CAPITOLUL V ADOPŢIA

SECŢIUNEA I NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Î

1.1. Noţiune

Termenul de adopţie are mai multe înţelesuri:

- act juridic, adică acordul de voinţă al părţilor care participă la adopţie, încuviinţat de

instanţă;

- raport juridic, constând în legătura de rudenie creată între adoptator şi rudele sale şi adoptat

şi descendenţii săi;

- instituţie juridică, adică totalitatea normelor juridice care reglementează adopţia.

Aspectele generale ale acestei institutii sunt reglementate in Codul civil, Cartea a II-a – Despre

familie, Titlul III – Rudenia, Capitolul III – Adoptia, art.451-art.482, iar in ceea ce priveste

aspectele procedurale se aplica prevederile Legii nr.273/2004 cu privire la regimul juridic al

adoptiei.

Actualul Cod civil defineste adoptia ca fiind acea „operatiune juridica prin care se creeaza

legatura de filiatie intre adoptator si adoptat , precum si legaturi de rudenie intre adoptat si

rudele adoptatorului”.

1.2. Evoluţia legislaţiei în domeniul adopţiei

Adopţia a fost reglementată iniţial în art. 309-324 C.civ. din anul 1865 şi era încuviinţată de

instanţa judecătorească, însă o dată cu apariţia Codului familiei în anul 1954, a fost preluată de

acesta în art. 66-85 sub denumirea de înfiere şi trebuia încuvinţată de către autoritatea tutelară.

Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei a adus doar câteva modificări în materia

adopţiei, în special în cea internaţională. O.U.G. nr. 25/1997 a abrogat această lege şi dispoziţiile

din C. fam. referitoare la adopţie, consacrând doar adopţia cu efecte depline încuviinţată de

instanţă. De asemenea, acest act normativ a lărgit atribuţiile Comisiei pentru protecţia copilului şi

ale Comitetului român pentru adopţii în privinţa supravegherii şi avizării adopţiilor interne şi

internaţionale, a introdus cerinţe suplimentare pentru adopţiile internaţionale şi a creat sisteme

intermediare temporare precum încredinţarea copilului în vederea adopţiei.

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 a

abrogat toate dispozitiile anterioare contrare si , la randul ei , a suferit modificari succesive printr-

o serie de acte normative , ultima dintre acestea fiind Legea nr. 233/2011.1

1 Legea nr.233/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2004

privind regimul juridic al adoptiei , care , in urma modificarilor aduse , a

fost republicata in M.Of. nr. 259 din 19 aprilie 2012.

2.2. Principiile adopţiei

2

Principiile care guvernează adopţia sunt reglementate in prezent atat de Legea nr.

273/2004, cat si de Codul civil.

1. Principiul interesului superior al copilului2

Deşi legea nu prevede expres ce se înţelege prin interesul superior al copilului, în doctrină s-a

stabilit că acesta se referă la asigurarea unei dezvoltări fizice şi morale normale a copilului,

asemănătoare celei dintr-o familie firească. De asemenea , interesul superior al copilului

presupune si respectarea drepturilor fundamentale recunoscute copilului.

Articolul 52 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 prevede obligaţia părinţilor adoptivi de a informa

copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate al acestuia o permit. Adoptatul

şi adoptatorii au dreptul de a obţine extrase din registrele publice al căror conţinut atestă faptul,

data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti.

Totuşi, aceasta poate fi dezvăluită înainte de dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către

adoptat, numai pentru motive medicale şi cu autorizarea instanţei, la cererea adoptatului, soţului

sau a descendenţilor acestuia, adoptatorilor sau a reprezentantului unei instituţii medicale sau a

unui spital.

După ce adoptatul dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu, el poate solicita tribunalului, în

a cărui rază teritorială se află domiciliul său, să îi autorizeze accesul la informaţiile aflate în

posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti.

2. Principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial3

Deoarece s-a constatat în trecut că internarea copiilor lipsiţi de ocrotire părintească în centre

cu un număr crescut de copii nu a fost cea mai bună soluţie, în prezent legea relementează

asigurarea ocrotirii acestor copii în centre mici de tip familial. Articolul 39 alin.(2) din Legea

nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stabileste masurile destinate sa

asigure acest mediu familial pentru toti copiii , indiferent de faptul ca ei sunt lipsiti temporar sau

definitiv de ocrotirea parinteasca , si anume: tutela , masurile speciale de protectie , adoptia.

3. Principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică,

culturală şi lingvistică4.Alaturi de criteriile de ordin etnic , cultural si lingvistic , art. 39

alin.(2) din Legea nr. 272/2004 , precum si Codul civil vorbeste si despre continuitatea

religioasa.

Acest principiu trebuie respectat atat la încuviinţarea adopţiei interne , cat si la încuviinţarea

adopţiei internaţionale.

4. Principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu

vârsta şi gradul său de maturitate5

Organele administrative implicate în procedura adopţiei sunt obligate să informeze şi să

consilieze copilul în legătură cu măsurile ce se vor dispune în privinţa lui, iar instanţa este

obligata să asculte copilul mai mare de 10 ani atunci când se ia o astfel de măsură.

5. Principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei6

2 Acest principiu este reglementat de art.1 lit.a) din Legea nr.273/2004 si

de art.452 din Codul civil. 3 Acest principiu este reglementat de art.1 lit.b) din Legea nr.273/2004 si

de art.452 lit.b)din Codul civil. 4 Acest principiu este reglementat de art.1 lit.c) din Legea nr.273/2004 si

de art.452 lit.c)din Codul civil. 5 Acest principiu este reglementat de art.1 lit.d) din Legea nr.273/2004.

Codul civil nu reglementeaza principiul de mai sus , dar nici nu il abroga ,

de unde deduce existent lui in continuare. 6 Acest principiu este reglementat de art.1 lit.e) din Legea nr.273/2004 si

2.5. Felurile adopţiei

3

Legea a prevăzut termene scurte pentru autorităţile administrative şi pentru instanţele

judecătoreşti în vederea rezolvării rapide a situaţiei unui copil , neprevazand insa si sanctiuni in

cazul nerespectarii acestor termene.

6. Principiul garantarii confidentialitatii , referitor atat la identitatea adoptatorului (familiei

adoptatoare) , cat si la datele de identificare ale parintilor firesti.7

2.3. Scopul adopţiei

Scopul adopţiei constă în asigurarea protecţiei intereselor patrimoniale şi nepatrimoniale ale

copiilor lipsiţi de ocrotire părintească sau de o ocrotire corespunzătoare.

2.4. Natura juridică a adopţiei

Potrivit opiniei unor autori, adopţia este considerată un act juridic complex deoarece

presupune:

-acte de dreptul familiei: consimţământul adoptatorului, al părinţilor fireşti şi al adoptatului în

vârstă de 10 ani;

-acte administrative: atestatele şi confirmările de la organele administrative;

-acte de drept procesual civil: hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei.

Alţi autori afirmă că adopţia este doar un act juridic de dreptul familiei.

I. În funcţie de domiciliul părţilor , adoptia poate fi:

a) adopţia internă: cea în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi adoptatul au domiciliul în

România;

b) adopţia internaţională: cea în care adoptatorul ori familia adoptatoare sau adoptatul au

domiciliul în străinătate.

II. În funcţie de persoanele între care produce efecte , exista:

a) adopţia cu efecte restrânse: în cadrul căreia se menţin legăturile de rudenie între adoptat şi

descendenţii săi şi părinţii săi fireşti şi rudele lor. Acest tip de adopţie a fost eliminat pentru

viitor prin O.U.G. nr. 25/1997.

b) adopţia cu efecte depline: încetează rudenia firească a adoptatului şi descendenţilor săi

faţă de părinţii fireşti şi rudele acestora.

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Dumitrache V., Hageanu C., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod

civil , Editia 7 , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012;

2. Florian E., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil, Editia 4 , Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2011;

3. Codul civil(Legea nr.287/2009);

4. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicata.

de art.452 lit.d)din Codul civil. 7 Acest principiu este consacrat prin O.U.G. nr.102/2008 ,neexistand in

prima varianta a Legii nr.273/2004 , nefiind reglementat nici de Codul

civil.

