medicina interna curs

21
U niversitatea din Pitesti Facultatea de Stiinte A sistenta M edicala Generala REFERAT EV A LU A REA STA RIID E N U TRITIE M ircea Alexandra Subgrupa 6

Upload: evaline

Post on 06-Dec-2015

225 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

...

TRANSCRIPT

Page 1: Medicina Interna Curs

Universitatea din Pitesti Facultatea de Stiinte Asistenta Medicala Generala

REFERAT

EVALUAREA STARII DE NUTRITIE Mircea Alexandra Subgrupa 6

Page 2: Medicina Interna Curs

Evaluarea starii de nutritie: anamneza nutritionala, examenul clinic ,evaluarea

biochimica a starii de nutritie

Introducere:

Alimentatia zilnica reprezinta principalul mijloc prin care poate fi ingrijita sanatatea si este cel mai simplu mod de prevenire a bolilor, dupa cum spune proverbul"a preveni este mai usor decat a trata".            Hypocrates afirma: "Alimentele sa va fie medicamente si medicamentele sa va fie alimente!" cuvinte ce, din pacate, aveau mai mult ecou in antichitate decat au acum. De aceea trebuie sa acordam o atentie sporita produselor pe care le consumam. Corpul uman are nevoie pentru a creste si capata energia necesara muncii, invataturii, de alimente diverse, de substante nutritive , dar in cantitati potrivite. Se recomanda de catre medicii nutritionisti cateva mese echilibrate , in care alimentele diferite se completeaza in meniul zilnic. Substantele de baza din mancare, absorbite de intestin , sunt: proteinele , glucidele, lipidele. Proteinele sunt cele care construies corpul uman , gasindu-se in muschi, oase, piele, creier, ficat, inima. Oamenii le iau din alimente de origine vegetala (fasole, mazare , nuci , soia, cereale) Glucidele sunt o sursa importanta de energie pentru copii si adolescenti . Sanatos ar fi sa se satisfaca necesarul de glucide din fructe si legume proaspete , din cereale sau lapte si mai putin din dulciuri (inghetata , ciocolata). Lipidele se gasesc mai ales in grasimi .Cu exceptia legumelor si fructelor , toate produsele alimentare contin grasimi. Necesitatea medie a omului sanatos in grasimi constituie 30% din valoarea energetica  a ratiei . Folosirea in limite normale a grasimilor constituie 1-1.5g la kg  sau 70-100g pe zi pentru o persoana cu masa corpului de 70 kg. Vitaminele sunt substante esentiale pentru cresterea si mentinerea starii de sanatate a tanarului. Cele mai multe se afla in verdeturi, legume si fructe.

Page 3: Medicina Interna Curs

In general se cunosc peste 20 de vitamine dar cele mai cunoscute sunt vitaminele  A, B, C, D, K. Consumul alimentelor presupune un act de comunicare si inseamna cu mult mai mult decat "necesitate fiziologica". Emitatorul acestui proces de comunicare este alimentul, iar receptorul este organismul. Intre aliment si organism se stabilesc fara indoiala diferite relatii si calitatea acestora este data de calitatea alimentatiei. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de sanatate a consumatorului , insa acest lucru nu se intampla . Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. De exemplu, efectele devastatoare ale malnutritiei asupra performantelor umane , asupra starilor de sanatate si sperantei de viata sunt cunoscute din nefericire din cauza epidemiei de subnutriti cu care se confrunta lumea saraca , iar cele determinate de supranutritie mai frecvente la cei bogati , conditioneaza prin impactul lor mortalitatea prin boli cronice degenerative , in special cele cardiovasculare.

Valori nutritive

Produsul alimentar este constituit dintr-un complex de substanţe organice şi anorganice, care nu conţine numai substanţe utile, necesare organismului uman (nutritive), ci şi substanţe indiferente, iar în unele cazuri chiar substanţe antinutriţionale. Substanţele utile din alimente, din punct de vedere al rolului pe care îl au în organismul uman, se grupează în:substanţe cu rol senzorial – care impresionează simţul vizual, olfactiv, gustativ sau tactil;substanţe cu rol energetic: glucide, lipide, protide;substanţe cu rol plastic, regeneratoare de celule şi ţesuturi: substanţe proteice;substanţe cu rol catalitic: vitamine, elemente minerale. În acest context, utilitatea unui bun alimentar, respectiv valoarea de întrebuinţare a lui, a necesitat o particularizare care să ţină seama de dubla şi simultana lui realizare pe piaţa metabolică şi pe piaţa economică. Această

