Universitatea “ŞTEFAN CEL MARE” Suceava

Facultatea de ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE P

UBLICĂ

Programul de studiu DREPT, AN II

Referat la disciplina: Dreptul

familiei

STUDENT

GRUPA I

SUCEAVA 2011

1

AdopţiaCondiţii de fond.Impedimente

Cuprins

Partea I

2

I. IntroducereII. Condiţii de fond

II.1. Consimţământula) Consimţământul celui care adoptăb) Consimţământul soţului celui care adoptăc) Consimţământul părinţilor fireşti ai celui ce urmează a fi adoptatd) Consimţământul în cazul copilului lipsit de ocrotire părinteascăe) Consimţământul copilului

II.2. Condiţii privind pe adoptata) Vârstab) Starea sănătăţii

II.3. Condiţii privind pe adoptatora) Capacitatea de exerciţiub) Diferenţa de vârstă şi sexulc) Existenţa unor copii ai adoptatoruluid) Interesul superior al adoptatuluie) Atestatul Direcţiei Generale de asistenţă sociala şi protecţia copiluluif) Încredinţarea copilului

II.4. Condiţii privind o familie de adoptatoria) Adopţia de către soţib) Adopţia de către 2 persoane necăsătorite

III. Lipsa impedimentelor la încheierea adopţieia) Lipsa impedimentelor rezultând din rudenieb) Lipsa impedimentelor rezultând din calitatea de soţc) Adoptia a doi soţi de către aceeaşi persoană sau familie adoptatoared) Lipsa impedimentelor rezultând dintr-o adopţie anterioarăe) Lipsa confirmării cererii de adopţie a Comitetului Român pentru Adopţii

Partea a II-aSpeţa-studiu de caz

Partea a III-aAnexe

Bibliografie

PARTEA II. Introducere

3

Prin adopţie copilul care este lipsit de părinţi sau de o îngrijire corespunzătoare este primit în familia adoptatorilor, unde va fi crescut ca un copil firesc al acestora.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Pot adopta bărbaţii şi femeile, indiferent de faptul că sunt căsătoriţi sau necăsătoriţi ori dacă au sau nu copii fireşti din căsătorie sau din afara ei ori copii adoptaţi şi tot astfel pot fi adoptaţi copii de ambele sexe, fără discriminare, ori de câte ori adopţia este în interesul lor.

Adopţia a fost reglementată prin dispoziţiile capitolului III "Adopţia" al titlului II din Codul familiei. Ulterior a apărut Legea 11 din 1990, privind încuviinţarea adopţiei modificată prin Legea 48 din 1991 şi prin Legea 65 din 1995 republicată în Monitorul Oficial alin. României, Partea 1, nr. 159 din 1995, care a adus modificări şi completări reglementării din Codul familiei.

Dispoziţiile din Codul familiei privind adopţia şi cele ale Legii 11/1990 modificată prin Legile 48/1991 şi 65/1995, precum şi orice alte dispoziţii legale contrare au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului din 1997, publicată în Monitorul Oficial 120/1997, Partea I din 12 iunie 1997,¹ astăzi abrogată.

Pentru încheierea adopţiei sunt necesare a fi îndeplinite anumite cerinţe, care pot fi clasificate după mai multe criterii.Ne oprim la următoarea clasificare:a)Condiţiile de fond; b)Lipsa impedimentelor la adopţie; c)Condiţii de formă.Lipsa impedimentelor la adopţie sunt condiţii de fond care trebuie sa nu existe pentru a se putea încheia adopţia.

II. Condiţii de fond

În general. Se face distincţie între condiţiile de fond şi cele de formă ale actelor juridice care intră în structura adopţiei.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond, a devenit tradiţională diviyiunea în condiţii de fond positive şi negative.Cele positive trebuie să existe pentru ca adopţia sa fie încuviinţată, în timp ce condiţiile negative nu trebuie sa existe.