2.5. Felurile adopţiei

4

Întrebări de evaluare:

1. Definiţi adopţia.

2. Care sunt actele normative ce reglementează adopţia în prezent?

3. Enunţaţi principiile care guvernează adopţia.

4. Care este scopul încheierii adopţiei?

5. Ce natură juridică are adopţia?

6. În prezent, se pot încheia adopţii cu efecte retrânse?

7.

CONDIŢII LEGALE PENTRU ÎNCHEIEREA ADOPŢIEI

î î

Pentru ca adopţia să fie valabil încheiată trebuie îndeplinite următoarele categorii de condiţii:

5

-condiţii de fond;

- lipsa impedimentelorla incheierea adoptiei;

- conditii de formă.

2.1. Condiţii de fond la adopţie

Actualul Cod civil a abrogat majoritatea

articolelor referitoare la conditiile de

fond la adoptie , existente anterior in

Legea nr. 273/20048 , astfel ca in prezent

ele sunt consacrate in Sectiunea a 2-a –

„Conditiile de fond ale adoptiei” ,

Capitolul III – „Adoptia” , art.455 -458.

Codul civil clasifica in prezent

conditiile de fond la adoptie astfel:

- conditii cu privire la persoanele care pot fi adoptate

:

- conditia cu privire la varsta adoptatului;

- conditia cu privire la pluralitatea de adoptati –

frati si surori;

- impedimentul referitor la frati ,soti sau fosti

soti;

- conditii cu privire la persoanele care pot adopta :

- conditia privind capacitatea si starea de sanatate

a viitorului adoptator (familie adoptatoare);

8 Din Legea nr.273/2004 au ramas in vigoare doar art. 14, art. 15, art. 17

si art. 18 alin.(1) din Capitolul II – “Conditiile de fond ale adoptiei” ,

care , dupa republicare au fost renumerotate ca art.9,art.13, art.14 si

art.15 din cadrul Sectiunii a 2-a -“Conditiile de fond ale adoptiei” .

6

- conditia privind diferenta de varsta ;

- cerinta privind garantiile morale si conditiile

materiale;

- impedimentul referitor la o adoptie anterioara ;

- impedimentul referitor la faptul ca viitorii

adoptatori au acelasi sex.

- consimtamantul la adoptie.

2.1.1. Varsta adoptatului

Articolul 455 alin. (1) din Codul civil dispune că un copil poate fi adoptat până la dobandirea

capacitatii depline de exercitiu , ceea ce inseamna ca adoptatul poate fi un minor lipsit de

capacitate de exercitiu sau un minor cu capacitate restransa de exercitiu. Minorul care se

casatoreste de la 16 ani dobandeste capacitate deplina de exercitiu , ceea ce inseamna ca nu mai

poate fi adoptat. Potrivit actualului Cod civil , persoana fizica poate dobandi anticipat capacitate

deplina de exercitiu si pentru motive temeinice , prin hotararea instantei de tutela. Ca o excepţie,

art.455 alin.(2) prevede ca si persoana care a dobandit capacitate deplina de exercitiu poate fi

adoptată, dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii, prin

noţiunea de creştere înţelegându- se nu numai prestarea întreţinerii, ci raporturi de durată,

asemănătoare celor dintre părinţi şi copii.

7

2.1.2. Pluralitatea de adoptati – frati si surori

In aceasta privinta , Codul civil mentine conditia stabilita prin Legea nr.273/2004 , statuand :

„adoptia fratilor , indiferent de sex , de catre persoane sau familii diferite se poate face numai daca

acest lucru este in interesul lor superior”. Ne raliem propunerii de lege ferenda exprimate in

doctrina9 , in sensul ca textul ar putea fi reformulat mai adecvat astfel: „in cadrul procedurii de

adoptie se va urmari , pe cat posibil , ca fratii sa fie incredintati impreuna unei persoane/familii ,

urmarindu-se interesul superior al fiecaruia”.

2.1.3. Impedimentul referitor la frati , parinti firesti , soti

In ceea ce priveste adoptia intre frati , indiferent de sexul acestora , Codul civil o interzice

expres prin art.457, indiferent ca acestia sunt frati din casatorie ori din afara ei , ca sunt frati

cosangvini ori frati uterini.

Chiar daca in Codul civil nu se prevede in mod expres , adopţia este oprită între rudele în

linie dreaptă de gradul I, adică între părintele firesc şi copilul său ,chiar daca filiatia nu a fost

legal stabilita si indiferent daca parintele a fost decazut din drepturile parintesti.

De asemenea , potrivit art. 458 din Codul civil, adopţia între soţi sau între foştii soţi şi

adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare sunt interzise.

2.1.4.Conditia privind capacitatea si starea de sanatate a viitorului adoptator (familie

adoptatoare)

Art. 459 din Codul civil prevede că persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu

,persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta , per a contrario, adoptatorul sau

soţii adoptatori trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. In ceea ce priveste persoanele cu

boli psihice si handicap mintal , interdictia se mentine indiferent de faptul ca nu au fost puse sub

interdictie judecatoreasca sau de ipoteza ca pot avea momente de luciditate. De asemenea, nu are

importanţă dacă adoptatorul este căsătorit sau ori dacă are sau nu alţi copii. Sexul, naţionalitatea ,

rasa sau religia acestuia nu au vreo importanţă.

La aceste conditii, Legea nr.273/2004 mai adauga interdictia de a adopta pentru persoanele

ai caror soti sunt fie bolnavi psihici , fie au un handicap mintal, fie au fost condamnate definitiv

pentru o infractiune contra persoanei sau contra familiei, savarsita cu intentie , pentru

infractiunea de trafic de persoane sau consum de ilicit de droguri, fie au copii fata de care s-au

instituit masuri speciale de protectie sau in privinta carora s-a dispus decaderea din drepturile

parintesti.

2.1.5. Conditia privind diferenta de varsta

9 L.Cetean-Voiculescu, Dreptul familiei.Note de curs si manual de seminar

,Ed.Hamangiu , Bucuresti , 2012.

8

Codul civil a mentinut o diferenţă de vârstă de minimum 18 ani intre adoptator şi adoptat.

Totuşi, pentru motive temeinice, instanţa de tutela poate încuviinţa adopţia chiar dacă această

diferenţă este mai mică de 18 ani, dar în nici într-un caz mai mică de 16 ani (de pilda ,in cazul

persoanelor care s-au casatorit la varsta de 16 ani si care doresc sa adopte un copil).

2.1.6.Conditia privind

garantiile morale si conditiile materiale

Aceasta conditie nu era consacrata expres de lege anterior

aparitiei Codului civil , desi Legea nr.273/2004 conditiona eliberarea

atestatului de persoana(familie) apta sa adopte de dovada indeplinirii garantiilor morale si

materiale. Este firesc ca adoptatorul (familia adoptatoare) sa probeze ca , intocmai ca si un parinte

natural, poate oferi atat conditiile materiale necesare cresterii si educarii unui copil , cat si cadrul

moral propice unei dezvoltari armonioase a personalitatii copilului adoptat , sens in care

autoritatile competente in protectia drepturilor copilului vor stabili in ce masura sunt indeplinite

aceste conditii de viitorul adoptator.

In acelasi sens , art.7 din Legea nr. 273/2004 statueaza ca nu pot adopta persoanele condamnate

definitiv pentru o infractiune contra persoanei sau contra familiei, savarsita cu intentie, precum si

pentru infractiunea de trafic de persoane sau trafic si consum de ilicit de droguri, deoarece

infractiunile savarsite probeaza implicit imoralitatea acestor persoane.

Din aceleasi ratiuni de moralitate , nu poate adopta persoana(familia) al carei copil se afla sub o

masura speciala de protectie, precum si cel (cei) decazuti din drepturile parintesti.