Page 4: Medicina Interna Curs

particularizare a condus la apariţia conceptului lărgit de valoare nutritivă, cu patru laturi inseparabile: -valoarea psihosenzorială; -valoarea energetică; -valoare biologică; -valoarea igienică. Organismul uman are nevoie zilnic de o cantitate variabilă de substanţe nutritive în funcţie de vârstă, sex, activitate profesională depusă, particularităţi fiziologice. Acest necesar zilnic de substanţe nutritive se exprimă ca necesar energetic, în kilojouli (kJ) sau în kilocalorii (kcal) şi necesar în trofinele de bază.

Pentru un produs alimentar, valoarea nutritivă, respectiv substanţele nutritive pe care le furnizează organismului uman, într-o proporţie mai mare şi mai uşor asimilabilă, constituie criteriu major în aprecierea calităţii.

Determinarea valorii nutritive a unui produs alimentar presupune evidenţierea raportului dintre necesarul de substanţe nutritive zilnic şi aportul în aceste substanţe furnizat de o unitate de produs (de obicei 100 g). Valoarea psihosenzorială respectiv valoarea organoleptică şi estetică - este acea componentă a valorii nutritive care determină apetenţa produselor şi alegerea lor dintre cele disponibile la un moment dat.Pentru exprimarea valorii psihosenzoriale sunt cunoscute metode de cuantificare şi exprimare grafică a acesteia, cum sunt metoda punctajului, metoda profilului, metode care permit compararea produselor.

Valoarea energetică exprimată în kilocalorii sau în kilojouli/100g produs, este cea care condiţionează aspectul cantitativ al hranei, acoperirea necesarului energetic zilnic individual depinzând de aceasta; este conferită de trofinele calorigene: glucide, lipide, proteine. Valoarea biologică exprimă aportul alimentar în componente esenţiale, indispensabile unui metabolism normal, respectiv aminoacizi esenţiali, vitamine (liposolubile: A, D, E, K şi hidrosolubile: C şi complexul B) şi elemente minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu). Reprezintă măsura în care potenţialul de trofine plastice şi biocatalitice din produsele alimentare acoperă necesarul diurn. Definitii :

Calorii: cantitatea de energie eliberata ca si caldura, atunci cand hrana este metabolizata. (inmultiti greutatea dvs. Ideala cu 15 pentru a determina numarul de calorii necesare zilnic, dacă sunteti o persoana cu activitate

Page 5: Medicina Interna Curs

moderata) Grăsimi: furnizeaza energie (9 calorii pe gram), vitaminele A, D, E şi

K, acizii grasi vitali si fortifica organismul. Ele trebuie să furnizeze nu mai mult de 30% din totalul de calorii zilnice. Unii profesioniştii din domeniul sănătăţii cred ca un procent de 25% sau chiar 20% din totalul de calorii zilnice este mai sănătos pentru noi.

Fibre alimentare: O dieta bogata in fibre poate reduce riscurile de cancer de colon şi rect şi poate scadea nivelul de colesterol din sange.

Colesterol: util in absortia grăsimilor, formarea de hormonilor si functionarea corespunzătoare a sistemului nervos. Niveluri excesive de colesterol pot afecta arterele şi creşte riscul de atac de cord.

Valoarea energetică a alimentelor şi nevoile energetice ale omului seexprimă în mod obişnuit în kilocalorii, kilogramcalorii, cal sau jouli (J), kilojouli (KJ) sau megajouli (MJ).

Caloria nutriţională sau “caloria 15” este definită de cantitatea de căldură necesară pentru creşterea temperaturii apei de la 14,5°C la 15,5°C (călduraspecifică a apei la 15°C şi presiunea constantă fiind definite ca unităţi).

Energia necesară pentru creşterea temperaturii apei de la 14,5°C la 15,5°C poate fi determinată experimental, dar există un grad de incertitudine. Astfel, valorile “caloriei 15” sunt cuprinse între 4,1852 şi 4,1858 Jouli, cu o valoare medie de 4,1855 stabilită de Organizaţia Internaţională a Standardelor.

4,2 kJ reprezintă nivelul de energie (căldură) necesar pentru a creştetemperatura unui litru de apă cu 1°C.

