CURS NR

CURS NR. 1

1.1. Finante publice si fiscalitatea. Notiuni generale. Finante - categorie economica cu caracter istoric Comuna primitiva, dupa cum se stie, nu a cunoscut statul. In aceasta oranduire, diferite functii publice organizarea muncii in comun, aplanarea conflictelor intre ginti si triburi, supravegherea respectarii obiceiurilor, a ritualurilor religioase, apararea membrlor unui trib impotriva atacurilor altui trib erau indeplinite de oameni alesi de catre intreaga populatie.

Organele autoritatii publice nu dispuneau de mijloace de constrangere speciale, cu timpul insa, diviziunea sociala a muncii a condus la cresterea productivitatii muncii, la sporirea productiei si la dezvoltarea schimbului; si-a facut aparitia proprietatea privata, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat in clase. O data cu impartirea societatii in clase antagoniste, a aparut necesitatea unei institutii care sa protejeze proprietatea prvata, sa apere privilegiile celoer avuti impotriva celor neavuti, sa ocroteasca interesele stapanilor de sclavi impotriva sclavilor. Aceasta institutie care era statul si-a facut aparitia.

Separarea statului de societate in sfera relatiilor economice isi gaseste expresia in aceea ca statul isi are veniturile , cheltuielile si datoriile sale proprii; isi procura resursele necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale cu ajutorul consrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii.

Astfel, putem vorbi de aparitia primelor elemente de finante (impozite, imprumuturi).

Finantele au aparut pe scena vietii social economice, pe fondul dezvoltarii factorilor de productie si a relatiilor banesti odata cu aparitia statului si instituirea fortei sale publice, adica la incidenta comunei primitive cu societatea sclavagista.

Finantele publice se manifesta ca relatii de natura economica, a caror substantializare consta in formarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului. Aparitia finantelor publice si dezvoltarea lor ulterioara si prezenta se incadreaza in procesul obiectiv al evolutiei societatii omenesti, avand la baza existenta a doua conditii indispensabile:

dezvoltarea relatiilor banesti, astfel incat sa fie posibila formarea si utilizarea resurselor statului in forma baneasca;

aparitia statului si amlificarea functiilor si sarcinilor pe care acesta si le asuma pentru indeplinirea carora sunt necesare, in mod firesc, importante resurse;

Luate impreuna, cele doua conditii, au facut necesara si posibila aparitia finantelor publice, iar mentinerea si dezvoltarea lor reprezinta efectul interrelatiilor dintre aceleasi conditii. Aceasta inseamna, ca relatiile financiare publice au fost si sunt generate de procesele de prelevare, repartizare si utilizare a resurselor banesti necesare statului pentru exercitarea functiilor si indeplinirea sarcinilor sale. In afara acestui gen de relatii financiare, in economie, au aparut si exista finante private, in cazul carora subiectii sunt persoane fizice si juridice autonome, diferite de stat sau alte institutii ale sale.

Finantele evolueaza permanent si se perfectioneaza continuu potrivit schimburilor ce au loc in ansamblul relatiilor economico sociale.

Astfel, in primele stadii de existenta, ale oranduirii sclavagiste cand economia avea un caracter natural inchis finantele publice au avut o sfera restransa de manifestare intrucat :

o buna parte a functiilor publise de conducere, justitie sau aparare, erau onorifice fara a fi remunerate;

constuirea templelor si a corabiilor, intretinerea armatelor si a curtilor, organizarea spectcolelor, rascumpararea prizonierilor si altele, erau asigurate indeosebi pe calea prestatiilor si a darilor in natura la care erau obligati statului sau pe calea tributurilor, a jafurilor si a trofeelor de razboi.

Manifestarea mai ampla a relatiilor financiare este strans legata de aparitia economiei de schimb o data cu care cetatenii si supusii statului sclavagist au fost obligati sa participe la acoperirea necesitatilor publice si cu mijloace banesti.

