Adopția Internă

Noul Cod civil definește în articolul 451 adopția ca fiind “operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adaptor și adoptat, precum și legătura de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.”

Vechea reglementare (OUG nr. 25/1997), se definea adopția ca o măsură specială de protecție a drepturilor copilului, prin care se stabilește filiația între cel care adoptă și copil, precum și rudenia dintre copil și rudele adaptorului.

În limbajul comun, adopția are semnificația de înfiere a unui copil , iar înfierea rezidă în faptul că un copil devine fiul sau fiica unei persoane care nu este parintele său natural .1

În noul context juridic, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului, adopția este potrivit art. 39 alin. 2 din Lege, alături de tutelă și măsurile de protecție specială, o formă a protecției alternativă. Ca și în vechea reglemantare, ocrotirea copilului se realizează ca regulă generală prin părinți, iar în subsidiar prin : tutelă; măsurile de protecție specială; adopție, aceasta fiind o ordine legală de preferință .

1 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, p.281 2Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Drep1tul familiei, Ed. Universul Juridic, p.281 3Despre respctarea acestei ordini legale a se vedea Teodor Bodoașcă, op. Cit. “Dreptul”, nr. 3/ 2005, p.53.

Legea nr.273/2004 prevedea, la fel ca OUG. Nr. 25/1997 că , prin adopție copilul devine rudă cu rudele adoptatorului și nu mai face distincție între adopția cu efecte restrânse și adopția cu efecte depline. Această deosebire exista în vechea reglemantare din Codul familiei. Astfel, potrivit art. 67-78 Codului familiei ( în prezent abrogată) , în cazul adopției cu efecte restranse, se nașteau legături de rudenie asemănătoare celor dintre parinți și copii, în adoptați și descendenții lui, pe de o parte, și adoptator, pe de altă parte.

În același timp se păstrau legăturile de rudenie ale adoptatului cu părinții săi firești și cu celelalte rude ale sale. Potrivit prevederilor art.79 Codul familiei, instanța judecătorească putea încuviința adopția cu toate efectele unei filiații firești. În acest caz, legăturile adoptatului și al descendenților lui , cu părinții firești și rudele acestora , încetau , creându-se legături de rudenie cu adoptatorul și rudele acestuia.

Așadar, din modul de reglementare în vigoare, se poate trage concluzia că , în prezent, exista un singur fel de adopție și anume, adopția cu toate efectele unei filiații firești.

În concluzie, definim adopția ca fiind actul juridic complex in temiul căruia se stabilește legătura de filiație între cel adoptat și adoptator și legături de rudenie cu rudele adoptatorului și se rupe legătura de filiație dintre cel adoptat și părinții săi firești precum și legătura de rudenie cu rudele firești, menținându-se, totuși, impedimentul la casătorie.

În practică, pentru încheierea actului juridic al adopției, se realizeaza trei cateogorii de acte juridice : de dreptul familiei ( ex: exprimarea consimțământului la adopție) , de drept administrativ( o seamă de atribuții ale organelor administrative) , de drept procsesual civil( hotărâriile judecătorești). Prin urmare, instituția adopției are o natură juridică mixtă (complexă)4 , prin ea realizându-se legături de filiație și legături de rudenie, prin împletirea elementelor de dreptul familiei, drept administrative și procesul civil.

4 Al.Bacaci, p.222, Adopția act juridic de dreptul familiei.

Adopția copilului și adopția personei majore. Adopția, este de regulă, o măsură de protecție a copilului ( art.5 alin.1-

2 din Lege). Cu toate acestea, în mod exceptional,legea admite și adopția unei

personae majore, daca a fost crescută în timpul minorității de către adoptator ( art5, alin 3 din Lege).

În acest contex , prin Decizia Curții Constituționale nr 277/2001 s-a decis că art. 7 alin. 1, din OUG nr25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției este necontituțional în ceea ce privește cerința exprimării consimțământului părințiilor firești la adopția unei personae care a dobândit capacitate deplină de exercițiu5 .

Adopția cu efecte depline și adopția cu efecte restranse Prin urmare, se înlătură adopția cu efecte restrânse când adoptatul

devenea rudă doar cu adoptatorul și rupe legăturiile de rudenie firească dintre adoptat și descedenții săi pe de o parte și părinții firești și rudele acestora pe de altă parte.