¹ Ion P. Filipescu-,,Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate’’, Editura All Educational S.A., Bucureşti 1997, pg.5

II.1.Consimţământul

Încheierea adopţiei necesită, în primul rând, manifestarea de voinţă a anumitor

4

persoane.a) Consimţământul celui care adoptă.Este posibilă adopţia de catre o singură persoană sau de doi soţi, respectiv de o

familie.Consimţământul trebuie sa îndeplinească condiţiile generale de validitate, respectiv să emane de la o persoană cu discernământ, să fie liber exprimat şi cu intenţia de a produce efecte juridice, să nu fie viciat prin eroare, dol sau violenţă.¹ În cosecinţă, nu pot exprima un consimţământ valabil în vederea adopţiei, minorul necăsătorit şi cel pus sub interdicţie.

Alienatul şi debilul mintal care nu au fost puşi sub interdicţie nu pot consimţila adopţie în perioadele de luciditate pasageră, deoarece o asemenea adopţienu este în interesul adopatului.

Consimţământul la adopţie se exprimă în formă autentică, în faţa organului competent în scris sau oral odata cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. ²

b) Consimţământul soţului celui care adoptăDacă cel ce vrea să adopte este căsătorit, se cere pentru încheierea adopţiei şi

consimţământul soţului său.Această cerinţă se justifică pe consideraţia că adopţia nu trebuie să creeze relaţii incompatibile cu o viaţă normală de familie.Într-adevar, cel ce urmează a fi adoptat va locui, de obicei, la domiciliul celui care adoptă, intrând în familia acestuia, unde trebuie să găseacă o atmosferă de familie favorabilă dezvoltării fizice şi intelectuale.

Consimţământul soţului celui care adoptă nu poate fi înlocuit cu autorizaţia autorităţii tutelare sau a instanţei judecătoreşti, ori a altui organ.Nu se prevede expres că acest consimţământ trebuie dat în formă autentică.

Nu se cere consimţământul soţului celui care doreşte să adopte dacă acesta este în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.În aceasta situaţie se află soţul pus sub interdicţie judecătorească, decăzut din drepturile parinteşti, sau din orice împrejurare, se află în neputinţa de a-şi exprima voinţa.Vor fi avute în vedere numai acele împrejurări care pun în imposibilitate absolută pe soţul celui care doreşte să adopte, de a-şi manifesta voinţa, cum ar fi, de exemplu, dispariţia sa, chiar nedeclarată prin hotărâre judecătorească. Consimţământul soţului celui care dodeşte să adopte este cerut numai ca o condiţie de fond pentru ca celălalt soţ să poată adopta.Această situaţie trebuie deosebită de aceea în care amândoi soţii devin adoptatori şi când ei trebuie să-şi manifeste consimţământul în acest sens.În această situaţie consimţământul se exprimă în formă autentică.

¹ Marieta Avram-,,Filiaţia.Adopţia naţională şi internaţională’’, Editura All Beck, Bucureşti 2001, pg.149; ² Ion Imbrescu-,,Tratat de dreptul familiei.Familia.Protecţia copilului.Elemente de stare civilă’’, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2010, pg.470;

c) Consimţământul părinţilor fireşti ai celui ce urmează a fi adoptatAmândoi părinţii fireşti trebuie să consimtă la adopţia copilului, care nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu.Acest consimţământ se cere chiar dacă părinţii fireşti sunt

5

divorţaţi.Deasemenea, acest consimţământ se cere şi în cazul în care cel ce urmează a fi adoptat este încredinţat unei a treia persoane sau unei familii(în cazul divorţului parinţilor, când copilul nu a fost încredinţat unuia din parinţi).

Adopţia nu poate avea loc în cazul în care unul din părinţii fireşti consimte la adopţia copilului său care nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, iar celălalt părinte nu consimte. ¹

Este distinctă problema dacă părintele nu consimte la adopţie în mod abuziv, deşi interesul interesul superior al copilului ar fi în sensul adoptării lui, dar părintele firesc nu consimte în mod abuziv.Abuzul de drept în această privinţă al părintelui copilului ar urma să fie susceptibil de sancţiune.

Consimţământul părinţilor fireşti nu este necesar în următoarele cazuri:păprinţii sunt decăzuţi din drepturi, sunt decedaţi, sunt puşi sub interdicţie, sunt necunoscuţi, se află în situaţia în care determină imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, copilul este declarat judecătoreşte abandonat.În aceste situaţii nu se cere consimţământul ambilor părinţi fireşti.

