proiect cercetare sociologica delicventa juvenila
DESCRIPTION
docxTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA
Proiect de cercetare sociologica pe tema: DELINCVENTA JUVENILA
Delincventa juvenila
1. Justificarea temei alese:
Delincventa juvenila, ca fenomen social, a inceput sa ia amploare dupa anul 1989, fapt
confirmat de statisticile Ministerului de Interne pe anii 1990-1995 care evidentiaza o crestere
alarmanta in radul tinerilor delinventi:
MINORI INTRE ANII
Nr. total
Pana la 14 ani
Intre 14-17 ani
Sursa: Ministerul de Interne, apud Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004, p.101- 126.
Dupa cum se poate observa, se constata o crestere semnificativa a numarului de minori
si tineri delincventi intre anii 1990 si 1993, urmata de o scadere si apoi de o crestere in anul
1995. Din totalul delincventilor, numarul persoanelor care nu au o ocupatie este de 80%.
Delincventa juvenila a trecut prin schimbari importante datorita numarului tot mai mare de copii
implicati in crime si infractiuni comise cu violenta. Din numarul total de infractiuni comise in
anul 2000, 7,2% au avut autori minori, un procent asemanator existand si in anul 1999 (7,1%).
Din totalul infractiunilor comise cu violenta de catre minori, 90,6% au reprezentat infractiuni
contra persoanei, varsta autorilor fiind intre 14 si 17 ani. Totusi, cele mai multe infractiuni
comise de minori au fost impotriva proprietatii, reprezentand 70% din totalul infractiunilor
comise de diferiti autori. In ceea ce priveste structura familiei, copiii care provin din familii
monoparentale, au inreg 929i85j istrat cel mai mare numar de infractiuni, iar mai mult de
jumatate din copiii delincventi se afla in abandon scolar. In structura infractiunilor, ponderea
cea mai mare o detin infractiunile impotriva avutului privat si public, care reprezinta 95% din
totalul faptelor infractionale comise de tineri. Deasemenea in categoria faptelor delincvente
includem cazuri de omor, majoritatea avand ca scop jaful, dar si talharii, violuri, precum si fapte
insotite de violenta. Gradul de criminalitate tot mai ridicat, si lipsa de securitate personala este
un fapt social deosebit de serios, ce poate avea urmari foarte grave.Una dintre cauzele
criminalitatii o reprezinta delincventa juvenila, care se afla in societatea noastra, intr-o continua
crestere. Acesta este unul dintre motivele pentru care fenomenul delincventei juvenile nu poate
si nu trebuie sa treaca neobservat.
2. Obiectivele cercetarii:
In studiul fenomenului delincventei juvenile mi-am propus sa urmaresc ca obiective:
a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a mediului in care traieste,
b) cauzele principale care instiga la delincventa si la un comportament antisocial,
c) factorii care determina un comportament delincvent,
d) gasirea unor solutii de prevenire a delincventei juvenile.
3. Universul cercetarii :
Universul cercetarii pe tema delincventa juvenila este format din persoanele care sunt
sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti (sub 16 ani si intre 16 si 18 ani).Varsta de 16
ani reprezinta in Romania, pragul de la care orice act delincvent trece in sfera faptelor penale si
sanctionate din punct de vedere juridic. Conform legii orice tanar care a implinit 18 ani, este
major si responsabil pentru actiunile sale si consecintele acestora. Varsta majoratului este
diferita in Romania fata de alte state; de exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerati majori la
21.
Specificarea universului cercetarii ma ajuta sa evidentiez caracteristicile de baza ale
acestui segment de populatie, care sunt de natura economica, sociala, culturala etc.
Deasemenea, cunoasterea caracteristicilor populatiei este folosita la elaborarea esantionului.
4. Cadrul teoretic
Delincventa juvenila este un concept juridic, care desemneaza totalitatea conduitelor
care incalca norma juridica si care apartin minorilor. Poate fi definita ca un comportament de
incalcare a legilor din partea celor care, din cauza varstei, nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin
responsabil pentru actiunile lor. Majoritatea conduitelor de delincventa juvenila pot fi incadrate
in patru mari categorii: furt, violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin material, incalcarea
legilor de statut (abandon scolar, absenteism) si comportament de grup sau de banda receptat de
ceilalti ca amenintator din cauza agresivitatii fizice si verbale pe care o implica. Principalele
dimensiuni sau tipuri ale delincventei juvenile, (Sursa: Frechette, M., Le Blanc, M., 1987, p.29,
apud Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,
Editura Lumina Lex, 2003, p.45) sunt: delincventa identificata de autoritati, delincventa
judecata de organele de justitie, delincventa sanctionata cu internarea minorului in scoli sau
institutii de corectie si delincventa ascunsa (invizibila).
