UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE GEOGRAFIE

ŞCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINŢI”

TEZĂ DE DOCTORAT

– rezumat –

GEOPOLITICA TRASEELOR ENERGETICE EUROPENE

Conducător ştiinţific:Prof. univ. dr. Silviu Neguţ

DoctorandTudorie Florin

Bucureşti, 2011

24

1. CUPRINS

INTRODUCERE .................................................................................................................................

Capitolul I. CONSIDERAŢII TEORETICE ASUPRA CONCEPTELOR ŞI OBIECTULUI

DE STUDIU AL GEOPOLITICII

1.1. Apariţia conceptului de geopolitică şi contribuţia lui Rudolf Kjellén

1.2. Şcoala germană de geopolitică

1.3. Şcoala anglo-americană de geopolitică

1.4. Şcoala franceză de geopolitică

1.5. Evoluţia conceptelor geopolitice după cel de-al Doilea Război Mondial

1.6. Contribuţii româneşti în dezvoltarea conceptelor geopolitice

Capitolul II. PRINCIPALII FURNIZORI DE HIDROCARBURI LA NIVEL MONDIAL …...

2.1. Definirea resurselor şi clasificarea acestora

2.2. Resursele energetice

2.3. Specificul comerţului internaţional cu produse energetice

2.4. Petrolul. Caracterizare, geneză, extracţie

2.4.1. Principalii exportatori de petrol

2.4.2. Transportul petrolului

2.4.3. Comerţul mondial cu petrol

2.5. Gazele naturale. Carcterizare, geneză, extracţie.

2.5.1. Repartiţia geografică a rezervelor de gaze naturale

2.5.2. Transportul gazelor naturale

2.5.3. Comerţul mondial cu gaze naturale

2.6. Balanţa energetică. Comerţul cu produse energetice pe ţări, extrageri, cantităţi

2.6.1 Evoluţia consumului de energie

2.6.2 Evoluţia consumului de petrol

2.6.3 Evoluţia consumului de gaze naturale

2.6.4 Evoluţia consumului altor combustibili

Capitolul III. UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN ECUAŢIA ENERGETICĂ GLOBALĂ………….

3.1. Dependenţa UE de petrol

3.2. Dependenţa UE de gaze naturale

3.3. UE - o piaţă de desfacere sigură pentru Rusia

24

Capitolul IV. GEOPOLITICA TRASEELOR ENERGETICE EUROPENE

4.1. Miza resurselor energetice din regiunea caspică

4.2. Prezentarea resurselor de petrol, a conductelor şi oleoductelor din regiunea caspică

4.3. Prezentarea resurselor de gaze naturale, a conductelor şi gazoductelor din regiunea caspică

4.4 Geopolitica Mării Negre

4.4. Importanţa Măii Negre în contextul dezvoltării globale

4.5. Probleme economice ale Mării Negre

4.6. Potenţialul energetic al Mării Negre

Capitolul V. GEOPOLITICA ENERGIEI ŞI INTERESELE ACTORILOR GLOBALI

5.1. Securitatea energetică

5.2. Geopolitica energetică

Capitolul VI. ROMÂNIA ÎN ECUAŢIA ENERGETICĂ REGIONALĂ ŞI EUROPEANĂ

6.1. Posibile ameninţări la adresa securităţii energetice a României

6 2. Strategia faţă de traseele alternative de transport ale petrolului şi gazelor naturale

6.3. Proiectul oleoductului Constanţa–Trieste – PEOP

6.4. Proiectul gazoductului NABUCO

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

24

2. INTRODUCERE

Creşterea economică mondială, fără precedent în ultimele decenii, cu excepţia actaualei

crize economice, pune pentru începutul secolului XXI importante probleme giganţilor economiei

mondiale. Dezvoltarea economică nu poate avea loc în lipsa resurselor necesare acesteia şi

adevărata bătălie pentru puterea mondială se dă în jurul controlului principalelor resurse.

Accesul la surse ieftine de energie a devenit esenţial pentru funcţionarea economiilor

moderne. Cu toate acestea, distribuţia neuniformă a resurselor energetice şi a posibilităţilor de

asigurare a aprovizionării cu energie conduce la importante ameninţări şi vulnerabilităţi.

Ameninţările la adresa securităţii energetice a naţiunilor şi statelor sunt datorate diferiţilor

factori:

instabilitatea politică din mai multe ţări producătoare de energie, de manipulare şi

tranzit a produselor energetice;

concurenţa pentru sursele de energie;

existenţa sau apariţia unor zone de conflict;

atacuri asupra infrastructurii de aprovizionare;

menţinerea în zona de influenţă sau decizie a anumitor state;

accidentele şi catastrofele naturale.

La începutul secolului XX, petrolul a depăşit cărbunele ca resursă energetică dominantă,

când a început să fie folosit drept carburant pentru vehicule motorizate, nave, submarine şi

avioane. Importanţa tot mai mare a petrolului este recunoscută pentru prima oară în timpul

primei conflagraţii mondiale de către primul ministru francez Georges Clemenceau: „O picătură

de petrol merită o picătură din sângele soldaţilor noştri”.

Economia mondială depinde încă de petrol ca principala resursă de energie: asigură 38%

din energie şi peste 90% din combustibilul mijloacelor de transport. În anii ‘70, Henry

Kissinger spunea „Controlează petrolul şi poţi controla toate continentele...”1. Mai apoi, Michael

Collon susţinea „Dacă vrei să conduci lumea, trebuie să controlezi petrolul. Tot petrolul. Oriunde

se află acesta”2.

1 Engdahl, William F., Monsanto Buys 'Terminator' Seeds Company, Global Research, 27 August 2006. 2 Collon, Michel, Monopoly - L'Otan à la Conquête du monde, EPO, Bruxelles, March 2000.

24

„Petrolul reprezintă 10% economie şi 90% politică” este formula folosită de către

Daniel Yergin3, preşedintele al Cambridge Energy Research Associates (CERA) pentru a descrie

piaţa mondislă a petrolului din perioada anilor 30, ai secolului XX. Astăzi D. Yergin consideră că

atunci când este vorba de petrol că „ nici o altă materie primă nu are legături atât de strânse cu

geopolitica: În Orientul Mijlociu, în Rusia, în China, în America Latină...în toate satele lumii” 4.

Aceste afirmaţii referitoare la două perioade distincte ale istoriei contemporane arată perenitatea

factorului geopolitic pe scena mondială a petrolului.5

Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE), organizaţie care reprezintă interesele ţărilor

industrializate, a confirmat că nivelul consumului mondial de petrol a fost de 90,3 milioane barili

de petrol pe zi în 2011, faţă de 88 milioane barili pe zi în 20010 şi 85,5 milioane barili pe zi în

20096.. Se estimează ca cererea de petrol să atingăvaloarea de 95.3 milioane barili pe zi în 2016.

Creşterea cererii de petrol cu un ritm de 3.2% anual, este datorată în totalitate creştereii

consumului în noile economii emergente, state care nu fac parte din Organizaţia pentru

Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE): China, India, Pakistan, Brazilia, precum şi fostele

republici sovietice.

În Europa şi în America de Nord, consumul ar urma, din contra, să rămână destul de slab,

în pofida iernilor foarte reci din ultimii ani. AIE se aşteaptă, de asemenea, la o stabilizare a

cererii de petrol în ţările din OCDE în 2012, după o scădere de 4,4% în 2009 7. Pentru intervalul

2012-2016 consumul european de petrol se estimează a se stabiliza în ecartul de 14,5-15

milioane barili pe zi.

Pe fondul cererii slabe, datorate crizei globale, în 2009, producţia de petrol a scăzut, în

medie, cu 1,6 milioane barili pe zi,8.

Începând cu anul 2010 piaţa petrolului şi a gazelor naturale a cunoscut o evoluţie

spectaculoasă, respectiv creşterea cererii acompaniată de o creştere accelerată a preţurilor până

în jurul valorii de 100 dolari/baril. Creşterea preţului petrolului a condus la fragilizarea

economiilor lovite din plin de criza începută în anul 2008, generând inflaţie şi speculaţii. Cu

toate acestea se prefrigurează ca până în anul 2016, cereare de petrol să crească cu1,2 milioane

3 Entretetien avec Daniel Yergin, Politique Internationale, nr. 98, Hiver 2002-2003, pag.3314 Philippe Sébille-Lopez, Géopolitiques du pétrole, 2006, Armand Collin, Paris, p 55 Ibidem6 Medium Term Oil&Gas Markets, International Energy Agency, august 201,1 pag, 107 Oil market Report, Statistical Supplement 2011, International Energy Agency, august 201,1 pag, 108 Medium Term Oil&Gas Markets, International Energy Agency, august 201,1 pag, 10

24

barili pe zi. Din această valoare, 40% o reprezintă creşterea cererii de petrol a economiei Chinei

aflate, în plină dezvoltare.

În paralel, piaţa gazelor naturale a cunoscut o creştere constantă atingând valori ale

cererii egale cu cele anterioare declanşării crizei mondilae, Datorită specificităţii pieţei gazelor

naturale şi dezvoltării transportului şi distribuţiei de gaze naturale lichefiate (LNG), preţul

acestora variază de la regiune la regiune.

Petrolul este resursa care pune în mişcare sectoarele transporturilor, alimentaţiei şi

agriculturii, petrochimiei, chiar şi eficienţa forţelor armate depinde de acesta. Cine va domina

traseele energetice ce pompează petrol şi gaze în venele marilor economii mondiale, va controla

accesul la resurse şi distribuţia lor şi implicit va putea decide cine va rămâne în topul marilor

puteri economice şi cine nu. În ultima perioadă, o serie de factori a adâncit confruntarea în acest

domeniu:

1. Criza din Orientul Mijlociu, situaţia instabilă din Irak şi creşterea exponenţială a

puterii Iranului riscă să lase fără resurse Statele Unite, cel mai mare consumator de resurse

energetice la nivel mondial.

2. Evoluţia Venezuelei spre un experiment socialist şi anti-SUA lipseşte puterea de la

Washington de singura sursă de petrol şi gaze de anvergură situată în imediata vecinătate a

coastelor americane.

3. Rusia a început să manipuleze politic imensele sale rezerve, ceea ce a dus la creşterea

preţului petrolului şi al gazelor şi a născut temerea că fluxul de materie primă spre economiile

occidentale va putea fi tăiat după bunul plac al Moscovei.

4. Instabilitatea creată în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, datorată revoltelor

populare din Tunis, Egipt, Libia, Yemen, Iordania şi Siria, care au mărit volatilitatea zonei şi au

perturbat aprovizionarea cu hidrocarburi din regiune.

5. Catastrofa nucleară de la Fukushyma apărută în urma cutremurului devastator ce a

zguduit Japonia în luna martie 2011, a făcut ca alternativa folosirii energiei nucleare să devină o

temă deosebit de controversată în Uniunea Europeana, o parte din statele membre ale UE

renunţând la folosirea acesteia pe termen mediu şi lung.

În prezent producţia de petrol la nivel mondial este de 85 milioane barili pe zi,

considerat un maxim al potenţialului de extracţie. Dar cererea de petrol este în creştere cu

aproximativ 2% anual, în timp ce câmpurile petrolifere sunt în declin cu aproximativ 5% pe

24

an.9 Până în 2030, cererea de petrol va creşte cu 37%, la 115 milioane de barili pe zi.

Companiile petroliere avansează previziuni îngrijorătoare: pentru fiecare 10 barili vânduţi,

prospectorii lor identifică doar 4 barili în loc10.

O valoarea ridicată a preţului petrolului are un impact negativ asupra întregii economii

mondiale şi cu efecte sociale notabile, conducând la apariţia recesiunii economice şi a inflaţiei

prin efectul pe care îl are asupra costurilor celorlalte bunuri şi produse. De menţionat, că la

mijlocului anului 2007, jumătate din deficitul comercial al Statelor Unite, cifrat la 400 miliarde

USD, era dat de importul de produse petroliere11.