Părinţii adoptatori nu pot consimţi la adopţia copilului adoptat de ei.Consimţământul părinţilor fireşti se exprimă în formă autentică.Acesta se poate exprima numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la nasterea copilului. ²

Părintele poate revoca consimţământul dat în termen de 30 de zile de la data înscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat.După expirarea acestui termen de 30 de zile, consimţământul părintelui devine irevocabil.Dacă părintele ce şi-a revocat consimţământul decedează, adopţia se poate încheia numai dacă se îndeplinesc toate condiţiile în raport de noua situaţie creată şi anume:celălalt părinte firesc a consimţit la adopţie, încheierea adopţiei putându-se face pe baza consimţământului acelui părinte; Copilul ce urma să fie adoptat a rămas fără părinţi, adopţia copilului se poate face în aceleaşi condiţii ca pentru copilui fără ambii părinţi; părintele firesc al copilului rămas în viaţă este pus sub interdicţie, decăzut din drepturile părinteşti, necunoscut, declarat judecătoreşte mort sau dispărut, ori din orice împrejurare se află în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul, se va proceda ca şi în cazul precedent.

d) Consimţământul în cazul copilului lipsit de ocrotire părinteascăAcest copil se poate găsi într-una din următoarele situaţii:-se află

sub tutelă.În această situaţie, tutorele exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti.În cosecinţă, tutorele ar urma să consimtă la adopţia copilului.Nu se menţionează consimţământul tutorelui ca o condiţie de fond a adopţiei copilului.Instanţa de judecată poate să ceară consimţământul tutorelui, care poate fi în sensul încheierii adopţiei ori împotriva încheierii acesteia.

-copilul nu este pus sub tutelă, deşi se găseşte în situaţia de a fi pus sub tutelă.În asemenea situaţie, se poate încuviinţa adopţia fără a se mai institui tutela.

¹ Ion P. Filipescu, op.cit., pg. 10; ² Ion Imbrescu , op.cit., pg. 473;

e) Consimţământul copiluluiDacă cel ce urmează a fi adoptat a împlinit vârsta de 10 ani

se cere, pentru adopţie, şi consimţământul său.Acesta se cere de către instanţa de

6

judecată.Nimic nu s-ar opune ca acest consimţământ să fie exprimat printr-un înscris authentic anterior sesizării instanţei de judecată.

II.2. Condiţii privind pe adoptat

a) VârstaCel ce

urmează a fi adoptat nu trebuie să fi dobândit capacitatea deplină de exerciţiu.Această capacitate se dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani, când persoana devine majoră.Până la împlinirea acestei vârste, persoana este minoră.Vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani împliniţi pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femeie.Cu dispensă, femeia se poate căsători la 15 ani.Minora care se căsătoreşte dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu.Această capacitate de exerciţiu se menţine chiar dacă se desface căsătoria prin divorţ ori încetează prin decesul soţului.În consecinţă, bărbatul care nu a împlinit 18 ani şi femeia necăsătorită până la împlinirea de 18 ani, precum şi minora până la data încheierii căsătoriei nu are capacitatea deplină de exerciţiu, şi ca atare, pot fi adoptaţi, dacă îndeplinesc şi celelalte condiţii pentru adopţie.

De la această regulă există o excepţie, în sensul că persoana care a dobândit capacitatea deplină de exrciţiu poate fi adoptată numai de către persoana sau familia care a crescut-o în timpul minorităţii, iar durata de timp din această perioadă să fie sufficient de lungă şi cu character de continuitate, ca să excludă urmărirea unui alt scop decât cel al adopţiei.În această situaţie se pot afla:copiii luaţi spre creştere, fără întocmirea formelor cerute pentru adopţie;copiii încredinţaţi unor rude sau altor personae de către instanţa judecătorească, în cazul divorţului, ori de către comisia pentru protecţia copilului; copiii crescuţi de tutore.Într-o situaţie asemănătoare se găseşte copilul soţiei adoptatorului ori a soţului adoptatoarei, crescut vreme îndelungată, apoi adoptat, după decesul mamei sau tatălui său, care devine astfel, după caz, adoptatot ori adoptatoare.

b) Starea sănătăţii ¹Nu există nici o condiţie specială privind starea sănătăţii copilului.Se prevede

numai obligativitatea certificatului medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de policlinica de la domiciliul acestuia.

Totuşi, starea sănătăţii copilului prezintă interes, în condiţiile în care instanţa trebuie să aprecieze şi în raport cu acest element, dacă adopţia se realizează în interesul copilului.

