BOABE DE GRÂU ANUL V, '934 REVISTA DE CULTURA N-rul 4

www.dacoromanica.ro

.1 !

CUPRINSUL

SECŢIA STAMPELOR DELA ACADE-MIA ROMĂNĂ (cu 19 figuri). . de IOAN C. BAcILA

TIPOGRAFIA HONTERUS DIN BRA. ŞOV (1533) (cu 16 figuri) . . de HERMANN TONTSCH

CEAHLĂUL, MUNTE SFĂNT (cu 16 fi-guri). . . . de Preot C. MATASA

IN JUGUL DOMNULUI (VUn . . . de IOSIF NYIRO

(cu 7 figuri de B. S'ab6) din ungureşte de Iii, DlfiaJIll

CRONICA. Cdrţi, conferinţe, congrese, expoziţii: Geniul rural; Cuvinte re­geşti; Legăturile cu Franţa; Salonul Oficial; "Convorbiri Literarell, Turism, sport, educaţie fizică: Delta Dunării; Case de adăpost.

(Cu 17 figuri).

Planşă colorată: Maria Bibescu Doamna, născută Văcărescu (1846-47), portret de C. Lecca (1810-1887)

Redacto" EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an ::t8o lei

REDACŢIAI

DIRECŢIA EDUCAŢIEI

P O P O R U L U I

B U C U R E Ş T I, I I

Str. General Berthelot, 28

EDITURA:

MONITORUL OFICIAL ŞI

I M P RIM. STATULUI

ADMINISTRAŢIA:

IMPRIMERIA NATIONALA

B U C UREŞTI, V

Calu Şerb:;1I1-Vodl, 13;3-135

www.dacoromanica.ro

Sala de Expo:ilii a Academiei Române Peretele de sus: Gdgore Ghita, Domnul Moldovei (1&J9-1856); Maria Radzivill, fHel lui Vasile Lupu,

copie dupl un tablou al vremii, din Polonia; Autoportrttul lui G. Asachi l�nlr

SECŢIA ST AMPELOR DELA ACADEMIA ROMÂNA Academia Română îşi iea începutul în anul

1866, când în luna Martie, Ministrul Cultelor şi Instrucţiunij Publice, C. A. Roseni, face referatul cu Nr. 1140 către Consiliul de Miniştri pentru formarea « Societăţii literare române •. La 1 Aprilie 1866 Locotenenţa Domnească dă decretul cu Nr. 582 prin care s'a promulgat regulamentul pentru formarea « Societăţii literare române. şi la 1 August Societatea literară trebuia să-şi înceapă activitatea, dar din cauza holerii ce bântuia atunci în ţară, s'a amânat pentru 1 August 1867, când s'a şi intrunit În urma decretului domnesc al regelui Carol Il).

In primele şedinţe Societatea şi-a intocmit sta­tutele şi işi dă numele Societatea Academică Română pe care l-a purtat până in 1879. Legea din 29 Martie 1879 declară Societatea Academid Română de Institut Naţional sub denumirea de Academia Română 2).

1) Comemorarea aCUlui eveniment cultural s'a fixat Într'o litografie 53 X 39 cm. Inaugurarea Societcflii AcademicI Romdnl fn BucuTqli 1113 AugU.lI r867. Litografiat in Puta la Dlursch. Proprittariu şi editoriu losi/u Vuleanu. S'a dat ca premiul IV la I Familia •. Semestrul II 1868. Aceastl litollrafie s'a dlruit Academiei Române de Amos Frâncul la7 Iulie 1933.

Alta este o fotografie 21 X 15,5 cm.: Membrii Socieldţii Academice Român, 1/13 August 1867.

") Aceste date informative sunt luate din t Raport asupra

ist�ri�fu�a�:�i;ni� e:t�â�:�::; �im��br�!�e J�

documente «spre a face dintr'insa un i�or bogat de informariuni pentru luminarea trecutului nea� mului romanesc •.

Pentru lucrările ce trebuiau făcute, Înd dela început Academia Română a căutat să-şi formeze o bibliotecă pentru inlesnirea cercetării membrilor ei şi altor persoane de studii şi atunci s'a simţit nevoie să se strângă şi materialul ajutător al istoriei Românilor: manuscripte, documente, mo­nete vechi româneşti, hărţi geografice, stampe, portrete, etc.

Inceputul secţiei Stampelor se face cu donaţiu­nile lui A. Papiu Ilarian şi continuate cu altele date de membrii Academiei sau cumpărate.

Făcând un rezumat asupra acestor coleCţii dela 1867 până la 1892 - când se împlinesc 25 de ani de activitate a Academiei Române, putem să dăm următoarea listă a creşterii acestor coleCţii.

In anul 1872 V. A. Urechia dărueşte stampe şi in anii următori 1874-75, donatori sunt A. Papiu Ilarian, Dimitrie C. Sturdia-Scheianu (cu 18 stampe) şi Dimitrie A. Sturdza 1).

activitltii Academiei Rom�ne cu ocaziunea serblrii de 25 ani a existentii sale, 1866-1891 • de D. A. Sturdza. Analele Acad. Rom'sne. Seria II. Tomul XIII, 18g0-1SgI. Des­baterile, pp. 193-196.

1) In discursul de recePlie a lui Anastas.e F/'u • Despre

www.dacoromanica.ro

." BOABE DE GRÂU

Carmen Sylva la lucru intre domnişoilrele de ODO<IIft

In şedinţa Academiei Române din 7 Seplemvrie

Încercări făcute pentru desvoltarea stiintelor D;l.turale in România •• Analele Societăţii Academice Rom;1ne 1872, pp. 1'1-1'.11. aratl că in Bibliote� Centrală din Bucureşti

1877, Alexandru Odobescu dărueşte 32 fotografii cu monumente din Bucovina şi 4 acuarele copiate

st g.1sesc 4I1 sumpe. Mai târ:tiu, în 1901, Biblioteca cemral� Irece 101 Academia Română.

www.dacoromanica.ro

IOAN C. BĂCILĂ: SECŢIA STAMPELOR DELA ACADEMIA ROMÂNĂ

Sala de Expoziţii. Peretele de Miuhi: sus, Intrarea Regelui Ferdinand in Bucureşti (I9Ia);

Lunea dela Mirceşti, picturi de Maria Bogdan, fiica lui Vasile Alexandri; Domniţ.t Alina Ştirbei, fiie.t Domnitorului Barbu Ştirbei; Barbu Dimitrie Ştirbei, ca Ministru al Treburilor din1untru; jos, Aga Mihliţl Filipescu; Alecu Chica,

mare logoUI, tatii Domnitorului Moldovei Cf. Chica; Iordache Filipescu, mare' Vornic şi mare Ban

Sala de Expozilii. Peretele de Miadnoapte: sus, Investitura lui M.tvrogheni (1786); jos, Valştain, profesor de desen la Colegiul Si. Sava; Cr. Pleşoianu, profesor craiovean, Istoricul Dionisie Fotino

'.,

www.dacoromanica.ro

.,6 B O A B E D E G R Â U

după originalele aflate î n depozitul Statului Major din Paris, date lui de Locot. Colonel E. Pencovici, reprezentând: Un pandur, un general de panduri, un Valach [Muntean] şi un Moldovean.

Prin aceste donaţÎunÎ coleCţia se măreşte cu Încă 92 stampe şi hărţi. Până în anul 1885 mate· rialul acesta merge mai încet, ca prin anii urmă­tori să crească mai mult. Astfel în I887 Mitropo­litul Moldovei dărueşte un album cu fotografii reprezentând vederi din biserica Mitropoliei din Iaşi în urma restaurării; Arhitectul A. Lecomte du Nouy dli.rueşte 33 fotografii reprezentând mo­bilierul aşetat În restaurata biserică Curtea-de­Argeş. In I8S8 Grigorie Ştefănescu dărueşte 5 coaie din Harta geologică a României, publicată de Serviciul Geologic; D. A. Sturdza dărueşte un album cu fotografii reprezentând biserica Curtea·de·Argeş. In I889 V. A. Urechia dă harta Moldovei din 1797 publicată de Rigas în limba greacă şi D. A. Sturdza dă desenuri de Gheorghe

C:.13reţ român, gravurl din Bruyn, Diversarum gentium armatura eque5tris, 1606

Asachi cu scene ,i costume din Moldova. Intre ele este şi primirea acută primului regiment muntean la 50cola, la intrarea lui în Iaşi, in tim· pul lui Cuza·Vodă. In I890 Grigorie P. OIănescu dă harta vamală a României făcută de el. In 7891

Ministerul Instrucţiunii Publice trimite 4 foto· grafii cu vederea Liceului Internat din Iaşi; Epi· scopul Ghenadie al Râmnicului dă un album cu fotografii cu monumentele istorice din judeţul Vâlcea, şi Dimitrie A. Sturdza dărueşte 37 de

Maria Mudura, dela Vadu Crişului, dup:' o pic!ur:' de Fii,w�,y Magda (femeia care a dat s1 bea ap:' Regelui Carol II in 6 Iunie 19;10, la Inl�iul popas cu avionul în lui)

portrete române şi străine, 5 stampe şi 3 hărţi cu privire la Muntenia.

In raportul lui, D. A. Sturdza, Secretar General al Academiei - din 1891 - spune: � Colecţiunea de charte, de stampe şi portrete vechi este desvol-

���: ��m,;:�ş��fi�t� cdi�ib���;�a��{vi����: Jf

re�� sau indirect la istoria noastră naţională: portrete de ale Domnilor şi altor persoane istorice ale Românilor şi ale popoarelor vecine : Turci, Tătari, Poloni, Unguri, Ruşi, intru cât mai ales aceşti străini au avut vre-o atingere CU Românii; de ase­menea, Vederi şi planuri de cetăţi şi oraşe din ţările române şi din cele vecine, 1).

Tot raportul spune că t: aceste colecţiuni, de cea mai mare Însemnătate pentru studiile istoriei naţionale, s'au format mai ales În ultimii 12 ani, mai mult prin donaţiuni, 1).

Comisia Bibliotecii În raportul ei asupra pro­gresului bibliotecii pe anul 1890-91 arată că la acea dată colecţia de stampe, hărţi este pe cale de or­ganizare 3).

1) D. A. Sturdu, op. cit., p. 2J;I. ') D. A. Sturdza, op. cit., p. 212. ') Anal. Acad. Rom. Tomul XIII. Desbaterile J890-

1891, p. lT;J.

www.dacoromanica.ro

IOAN C. BĂCILĂ: SECŢIA STAMPELOR DELA ACADEMIA ROMÂNĂ '97

Intre anii 18g2-18g5. numărul hărţilor, stam­pelor şi portretelor se măreşte şi printre donatori se numără Regele Carol 1, care dărueşte portretul lui Vasile Alecsandri -, D. A. Sturdza, V. A. Urechia, B. P. Hasdeu, General St. Fălcoianu, Dr. C. 1. Istrati, D. C. OIănescu, Preotul Dimitrie Dan, N. Kretzulescu. In anul 1895 Academia Română cumpără 3 hărţi, 19 stampe şi 54 de portrete (fotografii şi litografii).

Prin legea din II Aprilie 19Q1 Biblioteca Cen­trală din Bucureşti se incorporează la Academia Română cu toate hărţile, stampele şi portretele ei.

In anul 1904 Martie 19 se face legea şi regula­mentul pentru a se trimite şi lucrări de litografie, fotografie, planşe, note muzicale, În câte două exemplare Academiei Române, Bibliotecii Cen­trale din laşi şi câte un exemplar Fundaţiei Uni­versitare Carol I din Bucureşti, ceea ce legea din 1885 nu prevăzuse În mod precis 1).

După războiu, Academia Român1i a cerut apli­carea legii şi asupra teritoriilor noui şi in 19 Decem­vrie 1922 • Monitorul Oficial. publică un articol de lege pentru completarea art. 1 din legea din 1904.

Datorită legilor făcute În lBB5 şi 1904, autorul moral fiind d-l Profesor 1. Bianu, Bibliotecarul Academiei Române, colecţiile acestei seqii au crescut foarte mult şi mai cu seamă după 1919 s'a simţit nevoia ca ea să se organizeze definitiv 2). Inceputul l-a făcut răposatul profesor Octav Lu-gOl�n

au�e�tUfi��la�if!r1t�t ��l!ţliil��i�;t�;t la Aca-

demia Română, fie prin cumpărare sau donaţii, astfel sunt: ColeCţia lui Gr. N. Manu, cumpărată

1) Legta din 1885. Art. I. - Fiecare tipoguJ este obligat a remile din orice carte, broşuri, :ziar sau orice ahi tipărire ce se va executa in atelierul du clite trei exemplare Biblio_ tecii Centrale din Bucureşti, Bibliotecii Academiei RamIne şi Bibliotecii Centrale din laşi.

Legea din 1904. Art. I. - Proprietarul oricărui atelier de arte grafice: tipografie, litografie nu orice procedeu de arte grafice, este 'obligat să uimit!! din orice carte, broşură, revistă, :ziar, nOle muzicale, hartă geografiCă, planuri, stampe, portrete, tablouri, foaie volantl şi orice alti reproducere, elite două eumplare Bibliotecii Academiei Romine din Bucureşti, elite două eumplare Bibliotecii Centrale din I�i �i elite un txemplar Fundatlunii Universitare' Carol 1, din Bucureşti; iar ace.ste biblioteci sunt obligate si le pri­mească �i să le p3sueze in depozitele lor.

Din orice planuri, stampe, portrete, tablouri sau din orite reproduceri artistice care se execut3 nu prin tipar, ci prin alte procedeuri grafice, ex. prin fotografie, se tri­mite de asemenea num3rul de exemplare ar3tat la aliniatul 1, atIt elind ele constituesc părţi sau sunt suplimente ale unei lucrări din cele dela alin. Ii precum şi c:lind sunt multipli­cate spre a fi puse separat in comerţ.

") Pentru creşterta colecţiilor de stampe, h3rţi, portrete, :se pot consulta Analde Academiei Române. Desbalerile dda 1892-1934 şi Crqttrile Coltcliilor dda 1905-19/9.

În vara anului 1923, cuprinde vederi din Oltenia, Colecţia Generalului E. Pencovici, Colec{ia de hărţi a inginerului Stavrake Nicolescu din 1845, a lui Baron Barbu BeUio, Grigorie Em. Filipescu, Colecţia Colegiului Sf. Sava intrad in 1901 odată cu Biblioteca Centrală, Colecţia lui Virgil Ple­şoianu, St. Sihleanu şi Colecţia de fotografii a lui Niculae Densuşianu cu tipuri, costume şi vederi din România, Italia, Peninsula Balcanică, foto­grafii care cea mai mare parte le-a folosit În lucrarea lui Dacia Preistorică.

Afară de aceste colecţii au făcut donaţii de multe stampe, hărţi, portrete, vederi: Gh. Ada­mescu, Prof. I. Bianu, D-na Bachelin, I. Bunescu, directorul revistei « Critica t, D-ra Constanţa Gre­cescu, G. Balş, Const. I. Karadja, Fotograful Franz Mandy, Iuliu Moisil, L. Mrazec, D. N. Svilokossitch, G. Vâlsan, S. Mehedinti.

D-I I. Bianu În şedinţa Academiei Române dela 18 Mai 1920 arată că materialul acestei sectii devenind destul de bogat s'a stabilit în amănunte

Uncer moldovean, cromo!itografie de G. Asachi (r855) (i8X::I3)

un plan definitiv de organizare, lucru ce s'a făcut şi se continuă acum după acel plan.

Această secţie cuprinde: A) Hărţi şi atlase, B) Stampe cu subdiviziuni după natura conţinu­tului: Portrete, Istorie militară, Etnografie, Ico-

www.dacoromanica.ro

.,8 BOABE DE GRÂU

Din Harta Munteniei făcut3. de Austrieci în 1790 {69X4SJ

Dm Harta Munteniei fiicull de Austrieci în 1856 (72X4S)

www.dacoromanica.ro

IOA N C. BAc ILĂ: SECŢ IA STAMPELO R DELA ACADE MIA RO MÂ NÂ '99

T5rg de SUnta Vine ri in Iaşi, li tografie de J. Rey ( 1845) (24X 17)

Ţ i ran; valahi dela Porţile de Fier, dintre Banat şi Tra nsilva nia, c: romolitografie de G. HeT;nl ( 1838) (38xa7)

www.dacoromanica.ro

BOAB E DE GRÂU

nografie, Artele plastice, Arhitectură, Genealogie şi Heraldidi, Vederi, Varia şi Albume.

Numărul lor sunt: Atlase 585, Hărţi murale 55, Hărţi în foi 1.565, Portrete 3.944, Istorie militară 903, Etnografie 1.677, Vederi 836, Iconografie 360, Heraldică IlO, Artele plastice 1.875, Arhi­tectura 1.842, Albume 715, Varia 40.

Popasul Domnului Mihai ŞUlu al Moldovei (18Ig-1821), cromolitografit dup;t Louis Dupre

Academia posedă tablouri (picturi) care sunt ex­puse ° parte În sala de expoziţie şi celelalte în dife­rite săli. Numărul tablourilor este de 225. Dacă se adaugă cărţile poştale ilustrate (2.000), calen­darele de perete-foi volante (250) şi notele muzi­cale 1.840 bucăţi, această secţie are o mare insem­nătate pentru cercetători.

Din materialul care se găseşte În această secţie amintesc numai câteva lucrări.

Albume. Albumul oştirii româneşti 1852. Cari­caturi de Constantin jiquidi. Bruyn, Diversarum gentium annatura equestris. Amsterdam 1606. Domenicus Custos, Atrium Heroicum 1602. Bre­viarium Grimai 12 volume. Albumele pictorilor francezi cari au trecut prin ţara noastră: Hector de Bearn, Raffet, Bouquet. Louis Dupre, Theo­dore Valerio. Albumele unor pictori englezi cari şi ei au fost prin ţara noastră: George Hering, Robert Ainslie - fost ambasador la Constanti­nopol- albumul lui a fost desenat de Luigi Meyer.

Desenurile lui Gheorghe Asachi, când a fost la Roma în 1808-1810, Album cu reproduceri foto­grafice de portrete vechi - Domni şi boieri ro­mâni - după originale în uleiu din colecţia fami­liei Manu. Dimitrie COTnfa, Din Ornamemica română, Album de crestături în lemn. Albumul Carelor simbolice la incoronarea regelui Carol 1 1881 de Elias Grassiani. Paul Gore. Albumul orna­mentelor de Covoare moldoven�ti din Basarabia. Erich Kolbenheyer, Motive ale mdustriei casnice de broderii din Bucovina. Carol Szathmari, Album cu fotografii şi cu cromolitografii cu vederi din ţară. Iacob Alt, Donau-Ansichten vom Ursprunge bis zum Ausflusse in's Meer. 1828. N. Iorga, Portretele Domnilor români. Zettler, Glas-Ge­mălde in Castel Pelesch zu Sinaia.

Hărţi. Atlasul lui Gabriel Bodenehr 1688. Gerard Mercator, Atlas Minor 1628. Harta Munteniei, Moldovei şi a Bulgariei ridicată de Ruşi în 1828, 1834 şi refăcută În 1853, găsită de d-l Profesor Universitar G. Vâlsan În biblioteca regală din Berlin. loseph Scheda, General charte von Europa, ediţiile 1145-47 şi 1872. lohannes de Lipszki, Mappa generalis regni Hungariae 1806. Harta Munteniei de Stolnicul Cantacuzino, Padova 1700. Carol Beghenau, Hărţile grăniţăreşti ale Munte­niei spre munte şi spre Dunăre, 1145-1856. lohannes Homerus, Chorographia Transilvaniae, 1532. Harta Munteniei ridicată de Austriaci în 1790 de colonelul Spech şi altă hartă a Munteniei ridicată tot de Austriaci în 1854-56 in timpul ocu­paţiunii austriace sub conducerea colonelului FIi­gely. Rigas, Harta Munteniei şi a Moldovei din 178g, Atlasele lui Seutter, Homann şi a lui Abra­ham Ortelius din 1580.

Materialul de hăr{i pe care-I posed3. Academia dă posibilitate cercetătorului să se orienteze şi să studieze anumite chestiuni ce privesc pământul românesc.

Astfel sunt hăr�ile istorico-militare pe care se pot urmări diferite faze ale unor lupte şi în spe· cial epoca dela 1788-1790. In aceşti ani sunt luptele între Austriaci şi Ruşi contra Turcilor şi se fac hărţi bune şi precise pentru a se urmări acţiunea militară.

Se găsesc: 1. Plan der am 31 Augusty 1788 bey Beschesty in der Moldau etc. Arat3.situaţia tru­pelor la satul Belceşti pe râul Bahluii 2. Carte der Attaque bei Botuschani. Arată situaţia tru­pelor la Botoşani j 3. Lager bey Podu Beysedei. Dă porţiunea între Bacău şi Valea Seacă; 4. Plan der affaire bei Valesacka den 19-ten April 178g. Este o complectare a hărţii c Lager bey Podu Beysedei ti 5. Plan von der moldavischen Haupt­stadt Iassy und ihrer Gegend; 6. Plan a la Vue, du passage de la Putna la nuit du 31 ]uillet au 1 Amit et de la Bataille de Foczani gagne par les Trouppes Imperiales aux ordres de S. A. le Prince de Saxe-Cobourgj 7. Plan von der Haupt-

www.dacoromanica.ro

" BOABE DE GRÂU" V/4

CoIUIL. Academld Romine

Maria Bibescu l)Qamna, n5scut5 Vlc5rl'scu (1B46-47), ponrel de C. L«co p810-1887)

www.dacoromanica.ro

IOAN C. BĂCILĂ: SECŢIA STAMPELOR DELA ACADEMIA ROMĂNĂ

schlacht an dem Rimnick Fluss den 22-ten Sep­temher 1789 zwiscben Tirgul Kukului und Mar­tinestie. Arată situaţia trupelor Turceşti şi au­striace la râul Râmnic.

In ce priveşte hărţile fizice sau administrative enumăr câteva din cele bune. Din anul 1700 este harta Munteniei de Stolnicul Constantin Canta­cuzino, găsită în 1927 la British Museum din Londra 1).

In anul 1923 d-I profesor universitar G. Vâlsan descopere harta Moldovei a lui Dimitrie Can­temir la Biblioteca Naţională din Paris, în colecţia lui d'Anville, dărueşte o copie fotografică Aca­demiei Române şi publică un studiu asupra ei �). Titlul hărţii este « Principatus Moldaviae nova et accurata Descriptio. Delineante Principe Deme­trio Cantemirio •. Moldova este împărţită in ju­deţe, este mai exactă şi se deosebeşte mult de cele­lalte hărţi ale Moldovei, făcute de străini. Din 1722 este harta Olteniei ridicată de Friedrich Schwanz, in timpul când Austriacii au ocupat Oltenia în urma războaielor cu Turcii încheiate prin pacea dela Passarowitz; harta este foarte exactă, împărţită în judeţe, şi munţii sunt repre­zentaţi prin movile, după manierismul cartografic de atunci. La această hartă se remarcă două lucruri: 1 . pe lângă cele 5 judeţe ohene se dă şi ţinutul Loviştei, care ocupă o parte din nordul judeţului Vâlcea şi o parte din judeţul Argeş; 2. Isvoarele Jiului, Jiul românesc şi Jiul ungu­resc isvoresc din Oltenia, nu din Transilvania, după cum am învăţat cu toţii în manualele de geografie. Explicaţia este aceasta: prin pacea dela Belgrad 1738, Turcii bătând pe Austriaci, aceştia au fost siliţi să cedeze Oltenia Turcilor, dar au ce­dat-o fără bazinul carbonifer dela Lupeni şi Petro­şeni. Harta are titlul: «Tabula Valachiae Cis­Alutane per Friedr. Schwamzium Regimunis Hei­sterianii Anno 1722. şi este compusă din 4 foi de 65XS6 cm.

Din timpul războaielor ruso-turce (1769-1790) este harta lui Bawr, intitulată « Carte de la Mol­davie pour servir â l'histoire militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs., 1781. Este o hartă de un manierism topografic foarte pronunţat. Râu­riie sunt nişte linii întortochiate cari au pretenţia exactităţii, iar toată Moldova e înfăţişată ca o regiune de munte sau de deal, atât sunt de multe şi uniforme haşuri-le ce reprezimă relieful. Cu toate că s'a căutat să se dea cât se poate de exact formele plastice şi localităţile şi cu toate că este o hartă militară, in unele puncte n'a izbutit.

Din 1771 este harta lui C. M. Roth, Carte speciale dela Principaute de Moldavie, divisee en ses districts. St. Petersbourg. In această hartă se

') Academia Rom�n:i pased:i o copie fotografid. t) G. VĂLSAN, Harta Moldovei de Dimitri' Contemir.

Anal. Acad. Rom., Mem. SeC{. isI. Seria III. Tomul VI, 1926.

dă împărţirea În judeţe şi se Însemnează localită­ţile unde Ruşii au purtat lupte dela I7Il-I77I. Este o copie exactă după harta lui Dimitrie Cantemir.

Din 1772 este harta lui Rizzi Zannoni, Carte de la Pologne divisee par provinces et palatinats et subdivisee par districts ... In această hartă se dă şi Moldova Împărţită în judeţe, iar localităţile sunt scrise cu litere latine şi arabe Il.

Hărţi bune topografice cari trebuesc amintite sunt cele din 1788--1791. A) Militaerischer Auf­nahms Brouillon von der Chotyner Raja beste­hend in 29 Sectionen aufgenommen wăhrend des Kriegs mit der Pforte 1788 durch Hauptmann Hora von Otzelowicz. 1 :28.800. Hartă compusă din 30 foi de 64 X 42 cm., făcută în timpul când trupele austriace au ocupat raiaua Hotinului. B)

POtt din Ruc!!r, cromOlitografie de Szathmari (38xS4)

Brouillon oder Originalaufnahme der funf Mol­davischen Districhten, nemlich des Sutschawaer,

') Academia Romanl posedl din acu.st:i harl:i numai Moldova (fotografie 38 X 28 cm.) dlruil:i de d-l Prol. G.

Vâlsan in Octombrie 1923. Originalul se glsqte la Biblioteca Naţionall din Puis.

www.dacoromanica.ro

B O A B E DE G RÂU

Ciru!i valahi, litografie de Holmann- Bachmann (intiia jumăta te a sec. XIX) (38x24)

Ciru!lI valah3 de J. A. Kltin (1834) (3lX2l)

www.dacoromanica.ro

IOAN C. BĂCILĂ: SECŢ IA STAMPELQR DELA ACADEMIA ROMĂNĂ

Roman, Niamtz, Bakeu und Putnaer Bezirkes, we1che im Jahr 1788 von der Kai;serlich Konig­lichen Armee occupirt, und im Jahr 1790 unter der Direction des Deursch Banatischer Grântz Regiments Hauptmanns Hora von Ollzelowitz durch civil Ingenieurs aufgenommen worden ... Hartă compusă din 108 foi.

C) Harta Munteniei făcută de Austriaci in 1791 are titlul: • Militairische Carte der kleinen oder Oesterreichischen und grossen Walachei, we1che beide zusammen aus 394 Sectionen be­stehet, und wehrend dem Waffenstillstand zwέschen der K. K. und der t'urkischen Armee vom Monat September 1790 bis Ende May 1791 durch den Generalquartiermeisterstab unter der Direction des Obristen Specht geometrisch auf­genommen, und in das reine ausgezeichnet wor­den &.

Această hartă manuscrisă colorată cuprinde 108 foi dreptunghiulare de 63 X 46 cm. la scara 1: 57.600 şi pe marginea fiecărei foi sunt insem-nate localităţile cuprinse in foaie. Harta este foarte bine executată, exactă (ridicările s'au făcut pe baze geometrice) şi mai ales prin bogăţia faptelor de geografie fizică şi umană 1).

De un interes general pentru Muntenia şi Moldova este şi harta ridicată de Ruşi la scara 1 : 420.000. Titlul hli.r\ii, in traducere este: t Harta teatrului războiului din Europa din anii 1828-1829... �ravată de Depoul topografic al h.._�_"';;'�_

>03

r;z:�II�k5� d�

P��;��;

d��!1���

e ���e���� Zi nca Goleasca, desen In creion de Barbu /s'OPtlCu (�1 x �8)

1850, de Statul Major al ofiţerilor din corpul 5 de infanterie.. Harta este compusă din 10 foi mari, o fâşie suplimentară şi un mic plan de orientare.

Aceste foi cuprind reţeaua hidrografică, În­tinderea pădurilor şi cuditurile din acea vreme, împărţirea administrativă, căile de comunicaţie atât cele principale şi secundare, şi satele cu nu­mărul gospodăriilor. Această hartă este un docu­ment geografic preţios 2). A fost descoperită de d-I G. Vâlsan la Biblioteca Regală din Berlin.

In timpul războiului Crimeii 1854-1856 Ruşii �. părăsind Principatele Române, Austriacii le-au ocupat şi atunci ridică harta Munteniei sub con­ducerea lui Fligely. Din această hartă Academia Română posedă numai 38 foi manuscrise; titlul ei este Fiirsumhum Wallachei. Pe baza acestei hărţi se tipăreşte În 1864 întreaga hartă a Munte-niei, compusă din 1 Ia foi sub titlul eharta Ro-

1) De$pre a cea$t� hart� $'01. o cupa t Vin/ild MiMilescu, l't"!­thna aust riac� di n 179l. 'Buletinul Soded.ţii Regale Romine de Geogra fie t, 1901.8, pag. 366-372.

") A supra a ce stei hirţi vez i studiul d-Iui Profesor G. Vâlsan,

O Iau d in popular ta Ţ�rilor Rom�ntŞti (cu prilej ul unei

� ..

. � d/

h�rt i statis tice ve chi de scoperite în ultimul timp). 'Bule- D. Boli ntin tan u, portret ne cunoscut, desen in creion de tin ul Societl\ii Geografi ce Romine f, Anul 1912. Bar b u Prede scu, U cut la Semlin In 8 Mar tie 1849 (9 x l4)

www.dacoromanica.ro

>'4 BOAB E DE GRÂU

mdniei Meridionale publicată din ordinea Măriei SeUe Principelui Domnitoriu Alessandru Ioane 1. După planul original redicat prin dispositionea şi cu spesele guvernului României de ingineri militari austriaci la anul 1856, in stabilimentul artistic Salmari. Bucureşti 1864.

Harfa manuscris din 1856 are pe marginea fie­cărei foi toate satele ce sunt în ea, cu numărul caselor, grajdurilor şi într'o eventuală Încuarti­ruire arată câţi soldaţi şi cai ar încăpea.

Pe foaia care este reprodusă regiunea Bucu­reşti, se dau şi câteva sate din tabela statistică, cu numărul caselor şi grajdurilor:

Bucureşti Băneasa Bolt (colibele

deligani) Brăneşti Cernica M·rea Cernica Cioplea Dobroeşti Dudeştj Floreasca Fundenj Her�str�u C�Ie1u Chitila Colentina Plumbuita M�rcula Pantelimon M-rea Pasărea PIăt�reştj Bragadiru

I I I",",";m;"

Case I Grajduri Oameni 1 C a i

12-400

"0 ,6, " ,8 44 70 7° "

'08 ,8 " " '5 'o

4 " 67 " 75

800 18.000

40 "

'o

'o 4'

4

'4

"0 '40 500

44 60 7° '5

'50

40 ,6 '0 ,,. 60

'00 480

75

,60 48

4 5°

'5 4

'0 ,,6 "5

8

Numărul hărţilor este destul de mare, dar cred că enumerarea aceasta e îndestulătoare pentru acest loc şi prilej.