După comitetul de experţi ai OMS, termenii de conversie recomandabili între “caloria 15” (nutriţională) şi Jouli sunt:• 1 kcal = 4,184 kjouli;• 1000 calorii = 4184 jouli;• 1000 calorii = 4,184 MJ (megajouli);• 1 Joule = 0,239 calorii nutriţionale;• 1000 kjouli = 1 MJ = 239 calorii nutriţionale.

Valorile energetice ale regimurilor alimentare, cât şi nevoile energetice la om ce depăşesc 1000 kjouli se exprimă în megajouli (MJ).

Valoarea energetică a elementelor calorigene ale organismului folosită în practică este următoarea:• glucide = 4 kcal/g sau 16,7 Jouli;• lipide = 9 kcal/g sau 37,7 Jouli;• proteine = 4 kcal/g sau 16,7 Jouli;• alcool = 7 kcal/g sau 29,3 Jouli;

Page 6: Medicina Interna Curs

• trigliceride cu lanţ mediu = 8 kcal/g;• emulsie lipidică 10% = 1,1 kcal/ml.

În cadrul evaluării balanţei energetice a organismului uman se iau înconsiderare atât aportul cât şi consumul de energie. În perioada de stabilitateponderală, aporturile energetice sunt echivalente cu cheltuielile şi este logic de a valida evaluarea ingestiei prin măsurarea consumului energetic.

EVALUAREA APORTURILOR ENERGETICE

Evaluarea aportului energetic este una din cele mai importante etape din cadrul realizării bilanţului diagnostic nutriţional.

Cunoaşterea valorii energetice alimentare nu presupune studiul unor căi metabolice, ci numai aprecierea cantitativă a energiei alimentare ce va fi utilizată de organism. Energia chimică conţinută în alimente cuprinde:• cantitatea de energie globală a alimentelor;• cantitatea de energie utilizată de către organism.

Cele două diferă între ele, deoarece o parte a alimentelor nu sunt absorbite complet în tubul digestiv având un coeficient de utilizare digestivă (CUD) diferit, iar o altă parte a alimentelor nu este oxidată complet în organism (proteinele).

Determinarea cantităţii de energie ingerată se poate face prin mai multe metode, ce pot fi împărţite în trei categorii:a) măsurarea căldurii degajate prin oxidarea completă (combustie) aalimentelor, care se realizează cu ajutorul unei bombe calorimetrice; înpractică, această tehnică nu mai este folosită;b) analiza chimică a compoziţiei alimentelor consumate ce permitecunoaşterea cantităţii de glucide, lipide, proteine, alcool care ulteriorpermite calcularea valorii aportului energetic; această tehnică esteindispensabilă atunci când alimentele nu su c) folosirea tabelelor de compoziţie alimentară (interogatoriul alimentar), care sunt adaptate pentru fiecare ţară în parte şi trebuie să ţină seama şi de modul de preparare a alimentelor. Este o metodă destul de imprecisă, calitatea rezultatelor depinzând în primul rând de experienţa anchetatorului. Cu toate acestea, anchetele alimentare reprezintă una din metodele cele mai larg utilizate în practica curentă.

Evaluarea aporturilor nutriţionale (anchete alimentare)

Evaluarea aporturilor nutriţionale constă în colectarea de informaţii cu

Page 7: Medicina Interna Curs

privire la cantitatea şi tipul alimentelor ingerate şi calculul nutriţional şi energetic pornind de la compoziţia lor. Scopurile acestor evaluări sunt variate:- cunoaşterea ingestiei ca aport energetic total;- cunoaşterea valorii raţiei în termeni de alimente;- cunoaşterea valorii nutritive a raţiei ingerate;- cunoaşterea obiceiurilor alimentare;- cunoaşterea variaţiilor sezoniere;- cunoaşterea cheltuielilor pentru alimente şi a repercusiunilor lorasupra factorului economic şi asupra cantităţii şi calităţii alimentelorconsumate;- raportarea consumurilor alimentare la datele clinice;- compararea efectului intervenţiilor educative asupra obiceiuriloralimentare.

Metodele de evaluare a aporturilor energetice sunt reprezentate deanchetele alimentare ce pot oferi relaţii cu privire la consumul nutriţional al unui individ sau al unui grup. Trebuie specificat de la început că nu există o metodă care să permită o evaluare exactă a aportului alimentar. Numărul de alimente disponibile consumului larg este în permanentă creştere, iar compoziţia produselor alimentare este în continuă diversificare, ceea ce face practic imposibilă obţinerea de date exacte cu privire la aportul real al fiecărui individ, în ciuda informatizării actuale a prelucrării datelor obţinute.