¹ Marieta Avram, op.cit., pg. 155;

II.3. Condiţii privind pe adoptator

7

a) Capacitatea de exerciţiuPersoana cu

capacitate deplină de exerciţiu poate adopta fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă sau religie.Persoana poate adopta fie că este căsătorită , fie că nu.Vârsta maximă a adoptatorului este nelimitată şi nu poate conduce la refuzul încuviinţării adopţiei decât în condiţii excepţionale, când nu se poate realiza scopul adopţiei.

b) Diferenţa se vârstă şi sexul Diferenţa de vârstă este o condiţie ce se justifică prin faptul că între adoptator şi cel adoptat trebuie să existe o diferenţă de vârstă asemănătoare cu aceea care, de obicei, există între părintele firesc şi copilul său.Pentru motive temeinice, instanţa judecătorescă poate încuviinţaadopţia chiar dacă, diferenţa de vârstăp este mai mică de 15 ani.S-ar putea încuviinţa adopţia, de exemplu, în cazul în care cel ce vrea să adopte a crescut pe cel ce urmează a fi adoptat, iar diferenţa de vârstă între ei este mai mică de 18 ani, sau în cazul în care o femeie căsătorită cu vârsta sub 18 ani ar vrea să adopte un copil cu soţul ei.

În pricipiu, sexul viitorului adoptator este indiferent.În cazul în care copilul este adoptat de o singurăp persoană, se crede că instanţa va trebui să analizeze cu seriozitate motivele care inspiră o asemenea adopţie. ¹

c) Existenţa unor copii ai adoptatorului ²Potrivit legii române, aceasta nu constituie

un impediment pentru ca o persoană să poată adopta.În materia adopţiei de copii, numărul de copii care pot fi adoptaţi de un singur adoptator nu poate fi limitat prin legislaţie, după cum nu se poate interzice prin legislaţie unei persoane să adopte un copil pe motivul că are sau că ar putea avea un copil legitim.Prin urmare, faptul că cel care adoptă mai are alţi copii adoptaţi sau copii din căsătorie ori din afara căsătoriei nu poate constitui un impediment la adopţie.

d) Interesul superior al adoptatului Instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia numai dacă este in interesul superior al adoptatului.În acest scop, se va verifica îndeplinirea tuturor cerinţelor legale pentru încheierea adopţiei, inclusiv a termenelor şi procedurilor prevăzute de lege, şi se va recurge la ancheta socială pentru a verifica pe teren scopurile reale care se urmăresc prin adopţia ce se solicită a fi încuviinţată.Părinţiia doptivi au obligaţia de a informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate al acestuia o permit.Serviciile publice specializate pentru protecţia copilului sunt obligate să acorde părinţilor adoptatori sprijinul necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestei obligaţii.Pe de altă parte, copilul care aîmplinit 10 ani poate consimţi la adopţie. Interesul superior al adoptatului trebuie înţeles în sensul că adoptatorul să prezinte condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului.¹ Marieta Avram, op.cit., pg. 146; ² Marieta Avram, op.cit., pg. 147;

Trebuie, deci, avute în vedere satisfacerea intereselor personale,

8

nepatrimoniale ale adoptatului şe cele patrimoniale ale acestuia.Adoptatul trebuie să găsească în familia adoptatoare o atmosferă de familie prielnică dezvoltării sale fizice şi psihice.Interesul adoptatului trebuie să existe în momentul încheierii adopţiei, în timpul adopţiei şi la data desfacerii adopţiei.

e) Atestatul Direcţiei Generale de asistenţă sociala şi protecţia copilului Acest atestat se referă la îndeplinirea condiţiilor materiale şi morale, de către persoana sau familia ce doreşte să adopte, necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului, respective atestatul să constate faptul că persoana sau familia este aptă să adopte.Atestatul se eliberează la cererea persoanei sau a familiei interesate, în termen de 60 de zile de la data depunmerii cererii, pe baza rapoartelor şi a propunerilor serviciului public pentru protecţia copilului, din judeţ sau din sectorul municipiului Bucureşti, sau ale unui organism privat autorizat.