2.1.7 Impedimentul referitor la o adoptie anterioara

9

Codul civil prevede în art. 462 alin. (1) că o persoană nu poate fi adoptată de mai mulţi

adoptatori, nici simultan, nici succesiv. Prin excepţie, poate fi încuviinţată adopţia de către doi

soţi. Aşadar, cât timp o adopţie este valabilă, nu se poate încuviinţa una nouă. O nouă adopţie

poate fi încuviinţată când adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat (caz in care adopţia

anterioară se considera desfacuta la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de

incuviintare a noii adopţii) sau dacă adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv.

2.1.8. Impedimentul referitor la faptul ca viitorii adoptatori au acelasi sex.

Reglementand in mod expres interdictia casatoriei intre persoanele de acelasi sex , legiuitorul

roman a considerat necesar sa sublinieze , in cadrul art. 462 alin. (3) ca „doua persoane de acelasi

sex nu pot adopta impreuna”.

2.1.9.Consimţământul la adoptie

Articolul 463 din Codul civil stabileste ca pentru

incheierea adoptiei este necesar consimtamantul urmatoarelor

persoane:

a) parintii firesti, ori, dupa caz, tutorele copilului ai

carui parinti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti

sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile

legii;

b) adoptatul care a implinit 10 ani;

c) adoptatorul sau, dupa caz, sotii din familia adoptatoare, cand acestia adopta impreuna;

d) sotul celui care adopta , cu exceptia cazului in care lipsa discernamantului il pune in

imposibilitatea de a-si exprima vointa.

A) Consimţământul adoptatorului

Adopţia poate fi încheiată de o persoană necăsătorită sau de o familie, adică de doi soţi

adoptatori. Acest lucru nu înseamnă că o persoană căsătorită nu poate deveni singură

adoptator.

Adoptatorul trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu şi să exprime un

consimţământ neviciat. Astfel, minorul necăsătorit şi interzişii judecătoreşti nu pot fi adoptatori.

De asemenea, debilul sau alienatul mintal nepus sub interdicţie nu poate exprima un

consimţământ valabil pentru adopţie.

10

Consimţământul adoptatorului sau al familiei adoptatoare se exprimă în faţa instanţei de

judecată o dată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei, potrivit art. 13 din Legea nr.

273/2004.

B) Consimţământul soţului adoptatorului

Asa cum am precizat anterior, Codul civil prevede că adopţia unui copil de către mai multe

persoane este interzisă, dar, ca o excepţie, este permisă, dacă se face de către soţ şi soţie,

simultan sau succesiv, caz în care ambii trebuie să-şi exprime consimţământul la adopţie.

Este posibil ca numai unul dintre soţi să fie adoptator, situaţie în care este necesar şi consim-

ţământul celuilalt soţ, care nu devine astfel adoptator. Consimţământul sotului adoptatorului

nu poate fi inlocuit cu autorizatia instantei de tutela.

C) Consimţământul părinţilor fireşti sau al tutorelui

Părinţii fireşti ai celui care urmează a fi adoptat trebuie să îşi exprime consimţământul la

adopţie, chiar dacă sunt divorţaţi sau copilul a fost încredinţat la divorţ unei alte persoane sau

institutii. Părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa

interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor. Însă în

acest caz, , este obligatoriu si consimţământul celui care exercita autoritatea parinteasca.

Potrivit art. 467 din Codul civil, instanţa de tutela poate trece peste refuzul părinţilor fireşti

sau al tutorelui de a consimţi la adopţie, dacă se dovedeşte prin orice mijloc de probă că aceştia

refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază ca adopţia este în

interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia, cu motivarea expresă a

hotărârii în această privinţă.

Consimţământul părinţilor fireşti sau, dupa caz, al tutorelui, poate fi exprimat numai după 60

de zile de la naşterea copilului şi poate fi revocat de ei în termen de 30 de zile de la data

exprimării lui. Depăşirea acestui termen atrage irevocabilitatea consimţământului.

Dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat judecătoreşte mort, sau

dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, consimţământul

celuilalt părinte este suficient, conform art.464 alin. (1). Dacă ambii părinţi se găsesc în oricare

dintre situaţiile menţionate, consimţământul părinţilor fireşti nu este necesar.

În cazul în care copilul se află sub tutelă, tutorele este cel care va consimţi la adopţie.

Art. 465 prevede că părinţii fireşti sau tutorele trebuie să consimtă la adopţie în mod liber,

necondiţionat10 şi numai după ce au fost informaţi asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra

încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine. Direcţia în a cărei rază

teritorială locuiesc părinţii fireşti sau tutorele este obligată să asigure consilierea si informarea lor

înaintea exprimării consimţământului la adopţie.

Potrivit Legii nr.273/2004, nu poate fi adoptat un copil ai carui parinti firesti nu au varsta de

14 ani impliniti. Parintele minor cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani isi va exprima consimtamantul

cu acordul ocrotitorului sau legal.

Parintii firesti isi exprima consimtamantul in fata instantei de judecata, odata cu solutionarea

cererii de deschidere a procedurii adoptiei , cu exceptia cazului adoptiei copilului de catre sotul

parintelui sau, ipoteza in care parintele firesc isi exprima consimtamantul in fata instantei de

judecata, odata cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

In situatia in care copilul a mai fost anterior adoptat, va fi solicitat tot consimtamantul

parintilor firesti, si nu al parintilor adoptatori. Ca exceptie de la aceasta regula, persoana

casatorita care a adoptat un copil este asimilata de Codul civil unui parinte firesc , astfel ca trebuie

si ea sa isi exprime consimtamantul la adoptia aceluiasi copil de catre sotul sau. In acest caz,

10 Astfel trebuie intelese si prevederile art.463 alin.(2), potrivit carora,

“nu este valabil consimtamantul dat in considerarea promisiunii sau

obtinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora”.

11

consimtamantul parintilor firesti nu mai este necesar.

D) Consimţământul adoptatului

Persoana care a împlinit vârsta de 10 ani trebuie sa isi exprime in mod obligatoriu

consimţământul la proria adopţie, în faţa instanţei de tutela, in etapa incuviintarii adoptiei.

Anterior exprimării lui, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul în vârstă de 10 ani îl

va consilia şi îl va informa, ţinând seama de vârsta şi maturitatea lui, în special asupra

consecinţelor adopţiei, avand si obligatia de a intocmi un raport in acest sens.

2.2.Condiţii de formă la încheierea adopţiei

Condiţiile de formă la încheierea adopţiei se referă la forma solemnă a actelor juridice ale

părţilor şi la procedura adopţiei.In prezent, condiţiile de formă si procedura adoptiei sunt

reglementate in Legea nr.274/2004.

2.2.1.Actele juridice ale părţilor

Actul juridic al adopţiei este solemn, pentru valabilitatea sa fiind necesară îndeplinirea unor

formalităţi. Astfel, este necesar consimţământul din partea tuturor persoanelor implicate in

incheierea acestui act juridic complex, aspect deja analizat anterior.

2.2.2.Procedura adopţiei

Procedura adopţiei presupune parcurgerea a două faze: una administrativă şi una judiciară.

A) Procedura administrativă

Organele cu atribuţii în materia adopţiei sunt următoarele:

1. Oficiul Român pentru Adopţii11

Este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică,

înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii. Acesta are atribuţii12 de

supraveghere şi coordonare a activităţilor privind adopţia, realizeaza cooperarea internationala in

domeniul adoptiei, duce la indeplinire obligatiile asumate de Romania in domeniul adoptiei prin

conventiile si tratatele internationale la care statul roman este parte, ţine evidenţa cererilor

familiilor sau ale persoanelor care si-au manifestat dorinta de a adopta si le indruma si sprijina in

efectuarea procedurilor necesare adoptiei, tine evidenţa centralizata a tuturor adoptiilor

incuviintate, elaboreaza proiecte de acte normative, norme si metodologii in materia adoptiei, s.a.

2. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului

Este o instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean,

respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care a preluat funcţiile

Serviciului public de asistenţă socială de la nivelul judeţului sau sectorului municipiului

Bucureşti.