5 A.Nicolae, Discuții privind dreptul parințiilor a consimți la adopție ( ...), În „Dreptul”nr.7/2002, p.95.

În legiuirile vechi românești întâlnim categoria orfaniilor (“săraci de părinții”, „saraimani”). Ocrotirea copiilor orfani se făcea prin înfiere ( adopție) care necesita o anchetă amănunțită din partea comisiei epitropiale și a domniei.

Principiile adopției Aceste principii sunt consacrate în art.2 din Legea nr. 273/2004

respectiv : a) Principiul superior al copilului ; b) Principiul creșterii și educării într-un mediu familiar; c) Principiul continuității în educarea copilului ținându-se seama

de originea sa etnică, culturală și lingvistică ; d) Principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei

acestuia în raport cu vârsta și gradul său de maturitate ; e) Principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la

procedura adopției.

Scopul adopției Scopul adoptiei este de a asigura ocrotirea intereselor patrimoniale și

nepatrimoniale ale copiilor lipsiți de ocrotire părintească sau care în vederea protejării intereselor lor nu pot fii lasați în grija părințiilor. Există fara îndoiala în cadrul adopției și un interes al adoptatorului și anume acela, de a avea o viață de familie.

Adopția internă ( condiții/ impedimente) Condițiile necesare în vederea adopției se pot clasifica astfel: 1.Condiții de fond și de formă La rândul lor condițiile de fond se pot subclasifica în: a) Conditii pozitive- care trebuie să existe pentru nașterea

actului juridic al adopției b) Conditii negative- în prezeța cărora, adopția nu se poate

încheia. c) Condiții privind persoana adoptatorului d) Condiții privind persoana adoptatului e) Condițiile obligatorii atat pentru adoptator cat și pentru

adoptat.

Condițiile generale privind persoana adoptatorului

1. Capacitatea deplină de exercițiu a adoptatorului. Nu pot adopta decât persoanele care au capacitate deplină de exercițiu. Persoana poate adopta fără deosebire de sex, naționalitate, rasa, religie ori alte criterii discriminatorii.

2. Boala pshica și handicapul mintal. Prezintă un handicap mintal ambele fiind veritabile impedimente.

3. Aptitudinea de a adopta. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa îndeplinească garanțiile morale și condițiile material necesare dezvoltării depline și armonioase a personalității copilului.

4. Consimțământul adoptatorului sau dupa caz a familie adoptatoare. Pentru încuviințarea adopției este necesar consimțământul adoptatorului sau al familie adoptatoare. Consimțământul trebuie sa emane de la o persoană cu discernământ, să fie liber și exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, sa nu fie viciat prin eroare, dol sau violență. Prin urmare nu pot exprima un consimțământ valabil cuplul necăsătorit și persoana pusă sub interdicție. Consimțământul adoptatorului sau al familie adoptatoare se da în fața instanței judecatorești o data cu soluționarea cererii de încuviințare a adopției.

5. Consimțământul soțului adoptatorului. În cazul în care cel care dorește să adopte este căsatorit este necesare și consimțământul soțului celui care adoptă.

6. Consimțământul copilului. Pentru încuviințarea adopției este necesar consimțămantul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani și se dă în fața instanței judecaătorești în faza incuviințării adopției. Instanța nu ar putea să treaca peste refuzul copilului care a împlinit varsta de 10 ani de a consimți de adopție în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui și informa pe acesta,tinând seama de vârsta și de maturitatea sa, în special asupra consecințelor adopției și ale consimțământului său la adopție, și va întocmi un raport în acest sens.

Conform statisticilor realizate pentru anul 2007, 1244 de familii din Romania au adoptat cel putin un copil. Conditia impusa de 60% dintre acestea a fost ca micutul sa fie sanatos. Oficial, timpul de asteptare ar fi de 7 – 8 luni. Exista cazuri, insa, cand aceste limite sunt incalcate; se ajunge astfel si la 2 ani de asteptare. In anul 2007, 2576 de persoane asteptau sa li se incredinteze copilul adoptat.

Adoptia presupune mai multe etape, prima dintre ele fiind informarea si consilierea prealabila asupra procedurii adoptiei la sediul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul de domiciliu. Scopul intalnirii de la DGASPC este de informare despre ceea ce inseamna adoptia din punct de vedere legislativ, administrativ si socio-psiho-medical.

Odata informat, adoptatorul poate depune mai departe o cerere de evaluare in vederea obtinerii atestatului de persoana/familie apta sa adopte.

Dupa depunerea dosarului, urmeaza evaluarea persoanei/familiei in vederea obtinerii atestatului, ce va dura aproximativ 120 de zile.