Tot pentru cunoaşterea iconografică a neamului românesc, Academia Română posedă şi o serie de Albume făcute de străini sau de români. Dintre albumele străine este al lui William Miller, The costume of the hereditary States of the House of Austria. London 1804. Acest album reproduce tipuri �i costume din Austria, Ungaria, Transil­vania ŞI Bucovina. Gravurile au mărimea 16 X 18,5 cm. şi reprezintă Lipovean din Bucovina, ţă­rancă lipoveancă din Bucovina, ţărănci de lângă Sibiu, ţăran din jurul Sibiului, săsoaice din oraşul Sibiu, orăşeni şi orăşence din Sibiu, locuitor din regiunea Siretului şi ţărani ruteni din Maramureş. Un călător englez George Hering a călătorit prin Ungaria in vara anului 1838 şi in albumul lui intitulat $ Sketches on the Danube, in Hungary and Transylvania. London 1838, dă ţărani ro-

mâni din Banat şi câteva vederi: Dunărea la Cazane, Vederea Orşovei, băile Herculane, tem­plul roman din Densuş şi vederea exterioară a Castelului Huniade.

Pe lângă albumele călătorilor pictori francezi care au trecut pela noi, şi amintite mai sus, amin-

Bianca Milesi, desen în culori de G. Asachi, din Albumul original lucrat la Roma in 1809 (28x43)

tesc şi unul german intitulat Trachten-Cabinet von Siebenbiirgen dăruit Academiei Române În Martie 1912 de Baron Ludovic Czekelius de Ro­senfeld din Viena. Acest album este format din 119 desenuri în acuarelă, reprezentând aproape toate persoane istorice, sau costume din Transil­vania şi Ţara Românească dela începutul seco­lului al XVIII-lea. Dintre personagii se dă Marcus Pefflinger, Georgius Hutter, Daniel Malmer, Teutsch, Principele Bathori, Rackozi, Kemeny şi Apafi. Costume româneşti din Transilvania dă: ciobani, preoţi, păzitori de vite, sătean, femeie din Făgăraş, femeie în costum de iarnă şi femeie din mahalaua unui oraş. Tipuri şi costume din Ţara Românească sunt următoarele: Un episcop, un egumen, o călugăriţă, un boer, SOţia unui boer, trei femei dela oraşe, grup de ţărani, negustor şi vizitiu.

www.dacoromanica.ro

IOA N c. BĂCrLÂ: SECŢ IA STAMPELO R DELA ACADEMIA RO MĂNA

Dintre albumele româneşti amintesc pe al lui Carol Beghenau, căpitan inginer in armata română, care a adus contribuţii preţioase în cartografia românească in prima jumătate a secolului al XIX-lea. In timpul petrecut de el de-a-Iungul

���::�i �se/:aa��ro;

ai:r;;

ăJ�n�!i�

n l

eT��i�,

el�i

a văzut multe localităţi şi atras de frumuseţile lor a găsit timpul necesar să ia schiţe formând mai târziu un album al Dunării. Albumul a apărut la Berlin cu titlul • Album der urHern Donau-Ge­genden.. Albumul are 12 vederi in cromolito­grafie (23 X 17 cm.): Orşova veche, Porţile de fier, Cladova, Turnu-Severin cu ruinele podului lui Traian, vederea Vidinului, cetatea Nicopole,

�����uiŞi8��'gi�:

dSili:tr�e;rţ�ă�i�

�CiUC, vederea

Alte albume interesante sunt ale lui Gheorghe Asachi care conţin desen urile originale ale lui când studia Artele Frumoase la Roma, 1808-1812 in atelierul lui Michail Keck, in atelierul lui Canova şi la Vatican. Activitatea culturală a lui Gheorghe Asachi in prima jumătate a secolului al XIX este însemnată şi cunoscută destul de bine, dar despre activitatea lui artistică se ştie prea puţin.

Desenurile originale rămase dela el, care sunt cuprinse in 6 caiete şi 235 foi volante, il pun în altă

lumină şi s'ar putea face studii cu mult folos asupra laturii lui artistice. Caietele lui Asachi sunt urmlitoarele: I . Studio di disegno nelle ca­mere di Raffaele a Roma 1808 di Georgio Asaky. 2. Libro di dissegni di G. Asaky ccminciate :a Roma ISoB e continuate a Iassy 1814; 3. Un al­bum cu diferite desen uri după natură în care se găseşte desenată şi o scenă din pastorala sa Mirtil li Chloe «Table din Mirtil şi Chloe. reprezentat a 1816 in casele Hatmanului Const. Ghyka •.

4. In aedibus Vaticanis 27 Iunius 1808 comineiai a dissegnar Giorgio Asaky; 5. Studii dai Antico fati a Roma da Giorgio Asaky lBog. In el se găseşte şi portretul cunoscutei Bianca Milesi, care a fost muza lui şi care prin caracterul ei i-a dat directiva În viaţă de a lucra pentru frumos, pentru cinste şi pentru adevăr. Pe coperta interioară a albumului el scrie: Milesia Virgo, te canem danec vitae aura inest mea; 6. Album de Giorgio Asaky Moldavo. Roma 1809.

In cele 235 foi volante conţine desen uri după natură şi după antic.

Mă opresc aici cu aceste pUţine informaţii de­spre colecţiile care se găsesc În Secţia Stampelor şi pe care Academia Română ca întotdeauna le pune la îndemâna cercetătorilor dornici de a studia trecutul neamului nostru.

IOAN C. BĂCILĂ

Mlnlsli rea Bisuiţl din Moldova, desen in c3.rbune de M. Bouq uel, din Alb um ul orig inal (1840) (4fix31)

www.dacoromanica.ro

B r aşovul medieval

TIPOGRAFIA HONTERUS DIN BRAŞOV (1533) Când o tipografie săseasd din Transilvania trece

pragul dela al patrulea în al cincilea secol al exi­stenţei ei şi-şi sărblitoreşte aniversarea de 400 de ani, întâmplarea nu este de loc obişnuitii, in de­obşte pentru împrejurările răsăritene şi în deosebi pentru cele săseşti.

Nici chiar pentru imprejurările mult mai strl1-lucite apusene lucrul n'ar fi dela sine înţeles. Cu atât mai mult pentru noi.

In zilele când strămoşii noştri Germani au adus dela Rin pe aceste locuri păduroase, pe unde trliiseră şi Goţii, în afară de sabie, plugul şi cio­canul, grânele şi viţa de vie, ei nu cunoşteau în ra­mura tehnică nici armele cu praf de puşcă, nici hârtia, întreprinderea cu maşini sau gospodăria raţională şi nici ceea ce trecea peste lucrul cu mâna din marile mori şi ferăstrae, nu cunoşteau nici breslele organizate şi nici dreptul codificat, nici înoirea şi Întocmirea bisericească evanghelică; ceeace inseamnă intr'un cuvânt că, în domeniul tehnic şi sufletesc, fiii şi nepoţii emigranţilor eroici de odinioară trebuiau să câştige mai mult decât primiseră moştenire.

Exista mai degrabă primejdia, datorită stării de atunci a Saşilor în depărtatul răsărit, sli fie repede şi temeinic întrecuţi de părţile mai apusene ale ţării in care se aşezaseră, prin vecinătatea acestora

cu ţările de cultură apuseană. Dar cel puţin o ju­mătate de mileniu, cu toată năvala Mongolilor şi loviturile Turcilor, primejdia aceasta a putut fi ocolită cu bine şi starea de vase comunicante cu apusul pe teren cultural a fost prelucrată de fie­care nouă generaţie cu puteri proprii şi proaspete. Meritul se cuvine conducerii spirituale a poporului şi în Întâiul rând hărniciei meşteşugăreşti a ora-lelor săseşti, care timp de sute de ani a dat naştere a o mare pornire spre neîntreruptă ridicare. Dar cununa oricărui meşteşug, cel pUţin înainte

de începutul stăpânirii generale din timpurile mai noui a maşinii în ramurile nesfârşite ale prelu­crării materiilor prime, a fost fără indoială arta tiparului.

Tocmai pe pragul dintre Evul Mediu şi tim­purile moderne se înalţă şi în viaţa Saşilor, ca o făclie care luminează departe marea despărţire între ce a fost odată şi ce este acum, înfricoşata faptă a lui Luther, aleasă intre toate, o cerinţă nelipsită pentru infrăţirea cea mai strânsă dintre spi­ritul pur şi spiritul practic, cu neputinţă să mai fie scoasă din fiinţa oricărei culturi creatoare de ade­vărate valori.

Biruinţa aceasta a spiritului asupra materiei prin propriile ei mijloace, biruinţă veşnic memorabilă şi înnoită de atunci cu fiecare zi, a fost înfăţişată

www.dacoromanica.ro

HERMANN TONTSCH: TIPO GRAFIA HONTERUS DIN B RAŞOV (1533) "7

în cercul nostru mai strimt, Între zidurile Bra­şovului, timp de secole, numai de teascurile re­formatorului Iohann Honterus, cu numele ei mo­dern de � Firma» şi care a fost În stare sub titlul � Tipografia fiului lui Iohann Gott» Braşov să-şi sărbătorească jubileul ei de 400 de ani.

Lăsând la o parte o încercare de concurenţă pe un temeiu vădit ilegal (În sec. al XVIII-lea), care nu trebue luat în serios, cu totul neputin­cios şi de scurtă durată, această tipografie a fost dela înfiinţarea ei (1533) până în anul 1861, prin urmare 319 ani, singura întreprindere tipografică din Braşov. Meritele acestui aşezământ, astăzi cel mai vechiu săsesc, În viaţa poporului nostru sunt aşa de Însemnate, încât proprietarul actual nu poate fi învinovăţit de semeţie, că s'a hotărît să facă o dare de seamă generală într'un volum despre În­treaga activitate, spre cinstea înaintaşilor şi spre înălţarea şi bucuria sa proprie şi a prietenî10r intreprinderii.

cetator local icoana foarte frumoasă a Braşovului medieval ca oraş al meşteşugurilor săseşti: � Viaţa în oraş Îşi mergea drumul orânduit cu grije de bresle şi vecinătăţi. In toate zilele săptămânii prin uliţi �i ulicioare cânta muzica muncii. Ciocănitul fieranlor, bătaia în măsură din ferăstraie şi cio­cane a tâmplarilor, sunetul 1impede al uneltei cio­plitorului de piatră, acopereau vâjiitul harnic al suveicii ţesătorilor, plescăitul la râu al spălării lânii Înaintea atelierelor de postăvari. Insutit răsuna prin oraş cântecul meseriilor, aşezate cele mai multe după străzi)).

In acest mare cântec al muncii de acasă s'a auzit în 1533 o notă nouă, încă neauzită pe aci: � Arta regală » a lui Iohann Gutenberg şi-a făcut intrarea în Braşov.

Cursul vieţii publice şi al desvoltării sufleteşti a umanistului şi reformatorului Iohannes Hon­terus (1498-1549) pune şi astăzi cercetătorului o mulţime de întrebări, dar ceva este sigur: 10-

Cea mai veche hană' a României, xilografie originală de H onterus din Rudime nta C osmographica, I542

Rândurile care urmează sunt un rod al cerce­tărilor făcute pentru alcătuirea acestui volum come­morativ.

Erich Jeke1ius în scrierea lui Ţara Bârsei (Das Burzenland, III, 1, pg. 9) citează dintr'un cer-

hannes Honterus a fost personal Întemeietorul în­tâiei tipografii din Braşov, intâiul ei proprietar şi Întâiul meşter.

Ceea ce povestesc cele mai multe izvoare, aproape Într'un glas, despre naşterea Tipografiei lui Hon-

www.dacoromanica.ro

,08 B O A B E D E G R Â U

teros, se găseşte adunat mai bine în cuvintele unui Î.osemnat cronicar local, al preotului orăşe­nesc al Sibiului, Andreas Oltard (t 1650):

«Magistrul Joh. Honterus a venit acasă dela Base1 anna 1533, circa fesrum Margarerhae (13 Iulie), şi pentrudi. a adus in comitatu (în tovărăşia

JOHA""llS UORTII!:IlUS IU'_IH9 �'�lat�':I��r.1�"':IoI""�:::::..,:,t�.'�·I"'�"

CărfiJe mai Însemnate au de obiceiu anul şi locul tiparului; ceea ce izbeşte este că în Însem­narea tipografiei, dela sfârşitul căr�ilor tipărite de Honterus, numele lui, cât a trăit el, nu este trecut. De pildă: Etypothe en Koronetes Transylvanias (in litere greceşti; = Tipărit in Braşov, în Tran-

1)ie ljonteruspreffe in 400 Jabren

�eftfcf)t'Îft dec �ucf)dcud!ecei

Jobann (Votts 50bn non J)ermann 'rontfdJ

'Kronftadt-'BraşoD l'Rurnănien/1933 In tii!e dou$ pagini din publicalia festiv.i de Herma"" Tontsch

lui) câţiva turn�tori de literă şi lucrători tipografi, s'a apucat fiind foarte bogat şi in bunuri pămân­teşti avut, să.�i alcătuiască o tipografie proprie propriis sumptlbus (din banii lui) În acel an 1533 şi în cel următor 1534, şi să tipărească tot felul de frumoase opuscula, care le-au fost cu deose­bire plăcute oamenilor, deoarece nu se mai vă­zuseră în fad, dar mai ales tinerimii •.

Vedem că marele umanist şi reformatorul de mai târziu a adus cu sine din străinătatea cultă unealta externă a nouiloe fapte: un număr de cărţi, sculele unei tipografii şi lucrătorii tipografi.

Şi atunci a inceput o viaţă frământată in casa mamei ajunsă singuratică şi liniştită prin moartea tatălui. In ea a ridicat, cum spune tradi{ia spriji­nită pe o găsire de unelte tocmai în această casă, aici a ridicat tipografia care a găsit curând o faimă dusă până departe. Dovadă de bogăţia de litfre a atât de tinerei tipografii sunt lucrările greceşti: ele dau la iveală tipurile vechi, bogate în legături, ale tipografului de atunci din Basel, Oporinus.

silvania) după aceea şi anul (1539) în litere gre­ceşti.

Sau (154I): Ex Inclyta Transylvaniae Corona­(Din slăvitul Braşov al Transilvaniei).

Sau (mai adesea): Impressum (tipărit) In In­clyta T ransylvaniae Corona.

Sau (1547): Coronae. (I545) Impressum Co­ronae.

In lipsa unei a doua tipografii in Braşov nu poate fi însă nicio îndoială despre ce e vorba.

Trecerea sub tăcere a propriului nume amin­teşte dealtminteri pe însuşi Gutenberg. Multă vreme a domnit nesiguranţă, ba chiar necunoaştere deplină în ce priveşte persoana descoperitorului tiparului; cu O renunţare aproape de neînţeles, acesta ocolise să-şi puie numele pe cărţile tipărite de el; numai din mărturiile contimporanilor s'a putut scoate că descoperitorul artei tiparului a fost Johann Gutenberg.

Adesea se întâlneşte, ca figură de încheiere a paginilor, stema Braşovului, coroana. Xilografia

www.dacoromanica.ro

HERMANN TO NTSCH : T IPO GRA FIA HO NTERUS DIN BRAŞOV ( 1533)

originală tăiată de Însuşi Honterus în acest scop, e un bun plstrat până asd.zi cu evlavie de Liceul Honterus.

neobişnuit1i În tăiatul în lemn o dovedesc atât harta Ţării Saşilor (Basel 1532) cât şi foile de titlu şi hărţile din lucrările tipărite de el În Braşov.

H o nttr us tn ti pogra fie, ba sorelief de pe monume ntul din Braşo v

Cel mai vechiu teasc din tipografie a fost re­constituit din fragmente de către comisia marilor serb3ri jubilare Honterus din anul 18g8 şi a fost expus ca s3 fie văzut de tOţi, in Liceul Honterus. Azi el e adăpostit în Bastionul Ţesătorilor.

Nu mai exist3 nicio îndoială despre exactitatea tra· diţiei d Honterus a învăţat arta tiparului la 1532 în Basel, vechiul centru al mişc3rii spirituale din Germania de Sud· Vest a acelor vremuri, şi anume in tipografia vestit3 atunci a lui Johann Frobenius. Dovadă potrivirea operelor celor două tipografii în caracter, bogăţie, corectitudine a literelor şi în hârtie.

Ce a atras tocmai la Basel pe magistrul acum de 34 de ani? Legături vechi mai cu seamă de libră­rie, au apropiat mai mult ElveJia de Transilvania săseascl. Sau era faima strălucită a marelui uma­nist Erasmus? Dar acesta părlsise oraşul încă din 1529, supărat de biruinţa reformei in Basel ! Re­forma ca atare ? Dar atunci Wittenberg unde lu­crau Luther şi Melanchton în plină bărbăţie, ar fi însemnat o ceva mai mare ispit3 şi un loc mai il in­teresant .$! Nicio îndoială că Honterus a avut mai

cio;ii���i gî�n����ă ;�uv:Ji f�f�;;{:

o��:f:BC!e�r�� prin aceasta s3 facă şi cunoştinţă cu arta tiparului.

O dovadă de Înzestrarea lui artistică şi in acelaş timp de «vână practică " e legătura făcută de el intre tipar, desen şi xilografie. lndemânarea lui Teasc vEchiu al ti pografi ti Ho nter us

www.dacoromanica.ro

b O A b E n E G R Â U

Lucas Jos. Marienburg, rector dela lSaI-1810 al Gimna�iului Înfiinţat de Honterus, spune: tdouă din xilografiile tăiate cu mâna lui de Honterus, le-am scăpat nu de mult din focul, în care cele­lalte arseseră 1. Avem să mul\umim prin urmare rectorului Marienburg, dacă biblioteca liceului mai

Stema judedtorului or�Ştntsc Lukas Hirschec, din ' Evanghelie cu Inv3ţ3tu r 3 ' de Coresi (1:;80-1:;81)

păstrează şi astl!.zi două amintiri preţioase lucrate chiar de mâna marelui reformator: e vorba de cele două clişee (xilografii cartigrafice) pentru cos­mografia lui şi care repre�intă Galial (Franţa) şi Germania. Această Cosmografie a apărut pentru întâia oară, În proză şi fără figuri, la 1530 în Cracovia. Ediţia braşoveană dela 1541 Înfăţişea�ă textul într'un veştmânt nou şi sl!.rbătoresc, turnat În 1620 de hexametri. Incă din 1542 apare tot

în Braşov o ediţie prelucrată mult şi �mbunătăţită, Înzestrată de data aceasta cu 16 hărţi. Cele mai multe din ele se reazimă pe izvoare vechi, dar hăr­ţile Germaniei, U ngariei, Transilvaniei sunt pro­priile creaţii ale lui Honterus cu date culese de el Însuşi. Clişeele le-a lucrat pe toate chiar el şi este astfel cel dintâiu artist-xilograf pe care l-a avut Transilvania.

daJo���e�ărf�e �':;;e�t!v�; f��tu:;'e d�!vţ���stf�

vaniei nimeni nu le întrecuse prin ceva temeinic până la sfârşitul sec. al XVIII-lea. In hărţile Cos­mografiei (ca şi în hărţile Pământului Saşilor din Transilvania editat de Honterus În 1532 în Basel)

I'IwrlKiN o rIu ..... '''U�ItXD IffAIAD o lWloor.IIlJ,

MiI!HTK/.U "It,,!,"", o tu," nJ0.,AT4.'li4, . �A"O'M,f �"ii"u.r", J1,J'A�"R • H�A:�:4:�i:!�.:r:;:�;�1"�:t �'OV�" . 3 'r, 4d""KXA' ntiAAI ..... (11'. AclH�' M .... 1.0\'(1'. ( • • 'ltI,hofl CICI .0 ..... ' • Oi"X", .4,tul" il, .... loT' MHT4" • i�J'H((IOA. CT' 4W , llfT,X ' AOVwHU ,ovr4 o AO'; "'III UOVA ... �h·Ah klHOY ci w'r.IlJ.i "."�II U. "" KH • ,lnHT6,,, o HfAf'ln�H •

• Ii",,, o tiI k .... iCT. MH'I'I'R • notfUllrMtf, AfA04U .:i," .Ck,. ... "'IHII • Wy .,'("'1' A�t A •• .,dT. aU' il 'Pliu • • ,.aMHT4,D.u. n'Amfl'rl WilHll,t Hf"'f �.r1l OI',uR ..... u .... ,. "t1o� ... tÎd nUnTX", alif " �*' AO. MMlMldn .ht Mlfnh,(TOCX" • r'Mfft lo«.J IIU� ,iilKl'.,,, ... A.,lnTITI Â-!lJc4 AOVA • MAI .,lToa. ,1,$ " _A'Pl . n,.6�M "'lWn .&.""A't"nil.�a • iouiiHt<lunAl .. .\1 ,,_ "d '�4CI'" . 110*'" MlA(A1 {. '"uu,(TJ, ... ,l-i .... CT,l, ea;lfTi ll .. h o IOV"'"" 1 t )' It lf M�N'14 w� A' •• ,weB) nhu II� ,I.Jiu •

NW.I1l� ... TI, ... UI� HIlOtÎlI.,ofI4tor nIMKT"' .u t'''l�" �Tf�.. • .. ... X,,,, 01(1 IIt1Tf wtl

_____ 2_ Intâia pagin3 din , Evanghelie c u inv;lţ3tu r ;l ,

iese la iveală nă�uinţa ca să se desene2:e chipul real al locurilor figurate. Se recunosc uşor marele turn al Domului Sfântului Ştefan din Viena, Catedrala avântată din Strassburg şi Domul din Speier.

Dealtminteri, Cosmografia lui Honterus cuprinde

www.dacoromanica.ro

HERMANN TONTSCH; TIPOGRAFIA HONTERUS DIN BRAŞOV (15,B)

deopotrivă cea mai veche hartă a patriei noastre de astăzi, România. Dr. Andrei Veress îi zice anume: j( cea mai veche hartă a Ţărilor Române � şi caracterizează lucrarea în intregimea ei ca j( vestita Cosmografie a lui Honterus din Braşov, cu harta cea mai veche a Ţărilor Române •.

Recunoaşterea contimporanilor n'a lipsit. Intr'o scrisoare a lui Sebastian Munster (profesor în Basel, t 1552), trimeasă lui Konrad Pelikan la 10 Mai 1543 din Basel stă scris:

G A Z.� T A TB.&.lI ••• iV..l.lW .....

Nro� l. , .. .... ,..1> .. ". C7 �,..' . • , ...... ...,..n o'l • .,.v •• ,v., ..... .".,. .... ..... .. .. .. .;" ... .. . ...

I.,' .V ..... t .� H . • ,. .. ..

Imâiul număr din t Gneta de Transilvania f 12 Martie 18;18

� A fost acum zece ani un braşovean aici, cu nume Honterus, care întrece cu mult pe toţi xilo­grafii vremii noastre, un om prea învăţat, care a lucrat cu râvnă pentru evanghelie În Braşov până când în cele din urmă a câştigat pe cei mai de seamă oameni ai oraşului la evlavia cea adevărată J),

Cea mai însemnată recunoaştere stă Însă în faptul că Descrierea lumii cu hărţile ei datorită lui Hon­terus a avut noui şi noui ediţii În străinătatea cultă, în Ziirich 17, în Basel 6, în Anvers 5 precum şi În Cracovia, Polonia, Duisburg, Hanau, Praga, în unele locuri chiar la inceputul sec. al XVII-lea,

SENTENTIAE E X O M I'I I B V S O P E R I B V S

O / V I A V G V S T l N I D E C E R P T A E .

ANNO. M. D. X X XIX. Stema regală a lui Zapolia, vignet3 d e titlu l a cugetările Sf. Augustinus (18;19), xilografie de mâna lui Honterus

o izbândă de care nu se poate făli până în zilele noastre niciun alt învăţat sau publicist sas.

E lucru de mirare că ştirile despre data şi titlul scrierilor cu care noua tipografie a apărut În lume, nu se potrivesc Împreună. Ele şovăie intre anii 1533, 1534, 1535·

]oseph Teutsch: « Monument înălţat etc. (1749� » observă în legătură cu gramatica grecească Valentm Wagner:

� Tipărirea cade în anul 1535, când s'au tipărit

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

mai întâiu cărţi în Braşov, precum scriitorul cro­nicii În Calendarul braşovean şi altii au arătat. (David) Herrmann (t 1682) în Annalibus Ecc1esia­sticis scrie aceasta în anul 1533�.

N'avem niciun drept să punem la îndoială exac­titatea datei din urmă. Faptul că Întâmplător nu

:ro�anl1is 1!m()S c O ME N i l <tujfs'fel)loff""

�u{bene �pr(lwetl� IZ:bur :

' IDo .. .!lin pflan;.<l5,men aller 6pra.

d),n vilo Wiff,nrel).jf"n. 91l& ifl:'

&U\'t5e I \)nb \)onbeilpafftige 21nleitung I bie lateinifcI,e / t>nl1b allc Anbere Spracben 1 3ug1eicb mit" ben <Drunbtrt �(r Wiffrn(cbllffrtn'Onb "Aunlh I 'rool �u lernml in

100. {Ilpittl l 'Onb r/luftnt "OoHfommtnc 6prud)t grfafTer.

�i, ,()im.21u�f,rti9u"91 llJdcI,e nid)t aUein mnet / ale aUe bie "ori9'" I 9.oruefe / fono' .... a"eI) "ns'f,�r Dmb anbtrtbalb r/lUrent\l)�rttr tlermrbrn ifl: (Ilmpc: untr rid)Tigeo ifnlt(cbtn "'Otrbolmctfd)ung I 'Onb

tlollfommtnrm NQ3iOtrber fapittl. t:tad)m U>ertb Inid,lt nad)brm (JjtWid)t I wit Ilbl.t

gdhin rbur ad;lttn 31(0 btr \))el(t and) 1:lis 8ud)ltin rofrb 6errc1d:)rtn.

2111�b,nJ!..ibJigirel),n Exemplar iJaclv gf1:lrucf, 3U

f:1' Q) t::l 6 [ ZI [ ([ �6iebc�burq;;;t-:a-;; micl;l-;;(Scrmann.

M. o e . x.x.XllX-

Poarta de aur a limbilor de Amos ComeniU5, tipărită În tipografia Honterus

s'a putut păstra nicio tipăritură din 1533 şi 1534 poate să ne umple de părere de rău, dar în niciun caz să fie un temei că uneltele şi lucrătorii aduşi În 1533, fără să mai vorbim de meşter însuşi, ar fi stat până la 1535 cu mâinile in sân. Din regu­lamentul şcolar redactat de Honterus şi tipărit în 1543 nu ni s'a păstrat decât o copie mai nouă fă-

cută după 114 ani (1657). Acest lucru arată cât de uşor au putut să se piardă tipărituri chiar în­semnate şi de neapărat folos in viaţa zilnică, prin urmare existente în mare număr, în epoca dinaintea marelui foc al Braşovului (168g). De altminteri, chiar în cazul că Honterus nu şi-ar fi adus aju­toarele odată cu intoarcerea lui acasă, o amânare a începerii lucrului până la 1535, atunci când e dovedit că el stăpânea arta tiparului, ar fi puţin probabilă.

După materialul pe care-l mai avem la înde­mână, numărul tipăriturilor lui Honterus, socotin­du-se numai întâia ediţie, ar fi în total cam de 30. Dintre ele au fost tipărite in Bra'}Ov 26. Dintre

��� ��;r��e 2�� ��:l:�� �:ie

m������e:�las:;�i�f�

blioteca Liceului Honterus are I3 volumaşe din tipăriturile braşovene ale lui Honterus şi mai ales multe scrieri ale reformatorului apărute în alte ediţii în străinătate.

O urmare imediată a înfiinţării tipografiei Hon­terus la Braşov a fost punerea în funcţiune a in­tâiei mori de hârtie din 1546. Hieronymus Oster­mayer, contimporanul de ispravă al lui Honterus (mort in 1561), spune în cronica lui: � In acest an (1546) s'a făcut aici hârtie pentru întâia oară de Polacul Hanns (Friih şi Frlle), În intreprinderea lui Johann Fuxen şi Johann Benckner D. Numele Friih dovedeşte că acest (1 Polac D era un german imigrat din Polonia. Această moară de hârtie (Of­ficina chartacea sau Mola papyracea), trece drept Întâia din Ungaria şi Transilvania de atunci. După decăderea repetată şi totală a vechei fabrici de hârtie, s'a înfiinţat una nouă, care exista încă în 1846.

După moartea lui Honterus (1549) a ajuns pro­prietar al tipografIei, deşi dovezi nu sunt decât din 1553, Valentin Wagner, învăţatul contimporan, prieten şi colaborator al reformatorului. E de cre· zut că in răstimpul de patru ani atelierul a fost în stăpânirea moştenitorilor lui Honterus. In anii 1557 până la 1579 tipografia a lucrat mai departe şi după moartea lui Wagner şi a tipărit noui ediţii ale operelor lui Honterus şi Wagner, şi pe lângă ele şi unele lucrări noui. In 1559 judecătorul ora­şului Johann Benckner a tipărit Micul Catehism luteran, iar în 1561 şi 1562 cele patru evanghelii În româneşte. Din nenorocire, tipăriturile din acest timp nu cuprind date mai amănunţite despre pro­prietarii ripografiei. La 1580 judecătorul oraşului Lukas Hirscher a tipărit În româneşte o carte de evanghelii şi de predici sub îngrijirea diaconului Coresi. Abia în 1580 se găseşte o nouă indicaţie : Coronae praelo Honteriano (la Braşov în teascul lui Honterus) A (nno) 1580. Acum iese la iveală din nou şi numele unui proprietar, care e un sibian: 1580. Coronae in Officina Joannis Nirei Cibiniensis. Un alt nume din seria proprietarilor îl aduce anul 1583: « tipărit în Braşov, în Tran-

www.dacoromanica.ro

H ERMA NN TO NTSC H: TIPO GRAFIA HONTERUS DIN BRA ŞOV ( IH3) " 3

silvania, de George Greus, in sarcina domnului Mathias Fronius t. c In sarcina It înseamnă numai că Fronius a suportat cheltuelile de (jpar, dar nu se ştie nimic de un drept de proprietate al familiei Fronius, aşa cum s'a presupus uneori.

Dela 1595 până la 1624 sunt trei decenii cu totul necunoscute; poate in acest timp s'a mutat tipografia la Sibiu. Dovezi despre această mutare nu avem. Ceea ce e sigur e că dela 1595 până la 1624 n'avem cunoştinţă de nicio tipăritură făcută la Braşov. Lu-cru de mirare este că tocmai din aceste timpuri atât de turburi

630 pg. Proprietate a bisericii Sf. Nicolae din Braşov . Tiparul acestei cărţi s'a început la 14 Dec. 1580 şi s'a sfârşit la 28 Iunie 1581. Literele şi xilo­grafiile intrebuinţate s'au găsit până la 1865 în tipografia lui Johann Gott. Astăzi ele au dispărut, odată poate cu materialul tipografic cerut in timpul războiului de autorităţile militare, Între care s'a trecut din neştiinţă, pentrucă patronul se găsea pe front, foarte multe lucruri vechi, vrednice de

avem informaţii destul de amă­nunţite despre ediţiile româneşti ale tipografiei. Au apărut atunci: f Micul Catehism It al lui Martin Luther, tradus in limba româneasdi la 1559. Preotul oraşului, Markus Fuchs (mort la 160g) spune in cronica lui: «În anul 1559, la 12 M a r t i e, judecătorul Braşovului Johannes Benkner împreună cu ceilalţi senatori au făcut incercarea să reformeze biserica Românilor (reformavit Valachorum ecc1esiam) şi le-a pus la îndemână pentru lămurire învăţăturile catehismu­lui •. Nu s'a păstrat niciun exem­plar.

�it"'tn"'iirBtr �o"'tnb{att.

Coresi Gheorghe şi Tudor DiaG: Tetraevanghelul, 1561, 246 foi, fragment. Astăzi la Biblioteca Aca­demiei Române din Bucureşti.

Coresi şi Tudor: (Cetveroevan­gheliar slavonesc), 1562, 240 foi. Tipărit f din porunca Jupânului Haneş Begner de diaconul Coresi şi Tudor diac •. Un exemplar in Biblioteca Academiei Române. Se mai găsesc şi alte patru exemplare.

Coresi : Apostol românesc 1563. Singurul exemplar Muzeul Naţio­nal din Bucureşti.

!DI i t t .. , � Nr. J. 24. !DIai 1837.