Creşterea preţului petrolului are un impact negativ asupra economiei, echivalent cu cel

obţinut prin creşterea valorii taxelor şi impozitelor. Din informaţiile culese rezultă ideea că o

creştere accentuată a preţului petrolului este urmată de o criză economică, majoră 12, fapt dovedit

de recesiunile economice prin care a trecut economia mondială ca urmare a şocurilor petroliere

din octombrie 1973 (războiul de Yom Kippur), celei de-a doua crize petroliere din ianuarie 1979

(urmare a revoluţiei din Iran) şi urmare a celor două războaie din Golf (1990 şi 2003). Se poate

aprecia că actuala criză economică are printre numeroasele sale cauze şi creşterea accentuată a

preţului petrolului înregistră în anul 2008.

Menţinerea cotaţiilor preţului petrolului în USD are un număr important de consecinţe.

Pentru a putea face faţă tranzacţiilor comerciale cu produse petroliere, orice actor economic, cu

excepţia Statelor Unite, trebuie să achiziţioneze USD. Pentru achitarea costurilor tranzacţiei se

transferă zilnic sume de miliarde de USD. Transferurile financiare sunt, cel mai adesea, garantate

de bănci americane şi care primesc un comision de transfer pentru fiecare tranzacţie efectuată.

Începând cu anul 2001, dolarul american a continuat să se deprecieze în raport cu celelalte

valute. Astfel, din 2001 dolarul american s-a depreciat cu cca. 70% comparativ cu euro, 37%

comparativ cu moneda britanică şi cu 75% faţă de dolarul australian.

Modificările survenite în cursul monedei americane fac ca, cumpărătorii din Zona Euro

să achite mai puţin, cu toată creşterea preţurilor, comparativ cu 2001, iar statele exportatoare de

9 Energy Outlook 2011, IEA10 Dolgin, N., (2004), Geopolitica. Dependenţele de resursele energetice, Ed.Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti.11 Energy Outlook 2007, IEA12 Pierre Noël, (1998), Approvisionnement Énergétique de L'europe Et Politique Étrangère Commune, Une problématique

24

petrol să plătească mai mult pentru bunuri şi servicii, achiziţionate din această zonă, fapt care

atrage şi o depreciere constantă a monedelor naţionale ale statelor respective.

Deşi, deprecierea dolarului a fost în primă fază o mişcare tactică menită să conducă la

reducerea deficitului comercial al SUA prin stimularea exportului, pe termen lung există

pericolul ca dolarul american să fie înlocuit în tranzacţionarea produselor petroliere.

Federaţia Rusă fiind unul din principalii exportatori de hidrocarburi, încearcă să

detroneze moneda americană din poziţia ei privilegiată. La aceasta se adaugă Emiratele Arabe

Unite (EAU), Arabia Saudită şi Kuweit-ul. Cu toate acestea, conjunctura economică actuală nu

este de partea acestor state, ţările din Zona Euro fiind într-un impas evident, fapt care poate avea

efecte globale.

Uniunea Europeană se află în situaţia unui importator net de energie. Cele 27 de state

membre ale UE deţin doar 0.6% din rezervele mondiale de petrol şi circa 2% din cele de gaze

naturale. Situaţia nu este cu mult diferită nici în ceea ce priveşte rezervele de cărbune, UE având

doar 4% din rezervele identificate la nivel mondial, iar capacitatea de producţie energetică

reprezintă 18% din cea globală. Consumul energetic al UE reprezintă aproximativ 18% la sută

din cel la nivel mondial, comparativ cu consumul SUA de 23%13.

Ca importator net de energie, Uniunea Europeană este dependentă de resursele externe

provenite cu precădere din: Federaţia Rusă, Norvegia, Africa şi Orientul Mijlociu. În acest

context, odată cu dezvoltarea economică şi socială a UE, dependenţa se va amplifica în

perioada următoare. Conform raportului "EU Energy Outlook by 2020" al Comisiei Europene,

în următorii 15 ani UE va ajunge să importe aproape 70% din necesarul său de energie.

Petrolul rămâne principala resursă energetică consumată de Uniunea Europeană. În anul

2010 au fost importate aproximativ 580 milioane de tone de petrol. Federaţia Rusă a fost unul

din principalii furnizori, care a asigurat 32% din consum, iar Norvegia a exportat către UE 14

circa 60 milioane tone de petrol reprezentând puţin peste 10% din necesar, 45% din necesarul

de petrol fiind importat din Zona Golfului şi din Orientul Mijlociu.

Dintre statele membre, Marea Britanie este principalul producător de petrol. Cu toate

acestea, producţia sa rezultată în urma exploatărilor din Marea Nordului, cunoaşte un declin

accentuat. Toate statele europene sunt importatoare nete de petrol, excepţie făcând, în acest caz,

13 EU Energy Outlook by 202014 IEA Annual Report 2011, IEA

24

Danemarca15.

Aşa cum am menţionat, consumul de petrol reprezintă aproximativ 40% din consumul

energetic la nivelul UE, în timp ce consumul de gaze naturale reprezintă circa 25%, având o

tendinţă de creştere continuă16. Importurile de gaze ale Uniunii Europene sunt repartizate astfel:

41% provin din Federaţia Rusă, 30% provin din Algeria şi 25% provin din Norvegia. Se

estimează că datorită tendinţelor de scădere a extracţiei din Marea Nordului şi a costurilor mai

reduse în 2030, circa 60% din importurile de gaze să provină din Federaţia Rusă17. Livrările de

gaze ruseşti se află sub cvasi-monopolul Gazprom, gigantul petrolier controlând peste 70% din

producţia şi livrările de gaze naturale ale Federaţiei Ruse.

La nivelul Uniunii Ruropene un consumul de cărbune energetic înregistrează un trend

negativ ,Cărbunele avea o pondere în consumul energetic de aproximativ 13% în 2004, 10% în

2009 şi 8% în 2011, comparativ cu anii ‘ 90 când cărbunele conta pentru 20% din producţia de

energie.18.

Explicaţia rezidă în faptul că UE a ridicat standardele de protecţie a mediului, fapt care

a condus la închiderea unui număr important de centrale pe bază de cărbune a căror

modernizare ar fi implicat costuri de investiţii foarte mari. În contrapartidăau crescut

importurile de gaz natural din Federaţia Rusă, Norvegia şi Algeria, precum şi importurile de

GPL (gaz petrolier lichefiat) din Nigeria.

Pe de altă parte, în acelaşi orizont de timp, cererea Asiei (datorată în mare parte Chinei)

se estimează că va creşte cu 500 de milioane de tone pe an, în timp ce cererea Uniunii Europene

va creşte cu doar 50 de milioane de tone, provocând modificări ale marilor fluxuri energetice la

nivel mondial19.

Principalele provocări ale acestei perioade sunt creşterea accelerată a cererii de petrol

provenite din China şi India, precum şi a altor state în curs de dezvoltare şi chiar a unor ţări

producătoare de petrol şi gaze, conduc la apariţia unor necesităţi pentru aprovizionare.

China şi India vor transforma pieţele mondiale de energie, prin mărimea şi ritmul de

creştere economică. China va depăşi Statele Unite, până în 2030. China şi India vor reprezenta

70% din cererea globală de petrol şi 80% din cererea de cărbune la nivel global până în anul 15 Ibidem16 Ibidem 17 EU Energy Outlook by 202018 IEA Annual Reports 2000-201, IEA119 EU Energy Outlook by 2020

24

205020.

Cererea de produse petroliere se aşteaptă să fie mai mare cu 50% în 2030, faţă de nivelul

actual. Consumul este de aşteptat să crească de la 85 de milioane de barili pe zi în prezent, la

105-115 milioane în 2030. În scopul de a satisface această cerere, este nevoie ca în

perioada2012-2030, să fie făcute investiţii în dezvoltarea capacităţilor de extracţie, rafinare şi a

infrastructurii de transport şi stocare în valoare de 5.950 - 7.550 miliarde USD 21.

Soluţia pentru Uniune Europeană la toată această ecuaţie energetică poate veni doar prin

alinierea la strategia comună de diversificare a surselor de aprovizionare cu energie, reducerea

consumurilor energetice, utilizarea unor tehnologii energointensive.

În epoca globalizării nu există o reţetă de tip „japonez” care să permită dezvoltarea prin

surse proprii şi în izolare. Practic, în această perioadă, cuplarea la principalele coridoare de

transport regionale şi europene reprezintă singura alternativă care poate asigura dezvoltarea

durabilă a României.

Problematica energetică a devenit o preocupare la nivel global odată cu prima criză a

petrolului din anii ‘ 70. Aprovizionarea cu energie devine intrinsec legată de conceptual de

dezvoltare durabilă, odată cu lansarea programului de acţiune pentru secolul XXI “Agenda 21”,

document aprobat în unanimitate în luna iunie 1992, de către reprezentanţii celor peste 170 de

state, care au participat la Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare a Naţiunilor Unite22.

În cadrul Summit-ului de la Rio de Janeiro, cei 120 de şefi de stat sau de guvern s-au

angajat să acţioneze continuu, în vederea îndeplinirii măsurilor propuse pentru atingerea

obiectivelor Agendei 21.

Securitatea furnizării stă la baza oricărei politici energetice – orice dezordine serioasă,

care duce la întreruperea livrărilor de petrol şi gaze naturale, implică consecinţe importante

asupra economiilor statelor membre ale UE. Pentru a întări această securitate, ţările UE trebuie

să-şi diversifice vectorii săi energetici şi sursele energetice, precum şi să revizuiască

infrastructura de transport (conductele, liniile de transmisie, sistemele de repartizare etc.).

Concomitent, trebuie revăzută şi politica de asigurare a rezervelor.

Prin reducerea consumului în toate ariile (industrie, transport etc.) se va îmbunătăţi şi

competitivitatea, reducându-se dependenţa, precum şi influenţa asupra mediului. Pe lângă 20 IEA Annual Report 2007, IEA21 Oil Supply Security, Emergency Response of IEA Countries, In t e r n a t i o n a l En e r g y Ag e n c y, ,200722 Agenda 21, UN Conference on Environment and Development (UNCED), Rio de Janerio, 3-14 June 1992.

24

implementarea integrală a liberalizării sectorului energetic, mai sunt necesare şi alte măsuri, ca:

îmbunătăţirea consultărilor dintre operatori, autorităţi de reglementare şi de implementare a

politicilor, îmbunătăţirea accesului la reţelele de transmisie şi facilităţi de stocare, îmbunătăţirea

eficienţei energetice in industrie, gospodăririi şi in sectorul transporturilor, dezvoltarea politicilor

în domeniul ştiinţei şi inovării, demonstrării şi propagării de tehnologii.23

Un aspect foarte important în acest sens se referă la "energia sustenabilă" în strânsă

legătură cu politica industrială şi de mediu, această direcţie de acţiune trebuind să-şi găsească

cele mai bune mijloace pentru a nu afecta echilibrul ecologic şi pentru a folosi raţional sursele

energetice. UE şi-a propus sporirea procentului de energii ecologice şi regenerate cu 15%, pană

în 2015. Dintre statele membre, Germania este şi cel mai mare consumator de energie, dar se

numără şi printre cele mai preocupate state în ceea ce priveşte valorificarea noilor surse

generatoare de energie: energia hidro, energia vântului pe apă şi pe uscat, pila fotovoltaică,

biomasa, energia solară, geotermală şi deşeurile urbane24.

Concomitent cu elaborarea noii politici în domeniu şi pană la concretizarea noii înţelegeri

cu Rusia, liderii statelor europene acordă un loc din ce în ce mai important chestiunilor

energetice în relaţiile pe care le stabilesc cu terţi şi caută, permanent, alternative. Conducta de

petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), inaugurată pe 25 mai 2005 şi care conectează Marea Caspică

şi coasta estică a Turciei, a fost construită pentru a oferi o alternativă la dependenţa Vestului de

un Orient Mijlociu instabil şi de membrii OPEC. In acest context, importanţa Turciei pentru

Uniunea Europeană creşte considerabil. Conducta este un element important care poate balansa

puterea în regiunea Asiei Centrale, iar relaţiile comerciale bilaterale, inclusiv uniunea vamală

Turcia-UE, din 1995 vor deveni mai strânse.

Dependenţa Europei de gazul rusesc are ca revers dependenţa Rusiei de veniturile

obţinute din vânzările de gaz pe piaţa europeană. În definitiv, problema se reduce la faptul că

partenerul de afaceri, sub forma GAZPROM, este statul rus, iar posesia resurselor naturale este

instrumentalizată politic.