In oranduirea feudala , relatiile marfa bani, desi in ultimele stadii de dezvoltare a acesteia, au cunoscut o mai mare amploare decat in sclavagism ( ele nedevenind insa predominante). Ca urmare, pentru paza granitelor tarii, ducerea de razboaie, intretinerea curtii domnesti, construirea de drumuri si fortificatii, ca si pentru alte scopuri, statul a continuat sa foloseasca pe scara larga prestatiile in munca si darile in natura, veniturile domeniale si drepturile regaliene - care desemnau privilegiul de a incasa anumite venituri de care se bucura monarhul in Evul Mediu, iar mai tarziu vistieria statului. Vistieria statului se confunda, de regula, cu camara personala a domnitorului si era alimentata din impozite in bani, daruri, imprumuturi, tributuri. Veniturile in bani aveau insa o importanta relativ redusa in acoperirea cheltuielilor statului feudal.

Prin forma si modul de percepere a drepturilor regaliene, acestea sunt interpretate de stiinta finantelor ca o forma de trecere de la venituri domeniale la impozite ( ca expresie actuala a finantelor publice). In functie de contributia lor la formarea veniturilor suveranului ( respectiv a vistieriei pulice), drepturile regaliene au fost impartite in trei grupe astfel:

in grupa I au fost cuprinse dreptul asupra bunurilor gasite, incarcaturii corabiilor salvate de la innec, succesiunulor fara mostenitori si averii strainilor dupa decesul lor.

in grupa a-II-a erau cuprinse drepturile silvice de vanatoare si de pescuit, precum si drepturile de exploatare a subsolului si de folosire a morilor de vant.

in grupa a-III-a au fost incluse dreptul de a bate moneda (ce a reprezentat un simbol al puterii fiecarui senior feudal, dar si un izvor suplimentar de venituri) si derptul de judecata (care a adus cu sine si instituirea a menzilor si a taxelor de judecata ca elemente concrete de finante ).

Capitalismul aduce cu sine o productie de marfuri generalizata si trecerea la preponderenta economiei de schimb. In aceasta perioada, relatiile banesti capata o larga dezvoltare, iar intretinerea aparatului de stat se bazeaza in exclusivitate pe folosirea resurselor banesti.

In capitalism, doua functii fundamentale caracterizeaza activitatea activitatea statului:

functia interna (principala), de mentinere a ordinii interne si de asigurare a functionarii institutiilor specifice noii oranduiri;

functia externa, de aparare a tarii, a independentei si suveranitatii nationale, sau de extinere a teritoriului prin actiuni militare agresive, anexioniste, dupa caz.

In oranduirea socialista, statul continua sa mobilizeze la dispozitia sa o importanta parte din venitul national national si sa o utilizeze in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale.

In toate oranduirile social economice in care au existat, finantele s-au manifestat ca relatii sociale, de natura economica, aparute in procesul repartitiei P.I.B.-ului, in stransa legatur cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.

In cele patru oranduiri, finantele au imbracat fara exceptie, forma valorica, baneasca. Dar, in fiecare din acste oranduiri, ele au indeplinit un anumit rol, corespunzator conditiilor economice, politice si sociale in care au existat, astfel:

a) Resursele mobilizate la dispozitia statului sunt produsul muncii celor ocupati atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera namateriala, care participa cu o parte din veniturile lor, la formarea fondurlor respective.

b) Prelevarile de resurse la dispozitia statului au un caracter obligatoriu. In caz de nerespectare a termenului si conditiilor de plata, la impozitele pe venit si pe avere, statul aplica sanctiuni celor vinovati.

De pe urma cheltuielilor publice profita beneficiarii directi ai acestora. Repartizarea acestor cheltuieli pe beneficiari directi sau indirecti nu este uniforma, ci difereniata.

In conditiile economiei contemporane, in majoritatea tarilor lumii, statul devenit el insusi un important agent economic, ca urmare a separatiei ce s-a relizat intre domeniul public si cel privat. Avem insa de-a face si cu statul organizator si statul manager. Statul contemporan asigura organizarea si conducerea generala a economiei, functie ce este recunoscuta si in optica neoclasica a ultimei jumatati de secol. Procesele de mobilizare si alocare a resurselor banesti necesare statului constituie continutul unor relatii economice specifice, denumite relatii financiare publice sau, cu un termen generic, finante publice .

