tehnici de cercetare sociologica- interviul

8/16/2019 Tehnici de Cercetare Sociologica- Interviul

http://slidepdf.com/reader/full/tehnici-de-cercetare-sociologica-interviul 1/21

Capitolul 7

Interviul ca tehnic& de cercetare %tiin'ific&

• Preciz#ri terminologice: întrevedere, convorbire, dialog, interogatoriu• Interviul ca tehnic# de cercetare în !tiin$ele socioumane• Interviul ca interac$iune psihologic# !i sociologic# • Valoarea !i limitgele utiliz#rii interviului• Tipuri de interviuri !i criterii de clasificare• Aplica$ii ale logicii interogative în anchetele prin interviu• Desf #!urarea interviului de cercetare• Selec$ia !i formarea operatorilor de interviu• Termeni-cheie•

Probleme recapitulative

Interviul, ca metod# de cercetare, este universal în !tiin$ele sociale“ – afirma Herbert H. Hyman("975, ") într-o lucrare de referin$#, menit# s# identifice factorii empirici r #spunz#tori de erorileutiliz#rii acestei metode de colectare a datelor !i s# evalueze posibilit#$ile de minimizare a efecteloracestor factori. Dar nu numai în !tiin$ele sociale (sociologie, drept, istorie), ci !i în cele socio-umane(psihologie, antropologie social# !i cultural#, demografie), ca !i în practica diferitelor profesiuni(jurnali!ti, educatori etc.) interviul s-a dovedit a fi de neînlocuit.

%ocul sondajelor de opinie face extrem de actual# discu$ia metodologic# despre valoarea !ilimitele interviului, aceasta cu atât mai mult cu cât o lung# perioad# în literatura noastr # de specialitateinterviul a fost pe nedrept catalogat ca „o metod# de mâna a doua“.

Preciz&ri terminologice

În limba român#, termenul de „interviu“ reprezint# un neologism provenit din limba englez# (interview – întrevedere, întâlnire), fiind utilizat deopotriv# în jurnalistic# !i în !tiin$ele socioumane. Elare ca echivalent termenii din limba francez# entretien (conversa$ie, convorbire) !i „entrevue“(întâlnire între dou# sau mai multe persoane). Cel de-al doilea termen, de!i reprezint# traducerealiteral# a celui anglosaxon, comport# totu!i un sens diferit: are o nuan$# utilitar #, de aranjament sau desurpriz# (Grawitz, "972, 629).

Aceste preciz#ri de natur # lingvistic# ni se par necesare pentru c#, în sociologia româneasc#, s-af #cut distinc$ie între termenii de „interviu“ !i „convorbire“ !i pentru c#, pornind de la etimologiatermenului, vom putea releva notele definitorii ale interviului ca modalitate de investigare însociologie !i psihologie.

În cadrul %colii sociologice de sub conducerea lui Dimitrie Gusti s-a folosit termenul de„convorbire sociologic#“, designând culegerea de informa$ii „pentru l#murirea problemelor !tiin$ificede-a dreptul din gura oamenilor“ (Herseni, "940, "44). Traian Herseni remarca faptul c# acesteitehnici de lucru, sub numele de interviu, i s-au închinat numeroase studii, mai ales de sociologieamerican#. Nu se f #cea, deci, nici o deosebire între interviu !i convorbire.

Un punct de vedere deosebit îl va sus$ine îns# un alt mare discipol !i colaborator al profesoruluiDimitrie Gusti, !i anume, Henri H. Stahl, care aprecia c# „termenul de interviu nu este potrivit pentruopera$ia de interogare statistic# sumar #, restrâns# doar la un num#r limitat de întreb#ri, la care se poater #spunde în sistem binar, prin da sau nu !i cu atât mai pu$in nu e justificat s# denumim interviu ceea cede fapt este convorbire (Stahl, "974, 243).

Termenul de „interviu“ s-a impus pe plan mondial, fiind preluat atât de sociologii francezi, cât !i

de sociologii germani, fapt ce ne îndrept#$e!te s# îl utiliz#m !i noi al#turi de cel de „convorbire“. Vomspune, deci, interviu sau convorbire, cu acela!i în$eles. Etimologic, termenul de „interviu“ semnific# întâlnirea !i conversa$ia între dou# sau mai multe persoane. Acestea sunt, de altfel, !i notele definitorii:



"22 Septimiu CHELCEA

interviul este o conversa$ie fa$# în fa$#, în care o persoan# ob$ine informa$ii de la alt# persoan# (Denzin, "970, 70).

Înseamn# c# în via$a de zi cu zi practic#m interviul, precum f #cea proz# domnul Jourdain.Lucrurile nu stau chiar a!a: nu orice întâlnire sau conversa$ie echivaleaz# cu un interviu !i cu atât mai pu$in cu un interviu de cercetare !tiin$ific#. Interviul este comparabil cu întrevederea, conversa$ia,dialogul, interogatoriul, dar nu se confund# cu nici unul dintre acestea.

În binecunoscutul lor Tratat de psihologie social !, Roger Daval !i colaboratorii ("967, "2") facdistinc$iile cuvenite între situa$ia de interviu !i fenomenele psihosociologice amintite.• Interviul presupune întrevederea, dar nu se confund# cu aceasta. Oamenii se întâlnesc chiar f #r #

scopul de a ob$ine informa$ii unii de la al$ii, ci pur !i simplu pentru a se vedea, pentru pl#cerea de afi împreun#. Chiar dac# î!i vorbesc, nu înseamn# neap#rat c# schimb# informa$ii. Evident, interviul poate constitui un scop al întrevederii, dar întâlnirea dintre dou# sau mai multe persoane adesea arecu totul alte scopuri.

• Nu exist# interviu f #r # convorbire, dar nu orice conversa$ie constituie un interviu. Convorbirea presupune schimbul de informa$ii în leg#tur # cu o tem# sau alta. Persoanele care converseaz# schimb# frecvent rolurile de emi$#tor !i de receptor. Informa$ia nu este direc$ionat# într-un singursens, nu exist# un conduc#tor al discu$iei, a!a cum stau lucrurile în cazul interviului.

• Interviul reprezint# mai mult decât un dialog – apreciaz# Roger Daval –, pentru c# nu totdeaunadialogul are drept scop ob$inerea de informa$ii. În filme, de exemplu, dialogul permite exprimareast#rilor suflete!ti; în filosofie prin dialog permite exprimarea st#rilor suflete!ti; în filosofie prindialog se exprim# ideile, gândirea, concep$ia autorilor. Dialogurile socratice sunt veritabilereflec$ii filosofice, nu c#utarea ob$inerii unor informa$ii. Nici Socrate !i nici Platon nu„intervievau“, ci î!i expuneau în dialogurile lor concep$iile filosofice.

• În fine, interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul , de!i !i într-un caz !i în cel#lalt exist# o persoan# care pune întreb#ri, care dirijeaz# discu$ia. Ob$inerea informa$iilor prin interogatoriuevoc# obliga$ia de a r #spunde, constrângerea exterioar #. Din contr #, interviul presupune libertateade expresie a personalit#$ii, chiar bucuria oamenilor de a-!i spune cuvântul, de a-!i face publiceopiniile.

În continuare, ne vom referi la interviu ca tehnic# de cercetare în

!tiin

$ele socioumane,

men$ionând doar c# interviul constituie !i un gen publicistic, având reguli !i exigen$e specifice.