Aceasta evaluare este realizata cu scopul de a determina abilitatile parentale, garantiile morale si materiale in vederea cresterii si educarii copilului. Evaluarea cuprinde trei etape, si anume evaluarea sociala, realizata de responsabilul de caz, evaluarea psihologica elaborata de psihogul desemnat ca membru al echipei de evaluare si, in final, pregatirea pentru asumarea rolului de parinte.

In aceste patru luni, sunt organizate minimum sase sedinte de evaluare sociala si materiala si minimum patru intalniri cu psihologul. In functie de fiecare caz in parte, numarul sedintelor se poate suplimenta. La finalul acestor sedinte si dupa alte trei sesiuni de pregatire (etapa a treia a evaluarii), se poate elibera atestatul de familie apta sa adopte.

Acest atestat este valabil un an, iar valabilitatea lui se prelungeste automat in cazul in care data expirarii sale este dupa introducerea pe rolul instantei judecatoresti a cererii de incredintare in vederea adoptiei.

Dupa ce adoptatorii primesc atestatul, incepe si o perioada de asteptare. In acest timp, asistentii sociali au sarcina ca, pe baza evaluarii familiei, sa gaseasca copilul ce s-ar potrivi cel mai bine cu aceasta.

Dupa finalizarea activitatilor de evaluare si consiliere si dupa eliberarea atestatului de persoana/familie apta sa adopte, in Registrul National de Adoptii se vor introduce informatiile relevante despre familie.

Apoi, in baza informatiilor detinute de catre Oficiul Roman pentru Adoptii despre persoanele/familiile atestate la nivel national si copiii declarati eligibili pentru adoptie inscrisi in Registrul National de Adoptii, printr-un sistem informatizat, se realizeaza potrivirea la nivel teoretic.

In acest sens, Oficiul ia in calcul anumite criterii:

daca exista rude pana la gradul IV care doresc sa adopte copilul; daca copilul are viata de familie cu o durata de cel putin 6 luni cu o

persoana/familie adoptatoare; daca copilul are frati/surori adoptati/adoptabili; judetul de domiciliu al copiilor si al familiilor; varsta copilului corelata cu varsta pentru care este pregatita familia

sa adopte un copil; originea etnica a copilului; sexul copilului; limba vorbita de copil si de familia adoptatoare; starea de sanatate a copilului si nivelul de dezvoltare al acestuia; capacitatea familiei de a raspunde nevoilor unui copil cu o anumita

stare de sanatate/un anumit nivel de dezvoltare.

Urmeaza transmiterea, de catre Oficiul Roman pentru Adoptii catre DGASPC, a listei cu un numar de cel mult 10 adoptatori/familii adoptatoare pentru fiecare copil.

DGASPC-urile continua potrivirea teoretica luand in considerare anumiti factori cheie clar definiti de legislatia in vigoare, urmarindu-se, in primul rand, interesul superior al copilului.

Dupa selectarea celei mai potrivite persoane/familii adoptatoare, Compartimentul Adoptii sprijina intalnirile dintre copil si persoana/familia adoptatoare atat in mediul de viata al copilului, cat si in afara acestuia, furnizeaza informatii cu privire la carcaterisiticile, nevoile si istoria copilului, oferind suport necesar pentru a putea depasi/clarifica eventualele ingrijorari.

Dupa ce angajatii DGASPC vor stabili compatibilitatea dintre copilul adoptabil si o persoana/familie, in acest sens, vor elabora si un raport de potrivire. In baza acestui raport, copilul va fi incredintat in vederea adoptiei, prin hotararea instantei judecatoresti.

Practic, copilul va fi incredintat pentru 90 de zile si, in aceasta perioada, DGASPC va urmari evolutia copilului si relatiile dintre acesta si familia adoptatoare, realizand, in acest sens, vizite bilunare.

La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei, Compartimentul Adoptii intocmeste un raport final, in care se evidentiaza modul in care s-a adaptat copilul noului mediu de viata, propunerea vizand incuviintarea adoptiei. Acest raport, impreuna cu alte acte cuprinse in legea adoptiei, se transmite instantei judecatoresti, care va incuviinta sau nu adoptia.

Actul adoptiei este un act confidential. Prin urmare, parintii firesti sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obtine informatii cu caracter general vizand persoana adoptata numai daca exista acordul expres al acesteia sau, dupa caz, al persoanei sau familiei adoptatoare.

In ceea ce priveste copilul adoptat, acesta poate solicita Tribunalului sa-i autorizeze accesul la informatii despre parintii biologici abia dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu.