Termenul delincventa juvenila are mai multe acceptiuni:
- din punct de vedere sociologic delincventa juvenila este privita ca o forma de devianta;
- din punct de vedere juristic delincventa juvenila consta in orice abatere de la normele
penale (minorul sau tanarul este responsabil in fata legii de faptele sale, incepand de la o
anumita varsta);
- din punct de vedere psihologic este sinonim cu inadaptare sociala (cu referire la diferite
categorii de minori sau tineri care prezinta dificultati de adaptare psihica si sociala);
- din punct de vedere psihiatric este perceputa ca o tulburare comportamentala, ca o
consecinta a relelor tratamente sau a abuzului sexual si fizic exercitat de familie.
La cel de-al saselea Congres al Natiunilor Unite pentru Preventia Criminalitatii si
Tratamentul Delincventilor din anul 1980, acest fenomen social a fost definit ca “produs al unei
categorii a sistemului penal, care nu corespunde naturii sau stilului de viata al individului.”
(Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,
Editura Lumina Lex, 2003, p.26). Delincventa juvenila reprezinta orice act infractionar savarsit
de persoanele care nu au implinit inca 18 ani si nu au responsabilitatea sociala ori juridica.
Deasemenea, din punct de vedere biologic, psihologic si social, termenul are mai multe
semnificatii: vagabondaj, cersetorie, prostitutie, fuga de acasa si de la scoala, nesupunerea fata
de autoritatea parintilor, profesorilor, consumul de droguri, de alcool, etc. Un factor important
in definirea acestui fenomen il reprezinta varsta (16 ani in Romania) care practic reprezinta
granita dintre delincventa si infractiune.
Explicatiile la intrebarea de ce comit oamenii acte delincvente, sunt de la cele de natura
biologica si psihologica, pana la cele de natura sociologica. Aceste explicatii diferite au la baza
diverse ipoteze care se refera nu doar la cauzele comportamentului uman ci si la modul in acre
acest comportament deviant ar putea fi preintampinat.
In literatura de specialitate (Stanoiu, R., M., Introducere in criminologie,Bucuresti,
Editura Academiei, 1989, p.143 si p.150) studierea etiologiei delincventei juvenile se realizeaza
atat ca act individual cat si ca fenomen social, intre aceste doua domenii de interes deosebirile
fiind mai mult de natura calitativa decat cantitativa. Astfel exista doua categorii de teorii: teorii
constitutionale (care sustin ca delincventa este un fenomen genetic, manifestat inca de la
nasterea individului) si teorii ale mediului social (care considera ca delincventa se datoreaza
influentei mediului social asupra personalitatii indivizilor). Personalitatea este ereditara, insa
dezvoltarea ei este influentata de interactiunea constanta dintre individ si mediul exterior.
Procesul de formare a personalitatii minorului se desfasoara in doua perioade: prima este
perioada copilariei in care minorul este dependant total de mediul in care traieste (familia), fiind
foarte receptiv la tot ce se intampla in jurul sau si perioada a doua, adolescenta, in care se
produce o distantare de mediul familial, minorul obtinand un statut in grupul din care face parte.
Familia asigura copilului o siguranta necesara pentru atingerea maturitatii intelectuale,
sociale si culturale a copilului, dar si o identitate proprie, pe baza carora va fi acceptat de
societate. In cazul in care copilul se dezvolta intr-un mediu infractional, orice perturbare in
interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului atat la nivelul adaptarii sale
in societate, cat si asupra structurii sale de personalitate. Comportamentul delincvent se
intalneste si in randul tinerilor care provin din familii organizate, in care relatiile tensionate
dintre parinti, agresiunile fizice, verbale, alcoolismul, se manifesta frecvent, determinand un
comportamnt irascibil, agresiv al adolescentilor. Structura familiala este influentata de numarul
membrilor, de capacitatea parintilor de a educa proprii copii si de mobilitatea sociala si
geografica a familiei. In societatea moderna, rolul de socializare al familiei se reduce tot mai
mult, mai ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si a altor factori
deosebit de importanti si cu efecte in formarea caracterului si comportamentului social cum
sunt: presa, televiziunea,filmele, dar mai ales grupurile la care adera.