Interviul ca tehnic& de cercetare în %tiin'ele socioumane

Defini # ie. Definim interviul de cercetare ca o tehnic# de ob$inere, prin întreb#ri !i r #spunsuri, ainforma$iilor verbale de la indivizi !i grupuri umane în vederea verific#rii ipotezelor sau pentrudescrierea !tiin$ific# a fenomenelor socioumane. Interviul se bazeaz# pe comunicarea verbal# !i presupune întreb#ri !i r #spunsuri ca !i chestionarul . Spre deosebire îns# de chestionar, unde întreb#rile!i r #spunsurile sunt scrise, interviul implic# totdeauna ob$inerea unor informa$ii verbale. Convorbirea reprezint# elementul fundamental în tehnica interviului, în timp ce întrevederea nu constituie decât o

condi$ie care faciliteaz# transmiterea informa$iilor unidirec$ionale: de la persoana intervievat# spreoperatorul de interviu (sau spre cercet#torul !tiin$ific). Interviul telefonic, despre care vom vorbi mai pe larg în alt paragraf, nu presupune întrevederea, astfel c# nu se justific# definirea interviului prinexisten$a fa$# în fa$# a unui anchetat !i a unui anchetator. De asemenea, interviul nu presupune cunecesitate o rela$ie între dou# persoane. Interviul de grup se desf #!oar # în condi$ii psihosociale diferitede cele ale rela$iilor interpersonale diadice.Suntem cu totul de acord cu Michel Quinn Patton, directorla Minnesota Center for Social Research, care preciza c# principiul fundamental al interviurilorcalitative const# în posibilitatea creat# celui intervievat de a exprima prin r #spunsurile sale gândurilesale cu cuvintele sale (Patton, "980, 205). În acest sens nu îi este permis operatorului de interviu s# sugereze sau s# reformuleze r #spunsurile celui intervievat.

Fiind vorba despre interviu ca tehnic# de cercetare în !tiin$ele socioumane, trebuie s# accentu#mfaptul c# utilizarea acestuia în cercetarea din domeniul !tiin$elor socioumane trebuie s# conduc# la

stabilirea rela$iilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. A!a cum preciza Fred N. Kerlinger ("973),



TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGIC& "23

interviul este un instrument de m#surare psihologic# !i sociologic# în leg#tur # cu care se pun acelea!i probleme ale reliabilit#$ii, validit#$ii !i obiectivit#$ii, ca !i fa$# de oricare alt instrument de m#surare.

Ancheta prin interviu a devenit metoda cea mai frecvent utilizat# în cercetarea sociologic# (Caplow, "970, 203). Anual în întreaga lume sunt intervievate sute de mii, dac# nu milioane de persoane. Nu este de mirare, deci, c# „metodologia !tiin$elor sociale a devenit virtual sinonim# cucercetarea prin anchet# “ (Smith, "975, "96). „Ast#zi ancheta este predominant# în culegerea datelor...Exist# dou# tipuri principale de anchete: pe baz# de chestionar !i prin interviu“ (Sedlack !i Stanley,"992, 2"4).

Când se recomand# utilizarea anchetei prin interviu? Margaret Stacey ("970, 70) r #spunde astfel:„când trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru c# se desf #!oar # în locuri private, cândse cerceteaz# credin$ele !i atitudinile, neexistând documente scrise despre acestea. În astfel de cazuricea mai bun# solu$ie o reprezint# utilizarea interviului“.

Utilizarea interviului în cercetarea !tiin$ific# are – dup# cum remarca Fred Kerlinger ("973) – maimulte scopuri. În primul rând, un scop explorator, de identificare a variabilelor !i rela$iei dintrevariabile. Cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante !i valide.Informa$iile ob$inute pot ghida în continuare cercetarea fenomenelor psihologice !i sociologice.Interviul, în al doilea rând, poate constitui instrumentul principal de recoltare a informa$iilor în

vederea test#rii ipotezelor. În acest caz, fiecare întrebare reprezint# un item în structura instrumentuluide m#surare. În fine, cel de-al treilea scop al utiliz#rii interviului este cel de recoltare a unor informa$iisuplimentare celor ob$inute prin alte metode.

A!a cum s-a ar #tat, ancheta prin interviu constituie cea mai frecvent utilizat# metod# de cercetaresociologic#. Unii speciali!ti apreciaz# chiar c# „sociologia a devenit !tiin$a interviului“. %i aceasta nunumai pentru c# interviul, înc# din anii ′60, a devenit modalitatea de recoltare a datelor favorit# pentrumajoritatea sociologilor, mai ales nord-americani, ci !i pentru c#, a!a cum remarcau Mark Benney !iEverett C. Hughes ("970), obiectul de studiu al sociologiei este interac$iunea, iar interviul este elînsu!i un tip de interac$iune social#.

Interviul ca interac'iune psihologic& %i social&

Conversa$ia reprezint# o activitate distinctiv uman# !i un tip de interac$iune psihologic# !i social#.O bun# parte din timpul de veghe convers#m: punem întreb#ri !i d#m r #spunsuri. Mai rar monolog#m. Nu numai pentru sociologi, dar !i pentru avoca$i, medici, ziari!ti, profesori, !tiin$a !i arta dialoguluifac parte din profesia lor.

S# examin#m din punct de vedere psihologic !i sociologic situa$ia de interviu ca rela$ie între dou# persoane sau între un operator de interviu !i un grup de persoane. Interviul personal fa$# în fa$#, celmai r #spândit procedeu de intervievare, presupune interac$iunea dintre dou# persoane. S# le desemn#m prin literele X (operatorul de interviu) !i Y (persoana intervievat#). Rela$ia dintre X !i Y nu estesimetric#: rolurile sociale nu sunt inter !anjabile !i nici sensul transmiterii informa$iilor nu poate fischimbat. X ac$ioneaz# asupra lui Y prin întreb#ri care determin# r #spunsuri. Acestea declan!eaz# reac$ii specifice din partea lui X (trecerea la o alt# întrebare, repetarea întreb#rii, oferirea unorexplica$ii suplimentare etc.).

Avem de-a face cu o interac$iune de tipul: X ↔Y Y îi transmite lui X un volum mai mare de informa$ii, comunicarea fiind lateralizat !. X conduce

discu$ia. Rela$ia dintre X !i Y depinde de status – ul social al persoanelor care interac$ioneaz# (vârst#,sex, nivel de !colaritate, ras#, religie, venituri) !i de modul de desf #!urare a interviului (debutul,derularea !i finalul convorbirii).

Informa$iile transmise de Y lui X au valoare numai în m#sura în care se refer # la experien$e devia$# tr #ite de Y, care nu pot fi altfel cunoscute decât prin relatarea subiectiv# a acestuia. R #spunsurile poart# pecetea subculturii din care subiec$ii intervieva$i fac parte, astfel c# ele trebuie interpretatetotdeauna în contextul social concret în care a avut loc interviul. De exemplu, libertatea (de ac$iune !ide gândire) are un în$eles diferit de la o $ar # la alta, de la un moment istoric la altul. A compara,apelând la ancheta prin interviu, cât# importan$# se acord# libert#$ii în $#rile care trec de la totalitarism

la democra$ie înseamn# a postula universalitatea în # elegerii termenilor , ceea ce nu reprezint# decât osupozi$ie foarte discutabil#. A!a cum remarca !i Derek L. Phillips ("97"), acela!i cuvânt înseamn# altceva pentru diferite persoane aflate în situa$ii sociale diferite. În plus, semnifica$ia multor cuvinte




considerate „comune“ r #mâne f #r # în$eles pentru categorii largi din popula$ia intervievat#. W. R.Belson ("98", 244) a constatat c# doar o treime din persoanele intervievate în Marea Britanie auîn$eles corect termenul de „propor $ie“ ca „parte“, „frac$ie“ sau „procentaj“. Autorul citat are dreptatecând suspecteaz# o parte din public de lipsa de în$elegere a în$elesului cuvintelor, apreciind c# !i uniidin cei ce cunosc sensul termenilor sunt incapabili s# transfere cuvintele din vocabularul pasiv învocabularul lor activ.

