Nr. 1.Sistemul stiintelor juridice

c)stiinte juridice-delimiteaza lumea dominate de norme,obligatii si atributii,studiaza aspectele normative ale activitatii umane.

Obiectul-studierea dreptului,a fenomenului juridic in toata complexitatea sa,dreptul ca ansamblu de norme,drepturi subiective,relatile juridice si ordinea de drept din societate,constiinta juridical,corelatia drept-stat.

Specificul st.juridice-a)st. critica-depisteaza elementele contradictorii de ordin juridic;

b)nu au un caracter universal; c)este legat de istorie; d)stiinta umanistica-omul zona central de interes a domeniului de cercetare; e)stiinta practica-deductiile au valoare,daca sunt practice.

Sistemul stiintelor juridice:

-TGD-studiul conceptelor,categoriilor,principiilor si notiunilor de baza a ale dreptului,coordoneaza si sistemul cunostintelor in strinsa legatura cu stiintele juridice de ramura,analizeaza fenomenele juridice din perspective filozofice dar si cause concrete ale aparitiei si manifestarii fenomenului juridic.

-stiintele juridice de ramura-studiaza fenomenele juridice ale ramurilor de drept:drept civil,dr.penal

-stiintele juridice istorice-caracterizeaza istoria dreptului dintro anumita tara sau dezvoltarea generala a fenomenului istoric,precum si existenta unor legi ale aparitiei,dezvoltarii sau disparitiei unor forme de drept.

-stiintele juridice auxiliare-criminalistica,medicina legala,statisitica juridical-analizeaza realitatile juridice.

Nr. 2.Caracteristica TGD 3.Rolul si locul 4.Obiectul

TGD-disciplina filozofica,politica,politico-juridica,care atrage atentia la problemele noi aparute,ce necesita reglementare juridical si determina evolutii.

Obiectul

-studiaza dreptul in ansamblu,in toata complexitatea sa;

-studiaza ordinea juridical in intregime la care contribuie intreg sistemul de drept(ramuri,subramuri,institutii si norme juridice) precum si organele ce aplica dreptul;

-formeaza si formuleaza concepte,categorii si caracteristici valabile pentru toate ramurile dreptului;

-formuleaza principii fundamentale aplicabile tuturor ramurilor de drept;

-studiaza metodologia de cercetare folosita de toate stiintele juridice.

TGD-stiinta juridica ce studiaza din perspectiva maximei generalizari teoretice in raport cu celelalte stiinte ale dreptului,fenomenul juridic in ansamblu,surprinzind toate determinarile sale esentiale,explicate-n categorii juridice,adica concepte de importanta teoretico-metodologica,pentru intreaga cunoastere juridical.

Ca disciplina TGD are:

character de introducere in studiile materiilor juridice

Caracter politic-generat de studierea statului si dreptului ca fenomene politice

Caracter juridic-cercetarea dreptului in ansamblu,aflat in stransa legatura cu conditiile care-I determina:forma,esenta si continutul.

Nr. 5.Functiile TGD

Pentru a putea intra-n lumea stiintelor TGD,trebuie sas demonstreze utilitate,pentru aceasta trebuie sa satisfaca anumite functii:

Functia teoretica-elaborarea teoriilor,ipotezelor,cenceptelor,principiilor princ are sunt interpretate domenii concrete.

Functia practica-cunoasterea modalitatilor de manifestare a fenomenelor juridice in viata sociala

Functia cognitiva- cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului

Functia explicativa-ofera explicatii cauzelor si evenimentelor ce au generat unele fenomene sociale

F.critica-constata defectele,lacunele,erorile fenomenelor juridice

F.didactica-impunerea valentelor stiintifice-n procesul de pregatire a viitorilor jurisit

Mai exista functii de:educative,de cercetare,ideological,metodologica care si subliniaza rolul si importanta TGDNr. 6.Conceptul de metoda si metodologie

Metoda-un ansamblu de operatii intelectuale ce pot fi folosite pentru atingerea unui sau mai multor obiective privind cunoasterea unui fenomen

Metodologia cercetarii juridice-latura practica,stiinta cailor de a ajunge la adevar (procesul de cercetare:ipoteza de lcuru->constarea->descrieri->aplicatii->interpretari)

Manolescu:Metodologia-disciplina care se ocupa de probleme logice,aflarea adevarului.Ea are 4 mari componente:logica juridical,logica judiciara,tehnica juridical si actele juridice.

Prof Stammler de la Universitatea din Melbourn a pulbicat un volum in 1910 Metodele juridice.In 1930 se incerca de a construi o stiinta.La romani prima lucrare prvind metodele este a lui Al.AmanLicentiat in legi.

Metodologia juridical-stiinta despre stiinta dreptului,care se preocupa de definitii,caracteristicile stiintei juridice.

Obiectul-activitatea stiintelor juridice,metodele cu care actioneaza savantul pentru aflarea adevarului.

Nr. 7.Metodele de cercetare

Metode de cercetare-un ansamblu de operatii intelectuale ce sunt folosite pentru atingerea unuia sau a mai multor obiective privind cunoasterea unui fenomen.Aceste operatii intelectuale pot consta in aplicarea unor principii sau norme.

a)Metoda logica-in cercetarea fenomenelor juridice complexe se folosesc categorii,legi,rationamente logice(analiza,sinteza,inductia,deductia.Metoda general studiaz toate fenomenele sociale, pe cnd cea concret de investigare sunt utilizate pentru investigarea fenomenelor respective. De aici deducem urmatoarele metode de studiere: 1)logic - desemneaz suma procedeelor, tehnicilor metodologice - din care deducem urmtoarele procedee logice: analiza, sinteza, inducia, deducia. Prin sintez i analiz se studiaz-cauza/efect, coninut/form, necesitate/ntimplare.2)comparativ - necesit compararea fenomenelor.3) istoric - impune analiza dreptului n timp i spaiu n contextul social-politic dat a unui tip istoric de drept. 4)cercetrii sociologice- efectuarea investigaiilor prin intermediul anchetelor, chestionarelor, sondajelor efectuate pe baza problemelor juridice, permind formularea unor concluzii. 5)cantitativ- utilizat n domeniul informaiei juridice: utilizarea calculatoarelor/efectuarea statistice juridice ijudiciare. 6)experimentalRegulii de comparare:

-se compara doar termenii ce se pot compara

-termenii supusi comparatiei trebuie priviti in dimensiunile si conexiunile lor reale si plasati in contextul social-politic si cultural,in care isi au originea.

-se va cerceta sistemul izvorului dreptului fapt ce va oferi imaginea pozitiei de ansamblu pentru situarea termenilor supusi compararii

-se tine cont de sensul initial,de evolutia-n timp a sensului normei.

Nr. 8 Dimensiunea istorica a dreptului

Trasaturile principale in evolutia dreptului:

O trecre de la elaborarea spontana, inconstienta , la elaborarea deliberate , constienta a lui

O trecere de la motive psihologice inferioare la motive superioare

Teoriile originii dreptului:

1. Originea divina ( Codul lui Hammurbi, Cele 10 porunci, Legea Salica)

2. Originea naturala , normele de drept reguli de comportare proprii tuturor vietuitoarelor)

3. Originea sociala , o societate poate exista doar pe baza normelor juridice

4. Originea politica , repartizarea societatilor in clase si a luptei dintre ei

5. Originea rationala , normele juridice innascute o data cu omul si avind o existenta de sine statatoare

6. Originea axiological , idea combaterii Raului si a promovarii binelui

Tabu - totemismul de clan -Interdicie cu caracter religios, n anumite societi primitive, aplicat la ceea ce este considerat sacru.

1. Ceata primitiva ( piatra cioplita) ,primii oameni au trait in cete, bunuri comune apoi apar obiecte personale (alimente, arme, podoabe, vesminte), aceste bunuti formau si obiectul de transmitere succesorala.Strainu era privit ca un dusman.

2. Organizarea matriarhala ( piatra slefuita) , in frunte sfatul batrinilor -cea mai batrina femei si celelate femei virstince. Traiau in ginti si triburi.Doua sau patru ginti forma o fratrie, un nr par de fratrii forma un trib.

3. Organizarea patriarhala , confectionarea din arama, cresterea vitelor, incepe indoeuropenizarea si se incheie in perioada bronzului.Ginta patriarhala condusa de barbatul cel mai batrin si femeia.Totalitatea femiliilor patriarhale forma ginta patriarhala , ginta patriarhala forma fratrii patriarhale si toate fratriile un trib.

Dreptul s-a format prin preluarea cu un nous cop a unor reguli vechi gentilice, care au format dreptul cutumiar sau obisnuelnic.

Nr. 9 Primele legiuiri.

Procesul de apariie i de formare a dreptului a fost foarte ndelungat n timp cu un ir ntreg de particulariti la diferite popoare.

Orientului Antic i n antichitatea greco-roman: Codul lui Hammurabi n Mesopotamia (Babilon), Legile lui Manu n India, Legile lui Moise (Decalogul) la evrei, Legile lui Dracon i Solon la greci sau Legea celor XII Table la romani.

n Egiptul antic cel mai vechi legiuitor cunoscut este Menes: el a publicat o lege care interzicea luarea unui mprumut fr ca acesta s fie garantat.

Codul lui Hammurabi, conservat n mod miraculos i descoperit n 1901 la Susa, cuprinde 282 articole. Acest cod, edictat cu 2000 de ani nainte de Hristos, conine att norme cu caracter strict juridic, ct i norme morale, religioase.

Legile lui Manu cuprind 5370 de versuri, structurate n 12 capitole i au fost edictate de ctre Brahmani printr-o ndelungat contribuie colectiv.

Codul legilor lui Manu, ale crei prescripii pot fi grupate n trei categorii:

a) norme care reglementeaz organizarea puterii de stat i corelaia ei cu supuii;

b) norme ce se refer la unele fapte civile i penale;

c) diferite dispoziii de ordin religios privind viaa brahmanilor.

n China, din antichitate, cel mai vechi cod de legi este atribuit mpratului Mu, coninnd n special legi penale, cuprinznd 3000 de articole.

n Europa, primele legiuiri consemnate documentar snt: Legile lui Lycurg n Sparta (sec.X-IX .Hr.), Legile lui Dracon i Solon n Atena (sec.VII-V .Hr.), Legea celor XII Table la romani (sec.V .Hr.), Legea Salic la franci (sec.V-VI).

Nr.10 Scoala dreptului naturalDreptul natural este considerat imuabil,si specific tuturor,indeferent de faptul daca va fi recunoscut sau nu!