Personalitatea copiilor delincventi este mai dificila si mai lipsita de ambitie in fata
exigentilor vietii, iar normele lor de comportament sunt mai putin riguroase si mai lipsite de
continut. Problemele care influenteaza dezvoltarea personalitatii acestor copii sunt: coeziunea
redusa a familiei de provenienta, starea de incordare dintre parinti, atmosfera familiala
nefavorabila, lipsa de supraveghere si de interes acordat de parinti. La copiii delincventi se
manifesta o atitudine ostila sau chiar indiferenta fata de familiile din care provin, fapt ce are
repercursiuni si asupra atitudinii generale fata de societate. Influenta familiei in care parintii
sunt divortati reprezinta un factor criminogen major pentru copiii delincventi. Acelasi lucru se
poate spune si despre familiile cu un climat infractionar sporit, care-si implica voit copiii in
diferite activitati infractionale sau ii indruma spre imitarea unor comportamente antisociale,
contrare eticii societatii si pe care acestia si le insusesc, continuand sirul actelor delincvente.
O problema care a fost indelung dezbatuta a fost aceea de a stii daca infractionalitatea
este influentata calitativ si cantitativ de nivelul de instruire scolara. In urma a numeroase studii
s-a ajuns la urmatoarea concluzie: pe plan cantitativ, nu apar consecinte vizibile in planul
infractionalitatii, insa pe plan calitativ, nivelul de instruie scolara se reflecta adesea prin
alegerea unor forme infractionale mai putin primitive. Dar prin actiunea sa preponderent
educativa, rolul scolii este insa foarte important pentru educarea si socializarea copiilor, pentru
depistarea celor care nu se pot adapta si aplicarea unor programe de prevenire. Este important ca
scoala sa se implice, programele de prevenire a infractionalitatii pot fi o solutie de diminuare a
delincventei juvenile.
La nivelul scolii, intalnim mai multe stiluri educative, unde procesul de socializare se
produce intr-un cadru formal si depersonalizat, in care rolul parintilor este ocupat de profesori.
Din pacate, in sistemul de invatamant inca se mai fac unele deosebiri intre elevi, la un pol
situandu-se copiii cu o capacitate intelectuala sporita care beneficiaza de atentia dascalilor, iar
la celalalt pol aflandu-se asa numitii “copii problema” care provin din medii familiale
dezorganizate si au un comportament deviant. In realitate nu exista copii problema, sau copii cu
grad redus de inteligenta, ci doar probleme ale sistemului de educatie care nu le acorda
suficienta atentie. Existenta unor disfunctionalitati in ceea ce priveste sistemul de invatamant,
ofera libertate adolescentului sa aiba un comportament deviant; de aceea ar trebui luate masuri
in ceea ce priveste supravegherea in deajuns a acestor copii si cunoasterea, atat cat este posibil,
a situatiei familiale. Lipsa unui statut socio-economic, care-l pot obtine prin scolarizarea
completa, ii determina sa obtina venituri ilicite, comitand acte infractionale. Rolul scolii este de
a aduce la cunostinta parintilor toate abaterile la care este supus elevul, indiferent de gravitatea
lor: absente, rezultate scolare slabe, lipsa de comunicare, acte violente etc.), cu scopul de a
preveni un posibil comportament deviant. Absenta comportamentului exercitat de institutia de
invatamant, dar mai ales lipsa controlului parintilor, va determina o influenta sporita a cercului
de prieteni, si de aceea o alta solutie de prevenire a acestiu fenomen ar fi cercetarea universului
in care traieste adolescentul.
Incepand cu Teoria atavismului evolutionist, pe parcursul dezvoltarii stiintei, explicatiile
comportamentului criminal au incercat sa arate daca exista vreo legatura intre conduitele
criminale si ereditate. In sensul acesta au aparut o serie de teorii:
Teoria ereditatii a lui Gorring, sustine ereditatea comportamentului social. Acest autor
este de parere ca predispozitiile deviante se mostenesc, iar indivizii nu se mai pot adapta unei
vieti sociale normale. Gorring a observat in urma cercetarilor efectuate, ca 68% din descendentii
infractorilor devin la randul lor infractori.