Una din principalele supozi$ii ale interviului este consisten # a rela # iei dintre vorb! "i fapt !, dintreatitudinea exprimat# verbal !i comportament. Aceast# supozi$ie merit# o examinare mai atent#. Omul politic, secretar de stat al Consiliului seniorilor din Republica Floren$a în perioada "498-"5"2,scriitorul !i istoricul Nicolo Machiavelli ("496 -"527), spunea: „Uneori cuvintele trebuie s# serveasc# pentru a masca faptele. Dar aceasta trebuie s# se petreac# în a!a fel, încât nimeni s# nu-!i dea seama;sau, dac# bag# în seam#, s# fie preg#tite scuze pentru a fi prezentate imediat“ ( Îndrum!ri pentru Raffaello Girolami). Pledând pentru manipularea psihologic# drept alternativ# la conducerea prinfor $#, diplomatul florentin face în Principele ("5"3) o serie de observa$ii foarte penetrante privindnatura uman#. Pornind de la aceste observa$ii, numeroase cercet#ri au pus în eviden$# existen$a unuitip de personalitate machiavelic! (Saks, "988), elaborându-se scala pentru m#surarea gradului demachiavelism al fiec#rei persoane. A se vedea în acest sens Scala Mach IV , elaborat# în "970 de

Richard Christie !i F. L. Geis, tradus# !i adaptat# de noi (Chelcea, "99", 4). Minciuna deliberat ! – posibil# într-un interviu – reduce încrederea în informa$iile ob$inute prinr #spunsurile la întreb#ri. Nu trebuie îns# s# exager #m pericolul erorilor !i biais – urilor, generat der #spunsurile neadev#rate. În marea lor majoritate oamenii sunt corec$i !i cinsti$i: recunosc sincer cândnu cunosc r #spunsul la o întrebare !i î!i asum# responsabil consecin$ele faptelor lor. Pe de alt# parte,ca cercet#tori trebuie s# evit#m punerea în discu$ie a acelor probleme care ar putea pune persoaneleintervievate în situa$ia de a recunoa!te fapte indezirabile social sau care ar dep#!i capacitatea lor deanaliz#.

Alte erori sau biais-uri (termen american desemnând deformarea informa$iilor în cadrul anchetei)sunt datorate autoîn "el !rii cu bun! credin #! a celor ce sunt convin!i c# r #spund corect, dar care înrealitate interpreteaz# gre!it întreb#rile, sunt „tr #da$i“ de memorie sau î!i reprim# incon!tient pulsiunile !i î!i apar # prin mecanisme necon!tientizate eu-ul. Distinc$ia dintre eu-ul privat !i eu-ul

public este foarte important# pentru în$elegerea interviului ca interac$iune social#. Fiecare individ aremai multe eu-uri (self). În societate ne str #duim s# ap#rem altfel decât suntem în intimitate: punem îneviden$# eu-ul public, încercând s# masc#m eu-ul privat . Acestei probleme Ervin Goffman i-aconsacrat mai multe lucr #ri (The Presentation of Self in Everyday Life, "959; Microstudies of the Public Order , "97"). În perspectiva acestuia, rela$ia dintre operatorul de interviu !i persoanaintervievat# este o rela # ie social ! secundar ! (Bailey, "982, "86), func$ional#, în care indivizii î!idezv#luie doar o fa$et# a personalit#$ii lor, nu interac$ioneaz# ca personalit#$i unitare, a!a cum seîntâmpl# în rela # iile sociale primare din cadrul grupurilor primare (Charles H. Cooly, "909).

Mecanismele de ap#rare a eu-ului în situa$ia de interviu includ: fuga de r #spuns, ra$ionalizarea, proiec$ia, introec$ia, identificarea !i refularea (Grawitz, "972). Sub diferite pretexte (lips# de timp,imposibilitatea întreruperii unor activit#$i foarte importante, neîncrederea în anchetele sociale etc.),unele persoane refuz# s# r #spund# la anchetele prin interviu. Refuzul lor poate fi politicos, invocând

un motiv plauzibil, sau poate fi brutal: nu-$i deschide u!a $i-o trânte!te în nas, te las# s# strigi la poart# pân# când r #gu!e!ti sau pun câinii pe tine. Operatorul de interviu trebuie s# !tie la ce se poate a!tepta!i s# prevad# strategia de ie!ire din situa$iile nepl#cute.

Prin ra # ionalizarea r #spunsurilor indivizii umani încearc# s# g#seasc# justific#ri a posteriori comportamentelor lor. Coeren$a r #spunsurilor la întreb#rile de motiva$ie nu trebuie s# ne fac# s# credem c# totdeauna deciziile de a ac$iona ale oamenilor au fost ra$ionale. Imaginea omuluira # ionalizator este mai aproape de realitate decât imaginea omului ra # ional (Zamfir, "987, 27). Proiec # ia, constând din atribuirea unei alte persoane a propriilor atitudini, interese, aspira$ii saumotiva$ii, introec # ia, convingerea c# ceea ce s-a întâmplat anterior a fost urmarea hot#rârilor proprii, !iidentificarea sau conformarea la ceea ce î!i imagineaz# c# se a!teapt# operatorul de interviu, fac partedin mecanismele de ap#rare a eu-ului persoanelor intervievate.

În cadrul acestor mecanisme refularea are un rol central. Refularea în psihologia freudist# desemneaz# „procesul efectuat de subcon!tient, prin care anumite imagini, idei, tendin$e sau dorin$enepl#cute pentru subiect sau care contravin normelor morale, sunt îndep#rtate din con!tiin$#, respinse




din sfera proceselor con!tiente în cele incon!tiente sau sunt men$inute în afara câmpului con!tiin$ei “(Popescu-Neveanu, "978, 6"3).




Avantajele %i dezavantajele utiliz&rii interviului în %tiin'ele socioumane

Kenneth D. Bailey ("978/"982, "83) prezint# atât avantajele, cât !i dezavantajele interviului,semnalând mai multe avantaje decât dezavantaje. Ca avantaje sunt enumerate:• flexibilitatea, posibilitatea de a ob$ine r #spunsuri specifice la fiecare întrebare;•

rata mai ridicat ! a r ! spunsurilor , asigurat# de ob$inerea r #spunsurilor !i de la persoanele care nu!tiu s# citeasc# !i s# scrie, ca !i de la persoanele care se simt mai protejate când vorbesc decât cândscriu;

• observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce spore!te cantitatea !i calitatea informa$iilor;• asigurarea standardiz!rii condi # iilor de r ! spuns, lucru imposibil de realizat în cazul

chestionarelor po!tale;• asigurarea controlului asupra succesiunii întreb!rilor , fapt ce are consecin$e pozitive asupra

acurate$ei r #spunsurilor;• colectarea unor r ! spunsuri spontane, !tiut fiind c# primele reac$ii sunt mai semnificative decât

cele realizate sub control normativ;• asigurarea unor r ! spunsuri personale, f #r # interven$ia altora;• asigurarea r ! spunsului la toate întreb!rile !i prin aceasta furnizarea informa$iilor pentru testarea

tuturor ipotezelor cercet#rii;• precizarea datei "i locului convorbirii, fapt ce asigur # comparabilitatea informa$iilor;• studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri de

interviu mai am#nun$ite, cu mai multe întreb#ri, de o mai mare subtilitate.Ca orice tehnic# de cercetare, interviul are o serie de dezavantaje !i limite intrinseci. Kenneth D.