Socrate-este considerat intemeietorul dreptului naturala!Politicaeticaceea ce este just e si legal,iar ceea ce e legal e si just

Platon-republicalegileel sustinea ca adevaratul stat trebuie sa asigure un trai comun tutturor cetatenilor si sa-i fie propriitoate virtutile:intelepciunea,curajul,cumpatarea si dreptatea

Marcus Tullius Cicero-dreptul nu este un produs al vointei,ci este dat de natura

Toma din Aquinosumma theologicaldreptul este justitia in cadrul comunitatii umane,conform ordinii stabilite de Dumnezeu

Hugo Grotius(olandez)-dreptul isi are temeiurile nu in vointa divina,ci in natura divina,ci si in natura umana si in principiile ratiuniidreptul pacii si al razboaielor

Jean Jaques Rousseau-contractul socialdiscursulasupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameniEvoluind din starea primitive oamenilor nu le raminea decit sa se huneasca in vederea unui singur scop;fapt ce a pus baza contractului social

Nr. 11.Scoala istorica a dreptului - a aparut in Germania la sf,sec xviii-incep.sec xix

Gustav Hugo-manual de drept naturalfilosofia dreptului pozitivasemenea limbajului,dreptul ia nastere si se dezvolta in conformitate cu spiritul national al poporului respectivdreptul apare ca rezultat al necesitatii solutionarii diferitelor litigii care apar ca rezultat al dezvoltarii sociale,independent de legislator.

Friederich Carl von Savigny-initial dreptul exista sub forma dreptului natural,manifestindu-se prin actiunile simbolice ale indivizilor,dar odata cu dezvoltarea poporului,dreptul devine o stiinta aparte ce cuprinde realizarile stiintifice ale juristilor.

Friederich Puchta-dreptul si statul iau nastere din vointa divina reflectata de vointa poporului

Nr. 12.Scoala sociologica sau pozitivista a dreptului - apare in prima jum.a sec.xviii

Auguste Comte-curs de filozofie pozitivaDreptul este un fenomen istoric,pe care sociologia il studiaza.el reprezinta ceva pur material si observabilprin simturile noastre

Leon Duguit-el sustine ca dreptul nu a luat nastere ca un imperative al vietii comunitare,cid oar ca un instrument si un indicator al intelegerii constienete dintre indivizi.Dupa Duguit dreptul se divide in drept social-care rezulta din viata sociala a oamenilor,si drept pozitiv-elaborat de stat,care da consacrare juridical dreptului social.

Nr. 13.Teoria normativista a dreptului

Rudolf Stammler-dreptul apartine domeniului gindirii si este cunoscut ca vointa.

El apartine vointei in sensul causal naturalist si nu este produsul acestuia ci este vointa insasi deoarece are proprietatea de a se autodetermina.vointa el a divizat-o in vointa morala si vointa sociala.Vointa morala spre deosebire de vointa sociala,apare intotdeauna sub formagindirii in sine.

Derptul este definit ca reglementare coerenta,ordine rationala si necesara actualitatilor exteriorizate ce atribuiedrepturi di obligatii unor personae libere.

Hans Kelsen-teoria pura a dreptuluidreptul reprezinta o regula normative,un system de norme ce reglementeaza conduita umana,aceasta conduita a omului poate avea un continut juridic numai in baza unei noerme judiciare

Nr. 14.Dreptul-institutie si concept

Dreptul-ansamblul normelor juridice,indifferent de forma care au imbracat-o de-a lungul istoriei sau dintr-o anumita perioada.

Dreptul-dreptul obiectiv in vigoare

Dreptul obiectiv-cel care presupune sau cuprinde regulile juridicede conduita sau normele juridice din societate

Dreptil subiectiv-cel carepresupune facultatea,prerogative,indrituirea ce aprtine unei personae in temeiul normei juridice.

Totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-un stat poarta denumirea de dreptul pozitiv,un drept aplicabil imediat si continuu,obligatoriu de a fi adus la indeplinire printr-o forta exterioara(coercitia statala)

Dreptul international-desemneaza totalitatea normelor juridice cuprinse in tratatele internationale,definite ca acorduri de vointa realizate intre 2 sau mai multe state,prin care acestea reglementeaza o anumita sfera a relatiilor internationale

Dreptul comunitar-desemneaza normele juridice cuprinse in prevederile tratatelor comunitatii Europene si celorlalteacte fundamentalecare reglementeaza diferite domenii ale statelor member ale U.E.

Dreptul ca arta:arta legiuitorului,arta judecatorului,arta ofiterului de urmarire penala!

Nr. 15.Panorama complexa a dreptuluiPentru a da o imagine ampl ntregului complex al fenomenului juridic din societate vom prezenta panorama acestuia n diferitele sale ipostaze. Astfel, putem distinge urmtoarele planuri de manifestare i anume: planul spiritual, ideatic, unde vom distinge concepiile, ideile, teoriile, sentimentele despre drept, adic tiina juridic, ideologia juridic, contiina juridic; planul normativ - ansamblul reglementrilor juridice care alctuiesc dreptul obiectiv i dreptul pozitiv; planul relaiilor sociale i raporturile juridice - drepturile subiective i obligaile juridice i planul faptic sau evenimenial ce cuprinde faptele juridice, adic acele evenimente sau aciuni care produc efecte juridice. Toate aceste planuri se ntreptrund, nici unul neputnd exista izolat, fr celelalte. Nu se poate vorbi nici de o ierarhizare a lor.Nr. 16.Dimensiunea sociala a dreptului

Dimensiunea social a dreptului implic analiza locului dreptului i a realitii juridice n societate.Realitatea juridica este o dimensiune a realitatii sociale in conditii istorice determinante.existenta ei nu poate fi desprinsa de existenta celorlalte parti ale unei societati,supotind influenta lor si exercitind la rindul sau o influenta.realitatea juridika mai este numita in teoria dreptului juridikul sau sistemul juridik.

Nr. 17.Dreptul si realitatea juridica a relatiilor sociale

Componentele juridicului sunt:

a)constiinta juridical

b)dreptul

c)relatiile juridice

d)ordinea de drept

a)constiinta juridika-joaka rol de receptor deoarece receptioneaza stimuli pe care-I emite socieatea,ii ordoneaza sii supune unui examen axiologic,si rol de tampon ,pt ca ca se interpune intre acesti stimuli si realitatea normative.

b)dreptul ca fenomen normative da expresie cerintelor structurilor sociale de mai buna organizare a raporturilor umane in vederea obtinerii echilibrului statal

c)elementele relationale(raportuile juridice si situatiile juridice)sunt cele care testeaza eficienta dreptului,in cadrul carora oamenii apar ca subiecte de drept,valorificindu-si sau aparindu-si pe cale legala interese si drepturi

d)ordinea-factor real de calmare si de mentinere in limiite ciocnirile de interese

ordinea administrativa-expresie a puteriiexecutive a statului si este rezultatul activitatii de organizare a executarii si de executare concreta a legilor de catre autoritatile investite cu aceasta sarcina in vederea interesului public conform Constitutiei

Ordinea judiciara-totalitatea hotaririlor pronuntate de catre jurisdictiile ordinare si speciale dintr-un stat,printr-o activitae numita justitie.

Nr. 18.Particularitatile generale si speciale ale dreptului

a)dreptul este o expresie a vietii materiale

b)dreptul este o expresie a intereselor si vointei sociale generale

c)dreptul este expresia normative a vointei de stat ridicata la rangul de lege

1.normele juridice au un character general devenind etalon de comportament

2.normele juridice nu sunt simple explikatii sau recomandari,dar dispozitii obligatorii care presupun si aplikarea coonstringerii

3.spre deosebire de legile naturii,legile juridice au un caracter volitiv

4.normele juridice se pot realize prin constiinta oamenilor

Nr. 19.Factorii de configurare a dreptului

Factorii de configurare a dreptului snt grupai n urmtoarele categorii:a)cadrul natural - din care fac parte mediul geografic, factorii biologici,fiziologici,demografici. b)Cadrul istoric, etnic, naional are in vedere condiiile istorice i particularitile etnico-naionale ale populaiei. c)Cadrul social-politic - care combin factorii economici, politici, ediologic, cultural.d)Cadrul soclal-economic este determinat de nivelul economiei, formele de proprietate, structurarea societii n diferite clase sau categorii sociale i profesionale etc. e) Factorul uman reprezint zona central de interes pentru orice legislator. Reglementnd comportamentul oamenilor n cadrul unor categorii diverse de raporturi sociale dreptul se raporteaz permanent la prezena omului n societate, la capacitatea sa de a influena i chiar de a transforma socialul. f)Factorul internaional, situaia internaional a rii respective, raporturile cu vecinii, cu comunitatea internaional care influeneaz de asemenea asupra dreptului. Nr. 20 Esenta contzinulul forma

Esena dreptului este voina general oficializat, devenind voin juridic a majoritii, exprimat n legi i aprat de stat. Coninutul dreptului l constituie ansamblul elementelor, laturilor i conexiunilor care formeaz conturul voinei i intereselor sociale. El se divide n coninut normativ(format din nore juridice), i coninut social(exprim scopul, voina i interesele pe care le deine i consacr sistemul dreptului. n principiu, exprimnd interesele deintorilor puterii de stat). Coninutul social caut s explice de ce, care este motivul c ntr-un stat, n anumite condiii snt prevzute reglementri. Coninutul social al dreptului este dat de scopul, de voin i interesele pe care dreptul le exprim i le consacr. Prin forma dreptului se are n vedere modul de exprimare a normelor juridice. Dreptul are forma intern i extern. Forma intern a dreptului este chiar interaciunea ramurilor dreptului, gruparea normelor juridice pe instituii i ramuri. Dreptul are form extern-lund forma de exprimare a voiei generale: obiectul juridic, doctrina, precedentul judiciar, contractul normativ, actul normativ.

Nr. 21 Gruparea dreptului in tipuri istorice de drept

Prin tip istoric de drept intelege totalitatea trasaturilor caracteristice tuturor sistemelor de drept din cadrul aceleasi formatiuni social economice generate de aceeasi baza economica.Trasaturile commune constind in faptul ca toate aceste sisteme apartin statelor de acelasi tip , au aceeasi esenta si aceeasi menire sociala

Cricteriul al bazei divizarii este criteriul dezvoltarii si evoluarii drepului in istorie.

1) Tip de drept antic-oriental, greco-roman

2) Tip de drept medieval European de origine romano-germanica si anglo-saxon, islamic,chinez, Indian.

3) Tip modern ,la instaurarea capitalista ,libera de piata?

4)Tip de drept contemporan are anumite grupuri de drept 1 dreptul societatii democratice in economia de piata , 2 dreptul socialist, 3 drepetul tarilor in curs de dezvoltare.