Acest atestat nu se confundă cu avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul acestuia.Atestatul şi avizil intervin în momente diferite şi produc efecte specifice.Astfel, atestatul se eliberează la cerere în termenul de 60 de zile menţionat şi pe baza lui şi a consimţământului persoanei sau familiei ce doreşte să adopte şi al părinţilor celui ce urmează a fi adoptat, exprimate în condiţiile legii.Avizul Comisiei pentru protecţia copilului se eliberează după terminarea perioadei pentru care a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei, perioadă stabilită de Comitet odată cu încredinţarea copilului şi are ca effect prelungirea de drept a perioadei pentru care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei, până la încuviinţarea sau respingerea cererii de adopţie de către instanţa de judecată. ¹

f) Încredinţarea copilului

Adopţia copilului este precedată de încredinţarea prealabilă a acestuia persoanei sau familiei ce doreşte sa-l adopte.Încredinţarea este o condiţie de fond a adopţiei, nu o simplă facultate a comisiei.Încredinţarea copulului durează minim 3 luni.La sfârşitul acestei perioade, comisia hotărăşte asupra eliberării avizului favorabil încuviinţării adopţiei.Efectele hotărârii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sunt următoarele:-familia sau persoana va avea faţă de copil numai drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor cu privire la persoana copiilor;-domiciliul copilului este la familia sau persoana căreia i-a fost încredinţat;-educaţia şcolară a copilului nu poate fi schimbată decât în interesul copilului.În ceea ce priveşte relaţiile copilului cu părinţii sai fireşti, încredinţarea nu are ca efect ruperea legăturilor de rudenie dintre aceştia.Pe durata încredinţării copilului, familia sau persoana este supravegheată de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului. ²

Considerăm că adopţia se poate încheia şi fără încredinţarea ărealabilă a copilului în următoarele cazuri:-Persoana sau familia adoptratoare a crescut pe cel care doreşte sa-l adopte;-un soţ adoptă copilul celuilalt soţ;-adoptatorii sunt rude până la gradul al patrulea cu unul din părinţii fireşti ai copilului.

¹ Ion P. Filipescu, op.cit., pg. 16-17;² Marieta Avram, op.cit., pg. 162-168;

9

II.4. Condiţii privind o familie de adoptatori

a) Adopţia de către soţiAceastă formă este cea mai frecventă fiind şi cea mai eficientă, deoarece conf]eră

copilului un mediu familial adecvat, asemănător unei familii de origine.Legea română nu instituie nici o condiţie specială privind durata minimă a căsătoriei, fiind indifferent faptul dacă soţii au şi alţi copii din căsătorie sau chiar adoptaţi.Adopţia unui copil de către doi soţi se poate face concomitant sau succesiv.

b) Adopţia de către 2 persoane necăsătoriteAdopţia de către mai multe personae a aceluiaşi copil este interzisă.Legea nu

permite adopţia unui copil de către 2 concubini, acesta constituind un impediment a cărui încălcare se sancţionează cu nulitatea absolută a adopţiei.

III. Lipsa impedimentelor la încheierea adopţiei

a) Lipsa impedimentelor rezultând din rudenieAdopţia între fraţi este interzisă.Acest impediment se justifică prin faptul că

adopţia, în asemenea situaţie, ar crea relaţii de familie incompatibile cu raporturile de rudenie existente între fraţi.În celelalte cazuri de rudenie adopţia este permisă.Adopţia nu este permisă între parinte şi copilul său.În mod practice problema unui atare impediment se pune în cazul în care, ulterior încuviinţării adopţiei, se stabileşte filiaţia firească a adoptatului faţă de adoptator.

b) Lipsa impedimentelor rezultând din calitatea de soţAdopţia între soţi este oprită.Legea nu prevede expres această interdicţie, însă ea

se impune deoarece calitatea de soţ este incompatibilă cu relaţiile dintre părinţi şi copii.Nu se poate admite ca o persoană să fie în acelaşi timp soţ şi părinte sau soţ şi copil.Adopţia nu ar putea intervene între doi foşti soţi, deoarece, fiind cu capacitate deplină de exerciţiu, ar fi însemnat ca unul să fi crescutpe celălalt ăn timpul minorităţii.Tot astfel, doi foşti soţi nu ar putea fi adoptaţi de către aceeaşi persoană, deoarece ar fi însemnat să fi fost crescuţi în timpul minorităţii de către cel ce vrea să îi adopte.