Coresi şi Forro : Tălcul evan­gheliilor şi Molitvelnic românesc 1564. Un exemplar în Biblioteca

Academiei Române din Bucureşti.

lnt!iul num!r dÎn SidHllbu'lt' Wochlllblutt (t Foaia s!ptim !nall ard e.1eani .1, înfiinlllli dE Iohann Gatt la :t4 MaÎu 1837 (Astizi • Kronstidte r Ztitung ,)

Tipărită cu cheltuiala lui Michael Forro (Forro Miclăus), care după părerea lui Veress a fost chiar traducătorul.

Coresi Gheorghe, diac : Psaltirea, tradusă şi ti­părită 1577. Un exemplar in Biblioteca Academiei Române.

Coresi Gheorghe : Pravila. Inainte de 1580. Coresi Gheorghe, diacon: Cartea, ce se chiamă

evanghelie cu învăţătură, etc. Eu jupănul Hrăjil Lucaci (Lukas Hirscher) judeţul Braşovului şi a tot ţinutul Bărşci jeluii şi dedui la tiparu, 1581,

un mu�eu al tiparului din aceste părţi de pă­mânt.

In loc de chenar de titlu cartea are pajura lui Hirscher săpată adânc şi la sfârşit stema Braşovului. Dintre cele două exemplare păstrate, unul se gă­seşte astăzi în Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.

Din lucrarea lui Joseph Trausch, din care am luat unele amănunte în legătură cu cărţile româ­neşti tipărite la Honterus, se vede şi origina unuia din aceste exemplare păstrate : • pe coperta dinăun-

www.dacoromanica.ro

"4 B O A B E D E G R A U

tru a exemplarului care se găseşte in biserica mai mare valahă din cartierul de sus al Braşovului, se citeşte după monograma MF (Michael Fronius): Anno 1630, la 25 Maiu am dăruit eu Martha Ben­knerin, urmaşa inţeleptului Domn Michael Fro­nius, această carte bisericei valahe întru veşnica amintire pentru ca poate ereticii să fie Întorşi prin

Johann Gott 1810-1888. După o picturii a vremii

aceasta la adevărata mărturisire a Domnului nostru Isus Hristos. Joh. Hirscherus m.p. (Martha era fiica judecătorului oraşului Joh. Benkner, jar Joh. Hirscher era ginerele ei).

Coresi Şerban (fiul lui Gheorghe Coresi): Li­turghia slavonească 1588, 105 pag. Tipărită . in mi-

���it������ �p�;�:�o��ripo�a t��TI: �ii�1 a��ae:i

cetate braşovenească •. Singurul exemplar se găseşte azi in biblioteca arhidiecesană din Blaj.

O punere alături cu starea tiparului din toată Ungaria secolului XVI dă lămuriri foarte preţioase despre puterea de via{ă şi de producţie a teascurilor lui Honterus în intâiul secol al existenţei lor. După Mangold, în întâia jumătate a secolului se găseau in activitate 18 ripografii protestante, iar la sfârşitul secolului ro. Dintre tipografiile catolice după În­cetarea tipografiei din Budapesta a lui Andreas

Hess (1541), n'a mai lucrat niciuna până când au înfiinţat Telegdy la 1577 în Târnava (Nagy­Szombat) şi Francz Forgach şi iezuiţii fiecare câte una În Pressburg.

Chiar in ce priveşte norocul păstrării tipăriturilor sau cel puţin al ştirilor despre titlurile lor, tipo­grafia Honterus-Wagner stă în Transilvania acelor vremuri la locul de frunte. In timpul dela 1535 până la 1549 (moartea lui Honterus) bogata biblio· grafie a profesorului Szabo numără 32 de tipări­turi cunoscute braşovene, iar nebraşovene numai una (Sibiu 1544); in timpul lui Wagner (1549-1557) 21 braşovene, 10 clujene şi 1 sibiană (1550).

Numărul tipăriturilor din Ungaria de atunci (in­clusiv Transilvania) se urcă în secolul al XVI-lea (după Mangold) cam la vreo 800. Dintre tipăritu­rile tipografiei Honterus din Braşov se pot fixa astăzi cu siguran{ă pt"ntru sec. XVI-lea, 94 (73 latine, 13 germane, 8 româneşti). Producţia totală a ajuns, calculată modest, cel puţin la 100. In felul acesta tipografia lui Honterus a dat in secolul Refor­mei ea singură cel pUţin 12 la sută din producţia totală a regatului ungar, nici vorbă o glorie pentru poporul săsesc şi o adeverire a părerii lui Fr. Teutsch: t: activitatea tipografiilor transilvănene a fost deosebită, mai cu seamă în anii 1535-1590 ».

La sfârşitul intâiului pătrar al secolului următor punctul mort pare să fi fost trecut cu bine : in 1625 ies la iveală noui tipărituri. In capul lor stă volu-

��I z�� �� ���r;:e��r��ă�;�en������el:����t:e� Braşov 1625 (Christliche Gebethlein auf alle Tage 124 pg.). In rândul Întâiu al nouilor proprietari găsim pe

însuşi Michael Herrmann, judecătorul oraşului şi consilierul princiar, cel mai insemnat braşovean dela mijlocul sec. al XVII-lea şi un inviorător al atelierelor lui Honterus.

Numeroase amintiri ale numelui lui Herrmann au ajuns până la noi dintre anii 1636-1660, de pildă: Typis et sumptibus Mich. Herrmanni) tipărit cu literele şi cheltuiala lui M. Herrmann); Typis Herrmanruanis. T ypis Michaelis Herrmanni, J udicis Coronensis.

Dela 1616 până la 16g2: � Tipografia lui Her­rmann . cu patru întreruperi.

1666: Braşov. In Tipografia Herrmann. La pg. 48 a acestui volumaş (Franciscus Rheter: Cântecul fericit al lebedei) se vede pajura Braşovului, o dovadă de identitatea tipografiei cu aceea a reformatorului.

1672 (prima intrerupere) : În tipografia lui P("tri Pfannenschmidt şi Jacobi Jeckelius . . .

1673, 1674: Typis Michaelis Herrmanni, sump­tibus (cu cheltuiala) vero Stephani Jiingling, Ty­pogr(aphii) Cibin(iensis).

1675 până la 1678 (a doua întrerupere) : Typis et Figuris Petri Pfannenschmidt (Pfannenschmidt moare la r677).

1678: la văduva Martha Pfannenschmiedin.

www.dacoromanica.ro

HERMANN TONTSCH; TIPOGRAFIA HONTERUS DIN BRAŞOV (1S33) '"

1679 până la 1685: in tipografia lui Herrmann. 1684, 1685 (a treia intrerupere) : În tipografia

Pfannenschmidt; impensis (cu cheltuiala) Martha pfannenschmidin.

1686, 1688: din nou a lui Herrmann, dar tot atunci:

1688 (a patra între.rupere) : Typis Lucae Seuleri (pentru Întâia oară).

1689 până la 1692: din nou numai a lui Herr� mann.

���n�â�;a:ă �r����Z1g����ri�e�i:r

E-:�e de o parte şi de alta un anume Nikolaus MiiUer, al cărui nume I�am lăsat neamintit pentru scurtarea textului, nu mai rămâne îndoială că pe timpul acela nu exista în Braşov decât o singură tipo­grafie care sau să găsea cu schimbul în proprie� tatea familiilor Herrmann şi Pfannenschmied sau, ceea ce e mai probabil, era temporar arendată de familia Herrmann. Tot aşa de sigur e că Lukas Seuler, care a urmat, nu putea să intre În stăpâ� nirea decât numai a acestei tipografii.

In tot acest timp, dela încheierea Reformei până la marele foc al Bra�ovului (1573-1688) s'au ti� părit, în afară de calendare, poezii pentru morţi şi altele, vreo 83 de lucrări, dintre care cele mai multe, 51, (61,5°0) sunt În legătură cu viata re�

�t�%)' c�8 �li�i�l,b) d��t��o:Ia ad�f!���ţ;:�. ţ,i�

cele 83 de tipărituri, latineşti sunt 43 (52 %), ger� mane 34 (41 0/.,), româneşti 4, slave 1, latino-ger� mano-maghiare 1 (Catonis Disticha Moralia, 1688, întâia carte in limba ungară a tipografiei Honterus).

Se pare că Îngrozitorul foc dela 1689, cea mai mare nenorocire care a lovit Braşovul, a cruţat tipografia lui Johann Honterus. Dovadă cărţile ti­părite în 1689 şi 169°, în care se găseşte şi jalnica întâmplare a oraşului, dela 21 Aprilie 1689.

In ce priveşte timpul care urmează, de data aceasta secolul cronologic de asemenea nu este acelaş cu cel cultural. De vreme ce la 1689 Bra­şovul a căzut pradă flăcărilor, dar la 1691 Tran­silvania a ajuns sub stăpânirea Casei de Austria prin tratatul cunoscut sub numele de Diploma Leopoldiană, iar pe de altă parte Dieta dela Cluj, dela 17go-g1 a adus rE-Învierea constitutiei arde­lene şi a naţiunii săseşti, inţelegem când zicem secolul al XVIII-lea epOca dintre 16g0-1790. Nu­mărul tipăriturilor din acest răstimp e de 150-160, între care cele latine (vreo 60) sunt cu mult În­trecute de cele germane (cam 100). La fel ca in trecut viaţa spirituală a unei burghezii încă de­plin conservatoare e stăpânită covârşitor de bi­seric1i şi �coaIă; numărul tipăriturilor despre re­ligie şi viaţa bisericească se ridică la vreo 60 %, iar despre biserică şi şcoală la un loc la vreo 80 (';,.

Intre proprietarii tipografiei, dela 1773 incep să apară nume naui, şi Între ei mai cu seamă, dela 1798 până, poate, pe la 1814, Johann Georg

Edlen von Schobeln. Dela 1833 apare Jahann Gătt. Până astăzi tipografia lui Honterus se gă­seşte in mâinile aceleeaş familii. Fritz Gătt, pro­prietarul ei actual, a avut norocul să studieze în Gimnaziul infiinţat de întemeietor, iar timpul de ucenicie să şi-l petreacă sub ochii tatălui său, in tipografia cu atât de strălucit trecut.

Pentru arătarea, Încăodată, a legăturilor dintre cea mai veche tipografie a Saşilor şi Români, dăm aici cel puţin câteva din tipăriturile româ­neşti făcute de ea, în număr cam de 100 până în anul 1866. Aproape toate sunt tipărite cu litere chirilice. Iată câteva pilde mai Însemnate:

1733: Calendari, acum ântâi rumâr:esc. Aşezat de pe cel serbesc pE- limba rumenescă. Ca întru 100 de ani să slujescă, ca şi cel slovenesc, într'acest chip au fost la Kiev scos de un mare doctor muscal.

Frjt� G6tt junior Dupll un autoportret din 19:19

S'au tălmăcit într'ace!'ita chip acum isvodit şi pre­cum l'am aflat În stamp nouă s'au dat. In Braşov, Febr. 20, 1733. La sfârşit : Sfârşitu Călindarului prin osteneala dascălului Soanul Petru dela Braşov şi lui Dumneste" lalJdă.

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R A U

1812: Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frum6sei Elena ct:a măiastră şi cu părul de aur, etc. Tipllritll cu t6tli cheltuiala d-Ioru fraţilor Con­standin şi 16n Boghici. In priveleghiata tipografie din Braşov. Prin tipograful Fridericu Herfurt. Tip. Şobeln 1812, 8°,5 coli, chirilic. Ediţie noull 1853.

I8�)I: Lerescu Ioan C. Fantasma ser: Greşit dar bine nemerit. Comedie originall într'un act I.C.L. Să tipărit la 16n Gou, 8°, 35 pg. jumătate chirilie.

1862: Din poeslile lui Mun!:şian Andrei. Tipa­riulu lui Joane Gon, 80, VIII, 222 pg., jumătate chirilie.

1862: Cipariu Timoteu. Discursu tienuru in adunarea generală a Asociaţiunei române transil· vane etc. În 29 Iuliu 1862. Tip. Ioane Gon, 80, 24 pg.

1866: Alexandrescu 1. M. Poesii diverse. Oe­i dicate barbatilor de inima. Brasiov.

1833: Lazar Gheorghe. Pov�tuitorul tinerimii di�:

3;��;;t;: 8e�r�tC���i�;�r:o�colasticescă la

esamenul de vară în şc61a românescă din Brasov in Cetate. Tip. I6n Gon, 8°, 32 pg. '

1843: Gavra Alexandru. Sincai şi Samuil Klain În câmpi Elisului, şi intre alţii şi un nemernic dela Arad. O dramă mitoliteraHi în 5 acturi. Ti­părită �� .slouele lui Joan Gău. 8°, 30 pg. jumă­tate chmhc.

1844: Barac 16n (mort 1848 in Braşov). Cei trei fraţi gheboşi, sau 3 bărbaţi şi o muere, ist. corn. in versuri.

1847: Agripina. Nuvelă. Suiet original. anon. Tip. 16n Găn, 8°, 22 pg. jumătate chirilic.

1848: Versul unui recrut. 8°, 4 pg. chirilic. 1848: Mureşianu Andreiu. Ic6na cresctrei rele

c� mijJ6ce de a o face şi mai rea (după Salzmann). TIp. I6n Gătt. 8°, 236 pg. jumătate chirilic.

1851: Poesie dedicată benefăctorilor la ridicarea şc61elor române de legea orientală din Braşovu cu occasiunea solennitatei punerei pietrei funda-

8!�n;a�g�

n 17 Sept. 1851. Cu tiparul lui 160 Gătt,

1874: Alexi Theocharu. Sistemulu metricu. Le­gea şi aplicarea sa in Ungaria explicată de T. A. Tip. Ioane Gan şi fiu Henricu, 8°, 20 pg.

1885: (Obert Franz). Repausul şi Serbarea Du­minecei. 16ne G6tt şi fiu Henric, 80, 8 pg.

Ziare şi reviste româneşti: 1857: Foile Duminecii spre Înmulţirea cei de

obşte folosit6re cunoştinţe. Aldltuite de o soţie­tate de Învllţaţi. In t6tă Sâmbllta ivite. O jumă­tate de an a scripturi 26 numeri deja 2 Ianuarie până la sfârşitul lui Iunie 1837. Cu cheltuiala d. Rudolf Orghidan, Braşov. S'au tipllrit în tipografia a lui Joann Găt(. 1837, 4°, 212 pg. în chirilice.

Tipografia Gtln din Braşov astăzi Birourile, c1�dite In 1926

cu ilustraţii în xilografie. din care voI. 2, 208 pg.: Intru o jumătate de an, dela I-a Iunie până la sfârşitul lunii lui decemvrie 1837. Tălmăcite sau traduse după limba nemfească de Ioann Barac

www.dacoromanica.ro

HERMANN TQNTSCH : TIPOGRAFIA HQNTERUS DIN BRAŞOV (15;l3) '"

(mort 1848), translator al Braşovului. Cu cheltuiala a d. Rudolf Orghidan. S'au tipărit in tipografia a lui Ioann Gett. 1837.

lulit" 1837: F6ia septămânei. Red. George Ba­rifiu. Tip. 16n Gon. odată pe săptămână, care după primele două numere a trebuit să-şi între· rupă apariţia din pricina cenzurei.

1838: Gazeta de Transilvania. Red. Georg Ba­riţiu. Edit. 16n Gătt. Până în 1909 proprietatea familiei Mureşanu. Dela 12 Martie 1838 (st. v.) până in 1850 apare săptămânal, dela IB4g--1880 de două ori pe săptămână, dela 1881 până la 1884 de trei ori pe săptămână, apoi zilnic. Dela 1850 c Gazeta Transilvaniei •. Intâi cu caractere jumătate chirilice; dela 1860 cu caractere latine. Dela 1850-1878 redactor Iacob Mureşianu, apoi Dr. AureJiu Mureşianu. Până la 1884 la ]ohann Gaa. Despre soarta foarte interesantă a foii, in timpul războiului mondial, dă lămuriri numărul 70 (festiv) dela 8 Septembrie 1933, la pg. 3.

4 Ianuarie 1838--1865: F6ia literară; dela 1 Iulie 1838 ca supliment la • Gazeta Transilvaniei " sub noul titlu . F6ia pentru Minte, Inimă şi Li· teratură f, red. George Bariţiu, Tip. 16n Gan, 4°. revist3 săptămânală; din Martie 1850 până în 1865 redactor Iacob Mureşianu.

1849: Espatriatul. Red. Cesar Boliac. Tip. 16n Gătt. Din Aprilie până în Iunie, 16 numere.

Pentru cea dintâi foae românească a Braşovului şi numele pe care şi l·a luat, poate nu e rău

să se pun3 alături data apariţiei ei cu. data, care o premerge numai cu puţjn, a cunoscutei foi săseşti SiebenbUrger Wochenblatt, continuată până astăzi de Kronstădter Zeiwng, Gazeta Braşovului.

� Ca incheiere, se poate atrage luarea aminte că negustorul de cărţi aici in Transilvania a fost şi pentru Români un purtător de cultură, odată ce parte din literatura românească a fost tipărită in tipografii săseşti şi pusă în negoţ de librari ger· mani. Aceasta aduce aminte de timpuri foarte În­depărtate, când omul simplu, care nici nu ştia să scrie, cumpăra mici scrieri populare dela editor şi rătăcea cu ele timp de săptămâni prin ţară, până În Dobrogea şi până când le putea vinde odată cu lemânările de biserică •.

Am luat această încheiere din Cartea lui Friu; Teutsch, pe care I·am mai folosit in paginile de faţă : Istoria negoţului german de căeri din. Transilvania. Invăţătura pe care o cuprinde n'are să scape nimănui.

8'"1°. HERMANN TONTSCH din limba g�rman.1 de Emanoil Buc:uţa

i1ustra\iilt sunt prtlucnte dup.1 volumul comemorativ

Die Honttrus Preue in 4QQ Jahren de acelaş autor

Stema tipografiei Gan

www.dacoromanica.ro

Ceahlăul (Folo Chevallier)

C E A H L A U L, M U N T E S F Â N T Nu sunt nici 30 de ani de când numărul dru­

meţilor străini, cari străbăteau valea Bistriţei nu­mai din plăcerea de a cunoaşte şi a admira far­mecul acestei regiuni, era foarte redus. Mai mult de 2cr-30 de familii, in cursul unei veri, nu-şi îngăduiau -pe atunci -această plăcere.

La drept vorbind, cu atâţia ani în urmă, un drum pe Ceahlău se şi făcea in condiţii foarte anevoioase. De hotel nici nu se pomenea prin apro­piere, iar în Durău era greu de găzduit, deoarece chiliile sărăcăcioase ale călugărilor nu-ţi puteau oferi nimic din ceea ce caută o viaţă mai pre­tenţioasă. De altfel nici nu puteai ajunge la Du­rău decât mergând pe jos sau călare, pentrucă drumul era veşnic mâncat de ape, iar pode{ele de peste pârâul Schitului, de cele mai adeseori erau stricate.

Drumul dela Răpciune la Durău tocmai târziu s'a făcut practicabil pentru trăsuri, prin stăruin{a lui Gheorghe Panu, un om de gust ales şi un mare admirator al naturii, care obişnuia să-şi pe­treacă vremea vacan\ei pe plaiurile Ceahlăului şi in deosebi la Durău.

După 7-8 ceasuri de drum, in care străbăteai cu trăsura cei 50 de km dela Piatra la Răpciune, sdruncinat ca vai de lume şi buimăcit de nesfâr­şitul cor al zurgăIăilor, trebuia să o iei pe la casele mai curăţele din sat cu rugămintea să fii găz­duit. Se făcea mare zarvă în comună când se svo­nea că au venit nişte boieri să urce pe munte. Era lucru rar când se arăta cineva îmbrăcat in straie strâmte prin meleagurile acelea.

Astăzi, drumul dela Piatra la Răpciune se face În cel mult 2 ceasuri cu automobilul. Ajuns aici găseşti şi restaurant şi hotel, iar, dacă voieşti să nu mai faci popas, ai drum bun până la Durău, unde se poate găsi o găzduire bunişoară.

Vizitatorii s'au înmulţit şi sporesc de pe an pe an, aşa di acum se pune problema unei confor­tabile case de oaspeţi în Durău şi a unui încăpător adăpost sus, pe Ceahlău 1).

') Cei dintoii cari au deschis o potec.\ bunA de urcare pe Ceahlău prin DurAu au fost Cnejii Cantacuzini, vechi pro­prietari ai Hangului. Cu vreo 50 de ani in urm5, Vasile M.\cl­rescu, � atunci subprefect al pl5şii Muntele, a Îmbun.\t.\{it

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MATASA: CEAHLĂUL MUNTE S FÂNT ' "

A inceput să înţeleagă doar lumea şi la noi, d a duta să-ţi cunoşti \ara - dlătorind - nu e un lux, ci dimpotrivă, e o imperioasă necesitate isvorîtă din sentimentul şi datoria de a o iubi şi a te simţi cât mai strâns legat de tărâna şi de su­fletul ei.

Nu e vorbă, că sunt încă mulţi Români, oameni de frunte În ţară, cari cunosc mai bine Alpii şi lacurile italiene decât Delta Dunării sau frumoşii noştri munţi.

Avem în ţară locuri şi privelişti care pot sta alături cu cele din străinătate, ceea ce Însă ne lipseşte nouă - deocamdată - spre a face din cele mai multe regiuni un adevărate numai raiu, lipsa unei mai bune gospodării, lipsa canfonului. To­tuş, nu e grţ.u de văzut că mulţimea vizitatorilor, cari sporesc de pe an 'pe an, i-a silit în unele părţi pe localnici să facă el înşişi îmbunătăţirile cuve­nite, băgând deseamă că drumeţii numeroşi aduc venituri Însemnate locuitorilor, pe unde poposesc.

Cheile Bicazului sunt o pildă convingătoare în această privinţă. Cu câţiva ani mai în urmă, nu era acolo decât un singur canton, sus lângă Tău şi Încă şi acela a stat pustiu multă vreme; acum însă, de vreo 3-4 ani, de când numărul vizita­torilor s'a inmulţit au început să răsară ca din pământ fel de fel de vile, care de care mai sim­patice, oferind numeroşilor drumeţi o găzduire in bune condiţii.

In legătură cu aceasta şi spre a dovedi cum nevoia te sileşte să fii gospodar, notez următorul fapt: La intrarea in Chei, dinspre Bicazul Arde­lean, pe unde drumul este mai prost, şi-a făcut o căsuţă şi gospodarul Paleu, un românaş vrednic din partea locului, căutând şi el să pună la in­demână călătorilor o modestă, dar foarte bine­venită ospitalitate, in această parte a Cheilor unde nu se găsea până acum niciun fel de adăpost pentru o vreme de ploaie. Omul nostru având interes ca vizitatorii Cheilor, cari vin dinspre Ve­chiul Regat, să poată ajunge cu maşinile până la casa lui, a reparat singur drumul pe o distanţă de vreo 2 km sfărâmând stâncile care erau în cale.

Iată cum deci nevoia l-a făcut pe Grigore Paleu şi inginer şi ministru al drumurilor şi aşa se va Întâmpla şi cu alte localităţi, dacă numărul mare al vizitatorilor va provoca interes pentru localnici.

Tot astfel şi CeahJăul, va deveni în curând unul din cele mai interesante puncte de atracţie pen­tru toţi călătorii iubitori de natură, dacă accesul lui va fi mai înlesnit, lucru care se va face, ne­greşit ').

vechiul drum, Udnd şi un adlpost la Fântâ nele, unde este un bogat isvor de apl.

Nicu Albu proiectase o şosea bunl! pe Ceahl.1u, dar n'a 3pucat a lucra decât o mic.1 parle, care s'a ruinat, ne mai ingrijindu-se nimeni de acesi lucru.

') Numele de ' Ceahlău ' dat aceslUi munte apare pentru

Acest munte te chiamă, te atrage dela depăr­tări de sute de kilometri, de jur-imprejur: din inima Transilvaniei, depe munţii Vrancei, de pe dealurile Iaşului, ca şi de pe culmile Călimanilor, şi În chemarea lui este atâta vrajă şi ademenire, că până şi cele mai slăbănoage picioare capătă

Cnhl1ul, ah3 vedere

aripi şi însufleţire de drum. Atâta farmec şi mă­re\ie îţi Împărtăşeşte acest munte, Încât aş putea

întâia dată in dOC\lmenlele vechi rom;\neşti, in hournica unui aCI privitor la Man1stirea BistriJa din 1458. (1. Bogdan, Docum. lui Siefan Cel Mare, voI. 1, pag. :1::1).

Numele de ' Pionul . s'a dat muntelui cu mult mai incoace _ probabil de dtre Asachi, mai întâi - dup� numele Schi­IUlui Silvest ru zis şi Pionul in un act din 1641. Numele de Peonul vine cred dela numele Sfântului Peon, care se ser-beaz,l la 1 Iunie.

Intr'un act din vremea lui Ştcfan Tomşa, un deal din aprl>­pierea Schitului Silvestru se chema , Dealul PeonuluÎ " eare va fi amintit numele vreunui pusnic cu acest nume, trăitor acolo, În vreo Cri.p.1luri. de stând.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

spune că cine nu l-a urcat - pe un timp fru­mos - nu ştie ce inţeles cuprinde cuvântul sublim.

Ajuns sus pe creştet vei trăi, cât vei sta acolo, o viaţ1'i nouă, smuls din grijile mărunte ce ne macin3. traiul pe meleagurile in care muncim. Acolo, pe marile înălţimi ale muntelui, pare d!.

Cuhl1ul şi Schitul Durău

trandafiriu - hlamida strălucită de aur şi ruhin cu care se îmbracă treptat tot muntele, de la tăcutele culmi de pe creştet şi până departe, în somnoroasele văi de pe poale, Îţi dau imaginea unei feerii al cărei farmec nu se uită niciodată. In aceste clipe pare că trăieşti vraja unei poveşti dedemult.

Robit de frumuseţea prive1iştii 1 nu �tii încotro să-ţi îndrepţi mai întâi privirea lacomă: jos, la poale, unde lidireşte şerpuirea argintie a Bistriţei ce alearg3. sburdalnic când În dreapta, când În stânga, ocolind dealurile unul după altul, pe care - pard!. anume Ceahlăul i le trimite În cale s3. o zăbovească; sau să urm3.reşti sus, panorama fantastică a stâncilor ce se înalţă peste prăp3.stii dHi îngheaţă sân­gele. Dar nu te poţi îndura să laşi nebăgate În seamă nici per­nele de jnepeni, care se aşază şi se încolăcesc pe minunatul covor al pajiştilor alpi ne ce îmbracă mun­tele spre creştet.

Aici, după ce a Încetat pădurea, te întâmpină de jur-împrejurul vârfului, la mici distanţe, grupuri de stânci În formele cele mai ciu­d a t e : Piatra-Lată, Scăldătoarea

însăşi firea ţi se transformll, şi ea tinde să pă- Vulturilor, Dochia, Panaghia, Piatra Derunată, şească mai sus pe scara unor preocupări mai Piatra cu Apă - un bloc enorm de calcar, senine, mai pline de omenie şi de duioşie. Până şi Bâtca Neagră şi Piatra-Sură - uriaşe bancuri de

�:;r�a� i�i

s�r�e���:r��er�?Hţ��� ,--_----..... ---_"""\',...--""!':= şi de spiritualizare.

Muntele acesta aşa de Încân­tător nu e prea inalt, abia atinge 1900 de metri, dar, fiindcă de jur-Împrejurul lui, până la mari depărtări, domină hotărît toate celelalte culmi, răsare dintre ele ca un gigant, impunându-se ad­miraţiei c1iIătorului şi prin Înăl­ţime, dar mai ales prin forma ce-I ase<'!mllnă cu o grandioasă catedrală, unde parcă Dumnezeu slujeşte.

Darspre deosebire de alţi munţi, Ceahlăul mal are Încă şi avan­tajul că oferă călătorului, pe o suprafală relativ restrânsă, o ne­sfârşită gamă de pitoresc şi de coloare. Pe alţi munţi trebue să alergi săptămâni întregi ca să poţi vedea ceea ce-ţi oferă Ceahlăul În două, trei zile, intr'un mănunchiu fermecat.

Sguduitoarea sensaţie de singurătate şi linişte, minunata privelişte a răsăritului, în care soarele se înalţă majestos, împletind - intr'un zâmbet

Mare de neguri pe Ceahlău

conglomerat; ceva mai spre Sud-Vest se arat1'i măreaţa privelişte a Ocolaşelor cu înfiorătoarele ţancuri şi palit! numite Gardul Stănilelor, Sghia­bul lui V, odă şi Piciorul Schiop, iar către Nord. inspre Durău, se vede Duruitoarea, o splen-

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CEAHLĂUL MUNTE SFÂNT

didă cascadă, care resfiră un pârâu pe pieptul unei stânci prăpăstioase. Căderea apei dela o înăl­ţime de peste 20 de metri, face un sgomot asur­zitor, de unde băştinaşii îi zic « Duruitoare » 1), iar pârâiaşului de mai la vale, Durău.

Cu mult deasupra intregii clădiri de stâncă a Ceahlăului, domneşte impunător vârful cel mai înalt al muntelui, Toaca.

Cea mai mare parte din drumeţi fac o neier­tată greşeală socotind că au văzut şi cunoscut Ceahlăul privind numai răsăritul soarelui pe vârf şi urcându-se apoi la Toacă, după care se gră­besc să coboare. Frumos e fără îndoială răsăritul

margine o salbă de 7-8 blocuri uriaşe care stau în linie, la aceeaş înălţime, ca nişte sentinele de pe alte tărâmuri.

La picioarele lor se desfăşoară nişte splendide covoare de pajişti verzi, Înconjurate În cercuri largi de un minunat decor de brazi ce se ridică spre cer ca nişte suliţi fantastice. Sub aceste poeni se coboară altă terasă prin care-şi fac loc În mers sălbatic două pârâiaşe: Bistriţa-Mare şi Bistriţa­Mică, formând chiar dela isvor nişte chei Încân­tătoare. Această parte, aş putea spune, este co­moara Ceahlăului şi tocmai aici, puţini din dru­meţii ce urcă muntele, se ostenesc a veni 1).

Cetliţuia şi Vlirliria v3zute dela Casa de Ad3post

soarelui, nesfârşit de măreaţă e priveli�tea dela Toacă; dar cine n'a văzut Ocolaşele ŞI Gardul Stăni1elor nu se poate mândri că a simţit tot farmecul acestui minunat munte. Pentru a cer­ceta ins� această parte a Ceahlăului - laturea lui de către miazăzi şi apus - se cere să stai sus pe munte cel puţin 2-3 zile,

Sub Ocolaşul-Mare, care constitue �eaua supe­rioară a Ceahlăului, este Ocolaşul-Mlc, o terasă care înconjoară o parte a muntelui, formând pe

') Intr'o hotarnicli din I629 a Mânlistirii Buha!niţa, vor­bindu-se de Duruetoarea de pe Ceahlău i se zice ' locul unde este un vaet in isvoarele munţilor •.

Gh. Ungureanu: Mândslirea Hangu/ui sau Buha/m'Ja, pag. 18.

Ceahlăul, având În vedere neamul de straturi din care e clădit, se găseşte aşezat la răsărit de linia ce desparte zona calcarului cristalin de cea a Flişului, În imediată apropiere de această linie, De oparte, spre Transilvania, se desfăşoară la poa­lele lui imensele sloiuri de calcar, printre care străbate - în Îndrăzneţe salturi - pârâul Bicaz dând naştere unui lac fermecător la 1.000 m alti­tudine, şi ceva mai devale, celor mai frumoase

') Pentru drumeţii cari doresc sl cunoascli o descriere mai amlinunţitli a Ceahlâului se rceomandl de citit: Cdlduza Ceahldu/ui, aldtuită de Societatea de gimnastică, sport şi muzică din Iaşi, cum şi C/f//fuza judeţului Neamţ, de Preotul C. Mătasă.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

chei din ţară; iar de ceea parte, spre Valea Bis­triţei, până la Piatra, păturile de gresie stau in­vălmăşite ca nişte cărţi uriaşe, aruncate in neo­rânduiala unui sbucium.