Bailey ("978/"982, "83) le ordoneaz# astfel:• costul ridicat , nu numai al orelor de intervievare, dar !i al celorlalte etape !i momente ale

proiect#rii !i realiz#rii cercet#rilor pe baz# de interviu;• timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în e!antion, pentru ob$inerea

acordului !i desf #!urarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceea!i adres#;• erorile datorate operatorilor de interviu în ceea ce prive!te punerea întreb#rilor !i înregistrarea

r #spunsurilor, „efectul de operator“;• imposibilitatea consult !rii unor documente în vederea formul#rii unor r #spunsuri precise;• inconveniente legate de faptul c# se cere indivizilor s# r #spund#, indiferent de dispozi$ia lor

psihic#, de starea de oboseal# etc.;• neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa !i num#rul de telefon ale persoanelor care

urmeaz# s# fie intervievate;• lipsa de standardizare în formularea întreb#rilor, ceea ce limiteaz# comparabilitatea informa$iilor;• dificult !# i în accesul la cei care sunt inclu!i în e!antion.

Atât avantajele, cât !i dezavantajele sunt relative, trebuind s# fie judecate în raport cu alte metode!i tehnici de cercetare în !tiin$ele socioumane !i mai ales în func$ie de diferitele procedee !i tipuri deinterviuri.

De asemenea, pentru evaluarea interviului se impune luarea în considerare a erorilor generate deaceast# tehnic#. Ce erori introduce efectul de operator de interviu? Herbert H. Hyman ("975)consider # c# erorile rezult# din: modul de punere a întreb#rilor !i de înregistrare a r #spunsurilor, ca !idin prezen$a fizic# a operatorului de interviu.

Efectul de operator de interviu nu dispare prin autoadministrarea chestionarelor pentru c#,remarc# sociologul american, totdeauna cel care r #spunde are în vedere impresia pe care o produceasupra cititorului prezumtiv.

Distorsionarea r #spunsurilor se face în sensul protec$iei ego-ului. Prezen$a fizic# a operatorului deinterviu accentueaz# riscul de distorsiune a r #spunsurilor. Într-un studiu cu finalitate metodologic#,Albert Ellis ("948) a analizat r #spunsurile la interviu ale unui num#r de 69 de studente dintr-un colegiuamerican !i, comparativ, dup# un an de zile, r #spunsurile acelora!i studente la chestionarulautoadministrat. Întreb#rile, în num#r de 60, au fost grupate, în trei clase, dup# cum presupuneau un

grad înalt, mediu sau sc#zut de „implicare a ego-ului“ în elaborarea r #spunsurilor. La întreb#rile cugrad ridicat de implicare a ego-ului s-au ob$inut diferen$e semnificative în r #spunsurile la interviu,




de persoane, nu reu!e!te s# pun# în eviden$# structurile de profunzime, a!a cum se întâmpl# în cazulinterviului intensiv.

• Gradul de libertate a cercet#torului în alegerea temelor de investigare !i în ceea ce prive!teformularea, num#rul !i succesiunea întreb#rilor a sugerat o schem# mnemotehnic# de clasificare ainterviurilor (Grawitz, "972, 633). F#r # a reprezenta propriu-zis o scal#, aceast# schem# (Figura 7.")sugereaz# trecerea gradat# de la deplina libertate a cercet#torului în cazul interviurilor nondirective pân# la eliminarea oric#rei libert#$i de inovare, în cazul interviului directiv, pe baz# de chestionar cuîntreb#ri închise.

La o extrem# a continuumului libertate-rigiditate, interviurile nondirective se caracterizeaz# prin:num#r redus de întreb#ri, formularea lor spontan#, durata (teoretic) nelimitat#, volum mare deinforma$ii, r #spunsuri complexe, centrare pe persoana intervievat# cu posibilit#$i de repetare aîntrevederii. La cealalt# extrem#, interviurile au întreb#ri prestabilite, structurate într-o ordine rigid#,se desf #!oar # într-un interval de timp limitat, o singur # întrevedere !i se centreaz# pe problema destudiu. E. H. Porter ("950), citat de Alain Blanchet ("985, 39), enumer # indicatorii esen$iali înabord#rile directive !i nondirective, dup# frecven$a statistic# de apari$ie a lor. Astfel în abord#riledirective: se pun întreb#ri foarte precise, se cer informa$ii în leg#tur # cu anumite probleme, se indic# tema conversa$iei, se propune clientului o anumit# activitate, se ia în considerare con$inutul celor

spuse, se ia în calcul ordinea evenimentelor !i se semnaleaz# problemele ce trebuie rezolvate. Înabord#rile de tip nodirectiv: se înregistreaz# sentimentele !i atitudinile exprimate spontan, acestea seinterpreteaz# în func$ie de comportamentul !i discursul global, se indic# tema convorbirii, serecunoa!te con$inutul celor declarate, se pun întreb#ri foarte precise, se dau informa$ii, se define!tesitua$ia interviev#rii prin responsabilitatea clientului de a utiliza cele discutate.

Pe de alt# parte R. Ghiglione !i B. Matalon ("99", 77) pun în rela$ie interviurile directive/nondirective cu tipurile de cercet#ri, rezultând un tabel foarte sugestiv (Tabelul 7.2).

Tabelul 7.2. Rela$ia dintre tipul de cercetare !i tipul de interviu(dup! Ghiglione !i Matalon, "99")

InterviuTip de cercetare

Nondirectiv Semidirectiv Directiv

De control *De verificare * *În profunzime * *

Explorativ# *

Tabelul reprodus exprim# ideea c# utilizarea tipurilor de interviuri, dup# gradul de libertate,depinde de nivelul cuno!tin$elor anterioare despre problema studiat#. Când abord#m o problem# nou#, prea pu$in cunoscut#, se recomand# utilizarea interviurilor nondirective, cu un grad sporit de libertate pentru a explora fenomenul sub toate fa$etele care ni se dezv#luie de la o întrebare la alta. Cu totulaltfel stau lucrurile când problema este bine determinat# !i se cere doar m#surarea, aflarea intensit#$iiei de manifestare (de exemplu, intensitatea opiniilor pro sau contra). În astfel de studii putem apela la

interviurile directive, pe baza întreb#rii închise.Exemplul cel mai concludent pentru libertatea de schimbare a temei conversa$iei, a formei !isuccesiunii întreb#rilor îl constituie interviul clinic, utilizat cu prec#dere în psihoterapie !i mai pu$in îninvestiga$ia psihologic# sau sociologic#.

Interviul clinic reprezint# forma extrem# a interviului nestructurat !i ilustreaz# cel mai binespecificul interviului nondirectiv. Alain Blanchet ("985, "2) men$ioneaz# în octombrie "929 în cadrulcercet#rilor de la Hawthorne, F. J.. Roethlisberger !i W. J. Dickson au utilizat sistematic !i au analizatvaloarea metodologic# a ceea ce numim ast#zi „interviul nondirectiv“ în cercetarea sociouman#.Interviul clinic a fost propus, îns#, ca tehnic# de interven$ie psihoterapeutic# de psihologul americanCarl Rogers ("902 – "987), înlocuind astfel „modalitatea clasic#“ de desf #!urare a !edin$elor de psihoanaliz# imaginat# de Sigmund Freud ("856 – "939). Având o forma$ie enciclopedic#, în afaraspecialit#$ii sale, a studiat istoria, teologia !i pedagogia, Carl Rogers a func$ionat timp de "2 ani ca

psiholog la un centru de asisten$# social# !i psihologic# infantil# din Rochester !i apoi, din "940 pân# în "963, ca profesor la Universit#$ile din Ohio, Chicago !i Wisconsin (vezi Schultz, "976/"986, 273-




296). A publicat lucr #ri de referin$#, precum : Clinical Treatment of Problem Child ("940), Client-centred Psychotherapy ("952), On Becoming a Person ("96"), Freedom to Learn ("969), On Becoming Partners ("972), A Way of Being ("980) !.a. Metoda nondirectiv# pe care o propune presupune comunicarea autentic#, bazat# pe încredere !i în$elegere între pacient !i terapeut. Este o„rela$ie de ajutorare“ în vederea dezvolt#rii !i maturiz#rii persoanei, pentru o mai bun# în$elegere aexperien$ei subiective proprii !i pentru sporirea capacit#$ii de confruntare cu via$a. În cadrul acesteirela$ii, în care pacientul este tratat ca persoan#, nu ca „entitate clinic#“, opiniile !i atitudinile fa$# desine ale pacientului devin predominant pozitive, stima de sine spore!te, personalitatea se integreaz#,structurile sale de baz# se unific#, nervozitatea scade, !ocurile emo$ionale devin acceptabile, personalitatea se adapteaz# mai bine situa$iilor sociale.