Desi este un act confidential, parintii adoptivi sunt obligati sa informeze gradual copilul ca este adoptat. In perioada de pregatire se realizeaza consilierea viitorilor parinti in ceea ce priveste comunicarea despre adoptie cu copilul adoptat in functie de varsta acestuia.

Pentru ca obligatiile sa fie respectate, familia va fi monitorizata si dupa ce s-a incuviintat adoptia. Mai precis, conform legislatiei in vigoare, monitorizarea post-adoptie se realizeaza trimiestrial pentru o perioada de cel putin 2 ani.

In aceasta perioada, se urmareste evolutia copilului adoptat si a relatiilor dintre acesta si adoptator/familia adoptatoare si se intocmesc rapoarte trimestriale. La incheierea perioadei de monitorizare post-adoptie se realizeaza inchiderea cazului, situatie transmisa, ulterior, Oficiului Roman pentru Adoptii.

Copiii mai mari se pot intreba de ce parintii lor biologici nu au putut sa aiba grija de ei si pot crede, in modul lor egocentric si copilaros, ca au fost respinsi de acestia pentru ca nu au fost cuminti. Astfel, unui copil mai mare trebuie sa ii fie spulberata aceasta idee.

Parintii adoptivi ii pot spune ca parintii sai biologici l-au iubit foarte mult, ca si-au dorit sa aiba gija de el dar nu au putut, din cauza anumitor probleme cu care s-au confruntat, nu din cauza ca el (copilul) nu a fost cuminte.

Fiind situatia de asa maniera, parintii biologici au cautat o familie iubitoare care sa il creasca. Asa i-au gasit pe ei (actualii parinti) care il iubesc foarte mult si care au ales sa il adopte pe el din toti copii din lume.

Ce trebuie spus copilului depinde si de tipul de adoptie care a fost realizata. Daca este vorba de o adoptie deschisa, copilului este necesar sa i se spuna cine sunt persoanele care il viziteaza si care ii trimit cadouri sunt parintii sai biologici.

Daca este vorba de o adoptie inchisa, parintii biologici nu vor face parte din viata copilului in nici un fel, ceea ce ar putea determina mult mai multe intrebari si probleme din partea copilului.

Tot parintii adoptivi sunt cei care il pot ajuta pe copil sa depasasca sentimentul de respingere pe care il are fata de parintii sai biologici, aratandu-i ca exista foarte multe motive intemeiate pentru care oamenii nu pot fi parinti si mai ales ca aceste motive nu au nimic de a face cu copilul, ci tin doar de parinti.

Le pot explica copiilor faptul ca parintii lor biologici au caut o familie care sa poata sa aiba grija de ei si sa le ofere tot ce ei nu puteau, este o dovada de iubire. Parintii adoptivi pot argumenta toate acestea povestindu-le copiilor cat de fericiti au fost cand au intrat in familie.

Desfacerea adoptiei

Desfacerea adoptiei se realizeaza de plin drept numai in situatia expres prevazute in art. 55 raportat la art. 7 alin. (3) lit. a) din Lege, fiind determinata de interventia a doua imprejurari, si anume: decesul adoptatorul sau al sotilor adoptatori; incuviintarea unei noi cereri de adoptie a aceluiasi copil de catre o alta persoana sau familie adoptatoare.

Asadar, spre deosebire de reglementarile anterioare in materie, care prevedeau desfacerea adoptiei ca o posibilitate legala de protejare a interesului superior al adoptatului, atunci cand ulterior incheierii adoptiei apareau cauze care faceau incompatibila mentinerea copilului in familia adoptatorului, actuala lege nu mai reglementeaza actiunea in desfacerea adoptiei. O astfel de actiune este inadmisibila, atata vreme cat legiuitorul i-a consacrat adoptiei un caracter irevocabil.

O adoptie, in regula generala, este irevocabila, ea producand efecte perpetuu, chiar si dupa decesul adoptatorului sau adoptatorilor, cu exceptia incuviintarii unei noi cereri de adoptie a copilului, in conditiile legii. Cu alte cuvinte, decesul adoptatorului sau al adoptatorilor poate sa puna in discutie desfacerea adoptiei, ca o consecinta a incuviintarii unei noi cerei de adoptie.

Bibliografie: Ioan Dorel Romoșan- Dreptul Familie Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie – Dreptul

Familie Dr. Ion Imbrescu- Tratat de dreptul familiei www.adopții.ro www.copilul.ro/legislatie-familie/adoptie/Sentimentele-

copiilor-in-fata-adoptiei