Lupta pentru controlul resurselor de petrol şi gaze naturale – în ansamblu pentru resurse

energetice – a devenit o prioritate, la ordinea zilei, cu repercusiuni imprevizibile, în jocurile

globale. Pe fondul conflictului militar arabo-israelian („Razboiul de Yom Kippur”), s-a declanşat

23 EU Energy Outlook by 2020, IEA24 EU energy and transport in figures 2010, UE Commission

24

una din cele mai puternice dintre crizele economice postbelice, „şocul petrolului” din 1973,

aşadar de conflictul de interese existent între cei care îl deţineau şi, respectiv, cei care îl folosesc.

Pornind de la faptul că energia este motorul economiei, al tuturor activităţilor şi că

suntem consumatori din ce în ce mai mari de energie – probleme care trebuie să intre în

preocupările tuturor – Comisia Europeana a elaborat Cartea Verde a Energiei, care îşi propune

găsirea unor soluţii pentru aprovizionarea sigură cu energie, pentru creşterea economiilor de

energie, liberalizarea pieţelor energiei şi protecţia mediului.

Obiectivul principal al strategiei UE în domeniul energiei este majorarea semnificativă a

capacităţii surselor de energie nepoluante. UE şi-a propus ca, în 20 de ani, să-şi asigure jumătate

din necesarul de energie din surse cu emisii reduse de carbon în atmosferă 25. Se doreşte ca UE să

reacţioneze mai bine la schimbările de situaţie de pe pieţele energetice şi să fie mai pregătită

pentru momentele când preţul petrolului sau cel al gazelor naturale se va modifica peste noapte.

Un raport al avertizează asupra potenţialelor probleme care pot apărea în cazul creşterii

importurilor energetice din zone politic instabile. Autorii raportului menţionează problemele

apărute deja în momentul în care furnizorii majori au folosit livrările de combustibili drept

mecanism de intervenţie politică. În limbaj diplomatic, autorii amintesc astfel de criza născută de

întreruperea livrărilor de gaz rusesc către Ucraina din iarna anilor 2006, 2007, şi 2008, criză care

a dat fiori întregii Europe.

Rusia este în momentul de faţă, aşa cum menţionam, cel mai important furnizor de

energie al UE; iar Rusia are nevoie de masive investiţii străine pentru explorarea şi prospectarea

rezervelor sale de hidrocarburi. Pentru a putea rezolva aceste probleme, UE pregăteşte un amplu

pact energetic pentru Rusia, care ar trebui să reglementeze foarte clar relaţiile bilaterale viitoare

în acest domeniu26.

În vederea acordării unui sprijin intensificării schimburilor comerciale între ţările din

Caucaz şi Asia Centrală, pe de o parte, şi Europa ,de cealaltă parte, şi dezvoltării infrastructurii,

mai ales în contextul exploatării intensive a resurselor din regiunea Mării Caspice, UE a lansat

programele:

25 Michael Gonchar, Vitalii Martyniuk, Olena Prystayko, (2009) Gas Conflict and its Consequences for European Energy Security, Eurasia Centre.26 EU energy and transport in figures 2010, UE Commission

24

TRACECA27 (Transport System Europe-Caucasus-Asia) în anul 1994, având ca obiectiv

construirea unei noi infrastructuri de transport printr-o mai strânsă integrare economică a

celor 12 state membre (printre care Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Kazahstan, România,

Turcia şi Uzbekistan), precum şi prin promovarea stabilităţii şi încrederii în regiune;

INOGATE28 (Interstate Oil and Gas Transport to Europe), în scopul facilitării şi

exploatării comerciale a rezervelor de petrol şi gaze naturale din zona Mării Caspice şi al

eficientizării transportului acestora către pieţele de energie din Europa şi, în general, din

Occident. Actul de constituire al INOGATE, aşa-numitul Acord Cadru (Umbrella

Agreement), a fost semnat în iulie 1999, la Kiev, şi a intrat în vigoare, cu statut de tratat

internaţional, în luna februarie 2001.

O dezvoltare durabilă a reţelelor de transport energetic presupune ajungerea la un numitor

comun între componentele principale respectiv, componenta economică, componenta socială şi

protecţia mediului.

România, ca ţară aflată la graniţa de est a UE şi se află la răscrucea dintre Europa şi Asia,

precum şi la legătura dintre Turcia şi Grecia, pe de o parte, şi Uniunea Europeană, de cealaltă

parte.

România are cuprinsă, între obiectivele strategice29 ale Programului de Guvernare,

dezvoltarea infrastructurii de transport şi asigurarea securităţii energetice a ţării, bazate pe

dezvoltarea infrastructurii şi un sistem eficient de asigurare a resurselor, aprovizionare,

producere, transport şi distribuţie, care asigură alimentarea continuă a tuturor consumatorilor în

condiţii de accesibilitate, disponibilitate şi de suportabilitate a preţurilor.

3. PREZENTAREA SUCCINTĂ A CONTINUTULUI PE CAPITOLE

Lucrarea este structurată în şase capitole şi are ca punct de plecare cadrul teoretico-

27 http://www.traceca-org.org/en/home/28 http://www.inogate.org/29 Programul de guvernare pe perioada 2009-2012

24

metodologic al sgeopoliticii. În primul capitol se trece ăn revistă discipline precum. Geografia

Politică, Geopolitica, Geostrategia, Geoeconomia vizavi de resursele energetice. La fel ca şi în

alte domenii (mai ales în cel politic) şi în cazul resurselor energetice se regăsesc două categorii

principale de protagonişti: jucători geostrategici activi şi respectiv pivoţi geopolitici. Pornind de

la evaluările analistului american Zbiegniew Brzezinski, în domeniul traseelor energetice se pot

distinge următorii jucători geostrategici activi în zona Eurasiei şi Africii: Statele Unite, Rusia,

China, India, Japonia, Africa de Sud şi Uniunea Europeană, reprezentată în principal de Franţa,

Germania şi Marea Britanie. În aceiaşi zonă pot fi identificaţi următorii pivoţi geopolitici:

Norvegia, Turcia, Ucraina, Azerbaidjan, Egipt, Iranul, Arabia Saudită

În cel de-al doilea capitol se prezintă principalii furnizori de hidrocarburi la nivel

mondial. Mai întâi face definirea şi clasificarea resurselor energetice şi continuă cu prezentarea a

evoluţiei cererii de hidrocarburi la nivel mondiale şi european. În continuare sunt prezentate

resursele mondiale de petrol şi gaze naturale.. În ultima parte este prezentată situaţia prezentate

energetică a României.

În capitolul al treilea se prezentă Uniunii Europene în ecuaţia energetică globală. Este

prezentată dependenţa UE de importul de petrol şi de gazele naturale şi sunt trecute în revistă

principalele surse de aprovizionare cu petrol şi gaze ale UE (orientul mijlociu, Federaţia Rusă,

Marea Caspică, Africa de Vest – Golful Guineei.

Capitolul al patrulea, în mod firesc cel mai general ca spaţiu de tratare, este dedicat

geostrategie traseelor energetice europene. După o prezentare a principalelor concepte cu privire

la traseele energetice, doctorandul face o minuţioasă şi foarte bine documentată analiză

geopolitică a regiunii Mării Negre şi Mării Caspice urmată de o prezentare a principalelor trasee

energetice europene: Drujba, White Stream, Blue Stream, Nord Stream, South Stream,

TRACECA, Atyrau – Samara, Baku – Novorossysk, Baku – Supsa, Tengiz – Baku – Batumi,

Odesa – Brodi – Plok Gdansk, PanEuropean Oil Pipeline PEOP,Baku – Tbilisi – Ceihan,

Nabuco, Tengiy/Karachagananak – Novorosszsk, Burgas – Adrianopolis, Interconector, Turcia –

Grecia – Italia (ITGI), Transalpina,Trans Adriatica (TAP), AGRI. La fiecare dintre acestea se

24

prezintă detalii privind furnizorii, jucătorii angrenaţi, cantităţile transportate, costurile de

investiţii estimate, capacitatea de transport estimată, punctele forte, vulnerabilităţile.

În cadrul celui de-al cincilea capitol este abordată geopolitica intereselor şi securităţii

energetice ale marilor puteri Statele Unite, Rusia, Uniunea Europeană (ca actor colectiv), Japonia

şi China o putere globală în plină dezvoltare Se face o radiografie extrem de interesantă a

politicii acesteia, în domeniul energetic şi modului în care resursele energetice au fost şi sunt

folosite, atunci când interesele Federaţiei Ruse o cer, ca armă politică sau mijloc de persuasiune.

Se subliniază că Rusia urmăreşte nu doar exercitarea controlului asupra resurselor energetice

(petrol şi gaze naturale), ci şi asupra traseelor de transport pentru a putea controla pieţele de

desfacere şi în felul acesta reacţia consumatorilor.

Geostrategia şi politica energetică a Statelor Unite, Chinei, Japoniei în spaţiul Mării

Negre şi regiunii Mării Caspice, sunt prezentate în subcapitole separate, fiind prezentate acţiunile

întreprinse de către cele actori globali în vederea reducerii dependenţei de energetice de Orientul

Mijlociu şi asigurarea siguranţei energetice. Întrucât conform doctrine Federaţiei Rusă, zona se

află în zona de influenţă a acesteia, strategia abordată a fost cea dezvoltată de Kremlin, respectiv,

implicare companiilor petroliere devenite jucători globali, în vederea creşterii influenţei în zonă.

Evaluarea potenţialului energetic şi analiza problemei securităţii energetice a României,

precum şi determinarea locului şi ţării noastre în jocul geopolitic al traseelor energetice pe Axa

Marea Caspică – Marea Neagră – Uniunea Europeană sunt abordate în cadrul capitolului şase al

lucrării. Nu doar marile puteri şi cele regionale au capacitatea de a dobândi influenţă şi

semnificaţie în sistemul internaţional, aducând plusvaloare sistemului..

Departe de a „juca” un rol pur decorativ sau de a se comporta ca pioni ai strategiilor

competitive sau cooperative a marilor puteri., România este capabilă, dincolo de garantarea

suveranităţii şi integrităţii teritoriale, să-şi construiască un profil de politică externă care să

corespundă intereselor naţionale şi o imagine atractivă de jucător important în regiune.

Aşadar interesele statelor riverane, ale principalilor actori pretendenţi la topul ierarhie

24

mondiale (Statele unite, Federaţia Rusă, China, Japonia, India şi UE), imensul potenţial

economic, militar şi demografic precum şi rolul acestei zone cu elemente de legătură între Asia

Centrală şi Orientul Mijlociu în jocul în jocul intereselor politice şi economice globale sunt

conturate de către doctorand ca principale caracteristici de politice şi de securitate ale bazinului

Mării Negre. Prin urmare miza strategică a stabilităţii şi a păcii în Europa nu este atât de evidentă

pe niciuna dintre frontierele geopolitice euro-atlantice, pe cât este în regiunea lărgită a Mării

Negre. Singura evoluţie strategică cu adevărat relevantă este transformarea regiunii Mării Negre

în pivotul geopolitic al euro-atlanticismului, în secolul XXI. Pornind de aici se pot construi punţi

de stabilitate către Europa de Est, Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu

4. CONCLUZII

Toate naţiunile sunt dependente de resursele energetice, cu precădere de resursele de

hidrocarburi. Acest lucru confirmă faptul că resursele de hidrocarburi nu reprezintă doar o sursă

de energie, ci şi o sursă de putere şi influenţă la nivel global.

Preţul petrolului a crescut constant începând cu anul 2003. Ritmul de creştere al preţului

petrolului nu a fost depăşit nici măcar de aur. S-a ajuns ca la data de 3 iulie 2008, preţul

petrolului să atingă nivelul record de 144,75 USD/bari, iar după o perioadă de acalmie preţurile

au ajuns în aprilie 2011, în juurul valorii de 125 USD/baril, menţinându-se şi în prezent în jurul

valorii de 100 USD/baril.