Teoria arborelui genealogic are la baza ipoteza ca in familiile ai caror antecesori au avut
antecedente penale, numarul infractorilor este mai mare. Desi aceasta teorie a fost aplicata de
Goddard unui pescar olandez pe nume Kallikak, multi cercetatori sustin ca aceasta teorie este
fara fundament stiintific.
Teoria gemenilor apartine lui Lange si Cristiansen. Acestia au incercat sa demonstreze
ca gemenii monozigotici prezinta din punct de vedere ereditar, o predispozitie pentru acte
criminale.
Teoria copiilor adoptati are ca fundament numeroase studii, in urma carora s-a constatat
o corelatie intre comportamentul delincvent al unora dintre copii adoptati si comportamentul
parintilor biologici. S-a constatat ca desi copiii adoptati erau crescuti in familii organizate, riscul
ca acestia sa calce pe urmele parintilor biologici era mult mai mare datorita predispozitiilor
mostenite de la parinti.
Scoala biologica de la Graz a efectuat o serie de cercetari si a evaluat teoriile ereditatii
ajungand la concluzia ca genele criminale ale ascendentilor nu pot fi transmise ereditar, ci se
transmit doar tendintele ce stau la baza lor: agresivitate, irascibilitate etc. La aceste “tendinte
criminogene” se aduga influenta familiei, a mediului de viata, a anturajului, a mediului ales
(mediul personal, mediul profesional si mediul extraprofesional) si influenta mediului impus
(format din acele locuri special amenajate, in care sunt tinute persoane ce savarsesc diferite
infractiuni, mai mult sau mai putin grave: aresturi preventive, penitenciare, centre de reeducare).
Michel Foucault considera ca inchisorile nu diminueaza rata criminalitatii, indiferent de dotari
si de tratamentele de corectie, ci dimpotriva favorizeaza existenta unui mediu delincvent prin
solidaritatea ce se naste intre detinuti si care pe parcurs se transforma in complicitate. Tot acesta
sustine ca detentia provoaca recidiva, iar cei care au iesit din inchisoare au toate sansele sa se
reintoarca, deoarece pentru multi dintre ei viata din inchisoare este mult mai buna decat cea de
afara.
R. Gassin in lucrarea sa “Criminologie” departajeaza teoriile comportamentului deviant
in doua categorii: teorii principale (bazate pe explicatii directe) si teorii complementare, ca o
prelungire a etiologiei delincventei. Una dintre cea mai importanta teorie principala este Teoria
infranarii a lui Walter Reckless. Acesta a pornit de la intrebarea de ce in aceleasi imprejurari
doar unii oameni comit acte criminale. Pentru aceasta el a realizat mai multe cercetari
constatand ca delincventii minori provin adesea din familii destramate, fiind lipsiti de o
socializare sau de un control al familiei, al scolii. Reckless considera ca pornirile criminale pot
fi “infranate” datorita structurii sociale si individului. O alta teorie principala este Teoria
strategica a lui Maurice Cusson, care sustine ca delictul poate fi vazut ca un comportament
orientat spre un rezultat si inzestrat cu ratiune proprie.
Dintre teoriile complementare ma voi opri asupra a trei teorii:
Teoria psihomorala a lui Etienne de Greeff sustine ca din punct de vedere afectiv,
individul este dominat de doua categorii de instincte: de aparare si de simpatie. Atunci cand
primele experiente de viata ale minorului sunt “traite zbuciumat”, arata autoarea, in locul lor se
instaleaza un sentiment de injustitie, o stare de inhibitie si o indiferenta afectiva ce va duce la
delincventa.
Teoria “derivei” apartinand lui David Matza, sustine ca delincventa juvenila este
rezultatul unui “proces de abandonare de sine in deriva”, care devine posibil prin contestarea
culpabilitatii si aparitia sentimentului de injustitie, iar vointa si decizia minorului de a comite
infractiunea sunt declansate de disperare.
Teoria arborelui a lui A.K.Cohen sustine ca delictul se desfasoara pe parcursul timpului
in mai multe etape, el fiind un “proces de tatonare” dependent de schimbarile ce se manifesta la
nivel individual si de situatia precriminala.