Aceasta concluzie este imprtanta, intrucat evidentiaza nu numai necesitatea obiectiva a existentei finantelor in economia contemporana, ci si manifestarea unei varietati de relatii financiare.

2. Conceptii clasice si moderne privind finantele publice Conceptiile specialistilor ce abordeaza problematica finantelor publice sunt diferentite intre ele, in functie de accentul pe care acestia il pun pe o latura sau alta a finantelor. Pornind de aici, in randul publicului a fost retinuta si o anumita imagine negativa. Totodata, specialistii domeniului, se confrunta cu obstacole reale in dezvoltarea acestora, obstacole ce sunt legate de tehnicizarea si specializarea finantelor publice, de eterogenitatea lor si de vicisitudinile cu caracter istoric.

Cuvantul finante isi are originea in limba latina. In secolele al XIII-lea si al XIV-lea se foloseau expresiile finatio, financias si financia pecuniaria, in sensul de plata in bani. Se presupune ca aceste expresii deriva de la cuvantul finis utilizat adesea in sensul de termen de plata.

In Franta, in secolul al XV-lea, se foloseau expresiile homme de finances si financiers, pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui; finance insemna o suma de bani si mai ales un venit al statului, iar finances intregul patrimoniu al statului.

In limba germana, in secolele al XV-lea si al XVII-lea se intalnesc expresiile Finanz, care insemna plata in bani, si Finantzer, care desemna pe camatar.

Cu vremea, cuvantul finante a capatat un sens foarte larg, incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale, s.a.m.d., adica resursele, relatiile si operatiile banesti.

In zilele noastre, persoanele neavizate identifica frecvent notiunea de finante cu aceea de bani, venituri in bani, resurse banesti, creante si obligatii de plata in bani, indierent de subiectul acestora.

Sintetizand diversele conceptii intalnite in literatura de specialitate, mentionam ca finantele publice sunt considerate a fi:

fonduri banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si a sarcinilor sale;

mijloace de interventie a statului in economie, prin intermediul unor parghii sau instrumente specifice, constituite din impozite, taxe, contributii, imprumuturi, alocatii, subventii, bonificatii si alte facilitati fiscale, in vederea influentarii activitatii economice;

forme si metode concrete de administrare a banului public;

acte juridice de dispozitie autoritara sau contractuala, vizand reluarea la dispozitia statului a unei parti din P.I.B., in scopul inde plinirii functiilor si al realizarii sarcinilor statului;

relatii economice ce se manifesta in procesele de constituire si de repartizare a fondurilor publice de resurse banesti, in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii.

Analiza acestei multitudini de conceptii asupra finantelor publice releva faptul ca, in evolutia lor se disting urmatoarele doua etape:

- cea aferenta perioadei de inchegare a finantelor ca stiinta economica de sine statatoare, corespunzand capitalismului premonopolist ;

- cea aferenta afirmarii doctrinei interventioniste, de dupa marea criza economica mondiala din perioada 1929-1933.

Conceptiile primei etape sunt considerate clasice , iar cele din etapa urmatoare sunt considerate moderne. Conceptiile clasice se intemeiaza pe doctrine liberalismului economic , ce a fost predominaata n perioada capitalismului premonopolist. n acest cadru, n conformitate cu principiul laissez faire, laissez passer, se urmarea evitarea fiecarei interventii a statului n economie, apreciindu-se ca aceasta interventie perturba initiativa privata, libera concurenta si actiunea legilor obiective ale pietei. Ca urmare, rolul statulu trebuia limitat la infaptuirea sarcinilor sale traditionale privind mentinerea ordinii interne, apararea tarii si intretinerea relatiilor diplomatice, corespunzatoare lozincii guvernului ieftin .