Pentru a explica trendul ascendent al preţului petrolului pot fi furnizate numeroase

explicaţii, dintre care menţionăm cei mai importanţi doi factori :

instabilitatea constantă a zonelor bogate în hidrocarburi, Orientul Mijlociu, zona

Mării Caspice, Africa de Nord, Africa de Vest şi Venezuela;

Creşterea cererii de hidrocarburi venită din partea Chinei şi Indiei. De altfel, se

estimează că creşterea cererii de hidrocarburi a celor două state reprezintă 90% din

totalul creşterii la nivel global, începând cu 200230.

Se pare că, în ciuda tuturor afirmaţiilor făcute de decidenţii politici la diferite nivele, cu

privire la identificarea unor surse alternative de energie, a cărui apogeu să-l reprezinte

30 World Economic Outlook, “Housing and the Business Cycle,” International Monetary Fund, April 2008.http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2008/01/pdf/text.pdf.

24

identificarea unei surse de energie curată şi inepuizabilă şi ar echivala cu obţinerea transmutaţiei

de către alchimişti, progrese majore nu au fost făcute.

Geopoliticainul italian Gianluca Ansalone afirmă în cadrul lucrării sale "Noile Imperii.

Harta geopolitica a secolului XXI’’, că menţinerea echilibrului geopolitic al secolului XXI se va

decide, în continuare, pe baza unităţii de măsură numită barilul de petrol. „Bunul şi străvechiul

“aur negru” pare menit să fie în continuare adevăratul ac al balanţei puterii in lume”31.

Pentru susţinerea şi dezvoltarea economiei mondiale lumea consumă 80 de milioane de

barili zilnic, ceea ce reprezintă peste 40 la sută din cererea de energie globală. Drept urmare,

economia mondială va continua să tresară la cotaţiile combustibililor fosili clasici, cel puţin pe

termen scurt şi mediu. Petrolul şi gazul natural vor continua să reprezinte principalele opţiuni şi,

drept urmare, cine va controla resursele cele mai bogate şi traseele de transport ale acestora, va

dobândi un avantaj important pe „tabla de şah” mondială.

Urmare a acestor condiţii obiective apare drept predictibilă, reaşezarea pieselor pe „tabla

de şah”, în vederea începerii unei noi partide, ai cărei câştigători nu sunt încă cunoscuţi. Evoluţia

în această situaţie este mai puţin previzibilă şi diferită de ceea ce a cunoscut istoria în secolele al

XIX-lea şi al –XX-lea.

Din acest punct de vedere, este posibil ca o parte din zone să-şi piardă importanţa şi rolul

central, în timp ce altele pot deveni pivoţii noilor puteri globale, sau se vor transforma în puteri

globale.

Prin bogăţiile pe care le deţine şi controlul rutelor de transport Federaţia Rusă îşi poate

creşte puternic influenţa la nivel global, concomitent cu o creştere în importanţă a statelor din

Bazinul Caspic şi al Mării Negre a căror independenţă faţă de centru (Moscova) este stimulată de

China, India, Pakistan, care au interese ce devin vitale în zonă, proiectându-şi practic influenţa

peste întreagă zonă. În următoarele decenii, una din zonele centrale poate deveni regiunea care

este cuprinsă între Caucaz şi graniţele cu China. Zonă ce are importante resurse energetice şi

naturale, dar şi care face obiectul unor neînţelegeri continue între actorii globali.

Federaţia Rusă, care se va distinge ca imperiu energetic, nu stă în expectativă şi face

mişcări surprinzătoare încheind tratate şi acorduri comerciale cu statele din zonă. În vederea

contrabalansării influenţei americane din regiune intensifică relaţiile cu Iranul şi dezvoltă

cooperarea în cadrul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. În paralel, încearcă sporirea

31 Ansalone, Gianluca (2008)I , Nuovi imperi. La mappa geopolitica del XXI secolo, ed. Marsilio, .

24

controlului asupra tuturor traseelor energetice din zonă în mod direct, prin încercarea de a trasa

toate traseele energetice pe teritoriul naţional, achiziţionare de pachete majoritare în cadrul unor

companii care participă la consorţii care au drept scop tranzitul de hidrocarburi dinspre Marea

Caspică, sau concesionarea celor mai importante zăcăminte. Un alt capitol este reorientarea

traseelor energetice către China şi Japonia, urmărind diversificarea pieţelor de distribuţie.

O influenţă decisivă în a transforma China şi India în două superputeri mondiale o va

avea factorul demografic, dar şi asigurarea cu resurse energetice capabile să asigure dezvoltarea

unor economii aflate în plină expansiune.

China care este deja un imperiu al hardware-ului, fiind considerată "fabrica lumii", de

aceea, înscrierea sa în competiţia pentru resursele energetice globale este fundamentală pentru

asigurarea dezvoltării economiei sale.

India îşi proiectează puterea ca un imperiu software, care mizează pe tineri, pe

învăţământ, tehnologie, engleză. Cu toate acestea, ritmul de creştere actuală presupune

asigurarea resurselor energetice necesare.

Brazilia, definită imperiul verde-aur, fiindcă în afară de petrol, investeşte şi în

biocombustibili (alături de SUA produce 70% din etanolul mondial).

Statele Unite vor rămâne în continuare imperiul economic care va controla finanţele

lumii şi va furniza principala monedă a lumii, puterea cu care vor trebui să se confrunte celelalte

state, dar ele vor trebui să găsească în continuare cele mai bune modalităţi de a menţine

echilibrul global cu cele patru puteri în curs de apariţie şi afirmare.

Pe de altă parte, producţia americană de petrol, considerată într-un declin avansat,

cunoaşte în prezent cea mai spectaculoasă creştere. Producţia de gaz natural a cunoscut un ritm

alert de creştere în ultimii cinci ani. Conform previziunilor Agenţiei Internaţionale pentru

Energie32, este de aşteptat ca tendinţa actuală să continue, fapt care va avea importante concesinţe

geopolitice. Unul din cei mai influenţi analişti al Citigroup, Ed Morse (şeful departamentului de

cercetare a pieţei globale de bunuri la Citigroup), afirmă că ” America de Nord devine un nou

Orient Mijlociu”33. Un alt reprezentant al industriei petroliere, Robin West susţine că până în anul

2020 Statele Unite vor deveni cel mai mare producător de petrol şi gaze naturale.

Renaşterea industriei petrolului şi gazelor naturale în SUA a fost posibilă datorită noilor

32 World Energy Outlook 2012.33 Ed Morse, (2012), Move Over, OPEC – Here We Come, Wall Street Jurnal, March 19.

24

tehnologii aplicate şi a preţurilor ridicate ale petrolului. Introducerea metodei orizontale de

extragere a gazelor şi a petrolului a permis companiilor să aibă acces la cantităţi imense de

resurse dintr-un singur punct de extracţie. În vederea creşterii gradului de extracţie a fost

combinată metoda extracţiei orizontale este combinată cu metoda fracturării hidraulice care

foloseşte fluide sub presiune pentru a fractura straturile de roci dure şi a facilita petrolului şi

gazelor naturale să iasă din acestea. Această combinaţie de tehnologii a permis obţinerea unor

cantităţi foarte mari de petrol şi gaze naturale. O altă tehnologie a permis extracţia petrolului şi

gazelor naturale aflate sub nivelul mărilor. Dezvoltarea noilor tehnologii a avut ca motor preţui

ridicat al petrolului.

Aplicarea acestor tehnologii este rentabilă în condiţiile unui preţ al petrolului de peste 50

– 60 USD/ baril. În urmă cu doar un deceniu cei mai mulţi reprezentanţi ai industriei petrolului

estimau că un preţ de 20 USD/ baril asigură suficiente resurse pentru dezvoltarea, pentru

dezvolatea unor noi tehnologii precum şi pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport şi

identificarea de noi zăcăminte. La actualul ritm de creştere al producţiei de petrol Statele Unite

vor deveni cel mai mare producător din lume până în anul 2015.

În prezent Arabia Saudită produce aproximativ 10 milioane de barili de petrol / zi, faţă de

6 milioane de barili pe zi pe care le produce Statele Unite. În ceea ce priveşte producţia de gaz

natural lichefiat ( LNG ) aceasta ajunge la 8 milioane de barili pe zi. Administraţia informaţiilor

de energie a SUA (EIA) estimează că până în 2020, producţia combinată de gaze natutrale şi

gaze lichefiate va putea atinge echivalentul a fi de 10 milioane de barili pe zi.

Producţia de petrol şi gaze naturale a Statelor Unite conduce cu gândul la posibilitatea ca

această ţară să atingă independenţa energetică. „Dacă această creştere va rezulta în reducerea

importurilor SUA sau dacă exporturile noastre nete vor creşte nu va conta prea mult în bilanţul

mondial”, a scris acesta. „Oricum, America de Nord devine noul Orient Mijlociu. Singurul lucru

care poate opri acest lucru este politica – ecologiştii împiedicând furnizările în Statele Unite, de

exemplu: sau amerindienii prevenind construcţia de conducte în Canada; sau producţia mexicană

fiind, în continuare, împiedicată de Constituţia Mexicului care limitează investiţiile străine sau

transferurile tehnologice”34.

„Cred cu tărie că Statele Unite sunt, de fapt, ţara cu cea mai rapidă creştere a producţiei

de gaze naturale din lume şi, da, acest lucru se petrece în special pe terenurile deţinute de

34 Ed Morse, (2012), Move Over, OPEC – Here We Come, Wall Street Jurnal, March 19.

24

sectorul privat”35. „Acest lucru se petrece indiferent de măsurile politice. Bineînţeles că, trebuie

să lăsăm piaţa să funcţioneze şi să eliminăm toate impedimentele care previn piaţa să

funcţioneze”36.

Morse estimează că o creştere a producţiei energetice până în 2020 ar crea între 2

milioane şi jumătate şi 3 milioane şi jumătate de noi locuri de muncă.

Cu doar 10 ani în urmă experţii americani încercau să convingă administraţia centrală de

necesitatea creerii unui sistem care să permită aprovizionarea SUA cu gaze naturale lichefiate,

fapt ce ar fi creat o dependenţă majoră a SUA de importul de LNG, cu consecinţe geopolitice

greu de evaluat. Aceasta cu atât mai mult cu cât în acest joc geopolitic ar fi putut interveni şi

Rusia, cel mai mare producător de gaze naturale din lume.

Producţia mare de gaze naturale şi petrol a condus la reducerea importurilor energetice

ale Statelor Unite şi implicit la scăderea deficitului comercial al acestei ţări.

Uniunea Europeană îşi poate continua dezvoltarea economiei şi asigurarea unei poziţii

cheie la nivel global doar dacă reuşeşte să-şi reducă dependenţa energetică directă (prin

reducerea consumurilor) şi indirectă prin asigurarea resurselor energetice, asigurarea rutelor de

transport şi îmbunătăţirea infrastructurii energetice, pe termen mediu şi lung.

Hidrocarburile pot intra în UE, dintr-un număr mare de surse, dar securitatea energetică,

este doar iluzorie, atât timp cât, interconectarea statelor membre prin intemediul reţelelor de

transport petrol şi gaz natural nu este generalizată la nivelul întregii Uniuni, dând oricând,

posibilitatea întreruperii alimentării şi permiţând fragmentarea pieţei37.

În fapt, chiar, noţiunea de Piaţă Unică îşi pierde substanţa în acest context fără existenţa

unei infrastructuri de transport şi distribuţie, interconectată şi integrată.

Comisia Europeană a manifestat un interes constant în vederea dezvoltării cadrului

instituţional şi a creeri premizelor dezvoltării infrastructurii de transport şi înmagazinare ca bază

a securităţii aprovizionării cu energie a Europei.

35 Ibidem36 Ibidem37 Neguţ, Silviu (coordonator),, Neacşu, Marius Cristian, Vlad, Bogdan Liviu (2009), Orientări privind securitatea

energetică a României,Institutul European din România, Bucureşti.

24

Comisia şi-a bazat acţiunile plecând de la următoarele principii:

Necesitatea realizării integrării piţelor naţionale într-o piaţă unică;

Lipsa unei strategii pe temen mediu şi lung, în vederea constituirii de stocuri, care

să permită, elaborarea unui răspuns coordonat la nivelul UE, în situaţii de criză;

Necesitatea asigurării coeziunii sociale la nivel european, prin facilitarea

accesului liber a consumatorilor la surse diversificate.