Intreaga creastă a acestui munte este formată

Spre Duruitoare. (Folo Colman)

dintr'un enorm Învăliş din bancuri de conglomerat, prin care străbat petice de calcar cu caprotine, cum e Piatra cu Apă, urme dintr'o îmbrăcăminte mai veche, cum şi din întinse straturi de gresie, din care e şi c1ădită partea mijlocie a Ceaţliăului - Între Toacă -şi Ocolaşe- numită Lespezile.

Blocurile de conglomerat, dar mai ales cele de calcar, descompunându-se prin acţiunea apei care le-a dantelat cu truda a m'ii şi mii de ani, dau crestelor înfăţişarea unor ruini de cetăţi uriaşe sau de figuri fantastice.

Ceahlăul se poate urca, de jur-împrejur, pe mai multe poteci, dintre care cele mai bune - vreo zece - sunt marcate de Societatea de Gimnastică din Iaşi,

Cel mai scurt drum e cel ce pleacă din Durău, trecând pe la Fântâna lui Măcărescu. Sunt vreo 7 km., drum ce se poate face, pe jos, în 4-5 ore.

Poteci!e însă care-ţi oferă cele mai variate şi mai frumoase privelişti, sunt: Cea care duce din Buhalnita pe Piciorul Baicului - Răchitiş - De-

Culmea principală a muntelui sau creasta o formează vârful Toaca cu prelungirea prin Les­pezi, până la Ocolaşe, pe o lungime de 4-5 km 1).

Din această culme se desfac, de jur-Împrejur, ca nişte uriaşe contraforturi, alte culmi secundare cu numeroase ramificaţii până jos În văi.

In ce priveşte vegetaţia, muntele formează trei regiuni deosebite. Incepând dela 500 metri alti­tudine, şi până la 700, se intinde, pe poale, zona foioaselor în care domină fagu!.

Urmează apoi regiunea Subalpină, care se urcă până la Panaghie, 1.500 metri altitudine, caracte­rizată prin pădurile de brad ce Îmbracă coastele muntelui.

Regiunea a treia, Alpină, cuprinde vârful cu tufişurile şi păşunile alpine. Vegetaţia acestei zone are multă asemănare cu vegetaţia arctică. Plan­tele trăiesc aici strâns lipite unele de altele, spre a se apăra astfel de asprimea vânturilor. Pernele de muşchi, de afine şi de merişor sunt împrăştiate pe platforma superioară a muntelui cu infinită bogă­ţie de coloare şi poezie ca pe un divan imens.

Regiunea aceasta cuprinde două etaje: Cel in­ferior se caracterizează prin frumoasele tufişuri de jneapăn, enuper şi liliac de munte. Tufişurile acestea, care inmănunchiază adesea arbuşti de neamuri deosebite, se subţiază din ce in ce către vârf, unde nu mai pot trăi decât exemplare pi­pernicite, în tufe mici.

tunata, 12 km de mers, şi cea care duce din Taşca Toaca -Chisirig, pe Neagra-Turnul lui Butu, la ca-bană, circa 9 km, Pe aici se poate admira minu- Dela limita acestor arbuşti se Întinde, până sus nata privelişte a Gardului StănileloT, nişte pră-păstii fără fund, şi apoi, Ocofaşele cu salbele lor ') G. Macovei şi 1. At�nJsiu, ' Zona intern� a flişului în de « Clipe Calcare .. regiunea v3ilor Bistricioara şi Bica! t.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CEAHLĂUL MUNTE SFÂNT '"

pe creştet, nemărginitul covor verde al păşunii alpine, stropit cu minunatele colori ale feluritelor soiuri, de fIori caracteristice locului, printre care ���nd

t:

t�

eU d

e�r������ti�;

g;;::'estie, cea mai dis-

Cu atâtea comori de pitoresc şi poezie nu e de mirat că Ceahlăul atrage în timpul verii tot mai numeroşi vizitatori, deşi nu oferă Încă toate înles­ni riIe cuvenite pentru cei ce se ostenesc să-I vadă. Poteca cea mai scurtă, care e şi cea mai frecven­tată, trebue imbunătă{ită, mai ales pe poqiunea dintre Dudu şi Fântâna lui Măcărescu, îndulcin­du-se prin serpentine urcuşurile prea tari.

Al doilea lucru absolut trebuitor ar fi ridicarea, sus pe vârful muntelui, a unui adăpost, în care drumeţii să poată găsi cel puţin 10-15 camere curate, cu confortul strict necesar. .

Natura de altfel s'a ingrijit de trebuinţele călă­torului, mai mult decât oamenii, pentrucă Cea­hlăul oferă chiar pe vârful lui minunea unui bogat isvor de apă, Fântâna rece.

Astăzi, pe lângă adăpostul dela Fântâna luijMă­cărescu, care e la jumătatea drumului cel duce dela Durău, se mai găseşte tocmai sus, pe culme, intr'un loc ferit de vânt şi in apropierea unui izvor de apă, o cabană construită din beton. Are două încăperi şi face un mare serviciu călătorilor, mai ales pe o vreme aspră.

Cabana aceasta s'a ridicat in 1914 din iniţiativa

este proprietatea Societăţii de Gimnastică din Iaşi, al cărei preşedinte e d-I Osvald Racoviţă. Tot din iniţiativa acestei societăţi s'a tipărit şi o foarte bună . Călăuză . a Ceahlăului.

Treptat, treptat, se vor face şi alte îmbună-

Sănunii

tăţiri pentru ca la frumuseţea şi măreţia locului să se adaoge şi înlesniri de viaţă pentru dru­meţi.

Dar ori încotro ţi-ai îndrepta privirea pe vârful Ceahlăului, ţi se cutremură inima de o nemăr­

I ginită emoţie, care-ţi stăpâneşte glasul şi te ponă În lumea celor mai curate şi mai Înalte gân­duri.

Sub Piatra LaIi

unui comitet compus din d-nii: D. Cădere şi I. Praja, profesori la Iaşi, Dr. 1. Costinescu, ing. D. Balş şi ing. Niculescu Dacu, s'ub preşedinţia d-lui general dr. Vicol, fiu al judeţului Neamţ. Cabana

Nu fără dreptate cei vechi socoteau că zeii locuiesc pe vârfuri de munţi, Şi În adevăr, dacă Dumnezeu şi-ar alege un loc de săIăşluire În lumea aceasta pământească, n'ar fi altul mai potrivit pentru majestatea Atotputernicului, decât vârful de munte, pentrucă muntele Înseamnă pace

�u�����ca:t'

i��i��mdn; �;���i

:i înălţime, Înseamnă

Scriitorii Greci din antichitate spun că in mij­locul pământului locuit de neamurile Geto-Dace se ridica un munte înalt, văzut dela mari depăr­tări, că pe lângă acest munte, pe care poporul îl socotea sfânt, curgea o apă mai mare şi că sus pe vârf îşi avea altarul marele preot Înconjurat de sihaştri.

Până când specialiştii vor dovedi altfel, socot că acel munte sfânt al strămoşilor noştri nu este altul decât Ceahlăul, al cărui vârf se zăreşte de jur-împrejur dela sute de km şi pe lângă care

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R Â U

curge apa Bistriţei, a cărei vale formează un stră� vechiu drum 1).

Muntele acesta despre care Strabon ne spune că se numea Koghenon - ce Înseamnă scoică, ca­rapace - s'a numit astfel, credem, de către ne-

Cu oile pe Ocolaşul Mic

gustorii Greci, cari cu câteva sute de ani înainte de Hristos, plecând din cetăţile lor de pe malul Mării Negre, vor fi ajuns tocmai prin aceste în­depărtate locuri urmând vechiul drum de legă­tură cu nordul Ardealului, drum care trecea pe valea Cracăului şi, de acolo, spre Tulgheş pe valea Hangului, unde şi azi se mai păstrează in popor numele de II Calea Mare •.

Că pe Ceahlău - nu numai pe poale, ci până sus pe vârf - s'a păstrat o veche tradiţie despre viaţa religioasă de altă dată, avem dovadă Întâiu. În [Oponimia muntelui, apoi in mulţimea şi ve­chimea mân1i.stirilor şi schiturilor de pe el şi din jurul lui �i apoi, unele obiceiuri străvechi cu ca­racter rehgios, păstrate de popor şi din care se vede că muntele acesta şi astăzi este socotit de localnici ca sfânt.

') • CorlbiHul de pe Marta Ntagrl . - zict Gh. Asachi ­vtde piscul ctl inalt al acestui muml! dela capul Mangaliei şi piini la Cetatta-Albl. Locuitorul dt JK ţlrmurile Nistrului vede soardt apunind dupi masele acestui mume, iar pistorul nomad, după ce ,i-a iernat turmelt !illt JK cimpii Bucta­eului, se intoarct dtre casl având in vedHe v;irful Pionului sau Ceahllul, intocmai precum o corabie se orientea:tl după lumina farului ca s1 intre in port > : Nouvellrs hiltoriques, I, Ian)', 18S9, pag. 36.

Sunt pe poalele lui atâtea locuri, peşteri, stânci şi isvoare, c�re din cele mai vechi timpuri au nu­miri de călug1i.ri : Peştera lui Vucol, Peştera lui Ghedeon, Peştera lui Gherman, Poiana lui Ghe­rasim, Poiana lui Ghenade, Piciorul Sahastrului, Pâr âul Călugărului, obcina Chiliei, Piciorul Mai­celor şi Serafima, mai toate cu frumoasele lor legende păstrate din moşi-strămoşi.

Insuşi vârful cel mai înalt al Ceahl1i.ului se nu­meşte t ia Toacă f, pentrucă, pe vremuri, de aici se dădea prin sunet de toacă, semnalul rugăciunii pentru sahaştrii ascunşi prin acele peşteri din jurul muntelui. Pe de altă parte, cea mai uriaşă stâncă de pe vârful Ceahlăului poartă din vechime numele NăscătoareÎ de Dumnezeu t Panaghia •. Numele de Panaghia, dat până astăzi acestei stânci, i! găsim În hotarnicele, prin care domnii de prin veacul al XVI-lea şi al XVII-lea Întăreau dreptul de stăpânire al mânăstirilor din jurul Ceahlăului pe moşiile lor, în vechile hotare.

Urmă străveche despre o bătrână viaţă religi­oasă pe acest munte mai e deci şi faptul, istori­ceşte dovedit, al existenţei pe Ceahlău şi pe poa­lele lui, Înd de prin veacul al XV -lea, a mai multor mân1i.stiri şi schiturÎ din care unele mai dăinuesc şi astăzi. Mânăstirea Poienile, care pri­meşte danii dela Erernia Movilă În 1599; Mânăs­tirea Hangului, numită şi Buhalniţa mai târziu, a fost ridicată de Miron Barnovschi la 1626, pe

Cleiula Dorobanţului

locul alteia, cu mult mai veche; Schitul Hangului în apropiere de Durău, cu o biserică, ctitorie din 1629 a Hatmanului Gheorghe. Acest schit numit

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CEAHLĂUL MUNTE SFĂNT ", şi Pionul, se ştie că avea o biserică de lemn cu de ani în urmă şi anume: Dealul Boului, Piciorul mult anterioară ctitoriei Hatmanului Gheorghe. Baicului, Poiana lui Re�eş, Dealul Cozmului sau Mai avem apoi Durăul, aşezare mânăstirească mai Cozmiţa, dealul Herman şi Turnul lui Budul. Dar, veche mult decât actuala biserică; Schitul de maice, dacă cercetăm documentele rămase de prin secolul Sofia, din Răpciune; Schitul Casiana din satul al XV·lea găsim că, pe vremea lui Alexandru cel Săcu şi Schitul Cerebuc, care s'a făcut după 1704 Bun, era un boier de seamă cu numele de Baicu, de către călugării dintr'un alt schit numit ti Sa- căruia Domnul îi dădea lui şi urmaşilor săi, ., pen­hastrul t, care, după cum spune tradiţia, ar fi începând chiar din epoca descălicatului. Schitul acesta, care era aproape de vârful Ceahlăului, sub stânci, a fost distrus de o avalanşe tocmai În ziua de Paşti.

Dar un fapt istoric, şi mai caracteristic pentru vechimea unei vieţi religioase pe Ceahlău, ni·1 prezintă un HrÎsov din 1458 prin care Ştefan cel Mare confirmă Mânăstirii Neamţului stăpânirea peste un sat şi peste Mânăstirea din Hangu , în vechile ei hotare . 1), ceea ce Înseamnă că în Hangu, pe poalele Ceahlăului, Încă pe la începutul dom: niei marelui Voievod exista o sihăstrie cu mult mal ve�:; �����a

�!g��n::erb:;h��i��: de indată ce s'a organizat principatul Moldovei, Domnii al! luat În stăpânire toate pământurile �i satele .ŞI le·au dat mânăstirilor de acolo, cum ŞI unora dm boieri, demnitari de frunte ai ţării, din acea vreme! sau poate că aceştia le aveau de mai inainte ŞI Domnii numai le vor fi confirmat stăpânirea. Astfel găsim astăzi nume vechi de dealuri şi poeni, nu-

Panaghia

miri care apar şi prin documente cu 3-4 sute

') 1. Bogdan: Documenttle lui Ştefan ul Mart, val. I, pag. 6.

Vedere spre mUDţii Grinţieşului

tru ale sale drepte şi cu credinţă slujbe ce a slujit părintelui Domniei sale cum şi însuşi Măriei sale f, mai multe sate din judeţul Neamţ 1). Boieri mari din neamul lui Herman găsim asemenea Încă din timpul celor dintâi Domni al Ţării: Reţeş, apoi, a fost multă vreme pârcălab de Neamţ În timpul lui Ştefan cel Mare. Tot astfel Cozmiţa, Budul şi Boul, sunt iarăşi familii de boieri, stăpâni de sate şi moşii prin secolul al XV-lea şi mai târziu. Pe mai toţi aceşti boieri îi găsim milui�i pentru cre­dinţa lor către ţară şi Domn cu sate şi moşii Î.n diferite părţi ale ţării, dar cu deosebire În judeţul Neamţ. Ba încă Într'un act dela 1638 se vorbeşte lămurit de curtea lui Boul, tocmai acolo unde astăzi este dealul cu acest nume, În satul Săcul, sub Ceahlău :).

După cum unora dintre boieri, sau viteji cum li se spunea la început, le dăruiau Domnii sate şi moşii în spre graniţa de răsărit cu însărcinarea de a apăra hotarul de năvălirile Tătarilor, tot aşa

') M. Cosl3chescu: Documentele MoldoveneJti, val. 1, pag. 427 ·

1) Bulelinul lon Newl", fascicola 5, anul 1925, pag. 313. Act prin care Vasile Lupu int3reşte MJnbtirii Poenile de pe Ceahl1u, moşiile sale.

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R A U

le va f i dat altora moşii şi in munte ca să-şi facă sate şi sa. apere ţara spre apus.

Dar pe lângă materialul istoric, care dovedeşte Înflorirea unei vieţi religioase şi chiar a unor stră­vechi proprietăţi de pământuri pe poalele Cea­hlăului, s'au mai păstrat în popor şi o seamă de

duşmanii au fost alungaţi, dar soarta n'a îngăduit ca viteazul să se mai reîntoarcă acasă.

O mulţime de peţitorii boieri de ţară �i crai străini, cereau pe Ana de soţie, dar Dommţa era neînduplecată în ţinerea jurământului dat. Des­nădăjduită că Domnul hotărîse nunta cu toată

Pluti pe Bist riţa (Foto Chevallier)

legende care ne vorbesc din moşi-strămoşi despre acest fapt. Astfel veiu cita in deosebi legenda • Sahastrului , de pe vârful Ceahlăului, legenda Turnului lui Budu şi altele.

Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Alexandru cel Bun, printre curtenii cei mai de vază ai Voievodului era şi un tânăr fiu de boier numit Budul, pe cât de frumos pe atât şi de viteaz. Ispitită de vrednicia lui, Domniţa Ana, una din fetele lui Alexandru�Vodă, se îndrăgosti de tânărul boier jurându�şi amândoi nestrămutată credinţă până la capătul vieţii.

Când tinerii se socoteau mai fericiţi şi se pre� găteau de strălucită nuntă, iată că se vesteşte o încălcare la hotarul ţării. Budul, ca cel mai de frunte dintre oştenii vremii lui, nu putea fi decât întâiul la locul primejdiei. S'a făcut războiu mare,

Împotrivirea ei, Ana ceru ajutorul unei vestite vrăjitoare. Sgripţuroaica i�l aduse În adevăr pe Budul, dar logodnicul era acum strigoi. Budul o îndemnă pe Ana să plece cu el, ceea ce şi făcu nefericita Domniţă, înduplecată de rugămintele

��b�t�l;i'd�i

c:r,a' îŞ�"1����\b�;�fi�� ��reo ���t�� unde erau curţile lui Budul. Dar tocmai când ajunseră deasupra Ceahlăului, fiind in faptul di� mineţii, au inceput să dinte cocoşii prin sate şi, nu� mai deodată se auzi o detunătură groaznică. Fugarii s'au prăbuşit la pământ prefăcându�se în stâncă.

Se vede as(ă2:i pe Ceahlău o piatră uriaşă, care de sute de ani poartă numele de Turnul lui Budu, iar, din documentele rămase dela Alexandru cel Bun, se constată că, în adevăr, printre curtenii Domnului, era şi un boier cu acest nume.

www.dacoromanica.ro

PREOT C. MĂTASĂ: CEAHLĂUL MUNTE SFÂNT "7

Dar nu numai Turnul lui Budul ne vorbeşte despre oameni şi timpuri de mult apuse j mai sunt pe acest munte încă adtea locuri şi nume care aprind - prin aceea ce ele amintesc - o scân·

_ Şosele nationale. - " judeţene. _ Ape. ""11111111 Abrupturi.

+ Drumul cel mai scurt. + + Se guesc cai de inchiriat.

DRUMURI SPRE CEAHLĂU

"1""'+ (cruce roşie pe fond alb) M·rea Duriu-Vt:turi-Du· ruitoare-Piciorul Schiop-Cabana D., circa 6 am.; Ei ore mers.

teie de lumină în vremea învăluită încă de multe taine a începutului istoriei noastre.

Colo, pe o creastă de munte, se ridică Dochia, chipul de piatră al fetei de rege, care - ca şi ta·

...... - (verde grid M-rea Durlu·Ft. Mldrescului, circa 7 km.; 4-5 ore mers.

I 1 1 1 1 1 (verde verI) Chisirig·Neagra.Pialra Nutri-Cabana D., circa 9 km.; 10 ore mers.

.. .. (cerc roşu centru alb) S.lII Buhalnita-Chica Baicului· Rlchitiş·Pe sub Detunale-Cabana Dochia, circa 12 km.; 8 ore mers.

0 0 0 0 (cerc verde centru alb) V-lea Jidanului·8istra-Ocolişul M.-Ca�na D., dist. 20 km.; 6 ore mers.

Desenati de A. Gavriliu.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

tăI ei - pentru a-şi apăra cinstea şi mândria­s'a împrietenit bucuroasă cu moartea 1). Dincolo, din peştera Sahastrului, pare că se văd şi acum ieşind umbrele tăcute de pusnici slabi şi credin­cioşi, ca sfinţii de pe icoane: unii, primitori de străini, adăpostesc în crăpături de stânci pe fu­garii din satele de departe ce se zăresc aici în prada focului care le mÎStue, pe urma cetelor păgâne încărcate de prăzi şi de robi; iar, ici mai in apropiere, alţi cuvioşi, incovoiaţi de mulţimea anilor plâng şi se roagă pentru pacea a toată lumea şi pentru ţara lor aflată în grea cumpănă. Dar de unde vine melodia sfântă ce umple văz­duhul? Sus pe vârful muntelui e Toaca, pe care mâinile slabe de post, dar îndemânatice la lucru bun ale unui călugăr, îndeamnă pe pusnici mereu la rugăciune, in vers răsbătător şi plin de armonie, căruia -până la mari depărtări - îi răspund hău­riIe muntelui în glasuri nenumărate.

Foarte interesant mai este şi faptul că Ceahlăul este socotit până în ziua de astăzi de populaţia

1) Despre st!lnca de pe Ceahlău numită * Dochia 1, N. Den­suşianu crede d este, C.l şi celelalte ' Babe . din Carpaţi, UDul din monumentde megalitice Inchinate Cybdei sau Mamei Mari, .teipll de frunte a străvechilor locuitori ai acestui p'­mint. Dim. Cantemir şi mai apoi Asachi au crezut acelaş lucru.

Pe Ceahllu mai sun! nişte st1nci in formi de trepte, numite de oameni ' La Scaune t. N. DetlSuşianu in a sa: Dacia Pre­

istorica, pag. 463, crede c;l acest nume plstrat de popor din stdvec:hime, amintq:te sc:aunele :eilor, care in vechiul cult al popoarelor stlteau de obic:eiu pe v1rfuri de munţi.

din jurul lui, ca un loc sfânt, ceea ce nu se întâmplă decât foarte rar cu alţi munţi.

Astfel, din timpuri străvechi se obişnueşte ­prin aceste sate - datina moştenită poate tocmai dela locuitorii păgâni de altă dată din preajma Ceahlăului, ca odată pe an, de Schimbarea la Faţă, să se urce lumea sus, pe vârf, unde după ce se făcea o rugăciune de un preot, urma masa pe pajişte şi apoi jocuri şi chiuituri de c1ocotea văzduhul. E o privelişte de neuitat să vezi cum încă de cu noapte, în dimineaţa zilei de 6 August, se ridică sus pe munte, in frumosul lor port de sărbătoare, roiuri, roiuri de săteni, care întâlnin­du-se deasupra, sat cu sat, se bucură laolaltă de farmecul pe care li-I înfăţişează muntele lor iubit.

Sunt deci îndestulătoare dovezi că în jurul acestui munte minunat s'a perindat o viaţă ome­neasd în chip necunoscut, chiar din epoca pă­gână, ,i că pe stratul vechilor credinţe, creştinis­mul şI-a suprapus viaţa sa, din împletirea căreia cu ceea ce fusese altă dată, ne-au rămas legen­dele şi datinele care au ajuns şi până astăzi.

Astfel, atât pentru ceea ce reprezintă acest munte in legătură cu viaţa din trecut a neamu­lui nostru, la ale cărui începuturi i-a stat de martor, ca şi prin priveliştea largă şi aşa de încântătoare pe care o desfăşoară cu un decor de fantastid'i măreţie. bătrânul rege al Carpaţilor orientali des­fată sufletul şi chiamă ca o poveste fermecată.

E nu numai o aleasă plăcere, dar şi o datorie ca acest minunat munte să fie cunoscut şi cerce­tat de noi Românii.

Piaua-Neamţ PREOT C. MĂTASĂ

www.dacoromanica.ro

I N J U G U L D O M N U L U I XIV

M'am prezentat. Soldaţii bolnavi nu se interesau mult de mine.

Când mi-am pus piciorul în sala cea mare a spi­talului, înghesuită grozav, s'au uitat la mine şi sufereau mai departe. Mă apropiu de un pat:

- Cum te chiamă? Soldatul îşi întinse capul drept pe pernă: - Ich melde gehorsamst: Infanterist Iohan Tusa. - Unde ai fost rănit? - Pe frontul rusesc. - N' ai vrea s1I: te spovedeşti? - Raportez cu supunere: nu! Işi închise ochii, ca să nu fie nevoit să vorbeasdi.

Mă dusei la altul: - Cum te chiamă? - Nu ştiu ungureşte . . . - Dar pe dumneata? - Ich hin ein Deutscher und evanghelisch,

mă respinse şi al treilea. Stăteam neputincios în mijlocul lor. Ingriji­

toarele erau inclatoritoare şi le străluceau ochii când vorbeau cu mine. La spate, cu jumătate de voce, ca să aud şi eu:

- Frumos popă tânăr . . . Roşeam şi le rugai să mă înştiinţeze numaidecât

dacă vreun biet soldat ar fi pe moarte. Fie ziuă, fie noapte.

In cea dintâî noapte mă treziră: - Cel din camera '14 e pe moarte. Mă grăbii la el. Era un simplu ţigan de religie

ortodoxă şi era pe sfârşi te. Ca o mumie neagră, care după mii de ani se deşteaptă dintr'odată. Sol­daţii treziţi de vaietele lui, îl priveau cu nepăsare cum se chinuie. Ca să-i domolesc durerile, îi pusei palma pe fruntea asudată. Imi prinse mâna m,ânios cu ale lui şi mi-o strânse cu putere în­fncoşată, ca şi când prin ea ar fi vrut d scape de

malurile morţii. Imi pocneau oasele, dar răbdam. Cine ştie ce scăpare o socoteşte? Agonia îi ţinu mult. O ultimă strângere, o strâmbătură urită, apă sângeroasă pe buze şi mâna îmi fu liberă" , Ţiganul murise . . . Medicul de inspecţie con­stată moartea şi doi sanitan duseră cadavrul cald încă , . .

Trei zile am fost palid de emoţie. Nici poftă de mâncare nu aveam, Mă infioram de sângele ce curgea dealungul sălii, când l-au adus pe bol­nav pe patul portativ la operaţie. Mâna imi tre­mura când trebuia să scriu numele răposaţilor în matricolă. Aproape zilnic duceam morţi la cimi­tirul eroilor. Carbolul şi mirosul de mort Îmi pătrunse trupul şi numai vată insângerată ve­deam şi în vis,

Mai târziu m'am obişnuit şi numai cazurile mai deosebite imi deşteptau interesul. M'am dedat cu măcelăria de oameni. Rar Îmi venea În minte, că toţi aceşti morţi aveau soţie, copii, părinţi, şi că-şi lăsau fără stăpân problema vieţii lor. Eram buimăcit şi inconştient şi eu.

- Ce-i nou? mă adresam în fiecare dimineaţă către ingriiitoare.

Ce altă noutate să fie, decât graficul febrei, ce atârna la dtpătâiul fiecăruia, care se apropia de moarte?

Nici nu bănuiam până aci, cât de felurită este moartea. Ea smulge sufletul din om cu o cruzime rân;itoare, când prin gât, când prin cap, piept, mâini, picioare, sau prin plămâni . . . Mă ingre­ţoşasem de trupul omenesc. Cât de slabă şi de nimic e acea puţină carne, piele şi oase din care suntem făcuţi, şi cât de mândri o purtăm; cât de multe cugete fulgerătoare se cuprind in pu­ţinul creier suriu Întreţesut de vine negre, şi câte

www.dacoromanica.ro

"�O B O A B E D E G R A U

simţiminte in inima, care ou·i decât un sfert de kilogram de carne cu sânge . . . Vai, cât de urit e omul ! . . Nu-i mirare că a infectat lumea . • • Dar 1n el e sufletul nemuritor. . . Atâtea sboară pe aici, că nu au timp să se depllrteze . . . Suflet, suflet . . . Numai acum văd că Ia cei mai mulţi oameni e un răufăcător nevăzut şi el . . .

Mă refugiez în oraş. Inaintea prăvăliilor stau f3când coadă oamenii, cu bonuri de pâine, de sare, tutun, carne, iar pe frunte cu bonul morţii incete. Dacă se agită careva, sergentul îl împinge. De dimineaţă pâpă seară aşteaptă şi nu se mai isprăveşte coloana. In cafenele politizează dispen­saţii şi furnizorii, iar pe stradă ofiţerii instructori vânează femei . . . Seara oraşul inecat în lumină, petrece. Muzica răsună; bărbaţi şi femei se scaldă În val murdar de sărutări.

E războiu, ura! . . Toamna e friguroasă. Vântul bate prin arborii

morţi şi o ploaie rece cade pe feţele cu febră ale celor ce hordiesc in trenurile de răniţi . . .

La secţia ofiţerilor au adus un preot catolic, iar acesta ar dori să vadă pe părintele preot mi-1itar' - aşa mi se anunţă.

- Bine. Mă duc . . • Un coleg de clasă, pe care nu l-am văzut de

şase ani.

Imi întinde mâna lungă şi uscată. E rănit în piept. Imi şopteşte răguşit.

- Iţi mulţumesc că ai venit. Vreau să vorbesc cu tine.

- Mai târziu, dragă, dacă îţi permite medicul. Nu-i voie să dai de lucru plămânilor. Odihne­şte-te . . .

- Durere, sunt trecut peste primejdie. I! întreb surprins: - Pentru ce: durere? - Tocmai despre aceasta aş vrea să vorbesc . . . Straşnic s'a schimbat omul - îmi zic. Era un

băiat vesel, aproape uşuratic, glumeţ şi acum aşa-i strălucesc ochii, parcă ar vrea să-i împru­mute unui tâlhar. E hotărît, aspru şi intunecat.

- Prea mare duşd ai tras din plosca războ­iului, amice !

- Războiul e nimic. Nimica toată, face el o miti��, �a�â;a�ai grea . . .

- Dar gaura asta Între coaste? - Asta eu n'am primit-o dela om, ci chiar dela

Dumnezeu. Mă uit lung la el. Omul aiurează sau e deplin

turburat. Zâmbeşte dispreţuitor: - Nu-s nici nebun, nici cu febră, spun numai

adevărul. Mi-ai fost totdeauna prieten bun, de aceea te-am chemat, ca să-ţi spun ce mă roade . . . Nu mai pot, trebue s'o spun.

Ingrijorat mă aşez la capul lui. - Spune, Moise . . . Cu toată increderea . . .

Ce-mi spui mie, ca şi când ai culca în mormânt . . . - Ştiu, răspunde întunecat, dar nu-şi poate

învinge piedecile lliuntrice. - Dacă vrei, o socotesc drept taina spoveda­

niei, îl incurajez. - Nu-i nevoie . . . Azi, mâine va şti-o toată

lumea. - Numai să nu faci vreo prostie, Moise ! . . - Prostie? râde amar. Asta va fi unica faptă

cu minte a vieţii mele. Mă apucă cu mâna lui uscată şi-mi trage capul

spre el. - Cum ies de aici, ies din cler. . . Să o ştii.

Am hotărît definitiv, căci mie însuşi Dumnezeu mi-a dat de ştire că trebue să ies.

Rămân uimit. E grozav ce spune. . . T otuş a înebunit. . . Nu ştie ce spune.

- Lucrul e aşa, - începe să povestească lin, cugetat, - că eu m'am dus la teologie fără vo­caţie. Părinţii m'au silit. Nici eu nu ştiam de ce mă apuc. Am rămas acolo cu voi. Iţi aduci aminte, ce băiat nebunatec, vesel eram. Părintele duhov­nic era Încântat de voioşia mea şi mi-a trecut la « informaţii . nota: « vesel ca Sfântul Francisc •.

- Aşa şi erai, Bcui eu netot. - Oh ! . . Mă jucam şi-i purtam de nas . . .

Am ieşit apoi în viaţă. Imi făceam datoria bine, rău, ca toţi ceilalţi. Slujeam, predicam, zilnic

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO; IN JUGUL DOMNULUI '3'

murmuram ceaslovul. . . Câţiva ani mainte de asta, n'are însemnătate unde, am făcut cunoştinţa unei fete . , . Ne iubeam, dar ascundeam înaintea lumii. . . Şi ea ştia că nu ne putem căsători. Viaţa intimă îmi era grozavă. Am cerut să fiu mutat, ca nici să nu mai fiu în apropierea ei. Nici n'am sărutat-o niciodată. Mi-a dat ca amin­tire câteva fire de păr. Dar şi pe acelea indată ce am ajuns la noua staţie, le-am ars fir de fir, deasupra lămpii. In zadar însă toate. Zi de zi su­fletul mi se întunecă. Aşa mă apucă războiul. M'am şi bucurat de el. Am mişcat toate pietrele ca să mă cheme, dar numai peste un an şi jumă­tate am izbutit. M'am dus pe câmpul de războiu, la front, în tranşeie. Am suferit şi m'am tortu­rat. . . Săptămâna trecută a fost marea ofensivă rusească. Trei zile şi trei nopţi necontenit a căzut focul şi au căzut oamenii. Credeam că toată lumea se prăpădeşte. Când toţi de lângă mine se sbuciumau În frica morţii, mi-am zis : acum se vor alege toate. Voiu face o Încercare. Am privit la cerul fumuriu şi înflăcărat şi cu de­plină convingere am luat ceasul în mână şi m'am rugat: Doamne Dumnezeul meu! Voiu sta acum trei minute, mă voiu ridica în tranşeu, dacă ţi-e voia, ca să rămân preot, trimite-mi moartea, dacă nu vrei, ţine-mă în viaţă . . Şi aşa am făcut.