Procedura administrativă se referă la copilul care ar putea fi adoptat şi la persoanele sau

familiile care doresc să adopte.

Pot fi adoptaţi copiii aflaţi în evidenţele Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a

copilului şi pentru care s-a elaborat un plan individualizat de protecţie având ca finalitate adopţia.

Acest plan reprezintă documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi

11 Legea nr.274/2004, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005 reglementeaza

infiintarea,organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii. 12 A se vedea in extenso atributiile Oficiului Roman pentru Adoptii in

cadrul art.6 din Legea nr.274/2004, care le reglementeaza in mod expres.

12

măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei

sale, în scopul integrării copilului, care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil, în

cel mai scurt timp posibil. În baza acestui plan, direcţia de la domiciliul copilului va efectua

demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau pentru plasamentul lui în familia extinsă

(formată din părinţi, copil şi rude fireşti ale acestuia până la gradul IV inclusiv) sau substitutivă

(formată din alte persoane decât cele din familia extinsă care asigură creşterea şi îngrijirea

copilului în condiţiile legii). Numai in cazul în care aceste demersuri au eşuat, se poate stabili ca

finalitate a planului individualizat de protecţie adopţia internă.

Persoanele care doresc să adopte trebuie să obţină un atestat eliberat de direcţia în a cărei rază

domiciliază. Pentru aceasta, ei trebuie depună o cerere de evaluare asupra căreia direcţia trebuie să

se pronunţe în termen de 120 de zile. Evaluarea13 se referă la garanţiile morale şi condiţiile

materiale ale adoptatorului şi trebuie să aibă în vedere personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia

economică a adoptatorului sau a familiei adoptatoare, condiţiile de locuit, viaţa familială,

aptitudinea de educare a unui copil, motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare

doreşte să adopte, motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită

adopţia unui copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere, impedimente de orice natură relevante.

Dacă evaluarea este favorabilă, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte,

valabil timp de un an. În situaţia în care evaluarea este nefavorabilă, adoptatorul sau familia

adoptatoare au dreptul să introduca o contestatie în termen de 5 zile lucratoare de la data

comunicării raportului nefavorabil. Directia va trimite in termen de 5 zile contestatia Oficiului,

care va trebui sa o solutioneze in 30 de zile. Obţinerea atestatului de adoptator nu este necesar în

cazul adopţiei unei persoane majore de către cel care a crescut-o sau în cazul adopţiei copilului de

către soţul părintelui firesc sau adoptiv. In perioada evaluarii, directia este obligata sa asigure

consiliere persoanelor care doresc sa adopte, in vederea asumarii rolului de parinte.

13 Evaluarea adoptatorului(familiei adoptatoare)presupune urmatoarele

etape:evaluarea sociala, efectuata de asistentul social responsabil de caz,

evaluarea psihologica, indeplinita de psihologul membru al echipei de

evaluare si pregatirea in vederea indeplinirii rolului de parinte in

cunostinta de cauza,efectuata de compartimentul de specialitate sau, dupa

caz, de organismul privat autorizat.

13

B) Procedura în faţa instanţei de judecată

Procedura în faţa instanţei judecătoreşti se desfăşoară pe parcursul a trei etape:

1. Deschiderea procedurii adopţiei interne

Se realizează dacă planul individualizat de protecţie stabileşte ca finalitate adopţia şi părinţii

fireşti sau tutorele îşi exprimă consimţământul în acest sens.

Cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne se adreseaza instanţei de către direcţia în a

cărei rază teritorială domiciliază copilul, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor

eşuate privind reintegrarea copilului în familie. Instanţa se pronunţă asupra cererii printr-o hotărâre

atacabilă doar cu recurs. Ca urmare a hotărârii instanţei, drepturile şi obligaţiile părinţilor fireşti sau

exercitate de alte persoane se suspendă şi sunt preluate de consiliul judeţean sau cel local al

municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul.

Dacă în termen de 2 ani direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru

copil şi nu a iniţiat procedurile pentru realizarea adopţiei interne, efectele hotărârii încetează de

drept. În acest caz, direcţia va fi obligată să revizuiască planul individualizat de protecţie a copilului

şi să solicite instanţei menţinerea, schimbarea sau încetarea măsurii de protecţie ori încuviinţarea

unei noi proceduri de deschidere a adopţiei. Hotararea judecatoresca de deschidere a procedurii de

adoptie poate fi supusa revizuirii in cazul in care, dupa ramanerea irevocabila a acestei hotarari, a

disparut cauza care a determinat imposibilitatea exprimarii consimtamantului la adoptie de catre

unul dintre parintii firesti.

Această etapă prealabilă adopţiei nu trebuie îndeplinită dacă persoana majoră este adoptată de

adoptatorul sau familia care a crescut-o în timpul minorităţii sau dacă adoptatorul este soţul

părintelui firesc sau adoptiv.

2.Potrivirea dintre copil si persoana (familia) adoptatoare

Aceasta etapa este premergatoare celei de incredinţare în vederea adopţiei, avand drept scop

identificarea celei mai potrivite persoane (familii), dintre cele care au primit atestatul de

persoana (familie)apta da adopte.

Potrivirea va avea in vedere in mod prioritar o ruda sau o alta persoana impreuna cu care copilul

a impartasit o viata de familie de cel putin 6 luni.

Articolul 36 alin. (3) din Legea nr.273/2004 stabileste doua subdiviziuni ale acestei etape: cea

teoretica si cea practica.

In ceea ce priveste potrivirea teoretica, Oficiul Roman pentru Adoptii va face o selectie a

persoanelor(familiilor) care corespund in cea mai mare parte necesitatilor copiilor, din Registrul

National pentru Adoptii, lista intocmita urmand a fi trimisa directiei de la domiciliul copilului.

La randul ei, directia va alege persoana (familia) pe care o va considera cea mai potrivita pentru

viitorul adoptat, iar compartimentul de adoptii si postadoptii din cadrul directiei elaboreaza un

raport de potrivire , urmand ca in maximum 5 zile sa sesizeze instanta de judecata in vederea

solutionarii cererii de incredintare a copilului in vederea adoptiei. Apreciem ca in aceasta etapa se

realizeaza potrivirea practica dintre copil si persoana (familia) adoptatoare, deoarece legea nu face

referire la aceasta modalitate de potrivire.

3.Încredinţarea în vederea adopţiei

Direcţia este obligată să analizeze posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei unei

rude din familia extinsă, asistentului maternal sau altei persoane sau familii la care se află copilul în

plasament, iar, dacă o astfel de opţiune nu există, va realiza o selecţie a persoanelor aflate în

evidenţa oficiului, în funcţie de interesul superior al copilului, de informaţiile din atestatul

adoptatorului şi de evoluţia copilului, urmărindu-se o compatibilitate între adoptat şi adoptator.

14

Direcţia sesizează instanţa în vederea încredinţării copilului pentru o adopţie ulterioară. Articolul 40

din lege prevede că instanţa de judecată de la domiciliul copilului va dispune incredinţarea copilului

persoanei (familiei) stabilita de directie, pentru o perioada de 90 de zile, necesara instanţei de

judecată pentru a constata realizarea unor posibile raporturi de familie intre viitorul adoptat si

viitorul adoptator(familie adoptatoare), in ipoteza încuviintarii adopţiei.

Ca urmare a luării acestei măsuri, domiciliul copilului se va afla la persoana sau familia la care

a fost încredinţat, iar dreptul de a reprezenta sau de a asista copilul la încheierea actelor juridice şi

de a administra bunurile acestuia se exercită de consiliul judeţean sau de primarul sectorului

municipiului Bucuresti în a căror rază teritorială domiciliază persoana la care a fost încredinţat

copilul. Ca o excepţie, dreptul de administrare poate fi delegat către persoana sau familia căreia i s-a

încredinţat copilul.

