rezumatul tezei (nicolae plesia).pdf

8/16/2019 Rezumatul tezei (Nicolae Plesia).pdf

1/120

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ ÎN DEPRESIUNEA SIBIULUI

ŞI ÎN ZONELE LIMITROFE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: PROF. UNIV. DR. ION VELCEA

DOCTORAND:

ASIST. UNIV. NICOLAE PLEŞIA

2008


2/120

2

Cuprins

CUPRINS ......................................................................................................... 2

INTRODUCERE ................................................................................................ 4

I. ASPECTE PRELIMINARE PRIVIND CERCETAREA GEOGRAFICĂ A SPAŢIULUIRURAL ............................................................................................................ 7

I.1. Abordarea interdisciplinară a spaţiului rural în viziune geografică ........... 7

I.2. Orientarea sistemică în ştiinţă. Geografia şi paradigma structuralist-sistemică .................................................................................................... 11

I.3. Utilizarea metodelor moderne de cercetare a spaţiului rural: GIS şiRemote Sensing .......................................................................................... 13 I.3.1. GIS (Sisteme Informaţionale Geografice) ................................................ 13 I.3.2. Remote Sensing (teledetecţia) ................................................................ 15

II. DEZVOLTAREA DURABILĂ: CONDIŢIE A ECHILIBRULUI SISTEMELORRURALE ........................................................................................................ 16

II.1. Semantica şi conţinutul de ansamblu ale conceptului de dezvoltaredurabilă ...................................................................................................... 16

II.2. Dezvoltarea rurală durabilă .................................................................. 17

III. RURALUL DIN DEPRESIUNEA SIBIULUI: SISTEM FUNCŢIONALINTEGRAT ÎN SPAŢIU ŞI TIMP ........................................................................ 21

III.1. Valenţele sistemice ale ruralului din Depresiunea Sibiului ................... 21

III.2. Integrarea spaţială a sistemului rural din Depresiunea Sibiului ............ 24

III.3. Dimensiunea temporală a ruralului din Depresiunea Sibiului .............. 30

IV. DIAGNOZA SISTEMULUI RURAL DIN DEPRESIUNEA SIBIULUI ................... 34

IV.1. Componenta fizică: suport al funcţionării sistemului rural .................. 35 IV.1.1. Substratul geologic ................................................................................ 35

IV.1.2. Relieful ................................................................................................... 37

IV.1.3. Condiţiile climatice ................................................................................ 40 IV.1.4. Reţeaua hidrografică ............................................................................. 44 IV.1.5. Vegetaţia ............................................................................................... 47 IV.1.6. Solurile ................................................................................................... 51

IV.2. Structurile demografice: vectori ai echilibrului sistemic ...................... 54


3/120

3

IV.2.1. Populaţia rurală ..................................................................................... 54 IV.2.2. Habitatul rural ....................................................................................... 62

IV.3. Mediul geoeconomic: pârghie a dezvoltării rurale durabile ................. 73 IV.3.1. Resursele funciare ................................................................................. 73

IV.3.2. Agricultura ............................................................................................. 78

IV.3.3. Industria ................................................................................................ 80 IV.3.4. Transporturile ........................................................................................ 82

IV.3.5. Comerţul ................................................................................................ 86 IV.3.6. Turismul ................................................................................................. 87

V. COORDONATE DE ACŢIUNE ÎN DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ ADEPRESIUNII SIBIULUI................................................................................. 102

V.1. Menţinerea suportului fizic natural la parametrii corespunzători ....... 102

V.2. Influxul de calitate în devenirea componentei demografice ............... 104

V.3. Adaptarea economiilor rurale la cerinţele dezvoltării durabile ........... 105

CONCLUZII. ANALIZA SWOT A DEZVOLTĂRII RURALE DURABILE DINDEPRESIUNEA SIBIULUI .............................................................................. 109

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................ 114


4/120

4

Introducere

A realiza un studiu despre spaţiul rural reprezintă un demers careangajează, mai ales din perspectiva faptului că acesta reprezintă un organismviu, dinamic, aflat într-o continuă devenire, în căutarea unui echilibru cu

urbanul şi cu mediul în care a apărut. Amploarea universului rural a fost şicontinuă să fie abordată multidisciplinar, pe faţete ale realităţii, iar studiile desinteză, menite să acopere cantitativ şi calitativ întreaga paletă acomponentelor acestui univers solicită eforturi conjugate din parteacomunităţii ştiinţifice şi a instituţiilor de profil.

Ruralul reprezintă forma cea mai veche de umanizare a Terrei, expresia închegării legăturilor dintre om şi mediul său proximal, cu toate implicaţiile deordin social, economic, cultural şi spiritual. De asemenea, ruralul deţine întâietatea cronologică faţă de urban, deoarece primele comunităţi umane audezvoltat un mod de viaţă în acord cu echilibrul mediului înconjurător, cu ungrad redus de artificializare pe când, urbanizarea, care a urmat firesc în timp, aapărut pe seama îndepărtării tot mai pronunţate de viaţa în armonie cu natura,constituindu-se într-un cadru de independenţă faţă de mediul natural.

Iată de ce studiul de faţă porneşte cu precauţie: cercetăm un universcomplex, a cărui vechime coincide cu apariţia omului pe Terra. Credem căprudenţa cu care pornim la drum va conduce la o cunoaştere mai îndeaproapea ruralului din Depresiunea Sibiului şi din zonele limitrofe, la depistarea unor

soluţii vizând dezvoltarea rurală durabilă din acest spaţiu geografic. Pentruatingerea acestor obiective a fost aleasă ca modalitate de studiu paradigmastructuralist-sistemică, cu ajutorul căreia vom conceptualiza obiectul pe care,mai apoi, îl vom desface pe părţi spre analiză, fără a pierde din vedere întregul.Reuşita unei bune analize a părţilor componente va crea premisa uneireunificări a obiectului, cunoscut în bună măsură în prealabil, prin aducerealaolaltă a părţilor, pentru a afla în cele din urmă care sunt coordonatele deurmărit în vederea atingerii ţelului propus: dezvoltarea rurală durabilă.

Cercetarea debutează cu stabilirea locului abordării geografice a

ruralului în sistemul de studiu multidisciplinar, urmată de o privire de ansambluasupra paradigmei structuralist-sistemice, ca metodă de lucru în studiul de faţăşi de o prezentare succintă a modalităţilor moderne de analiză a spaţiului rural(GIS şi Remote Sensing). Î n al doilea capitol este vizată abordarea conceptuluide dezvoltare durabilă şi, în particular, a celui de dezvoltare rurală durabilă, iar în capitolul trei este abordată conceptualizarea obiectului de studiu sub formaunui sistem rural funcţional şi fixarea acestuia în spaţiu şi timp. Desfacereaobiectului pe părţi pentru analiză va fi realizată în capitolul patru prinintermediul diagnozei geografice, cu ajutorul căreia vom „diseca” structural şi

funcţional fiecare componentă a universului rural din Depresiunea Sibiului. Încapitolul cinci vor fi trasate principalele direcţii de acţiune în vederea


5/120

5

dezvoltării rurale durabile, iar în ultimul capitol, cel rezervat concluziilor, vor ficoncretizate elemente de sinteză cu ajutorul metodei SWOT.

Sunt necesare câteva precizări în legătură cu teritoriul cercetat, care vorfi de altfel aprofundate şi în capitolul trei. În această lucrare ne-am concentratasupra ruralului din Depresiunea Sibiului, din perspectiva dezvoltării sale

durabile. Însă, realitatea este mult mai complexă din punct de vedere spaţial, însensul că extravilanul comunelor din depresiune se extinde în domeniilemontan şi de podiş care înconjoară depresiunea. În aceste condiţii, suntemnevoiţi să facem referiri şi la acest teritoriu, denumindu-l cu apelativul, uşorpretenţios, de „zone limitrofe”, extinzând cercetarea şi în limitele acestuia. Esteadevărat faptul că în economia rurală a Depresiunii Sibiului muntele joacă unrol important prin materiile prime pe care le oferă, însă pe parcursul lucrării,cât şi în cadrul cercetărilor de teren, am păstrat accentul asupra arealuluidepresionar din considerentul că, în ansamblul ei, viaţa rurală se „consumă” cuprecădere în cadrul depresiunii. De aceea, ori de câte ori am folosit titulatura„Depresiunea Sibiului”, am inclus în cadrul acesteia, funcţional şi relaţional şizonele limitrofe. Acolo unde situaţia a cerut a fi amintite strict extinderilemoşiilor în afara vetrei depresiunii sau importanţa directă a acestora însubiectul tratat, am folosit titulatura „Depresiunea Sibiului şi zonele limitrofe”.Astfel, analiza de faţă se concentrează atât asupra vetrei depresiunii cât şiasupra domeniului montan şi de podiş din proximitate, strâns legate într -unansamblu relaţional–funcţional.

Demersul de faţă reprezintă o interpretare geografică a realităţii ruraledin Depresiunea Sibiului. Este un punct de vedere pe care ni-l asumăm de pepoziţia geografiei de a reuşi să privească acolo unde celelalte ştiinţe nu reuşescdatorită definiţiei şi limitărilor acestora şi care, credem, contează şi aregreutate. Geografia, ca ştiinţă a spaţiului şi a complexelor teritoriale, areresponsabilitatea de a pune la îndemâna altor ştiinţe, dar mai ales factorilor dedecizie, acele informaţii pertinente necesare optimizării relaţiilor dintre om şimediul înconjurător, identificării acelor variabile ale căror valori trebuiemonitorizate şi ajustate, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice

şi environmentale de factură durabilă. În atingerea ţelului propus în această lucrare un rol definitoriu l-a avut

cel care a deschis noi orizonturi în studiul ruralului din perspectivă geografică,ce a îmbogăţit geografia rurală cu concepte şi idei originale, ce a înnobilatobiectul de studiu al acestei ştiinţe prin aprecieri proprii – prof. univ. dr. IonVelcea, coordonatorul cercetării de faţă. Prin deschiderea şi căldura sufleteascăcu care a însoţit autorul, prin sprijinul acordat în cadrul cercetărilor de teren şi,nu în ultimul rând, prin îndrumările şi sfaturile metodologice şi de conţinutoferite cu prietenie, dar şi cu rigoare ştiinţifică şi academică, domnul profesor a

creat premisele realizării acestui studiu. Mai mult, încă de la începutul formăriiautorului pe băncile studenţiei şi, mai apoi, în timpul devenirii sale


6/120

6

profesionale, domnia sa a manifestat o atenţie aparte şi o grijă părintească faţăde acesta, faţă de proiecţia potenţialului său în viitor, deschizând cu încredere o uşă spre posibilitatea practicării unei cariere pline de satisfacţie şi sprespecializarea ştiinţifică. Pentru toate acestea, dar şi pentru multe alte manifestări ale omului dar şi ale dascălului faţă de autor, din care a emanat

întotdeauna încrederea investită în acesta, se cuvin, cu recunoştinţă, sincere şicalde mulţumiri. De asemenea, autorul le este recunoscător cadrelor didacticeşi colegilor de la Facultatea de Geografia Turismului Sibiu şi de la alte instituţiiacademice cu care aceasta se află în colaborare, care au stat la baza formăriisale ştiinţifice şi, mai apoi, profesionale, în mod deosebit prof. univ. dr. ValeriaVelcea, pentru înalta ţinută academică şi morală, pentru îndrumarea arătată,pentru sfaturile de viaţă oferite cu căldură şi pentru calităţile ştiinţificetransferate către autor şi colegii acestuia – bagaj de cunoştinţe şi valori fără decare acest studiu nu ar fi reuşit să surprindă ruralul în acest mod. Nu în ultimulrând, autorul mulţumeşte familiei, pentru suportul amplu şi încurajările plinede dragoste oferite pe parcursul realizării studiului de faţă şi nu numai, dar şiapropiaţilor pentru sprijinul lor preţios manifestat în diverse moduri.