- Nebunule ! strigai. Moise nici nu mă luă in seamă - Şi nu mi se întâmplă nimic. - Dar rana asta din piept? - Aceea mi-a venit mai târziu. Peste o săp-

tămână. In câteva zile sânt vindecat. - Şi atunci, zisei roşind, te căsătoreşti cu fata

aceea? . Ochii lui Moise se umplură de lacrimi. - Nu . . . pentrucă a murit, sărmana . . . Toată ziua am fost buimăcit de tragedia lui

Moise Bene şi nu-mi găseam liniştea, parcă pe mine m'ar pândi o asemenea primejdie.

Cine ar fi crezut ? Cine ar fi putut presupune de Moise? Mă miram necontenit şi-mi veneau În minte timpurile petrecute împreună. EI era favo­ritul superiori!or, teolog model. . . Prin ce cata­clisme sufleteşti a trebuit să treacă, pentru ca să-şi aplice astfel de ordalii medievale . . . Să ie�i pe marginea tranşeelor În foc cutropi(Or şi să ziC1: trage aici, Doamne, dacă vrei să rămân preot! . . Cum poate fi dragostea, care sileşte omul la atari fapte ne mai pomenite? Voia să moar1i pentrucă murise aceea pe care a iubit-o. Ce păcat, Dumne­zeule, ce păcat mare ! . . Şi 'acum să-i puie, colac peste pupăză, apostazia ! . .

Mă îngrozeam de soarta nenorocitului coleg, o judecam, dar nu cutezam să mă privesc pe mine însumi. M'am liniştit de tot când seara m'au în­vitat ofiţerii la cina de bun r3mas a locotenen­tului Pusta. Acolo voiu alunga dela mine totul.

Locotenentul Pusta a ieşit nu de mult din spital. Avusese un concediu de convalescenţă de 14 zile şi acum avea să se Încoarcă la front. A fost o masă excelentă la Hotel . New·York •. Beam vinuri bune şi povesteam, cu muzică de lăutari. Stăteam cu ei, numai ca să scap de mine însumi, dar simteam că�s irascibil şi pornit în suflet. Se vorbea de femei, liber, fără perdea, în termeni ostăşeşti.

- In Wolhynia aveam o femeiuşcă, spunea lo­cotenentul. Ce puică era ! . . Când începea dra­gostea, n'ar fi Întrerupt·o pentru tot războiul mondial. Ce femeie straşnică era aceea . . .

- Şi eu aveam un cal, dar mi l-au Împuşcat sub mine, se lăuda simbolic, glotaşul cu părul cărunt, care avea acasă soţie şi copii. . . In cel mai frumos moment a primit În cap o schije de şrapnel. Ei, ha, a adormit, ce să-i fac !

M'am înfiorat, fără să vreau. Şi au observat. - Iţi curge balele, părintele, ce? . - Sânteţi infami ! Au râs cu hohot de mine, apoi începură să

facă glume obscene, de-mi cădea pielea de pe obraz.

- Nu-! scandalizaţi, mă luă cu viclenie in apă­rare al treilea. care făcea În taină cu ochiul către ceilalţi.

- Ascult'o, asta, pater! Nu-i nimic in ea. Bună pentru fete mari, adevărată poveste candidă . . .

Şi povesti cea mai mare spurcăciune a secolului. Ofiţerii râd de se sparg şi-şi bat genunchii cu palmele, că m'au păcălit.

- N'aveţi şi voi mamă, soră, de vorbiţi aşa despre femei? . le răspund eu indignat.

- Aceea-i altceva, mă lămuresc ei. Când vei

CU�t� l!rf�i!��e:i ��ă�� r��o��e�f�r.a·Nu te

face sfântoc! Le cunoşti tu destul de bine. Ştii tu pe unde ouă găina. Nu mai cu atâtea zile să-mi prelungească concediul, cu câte femei ai avut tu de-a-face . . .

Rămân încremenit. Nu pentrucă mă jicnesc, ci pentrucă poate vorbi aşa unul care peste câteva ore merge înapoi pe front, şi ca mâine, poate, matele Îi vor spânzura de cloambele vreunui ar­bore din marginea drumului. Cum poate aştepta unul ca acesta dela Dumnezeu scutire, dacă nu crede În el? Cum poate murd3ri sărutul primit dela scumpii s3i cu vorbe de acestea pe buze? Aşa-şi aruncă sufletul iad ului, cum aruncă ban�! ţiganului? . . Niciodată nu se mai uită oamenl1 aceştia În oglinda sufletului lor? Cât sunt de corupţi până in fund ! Când unul ca acesta va zăcea în sânge şi, desperat, va căuta o idee, pen­tru care merită să moară, oare la ce se va gândi ? .

Reflecţiile mi le întrerupe din nou, glasul de bas al loootenentului:

- Ei, ţigane ! porunceşte cu mândrie, cântă cântecul:

www.dacoromanica.ro

'" B O A B E D E G R A U

Cele de cocoaTe Spre miazăzi sboară

Cântecul răsună pe vioară. Locotenentul îşi lăsă capul Între mâini, cap frumos bărbătesc.

• Bate la fereastra lor t, urlă ţiganul, şi ofiţerul oftează aşa de sguduitor, de i se bat pe piept

���t�r�=�S�Cf��ot?������l s:t�it�o;i�����S

1}�t�1: de vin, iar stegaru! trage nervos din ţigară, de nu ştii, ce arde mai cu jar, ţigara sau ochii lui,? Ti� ganul zâmbeşte cu tâlc şi se gândeşte la sutarii ce-! aşteaptă, ca şi când ar zice: • Totuş, vioara mea are pântecele cel mai frumos l t. Dacă n'aş fi preot !-aş lovi. Un director de bancă sigur de dispensă, măcar de-ar ţine o sută de ani războiul, la sfârşitul cântecului se apropie cinic cu paharul de noi: .. Domnilor, eu şi femeia mea adhoc de­clarăm că cel mai frumos lucru e, totuş, când chefuesc eroii ! •.

Nici nu se uită la el, niciunul. Numai eu, fără experienţă, mă înholb la ei. Trupul meu priveşte femeia. Locotenentul îmi întinde paharul:

- Să ne păzim de femeile adhoc, părinte ! - Bagă de seamă, ca mâine se oferă ingri-

jitoare la spitalul tău. - O chem aci cu o fluieră tură, dacă-ţi place,

mă asigură unul. - Nu roşi Între femei, mă instrueşte glotaşul,

că atunci nu le mai poţi scutura de pe gruma:1:i. - Curioşi oameni mai sânteţi, i:1:bucnesc eu.

Pe o parte sânteţi îngeri, pe cealaltă draci. - Lasă-ne. Pe amândouă părţile sântem ai

dracului. - Vă va şi lua! încerc să fiu şi eu îndrăsneţ,

pentrucă îi pismuiesc. Cât de bărbaţi, de 4 ex­perţi • sunt ei, şi cât de netot, de fără vlagă sunt eu . . . N'ar fi trebuit să ascult până acum vorbele lor murdare şi eu am suferit să-mi păte:1:e haina. In adevăr, mă prostituia:1:ă şi mă fac şi prost, de râd de mine. De ce o fac? Pentrucă de s'ar îmbrăca în haina preoţească un înger din cer, nici pe acela nu l-ar crede că-i preot cinstit. . . Eu Însă sunt. . . Şi nu mai rabd . . . Tu eşti de vină, mă mustră conştiinţa. Iertat ţi-a fost să vii în cârciumă, să benchetuieşti, tu preot, cu soldaţii ăştia grobianî? Acum insa eşti mişel ca să-i laşi aci, pentrucă te temi să nu te socotească. lipsit de bărbăţie . . . Tocmai de aceea, pleacă! Plec.

- Chelner! Plata ! - Ce vrei ? sare la mine locotenentul. - E târ:1:iu. Trebue să plec. Locotenentul de bună credinţă, mă sfredeleşte

cu privirea şi-mi vede în ră.runchi : - Ce ţi-e, amice ? - Iti mărturisesc, nu mai pot asculta vorbele

vcastre. - Nu fi copil, mă împăcă glotaşul.

Locotenentul Îşi vârî degetele prin părul negru ca pana corbului :

- Lăsaţi-1 în pace! Ai dreptate, amice, scui­pă-ne şi mergi acasă !

- �a nu mă duc, şi mă aşe:1: Î.ndărătnîc . - Santeţi beţi . . . Nu stricaţi petrecerea, ne

domoleşte sublocotenentul. Mai bine nu mai vorbim de femei.

Locotenentul mă priveşte aspru şi aproape mânios, strigă:

- Ba vorbim . . . Işi ia scaunul, se aşea:1:ă lângă mine şi îşi aruncă

braţul pe umărul meu: :- Ascultă-mă, Iosife ! Braţu-j svâcneşte pe

mme. - Femeile toate's rele, dar una . . una e tot-

deauna sfântă . . . Sar în sus de bucurie: - Aşa-i, aşa, că şi tu cre:1:i ca mine. Pare mirat, dar cu o subţire blândeţe şopteşte: - Văd că şi tu eşti de părerea asta . . . Drept

ai, Sivule! Imi dă. mâna, mi-o strânge cu încredere şi se

duce la loc. - Bravo ! S'au împăcat! Paharul până. la fund

de bucurie ! Ne uităm unii la alţii şi ne bem paharele.

m�!ii�r�ltx!�c:�e g�;du�Ola �â�!�� l:

u��as�:i�ii� reia nu-i ştiu nici numele.

pe Difu��:a��n��a

S��?�!i d�ri�o:i

t�� :t�-1 �kaCtet;�

pat, nemi�cat, şi ochii lui mari sunt rotun:1:i, ca ai bufniţe!. Nu-i bine să aminteşti oamenilor mo­mentele sincerităţii, de aceea stau ca un nepă� sător, ca şi cum intre noi nu s'ar fi întâmplat nimic.

- Mare chef făcurăm la masa de adio a locote­nentului Pusta. TI cunoşti? . Azi noapte a plecat iară la front. Am băut cam mult. Şi acum mi-i capul cam buimăcit.

Moise nu-mi răspunde, se uită numai şi spune scurt:

- Vină încoace ! - Ce neca:1: ai, frate? Doar nu te simţi mai

rău? Patc'ai fi mai alb. Tabla cu febră e foarte bună, văd. De asta, mă bucur. Dar, spune-mi, n'ai lipsă de nimic? Cu plăcere Îţi aduc . .

Mă opreşte nervos: - Nu-ţi umble gura ! Pleacă-te aci. Iţi aduci

aminte, ce-am vorbit ieri? - Cum nu, te rog. Mi-aduc aminte . . . - Află că niciun cuvânt nu-i adevărat ! N'am

:1:is nimic . . . Pe bolnav nu-i îngăduit să-1 întărâţi. - Fireşte. Mare ştrengar eşti, Moise, tic, fru­

mos m'ai tras pe sfoară. Mi-e neca:1:, că am greşit aşa tonul; dar acum

nu se mai poate drege. Nu era iertat să rănesc

www.dacoromanica.ro

IO S1F NYIRO: IN JUGUL DO MNULUI '"

înteli�enţa unui . o",: �a de limpede la cap. Işi încrefl fruntea Şi-DU ZISe aspru:

- De azi încolo nu vreau să te mai văd. Până voiu mai fi eu aici, in camera asta să nu-ţi mai pui piciorul.

Imi vine pe buze întrebarea: « de ce? , dar o înghit, şi cu un rece: CI te rog t, îl las singur.

La întâia impresie mă revolt, dar în urmă îl înţeleg şi respect sensibilitatea lui. Zile întregi nici nu mă uit într'acolo • . •

A patra zi însă trebue să-mi calc făgăduinţa. Unui bolnav i se făcu mai rău. Datoria mă obliga. Trec cu capul ridicat prin sală şi nici nu mă uit spre Bene. Imi fac datoria, dar mă gândesc, ce va crede Moise. Intr'ascuns mă uit spre patul lui �i văd uimit că e un om străin în pat. Aproape Imi clănţăne dinţii în gud, când întreb pe sora îngrijitoare:

- Ce s'a făcut preotul militar? Sora dspunde liniştită: - A trebuit să fie dus în institutul de neuro-

logie . . . Aproape am sbierat: - A'nebunit? - Nu chiar, dar nervii i-au fost prea atacaţi

şi-ar fi putut să vie catastrofa. Aşa, cred, că în­curând nu va mai avea nimic.

Tremurând intru în cameră. Incui �a, iau frunza cea uscată, lipită pe hârtie şi aprmd un chibrit, să O ard . . .

Imi cad ochii pe scumpa scrisoare femeiască: f Sicriu de aur .. . . • Sicriu de aur 1 . • • Şi îmi piere voinţa. Cutremurat calc in picioare chibritul. N'am voie s'o ard. Moise Bene a ars şi el firele de păr ale iubitei, şi iată sfârşitul. Numai atunci mă lin�tesc puţin, când ascund scrisorica în fun­dul Iăzu. După aceea rămân aiurând:

- Ce va fi de mine ? Doamne, ce va fi de mine? .

Mă cufundai atunci în adâncimile transceden­tale ale vieţii sufleteşti, ca să mă liniştesc. Am aplicat legile de fier ale ascezei, de care se parfuma gura sfinţilor, li se făcea rezistent trupul şi ose­mintele lor miroseau a nard. Am slăbit într'acestea şi privirea mi se făcu mistică. Nor de post se aşeza pe faţa mea, dar focul din mine nu înceta. Imnuri pluteau pe limba mea şi vedeam cu ochii trupului în raiu. Fantezia mea înota în unda aurie a misticismului, dar în toate şi pretutindeni nu vedeam decât pe fata cea frumoasă.

In curând căzui în cealaltă extremă. Pe femeie cu femeie o poţi ucide. Trecut-au pe dinaintea ochilor mei cu sutele, în societate şi pe stradă, blonde, oacheşe, blânde, agere, frumoase şi mai frumoase, tinerele şi mature, slăbuţe şi grăsune, rafinate, virgine şi păcătoase, intelectuale şi igno­rante, de rang şi burgheze, de cele patronate de Sfântul Anton şi fete de stradă . . . Nu-mi trebu­iau. N'au deşteptat în mine nici păcat, nici iu-

bire. Le compătimeam şi le Întorce.am spatele. Mintea mi se ingrozea, gândindu-mă la pasiunea mea, inima însă era fericită, ca un fluture care se scaldă in lumina colorată . . . Parcă mi s'ar fi schimbat şi mentalitatea. Nu-mi mai era aminte dzboiul, milioanele desperate, care mureau. Ră­nile erau frumoase, orbii, cari îşi ridicau capul în spre soare îmi păreau statui greceşti, sângele nu mă infiora şi mă miram blând de chinurile celor ce sufereau. Abia pe jum�tate imi dădeam seama ce fac. Răt�ceam aşa, in primejdie de moarte.

Doi bolmvi erau In camerJ ,i am �nd oi erau muti �i nemqcati

Intr'un ungher ferit al spitalului era pavilionul seCţiei de boale epidemice. Aci era oprită intrarea. Aci erau câinii cei mai vicleni ai morţii. Holera, tifosul, vărsatul şi alte boale rodeau şi omorau încet pe bieţii paria ai omenirii, cu răni purulente, care picurau sânge şi erau grozav de alteraţi. Ei erau osândiţi la moarte. Dacă unul singur ar fi avut tăria să fugă din patul lui infect, ar fi tras cu sine în moarte sute de mii.

Nu mă putui împotrivi indemnului pe care 11 simţeam, ca să merg între ei. Doar aceştia pot avea mare nevoie de îmbărbătare morală ! Intr'un moment neobservat am intrat pe cea dintâiu uşă. Doi bolnavi erau in cameră şi amândoi stăteau muţi

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R A U

şi nemişcaţi. Poate au şi murit sau se deprind cu starea de mormânt. Incadrati intr'o barbă de mai multe săptămâni, abia maÎ aveau obraz. Ochii le erau cufundaţi, ca ,i când ar fi ştiut că trebuiau să·şi fadi pat veşntc În ascunzişurile căpăţânei. Oasele începuseră a li se îngălbeni. Il atinsei pe unul:

- Frate ! N'am mai văzut asemenea cutremurare. - Domnule, fugi de aci! sâsâi. Cum ai cutezat

să vii la noi . . . Sântem cu tifos exantematic . . . Fleck·typhus ! ryphus, adause şi nemţeşte, pen· tru cazul că nu l·aş fi Înţeles.

- Ştiu, răspunsei liniştit. - Şi nu ţi-e frică? Nu te îngrozeşti ? Nu ţi-e

teamă? - Pentruce? - Atunci nu-I capeţi. De cine nu se teme, nu

se leagă, zise superstiţios. Abia acum simţeam că fiorul trece prin mine,

dar mi se părea el pe peretele din faţ3 văd pe frumoasa mea fat3.

= �ur;��::c�3d:�u�oiâ:��nir��::dJ::

- Cui? - Unul altuia. Celălalt f3cu semn de incuviinţare. � Ce este omul? , strigai in mine. Iată aci doi

oameni . . . Ermetic închişi de lume. Ii îngrijeşte o singură femeie eroică; poate în curând se va aşeza În al treilea pat. Aceşti oameni ştiu că au să moară. S'au şi pregătit. S'au spovedit unul altuia. Cea mai frumoasă spovedanie poate de când trăiesc oameni pe pământ. Acum sunt li­ni�tiţi. Sufletul lor se odihneşte într'o pace su­bhm3. Atât de mult am crezut in sfinţenia mărtu­risirii lor, încât n'am cuteut a mă mai amesteca. Le-am dat pur şi simplu deslegarea.

- Ave�i vreo dorinţă? Eu vi-o împlinesc, dacă pot, le ZIC.

- Am avut la început, dar am renunţat. . . Am fi dorit să scriem acasă.

- Dar de ce n'aţi scris ? Aceasta e Într'adevăr, cel mai mic bun, ce-l poate dori un bolnav.

- Nu se poate. Nu-i iertat, f3cu din cap cel mai bătrân.

M3 revoltai: - Cine a îndrăsnit să vă oprească? - Nu, mă rog, nu ne-au oprit. . . Ba, buna

soră se oferise să ne scrie . . . - Nu înţeleg. Atunci de ce n'aţi scris ? - Uitaţi, preacinstite părinte, tifosul exan-

tematec? - Nu-i nicio piedecă ! Scrisoarea se desinfec­

tead . . • Bolnavul răspunde agitat: - Domnul meu ! Eu am acasă soţie şi trei co­

pilaşi dragi. Tovarăşul meu de asemenea are SOlie şi o fetiţă scumpă de patru ani . . . Dacă numai

un singur microb ar ajunge la ei, n'am avea odihnă nici în ceea lume. Iată de ce nu putem scrie.

- E gro43,v! . . murmur eu. Linişte de câteva minute, cât gândim toţi trei

şi aştept până ce neputincioşii Îşi şterg lacrimile. Nu-i emoţie nici Iăcrimarea aceasta, ci numai scrisoarea acas3, pe care nu O pot scrie 5ărmanii.

- Totuş . . . se luminează ochii celui condam-nat. Ar fi un chip.

- Ce ar fi? La ce te gândeşti? îl întreb eu grăbit. - Ai memorie bună, părinte ? - Cât de cât. - Dacă dumneata ne-ai învăţa numele şi

adresa unde trebue să scrii, ca să le ştii de rost, noi ţi-am spune ce să scrii şi peste O lună, de pildă, ai putea scrie la cei de acasă . . .

- Bucuros, cum nu. O fac . . . Se uită unul la altul care să înceapă. Poate se

gândesc căruia i-ar fi mai de grabă, pentrucă ar fi Îngrozitor dacă moartea ar Întrerupe hoţeşte această scrisoare.

- Eu sânt t: Pavel Benke din Hărăstaş • . . Repet mişcat, par'că a ş face jurământ: - Pavel Benke din Hărăstaş. - Nu-Î uita? - Niciodată ! - Eu sânt Dionisie Kende din Vasileni. - Dionisie Kende din Vasileni . . . şi Îi privesc

profund, ca să nu-i mai uit nici În ceasul morţii. - Draga mea soţie ! . . Şi al doilea i se adresează tot aşa: - Draga mea soţie ! Fără voie îmi pun mâna pe inimă şi uitând

totul, cad sufleteşte înaintea frumoasei mele, şi zic şi eu:

- Draga mea sOţie ! Au urmat nu două scrisori, ci două testamente.

In cuvinte simple, cu probleme grele. . . Că acolo sunt dator cu atâta, să plăteşti, că ce să se facă cu copiii, că trupul să se odihnească numai in Cluj, banii, ce-ar costa exhumarea şi transportul acasă, mai bine să se cru�e, căci nu se ştie, ce va aduce viitorul. Adună mit de pietrişoare ale vieţii ca înainte de nimicire să-şi clădească un scut sigur. Fiecare cuvânt mi-! gravez in creier, în inimă, ca să-I ştiu mai bine decât fi Tatăl Nostru D. Dinadins petrec mai mult printre ei, ca la urmă să le reproduc cuprinsul scrisorii şi d-i liniştesc, că nicio singură dispoziţie nu va rămâne neîm­plinită.

- Ultima noastră bucurie mare, mulţumesc ei 'cu fiecare cuvânt al limbii, cu marea şi veşnica taină a dragostei. Nu ne vom mai revedea, dar simţim că �i dincolo de mormânt vom fi laolaltă, că despărţirea e numai o formalitate fără nicio însemnătate . . .

Afad\. mă aşteptau. Medicul şef, îmbrăcat in manta albă, îşi ridică de departe mânios şi ame­ninţător mâna, dând aspra poruncă:

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIR('5: IN JUGUL DOMNULUI ,,, - Imediat la desinfectare 1 S'a făcut. După aceea, două săptămâni sub

observaţie. Nu ştiu, ce s'a mai întâmplat in lume în vremea

aceea. Ziua, noaptea nu făceam decât să recitez cele două scrisori:

� Pavel Benke din Hărăstaş ... «Dionisie Kende din Vasileni . . . . dar nicio�

dată nu mă gândeam la sOţiile lor, când ziceam: � Draga mea soţie ! • • . .

Suplinirea, pe care o aveam de împlinit, s'a sfârşit şi puteam merge acasă.

Cu bucurie am părăsit oraşul. Nu în zadar vin din spital; natura agonizează şi ea. Totul e gol, trist şi bolnav. Ciocul cârdului de ciori imi bate în cap şi toate pândesc moartea. Făgetul, această sublimă catedrală gotică, în care până acum ră-

�â��ă�Ttn�1 J�:���� ��d�:C� ::bo�il�r

uan pi�

t�� miriadele de motoare ale soarelui au încetat. Ţărani cu ţundrele sfâşiate, beţi de rachiul mi­zeriei, doboară suduind stâlpii templului bisericii. Fiarele ies din vizuini şi miros primejdia pămân­tului . . . Apele se înfioară. Pustie, surdă şi obosită se varsă şi pe la margini îşi ţese din trupul său vălul. . . de moarte . . . Cum merg spre casă cu un căruţ rău, văd că pe munţi diavolul lşi scutură braţele peste lume . . .

�i le poate scutura din partea mea 1 Nu mă VOlu mai tortura. Mă voiu duce şi mă voiu uita în ochii acelei fete. Să vedem, cine-i? Sau ne-a creat soarta unul pentru altul, sau desamăgit mă liniştesc. Vreau să am pace.

- Mână calul acela, Feri ! - Câinii să te . . . - biciueşte el calul cu pi-

cioarele inlemnite şi cu părul alb. Hi, gloabă ! . . Sau ce va fi? Fă-te general, dacă nu vrei să tragi . . . Sau hai de te suie în căruţ, dacă ai obosit.

După o scurtă fugă, calul se opreşte din nou. Gâfâe, tuşeşte.

- Cal de războiu, se scuză stăpânul. - Să ne dăm jos, zic eu, compătimind calul. Şi aşa nu putem înainta, doar că vizitiul duce

calul de frâu, iar eu ţin de leucă şi, când e slobod, calul fuge zece paşi, ca să nu cadă în bot. Ajun­gem oarecum în hotarul satului.

- Dumneata, Feri, du-te acasă, eu fac o pre­umblare prin vii.

- Şi mai bine, mă rog frumos. La cireşi se despart drările. Stau locului o

clipă, dar pornesc hotărît, cu paşi ageri, nemai privind inapoi. O parte din eul meu zice că şi asta e apostazie, cealaltă se întreabă, cum va fi Întâlnirea. In aer se alintă păsările, în vale se şi văd acoperişele negre ale căsuţelor. Mă simt aşa de nu ştiu cum. Mă tem şi sunt fericit. Dar nu

vreau să cuget. Să mă ducă inima unde va vrea. Fie, cum e scris . . .

De departe le cunosc casa. Mă ameninţă sau mă chiamă? . Nu ştiu. . . cât de repede am ajuns ! . . Doar pe poartă mi-e greu să intru . . . Mai d-mi rămâne mânerul în mână . . . Invăţă­toarea mă vede din foişor şi mă întâmpină.

- Ce mirare, domnule Pleban 1 . . - Sărut mânuţa . . . - Binevoiţi a intra . . . - Mulţumesc . . . Mulţumesc . . . Obosit de emoţie fac cei câţiva paşi . . . Casa e

tkută. In zadar cercetez: frumoasa fată nu-i. Poate va fi în vizită undeva in sat . . . Trebue să ştiu . . . Mor, dacă n'o văd . . . Mă fac nepăsător, mă silesc să apar liniştit, dar glasul meu e din altă lume :

- Şi sora dumneavoastră? . - Lenuţa s'a dus acasă in Săcuime . • . S'au

dus şi ai tatei şi-au luat-o cu ei. Nu mai e niciun pericol pe aoolo pe la noi.

Inălbesc la faţă de această veste • . . S'a dus acasă . . . M'a părăsit. . . Nu-mi pasă de nimic. Cu fiecare clipă mă trădez. Invăfătoarea observă, doar aşa radiază dragostea din mine că şi morţii ar simţi-o.

Mă ridic ameţit. Invăţătoarea stă serioasă îna-intea mea:

- Domnule Pleban ! Mă cutremur. - Poftiţi, mă rog . • . - Vreau să vă rog ceva • • . Femeia se lupta cu sine. Rosteşte cuvinte În­

trerupte: • Nu . . . Totuş nu . . . Dar ce va fi cu dumneavoastră? . Mare pacoste J • • • • Se luptă şi-mi apucă mâna:

-Domnule Pleban1 . . Lasă în pace pe suri­oara mea . . .

Ne uităm lung unul la altul. Ii răspund trist: -Doar eu nici n'o cunosc . . . Nici nu ştiu

cum o chiamă. - " . Lenuţa o chiamă . . . Eu sânt Catinca . . .

Ea-i Iluş . . . - Lenuţa? . -şi mă bucur că măcar numele

i l-am aflat. - Nici ea nu voia să meargă acasă . . . In ochii mei împăienjeniţi se amestecau raze

de bucurie . . . N'a voit să meargă acasă 1 . . Pen­tru mine nu voia să meargă !

- Cât de bolnavi sânteţi amândoi ! se miră fără voie învăţătoarea.

ce�,�ie��:�t!feUSşi

sî!n�er�i�!n=��;: J�r�� .mi-ai

Su�:o;:tra s:���tf

â;:nt i:�ţ�:'o��a P;u;�

ă��pi mine . . . Ii era milă . . . M'a inţeles . . .

- Domnule Pleban, imi şopteşte cu căldură, ca o mamă . . . La primăvară . . . vine iar Lenuţa . . •

. . . Niciodată n'are să mai fie primăvară!. . .

www.dacoromanica.ro

xv

N'aveam timp să m� frământ cu gândurile. In fiecare zi se întâmpla câte ceva neobişnuit. Mai întâi m'au părăsit refugia{ii făr� s�-şi ia rămas bun, când am venit acasă. După aceea mi·au luat şi al doilea clopot. Nici nu m'am putut uita la el. Parcl mi-ar fi ingropat copilul. Până acum se ruga; de acum va ucide. ,

Nici nu uitasem micul nostru clopot, când veni

���i��r �� ��:t:r� �:n!��i�i��an!�:rl

t��;i�ear��f�

orgă. Ceru adlpost peste noapte. - Adăpost bucuros, dar orga n'o dau. Ofiţerul zâmbea: - Vom vedea. Am vorbit cu mama între patru ochi: - Mamă dragă, fă o cină bună. Nu cruţa puii.

Să fie şi vin, din greu. II voiu omeni pe flămândul

��t d1�ct::ri��a d���afr��g�U��t�t orga, aşa·l

Un plgân cinic, acest ofiţer. La toate zâmbea. După miezul nopţii i se sui vinul la cap. Indrăzni să spună că aşa fac preoţii pretutindeni. Ii dau de mâncare, de băut, ca să nu se atingă de orgi.

- M'am îngrăşat douăzeci de kilograme de când umblu după rechiziţii. Sânt artist, dar n'am trăit din muzică niciodată aşa de bine, ca în săptămâna din urmă.

- Nu artist, dar nici ţigan de contrabas n'ai fost in viaţa ta, camarade !

Indignat, Îşi pironi ochii mici, ca de porc, asupra mea:

- Numele meu e cunoscut în Viena, în Buda­pesta. Nu un concert am dat eu in străinătate.

- Artistul nu omoar3 instrumentul muzical, - Îi zisei rece.

- Ce să fac? . . Războiul ! Mai bine să piară orgete, decât eu. După amiazi am cercetat orga. Pagubl, să te legi de lada asta veche. Nici nu se poate repara. Tuburile se vaită dela sine, multe sunt de tot mute, frânte, burduful e răsuflat, iar

carii au mâncat lemnul, o vechi tură fără preţ. De mult ar fi trebuit dată afară. Dar oricât aş regreta şi eu, porunca este poruncă. . . După amiazi am şi Început desfacerea.

- Cum, ai Îndrăsnit să te atingi de ea fără voia mea?

Artistul se scuză. Imi părea rău că am ţipat la el.

- Acu-i tot una, - mi se potoli mânia, - dar nu-ţi dau niciun tubuşor, de·ar veni o întreagă armată.

- Te rog, alegeţi oricare îţi place, - se oferea soldatul.

Luai cheia bisericii. - Ai timp şi mâine, - zise indignat stegarul, -

nu fug eu de aici cu ele. - Vreau acum îndată, - răspunsei hotărît. - Cum pofteşti. Tuburile de argint erau Împrăştiate pe masl1,

mute, subţiri şi moarte. Le luam pe rând În mânl

�iS��ic��t����� �����z��c�'a�r:ts}�!t s:c!�.

rta în

- Uite ăsta, - zisei cu bucurie. - Sânt şi mai frumoase, - mă încredinţă ofi-

ţerul. - Nu sânt. . . - Chestie de gust, - zise zâmbind. La masl1 le-a cercetat cu pricepere de specialist,

a suflat în ele şi le-a criticat. - Nu merită niciun oftat. N'am idee, de: ce

te legi aşa de ele. Ai vreun motiv deosebit? Drept răspuns am luat istoria casei: Historia

domus. Ofiţerul ceti cu interes cartea voluminoasă: - Inchoatum est hoc opus. . . Adevărată ma­

gazie de miasme, - zise suflând fum de ţigare in ele, ca şi când ar fi vrut să le desinfecteze.

