, cu un adaus al tehnicii activitliţii c1rui preşedinte de onoare e Maiestatn. Sa Regele, art o culturale prin el.mine, planuri de dldiri, colecţii de publicaţii, şedin!l speciali la sediu! lui, a secI iei bibliologice, cu o comu-cu un prospect al , C1T1ii Satului , pe cart va incepe în cel nicare despre cartea ilustrat.5. româneascl. mai scurt timp s'o edittu, biblioteci publice-tip şi biblioteci Artiştii au împodobit şi ei aceastit 'li, cu vedenii de C2i documentare, aparate de cinematograf şi de radio, farmacii Inaripati ai inspiraţiei cari Îşi iau sborul, cu Minerve glodi­

Librăria Alcalay: Ahă vitrină

de întâiu ajutor. Alături de oraş, cu toată nesUrşita lui in­strumentaţie culturală, se va ră.sfrănge ca o lumină peste viaţa satului nostru, cu trebuinţele şi speranţele lui.

Fundaliile Culturale Regale pătrunse de covârşitorul rol pe care cartea şi �criitorul il au in desvoltarea şi indrumarea unei societăţi, prin punerea In mişcare a cunOljtinleior şi prin Uuriru simboluril or de frumuseţe şi de eroism �i adudnd l;a tndeplinire o augustă dorinţă, şi-au dat tl»tă osteneala ca Săptlmân;a Clrţii, care incepe astăzi, d convingă pe toţi de acest adevlr.

In Bucureşti şi in intreaga Iară, la oraşe ca şi la sate, li· brăriile, şcolile ,i bibliotecile, expoziţiile festive, aşedmintele, ,ocietiţile şi căminele culturale vor slrbători in ace[aş timp, cu mijţoace potrivite fieciruia, dar cu aceeaş insufle!ire, In­truparea cea mai iubiti a gândului românt$c şi cel mai sigur Ji mai neodihnit vehicul ;al lui.

IIllI:lşi Academia Română deschide rândul, cu Vata ei de tntliu aşezământ de 1naltă culturli a ţlirii, organidnd in sala ei de expotÎţii, anume cu acest prilej, o privire Ol.5upra c�tJii ilustrate.

toare, cu dr!i deschise ca nişte flori minunate in poenele verzi. Afişele au umplut p,ra cu vestea cu mare, in mii �i uci de mii de foi pline de farmec.

Suntem stegarii unui ideal. Nimic nu lucruu la Întlrirea, la 15rgiru şi la unificarea sufletului romlnuc de asd.zi cum lucrează canea. Ne găsim impreună, cu Regele ţării În frunte, ca siS. rostim acut cuv5nt aşa Îndt siS. fie auzit dintr'o mar· gine intr'alta a pilm5ntului nostru, şi d-I ajutilm d se facă faptă.

Int5ia Zi a Cărţii, de anul trecut, a f05t un fEricit glnd, pentru care suntem recunoscători, In Int5iul rând, Maiestăţii Voastre. Din tulpin;a ei ;au dat ;alte ramuri, ,i de acum in;ainte primilvară după primivad a cărţii, incepută de mâna noro-­cl»d a Maiestlţii VOOl.5tre, ne va impodobi anul.

Alături de darul unic al Majestăţii Voastre: Fundaţia de Literatură şi Artă ' Regele Carol II , şi de crUliile ei, rlspl1ţile ;au putut fi : un premiu, Regele Carol II, pentru cea mai buni scriere de proz1 a anului, dat prin Societatea Scriitorilor Rom5ni de Ministerul Instrucţiei, Cultelor �i Artelor, şi care a Incununat de curând romanul d·lui Gib. Mihăescu Ji esle propriu :ds Premiul literar al Zilei Cărţii; cumpirare de cilrţi dela toate editurile, in acelaş an; Înalte recunoaşteri editorilor şi librarilor cari s'au deosebit şi diplome de onoare celor mai frumoOl.5e vitrine de librărie din Bucureşti şi din ţară. Asemenea diplome vor Încununa şi anul acesta cele mai Iludate aşeuri de publicaţii şi de cătJi, şi pe deOl.5upra, o di· plomă g5ndită pentru sate, a celor mai harnici cetitori, şi im­p�rţjtă de Fundaţia Culturală ' Principele Carol t.

Dar rlsplata cea mai de preţ a tuturor ,i izvorul de unde işi iau indemnul muncii mai departe sunt credinţa în marele rost pentru neamul rom;\nesc intreg şi pentru vremea, de as­tăzi, al faptei lor, buna primire din partea publicului şi bucuria pe care ,tiu d, prin aceasta. o preg�tesc Maiut�ţii VO;l.$tre.

M. S. Regele Carol II, marele ctitor al Zilei Clirţii, a în­cununat această serie de cuvlntări şi a deschis drbil!oarea, prin cuvântarea de mai jos:

Sărbătoarea cirţii este - şi sunt sigur d aşa va fi lnlot­deauna - o slirbătoare de unire a celor trei faCtori de rh­pindirea cititului : scriitorul, editorul şi librarul.

Din discuţiile urmate in congresul de anul trecut ,i din experienţa mai veche, ;am constatat d aceste trei elemente din nenorocire nu au putut fi Întotdeauna de acord şi d opera culturală nu a putut d-�i ia totdeauna avântul care trebuia.

Sper d in această ' s�pt�mânli a clirlii t, aceşti trei factori primordiali, la cari se va ralia al patrulea �i acela care nicio-­dată nu trebue uitat, cetitorul, işi vor da mâna pentru ca d dud inainte cu avânt, cu dragoste şi cu convingere veşnic aceasti luptli pentru riispăndirea culturii rom�neşti.

In timpuril e de Ol.5t�zi, se discut� mult: care este cldern, care este influenla unei cărţi(

Nu este locul aci de a discuta eterna controversă, dad arta este pentru moral ă sau dad arta este pentru artă - acut lucru nu poate rămâne decât în conştiinla fiedruia; dar sunt,

www.dacoromanica.ro

t BOABE DE GRÂU t V/3

SuctvÎţa de G. Law,ndal

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '7'

ÎnCQntestabil, autorit3ţi cari au datoria de a veghea unde nelul, cu chipul lui Ş tefan, care nu incepe d !ie ureasd din uagem linia de demarc.lpe. A ci !it3 intreaga problem3, fiindd perelii afumali, dedt un timp scurt, pe la soarele de zece moralitatea şi influenţa unei c3rţi nu poate fi aceeaş asupra dimineaţa, Gura Humorului, cu M aica Domnului pomitoli fieelrei mentalitolili şi asupra oricirui suat social. Acela care d plece, sau Vatra M oldoviţei, cu amintirea lui Petru R areş are sufletul mai Oltlit, acela cue are mintea mai clari, acela şi cu smalţurile ei verzi. Pe margini pizesc R idiulii, cu mor-care are o mai mare dou de intelectualitate şi de cunoştinţe, mintele de piatr3 ale Bogd3neştilor, Suceava, plini de D omnii acela nu poate fi pervertit - alţii poate da. cei mari, şi Siretele, care incearci d-şi mai adud aminte

A ci cred ci intervine rolul Statului. Va trebui s3 glisim şi nu izbuteşte. PI3eşii de odinioar3 trec şi ast�zi pe de I:huri, un !iistem - poate fiscal - prin care se va incuraja pân� la cu p3!3riile lor cu streaşin3 ca nişte chivere de fier, şodţeşti utrem, prin care d putem - intrebuinţând o upresie sau suedue, şi in cojoacele inflorite sau in .!Iumantle negre. care place în timpul nostru - degreva cartea buni, iar pe Ei n'au rlmas pard dedt ca d învioreze toatl aceallti istorie de alti parte s� putem incirca cu bariere ,i impozite cartea muti. proasti. Acesta cred el va fi singurul mijloc prin care se va Toati actast� istorie mut� am intlilnit-o acum dtva timp putea lucra cu eficacitate, firi a se stlinjeni Intru nimic libera intr'o expozitie de picturi din C emiuţi. Colorile tF.lU mai mult glindire a fiedruia şi liberul talent al fieclruia. intunecau, cu o notl fundamental3 de vinlt. Factura plalltici Eforturile pe cue le-aţi inceput cu toţii sunt bineUdtoare. aplrea puternici şi grasi, dintr'o paleti totdeauna indrcati de

A nul trecut, la deschiderea acelei prime ' dptim.1ni a cirJii " vopsele. D esenul avea aminunţimea şi siguranţa unui document, a circi iniţiativ3 a revenit d-Iui Gusti, pe atunci ministrul in- A rlÎS1U1 se dădea la iveal3 ca un indr5gostit al B ucovinei şi strucliei publice şi a drui idee am îmbrlţişat-o cu tot dragul al comorilor ei, uneori mai mult chiar dedt al artei lui. şi care am sUtuit ca anul acesta d iad din mâna ministerului I ntâiu, chemau vederile, mai cu seam3 de munţi, ca un şi s3 treacă în m.1na unui organ de culturl pur� - şi va fi pen- cadru al lui D umnezeu, de piatr3 şi de brazi . Nu zadarnic tru M ine totdeauna cea mai desliv5rşiti bucurie dnd voiu vedea desvoltlndu-se din ce in ce mai puttrnid şi mai rod­nici actast3 activitate - anul trecut, zic, am luat agajamentul c1 Fundaţiile Culturale Regale vor pălli cu energie la munci. Veţi putea con$tata, prin ceea ce vi se va arlta asti�i, cl ne-am linut de cuvlint.

Facem o operl ulÎ13 - sunt convins - dar in acelalj timp vrem d facem şi o oper3. pilduitoare, şi Eu alj fi foarte fericit dac3 tOli ar urma pe aceeaş cale pe care am păşit noi. A ci nu intr3. niciun spirit comercial, nu intrl nicio idee de invidie, nu intr3. - aş putea zice - nicio paternitate de idei. Ideile pe care le r5sp5ndim dela Fundaţiile Cultunle Regale sunt ideile bune pe care le sem3nlm in minln tuturor şi nu vom fi ded.t fericiţi dac3 allii vor putea face o operi mai rodnid şi mai puurnic1 dec5t a noasul.

Profit de aceast3 oca2:ie, s3. aduc ulmul M eu scriitorilor 11rii, d le exprim increderea in ei, dragostea ce le-o port şi nidejdea ce o pun, d ei, împreuni cu librarii, cu editorii şi cetitorii vor putta fac! o operl udUi de prop3.şire şi conso­lidare naţionaUI prin culturi,

PICTURA CERNA uŢEANA. - D acl plmântul se sfin­ţeşte prin mulţimea altarelor şi a rug3ciunilor pe care le ad3.­po5teşte, poate ci Bucovina, mai mult dec5t o veselli gd· dini, e plmântul nostru sfant, Lu.1ndu-ne dup3 vechimea, insemn3.tatta şi numlrul mânistirilor ti ar trebui sli credem el aci a fost locul de naştere al M UŞ3tinilor, �a cum indeamni V:i!Cta d credem despre Basarabi. De strllucirea Putnti lui Ştefan vorbesc mai mult cronicile, vreun turn pistrat din ziduri, un clopot cu chirilice şi glas de argint �i mai cu seam3 tezaurul ei, decit biserica innoiti din temelie sau clădiril e

L ibdria A lcalay: A ltl vittinl mai mult în paragin3 de astăzi. M ihail Eminescu de bronz aljezat in mijlocul lor, un copil de curte intârziat al M arelui p3m.1ntul se numeşte intre localnici cu nume de plduri şi Voievod, stli intre ele ca un martor şi ca O mustrare. Suce· de singurltate : Ţara Fagilor sau A rboroasa. I at3, in toate viţa M ovileştilor e inflişuratli in lumina albastr3 a frescelor 2şedrile ,i In toate luminile, Pietrele D oamnei şi R ariu!. ei purtate prin secoli de ingeri cu aripile deschise, pe c:ind T Oli cei cari s'au Ibat bituţi de v5nt pe virfurile lor şi au

A rbora tremur1 intr'o palpâire verde, parc3 ar fi priviti prin v3zut pină departe muşuroaele de st-'onc1 ale munţilor M ol-frunzişul unei veşnice prim3veri. Pe alte vii se ridică Vom- dovei, cu C eahllul in mijloc, desUdndu-se treptat din v ine-

www.dacoromanica.ro

'7' B O A B E D E G R Â U

ţtala zarilor, au int.1n:iat cu drag primre acestt p;l.nze. Dintre ele privuu pe {recltorÎ oamenii locurilor. Iar, intrecându-i

pe laţi şi pe I�te, mlnlstÎrile şi biuricile VoievQzilor. Nici­

odat;l. nu m'am pltruns maj adlnc de frumuseţea, de feluri­

mea şi de inţelesul IQr, ca acolo. Ele îşi ar�t;au turlele subţiri,

cu amintiri gotice, rindele deschise, cu ;arcade zugr3vitt cu

ale unei arte aproape patriQtice, se Inviora de toaLă aceas!;}.

credinţl, cu al;}.! mai minun;!.!l cu doI ea aprindea ochii şi c1Iăuze;a paşii unui plnii ieri str;}.in, baron cu şcoall şi Ira­

gedic de viaţă ruseasc3 şi cu r1dkini baltice şi nordice.

Suceviţil, lucn.d. de el in sma1luri lielriloare, are toate

acesu� iru;u,iri.