7/120

7

I. Aspecte preliminare privind cercetarea geografică aspaţiului rural

I.1. Abordarea interdisciplinară a spaţiului rural în viziune

geografică

Ştiinţă înseamnă cunoaştere, iar setea de cunoaştere a caracterizatdintotdeauna fiinţa omenească. Dorinţa de a cunoaşte, de a pătrunde sensurileadânci ale existenţei, de a descoperi şi a înţelege realitatea înconjurătoarereprezintă una din caracteristicile definitorii ale omului. „Trezindu-se” înmijlocul naturii, el a trebuit să îşi definească clar raporturile cu oicumena sa şi,mai târziu, să le consolideze. Faptul că din zorii existenţei sale omul cerceteazăşi scrutează orizonturile (atât cel apropiat cât şi cel depărtat) are de-a face, cu

siguranţă, cu „instinctul”, menirea am putea spune, de a-şi organiza şiadministra locul în natură şi, fără echivoc, chiar natura însăşi.

Aşadar ştiinţa se leagă de acest foc nestins al omului de a cunoaşte, a înţelege, cu scopul de a pune în practică pentru a trăi mai bine, într-un cuvântpentru a afla „optimul în toate”. Cum nu putem disocia cunoaşterea de obiectulei, vom admite că obiectul are o însemnătate considerabilă căci, fără obiect, nuputem desfăşura acea activitate investigatoare mentală şi practică prin caredorim să aflăm cât mai multe despre acesta.

Câte obiecte, atâtea ştiinţe, s-ar putea spune... Însă cu cât este obiectulmai exact şi mai corect perceput, fără vreo influenţă de subiectivitate, cu atâtştiinţa asociată acestuia va fi mai veritabilă, mai autentică şi mai apropiată deadevăr. Lipsind perceperea obiectului de claritate, cunoaşterea lui nu va puteafi niciodată pe măsură şi va fi departe de imaginea şi proiecţia conferită întermenii unei percepţii clare şi obiective.

Din perspectivă geografică, ruralul reprezintă „spaţiul integrat alformelor primare şi rezidenţiale, amplificat şi cu structuri secundare şi terţiare, într-o corelare strânsă cu potenţialul productiv al factorilor de mediu” (I.

Velcea, 2006). Prin tehnici proprii de cercetare ştiinţifică geografia rurală deţineabilitatea de a configura sinteza acestui spaţiu complex şi integrat, privit dintr-otriplă perspectivă: a complexului fizico-geografic, a comunităţilor rurale (cutoate implicaţiile sociologice) şi a funcţiilor geoproductive (agricultură,industrie, economie forestieră, transporturi, turism etc.) – în strânsă corelaţiecu integrarea lor cu aşezările urbane1.

Deşi în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române se precizează că laoriginea cuvântului „rural” se află etimonul francez rural, originea acestuicuvânt datează din perioada antichităţii prin formele sale din limba latină

1 I. Velcea, Geografie rurală, 2006, p. 9.


8/120

8

ruralis, rus, ruris, la care se adaugă forma de limbă franceză la campagne – cu înţelesul de câmp, ţară (terra), loc de arat, respectiv casă la ţară.

Dintr-o altă perspectivă şi în legătură cu sensul etimologic al termenilor,realitatea teritorială rurală se grefează pe trei elemente de integrare: naturale (câmp), sociale (casă la ţară) şi economice (loc de arat), care alcătuiesc

împreună complexul teritorial rural real (Fig. 1).

Fig. 1 Ruralul – realitate teritorială structurată(după I. Velcea, 2006)

Acesta din urmă reprezintă un tot unitar la existenţa şi funcţionareacăruia participă complexul învelişurilor naturale (geoecologice) şi complexul


9/120

9

învelişurilor socio-economice (sociosfera), primul reprezentând spaţiul natural – în care predomină suprafeţele naturale neamenajate –, iar ultimul spaţiul social (rezidenţial şi productiv) – în care se disting suprafeţele amenajate în vederealocuirii şi a producţiei agricole).

O trăsătură esenţială a ruralului este unitatea în diversitate, şi de aceea

pentru o abordare integratoare a ruralului este necesar „a vedea în rural maimult decât este satul, ceva mai divers decât vrea să ne spună economiaagricolă, activităţile neagricole sau structurile terţiarului (şi productive şi deserviciu)”.2 Această stare de fapt – unitatea în diversitate – a condus în timp lao conceptualizare a lumii rurale tot mai apropiată de realitate, ceea ce adeterminat reliefarea structurii şi funcţionalităţii acestui conglomerat sistemic.Conceptul de geografie rurală, întemeiat pe principiile şi metodologiageografiei fundamentale (ca ştiinţă a întregului planetar) vede spaţiul rural caparte şi produs ale aceluiaşi întreg.

Coexistenţa sincronică a fenomenelor şi structurilor fizice (cu rol desuport şi condiţionare), sociale (habitatul şi populaţia) şi economice (economiaprimară şi neagricolă) – intim conexate prin relaţii reciproce (structuri derelaţii), perfect sau nu adaptate la natura suportului geoecologic – face cainvestigaţia geografică să aibă finalităţi profund corelate (Fig. 2). Pe bazaacestor finalităţi se pot percepe deschiderile geosistemului, direcţiile principalede mişcare a dinamicii tuturor componentelor interne şi fluxurile pe care se întemeiază coexistenţa omului cu natura (Băcănaru Maria, 1988, citată de I.

Velcea). În concepţia actuală ruralul acoperă un spaţiu cu o diversitate defenomene fizice, fapte şi structuri economice, funcţii şi relaţii variabile şiinvariante mai complexe, fiecare alcătuind câte o dimensiune mai mare decât osesizează studiile pe componente. Integralitatea ruralului reiese din însumareacorelativă „a elementelor sale reale, urmărite nu în proprietăţile lor proprii ci încontribuţia acestora la proprietatea întregului rural prin canale intime de relaţiişi conexiuni ale mulţimilor de componente”.3 În prezent „ruralul a atins stadiulce-l defineşte ca un ansamblu geoecologic, antropic şi geoeconomic de mare

complexitate, cu structuri cvasiomogene, sudat şi interconexionat de legăturiintime ce-l conturează ca un spaţiu geografic mozaicat, constrâns între limiteleperiferice ale urbanului cu care se întrepătrunde”.4

În aprecierea spaţiului rural, ca realitate geografică, se ţine cont deelemente precum formele de habitat, de utilizare a terenurilor, de producţie,de viaţă specific rurală. Spaţiul rural, categorie-holon,5 este integrat arhitecturalşi funcţional spaţiului geografic general, în care legăturile formează o reţea

2 I. Velcea, op. cit ., p. 23.

3 I. Velcea, op. cit ., p. 25.4 I. Băcănaru, I. Velcea, D. Oancea, Satul românesc. Studiu de geografie umană, 2007, p. 15.

5 Termen explicat în capitolul referitor la abordarea sistemică în geografie.


10/120

10

densă şi complexă, autostructurată holarhic în spaţii de rang holarhic inferior,de diferite dimensiuni, structuri, f orme şi destinaţii, rezultat al existenţeiobiectelor geografice într-o paletă foarte variată de stări şi forme posibile deatins6.

Fig. 2 Dihotomia şi trihotomia spaţiului rural văzute sincronic(după I. Velcea, 2006)

În accepţiunea geografiei ruralul reprezintă „aria cea mai cuprinzătoarede afirmare a omului în spaţiul geografic”, departe de a se manifesta ca un întreg pasiv, un „spaţiu de consumaţie”, el fiind un domeniu de intervenţii şiacţiuni continue şi susţinute „între om şi natură, între componente şi întreg,

având ca rezultantă, respectiv consecinţă globală integrată, crearea structurilorfundamentale ale sociosferei, nedisociabile faţă de întregul teritorial, cu atâtmai mult în raport cu întregul socio-economic specif ic spaţiului rural” (I. Velcea,2006).

Din perspectivă multidisciplinară geografia rurală abordeazăcomponentele ruralului în vederea determinării individualităţii acestuia, pecând sarcina de a studia proprietăţile în sine ale fiecărui component revinealtor discipline ştiinţifice. Însă această „disecare” pe componente nucorespunde diviziunii obiectului, deoarece obiectul este unitar iar separarea o

6 V. Zotic, Componentele operaţionale ale organizării spaţiului geografic, 2005, p. 15.


11/120

11

face numai „cercetarea organizată pe moduri de elaborare, pe ramuri sau pecompartimente” (V. Mihăilescu, 1968, citat de I. Velcea, 2006).

Ştiinţă de sinteză a complexului teritorial rural, privit ca întreg,geografia rurală lasă pe seama altor discipline ştiinţifice studiul componentelorprecum istoria, sociologia sau economia, interesate de datele trecutului, de

stadiul funcţiei sociale sau de analiza structurilor economice. Însă nici odisciplină nu acţionează pe direcţia om-natură, cum face geografia, acestediscipline pornind de la om sau de la faptele şi activităţile sale, concentrându -şistudiile doar asupra componentelor, a categoriilor în sine, neţinând seama derealitatea potrivit căreia influenţa mediului – un postulat care stă la temeliaoricărei ştiinţe – dezvăluie adaptarea activă a omului şi nu confirmă o impunerepasivă a lui faţă de mediul extern (G. Vâlsan, menţionat de I. Velcea, 2006).