Având în vedere ideile enunţate, Comisia a lansat, în ianuarie 2007, Planul Prioritar de

Interconectare al UE.

Pe de altă parte, securitatea totală a alimentării cu energie este un concept pur teoretic,

deoarec este puternic dependentă de structura actuală a pieţei mondiale şi a pieţelor regionale,

care în proporţie de 75%, se află în mâna guvernelor, factorii politici şi geopolitici joacă un rol

primordial.

Din punct de vedere teoretic, pornind de la principiile geopolitice exprimate de către

Mackinder, putem extrapola aceste principii şi la domeniul energetic, la trei condiţii, trei reguli

sau paşi, pentru dominarea zonei pivot şi, apoi, a întregii lumi, lansând o formulă care a făcut

carieră:

- “Cine stăpâneşte resursele energetice, Europa de Est stăpâneşt inima lumii;

- Cine stăpâneşte traseelee de transport energetic stăpâneşte Insula Lumii;

- Cine stăpâneşte Insula Lumii stăpâneşte Lumea”.

Pornind de la aceste principii generale în elaborarea unei strategii europene a securităţii

aprovizionării cu resurse energetice, trebuie să se ţină cont de toate incertitudinile şi ameninţările

existente, precum şi de cele care ar putea să apară. O asemenea strategie trebuie elaborată cu

implicarea decidenţilor din domeniul macroeconomic, politicii externe, infrastructurii, politicii

comerciale, cu un accent special pe costuri şi pe posibilităţile concrete de finanţare.

Planificarea strategică trebuie să fie proactivă şi să aibă în vedere mai multe scenarii

posibile şi seturi de măsuri concrete adecvate pentru fiecare caz în parte, astfel încât Uniunea

Europeană să fie pregătită să reacţioneze la evoluţiile mediului extern în mod rapid şi bine

fundamentat, într-un mod în care să asigure susţinerea creşterii economice şi a stabilităţii

macroeconomice. Pentru aceasta trebuie avute în vedere următoareale:

24

1. Asigurarea surselor primare convenţionale de energie (cărbune, gaz, petrol) pe termen mediu

şi lung, prin:

Identificarea de noi zăcăminte;

Modernizarea şi îmbunătăţirea tehnologiilor de extracţie;

Concesionarea de terenuri petroliere pe termen mediu şi lung, cu plata unei redevenţe

care să ţină cont de evoluţiile preţului petrolului pe plan extern;

Dezvoltarea infrastructurii de transport, respectiv, dezvoltarea capacităţilor de stocare şi

de transport de gaze şi petrol;

Printre elementele de politică externă comună, care ar trebui luate în calcul la elaborarea

unei asemenea strategii, de maximă importanţă sunt:

Punerea unui accent sporit pe îmbunătăţirea relaţiilor politice şi legăturilor economice

cu ţările deţinătoare de resurse energetice;

Promovarea în relaţiile bilaterale şi multilaterale a poziţiei oferite de ţara noastră ca

punct nodal între Marea Caspică şi Uniunea Europeană, precum şi valorificarea

capacităţilor portului Constanţa, ce ar putea să devină o adevărată placă turnantă a

fluxurilor energetice către Europa;

Folosirea statutului de membru al Uniunii Europeane pentru a obţine asistenţă

specifică în scopul atingerii parametrilor impuşi de U.E. în privinţa rezervelor de

purtători de energie;

Sprijinirea companiilor europene pentru modernizarea şi înnoirea tehnologiilor de

exploatare şi pentru a pătrunde în marile bazine petroliere (Orientul Mijlociu, Bazinul

Mării Caspice, Africa), prin concesionarea de câmpuri petroliere;

Conectarea infrastructurii la reţele energetice transeuropene, în cadrul căreia România

să beneficieze de o poziţie strategică;

Construcţia unei reţele diversificate de oleoducte şi gazoducte care să asigure

diversificarea surselor de energie şi eliminarea monopolurilor din domeniu.

Sprijinirea înfiinţării de societăţi mixte cu participarea companiilor din statele

deţinătoare de resurse energetice şi care sunt tranzitate de principalele trasee

energetice pentru transportul ţiţeiului din zona Mării Caspice la Marea Neagră şi mai

departe, în Europa;

24

Intensificarea activităţii de lobby pe lângă Comisia UE şi USA pentru finanţarea

proiectelor de infrastructură energetică;

Identificarea posibilităţii de dezvoltare a unui parteneriat stabil bazat strict pe

principii comerciale cu Rusia.

Proiectul Nabucco

În luna luna iunie 2012, Consorţiul Nabucco a anunţat selectarea proiectului Nabuccco -

Vest, drept rută aleasă pentru transportul gazului dinspre zăcământul azer de la Shah Deniz II,

capabil să livreze către europa un volum de 16 miliarde de m3/an, începând cu anul 2017.

Nabucco - Vest reprezintă o versiune redusă a proiectului iniţial. De la o lungime de

3.900 km la doar 1.300 km, în timp ce capacitatea va fi redusă de la 31 miliarde m 3/an la doar 16

miliarde m3/an.

Nabucco - Vest devine, practic, versiunea comercială a unui proiect ambiţios de

independenţă energetică al UE, dar care, a fost lipsit, aproape în totalitate, de sprijin politic. Prin

jocul geopolitic şi diplomatic făcut de Moscova, aceasta a reuşit ca prin dezvoltarea proiectelor

Nord Stream şi South Stream să prindă Europa, în cleştele său energetic.

În acest context, există voci, care susţin fuziunea dintre proiectul Nabucco - Vest şi

TANAP, tocmai pentru a asigura continuitatea ideii de independenţă energetică a UE.

România

Pentru a putea să-şi asigure continuitatea alimentării cu hidrocarburi este necesar să

întreprindă următorii paşi:

Diversificarea geografică a surselor de import a hidrocarburilor;

Menţinerea unui echilibru între importul de hidrocarburi şi utililizarea raţională şi

eficientă a rezervelor naţionale pe baze economice şi comerciale;

Realizarea de noi prospecţiuni în vederea identificării de noi zăcăminte de

hidrocarburi;

Abordarea în comun cu statele membre ale Uniunii Europene, a problemelor

referitoare la protecţia infrastructurii critice din sistemul energetic în lupta împotriva

terorismului;

24

Încheierea de contracte pe termen lung prin negocierea de tarife preferenţiale, direct

cu furnizorii de gaze naturale;

Diversificarea şi consolidarea, în cadrul stabilit la nivel european a relaţiilor de

colaborare cu ţările producătoare de hidrocarburi, precum şi cu cele de tranzit;

Susţinerea, în continuare, a proiectului oleoductului Paneuropean Constanţa – Trieste

(PEOP);

Participarea Româiei la proiectul South Stream, în cazul identificării surselor de

finanţare ale acestuia şi imposibiltăţii demarării proiectului PEOP.

Continuarea proiectului AGRI de transport a gazului dinspre Azerbaidjan spre

România;

Interconectarea la sistemul de transport al hidrocarburilor vest- european:

- Finalizarea conductei Arad – Nădlac – Szeged;

- Interconectarea la cu sistemul bulgar, pe ruta Turnu Măgurele – Plevna.

Interconectarea cu sisteme de transport din Ucraina şi Republica Moldova

- Interconecatarea cu sistemul de transport ucrainian pe ruta: Huşi-Satu Mare;

- Finalizarea proiectului de interconectare Ungheni – Bălţi;

Demararea investiţiilor din Marea Neagră în vederea începerii exploatării

hidrocarburilor din noile perimetre;

Asigurarea unui acces nediscriminaturiu, terţelor părţi, la sistemele de transport,

stocare şi distribuţie al hidrocarburilor.

BIBLIOGRAFIE

A. CĂRŢI ŞI ARTICOLE.

1. Adams Terry, (2000), Caspian Hydrocarbons, the Politicization of regional pipelines and

the Destabilisation of the Caucasus, Centre For European Policy Studies (CEPS),

Bruxelles,

2. Adelman M.A., (1982),. The World Petroleum Market, The John Hopkins University

Press, Baltimore,

24

3. Ahmed, Akbar S., (1998/1999), Towards the Global Millennium: The Challenge of Islam,

Global Issues, , Duskin/McGraw-Hill, Connecticut.

4. Ahmed, Akbar S., (1999). Islam’s Crossroads – Islamic Leadership, History Today, vol.

49, nr. 6, iun.

5. Al-Sowayegh, Abdulaziz, (1984), .Arab Petrol-Politics, Croom Helm, London,

6. Amsterdam, Robert, R., (2006) “A Different Ostpolitik”, Financial Times Deutschland,

October 11,

7. Anderson, Peter, Wiessala Georg, Williams Christopher (eds), New Europe in Transition,

Continuum, London and New York, 2000.

8. Ansalone, Gianluca (2008), I Nuovi imperi. La mappa geopolitica del XXI secolo, ed.

Marsilio, 2008,

9. Arvantopulos C., (2002) The geopolitics of oil in Central Asia – A Journal of foreign

policy issues,

10. Baer, M.D., (1991) North American Free Trade“, Foreign Affairs, autumn 1991.

11. Balnaves, Mark, James Donald, Stephanie Hemelryk Donald, (2003),.The Global Media

Atlas, Myriad Edition.

12. Barber, Benjamin R., (1992), The Atlantic Monthly, vol. 269, nr. 3, mart.

13. Bastide, Henri de la, (1994), .Patru călătorii în inima civilizaţiilor, Meridiane, Bucureşti

14. Bădescu, Ilie, (2002), Europa şi lumea în lumina geopoliticii. Spre o geopolitică a

integrării europene, în Geopolitica integrării europene, Editura Universităţii din

Bucureşti, Bucureşti,

15. Bergsten, Fred C., (1996) Globalizing Free Trade, Foreign Affairs, mai-iun.

16. Bergsten, Fred C., (1999), America and Europe: Clash of the Titans?, Foreign Affairs,

vol. 78, nr. 2, March-April, 1999.

17. Blackwell, Basil (1992), Theory and Policy, Foreign Affairs, vol. 78, nr. 2, March-April.

18. Blouet, Brian, (2001), .Geopolitics and Globalization in the Twentieth Century, Reaktion

Books, London,

19. Blustein, Paul, (1999), IMF Concedes Errors but Denies Aggravating the Crisis,

Washington Post, 20 Jan.

20. Bodocan, Vasile, (1997), Geografie politică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

24

21. Bordonaro, Federico (2005), Blue Stream opens new horizons for Russia, in “Power and

Interest New Report”, November 21.

22. Braudel, Fernand, (1973), Capitalism and Material Life. 1400-1800, New York, Harper

and Row.

23. Braudel, Fernand, (1994) Gramatica civilizaţiilor, Meridiane, Bucureşti , vol. I.

24. Brown, Lester, Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti,

1996.

25. Brown, Lester, R., (2001) Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura Tehnică.

26. Brzezinski, Zbigniew, (1986), Game Plan. How to Combat the US Soviet Contest, The

Atlantic Monthly Press, New York,

27. Brzezinski, Zbigniew, (1995). Europa Centrală şi de Est în ciclonul tranziţiei, Diogene,

Bucureşti.

28. Brzezinski, Zbigniew, (1997), A Geostrategy For Eurasia, Foreign Affairs, sept.-oct.

29. Brzezinski, Zbigniew, (2000), Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele

sale geostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureşti,

30. Bushuyev, Y. A., Makarov, A. Mastepanov and Shamrayev N.. (2007), A New Energy

Policy of Russia: Implementation Experience. World Energy Council.

31. Calder, Kent E., (2001), The New Face of Northeast Asia, Foreign Affairs, January-

February.

32. Calvocoressi Peter, (1996), Politica mondială după 1945, Editura Alffa;

33. Chase, R., Emily Hill, Paul Kennedy, (1996), Pivotal States and US Strategy, Foreign

Affairs, vol. 75, nr. 1, Jan-Feb..

34. Claval, Paul (2001) Épistémologie de la géographie, Paris, Nathan, 266 p. (ISBN 2-09-

190351-5).

35. Cohen, J. E., „How Many Chance”, (1992) The Pentagon’s Superpower Fallacy, in The

New York Times, nr. 48 907/March.

36. Cohen, Saul Bernard, (1964), Geography and Politics in a Divided World, Methuen,

London.

