METODE DE CERCETARE

Descrierea metodelor

Observatia reprezinta urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului sau grupului ca si a contextului situational.

Continutul observatiei: simptomatica stabila (trasaturile biocostitutionale si cele fizionomice) si simptomatica labila (actiuni, reactii, atitudini, metode utilizate).

Conditiile observatiei adecvate: stabilirea clara, precisa a scopului; selectarea formelor adecvate, stabilirea mijloacelor necesare; elaborarea unui plan riguros;consemnarea imediata a celor observate intr-un procol; efectuarea unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate, discretie.

Formele observatiei: ob propriu-zisa si autoobsevatie; ocazionala, sistematica; directa, indirecta sau mediata, cu observator ignorant, cu observator ascuns; pasiva, participativa;continua, discontinua; integrala, selectiva.

Protocolul observatiei cuprinde:descrierea contextului (data, interval, spatiu, ambianta fizica, aranjamentul subiectilor si al obiectelor), descrierea participantilor (varsta, sex , etnie, imbracaminte, aspect fizic), descrierea observatorului, descrierea actiunilor si conduitelor participantilor, interpretarea situatiei, interpretari alternative, explorarea si notarea de catre observator a propiilor trairi si sentimente (este necesara analiza reflexiva).

Experimentul reprezinta observarea si masurarea efectelor manipularii unei variabile independente asupra variabilei dependente intr-o situatie in care actiunea altor factori (prezenti efectiv, dar straini studiului) este redusa la minimum(Festinger si Katz, 1963). In fapt este o observare provocata prin intermediul careia se studiaza relatiile dintre mai multe variabile- variabila independent si variabile dependente, efectele pe care variabila independenta le produce, prin manipularea ei, asupra celor dependente.

Variabilele dependente trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: sa fie sensibile la variatiile variabilei independente, sa fie bine definite si usor de masurat, sa produca efecte statornice.

Variabilele independente sunt controlate de cercetator, unele pot interveni fara stiinta acestuia(parazite, necunoscute sau neglijate); daca le identifica, cercetatorul actioneaza in vederea neutralizarii lor.

Tipuri de experiment:

- dupa gradul de interventie a cercetatorului: natural (situatia ex este oferita de natura) si artificial (situatia ex este creata de cercetator), activ sau provocat si pasiv sau invocate (cercetatorul invoca experimental realizat inainte de altii, cunoscut si validat dj), ex proiectat si ex post facto (cercetatorul teconstruieste mintal ceea ce a provocat natura);

- modalitatea de a opera cu grupurile: ex succesiv (compararea grupului experimental cu cel de control intr-o sectiune longitudinala), ex simultan (compararea se realizeaza intr-o sectiune transversala;

- dupa prezenta sau absenta ipotezei: ex exploratory si ex de confirmare (se verifica ipoteza exprimata explicit)

- ex de laborator(desfasurat in laborator, intr-o ambianta artificial, create anume), ex natural (se desfasoara in conditii de viata si activitate reala), ex psihopedagogic;

- ex propriu zis, autoex, ex cu un singur subiect, ex mintal.

Etapele ex: generarea surselor de variatie, formularea paradigmei experimentale, emiterea ipotezei, manipularea ipotezei, testarea ipotezei.

Convorbirea constituie o discutie centrata pe o relatie directa, de tipul fata in fata, in cadrul careia conlocutorii isi schimba locul si rolul. Necesita sinceritate, capacitate deintrospectie, de autoanaliza, de autoexprimare si autodezvaluire din partea subiectilor, competent de comunicare, empatie, capacitate de interpretare a semnalelor verbale si nonverbal, respect din partea cercetatorului.

Convorbirea are mai multe forme: standardizata, dirijata, structurata (aceleasi intebari si aceesi succesiune pentru toti subiectii, totul stabiliti anterior), semistandardizata, semidijata, semistructurata (intervin intrebari suplimentare, reformulari, schimbarea succesiunii), libera, spontana, asociativa, convorbirea nondirectiva sau rogersiana (cercetatorul trebuie sa cunoasca subiectul, sa anticipe reactiile acestuia, sa-si structureze in linii mari intrebarile, sa motiveze subiectul sa se exprime autentic, sa manifeste conduita de ascultare activa, respect neconditionat, empatie, simpatie fata de conlocutor.

Ancheta, care permite investigarea unui numar mare de subiecti, poate fi prin chestionar si prin interviu.

Ancheta prin chestionar necesita parcurgerea urmatoarelor etape: documentarea, formularea ipotezei, stabilirea populatiei (universului) anchetei, esantionarea, alegerea tehnicilor de redactare si redactarea chestionarului, pretestul (pentru a se verifica validitatea chestionarului), redactarea definitive a chestionarului, stabilirea metodelor de administrare a cestionarului, despuierea rezultatelor, analiza rezultatelor obtinute, formularea concluziilor, redactarea raportului de ancheta.

Intrebarile se diferentiaza dupa mai multe criterii:

dupa continutul vizat, pot fi: factuale, de cunostinte, de opinii si atitudini, de motivatie;

dupa tipul de raspuns asteptat: cu raspunsuri dihotomice inchise, precodificate, cu raspunsuri libere, postcodificate, cu raspunsuri in evantai;

dupa modalitatea de raportare la realitatea sondata: perceptive, proiectiv-prezumtive, apreciativ-evaluative, motivator-explicative;

dupa locul lor in structura chestionarului: i introductive, i de contact, i de trecere sau de tampon, i filtru, i bifurcate, i de control, i de identificare.

Interviul poate fi centrat pe persoana (clinic) sau pe problema (focalizat), individual sau de grup. Se vorbeste si despre i ostil, i de cercetare, i raport, i de profunzime, i fenomenologic.

Anamneza sau metoda biografica consta in colectarea si interpretarea informatiilor despre principalele evenimente traite de subiect pe parcursul vietii sale. Se bazeaza pe faptul ca trasaturile de personalitate se formeaza pe baza experientelor de viata. Cauzometria si cauzograma sunt variante ale acestei metode.

Alte metode: povestirea de viata (are forma narativa, orala, spontana, dialogata, subiectul fiind orientat prin intrebari de cercetator si indeplineste trei functii- exploratorie, analitica sau explicativa, expresiva; se deosebeste de metoda autobiografica), metoda autobiografica (este o forma scrisa in cadrul careia, subiectul, reflexiv, analizeaza retrospectiv viata sa in totalitatate vazuta ca o totalitate), analiza produselor activitatii, metoda psihometrica (testele care trebuie sa respecte conditiile fidelitatii, validitatii, standardizarii, etalonarii pot fi individuale sau collective, verbale sau nonverbal, de performanta sau de personalitate, de cunostinte), metoda modelarii si simularii (modele machete, modele analogice, modele tip scheme de functionare, scheme bloc.