Având un obiect clar precizat şi un arsenal de principii, metode şiprocedee de cercetare pe deplin însuşite, geografia rurală se îndreaptăascendent către înţelegerea şi descoperirea mereu mai apropiate de realitateale structurii şi funcţionalităţii universului extra-urban – un veritabil sistem, alecărui stări dinamice transformatoare deţin germenii evoluţiilor viitoare şişabloanele direcţiilor de tip prag sau ale celor de tip echilibru. Iar dezvoltareadurabilă, de factură rurală, în cazul nostru, vizează tocmai depistarea acelorvalori ale variabilelor ecuaţiei sistemului pentru care rezultatul va fi întotdeauna în direcţia echilibrului dinamic şi a păstrării unei distanţe optimefaţă de praguri şi între limitele de rezistenţă.

I.2. Orientarea sistemică în ştiinţă. Geografia şi paradigmastructuralist-sistemică

Lumea în care trăim emană complexitate, organizare şi ordine. Atât lascară macro cât şi la scară micro entităţile apar sub forma unor complexeorganizate ordonat, pe paliere funcţionale şi structurale ierarhice. Ruralul, caentitate cu un anumit grad de complexitate, nu face excepţie. Este un întregalcătuit din mai multe părţi aflate în relaţii reciproce şi aflat el însuşi în legătură

cu alte întreguri care compun totalitatea telurică.Ruralul poate fi abordat ştiinţific în diverse moduri, în funcţie de o serie

de coordonate de cunoaştere din mai multe domenii – social, economic,cultural, religios, sanitar, educaţional etc. Însă geografia deţine o poziţie cheie în acest context, deoarece deţine capacitatea intrinsecă de a integra realitateaşi de a surprinde dinamica complexă a acesteia, atât retrospectiv cât şi, maiales, prospectiv, prognozând şi prevăzând posibile evoluţii deoarece abordează în ansamblu atât componenta fizică, abiotică a mediului, cât şi componentasocială, răspunzătoare de întreaga gamă de transformări environmentale7.

7 Aici ne referim la impactul omului asupra mediului în care s-a integrat de la începuturile

existenţei sale şi care a avut ca rezultantă imediată structurarea funcţională a activităţilor


12/120

12

În această ordine de idei este rezonabilă alegerea abordării sistemice ca„unealtă” de lucru atât în diagnoza ruralului din teritoriul aflat în studiu cât şi îndepistarea valorilor optime ale variabilelor sistemului rural pentru care acesta

cunoaște acele trenduri de evoluţie în urma cărora se poate atinge un anumit echilibru dinamic, echilibru care, în viziunea noastră, prefigurează dezvoltarea

durabilă. În strădania sa de a pătrunde realitatea înconjurătoare omul a ajuns la

concluzia potrivit căreia imitarea realităţii cu ajutorul modelelor prezintănumeroase avantaje. De la primele hărţi schiţate pe nisipul ţărmurilor până lacele mai sofisticate reprezentări computerizate ale Metagalaxiei sau chiar aleUniversului modelarea a constituit o unealtă cu mare putere de penetrare întainele realităţii.

Observând atent mediul în care se desfăşurau, scrutătoriinecunoscutului au înţeles că lumea este alcătuită din mai multe părţi legate împreună spre a forma un întreg. Astfel au fost puse bazele unei abordăriaparte a realităţii cunoscută în prezent sub numele de Teoria Generală aSistemelor (TGS). Potrivit acesteia lumea este privită prin prismacomponentelor care o alcătuiesc, a relaţiilor dintre acestea, a structurii şifuncţionalităţii cărora li se supun sau a legăturilor parte- întreg, aşa cum afirmaşi E. Laszlo (1973) că „lumea este inteligibilă ordonată pe părţi; lumea esteinteligibilă ordonată ca întreg.”

Noţiunea de sistem are rădăcini atât în limba latină (systēma) cât şi în

limba greacă (σύστημα, sustēma) şi se referă la un ansamblu de entităţi/obiecte reale sau abstracte aflate în legătură unele cu altele care alcătuiesc un întreg.8 Ideea de sistem în ştiinţă a condus la emergenţa TGS, care a apărut înprima jumătate a secolului al XX-lea sub forma unei teorii interdisciplinare carestudiază structura şi proprietăţile sistemelor în termenii relaţiilor dintreelementele componente şi ai conceptului de parte- întreg.

Cu toată incertitudinea care încă mai planează asupra identităţiiteoretice a sistemului în cunoaşterea ştiinţifică, elementele generale ale TGS,legile, principiile, regulile şi conceptele de bază care însoţesc paradigma

sistemică (pe care le vom aborda în secţiunea următoare), ne permit sădescifrăm în spaţiul geografic aflat în studiu un sistem teritorial funcţional, olume rurală, ale cărei „taine” pot fi pătrunse şi al cărei viitor poate fi întrevăzutdar mai ales „regizat”. În condiţiile unor input-uri informaţionale potrivite necesităţilor actuale ale sistemului, evoluţia sa viitoare se poate înscrie pecoordonatele unui echilibru dinamic durabil între componentele sale.

Înainte de a ilustra teoria sistemică în capitolul următor cu exemplificăridin cadrul zonei de studiu vom marca în acest punct un aspect legat de modul

sale: economic (agricol, industrial, comercial, comunicaţii, financiar-bancar etc.), cultural,educaţional, sanitar, religios etc. 8 Wikipedia Encylopedia, , 2006.


13/120

13

de percepere al acesteia, anume acela referitor la sistemul teritorial, care are

implicaţii profunde în cadrul abordărilor geografice, implicit în demersul de faţăde cuprindere ştiinţifică a lumii rurale din Depresiunea Sibiului. Fără îndoială,Depresiunea Sibiului, ca lume rurală, reprezintă un veritabil sistem funcţional,adânc înrădăcinat în spaţiu, în teritoriu. În lumina faptului potrivit căruia

categoriile „de bază în cercetările întreprinse asupra sistemelor teritoriale suntfrecvent identificate cu geosistemul şi regiunea geografică ... categoriioperaţionale fundamentale în analizele teritoriale” şi pentru „a evitaeventualele confuzii generate de modul particular în care sunt interpretatenoţiunile de regiune şi de geosistem”, conceptul de sistem teritorial este celmai adecvat în orice analiză, „având în vedere nivelul de generalizare la careoperează geografia, dar şi alte ştiinţe care analizează conceptul de teritoriu, înansamblul său”.9

I.3. Utilizarea metodelor moderne de cercetare a spaţiului rural: GISşi Remote Sensing

I.3.1. GIS (Sisteme Informaţionale Geografice)

Informaţia reprezintă una din entităţile fundamentale care stau la bazaexistenţei Universului. A dispune de informaţia necesară şi a cunoaştemodalităţile de acţiune în funcţie de conţinutul informaţiei disponibile înseamnă, în contextul cercetării de faţă, înscrierea pe coordonatele dezvoltăriirurale durabile. O componentă importantă în acest mecanism complex defluxuri şi transformări – ruralul – este reprezentată de informaţia spaţială. Şi,cum spaţiul este teatrul de desfăşurare a tuturor proceselor şi fenomenelorgeografice, economice, sociale, istorice şi de ală factură, rezultă că a obţineinformaţie spaţială trebuie să constituie o preocupare de prim ordin în oricedemers de dezvoltare socio-economică. Tocmai de aceea în această lucrare s-afăcut uz de tehnologia GIS (Sisteme Informaţionale Geografice) şi, ca atare, secuvine o succintă abordare a acestui subiect căruia, din păcate, în ţara noastră,

la momentul actual (2008), nu i se acordă atenţia cuvenită pe scară largă dinpartea unor factori de decizie.

S-a precizat în capitolul referitor la sisteme că omul a căutatdintotdeauna să abstractizeze obiectele, fenomenele şi procesele care îl înconjoară cu ajutorul modelelor. Cercetarea ştiinţifică a prezentului cunoaşteun palier deosebit de larg de modele, de la cele matematice la cele economice,

environmentale sau medicale. Sistemul Informaţional Geografic face parte dincategoria modelelor informaţional-cartografice şi este utilizat în scopuri dintrecele mai diverse care includ, pe lângă realizarea de hărţi, obţinerea de

informaţii în urma unor serii de analize cu un grad foarte înalt de complexitate

9 I. Ianoş, Sisteme teritoriale. O abordare geografică , 2000, p. 21.


14/120

14

care în alte condiţii nu sunt explicite şi evidente şi nu pot fi derivate dintr-osimplă hartă pentru suport în luarea deciziilor. Mai mult, rezultatele acestoranalize permit factorilor de decizie găsirea celor mai optime modalităţi deabordare a situaţiilor de care răspund, GIS fiind, deci, mai mult decât un sisteminformatic de realizat hărţi. Dar ce este, de fapt, un GIS?

În primul rând, un Sistem Informaţional Geografic este o asociere depersoane (preponderent specialişti), date alfanumerice şi spaţiale, metodeanalitice, pachete software şi unităţi hardware organizate împreună pentru acrea, gestiona şi oferi un anumit tip de informaţie prin intermediulprezentărilor de manieră geografică (M. Zeiler, 1999). În al doilea rând, dintr-oaltă perspectivă, un GIS este o colecţie de baze de date însoţită de o serie deaplicaţii necesare pentru gestiunea acesteia. Caracteristica de bază a SistemuluiInformaţional Geografic este abilitatea de a lega datele spaţiale de datelealfanumerice şi de a le reprezenta într-o manieră proprie. Fiind un sistemparticular de gestiune a bazelor de date (spaţiale şi alfanumerice) arhitecturaunui GIS are la bază diverse tipuri de date. Tipurile de date alfanumerice suntcomune atât GIS-ului cât şi altor SGBD (Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date), însă ceea ce deosebeşte GIS de acestea din urmă este categoria de datespaţiale, cu tipurile sale caracteristice.