37. Cohen, Saul Bernard, (2003), Geopolitics of the World System, Rowman & Littlefield

Publishers, Boston.

24

38. Collon, Michel, (2000), Monopoly - L'Otan à la Conquête du monde, EPO, Bruxelles,

March.

39. Conea Ion, (1994), Geopolitica – o ştiinţă nouă, în „Geopolitica”, vol. I, Editura, Glasul

Bucovinei, Iaşi,

40. Conea, Ion, Anton Golopenţia, Mihai Popa Vereş, (1940) Geopolitica, Ramuri, Craiova.

41. Cremonam Marise (ed.), The Enlargement of the European Union, (2003) Oxford

University Press, Oxford.

42. Dalby, Simon, Routledge, Paul (2007) The Geopolitics Reader, Routledge, London and

New York.

43. Defarges P. M., (1998) Organizaţiile internaţionale contemporane, Institutul European,

Iaşi.

44. Dempsey Judy, (2006) Russia takes heat over energy supply, International Herald

Tribune, 12 Dec.

45. Dieter Helm, (2006) Russia, Germany and European energy policy, Open

Democracy.net, 14 Dec..

46. Dmitri Trenin, (1997) Preobrazovanie vnenei politiki Rossii“, Nezavissimaia Gazeta, 5

febr.

47. Doran, C. F., (1991, Canada’s Role in North America“, în Current History, dec. , vol. 90,

nr. 560.

48. Dornbusch, Rudiger, (1996) Euro Fantasie“, în Foreign Affairs, sept.-oct. 1996, vol. 75,

no. 5.

49. Dudău, Radu, (2012), Viaţa după Nabuco, Foreign Policy România, iulie-august.

50. El-Agraa, Ali M., (1999), Regional Integration. Experience, Theory and Measurement,

Macmillan, Houndmills.

51. Emandi, Emil I., Gheorghe Buzatu, Vasile S. Cucu, (coordonatori) (1994), Geopolitica,

Glasul Bucovinei, Iaşi.

52. Engdahl, William F., (2006), Monsanto Buys 'Terminator' Seeds Company, Global

Research.

53. Erdeli, G., Braghina, C., Frasineanu, D. (2000), Geografie economică mondială, Editura

Fundatiei Romania de Maine, Bucureşti

24

54. Erdeli, G., Dumitrache, L., (2001), Geografia populaţiei si aşezărilor umane, Editura

Corint, Bucureşti

55. Esposito, John, (1994) Political Islam: Beyond Green Menace, Current History, Jan..

56. Ezrati, Milton, (1997). Japan’s Aging Economics, Foreign Affairs, May-June.

57. Fifield, Russel H., Etzel G. Pearcy, (1984) Geopolitics in Principle and Practice, Ginn,

Boston.

58. Flavin C. & Lensen N.( 2001), Valul energetic, Editura Tehnică,

59. Fontaine, Pascal, (1998), Construcţia europeană din 1945 până în zilele noastre,

Institutul European, Iaşi.

60. Friedman, Thomas, (2005) The World is Flat. A brief History of the Twenty-first

Century”, New York.

61. Fukuyama, Francis, (2002) The US vs. the Rest, New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr.

4, autumn.

62. G.A Giannopoulos, (2000) European inland freight transport scenarios for 2020 aqnd

some related and related policy implications, Aristotle University of Thessaloniki, South

East, Transport Research Forum, Thessaloniki, Greece.

63. Galbraith, James K., (2000), Globalization: What It Is and What To Do About It, in Alan

Heston (ed.), Dimensions of Globalization. The Annals of the American Political and

Social Science, Thousand Oaks: London,

64. Gallois, P. (1990), Géopolitique, Edit. Plon, Paris.

65. Gao, Bai, (2001), .Japan’s Economic Dilemma – The Institutional Origin of Prosperity

and Stagnation, Cambridge University Press, Cambridge, MA,

66. Gardels, Nathan, (2003), Civilizations out of Synch, New Perspectives Quarterly, vol. 19,

nr. 1.

67. Géré, François, (2002), .Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Courier

international, Larousse, Paris.

68. Giddens, Anthony, (2000) Runaway World. How Globalization Is Reshaping Our Lives,

Routledge, New York.

69. Glassner, I.M. (1995), Political geography, New York.

70. Goichi Komori, Sanae Kurita, Keishi Nakashima (2005) The Russian Oil Policies and Its

Oil Industry Trends, The Institute of Energy Economics, Japan.

24

71. Goldman, F., Minton, (1996), Revolution and Change in Central and Eastern Europe:

Political, Economic, and Social Challenges, M E Sharpe Inc.

72. Goldman, F., Minton, (2007=, Russia, The Eurasian Republics and Central Eastern

Europe, Duskin /McGraw-Hill, Connecticut.

73. Goldman, F., Minton, (2009), Rivalry in Eurasia: Russia, the United States, and the War

on Terror, Praeger Security International.

74. Goldstein, Joshua S., (1999).International Relations, Longman, New York.

75. Golopenţia, A. (1940), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova.

76. Gordon, B. K., (1998), The Natural Market Fallacy, Foreign Affaris, mai-iun.

77. Gore, Al, (2000), Earth in the Balance. Forging a New Common Purpose, Earthscan

Publication, London.

78. Gray, Colin, S., (1977) The Geopolitics of the Nuclear Era:Heartland, Rimlands, and the

Technological Revolution, (New York: Crane, Russak).

79. Guetta, B. (2000), Geopolitica: ratiune de stat, Editura Aion, Bucureşti.

80. Gungodan, Unal, (2003), .Islamist Iran and Turkey, 1979-1989: State Pragmatism and

Ideological Influences, Middle East Review of International Affairs, vol. 7, nr. 1, March.

81. Hardt, Michael, (2000), Antonio Negri, Empire, Harvard University Press, Cambridge,

MA.

82. Harvey, Robert, (2003),.Global Disorder, Constable, London.

83. Haushofer, Karl, (1998) Defense of German Geopolitics, in Gearóid Ó Tuathail.

84. Haushofer, Karl, De la géopolitique, Fayard, Paris, 1986.

85. Heinberg, Richard (2006) Energy Geopolitics 2006, Published on 24 May, by

Museletter/EB.

86. Henderson, Conway H., (1999), International Relations. Conflict and Cooperation at the

Turn of the 21st Century, McGraw-Hill, Boston.

87. Herd, Graeme P., (2003), Russia’s Demographic Crisis and Federal Instability, in

Graeme P. Hered, Anne Aldis (eds), Russian Regions and Regionalism. Strength Through

Weakness, Routledge Curzon, London.

88. Heyden, Günter, (1960) Critica geopoliticii germane, Editura Politică, Bucureşti.

24

89. Hirschhausen von Christian, Hella Engerer (1998), Post-Soviet Gas Sector Restructuring

in the CIS: A political economy approach, Energy Policy, Vol. 26. No. 15, 1998, 1113-

1123).

90. Hirst, Paul, Grahame Thompson, (1999),. Globalization in Question. The International

Economy and the Possibilities of Governance, Polity Press, Cambridge UK.

91. Hollis R., (1998), Oil and Regional Developments in the Gulf, Royal Institute of

International Affairs, London.

92. Hoogvelt, Aukie, (2001), Globalization and the Post Colonial World. The New Political

Economy of Development, Palgrave, London.

93. Hunter, James D., Joshua Yates, (2002) In the Vanguard of Globalization, , Oxford

University Press, New York.

94. Huntington, Samuel (eds), (2002), Many Globalizations. Cultural Diversity in the

Contemporary World, Oxford University Press, New York.

95. Huntington, Samuel, (1999) The Lonely Superpower, Foreign Affairs, March.-Apr.

96. Huntington, Samuel, (1997) Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Antet,

Bucureşti.

97. Ilinca, N. (1999), Geografie umană, Editura Corint, Bucuresti

98. Jeffries, Ian, (2002) The New Russia. A Handbook of Economic and Political

Developments, Routledge Curzon, London.

99. John Williamson, (ed.), (1993), .Economic Consequences of Soviet Disintegration,

Institute for International Economics, Washington DC.

100. Jones P.E. (1988) Oil – A Practical Guide to the Economics of World Petroleum, Peter

Ellis Jones, Cambridge.

101. Kagan, Robert, (2003).Of Paradise and Power. America and Europe in the New World

Order, Atlantic Books, London.

102. Kagan, Robert, William Kristol, (2000) The Present Danger, National Interest, spring.

103. Kegley Charles & Wittkopf Eugene (2003) Just War or Geopolitical Strategy, Febr.-

March.

104. Kennedy Paul, (1993), .Preparing for the 21st Century, Random House, New York.

105. Kennedy, Paul, (1987), .The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and

Military Conflict from 1500 to 2000, Random House, New York,

24

106. Koehane, Robert O., Joseph Nye Jr., (1998),.Power and Interdependence in the

Information Age, Foreign Affairs, Sept.-Oct.

107. Kotlowski Aleksander (2009), Russian Energy Strategy and Transit Routes in Eastern

Europe, published in Oil, Gas & Energy Law Intelligence, OGEL special issue on 'EU -

Russia relations', Vol. 7 - issue 2, May

108. Krauthammer, Charles, (2001), The New Unilateralism, Washington Post, 8 iun.

109. Kristof, Nicholas D., (1993), The Rise of China, Foreign Affairs, Nov.-Dec.,

110. Krugman, P., (1995), The Uncomfortable Truth about NAFTA, Foreign Affairs,

March/April, 1995, vol. 74, nr. 2.

111. Kupchan, C.A., (1996), .Reviving the West, Foreign Affairs, mai-iun.

112. Lacoste, Yves, (1993) Dictionnaire de géopolitique, Flammarion, Paris.

113. Lahiri, Sajal (ed.), Regionalism and Globalization. Theory and Practice, Routledge,

London, 2001.

114. Larsson Robert L., (2006)., Russia’s Energy Policy: Security Dimensions and Russia’s

Reliability as an Energy Supplier, Swedish Defence Research Agency.

115. Launay de, Jaques, Charlier, J.M. (1994), International Economics. Theory and Policy.

Third Edition, Harper Collins College Publishers.

116. LeDonne, John P., (1997), .The Russian Empire and the World. The Geopolitics of

Expansion and Containment, Oxford University Press, New York.

117. Lentner, Howard H., (1997) International Politics. Theory and Practice, West Publishing

Company..

118. Lewis, Bernard, (1993), Islam and Liberal Democracy, The Atlantic, febr.

119. Libicki, Martin, (1996), The Emerging Primacy of Information, Orbis, vol. 40, nr. 2,

spring.

120. Liebes, Tamas, Elihu Katz, (1990) The Export of Meaning, Oxford University Press,

New York.

121. Lipset, Seymour Martin, (1991) Canada and the United States: the Geeat Divide“,

Current History, Dec..

122. Londsdale, David J., (1999). Information Power: Strategy, Geopolitics and the Fifth

Dimension, in Gray, Colin S., Geoffrey Sloan (eds), Geopolitics, Geography and

Strategy, Frank Cass, London,.

24

123. Long B. de et al., (1996) The Case for Mexico’s Rescue, în Foreign Affairs, May-Jun.

124. Luttwak, Edward, (1990), From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict,

Grammar of Commerce, The National Interest, nr. 20, summer.

125. Mackinder, Halford J., (1962), .Democratic Ideals and Reality, The Norton Library, New

York,

126. Mahan, Alfred T., (1993), The Influence of Sea Power upon the French Revolution and

Empire, Sampson Low, Maiston & Company, London,.

127. Mahan, Alfred T., (1994), .The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783, Little,

Brown and Company, Boston,

128. Maliţa, Mircea, (1998), Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Nemira, Bucureşti.

129. Massoulié François (2003), Conflictele din Orientul Mijlociu, Editura ALL, Bucuresti.

130. Mehedinţi, Simion, (1920) .Politica de vorbe şi omul politic, Bucureşti.

131. Mehedinţi, Simion, S., (1904), .Antropogeografia şi întemeietorul ei, Fr. Ratzel,

Atelierele grafice I. V. Socecu, Bucureşti,

132. Michnik, Adam, (1995). Polonia în jocul cu Rusia, Gazeta Wyborcza, nr. 95.

133. Midkhatovich Shamil Yenikeyeff and Krysiek Timothy Fenton, (2007), The Battle for the

Next Energy Frontier: The Russian Polar Expedition and the Future of Arctic

Hydrocarbons, Oxford Institute for Energy Studies, August .