D I P L O MA PENTRU CITITORII BIBLlO'l ECILOR POPULARE

MEMBRU AL CAMINULUI JUOfTUL

CARTI ŞI

Diploml duenată de Victor Ion Popa

sfinţi, pe sub care intrau pe o parte şi ieşeam pe alta rându- ŞCOULE TARANEŞTI. - Int:1ia oar1 dnd am umblat

nici, ca şi cum s'ar fi desprins cu un ţipăt din acele :tugrheli, dupl şcolile ţ1r�neşti a fosl acum dţiva ani, cu prilejul unui

tot aşa de vii asthi ca acum Itei şi patru sute de ani, îşi ar1tau drum in Suedia şi Norvegia. Intâlnisem la Oslo, la un con-

arhitectura întreagl şi ceasul de :ti sau de searl când pictorul gres al Penclubului, pe puternicul scriitor Andersen Nexo,

se oprise in preajma lor şi-şi desUcuse din cutii uneltele şi un danez expatriat de bun�voie din dragoste pentru Ger­colorile. mania. Aflasem din vorb1 în vorbl d se glsea printra frun-

Pictorul acuta, d-l G. L6wendal, ne-a venit cu r1:boiul din alte ţlri. El �i-a c4tigat merite destul de Însemnate în

arta decorului dramatic. Cine a stat Inlr'un scaun al teatrului

naţional din Cemluli aştept.1nd sl se ridice cortina şi, pânl atunci, privindu-i podoaba, s'a glsit inaintea unei opere a acutui om şi artist nust5mplr.at, Dar sunt aproape pornit

sl uit tot ceu ce, cu o m.1nl harnid şi înzestrată, a Ucut pânl acum, faţ1 de dngo:stea care-I indb;q;te pentru Bu­

covina şi pentru urnislirile ei. L-am ascultat, drumeţ şi eu, umblat cât am putut prin at1tea potni şi cotloane ale micului

plmânt sUnt, cu cât1 ştiinţi şi pltrundere a locurilor şi a

oamenilor Imi vorbea, acest drumeţ neodihnit poposit pe la toale frumuseţile Bucovinei. Expotiţia lui, care altminteri ufOr ar fi putut fi trccutl lntre creaţiile locale şi documentare

taşii mişdrii din ţara lui de naştere, pentru phtrarea şi I1r­

girea moştenirii lui Grundtvig, Intcmcetorul şcolilor ţlr1-neşti. Mi se pare d ia inceputurile lui fusese el însuşi învl­

Iltor, la fel, in unele privinle, cu cel1lalt Andersen, povcs­

tÎtorul de povq;ti. Am luat toate insemnlrile carc mi puteau

duce in Danemarca la cele mai bune izvoare : pers;:lnalitlili

şi şcoli, şi am plecat Intodrlşit de salutul lui voinicesc. PUlin

a lipsit ca să mi insoleasd. Mi-a fost dat, dupl atlta timp, să fiu martor la alcltuirea

întâilor ,coli Ilrinqti rom1nq;ti. Ceva dcspre strlludta expe­rienţli dane:1 se ştia mai de mult la noi. Mai incoace, prin

t922, Ştefan Bezdechi, dus in plm5ntul lui Hamlet de du­

reril e rlzboiului nostru, scrisese in _ Arhiva pentru ştiinţa

şi reforma social:l ' un studiu documentar, f Note asupu

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '73

mi,elrii ţărlneşti in DilnemilrCill, in Cilre ,colile superio.are int!i S'il iljun, lil un nume pentru Rom"'niil : nu 'COilli su-populilre ilveilU un loc de cinste. In ciclul de conferinţe despre perio.ari popularl SilU �coali superio.ar� pentru sliteni sau Politica culturii, ţinut în J927 la Institulul Social Român şi poate chiar univefllitate ţăr'\neasc�, ci simplu şi tipic, ,co.ali apirut in volum, şcoala superioară ţărllnească era propusă ţărăneasdl.. Această curliţilre de tot felul de calificative mli­de d-l D. Gusti ca o incununare a silinlelor de educaţie pa- rele, ca o bOilbli de păstae, a Ucut-o Ardealul şi intrebuin­pularl Intr'o ţilrli de dteni. Profesorul de sociologie, ajuns larea datli nOţiunii acolo. Astăzi tii S'il impăm!ntenit. Avem In 1932 Ministru al Instrucliei, putea să fael din aceilstli convingere teoretică r--�_��

un Inceput de a.şeum!nt. Int!ia şcoală Iăr3ntilsc1 din România

s'a deschis la Sighet, In primlivara 1933-Iniţiativa 3 IU3t-o doctorul Vasile Uea, preşedintele desplirţim"'ntului local al Astrei ,i prefect pe atunci al Mara­murtljului. In feiul acesta bitrina Aso­ciaţie, cu at"'tea drepturi la recunoştin\ol Romănilor transilv�neni, î,i c1ştiga un nou merit. Folplo1 olvea Însă loc dup� c31litoria de inspeCţie timp de mai multe zile în linu!, a Ministrului Instruc­ţiei, din toamna premerglitoare, şi dupli discuţii prelungite Intre profesor şi medic.

Datoritli acestei încercări izbutite, 'COilla ţlirlineascli şi-a Clicut repede drum. In iarna următoare, cu indrumarea şi .iiÎ.iiiii;;;;;1.iiiii�!.,iiiiiiiiiji sprijinul blinnc al Ministerului, ea a aplirut in mai multe părţi, In Transilva­nia, unde t Astr.l. l şi-a.însuşit-oşia luaI-O

Clădirea in care a fcst ad5postit3 �co.ala Iărănească din Braşov

in programul ei regulat de lucru, şi a aplirUI In Bucovina, îmbrliţ�tli de Societatea pentru culturi delol Cernliuţi. In

o ŞCOilI5 ţlir5neasd. românească. In al dOilea rind, ea s'a dovedit cu totul deoubit5 de trepule

şi de formele de învăţăm!nt preVăzute În legile şcolare ale Statului. Deşi i�i alege şcolarii dintre ţliranii trecuţi de vlirsta de şcoal�, şi mai ales dintre 20 şi 25 de ani, şcoala 1lrlneasdl. nu este o şcoalli de adulli. InVII1ceii ei fac pnte dintre frun­taşii satului, atât ca pregltire şcolar5 dt fi Col bunlstare. Se urmlireşte tnzutrarea fieclrei comune cu o m!nli de o.ameni cari s� poatli C(lnduce şi sli poatl in­drepta pe scmenii IQr. Nu e vorba, prin urmare, de o şcoal� pentru tOli ; In Dane­marCi! Ins�i ea n'are in t�t5 ţara decit Între 8 şi 10.000 de a5Cultlitori, ci de o şcoal� a celor buni şi a a;lor tari. E o şcoalli nu de Cunoştinle teoretiCf;, ci de cunoştin\e pentru vial5, de caracter co-v1qitor practic.

AscultJtorii şi profesorii şcolii IJr�ntljti dela Braşov

Durata ei deocamdat;t, nu e dec1t de o lun3. Au fost şi Încerelri de mai pUlin, dar ele nu pol s1 aibl numele şi rostul unei şcoli, ci nui mult al unei demon­

deosebi, cursurile dela Braşov şi dela ROŞo1 au fost un ade­viril! model şi Îndreptar de activitate viilO,1re in ilceastl ra­mur5 nouli şi Uglduitoare.

Deocilmdat3 s'au limpezit tr5s1turile generale ale şcolii, În scopuri şi mijloace. Nimeni nu s'a gândil să aducă la noi, ca un rlud, �coalol superio.arli J:opulari. din Danemarca. Mai

stralii ,i propilgande pentru o şcoa.li În preg5lire. E dela sine Inţeles dI. pentru un program Întreg, de leCţii, discuţii şi lucr3ri pe teren, treizeci de zile sunt neindtstul5loare. Faţ� de cheltuelile cerute, pe de o parte, şi pe de alta, fal3 de noutatea lucrului şi de neobişnuin\a ţlrănimiidela noi, d se lase internatl mai mult timp intr'o şcoală, in plinli vJrstl ol blr-

www.dacoromanica.ro

'74 B O A BE DE GR ÂU

bi1i ei , era tot ce se putea injgheba la inc epuI, pentru ca în- locm�î bagajele sosite după cinci zi le de tren de-OI- lungul c erearea s l c âşti ge cât mai mult pentru ea. D e altminteri , Statelor-Unite, În cel di ntăi T ransatlantic de curs ă. L a Gdyni a, in unele părţi , la Braşov, de pildă, Ilrani i elevi , mulţumi ţi c olegii noştri P olonezi şi-au opri t locurile pe v aporul naţi onal, peste m�sur:i de rezultatele cursurilor, au ajuns să propună c are are s !l.-j lase la Londra cu c âteva zi le mai curând, dar si nguri s l mai fi e c hemali şi la anul viitor şi să ia partc şi mulţumi ţi eli n'au folosit pânl ac olo dec ât mijloac e de l oc omoţie ei la c heltueli . Unele şc oli , mai bi ne organizate, hotărîseră ale propriei ţlri . R omânii s e pregătesc şi ei s ă s trăbat1i Europa.

PEN Clubul român, după ce şi ·a dat anul ac es ta un s tatut, formulând, în arti· cole numerotate, obi şnui nţe trans mis e mai mult v erbal dela c omi tet la c omi tet, s 'a pre�entat cu ac es t rod al muncii lui , P re· şedi ntei de onoare, M . S. R egina M ari a.

Era pe v remea bujorilor. M arile flori rozalbe şi roşii umpleau vas ele, c a ni şte ode de preamări re. P e ferestrele deschi s e ale P alatului dela Cotroc eni s e auzeau di n frunzişul înalt incerdri le de c ăntec , re· pede întrerupte, ale privighetorilor. Se v orbea de Edi nburgh. R egeasc a sc rii toare mângâia pe tOli R omânii c ari nu l·au v hul ineă, arătând cum Ea însăşi , fos ta fii d a Dueelui de Edinburgh, n'a i ntrat În mândrul şi romanticul oralI, al drui nume l·a purtat, dec ât abi a anul trecut.

Clădirea in c are a fos t aşezată şc oala ţăr:ineasc i la R oşa, în Buc ovina

Şedi nţa ac easta din c api tala Sc oli ei, mai ales după frământări le ultimului c ongres dela R agus a, v a fi c a o intoarc ere, intoarc ere la pământul pări nte de unde

di nai nte s :i·şi adud elevii la anumi te luc r!lri, in ti mpul mun· a plec at in lumea largă PEN Clubul, şi intoarc ere la ade· c ilor c dor mari, di n M ai şi Iuni e. Nu era inc ă şc oala de v ăruril e dela temeli a lui . Nu e de ajuns d s tatutele s oc ie· trei ierni a ţări lor nordice, dar era c a o presi mţire cel l.:Iţii prevăd înlăturarea oric ărei preocupări politice; trebue

pu\-in a ei . găs ite şi hot�rirea şi puterea pentru o punere în aplic are. Şcoala ţărăneasc l Între R omâ ni a pri ns .

Am vhut la Bral/0v însufleţi rea pe c are o trezea atât intre ţ.:lrani , cât şi intre pro· fes ori şi i ni ţiatori. Nefiind porni ti de Stat, n are marea înlesnire că se poate potri vi de fi ec are dată lmprejurări lor loc ale, pentruc l nu cunoaşte îndatori rea unui program uni tar, şi ci se poate re· zema pe convi ngerea foloas elor ei in mi j· locul chiar al c elor i nteres aţi, c eea ce ii pune la ad�pos t exis tenţa. O aşteptăm $pori t�, in ţi nuturi le unde a funCţionat, şi o mai c erem cel puţi n pentru Bas a· tabi a şi D obrogea. Soci etăţile culturale bas arabene şi dobrogene s'o preg�teasc l di n ti mp.

SCRIITORII INTRE EI. - La Edi n· burgh, in oral/ul cel vechiu al SCOţi ei , s e vor aduna peste c âteva �ile sc rii torii di n toate li teraturi le lumii , ca să c aute noui mijloac e de apropi ere. M ă gândesc la c ongresul de anul ac es ta al PEN Clubului .

Uni i di n membrii lui au porni t dc acum o lună, ca să ajungă la ti mp, dela Sydney şi M elbourne, pe toate oc eanele pămân· tului . Chi nezii, mici şi negric ioşi, s 'au imbarc at, sunt două dptăm.1ni , la Hong·Kong. S�qi l dela San Franci sco îşi suc

O lec ţie la Roşa

Iată c eea ce s 'a dovedi t foarte greu. Pricina adevărată e poate des bri tani urea şi c ontinentali %area treptată a PEN Clubului . Dela disprelul rec e şi inalt dela inceput, fală de orice poate sJ abată pe un sc rii tor vrednic: de ac es t nume, adică inc hinat nu· mai artei lui şi v ieţii adânc i a propri ei pers onalit31i şi a lumii , s'au al/ternut Înai ntea paşi lor intâei c omuni tăli engle:te, toC

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '75

felul de ispite şi de ocoluri. Ea va putea mai uşor acum, la ea acasă şi după ce, in cei câţiva ani din urmă, a colin­dat împreună cu atâtea secţii naţionale pe la foarte diferite puncte de vedere, să fadi o încheiere parţială de socoteli şi si spun� un cuvânt răspicat. Altminteri e primejdie !

PEN Clubul nu e o asociaţie internaţională de scriitori

pentru apărarea intereselor profesionale. Sarcina i-ar fi atunci mult înlesnită şi ciocnirile, oricât de crâncene, s'ar îm­

pka înăuntrul unei ordine de zi mai calde. EI nu vrea, dimpotrivă, să aibă nicio preocupare de ordin profesional. Rostu­riIe lui sunt numai ideale şi urmăresc, nici mai mult nici mai puţin, decât să dudi la o solidarizare a scriitorilor, priviţi drept conduditori spirituali ai lumii, pen­tru o viaţă colectivă de pace şi de inain­tare culturalli. De aceea însli, in geografia politidi, el e o mişcare de stânga. De aici au ieşit toate biruinţele, normale, şi adtea din înfrângerile, grele, din anii mai apropiaţi. Principiile in sine nu sunt mlldioase, şi am fost martori la unele încerdiri de înmlldiere. Germanii, de pildă, au fost, prin manevre prezidenţiale, inHituraţi ca prieteni ai dictaturii, ceea ce nu împiedicli participarea, dorită, a Italienilor, cari vorbesc prin gura lui

slavia, di asperităţile regionale ale naţiunii n'au putut fi im­pkate nici in sânul unei asociaţii internaţionale, cu scopuri mult mai îndrlisneţe, iar, pentru Balcani, realizarea ideii jugo­slave în lituaturl, dela Suşak până la Varna. Inacelaş timp, ca o întâe manifestare a unei asemenea conlucrliri PEN Clubul ju­goslav a făcut un protest, sub care a iscMit, fără si-i mai intrebe,

Corul

Marinelli insuş. La Budapesta, congresul a fost organitat de şi pe Bulgari, impotriva opririi publicaţiilor sârbeşti in Italia. aripa dreaptă a scriitorilor, pe când ceilalţi protestau cu glas De o parte, veleităţi interna,ionaliste din cele mai Inaintate, tare şi cliutau zadarnic Sprijinul Francezilor, siliţi la oportu- pe când, de cealaltă, potriveli şi aproape excese naţionale.

Iată de ce suntem destui cari aşteptăm

dela această intoarcere in Anglia a PEN Clubului o limpezire. Niciodată ea n'a fost mai trebuincioasă.

EXPOZIŢIA !VAN HRISTOV. -Intre expoziţiile de pictur� ale ,ării, Bucu­reştii au cunoscut şi una neaşteptată. Pictorul venea de peste Dunăre şi nimeni nu auzise mai înainte numele lui, şi mai puţin îi v�zuse vreo pSnză. Curiozitatea publică era îndreptăţită. Ea n'a fost desam�gi{li.

Desprinzând cadrul de mai micli sau mai mare oficialitate şi de bun3cuviinţă fală de un străin : prezentare printr'o so­cietate culturală local�, vizita ministrului

111II •• Ii:�� •• �� .... J ţlirii şi a reprezentanţilor unor servicii de artă, articolele de preţuire din ziare, opera lui Ivan Hristov se arată vrednică in sine de interes. Intliu, ea ne I�mu-Educaţie fizică

nis�. Anul acesta, n'a trecut decât o săptămânli de când scriitorii bulgari, membri ai PEN Clubului, au Ucut o vizită colegilor lor jugoslavi, la Belgrad, Zagreb şi Liubliana. Deo­dată a apărut părerea ca Bulgarii să-şi trimeată regulat reprezentantul la adunăril e PEN Clubului sârb, croat şi sloven, cu trei ramuri, ceea ce dovedeşte, pentru Jugo-

reşte despre tratarea plastică a naturii în Bulgaria şi despre o lature a picturii. Singurul artist din care ne puteam până acum documenta era Tanev, care a debarcat În două rânduri În Bucureşti. Arta lui e Ind prea mult m3r­ginită la subiect, cu sublinierea în fiecare bucată a specifi.

cului, pentru cei de acasă, şi a exotismului bulgar, pentru ceÎ de peste hotare. Colorile sunt totdeauna vii, luminoase, ur-

www.dacoromanica.ro

'76 B O A B E D E G R Â U

mlrind desenul ,i firi adâncime. E nui eudnd o artă pll· conlimporanJ, Indudnd un roman de scriitorul Iordan Iov­cuti, ilustratid şi de export. In al daile .. rând, insl, opera tov ,i Tutrul Nalion;!.! din Bucurqli judnd Mina de Aur lui Ivan Hristov <IIduce un nou răspuns 12 problema pbtdrii a dramaturgului Koolov. Astlzi facem cun�tinll cu unul din ,i Innoirii impresionismului, in ţirile din rblrit, unde ochiul cei mai dl1.5tori de sperau!t art�ti ;;ai picturii din I.ua vecinI. e deprins cu lini ... de sigutanl3 a freseei şi cu tradiţia minia- Veţi inlllai in oper.r. lui Ivan Hrislov dragostea de plimântul turisll. Problema e deslegatl aproape eroic. Ob�ervalia de-a- propriu, de colţurile lui vechi, de jocurile nesu'rşilt ale lu­

La masă

dreptul nu-,i pierde niciodată drepturile, Uri ca atmosfera de sensibilitate proprie să Intârzie să-şi lase peste vederi de naturi şi colluri de oraşe şi sate, pulberea ei de vis şi de trans­figurare. Artistul vede bine şi indrlsneţ. E intlia lui insuşire, şi insU.Jire fundamentală, de observaţie şi de vibrare. Paleta, pud In litrviciul acestei bucurii a spectacolului şi a partici­plrii, trebuia d. fie fdurită şi nhcocitoare. E aproape prea mult. Parcă uneori meşteşugul lucreazl singur mai departt, reluind şi îmmullind unele impresii puternice primordiale. Lumea fnd, aşa cum o vede şi cum o rhfr1nge lvan Hristov, e largă, plină de istorie şi pe alocuri de biblie, clocotind de o putere primitivă şi veşnică.