5. Unitatea de analiza si de inregistrare:
Pentru cercetarea pe tema delincventei juvenile, unitatea de analiza o reprezinta minorul,
respectiv minorii, proveniti din familii organizate si familii dezorganizate, dar si minorii
proveniti din centre de reeducare. Astfel vom putea preveni un eventual comportament
delincvent sau starea de recidiva (in special in cazul minorilor proveniti din familii instabile), si
vom identifica o parte din cauzele raspunzatoare de comportamentul deviant al minorilor
proveniti din medii stabile. Subiectul analizei se raporteaza la mediul familial al minorului
(respectiv, parinti, bunici, strabunici, frati, surori), la anturaj, la tipul delictului (daca a comis
vreunul) si starea de recidiva. Astfel se vor efectua o serie de analize ce au ca scop prevenirea
comportamentului delincvent sau a recidivei. Unitatea de analiza coincide cu unitatea
inregistrare fiind vorba despre individ (respectiv minorul chestionat).
6. Elaborarea ipotezelor:
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 1 (identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a
mediului in care traieste):
1.a) In familiile dezorganizate, sau monoparentale, unde controlul parintilor/parintelui este
scazut sau lipseste, riscul unui comportament delincvent este ridicat in comparatie cu familiile
organizate.
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 2 (cauzele principale care instiga la delincventa si la un
comportament antisocial):
2.a) Inadaptarea scolara si abandonul scolar amplifica frustrarea minorului datorata lipsei de
afirmare de sine, favorizand comportamentul antisocial.
2.b) Minorii care provin din familii cu o situatie materiala precara, sunt predispusi intr-o mai
mare masura la comiterea unor infractiuni.
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 3 (factorii care determina un comportament
delincvent): 3.a) Prezenta in grupul de prieteni a unor indivizi cu antecedente penale, proveniti
din familii cu probleme, constituie un factor de risc pentru conduitele delincvente ale minorului.
3.b) Minorii recidivisti sau cei proveniti din familii cu antecedente penale sunt mai predispusi
la infractiuni, continuand “traditia familiei”.
IPOTEZELE OBIECTIVULUI 4 (gasirea unor solutii de prevenire a delincventei
juvenile):
4.a) Cu cat scoala se implica mai mult, prin programe eficiente de prevenire a infractionalitatii,
cu atat cresc sansele ca delincventa sa fie redusa.
4.b) Daca parintii devin mai preocupati de situatia scolara, de anturajul si preocuparile copiilor
lor, atunci se diminueaza sansele ca minorii sa manifeste un comportament deviant.
7. Tipul de cercetare:
In studiul asupra delincventei juvenile, voi folosi strategia standard (cu trimitere
deopotriva la nivelul teoretic si cel empiric al cunoasterii). Cercetarea empirica face posibila
cunoasterea societatii asa cum este ea in realitate. Astfel voi include analize calitative si
cantitative, studiul mai multor documente si ancheta prin chestionar. Cercetarea se va face in
profunzime si va fi reprezentativa pentru populatia aleasa. Este o cercetare bazata pe
interactiunea cu minorii si se va realiza pe baza de ancheta.
8. Specificarea unitatilor (populatiei) studiate:
Realizarea cercetarii pe tema delincventei juvenile necesita o compatibilitate intre
demersul stiintific parcurs si persoanele investigate. Populatia studiata este formata din minorii
proveniti sau nu din familii organizate dar si cei din centrele de reeducare. Deasemenea
cercetarea va cuprinde date de recensamant si date obtinute prin studii de caz, care permit o
caracterizare de ansamblu a numarului de membrii ai familiei, a conditiilor de locuit etc.
Unitatile studiate pentru cercetare vor cuprinde autoritatile, care pe baza datelor de recensamant
vor furniza informatii despre familiile cu copii minori. Tot cu ajutorul institutiilor abilitate
(organe de politie etc.), pe baza cazierelor, vom culege informatii nu doar despre membrii in
viata ai familiei (aici incluzand si minorul) ci si despre antecesori, lucru care ne permite sa
comparam traseul social al minorului cu cel al antecesorilor sai.
9. Operationalizarea conceptului de delincventa juvenila:
DIMENSIUNI : INDICATORI :
1. Factori de influenta a) dezacordul dintre planul intelectual si planul afectiv duce
ai comportamentului deviant: la o conduita morala inadecvata;
b) comportamentul instabil dezvoltat in familie si stilul
educational deficitar;
c) lipsa motivatiei de a respecta normele impuse de societate;
d) lipsa unei relatii afective intre parinti/parinte si
copil/adolescent;
e) relatii conflictuale frecvente ale minorului cu membrii
familiei, cadre didactice, colegi.