c) Adopţia a doi soţi de către aceeaşi persoană sau familie adoptatoareRaţiunea impedimentului se găseşte în incompatibilitatea situaţiei ce s-ar crea prin

adopţie şi aceea existentă între soţi.Prin adopţie cei doi soţi ar deveni fraţi şi ar fi totodată soţi între ei.

d) Lipsa impedimentelor rezultând dintr-o adopţie anterioarăAdopţia unui copil de către mai multe personae este interzisă, cu excepţia cazului

în care ea se face de către soţ şi soţie simultan sau succesiv.Ca efect al adopţiei, dreptrurile şi îndatoririle părinteşti trec asupra adoptatorului sau adoptatorilor soţi.Se întocmeşte un nou act de naştere adoptatului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind

10

părinţii săi.Dacă s-sr permite adopţia unui copil de către mai multe personae ar însemna să se creeze situaţii în care relaţiile dintre adoptator şi adoptat să nu fie asemănătoare acelora dintre părinte şi copilul său.Adopţia succesivă a aceluiaşi copil este permisă dacă adopţia are loc după ce cea anterioară a fost desfăcută.Impedimentul rezultând din adopţie există şi în cazul în care adoptatorul a decedat, deoarece, prin decesul acestuia, adopţia nu se desface.O noua adopţie ar putea avea loc numai după desfacerea adopţiei în cazul căreia adoptatorul a decedat.

e) Lipsa confirmării cererii de adopţie a Comitetului Român pentru AdopţiiCererea persoanei sau familiei care doreşte să adopte un copil trebuie să fie

însoţită de confirmarea Comitetului Român pentru Adopţii.Această confirmare este cerută fie că persoana sau familia ce doreşte să adopte are cetăţenie română, fie că nu, iar în ambele cazuri se doreşte adopţia unui copil cu cetăţenie română. ¹

11

¹ Ion P. Filipescu, op.cit., pg. 25.

PARTEA A II-A SPEŢĂ-STUDIU DE CAZ

12

Decizie AdopţiiCurtea de Apel Timisoara

Adoptie.Major.Desfacere.Interesul adoptatului.Legea aplicabilă adopţiei.O.U.G. nr. 25/1997 – art. 22

Potrivit art. 22 din O.U.G. 25/1997, desfacerea adopţiei poate avea loc dacă interesul adoptatului major este în acest sens. Cauzele de desfacere a adopţiei nu sunt expres reglementate de aceste dispoziţii legale, instanţa fiind suverană să aprecieze asupra temeiniciei motivelor invocate, care fac incompatibilă menţinerea adopţiei, dacă se susţine că aceasta nu mai este în interesul părţilor. Prin decizia civilă nr. 430 din 27 aprilie 2007 Curtea a admis recursurile declarate de reclamanta N. M. şi pârâtul N. I. împotriva sentinţei civile nr. 48 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Curtea a reţinut că reclamanta N. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. I. desfacerea adopţiei cu toate efectele unei filiaţiuni fireşti, încuviinţată prin sentinţa civilă nr. 846 din 26 noiembrie 1998 privind pe pârât şi revenirea acestuia la situaţia de stare civilă anterioară adopţiei, dispunând Consiliului Local Timişoara să efectueze cuvenitele menţiuni cu referire la nume şi parinţi. În motivare, reclamanta a învederat instanţei că astfel cum rezultă din hotărârea prin care s-a încuviinţat adopţia, motivul adopţiei a fost acela că l-a crescut şi îngrijit pe pârât cât timp a fost minor, fiind singură şi dorind să-i ofere ceea ce a agonisit o viată, iar acesta să-i fie sprijin la bătrâneţe. A mai arătat că pârâtul a ales să-şi petreacă viaţa în străinătate, în Austria, şi în aceste condiţii ea a ramas fără sprijin la bătrâneţe, fără a se putea da în întreţinere, deoarece nimeni nu îndrazneşte să o ia ştiind de existenşa fiului. Deoarece motivaţia adopţiei nu mai există, a solicitat ca aceasta să fie desfăcută în baza art. 22 pct. 1 – 5 din Legea nr. 87/1998. Pârâtul pe cale reconvenţională a solicitat la rândul său desfacerea adopţiei, susţinând că a plecat în străinătate şi scopul adopţiei nu poate fi îndeplinit. Prin sentinţa civilă nr. 48 din 6 octombrie 2006 Tribunalul Timiş a respins atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională. Pentru a hotarî astfel, prima instanţă a reţinut că atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională sunt inadmisibile, întrucât motivul invocat de reclamantp nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, text de lege pe care şi-a întemeiat reclamanta acţiunea şi sub imperiul careia s-a încuviinţat adopţia, iar Legea nr. 273/2004 prin art. 7 alin. 3 pct.”a” prevede doar un singur caz de desfacere a adopţiei, şi anume atunci când adoptatorul sau adoptatorii au decedat şi există o hotărâre irevocabilă de încheiere a unei noi adopţii. Împotriva sentinţei au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta, cât şi