Ellpo�i,ia, care a glsit o foarte bună primire, s'a Ucut sub aUJIpiciile Societăţii româno-bulgue. La deschidere, ca se­cretar al ci, am cre%ut că se cuvine să spun următoarele cu-vinte :

• Societatea româno-bulgar5 ,i-a fngăduit d. vă invite la vernisajul expoziţiei d-lui Ivan Hristov, nu atlt pentrud. un artist mai are nevoie şi de altă prezentare decit a operei lui. Veţi ndea sinsuri cu ce glas de bucurie plas!Îd. vorbeşte dela s ine aceastJ operl; ci pentrucă venirea între noi a tână­rului fi talentatului piCior bulsar mai are o semnificatie. Ea repre%inlă unul din acele schimburi intelectuale şi artistice intre doul popoare, care sunt menite 51 le fad. mai bine cu-

minii, de cfomatismul bogat al unei ţ1ri şi al unui popor, pline ca ale noastre de folklor, de port colorat şi de ţesături lăsate de trecut. E un adevărat cântec al acestei părţi de lume, al aerului şi al soa­relui. Omul nu apare ca să tulbure cu problemde lui de analizl şi de punere in scenă. Suntem chemaţi la o !Sărbătoare a naturii bulgare. Casele şi bisericile care apar sunt de mult şi parcă numai nişte concreţiuni secul3re ale aC1!stei naturi .

• Societatea româno-bulgad !Se simte mlindră că poate să vă prezinte pe d-I Ivan Hristov şi e incredinţată că fapte ca aceea de faţl sunt bine venite. Artiştii au glsit totdeauna mai sigur căile la inima popoarelor f.

UN POET ALBANEZ. - Legăturile Albaniei, din vremuri uitate, şi ale AI­banetilor, mai apropiate de Doi, cu Ro­mânia, nu sunt o taină pentru nimeni.

Unele forme ale lor sunl ind. cunoscute de mai puţini. C51i ştiau, de pildă, de poetul Lasguf Poradeci, atât de apropiat de cultura noastră şi unul din strilinii cari s'au gândit, cind şi-au ales o tezl de doctorat, la Eminescu? El este prin aceste trlsături şi al nostru. latl de cel am rugat pe d-nul Pascu, un macedonean care-i e prieten şi a îngrijit de tipărirea Întiiu­lui lui volum de versuri, la noi, la Coltlllanp, $il scrie pen­tru _ Boabe de griu f cele citeva rinduri de mai jos.

f Imprejurări istorice !Specifice şi prelungirea până mai deunilzi a dominaţiei otomane au intktiat redeşteptarea na­ţionali ,i culturală a Albaniei. De aceea fi literatura albanezl cultă este foarte tânără, poate chiar cea mai tânild din Eu­ropa. Primele opere mai de seamă nu au Inceput si aparil decât în a doua jum:itate a secolului trecut. Genul cultivat de preferinţă de primii scriitori albaneti este cel poetic, ta­lentul lor fiind pus mai ales in slujba idealului independenţei nalionale. Trei mari poe!Î ca Girolamo d' Rada, Naim FrDlhiri şi Gjergj Fishla, repreundnd fiecare o regiune şi un dialect deosebit, cel dintii dialectul vorbit de albanetii din Italia '), at doilea dialectul Albaoiei de Sud fi al treilea dialectul Al­baniei de Nord, au scris opere de inaltă concepţie şi valo.are poetică fi drora li se daloreşte În buni parte iluminarea con­ştiinţei nalionale").

noscute unul altuia, adică d le apropie. Când acele popoare ') In Italia trăesc cam 200.000 Albanezi emigra)i in secolul sun! vecine, aceast:i cunoaştere şi apropiere sunt o datorie. al XV-In, dupl inva%iunea turcească.

_ Nimeni nu repre%imă insi mai veridic şi mai puternic ") In afară de aceştia au mai scris frumoase pagini poetice sufletul unui popor decât oamenii lui de gândire şi creatorii Vaso Pasha Shkodralli, A. Z. Cajup, Asdrtn, Giuseppe Schiro, de artă. Dintre arte, acelea care pot fi înţelese mai uşor, pen- Giuleppe Sertmbi, Vill�enc PnllIlUJhi, etc. In prozl au scris trud nu au nevoie de traduceri şi de comentarii, sunl artele mai ales KOJ/alldill Kristoforidhi, Papa Kristo NelOl>cmi, Sami plastice. Noi am dutal si ne apropiem de literatura bulgară Frashiri, Faik Konica, Fali S. Noli, Ernut Koligi, etc.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

Lasgush Porad«i, despre care ne propunem să vorbim în d.ndurile care urmuu, este cel mai tânăr şi în acelaş

timp cel mai profund poet albanez. Versul lui e ad;l.nc ca fond

şi de o perfetliune ideală ca formă - ceea ce face ca tradu­cerea d fie o foarte palidă imagine a originalului.

Spre deosebire de predecesorii săi cari au cultivat cu pre­dileClie genul epic cu exaltarea sentimentelor na1ionale, Las­gush Poradeci este un mare liric şi in acelaş timp un mare filozof. Volumul lui de poezii intitulat I Valljcl e Yjve l (Hora Stelelor) care a apărut in Noemvrie trecut de sub teascurile

tipografiei I Albania , din Constan{a, cuprinde cele mai alese poezii publicate dela 1921 incoace in diferite ziare şi perio­

dice albane:eşti din străinătate (România, Austria şi Statele Unite) fiind orânduite şi impăqite, după natura lor, in ur­mătoarele cicluri: 1. Hora Cerului; 2. Hora Pământului; 3. Hora Stelelor; 4. Hora Etemită1ii şi 5. Hora Mor1ii. Sunt in total patruzeci şi şase de poezii cuprinse Îll mai pUlin de o sută de pagini, ceea ce cantitativ nu insemneau prea mult.

Ceea ce constitue ind valoarea operei poetice a lui Lasgush şi a oricărui poet in genere este calitatu intrinsecă a poe-ziilor.

In cele mai pUlin de o sută de pagini câte a scris Lasgush

Poradeci până la vârsta de 35 de ani se cuprinde o lume în­treag5 de gindiri şi sentimente. Ca şi marele Eminescu, pe

care Lasgush il ştie pe de rost, acesta a reuşit !li. sintetizezc in pUjine poezii dupl o muncă de nu mai pU1in de 20 de ani

toate frământările unui suflet tânăr şi mai târziu ale unei gindiri mature ').

Principalul izvor de inspiraţie al poetului albanez este poezia populară a ţării sale şi liter.l\ura popularl în genere. Profund cunOl5cltor al limbii albaneze el scoate de sub col bul vremii

cuvinte rare, neuzate şi sonore cu care işi flureşte minunata haină a gândurilor sale dând poezii a clror durată de sigur cl va !m'inge anii.

Tocmai această calitate precum şi muzicalitatea perfectă a versului in original nu se pot rEda dedt intr'o slabă mă5urli in traducerE Intr'o limbă străină.

Evident el o analiu a operei poetului albanez şi a relaţiilor sale cu cultura romlnă ar prezenta un deosebit interes pen­tru cetitorul român. Ea reclamă insă mai mult timp, cerce­tări mai largi şi un sp;1lţiu mai mare. De aceea deocamdatl vom face numai o simpl� dare de seamă general� spicuind ici colo din volumul de poezii amintit mai sus.

Poeziile I Paslrea Cerească , (Zag' i Qlejve) scrisă In loc de prefală şi I Către Spirit ' (Shpinit) constitue mai mult o invocare către divinitate de a vărsa harul ei asupra Poetului care îşi propune:

Din adâncul firii mtle voiu câma rUI dor nou . . . iar poe:ia , Stau la masă ruemat . (Rri mbtshtetem nl tryezl) arată ins�i coborirea harului inspiraliei :

Stau rezema! l a masă

Când mai des şi când mai rar, Şi vine dorul de-mi aprinde Foc in inimă, lumină 'n frunte.

. . . Coboară o stea din în�llimi, O pllpSire de fulger -Şi ca o flacără aevea Ea intr5 in inima mea.

Urmeau după acestea, in orinduirea indicat5 de poetul ins�i, ciclul de poezii lirice I Hora Păm�ntului . în care incepind cu I Cintec b"-trlnuc t (Kenga pleg!rish!e) poelUl căntă iubirea pentru p1mântul strămoşesc �i virlUjile nea-

') Lasgush Poradeci face cunoştin1ă cu liter:ltur:l rominească pe băncile Li­

ceului Român din Bilolia, pe care il in­trerupe in 1912 din cauza izbucnirii răz­

boiului balcanic. Indat"- după incetarea rhboiului european vine in România ca d-şi termine studiile urmind d.liva ani Şcoala de Belearte şi LiterEle, iar în 1924 plucă la Leipzig şi apoi la Graz unde şi-a luat doctoratul in filozofie cu o tuă despre Mihail Eminescu. Anii şe­derii ule in România sunt cei mai pro­lirici pentru poetul albanez. Vechile poezii scrise In orăşelul său natal - P ogradel - sunt revăzute, relupte şi apoi pu-blicate In diferite ziare şi rtviste alba- Elevii şcolii nuq:ti din străinătate. Multe poezii, mai ales cele erotice scrise pe formulare cu en the-ul C. F. R.- mului du. Al patrulea ciclu cuprinde poezii erotice scrise unde poetul albanez a fost dIva timp un umil conţopist sau concepute cele mai multe b Bucureşti intre 1920 şi 1924· cu 600 lei pe lună- sunt datate dela Bucureşti. Oraşele teu- Motivul care face sl oftne mai des coardele lirei poetului tone cu rigiditatea lor austerl n'au făcut decât d tac avin- eSle tragedia despl'lirii şi dorul născut pe urma ei. E însăşi lUI sufletesc al dnărului poet, care după plecarea sa din tragedia vielii poetului scrid în versuri.

Bucureşti n'a mai scris multe poezii noui. Dar ca să înţeleag5 cetitoru! poeziile erotice ale lui Lasgush

www.dacoromanica.ro

" , B O A B E D E G R Â U

ar trebui d coboare inapoi spre v .. dul vremii, spre epoca romantismului, clei iubila lui apilre :

Cu pdrul pesU umdr li rochia plin' la pdmâm . .

Ciclul de mai sus al poe:dilor erotice Început cu cântece mai simple scrise ades În stilul poe:tiilor populare, cart am

Case sub munte, din Loveci, de II/an Hril10v

lIPU.!! el sunt principalul izvor unde .5',. .. d3pat Lasgush Po­radeci, se inchee cu poetia I Hou SttldOf ' (Vallja e Yjve) dupl care s'a dat titlul intregului volum. �upn acestei poezii se va scrie mult În limba albant� şi poate şi in alte limbi Sidim:. In ' Han. Steldor t, cart ne aminteşte de t Lucu­Urui , lui Eminescu, ooncep\ia de iubire ia dup� poetul al­bantt o form! coomogonic�. mai eteriud chiar ca la poetul romln. Pe dnd in I LuceaUrul ' dragostea este intre astru şi o fat! de imp3rat, deci intre etern �i vremelnic, în t Hora Stelelor ' iubirea ce se aprinde este intre Upturi de aceeaş esenl} şi vqnid. Ceea ce le desparte este spaliul dintre ele Cilre uist3 în virtutea implacabilei legi a cosmos-ului. Dqi In !raducere pottia pierde enorm din forma, muticalitatea

�i chiar din fondul ei original, spre a da cetitorului o palidl idee asupn. acestui minunat poem vom reda aci in tnducue fidell - aproape cuvim cu cuv,""! - cele patru strofe de] .. Început:

Su/e/e aprinse ca jarul Ce se 'nll4frtesc pertchi-pertchi. Din neant şi-au luat fiinţd Pline de lIia/d li dor aprins.

Au luat fiin/a prin iubire De I;"nd lumea s'a zdmislit, De aUla una pentru alta Se-aprinde li arde.

S'aprinde dipd 1;1.1 dipd Şi nici când cum nu se stinge Ne 'n"tat o urmarqte Cu un IIdrtej nebun.

Şi cum nici când nu poate Una alta s'a cuprinda, In jurul cerului fara fund Se duc, lIin ti pleaca iard . . .

Urmeaz3 o minunal3 descriere a idilei cereşti pln} dnd focul uDeia dintre stele incept d se sting3.

Atunci, şi aci ducrierea poetului alba­nez e 'm3real3, cealaltl stea porneşte dup3 ea prin eter şi o reaprinde prin focul iubirii sale trimise ca raze :

Iubire ! Tu qti dor IIqnic! Iubire! C6nucui rdbddrii! Tu qli Ii�rlale! Tu ql; sclalJie!

Dup} poeziile erotice urmeaz3 dou3 şiraguli de poetii filozofice: • Hora Veşniciei ' şi t Hora Morlii ' de o profun­zime neatinsl pânl aci In liuratun albaneu.

Prin Lasgush Poradeci literatura albaneu a Ucut un pas tot aşa de mare - şi comparalia nu sufere nicio ecJipd ­ca acela Ucut de literatura rom1nl prin Eminescu. De acum se vorbeşte şi se scrie in Albania despre o armonie lasgushianl In poezie. Ceva mai mult, cu el potzia albaneu - poezie in cel mai inalt inteles a cuvlntului, iar nu tam-tam de rim3 şi de ritm dibuit pe degete - s'a oprit la zenit unde e oondam­nat3 d stea cel pUlin c11eYa decenii •.

Dimitrie P. Pascu

Turism, sport, educaţie fizică

BRAŞOVUL. - Dintre toate oraşele Transilvaniei Bra- crescut la ad�postu[ zidurilor ei. Cel mai vechiu scris roml­,ovul ne este cel mai drag. In aceast� dragoste se ghesc im- nuc s'a descoperit prin lăzile negustorilor braşoveni, cari pletite fire foarte vechi, dela t400 ;al poetului �i mai de demult, lucrau pentru voievozii şi boierii noştri, şi aici a ostenit la cele şi se ghesc fire foarte proaspete. Pentru noi sau pentru Sld- dint1iu drti tipirite în limba noastrl, Coresi DiacoDul. Bra­moşii n�tri de dincoace de mun\i s'a n.iscut atunci, În plin şovul a fost poarta Iării rom1nqti spre apus �i drumuri fru-ev mediu, cetatea din marginea Ţirii Blrse;, ca o straji, şi moase Il dUlau, prin pidurÎ sau prin chei de piatrl, pe la ptntru noi mai cu stam} s'a desvoltat şi s'a Impodobil oraşul Giuvala şi pe Valea Teleajenului, p1n3 s'a deschis mai t1rziu

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '79

Valea Prahovei. In dntecul pe care-l trimite pân� la noi tre­cutul şi pe care li ascultăm ca de pe o înălţime, se aude ne­contenit şi scrâşnitul carelor braşoveneşti, in colo şi incoace, purtind sub coviltirul lor, daruri de civiliuţie şi timpuri noui.