Conceptiile de acest gen au prevalat n asa numita etapa a statului jandarm cnd preocuparile stiintei despre finantele publice erau orientate cu precadere spre problemele procurarii resurselor necesare statului, utilizarii lor cu spirit de economie, repartizarii sarcinilor fiscale pe categorii de platitori, contractarii si rambursarii imprumuturilor, intocmirii si executarii echilibrate a bugetului, respectarii anumitor reguli care tin de disciplina financiara si de buna gestionare a fondurilor. n acest cadru, impozitele, contributiile, imprumuturile si celelalte metode de procurare a resurselor financiare ale statului trebuie sa fie astfel concepute nct sa aiba si un caracter neutru , adica sa nu provoace modificari substantiale n repartitia veniturilor si a averilor.

n esenta, conceptele acestei periode au un pronuntat caracter juridic , ca urmare a orientarii lor spre:

problematica procurarii resurselor necesare statului si ale utilizarii economicoase a acestora;

repartizarea sarcinilor fiscale pe diverse categorii de contribuabili;

contractarea imprumuturilor publice atunci cnd este nevoie si rambursarea lor conform conditiilor asumate de catre stat;

intocmirea si executarea echilibrata a bugetului public;

respectarea regulilor disciplinei financiare si ale bunei gastionari a fondurilor publice.

Conceptiile moderne despre finantele publice au la baza afirmarea doctrinei intervetioniste , al carei promotor a fost J. M. Keynes. n virtutea acestei doctrine, statul trebuie sa joace un rol activ n economie, sa corecteze evolutia ciclica a economiei, intervenind pentru prevenirea crizelor sau pentru inlaturarea efectelor negative ale acestora. n acest cadru, locul statului jandarm este luat de statul providenta sau de statul bunastarii (statul faustian).

n definirea obiectului de studiu al stiintei finantelor, majoritatea reprezentantilor perioadei moderne pun accentul pe latura tehnica a finantelor. Astfel, economistul american Harold M. Groves scrie ca finantele publice formeaza un domeniu de cercetari care trateaza problemele de venituri si de cheltuieli ale guvernelor (federal, ale statelor si locale).

n unele lucrari mai recente, se apreciaza ca finantele publice reprezinta o parte a studiului economiei, ce se refera la mobilizarea si alocarea resurselor rare. n acest context, stiinta finantelor publice este interesata de efectele activitatii guvernamentale si ale sectorului public asupra locarii resurselor, abordand problemele echitatii acestei alocari, precum si pe cele ale eficentei. De aceea, ca si economia, finantele publice au o dubla dimensiune pozitiva si normativa.

Analiza pozitiva vizeaza construirea de modele ce au rolul de a evidentia efectele reactiilor agentilor economico sociali la diversele stimulente financiare sau la constrangerile impuse prin fiscalitate.

Analiza normativa ofera criteriile de judecata pentru a aprecia daca criteriile economice si financiare asteptate, rezultate din actiunea parghiilor financiare, sunt sau nu dezirabile.

n abordarea moderna a finantelor publice, la unii economisti contemporani prevaleaza conceptul economic, n timp ce la altii accentul cade pe conceptul sociologic .

Vorbind despre finante, este necesar sa facem distinctie intre finantele publice si cele private. Expresia de finante publice este asociata cu statul, unitatile administrativ teritoriale si alte institutii de drept public, in legatura cu resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria acestora; finantele private sunt asociate cu intreprinderile economice, bancile si societatile de asigurare private.

Asemanarea dintre cele doua consta in aceea ca si finantele publice si cele private,se confrunta cu probleme de echilibru financiar. Resursele necesare realizarii functiilor si sarcinilor statului se procura de la persoane fizice si juridice in principal prin masuri de constrangere luate de autoritatile publice si, intr-o proportie mai mica, pe baze contractuale. Impotriva statului nu se pot lua masuri de executare silita cand institutiile publice si locale nu efectueaza cheltuielile prevazute.

Statul pote lua anumite masuri in legatura cu moneda nationala in care se constituie fondurile publice si in care fac toate operatiile de incasari si plati, in timp ce intreprinderile private nu pot influienta in mod legal aceasta moneda pe care si ele o folosesc.

Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt puse in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari.

Notiunea de finante publice este adecvata situatiei din tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietatea privata, ceea ce face posibila si necesara realizarea unei demarcatii nete intre sectorul public si cel privat.