Modalitatea de realizare a anchetelor alimentare poate fi:• studiul statistic al disponibilităţii alimentare a unei populaţii;• studiul pe grupe sociale omogene sau pe instituţii;• ancheta familială;• ancheta individuală (fiziologică), ce cuprinde:– metoda jurnalului - prin cântărire;- prin estimare;– metoda chestionarului de rapel a ultimelor 24 de ore;– metoda chestionarului de frecvenţă alimentară;– istoria alimentară.

Tehnicile utilizate depind de obiectivele şi durata studiului, de precizia cerută, de numărul indivizilor cercetaţi şi de cost. Metodele amintite nu ţin cont de datele emoţionale sau morale ce influenţează percepţia subiectului cu privire la propria sa alimentaţie şi, deci, a datelor pe care le oferă în cursul acestor anchete.

Din aceste motive, în ultima perioadă, în studiul epidemiologiei nutriţionale se

Page 8: Medicina Interna Curs

face apel tot mai des la cunoştinţe de sociologie şi psihologie utilizate în studiul comportamentului uman în ansamblu.nt foarte bine cunoscute, dareste costisitoare şi laborioasă;

Ancheta alimentară este indispensabilă înaintea oricărei prescripţii dietetice, deoarece sfaturile nutriţionale fără efectuarea anchetei în prealabilreprezintă, de fapt, stabilirea fie a unui regim standard, fie a unei liste deinterdicţii.

Estimarea directă a consumurilor alimentare poate fi făcută în timpi reali (prospectivi) sau a posteriori (retrospectivi). Metoda cântăririi necesită ca toate alimentele consumate să fie cântărite, pe când în celelalte protocoale cantităţile sunt numai estimate. Metoda păstrării unui carnet este răspândită şi ca statistică a mecanismelor economice. Se notează toate alimentele care se cumpără.

În practica clinică, scopul anchetei alimentare nu este, de fapt, de adetermina cu exactitate aporturile individului. Ele dau date mai puţin precise din cauza numeroşilor factori de eroare care ţin de protocolul de cercetare sau de individ. În realitate, scopul anchetei alimentare este de a ne face o idee asupra obiceiurilor pacientului în sens larg: gusturi, preferinţe, ritm, mod de preparare, orar, locuri de masă, obiceiuri familiale. Ancheta alimentară este, astfel, un suport pentru sfaturi dietetice personalizate.

Metode de culegere a datelor alimentare

1. Metoda jurnalului alimentarJurnalul alimentar poate fi ţinut de: subiectul anchetat, de un apropiat

al său, iar în cazul copiilor sau al persoanelor instituţionalizate chiar de cătreinvestigator dacă perioda de referinţă este scurtă (1-7 zile).A. Jurnalul alimentar prin cântărire

Alimentele şi băuturile consumate sunt cântărite înainte de ingestie şiconsemnate în jurnal. Cântărirea se poate face pe alimente crude, înainte deprepararea culinară sau pe alimente preparate. Alimentele neconsumate saupărţile necomestibile trebuie cântărite şi scăzute sau estimate ca proporţiecomestibil/necomestibil. Metoda este precisă, dar scumpă şi facilitează oînregistrare magnetică a cântăririlor. Studiul este de mare precizie, fiind posibil să se prepare mese mai mari şi să se împartă la numărul de persoane pentru porţia de referinţă.B. Jurnalul alimentar prin estimare

Metoda presupune descrierea alimentelor şi a cantităţilor ingerate. Se

Page 9: Medicina Interna Curs

descriu natura alimentului şi modul de preparare, iar cantităţile se exprimă prin măsuri culinare (lingură, linguriţă, cană), mărimi (mic, mediu, mare) sau număr (de exemplu, fructe, ouă). Porţia alimentară se poate compara cu o fotografie de referinţă.

Avantajele metodei jurnalului alimentar:- prizele alimentare sunt precise şi conţinutul lor poate fi uşor calculat:informaţiile sunt corecte din punct de vedere cantitativ;- studiul pe mai multe zile permite stabilirea obiceiurilor alimentare;- înregistrarea unor zile repetate de mai multe ori în cursul unui anpermite estimarea prizelor alimentare obişnuite ale individului;- răspunsul nu apelează la memorie.Dezavantajele metodei jurnalului alimentar:- metoda se adresează doar indivizilor care doresc să colaboreze şi suntcapabili să o facă;

Anamneza

Totalitatea informatiilor pe care medicul le ia de la bolnav si insotitorii acestuia pentru a le utiliza in vederea stabilirii diagnosticului. anamneza este prima etapa in cadrul examinarii clinice a bolnavului. anamneza epidemiologica este partea anamnezei unui bolnav sau suspect de boala contagioasa care cuprinde informatii cu privire la sursa de infectie, la contactul infectant, la starea de receptivitate, precum si la eventualii factori epidemiologici secundari favorabili imbolnavirii in cauza.