134. Midkhatovich Shamil Yenikeyeff, (2008), The Georgia-Russia standoff and the future of

Caspian and Central Asian energy supplies, Oxford Institute for Energy Studies, on

August.

135. Mills, John, (2003), Managing the World Economy, Palgrave Macmillan, Houndmills,

Basingstoke, Hampshire.

136. Minix, Dean, Sandra M. Hawley, (1998), .Global Politics, Wadsworth Publishing

Company, Belmont.

137. Mowlana, Hamid, (1986) Global Information and World Communication, Longman,

New York.

138. Murawiec, Laurent, (2001)„ Unda lungă a unei Weltpolitik chineze, in Arnaud Blin,

Gérard Chaliand, François Géré (eds), Puteri şi influenţe. Anuar de geopolitică şi

geostrategie 2000-2001, Corint, Bucureşti.

139. Narociniţkaia, Nina A., (1993), Rossiia i buduccee evropeiskoe stroenie, Nauka, Moskva.

24

140. Neagoe Visarion, (2005;) Vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări, “Lumea 2005”, autori dr.

Th. Frunzeti şi Vladimir Zodian, Editura CTEA, Bucureşti

141. Negoescu, Bebe, Gheorghe Vlăsceanu, (1998), Terra, geografie economică, Editura

Teora, Bucureşti.

142. Neguţ, Silviu (2007), Strategic Games on “The Great Chessboard” at the Beginning of

the 3rd Millenium, rev. Millenium,Bucharest.

143. Neguţ, Silviu,  (2007), Introducere în geopolitică, Meteor Press.

144. Neguţ, Silviu, (2009), Geopolitica Universul Puterii, Editura Meteor Press.

145. Neguţ, Silviu, (coordonator şi principal autor), (2010) Geografie economică mondială.

146. Neguţ, Silviu, Cucu, Vasile, S., (2004), Geopolitica României, Editura Transversal,

Bucureşti.

147. Neguţ, Silviu, Neacşu, Marius Cristian, Vlad, Bogdan Liviu (2009), Geopolitica

resurselor şi reaşezările de pe scena mondială, ca factori ce influenţează criza mondială,

The Romanian Economic Journal, Year XII, no. 31 (1) 2009 no. 15-16, Bucharest

148. Ninkovich, Frank, (1999),.The Wilsonian Century. US Foreign Policy since 1900, The

University of Chicago Press, Chicago.

149. Nye, Joseph Jr., (2002),.The Paradox of American Power: Why the World’s Only

Superpower Can’t Go It Alone, Oxford University Press, New York.

150. Nye, Joseph Jr., William A. Owens, (1996),. America’s Information Edge, Foreign

Affairs, mart.-apr.

151. Panitchpakdi, Supacha. (2002), .China and the WTO. Changing China, Changing the

World Trade Organization. John Willey & Sons,

152. Parker, Geoffrey, (1981),.The Geopolitics of Domination, Routledge, London.

153. Parker, Geoffrey, (1985),.Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century,

„German Geopolitik and its Antecedents“, Croom Helm, London & Sydney.

154. Paz, Reuven, (2002 ), Middle East Islamism in the European Area, Middle East Review

of International Affairs, vol. 6, nr. 3, sept.

155. Persuad, Avinash, (2001) The Knowledge Gap, Foreign Affairs, mart.-apr.,

156. Petrescu, Stan, (2005), Mediul de Securitate Global şi Euroatlantic, Editura Militară,

Bucureşti.

157. Pfaff, W., (2002), Irak, International Herald Tribune

24

158. Piel, Gerard, (1998),. Worldwide Development or Population Explosion: Our Choice, in

Global Issues 98/99, Duskin/McGraw-Hill, Gutford,

159. Pozdneakov E.A., (1995), .Geopolitika, Progress Cultura, Moskva,

160. Prestowitz, Clyde, (2003), The Rogue Nation. American Unilateralism and the Failure of

Good Intentions, Basic Books, New York.

161. Prodi, Romano, (2001), O viziune asupra Europei, Polirom, Iaşi.

162. Ramonet, Ignaçio, (1998), Geopolitica haosului, Ed. Doina, Bucureşti.

163. Roubini, Nouriel (2009), Ce e mai rau abia urmeaza, în “Foreign Policy”.

164. Rourke, John, (1999), International Politics on the World Stage, Duskin/McGraw-Hill.

165. Rubanov, Ivan (2007), Three new rules of the Russian oil and gas industry, "Expert",

July 2.

166. Said, Edward, (2002),. Impossible Histories: Why the Many Islam Cannot Be Simplified,

Harper’s, July.

167. Samuelson, R. J., (1993),. The Great Fog Over NAFTA, Newsweek, nov.

168. Sava, Ioan Nicu, (1997), Geopolitica. Teorii şi paradigme clasice. şcoala geopolitică

germană, Info-Team, Bucureşti.

169. Săgeată, Radu, (2008), Geopolitică, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu.

170. Săgeată, Radu, (2011), ROMANIA – A FUTURE REGIONAL HUB, Revista Română de

Geografie Politică, year XIII, Nr. 2, November, pp. 229-236, ISSN 1454-2749, E-ISSN

2065-1619, article no. 132109-224.

171. Schlesinger Jr., Arthur, (2002), .The Immorality of Preemptive War, New Perspectives

Quarterly, vol. 19, nr. 4, autumn.

172. Schlosstein, Steven, (1989), The End of the American Century, Congdon and Weed, New

York.

173. Schott, J.,(1991), Trading Blocs and the World Trading System“, în The World Economy,

vol. 14, nr. 1,.

174. Serghei Rogov, (1997), Five Challanges for Russia, Foreign Policy Research Institute

WIRE. A Catalystfor Ideas, apr. 1997.

175. Sergounin, Andrei, (1993). Russian Foreign Policy Thinking: Redefining Conceptions“,

Working Papers, Centre for Peace and Conflict, Copenhaga, nr. 11.

24

176. Smith, C. Keith, (2008), Russia and European Energy Security - Divide and Dominate,

http://csis.org/files/media/csis/pubs/081024_smith_russiaeuroenergy_web.pdf, (October).

177. Socor Vladimir, (2003), Security Priorities in the Black Sea – Caspian Region, Black

Sea University Foundation,

178. Socor Vladimir, (2006), Russian oil supplies to Lithuania cut off”, Eurasia Daily

Monitor Volume 3, Issue 150 (3 August,).

179. Soros George, (1999), Global Capitalis, New York .

180. Soros, George, (1999), Can Europe Work?,, Foreign Affairs, mart.-apr., vol. 78, nr. 2.

181. Soto de, Hernando, (2000), The Mistery of Capitalism. Why Capitalism triumphs in the

west and fails everywhere else, New York.

182. Spulber, Nicolas, (2003). Russia’s Economic Transitions. From Late Tsarism to the New

Millenium, Cambridge University Press, Cambridge.

183. Sreberny, Annabelle, (2000),. The Global and the Local in International

Communications, in James Curran, Michael Gurevitch (eds), Mass Media and Society,

Oxford University Press, New York.

184. Steger, Manfred B., (2003),. Globalization. A Very Short Introduction, Oxford University

Press.

185. Stiglitz Joseph, (2002), Globalization and its Discontents, New York.

186. Teló, Mario (ed.), (2001), .European Union and New Regionalism. Regional Actors and

Global Governance in a Post-Hegemonic Era, Ashgate, Aldershot.

187. Thurrow, Lester C., (1992), .Head to Head: the Coming Economic Battle Among Japan,

Europe and America, William Morow, New York.

188. Thurrow, Lester C., (2000). How Today’s Economic Forces Will Shape Tomorrow’s

Future, in Alan Heston (ed.), Dimensions of Globalization. The Annals of the American

Political and Social Science, Sage, Thousand Oaks, London.

189. Toynbee, Arnold J., (1997), .Studiu asupra istoriei. Sinteză a volumelor VII-X de DC

Somervell, Humanitas, Bucureşti.

190. Tsoukalis, Loukas, (2003),.What Kind of Europe, Oxford University Press, Oxford.

191. Tuathail, Gearóid Ó Toal, (1996), .At The End of Geopolitics? Reflections on a Plural

Problematic at the Century’s End, Department of Geography, Virginia Tech., sept.

24

192. Turab Gurbanov „Le pétrole de la Caspienne et la politique extérieure de

l'Azerbaïdjan”. : tome 2- Questions géopolitiques, 297, l’Harmattan. ISBN 978-2-296-

04020-5. (2007)

193. Turab Gurbanov, (2007), .Le pétrole de la Caspienne et la politique extérieure de

l'Azerbaïdjan : tome 1- Questions économiques et juridiques, 304, l’Harmattan. ISBN

978-2-296-04019-9.

194. Uchitelle, Louis, (1988), Some Economic Interplay Comes Nearly Full Circle, New York

Times, 30 apr.

195. Vedrine, Hubert, (2001), .France in an Age of Globalization, Brookings Institution Press,

Washington, DC.

196. Vlăsceanu, Lazăr, Cătălin Zamfir (coord.), (1993), .Dicţionar de sociologie, Ed. Babel,

Bucureşti.

197. Waelde, Thomas, W. (2007), Meditation/Alternative Dispute Resolution, Oil, Gas and

Energy Transactions,

198. Waelde, Thomas, W., (2002), International good governance and civilized conduct

among the states of the Caspian region: oil and gas as lever for prosperity or conflict,

CEPS, Bruxelles,

199. Wesley, Michael, (1999),.The Asian Crisis and the Adequacy of Regional Institutions,

Contemporary Southeast Asia, vol. 21, nr. 1, apr.

200. Williams, Lea, (1976), Southeast Asia: A History, New York, Oxford University Press.

201. Wolf, Martin, 2001, Will the Nation State Survive Globalization?, Foreign Affairs, Jan.-

Febr.

202. Yergin, Daniel, (2002)., The World According to Daniel Yergin, Business Week Online,

vol. 17, nr. 19,

24

B. RAPOARTE ŞI LUCRĂRI COLECTIVE

1. * * * A change of climate. Post-Summit Analysis, Bruxelles, 20 octombrie 2008,

European Policy Center

2. * * * ARAMCO – Annual Report, 2000 – 2010

3. * * * Armenia – In-Depth Report on Investment Climate and Market Structure in the

Energy Sector, Energy Charter Secretariat, 2004

4. * * * Azerbaijan Issues and Options Associated with Energy Sector Reform, World

Bank, Infrastructure and Energy Department, Europe and Central Asia Region, Report

No. 32371-AZ, March 31, 2005

24

5. * * * Belarus – In-Depth Report on Investment Climate and Market Structure in the

Energy Sector, Energy Charter Secretariat, 2003

6. * * * Brief Report On Armenian Power And Gas Sector, Eduard Nersisyan,2006

7. * * * Budapest Business Journal, April 2003

8. * * * Buletin de preţuri şi cotaţii, colecţie 2000 – 2010 Ed. IEM

9. * * * Caspian Sea: Regional Country, Analysis Brief - Energy Information

10. * * * Commission Green Paper of 28 march 2007 on market-based instruments for

environment and related policy purposes, COM (2007).;

11. * * * Communication from the Commission to the European Council and the European

Parliament of 10 January 2007 – An Energy Policy for Europe, COM (2007).;

12. * * * Country Analysis Brief. Russia, Energy Information Administration. April 2007.

13. * * * Declaration adopted by the Second International Euro-Asian Conference on

Transport St. Petersburg, 12-13 September 2000. International Conference on the

Restoration of the Historic Silk Route (Baku, September 1998), the Second International

Silk Road Rehabilitation Conference (Tashkent, September 1999), the Second and Third

International TRANSEURASIA Conference (Almaty, May 1998; Astana, June 2000).

14. * * * (2000) Energy choices in the near aboard, The Centre for Strategic and

International Studies, Washington.