Dar acesta este numai un Braşov de ruine $aU de clf]i, pe Qre îl putem descoperi sub mindreţea celuilalt, a Bra­şovului de astb;i, scotocind prin pietrele Braşoviei de pe muntele Tlmpa, c11dită de cavalerii Teutoni ; umblând pe sub arcurile de c1rlmidă şi de stand sau urcind in turnurile şi bastioanele, ridicate şi apirate de bresle, mai încoace, in deosebi impotriva Turcilor, de jur-hnprejurul oraşului ne­gustoresc de jos, al Cetăţii propriu �ise ; intrând în cea mai mare biserid a Iării, Biserica Neagrl a Saşilor, bitcină de 550 de ani şi pirlită pentru totdeauna de focul cel mare dela 168g ; sau răscolindu-j bogatele arhive de unde istoricii locali şi istoricii noştri au adus at",t de neaşteptate veşti. Acest BrilŞQv ii dă celuilalt o poe::ie care il deosibeşle numai dedt între alte oraşe, fără să-I impiedice să se desvolte după trebuinţele vieţii noui, şi ind să se desvolte cu o înmlădiere vădită ori­drui c�Utor din 10 in 10 ani prin stră::ile şi imprejurimile lui,

Eu �tiu, şi alSlia cu mine, un Braşov al copilăriei noastre dela sflllitu! secolului trecut. Pentru noi Braşovul era toată

tineretului. Făceam legăminte, cu BrilŞQvui şi cu toată Ţara Bârsei sub noi, in Qre şoselele umbrite de pomi roditori, apăraţi cu garduri, de vite, şi spoili cu var, de furnici, por­neau in toate părlile parcă anume ca să ducă vestea cea mare. Era un Braşov eroic, pe Qre noi cei de atunci nu-l puteam cunoaşte, sugrumat aproape de rhboiul vamal cu Rominia, şi care incerca pe căi noui, schimbându-se ind din acei ani in centru turistic, să trăiască din alte venituri şi cu alte rosturi, i::vorlte in cea mai mare parte tot dela noi.

BrilŞQvul de astă:ti e alcătuit din toate aceste amintiri şi dintr'o vială de toate �ilele, care face din braşovean un om aparte intre ceilalţi Rom;l.ni şi câştigă numai decât pe elIlă-torul in trecere.

Ceea ce izbeşte intiiu e aşeurea. Mai sunt oraşe în Rom5nia, atât in Transilvania cit şi în

restul lării, care au fost gândite parcă dinadins ca s5 stea ca o piatră Intr'un inel şi împodobesc locul, impodobindu-se de toată frumuselea lui. Braşovul ia loc în fruntea lor, El are toată liniştea şi siguran,a de sine a unei aşedri de dmpie. Dacă e pUlin îngrămădit in Cetate, se poate revărsa şi s'a revllrsat uşor in părţi, fie pe gura văilor, fie deadreptul peste coastă, care n'a fost niciodad o piedică. Pentru cine soseşte de pe tipsia netezită de ape a Ţării B;l.rsei, Braşovul cuiblirit

Transil vania, Români de acolo, intre cari aveam rude şi prieteni, cu suferinţele lor, farmecul plimbărilo! pe sub munte, satele in cioarici şi boboaie, Băieţi de şcoal�, căutam lmliu şcolarii şi ajungeam in livada cea mare din fala gimna::iului, unde numai copacii au mai rămas ace­iaşi, sporindu-şi frun:tişul; şi frumoasa clădire, a cărei piatr� de temelie a pus-o unul din cei dint;\i şi mai de seamă uhi­tecIi ai noştri, Ştefan Emilian, In toamna anului 18:5l. Ne plăceau parcul Rudolf, uliţa Cloaşterului, Turnul Sfatului, în piaţa de o lărgime neintilnită nideri şi plină de porumbei şi de cele mai gureşe dintre precupele, TrocărÎţe vecine sau romince mai de departe, monumentele, sigure de sîne şi năvalnîce. Uneori ple­cam peste Curm5tură spre Noua cea verde şi umbroas�, ca să dntăm, cu fiori de indrăsneal5, Deşteaptă-te Rom�ne prin pădurea până la Dârste ,ila fabrica de bere C:�ell, cu gr5dină şi cu siropuri; alte ori intram in Şchei şi pe Tocile, ne opream înfierbintaţi la mormintul lui Andrei Mureşanu, ca s5 ascult5m chiar deIa ei isprăvil e viteje.şti ale studenţilor în noaptu spre 3-15 Mai dnd ' musai , trebuiau să aşe:e pe lespedea cu numele Moscheea din Şumla de [ilan Hn'şlOIi

bardului naliona!, treiculorul naliei, deşi păzeau jandarrnii cu pene de cocoş de jur-împrejur, şi sub culmile Carpalilor, care se pr�buşesc deodată in şes, ajungum incet, incet la Poiana, în iarba cu fagi argintii, cu arată ca un or� de munte, ascuns pe după creste, căIărat maci şi cu vedenia in ure li Postăvarului. Dar niciodată nu pe Timpa şi la pind� intre metere::ele şi bastio,anele lui. Cea uitam să ne ducem mai cu Se;lm� sus pe Timpa, la Arpad, dintii mirare, care se plstruză apoi şi creşte la o mai indelete unde era locul Cll jurămintele, Acolo aflam de Vama Cucului, cercetare, vine din această impletire neaşteptată de însuşiri, Ca-de plecările peste munte ale celor mai buni, de aşteptăril e valerii Teutoni ,i Saşii secolelor de mai incoace au ştiut sll

www.dacoromanica.ro

.80 B O A B E D E G R Â U

alugli Intre atlitea sate cioblin�ti, care işi ridicau coli� publicatii pentru popor şi pentru drturarii Ardealului şi s.I bele şi Cumuril e in lungul muntelui de1.l1 Bran şi Rişnov se schimbe in cel dinlii or<l:J de :teoli al lui, şi poate nu numai plnli peste cele Şeapte S.lIte, ca pe o br.1nl. şi politl !lcutli al lui. C:'nd a fost vorb.ll de o viatl mai subtire de familie de oi In dutarea ierbt:i celei mai fragede, au Ştiui s.I aleagli, şi de societate, oamenii de aici, şi Indeosebi m.1ndra femeie d Intlreasd şi s.I desvolte tocmai acest frumos popas. Trei braşoveanl, au ştiut să fael din or<l:Jul lor or<l:Jul care ştie popoare s'au strlduit dupli aceea, Intr'o adevirată luptli, de d primeascli. Ceea ce e ind mai preţios e d toate aceste do­

Case \'echi de Ivan Hristov privilegii vechi, de putere luat3 cu sila sau de creştere treptatil şi neoprilJ, ca d scoatl din el Braşovul de acum. Oraş de intllniri, de regiuni geografice, de popoare şi de civilizatii, el a �tiut 5li impace contrastele şi 5li Uureasc1, dupl o fier­bere secularli, paftale1e acestea m;\ndre, care strâng sclipă� rlitor ca o cinglitoare de femeie braşoveanl, mijlocul revlr� satei Ţări li Bârsei.

Ceea ce Incintli, In al doilea rJnd, sunt oamenii. Bf�venii au trecut totdeauna drept intreprintlitori, gata

la treab3, adulmeclnd dupl CUl'5ul vremii, d.1rji la căştig şi, in acela.f timp, ca toţi oamenii de faptl, veseli şi indrlgostiţi de viatli. Si murgi in altI parte cine vrea să descopere pe rom5.nul Inchis in sine, prepudnic şi neschimbător ! Poate d insilşi istoria incheglirii Braşovului romJnesc ar putea mai bine deelt orice alte cercetlri d Umureascll. despre aceastil fire, cu pltrunderea înceatil, ca apa prin piatră, a populaţiei rlmase atJtea secole in afarli de ziduri şi de drepturi, cu aşe� %aru aUturi de foştii stlpâni, cu intrecerea lor şi cu inain� tarea plin� de Uloşie şi de încredere. De aici a curs totdeauna o Unt3n3 de optimism pentru tot neamul românesc şi rostul ei n'a Incetat nici �tlizi. Când a fost vorba de o întemeiere economic1, negustorii Braşovului au m�terit, au umblat şi au adunat stilri, ca pUlini alli Romlni. Cind a fost vorba de o pavlzl culturaU, braJavenii au ,tiut 5li scoală cele dint.1i

blndiri cu lupla şi inzestrliri dela fire n'au rlimas, ca un dar pentru puţini, numai acasli, ci au clilătorit În multe colturi ale pămlntului românesc, pen� trud de nicleri n'au roit Romlnii mai in numilr şi mai cu folO$ deelit din Br.r.� şav şi din vecinlitltile lui. Dela Brlneni, lUşnoveni, Tohlneni şi plnl. Ia Secelenii şi Mocanii muntelui tOli duceau pe drumurile lor, fie in oraşele tlrii rom.1� neşti, şi mai ales in Bucureşti, fie pe bărliganele blomilei, Brililei şi ale Do� brogei acelaş duh şi aceeaş mindrie şi conştiint3 de sine braşoveană. De multe ori locul lor, ca in unele părţi din Săcele, I�au luat Ungurii, aduşi mai de departe, sau Săcuii, i�iti la elmp din munţii şi pădurile vestitelor scaune. Chiar astilzi, in populaţia BraJavului de 60.000 de suflete, din care cele trei neamuri au fiecare elite o treime, se pare el treimea Românilor, tocmai ea a stat pe loc, dael n'a sclzut puţin in folosul treimii ungureşti. Nicăieri ind n'am putu fi mai bucuroşi eli sporul de popul3)ie, imigrarea sau colonizarea interioarl, orice nume i s'ar da acestui fenomen de mutare a concetlţenilor noştri, se strecoară şi se aşeatl, dedt în Bra� şav, pentruc1 nicler; el nu se incadreazl

într'o lume romineascli mai %lmbiloare, mai sigurI de sine şi mai !lcul1 d inlesneascl apropierile şi chiar trecerile. Alaiul Junilor, cu fllielii in haine de fir şi dciu li de Mihai Viteazul, care trece in fiecare an ellare pe cai focoşi, cu vitafi şi buzdugane, dela un caplt la altul al oraşului, p.1nl Intre Pietre, dind parcli drumul primlverii in ţară, înseamnli mai mult dec.1t numai o bătrinl şi tainicll. datină, poate cu rădlicini arom1neşti. EI este ca o solie şi o luare împărătească În stăpânire, din partea celui mai vechiu neam al locuril or, faţă de care ceilalţi sunt numai nişte oaspeţi veniti mult mai tir:tiu. Când aceştia ar fi mai porniţi s'o uite, alaiul se aratli de dupl un coli de ulitl, in strae de primli� vară şi de soare,

Ceeace, In al treilea rind, stlrneşte luare.ll aminte sunt aşeumintele,

BraJavul e un oraş care la tot pasul e Insemnat de o faptă a unuia din cele trei neamuri ale lui. Saşii trebuiau s1 se inşire cei dint:.i şi au de ce s1 fie m:'ndri. Honterus stă aici ca o m�rturisire, cu toată Biserica Neagr�, parel simbolic, în spate, �cun5 Intr'o curte interioară şi nu In vreo piată public1, anume ca să rilmJnă numai al comunitllii lui c1ruia i-a adus din apus noua luminli a cunoştintii. Pe aproape sunt gimna.ziul ridicat de el In 1544, tipografia inel mai veche, din 1533, fi Munul Ţlrii B.1rsei, oglindI de argint pentru toatl regiunea

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A .8.

�i toţi o"menii locuitori "i ei. Revist" * Klingsor _, înfiin!"tl mO$ul Col"n, una din cele m"i bune "le Ardulului, prin şi in$uflelitl de poetul Zillich, e o podo"bl pentru tot scrisul ordine, vioiciune şi folO$Îre; cine e m"i "nevoie de convins sbuc de a.stlti ,i Intre sCQ<Irleie ei se întâlnesc "desu şi scrii· si-şi i" drumul prin ntele din vecinll"le şi si pJtrundl în tori Romol.ni, printre cele nui IndrJ:tneţe teorii estetice, sa- cutie lor lLlIlion"le nu sI a.sculte 1" ,e.:titori; i"r cui in sflllit ci"le ş.i politice "le germ"nismului luplJtor. Soc:iet"tn 0.1'- nici a(âl nu-i "junge, si stn o lunI intrugJ printre şcol"rii patinl "rdelnnJ " deschis munţii, cu drumuri şi COlSe de adl- ei de 20-30 de ani 1" cursurile �o,alei Ilrlnqti. Pentru orga­post pe îniilimi, del" Schuller plnlspre Piatra. Craiului şi Munlii FJgJraşului. r-------.., __ ..... �'C:!"""-----.., Poate d nidieri nu s'a tugrlvit mai cald ş.i m"i dureros cen ce a insemnat Braşovul pentru Saşi, cu poetia trecutului şi cu luptele de a.stl:ti, decit în romanul lui Meschendorfer, .Oraş in rb5rit, Stadt im Osten, "plrut anul trecut.