Nr. 22 Panarama marelor sisteme(familii) de drept epoca moderna si contemporana

Categoria familie juridical serveste pentru indicarea unitatii relative a sistemelor juridice internationale ce au principii juridice asemanatoare si reflecta particularitate sistemelor indicate conditionate de asemanarea dezvoltarii istorice, strucurii izvoarelor institutiilor , ramurilor turturii juridice ,traditiilor etc. asa doar o familie juridical este o totalitate de sisteme juridice nationale in cadrul unui tip de drept .

La etapa contemporana pentru evidentierea principalelor familii juridice exista 3 grupuri de criterii : 1 geneza istorica a sistemului juridic 2 sistemul izvoarelor a drepetului 3 structura de drept ( principalele institutii si ramurele juridice)

Pe baza lor se poate evidential 8 familii juridice : 1 romano-gemanica 2 dreptul comun anglo-saxon 3 scandinava 4 latino-americana 5 hindusa 6 mulsulmana 7 familia dreptului obisnuelnic 8 familia juridica a tarilor din extremul orient .

Nr. 23 familia juridica romano-germanicaLa familia juridic romano-germanic se refer sistemele ce au aprut n Europa continental n baza tradiiilor juridice romane, canonice i locale. Pentru familia juridic romano-germanic snt caracteristice: existena dreptului scris, sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului, divizarea lui n public i privat, precum i divizarea dreptului n ramuri. Comun pentru dreptul tuturor rilor din familia juridic romano-germanic este caracterul lui codificat, un sistem mai mult sau mai puin comun al principiilor juridice. n toate aceste ri(Italia,Frana) exist constituii scrise, normele crora au o autoritate juridic major. Doctrina juridic romano-germanic i practica legislativ deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile, legile speciale i culegere de norme.n majoritatea rilor continentale snt adoptate i acioneaz codurile: civil, penal, de procedur civil, de procedur penal.Nr. 24 familia juridica anglo-saxona n rile familiei juridice anglo-saxone(, Irlanda de Nord, Canada, Australia, Noua Zeeland) ca izvor de baz a dreptului servete norma formulat de ctre judectori i exprimat n precedente judiciare. Structura dreptului n familia juridic anglo-saxon (divizarea n ramuri i instituii de drept), nsi concepia dreptului, sistemul de izvoare ale dreptului, limbajul juridic - totul este diferit de cele din sistemele juridice ale familiei romano-germanice. n cadrul dreptului englez lipsete divizarea dreptului n privat i public, care este nlocuit aici cu divizarea n drept comun i dreptul echitii. dreptul comun bazat pe precedent, izvor de baza;

dreptul de echitate care completeaza si corecteaza izvorul de baza;

dreptul statular - dreptul scris de origine parlamentara.

Nr.25 Conceptul statului

Statul este organizatia politica care, detinind monopolul fortei de constringere , al elaborarii si aplicarii dreptului, exercita intr-o comunitate umana de pe un anumit teritoriu puterea suverana din societatea data.

Cuv. Stat provine de la latinescu status.

Caracteristicile eseniale ale statului:1)puterea publica mai este denumit i putere de stat sau putere de constrngere. n ultima sa esen statul nseamn for. Specificul oricrei puteri const n posibilitatea de a-i impune voina altora, de a determina supunerea sau subordonarea altora. 2)teritoriu - exercitatea puterii publice pe an anumit teritoriu, locuit de o anumit populaie organizat ntr-o comunitate uman determinat.Terotoriul e stabilit de frontiera de stat. Frontierele de stat snt: terestre, fluviale,maritime i aeriene.3)populaia-dimensiunea demografic a statului,e format din ceteni, strini i apatrizi.4)elaborarea i aplicarea dreptutui. Dreptul este instrumentul necesar al existenei i dezvoltrii statului. Viaa statului este strns legat de a dreptului. 5)suveranitatea de stat. Statul este organizaia principal a comunitii umane, dar nu i unica organizaie. ntre stat i aceste organizaii, ct i ntre el i ceteni, se stabilesc anumite relaii. Aceste raporturi ale statului se exprim n suveranitatea puterii de stat.Nr. 26 Mecanismul de stat si organizarea politica a societatii

Mecanismul statului consta din institutii si organe care realizeaza sarcinile si functiile puterii de stat.

Organul de stat reprezint partea componenta a mecanismului de stat, dotata cu o anumita competenta si investita cu putere, ai carei membri au o calitate distincta ( deputai, functionari de stat, magistrati) si pri a carei activitate se realizeaza sarcinile si functiile statului.

Separatiia puterii in stat:

1.Organe de stat legislative desfasoara activitatea de legiferare si in general de conducere suprema , in cadrul careia sunt elaborate cele mai importante acte de stat (legi de reglamentare a politcii externe si interne). Parlamentul Republicii Moldova2.Organe de stat executive au o activitate executiv-dispozitiva sau administrativa, care organizeaza traducerea in viata in mod direct a sarcinilor statului in baza legilor. Preedintele Republicii Moldova, Guvernul3.Organe de stat judecatoresti cu avtivitatea jurisdictionala, au menirea de a aplica legile, prin judecati, in cazul existentei unui litigiu sau incalcarii legilor.

In dependen de spaiul teritorial: 1) centrale -care i exercit competena asupra ntregului teritoriu al statului. 2)locale-i exercit competena asupra unei uniti administrativ-teritorialeNr. 27 Conceptele si elementele formei de stat.

Forma de stat exprima modul de organizare a continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut.

Forme de stat:

Juste( aristocratia si monarhia aristocratica)

Injusta(timocratia,oligarhia, democratia , tirania)

Organizarea puterii de stat:

a) Foma de guvernamint

b) Structura de stat

c) Regimul politic

Nr. 28 Foma de guvernamint

Foma de guvernamint se nelege modul de organizare a puterii supreme de stat, competena organelor supreme ale puterii de stat.Republica este forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unui organ ales pe un timp limitat.

Seful statului ales de popor sau parlament( 4 sau 7 ani).

Republica parlamentar nu are (adic ii lipsete) eful statului, sau fie c el este ales de ctre parlament, fiind responsabil n faa acestuia. Ca urmare, poziia legal a efului de stat este mai inferioar comparativ cu poziia legal a parlamentului (de exemplu, Italia, Austria, Germania, Moldova etc.).

Republica prezidenial - alegerea efului de stat de ctre ceteni, fie direct (prin vot universal, egal, secret i liber exprimat), fie indirect (prin intermediul colegiilor electorale de exemplu, SUA). Preedintele republicii se afl pe o poziie egal cu parlamentul. n cazul republicilor prezideniale preedintele se afl, de cele mai multe ori, n fruntea executivului (SUA, de exemplu), dei nu-i exclus i funcia de ef al guvernului (de exemplu, Rusia, Romnia etc.).

Monarhia forma de guvernamint in care seful statului este stabilit pe calea succesiunii ,avnd diferite denumiri: ar, domnitor, rege, sultan, ah, mprat, faraon, emir etc.

1. Monarhia absolut2. Monarhia limitat (constituional)3. Monarhia parlamentar contemporan este cea mai frecvent ntlnit form a monarhiei n timpul de fa (Anglia, Belgia, Olanda, rile Scandinave etc.)

Nr. 29 Structura de stat

Structura de stat impartirea interna a statului in unitati adiminstrativ-teritoriale

a) Transformarea

b) Autoconservarea

A.Statul simplu sau unitar

a) O singura formatiune statala

b) Un singur regim constitutional constitutia

c) Un singur rind de organe ale puterii de stat (put.Exec, legis, judec) si exercita autoritatea pe intreg teritoriu

d) O singura cetatenie

e) Statul singurul subiect al dreptului constitutional si international

B. Statul compus

Exist mai multe rnduri de organe legislative,executive i judectoreti,m/m constituii.Dintre cele mai cunoscute feluri ale structurilor de stat snt:federaia i confederaia.Pricipii ale federatiei:

a. federaia este constituita din uitati teritoriale. subiectele federaiei nu sint state in sensul deplin al cuvintului

b. o dubl legislaie:legislaia ntregii federaii i legislaia fiecrei formaiuni statalec. parlament bicameral

d. subiectele federaiei pe pozitii de egalitate

e. federaia in tarile democartice se carac. Descentralizarea statului.

f. existena a cel puin dou rnduri de organe supreme ale puterii,administraiei de stat i justiieiConfederaia uniune de state nelegate atit de strinse, fiecare pastrindusi suveranitatea integrala, uniunea creata pentru scopuri militare, diplomatice, economice.

Uniunea personala - rezultatul intelegerilor intre doua state, constituind in desemnarea unui sef de stat comun.

Uniunea real - este o unire mai strinsa intre doua state , legate nu numai prin seful de stat, si prin existenta unor instituii comune.

Statul vasal se intelege situatia juridica a unui stat , care desi are o structura politica distincta si un teritoriu propriu, dispune de o suveranitate incompleta, prin faptul ca isi ia in fata de un alt stat anumite obligatii care ii greveaza suveranitate.

Statul protejat - se intemeiaza in special , pe nuante determinate de momentul si imprejurarile istorice ale aparitiei lor, are o plitica si un teritoriu propriu, dar pierde o parte a prerogativelor suveranitatii in folosul staului protector, astfel incit devine dependent fata de acesta.

Statele sub tutela internationala statle care sunt sub mandat international, pentru a sprijini evolutia respectivelor state, sau rezolvarea unor conflicte.

Nr. 30 Regimul politic al statului reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii, cu referire imediata la raporturile dintre stat si indivizi, la mod concret in care un stat asigura si garanteaza drepturile subiective.

a) Regimuri politice:

b) Regimul antidemocratic, totalitar, autocratic se caracterizeaz prin inexistena att a condiiilor juridice formale, ct i a condiiilor reale pentru manifestarea voinei poporului. Poporul nu are nici o posibilitate s determine sau s influeneze politica intern i extern a statului.c) Regim militar conducerea statului se realizeaza de elita militara, care a venit la putere ca rezultat al rasturnarii ordinii legale.Acestia ocupind toate functiile puterii in statd) Regimul politic democratic Democraia reprezint form de guvernare politic n care puterea aparine poporului. o guvernare a poporului, prin popor i pentru popor. Democraia i regimul democratic se caracterizeaz prin: pluralism ( existena mai multor partide cu programe proprii ), prin scrutin universal, n desemnarea reprezentanilor poporului pentru organizarea puterii, principiul majoritii (pe baza votului majoritii), libertatea de opinii i recunoaterea opoziiei.

Existena n societate a drepturilor omului, adic cetenii trebuie s se bucure de drepturile i libertile fundamentale.