Direcţia de la domiciliul adoptatorului urmăreşte evoluţia copilului, întocmeşte rapoarte

bilunare, iar lasfarsitul perioade de 90 de zile intocmeste un raport final pe care îl comunică

instanţei competente sa incuviinteze adoptia, cel mai tarziu cu 5 zile inaintea termenului la care

directia a fost citata pentru solutionarea cauzei referitoare la incuviintarea adoptiei.

De asemenea, persoana (familia adoptatoare) va primi o informare privind propunerile si

concluziile din rapoartele bilunare si raportul final.

Raportul final poate propune incuviintarea adoptiei, situatie in care incredinţarea va fi prelungita

pana la ramanerea irevocabila a hotararii de incredintare, sau poate fi nefavorabil incuviintarii

adoptiei (daca se constata neadaptarea dintre copil si viitorul adoptator/familie adoptatoare sau orice

alte motive care ar impiedica finalizarea procedurii adoptiei), ipoteza in care directia va sesiza

instanta de judecata pentru a se dispune revocarea masurii incredintarii, urmand a fi reluata etapa

identificarii altor persoane in vederea adoptiei.

Etapa incredinţarii copilului în vederea adopţiei va fi eliminata in urmatoarele situatii:

- viitorul adoptat este major;

- viitorul adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv;

- a fost deschisa procedura adoptiei interne si copilul adoptat a fost plasat la adoptator sau

familia adoptatoare cel putin 2 ani;

- copilul urmeaza a fi adoptat de tutorele sau, iar tutela a fost instituita de cel putin 2 ani.

2. Încuviinţarea adopţiei

Cererea de încuviinţare a adopţiei se introduce de adoptator, în cazul adoptării unui major sau a

copilului celuilalt soţ, sau de adoptator ori de direcţia de la domiciliul acestuia în celelalte cazuri. La

cerere trebuie anexate următoarele acte: certificatul de naştere al copilului în copie legalizată,

certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, atestatul valabil al adoptatorului sau al

familiei adoptatoare, hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei,

certificatul de naştere şi de căsătorie ale adoptatorului sau cele ale familiei adoptatoare în copie

legalizată, cazierul judiciar al adoptatorului sau cele ale familiei adoptatoare, certificatul medical

privind starea de sănătate a adoptatorului, hotararea judecatoreasca irevocabila de deschidere a

procedurii adoptiei interne,documente doveditoare ale exprimării consimţământului părinţilor fireşti,

dacă nu s-a pronunţat o hotărâre de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a

copilului,etc.

Conform art. 49 alin.(3) din lege, direcţia de la domiciliul adoptatorului trebuie să depună

rapoartele finale referitoare la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori în perioada de încredinţare.

La proces se citează părinţii fireşti sau tutorele, direcţia de la domicilul copilului şi cea care a

solicitat deschiderea procedurii adoptiei interne, adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul în

vârstă de 10 ani. Instanta poate solicita din nou comsimtamantul la adoptie al parintilor firesti, daca

dupa data la care consimtamantul a devenit irevocabil au aparut elemente noi, de natura sa

determine revenirea asupra consimtamantului initial.In aceasta etapa, direcţia care a solicitat

deschiderea procedurii adoptiei interne are obligatia sa incunostiinteze instanta despre existenta

oricaror elemente noi referitoare la situatia parintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea

15

determina modificarea finalitatii planului individualizat de protectie.

Parintii firesti vor fi invitati in camera de consiliu, fara a li se indica date referitoare la dosar sau

alte date care ar permite divulgarea identitatii sau alte informatii privind familia adoptatoare. La

aceeasi data instanta poate invita directia de la domiciliul copilului, directia de la domiciliul

adoptatorului sau a familiei adoptatoare.

Daca parintii se prezinta personal in fata instantei si refuza sa isi exprime consimtamantul la

adoptie, iar acest refuz nu este considerat abuziv, instanta va suspenda solutionarea cererii de

incuviintare a adoptiei. Declaratia ambilor parinti firesti impreuna cu incheierea de suspendare va fi

trimisa directiei competente, care va formula cerere de revizuire a hotararii de deschidere a

procedurii adoptiei. Opinia copilului privind incuviintarea adoptiei este ascultată de instanţă, este

luata in considerare in functie de varsta si de gradul sau de maturitate, dar nu este obligatorie pentru

instanta, aceasta putând lua o hotărâre diferită, cu obligaţia de a o motiva. Pentru copilul cu varsta

sub 10 ani, ascultarea acestuia este facultativa..Judecarea cererii de incuviintare a adoptiei se face in

camera de consiliu, de catre complete specializate, cu participarea obligatorie a procurorului,

conform art. 76 alin.(1) din lege .Cererea se soluţionează cu celeritate şi se pot administra orice

mijloace de probă, mai ales rapoartele direcţiei de specialitate. Competenta teritoriala apartine

tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul copilului, iar in cazul in care nu se poate

stabili instanta competenta dupa domiciliul adoptatului, va fi competent Tribunalul Bucuresti.

Numai in cazul in care, pe baza probelor administrate, instanta ajunge la concluzia ca adopţia

este în interesul superior al copilului, va admite cererea. Dupa 5 zile de la ramanerea irevocabila a

hotararii judecatoresti, directia are obligatia de a-i instiinta in scris pe parintii firesti cu privire la

admiterea cererii.Hotărârea instanţei nu este supusă apelului, iar exercitarea recursului suspendă

executarea, potrivit art. 74 alin. 5 din lege.

In perioada postadoptie directia va continua, prin serviciul postadoptie (compartimentul

postadoptie) sa monitorizeze evolutia copilului si a relatiei lui cu parintii adoptatori, intocmind in

acest sens un raport trimestrial, supus avizarii sefului ierarhic superior si transmis ulterior familiei

adoptatoare si managerului de caz.

La sfarsitul perioadei de monitorizare a adoptiei incheiate, de cel putin 2 ani de la ramanerea

definitiva si irevocabila a hotararii de incuviintare a adoptiei, responsabilul de caz va intocmi un

referat pentru inchiderea cazului, supus avizarii sefului serviciului de adoptie si apoi transmis

managerului de caz, care a elaborat planul individualizat de protectie a copilului.

Perioada de urmarire a adoptiei incheiate ia sfarsit prin elaborarea de catre directie a unui raport

final de inchidere a cazului, care va fi inaintat Oficiului Roman pentru Adoptii.

16

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Dumitrache V., Hageanu C., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil ,

Editia 7 , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012;

2. Florian E., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil, Editia 4 , Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2011;

3. Codul civil(Legea nr.287/2009);

4. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicata.

Întrebări de evaluare:

1. Care sunt condiţiile de fond la adopţie?

2. Ce persoane trebuie să-şi exprime consimţământul la adopţie?

3. Este necesar consimţământul soţului adoptatorului?

4. Persoanele decăzute din drepturile părinteşti păstrează sau nu dreptul de a consimţi la

adopţia copilului lor?

5. În ce situaţii instanţa poate încuviinţa adopţia fără consimţământul părinţilor fireşti?

6. De la ce vârstă copilul adoptat îşi poate exprima consimţământul la adopţie?

7. Ce diferenţă de vârstă trebuie să existe între adoptat şi adoptator pentru ca instanţa să poată

încuviinţa adopţia?

8. În ce situaţii se poate adopta o persoană majoră?

9. Care sunt impedimentele la adopţie?

10. Un frate poate să îl adopte pe celălalt frate?

11. Un soţ poate să îl adopte pe celălalt soţ?

12. Se pot adopta doi soţi?

13. Doi soţi pot adopta o persoană?

14. Care sunt etapele procedurii adopţiei?

15. Prezentaţi procedura administrativă a adopţiei.

16. Prezentaţi procedura adopţiei în faţa instanţei de judecată.

17. Care este organul administrativ competent la nivel naţional în materia adopţiei?

18. Care este organul administrativ competent pe plan local în materia adopţiei?

19. Ce este planul individualizat de protecţie a copilului?

20. Cum se poate obţine atestatul de persoană aptă să adopte?

21. Ce instanţă este competentă să judece cererea de încuviinţare a adopţiei?

22. Care sunt etapele procedurii adopţiei în faţa instanţei de judecată?

23. Cine introduce în instanţă cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne?

24. Pentru cât timp dispune instanţa măsura încredinţării în vederea adopţiei?

25. Cine introduce în instanţă cererea de încuviinţare a adopţiei?

26. Ce acte trebuie anexate la această cerere?

27. Cererea de încuviinţare a adopţiei se judecă de către instanţă în public sau în camera de

consiliu?