Pachetul sof tware ArcGIS (produs de către Environmental SystemsResearch Institute – ESRI, Reedlands, California), folosit extensiv în cadrulcercetărilor de faţă, a implementat aceste tipuri de date spaţiale sub formă

obiectuală în cadrul unei baze de date geografice (geodatabase) care includetipul vectorial sub forma claselor entitate ( feature classes) şi a seturilor declase entitate ( feature datasets), tipul raster sub forma seturilor de date raster

(raster datasets) iar tipul TIN sub forma reţelelor triangulare neregulate(triangulated irregular networks).

Analizele GIS vizează, în general, parcurgerea unor algoritmi de lucru,aceştia implicând, cel mai adesea, următoarele aspecte: punerea problemei,selectarea datelor, alegerea unui metodelor de analiză, procesarea datelor,obţinerea rezultatelor şi luarea de decizii.10 Deşi există o serie de algoritmi de

analiză GIS, structura acestora permite realizarea unui flux de lucru careporneşte de la cerinţă şi ajunge la rezultate. Calitatea rezultatelor unei analizeGIS depinde în primul rând de modul de abordare (de punerea întrebărilorpreliminare) care condiţionează modul în care se va modela realitatea în clasede obiecte spaţiale, tipul de date necesare, precum şi metodele de analiză şiprelucrare a acestor date. Informaţiile obţinute în urma analizelor spaţiale iauforma hărţilor digitale, care pot fi integrate cu rapoartele obţinute în urmaanalizelor atribut şi publicate atât în format electronic cât şi în format clasic (pehârtie sau pe alte medii).

10 ESRI, What is GIS? Answering Questions with GIS, 2008.


15/120

15

Prin rezultatele obţinute în urma analizei şi procesării datelor spaţiale şialfanumerice Sistemele Informaţionale Geografice au calitatea de a oferispecialiştilor din diferite domenii informaţii preţioase, necesare luării celor maioptime decizii. Ceea ce nu se poate observa din simpla analiză vizuală a uneihărţi digitale sau tipărite poate fi derivat din analizele GIS aplicate asupra

setului de date spaţiale reprezentate pe harta respectivă. Practic un numărfoarte mare de domenii ştiinţifice poate beneficia de informaţii de un înalt nivelcalitativ prin implementarea şi utilizarea Sistemelor Informaţionale Geografice în acţiunile de cercetare, gestiune şi producţie.

I.3.2. Remote Sensing (teledetecţia)

Cu ajutorul tehnologiei Remote Sensing este posibilă obţinerea deimagini ale suprafeţei Terrei de la distanţă, prin intermediul înregistrării

radiaţiei emise sau reflectate de suprafaţa terestră, a procesării şi analizeiacestora, precum şi a aplicării în practică a rezultatelor obţinute.

Pentru a obţine o imagine a suprafeţei Terrei de la distanţă se parcurge, în general, un algoritm de lucru consacrat, care implică, sub formă de variabile,următoarele elemente (Canadian Centre for Remote Sensing – C.C.R.S., 2007):radiaţia solară şi/sau energia emisă de sursă (satelit); o anumită porţiune dinatmosferă (care este străbătută de radiaţia solară şi/sau radiaţia emisă desursă); interacţiunea radiaţiei electromagnetice cu destinaţia (suprafaţaterestră de interes); colectarea şi înregistrarea radiaţiei electromagnetice

reflectate de către destinaţie cu ajutorul unui senzor; transmiterea,recepţionarea şi procesarea imaginii obţinute de senzor, de la distanţă; interpretarea şi analiza imaginii recepţionate şi procesate în prealabil; aplicarea în practică a informaţiilor obţinute.

Imaginile satelitare sunt folosite în prezent într-o serie de domenii care,prin aplicabilitatea lor, sunt pretabile în mare măsură cercetării spaţiului rural, între care se remarcă: agricultura, silvicultura, utilizarea terenurilor, resurselede apă şi mediul înconjurător. În lucrarea de faţă au fost folosite şi analizate imagini satelitare LANDSAT din ani diferiţi pentru a evidenţia, pe de-o parte,modificările11 apărute în cadrul extensiunii unor elemente de utilizare aterenurilor din Depresiunea Sibiului şi zonele limitrofe, iar pe de altă partepentru a obţine informaţii referitoare la structura şi repartiţia pădurilor defoioase şi de conifere, respectiv a păşunilor şi fâneţelor, în raport cu zonelelipsite de vegetaţie (rezidenţiale, acvatice etc.). Aceste aspecte, însă, vor fidiscutate în secţiunea rezervată învelişului vegetal – subcomponentă de bază asistemului rural din arealul studiat.

11 Induse de activităţile antropice.


16/120

16

II. Dezvoltarea durabilă: condiţie a echilibrului sistemelorrurale

II.1. Semantica şi conţinutul de ansamblu ale conceptului de

dezvoltare durabilă

În lucrarea Orizonturile hidrogenului: Către un sistem energetic durabil ,Seth Dunn (2001)12 îl citează pe John F. Kennedy, al 35-lea preşedinte alStatelor Unite ale Americii (1961-1963), potrivit căruia: “Un program de acţiuneimplică riscuri şi costuri. Dar acestea sunt de departe mult mai mici decâtriscurile şi costurile de lungă durată pe care le implică inactivitateaconfortabilă. … Există riscuri şi costuri implicate în construirea rapidă a uneieconomii bazată pe hidrogen, dar ele sunt de departe mult mai mici decât

riscurile şi costurile de lungă durată pe care le implică menţinerea confortabilăa economiei bazată pe hidrocarburi”.13 Adevărul exprimat de J. F. Kennedy, cutoate că face referire la un subdomeniu al economiei, energia, prefigureazăorizonturile dezvoltării durabile. Dar ce este dezvoltarea durabilă? O utopie?Un capriciu politic? Sau, mai degrabă, o cerinţă, o necesitate.

Încă de la începutul existenţei sale, omul întreţine raporturi active şidinamice cu mediul înconjurător, orientate spre dezvoltare şi progres. Însă, cutrecerea timpului, complexul de relaţii ce caracterizează aceste raporturi amijlocit tot mai mult fluxuri şi transferuri cu încărcătură negativă, conducând la

stări de dezechilibru. Astfel, omul a depăşit pragul echilibrului dinamic iarnecesitatea unei reconsiderări a calităţii informaţionale a relaţiilor sale cumediul a început să apară ca evidentă. În felul acesta, se manifestă tot mai acutcerinţa unei dezvoltări care să ţină seama de toate elementele ecuaţiei om-mediu, capabilă să asigure geosistemului o funcţionare departe de dezechilibru,un nivel optim de funcţionare în raport cu pragurile limită: dezvoltarea durabilă.

Cristalizat anterior Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi

Dezvoltare (Rio de Janeiro, 13-14 iunie, 1992), conceptul de dezvoltaredurabilă, viabilă şi susţinută din punct de vedere ecologic, conturează acel tipde progres care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitateageneraţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi , reprezentând un momentde cotitură în formularea unor noi abordări vizând problematica ambientală.

Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare (1987),

cunoscut şi sub denumirea de Raportul Bruntland, defineşte dezvoltareadurabilă ca fiind “Capacitatea omenirii de a asigura satisfacerea cerinţelorgeneraţiei prezente fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi

12 Seth Dunn, Hydrogen Futures: Toward a Sustainable Energy System, 2001.

13 Lester. R. Brown, Eco-economie. Crearea unei economii pentru planeta noastră, 2001.


17/120

17

satisface propriile necesităţi”. Conform unei alte definiţii dezvoltarea durabilăreprezintă „capacitatea unui sistem de a evolua, fără a-şi diminua din punct devedere calitativ sau cantitativ atributele deja acumulate.”14 Există şi opiniapotrivit căreia „dezvoltarea durabilă presupune creşterea economică (nu zerosau negativă) în concordanţă cu cerinţele echilibrului ecologic ... şi cu întreaga

dezvoltare umană.”15 “Dezvoltare durabilă” este accepţiunea românească a termenului

britanic sustainable development ,16 apărut la începutul anilor 80. Acest conceptvizează acel tip de dezvoltare capabil să asigure – pe termen mediu şi lung – ocreştere economică eficientă în condiţiile conservării resurselor naturale, curezultat în crearea şi menţinerea unui raport egal, de echilibru, între dezvoltareşi procesul de regenerare a geosistemului.

În general, în cadrul ONU s-a ajuns la concluzia potrivit căreiadezvoltarea durabilă devine efectivă doar în condiţiile satisfacerii unor cerinţeminimale care vizează: redimensionarea creşterii economice, cu accent pedistribuţia mai echitabilă a resurselor, concomitent cu urmărirea laturiicalitative a producţiei; eliminarea sărăciei pe fondul satisfacerii nevoiloresenţiale (hrană, apă, locuinţă, loc de muncă, energie, sănătate); asigurareaunui nivel acceptabil al creşterii populaţiei (evitarea unei creşteri demograficenecontrolate); conservarea şi sporirea resurselor naturale; întreţinereadiversităţii ecosistemelor (biodiversităţii); monitorizarea impactului dezvoltăriieconomice asupra mediului; reorientarea tehnologiei şi punerea sub control a

riscurilor acesteia; descentralizarea formelor de guvernare; creşterea graduluide participare la luarea deciziilor; unificarea deciziilor privind mediul şieconomia.

II.2. Dezvoltarea rurală durabilă

Am abordat tema studiului de faţă – Dezvoltarea rurală durabilă înDepresiunea Sibiului şi în zonele limitrofe – din perspectivă sistemică, aconceptualizării realităţii rurale din limitele unui teritoriu dat într-un ansamblu

de părţi, într-un întreg alcătuit din componente, legate reciproc între ele prinrelaţii care mijlocesc fluxuri materiale, energetice şi informaţionale.Funcţionarea acestui sistem este privită, în această cercetare, în raport destarea de echilibru dinamic, în care atât raporturile dintre componente, cât şidintre acestea şi sistemele exterioare, menţin evoluţia întregului la parametriicorespunzători, departe de salturi şi praguri care, în funcţie de amplitudinealor, î i pot modifica structura, uneori ireversibil.

14 Ion Popescu, Aurelian Bondrea, Mădălina Constantinescu, Dezvoltarea durabilă. O

perspectivă românească, 2005, p. 21.15

Ion Popescu, Aurelian Bondrea, Mădălina Constantinescu, Op. cit., p. 21.16

Dezvoltare sustenabilă.