Democraia poate fi:

a) direct (participarea direct a cetenilor la conducere, la adoptarea deciziilor)

b) reprezentativ (alegerea de ctre ceteni a organelor reprezentative prin vot)

Nr. 31.Scopul.Functiile statului

Scopul statului este aprarea interesului general i ferecirea cetenilor. Scopul statului poate fi proclamat n Constituia sau poate s rezulte din coninutul acesteia. Sarcinile statului:economice,politice,sociale,ideologice. Funciile statului snt direciile fundamentale ale activitii statului prin intermediul organelor puterii de stat pentru realizarea scopului i sarcinilor.Funcia economico-organizatoric a statului-scopul-reglemantarea activitii economic, protejarea intereselor nationale in acttivitatea economica financiara si voluntara, exploatarea nationala a pamintului si a celorlalte resurse naturale.Functia cultural educativa-statul trebuie sa aiba ca finalitate educarea persoanei ca factor util a societatii.Functia de mentinere a ordinii publice si ordinii legale-garantia realizarii dreptului esentiale ale membrilor societatii si functionarea normala a institutiilor statului.Functia de garantare si aparare a dreptului si libertatilor oamenilor.Functia ecologica-protectia monumentelor istorice si culturale.E o obligatie idispensabila a statului precum si a fiecariu cetatean

Nr. 32.Conceptul de stat de drept

Cuvntul "Stat"provine de la latinescul status i nsemn stabilitate.Cuvntul stat este utilizat n mai multe sensuri:1)Statul este o organizaie politic, o organizaie a puterii publice.2)Aceast organizaie exercit n cadrul unei comuniti umane de pe un anumit teritoriu puterea suveran.3)Statul este o organizaie care deine monopolul elaborrii i aplicrii dreptului a crui respectare este garantat de fora coercitiv a statului.Caracteristicile eseniale ale statului:1)puterea publica mai este denumit i putere de stat sau putere de constrngere. n ultima sa esen statul nseamn for. Specificul oricrei puteri const n posibilitatea de a-i impune voina altora, de a determina supunerea sau subordonarea altora. 2)teritoriu - exercitatea puterii publice pe an anumit teritoriu, locuit de o anumit populaie organizat ntr-o comunitate uman determinat.Terotoriul e stabilit de frontiera de stat. Frontierele de stat snt: terestre, fluviale,maritime i aeriene.3)populaia-dimensiunea demografic a statului,e format din ceteni, strini i apatrizi.4)elaborarea i aplicarea dreptutui. Dreptul este instrumentul necesar al existenei i dezvoltrii statului. Viaa statului este strns legat de a dreptului. 5)suveranitatea de stat. Statul este organizaia principal a comunitii umane, dar nu i unica organizaie. ntre stat i aceste organizaii, ct i ntre el i ceteni, se stabilesc anumite relaii. Aceste raporturi ale statului se exprim n suveranitatea puterii de stat.

Nr.33 Principiile statului de drept

Principiul separatiei puterilor in stat.

1/.puterea legiuitoare Organe de stat legislative desfasoara activitatea de legiferare si in general de conducere suprema , in cadrul careia sunt elaborate cele mai importante acte de stat (legi de reglamentare a politcii externe si interne). Parlamentul Republicii Moldova2.puterea executiv Organe de stat executive au o activitate executiv-dispozitiva sau administrativa, care organizeaza traducerea in viata in mod direct a sarcinilor statului in baza legilor. Preedintele Republicii Moldova, Guvernul1. puterea judectoreasc. Organe de stat judecatoresti cu avtivitatea jurisdictionala, au menirea de a aplica legile, prin judecati, in cazul existentei unui litigiu sau incalcarii legilor.

Principiul supremaiei legii:

1. Legalitatea este conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc condiii de procedur privind edictarea normelor juridice2. Eficacitatea este conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autoritilor mputernicite cu aplicarea lor. 3. Legitimitatea este definit ca fiind conformitatea normelor juridice cu norme, valori i principii extrajuridice. Cerina de legitimitate are un caracter etic.Principiul echitii sociale i egalitii n drepturi

Statul de drept, democratic i egalitar, este garantul drepturilor omului i, prin aceasta, protector al individului contra puterii. El este acel stat n care indivizii apar n faa puterii ca titulari de drepturi, dispunnd de mijloacele necesare pentru a le valorifica i apra. Se consider c drepturile omului nu snt numai rezultatul unor mari i ndelungate lupte, ci i produsul anumitor forme de organizare social i politic, o astfel de form fiind, prin excelen, statul de drept.

Realizarea acestui principiu prin prisma drepturilor omului constituie protecii minimale, permind individului s triasc o via demn, de neamestec att din partea statului, ct i din partea altcuiva, viaa lui personal desemnnd un fel de spaiu sacru, de neptruns, constituind n jurul individului o sfer de inviolabilitate.

Principiul democratismului

democraia statului de drept se exprim prin:

exercitarea suveranitii de ctre popor;

asigurarea participrii poporului la rezolvarea treburilor publice;

delimitarea prerogativelor autoritilor publice i determinarea modurilor de colaborare ntre acestea;

descentralizarea guvernrii statului i pluralismul sociopolitic;

respectarea hotrrilor adoptate cu majoritate de voturi;

garantarea drepturilor i a libertilor fundamentale ale omului.

Nr.34 Trasaturile definitorii ale statului de drept

Statul de drept:

Constituie o replica sociala fata de abuzul de putere si o solutie pentru impedicarea acestuia

Implica pluralism politic, libertatea competentei politice, a dreptului opozitiei

Democratismul politic, alegeri libere (vot universal, egal, direct si secret)

Constitutia leagea fundamentala

Principiul separatiei puterii in stat

Egalitatea cetatenilor in fata legii si respectarea drepturilor minoritatilor

Protectia sociala a celor defavorizati

Libertatea de exprimare, libertatea presei

Respectarea drepturilor si libertatilor fundamentaleNr. 35.Notiunea de Principiiile generale ale dreptului

Principiile dreptului snt acele idei generale,care stau la baza ntregului sistem de drept dintr-o ar, orientnd reglementrile juridice i de aplicare dreptului. Principiile dreptului snt determinate de relaiile sociale, fiind expresia valorilor promovate i aprate de drept.Cuvntul principiu vine din latinescul principium, care nseamn nceput, element fundamental.n sens juridic termenul principiu are urmtoarele sensuri:1)e un nceput n plan ideal. 2)are fora i semnificaia unor norme superioare.3)pot fi formulate n textele actelor normative, de regul, n Constituii.4) reflect funcionarea i dezvoltarea dreptului. 5)reprezint un factor de stabilitate n sistemul de drept.Principile dreptului snt acele idei generale postulate,care stau la baza ntregului sistem de drept dintr-un stat,orientnd reglementrile juridice i de aplicare a dreptului.1)Principiile dreptului traseaz linia directoare pentru sistemul juridic. Fr ele dreptul n-ar putea fi conceput. 2)Principiile generale au un rol important i n activitatea justiiei.3)Principiile de drept in loc de norm de reglementare, atunci cnd, ntr-o cauz civil sau comercial, legea tace, judectorul soluionnd cauza n temeiul principiului de drept.

Nr. 36. Prezentarea analitica a principiilor dreptului.

Dintre principiile de baza ale dreptului enumram urmtoarele:

1)Principiul libertii i egalitaii.ntr-o societate democratic, statul - organismul politic care dispune de fort i garanteaz juridic i efectiv libertatea i egalitatea indivizilor. Fiecare individ are dreptul la via, la libertate i la sigurana personal". Egalitatea nseamn echilibrul vieii, iar libertatea nseamn capacitatea oamenilor de a aciona fr dificulti, fr opreliti.Libertatea trebuie s fie neleas de fiecare om, doar aa ea devine o condiie pentru ca fiecare s-i poat construi, graie alegerilor sale venice (perpetue), propria personalitate.

2)Principiul echitii i justiiei. Cuvntul echitate de la latinescul nseamn dreptate, cumptare. Aciunea principiului echitii privete att activitatea legiuitorului, ct i activitatea de interpretare i aplicare a dreptului.Justiia - reprezint acea stare general ideal a societa realizabil prin asigurarea pentru fiecare individ n parte i pentru toi mpreun a satisfacerii drepturilor i intereselor comune.

3)Principiul responsabilitaii.Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprim un act de angajare a individului n procesul interaciunii sociale.Libertatea omului apare din trei puncte de vedere:a) libertatea n raport cu natura.b) n raport cu societate.c)libertatea omului n raport cu sine nsui.

4)Asigurarea bazelor legale de functionare a statului-actiunea acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept. Principiile ramurilor de drept:

1)principiul dreptului international-contine reguli de conduita cele mai generale,a caror respectare este obligatorie pentru toate statele member ale comunitatii international,pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.(pr. Egalitatii egalitatii suverane,pr. Neinterventiei in treburile interne,pr.neagresiunii,pr.respectarii drepturilor omului)2)principiul dreptului civil,principiul dreptului penal.

Nr. 37.Ntiunea de functie ale dreptului.

Nr. 38.Prezentarea analitica a functiilor generale ale dreptului .

Cuvntul funcie vine de la latinescul funcio care iniial a nsemnat munc, deprindere. Funciile dreptului snt acele direcii (orientri fundamentale) ale aciunii mecanismului juridic, la realizarea crora participa ntregul sistem al dreptului (ramurile, instituiile, normele dreptului) precum i instanele sociale cu atribuii n domeniul realizrii dreptului.

1)Funcia normativ implic toate celelalte funcii ale dreptului.Elaborarea,instituirea unui cadru normative in interiorul statului. Funcia normativ a dreptului exprim poziia specific a dreptului n viaa social.

2)Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societii ocrotete i garanteaz ordinea constituional, proprietatea, statul i rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat n procesul dezvoltrii sociale.

3)Funcia de instituionalizare a relaiilor social-politice ale societii. Const n aceea,c dreptul - n special Constituia i legile organice - asigur cadrul de funcionare legal a ntregului sistem de organizare social. 4)Funcia de conducere a societii. Dreptul exercit un rol important n conducerea societii. Actul juridic normativ este un act de conducere social. n forma ei cea mai general, legea este forma universal de exprimare a nzuinelor sociale majore. mbriind domeniul organizrii sociale, dreptul se circumscrie conceptului de practic social.Nr. 39.Sistemul normelor din societate. Normele sociale si norme tehnice

Diversitatea relaiilor sociale determin existena unei multitudini de norme sociale, i, n consecin, o varietate de forme prin care se influeneaz conduita oamenilor n cadrul acestor relaii. Sistemul normelor sociale este alctuit din urmtoarele categorii de norme: 1)normele etice. 2)normele obinuielnice(obiceiului) - reprezint norme de conduit, care exprim necesiti ale grupurilor sociale, sunt legate de valorile specifice grupului.Obiceiul este legislaia proprie fiecrui popor n parte. n mod curent , obiceiul este definit ca o regul de conduit , statornicit n cadrul convieuirii umane printr-un uz ndelungat. 3)normele tehnice sunt reguli care conduc procesul productiv,ele se statornicesc ntre oameni n cadrul participrii lor la via economicsi social- cultural. 4)normele religioase. 5)normele organizaiilor sociale nestatale. 6)normele juridice - reglementeaza acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie fundamentul intregii ordini sociale Norma social este o regul sau un standard de comportament mprtit de dou sau mai multe persoane cu privire la conduita ce trebuie considerat ca social-acceptabil. Normele sociale privesc astfel raporturile dintre oameni i snt, deci, o creaie a acestora, o exprozie de voin a oamenilor. Normele sociale pot fi nclcate de catre oameni. Existena normelor sociale care nu ar putea fi ncalcate ar fi fr sens.