Evaluarea statu-sului nutritional ar trebui inceputa cu o notatie cronologica a greutatii corporale si a schimbarilor intervenite la nivelul acesteia (elul 72-l). intrebari despre greutatea corporala a unui individ, in special in momente cheie ale vietii sale, cum ar fi terminarea liceului, a facultatii sau o casatorie, pot usura aceasta eluare. Modificarile semnificative ale greutatii ar trebui investigate cu atentie. Modificarile in greutate au fost urmate de modificari ale activitatii fizice, ale ingestiei sau ale starii de sanatate? Fractura de sold este deseori precedata de scaderea in greutate, pe cand hipertensiunea, hiperlipemia si rezistenta lainsulina sunt deseori asociate cu cresterea in greutate. Ar trebui retinut faptul ca modificarile greutatii pot uneori sa fie ambigue, in particular in prezenta edemelor. Mai mult, o persoana care a fost initial obeza poate pierde pana la 15 kg din cauza unei afectiuni consumptive si sa aiba o greutate corporala normala, in ciuda micsorarii masei corporale. in aceste conditii, estimarea masei musculare ar trebui facuta printr-o tehnica descrisa mai jos.

Page 10: Medicina Interna Curs

O persoana sanatoasa care are o alimentatie riata este foarte putin probabil sa prezinte deficiente ale dietei, dar nu toti indivizii au o dieta riata. Pentru a elua aportul nutritional al dietei, pacientul este rugat sa isi noteze tot ce a mancat in ultimele 24 h (dimineata, la pranz, seara si intre mese), iar toate aceste informatii vor fi folosite pentru a determina daca alimentele consumate sunt suficient de riate si adecte (elul 73-l). Consuma pacientul, intr-o zi obisnuita, mai multe tipuri de fructe si legume, precum si alimente care contin calciu? Care dintre alimente lipsesc? Este cantitatea de alimente adecta, nici prea mare, nici prea mica? Mesele sunt pregatite de catre pacient sau de altcine? Sunt probleme sociale, medicale sau dentare care restrictioneaza alegerea alimentelor?

Bolile pot actiona asupra greutatii corporale prin mai multe mecanisme, incluzand scaderea ingestiei de alimente prin anorexie sau situatia in care aportul energetic nu este suficient de mare in raport cu necesitatile crescute din febra, infectii sau traumatisme. Precizarea diagnosticului in sine poate contribui la scaderea in greutate ca urmare a postului alimentarnecesar pentru diverse analize de laborator sau a procedurilor diagnostice. Terapia medicamentoasa poate afecta gustul sau reduce apetitul, conducand la pierderea in greutate. Nu toate afectiunile determina scadere in greutate; cand efectul principal asupra balantei energetice consta intr-o reducere a activitatii fizice, daca aportul energetic ramane neschimbat sau creste, poate apare excesul de greutate.

Afectiunile acute sau cronice cresc necesarul de energie, proteine si microelemente. Necesarul proteic poate fi triplu in afectiunile severe. Pacientii a caror ingestie este restrictionata de diversi factori prezinta un risc crescut de deficienta nutritionala. Cand eluarea initiala sugereaza o dieta inadecta, este indicata o eluare mai atenta efectuata de un dietetician.In afectiunile cronice, durata, severitatea si modul in care a avut loc castigul sau pierderea in greutate—constant, inrautatire progresi, castig sau pierdere ponderala instalate rapid pot furniza o apreciere cronologica a evolutiei afectiunilor si a modificarilor concomitente a apetitului si activitatii fizice. Istoricul starii de nutritie ar trebui sa cuprinda incercari de imbunatatire a greutatii corporale, precum si o eluare a cauzelor succesului sau esecului acestor incercari.

Mărimea depozitelor energetice este impresionantă la oameni; astfel, încazul unei persoane slabeţesutul adipos depozitează energia necesară pentruaproximativ 2-3 luni, pe când în cazul unei persoane obeze depozitele energeticepot ajungeşi pentru 1 an. Atunci când un organism este în echilibru energetic, acestedepozite rămân nemodificate, deci persoana îşi mentine greutatea corporală.