2. Forme de delincventa: a) furt;
b) violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin material;
c) incalcarea legilor de statut;
d) comportamentul de grup sau de banda.
3. Caracteristicile minorului: a) varsta;
b) sex;
c) nivel de educatie;
d) situatia scolara (performante, repetentie);
e) delictul comis (tipul delictului, imprejurarile comiterii lui);
f) stare de recidiva (recidivist, nerecidivist);
g) stare de sanatate (boli fizice, boli psihice);
h) mediul de provenienta (rural/urban).
4. Caracteristicile familiei: a) situatia economica;
b) nivelul de educatie al parintilor (analfabeti,1-4 clase, 5-8
clase, studii medii, studii superioare);
c) nivel de trai (locuinta, dotari, utilitati-apa,gaze,lumina-,surse
de recidiva);
d) relatiile dintre membrii familiei, inclusiv relatia cu minorul;
e) antecedentele penale ale parintilor (tipul delictului, pedeapsa
executata, stare de recidiva);
5. Anturaj: a) numarul de prieteni;
b) antecedentele penale ale prietenilor;
c) ocupatia membrilor grupului;
d) tipul infractiunilor comise.
6. Cauzele comportamentului a) relatiile conflictuale dintre parinti/parinte si minor;
delincvent: b) relatiile conflictuale dintre parinti, dintre membrii
familiei;
c) abuzurile fizice si verbale asupra minorului;
d) influenta anturajului;
e) insatisfacerea nevoilor personale de ordin material.
10. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare:
Ancheta sociala in studiul delincventei juvenile ajuta la realizarea datelor statistice. Ca
metoda de investigatie, ancheta porneste de la principalele dimensiuni si indicatori ai
conceptului de delincventa juvenila. Fiecare caz ce urmeaza sa fie supus anchetei, este ales pe
baza datelor de recensamant si a informatiilor puse la dispozitie de organele de politie
competente. Ca instrument de investigatie se va folosi chestionarul ce va fi aplicat de catre
operatorii de ancheta prin discutarea cu fiecare minor. Chestionarul va cuprinde intrebari
deosebit de importante pentru problematica avuta in discutie. Majoritatea intrebarilor confera
libertate celui care raspunde prin variantele multiple de raspuns. La elaborarea intrebarilor din
chestionar au contribuit indicatorii alesi pentru fiecare dimensiune a conceptului.
11. Elaborarea instrumentului de cercetare:
CHESTIONAR
1. Ce intelegi prin termenul de delincventa juvenila?
2. Ordoneaza, asa cum consideri tu, de la 1=cea mai putin grava la 4=cea mai grava,
formele agresivitatii de mai jos, in functie de gravitatea faptelor :
a) furt
b) violenta pentru obtinerea unui avantaj material
c) incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism)
d) comportament de banda sau de grup.
3. Crezi ca atitudinea profesorilor si a colegilor ar reprezenta pentru minor un factor de
risc privind abandonul scolar?
a) da
b) nu
c) nu stiu/ nu raspund
4. De ce crezi ca delincventii incalca normele impuse de societate? ..
5. Ce te-a(r) determina(t) sa manifesti un comportament antisocial?
a) conflictele cu parintii si familia
b) conflictele cu profesorii
c) instabilitatea afectiva
d) atitudinea societatii
e) alta ………………….
6. Motiveaza alegerea precedenta
……………………………………………………………………..
7. Exista, dupa parerea ta, vreo legatura intre delincventa si nivelul de educatie?
……………………………………………………………………………………………………
…
8. Ai fost vreodata in situatia de repetentie?
a) da
b) nu
9. In acel moment care au fost sentimentele tale fata de:
a) propria persoana …………………
b) cadre didactice …………………..
c) mama ta ………………………..
d) tatal tau …………………………
e) colegii de scoala …………………
10. Cum ai descrie relatia ta cu parintii? Dar cu profesorii?
a) foarte buna
b) buna
c) tensionata
d) distanta
11. Ai fost agresat de parinti?
a) da
b) nu
12. Aceste agresiuni au fost:
a) doar fizice
b) doar verbale
c) atat fizice cat si verbale
13. Cat de des se manifesta agresiunile?
a) zilnic
b) saptamanal
c) rar
d) frecvent
e) ori de cate ori exista o ocazie
14. Aceste agresiuni au avut urmari?
a) da
b) nu
15. Daca da, atunci urmarile au fost de natura:
a) fizica (echimoze, vanatai, fracturi, leziuni interne)
b) psihica (pierderea memoriei, leziuni)
16. Ai fost vreodata la un pas de a comite vreo fapta penala?
a) da
b) nu
17. Daca da, care a fost aceasta?
…………………………………………………………….