Interviul clinic urm#re!te s# sprijine efortul pacientului de con!tientizare a sentimentelor saleconfuze, care îi provoac# team#. Terapeutul nu direc$ioneaz# relat#rile pacientului, ci doar creeaz# uncadru de manifestare în care acesta „s# fie el însu!i“. În acest scop s-a renun$at la practica psihoterapeutic# în care pacientul era pus într-o situa$ie „dezumanizant#“ (a!ezat ca un bolnav lungitîn pat, f #r # a vedea terapeutul, care noteaz# f #r # a-l întrerupe monologul pacientului etc.). De aceast# dat# pacientul ia loc la birou, viszavi de terapeut, fiind într-o situa $ie de egalitate cu acesta. Interviulclinic propus de Carl Rogers se fondeaz# pe o concep$ie psihoanalitic# despre personalitate, influen$at#

de filosofia existen$ialist# (Gorgos, "989, 756).Interviul clinic nu se utilizeaz# numai în scop terapeutic, ci !i pentru psihodiagnoz#, pentruorientarea profesional# sau în activitatea de asisten$# social# în vederea cunoa!terii personalit#$ii.Dealtfel, însu!i p#rintele nondirectivismului a sus$inut extinderea metodei sale în domeniul educa$ieiadul$ilor, a înv#$#mântului, industriei !i politicii (Gauquelin, "97", "40). În cercetarea sociouman#,interviul clinic este utilizat de multe ori cu scop explorator, în faza ini $ial# a investiga$iilor, pentrug#sirea acelor informa$ii care s# orienteze demersul de cercetare. Dar, dat fiind faptul c# acest tip deinterviu ofer # o expresie „chimic pur #“ a atitudinilor, abordarea nondirectiv# s-a extins mult dincolode sfera terapeutic#. Paul Lazarsfeld, ca s# d#m un exemplu clasic, a utilizat interviul nondirectiv încercetarea emisiunilor radio.

Interviul în profunzime, ca !i interviul cu r #spunsuri libere, se utilizeaz# atât în psihoterapie, cât !iîn cercetarea sociouman#. Spre deosebire, îns#, de interviul clinic, interviul în profunzime, centrat tot

asupra persoanei, vizeaz# doar un aspect, un fenomen sau element, nu persoana în întregul ei. La felstau lucrurile !i în cazul interviului cu r #spunsuri libere sau ghidat. Între cele dou# tipuri de interviuridiferen$ele sunt mai mult de nuan$# decât de fond: variaz# nivelul de profunzime, amploareafenomenelor abordate, gradul de libertate men$inându-se ridicat, chiar dac# tema convorbirii este prestabilit#.

Interviul clinic, în profunzime !i cu r #spunsuri libere sunt mai mult sau mai pu$in nestructurate.Interviurile nestructurate pot avea un grad de validitate mai înalt decât cele structurate, suntnestresante, permit exprimarea spontan# a personalit#$ii, dezv#luirea pulsiunilor incon!tientului, las# liber # asocia$ia de idei, eliminând astfel bias-urile (erorile sistematice) interviului structurat (Gordon,"969).

Interviul centrat (ghidat sau focalizat) , ca tehnic# de cercetare în !tiin$ele socioumane, a fost prezentat de Robert K. Merton, M. Fiske !i P. Kendall ("956). Este un interviu semistructurat , în

sensul c# abordeaz# teme !i ipoteze dinainte stabilite – ca !i interviurile structurate –, dar întreb#rile !isuccesiunea lor nu sunt prestabilite – ca !i în cazul interviurilor nestructurate.

Tehnica propus# de Robert K. Merton impune centrarea convorbirii pe o experien$# comun# tuturor subiec$ilor (de exemplu, implicarea într-o anumit# ac$iune, vizionarea aceluia!i spectacol deteatru sau film etc.). Respectiva experien$# tr #it# de to$i cei care urmeaz# a fi intervieva$i este analizat# anterior de c#tre cercet#tor care eviden$iaz# elementele semnificative !i structura situa$iei, modelele deac$iune !.a.m.d. Sunt formulate ipoteze privind consecin$ele implic#rii persoanelor în situa$ia dat#.Cercet#torul elaboreaz# pe aceast# baz# un ghid de interviu, în care sunt fixate problemele ce vor fiabordate în convorbirea focalizat# pe experien$a subiectiv# a implic#rii în situa$ia analizat#.

C. A. Moser ("958/"967, 295) comenteaz# ca pe un bun exemplu de utilizare a interviului centrat( guided or focused ) studiul lui R. Marriott ("953) privind factorii care contribuie lasatisfac$ia/insatisfac$ia muncii industriale. Interviul individual cu muncitorii industriali era axat pe optteme: sarcina de executat; orele de munc#; sistemul schimburilor; nivelul salariilor; sistemul derenumerare; patronatul, conducerea administrativ# !i politica acestora; supravegherea muncii; colegii




de munc#. Pentru fiecare tem# inclus# în ghidul de interviu se formulau spontan întreb#ri factuale !i deopinie vizând starea de satisfac$ie – insatisfac$ie. Interviul centrat – apreciaz# C. A. Moser ("958/"967,295) „se dep#rteaz# de inflexibilitatea metodelor formale, dar d# totu!i interviului o form# structurat# !i asigur # c# toate problemele relevante sunt discutate “.

Kenneth D. Bailey ("978) apreciaz# c# în cazul interviului centrat important este faptul c# cercet#torul a studiat anterior experien$a tr #it# de subiec$i, selectând aspectele ce vor fi puse îndiscu$ie.

Interviurile cu întreb#ri deschise !i cu întreb#ri închise fac parte din categoria interviurilor structurate. Astfel de interviuri sunt larg utilizate în cercet#rile sociolgice !i psihologice. În cadrul lorcercet#torul (sau operatorul de interviu) nu beneficiaz# de libertatea alegerii temelor sau de posibilitatea reformul#rii întreb#rilor !i schimb#rii succesiunii lor. Problematica utiliz#rii interviurilorcu întreb#ri deschise !i cu întreb#ri închise a fost tratat# în lec$ia despre chestionar, când s-a prezentatmodalitatea de aplicare a chestionarului cu ajutorul operatorilor. De altfel, ghidul de interviu nureprezint# altceva decât o list# de întreb#ri sau de probleme ce urmeaz# a fi discutate în cadrulinterviului. Fire!te, ghidurile de interviu pot fi mai mult sau mai pu$in detaliate, dar ele trebuie s# cuprind# problemele esen$iale, ce nu pot fi omise, f #r # de care obiectivul studiului nu s-ar realiza.

• Interviurile pot fi unice sau repetate. În sondajele de opinie avem de-a face, de regul#, cu o

singur # convorbire cu fiecare din persoanele cuprinse în e!antion. În practica psihoterapeutic# !i înanchetele panel interviul se aplic# în mod repetat. Subiectul intervievat dobânde!te o anumit# experien$# în rolul s#u, astfel c# desf #!urarea convorbirii se realizeaz# în alte condi$ii psihosociologice.