28. Care sunt persoanele citate în acest proces?

EFECTELE ADOPŢIEI

SECŢIUNEA IV

17

Efectele adoptiei sunt reglementate in Codul civil, Capitlul III, Sectiunea a 3-a si in Legea

nr.273/2004, Capitolul V, art. 66-70.

Ptrivit Codului civil, adoptia produce efecte de la ramanerea definitiva a hotararii

judecatoresti de incuviintare a adoptiei.

Hotărârea definitivă de încuviinţare a adopţiei produce următoarele efecte:

1. întocmirea unui nou act de naştere pentru adoptat, în care se vor trece ca părinţi fireşti

adoptatorii. Serviciul de stare civilă va păstra vechiul act de naştere, dar se va menţiona pe acesta

faptul întocmirii altuia nou.

2. stabilirea filiaţiei între adoptator(familia adoptatoare) şi adoptat şi a rudeniei între adoptat

şi rudele adoptatorului (familiei adoptatoare). Legăturile de rudenie firească ale adoptatului şi

descendenţilor săi cu părinţii săi fireşti şi rudele lor încetează. Doar în ce priveşte rudenia firească

se pastreaza impedimentul la căsătorie, atat intre adoptat si descendentii lui, pe de o parte, si

rudele sale firesti, pe de alta parte , cat si intre adoptat si descendentii lui, pe de o parte si

persoanele cu care a devenit ruda prin adoptie, pe de alta parte.

3. drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti se transferă la adoptator. Dacă

adoptatorul este soţul părintelui firesc al adoptatului, acestea vor fi exercitate împreună. În acest

caz, legăturile de rudenie şi filiaţie încetează doar faţă de unul dintre părinţii fireşti. La randul sau,

adoptatul are fata de adoptator drepturile si indatoririle pe care le are orice persoana fata de

parintii sai firesti.

În ipoteza decăderii din drepturile părinteşti a unuia dintre soţii adoptatori, celălalt va exercita

drepturile părinteşti, dar dacă această sancţiune este aplicată ambilor, instanţa de tutela , avand in

vedere interesul superior al copilului, poate să instituie tutela sau o alta masura de protectie

prevazuta de lege. Ascultarea copilului este obligatorie.

Desi informatiile referitoare la adoptie sunt confidentiale, legea stabileste pentru adoptatori o

obligatie speciala, aceea de a-l informa pe copil ca a fost adoptat, gradual, incepand de la varste

cat mai mici.14

4. numele adoptatului va fi numele de familie al adoptatorului, potrivit art. 473 alin. (1), iar

dacă adopţia se face de către doi soţi ori de catre sotul care adopta copilul celuilalt sot, iar sotii au

nume comun, acesta va fi numele copilului adoptat. Daca sotii nu au un nume de familie comun,

vor avea obligatia de a incunostiinta instanta de judecata care incuviinteaza adoptia cu privire la

numele pe care copilul urmeaza sa-l poarte.În cazul neînţelegerii dintre soţi, va hotărî instanţa de

judecată. Pentru motive temeinice, instanţa, la cererea adoptatorului (familiei adoptatoare) si cu

consimtamantul copilului care a implinit 10 ani, poate încuviinţa şi schimbarea prenumelui

copilului adoptat. Daca adoptatul este o peroana casatorita si poarta un nume comun cu celalalt

sot, adoptatul poate lua numele adoptatorului, cu consimtamantul celuilalt sot, dat in fata instantei

care incuviinteaza adoptia.

5. domiciliul adoptatului se află la parintii adoptatori sau la acela dintre ei la care locuieste,

daca parintii adoptatori au domicilii separate. In caz de neînţelegere, va hotărî instanţa de

judecată.

6. obligaţia legală de întreţinere se naşte între adoptator şi rudele sale şi adoptat şi

descendenţii săi.

7. dreptul la moştenire se naşte între adoptator şi rudele sale şi adoptat şi descendenţii

săi.

14 Pentru detalii privind informatiile referitoare la adoptie, a se vedea

Capitolul V – Efectele adoptiei din Legea nr. 273/2004 (art. 66-70).

SECŢIUNEA IV

18

Între adoptat şi părinţii săi fireşti şi rudele lor nu mai există vocaţie succesorală.

7. dacă un minor străin sau fără cetăţenie este adoptat de un cetăţean român , de doi soţi

cetateni români sau daca cel putin unul dintre soti este cetatean roman, el va dobândi cetăţenia

română.Adoptatul cu varsta de peste 18 ani nu este supus acestei reguli.

Dacă un minor cetăţean român este adoptat de un cetăţean străin va pierde cetăţenia română,

când adoptatorul solicită expres aceasta şi când legea străină prevede că el dobândeşte cetăţenie

străină.

Daca adoptia se desfiinteaza prin nulitate sau anulare, se apreciaza ca minorul adoptat nu a

pierdut niciodata cetatenia romana, daca are domiciliul in Romania sau se intoarce pentru a-si

stabili domiciliul in Romania. De acelasi tratament beneficiaza si copilul major, in cazul

desfacerii adoptiei.

In cazul copilului minor cetatean strain sau fara cetatenie si care a devenit cetatean roman

prin adoptie, iar aceasta este nula sau anulabila, se apreciaza ca acesta nu a fost niciodata cetatean

roman, daca are domiciliul in strainatate sau paraseste Romania.

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Dumitrache V., Hageanu C., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod

civil , Editia 7 , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012;

2. Florian E., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil, Editia 4 , Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2011;

3. Codul civil(Legea nr.287/2009);

4. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicata.

Întrebare de evaluare:

1. Ce efecte are adopţia?

SECTIUNEA IV INCETAREA ADOPŢIEI

Adopţia încetează prin desfacere sau desfiinţare.

Incetarea adoptiei este reglementata in cadrul Codului civil , Capitolul III – Adoptia, Sectiunea a 4-a – Incetarea adoptiei, art. 475-482, precum si in cadrul Legii nr.273/2004, Capitolul VI - Incetarea adoptiei, art. 71-73, referitoare la aspectele procedurale ale incetarii adoptiei.

4.1. Desfiinţarea adopţiei

Nulitatea actului juridic al adopţiei, ca act de dreptul familiei, sau nulitatea hotărârii

judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei duce la desfiinţarea acesteia. Cauzele de nulitate trebuie să

fie anterioare sau concomitente hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei.

În ce priveşte nulitatea absolută a adopţiei, actiunea in constatarea nulitatii adoptiei poate

fi invocată de orice persoană interesată (ex.: participanţii la adopţie, procurorul, instanţa

judecătorească). Nulitatea relativă a adopţiei poate fi invocată de către orice persoana chemata

sa consimta la incheierea ei si al cărei consimţământul a fost viciat prin eroare asupra identitatii

SECŢIUNEA IV

19

adoptatului , dol sau violenta. Acţiunea în declararea nulităţii relative se prescrie în termen de 6

luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data incetarii violentei, dar nu mai tarziu de 2

ani de la incheierea adoptiei.

Totuşi, instanţa poate respinge cererea privind nulitatea, dacă menţinerea adopţiei este în

interesul adoptatului, conform art. 481din Codul civil. Persoana adoptata trebuie intotdeauna sa

fie ascultata de instanta de judecata.

Articolul 480 din Codul civil prevede că este nulă absolut adopţia fictiva, precum si cea

incheiata cu dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului

sau cu încălcarea condiţiilor de formă si de fond , daca, in acest din urma caz legea nu o

sanctioneza cu nulitatea relativa. Adoptia este fictiva daca a fost incheiata in alt scop decat cel al

ocrotirii interesului superior al copilului.