13

pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate. Ambii recurenţi au aratat în cererile de recurs că desfacerea adopţiei este justificată de împrejurarea că adoptatul este stabilit definitiv în Austria alături de părinţii fireşti, reclamanta adoptatoare rămânând în ţară fără nici un sprijin moral şi material. De asemenea, s-a susţinut admisibilitatea cererilor raportat la dispoziţiile legale aplicabile. Curtea, analizând recursurile părţilor prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, respectiv art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 3 C. pr. civ., a apreciat c ă sunt fondate. Astfel, a constatat că prima instanţă a soluţionat atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională pe cale de excepţie, respectiv cea a inadmisibilităţii, raportându-se la prevederile Legii nr. 273/2004, deşi incidentă era O.U.G. nr. 25/1997 sub imperiul căreia adopţia a fost încuviinţată . Cauzele de desfacere a adopţiei nu sunt expres reglementate de art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997, instanţa fiind suverană să hotărască asupra temeiniciei motivelor invocate, care fac incompatibilă menţinerea adopţiei, dacă se susţine că aceasta nu mai este în interesul părţilor. În consecinţă, potrivit art. 22 din O.U.G. 25/1997, desfacerea adopţiei poate avea loc dacă interesul adoptatului major este în acest sens. Raportat la cele expuse mai sus, Curtea a apreciat că prima instanţă în mod eronat a reţinut inadmisibilitatea cererilor privind desfacerea adopţiei, care odata încheiată se poate menţine numai în măsura în care corespunde interesului adoptatului. Apreciind astfel, tribunalul a nesocotit exigenţelor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale în ce priveşte dreptul de acces la o instanţă. În raport de considerentele arătate, având în vedere că tribunalul a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea a apreciat că se impune admiterea recursurilor.

14

PARTEA A III-AANEXE

15

O.U.G. nr. 25/1997(abrogată)

- art. 22 alin. 1 prevede că adopţia este supusă, potrivit legii, desfacerii;- art. 22 alin. 2, în sensul că adopţia poate fi desfăcută la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;- art. 22 alin. 3, privitor la numele adoptatorului;- art. 22 alin. 4 dispune că la desfacerea adopţiei părinţii fireşti redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti;- art. 22 alin. 5 prevede că cererile de desfacere a adopţiei urmează aceleaşi reguli de competenţă ca şi cele pentru încuviinţarea acesteia;

Legea privind regimul juridic al adoptiei, legea nr. 273/2004 republicata 2009 Legea adoptiei

Art.7 (3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), poate fi incuviintata o noua adoptie atunci cand: a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; in acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii; b) adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv.

Cod de procedură civilă

Art. 304. - Casarea unei hotarari se poate cere:             9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii; Art.312. alin3 Modificarea hotararii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de Art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevazute de Art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si in toate cazurile in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi. Daca sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa in intregime hotararea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.

Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertaţilor fundamentale

Art. 6.1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul

16

moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina ce vinovatia va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cind interesele justitiei o cer; d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.

17

BIBLIOGRAFIE

1. Avram Marieta-,,Filiaţia.Adopţia naţională şi internaţională’’, Editura All Beck, Bucureşti 2011;

2. Filipescu P. Ion-,,Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate’’, Editura All Educational S.A., Bucureşti 1997;

3. Imbrescu Ion-,,Tratat de dreptul familiei.Familia, protecţia copilului, elemente de stare civilă’’, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2010.

18