15. * * * Energy Reform in Ukraine: Issues and Recommendations, Zeyno Baran,The Nixon

Center, 2005

16. * * * Directiva 77/2001/CEE din 27 septembrie 2001 a Parlamentului European şi a

Consiliului privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de

energie pe piaţa internă de energie electrică.;

17. * * * Directiva 77/2001/CEE din 27 septembrie 2001 a Parlamentului European şi a

Consiliului privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de

energie pe piaţa internă de energie electrică.;

18. * * * European Commission’s Green Paper: „A European Strategy for Sustainable,

Competitive and Secure Energy”, Bruxelles, mar. 2006

19. * * * Gas review in 34 jurisdictions worldwide, Global Competition Review, 2005

20. * * * Gas Sector Restructuring in Belarus: Necessity and Directions, IPM Research

Centre, Global Oils – 1998-2002- Strategic, German Economic Team in Belarus, 2004.

24

21. * * * Hotărârea Guvernului nr.1844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor

şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport.;

22. * * * Hotărârea Guvernului nr. 456/2007, de modificare şi completare a Hotărârii

Guvernului nr.1844/2005.;

23. * * * Pachet de implementare referitor la obiectivele UE în domeniul schimbărilor

climatice şi al energiei regenerabile pentru 2020;

24. * * * IEA, Annual Reports 1997-2007; Forecast for 2010-2020

25. * * * International Energy Agency – Monthly 2000 – 2012

26. * * * Jurnal de petrol şi gaze nr.6, iunie 2003

27. * * * Jurnalul de Petrol şi gaze nr.8, august 2003

28. * * * Louis Berger S.A., (2002) Transport Infrastructure Regional Study (TIRS) in the

Balkans / Final Report, 31 mai.

29. * * * Louis Berger S.A., Transport Infrastructure Regional Study (TIRS) in the

Balkans / Final Report, 31 May, 2002.

30. * * * Moldova - In-Depth Report on Investment Climate and Market Structure in the

Energy

31. * * * OPEC – Annual Statistical Bulletin, 1999-2000, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009,

2010

32. * * * Petroleum Encyclopedia – Pannwell, 1999

33. * * * Petroleum Intelligence Weekly, 2000 – 2009

34. * * * Petroleum Argus oil prices worldwide, Petroleum Argus and John Wiley and Sons,

New York, 1999

35. * * * Planul de acţiune al Consiliului European (2007-2009) pentru „Politica energetică

pentru Europa”, (EPE), 2007.;

36. * * * Planul Naţional de Acţiune în domeniul Eficienţei Energetice 2007 – 2010, ARCE,

2007;

37. * * * Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice, pentru perioada 2005-

2007 (PNASC), Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2005.

38. * * * Planul Naţional de Dezvoltare 2007 – 2013.;

39. * * * Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, 2007-2013, MADR, 2007;

40. * * * Programul Naţional de Reforme, Guvernul României, 2007.;

24

41. * * * Programul Operaţional Sectorial "Creşterea competitivităţii economice"

(POSCCE),

42. * * * Programul Operaţional Sectorial de Transport-POST, Ministerul Transporturilor,

43. * * * Proiect de Decizie pentru reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră, pentru

sectoarele din afara Schemei de comerţ cu emisii (non-ETS );

44. * * * Proiect de Directivă pentru îmbunătăţirea şi extinderea Schemei comunitare de

comercializare a certificatelor de emisii de gaz cu efect de seră (Emission Trading

Scheme – EU ETS).;

45. * * * Proiect de Directivă privind captarea şi stocarea geologică a carbonului (CCS).;

46. * * * Propunere de Directivă privind energiile regenerabile şi biocombustibilii (Comisia

Europeană, Bruxelles, 2008).;

47. * * * Raportul asupra progreselor înregistrate în utilizarea biocarburanţilor în statele

membre ale Uniunii Europene, COM (2006) 845 final, Bruxelles, 10.1.2007;

48. * * * Schema de ajutor de stat regional privind valorificarea resurselor regenerabile de

49. * * * Strategia de Valorificare a resurselor regenerabile de energie, 2003.;

50. * * * Politica Energetică a României 2006-2009.

51. * * * Programul de guvernare pe perioada 2009-2012

52. * * * Piaţa internaţională – buletin de informare economică operativă, colecţia 2000,

2001, 2002 Ed. IEM

53. * * * Raportul final TIRS, Transport Infrastructure Regional Study in Balkans, 31 mai,

2002

54. * * * (2004) Russia’s Newly Found “Soft Power”, in “The Globalist”, August

55. * * * Sector, Energy Charter Secretariat, 2003 Middle East Economic Survey, Annual

Bulletin, 2000 – 2010

56. * * * Schema de ajutor de stat regional privind valorificarea resurselor regenerabile

deenergie

57. * * * Strategia de Valorificare a resurselor regenerabile de energie, 2003.;

58. * * * Strategia energetică a României, 2007-2020.;

59. * * * Strategy on climate change: the way ahead for 2020 and beyond, COM (2007);

60. * * * Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2010.

24

61. * * * Strategia de dezvoltare a industriei de petrol pe perioada 2001-2010, Ministerul

Industriei şi Resurselor, noiembrie 2001

62. * * * Strategia Energetică a României 2007 – 2020.

63. * * * SMFN, Marea Neagră – Spaţiul de confluenţă a intereselor geostrategice, Editura

CTEA, Bucureşti 2005;

64. * * * USAID/Armenia strategic plan 2004-2008, 2004

65. * * * The Economist: „Iraq”, 16 May 2003

66. * * * The Wall Street Journal Europe, April 2003

67. * * * The EU Electricity & Gas markets: third legislative package, Bruxelles, sept. 2007.

68. * * * The geopolitics of natural gas, James A. Baker III Institute for Public Policy and

Stanford University’s Program on Energy and Sustainable Development, nr. 29, March,

2005

69. * * * The Summary of the Energy Strategy of Russia for the Period of up to 2020,

Ministry of Energy of the Russian Federation. March 2003.

70. * * * Uzbekistan- In-Depth Report on Investment Climate and Market Structure in the

Energy Sector, Energy Charter Secretariat, 2005

71. * * * World Economic Survey, 2001, United Nation

72. * * * World Oil Market and Oil Price Chronoligies - Energy Information

Administration, 2002

73. * * * Worldwide Petroleum Industry Outlook.

74. * * * World Energy Outlook 2007: China şi India Insights, IEA

75. * * * World Politics and Trend Transformation, Seventh Edition, St. Martin’s Press,

New York, 2000 KING PH.

76. * * * World Oil Market and Oil Price Chronologies, 2002

77. * * * World Economic Outlook, “Housing and the Business Cycle, International

Monetary Fund, April 2008.

24

C. SURSE DE INFORMARE ACCESIBILE PE INTERNET

1. * * * http://www.anre.md/eng/norme/gas_law.htm

2. * * * http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/azerbjan.html

3. * * * http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/kazak.html

4. * * * http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/turkey.html

5. * * * http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/Ukraine/Full.html

6. * * * http://www.economist.com

7. * * * http://www.gassco.no/sw4772.asp

8. * * * http://www.inogate.org/en/images/maps/gas_map_big.gif

9. * * * http://www.reuters.com

10. * * * http://www.cnn.com

24

11. * * * http://www.caspicanoilgas.co.uk

12. * * * http://www.lumeam.ro/010014.htm

13. * * * http://www.traceca.org (traceca –transport corridor europe-caucasus-asia)

14. * * * http://www.oilromania.ro

15. * * * http://www.exxonmobil.com

16. * * * http://www.chevron_texaco.us

17. * * * http://www.shell.com

18. * * * http://www.gie.eu.com/download/organisation/GIE_Members.ppt#1

19. * * * http://www.washingtonpost.com

20. * * * http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2008/01/pdf/text.pdf

21. * * * http://www.gazprom.com

22. * * * http://www.eni.com

23. * * * http://www.bp.com

ANEXE

ANEXA 1

24

Principalele conducte care alimenteză Europa din Rusia şi spaţiul ex-sovietic

Sursa: U.S. Department of Energy, Energy Information Administration, “Russia,” Country Analysis Brief, April 2007, p. 11, at www.eia.doe.gov/emeu/ cabs/Russia/pdf.pdf (August 20, 2007)

24

ANEXA 2

Proiectul conducteie Trans-Caspice

Sursa: "EU, Kazakhstan: The Geopolitics of Energy Cooperation." Stratfor, 4 December 2006,

http://www.stratfor.com...1479.

ANEXA 3

24

Conducta petrolieră Baku-Tbilisi-Ceyhan

Sursa: Charles Ganske, "Georgia: More Unintended Consequences?" Real Russia Project, 6 November

2006, http://www.russiablog.org/...php?.

ANEXA 4

24

Traseelee energetice europene prioritară pentru transport electricitate, gaz şi petrol

Sursa: European Union – Directorate-General for Energy – November 2010

ANEXA 5

24

Principalele trasee ale conductelor de gaze naturale din rediunea Mării Negre

Sursa: Vladimir Socor, “Caspian Gas and European Energy Security,” Jamestown Foundation Eurasia Daily Monitor, March 10,2005, at www.jamestown.org/downloads/Transcript_caspian031005.pdf (May 25, 2007).

ANEXA 6

24

Principalele câmpuri de exploatare petrolieră din Rusia

Sursa: IEA, Russia Energy Survey 2002

ANEXA 7

24

Principalele trasee de export ale petrolului din Rusia

Sursa: IEA, Russia Energy Survey 2002

ANEXA 8

24

Principalele câmpuri de exploatareale gazelor naturale din Rusia

Sursa: IEA, Russia Energy Survey 2002

ANEXA 9

24

Principalele trasee de export ale gazelor naturale din Rusia

Sursa: IEA, Russia Energy Survey 2002

ANEXA 10

Principalele trasee de export ale petrolului din Rusia

24

Sursa: IEA, Russia Energy Survey 2002

ANEXA 11

24

Structura exportului gazelor naturale ale Rusieila nivelul anului

Sursa: IEA, Russia Energy Survey 2002

ANEXA 12

24

Proiectele de investiţii realizate de GAZPROM în Europa în perioada 2000-2120

Sursa: Agata Łokot-Strachota, The Russian gas for Europe, Centre for Eastern Studies,

Warsaw

ANEXA 13

24

Proiectele de investiţii ale GAZPROM pentru alimentarea cu gaz a Europei în

perioada 2010-2020

Sursa: Agata Łokot-Strachota, The Russian gas for Europe, Centre for Eastern Studies,

Warsaw

ANEXA 14

24

Structura importului de gaze naturale a Europei pe diferitele categorii de furnizori

Sursa: Agata Łokot-Strachota, The Russian gas for Europe, Centre for Eastern Studies,

Warsaw

ANEXA 15

24

Propunerile alternative de traseu ale Proiectului South Stream

Sursa: http://gazprom.com/f/posts/85/290063/southern-corridor-en.jpg

ANEXA 16

24

FACTORII DE CONVERSIE

Tabelul 1. Factorii de conversie pentru energie

în TJ Gcal Mtpe MBtu GWh

din Multiplicat cu:

TJ 1 238,8 2,388x10-4 947,8 0,2778

Gcal 4,1868 x 10-4 1 10 3,968 1,163x10-8

Mtpe 4,1868 x 104 107 1 3,968x107 11.630

MBtu 1,0551x10-4 0,252 2,52 x10-4 1 2,931x10-4

GWh 3,6 860 8,6x10-4 3.412 1

Tabelul 2. Factorii de conversie pentru volum

în galon SUA Galon

UK

Bbl ft3 l m3

din Multiplicat cu:

galon

SUA

1 0,8327 0,02381 0,1337 3,785 0,0038

Galon

UK

1,201 1 0,02859 0,1605 4,546 0,0045

bbl 42 34,97 1 5,6157 159 0,159

ft3 7,48 6,229 0,1781 1 2,931x10-4 0,0283

l 0,2642 0,22 0,0063 0,0353 1 0.001

m3 264,2 220 6,289 35,3147 1.000 1

Tabelul 3. Factorii de Conversie pentru masă

în kg t tl ts lb

din Multiplicat cu:

kg 1 0,001 9,84x10+4 1,1023x10+4 2,2046

t 1.000 1 0,984 1,1023 2204,6

tl 1016 1,016 1 1,120 2240

ts 907,2 0,9072 0,893 1 2.000

lb 3,6 860 4,46x10-4 5x10-4 1

24