Din faptele Romlnilor, cu. mai veche e o biserid., Sf. Nicolae din Şchei, pe care " ridicat-o la 1520, domnul evlavios şi mlrel, ctitor al Bisericii m�n5stirii, vestite in întreg rhlritul, dela Curtea de Argeş. Cele mai noui sunt ca.se cu prid­VQOlre sus, dupJ arcade şi stllpi br.l.nco­veneşti şi sub straşinl lunglli, rhllirite albe dinlre clllidirile greOllie, ca nişte şuri de dr3midlli şi de piatrl, galbene sau întu­necate, ale Saşilor şi Ungurilor. Arhite<­tuu noastrl " trecut munţii şi se afll de-51Ul de bin(aici. pentrucl meşterii noştri tidari şi banii voievotilor ţlIirii rom�neşti sunt mai vechi dec�t noi, cei de ni, pe aceste locuri. In parcul cu pomi lumi­noşi, pe unde li place slse plimbe şi sl viseze tineretului, doti slab In nOPţile cu lunl lira. dela monumentul lui Ştefan O. Iosif. O Intru.gl oştire "dormitI, de OlImeni de şto.1l1, de condei şi de cudnt se mişd "tunci, cu tot secolul trecut, în Din satul de lemn roşu de Ivan Hn·stov

jurul lui, şi umple Braşovul romol.nesc de istorie şi de melancolie. Poelii cei mui "i Braşovului "u niuţiil e femeii d nu se uite cl aici tdeşte Maria 8.liulescu, dnt"t de obiceiu În altl parte, dar tn.dilia lui de studiu preşedima Reuniunii reuniunilor femeieşti, pentru mu�icl, ş.i de [linie dreaptl se plstreau. şi înfloreşte intr'o revistl deopotrivă, el in Braşov poate fi intlinit intre banca Albina care ne face cinste: T"ra B5.rsei, a d-Iui Axeote Banciu. şi conservatorul lui cu orhestr1, Tiberiu Bredlceanu, iar pen­La$ la oparte dinadins revista de literatur1 a lui Cincinat tru drumurile în frumuseţe, cu tOll!1 ispita turistici dimprejur, Pavelescu şi pe poetul Bn.n Lemeni, ca şi ceal"ltl incercare, el intr'o stradl vecin� se glseşte seCţia locali a Touring Clu­fragedă şi dornici de SOlIre nou, ca sI mI opresc la ispuv" bului romol.n, care a isbutil d ridice o mol.ndrl clldire pe Cri­cea m"i de snmi a directorului celei dintii: Jmlrirea şi nou" stianul Mare. Indrumare " Astrei In desplrlim5.ntul ei local. In dnul Astrei Dar sufletul unui oraş, cu atlt de bogat trecut şi cu o viaţlli de aici s'a "dunat tot ce are mai viu iniliativ" romlneasd de muncI şi de bucurie ca a Braşovului e prea mare şi are braşoveanl. Cred cI desplrJimlntul condus a�i de doctorul prea multe gla.suri ca 51 putem .$1-1 ţinem mai multI vreme, Clliman este, "I�turi de cel dela Cluj, dela Sibiu şi dela Si- după ce "m indrl�nit 51-1 chem�m. SoI.-1 llsim si se întOlirci ghtt, una din cele patru raii, care duc pe drumuri bune carul in inclliperea lui dt stlnci şi de verdeall, in care la cusui bltr.l.ntsc şi Incircat cu lucruri de preţ pentru suflet, al Aso- acesta "u început s� dnte privighetorile. Şi 51-1 iubim pentru daţiei. Cine vrea 501. se convingi dintr'odatl si intre în Bi- (OlIte darurile pe care ni le-a flcut şi ni le mai phtreatl in blioteca Alexandru Bogdan, Intocmitl şi gospod1ritl de ini- comorile lui ineă nearltate.

www.dacoromanica.ro

EDUCA ŢIA POPORULUI IN AL TE ŢĂRI A D A O S

B i b l i o t e c i l e p o p u l a r e d i n I t a l i a I . BIBLIOTECILE . DOPOLAVORO.

Introduttre. - Guvernul italian a Infiinţat L'Opera Natio� oale Dopolavoro cu scopul d indrumeu pe lucrlitori in orele lor libr:n. pe an d le inchine unor petreceri dnlt� �i pllcute.

Sarcina aşezll.rn;!.ntului, aşa cum (1 arad limpede textul legii cre i-a dat {iinţl, este ridic,uu fizicI, intelectuală şi mor.ali a pliturii muncitoreşti. Pentru ajungerea acestei ţinte O.N.o. s'a Inconjurat de org:mitaţii din cele mai întinse şi felurite, care i�i desvoll'" activitatea dela spori până la ane şi la rlillplindirea culturii.

In programul at�t de larg şi in acela� timp atât de limpede tru, biblioteca nu putea fi l.isatli pe dinafară, ea Clre nte

şi va rll.m;\ne mijlocul cultural cel mai potrivit pentru desvo!­tarta şi inl5ptuirea unui program de educaţie colectiv3 ,i de inaintare socială. De aceea munca Operei Naţionale de Dupl munel, in ce prive�le Impr!iştierea culturii Intre muncitori, se reazlim;'i mai cu seamli pe serviciile pe care pot s1 le aducli

bibliotecile, adevlirate centre ale diferitelor seclii culturale ale aşldrn1ntului.

E bine !li se aducli aminte cl Înfiin\area acestor bibliotetÎ n'a fost hot�rită de trebuin". punerii in contact a lucrltorului cu lucrlri de anumit fel, casli i se îngrlide.asd putinla insuşirii unei culturi mai întinse şi mai trainice. Ea s'a n3.scut dimpo� !tid din trebuin\e practice, şi anume din dorinţa. punerii lucrlitorului în leglturli cu cartea pentru ca el d poatli trage din ea folosul fărli nicio jertU de ordin personal ori financiar.

Nu vrem d spunem cu aceasta el bibliotecile ar lipsi in

www.dacoromanica.ro

EDUCATIA POPORULUI IN ITALIA .8,

Italia : ele sunt dimpotrivă numeroase, materialul lor biblio- trebue s3 fie alcătuite, nu după un punct de vedere hotărit

grafic e tot adt de bogat pe cât de preţios, Dar bibliotecile dinainte şi unilateral, ci după trupta de desvohare intelec­publice, nilţionille sau comunale, îşi păstreazl vie Ir.l.diţiil lual3 a ceUloril or, pentru cari lucuul biblioteca. academid şi se îndrupt3 mai mult c31u intelectuali decit Biblioteea e chemiltă s� implineascl pe lângă plturile mun­dtre plturile muncitoreşti. Imprumutul acad nu se face citoreşti o lucrare bine!ldtoare de eduealie spirituală şi

Altl vedere il sălii de citire din Napoli

dedt in scop de studiu şi e supus la regule anumite care cer mu1te jertfe personale.

StilI'�a aceasta e in legltură inainte de toate cu functia şi cu scopul bibliotecii, care consistă mai ilie, din păstraru arţii, pe c:lnd biblioteca aceu care trebue 51 serveascl la

Implinirea unui progTilm de cultură populară e nevoie d-şi piard3 rostul de pllstrltoare de dr,i Cil sl_1 inU,işeze pe ce­I3lalt, mult mai inah, de propagatoore a cugetării omeneşti.

Cartea, pentru bibliotecile nOilstre, e cu atât mai preţioasl cu cât e mai intrebuin.at3. mai rupt3 şi mai mlcinall, şi ajunge

de nelipsit atunci dnd lrebue îniocuit3 mai des. Bibliotecil e Dopolilvoro n3zuesc tocmai s3 uşureze rbpândireil c3etii in clasele muncitoreşti şi s:i o facă cetitl şi iubită.

Dar nu t destul sli se dea rlsp:lndire cărtilor, pentrucă dad e adevlrat că o eaTle bunl reîmprospăteuă pe om, nu e mai puţin adevlrat că o carte ru, adică nepolTivitl cu felul lui de inţelegere, ii vatămă.

De aceu problemil bibliotecilor populare stli in întâiul r:lnd, dup3 părerea noastră, in funcţionarea lor (ele trebue d fie ml3dioase � !lcute s3 atragă pe lucr3tori şi doi indemne să le caute) ,i in uşurările de consu!tilre il catilloagelor; acestea

mOTilIă, cu at:lt mai trebuincioasl cu dt o civilizalie modernă mai ridicat3, pe m3sură ce se desvohă, chiaml pe lucrători s3 ia parte la binefacerile pe care le aduce. Dar ea cere, potrivit unei legi trebuincioase de ilrmonie socială, ca ei Inşişi siI se incarce cu partea lor de Indatoriri, odatl ce datoria aceasta nu e dedt un simţ mai inalt al vielÎi şi al rostului nostru In societate, nu un factor exterior, ci o bogăţie Iăunuică. O ase­menea bogăţie nu se desvo1tl şi nu sporeşte In noi dedt

prin culturl, care ne Inglduie sli Inţelegem limba şi ne d3 un loc in societatea în care tr3im, ,i dad pe de o parte ne ajută sli ne vedem drepturile, ne duce pe de altă parte, la pri­ceperea exactl a ceea ce dator3m.

Iată rostul bibliotecii, adică al cărţii, care intregeşte şi în­drnptă ziarul, al drţii care ne călluteşte, ne luminea%ă, ne subliaz3, ne cultiv3 şi ne lnnobileaz3 sufletul.

Invierea mOr.l.13 şi inteltctua13 a piturii muncitoreşti, care urmăreşte !n acelaş timp să-i dea conştiinla locului ei in socie­tate şi simlul datoriei, se capătă prin răspăndirea cărlii, sin­gurul mijloc pe Cilrt-l �vem pentru îmbogăţirea minlii lucr3-torului şi ca 13-1 ajutăm In desvoltarea lui treptat3. Imputer­nicirea acestei lucrări, ceea ce inseamnă cultivaru unOf minţi

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

nemllldioase �i primitive, Instamnli In acel� timp innobilarea

,i c1Hl.u:;r;iru mulJimii.

Astăzi, dnd regimul fascist, prin împrospătarea conştiinţei

naţionale, a dat un puternic avânt vieţii cetlţtneşti italiene,

bibliotec.l popularI capătl l" Italia un fost mai imlt şi mai ;a]eli.

Chematl! d i<ll pute la viaţa Statului, sl conlucreze cu el,

Incadr:itl şi disciplinat!! in organiU1iile lui, plilur.I munci­

toreucl iulianll simte ro .. i vie dec11 inainte uebuinp d se

ridice, sli se indrepte ca d fie vrednic1 de cuceririle pe care

le datoreşte regimului, care n'a Ibat nimic de o parte ca s'o

ajute în silin1a de instruire şi de ridicare. Iatll de ce Biblioteca Dopolavoro cautll d fad d plitrundă ideile noui in poporul

tel mare, dându-i sentimentul frumosului şi cunoştinţa bi­

nelui şi a dreptului. Ea ar vrea sl fie şi este În adevlr un izvor

de boglţie individualI şi sociali la care muncitorii se adapl

cu rlvnl. Ea elite un izvor de boglţie, pentrucl aşează la te·

melia acestei lucrlri de educaţie moraJ:l şi intelectual�, un

inalt Înţeles al vieţii : un Înţeles care duce la acea armonie

sociali atât de dorit� şi care e clutat� cu desnldejde ca să

uşureze urmlrile criui de asthi a intregii lumi. Biblioteca

Dopolavoro are un rost educativ ; adicl vrea să potriveascl

O.N.D.; acum vom inşira pe scurt organiurea şi faptele pe care

Opera Naţional;'! Dopolavoro le-a implinit in cei dint;l.i cinci

ani de activitate. In cele din urml vom aminti ceea ce ea e

hot;'!ritl sl facă in viitor pentru ca biblioteca sl ia parte la

proplşirea plturii muncitoare.

Aerivitatea desldiuratd de O�ra Natianald Dapolavara. Aceastl activitate incepe În 1926, anul infiinţlrii aşeUm;l.n·

tului. La inceput fireşte el el S'OI mlrginit sl desvolte o pro­

pagandl generall �i slI·,i hotllrniceasd mOii cu seaml progra­

mul. In 1927 O. N. D. tipăreşte in organul ei oficial o serie

de articole despre însemnltatea bibliotecilor şi deschide o

rubricl de sfaturi tehnice pentru alcltuirea, funCţionarea şi

inustrarea lor. In acelaş timp dob1ndeşte dela editori re­

du�ri speciale, iar in 1928 se apropie în toate amlnuntele

de problema rlsplndirii elrlii în pllura muncitoare, prin

înfiinţarea înăuntrul direcţiei generale a unui serviciu biblio­

grafic anume, cu următoarele inslrcin3ri:

a) Să dea toate llmuririle cu putinţl despre c;'!rţi, ca d uşureze alegerea lor seCţiilor O. N. D.;

b) Sl injghebeze, pentru sectiile care ar cere·o, cataloage speciale;

Sala de citite din Napoli

pltura muncitoreOlSc3 după mediul social, s'o ajute d şi-l însu­

,eascl şi astfel s!l..! ia in st3plnire, aşa lndt aceastl pliturl s3

ajungl o putere vie şi folositoare naţiunii şi duvolt1rii ei, şi nu o

povarl grea şi fatal3, cum au fO$t mu1limile neluminate.

Am arltat in linii generale, rostul şi programul bibliotecilor

c) Sl puie la !ndem�nl operele alue, cu un rabat de 15'-

40%; d) Sl caute pentru biblioteci cltţile care nu mai sunt pe piatl; e) S1 cumpere pentru biblioteci clrJi Intrebuinţate, dar In

bunl stare;

www.dacoromanica.ro

EDUCAŢIA POPORULUI IN ITALIA ,8,

f) 5ă facă i�ftin l�glitura elrlilor p�ntru bibliot�ci inlt�gi i g) Să d�a îndrumări bibliot�carilor şi no\iuni �I�mentare

de bibliografi� şi biblioteconomi�. Prin infiinţarea acestui serviciu special, O. N. D. îşi îmbu­

nlt1\eşte organizaţia, inlesneşt� alcltuirea de bibliot�ci noui,

cu toat� el scot un catalog, într�buinleatl fişe clasate pe nume de autor care folosesc şi pentru imprumutarea drlilof. Aceste fişier� sunt alcătuite din fişe ver::ti, pe care sunt trecute no­tila bibliografic1 a cIrţii şi cota.

Fişe de culori deosebite, dar de acelaş format sunt Intre-

Sala de citire a bibliotecii din Vic�nza

pune in circulaţie pe cele in fiinţă şi dli un nou avânt acestei Însemnale activitlili culturale.

Imbunătliţirea e foarte insemnatli şi bibliotecile care erau In numlr de 313, Inainteazl In 1929 p;lnli la 1942 şi ating cifra de 2.888 In 1930--31. Dar inainte s1 trecem la alt su­biect cr�dem potrivit sli dăm o privire r�pede despre aşe­zarea şi funcţionarea bibliotecilor Dopolavoro.

Rafturi. Sistemul cel mai practic este c�l numit de magazin fkut din rafturi simple şi economice cu tlbrele metalice.

Inventar. Cărţile care intrli in bibliotecă sunt înregistrate ;i însemnate cu data şi num1tul de intrare. Afad de cota bibliografid se Inregistreazl in inventar preţul Iucrlrii, iar, dac;} t$te un dar, numtle don,ltorului.

Altzare. Căqile sunt aşe�,lte pe rafturi dupli format. Bro­şurile sunt Slt"nse In coperte speciale care au forma unei drţi. Cota intrebuinţatl de obiceiu e flicutl din trei semne : cel care aută raftul e o Iit�r1, ctl care aratli seCţia o cifră ro­man", ctl care arată cartea un numlir (in cifre arabe).

Cataloactle. Câteva biblioteci au un catalog tiplrit, implirţit pe materii şi numerotat În continuarei ele n'au fişier. Altele,

buinţate pentru imprumutarea :u;as1. Pe de se trece, in aful de notila bibliografică, num�le de familie şi pronumele im­prumutătorului precum şi data la care cartea a fost impru­mutatli. Fişe albe se găsesc intr'un fişier special, iar fişele veni sunt într'altul. C;ind se împrumută o carte fişa verde se aşead printre fişde albe, iar fip alb1 intre fişel� verzi. Cele dou1 fişe sunt a!lczate după numele autorului.

Unele biblioteci au un singur fi�ier alclituit din trei feluri de fişe de culori deosebite: pe nume de autor, pe materii, pe titluri, aşuate In ordine :J.Jf�beticli.

Alegerea carlilor. Alegerea drţilor se face cu cea mai mare grije, Ud d se piardă din vedere cI biblioteca trebue s:l ri� un organism vÎu, propagator nimerit de idei, Alegerea e In­credinţat1 directorilor tehnici provinciali pentru cultura p0-porului care ţin"nd seama de cerintele locale studiad întoc­mirea cataloag�lor in aşa fel lndt d potriveascA biblioteca după împrejudrile de cultură ale pllurii muncitoare căreia ii este menitl. Cataloagele, dup1 Intocmire, sunt trimise pen· trU incuviinlare direCţiei generale.

Imprumutarea carţilor, fie acad fie in sala de cetire, e rSn-

www.dacoromanica.ro

,86 B O A B E D E G R Â U

du;t1 prin regulamentt .speciale cart 5e $chimbil dela o bi­blioteci la alta. Fieclrei biblioteci j se recornandl insi lmrt­buinplfea unui registru In care d tread diferitclelmprumuluri.