• Cel mai adesea interviul se deruleaz# ca o comunicare între dou# persoane: operatorul deinterviu !i persoana care r #spunde. În afara acestui tip de interviu personal , în cercet#rile sociale seutilizeaz# !i interviul de grup, care are exigen$e specifice. „Interviul de grup – opineaz# Alain Giami("985, 22") – este o metod# de culegere a datelor psihosociologice foarte utilizat# în studiile empirice,în special în marketing !i în studiul pie$ii“, totu!i au ap#rut pu$ine studii metodologice privitoare laacest tip de interviu. Într-un asemenea context contribu$ia teoretico-metodologic# a lui Alain Giamiacoper # un teren prea pu$in explorat. Vom re$ine ca deosebit de importante unele puncte de vedereexprimate de Alain Giami.

Tehnica interviului de grup s-a impus în cadrul direc$iei de studiu a grupului mic. J. A. Banks,într-o lucrare despre Discu # ia de grup ca tehnic! de intervievare ("957) formuleaz# ipoteza c# însitua$ia de grup indivizii ofer # r #spunsuri care cred ei c# sunt a!teptate de grupul lor de apartenen$#, întimp ce în interviurile personale ei dezv#luie reac$iile proprii. Din aceast# cauz# în interviurile de grupopiniile sunt exprimate cu mai mult# intensitate, în timp ce opiniile minoritare risc# s# r #mân# neexprimate. De aici decurge o concluzie cu valoare metodologic# mai larg#: „cercet#torii carestudiaz# aceea!i problem# utilizând tehnici diferite risc# s# ob$in# rezultate dificil de comparat, chiarcontradictorii (apud Giami, "985, 223).

Roger Mucchielli ("968, 8) consacr # interviului de grup unul din volumele dedicate form#rii permanente în !tiin$ele umane, prezentând regulile de desf #!urare !i propunând o serie de exerci$ii deutilizare a interviului de grup în cunoa!terea psihosociologic# !i în ac$iunea de schimbare a opiniilor.Este de re$inut faptul c# acest tip de interviu presupune existen$a real# a unui grup de persoane, care s#

elaboreze în interac$iune un r #spuns colectiv la problemele puse în discu$ie. Nu avem de-a face cu o juxtapunere a unor r #spunsuri individuale, ci cu formularea unui r #spuns care s# exprime opinia degrup. Cercet#torul trebuie s# se fac# acceptat de grup.

William Foote White, autorul lucr #rii Street Corner Society: Sociale Structure of on Italian Slum ("955), recomand# introducerea prin intermediul membrilor influen$i a cercet#torului în grupul pecare-l studiaz#. Astfel, cercet#torul dobânde!te respect !i confiden$# din partea membrilor grupului.Sigur, interviul de grup necesit# o preg#tire psihologic# atent# (stabilirea unor rela$ii de încrederereciproc#, deblocarea psihic# a participan$ilor la interviu !.a.m.d.), precum !i anumite m#suri deorganizare a discu$iei colective (convocarea din timp a participan$ilor, limitarea duratei intervalului lacel mult trei ore, asigurarea condi$iilor de confort, eliminarea surselor de distragere a aten$iei, plasarea participan$ilor în jurul unei mese rotunde etc.).

F#r # a putea respecta regulile de desf #!urare a interviurilor de grup, în cadrul seminarului desociologie industrial# am organizat (noiembrie "972) cu studen$ii de la Politehnica din Bucure!ti unexperiment de schimbare a opiniilor în urma unei discu$ii colective pe tema: „Virtu$ile petrecerii



TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGIC& "3"

timpului liber de unul singur“. La interviul de grup au participat "5 studen$i. Am aplicat un chestionarcu "2 întreb#ri închise, având ca variant# de r #spuns:

deloc interesant....................................... " pu$in interesant....................................... 2oarecum interesant................................. 3interesant................................................. 4foarte interesant...................................... 5

Pe locurile al cincilea !i al zecelea au fost plasa$i itemii: „A te plimba singur prin ora! este........“!i „A te plimba singur prin parc este........“. Opinia membrilor grupului s-a dovedit a fi nefavorabil# petrecerii timpului liber de unul singur (m = 2,97). Rezultatul nu a fost comunicat grupului. Ammen$ionat doar c# în leg#tur # cu aceast# modalitate de petrecere a timpului liber exist# în general oopinie nefavorabil#. I-am invitat pe studen$i s#-!i spun# p#rerea despre factorii care determin# aceast# opinie. Personal, mi-am asumat doar rolul de moderator. Discu$iile au durat aproximativ 35 de minute.S-au adus argumente „pro“ !i „contra“. Dup# o pauz# de "0 minute, am aplicat un al doilea chestionar privind timpul liber. În pozi$iile V !i X figurau aceia!i itemi. În urma interviului de grup opiniastuden$ilor a devenit mai favorabil# „petrecerii timpului liber de unul singur“ (m = 3,24). S-aconstatat înc# o dat# valabilitatea tezei lui Kurt Lewin privind schimbarea mai rapid# a opiniilor când

se realizeaz# „auto-informa$ia“ în interiorul grupului, decât în cazul transmiterii informa$iei „excathedra“.Henri H. Stahl ("974), vorbind despre ob$inerea de r #spunsuri colective la o chestionare verbal#,

arat# c# „procedeul interog#rii în grup“ se recomand# în faza de prospectare, când se pot ob$ine de la persoanele convocate informa$ii utile pentru adâncirea problematicii de studiu. R #spunsurile investitecu adeziunea mai multora sunt la fel de interesante pentru cercet#tor, ca !i informa$iile divergentefurnizate de „opozan$i“. %i în cazul convorbirilor colective, „Regula de aur a oric#rui anchetator socialeste t#cerea. E bun anchetatorul care vorbe!te pu$in, dar !tie s# fac# pe al$ii s# vorbeasc# “ – remarcaH. H. Stahl ("974, 272).

• Interviurile pot fi f #cute cu adul$i, cu tineri sau copii. Pot fi intervievate personalit#$i ale vie$ii politice !i culturale, speciali!ti din diferite domenii, persoane f #r # func$ii oficiale !i chiar cu persoanedefavorizate. De fiecare dat# diferen$ele dintre status-urile socio-profesionale ale cercet#torului !i ale

celor intervieva$i ridic# probleme în ordinea ob$inerii interviului, desf #!ur #rii lui !i valorific#riiinforma$iilor.În literatura de specialitate recent# se atrage aten$ia asupra interviev!rii copiilor , care pune

urm#toarele probleme: vocabularul limitat al copiilor, specificul rela$iei adult-copil !i dificultateacopiilor de a în$elege „situa$ia de interviu“ (Bailey, "982, 203). În perioada antepre!colar # ("-3 ani)copilul întâmpin# dificult#$i de în$elegere a limbajului, de!i cerin$a subiectiv# a comunic#rii verbaleeste constituit# la "6 luni. La vârsta de " an copilul poate pronun$a circa "00 de cuvinte, alc#tuind propozi$ii de 2-3 cuvinte. Este evident c# în aceast# faz# a dezvolt#rii comunic#rii nu se pune problema utiliz#rii interviului pentru investigarea lumii subiective a copilului. Abia în perioada pre!colar # (3-6 ani), date fiind progresele în dezvoltarea comunic#rii verbale, s-a încercat realizareaunor interviuri cu copiii (la 3 ani vocabularul mediu num#r # 2000 de cuvinte).

Studiile lui Leon Yarrow ("960) au caracter de pionierat. Interviul de cercetare î!i g#se!te

aplicabilitate în studiul anumitor teme (socializarea, formarea prejudec#$ilor, rela$iile !i grupurile micietc.), odat# cu perioada !colar # (6 – "0/"" ani), când „se produce o schimbare de fond a întregiiactivit#$i psihice, are loc investigarea gândirii copilului de la contemplarea !i în$elegerea intuitiv# afenomenului, a cazului, la logica regulii pe care o exprim# cazul, fenomenul !i operarea în aceast# concep$ie, fapt ce reprezint# o adev#rat# revolu$ie în actul de cunoa!tere, o schimbare de structur # aîn$elegerii“ (%chiopu !i Verza, "98", "63).