Atat nulitatea absoluta cat si nulitatea relativa a adoptiei pot fi acoperite.

Anterior intrarii in vigoare a actualului Cod civil, s-a apreciat ca sunt sanctionate cu

nulitatea adoptiei urmatoarele situatii :

1. lipsa consimţământului uneia dintre persoanele chemate de lege să consimtă la adopţie

(părinţii fireşti, adoptatorul, adoptatul în vârstă de 10 ani - nulitatea absolută; soţul persoanei care

adoptă sau tutorele - nulitate relativă);

3. adopţia multiplă cu privire la aceeaşi persoană, fie concomitent, fie succesiv, cu excepţia

cazului când adopţia este incheiată de către doi soţi (nulitate absolută);

4. adopţia unei persoane majore care nu a fost crescută în timpul minorităţii de adoptator

(nulitate absolută);

5. lipsa condiţiilor cerute de lege în persoana adoptatorului, adică , o capacitate de

exerciţiu deplină şi diferenţa de 18 ani, respectiv 16 ani, între el şi adoptat (nulitate

absolută);

6. rudenia în linie dreaptă şi colaterală, adică adopţia între părinţii fireşti şi copii lor şi

adopţia între fraţi (nulitate absolută);

7. adopţia între soţi (nulitate absolută);

8. adopţia a doi soţi sau foşti soţi (nulitate absolută);

9. încălcarea scopului adopţiei (nulitate absolută), ca de exemplu, adopţia încheiată pentru a

obţine avantaje materiale şi a eluda dispoziţiile legale privind dreptul la moştenire;

10. viciile de consimţământ (nulitatea relativă), ca de exemplu, eroarea asupra identităţii fizice a

adoptatului sau asupra naturii juridice a actului (crezându-se că s-a încheiat un contract de

întreţinere).

Procedura:

Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a adopţiei şi acţiunea în pronunţarea nulităţii

relative a adopţiei sunt de competenţa tribunalului. Sunt citaţi adoptatorul (familia adoptatoare),

adoptatul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu, direcţia în a cărei rază teritorială se află

domiciliul adoptatului si Oficiul Român pentru Adopţii.

Hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile se comunică oficiului de către direcţie pentru

efectuarea menţiunilor cuvenite în Registrul naţional pentru adopţii.

Efectele:

Nulitatea are efecte retroactive, astfel încât se consideră că rudenia civilă nu a existat

niciodată, ca şi vocaţia succesorală. Ocrotirea părintească este redobandită de părinţii fireşti, însă

instanţa poate decide instituirea tutelei sau a unei alte măsuri de protecţie a copilului. Actele

juridice patrimoniale încheiate cu terţii în cursul adopţiei rămân valabile. Fostul adoptat revine la

numele anterior încheierii adopţiei, dar numai pentru viitor. Domiciliul adoptatului nu va mai fi la

adoptator, iar obligaţia de întreţinere între aceştia încetează pentru viitor. Impedimentele la

SECŢIUNEA IV

20

căsătorie rezultate din adopţie dispar. Cetăţeanul român cu vârsta sub 18 ani, adoptat de unul

străin, se consideră că nu a pierdut niciodată cetăţenia română. Cetăţeanul străin adoptat de unul

român, dacă are vârsta sub 18 ani şi domiciliază în străinătate, este considerat că nu a fost

niciodată cetăţean român. În schimb, dacă a împlinit 18 ani sau are domiciliul în România,

păstrează cetăţenia română.

4.2. Desfacerea adopţiei

Potrivit Codului civil, desfacerea adoptiei se realizeaza de drept , la cererea

adoptatorului sau a adoptatului.

De drept, adoptia se desface prin decesul adoptatorului sau al părinţilor adoptatori, caz in

care adoptia se considera desfacuta la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de

încuviinţare a noii adopţii.

De asemenea, adoptia poate fi desfacuta in cazul in care fata de adoptat este necesara luarea

unei alte masuri de protectie, daca desfacerea adoptiei este in interesul superior al copilului, caz in

care adoptia se considera desfacuta la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care

se dispune masura de protectie.

Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului (familiei adoptatoare), daca a atentat

la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor sau daca adoptatul s-a facut vinovat fata de

adoptatori de fapte penale pedepsitomovata de mostenitorie cu o pedeapsa privativa de libertate

de cel putin 2 ani. Actiunea va fi promovata de mostenitori, in cazul in care, ca urmare a acestor

fapte adoptatorul a decedat. Actiunea in desfacerea adoptiei va putea fi promovata de adoptator

numai dupa ce adoptatul a dobandit capacitate deplina de exercitiu, chiar daca faptele au fost

savarsite anterior acestui moment.

Daca adoptatorul s-a facut vinovat fata de adoptat de faptele descrise mai sus, adoptia poate

fi desfacuta la cererea adoptatului.

Ca urmare a incetarii adoptiei se vor produce urmatoarele efecte :

- parintii firesti redobandesc drepturile si indatoririle parintesti, cu exceptia cazului in

care instanta apreciaza ca este in interesul superior al copilului instituirea unei tutele sau a unei

alte masuri de protectie a copilului;

- adoptatul redobandeste numele de familie si , eventual, prenumele avut anterior

incuviintariii adoptiei ,insa, pentru motive temeinice , instanta poate incuviinta ca fostul adoptat

SECŢIUNEA IV

21

sa poarte pe mai departe numele dobandit prin adoptie.

Bibliografie:

1.Bacaci Al., Dumitrache V., Hageanu C., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil

, Editia 7 , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012;

1. Florian E., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil, Editia 4 , Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2011;

2. Codul civil(Legea nr.287/2009);

3. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicata.

Întrebări de evaluare:

1. In ce cazuri poate interveni nulitatea adopţiei ?

2. Ce efecte are nulitatea adopţiei?

3. În ce situaţii are loc desfacerea adopţiei, conform noii reglementări?

SECTIUNEA VADOPŢIA INTERNATIONALA

Adoptia este internationala in ipoteza in care adoptatul si adoptatorul(familia adoptatoare) au domiciliul sau resedinta obisnuita pe teritoriul unor state diferite. Adoptia internationala este reglementata in cadrul Capitolului IV al Legii nr. 273/2004 – Procedura adoptiei internationale, art. 52 – 65, prevederi care se completeaza cu reglementarile de drept international privat referitoare la adoptia internationala din cadrul Codului civil : Cartea a VII-a – Dispozitii de drept international privat, Titlul II – Conflicte de legi, Capitolul II – Familia, Sectiunea a 2-a – Filiatia, Paragraful 3 – Adoptia, art. 2607- 2610.

În practică se disting două situaţii:

1. adoptia unui copil cu resedinta obisnuita în România de către o persoană sau familie cu cu

resedinta obisnuita în străinătate;

2. adoptia unui copil cu resedinta obisnuita in strainatate de catre o persoana(familie) cu

resedinta obisnuita in Romania .

In ceea ce priveste determinarea legii aplicabile conditiilor de fond, art. 2607 alin. (1) din

Codul civil prevede : „Conditiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de

legea nationala a adoptatorului si a celui ce urmeaza sa fie adoptat. Acestia trebuie sa

indeplineasca si conditiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de catre fiecare dintre

22

cele doua legi nationale aratate.”

Potrivit art. 2607 alin. (2), „conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele

stabilite de legea care carmuieste efectele generale ale casatoriei lor. Aceeasi lege se aplica si

daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt.”

Adoptia unui copil cu resedinta obisnuita în România de către o persoană sau familie cu

resedinta obisnuita în străinătate poate fi incuviintata numai pentru copiii aflati in evidenta

Oficiului si presupune parcurgerea unei proceduri pentru aplicarea careia trebuie îndeplinite

condiţiile generale de fond şi de formă in materia adoptiei, precum şi condiţii speciale.