18/120

18

Astfel, dezvoltarea rurală durabilă este privită ca stare de echilibrudinamic a sistemului rural, la care fiecare componentă – fizică, socială,economică – îşi aduce propriul aport, prin evoluţii stabile, previzibile şimonitorizabile. Abordările dezvoltării rurale durabile evidenţiază, înmultitudinea lor, diverse aspecte ale acestui echilibru, aprofundând anumite

elemente (cum ar fi: agricultura, industria din mediul rural sau turismul rural – cu formele sale specifice etc., din cadrul subsistemului economic). Oricare ar fi

direcţia de abordare a dezvoltării rurale durabile, rezultatul este acelaşi, scopuleste unic: menţinerea echilibrului în cadrul ansamblului relaţional decomponente care alcătuiesc ruralul.

Experţii Uniunii Europene în probleme de dezvoltare rurală au analizat în ultimele decenii o serie de aspecte legate de asigurarea echilibruluisistemelor rurale, pentru ca, în noiembrie 1996, cu ocazia Conferinţei privindDezvoltarea Rurală de la Cork, Irlanda, intitulată Europa rurală – perspective deviitor , să lanseze o declaraţie în zece puncte, cunoscută sub numele deDeclaraţia de la Cork . Prin această declaraţie se solicită din partea factorilor dedecizie să conştientizeze opinia publică despre importanţa politicilor dedezvoltare rurală, să deruleze acţiuni de consolidare a atractivităţii mediuluirural, să participe ca parteneri în sprijinirea celor zece principii enunţate,coordonându-şi politicile în vederea atingerii acestor obiective şi să joace un rolactiv în promovarea dezvoltării rurale durabile într-un context internaţional.17

Dezvoltarea rurală durabilă se va concentra, în primul rând, asupra

comunităţilor umane, acestea constituind, în fond, scopul ultim al deveniriiruralului. Acţiunile conjugate de dezvoltare rurală se află, însă, sub impactulelementelor de favorabilitate şi de restrictivitate, al posibilităţilor şi al limitelor,fiind imperios necesar să se ţină seama de conţinutul acestora.

Abordând realitatea antagonică a celor două categorii de elementedeterminante pentru dezvoltarea comunităţilor rurale, I. Velcea (2006) adeterminat factorii potenţiali şi indicatorii restrictivi ai dezvoltării ruraledurabile, în contextul imperativelor geo-economice şi de organizare a spaţiuluirural (Fig. 3). În acest sens, dezvoltarea rurală durabilă, care se consumă în

cadrul unor teritorii bine definite spaţial, va ţine seama de setul de principii debază ale durabilităţii ecologice, respectiv „eficienţa economică (eficienţă,creştere, stabilitate), echitatea socială (echitate între generaţii, diminuarea şichiar lichidarea sărăciei, stabilitatea sistemelor sociale şi culturale), protecţiabiodiversităţii şi a resurselor naturale (păstrarea elasticităţii şi a capacităţiidinamice)”.18

17 LEADER Magazine, no. 13, Towards an integrated rural development policy. The Cork

declaration, 1997, p. 2.18

I. Velcea, Geografie rurală, 2006, p. 119.


19/120

19

Fig. 3 Factorii potenţiali, indicatorii restrictivi şi imperativele geo-economiceale dezvoltării rurale durabile (conceptualizare după I. Velcea, 2006)

Dintr-o altă perspectivă, dezvoltarea rurală durabilă implică o gamăfoarte variată de măsuri menite să asigure, între altele, „îmbunătăţirea calităţii

Dezvoltarearurală

durabilă

Factori potenţiali• Potenţialul componentelor naturale şi

al resurselor minerale utile

• Resursele socio-umane

• Factorii social-economici şi tehnico-organizatorici

• Echiparea tehnico-edilitară alocalităţilor rurale

• Protejarea calităţii productive amediului

• Cooperarea internaţională

Indicatori restrictivi

• Degradarea factorilor de mediu

• Epuizarea sau diminuarea unorresurse de subsol

• Creşterea nivelului de dioxid de

carbon• Poluarea râurilor şi a solurilor

• Deteriorarea terenurilor pentrucreşterea animalelor

Imperative geo-

economice• Strategii de dezvoltare durabilă

• Creşterea competitivităţiieconomice

• Dezvoltarea ramurilor

• Utilizarea raţională aresurselor

• Dezvoltarea şi modernizarearuralului

• Participarea echilibrată a judeţelor la procesul dedezvoltare socio-economică

• Imperative geo-economice

• Intensificarea lucărilorcomplexe de îmbunătăţirifunciare

• Continuarea amenajărilorhidroenergetice

• Îndiguiri ale râurilor careprovoacă frecvente revărsări

• Amenajarea şi modernizareainfrastructurii rutiere

• Conservarea şi protecţialacurilor naturale, arezervaţiilor biosferei, aelementelor fitofaunisticerare, a ihtiofaunei

• Exploatarea raţională aresurselor miniere

• Presiunea umană asupra

spaţiului geografic• Respectarea principiilor debază ale durabilităţii ecologice


20/120

20

vieţii populaţiei care trăieşte în spaţiul rural, … păstrarea peisajului natural şicultural, … dezvoltări de infrastructură, agricultură, turism, întreprinderi mici şimijlocii, precum şi crearea de locuri de muncă, dar şi idei privind protecţiamediului, învăţământul, dezvoltarea comunităţii”.19

De asemenea, politicile de dezvoltare rurală durabilă trebuie să fie

elaborate şi în raport de funcţiile multiple ale spaţiului rural (economică,ecologică, socială şi culturală), urmărind:20 localizarea trebuinţelor locuitorilordin mediul rural în centrul obiectivelor şi a deciziilor cu privire la desfăşurareaprogramelor; protejarea valorilor societăţii rurale, mai cu seamă viaţa familială,tradiţiile ei, în vederea creşterii tinerilor şi integrării lor în spiritul comunităţilorrespective; dezvoltarea identităţii comunităţilor şi sporirea simţului deimplicare şi responsabilizare a locuitorilor în domeniul administrării locale; prezervarea particularităţilor, a tradiţiilor culturale şi istorice ale spaţiului ruralşi contribuirea la promovarea acestora în context local, regional, naţional şieuropean; crearea de facilităţi de diversificare a relaţiilor rural-urban, depenetrare a unor sisteme noi de infrastructură şi logistică în centrele de culturăa populaţiilor locale, fără poluarea sau degradarea autenticităţii acestora.

Aşadar, cu toată diversitatea modurilor de abordare, dezvoltarea ruralădurabilă înseamnă stabilitate, echilibru dinamic şi armonie în funcţionareacomponentelor sistemice din cadrul întregului. S-a pus semnul de egalitate între dezvoltarea rurală durabilă şi evoluţia sistemică departe de salturi, depraguri care ar putea modifica structura sistemului rural. Dar cum se aplică

paradigma sistemică la spaţiul studiat de noi, cum arată, de fapt, sistemul ruraldin Depresiunea Sibiului şi din zonele limitrofe? Care este structura sa? În ceraporturi se află cu dimensiunea spaţială şi cea temporală? La aceste întrebărivom răspunde în capitolul următor, în care vom fixa noţiunile teoreticediscutate mai devreme şi vom creiona structura de ansamblu a sistemului ruralcercetat pentru ca, mai târziu, să trecem la disecarea şi analiza întregului pepărţi, spre a depista pe ce coordonate trebuie să se înscrie dezvoltarea ruralădurabilă din acest spaţiu geografic.

19 Melinda Cândea, Florina Bran, Irina Cimpoieru, Organizarea, amenajarea şi dezvoltareadurabilă a spaţiului geografic, 2006, p. 111.20

P. I. Otiman, Dezvoltarea rurală durabilă în România, 2006, p. 171.


21/120

21

III. Ruralul din Depresiunea Sibiului: sistem funcţionalintegrat în spaţiu şi timp

III.1. Valenţele sistemice ale ruralului din Depresiunea Sibiului

Ştiinţele „spaţiale”, din categoria cărora face parte şi geografia, auintegrat în Teoria Generală a Sistemelor (TGS) conceptul de spaţialitate dacănu, cel puţin, i-au descoperit locul în această abordare. Astfel, sistemele nusunt privite doar în timp (evolutiv) ci şi în spaţiu, ele având anumite domeniispaţiale de desfăşurare bine definite. Cu acest considerent, dată fiind trecerea în revistă în capitolul anterior a principalelor idei privitoare la TGS şi laaplicabilitatea sa în geografie, deschidem seria exemplificărilor din arealul aflat în studiu – Depresiunea Sibiului şi zonele limitrofe (în care se extind comunele

din depresiune), conturând în linii mari arhitectura de ansamblu a acestuisistem rural.

Potrivit conceptualizării noastre, ruralul din Depresiunea Sibiului este,de fapt, un întreg (sistem) „construit” la scară macro din trei elementecomponente (subsisteme) cum reiese şi din Fig. 4: subsistemul fizic (mediulfizic extern, subsistemul natural), subsistemul social (populaţia rurală şi„universul” acesteia21) şi subsistemul economic (mediul fizic extern transformatde către populaţia rurală). Fiecare din cele trei subsisteme este alcătuit larândul său din mai multe componente (subsisteme) (Fig. 5) organizate

holarhic22 – de exemplu, în sistemul fizic23 intră o serie de alte subsisteme:geomorfologic24, hidrologic, climatic, biotic, edafic. Mai mult, componentele

sunt dispuse stratificat, suprapunându-se unele peste altele atât în cadrulaceluiaşi subsistem cât şi în afara subsistemelor din care fac parte, într -uncomplex de relaţii spaţial-temporale; de exemplu şoseaua de legătură dintrereşedinţele comunelor Cristian şi Orlat se află dispusă spaţial în cadrul lunciiCibinului sau Pădurea Dumbrava este dispusă spaţial pe suprafaţa piemontanăcare trece în terasa a doua a Cibinului, terasă pe care se află Oraşul de Sus dincadrul municipiului Sibiu.

21 Unde am inclus şi habitatul rural.

22 Termen folosit la definirea caracterului dual al elementelor din cadrul unei ierarhii;

caracterul dual provine din faptul că fiecare element (holon) este integrat în elementulimediat superior şi în acelaşi timp integrează elementul inferior.23

Pentru a surprinde mai bine ierarhia holarhică a organizării sistemului rural studiat, aicisubsistemul fizic este privit ca sistem în raport cu subsistemele care îl alcătuiesc; faţă desistemul rural al Depresiunii Sibiului şi zonelor limitrofe subsistemul fizic rămâne unsubsistem.24

Inclusiv substratul geologic.