- Trebue să ştii, - zisei - că aici locuiau odi­nioară călugări. Ei au dres orga. Pentru aceasta

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI

au dat-o lui Vicol, magistrul, un artist cu sânge iU�;a%;�t

-�

�r�

e��

ib��:!�;

id�:

t���!���--=

zise cu dragoste : - Fratele nostru Felician Îţi va fi de ajutor, fiule ! Un călugăr înalt, tânăr şi frumos veni atunci. - Eu sânt « dilugărul muzicant &. Peste capul tuns se revărsa o lumină deosebită

şi în fundul ochilor aprinşi ardeau puteri tainice. - Câte figuri netoate desgropate, - cugetă ma­

gistrul VicoJ. Era către seadi. In sanctuarul Întunecat un

lungan de frate dădea foc lumânărilor cu un be­ţigaş de aprins. Călugării se coborîră din cor şi sub conducerea stareţului pătrunseră in zidul gros Îmbrăcat în întunerec şi indată ieşiră În lumina gălbuie a lumânărilor:

f Proficiscere de hoc mundo t, rătăci un glas slab plângă tor şi începu corul.

Călugărul muzicant şopti palid: - Se Îngroapă orga ! Vicoi se uimi. - O îngroapă ca pe oameni ! Fratele ti corectă cam aspru: -Era mai mult decât un om. S'au aplecat asupra ruinelor argintii ale mor­

tului. Fratele ridică un tubuşor şi zise încet: - Frate, nu-i cunoşti istoria. Acum două sute

de ani călugării au cerşit, bucată de bucată aceste tuburi şi e Însemnat, cine şi pentru ce scop a menit-o spre slava lui Dumnezeu. Uite acest mic f Fisst. E cât gâtui unui copil. Ascunde în sine tragedia unui copil regal sugrumat. Acest (1 Ge , a fost cândva un blid de argint. Călăul aducea pe el capetele boierilor. Cine ar putea îoşira tot ce strigă În lume aceste tonuri ! Crucea de argint a mii de vieţi străjueşte În orgă. Mai e de mirare, dacă noi, simpli călugări, o ingropăm ca pe oa­meni? . . Acum se mai adaugă la istoria ei: t Renovavit Georgius Vicol t, - zâmbi călugărul.

Dar George Vicol clătină mândru cu capul: - Renovavit? A Înnoit-o?-Greşeşti, frate:

« Creavit •• A creat-o, ca Dumnezeu. as;:lta�

tasluj��d;n��h�ul

a la ��:�rif�r .

n;i��: cuprins de un farmec deosebit, luă fluiericea din mâna tovarăşului său şi o tur[Î În pumnul slu puternic.

- Vezi, am sugrumat-o. Călugărul tăgăduia. - Du În chilia ta istoria casei şi, dacă vei ceti-o,

vei afla di aceste glasuri de argint nu se mai pot sugruma. că �c;s�� ���:s��

ifr����c

eiu�tt d�a:�ă �:��teşti

Călugărul Îşi susţinea dârz părerea. - Te poţi urca cu urechile desfundate pe scara

tonurilor, dar in zadar sufti in ele, dacă nu cunoşti sufletul ftuierelor.

Pe fruntea albă a artistului se rătăci o umbră. - Poţi scrie În istoria ta învechită, frate, că s'a

isprăvit cu trecutul. Nu vei mai auzi sudălmile tunătoare ale bătrânilor vărsători de sânge din istorie, când apeşi pedala, nici râsul de argint al cupelor de vin. Asta va fi orga omenirii noui. Voiu turna În noua piuă dorinţele şi visurile săr­manilor, ale luptătorilor, ale celor chinuiţi şi în locul pove�tilor spulberate acesta va fi vasul măreţ al lumii noui, - zicea Vicol însufleţit. - Ridică-ţi capul din bucherniţa ta şi vei vedea di bate la poartă o altă viaţă.

Călugărul n'a mai zis nimic. Biserica se cufundă în Întunerec, statuiele se adunată În jurul altarului, apoi dispărută nevăzute. Numai candela de aur se lupta cu Întunerecul in mijlocul naiei.

- Este extraordinar de interesantă povestea,­zise ofiţerul bând un pahar şi gânditor.

- Nu e născocită de mine, ci e scrisă in această carte bătrână, legată în piele de porc şi roasă de şoareci, dar povestirea are continuare.

- Tot aşa a deslegat curelele cărţii, Vicol, ca şi tine, tot aşa a cetit şi el ca şi tine acum:

f Şi se făcu mare cutremur de pământ şi mulţi oameni se prÎstăviră . . .•.

-Bine se începe, - râse de arhaismul cronicii, dar in curând se cufund3 în ea. Cronicarul do­jen�te puţin neamul său că 'îi uita de Dumnezeu În ulele încercărilor grozave 10 care . . . • cap cade, inimă se îngrozeşte, coloare se schimbă, vultur se îngraşă pe cadavre şi se Îmbată de sânge •. Era mersul vremilor, ca acum. Şi călugării bun timp şi-au ales să plece la cerşite. Pe unde mergeau . • • • caii nechezau, baronii plângeau •.

- Nu te teme, cei de acum nu plâng, - zise râzând ofiţerul.

- Plânge-vor şi ei, - proroceam eu, - dar nu mă împiedeca, sli. pot continua cetirea:

. . . Cea dintâi danie a fost, fireşte, a Măriei-Sale Principelui. Cli.lugărul cu colecta a nimerit Într'un ceas rău la palat. Măria-Sa tocmai atunci tăiase capul unui domn boier mare, care nu pregeta sli. spună că buzduganul lui e mai vrednic decât capul sfânt al principelui.

- O fi avut ceva dreptate, - râse ofiţerul. . . . Măria-Sa s'a răstit la călugăr şi i-a aruncat

in spate corpus delicti: - Ce vrei acum aici, măgarule aghezmuit? Călugărul, fireşte, cu multă umilinţă ridică buz­

duganul. - Destul de plăcut au infiripat inaintaşii mei

scara do-re-mi-fa-so-Ia-si-do, - zise râzând ma­gistrul Vicol.

Vântul răzbea prin fereastra chiliei şi Cristos de pe cruce de trei ori i-a poftit noapte bună, dar nu băgă de seamă. Cartea cea prăfuită îl fermecase tot, căci din slovele îngălbenite ieşeau intâmplări grele şi multe morţi se ar3tau dupli. povestea fie­cărei ţevi de orgă . . .

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R Ă U ·

Mizerie, pkate, flirldelegi şi josnice fariseisme răsar din câte una, parcă diavolul ar sufla prin ea. Dar sunt şi de acelea care ascund bucurii, fru­museţe, simţiri sfinte şi izvorăsc din ele nenumll.­ratt rugăciuni, visuri, amărăciuni, doruri de oa­meni cu frunţil e brăzdate.

Dimineaţa îl găsi lângă carte şi nu O putu lăsa din mână. Cea din urml1 povestire vorbeşte despre o fată nenumită care avea inima aşa de curată şi fierbinte, că lumina prin haina ei . . .

La fata înfHicărată am tăcut şi mă gindeam la frumoasa mea fată. Şi ea are inima aşa de curată şi de fierbinte. Ofiţerul însă mă zarea curios. Trezit din gânduri continuai:

Magistrul Vicol se supără. - Călugărul acesta s'a adâncit de-a-binele În

legende. Peste o săptămână şi eu voiu paşte crinii

�;â�fcllu�a���i!� mirosi de departe eretecii, ca

Lumânarea de cead se strâmbă şi apoi adormi. - Orga fetti cu inima fierbinte, - şopti în sine

şi nu mai glumea. Recunoştta adevărul spus de călugăr:

Crucea de argint a mii de vieţi se odihneşte în orgă.

A doua zi căută şi ascunse darul fetei nenumite. - Ce fluieraş simplu, -zise el, il desmierdă şi-I

s:1rută gânditor. Artistul inspirat lucra încordat. Călugării in jurul

lui se minunau şi căutau să-i fie pe plac. La amiazi scheletul pentru noua org:1 era gata. Inspirat şi cu mare avânt el lămurea şi poruncea planul nouii construcţii :

- Veţi vedea . . • Numai călugărul muzicant nu zicea nimic. Era

ca speriat, îngândurat şi supărat. Cu capul plecat curăţa fluierele şi le da magistrului, care, însufleţit, le d3dea tonul, le curăţa cu buzele înflăcăra te, sufla în ele din sufletul său şi, cine ştie, ascundea în ele râsul, bucuria, pe care o numea după un înger, făcea locaş milostivirii şi duioşiei frunzelor picate, ridica sicriu sufletului copilului muribund, mângâiere flămândului, dreptate prigonitului, cine ştie, de care va fi legat aripi de argint şi ce vor vorbi, când se vor porni adâncimile săpate în lemn. Le încerca una după alta, arătându-le ce­rului şi pământului şi nu se domoli până ce nu se umplu şi cel din urmă fluieraş de argint cu simţire omenească.

Aşa trecu toată ziua. Sufletu-Î era liniştit şi în chiliuţa sa i�i puse Înainte pe masă fluierul dulce al fetei cu tnima fierbinte. Planuri scumpe i se iveau, 'Privind misteriosul fluieraş de argint. Ca un copil se uita în el, sufla să vadă nu cumva vine fata cu minunata inimă curată, care îşi dusese pe furiş comoara la călugării cei sdrenţoşi, ca Dum­nezeu să-i p3.zească mirele falnic şi să-i păstreze dragostea . . .

Către miezul nopţii călugărul muzicant î1 tur­bură cu o intrebare:

- Să nu fiu rău înţeles, - zise timid. Toată ziua am căutat un lucru mititel. A pierit un fluieraş din registrul al patrulea. Am căutat şi în gunoiu. Poate nici nu l-ai observat.

- Fac eu altul. Nu-i nimica . . • Din nou stăteau duşmănoşi faţă în faţă. Vicol

a înţeles taina călugărului. In liniştea sfântă abia scoaseră un cuvânt. Umilitul om cu ochii înholbaţi bâlbâi:

- Nu are nicio însemnătate . . • - Dar e frumoasă legenda. De ce minţi,

frate? Călugărul şi-a încreţit sprâncenele şi ridicându-şi

capul, puternic şi chel, ii trozni şira spinării, dar îşi domoli pornirea de mânie şi râse:

- ştiu că tu l-ai luat, dar bagă de seamă, nu cumva să facă şi din tine călugăr • fluieraşul . acela.

- Nu te doară capul de mine, măi sfânt An­tofie rătăcit. Am eu o fată frumoasă cu inima fierbinte.

Tânărul călugăr căzu pe gânduri. Mânia i se topi, o minunată lumină se resfică asupra feţii lui, glasul i se încălzi din nou:

- Odată şi eu. . . am trimis unei fete • . . dar fluieraşul a venit înapoi . . . De mult. . . Atunci l-am aşezat pe ascuns in orgă . . . Dumnezeu m'a iertat . . . Zic, a fost de mult . . • Iartă-mă şitu,­şopti. - Să-ţi aducă toată fericirea mica mea unealtă . • .

Blândul Cristos grăi din nou de pe cruce : - Nu vă mai culcaţi, copiii mei? . . Făcui şi eu o pauză. Ofiţerul meu nu zise nimic,

privea numai paharul şi vinul care tremura pe fund. Poate nici nu observase că m'am oprit. Tigareta mi se stinse în mână. O aruncai în colţul casei . . .

Nu mai este mult din povestire. Orga de argint ajunse un minunat instrument muzical. Mia de fluiere spunea tot, dela adâncurile mării turburate până la subţirile sfere ale înăI�imilor.

Călugării scriseră fericiţi in cronica lor: t Fecit Georgiw VicoI •. Şi magistrul George o intonă însufleţit. Cu pa­

tima tinereţii şi artei lui, aproape să treacă în extaz. - V'am creat o lume, părinte ! Nu o orgă, ci

o lume a omenirii stă înaintea altarului vostru. Omenirea suferindă, injosită, scuturându-şi lanţu­rile, molipsită de mizerii, grozavă şi totuş scumpă omenire. La o singură atingere a mea, încep să plângă milioane de copii, se prăbuşesc mamele cu braţele desfăcute şi oftează fiecare bărbat necăjit şi C�ă�î�:�es��

n:�i��ă:ă

oră!��e J���%�ă';

lovit clapele şi orga a sguduit lumea infernală. La altă atingere, doruri fierbinţi. iubire şi poezie sbu· rau ca nişte porumbiei dintr' o colivie de argint.

Pricepătorii au rămas răpiţi:

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI '"

- E desăvârşită ! Poporul, ce umplea biserica, plângea. Numai bătrânii părinţi se uitau încurcaţi, în­

spăimântaţi, Îndureraţi parcă: - Asta nu-i orga noastră cea veche. Moşneagul stareţ Iăcrima şi tremurând făcu

semn artistului : - Numai pe Dumnezeu nu l-ai putut chema,

fiule, - şi cu mâna sa noduroasă porunci fratelui Felician să cheme el pe Dumnezeu În orga bine­sun1ttoare.

Călugărul muzicant se cutremură. Palid ca ceara se urcă la orgă. O jale şi o supărare ne mai pomenit1t se revărsă peste lume. Toate inimile parcă se închi­deau în sicriu. Cei din jur abia putură J?rinde mâna, ce scotocea În chinurile omeneşti, ca să O lege.

Bătrânul stareţ plângea în genunchi: - Dumnezeul meu, ce s'a făcut cu orga noastr1t?

Unul a revoltat lumea, celălalt a disperat-o. Călugărul muzicant era ca un gândac, ce umblă

peste cadavre, şi pe dosul căruia e zugrăvit dia­volul. Maestrul Vicol sări ca desperat la călugărul care îşi istovise suflarea şi cu un glas din altă lume îi strigă:

- Stai ! Gâfâind mărturisi bătrânului părinte: - Mai are un mic cusur orga. Un fluieraş mic

nu e legat. Scoase din buzunar fluieraşul de argint al inimii

fierbinţi. Blând şi binevoitor se uită la călugărul muzicant şi i-I Întinse.

Se urcă din nou în şeaua orgii şi intonă cântecul, un imn al inimilor fierbinţi.

Via ţa decăzută se innoi, bietul pământ încetă să mai tremure, vechiul altar se însenină, oamenii se îmbrăţişau, călugării neştiutori îşi clătinau capul bătrân:

- Cine-ar fi crezut că un fluieraş aşa de mititel să însemne aşa de mult !. . .

Ofi ţerul stă nedumerit: �ri�eŞte' fiuier"aş�l

' s�b:

ţire de orgă, se roşeşte şi îşi strânge sprâncenele. - Nu sunt un romantic, - zise într'un târziu.

Nu dau nimic pe astfel de legende sfinte, dar fac o ofertă: Pentru acest unic fluieraş îţi las aici întreagă orga.

- Pentru acest unic fluieraş iţi dau intreaga orgă, - răspunsei eu cu ochii în pământ.

- Cu un cuvânt repetăm legenda . . - Ş i istoria s e repetă. - Aşa stăm, deci? . . - N'am de ce tăgădui . . . Ironic, mă cercetează, vrea să privească Înluntrul

meu şi, ca şi când ar bănui ce ascunde reverenda, zise cu glasul blând şi iubitor:

- Mai bine-ar fi s'o duc. E primejdioasl aceastl bucăţică de metal. La ce sl se scrie o nouă istorie în cronica veche ? . Destul necazul, ce mi l-a făcut mie . . .

- Cum ? Pentru ce ? - Întreb indignat. Ofiţerul se uitl mânios la fluieraş, care luceşte

pe masl ca un sloiu de ghiaţă. - Dacă ajung şi eu pe lista pierderilor, ei am

să-i mulţumesc, pentrucă eu de astăzi nu mă mai ating de orge. Până acum orgele m'au scăpat de front. Măcar de nu te-aş fi văzut niciodată sau de ţi-ar fi ars biserica cu orgă cu tot I

Indată se reculege şi ar vrea să se cufunde sub pământ 'de ruşine :

- . . . Tu crezi acum că-s un laş şi că teama de moarte mă înspăimântă, dar află că din 1914 sunt

Ofileru! sti nedumerit, priveşte flueraJu! sublire de orgl, se r�eşlt şi îşi str1nge sprlncenele

pe front şi abia acum am reuşit sl primesc aceastl însărcinare . . . Mă bucuram de ea. Cum sl nu ml bucur ? .. Acum s'a isprăvit. S'o ia naiba !

- Omule, nU-ţi pierde mintea, - îl dojenesc eu. - O viaţă de om e mai mult, decât orice orgă din lume. Du-o deci toatli. Iţi dau pe deasupra şi asta . . .

Ofiţerul dătină din cap, apoi şi-l rezemă de mână. Nu-i îngăduit sli-l las să se gândească. Ii torn vin "în pahar şi ciocnesc.

- Servu s ! Scoateţi din cap mlglria a sta.' Fan­tazia vreunui călugăr bătrân a iscodit întreagli povestea. Nu trebue luatl în serios. E o istorisire simplă.

www.dacoromanica.ro

". B O A B E D E G R Â U

- Dar frumam ! . . . - Aşa-i, frumoas:t . . . - mlrturiseamşi eu şi am

râs amândoi şi ne-am retras la culcare.

Când s'a flcut ziu1, nici urm;!; de ofiţerul meu. A dispărut. Pe masa din sufragerie, lângă fluieraşul cel mic lăsase un rând de scrisoare de mulţumire. sub cheia grea a bisericii.

- Om cu tact, - am zis dascllului, care s'a inf3ţiş3t inainte de liturghie. Incă azi noapte a transportat fluierele orgii, ca slI. nu vedem şi să nu ne doar1i.

Nici n'am indrliznit să-mi arunc ochii spre cor. La ce să v3d locul gol? In clipa următoare răsună arga în toată puterea ei. Niciodată nu a fost aşa de frumoasă.

Toate fluierele erau la loc, mândre, strălucitoare ... Burdufurile, c1apele, toate reparate, întărite.

- Nici când era nou3, nu era mai bună, - zise vesel dascălul.

Toată noaptea a fost nevoit s.i lucreze soldatul muzicant ca s.i o dreag.i.

De bucurie imi veni ideea: - Ar merita s.i·i inscriu numele În istoria casei.

Cum a fost scris al lui Vicol. maestrul. Indat.i luai condeiul şi începui să scriu: « Renovavit Anno Domini 1916, die 20 No·

vembris . . .•. - Cum îl cheamă oare? . . Nu·i ştiu numele . . .

Am şi uitat s.i·l intreb . . . Il voiu şti, poate din

lista pierderilor. . . Dar la ce bun un nume ? ­alungai cugetul. - Inaintea sufletului meu larg se ivi numele cel mai mare, ce i-l puteam da, din recunoştinţă, şi continuai a scrie cu litere războinice:

• Miles anonymus • - un soldat necunoscut. - Şi acum e rândul nostru, mic fluieraş, - şi

priveam trist la darul fetei cu inima fierbinte. Voiu fi tare, viteaz şi te voiu nimici . . .

Dar mai întâi te voiu desmierda . . . Cât eşti de fraged, cât eşti de nevinovat, cât eşti de frumos şi cât suflet se leagă de tine! Şi glasul ei aşa de pianissimo, ca un plâns, cu bănat, de fată fru· moas.i . . .

Am luat ţeava În mână s'o sdrobesc, dar mâna mi·a sIăbit. . . Nu pot. N'am drept la asta, mă am.igeam. Şi în cealaltă lume mi·ar cere socoteal.i, cine a dat-o. N'aş putea vedea locul gol la orgă . . . Ea ii aparţine, cum aparţine şi dragostea armoniei lumii. Am lipit-o de obraz: - Nu te teme miti· tico ! - M.i simţeam, ca şi când obrazul fin al frumoasei mele l·ar atinge pe al meu şi inima îmi b.itea dureros de fericit . . .

Am dus inapoi in biserică micul obiect frumos, l-am sărutat şi l·am pus la locul lui, ca să cânte şi el cântecul de răscumpărare al oamenilor . . . Apoi am trimis ruşinat În cuget o cerere de iertare către ostaşul necunoscut . . .

- Ai greşit, camarade . . . In locul tău, eu am ajuns pe lista celor căzuţi .

XVI

Inainte de Cdciun au început lupte grele pe câmpiile de dzboiu. Sângele v.irsat acum ne ajun· gea la picioare. Aici copilaşii scriau răvaşele către inger şi ingerul cel negru aducea dar de CdCÎun câte un tată mort şi când sub bradul de Crăciun se cânta mai cu zor:

«O ce veste minunat.i La Vifleim ni s'arată . . . •

- intra pe uşă un frate şchiop sau un flăcău ruinat de moarte.

Ce bucurie să le spun mâine? In timp, ce moar·

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO; IN JUGUL DOMNULUI '4'

tea stăpâneşte cutropitoare, cum să propovăduesc fericirea răscumpărării şi a vieţii noui ce va să vină? In faţa realităţilor numai o evanghelie reali· zată poate avea tărie.

N'am mai avut aşa Crăciun ! Omenirea se ruga şi ea cam astfel: .. Pace oamenilor ! . . . » Pace pentru toţi şi pentru toate, cei ce au fost

orânduiţi sub numirea de om, fie că îşi umblă calea ca o dureroasă realitate, fie că s'ar sbuciuma ca pulbere neagră sau ca oseminte in mormânt, fie că partea lui nemuritoare l-ar striga.

Iar în jurul ieslei din Vifleim hordiau muri· bunzi şi granatele aruncau oseminte putrede spre cer . . .

Poporul din biserici striga şi mai inviforat: « Pace celor ce sufer, bolnavilor, schilozilor,

săracilor, munciţilor, nenorociţilor, rănisilor, slă­biţilor, cutropiţilor, frunţilor ce nu mai pot indura; pace celor patru unghiuri : nordului, sudului, apu­sului, răsăritului . . . •

Cei ce sufereau continuau să sufere, cei loviţi se prăbuşeau de tot, rănile ucideau pe purtătorii lor.

Totuş nu disperarăm. .. Pace elementelor, • - ne rugam mai departe,­

focului, apei, venin ului, armelor, tunurilor, gazu­rilor, celor ce umblă sub mare şi deasupra mării, aeroplanelor şi baloanelor, uciderii din depărtare şi binecuvântări1or, blestemului şi rugăciunii, pă· sărilor neştiutoare şi pietrelor nesimţitoare, zăpezii sângera te, pământului, stelelor, soarelui ingrozit, animalelor şi fiarelor, şi celor cu nume şi celor fără de nume . . .

Pace ! . . . Pace 1 . . . Pace 1 . • •• . . . şi focul mistuia casele, tunurile şi gazele

ucideau oameni, de pe aeroplane şi zepeline că-

deau bombe între oamenii cari se rugau in bise­rici, şi se nimiceau şi cele cu nume şi cele fără de nume . . .

Iar noi oamenii, atunci ziceam şi: .. Crăciun fericit •. Uitam milioanele ce putrezeau pe pământ şi sub pământ şi fericiţi ne plecam capul pe perina neagră a gropii mortale, şi orfanii mii şi mii cântau dinaintea uşilor colinda:

CI Astăzi s'a născut Cel fără 'nceput . . . .t

Acesta-Î Crăciunul: Cutremurat m'am plecat înaintea măreţiei lui şi

din nou m'am legat, că de dragul păcii poporului meu copil, dacă e nevoie, mă jertfesc şi mă fac iarăşi al celor ce sufer, al bolnavilor, săracilor, sbuciumaţilor, al milioanelor fără nume, ca să aibă şi ei parte măcar de o singură clipă de fericire. Mi se iviră planuri minunate. M'am aruncat din nou, cu zelul preotului purificat, în braţele mi­siunii mele. Din nou am f1ămânzit cu ei, am plâns, am jelit şi am luptat împreună cu ei . . .

Toate in zadar, Însă, pentrucă nu ştiam di feri­cirea, ca orice in lume, numai din noi o putem da şi că mai întâi trebue să·mi câştig pace sufle­tului meu, pentrucă până atunci nu sunt în stare să l;:�a;:�i�i f:ri�t

i��! �� �i i��::e �d�ic�d�cât

fata mea cea frumoasă. Nu-i de tăgăduit. Lui Dumnezeu i·o şi rnărtu­

risisem, dar nu Îndrăsneam s'o mărturisesc oame­nilor . . .

(urmează) IOSIF NYIRO din ungureşte de IU, Daiallu

cu desene de B. Srab6

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

GENIUL RURAL. - Sala de conferinţe a Casei Şcoo- dinainte de rl:l:boiu. Femeia c.re o strânge braţe, braţe pe lelor a ad1posrit o lună �i ro",i mult o expoziţie de lucruri cap e din neamul meu rlimas la plug. Se oprelite dte odad de ta�, printre care am Îndrziat mişcat. Simţeam nevoia şi se uit1 la mine, zlImbind. Intr'adevăr, nu ml mai pricep d intru la un ceas dnd nu era nimeni "i sl le a.scult glasul d. fac nimic intre ai mei, decl! d mă uit la apa crescut3, venit de departe, nu numai din toate judeţele ţării, dar din cum se sflirâm3 şi gălglie sub sălcii, jum"'!ate glumind şi

Afişul Expoziţiei Geniului rural

strlfunduri de istorie şi de viaţl anonimli. Amintiri vechi jumătate ameninţ;1nd. Pln:t1reasa, care În lucrul ei s'a apro· st Întorceau acolo, pline de soare şi de tinereţe. Uite nişle piat şi a simţit·o la călcâiu, o bate cu piciorul, Ură sli se p1n%â intins� la înn11bit pe valea Oleului, in Transilvania Intoarcl, şi o cearel : ' Ast�mp�rl·ee, Oltule, nebune I ! E

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '"

intr'o vreme de du.goote de versuri şi mll infior. Imi place care, cerc de gospodine, sau desfacere de binefacere a unui mai mult decllt Goga: t Mult iscusita vremii slovll t, cu Tibişoiu sau altă societate de doamne. E ceva la mijloc, foate cadentele odei lui elegiace. uneori dedesubt şi ahe ori deasupra ca orizont. E chiar viata

Ziua Cărţii la Universitatea din Cernlluli organizată de Eugen 1. P3.unel: Bucovina vizuti de cilători strllini; incunabi!e; poeli şi prozatori români din Bucovina; editura t Glasul Bucovinei ,

Altădată e pe seari, la o coborire din mume, nu mai de toate zilele a dtencii, cu mullumiru de mina ei a tre­ştiu bine pe care vale, dar trebue să fie pe valea Dâmbo- butilor casei, aşa cum a invălat dela înaintaşi, intre cre­vilei. La fiecare cad pe lavili afară st3 o fată sau o gospo- dinţe vechi şi îndemânări cu rosturile mai adinci, uitate. dină şi toarce. Mâna Îşi duce mereu dou3. degete la buze, Inul, cinepa, Una, maldllrile de bumbac şi buruenele co­ca 53. le inmoae şi sll Si! "'jule la scoateru firului din caer, loranle ale câmpului, m3.tasea şi firul de aur, din furd şi din dar În intunericul albastru mişcarea se face fllrll inleles rllsboiu, din gherghef, din ac şi din strachina de boit oui şi tainică. M3neca sclipeşte atunci de cusllturi şi de fluturi de Paşti, din drlige şi din foarfece, se arată, foesc şi se şi ochii, cari se pot ridica dela lucru in această intrerupere schimbă sub ochii noştri în clImăşi şi ii, in zllvelci şi min­in care gura parcll drută mllna binecuvântată pentru isprava tene, În marame şi sCo;lrţe. iată Oltenia Înflorită şi subf.Îre ei mllnglioasă şi tllcută, sclipesc şi ei. Mi-e teamă să zic cu linii impăr3.teşti de Răsărit şi de nouă mllri şi Iări, Basa­ceva şi trec inainte printre aceste vedenii, aşezate aici de rabia geometrid, şi de aceu acum Întunecatll şi acum stră­sute şi de mii de ani, mamele şi surorile noastre,. care ne lucită, Intr'o luptll spre cump3.na pe care o clatină elite împodobesc şi ne uşurează calea. un vânt neaşteptat venit cu pulberi uscate din stepă. Mara-

Alteori o ascult pe d-na Bacalbaşa, care a pus la un loc mureşul monumental, in hainele largi, ca de scoaqă glltitll tot ce se vede, alergllnd şi scriind prin to;ll1 Iara in numele de copac, Ardealul aproape hieratic, Moldova care bate Casei Şcoalelor unde lucrează ca inspecloare. E o păti- marginile, ca sl nu-şi scuture dntecul şi durerea peste noi, maşă a geniului rural. Nu e vorba aici in [nt!iiul rând de Bucovina cu un coli al fOlei ridicat ştreng1reşte peste un lucrul frumos al femeii şi de numere de catalog in vreun genunchiu. Ele se plllmlldesc şi vin Inaintea noastr3., nu Muzeu de Artă Nalional3. sau chiar numai de colecţie etno· din carte şi la chemarea vreunui etnograf sau istoric. Nu le grafică. Nu e vorba nici de vreun bazar de lucruri feme- aduce nici glasul, care nu osteneşte sit le spunil lauda, al nine t"r3neşti, produse de vilrinll ale unei t Ţ::trllnci . oare- d-nei Bacalbaşa, ci ies din valurile de p1nzll ale războiului,

www.dacoromanica.ro

'44 B O A B E D E G R Â U

din firul Ud nod 01.1 furcii, din mlna iscusitl şi din dn- şi a unei ţlirance de idiU. medievali. Oamenii cari îşi iubesc lecui pe ginduri al femeii. "umul ar (rebui, dimpotrivl, sl porneascl prin salc fi si

Mli uit la lucrul în sine, aştl:at cu pricepere şi iubire, convingl pe oameni s1 se Imbrace ca la oraş, cu produse. deşi locul a fost pUţin pentru o lari intreagli şi, cu toată de bbricil, mult mai ieftine şi cari Intreţin munca modernl lipsa unor judeţe, ;a trebuit d. fie C.affi Ingrlm.lidit, şi urmil- şi pe muncitori. Au trecut tilele de robie economicli ale

rese intenţia pedagogic:' şi de propagandl, înfăţişată de gospod,lriei ţlrilnqti alllarhice. Nici drţile nu se m;!.; scriu

M. S. Regde vorbind

tablouri statistice, îndrumări, procese de producţie, de pro­punerile unei alte politici economice de import-export şi de valorificare a muncii cunice nationale. Am Inaintea mea pe un prefect de pe vremuri, dintr'un judet buarabean, care îmbracă şi ută:z;i mi se pare, la o depărtare de :tece ani, acee� demnitate, om mare, hotilrlt, dolit de multe ne­cnuri şi Innecat mai cu seamă, prin Invăţiltura lui ruseucil, de un val de materialism istoric. II am, firqte, numai in amifilire, In uimirea şi cu ruşinea pentru slilbiciunea mea de argumenlue, de-atunci, clnd îmi dovedea, In casa lui gospodilreascl, difilr'o parte de ţaril care ,i-a pierdut portul şi şi-a Impestrilat obiceiurile şi sufletul, prin voinla impil­ratului dela miadnoapte, dărâmat util:z;i in \ilndlri cu tronul şi cu mutica lui biz.antinil, imi dovedea el. sunt un inapoiat impreunl cu toţi dli urmilrim pbtrarea unui ţlran

ati de mlnl, nu se mai lugi in lanţuri şi nu mai costi o avere. Un semn al ioapoetii satului, in ţările patriarhale ca a noast�, ar fi şi pbtrarea portului!

Ah, cum I-� da pe acel prefect In seama d-nei Bacalbaşa, cum m'aş bucura d-I văd nu convins, ci Înfrănt şi făcut pulbere !

CUVINTE REGEŞTl. - Istoria celor din urmă patru ani ai vieţii româneşti se poate scrie întrebând multe feluri de documente. Greutatea cea mare a istoricului pentru timpurile foarte noui nu mai e lipsa, ci tocmai nilvalnica boglţie ;Ii i:tvoartlor.

o carte in care aş vrea să răsfoesc şi unde orice contim­poran ar glsi atâta indemn de meditalie, ar fi o culegere a cuvântlril or ţinute de Regele Ţării la diferite prilejuri. Imi rlsunil Ind in urechi cele mai proaspete cuvinte, deJa des­chiderea Săptămlnii Clrlii şi dela inaugurarea localului innoit al Fundaţiei Culturale PrinciprJe Carol, cu rostirea lor plinil de siguranţă şi de orizont. latl un drum din fapt În fapt, la care Suveranul a fost martor şi a vorbit, drum prin istoria vremii, tras de cel dintâi Uuritor al ei.