Page 11: Medicina Interna Curs

Energia necesară pe termen scurt (ex. între mese) este asigurată prinutilizarea rezervelor de glicogenşi unele lipide. Rezerva de glicogen de la nivelhepaticşi muscular este rapid epuizată dacă nu există aport alimentar zilnic. Încursul posturilor prelungite sau al perioadelor de restricţie, are locşidegradareaproteinelorşi utilizarea acestora ca substrat energetic alături de lipide, fenomenneeconomic pentru organism deoarece proteinele au un important rol structuralşi,de aceea, nu pot fi utilizate în exces fără a afecta supravieţuirea..

Balanţa energetică la indivizii umani este reglată în primul rând prinmodularea aportului energetic. Aportul alimentar insuficient determină scădereponderală, în timp ce aportul excesiv duce la creştere în greutate. Depoziteleenergetice ale organismului sunt însă determinate de balanţa existentă întreaportul de alimenteşi consumul de energie. O persoană activă care depuneactivitate fizică importantă va consuma o cantitate mai mare de energie decît opersoana sedentară.

Evaluarea statusului nutriţional se face pe date subiective(putere de muncă, autoaprecierea greutăţii etc.)şi pe date obiectiveclinice (indici antropometrici, funcţionali etc.) sau de laborator(impedanţă bioelectrică, densitometrie, teste biochimice etc.

Pentru evaluarea starii de nutritie, folosim 4 categorii de determinari: Somatometria: consta în masurarea în conditii standard a unor parametri somatici si calcularea unor indicatori, care coreleaza de regula doua valori somatice si le raporteaza la niste valori standard. Astazi se folosesc îndeosebi indexul masei corporale, pliul cutanat, circumferinta abdominala maxima, etc. Din pacate, datele obtinute la somatometrie ne aduc în atentie modificari datorate unor greseli alimentare care dateaza de mult timp.Nu surprind modificari precoce, care sa fie mai usor de remediat. De remarcat ca somatometria nu ne da nici un fel de date cu privire la adecvarea consumului de micronutrienti (vitamine, elemente minerale).  Examenul clinic: se urmareste evidentierea unor modificari clinice care au la baza nutritia necorespunzatoare. Din pacate, si aceste modificari apar tardiv, când fenomenele carentiale sunt foarte clar instalate, deci destul de greu de remediat. De remarcat ca nu avem semne patognomonice pentru diferite carente, de aceea datele gasite trebuie interpretate în corelatie cu alte evaluari. În plus, carentele apar de regula corelate, nu în mod individual (ex: complexul vitaminic B), iar în lumea contemporana aspectul uzual este de precarenta, ceea ce îngreuneaza munca examinatorului. Acesta nu va mai gasi decât exceptional modificari clasice.

Page 12: Medicina Interna Curs

Examenele paraclinice : se refera la examene uzuale dar care, interpretate în contextul altor investigatii, ne pot orienta asupra statusului nutritional al individului. Specificitatea este si aici destul de scazuta, dar valoarea rezultatelor este mai mare, pentru ca pune în evidenta cel mai adesea o carenta care nu a avut timp sa ia o mare amploare. Cele mai utile sunt: hemoleucograma, proteinemia cu raport albumine/globuline, determinarea nivelului circulant al unor elemente minerale, lipidograma. Vitaminemiile si vitaminuriile sunt examene dificil de efectuat în mod curent, de aceea se obisnuieste sa se evalueze starea de nutritie într-o anume vitamina prin intermediul unor substante de metabolism intermediar (de ex: pentru niacina, se masoara nicotinamida în urina, aceasta fiind principalul metabolit al vitaminei). Teste speciale: acestea se aplica doar în contextul unor evaluari complexe, care urmaresc un numar limitat de nutrienti, deoarece sunt dificil de efectuat , sunt invazive si costisitoare( radiografii, adaptometrie, hipervitaminemie provocata, etc.).

MOTTO:

Educatia medicala pentru o alimentatie sanatoasa, facuta bine, cu constiinta si cu credinta poate sa miste omul din loc.

Page 13: Medicina Interna Curs

Bibliografie:

-Ionut Carmen:“Igiena alimentatiei si nutritiei -notiuni practice”, Editura Medicala Universitara “Iuliu Hateganu”, Cluj-Napoca, 2001

-Surse internet