Acesl registru pune la Indemânl statisticil e care 11muresc du­pre buna sau reaua funcţionare a bibliotecii.

Alegerea bibliotecarului tnbue .!Il fie !leull printre per­.soantle din localitate in stare să sflituiasd şi d fie dlliu�l cttiloril or la imprumuluea drfilat.

ugdtura. Pemru cărţile din bibliotecil e O.N.D. e potri­viti leg!itura in p;ln%l g31bioar3, tau e trainicl şi se poate curăla. Trebue să se ocoleascl leg3tura care imită pergarnentul şi p1nu artificiaLli supus3 la multe 5!ridiciuni. Cind legltura in p1nd gllbuie e prea costisitoare n poate intrebuinla legli· tura In hlrtie Vartse, cu clptuşal3 de p;ln�3 gllbuie. Se in­trebuinlead de asemenu şi un fel de leg�turâ in aluminiu care rabd� duinfectarea clrlii şi chiar spllatul leglturii. De· sinfectarea drlilor trebue d fie rkut� dup� prevederil e «le m�i stricte, mai cu seam� in timpul dnd bibliotec� este Inchi­d, prin expunerea drlilor la soare.

Bibliotecile O.N.D. sunt subvenlion�te de Dopolavori Pro-

prin Dopolavori provinciali biblioucilor care a(�rn3 de ele 1;13.000 de volume; în 1930 8.406 volume; in 1931 1,738, adic3 in total 144.000 de volume.

In afarl de aceasta Opera Naliona15 Dopolavoro a distribuit cam 20.000 de reviste.

Bibliotecile Dopolavoro se impart in patru c:ltegorii : al bi· blioteci sociale numai pentru membrii unui Dopolavoro oare­care; b) biblioteci popuJ:lre cu imprumutare de c5qi acad şi cu o sală de cetire; c) biblioteci ambulantei d) biblioteci lipe­ciale (din aceastl categorie fac parte bibliotecile teatrale, bi· bliotecile agrare, bibliotecile tehnice pentru cUl1luri profesio­nale).

Iatl pe scurt cee:l ce O.N.D. 01. Implinit in cei dintli cinci ani de activiute. La acustJ trebue 51 se adaoge propaganda desU:şuratl pentru aldtuirea de biblioteci noui chiar In afar� de propriile organiUlii. Clci O.N.D. işi folO$t.lte înrluriru de-a·dreptul asupra Caselor Poporului ca sl ajungl la infiin· laru unei biblioteci ambulante în fiecare c:l5dire; u indumn5 de o poteivl comunele d fad biblioteci noui populare cu o sală de cetiee. Pe deasupra, ea lucread foarte mult ca d lie

Biblioteca Dopol�voro din Como

vinciali, care pun in bugelUl lor un fond special la C<lpitolul ' CullUrl pQpularl l.

Direclia generall din partea ei distribue in fieC<lre an un num5r hotlrît de clrţi.

Cdrţi distribu.ite de Direclia GeneraM. In 1929 s'au implrlit

1:1 curent şi si imbun5dţeascl materialul bibliografic al bi· bliotecilor in fiinll.

a. d poatl avea un material bibliografic pe m5sura putin· ţelor financiare ale bibliotecilor, O.N.D. 01. avut griie sl In· demne pe editori la publiC,1re,1 de edilii populare şi mai alu

www.dacoromanica.ro

EDUCAŢIA POPORULUI IN ITALIA '"

Il lucdri de populariure cu preţuri mici. De curind ea a In 1906 Ministerul Instrucţiei Publice punea in vedere �

recomandat rnp�ndirea publicaţiilor din Bibliotechina Va/- ]ilo! printr'o circular� s3 infiinteze bibliottci populare. lecchi, care sunt o fo�rte buni culegere de opuc clasice, pus3 In 1917 un decret . ll)CQtenenţi�l . sancţiona şi rcglementa in comerţ pe preţuri mici, Această mică bibliotecă merită să funcţionarea lor, indatorând fiecare comun� s3 înfiinţeze fie sprijinită datoritl frumoasei inUţişări a tip�rului, care este alături de biblioteca şcolar3 o biblioted populară pentru adulţi. ingrijit, trainic şi foarte practic prin formatul de buzunar pe Dar at;}t şcoalele dt şi comunele n'au putut totdeauna şi pre-

care-I are. tutindeni să implineasd sarcin� pud de lege, iOlr dupl războiu Pentru deslegarea problemei dspândirii drlii O.N.D. pre­

găteşte o bibliotecl-librărie ambulantă, intocmită in cuprinsul fiedrui Dopolavoro Provincial. Această biblioted mişdtoare, aşezatl intr'un automobil cu o caroserie specială În felul . Ca­relor lui Tespis ' şi al cinematografelof ambulante, Olr stră­bate provincia imp�rţind cărţi mai cu seam5 in cOlsele dela ţul, Schimbarea drţilor imprumutate s'ar face dupl 15 zile. Această bibliotecl ar fi prevlzutl şi cu o seclie de libdrie, care s1 v1ndl cele din urmă noutăţi.

Bibliotecil e s'ar adresa, ca să-şi procure drlile, unui mare depozit de librărie 011 provinciei. Catalogul acestor biblioteci

ar fi cu întreite fişe; aceea pe nume de autori ar fi mai aml­nunţitl şi ar aVeOl o notiţl biogrOlfid.

Studiul diferitelor amlnunte pentru inUptuirea practicl a bibliotecilor in acest mod este in curs şi Ură indoiOlll că peste pUţin timp O.N.D. va izbuti sl aducl la indeplinire aceasti noul sarcină, Olt1t de insemnatl pentru r1.sp�ndirea drlii.

Problema rlsp�ndirii trebue să fie legatl de acţiunea ser­viciului bibliogrOlfic, OlCliune care se întăreşte din ce in ce şi urmheşte să facă lot mai uşoară alegerea cărţilor atrăgând luarea aminte a bibliotecilor asupra noutlţilor de libdrie.

In sfirşit, unOldin trtbuinţele cele mai vii In legăturl cu func­lionarea bibliotecilor este compilarea de catOllOOlge cu fişe aminunţite care, daci sunl bine Ucute, pot 51 ajute cu folos pe cetitori în alegerea clrţilor.

Pe scurt, problemOl bibliotecilor stl, dupl plrerea noastră:

a) In desvoltarea lor; b) In buna funcţionare; e) In intocmirea de cataloage.

Comisia Naţional4 Italiand d( Cooperar( In/elec/uaI4

:01. BIBLIOTECILE POPULARE DIN ITALIA

A) Inceput şi repar/ilit, Bibliotecile populare din partea de miOlzli-noapte a Italiei îfi dOltoreaZl inceputul, iniţiativei perso­nale 01 dtorva mari industriaşi cari, la fel cu d-I Rossi, pen­tru marile manubcturi de lesutul Unii din Schio (Vianu), ,'au gAndit, din omenie, s1 puie la indemlna lucrătorilor lor o petrecere intelectuOlll COlre să le odihneasd mintu şi s3 le dcsvolte inimOl.

Aceste biblioteci au fost, prin urmOlre, cercetOlte numai de dliva IUCr�tori, Dar spre sf�rşitul secolului al XIX-lea nouile legi ,colare şi aplicarea principiului 1nvilllmAntului obliga­

toriu au inglduit Inmulţirea sau contopirea acestor biblioteci �i înfiinţarea de organizaţii anume pentru alcătuirea şi rbp!n­direa bibliotecilor populare.

Numlrul acestor biblioteci, aşOl cum reiese din anchete statistice oficiale, e urm3torul :

Universitatea din PrrugiJ

aceste biblioteci au fostorgOlniute de-Ol-dreptul pentru lu­crători, pentru culturOl politică şi petrecerea lor. AstăZi repar­tilia bibliotecilor populare se infălişeazli astfel : 3:01 biblioteci mari publice guvernamentale, aşezate in mOlrile ora.şe; mai multe sute de biblioteci guvernOlmemale, nu publice, de cul­tud superioară, provinciale şi eclesiastice, dimr( care unele se urd până in sec. 011 XV-In, bogate in incunabule, manu­scrise şi documente istorice şi menite fi ele oamenilor de ştiinţl; biblioteci comunale, biblioteci populare, biblioteci de şooli secundare, tthnice, profesionOlle şi superioare şi in Sf1llit

biblioteci şcolare propriu zise. Bibliotecile populare, care se deosibesc limpede de cele-

100lte, fie prin cuprins, fie prin funcţionare, rlm!n cu toate

acestea adesea legate de şcolile elementare; ele OlU fost înfiin­

ţOlte pe 15ngă Olcutea odatl cu acel curs menit s1 dea copiilor cari n'au urmat şcoala elememară, o pregltire cultural1 ,i

tehnică cu drept la scutlarea anilor de ucenicie. Durata cursu­

lui preglltitor atârnă de insuşirile fizice ale elevului şi de me­

seria pe COlre şi-o alege. iată de ce in Italia bibliotecile popu­

lare OlU un caTllcter cu totul deosebit de al tuturor celorlalte biblioteci de nivel mijlociu sau su�rior şi sum cercetJte aproape in intregime de lucrltori, meseriaşi şi ţlTllni.

In abd de cele care sunt conduse de societlli saufedeTlllii alc1tuite in acest scop, precum sunt: FedeTllţia bibliotecilor populare din Milano, Consorţiul nalional al bibliotecilor cu sediul la Turin, Asociaţia general3 a bibliotecilor din Roma, Federaţia bibliotecilor Sarde din Cagliari, Federaţia biblia-

www.dacoromanica.ro

,88 B O A B E D E G R A U

t�c:il or ebolirane din Eboli, Fundaţia Marco Besso din Roma, de bibliotecile pentru lucdtori, de ob11lie muncitorusd, p.l-Asociaţia naţionali pentru interesele plrlii de miau-ti a ha- tronau. ,;lU ;amel5tecall, infiinţate In fabrici sau pe lingi ele, liei:J. a. înfiinţarea bibliotecilor a stat in Itgituri cu alcătuirea ca o intregire li altor opere de asistenţl industriali. Confede­de nuclee muncitoreşti nu cu iniţiativa particulară li perso;J.- ralia genen.ll a industriei fasciste italiene aduce la cunoştin,l otlor care utmlttsc desvollarea culturii populare. Aceste bi- In fiecare lunii ini{i:uive in leglturl cu aces! fapt. Ea aratI ca blioteci (rSiau din slabde contribuţii pe care le primeau dela biblioteci populare de acest fel cifra de 2.:500, organizate de cetitori, din binefacerea publid, din diirnicia patronilor. In patroni, lucr!nd regulat şi avSnd de obiceiu ca bibliotecari

Portalul Universităţii

cele mai multe C;lzuri cercetarea sllii de cetire şi imprumutarea acas� erau Ud plat". Bibliotecarul nu era pUtit.

Se cuvine s3 amintim deopotriv� înfiin1area de biblioteci ambub.ntt, ca de pild� aceea care-fi avea centrul la Campo Bano, de unde, la cererea diferitelo! biblioteci din regiune, l3zile de drţi plecau pt: spatele cadrilor, Incn:dinţate pentru un timp unui inv11"tor care avea rlspunderea.

D;lr, după r��boiu, bibliotecile au primit un nou indemn din partea marilor organi%aţii naţionale, a nouei in1elegeri a valorii cet5ţeanului lucr3tor şi amestecat prin sindicate in viaţa Intregii naţiuni ca şi prin renaşterea muncii În toate ramurile ei.

B) Caractuul bibliottc.ilor populare. Care e cuprinsul şi ca­ucterul acestor biblioteci popul;lre ( Trebue d se lie seam;l d InUI�rea geografid a Italiei, spre deosebire de alte naţiuni, e de o felurime nesf.ârşit3, dela ţinuturile de tip continental dela miu3-noapte plni la desvoltarea coastelo! care dau o regiune de caracter maritim. Se trece in felul acesta dela populaţia zonelor alpestre la cetele de ciobani ale Sardiniei. Aceast� felurime de caracter geografic: are al3turi o mare fe­lurime social� de caracter dnd industrial, dnd agricol, când or�enuc; de aici înUţişarea deosebir3 a bibliotecilor popu­lare din Italia, unde înfiinţarea şi organizarea lor n'au fost c:1l3uzite de un principiu unic, ci toate formele de intocmire şi de funcţionare au putut şi au tn:buit si fie potrivite, dup3 localitlli, trebuinţelor populaţiei şi putinle10r economice.

Mai lntli, fi � cum s'a spus mai sus, trebue si se tie seami

tehnicieni ai intreprinderii, ingineri, chimllti, sau, dnd e vor ba de fabrici mici, pe proprietar însuşi. In acest din urmi caz de reguli cetirea se face Url plati la sediul bibliotecii. Fie­care biblioteci ingrijeşte de propriile trebuinţe din fonduri autonome puse la indemănl de obiceiu de proprietar.

In numeroase aşezlmime industriale, mai cu seami in Pie­mont şi Lombardia, bibliotecil e acestea au dat naştere la şcoli profesionale infiinţate şi ele cu sprijinul industriaşil or, al elror scop era, pt: linglsupravegherea aplielriilegilorpentru ocrotirea muncii femeilor şi copiilor, d pregltesel lucrltori destoinici prin ocolirta pe aceastl cale a anilor de ucenicie în uzinl. In aceste cazuri biblioteca are un indoit caracter recreativ şi tehnic şi cuprinde in cea mai mare parte opere din dileritele ramuri ale muncii pentru care se pregltqte tineri mea. Marile centre industriale I Fiat t, Fabricile de hirtie ' Burgo., Uzinele de ţesut I ROc"si. din Schio ş. a. sunt o pildi.

Aceste biblioteci se impart in mai multe grupe : biblioteci pentru lucrltorii metalurgişti, pentru cei din manufacturi, din intreprinderil e de confeCţii, pt:ntru mineri ş. a. Se cuvine să se aminteasd munca de pregltire politici pt: care au slv!r­şit-o in nouile provincii italiene bibliotecile societlţii naţio­nale I Dante Alighieri ' care a contribuit, printr'o acţiune tăcută şi st�ruitoare, 51 menţinl lntrebuinţarea limbii italiene. Distruse In rbboiu, ele au fost reconstituite cu numele fon­datorilor lor. Trebue s� se mai aminteasd de bibliotecile pa­rohiale, aldtuite in scop educativ pt: Ungl parohii şi centre eclesiastice, mulţumiti iniţiativei preoţilor şi grupurilor feme­nine şi menite mai cu seami ctle din urml fetelor şi gospo­dinelor.

Italia central� şi sudid, bibliotecile, In care intr" şi cele şcolare, lşi datoread organiurea initiativei particulare sau comunale. Caracterul lor e In mare parte agricol şi recreativ. Ele sunt opera şco lilor rurale (Ucute pentru micile grupuri agricole deplrtate de centrele locuite) şi a _ Cattedre-Ior am­bolanti di agritoltura: operă înceat�, dar sigud.

Scăderea treptat� a analfabetismului, care-i pe cale d dis­pad, a dat naştere dorinţei de prelungire a studiilor începute şi a punerii la Indemăni a plugarilor şi ciobanilor indep�rtaţi de centre, de dqi bune care desvolt� cun�tinlele tehnico­agricole sau care, alese dintre clasici, lnseamn� o creştere a cun�tjnţelor sociale.