La sfâr !itul perioadei !colare mici, copiii posed# un vocabular de 4000-4500 de cuvinte,vocabularul activ fiind de aproximativ "500 de cuvinte. Acest lucru permite formularea r #spunsurilorla interviul special proiectat pentru investigarea copiilor. Totu!i, se impune realizarea pentru popula$iadin România a unor liste de cuvinte ce sunt în$elese de copiii de vârst# !colar # !i pre!colar #, a!a cumsunt International Kindergarten Union List ("928) sau A Combined Word List ("936).

Dificultatea realiz#rii interviurilor cu pre!colarii !i cu !colarii mici nu rezid# numai în vocabularullimitat al acestora, ci !i în specificul rela$iei adult-copil. La vârstele mici, copiii îi percep pe adul$i ca pe propriii lor profesori sau p#rin$i de la care înva$# ce este bine !i ce este r #u, cum s# r #spund# la




anumite întreb#ri !.a.m.d. În situa$ia de interviu le este greu s# în$eleag# de ce adul$ii, care „le !tiu petoate“, îi întreab# pe ei „ce !i cum “. Apoi – atrage aten$ia Kenneth D. Bailey ("982) – copiii sunt maisugestionabili decât adul$ii: formularea întreb#rilor, intona$ia, mimica pot influen$a puternicr #spunsurile. Anumite caracteristici ale stadiului lor de dezvoltare psihic#, precum „domniaconcretului“ (Gheorghiu !i Ciofu, "982, "23), asigur # insinuarea elementelor sugestive în procesulcunoa!terii. Pe de alt# parte, imagina$ia copiilor este necontrolat#: adesea distinc$ia dintre realitate !ivis, dintre ceea ce s-a întâmplat efectiv !i ceea ce ar fi dorit s# se întâmple ridic# bariere serioase îninterpretarea interviurilor. În plus, rela$ia adult-copil trebuie s# ia în considerare stadiile raporturilordintre sexe. La vârsta de 7-"2 ani b#ie$ii manifest# o anumit# aversiune fa$# de fete. De aceea serecomand# ca interviurile cu !colarii mici s# fie f #cute de persoane de acela!i sex.

În interviurile cu copiii trebuie creat# o astfel de situa$ie care s#-i ajute s# în$eleag# ce se a!teapt# de la ei. Leon Yarrow ("960) recomand# utilizarea jocului cu p# pu!i pentru studiul prejudec#$ilorrasiale la pre!colari. Pre!colarilor li se arat# diferite p# pu!i sau desene înf #$i!ând persoane apar $inândraselor alb# sau neagr # !i sunt întreba$i: „Cu cine vrei s# te joci?“ La vârsta !colarului mic pot fiutilizate povestiri sau fraze ce urmeaz# a fi completate. De asemenea, pot fi folosite !i metode de proiec$ie (de exemplu, testele Rorschach, T.A.T. !i altele).

• Interviurile se clasific#, dup# modalitatea de comunicare, în interviuri face-to-face (directe,

personale) !i interviuri prin telefon. Prezent#m, dup# Therese L. Baker ("988, "80), specificulinterviului prin telefon.Unii cercet#tori (W. R. Klecka !i A. J. Tuchfarber, "978) consider # c# în deceniul opt al secolului

nostru s-a produs o minirevolu # ie în cercetare social# din SUA: „copilul vitreg“ al anchetelorsociologice – cum considera Don A. Dillman ("978) interviul telefonic – a devenit „copilul favorit“alacestora. Dou# sunt cauzele care au declan!at aceast# schimbare radical#. În primul rând cre!tereaspectaculoas# a num#rului posturilor telefonice (în "958, aproximativ 72% din popula$ia SUA aveaacces la un post telefonic, iar în "976 aproximativ 93%. Se prevedea ca în "982, ponderea popula$ieicu acces la telefon s# fie de 98%). În al doilea rând, interviul telefonic a cucerit un loc privilegiat ca procedeu de investigare datorit# punerii la punct a unui sistem de e!antionare adecvat: Random digitdialing (RDD).

În cele mai multe $#ri, între care !i România, dotarea limitat# cu posturi telefonice nu permite

efectuarea unor anchete telefonice reprezentative. La începutul anului "999, în $ara noastr # func$ionaucirca 3,5 milioane de posturi telefonice, ceea ce ar însemna c# mai pu$in de jum#tate din popula$ia de peste "8 ani are acces la telefon. Reparti$ia posturilor telefonice în mediul rural este mult mai sc#zut# decât în mediul urban. Totu!i, pentru anumite categorii de popula$ie !i pentru anumite centre urbane,cu valoare experimental# se poate apela la interviul telefonic. În perspectiv# se vor crea, probabil,condi$ii pentru efectuarea de anchete telefonice reprezentative !i în $ara noastr #. Pân# atunci, pentru aapela eficient la interviul telefonic va trebui s# stabilim: care este propor $ia persoanelor cu acces la untelefon? Ce categorii sociale au într-o mai mare m#sur # posturi telefonice acas#? Cine sunt cei ce nuau acces la telefon?

Selectarea e!antionului pentru anchetele prin interviu telefonic prezint# anumite particularit#$i încompara$ie cu e!antionarea popula$iei pentru anchetele „clasice“. Este vorba de o e!antionare anumerelor de telefon !i apoi de selectarea persoanelor care au acces la respectivele posturi telefonice

în vederea interviev#rii lor. Ini$ial, s-au folosit pentru e!antionare c#r $ile de telefon. S-a constatat îns# c# acestea nu reprezint# o bun# baz# de e!antionare: multe telefoane particulare nu apar în c#r $ile detelefon, numerele de telefon se schimb#, astfel c# se face greu distinc$ie între numerele de telefon de laserviciu !i de la domiciliu. Date fiind aceste neajunsuri, s-a propus utilizarea sistemului RDD pentrue!antionarea numerelor de telefon (Groves !i Kahn, "979). Sunt selectate mai întâi zonele geografice,în urma stratific#rii lor dup# anumite criterii. Fiecare zon# are un anumit prefix. Se face apoi selec$iaaleatoare a numerelor de telefon !i a persoanelor pe baza tabelelor de selec$ie proiectate de Leslie Kish("949). Dac# num#rul de telefon selectat aleator (de exemplu, "23-4567) corespunde unei gospod#riiîn care locuie!te o familie format# din trei persoane, atunci se urm#re!te în tabelul de selec$ie perândul 3 (nr. membrilor familiei) la intersec$ia cu coloana 7 (ultima cifr # a num#rului de telefon) !i sedetermin# persoana cu care va trebui f #cut interviul (cea de-a treia persoan# din familie, în ordineadescresc#toare a vârstei). Aceast# modalitate de selec$ie presupune ca operatorul de interviuritelefonice s# se intereseze: câte persoane locuiesc la adresa unde este instalat telefonul ? Câte au vârstade peste "8 ani ? Care este persoana cea mai în vârst# din familie ? Apoi urm#toarea ? !.a.m.d. Aceste




date vor fi înscrise într-un tabel (Tabelul 7.3). Odat# identificat# persoana cu care se va face interviul,aceasta va trebui chemat# la telefon sau va trebui fixat# data !i ora la care ar putea fi intervievat# telefonic (Tabelul 7.4).