Am înaintea mea citeva discursuri ale Regelui Carol J, volumul de cuv;lnlilri ale Regelui Ferdinand şi un mănunchiu de cincispre:z;ece, douăzeci de vorbiri ale Regelui Carol II. Indrhnesc d le :tic ' vorbiri t, ptntruc.l din toate sunt cele care au un vădit caracter de improviz.aţÎe şi de sc.lpilrare la ciocnirea cu o probleml. Celelalte pot fi nifte acte de Stat, chib:tuite, În stil de cronici şi Inalte, pe care simţi chem:..rea de evlavie, cetindu-Ie, să le inconjuri, caligraf In genunchi, de litere iniţiale cu vulturi fi de impletituri de manuscrise biuntine, Acestea de dincoace, În schimb, au fost spuse lmr'adevlr ca d fie au:z;ite şi păstreaz3 In ele c3ldura gla­sului, care te urmilreşte, şi privirea albastr3, care te-a dgetat, ascult;lndu-le.

Nu mi gândesc atât la marile construcţii oratorice, din care cercetlitorul poate desprinde concepţii de viatil sau de guvernilm;lnt ,i consideraţii de aşez.are a materialului şi de mqtqug al cuceririi inimilor, Caut printre tleturile din ziare şi reviste, dintr'un carton mereu in crqtere, şi dau În imliul r;lnd de cuv;lntarea de lnvestitură a episcopilor Huşilor şi Carannbeşului sau de clntecul de preamlrire a Moldovei, clnd în toamna 193:l s'a drbiltorit la m;lnlstirea Bistriţa, 400 de ani dela moartea lui Alexandru cel Bun.

Imi sunt mai aproape şi mli mişcil mai mult celelalte, for­mullrile scurte, Ucute fărl nicio pregiltire şi pleclnd de-adtea ori dela observatia unui cuv;lnliltor, care premersese. La atâtea din ele am avut norocul să fiu de fa,�. Cu o miel sil in1ă aduc indilrilt din trecut, cu toatli viaţa de-.atunci, im­prejut3rile, lumea şi pe Vorbitor Insuşi.

Ascultaţi ! S'a făcut tilcere. Oratorii oficiali ai binevenirii au isprlvit. TOli privesc Inainte şi aşteaptă. Are să răspundli Regele,

N'are nicio hirtie În mlnă, cu te)l;tul sau chiar numai cu

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A ,,,

Bucovina In drli fi iroane

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R A u

vreo Insemnare. Se uÎtii int;\iu in jO!!, par<:l ar duta ceva. regeşti t, sub o coroam, plutitoare simbolic, de aur, peste Apoi capul se ridid, pUlin incruntat, �i int!!ile cuvÎnte munl. cele spuse ,i pute cele nespuse. Este la inceput o caracterizare a momentului. Tot ce adu-naser!! ceÎlalli imprejur, amiinunlit şÎ inflorat, se risipeşte LEGATURILE CU FRANTA. - G;\ndurile noastre pentru şÎ r!!m;\ne numai aceasd caracterizare, ca o fi"are a unei Franţa, cele cu o viaţă mai lungii decât steaguril e scoase teoreme intr'o figur!!, cu o singurii linie de luminl inaintea la prilejuri, au nevoie de o adâncire. Legăturile de inimă, ascultltorilor. Privirea se apleac!! din nou, dar poate că mai care sunt mai vechi de un secol, şi legăturil e intelectuale, pUţin in plimânt, dt in Sine Insuşi. Acum se aude părerea fărl care istoria literaturii şi artei rom5neşti moderne n'ar proprie despre eveniment, leg�tura personal� cu el sau o mai avea inţeles, au căpittat de douliuci de ani o mare con­inlilţare de rosturi şi o hotlirîre de faptă, care uşurează şi sfinţire politid. Toate unirile noastre le datoriim Franţei. Inseninea:t1. Câteodată o mişcare �guduită de braţ sublinia::l. Sunt şi fapte care nu se mai pot ,terge. o convingere. Glasul se indlzeştt. Şi numai dedt, un zâmbet Cu toate acestea, niciodat!! ca ast!!zi Rom5nii n'au avut

M. S. Regele, cu D. L. Banou, Ministrul de Externe al Franţei, la Fundaţia Universitarii Carol r. (O-nii Tzigara-Samurcaş, Ministrul Instfuqiei, C. Anghelescu, D. Gusti)

sau o privire, care ar;ltl că Regele a vorbit. A fost tocmai o mai simlitl trebuinţl de franciu.re. Nu ml g.1ndesc la Cor-ceea ce trebuia spus, fării adaus de prisO!! şi fării prescurtlri, mul;l de înt51niri slrbătoreşti, ca: hotarul Franlei e la Nistru, care să lase loc presupune.rilor şi interpretărilor. sau altele a:semlinătoare. Imi SIă capul "i mai pUţin la vreo

Ne-ar trebui o carte care să pună 1;1 un loc toate aceste nouă und:l de Împrumut cultural, tocmai Într'o vreme de cuvinte, insOlite fiecare de două, trei rlnduri de rechemare creştere a conştiinţei de sine naţionale "i de sete după creaţii a faptului "i a atmosferei. Ea ar trebui d iasă intr'o Zi;l Clrţii proprii. E vorba de altceva ! Să Incerc s'o arll În câteva cuvinte. sau ,i mai bine intr'o :ti de 8 Iunie, dnd Regele le este tuturor Rom;\nia de după riizboiu se Înflţil,ea::l., pusă allituri de mai aproape şi făptura lui se ridică la orizont, preuntă şi ţara din trecut, cu atâtea minunate creşteri, şi se infăţişead covlrşitoare. Fiec;lre pagină ;lr fi ca un comentar regesc la şi cu pierderi, Insi atât creşterile dt şi pierderile Înseamnă un fragment de istorie, In care s'ar putea descoperi atunci de o potrivă o sllibire pentru ceea ce trebue să ne fie partea adusă de valul anonim şi pecetea sau d.rmirea scurti Franţa, spre idealuri a personalităţii crutoare, Să incep cu scăderile. Exproprieru şi votul universal au

Ni vedea-o într'un format mic, pe hirtie groasă cu margini adus desfiinţarea clasei neasue boiereşti. PUlinele familii, care sclmopte şi cu lilera ini,ial5 roşie, Ar ajunge ca titlu : I Cuvinte n'au capitulat cu totul, aud. să se potrivească, oamenilor şi

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '4'

vremurilor noui, intrand în lupta pentru locuri in societate mai mult din rămăşiţele unui trecut strălucit. Prietenii şi in viaţa productivă, a democraţiei. Cultura subţire france%.ă, im- Franţei să ia aminte ! prospătată prin studii şi prin călătorii, înflorea ca o floare rară, care Îşi trimetea până departe mireasma, Înflorea şi se păstra mai cu seamă în aceast3 lume. Astă:l:Î serele acestea s'au inchis. Marii SALONUL OFICIAL. - Avem acum trei sau patru fe-noştri oameni de creşterefranceză incepsăfienum�raţipe degete luri de manifestări de art;!. plastică în fiecare an, potrivite şi vin din alte zile. Cei sortiţi să le urmeze şi cari se preg;!.tesc sub ochii noştri, nu le seamănă, din acest punct de vedere, nici pe de­parte. Ca pe coastele vechii Grecii odinioară, se poate auzi şi în ju­rul palatelor şi conacelor secolu­lui al XIX-lea românesc: Marele Pan a murit!

Creşterile sunt rnăriri de terito­riu şi inmulfire de oameni. Jum;!.­tate din p;!.mântul şi din populaţia României de astăzi au stat sub o puternid şi seculară inraurire ger­man;!. şi central-european3. Inainte de 1914 eram mai aproape de Franţa, deşi de atunci ne-am intins cu sute de kilometri spre Apus. La atâlia din fraţii noştri, ca s;!. nu mai amintim de conce­tăţenii de alt neam, cele mai scumpe ecouri franceze, de fapte şi de nume, care deşteaptă tot­deauna in noi prelungi fiori, nu găsesc niciun răspuns. Si­linţele noastre ca să ne pâstrăm aproape de ţara de unde ne-am imbogăţit spiritul şi istoria un secol intreg, nu sunt proporţionale cu greutăţile care s'au ridicat in calea acestei apropieri. Dac3, pentru pătura cultă, am cerceta numărul de drţi franceze din bibliotecile Transil­vaniei şi Bucovinei, şi mai ales numărul de cărţi şi de reviste franceze cetite, pentruc3 o grijă de înzestrare automată a unor mari biblioteci, cum e aceea a Bibliotecii Universităţii din Cluj şi chiar şi din Cernăuţi n'a lipsit, am cădea pe gân­duri. Iar dacă, pemru mulţime, am afla d un film de limba francUă, chiar în Bucureşti, nb3Iit de tot felul de elemente minoritare, nu-şi glseşte decât ascultători de câteva seri, pe când in Transilvania nu e nici primit, am vedea că in legăturile noastre sufleteşti cu Franţa s'au făcut in timpul din urm� schimbări în rău. Să ne mulţumim numai cu măr­turisirile de zile mari, nu mai ajunge.

Francizarea înseamnă pentru noi ceva mai mult decât o imrare la şCffilla unei ţări şi unei culturi mai desvoltate din Apus, pe care am putea-o schimba după imprejurări. Toată mintea noastră latină, rămasă pe aceste locuri ca un templu uitat de un Cezar in retragere, arde şi se sbate intr'o atmos· feel!: vecină străină, slavă, german3 şi turanid. Blajul ne-a adus şcoala lui latinist3, cu r3dkini germanice şi catolice, dar toat3 Înoirea noastră spirituală, din Principatele libere şi din România reÎnviat3, se datoreşte latinit3lii venite prin izvorul ei francez. Iată de ce ziceam că avem nevoie de o adâncire a gândurilor noastre pentru Franţa. Trăim astăzi

La cărU1ă de Ştefan Dimiue.scu

să ne Iămureasc3 mult mai uşor decât altădată despre starea picturii şi sculpturii româneşti.

Am fost întâiu martorii exPoziliilor retrospective. Trei pictori mari, cinstiţi cu Premiul Naţional, au crezut venit� vremea să pună la un loc rodul visurilor lor de frumos. De obiceiu, sarcina aceasta şi-a iau Statul sau vre-o societate de prieteni ai artei. O asemenea comemorare e isbită insă cel pUţin de două lipsuri : ea se opreşte la artiştii plecaţi din viaţă şi, chiar prin aceasta, strânge şi aşează opera după' criterii de pinacotecă. Atat G. Petraşcu, care a indrăsnit sl inceap.:!., cât şi Steriade şi Ştefan Popescu, au ştiut s3 amestece partea de trecut cu aceea de creaţie actual;!, într'o măsură care ne-a ajutat, nu numai d urmărim calea până' astăzi urmată de fiecare din aceşti pictori ai albastrului, dar şi să întrez3rim' perspectivele lor viitffilre.

Expoziţiile personale au adus trldtura lor de vioiciune şi de neaşteptat. Aici nu mai 'sunt episoade de istorie a artei româneşti, cu valori care s'au cernut şi recunoscut, dar tocmai prin aceasta s'au răcit şi îndeplirtat, ci e toată tine­reţea, cu uimirea şi lupta În faţa naturii şi a vieţii, imple­tit3 din iluzii şi din desamlgiri. Cei mai noui înainteaz3, cu inţelegerea lor de linii şi de coloare, care e fără pereche şi vrea să-şi deschid"" eroic un drum, iar cei cari mai au şi un ieri, aduc răspântiile necesare sau adânciri!e in formulă până la tot ce cuprinde ea mai miezos. E priveliştea ce}

www.dacoromanica.ro

".

BO

AB

E D

E G

RA

u

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A ,.,

mai strălucitl şi cea mai dragi a iubitorilor de artil, arta Salonul Oficial a fost În latura lui pictural5, mult mai plasticl lndşi in mersul ei colorat şi neintrerupt la orizontul cromatic dedt de obiceiu, cu o dulue a colorii vii sau a

de frid al cuhurii unui popor luminii, care-i dldn o mare (r3gezime, iar, În latura sculp-Aş Îndrobni d. aşez În al treilea loc, şi ca un În­

ceput şi mărturisire de tnbuinţă de sinte�l, expo­

�itiile de grup. La noi, unele sunt o moştenire de demult şi se intorc prinlre contimponni mai curlnd cu amindrea a ceuce au insemnat pentru desvoharea vieţii artistice de-atunci, dedt cu vre-o indrobntalli de Înoire. Membri înşişi, afarl de rari cazuri, expun şi in alti parte. Sunt insi �i grupuri, care rlmln proaspete şi solidare şi apar unitar, atlt dt fire�te pot d. apari unitu mlnunchiuri de utişti foarte pu­sonali. Unele î�i schimbă conformaţia şi programul, dar [şi pobtrtad numele şi caracterul de manifest, mai ales printre cde mai înaintate, şi publicul se de­prinde d. le aştepte şi d. le dea o pel'$onalitate spe­cifid pe care de multe ori şi-au alterat-o.

Salonul Oficial s'ar plrea ci stă intre toate aceste manifestlri, aproape incadrlndu-Ie. EI Incepe să se­mene a munu �i pinacotecI şi e, in oriee ca�, lntlia treapd spre el �i intMa presimţire. Ceece-I deplrttazJ e tocmai caracterul de producţie in curs şi de vre­melnic al Înjgheblrii lui, lucru can nu Inseamnl nici decum o coborin neaplratl pe scara valorilor a ope­relor primite de juriu. Numai adt el un juriu de Salon Oficial n'ar trebui si fie niciodatl şi un juriu de Pinacotec1. Sau, ca si fiu mai bine inţeles, cu o asemlnare dintr'un domeniu mai la indemlm, Pi­nacoteca ar fi (aţI de Salon ceace ar fi o lucrare de literatură în volum falil de o colaborare la o revistl. De atltta ori volumul, care poate d. intre in orice biblioted, nu Implineşte mai tirziu aşteptlrile puse In el, pe dnd o strllucitJ. crtaţie literari se plstread numai in foile tredtoare ale unei publicaţii Portret de Marius Burrucu periodice,

Salonul de anul acesta şi-a implinit Inel odatl destul de turall, cu o trulturl de compo:tiţie tragid şi de monumental, bine menirea lui antologicl, de punere la un loc a productiei care nu mai filcea din sculpturi un fel de adaus şi de plastice din cde patru anotimpuri, atlt cu buclţi rupte altor variaţie, ci singura artl tridimensional� şi total1, peste arti-upoz.ilii personale, dt mai ales cu plnte, desenuri şi sculp- ficiul efemer şi aproape distuctiv al celeilalte arte, tovarlşe tuti care, dintr'o pricini sau alu, ar fi gobit mai grtu calea şi surori, Ceva ind ieşea la ivnll, ca o mustrare şi ca o publicului. Caracterul de salI mai mare şi oficialI de expo- lipsI, Expoziţii internaţionale, cu mult mai intins material tiţit, deschisl tuturor arti�tilor, a dmbit şi de rindul acesta dt alegere, au descoperit atustl lipd şi au clutat să oco­de sub steagurile Casei Grldinilor. Mi se pare ci propoziţia leasel mustrarea, Bienala dela Veneţia anul acesta, de pildl, latini : Sol lucet omnibus, sau teva asemlnltor In inţeles, şi-a dat o secţie a portretului. Flril d-�i schimbe programul dati nu in cuvinte, Îşi in�irl liniştit literele pe fronton. şi menirea, Salonul oficial va trebui d se glndeascl nu Ceeace rlmâne la o parte ar fi numai compotiliile aşa zise numai la artişti, ca plnl acum, dar �i pUţin la el, ceeace utremiste, care sunt şi aici de sdnga, ale tinerilor, tU to;lte inseamnl tot la arti�ti. De trei ori a interellt-o, Apoi s'a clutlrile şi indrltndil e, �i de dreapta, ale arti�tilor aşezaţi intors la ceeace fusese. şi oficiali:aţi. Nu e vorba de o exc1udere elIre s'ar prattica printr'o prevedere a regulamentului sau printr'un cuvint dat, sau nu e vorba propriu tis, dt de o ţinere departe din • CONVORBIRI LITERARE ,. - Dintre toate revistele neincredere a celor interesaţi. Unii nu privesc Salonul ca un romlneşti niciuna nu se poate Uli cu o existentl mai strllucit3 aşedm5nt cu destul de larg orizont, iar ceilalţi il cred co- dedt ' Convorbiri literare ,. leşit� cu înt.1iul ei numlr la 1 chetlnd din milj;elie sau modl, sau deadreptul Inlcodat mo- Martie 1867, ea era steagul de luptI al , Junimei •• Tot ce a dernismului. Salonul Oficial e o albie de ape normale, cu insemnat societatea critici şi creatoare pentru literatura �i sllcii şi plopi pe margini, care sunt steaguri şi haine cu cultura noastrl nu se poate intelege Ură aceastl publicaţie, decoraţii şi plastroane de inaugurlri festive. Izvoarele nebune prin care a vorbit. Paginile ei înfioar!! şi astlizi cu amintirea de munte sau ia:turile cu plstrlvi nu intrI in el. maril or nume ale trecutului, care le-au umplut de lumim

www.dacoromanica.ro

''0 B O A B E D E G R A U

şi de miez. De n'ar fi decât Eminescu, de o parte, inUşurat in manta-i, şi Maiorescu, de cealaltl, cu privirea lui aged.

Aproape 75 de ani insemnau ind o sarcină şi mulli se te­meau, nu pentru viaJa, dt pentru vioiciunea ' Convorbirilor •. Noul lor Director, Caft incepe d nu mai fie nou, pentrucă sunt dlÎva ani de când a primit potirul din măinile d-Iui Mehedinti. cu optimismul lui repede la treabl, era o chezăşie el poate si i-o rnenlie pe cea dintăi. Dar viaţa Ură vioiciune n uita aproape zadarnici. D-I T%igan. Samurcaş a Îtbutit dela inceputul acestui an şi Ură d fi lăsat pe <:elitori si Wnuie ceva, s3 dea revistei şi această il doua însuşire.

Antigona de bronz (D-na Agepsina Macri-Eftimiu)

meşterul si fie martor cum acelaş fir, abia Ilsat din mână, se desface. Convorbiriş'ii, dad mai sunt, au de ce să se mire.

La ftl însli ca pe vremuri, Directorul ' se simte ,. Dadi sub Maiorescu f Convorbiri I avea o uruală filosofică şi doctri· nară, sub Mihail Dragomire5cu una de tstetică Iiterad, sub Ion Bogdan una istoridi �i sub Mehedinţi ceva antropogeo­grafic, sub d-I Tzigara Samurcaş nota fundamentalii tste de artii. Pardi după fiecare popas o nouii mu:tii, odihnitii, se scoalii de pe scaunul de piatrl şi duce nui departe prin ani, umplându·l de suflul ei, depozitul primit dela inaintaşl. Celelalte se suilvild fiecare pe locurile şi cu resturile lor, dar prin lumina �i dntecul a«steu. Aşa incât istoria ' Convor­birilor literare ' se poate face, fireşte, dupii criterii mai obiec­tive şi in legiltur:i cu anumite epoci ale dtsvoltilrii spiritului românesc, dar !e poate foarte bine urmiiri şi În mănunchii de ani puşi, ca fulgerele in mâna lui Jupiter, in mâna diferi­ţilor, atiÎt de diferiţilor directori, dela Iacob Negruzzi şi riidii­cinile ieşene până la Directorul Muzeului de Art:i NaţionaHt şi cufundarea deplină In muntenism.

La o cercetare mai am:inunJită a conformaţiei revistei, pe care o dau colabodrile, şi a inrâuririi ei, pe care o dau

de Mili,a Pdtralcu Portret de Elena Val>ylina

81trlnele I Convorbiri , au întinerit. Sunt tinere in inf1ţişare, anumite sinteze şi indreptilri, ar trebui vorbit şi de rostul care are linia arhitectonicl simpU. a unei clldiri de beton, de astlzi al publicaţiilor periodice, cu totul schimbat. Ceea ce şi tinere nui alts in cuprins, cu Cladirile albastre şi frlmântate sare numaidecit in ochi e el, in deosebi la noi, unde colabo-ale crezului nouei generaţii. Abia din dnd in dnd firul se rlrile se Impr�tie, nu numai de-acum, ci ind dela ' Curierul leagă peste prlpIstii cu ceea ce a fost. Degetele nervoase românesc ' şi I Albina românească 1, revistele au insemnat ale d-Iui Tzigara Samuteaş, singure riimase, îl innoadă, ca ceva in mlsura in care au avut in jurul lor o mişcare şi un

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A " ,

grup, de n'ar fi si amintesc decât înseşi t Convorbiri literare . logid s'au dus de mult şi revista a rlimas. Ea se inşirl atunci şi I Slim�nlitorul t sau, mai de dincoace, I Viaţa rom!lneasd . Între publicaţiile culturale şi documentare ale :tîlei, ameste­

cându-şi cu stiaU diamantul adevlrat, adus din alte vremuri, cu pietrele de podoab� ale celorlalţi, lucrate, pentru como­ditate şi ca si poată fi schimbate mai des, in culoarea şi stilul vqmintEior leplidate de trei ori pe zi, din alte cristaluri.

Cum am spus, tonalitatea de reviste cu preocupiri de arti, o d� t Convorbirilor t colaborarea regulatil a directorului lor, atât prin studii mai puţin vremelnice dt şi in cronica, cu caracter obişnuit de d1ri de seam1, menite si fie scrise, sau de comunidri la radio, menite sl fie spuse. Tr1situra de vioi­ciune a polemicii nu lipseşte şi, ca in cele mai multe polemici, tr1s1tura pt:rsonalli şi pornitli. Problemele se v1d atunci mai pUlin, clici ele pot sli mai aştepte, şi se vid mai cu seamil oa­menii, cari trebue izbiţi la timp. Scrisul e totdeauna u:fOr şi aproape vorbit, Uril nimic din ingreunarea sau opacitatea erudiţiei şi a dogmei. Ceva mu:eolog, de introducere mai mult glumeillă a vizitator ului printre nişte coleCţii care au cerut mund şi pricepere, uneori crâncene, ca sil fie adunate şi puse intr'un întreg, îşi face loc printre r!lnduri. Ml gindesc intre altele la comentariile în jurul unei propuneri de aducere in copie a Coloanei lui Traian la Bucurqti, documentul de marmur� unic al naşterii poporului românesc. 0-1 Tzigara Samurcaş e împotrivă, pentru multe argumente, deşi intiiul propunlitor a fost Mihail Kogălniceanu. Las de o parte părerea că am avea cu totul altceva de UCUt, in materie de antichit1Ji, restaurarea, de pildi, a monumentului dela Adam Clissi In Dobrogea, original acesta şi nu o biati copie; Adam Clissi şi trofeul lui de piatr1 e bun, şi nimeni n'are ceva de zis, dar Coloana lui Traian e şi mai bună, ca o istorie întreagi şi cuno­scut� faţ'" de un episod anonim. Că n'am avea o piaţă in Bu­curqti potrivitl, d un monument roman ar fi in Capitala României un ;I.nacronism, prin lipd de lovarlşi şi de am­bianţă. Argumentul care luminează Înd din plin latura pole­micl sau, aş :tice mai cur�nd, ironia junimistli, e acela cli un monument cum e Coloana Traianl, in care se invqnicqte înfrângerea Dacilor, ne-ar putea jicni pe noi, urmaşii lor! Aceasta n'ar fi ind o piedic," la aducerea mulajelor lui şi la aşezarea in pereţii viitorului Muzeu Naţional !

Ceea ce rlmine insli cu dulvârşire sigur este el Ură voinţa şi priceperea organiuatoare a d-lui Tzigara Samur� t Con- •

Nina Arbore (bronz), de Miliţa Pdtr(lICu. vorbiri literare ' ar fi incetat sl mai apar�. Cel mai insemnat martor şi p�rtaş al renllljterii noastre spirituale n'ar mai fi

şi , G�ndirea •• Uneori revista s'a risipit inainte sl se piardl fost printre noi. Să dim din plin Ceuarului ce este al Ceuarului! grupul, dar sunt şi ca::uri cind mişcarea şi urzula ei ideo- Dumnezeu îşi ia singur ceea ce i se cuvine.

Turism, sport, educaţie fizică

DELTA DUNARII. _ Dup"- ce a str�b�tut aproape trei lui Neptun, aruncat in acest colţ de p"-m1nt după ce �eul mii de kilometri prin mijlocul Europt:i, intr'o albie din cele a plecat, s'a intregit cu tOli cei Irei dinţi ai furcii lui, aşa cum mai pline de istorie, geologic� şi omeneasd, Dunlrea aîuns� îl vedem in m�na statuilor de pe frontonul Palatului Comisiei inaintea celor două oraşe, lsmailul Basarabiei şi Tulcea do- Europene a Dunlrii din Sulina şi pân� deasupra drugului brogeanl, se desp;ltte în douil mari braţe. Delta a inceput. de poartil dela casa farului de pe Insula Şerpilor. Suntem

La '9 kilometri de acest loc de Împ1rţire a apelor, cunoscut intr'o lar� a apelor. Ele au lucrat ca un multimilenar şi neo­sub numele de Ceatalu! Ismailului, braţul tu[cean se desface dihnit zidar intrug"- aceast3 intindere, adudnd de departe la r�ndul lui in alte dou:!. ramuri. Chilia are " :li kilometri, mâlul in miliarde şi miliarde de metri cubi in fiecare an, Sulina 80, SUntul Gheorghe, mult mai cotit, 12:1. Tridentul aşternindu-I, spăI�ndu-1 şi din nou �edndu-I cu mliutri-

www.dacoromanica.ro

'5' B O A B E D E G R A U

lele lor mistrii. Fie el se urcll. cineva pe mlgurOl monumen· tului dela Tulcu sau pe bltrlnul munte Bqtepe, de unde ochiul �te dUtori pin" departe peste girle �i bUţi, peste stufuri şi plduri de ,lleii, fie el treu cu vaporul pe cele trei bUle, intre plmlnturi noui, jo;l5C şi nulese ind bine din rev3rd.ri, sau se apropie de pe Mare cu griji printre giaman­duri, faruri şi prljini de semnale pentru navigaţie dela gura Sulinti� p!irerea rămâne aceeaş.

Ciob ... ni (granit negru) de Miliţa Pdtrateu

Delta Dunlrii alc1tueşte o lume ... parte, eu InUţişliril e, cu problemele �i legile ei proprii, nu numai in cadrul ţlrii noa­stre, dar şi in adrul continentului. Ea a fost din vremuril e uitate �i continu1 d fie �i ast1zi, intr'o mlsurl inel sporitl, O poartl a Europei, 'de o parte dtre apele cele largi, iar de alta, către cele mai mănoase păminturi şi m ... i vioaie popoare. Economistul �i omul politic află aici un nesUrşit cimp de lucru �j de meditaţie.

Ca un semn vlzut de tOli al acestui adevăr, întâmpină in­suşi regimul dela guri, care a adus pe ... ceste locuri un nou pavilion, cu dungi orizontale albe şi albastre. E ca un nou fel de S(';It, cu un teritoriu curgltor, apele Dunării dela Br1ila pSn� la Mare, şi cu bucăţi mai mici de plmSnt, care se bucură de dreptul exteritorialităţii, unde s'au aşeut cl1dirile şi lu­creau funqionarii sau se adună condudtorii acestui Stat. E vorba de Comisia Europeană a Dunării, infiinţatl ind din 1856, dupl războiul Crimeei, cu sarcina anume ca să ţie flu­viul, supus la v1rsaru lui polmolirilor, deschis pentru navi­gaţie. Cu mici schimbări de ... daptare in Statut, jurisdicţie şi program de lucru, Comisia dăinueşte. de 78 de ani. Cro­nica ei a aplrut intr'un puternic şi frumos volum, cu pril ejul ... trei sferturi de secol de existent1, dnd insuşi Suveranul ţării, unde se glseşte cuibărit acest ciudat Stat, l-a vizitat, ca să ia parte la serbări şi să se bucure împreună de lucr1rile dvârşite. Dragele cele mari, cu spinarea lor de cupe ascu­lite, dr3loarele de mII, vasele s;aniurt, yachturile şi piloti­nele din Sulina ... Ie Comisiei, s'au acoperit atunci de steaguri ,i au ,uerat din toate sirenele. Pe peretii sllii de primire din

Palatul dela muginea Mlrii, portretele de mulle neamuri ,de membrilor Comisiei, del.1 Olljeurea ei şi plni a:sLizi, au el­pltat o viaţl şi un inţelts, �re altminteri Incepeau s1 se uite. Farul cel alb de :tid, arc aduce aminte de elldirile �nove­zilol' şi se gbqte ast.lizi in mijlocul caselor, Şi-il pus pe piept, deasupra, sub capul lui de cristal cu ochii str1lucitori, table negre uriaşe:, arltlnd din larg vapoarelor adIncimea cana· lului, :14 de picioare engleu. Pe cheiul cel larg a ieşit din

birouri, din cafenelc şi din stuf lumea impic$triţat1 care umplc romanul Deltei, Europolis de 1ean Bart.

Rosturilc Comisiei au ajuns din nou o preocuJnre a tUlUror, datorită impreju· rărilor dela gurile Dunării din anii de dup1 războiu. Cănd s'a ales bratul Sulina ca drum al navigaliei, pentruc1 era mai scurt �i mai ... p1rat dc vinlUri la v1r­sare, inginerii s'au gIndit c1 c o soluţie numai provizorie. Indile lor studii se opriser1 la braţul SUntu Gheorghe, care are apl m ... i mult1 şi e mai dep ... ne de marele du�man al Sulinei, gura Stari Stambul a bralului Chili .... Marele duş· man ... lucrat cu o putere neînchipuită, mai ales in vremea din urm1. Milul adunat de el �i dus de curent, s'a intins pe coast1 spre mia7J.%i. Noui punţi de piatrl infipte in pilo!i ... dlnci, au trebuit atunci d dud Dun1ru la Sulina cu mai bine de doi kilometri in1untrul Mării, Intrarea in canal a trebuit să fie

şi u schimbatl, Dela miadnoapte cresc Ind necontenit lim­bile de nisip. Golful Îa forme lagunare. Stuful s'a prins �i creşte. Mai pe departe o perdu de dlcii crestea::1 şi inver· zeşte ori%Ontul. Cine vine din Maru Ntagr1, are inaintu ochilor, de pe puntea de comand1, un peisaj tulbure şi ne­sigur, In care abia dteva semne geodezice arat1 fundul jos. Un nou uscat se preglteşte acolo. Pard Ilrmul s'a tras de o parte şi se acopere dinadins in cutl sau In poleiala orbitoare a soarelui, ca d poatl lucra, sub perduua lor, nestingherit mai departe. Delta inaintud In larg şi gltuie Sulin .... Dela infiinlaru ei, Comisia n'a trecut prin zile mai grele.