22/120

22

Subsistemul

social

Subsistemul

economic

Subsistemul

fizic

C1 C2

C3

C1 C2

C3

C1 C2 C3

Subsistemul

social

Subsistemul

economic

Subsistemul fizic

Fig. 4 Componentele sistemului

rural din Depresiunea Sibiului

Fig. 5 Structura sistemului rural pe

componente (C) ale sistemului

Continuând seria exemplelor redăm în continuare două traiecte aleierarhiei holarhice a sistemului rural din Depresiunea Sibiului în direcţia(sub)sistemului social (Fig. 6) şi în cea a (sub)sistemului economic:

în primul caz ierarhia sistem rural – şcoală are următorul traiect

holarhic: Depresiunea Sibiului (sistemul rural) (sub)sistemul social

habitatul rural comuna Şelimbăr satul Mohu vatra

satului Mohu zona de servicii şcoala satului;

în al doilea caz ierarhia sistem rural – parcelă cultivată apare înurmătoarea configuraţie holarhică: Depresiunea Sibiului (sistemul

rural) (sub)sistemul economic agricultura utilizarea

terenurilor terenurile agricole suprafeţele arabile culturile

de grâu parcela cultivată. Cât privesc relaţiile existente între componente acestea formează o

reţea densă şi complexă (Fig. 7) incluzând atât legături între componenteleaceluiaşi sistem cât şi legături între componente aparţinând la sisteme diferite;de exemplu drumul european E 68 (parte a sistemului economic) se află înrelaţie cu prima terasă a Cibinului (parte a sistemului fizic) pe care esteconstruit satul Cristian (reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, parte asistemului social) prin aceea că a fost construit pe această formă de relief, cusuprafeţe netede, orizontale propice căilor de comunicaţie, străbătând parteanordică a acestui sat.

Direcţiile fluxurilor materiale, energetice şi/sau informaţionale conferărelaţiilor caractere distincte în aceea că acestea pot fi unidirecţionale, saubidirecţionale dacă privim strict la un set de două componente aflate în


23/120

23

relaţie25 iar dacă ne referim la mai multe componente în acelaşi timp relaţiilepot fi şi multidirecţionale (Fig. 8).

Comuna

Ş lim ăr

Dep Sibiului

Subsist social

Habitatul rural

C1 C3

Subsistemul

social

Subsistemul

economic

Subsistemul fizic

C1 C2

C3

C1 C2

C2

C3

Fig. 6 Ierarhie holarhică în cadrulsistemului rural

Fig. 7 Relaţii între componentelesistemului rural

element element

element

a. b.

c.

Fig. 8 Relaţii între elemente: unidirecţionale (a),bidirecţionale (b) şi multidirecţionale (c)

În cadrul exemplului anterior se disting relaţii multidirecţionale dinspre

prima terasă a Cibinului către drumul european E 68 pe de-o parte şi către satulCristian pe de altă parte, fără a mai specifica faptul că existenţa acestei terase îşi răsfrânge implicaţiile asupra mai multor componente din cadrul celor treisubsisteme ale sistemului rural studiat cum ar fi pânza freatică din cadrulacesteia, caracterul frunţii de terasă (cu toate procesele geomorfologiceimplicate), structura utilizării terenurilor de pe podul ei etc..

Relaţii unidirecţionale se întâlnesc în cazul precipitaţiilor (parte asistemului fizic) care influenţează spaţiul în care acestea cad (caracteristicoricărui sistem care alcătuieşte sistemul rural); unidirecţionalitatea relaţiei

25 O relaţie implică existenţa a cel puţin două entităţi legate împreună prin legături de masă,

energie sau informaţie. Nu putem vorbi de relaţii în raport de o singură entitate izolată.


24/120

24

constă în faptul că, în general, componentele sistemelor din spaţiului respectivnu pot influenţa la rându-le precipitaţiile, cu unele excepţii privind componentedin cadrul sistemului fizic26. Relaţiile bidirecţionale sunt legate de faptul cădouă componente date pot avea relaţii reciproce, cum ar fi de exemplu relaţiareciprocă dintre temperatura aerului şi versantul nordic al Munţilor Cindrelului

în sensul că temperaturile, influenţate de desfăşurarea altitudinală aversantului, îl influenţează la rându-le prin aceea că diferenţele termice conducla fenomene de îngheţ-dezgheţ în zonele înalte (platoul Cindrel-Frumoasa27 aflat la peste 2000 m) cu rezultat în modificarea configuraţiei topografice şiapariţia unor procese geomorfologice.

III.2. Integrarea spaţială a sistemului rural din Depresiunea Sibiului

În lucrarea de faţă este studiată o porţiune concretă şi limitată spaţial

din cuprinsul suprafeţei Terrei din perspectiva universului rural înscris în cadrulacesteia. Depresiunea Sibiului reprezintă un teritoriu unitar care ocupă oanumită poziţie în cadrul categoriilor spaţiale ale suprafeţei terestre (emisfere,continente, mari regiuni geografice, unităţi majore fizico-geografice, subunităţi,subdiviziuni), o localizare şi o extensiune spaţială care exprimă integrarea înspaţiu a acestui areal de studiu. Poziţia „arată deschideri către mişcări şiaccesibilităţi în raporturile ei cu macrounităţile spaţiului exterior”, localizarea „posedă un conţinut geografic, defineşte relaţiile intime cu parametrii

locaţionali interni de care se leagă dinamica fluxurilor” iar extensiunea spaţială„conturează însăşi realitatea ... teritorială, cu continuitatea sau discontinuitateafenomenelor”.28

Cât priveşte poziţia geografică a teritoriului studiat remarcăm faptul căaceasta poate fi privită din două perspective: fizico-geografică, economico-geografică. Este cunoscut faptul că Depresiunea Sibiului se află în sud-vestulDepresiunii Colinare a Transilvaniei, şi face parte din ulucul depresionar sudic împreună cu depresiunile Făgăraşului, Săliştei şi Apoldului. Raportată la lanţulMunţilor Carpaţi depresiunea se află în partea nordică a Carpaţilor Meridionali,

mai exact în nordul Munţilor Cindrelului şi al Munţilor Lotrului. Astfel,depresiunea este flancată la sud de unităţile montane amintite iar la nord şi estde unităţi aparţinând Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi anume PodişulAmnaşului, Culoarul Visei şi Podişul Hârtibaciului.

Din această poziţie rezultă o serie de efecte de natură fizico-geografică,cel mai pregnant fiind cel legat de climă. La adăpostul ramei montane şi

26 Cantitatea de precipitaţii se modifică odată cu creşterea altitudinii reliefului unde acestea

cad.27 Care, deşi se află în „adâncul” zonei montane, aparţin diverselor moşii ale vetrelor dindepresiune.28

I. Băcănaru, I. Velcea, op. cit., p. 30.


25/120

25

suspendată faţă de unităţile depresionare vecine, Depresiunea Sibiuluicunoaşte particularităţi climatice caracterizate prin prezenţa calmuluiatmosferic în alternanţă cu manifestarea unor curenţi pe direcţia nord-vest – sud-est şi a inversiunilor de temperatură pe fondul unui climat răcoros, fărăexcese termice şi pluviale pronunţate.29

Şi reţeaua hidrografică prezintă particularităţi distincte în raport depoziţia faţă de marile bazine hidrografice. Astfel râul Cibin, cel care dreneazădepresiunea prin afluenţii săi pe care îi colectează pe rând sub abrupturilepodişurilor care o flanchează, este tributar Oltului, părăsind depresiunea înpartea sudică a acesteia şi, prin aceasta, determină poziţia hidrografică adepresiunii ca aparţinând grupei hidrografice de sud. De fapt, în vecinătate,mărginind prin înălţimi deluroase asociate cu şei largi vestul Depresiunii Sălişte,se desfăşoară cumpăna de ape dintre grupa vestică şi cea sudică care, după ceintră în podiş, trece chiar prin nordul zonei de studiu, de-a lungul unei şei foartelargi şi joase care separă cursurile Cibinului şi Visei între localităţile Şura Mică şiŞura Mare.

Poziţia fizico-geografică este, de fapt, determinantă pentru poziţiaeconomico-geografică deoarece raporturile existente între diverselesubsisteme ale sistemului socio-economic sunt în primul rând spaţiale şi apoide altă factură. Depresiunea Sibiului, „născută” în urma ajustărilor dinamicedintre Carpaţii Meridionali şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei, a creatpremisa sedentarizării populaţiei şi a dezvoltării activităţilor economice care

ulterior au creat posibilitatea stabilirii unei poziţii economico-geografice.Cele mai relevante aspecte referitor la poziţia economico-geograficăsunt legate de reţeaua de comunicaţie, de distribuţia resurselor economice şide prezenţa marilor centre urbane cu ariile lor polarizante. Cât priveşte reţeauacăilor de comunicaţie Depresiunea Sibiului deţine o poziţie privilegiatădeoarece se află la intersecţia a două fluxuri majore de circulaţie: est-vest şisud-nord, fapt care a condus la apariţia şi dezvoltarea centrului urbanpolarizator al întregului teritoriu depresionar şi extradepresionar – municipiulSibiu. Depresiunea este tranzitată atât de căi rutiere de importanţă naţională şi

europeană (DN 1, DN 7 respectiv E 68 şi E 8130) cât şi de o magistrală feroviară(200) la care se adaugă poarta aeriană a Aeroportului Internaţional Sibiu situat

29 Această situaţie are legătură cu deschiderea depresiunii spre vest şi nord către Culoarul

Mureşului şi al Târnavei Mari respectiv spre est şi sud către Depresiunea Făgăraşului şi valeatranscarpatică a Oltului, fiecare direcţie jucând un rol important în dinamica maselor de aercare tranzitează spaţiul depresionar. 30

Parte a Coridorului IV paneuropean: Bucureşti–Piteşti–Sibiu –Deva –Nădlac (GuvernulRomâniei, Programul de guvernare. Cap. 17. Politica în domeniul transporturilor ).