Ca urmare prin categoria de finante se intelege totalitatea resurselor banesti aflate la dispozitia statului si a intreprinderii destinate indeplinirii functiilor si sarcinilor acestora.

Ca atare existenta celor 2 sectoare economice si anume sectorul privat si publice a determinat individualizarea a doua concepte diferite si anume finantele private (finantele intreprinderii) si finante publice (finantele statului).

1.2. Delimitarea finanelor

Expresia de FINANE PUBLICE este asociat cu STATUL, unitile sale administrativ teritoriale i instituiile de drept public, n legtur cu resursele, cheltuielile, mprumuturile i datoria acestora.

FINANELE PRIVATE sunt asociate cu ntreprinderile (societile) economice, bncile i societile de asigurare private, n legtur cu resursele i cheltuielile acestora, mprumuturile primite sau acordate, creanele de ncasat i obligaiile de plat.

ntre Finanele Publice i Finanele Private exist unele asemnri, dar mai ales o serie de deosebiri.

Asemnri:

1. i Finanele Publice i Finanele Private trebuie s asigure un echilibru financiar pentru a garanta funcionarea normal a sectoarelor de activitate pe care le coordoneaz;

2. i Finanele Publice i Finanele Private au un cadru organizatoric;

3. i Finanele Publice i Finanele Private funcioneaz n baza reglementrilor legale etc;

Deosebiri (mai multe dect asemnri):

1. Privind modul de colectare a resurselor

Resursele necesare realizrii funciilor i sarcinilor statului (Finanele Publice), se procur de la persoane fizice i juridice n principal prin msuri de constrngere i ntr-o mic parte prin mprumuturi i relaii contractuale.

Resursele necesare ntreprinderilor (Finanele Private) pe lng disponibilitile proprii se procur pe baze contractuale n condiiile rezultate din confruntarea cererii i ofertei (dobnda).

2. Privind posibilitile de executare silit

mpotriva statului i instituiilor sale (Finane Publice) dac nui ndeplinete obligaiile, respectiv cheltuielile prevzute, nu poate fi urmat calea executrii silite.

mpotriva Finanelor Private (ntreprinderi, societi) dac nu-i onoreaz obligaiile sau nu-i onoreaz angajamentele contractuale, calea principal este aceea a executrii silite.

3. Privind efectul utilizrii resurselor

Efectul utilizrii resurselor colectate de Finanele Publice este satisfacerea nevoilor generale ale societii.

Efectul utilizrii resurselor colectate (formate) de Finanele Private este n slujba unui grup restrns respective ntreprinztorul n cauz.

4. Privind gestiunea resurselor

Gestiunea Finanelor Publice este supus dreptului public (prevederi n lege)

Gestiunea Finanelor Private (ntreprinderi, societi) este supus dreptului Comercial (contracte). Trebuie fcut precizarea c noiunile de Finane Publice i Finane Private sunt specifice rilor cu economie de pia, n care se impune delimitare clar ntre sectorul public i cel privat. n economiile socialiste (comuniste), noiunea de finane private este privat de obiect, deoarece proprietatea este colectiv de stat sau de grup.Rolul finantelor deriva din functiile acestora si se manifesta in plan financiar, economic si psihosocial.

Rolul financiar rezulta din faptul ca mecanismul finantelor publice constituie modalitatea principala de atragere a resurselor financiare ale statului necesare realizarii unor obiective de interes general, dar si mijlocul prin care se redistribuie veniturile si averile intre membrii societatii.

Rolul economic se evidentiaza in conditiile in care fnantele publice, prin cele doua etape ale functiei fiscale reprezinta un important instrument de politica economica folosit de catre autoritatile publice in vederea influentarii fenomenelor si proceselor economice, corectarii ciclurilor economice si inlaturarii dezechlibrelor econmice.

Rolul psiho-social rezida pe de o parte din orientarea si modelarea comportamentelor indivizilor in prezenta prelevarilor fiscale si a transferurilor financiare, iar pe de alta parte din necesitatea asigurarii de catre autoritatile publice a unor programe de protectie sociala in vederea sprijinirii categoriilor sociale defavorizate.

PAGE 2