Normele tehnice au n vedere comportamentul omului n raportul fa de natur. Ele au un caracter obiectiv, nu depind de voina omului. Omul nu le poate schimba, ns poate i chiar trebuie s le cunoasc pentru a putea s le foloseasc i s le instrumenteze n mod corect cnd folosete un obiect din natur (bunoar, prelucrarea pmntului) n conformitate cu normele agrozootehnice sau o main ori utilaj care funcioneaz dup anumite norme.

Nr.40 Principalele tipuri de norme sociale din perspectiva juridical

Diversitatea relaiilor sociale determin existena unei multitudini de norme sociale, i, n consecin, o varietate de forme prin care se influeneaz conduita oamenilor n cadrul acestor relaii.Sistemul normelor sociale este alctuit din urmtoarele categorii de norme: 1)normele etice. 2)normele obinuielnice(obiceiului) - reprezint norme de conduit, care exprim necesiti ale grupurilor sociale, sunt legate de valorile specifice grupului.Obiceiul este legislaia proprie fiecrui popor n parte. n mod curent , obiceiul este definit ca o regul de conduit , statornicit n cadrul convieuirii umane printr-un uz ndelungat. 3)normele tehnice sunt reguli care conduc procesul productiv,ele se statornicesc ntre oameni n cadrul participrii lor la via economicsi social- cultural. 4)normele religioase. 5)normele organizaiilor sociale nestatale. 6)normele juridice - reglementeaza acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie fundamentul intregii ordini sociale.7)normele de conduita(deontologice)-cu privire la exercitarea unei profesii.8)normele politice-reglementarea relatiilor sociale in acest caz se realizeaza in functir de anumite interese legate de conducerea politica a societatii. Nr. 41. Conceptul de norma juridica si trasaturile ei

Norma juridica - regula de conduita genrala si impoersonala cu caracter tipic, prescriptiva instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta a carei respectare obligatorie este asigurata la nevoie de forta coercitiva a statului.

Norma juridica este constringatoare si in acelasi timp permisiva. Normele juridice guverneaza intreaga viata sociala, in felul acesta este ordonata intreaga viata a polisului.

Trasaturile normei juridice:

A.Caracterul general si impersonal al normei juridice. Norma juridica este o regula cu caracter general si impersonal, si are menirea de a fi aplicata unui nr. nedefinit ed cazuri si persoane. Unele norme pot viza toti cetatenii, alte norme doar o categorie anumita de pesroane.

B.Caracterul tipc. Norma juridica urmareste reducerea si egalizarea insusirilor semnificative ale relatiilor sociale, inclusiv izolarea diferentelor individuale nesemnificative.

C.Obligativitatea normei juridice. Norma juridica are caracter obligatoriu, astfle in societate nu ar mai fi asigurata o oarecare ordine dorita de legiuitor. Normele de drept continind reguli de conduita nu sunt simple indicatii, ci reprezinta un ordin, o dispozitie obligatorie. Normele juridice sunt imperative.

D.Caracterul prescriptiv al normei juridice. Normajuridica stabileste un anumit comportament, impune o anumita conduita, constind dintr-o actiune sau inactiune umana.

-normele principii-se manifetsa sub form astabilirii unor principii cu caracter general

-norme definitii

-mormele juridice si dispozitii individuale

Nr. 42. Structura normei juridice

A. Structura logica:

Norma juridica este formata din ipoteza, dispozitie si sanctiune:Ipoteza-partea normei juridice care stabileste conditiile, imprejurarule sau faptele in prezenta carora se cere o anumita conduita. Ipotezele care stabilesc conditiile de aplicare a dispozitiei se numesc ipoteze determinate. Ipoteza relativ determinata este cea in acre nu este exact dat continutul imprejurarilor.

-simpla

-multipla

-complexa

Dispozitia-elementul normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta ipotezei date; drepturile si obligatiile ale subiectilor vizati.

Sanctiunea-este elementul care enunta urmarile nefavorabile suportate de cei care incalca dispozitia.

-Sanctiune punitiva

-Santiune stimulatorie

Sanctiunile mai pot fi:

I.Dupa ramura de drept: civile, penale, administrative, s.a.

II.Dupa scopul urmarit de legiuitor: de anulare a actelor ilicite, reparatorii, expiatorii(masuri de constringere, pedepse)

III.Dupa gradul de determinare: relativ determinate, absolut determinate, alternative, comulative.

B. Structura tehnico-juridica a normei juridice

Aceasta structura se refera la forma exterioara de exprimare a structurii logice a normei. Norm ajuridica, de regula sint cuprinse in legi, decrete, hotariri, care la rindul lor sint structurate in capitole, paraghrafe, sectiuni.

Nr. 43. Clasificarea normelor juridice

A.Dupa criteriul ramurii de drept. Se realizeaza calsificarea dupa obiectul reglementarii juridice si ale metodelor de reglementare: de drept penal, de drept civil, de drept procesual penal, civil, etc.

B.Dupa criteriul fortei juridice a actului normativ: n.j. cuprinse in legi, cuprinse in decrete, cuprinse in ordonante, cuprinse in decizii.

C. Criteriul modului de reglementare a conduitei: onerative (prescriu expres obligatia de a savirsi o actiune), prohibitive (interzic savirsirea unei fapte sau actiuni), permisive.

D.Criteriul sferei de cuprindere: norme generale, speciale, exceptionale.

E.Criteriul structurii interne: complete, incomplete (norme de trimitere, norme in alb)

Nr. 44. Actiunea normei juridice

Norma juridica actioneaza in timp, in spatiu pe un anumit teritoriu si asupra unor subiecte care participa la circuitul juridic.

Actiunea in timp a normei juridice:

Norma juridica est ecreata, produce efecte juridice si moare. Norma juridica intra in vigoare, se afla in vigoare, si iese din vigoare.

Intrarea in vigoare a normei juridice se face prin:

1)de la momentul publicarii in monitorul oficial

2)de la data care este prevazuta in lege

3)actele internationale intra in vigoare in momentu ratificarii

Aflarea in vigoare

Iesirea din vigoare:

1)ajunge la termen

2)desuietudine (ea exitsta formal insa nu mai poate reglementa in domeniu respectiv)

3)abrogarea

-expresa directa (este precizata la desfiintarea actului normativ in noua lege)

-expresa indirecta

-tacita sau implicita (nus e prevede nimic in noul act normativ)

La baza actiunii in timp sta principiul neretroactivitatii legii, legea actioneaza numai pentru viitor) sint 3 exceptii:

-legea penala favorabila

-legea interpretativa

-retroactivitatea expresa

Actiunea in spatiu:

Este bazata pe principiul teritorialitatii (actiunea normei pe teritoriul statului repectiv)

Actiunea asupra persoanelor:

Este bazata pe principiul personalitatii (actiunea normei asupra cetatenilor statului respectiv)

Nr. 45. Conceptul sistemului de drept

Dreptul intr-un stat se infatiseaza ca un ansamblu a normelor juridice, structurat si organizat intr-un sistem pe baza anumitor principii.

Sistemul juridic-o dimensiune alienabila a existentei umane

Sistemul legislativ-unitatea actelor normative din stat

Sistemul dreptului-cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri si institutii.

Factorii de baza care dau consistenta acestei unitati de drept:

a)vointa unica, generala

b)scopul unic, general al normelor juridice

c)unitatea cimpului juridic de aaplicare a dreptului

d)repetabilitatea normelor aplicabile persoanelor in timp si spatiu

Sistemul dreptului este structura interna adreptului dintr-un stat. El sta la baza sistematizarii legislatiei in amblele fome: codificarea sau incorporarea. Cunsaosterea sistemului dreptului contribuie la perfectionarea aplicarii si interpretarii dreptului.

Nr. 46. Primele diviziuni ale dreptului. Drept public si drept privat

Dreptul roman a ocupat un loc aparte, fapt observat din momentul contactului lumii romane cu lumea greco-orientala. Sistematizarea normelor juridice in antichitate clasica romana era conceputa dupa alte cristerii decit cele actuale. Criteriul cel mai important era calitatea de cetatean. Pina la Iustinian a existat ius civile, ius pretorium, ius gintium. Apoi s-a divizat in ius publicum si ius privatum, care s-a pastrat pina in ziua de azi. Dreptul public privea statul, iar dreptul privat privea institutiile care prezentau interes pentru particulari. In dreptul public statul este scopul iar individul este mijlocul. In dreptul privat statul ramine mijlocul, iar individul este scopul.

Nr. 47. Dreptul intern si dreptul international

Diviziunea dreptului in public si privat priveste atit dreptul intern cit si international.

Dreptul intern: reglementeaza relatiile sociale din cadrul unui singur stat si edicteaza norme jurdidice obligatorii pu toate persoanele aflate pe teritoriul acelui stat. Din dreptul public intren fac parte ramurile dreptului careau ca obiect de reglementare juridica:

a)relatiile sociale din domeniul organelor puterilor publice (dr constitutional)

b)apararea impotriva faptelor periculoase ( dr contraventional)

c)relatiile financiare

d)relatiile de munca si protectia ei

e)apararea contra faptelor mai putin periculoase (dr contraventional)

Din compnenta dreptului intern privat fac parte ramurile dreptului care reglementeaza urmatoarele:

a)relatiile sociale patrimoniale si nepatrimoniale

b)relatiile sociale de comert

c)relatiile sociale dintre membrii familiei.

Dreptul international: drept international public; drept international privat

-Dreptul international public se constituie prin acordul de vointa al statelor suverane si egale in derpturi, acord de vointa manifestat in relatiile reciproce dintre mai multe state din cadrul comunitatii internationale. -Dreptul international privat s-a constituit din toate normele juridice avind scop reglementarea rezolvarii conflictelorale generate de relatiile de drept civil si care include unul sau mai multe elemente de extranietate.

Nr. 48. Criterii de delimitare a dreptului in ramuri si insitutii juridice.