Printre bibliotecile populare trebue si mai se deosibeasci �i un alt grup, foafle insemnat in Italia, acelea de tipul meserie: ele flnt menite zidarului, timplarului, fierarului, stic1arului, fall de care biblioteca popular� Implint�te o treab3 de edu­caţie artistid �i de cultud istoric3 apropiindu-i de modelele de frumuseţe pe care meseriaşul italian a ştiut d le Uureasd totdeauna in breslele comun;lle de toate ramurile, dela dante­Uriile de marmorl ale meşterilor din Como ,i ale Cosmaţilor (opus Cosmati), pin3 la minunile gravorilor vestiţi ca Pollaiolo şi Cellini, sau necunoscuţi şi anonimi ca meseriaşii din Abruzzi ; dela dantelele din Burano la ţesuturile din Umbria şi Sila

www.dacoromanica.ro

EDUCAŢIA POPORULUI IN ITALIA '"

Greca �i la broderiile din Sicilia şi Sardinia, lucr3ri ale femeii italiene care mlnui�te ind suveica �i fusele prin pornire se­cular3 şi trebuinl3 de rasol, reproducind, dteodat3 Ud $.I-şi dea seama, minunile dela care s'au inspirat �i pe care le-au invqnicit Ti%ian şi Rafael.

Mai amintim Inel in Italia existenţa bibliotecilor de copii, deosebite de bibliotecile şcolare propriu zise. In aceste bi­blioteci, intre care cele mai interesante se gbuc la Veneţia, Florenţa, Roma, Neapoli, Cosenu, Reggio din Calabria, niciun amănunt nu e Ibat de o parte, fie in alegerea am3nunţiLi a c3rlilor, fie In alc3tuirea de colecţii speciale.

Municipalitatea Romei a oferit un teren in Villa Umbtrto 1 pentru sediul acestui aşeumlnt, care la inceput er.l destinat numai copiil or �i are ast3ti ca o urmue a desvolt3rii lui, şi drfi pentru adulli; la Floren,a, biblioteCOll pentru b5iefi, Oper.l Nationale Balilla are slli intinse, prev5%ute cu cele din urm5 înnoiri: In Neapoli biblioteca s'a injghebat la Casa Del Giuoco, la Reggio din Calabria ea îşi are sediul deosebit de biblioteca studenţilor şi e o biblioted particular5. Tinerii cetitori gbesc In ele jUdrii, construcţii, un fonogra!, o gr5din5. Cind dau ind3r3t cartea Jşi scriu p5rerilt intr'un caiet. La sUrşitul anului cele mai bune redact3ri sunt premiate. Bibliotecile acestea sunt cercetate de copii, ori de ce vlnt5. Cei mici de tot, c;lri nu �tiu si ceteascl, cer clrţi il ustrate,

Maril e oraşe, ca Roma, Turin, Mil ano, Genova, Veneţia, Neapoli, Ravenna, au fiecare propria organiure de biblioteci

. populare, conduse de regulamente interioare deosebite; ele atlrnJ in fiecare oraş de un birou special competent, Biroul bibliotecilor populare, care le reglementea:l funcţionarea şi hotlr1şte cumpărăturile, dup5 ce a luaI p5rerea unei co-misii.

La Roma, de pildă, deosebitele biblioteci ale municipali­t"ţii sunt socotite ca secţii şi toate Ia un loc formn.d biblioteca comunall publid; un centru redactn.%I cataloagele şi fişierul, primqte cererile secfiilor, trimite volumele şi recapituleau mişcarn. imprumuturilor din toate secţiile.

In ultimii ani s'au infiinţat şi s'au preschimbat organisme naui care au ca scop rbplndirea c3rţii printre muncitori. Ele sunt: Opera Nuionale Dopolavoro infiinţat5 In 1926, Opera Nuio­nale Balilla, c;lre priv�te alc5tuirea de biblioteci pentru copii �i tineri ca una din formele acriunii ei pentru educarea line rei generaţii. Această educaţie nu urmăreşte nici atletismul nici dtsvoltarea de grupuri gÎmnastice oarecare, ci inUpluirea devi:tei lui Quintilian: , Mens sana in corpore sano 1. Ea so­coteşte exerciţiile fitice ca un mijloc pedagogic prin care d obJie puterea, sln3tatn. şi estetica armonios proporţionat" În leg5tur5 cu desvo!tarea spirituală a copiilor. Plecind dela acest principiu, U!lit;Îo Cultura al Operei naţionale IhliUa se ocupl de crearea de biblioteci, de cursuri de elnt, de infiinţarea de soeietlţi muzicale, de cursuri de legislaţie social3 şi de şcoli

genendl, de igien3 veterinarl, de medicinl şi o cunoştinţă Iiterar5 ,i artistic3 a lumii, toate inu'o formă populad.

b) Bibliotecile de vapoare care vor fi aşeute incetul cu incetul pe fiecare vas mare sau mic, pentru clUtorii transa­!Ianticului de lux ca şi ai vapoarelor marinei comerciale; pe acestea din urm3 ele vor servi in deosebi in orele de repaus ale marinarilor şi ale intregului personal de pe bord.

Rezultatele cele mai insemnate din punct de vedere practic sunt cele avute intr'un timp foarte SCUf( de Associuione Na­zionale Combattenti cu fondurile date de Opera Nationale Combattenti.

In 1921 Asociaţia naţional5 a luptătoriiof a pornit dela in· fiinlarea unei bib lioteci populare: seCţia central5 din Roma uimitea seCţiilor la cerere un dulap anume, cu un intli nucleu de drţi (cel pufin 100 şi cel mult 250). Dela 1921 asocialia a dat astfel 1.100 de biblioteci însum�nd la un loc 350.000 de volume; in afară de aceste trimiteri, celelalte secţii erau libere d-şi injghebeze o bibliotecl din proprii mijloace. Vo­lumele date cuprind În intâiul rând subiecte agrare şi patrÎo­tice şi numai un mic procent are un scop recreativ. Timp de :tece ani pin5 in '932 Asociaţia şi-a continuat opera de pro­pagandă culturall printre dteni, cu propagand5 anume sor· tit3 d fie o cl15uzl teoretic3 a foştilor lupt�tori c3rora Statul Je dă p3mlnturişi pe care legea i-a insărcinat cu marea lucrare a imbun5t5ţirii integrale in domeniul agriculturii.

Din '932 Asocialia şi-a socotit opera de preg3tire culturaU­agrar5 Incheiat" şi ia parte într'o mare mburl la cump5rarea

speciale pentru Indţarea limbilor sttc5.ine. Arcul Etrusc

Dou5 alte tipuri de biblioteci incep sl se rbpSndeasd: a) Bibliobusuri (convoiuri de c5rţi) pe care le conduce de maşini agricole pe care ţăranii s'au deprins să le cunoascl

E, S. Marinetti dela Academia Italianl. Ele au de scop d fad mulţumită drţilor. AsociaJia naţional3 a lupt3torilor şi-a in­d pltrundl caftea in regiunile cele mai indeplrtate de cen- deplinit pe deantregu! sarcina incredinţat5 bibliotecii popu­trele bibliografice şi d lmplineaseS astfel o oped de propa- Iare şi a Ucut dovada de chipul cum o ofganiuţie bibliografic3 gandl rbpSndind lucr5ri tipic fasciste: eSrţi de agricultutc5., serioad poate d fie un mijloc puternic de educare a 13ranilor, de mecanieS, de geografie, de ,tiinţ:' militarl şi aeronautid, cari folosesc in acest scop ortle care nu SUDt fntrebuinţate lucr5ri care pot d dea o cunoştiDll elementarl de igien3 la muncil e dmpului.

www.dacoromanica.ro

.go B O A B E D E G R A U

AUturi de aceste organisme care se înddetnicesc deadrep- Fiecare din asocia!ii pune la Indemâna bibliotecilor ei un tul cu punerea la lndem1nli de biblioteci populare, mai şunt catalog de lucrlri alese dupl anumite principii de ordin li-altele care st ocupl indirect de publicatiile destinate c1anlor terar şi educativ şi care pot fi avute cu rabaturi p�nl la 50 %.

muncitoare. Asociatia national1 pentru interesele sudului, de pildli, înfi-Ente Nazionale per ]'Artigianato (Oficiul na!ional pentru iuţează ea îns1şi biblioteci şi după ce il glsit in localitate un

meserii), Opera Na:tionale Maternit� e Infan:da (pentru mame bun bibliotecar dlirutŞtt toatl organizarea comunei ca s'o şi copii), Ministero delle Corporationi, Rama editoriale men\ie pentru totduuna in folosinţa poporului.

i j ' 11 1. '

, " /

!, � 1, Il.:h I !ţ " �'

® �-.

. I : · � .

It) " I ,

Interior sec. XVIII

degli agricultori (Serviciul de tipar al plugarilor), care fiecare în domwiul lui se Îngrijeşte de publicarea de reviste, de fasci­cole nu de caLlI�ge potrivite s3 aducli la cuno�ainţli legile despre munca femeilor şi a copiilor după Îndrumlirile date de legislaţia fascistă, sau in stare s� dovedească noul inţeles al artei care insufleţeşte şi caracterinad producţia modernă a meşteşugarului italian; aceste publicaţii din urmli au şi scopul de propagandli comercialli şi educativl: comen;:iaIă, pentrucli inlesnesc schimbul intre diferitele oraşe italiene, educativli, în înţelesul do pun la Indemlna lucr�torului, prin ilustrarea celor mai frumoase opere pe care le produce meşteşugul, a desendor şi a formelor cu caracter artistic.

Secţiile fasciste inchegate in fiecare comunli au inceput de câţiva ani să lucren Intr'o altli ramur1 : la sediul secţiei se aşead o bibliotecă popularll care caută să aibă un caracter de preg�tire politid; se glise5c in ele lucrliri care vorbesc despre principiile ideale ale fascismului, de marile intreprinderi ale regimului şi aratli datoriile fieclruia în leg3turli cu Statul.

C) Cataloage. Aproape toate bibliotecile populare sunt pre­vli�ute cu un catalog, dela simpla listl până la catalogul alfa­betic pe autori şi la acela pe materii sau pe subiecte. Statis­tica oficialli infiinţatli In 1929 grupa clIrţile bibliotecilor p0-pulare in felul urmlitor: a) cărţi pentru tinerime; b) romane; c) lucrliri de popularizare ştiinţificli; d) alte clrli.

In grupul d au intrat t�te lucrlrile care au subiecte isto­rice, geografice, tehnice, clirţile de aventuri, de clIllitorii, s�u de caracter recreativ.

Federaţia bibliotecilor populare din Milan pub lid un bu­letin lunar intitulat t La Parola e il Libco t, al clIrui abona­ment e cuprins în cotita!ia fiecărui membru. Biblioteca am­bulant3 Formiggini editea�ă o revistă t Italia che scrive ', destinatli cetitorilor ei.

Cu prilejul infiinilirii statisticii oficiale amintite mai sus, bibliotecarii au fost invitaţi si arate într'un buletin, care tre­buia vi�at de primarul comunei, dorinlele cttitorilor; rezu­matul acestor buletine a fost f�rte atrliglitor, tici el alti­tuia o manifestare a noului spirit şi a nouei conştiinţe a p0-porului, in deo:sebi a lucrătoril or �i Iăranilor. In adevlir, dad 60% din cetitori au cerut Ministerului Educaţiei Naţionale sprijinul moral ca sli aibli imbunădţiri de localuri şi de mo­bilier (rafturi, mese, scaune), 80% au cerut in plus creşlerea fondurilor, fie prin subvenţii suplimentare, fie în forma da­rurilor de tirţi; ordinea de preferinlă a clIrţilor a luaI aceastli înfălişare:

1. CărIi de agriculturli . 25%. 2. Clirti pentru meseriaşi . . . 25%. 3. Clirli de cultur� fascistli . 25%'

(istorie, rli�boiu, noua legislaţie a muncii).

4. Povestiri de clillitorie . JO%. 5. Clirli de copii . . . 10%. 6, CărIi de citire uşoarli 5%.

Acest procent din urmli dli, la 3.200 de biblioteci înfiin­ţate, un total de 160 de cereri de tirii Într'un scop curat re­creativ; aceasta dovedeşte elt sunt de seri�se aspiraţiile p0-porului italian, improsplitate prin munca nouei organizaţii fasciste, sindicale şi corporative.

D) Biblioleeari. In ce priveşte formarea bibliotecarilor, pilnă astlizi nu li se cerea bibliotecarilor bibliotecil or populare nicio pregătire specială şi nu se făcea nicio numire regulatli. Biblic­tecarul e deobiceiu un prieten al drţilor care adesea şi-a dăruit pentru foiosinili publicll propria bibliotecli. Faptul re­cunoaşterii ca bibliotecar aldtueşte un fel de recunoştinţă tkută a organelor superioare in legliturli cu locuitorii comu­nelor ori fracţiunilor de comune unde există biblioted; invă­llitoarele sunt bibliotecare ale micilor biblioteci infiinţate in şcolile subdiviziilor comunale; ele sunt menite să ridice ni­velul moral al populaţiei rurale mai îndeplirtate de cen­trele populate. Rostul lor e însemnat dad ne găndim c:.li numai de d.liva ani s'a purtat in deosebi de grija drumurilor, mulţumită noului regim, şi c:.li mai sunt şi astăzi cete mici de ciobani �i de plugari trlÎlori in singurlitate. C1nd drumuril e şi driile ii vor apropia de comune şi de oraşe, ei vor aduce vielii naţiunii puteri morale slinlitoase şi necheltuite şi o voinlă de faptă.

Un anumit numlir de bibliotecari (cam 30%) au diplome universitare, mai cu seamă când conduc o bibliotecll cu in­ceputuri patronale sau înfiinţate de organiulii; vreo 50%

www.dacoromanica.ro

EDUCATIA POPORULUI IN ITALIA '9'

$unt înv.5.ţltori, Inv�ţăt�re ori preOţi; in dteva ca�uri f�rte rare biblioteca e datl În su.nu unor persoane nepregltite, dar atunci tie nu sunt decât simpli Implrţitori şi se m�r­ginesc $!i împrumute drţile, l!idnd pe «titor cu totul liber d alug1 ceea ce-i place nui mult.

Dintre bibliotecari 9'5 % dau un concurs benevol, afari de aceia din marile oraşe şi de aceea cari rac din bibliotec!i şi un centru comercial: de pildâ librăriile.

P1n� în timpurile din urmă, biblioltcarul nu numai eli-şi îndeplinea benevol sarcina, dar avu deplin3 libertate în aşe­taru. catalogului, in sistemul de Impr�mutare, in fixarea orelor de deschidere; în ce priveşte ultimul punct putem spune el, potrivit diferitelor categorii de cetitori, orele de deschidere la bibliotecil e populare se deOllibesc uneori chiar in acel� or�; in deobşte, bibliotecile de tip agrar sunt del;­chist Duminica dimineaţa, cele de tip muncitoresc seara şi In zilele de $!irb1toare, pe când cele menite copiilor in toate dup1 amiezile şi Duminica.

Trebue lludaţi bibliotecarii care au potrivit totdeauna orele de deschidere după dorinţele cetitorilor şi au venit in ajutorul bibliotecilor aduc1ndu-le munca lor desinteresat1, uneori chiar un sprijin financiar, prin înt1ile strângeri de cărţi şi cump1rare de noui volume. Când atitorii n'au putut să ia parte la crqterea bibliotecii chiar din contribUfÎi foarte mici �i dad bibliotecarul s'a ghit in neputinţă s'o fad din bani proprii, bibliotecil e au încetat În total sau in parte $!i nui luncţioneze.

E) Acţiunea Statului. In 19:16 lucrarea bibliotecarilor nu era controlat1.