În ce priveşte condiţiile de fond, pe lângă conditiile generale se cere îndeplinirea urmatoarelor

conditii speciale:

- adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este

ruda pana la gradul al IV-lea inclusiv cu copilul;

- adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este

cetatean roman, adoptie permisa numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a

procedurii adoptiei interne si nu s-a putut identifica un adoptator (familie adoptatoare) cu

resedinta obisnuita in Romania sau o ruda pana la gradul al IV-lea a copilului in strainatate, in

termen de 2 ani de la ramanerea irevocabila a hotararii de admitere a cererii de deschidere

procedurii adoptiei interne;

- adoptatorul este sotul parintelui firesc al copilului a carui adoptie se solicita.

Adoptatorul dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii printr-un atestat eliberat de organul

competent din statul primitor, dupa care cererea sa este preluată de Oficiul Român pentru

adopţii.

Conditiile de forma referioare la adoptia internationala sunt supuse legii statului pe teritoriul

caruia aceasta se incheie(art. 2609 din Codul civil).

In ceea ce priveste condiţiile de formă ale adoptiei unui copil cu resedinta obisnuita în

România de către o persoană sau familie cu cu resedinta obisnuita în străinătate , art. 56 din lege

prevede că cererea de incuviintare a adopţiei se primeste de catre Oficiu prin intermediul

autoritatii centrale competente din statul respectiv sau prin intermediul organizatiilor sale

acreditate(in cazul statelor membre ale Conventiei de la Haga) ori prin intermediul autoritatii

desemnate cu atributii in domeniul adoptiei internationale sau al organizatiilor acreditate in acest

sens din statul de primire(in cazul statelor care nu sunt membre ale Conventiei de la Haga).

Cererea transmisa Oficiului va trebui insotita de un raport intocmit de autoritatile competente din

statul primitor privind identitatea adoptatorilor, capacitatea şi aptitudinea de a adopta, situaţia

personală, familială, materială şi medicală, mediul lor social, motivele adoptării unui copil român,

precum si cu privire la copiii pe care ar putea sa-i primeasca spre adoptie, certificatele de naştere

şi de căsătorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi

traduse legalizat în limba română, cazierele judiciare, raportul medical intocmit separat pentru

fiecare adoptatorsi, dupa caz, raportul medical privind bolile psihice ale sotului care nu se

asociaza la adoptie, actul din care rezultă că există garanţia că adoptatul are posibilitatea de a

intra şi locui permanent în statul primitor , precum si ca adoptatul are fata de adoptator si rudele

acestuia acceasi situatie legala ca si aceea a unui copil biologic al adoptatorului.

Cererea adoptatorului (familei adoptatoare) va fi luata in evidenta de catre Oficiu numai daca

autoritatea centrala competenta din statul primitor sau organizatiile sale acreditate si autorizate in

conditiile legii atesta ca adoptatorul (familia adoptatoare) indeplineste conditiile de eligibilitate si

este apt sa adopte in conformitate cu legislatia aplicabila in statul primitor; adoptatorul (familia

adoptatoare) a beneficiat de consilierea necesara in vederea adoptiei in statul primitor; este

asigurata urmarirea evolutiei copilului postadoptie pentru o perioada de minimum 2 ani; sunt

23

asigurate servicii postadoptie pentru copil si familia lui in statul primitor.

Selectia si potrivirea copilului cu adoptatorul (familia adoptatoare) cu resedinta obisnuita in

strainatate de realizeaza de catre Oficiu, persoana sau familia selectata avand obligatia de a se

deplasa in Romania si de a locui efectiv o perioada de cel putin 30 de zile consecutive pe

teritoriul statului nostru , in scopul relationarii cu copilul. La sfarsitul termenului de 30 de zile,

directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului va intocmi si transmite Oficiului un

raport privind relationarea dintre copil si persoana (familia) selectata. Oficiul va notifica

selectarea adoptatorului(familiei adoptatoare) autoritatilor centrale competente sau organizatiilor

acreditate din statul primitor si va solicita de la acestea sa i se comunice acordul adoptatorului

(familiei adoptatoare) in ceea ce priveste selectia realizata si acordul privind continuarea

procedurii de adoptie.

Dupa finalizarea demersurilor administrative prealabile, Oficiul va transmite cererea de

incuviintare a adoptiei instantei judecatoresti.Procedura judiciară este aceeaşi ca şi în cazul

adopţiei naţionale, cu deosebirea că este citat şi Oficiul.

In cazul adoptiei internationale a unui copil cu resedinta obisnuita în străinătate de către o

persoană sau familie cu resedinta obisnuita în România, cererile de adoptie ale solicitantilor se

transmit autoritatilor straine competente numai prin intermediul Oficiului.

Potrivit art.2608 din Codul civil, „efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si

adoptat sunt guvernate de legea nationala a adoptatorului, iar in cazul in care ambii soti sunt

adoptatori, se aplica legea care guverneaza efectele generale ale casatoriei. Aceeasi lege

carmuieste si desfacerea adoptiei”. Astfel, efectele adopţiei internaţionale a unui copil cu resedinta

obisnuita in strainatate de catre o persoana(familie) cu resedinta obisnuita in Romania sunt

aceleaşi ca şi în cazul adopţiei naţionale în privinţa numelui, domiciliului adoptatului, obligaţiei

de întreţinere, vocaţiei succesorale şi cetăţeniei adoptatului. Efectele anulării ei asupra cetăţeniei

adoptatului sunt prevăzute de Legea cetăţeniei nr. 21/1991.

În baza hotărarii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei internaţionale a unui copil

cu resedinta obisnuita in Romania de catre o persoana(familie) cu resedinta obisnuita in

strainatate, Oficiul eliberează la cererea adoptatorului (familiei adoptatoare), in termen de 5 zile,

un certificat care atestă că adopţia este conformă normelor Convenţiei de la Haga, conform art. 64

din lege. Adoptatul se va deplasa în stăinătate după rămânerea irevocabilă a hotărârii şi numai

însoţit de adoptator(familia adoptatoare), in conditii de siguranta corespunzatoare nevoilor

adoptatului, potrivit art. 65 din lege.

24

Oficiul va urmări evoluţia adopţiei timp de 2 ani prin autoritatea centrala competenta sau prin

organizatia autorizata sau acreditata din statul primitor care trimit rapoarte trimestriale în acest sens.

In cazul adoptiei internationale a unui copil cu resedinta obisnuita in strainatate de catre o

persoana(familie) cu resedinta obisnuita in Romania, directia in a carei raza locuiesc adoptatorii este

competenta a realiza monitorizarea postadoptie, pe o perioada care poate fi mai mare de 2 ani, daca

legea statului de provenienta a copilului o solicita, prin rapoarte care vor fi inaintate Oficiului

Roman pentru Adoptii.

In ceea ce priveste legea aplicabila nulitatii adoptiei internationale, potrivit art. 2610 din Codul

civil, „nulitatea adoptiei este supusa, pentru conditiile de fond, legilor aplicabile conditiilor de fond,

iar pentru nerespectarea conditiilor de forma , legii aplicabile formei adoptiei’.

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Dumitrache V., Hageanu C., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil ,

Editia 7 , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012;

2. Florian E., Dreptul familiei in reglementarea Noului Cod civil, Editia 4 , Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2011;

3. Codul civil(Legea nr.287/2009);

4. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicata.

Întrebări de evaluare:

1. Criteriul pentru determinarea adopţiei internaţionale este cetăţenia străină a adoptatorului

sau resedinta obisnuita a acestuia într-o ţară străină?

2. Ce fel de rudă trebuie să fie adoptatorul cu resedinta obisnuita în străinătate cu adoptatul

român pentru a se putea încuviinţa adopţia internaţională?

3. Cine eliberează atestatul de persoană aptă să adopte pentru cetăţeanul cu resedinta obisnuita

în străinătate?

4. Ce acte trebuie anexate la cererea de adopţie formulat ă de persoana cu resedinta obisnuita l în

străinătate?

5. Din ce moment poate adoptatul să părăsească România, în cazul adopţiei internaţionale?