26/120

26

în imediata apropiere a municipiului Sibiu, suspendat pe terasa a doua aCibinului.31

Ca urmare a poziţiei fizico-geografice depresiunea nu deţine resurse desubsol ci doar resurse funciare precum pădurile de foioase care acoperădealurile piemontane care fac racordul cu bordura montană şi culmile

terminale ale podişurilor (Amnaşului în special), terenurile arabile şi pajiştilenaturale din cadrul teraselor şi luncii Cibinului. La acestea se adaugă şi resurselede apă prezente atât în reţeaua de suprafaţă cât şi în cea freatică sau deadâncime, cu o calitate superioară a apei, datorată filtrului natural aldepozitelor de pietrişuri şi nisipuri depuse peste blocurile cristaline scufundatecătre centrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

Teritoriul depresiunii este polarizat în totalitate de către municipiulSibiu, centru urban puternic, aflat într-o continuă dezvoltare, cu perspectivemultiple odată cu conferirea la 1 ianuarie 2007 a titlului de Capitală CulturalăEuropeană împreună cu oraşul Luxemburg din statul cu acelaşi nume pentruanul respectiv. Din zona polarizată fac parte şi două centre urbane industriale,dinamice în ultimele decenii ale secolului XX, aflate în prezent pe drumulregăsirii de sine, al reorientării spre activităţi terţiare – Cisnădie şi Tălmaciu.Acestea au în prezent rolul de oraşe dormitor, generând forţa de muncă şicapitalul educaţional pentru devenirea oraşului Hermannstadt, centrul decomandă şi vectorul vieţii rurale din Depresiunea Sibiului.

Dinspre exteriorul depresiunii nu se manifestă atracţii economice

majore, acestea fiind percepute doar direcţional, pe linia legăturilor deproducţie şi a unor forme de mobilitate a populaţiei legate de muncă saueducaţie, din partea unor oraşe precum Mediaş, Sălişte, Miercurea Sibiului,Sebeş, Avrig sau Agnita. La distanţe mari, cu diferite grade şi forme de atracţie,se resimte tot mai slab influenţa unor centre mari precum Alba Iulia, Târnăveni,Sighişoara, Râmnicu Vâlcea, Făgăraş sau Braşov.

Pentru a surprinde aspectele legate de localizarea spaţială aDepresiunii Sibiului trebuie să privim introspectiv, în intimitatea relaţiilor şiconexiunilor dintre elementele care îi alcătuiesc întregul. „Locul” depresiunii a

fost zămislit într-o zonă de tranziţie dinspre domeniul montan spre cel de podişcare, în trecut, făcea racord neîntrerupt cu bordura carpatică. Efectul de liniede contact, de îmbinare dinamică a celor două unităţi diferite între elemorfostructural, a condus la apariţia unei breşe în cadrul tranziţiei munte-podişpreluată apoi de agenţii sub-aerieni care au sculptat activ noul spaţiu deseparare. Astfel a luat naştere o arie mai coborâtă, ocupată de unităţi lacustremarginale şi mai apoi tranzitată de cursuri de apă care i-au conferit morfologiaactuală.

31 O altă determinantă a poziţiei fizico-geografice datorită căreia a fost creată această

premisă naturală a amplasării aeroportului pe suprafaţa netedă a terasei Cibinului.


27/120

27

Spaţiul depresionar este ocupat de o gamă foarte largă de forme deeroziune şi acumulare care stau mărturie despre un trecut dinamic, în caremodelarea fluviatilă şi mişcările tectonice au jucat un rol definitoriu. Din vechilesuprafeţe de tranziţie munte-podiş nu au mai rămas decât dealurilepiemontane, acoperite cu păduri şi pe alocuri cu livezi, care fac încă racordul în

jumătatea sudică a depresiunii cu unitatea montană. La contactul dintreacestea şi munte, în punctele de ieşire a râurilor din domeniul montan, au fostcreate condiţii favorabile apariţiei şi dezvoltării vetrelor de aşezări. Acestedealuri sunt continuate în treapta intermediară de depozitele fixate şi terasatede către cursurile de apă care au drenat depresiunea şi în cele din urmă audefinitivat structura hidrografică actuală, acoperite cu păduri, pajişti naturale şiterenuri agricole. Treapta cea mai joasă reprezintă spaţiul de luncă al Cibinului,locul unde se desfăşoară transportul dar şi depunerea de aluviuni fine şi unde, în acelaşi timp, s-a constituit spaţiul habitaţional şi geoproductiv al depresiunii,cu terenuri arabile şi suprafeţe destinate căilor de comunicaţie.

Pe ansamblu localizarea Depresiunii Sibiului posedă în sine un potenţialde habitat şi geoproductiv remarcabil, care a creat premisele apariţiei unui modde viaţă rurală aparte, a unei culturi proprii acestui spaţiu şi a unui mod deabordare original a realităţii geografice, a relaţiilor dintre mediu şi omul care îllocuieşte, dispune de el pentru propriile nevoi şi pe care, după toateprobabilităţile, are datoria să îl pună în valoare şi să îl repotenţeze acolo undeeste cazul.

Literatura de specialitate tratează diferenţiat aspectele privindextensiunea spaţială a Depresiunii Sibiului, cele mai discutabile opinii fiind celereferitoare la limita nordică şi la cea sudică. Dacă unii autori extind domeniuldepresionar până la oraşul Ocna Sibiului, de exemplu, trecând de cumpăna deape formată de Dealul Cucului pe aliniamentul localităţilor Şura Mică şi ŞuraMare, alţi autori preferă să nu includă în cadrul depresiunii localitatea Boiţa,care este localizată la sud de cumpăna de ape locală dintre Valea Mare şiTălmăcel, anexând-o Depresiunii Făgăraşului.

În studiul de faţă considerăm că Depresiunea Sibiului se extinde în nord

până la cumpăna de ape amintită, neincluzând deci oraşul Ocna Sibiului şi însud până la intrarea Oltului în defileul omonim. În rest lucrurile sunt clare însensul că spre munte limita este dată de abruptul munţilor Cindrelului şi aiLotrului, iar spre podiş este marcată de contactul cu podişurile Amnaşului şiHârtibaciului. În această abordare am avut în vedere două categorii de limite,din mai multe categorii menţionate în literatura de specialitate32, anumelimitele naturale (date de rama înălţimilor care înconjoară Depresiunea Sibiului)şi limitele instituţionale (stabilite pe criterii administrativ-teritoriale, fiind vorba

32 P. Cocean (2005) menţionează în acest sens limitele instituţionale (limitele politice,limitele administrativ-teritoriale), limitele naturale, limitele sociale, limitele complexe şilimitele funcţionale.


28/120


29/120

29

F i g . 9 E x t e n s i u n e a D

e p r e s i u n i i S i b i u l u i ş i a l i m

i t e l o r a d m i n i s t r a t i v - t e r i t o

r i a l e a l e c o m u n e l o r a l c ă r

o r s a t d e

r e ş e d i n ţ ă s e

a f l ă î n c a d r u l d e p r e s i u n i i


30/120

30

III.3. Dimensiunea temporală a ruralului din Depresiunea Sibiului

Până în acest punct al studiului nostru am elaborat un modelconceptual sistemic al zonei studiate rezultând un sistem rural funcţionalstructurat pe trei componente majore: subsistemul fizic, subsistemul social şi subsistemul economic. Acest întreg coexistă atât în spaţiu cât şi în timp, ultimadimensiune fiind obiectul subcapitolului de faţă. Ruralul din DepresiuneaSibiului, ca sistem, ca întreg, a avut un început în timp şi are, în prezent oevoluţie, o devenire temporală, spre echilibru dinamic.

Originea sistemului rural pe care îl cercetăm sub raportul dezvoltăriisale durabile se leagă de prezenţa factorului antropic în acest teritoriu.Componenta fizică a acestui sistem a apărut în timp înaintea componenteisociale care, la rândul ei, a determinat apariţia componentei economice. Există

opinii diverse în legătură cu momentul apariţiei în timp a celor trei componenteale sistemului rural studiat, dar şi cu modul în care acestea au apărut. Dacă aldoilea aspect vizează probleme pe care nu ni le-am propus spre discuţie înacest cadru, momentul apariţiei celor trei subsisteme naşte discuţiicontradictorii datorită curentelor de gândire existente cu privire la filozofiaoriginilor. În prezent există două puncte de vedere generale privitoare laorigini: evoluţionismul şi creaţionismul. Fiecare model filozofic conţinepresupuneri specifice referitoare la originea universului şi a vieţii, deci implicitasupra componentelor sistemului rural pe care îl cercetăm, bazate pe datele

ştiinţifice disponibile observaţiei şi experimentului. Conform modeluluievoluţionist componenta fizică a sistemului a apărut şi s-a individualizat caurmare a unei serii de orogeneze care au condus la formarea Munţilor Carpaţişi a Depresiunii Colinare a Transilvaniei împreună cu regiunile extracarpatice.Potrivit modelului creaţionist apariţia şi individualizarea aceluiaşi subsistem aavut la bază un cataclism hidraulic global cu urmări într -o dinamică tectonicăglobală care, la rândul ei, este răspunzătoare de formarea catenelor montane şia bazinelor depresionare, implicit a Munţilor Carpaţi şi a Depresiunii Colinare aTransilvaniei, coroborată cu acţiunea agenţilor externi.

În studiul de faţă nu vom insista asupra originii componentei fizice sau acelei economice, ci vom aprofunda originea şi devenirea în timp a componenteisociale, de vreme ce dezvoltarea rurală durabilă a acestui teritoriu seconcentrează în principal asupra elementul antropic – beneficiarul ultim alacesteia. Nu negăm faptul că şi cadrul natural şi economia zonei studiate, caretrebuie menţinute în echilibru, vor avea de „câştigat” din acţiunile dezvoltăriidurabile. Aşadar, din considerentele enunţate, în cele ce urmează vom abordaoriginea şi desfăşurarea în timp a componentei sociale a sistemului rural din

Depresiunea Sibiului, ca element dinamizator, necesar şi suficient atâtexistenţei sistemului rural cât şi devenirii sale viitoare.


31/120


32/120

32

acceptării noilor condiţii economice, sociale şi politice, s-au pus bazele formăriiunei populaţii daco-romane latinofone „ale cărei manifestări în domeniulculturii materiale sau de ordin suprastructural le aflăm şi în urmele aşezărilor”rurale din Depresiunea Sibiului (Boiţa, Guşteriţa, Şura Mică, Tălmaciu, Şelimbăr,Cristian). La Boiţa (Caput Stenarum), datorită poziţiei strategice a aşezării rurale

dacice preexistente, romanii au construit un punct întărit (castellum) de undepornea drumul spre Apulum (Alba Iulia).38 Atât în perioada stăpânirii romanecât şi în cea care a urmat retragerii aureliene (271-272 d.Hr.), populaţia daco-romană şi-a consolidat modul de viaţă preponderent rural, bazat pe oeconomie agropastoral –meşteşugărească, pentru ca, mai târziu, până înmomentul colonizării germanice, să reziste valurilor migratorii ale „barbarilor”din stepele estice dinamizate de slăbirea Imperiului Roman.