18. Te afli la prima infractiune?
a) da
b) nu
19. Daca nu, poti sa spui motivele care te-au impins spre recidiva? (cel putin 3 motive)
……………… :………….
……………………………………………………………………………………………………
20. In familia ta se afla persoane cu antecedente penale?
a) da
b) nu
21. Care este delictul comis de ei si care a fost sanctiunea primita?
……………………………………………………………………………………………………
…
22. Familia ta se confrunta cu o situatie economica:
a) precara
b) modesta
c) la limita existentei
d) buna
e) foarte buna
23. Cum poti sa descrii relatiile dintre parintii tai? Dar dintre ceilalti membrii ai familiei?
……………………………………………………………………………………………………
….
……………………………………………………………………………………………………
…
24. Venitul familiei tale este:
a) mai mic decat venitul minim pe economie
b) intre 3,1-5 milioane lei
c) intre 5,1-10 milioane lei
d) intre 10,1-15 milioane lei
e) peste 15 milioane lei
25. Care este ocupatia tatalui tau?
a) somer
b) liber profesionist
c) muncitor
d) pensionar
e) pensionar pe caz de boala
f) alta ………………..
26. Care este ocupatia mamei tale?
a) somera
b) liber profesionista
c) muncitoare
d) pensionara
e) pensionara pe caz de boala
f) alta ………………..
27. Care este nivelul de educatie al tatalui tau ? Dar al mamei tale?
a) 0 clase
TATAL…………….MAMA………….
b) scoala primara ( 1-4 clase)
c) scoala generala ( 5-8 clase)
d) studii medii (liceu)
e) studii superioare (facultate)
28. Care este atitudinea parintilor (a familiei) cu privire la anturajul tau?
a) nu sunt de acord
b) il accepta
c) sunt indiferenti
29. Cunosti ocupatiile prietenilor tai?
a) da
b) nu
30. Printre cei care fac parte din anturajul tau exista persoane cu antecedente penale?
a) da
b) nu
c) nu stiu/ nu raspund
31. Daca da, care a fost infractiunea comisa de ei?
………………………………………………………………………………
32. Dupa parerea ta cat de grava este delincventa pentru societate? .
33. Cum crezi ca ar putea fi diminuata delincventa juvenila? Enumera cel putin trei
modalitati:
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……
……………………………………………………………………………………………………
…
Te rog sa precizezi:
- varsta in ani impliniti: ……..
- sexul: masculin ……
feminin ……
- domiciliul stabil: urban …..
rural …..
- nivel de educatie
- delictul comis (optional) :
- stare de recidiva (optional) : recidivist.
nerecidivist..
- data cand a fost aplicat chestionarul:
* Nota: Pentru cazurile in care minorul este orfan ( cazurile minorilor proveniti din centrele de
reeducare) sau provine din familii monoparentale se vor elimina intrebarile care fac apel la
parintele inexistent !
BIBLIOGRAFIE:
1. Marginean, I., Tineretul Deceniului unu. Provocarile anilor ’90, Bucuresti, Editura Polirom,
1996,p.317.
2. Marginean, I., Proiectarea cercetarii sociologice, Bucuresti, Editura Polirom, 2004, p.101-
126.
3. Goodman, N., Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider, f[a], p.142.
4. Stanisor, E., Delincventa juvenila, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2003, p. 18-21.
5. idem, p.45-73.
6. Chipea, F., Sociologia comportamentului infractionar, Bucuresti, Editura Isogep Euxin,
1997, p.69-90.
7. Banciu, D., si Radulescu, S., M., Evolutii ale delincventei juvenile in Romania. Cercetare si
prevenire sociala, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2002, p.27-28.
8. idem, p.32-33.
9. idem, p.37-39.
10. idem, p.60-65.
11. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,
Editura Lumina Lex, 2003, p.45
12. Grecu, F., Radulescu, S., M., Delincventa juvenila in societatea contemporana, Bucuresti,
Editura Lumina Lex, 2003, p.26
13. Stanoiu, R., M., Introducere in criminologie, Bucuresti, Editura Academiei, 1989, p.143.