Pornind dela această dat3, c1nd s'a Infiinţat pe Ungă Mi­ni$terul Educaţiei Naţionale, Direcţia Generală a Academii­lor şi Bibliotecilor, s'a dat o grij1 deosebită bibliotecilor populare, care au fost socotite ca aşe:t1minte educative me­nite $!i Intregeasel acţiunea şcolii, chiar dadi le del;parte de ea caracterul lor propriu de organiUţie liberli. S'a căutat sli se vadă pe cale de circul!iri, dad ::estrea de drţi er.ll in con­cordanţă cu nouile idei, de patrie, religie şi moral!i, care sunt la temelia doctrinelor fasciste in istorid armonie cu lirea poporului iu.1ian.

S'au pus apoi la cale anchcte statistice care au descoperit un nu­mlrtotalde 1930 de biblioteci in 19:17 şi 5.t981n t929, cuprin­dnd mai bine de 4 milioane de dirţi cu cinci milioane de cetitori.

Creşterea num1rului bibliotecilor, care reiese din ancheta din 19:19 nu Inseamn1 numai un adaos real în numărul bi­bliotecilor populare În cei doi ani dinainte, dar dovedeşte deopotriV1 că untle dintre ele, in fiinţă la acu. dat1 au lost aduse b. cunG?tinţa organelor oficiale. Interesul Jlrii s'a ma­nifestat mai cu seamă În forma acţiunii organelor cemr.llie ale Statului care au stirnit după 19:19 alcătuirea de nume­roase biblioteci populare, a atras luarea amime a nvanţil or asupra problemelor care ne privesc şi a dat naştere:

1. La formarea unui grup de inspectori benevoli anume ins�rc:inaţi d supraveghe::e bibliotecile populare;

:1. !-a alc1tuirea la Roma a unui Oficiu Naţional Ente Na­tionale per le biblio/tche popDlari e scolasliche.

Inspectorii sunt aleşi dintre persoanele prietene ale elr­ţilor care se imereseazl de problemele educaţiei poporului. Ele sum numite prin decret regal, pe o perioad1 de trei ani, JÎ-�i dau Url plat1 sprijinul.

Activitatea lor se poate re%uma În cele urm1toare : a) S� aducl la cunoştinţă oficial toate bibliotecile populare; b) S11e reorgani�e::e, să speclali�e::e şi să unifice programul; c) Sl le înlesneasd sporul şi să le stimuleze activitatea. Această acţiune are un caracter cu deosebire insemnat şi

ging;lf în ce priveşte leg1turile dintre inspectori şi biblio­tecari. In Italia bibliotecarul bibliotecilor populare are un ca­racter propriu cu totul deosebit de acela al bibliotecarilor celorlalte biblioteci de cultură medie şi superioară. Cetitorul care se adresea:t1 acestora din urm� cunoaşte dinainte, dacă nu titlul clrţii, cel puţin subiectul ei, pentru care face apti la cunG?tinţele bib liografice ale bibliotecarului. Acesta se m1r­ginqte aproape totdea�na să puie la îndemână elrţile. EI nu e chemat dedt rar să dea sfaturi.

Cetitorul muncitor şi Jlran, dimpotrivă, are mai mare tre­buinţă de o adevlut1 clil1u:t1 dedt de sfaturi. In acest ca� sarcina bibliotecarului e foarte gingaşe pemrucă ea este deo­potriv5 cu aceea a educatOTului şi cuprinde o răspundere mai mare pentruc� el nu-şi împlineşte sarcina deadreptul, ci prin mijlocirea autorului de care se face astfel într'un anumit înţeles, che::aş şi r3spun�ător. Dar cea mai lnsemnată dintre atribuţiile in$pectorului e poate tocmai aceea de călăuzl spi­rituaJl a bibliotecarilor, lhafÎ pin1 acum pe.deantregul la pri­aperea şi puterea lor. ACţiunea lor desinteruatl glseşte re­cunoaşterea inspectorului care e o d[luzl sigurl ş i l n acel;lf timp sprijinul preţios al autoritălii de care ei trebue să se bucure.

Inspectorii sunt liberi d ia, În marginea instrucţiilor date de Ministerul Educaţiei Naţionale, toate iniţiativele pe care le cred trebuincioase ca sli lael mai rodnică treaba bibliote­cilor populare din circumscripţia lor. Ei mai au In plus ca sarcină d atrag1 luarea aminte a autorit1ţilor, a organelor $peciale şi a particularilot, asupra bibliotecilor, nu numai din punct de vedere moral, dar, În mhura putinţei, şi din punctul de vedere financiar, pentruca toate să aibă in cel mai scurt rhtimp un local potrivit cu insemnltatea, cu in­ventarul şi cu numărul cetitorilor şi să caute d Imbun1tl­ţeasel prin toate mijloacele la indem1nă si$temul de impru­mut, cataloagele, orele de deschidere, ::estrca de drţi şi at­moslera bibliotecii. Se va putea Înd cuno;lfte num1rul exact al bibliotecilor populare care după datele oficiale ajung as­tl%i şi poate innec numărul de 5.000.

A doua iniţiativă de care guvernul şi partidul naţional fas­C1st s'au interesat este alcătuirea oficiului naţional Entt Nazifr nale per le bibliouche popolari e scolastiche. Toate chestiunile bibliografice de caracter popular sunt supuse controlului unui organ conducător cu rostul d aducl In organiurea biblio-tecilor italiene o unitate de scopuri.

Acest organ va intruni sub direCţia lui, prin federaliure şi absorbire, toate operele, aşe:tămintele sau asociaţiile care au dvJrşit p1n1 astă�i o lucrare pregătitoare mai însemnată, dar care trebuesc unite şi coordonate, potrivit diferitelor grupe muncitoare.

Organul nalional pentru bibliotecile populare îşi propune : a) Sl înlesnească Înfiinţarea bibliotecilor populare şi şco­

lare, In toate comunele Regatului, care nu le au încă; b) Sl desvolle pe ale in fiinlă; e) Să Ofgani%e::e concursuri cu premii [mre autorii şi edi­

torii de lucrări recreatoare, şcolare sau de populari::are;

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

d) Sl Implineascl In deobşte o lucrare de sprijinire, de Il· murire şi ocrotire in folosul bibliotecilor şi al pel'SOanelor uu organitaţiilor care le conduc.

FedeulÎa bibliotecil or populare, care-şi avea sediul la Mi· lan, a şi cerul afilierea la noul organ dela Roma.

AClÎunea Statului se intinde il.$upra bibliotecilor populare, chemate astfel sl ia parte activl la viaţa naţiunii, Cilre, deb rhboiu şi prin fascism, il v3:ut implinindu-i-se marile meniri.

AI/omo Gallo, pr�edinte la Eme Nationale per le bibli�

teche popolari e scolastiche

3, PERUGIA ŞI UNIVERSITATEA EI PENTRU STRĂINI

Perugia ute un oraş vtchiu aşetat In inima Italiei şi cue plslreazl inel urmele timpului romiln şi etrusc. Ca· pitall lin�titl de judeţ, la oparte de viaţa sgomotoas3 a ma­ril or oraşe, inchisl in munCil ei hunicl intelectUilll, ajutiltl de artl şi de natur3 ca 51 fie unul din acele minunate oslroavt de pace In care Italia e at.1! de bogatl, Perugia este locul idcill al unei universitlţi pentru strlini, Inchinatl studiilor inalte in cel mai m.1ndru al lor lnleles.

Universitatea din Perugia a isbutit sl dea studenţilor şi �menilnr de litere strlini putinţa, dupl ce ilU Indţat limba italianl, sl-şi insuşeascl te:aurele littraturii cu ajutorul unei cll3uze recunoscute. Un asemenea scop destul de greu n'ar fi putut sl fie implinit decit printr'un loc potrivit şi printr'o conlucrare largl din partea intelectualilor italieni. Perugia avea o universitate inf1orit�re şi pe deasupra a fost leag3nul unei ilrte cu drept cudnt faimoase.

Sediul universitlţii regale pentru striini este un frumos palat baroc din cartierul atlt de plin de trecut dela Porta S. Angtlo, in mijlocul pieţii Braccio Fortebraccio, vestitul condotier. Palatul e legat de istoria teatrului italian. urlo Goldoni s'a oprit aici ,i a jucat ca dilctilnt dnd efa f�rte dnlr. Sala in care a aplrut el s'a pbtrat cu ilŞtzarea de atunci şi a fost numitl cu numele lui. De altminttri Întreg palatul, cu t�te instalaţiile ultramoderne şi cu toate cl rlspunde pe deanlregul nouei meniri, ,i·a pbteat trlslturile şi gustul se:o:ului In care a fost ridicat, prin in!lliş.area exterioară ca

şi prin frescele at;},t de bogate diniuntru, dela ilmlnume1e pottalului pânl la candebbrele şi oglinule saloanelor.

Un il.$censor duce pe marea tera:sl. Dintr'o parte Arcul Etrusc tilie cillea prin mlrea� lui grimadl pitrati care. avea rostul si Inchidi drumul duşmanului. Dar pretutindeni incolo vederea se pierde intr'o nesfârşit3 intindere a c3rei lumini in cea mai mare parte verde, este intrerupti pe ill� curi de orografia ciudati a Apeninilor care dOlu prive[iştii un caracter frlm;l.ntat.

S�li!e de studiu sunt mari şi foarte la indem;l.nl cu blncil c in jumitate de cerc, cu ventililtoarele liniştite, curiţeniil flr3 greş şi prin grija avut3 ca striclciunile vremurilor s3 se in· drepte cu cea mai mare bigare de seaml faţ3 de stil, ilŞa indt simtul estetic sl nu fie niciodati jÎcnit.

Cursurile universitiţii au Cil ţinti rbp.1ndiru limbii şi culturii italiene şi un caucter de curs de perfectionare pentru str3ini. Ele au loc prin urmate vara In clima foarte ast.1mpi· rati a dealurilor Umbriei.

In vara 1933 anul academic a fost deschis printr'o leclie despre Ideea Romei În Evul Mediu, care a fost urmatl de cursuri şi conferinţe linute de academicieni şi de literaţi de mare renume, punând in luminl! toate in!lliş3rile sec. a! XH·lea.

In abrl! de aceste conferinţe sunt şi cursuri regulate in şcoli ale Statului şi un curs de perfecţionare pentru cei cari vor să predea italiana în str3Înitate. Aceştia primesc dupl un examen ° diplomă oficiall de autoritare.

S'a �nut un curs de etruscologie a cirui insemnitate reiese şi din faptul ci Perugia ins�i a fost leilg3nul acestei strlvechi civilizatii.

Anul academic 1934 care incepe in Iulie va fi deschis prin· tr'o lectie in legitur3 cu sec. al XVII-lea care va alcltui ma­teria ilnului. Ca si!. se ildânceasci [n ilcelaŞ timp cunoaşteru prodUCţiei literare italiene din acea epoci se vor organi:a concerte ,i rtpre:entalii teatrale cu diletanti.

Anul trecut OIU fost 546 inscrişi din COlre 285 femei, 261 blrba,i, din 56 de ,3ri. Toate continentele, limbil e ,i obice· iurile euu de faţl la Perugia : din Africa de Sud şi Japonia şi din Finlanda şi Hondura:s p;},nl in Rusia şi Argentina. Iati num3rul inscrişilor timp de 8 ani: in 1926, :<105; in 19:<17, 219; in 19:<18, 303; în 1929, 360; in 1930, 3g8; in 1931, 4:<19; in 1932, 53:<1 şi in 1933, 546.

Din franţu:eşte de Em{Jlloil BucuţQ

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURIl (N. Iorga, G. Br�tianuJ Dragoş Protopopescu.

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. PanaÎtescu, Traian Brăileanu, D. 1. S�c�ianu, G. G. Antonescu, M. RaIea, F. Şte�­nescu-Goangă, C. Krnţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-SlSeştl, V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, 1. Petrovici, f:. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

Moller, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

TRANS I LVAN IA B A N A T UL, C R IŞ A N A, MARAMUREŞ U L

1918-1928 O monografie puternid a p1mânturilor româneşti alipite ţării prin

hotărîrea Adunării dela Alba-Iulia, ro prilejul implinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi îmbrăţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, I582 de pagini în trei mari volume, cu nenum.3rate

planşe in afară de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei volume 2000 lei (la administraţia tBoabelor de Grâu.)

Vor ap.3rea in curând în editura Boabe de Gn�u şi în conlucrare cu P. E. N. clubul român:

SĂLIŞTENCELE, Povestire de Coloman Milazath din ungureşte de A. Todor, cu desene de Demian.

Din cuprinsul numerelor viitoare: Biblioteca BrukenthaI: BatthyalUeum din Alba Iulia; Colegiul Bethlen din Aiud: Şcoala de arhitectură din Bucure,ti; Conservatorul din Bucureşti; Şcoai:l de arte frumoase din Bucureşti: Seclia de stampe a Academiei Rom�ne; Colecţia de artl dr. I. Cantacuzino; Fabrica de hAnie Buşteni; Tipografia Honterus; Aşetlminte1e munci­tore,u; Societatea Scriitorilor RomAni (S. S. R.); Societatea femeilor ortodGle; Cercet�ia; S.K.V. (Societatea carpatină ardeleană); Liga Navală; Muzeul de artă bisericească; Muzeul Ka­

linderu; MU%eul Ţării din CernAuti; Biblioteca UniversitAtii din Iaşi; Arhivele Statului din Chi­şmAu: Mu%Cul slicuiesc din SUntu Gheorghe; Muzeul Geologic; Coloana Traianll.; Sarmisege­tuza; Adam Klissi: Castelul MOIOlJoaia; Castelul Kemeny de pe MUfq; Conacul Cioclin�tii Cetăţile ţlrăneşti săseşti; Mitropolia din Bucureşti; Catedrala metropolitană din Sibiu; Palatul metropolitan din Cernliuli; Biserica romAnească din Sofia; Turnu-$everin; Delta; Valea Pta­hovei; Dunărea noastră: Ceahlăul: Piatra Craiului; Maugalia: Un sat din Basarabia (Cornoval;

Copacul romAnesc.

2500 II:x. 21.VII.I".

www.dacoromanica.ro

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI B O A B E D E G R Â U

Revistli ilustrat� lunară de culturll REDACŢIA: DIRECŢIA EDUCATIEI POPORULUI BUCUREŞTI Il. - Strada General Berthelot Nr. a8

ADMINISTRAŢIA: IWRIMERIA NATIONALĂ BUCUREŞTI V. - Calea Şerban Vodă Nr. 133-135

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR 25 LEI

NOPŢI LA HA NUL DI N A NTI M OV O cronici-roman de Iordan lovco", din bulgăreşte de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

20a PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINmI SANDRIS. de GR. XENOPOULOS,

din greceşte de ANTON MISTACHIDE, cu desene de 1. TEO-

DORESCU-SION, 330 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

R U V A

î NT R E D O U A L U M I DOUĂ ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA,

CU REPRODUCERI DUPĂ CĂLĂTORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATAL OGUL BIBLI OTECII P OPULARE cu UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, lIa PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U CR U PENTRU

ACŢIU NEA CULTUR ALA c u UN CUVÂNT INAINTE D E D . GUSTI, 131 PAGINI, 20 LEI

PREŢUL LEI '5

ALEXA ND R U " CEL " B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAITESCU, 20 LEI

M O N I T O R U L O F I C I A L

Ş I IMPRIMBRIILB STATULUI

IMPRiMERIA N A T I O N A L A

B U C U R E Ş T I 1 9 3 . www.dacoromanica.ro