Un episod cu o influenţă decisivă asupra configuraţiei actuale a ruraluluidin Depresiunea Sibiului îl reprezintă pătrunderea în Transilvania în sec. al X-leaa ungurilor care au întâlnit o populaţie autohtonă organizată într-un sistempolitic prestatal, urmată de acţiunea de colonizare a sudului Transilvaniei în sec.al XII-lea (1150) de către regele ungur Geza al II-lea cu colonişti saşi aduşi dinzona Rin –Mosela pentru apărarea „pământului crăiesc” împotriva atacurilor depeste Carpaţi. Sosirea coloniştilor a marcat o cotitură ireversibilă în organizareasocio-politică şi economică a teritoriului Depresiunii Sibiului dar şi în regăsireade sine a populaţiei autohtone româneşti, anteprezentă în cadrul reţelei deaşezări rurale de pe Cibin şi afluenţii săi, dar şi în cuprinsul bordurii montane

din sud şi a podişurilor din faţa munţilor. Relaţiile dintre autohtoni şi coloniştiau fost încordate şi tensionate timp de secole, primii privind ca nefireascăprezenţa şi stăpânirea celor din urmă, de altfel străini de aceste locuri.Coloniştii au fost mereu favorizaţi de către stăpânirea vremii în detrimentulromânilor deşi, organizarea actuală a lumii rurale din Depresiunea Sibiului, maiales acolo unde au existat influenţele saşilor, este tributară în principalspiritului organizatoric şi economic al noilor veniţi.

Către perioada contemporană se remarcă un reviriment al populaţieiromâneşti în detrimentul celei săseşti, realitate pusă pe seama tendinţei

generale a popoarelor Europei de renaştere naţională, de afirmare statală şi deregăsire a propriei identităţi prin acţiuni culturale şi socio-politice. Astfelromâni din satele mărginene, împinşi spre munte de vicisitudinile istoriei39, s-auridicat prin cultură şi ştiinţă deasupra propriilor condiţii demonstrând încăodată faptul că elementul autohton, aflat în strânsă legătură cu mediul fizic încare a apărut şi s-a edificat, reprezintă o componentă cu greutate în realitateademografică a acestui teritoriu.

38 C. Irimie, N. Dunăre, P. Petrescu, op. cit., p. 32.

39 I. Conea, L. Badea, Munţii Mărginimii Sibiului. Cadrul antropogeografic, 2004, p. 63.


33/120

33

Analizând obiectiv realitatea istorică a componentei antropice asistemului rural pe care îl studiem, trebuie să afirmăm faptul că arhitecturaprezentă a ruralului din Depresiunea Sibiului există în configuraţia actuală şi vacunoaşte o dezvoltare durabilă particulară datorită coabitării, tensionate întrecut, este drept, dintre populaţia autohtonă, cu rădăcini care se pierd în

negura mileniilor şi cea alohtonă, colonizată de la mii de kilometri distanţă darcare, în acelaşi timp, a adus cu sine un anumit nivel de organizare socio -economică a cărei influenţă nu s-a şters şi care, mai mult, va nuanţa evoluţiasustenabilă a ruralului din acest teritoriu.


34/120

34

IV. Diagnoza sistemului rural din Depresiunea Sibiului

Geografia este ştiinţa care, prin metode şi tehnici proprii, reuşeşte săpătrundă în intimităţile sistemelor spaţiale (teritoriale), să le înţeleagă evoluţia,comportamentul, dinamica pentru ca, pe baza acestei cunoaşteri, să depisteze

coordonatele manifestărilor viitoare şi, acolo unde este cazul, pe fondul uneiabordări prospective, să intervină cu trasarea unor direcţii de acţiune înconformitate cu principiile geografice în vederea asigurării echilibrelor dintrecomponente. Cu alte cuvinte, analiza modului de organizare a unui spaţiugeografic (naturală sau antropică) reprezintă „un deziderat al cercetărilorintegrate, având în vedere că, odată evaluate intimitatea şi formele procesului,se pot face aprecieri pertinente asupra evoluţiei viitoare.”40

Sistemele geografice, după cum s-a arătat în capitolele anterioare,modelează realităţi şi decupaje teritoriale terestre, întreguri de structuri aflate într-o dinamică continuă, evoluând spre diverse stări de echilibru şi tranzienţă în funcţie de calitatea şi cantitatea intrărilor la care se adaugă şi o serie devariabile intrinseci. Evoluţia în timp a acestora este continuă, în sensul căfuncţionarea lor se desfăşoară de-a lungul unei „linii” a timpului, cuantificareaacesteia, porţionarea sa în „segmente” temporale de mică durată făcând partedin demersul de abstractizare şi de modelare a realităţii. De aceea, diagnozastării curente, a unei ferestre de timp concrete, strict delimitate, dacă neputem exprima în acest mod, va îngloba implicit şi celelalte stări anterioare

care au condus la apariţia acesteia, moştenite şi sintetizate în segmentulcurent.Analiza statică a componentelor sistemice care conlucrează dinamic, în

timp şi spaţiu, pune la dispoziţia cercetătorului o imagine de ansamblu asupraobiectului modelat şi abstractizat cu ajutorul sistemului, necesară înţelegerii luişi depistării tendinţelor de evoluţie ulterioară şi, totodată, a stabilirii tipului deintervenţii din afară pentru reglarea fluxurilor şi ajustarea comportamentului.De aceea, la elaborarea acestei imagini de ansamblu este necesară o abordarepe faţete a sistemului, evidenţiindu-se aspectele definitorii capabile de a scoate

în evidenţă delimitarea spaţială, individualitatea, dinamica, funcţionalitatea şiintegrarea holarhică a sistemului.

În continuare vom realiza o diagnoză a ruralului din Depresiunea Sibiuluiabordând atât arhitectura sistemului, pe componente şi structuri, cât şidinamica acestuia, cu accent pe conexiunile dintre componente şifuncţionalitatea sistemului. Prin acest demers vom căuta să creionăm oimagine de ansamblu a sistemului rural, să identificăm trăsăturile saledeterminante în funcţionarea sa pentru ca, mai apoi, să depistăm coordonateleevolutive care conţin premisele unei dezvoltări rurale durabile, ale unui

40 I. Ianoş, op. cit., p. 113.


35/120


36/120

36

F i g . 1 0 S u d - v e s

t u l D e p r e s i u n i i C o l i n a r e a

T r a n s i l v a n i e i . S c h i ţ ă g e o l o g i c ă ( d u p ă V .

M u t i h a c , 2 0

0 4 )


37/120

37

Condiţiile geologice de ansamblu reprezintă un suport atât pentruconfiguraţia geomorfologică şi pedologică cât şi în cadrul activităţilor antropice.Orice demers de dezvoltare rurală durabilă va ţine seama de caracteristicilelitologice şi tectonice ale teritoriului în vederea depistării zonelor propicepentru implementarea unor infrastructuri cât şi a celor improprii, care trebuie

evitate.Element pasiv în cadrul peisajului, deci şi al sistemului rural pe care îl

studiem, substratul geologic joacă în mod direct un rol de determinare asuprareliefului şi indirect asupra celorlalte elemente ale subsistemului natural. Însecţiunea următoare a lucrării vom aborda a doua componente a sistemuluirural, relieful, insistând asupra aspectelor definitorii în relaţie cu ruralul şi curolul său în dezvoltarea rurală durabilă a Depresiunii Sibiului.

IV.1.2. Relieful

Prin geneza şi evoluţia sa, Depresiunea Sibiului este, în opiniaspecialiştilor geomorfologi, o depresiune de eroziune diferenţială, apărută perama nordică a Carpaţilor Meridionali, în cadrul Depresiunii Colinare aTransilvaniei, în urma evenimentelor tectonice de prăbuşire a socluluicristalino-mezozoic şi a proceselor de sedimentare şi mai apoi de eroziunefluviatilă. Maria Sandu (1998) a întreprins cercetări geomorfologice complexe şiamănunţite asupra Depresiunii Sibiului, parte a culoarului depresionar Sibiu-Apold, subliniind o serie de aspecte cantitativ-calitative privind individualitatea

geomorfologică a acesteia. De asemenea, Valeria Velcea (2008) a realizat Hartamorfologiei Depresiunii Sibiului (Fig. 11), surprinzând elementele definitorii alereliefului acestui areal. Deoarece rezultatele acestor cercetări reprezintă ceamai completă bancă de date privind geomorfologia Depresiunii Sibiului le vomutiliza şi integra în abordarea de faţă, cu accent pe rolul reliefului, cacomponent, în funcţionarea sistemului rural din care face parte.

Cunoaşterea elementelor cantitative ale reliefului Depresiunii Sibiului, însoţită de realizarea unor materiale cartografice în acest sens, prezintăavantaje atât de ordin ştiinţific cât şi, mai ales, practic, acestea constituindu-se în informaţii necesare în cadrul unor acţiuni de ameliorare a terenurilordegradate, împădurire sau hidroamelioraţii.41 Astfel elementele demorfometrie şi hipsometrie (Fig. 12), energie a reliefului, densitate şi adâncimea fragmentării, declivitate (Fig. 13) şi expoziţie a versanţilor (Fig. 14) permitcunoaşterea „discretă” a reliefului depresiunii şi a gradului de influenţă pe careacesta o exercită asupra celorlalte elemente ale sistemului rural precumtopoclimatele, reţeaua hidrografică, vegetaţia, solurile, habitatul, utilizareaterenurilor sau căile de comunicaţie.

41 Maria Sandu, Culoarul depresionar Sibiu-Apold. Studiu geomorfologic, 1998, p. 32.


38/120


39/120

39

Fig. 12 Derivarea hipsometriei Depresiunii Sibiului din cadrul modelului

digital al terenului (sursa datelor de elevaţie: Global Land Cover Facility, 2008)

Fig. 13 Categoriile de pantă din Depresiunea Sibiului derivate din cadrulmodelului digital al terenului (sursa datelor de elevaţie: Global Land Cover

Facility, 2008)


40/120

40

Fig. 14 Derivarea expoziţiei versanţilor Depresiunii Sibiului din cadrulmodelului digital al terenului (sursa datelor de elevaţie: Global Land Cover

Facility, 2008)

Componentă cu rol de suport în

rezumatul tezei (nicolae plesia).pdf

Documents