Drept criterii de structurare a normelor juridice (institutii si ramuri de drept) sint:

a)obiectul reglementarii juridice

b)metoda reglementarii juridice (in public- metoda autoritara; in civil-metoda eutonoma, egalitatii partilor)

c)principiile comune

Criteriu cel mai de baza este obiectul reglementarii juridice

Nr. 49. Ramura de drept si institutiile juridice

Normele juridice se grupeaza in institutii juridice si ramuri de drept. Norma juridica reprezinta:

a)elementul de baza a sistemului de drept

b)etalonul intren

c)individualul in raport cu generalul

Ramura de drept - un ansamblu de institutii si norme juridice legate intre ele (organicm finctional si structural) prin obiectul comun de reglementare, prin anumite principii comune si prin unitatea metodelor specifice folosite.

Apecte specifice:

a)existenta prealabila a unor grupe de relatii sociale distincte

b)aparitia concomitenta a relatiilor care formeaza obiectul ramurii respective de drept.

Institutia juridica cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale inrudite si care, in functie de metoda specifica de reglementare apartine unei ramuri sau mai multe ramuri de drept.

Nr. 50. Ramurile dreptului contemporan si ale dreptului in RM

In sistemul dreptului contemporan distingem ca ramuri de drept ramurile corespunzatoare diviziunii dreptului in public si privat. Din dreptul public fac parte dreptul: constitutional, administrativ, financiar, penal, procesual penal, procesual civil, international public. Din dreptul privat fac parte: dreptul civil, comercial etc.

Dreptul constitutional cuprinde normele juridice ce stabilesc pricnipii findamentale ale structurii social-economice si ale orinduirii de stat.

Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturile sociale ce formeaza obiectul adiministratiei de stat.

Dreptul financiar cuprinde normele juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor de stat: intocmirea bugetului, perceperea impozitelor.

Dreptul civil - cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale in care partile se afla pe pozitii de egalitate juridica.

Dreptul muncii - cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale de munca.

Dreptul funciar - cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturile funciare privind folosirea pamintului, padurilor, apelor etc.

Dreptul familiei include relatiile dintre soti, parinti, copii

Dreptul penal cuprinde normele juridice care stabilesc fapte considerate infractiuni so masura pedepsei pe care trebuie sa o aplice justitia celor ce s-au facut vinovati de savirsirea lor.

Nr. 51 Conceptul Izvorului de drept

Pentru ca o regul de comportare, de conduit s devin o norm juridic este necesar ca ea s capete o anumit form, datorit creia este adus la cunotin ntregii societi.

Formele de exprimare a normelor juridice n literatura juridic au cptat denumirea de izvoare ale dreptului.

Termenul izvor de drept are mai multe accepiuni, de pild: izvor de drept n sens material i izvor de drept n sens formal, izvoare interne i externe, izvor direct i indirect al dreptului, izvoare scrise sau nescrise etc.

Dac e s definim izvoarele dreptului la etapa contemporan, putem spune c ele reprezint totalitatea actelor normative adoptate sau sancionate de puterea de stat n care snt exprimate normele juridice. De asemenea, trebuie s menionm c izvorul principal i aproape exclusiv al dreptului nostru l constituie legea i actele normative n generalIzvoarele de drept n sens material desemneaz faptul social (uneori mai snt numite i izvoare reale) sau factorii de configurare a dreptului.Dreptul material nu este altceva dect ansamblul condiiilor materiale de existen ce genereaz reglementrile juridice. n coninutul acestor izvoare intr:a) factorii de configurare a dreptului (cadrul natural, cadrul social-politic i factorul uman);

b) dreptul natural i raiunea uman;

c) contiina juridic;

d) starea economic ie) izvoarele culturale, ideologice etc.

Izvoarele formale ale dreptului, desemneaz formele specifice de exprimare a normelor juridice, adic actele juridice n care snt concentrate aceste norme.

Izvorul direct al dreptului prezint modalitatea prin care normele juridice snt exprimate. Izvoare ale dreptului snt considerate actele i contractele normative. Indirecte snt considerate acele izvoare, care, pentru a fi juridice, trebuie s fie validate, sancionate de o autoritate public competent. n calitate de izvor indirect pot servi, de exemplu, obiceiurile sau normele elaborate de organizaii nestatale. Aceste norme devin juridice numai din momentul n care au fost confirmate n modul respectiv de autoritatea public.

Scrise snt considerate izvoarele care necesit o formulare strict, determinat de principiile legiferrii. De exemplu, actul normativ se prezint totdeauna sub form scris, pe cnd obiceiul poate fi transmis i pe cale oral.

Izvoare ale dreptului sunt formele de exprimare a normelor juridice n cadrul unui sistem de drept n diferite epoci i ri, adic modalitatea de instituire sau recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice n procesul de creare a dreptului.

Izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului, adica modalitatea de instituire sau recunoastere de catre puterea de stat a normelor juridice in procesul de creare a dreptului.

Nr. 52 Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului

Izvoare formale ale dreptului: obiceiul juridic sau cutuma, precedentul judiciar sau administrativ, doctrina juridic, contractul normativ, inclusiv cel internaional, i actul normativ ca principal izvor de drept la etapa contemporan.

Izvoare reale ale dreptului factorii de configurare a dreptului, cum snt: factorul demografic, diverse evenimente sau fapte juridice, cadrul social politic, condiiile materiale i structurile organizatorice ale societii, factorul uman etc., la care trebuie s adugm dreptul natural, raiunea uman i contiina juridic.

Obiceiul juridic sau cutuma

Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept.Apare in treapta primitiva de dezvoltare a societatii, fiind expresia unor necesitati pe care orice societate le resimte, necesitati legate de conservarea valorilor comunitatii.

Ansamblul normelor sincretice drepte, bune si sacre- pastrate in memoria orala a comunitatii, poarta denumirea de obicei juridic sau cutuma juridica.Obiceiul juridic este o regul de conduit care se formeaz spontan ca rezultat al aplicrii ei repetate ntr-o perioad ndelungat de timp ntr-o colectivitate uman, dac este recunoscut de puterea de stat i dotat de aceast putere cu for juridic.

Pentru trecerea unui obicei din sistemul general al normelor sociale n sistemul izvoarelor de drept este necesar respectarea unuia din cele dou momente importante:

a) fie c statul, prin organele sale legislative, sancioneaz (recunoate) un obicei i l ncorporeaz ntr-o norm oficial;

b) fie c obiceiul este invocat de pri ca norm de conduit n faa unei instane de judecat i aceasta l valideaz ca regul juridic.

Obiceiul este inca prezent in dreptul privat (civil si comercial) si in dreptul public( constitutional si administrativ). In dreptul constitutional, el este prezent in mod deosebit sub forma traditiilor ( traditii constitutionale, parlamentare, republicane, monarhice etc.)

In dreptul international public , cutuma este un izvor principal de drept, aceasta avind o valoare obligatorie.

In dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, aici functionind principiul legalitatii pedepsei si ai incriminarii, ceea ce presupune intodeauna legea scrisa ca izvor al dreptului penal.

Nr. 53 Actul normativ principalul izvor de drept

Actul normativ poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de organele autoritii publice, izvor care conine reguli generale i obligatorii a cror aplicare, la nevoie, este asigurat prin fora de constrngere a statului.

Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autoritilor publice, care snt nvestite cu competene normative (Parlament, Guvern, ministere, organele administraiei publice locale etc.). Actul normativ reprezint una sau mai multe norme juridice general-obligatorii, a cror aplicare este asigurat, la nevoie, prin fora de constrngere a statului.

Caracteristice pentru actele normativ-juridice snt urmtoarele trsturi generale:

1. Ele snt acte ale activitii de elaborare a dreptului de ctre stat (organele sale) i includ prescripii juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor i organizaiilor normele juridice, precum i prescripii privind instituirea, modificarea sau suspendarea (anularea) aciunii normelor juridice.

2. Actele normativ-juridice i extind aciunea nu asupra unui raport concret i nu asupra unui cerc individual concret de raporturi, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale i asupra tipului de aciuni ale oamenilor, care alctuiesc coninutul lor.

3. Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de execuie i aplicare a normelor juridice), actele normativ-juridice snt adresate oricrui subiect ce particip la aceste relaii. Ele pot fi aplicate n mai multe rnduri, adic de fiece dat cnd este vorba de tipul respectiv de raporturi i i menin aciunea indiferent de faptul c au aprut sau au ncetat raporturile individuale prevzute n acest act.

Spre deosebire de actele individuale (de stabilire a pensiei, de numire a unei persoane n funcie, de angajare (contractul de munc), de nscriere ca membru al cooperativei), actele normative se refer nu la fiecare persoan, ci la categoria de participani la acest raport individual.ntregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporan l putem diviza n dou grupe mari:

legi;

acte normative subordonate legii.

criteriu principal de clasificare a actelor normative, dup fora lor juridic, are la baz urmtoarele argumente:

a) nimeni, n afar de organul suprem reprezentativ al puterii de stat (Parlament), nu are dreptul de a adopta, a modifica sau a abroga legea;

b) toate celelalte acte normative trebuie s fie adoptate pe baza legii i n corespundere cu legea;

c) n cazul n care actul normativ contravine legii, el trebuie s fie anulat i adus n conformitate cu legea;

d) ca act ce dispune de for juridic suprem n stat, legea nu poate fi confirmat sau suspendat de nimeni n afar de organul suprem legislativ.

LegileLegea este actul normativ cu valoare juridica superioara, cel mai important izvor al dreptului emis de Parlament , organul suprem al puterii de stat, exponent al puteii suverane a poporului.

Legile se mpart n:

1) legi constituionale,

2) legi organice,

3) legi ordinare.

1. Constituia i legile constituionale snt nvestite cu o for juridic superioar tuturor celorlalte legi i acte normative. Constituia poate fi definit ca fiind Legea Fundamental a statului, care reprezint un sistem nchegat de norme juridice nvestite cu o for juridic superioar ce reglementeaz bazele ornduirii sociale i ale politicii statului, structurile economice i formele de proprietate, organizarea de stat ,drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale omului i ceteanului sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entitii organizate n stat.

Constituia i legile constituionale snt cele mai importante izvoare de drept, deoarece se afl n vrful piramidei ntregului sistem de acte normative.

2. A doua categorie de legi snt legile organice. Aceast categorie de legi este nemijlocit indicat n Constituie. Potrivit Legii Fundamentale, de exemplu, prin lege organic se reglementeaz sistemul electoral, organizarea i desfurarea referendumului, organizarea Guvernului etc.

3. Legile care nu se refer la cele constituionale i organice snt legi ordinare. Aceste categorii de legi se deosebesc dup nsemntatea i ordinea adoptrii lor.Legile ordinare contin norme de reglementare a relatiilor sociale care fac obiectul diferitelor institutii si ramuri ale dreptului.

Constitutia si legile constitutionale formeaza baza juridica a intregii organizari si activitati etatice, de aceea orice act trbuie sa li se conformeze.