In consUtuiri mari tinute acum de curlnd, cu specialişti dela noi şi din străinătate, planul vechiu al SUntuluÎ Gheorghe şi-a !Jcut loc. Ar fi vorba, nici mai mult nici mai puţin dedt de părlsiru Sulinei şi a tuturor lucrlrilor ei şi de dutarea altui drum vapoarelor, mai pe la mia7J.ti. Indrlsneţii s'au gIndit chiar 1 ... o ieşire prin lacul Razim şi celelalte iezere in legJtur1 cu tI. Numai cheltuelile au speriat, intr'o vreme dnd, atlt din pricina greutlţilor navigaţiei dt şi a crizei economice şi a puţinlt1ţii schimburilor, fondurile Comisiei, realiute printr'o taxă pe tonaj, sunt Intr'o ingrijitoare scl· dere. Deocamdat1, adlncimea canalului e destul de mare şi nouile lucrlri au dat Sulinei oarecare linişte. Fierberea s'a potolit. In fiecare dimineaţJ dngele şi şalandele ies in I ... rg la lucru. In şantierul descoperit dintr'un dn al digului se impletesc paturile de rlchitl care au sl se aşeu in lungul can ... lului şi sl se umple de pietre. Faruril e clipesc vesele ca pe timpuri. Vapoarele intrl mlreţe pe vechiul drum de apl şi

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A ."

trec cele m:lli multe Ur1 sl :lIcosteu in !:lIla portului pomenit de istoricii biuntini inel de dnd, prin secolul al nou1lea şi al zecelea, monoxilele Ruşilor plglni, luntrile dintr'un singur lemn, coborau de-a-lungul coastelor in e:J[pedi�i de jaf, eltre Constantinopol, «(.;ltea Imp1ratilor. Cheia Deltei se plsueazl aci. De trei sferturi de secol, toat1 v iaţa O:llmenilor şi a pnu­tului :li atirnat de ceea ce se hot1ra in Palatul :lIlblstruiu al Comi,iei. Maluri s'au tli:llt, ape s'au adincit, girle s'au inchis, cete de oameni s'au Ingrlm1dit l:ll munci nu s'au imprlştiat in l03t1 lumea 1:l1 o porunci plecat1 dintre ziduril e lui. Astlzi portul Sulin:ll e :lIproape pustiu. El a.şteaptl, uitându-se in sus şi in jos, in fiecare dimineall, spre Iluntrul llrii şi spre larg, aştupt1 o minune, care nu vrea sl se arate, flot:ll acee:ll de vase comerciale de odinioarl, :lIducltoare de belşug şi de voie bulU. O bard, can:� ue cuibul de crlci pe un stUp, a nume Infipt Ungi br, bate din uipi C:ll un semnal. Poate ci u a urit-o In picla viitorului şi di de veste.

D:lIr aceastl Dehl a Dunlrii, politici, economid şi hidrau­Iici, se pierde aproape in cealaltl, neschimbltoare şi minu­natl, pe care o :lire drept cadru, Delt:ll neasem1n:lltdor frumu­st� naturale şi a vie�i primitive. Pentru Intelegerea ei e m:lli pu�n nevoie de m:llrile drumuri, de V:lipoarele moderne şi de mişuneala funclionarilor şi a negustorilor . Sunt prea destule girlele care se despletesc pretutindeni şi intri in b11li şi j1pşi, lotcil e negre şi uiJOOre, duse tainic de visle pri«pute, şi p0-porul de pescui. Câte odatl, În acest peisagiu de ap1 se aratl, ca o vedenie din altl pute, dte o elrutl, care duce prin ni­sipul m1runt şi aproape cafeniu al dunelor şi grindurilor, dela Periprava cltre Letta şi Sulina sau dela Carmen Sylva la Caraorman şi lvancea. La Letea se ridici, plini de o viati sllbaticl, pldurea de arbori şi curmee cu infltişare de !u1 fierbinte, care a izbiI :lItit de puternic p1ni şi inchipuirea localnicilor, indt si o creadl slditi şi ingrijiti de Genovezi legend:llri, inainte de infiintarea Prinop;atelor, pe la 1300, din vremea dnd dut1m prin portulanele lor ştiri despre aceste locuri ascunse de alli ochi, Pomii cui se striei, nu mai cresc, ceea ce Imprumută oarecare temeiu :lIcestei legende stranii. Pidurea Intreagă a fost, dealtminlEri, pusl la adlpost prin recunoaşterea ei c;a monument natural. PIduruii şi sitenii dimprejur sunt Insl de cele mai multe ori neintelegitori şi Uri miii, Ar fi nevoie de jla%nici a nume. Focul şi toporul m:lli nlv11esc şi :lIstizi sub boltile de biserici .ale celei mai frumoase dumbr1vi pe cue o avem şi pe care, d;ac1 Elinii plgini, la ei ac:a.s1 pe-aici, ;ar fi cunoscut-o, ar fi decretat-o dumbra� sUnti, rididnd In preajma ei un templu lui Po­seidon cu b:llrba plini de scoici sau 'neprihlnitei Artemis. Pe culmea del;a Caraorman s'au glsit mai de mult nişte v.lrluri de slgeti, care s'au cre%ut de pe vremea Romanilor. Acum de cur.Snd, un om al b11lii îmi povestea el a descoperit, tot acolo, un uluc de olane, din aceeaş vreme, pe care trebuia sl vie de undeva ap1 bun1 de b�ut, şi an.t1 o via� locall, atunci, mult mai bogati decit cea de asti:z:i. Nişte slpături Ucute de cun05clilori ar putea si ducli şi mai departe.

btl- ne intr'o lotci, pe o g�rll. Pin1 trecem pragul dela gura ei, cind apele nu sunt destul de Înalte, lunt raşul dela pupi se ajuti cu un ghionder lung, pe care II proptqte in fund şi impinge Înd1rlt. A poi cei trei oameni se aşeau ,i trag vOέnice,u l;a lope�i, Plutim primre flori mari de nuUr. Frunnle lor de pluti acop�r apa ca sub n işte pllci de bronz verde,

Coprine de balti şi mici nu-m1-uita Îşi fac loc din stuf, :lIlhe şi albastre, Subt noi, In apa limpede, alge de tot felul, m1-tasea broaştei şi un dtliiş de vegetaJie nebuni curge Impreună cu apa. Dela un timp stuful se apropie Uşiitor şi ne inchide. Lotca II despid fări d vadi inainte, ca un pieplene care a r trece prin coama silbatiel a Deltei. Apoi deodată zarea se deschide. Alunec�m pe un lac, Puiule! sau Lumina, dacă suntem in Ostrovul SUntul Gheorghe, sau in R1ducu ,i Babina dacli am intrat pe gSrla dela Mila :l3. in Ostrovul Letea. Plnl acum :lIunam, dacă oprum, glasurile desiş ului, piuituri şi ţipete neaşteptOlte. fâl.Uiri de aripi nev1zute; câte un bâdan sau stSre alb, una cu locurile, se desprindea foarte aproape şi îşi lua sborul lung inaintea noastră, Aici, In schimb, e un f[e;lm�t neîntrerupt şi colonii nesUrşite de ph�ri, dela peli­canii monumentali şi hieratici pSnlla turturelele gunguritoare ,i bUnde, Fieca re fel de sburătoare trăeşte intr'un alt cotlon, Ud si se amestece. Trecem printr'o adev1rat1 zoologie acuatÎCi,

Pe o gSrll llturalnicli se Întorc innot acasli, in şir, vacile vreunui slituleţ ascuns după pidurea de salcii. Simt seara şi se lipsesc de mSncarea grasi de teama tânţarilor, cari au si ias1. Le Ils1m şi ne adlncim pe seninul lacului. Ostroave de plaur a.şteaptl pard o suflare de vlnt sau un semnal ca s� plece, purtate de şuvoiul De după crlngul de sălcii şi din stuf 1âşnesc plslri iUli, calibri nlbldliioşi, ceapâri albi, sau pislri mai grele, egrele leg1nate, lopltari aurii şi cormorani negri, sau Înşişi pelica nii. Dup1 ce ne depirtlim, Ură să folosim puştile, se intorc în cercuri Ungi cuiburile ,i puii, pe cari

Cai (marmurl neagri), de Mi/ira Pdtraşcu

i-au plrhit. Tllharii b11tilor, ulii suri, se invlrtesc pe de li­turi ,i se arunci, O rată bate din aripi şi-I stropeşte pe unul, la dteva lopeţi de noi. Striglim l;a el, dar hotul a şi prins un boboc in ghiare şi a fugit, Au pornit caii popii, Iibelulele, cu sborul in unghiu, plin de sdntei. Sunt vânltorii ţlnlarilor, cari au sl pornească in stoluri biditoare, foarte curlind.

Alt1dat1 suntem la o cherhana, o c:a.sli de peşte, unde pes­cOlrii îşi aduc prinsoarea şi lucrătorii o

'pregătesc pentru slirl­

tur1 sau pentru transport proasplt la Galati.

www.dacoromanica.ro

" 4 B O A B E D E G R Â U

Ne-;am intors dela gura Oceacovului sau din vederea laru- Trebue s3 fim puţin � aceşti locuitori şi ca aceşti drumeţi lui dela Olim::a, in fap. C.Ulrlcţului. Apa, în locul unde Marea fermecaţi ai intinderilor de apă şi ai desişurilor, C<lri nu se se Înt�lneştt cu fluviul şi cade turbureaJa, e aşa de puţin destlinuesc decit greu şi nu vor 53 vorbeasc!i prea mult, dintr'o adlnc:1, incit le vine oamenilor plnl la genunchi şi trebue sfiaa fireascl la oamenii singudt3ţilor. Dar cei cari au auzit si fie cu mare băgare de sumit ca sit nu rbloame laica. A de frumuseţile Deltei, 53 Indrbneascl şi să pltrund5. pe căile fost o adeviuti lupti cu Sco;Ilerea din d.rlige il morunilor şi il ei mişcltoare! Se vor ÎmQ4rce tot atât de bogaţi şi nu vor nistuilor. Toţi suntem obosiţi şi uzi, atit cei cari au muncit uita niciodatl acut tinut aşez.at la marginea mlrii, pe unde dt ş.i ceilalţi cari au Jmplt�it numai primejdia şi au venit fierbe viaţa şi se nasc legendele. d vadI r1sboiul neindurat al omului cu vietltile adâncului. Latcile se Intorc pline uneori plnl sus cu peşte mai mărunt, CASA DE ADApOST. Cea mai veche cad de adlpost puiu de crap, plltid, roşioarl, uu incIrcate de aveua, de in munte, pe care am cunoscut-Q, n'a intrat in istoria dru­carne şi de icu negre, a doi, trei moruni. Vălcovul, care era meţiei dela noi şi poate astI::i niciunul din cei apăraţi sub

Mal de stănci la Insula Şerpilor

in l830 la 3 sau 4 kilometri de Mare şi e ast1::i la '4 kilometri, se arată, cu uliţele lui de apă ,i cu punţile înalte de unde blieţii se arund in clocot de spume, de bucuria intoarcerii cu noroc dela larg a pIrinţilor.

Toatl aceastI viaţI feerică a fost prinsI in vremea din urmă de aparatele cinematografice şi incepe să cheme de aproape şi de departe, cu o ispitI cau era odinioară numai din autite, şi se face acum pipIitI şi caldl.

O carte, cum e aceea, cu str1lucÎte vederi, a lui Bemat2;ik, R.3iul P1s1rilor, ticluită tocmai intr'o asemenea expedi{-ie cine­matografică şi ap3rut3 in 19:19, a Ucut înconjurul lumii. Oa­meni de şliinţ3, vlnltori şi turq:ti pltrund În Deltă ca intr'o lume a lor, pe care n'ar vrea s'o impart3 cu nimeni şi care îşi făureşte şi locuitorii şi oamenii ei aparte.

acoperişul ei de ploaie şi de vânturi nu şi-o mai aduce aminte.

Era In anii d.nd Sinaia Îşi trimelea echipele de lucrători pe Vânturiş, la lucrările de canalizart. Ieşeai pe un urcuş destul

de repede, prin fundul stră::ii Br5tianu de astă::i, şi te adăn­ceai pe Drumul Codrului, p5nl la un loc, dup3 vreun ceas

bun de mers, de unde o luai la mal. Plecam atât de devreme indt rls1ritul soaului ne-apuca deasupra. Dacă ne prindea

pe drum, ne Imorceam şi-l aşteptam in iarba plin3 de roul păn3 se ridica, desUdndu-se din maramele de ceaţă ale

dimineţii. Nu vorbeam niciunul. Eram numai doi, un supra­veghetor de lucr3ri, ţău.n iSleţ din Te.'5ila, şi eu, un băeţaş de-acum vuo trei::eci şi cinci de ani, minunat de muntele singuratic, deschis deodată inaintea noastr� .. Porneam de cu noapte din Casa p5durii, aşezat3 pe poiana cu fagi bălr�ni şi

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '"

Înconjurată de !rei p�rli de Prahova şi de Valea Câinelui, unde fumegă şi zgomotea::l astb.i fabrica de buloane a lui Coslinescu. Ferbtraele au tăiat aproape tOli lagii, cari erau sfinJili ca nişte stâlpi de biserică, şi v3ntul anilor a luat pentru totdeauna ;r.mintirile. Pădurarul care era cel m;r.i bun vlnălor de urşi, a murit nu de mult prăbuşit ca un brad sub cei şaptezeci de ;r.ni ai lui, iar pădurăreas;r., care cunoştea ca nimeni buruienil e de luc şi de dragoste şi mi s'a părut totdeauna o vrăjitoare bună şi ucuru;ă, ti uătase calcOl cu o viaţă de om Înainte. Tovarăşul meu ducea şi pentru mine într'un sac mare in spatC, proviziile, De sus din munte, vedeam dep;r.rte dedesubt, pe cite o cărare pe care n'o cunoştum după altcna, pe vreun lăran tSnăr din D5mboviţa cu coasa pe umăr, gr3bind de vale spre Izvor, 101 lucru. In altă parte, ardea un foc din talaji şi răm�ile de lemn dela vreun joagăr. Când ajungum printre lucrători, pe marginea tranşeei de piatră, ne aştepta c;r.s;r. de ;r.dăpost, Era singurul ;r.coperiş din acele locuri, mai mult decit o şatră şi m;r.i puţin decăt o st3nă. Acolo ne fierbeam mlncare;r., ne întindeam la umbră pe o J;r.viJă de sdnduri Ură nicio înve­litoare şi ne căutam loc primre grinzi ca să vedem trbnetele şi pinzele ploii. Mai târliu, lucrătorii nu şi-;r.u m;r.i Ucut gro­pile lor cu dinamită În stâncă, la care dnd d3deau foc la dte uce în şir fugeam tOli cât ne lineau picioarele, ca să nu ne ajungă vreo zburătură, omul meu din Teşila şi-a strâns Într'o bună zi uneltele şi a plecat, eu n'am m;r.i suit pe Văn­turiş cu roua pe picioare. Numai casa de adăpost a rămas singud pe În31lime, aşteptându-şi oaspelii cari n';r.u mai venit. Nu Ş iu d.t au răbdat-o vinturile şi dpezile, pentrucă niciodatl de atunci nu m'au mai dus paşii lntr'acolo, ci numai giinduril e, ca acum,

Cea mai iubită c;r.să de 3d�po$t a adevăraliior întemeietori ai drumeliei româneşti de munte a fost insă timp de multe zeci de alli căsula de lemn ;r.coperită cu şindrilă, a călugărilor schitului dela Peştera Ialomilei. Ea îşi aşteaptă şi astăzi 03$­peJii In poiana ei plină de cântecul ;r.pelor şi cu zidul de calcar afumat de nenumăr;r.tele focuri. Călugărul dela mica piu3 din gura pădurii p;r.rcă ar fi acelaş, d;r.r dacă i-;r.m chema pe tOli dli au b3ciuÎl pe aici, de sub crucile cimitirului, multe

fele cunoscute şi pe care le-am uitat s'ar înşira in lungul jghi;r.bului cu ap�, dmbindu-ne ca pe vremuri. Fiecare, d;r.c1 ajungeam pe seară, fie venind dela Sinaia, fie coborând deJa Omu prin Obârşie, trlgeam ;r.ici ca acasă. De atâtea ori nici nu mai aveam putinla să Inştiinlăm pe cineva că am sosit. Ne căutam o chilioară liberă, cue ;r.re o tindă cu o gură de pod de unde ne dldeam jos un bral de fân, şi o odae cu un pat de scânduri. Ne spllam la i::vor de osteneal;r. dru­mului, ne preg3te;r.m de mincare la focul pe care il aprin­deam singuri peste pâr!lu şi ne duceam la culcare, cu toate stelele nopţilor de VOIt! In ferustr;r. cu oblonul deschis de perete. Dimineaţa ne urcam la schit, schimbam o vorbă cu starelul sau cu un alt dlugăr şi ieşi;r.m în Poiana Crucii sau

cobor;r.m pe Ialomiţa spre Cheile Tătatului, după cum. ne era tocme;r.l;r. zilei. Această casă de ;r.dăpost împreună cu ;r.tâte;r. intâmplări legate de ea, a intrat de mult in liter;r.turl cu Cartea Munlilor de Bucur;r. Dumbravă. O bună parte din pagini sunt ca o cronică plină de mireumă de sfinţenie şi de iubire de munte, a Casei dela schit.

Şi am fost sortili tocmai noi, cari o iubeam at3t, cu Bucura

Dumbravă in cap, sl-i dlm o grea loviturl şi in înt;l.iul dnd să ne rupem de ea şi să nu mai poposim ;r.colo. Drumurile muntelui începeau după războiu să fie bătute de tOI mai mult3 lume. Ştergeru hotarelor dintre noi şi Transilvania chema in Bucegi toată populalia tinără slsească deprinsă prin Asocialia ei Carpatină, veche de cincizeci de ani, cu o alt3 grijă de drumeli, poteci insemn;r.te şi case de inăllime gospod3rite tot anul. Noul sport al skiului Ucea din iarna pe munte, nu o piedid, ci o ispit!l.. Din cumpăniru acestor schimbări şi cerinle, au ieşit cele doul societăli, int5iu Ha­nul Drumelilor şi ;r.poi Touring Clubul României, iar, ca lnt;l.ie faptă a lor, Casa Peştera din m;r.rginu pădurii Cocora. Fală de bietul adăpost dlugăresc dela Schit, noua clădire însemna un adevărat hotel de munte, cel mai inalt pe care-I aveam, la 1600 de metri. Alte case s'au ivit mai tirziu imprejur, m;r.i aproape sau mai departe, COl o întărire a adevărului din c;r.re ieşise ea. Casa de adăpost a societălii Admir, Casa Schiel de pe }epi a fabricei de h;l.rtie, dichisită să primască şi oa­meni streini, nu numai lucrători in trecere, Casa dela Bul­boci a Societ31ii Cupatine ardelene, pop;r.sul dela Uzina din Dobreşti-Scropoasa şi Cua Mihai Haret de pe Omu, la 2500 metri, cum nu m;r.i ;r.vem altOI în l;r.d la aceeaş înăIJime, Casa de oaspeli OI Schitului, cu piua ei şi cu focul ;r.fară primeşte şi astllzi drumeli, d;r.r mult mai pulini dedt atunci dnd era numai u pe aceste locuri. De multe ori suspinlm dupl sin­gurătatea şi asprimea ei, dacă nu e cumva un suspin dupll anii ,i dup3 ;r.tllia tovar3şi scumpi cari s'au dus Ură intoarcere.

O casă de ad3post pe un munte iru;eamnl inceputul oricărei organiUlii de turism dintr'o regiune. Dacă cereli o hartă cu toate casele de acest fel, pe care le avem, trecute in e;r., veli vede;r. d, oriunde lipsesc ele, e vorba de masivuri căl­cate numai de ciobani şi de foarte rari drumeli. Nimeni nu poate să plece la munte pentru o zi sau două, dacă nu ştie că are sus un popas de noapte sau un adăpost de vreme rea. In timpuril e de demult ajungeau stănele sau câte un schit de călugări spSn::urat ca un cuib, de pietre. Rostul Dur3ului de sub Ceahlău a fost atilia ani, nu numai de loc de rugăciune. dar şi de asemenea rază de nădejde a drumelului pornit că­lare sau pe jos pe coastele cu neguri s;r.u cu vânturi neaştep­tate ale celui mai falnic munte al Moldovei, Drumurile erau atunci poteci de oi, vâlcele cu sărÎlori neprevăzute sau urcu­şuri de-;r.-dreptul. Fllră cal şi cll!iud nu te puteai mişca. Astăzi ineă, pe Reteutul şi In Munţii Maramureşului, eşti silit să iei foi de cort, velinle groase şi merinde cite trebue, pentrue3 ::ile intregi nu gbeşti loc unde Să-Ii pui capul sau v;r.tră unde sl li se pregăteasd o gustare. Stânele sunt rare, neÎnvăţate cu oamenii plecal! cu sacul in spate fără altă treabă, şi de pUlin ajutor.

e casă de adăpost in munte e in Intâiul rând ceea ce îi spune numele. Ea e aşezată de obiceiu la o răsp;l.ntie de că­rări sau la pragul unui virf iubit, când nu cutează să·şi ridice prispele sau ferestrele chiar pe acel vârf. Picio;r.rele ostenite de suiş trebue să-şi gheasd înăuntru o bunl odihnă. f1ă­mândul să se întremeze ,i indrăgostitul de frumuseţe să poată a doua zi să se bucure de un rldrit de soare şi de vederea curată a culmilor şi a văilor, Acolo unde, Ură casl de adăpost. nu ajungeau dedt un minunchiu de indrhneli, acum se bce de multe ori cărare bătut3. Cine urcă pe Bucegi Intr'o zi de slrbătoare şi întâlneşte pe toate drumurile pâlcuri tinere

www.dacoromanica.ro

,,6 B O A B E D E G R A U

calC se îndlnp!! Ipre Cruce, spre PelJUrli, spre Omu, i�i dl nunui dedt ,urni el ele lunt il;pitite Incoace, in cu mai mare parte de existenţa caselor de adIpost. Ciobanu! se uiti astlizi din vrto fereastr3 de stânc.li splm:untli mult deasupra potecii la toatli aceastl rlillicire vesel�. C<lrt nu mai aft de ce s.li-l caute ca pe vremuri. Pe o poiană cu Ioan! sau rtzematli de doi colii rotunji,i de bltai;a vinlUlui, chiar in po,lrta no­rilor, fumegl o eul primitoare şi chiamli. Chiar şi cei mai pulin dedali cu drumul se îndeamnl cu ochii la ta şi trec pe cll.r.lrile COlile �i pe I1ngl prlpbtiile, cart lunge!;c sau ascund ţinta expediliei, Ură lumI şi Uri murmur. Cu fie­care pas adăpostul pareli vine inainte şi ia o {orml cunoscuti. Nu mai e Uttatul deJa 511nli, care sli-li du de veste apariţia, dar bănui pe cineva rnemat de ,tilpul pridvorului care te-a v5%ut, te aşteaptil ,i Ineeard. ,il te .ghiceasd. dupl mers, dupl lovilrilşie ,au dup1 Indrclturil, atunci dnd eşti un obişnuit al locuril or. Nu e o casil sln:inli, de care ai o sfial1 sl intri, ci o casli a ta, cum e a tUluror, unde ţi se dA bun venit ca la un oaspe aşteptat ,i te uiţi impn:jur dup1 prieteni. Ea a fost :l:iditli aici anume pentru tine şi cai au cliral, pe :zlipada incil neridicatJ sau mirosind neinţeleg1tori florile roşii şi umede de rocloclendron, sarcini grele de grin%i ,i de var, sau vago­nete de funicular le-au ridicat la cer pute d.pi, dmlnd ,l.lIb din odgoanele lustruite. Uneori ai adus chiar lu in spate eeva pentru impodobiru ei, o carte de biblioted sau o condicil de cronicli şi de semnAturi. Ii dai in tot cazul viaţA, locuind-o la rlstimpuri şi atrSglnd prin pilda ta, In aceastil singurA­late de piatrl şi de bra%i, noui şi noui locuitori, arşi de aerul Iare şi Imb�taţi de înillţimi.

Dar casa de adilposi in munte e mai mult decit un loc de popas şi de odihn�. Ea e un adevilut post de organizan: dru­meţeasd a Intregului masiv, pe care a fost aşezatil. Acest lucru se vede numaidedt chiar numai dintr'o cercetan: in fugil a unei h1rţi. Din toate piqile pornesc tremurltoare şi cotile drumeagurile şf c1rările, departe de şoselele din vale ale oa­menilor, şi parc1 se pierd Urli rost, obO$ite şi ele de piedici şi de udilrnicia Intinderilor nelocuite. Vin una de pe coasta dela Apus şi alta de pe coasta dela 1Us1rit, dela Miau:zi cu soan: şi dela Miaunoapte mai inchis şi frilmintat. Dat dela o vreme iat1 cli se cautli şi şetpuesc spn: o rhpintie comunli, can: nu e al� dedt pl.lliul casei de adlpost şi locul lor firesc de intilnin:. Ceea ce e oraşul sau satul pentru sistemul de drumuri din şes e casa de adilpost pentru drumurile mun­telui. Iar, elt nu ute ind, l.lI inceputurile ei, nu inceard altceva dedt sl ajungil. Noui legilturi, mai scurte sau mai frumoase pln1 la u ,i plnil la ţinutul pentru care a fosl filcutil, se descoplr şi se tae de îngrijilorii şi de frecventatorii ei. Drumurile se individuali%ea:zil, cu semne in culori şi cu stUpi şi plilci cu ariltarea direC\iilor şi a dep1rtilrilor. Drumelul nu mai e singur, Din sută de paşi in sutl de paşi, destul de v1%ut1 ca sl paat1 fi deosebitl şi pe ceatil, il Însoţeşte mar-

carea prieteneascli şi neintreruptl care-I duce ca din popas in popas, trecut din mlnl in mlnl, Url putinţil de rlt1cire. Explor:r.n:a muntelui nu se mai face pornind de jos şi linear, ci avlnd dn:pt centru casa de ad1p05t ,i de jur Împrejurul ei. Viaţa unei case de adăpost începe d intre in istoria mun­telui şi sli lucreze, nu numai insemnlnd diferitele ei fapte, ci de-OI-dreptul pricinuindu-Ie şi imboglţindu-Ie. Stil la in­demina oricui sil se convingil de acut adev1r, plecind numai pentru douli ule In aceiaşi Bucegi, cel dintli şi cel mai orga­niUI munte vechiu rominesc din punct de vedete turistic. Alpinismul ,i carpatismul nostru, al celor de dincoace de Carpaţi, a fost In cea mai mare parte bucegism. Munţii Mol­dovei strângeau toad. luarea aminte asupra Ceahlăului, care cu toatli bog�lia şi frumuseţea lui, dmine un virf aproape i%olat, faţil de lungul şir de in�llimi ,i de vili al masivului muntean. Bucegii s'au mai nimerit apoi, prin aşuarea lor In marginea v1ii atlt de dutate a Prahovei, pe o adevlratil cutie de rezonant1, care i-a dus numaidec�t faima pinil departe.

Cu Transilvania ne-a venit şi AsOCiaţia Carpatin1 Arde­lean1, infiinlatj ,i aldtuitj mai cu seaml de Saşi, dar cu dutui membri Romlni şi cu case de adlpost dela Jiu plnil la Bistriţa, multe, bine gospod1rite şi necontenit cercetate, Frllia munteanil, Ind de pe cind era o societate de sine stl� t1toare condusi de profesorul Emil Racoviţil şi acum ca filialli a Touring Clubului se aşeazl temeinic in Munţii Apu­seni. Alte liliale ale lui lucreau in jurul Braşovului şi al Re­teutului şi plnil sub Pietrele Doamnei, de deasupra Cimpu:

lungului Bucovinei. O asociaţie ungun:asd de turism, cu sediul la Cluj şi cu doul filiale sau disidenle, In munlii Bi­horului, una, unde au pltruns şi Romini, şi in munţii B� vului, cealaltil, i,i pune in rlnd şi casele ei de adilpost, Dad mai socotim ,i multele case de pldurar sau chioşcuri de vi­n1toare deschise uneori drumeţilor, clnd muntele n'are acolo case de adlposl anume, harta acestor locuri organiute de popas se aratil chiar de as t!:zi destul de bine im:estrat1. Alte cete de drumeţi nemullumiţi cu punctele prea populafÎute sunt la drum in dutarea unor piscuri ,i a unor ad1posturi care d fie mai pUlin ale tuturor. Numai d ocIatil ridicatil Casa de adilpost fie şi pe povlm�urile cele mai anevoioase ta aduce dupj sine treptat valurile de oameni. Muntele se deschide biruit de aceastil vatr1 a prieteniei.

Iată fumegă sus pe creast�, Casa stil singuril, în albastrul cel mai inalt ,i curat. Drumeti pornesc Inaintea Soan:lui, Aerul pjdurii se umple de rilşina bruilor. In fund rilsunl vuetul cascadelor, Or:r.n:a amlgqte, cu semnele ei colo­rOlle prin rruru:�, ca un pas de zln1 In borangicuri, care duce la Vlrfuri cu Dor, la Pietre Arse sau la Colţi de Morar. Acolo deasupra, ei ştiu o casil cu pridvor larg unde au mai fost. Se duc Ură glnd, Muntele chiamă.

www.dacoromanica.ro

·INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURlI (N. Iorga, G. Brătianu, Dragoş Protopopescu.

N. Bagdasar, M. Sanielevici, Al. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Br3ileanu, D. 1. Suchianu, G. G. Antonescu, M. RaIea, F. Ştefă­nescu-Goangă, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. !onescu-Slseşti,

, V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, 1. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

Miiller, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I L V A N I A B A N A T U L, C R IŞ A NA. M A R A M U R E Ş U L

'9,8-'928 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţării prin

hotărîrea Adunării dela Alba-Iulia. cu prilejul împlinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi tmbrăţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini în trei mari volume, cu nenum3rate

planşe in afad de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei volume 3000 lei (la administraţia 6" Boabelor de Grâu.)

Vor ap3rea in curând in editura Boabe de Grâu şi în conlucrare P. E. N. clubul român:

SĂLIŞTENCELE, Povestire de ColQman Mikszath din ungureşte de A. T odor, cu desene de Demian.

Din cuprinsUl numertlor viitoare: Bib lioteca Brukenthal; Batthyanaeum din Alba Iulia; Co­legiul Bethlen din Aiud; $co.1la de arhitectur3 din Bucure,ti ; Conservatorul din Bucurq:u; Şco.a.Ia.

de arte frumoase din Bucureşti, Colecţia de arti dr. I. Cantacuzino; Fabrica de bJrtÎe BUifteni; A­,ez3mmteJe mundtoreşti; Societatea Scriitorilor Români (S. S. R.); Penclubul român; Societatea femeilor ortodoxe; Cercet�ia; S. K. V. (Societatea carpatin5 ardelean1); Liga Nava.l3; Mu­

zeul de ani biseri�asci; Muzeul Kalinderu; Muzeul T1rii din Cern1uţÎi BibtiottQ Universitlţii din Iaşii Arhivele Statului din Chişinău; Muzeul slcuiesc din SUntu Gheorghe; Muzeul Geo­logic; Coloana Traian1; SannÎ.ugetUui Adam KIissi; Castelul MogOfoaia; Castelul Kemeny

de pe MUrelj; Canacul Ci0c3nqti; Cet1ţile ţ1rin�ti sbe,tii Mitropotia din Bucureşti; Cate­drala metropolitanli din Sibiu; Palatul metropolitan din Ceroluţi; Biserica romlneasc1 din

Sofia; Tutnu-Severin; Delta; Valea Prahovei; Duolre.a noastr.l; Piatra Craiului; Mangalia; Un

sat din Basarabia (Carnova); Copacul românesc.

www.dacoromanica.ro

PUBLICAŢIILE EDUCAŢIEI POPORULUI

B O A B E D E G R Â U Revistă ilustrată lunară de cultură

REDACŢIA : DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI BUCUREŞTI II. - Strada General Berthelot Nr. 28

ADMINISTRAŢIA: IMPRIMERIA NATIONALĂ

BUCUREŞTI v. - Calea Ştrban Vodl Nr. 133-135

ABONAMENTUL ANUAL 280 LEI. - UN NUMĂR as LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO cronică-roman de Iordan 1ovcol), din buIgăreşte de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

20a PAGINI, PRETUL SO LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINIEI SANDRIS, de GR. XENOPOULOS,

din grectŞtt de ANTON MISTACHIDE, cu desene de 1. TEO-

DORESCU-SION. 230 PAGINI, PREŢUL SO LEI

R U V A

î N T R E D o u A L U M I DOUA ROMANE MACEDONENE DE MARCU BEZA,

CU REPRODUCERI DUPĂ CĂLĂTORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, ua PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U € R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTUR ALA cu U N CUVÂNT INAINTE D E D. GUSTI, 1 3 1 PAGINI, 2 0 LEI

ALEXANDRU - CEL - B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAlTESCU, 20 LEI

PREŢUL LEI '5

M O N I T O R U L O F I C I A L ŞI IMPRIMBRI1LB STATULUI IMPRIMBRIA N A T I O N " L Il B U C U R B Ş T I 1 9 3 40

www.dacoromanica.ro