Constitutia constituie legea fundamentala a unui stat, celelalte legi fiind sub prevederile ei , legi care prin continut, trebuie sa fie constitutionale.

Constitutia cuprinde norme privind existenta, structura si functionarea puterilor publice legislativa , executiva, judecatoreasca.Prin ea sint reglamentate natura si forma statului , regimul politic, sint enuntate principii de organizare economica, sociala si politica a societatii, drepturile si indatoriile fundamentale ale cetatenilor.

Actele normative subordonate legii

1. Hotrrile i moiunile Parlamentului. snt acte de aplicare a normelor juridice i, prin urmare, nu conin norme juridice i nu au caracter normativ. n acelai timp, ns, se mai elaboreaz hotrri ce conin anumite norme juridice. Aceste hotrri snt emise cel mai des n scopul executrii legilor, fiind subordonate acestora.

2. Decretele prezideniale snt emise de Preedintele Republicii Moldova (eful statului) n situaiile prevzute de Constituie i legi, n limitele competenei sale. Exemple de astfel de decrete snt cele cu privire la instituirea strii de urgen, la declararea mobilizrii totale sau pariale, la declararea rzboiului etc.

3. Hotrrile i ordonanele Guvernului se ntemeiaz n calitatea acestuia de a fi organ de vrf al administraiei publice, exercitndu-i autoritatea executiv i de dispoziie pe ntreg teritoriul statului. Aceste acte normative snt bazate pe Constituie i legi, prevd msuri de aplicare a legilor n cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativ central i local, modul de realizare a activitilor economice i financiare, reglementarea unor contravenii etc.). Dispoziiile ntotdeauna snt acte aplicative. 4. Ordinele, instruciunile i regulamentele ministerelor, departamentelor i ale altor organe centrale ale administraiei de stat se adopt n baza prevederilor exprese ale legii, decretelor, hotrrilor i ordonanelor Guvernului. Ele se mai adopt n mod excepional, cnd asemenea mputerniciri lipsesc, dar actul normativ de autoritate juridic superioar cere, n virtutea coninutului su, s se elaboreze i s se aplice un act subordonat, care s impun un mod unitar de executare.

5. Hotrrile i dispoziiile organelor administraiei publice locale snt emise n raza unitii administrativ-teritoriale n care funcioneaz ca organe locale cu competen general ale administraiei de stat i snt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor i pentru persoanele fizice i juridice. Emise n baza i cu scopul aplicrii legilor, decretelor, hotrrilor i a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare, avnd precizat temeiul lor legal, ele asigur exercitarea atribuiilor de interes local ale autoritilor menionate.

6. O grup special de acte normative, numite izvoare locale de drept, snt actele emise de administraia ntreprinderilor, instituiilor i organizaiilor; unii autori consider c ele nu pot fi izvoare de drept. Actele normative locale se rsfrng numai asupra membrilor colectivului dat, de exemplu: reglementeaz relaiile privind disciplina muncii, protecia muncii, ordinea interioar de munc etc.

7. n condiiile democratizrii societii o grup aparte de acte normative o constituie actele normative sancionate de stat. De exemplu, actele normative ale organizaiilor obteti, ale colectivelor de munc etc., dac au fost nregistrate cu acordul preventiv al statului sau dup aprobarea respectiv de ctre organele competente ale statului. Referitor la aceast grup de acte normative ca izvor de drept n literatura juridic de asemenea nu exist o prere unitar.

Nr. 54 Precedentul judiciar sau administrativ i practica judiciarCazuri n care unele hotrri judectoreti ofer soluii care devin obligatorii pentru alte instane de judecat sau alte organe de stat ce se confrunt cu soluionarea unor cauze asemntoare i n aceste cazuri ele devin un izvor de drept, care poart denumirea de precedent judiciar, administrativ, sau practic judiciar.Precedentul i practica judiciar au avut un rol important ca izvoare formale ale dreptului de-a lungul istoriei. Precedentul este mai mult caracteristic sistemului de drept anglo-saxon (common-law), precum cel din SUA, Anglia, Canada etc. n aceste ri, hotrrile pronunate de instanele de judecat, care au fost sau snt apreciate ca purttoare de norme juridice, se consider izvoare ale dreptului.

Practica judiciar este denumit n dreptul clasic i jurispruden.n ara noastr, dei practicii judiciare i se acord o atenie sporit, ea nu este considerat, de regul, izvor de drept. Cu unele rezerve se accept a fi recunoscute ca izvor de drept hotrrile judectoreti ce in de unele ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii etc.). Considerrii practicii judiciare ca izvor de drept se opune, de asemenea, principiul separaiei puterilor n stat.

Nr. 55 Contractul normativ

Contractul este un act juridic individual, n sensul c el stabilete drepturi i obligaii pentru subiecte determinate (spre exemplu, pentru vnztor i cumprtor). Contractul normativ ca izvor de drept are deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi i obligaii n sarcina subieciilor, fiindc el stabilete norme juridice obtigatorii. O aplicare larg a avut contractul ca izvor de drept n feudalism n reglementarea raporturilor dintre diferitele stri sociale sau dintre acestea i monarh. Cel mai renumit astfel de contract il reprezinta Magna Charta Libertatum. In dreptul intern romanesc, contractul normativ isi gaseste aplicarea in dreptul muncii contractul colectiv de munca in general, in miscarea sindicala prin unirea unor federatii, uniuni, confederatii sindicalen dreptul muncii i proteciei sociale, contractul colectiv de munc este un contract normativ, deoarece n coninutul su snt stabilite reguli de conduit generale i obligatorii (norme juridice). Pe baza lor se ncheie contractele individuale de munc ale salariailor cu administraia ntreprinderii.

La etapa contemporan o nsemntate deosebit au contractele internaionale (diferite acorduri, convenii, tratate etc.), ca izvoare ale dreptului internaional. Ele conin norme juridice care reglementeaz raporturile dintre dou sau mai multe state. Menionm, ca exemple, Carta ONU, adoptat la 26 iunie 1945; Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat de Adunarea General a ONU la 10 decembrie 1948; Convenia european a drepturilor omului din 4 noiembrie 1950 etc.

Contractul normativ poate fi definit ca fiind izvorul formal al dreptului care presupune manifestarea de vointa a doua sau mai multe parti, bazate pe consens si reglementari cu caracter generic, care are in vedere drepturile si obligatiile unor subiecte de drept nedeterminate.

Nr. 56 Doctrina juridic izvor de drept

Doctrina juridic este un ansamblu de pareri, opinii si interpretari ale teoreticienilor si practicienilor juristi referitoare la diverse institutii de drept, reglementari juridice sau cazuri concrete.

Doctrina juridic reprezint analizele, investigaiile i interpretrile date de specialitii teoreticieni i practicieni fenomenului juridic; ntr-un cuvnt, reprezint tiina dreptului. Docrtina juridica nu se impune ca izvor de dretp, ea ajuta legiuitorul in elaboraea dreptului si judecatorului in aplicarea lui.

Nr. 57 Conceptul raportului juridic

Prin raport juridic se nelege orice relaie social care cade sub incidena normei juridice sau care este reglementat de ea, unii participani la aceast relaie avnd drepturi subiective, alii purtnd obligaii juridice, acestea fiind puse n aciune i asigurate, n caz de necesitate, prin fora coercitiv a statului.

Raportul juridic ca un raport social, constituit pe baza normelor juridice in vigoare, in care participantii apar ca titulari de drepturi si obligatii, drepturi ce pot fi realizate, la nivel , cu ajutorul organelor de stat.

Pentru ca un raport juridic sa poata aparea si sa se desfasoare, este nevoie de existenta unor premise:

1.Existenta normei juridice;

2.Existenta subiectelor de drept ( premise generale , abstracte);

3.Existenta faptelor juridice( premisa speciala sau concreta).

Caracteristicile raporturilor juridice:

A.Raportul juridic este un raport social.Raportul juridic se stabileste intre oameni, fie intre persoane fizice, fie intre acestea si organele statului sau intre organele statului.Ca raport social, raportul juridic coexista cu ansamblul raporturilor social-economice, politice etc.

B.Raportul juridic are un caracter ideologic.Consta in reglementarea lor prin intermediul normelor juridice care exprima vointa legislatorului, care este o expresie adecvata a vointei generale, inevitabile determinata de interesele si ideile majoritatii.

C.Raportul juridic este un raport volitional.Este un raport de vointa.Vointa subectilor de una singura este insuficienta, este nevoie ca aceasta vointa sa fie xprimata in conformitate cu vointa de stat.Raportul juridic este terenul pe care se intilnesc doua vointe: vointa statului, exprimata in norma de drept care consfinteste drepturile si obligatiile participantilor si vonita subiectilor.

D.Raportul juridic este un raport valoric.In raporturile juridice isi gasesc concretizarea valorilor esentiale ale societatii.

Purtatoare de valori sint faptele cuiva in masura in care, coordonate cu ale alt cuiva si/sau conform unor norme de drept, dau nastere unor raporturi sau situatii reale.

E.Raportul juridic este o categorie istorica.

Orice raport juridic se caracterizeaz prin urmtoarele:

1) apare doar n baza unei norme juridice;

2) n el snt expuse voinele participanilor la aceste raporturi juridice;

3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrngerea de stat.

Tipuri de raporturi juridice:

Constitutionale;

Administrative;

Financiare;

Civile;

Penale.

Nr. 58 Faptul juridic

Faptele juridice sint actiuni omenesti sau evenimente care potrivit normelor juridice duc la aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice.

Faptele juridice se clasifica in :

Evenimente ;

Actiuni

Evenimentele sint fapte juridice produse independent de vointa omului, cum sint nasterea, moartea , producerea unor calamitati naturale etc.De exemplu nasterea este un evenimet , deci un fapt juridic in care vionta nu joaca nici un rol, deoarece producerea lui este urmata de anumite consecinte juridice prevazute in dreptul pozitiv.

Actiunile sau faptele voluntare sint cele ce iau nastere prin manifestarea de vointa omului (incheierea unui contract, ridicarea unei constructii, acceptarea unei candidaturi etc.).

Actiunile pot fi:

1. Savirsite cu intentia de a produce efecte juridice licite (actele juridice);

2. Fara intentia de a produce efecte juridice.

Nr. 59 Actul juridic

Actul juridc este manifestarea de vointa a unui organ de stat competent, care elaboreaza si adopta un act ce constituie un izvor de drept, fie o manifestare de vointa facuta cu intentia de a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic concret, in acest din urma sens actul juridc fiind cel mai important si cel mai frecvent izvor al raporturilor juridice, in temeiul si limitele stabilite de lege.

Actul juridic constituie principalul izvor al vieii reglementat de norma juridic. El reprezint, n sfera n care se circumscrie, activitatea uman contient, proiectarea voinei omului n domeniul dreptului, n cunotin de cauz. Altfel spus, prin actul juridic oamenii se orienteaz ctre un scop bine definit, concordant cu legea i ocrotit de ea, de natur s satisfac nevoile materiale i spirituale ale fiinei umane.

a) Clasificarea actelor juridice

Ramura de drept constituie un prim criteriu de clasificare in acte constitutionale, acte de drept administrativ, acte de drept civil, acte procesuale etc.

Din punct de vedere al vointelor participante, actele juridice se clasifica in :

Unilaterale;

Bilaterale;

Multilaterale.

Dupa modul de formulare, actele juridice pot fi :

Consensuala;

Formale;

Solemne sau formale.

Din punct de vedere al efectelor, actele juridice pot fi :

Constitutive;

Declarative.

Dupa extensiunea dreptului subectiv, actele juridice sunt:

De achizitie a unui drept subiectiv;

De liberare a unui drept subiectiv.

Dupa momentul procedurii consecintelor juridice:

Acte juridice intre vii;

Acte juridice numite de mortis causa.

Dupa continutul lor:

De drept material;

De drept procedural.

b) Conditiile de forma si de fond ale actelor juridice.Legea confera forta obligatorie actului jurid, cu rezerva de a fi indeplinite condiitiile privind capcitatea si consimtamintul contractantilor, obiectul, cauza si forma lui, conformitatea cu ordinea publica si bunele moravuri;daca acestea sint indeplinite se spune ca actul juridic este valid.Forma ceruta de lege poate fi solemna sau consensuala.

Obiectul actului juridic este obligatia pe care o creeaza, o modifica sau o stinge ca rezultat voit de subiectul de drept.Daca obiectul este: a) cert, b) posibil, c) ilicit, atunci actul juridic este valid, dar daca este valid , este izvor de drepturi subiective.

Cauza actului juridic difera dupa tipul de acte de drept material sau de drept procesual.

c) Consecintele actelor juridice.Actul juridic obliga persoana de la care emana.Din momentul in care isi exprima vointa, in conditiile prevazute de lege, din acel moment persoana este legata de continutlul actului, de consecintele juridice ale acestuia.

Nr. 60.Elementele de structura a raportului juridic.

Raportul juridic nu este altceva decit o relatie sociala reglementata de derptul pozitiv. Raportul juridica are o structura ce cuprinde 3 elemente: 1)subiectele intre care se incheie raportul juridic 2)continutul(format din drepturile subiective ale partilor si din obligatiilor lor) 3)obiectul(format din conduita partilor actiunile sau inactiunile conform normei juridice.

Nr. 61.Conceptul de tehnica juridica.

Interega activitate de elaborarea a legilor se desfasoara cu respectarea unor procedee si metode inclusiv a unor principii care sa corespunda cit mai exact unei reglementari stiintifice clare, coerente , aceste metode principii, si proceduri sunt studiate analizate de tehnica juridica. Tehnica juridica cuprinde 2 segmente principale:1) crearea dreptului ce deruleaza in trei ipostaze: initierea,elaborarea si adoptareea actului normativ,segment difinit drept tehnica legislativa. 2) aplicarea actelor normative,respectiv transpunerea in practica a normelor juridice, segment definit drept tehnica realizarii dreptului. Tehnica juridica constituie ansamblul mijloacelor si procedeelor, metodelor prin care necesitatile infatisate de viata sociala capata forma juridica(se exprima in continutul normei de drept) si se realizeaza ulterior in procesul convietuirii umane.

Nr. 62.Principiile procesului de elaborare a dreptului Exista o lege care se numeste legea cu privire la actele legislative , care reglementeaza procesul de elaborare a actelor normative.Activitatea normativ se desfoar dup urmtoarele principii:1)Principiul planilicrii legislative i a supremafiei legii, potrivit crora activitatea normativ trebuie s se realizeze dup programe de legiferare a parlamentului, ct i ale guvernului ca iniiator al proiectelor de legi.Principiul supremaiei legii, dup care legea se bucur de for juridic suprem n ierarhia izvoarelor de drept. 2)Principiul fundamentrii tiintifice a activitii de elaborare a dreptului.Fundamentarea stiinific a unui proiect legislativ presupune c n gsirea soluiilor s se porneasca de la rezultatele stiinei, s se elaboreze variante diferite, s se angajeze specialiti, n aa fel nct ntregul proces de elaborare a proiectului s se fac tiinific. 3)Principiul asigurrii echilibrului ntre stabililatea i mobilitalea uniii sistem de drept i gsete expresie n unitatea reglementrilor juridice care cere ca fiecare nou act normativ s se integreze organic n cadrul celor deja existente n ramura de drept respectiv i n ansamblul sistemului de drept. 4)Principiul accesibilitaii n elaborarea normativ."Legislatorul trebuie s gndeasc profund ca un filozof, dar trebuie s se exprime clar ca un ran".

5) principiul corelarii sistemului actelor normative:1) corelarea interna a actelor normative. Ex.dispozitiile codului penal trebuie corelate cu dispoztiile codului de procedura penala.2)corelarea externa armonizarea actelor normative interne cu cele din dreptul european, international.

Nr. 63. Partile constitutive si structura interna a actelor normative.

1. Titlu actului normativ. Element de identificare, care exprima cu claritate obiectul reglementarii juridice. 2. preambulul- succinta introducere,uned sint descrise considerentele de natura sociala, economica, politica etc. Nu contien norme juridice si nu are putere juridica.

3. Dispozitii(principii generale) - sint stabilite anumite dispozitii cu carcter general privitoare la actul normativ. 4.dispozitii de continut. Continutul propriu zis- stabileste drepturile si obligatiilor, se arata un comportament, sint indicate consecinte. Sunt impartie in capitolem paragrafe etc.

5. Dispozitii finale si tranzitorii. Se refera la data intrarii in vigoare a actului normativ.

6.Anexa. cuprinde schite,planuri, exprimari statistice,desene tabele, etc.Are forta juridica.

STRUCTURA ACTULUI NORMATIV- Principala parte a actului normativ este articolul. Mai sunt capitole, paragrafe, aliniate.

Nr. 64.Tehnica sistematizarii a actelor normative.

Presupune o anumita asezare a actelor normative in vigoare folosind criterii, obiective si subiective. Rezultatul sitematizarii actelor normative se concretizeaza in elaborarea colectiilor, culegerilor de acte normative sau coduri. Prin sistematizarea actelor normative se asigura sesizarea si inalaturarea oportuna a unor contradictii dintre ele, identificarea si eliminarea lacunelor in drept etc. Metode de sistematizare: incorporarea ,codificare

Nr. 65.Incorporarea

Incorporea este cea mai simpla forma de sistematizare a actelor normative si consta in gruparea legilor,decretelor, hotariri in colectii, culegeri de acte normative in functie de criterii: a) cronologicb)alfabetic c) dupa ramura de drept. Incorporarea este: 1.oficiala organele de stat o efectueaza(minster. Justitiei,procuratura). 2.Neoficiala -realizata de organizatii nestatale sau de edituri, institutii de cercetare. Incorporarea nu provoaca modificari de continut,ci doar gramaticale.

Nr. 66. Codificarea

Codificarea este forma superioara de sistematizare. Codificarea se relizeaza prin cuprinderea unitara a actelor normative ce alcatuiesc o ramura de drept,si alcatuirea a unui singur act normativ nou COD. 3 etape are codificarea:

1. La prima etapa se stabileste volumul materialului supus codificarii.

2. prelucrarea materialului normativ si repartizarea lui dupa structura codului

3. Dezbaterea si adoptarea in organul legislativ. Codificarea: a)de ramura b)speciala (grupeaza normele unei sau mai multor institutii juridice).

Nr. 67.Conceptul realizarii dreptului. Dreptul exista pentru a se a realiza. Realizarea dreptului poate fi definita ca un proces de a transpune in viata, continutul normelor juridicem in cadrul careai oamenii ca subiecte de drep respecta si executa dispozitiile normativem iar organele de stat aplica dreptul in temeiul competenteii lor. Caracteristici: a)realizarea dreptului este un proces complex si continuu de transpunere in viata a normelor juridice. b) traducerea in viata reclama asigurarea cadrului organzatoric necesar, i n masura sa permita aplicarea concreta a dreptuluc) in procesul de realizare a dreptului esential este respectarea dispozitiilor normative. d) realizarea dr. presupune implicarea organelor de state)in procesul de realizare a dreptului apar 2 aspecte: realitatea concreta si conduita, iar realizarea dreptului urmareste apropierea celor doua. f)realizarea dreptului incepe de la trasaturile generale ale sistemului social,de la influenta societatii asupra dreptului. g)realizarea dreptului se refera la modul de implementare a normelor in viata sociala. Existenta si realizarea dreptului reprezinta condiile ordinii publice.

68. Formele realizarii dreptului. Realizarea dreptului mbrac 2 forme: realizarea dreptului prin executarea i respectarea dispoziiilor legale de ctre ceteni i realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de ctre organele de stat i alte organisme sociale. Realizarea actelor normative nseamn traducerea n via a prescripiilor normelor juridice, realizarea drepturilor i obligaiilor, a conduitei stabilite, respectarea acestor prevederi. Pentru a asigura respectarea actelor normative statul, societatea, iau msuri corespunztoare, organizeaz sistemul de aprare, de control, de inspecie, de supraveghere, necesar pentru a urmri modul n care acestea snt traduse n via.Mai complex este calea pe care o urmeaz alte categorii de norme, cum snt normele onerative i cele permisive.Se pot distinge dou forme juridice principale de realizare a acestor norme:1. executarea (ndeplinirea) prevederilor normei juridice. 2. aplicarea normelor juridice de ctre organele de stat competente. O form de realizare a normelor juridice onerative si permisive este ndeplinirea (executarea) prevederilor normelor juridice de ctre ceteni i subiectele colective, prin asumarea unor iniiative, desfurarea unei activiti care se concretizeaz n producerea de fapte cu implicaii juridice

Nr. 69.Aplicarea dreptului de catre organele competente.Aplicarea presupune interventia unor organe competente,aplicare realizata intr-o forma oficiala si concretizata printr-un act ce poarta denumirea de act de aplicare. Ex. Instanta de judecata aplica norma in cazul unei infractiuni.Nu toate organele de stat elaboreaza acte normative. Elaboreaza acte normative doar 2 tipuri de orange: legislative si executive. In schimb toate organele de stat si legislative si executive si judecatoresti pot aplica norme juridice. Ex.parlamentul aproba structura guvernului. Instantele judecatoresti nu pot elabora acte normative ,ca si Procuratura ele elaboreaza doar acte de aplicare.Actul de aplicare nu trebuie sa se reduca