Desf #!urarea interviului telefonic are unele particularit#$i în raport cu interviul face-to-face. Dac# în intervalul face-to-face primul contact cu persoana selec$ionat# în e!antion este de natur # vizual# (deaici cerin$a ca operatorul de interviu s# fie o persoan# cu un fizic pl#cut), în interviul telefonic primaimpresie se bazeaz# pe caracteristicile vocale ale operatorului (timbru, intensitate, claritate, lungimea pauzelor dintre cuvinte etc.). Decurg de aici cerin$e specifice pentru alegerea !i formarea operatorilorde interviu. Ace!tia vor trebui s# se asigure c# persoanele aflate la cel#lalt cap#t al firului telefonic auîn$eles întreb#rile, c# doresc s# continue conversa$ia. Vor fi frecvente întreb#rile de genul:”Alo, m# auzi$i?“; „S-a în$eles?“; „Este clar?“; „Pot continua?“

Este de la sine în$eles c# în interviurile telefonice nu pot fi utilizate materiale grafice (fotografii, plan!e etc.). Interviul va trebui astfel condus încât s# suplineasc# lipsa acestui material ajut#tor. Înceea ce prive!te ordinea întreb#rilor, J. H. Frey ("983) recomnad# ca, spre deosebire de chestionar, încazul interviului telefonic de la început s# se pun# întreb#ri legate direct de problema cercetat#,întreb#rile fundamentale plasându-le spre sfâr !itul interviului (Converse !i Presser, "986, 6").

Tabelul 7.3. Tabel cu membrii familiei Nr. Numele "i prenumele Vârsta".2.3.4.5.6.

Tabelul 7.4. Tabel pentru selec$ia membrilor familiei" 2 3 4 5 6 7 8 9 0

" " " " " " " " " " " 2 " " 2 2 2 " " 2 " 23 3 2 2 " 2 2 3 " " 34 " 4 2 3 3 2 " 4 2 45 5 2 " " 3 2 4 3 5 46 " 6 2 6 4 5 3 2 4 5

Interviul telefonic a dobândit o larg# utilizare în cercet#rile sociologice în special din SUA !idatorit# perfec$ion#rilor tehnice. Interviul telefonic asistat de calculator (Computer-asisted telephoneinterviewing ) reduce nu numai timpul total al anchetelor sociologice, dar !i erorile, eliminându-seopera$iile de notare în scris a r #spunsurilor, codificarea de c#tre operatorul de anchet#, transferul

codurilor pe discul calculatorului electronic. În sistemul CATI, computerul genereaz# numerele detelefon e!antionate, afi!eaz# pe un terminal întreb#rile în succesiunea lor, r #spunsurile fiind introdusedirect în memoria calculatorului. Astfel se elimin# consemnarea !i codificarea manual# ar #spunsurilor.

Robert M. Groves !i Robert L. Kahn ("979), comparând interviul telefonic cu interviul face-to- face, au ajuns la concluzia c# primul cost# mai pu$in de jum#tate din costul celui de-al doilea (55 dedolari pentru un interviu face-to-face !i 23 de dolari pentru un interviu telefonic). O anchet# cuoperatori de interviu pe un e!antion de "500 de persoane a costat 84.000 de dolari, în timp ceintervievarea telefonic# a aceluia!i num#r de persoane a redus costul total al anchetei la 38.000 dedolari. De asemenea, constat# c# cei doi sociologi americani, intervievarea telefonic# reduce efortul !idurata anchetelor de la 8,7 ore pentru fiecare interviu face-to-face la 3,3 ore pentru fiecare interviutelefonic (pentru a ancheta direct "500 de persoane au fost necesare "5.522 ore, iar pentruintervievarea telefonic# 54"9 ore). Datele prezentate au pentru noi doar o valoare orientativ#. Elemerit# a fi cunoscute pentru c# în viitor !i la noi în $ar # interviul telefonic va dobândi popularitate. În




acest sens, men$ion#m în continuare avantajele, dar !i dezavantajele acestui procedeu de investiga$ie.Rapiditatea desf #!ur #rii anchetelor telefonice !i costul lor redus constituie – a!a cum s-a ar #tat – principalele avantaje. Kenneth D. Bailey ("982) men$ioneaz# ca avantaje !i anonimatul asigurat deintervievarea telefonic#, precum !i flexibilitatea acestui procedeu (comparativ cu chestionarul po!tal,de exemplu).

Dezavantajele interviului telefonic rezult# din ineditul situa$iei: mul$i consider # inten$ia deintervievare telefonic# drept o fars# !i, ca atare, refuz# convorbirea. Credem c# anchetele telefonice artrebui precedate de o companie publicitar #, pentru ca popula$ia s# afle despre o asemenea modalitatede cunoa!tere !tiin$ific# a opiniilor !i atitudinilor !i s# accepte includerea în e!antion ca pe un lucrufiresc.

Chiar !i în $#rile cu o îndelungat# practic# a anchetelor telefonice se pune – ca un dezavantaj – problema motiva$iei mai reduse a persoanelor, comparativ cu interviul face-to-face. Tocmai datorit# motiva$iei sc#zute, a refuzului frecvent de a participa la interviu !i a întreruperii convorbirilor,volumul numerelor de telefon e!antionate (RDD) trebuie s# fie de aproximativ cinci ori mai maredecât cel proiectat.

Un alt dezavantaj major al interviului telefonic este legat de imposibilitatea cercet#torului de acontrola situa$ia în care se desf #!oar # convorbirea. Nu exist# siguran$a c# r #spund chiar persoanele

selec$ionate în e!antion, nu pot fi înregistrate comportamentele nonverbale, nici condi$iile fizice !i psihologice în care se deruleaz# convorbirea telefonic#.Despre valoarea de ansamblu al interviului telefonic, Robert M. Groves !i Robert L. Kahn ("979)

spun c# r #spunsurile ob$inute sunt aproape identice cu cele recoltate cu ajutorul interviului face-to- face. Al$i cercet#tori semnaleaz#, totu!i, unele mici diferen$e: în interviurile telefonice apar mai multeomisiuni în datele despre venitul familiei, mai multe r #spunsuri contradictorii !i stilul r #spunsuriloreste diferit de cel al r #spunsurilor la interviurile face-to-face (Lawrence A. Jordon !i colab., "980).

Rapiditatea în efectuarea anchetei, costul redus !i facilitatea controlului asupra operatorilor deinterviu au condus la concluzia c# este preferabil interviul telefonic celui face-to-face chiar înstudierea comportamentului sexual într-o anchet# desf #!urat# în Fran$a (septembrie "99"/februarie"992) sub conducerea lui Michel Bozon !i Henri Leridon. Anterior deciziei s-au comparatr #spunsurile ob$inute prin interviul telefonic cu cele recoltate prin vizit# la domiciliul !i interviu face-

to-face sau autoadministrat (câte 400 de persoane pentru fiecare tip de interviu). Au fost preferateinterviurile telefonice, precedate de o scrisoare prin care se anun$a scopul anchetei (Riandey !i Firdion,"993, "258).

Pe aceea!i tem# a comportamentului social, la noi în $ar # echipa de cercet#tori de la CURS, subconducerea lui Dorel Abraham, a realizat în "995 o anchet# prin interviu telefonic cuprinzând une!antion din popula$ia bucure!tean#, rezultatele fiind publicate în ziarul Libertatea. Consider #m foartesemnificativ# aceast# reu!it# de intervievare telefonic# a popula$iei într-o problem# privind via$aintim#, fapt pentru care, cu permisiunea coordonatorului anchetei, vom reproduce ghidul de interviuutilizat, la alc#tuirea c#ruia !i autorul acestei lucr #ri a participat (vezi Lecturi 7.2).

Sondajul s-a realizat în perioada "7-20 martie "995, pe un e!antion probabilist format din 8"6 persoane, prin interviul telefonic pentru gospod#riile care de$in aparatura respectiv# !i la domiciliu prin interviu face-to-face pentru cei care nu intra în aceast# categorie.

E!antionul este reprezentativ pentru popula$ia Capitalei cuprins# între "8 !i 60 ani, cu o eroaretolerat# maxim# de +/-3,2%. Prezent#m în continuare structura e!antionului (Tabelul 7.5).

Tabelul 7.5. Structura e!antionului CURS (dup! Abraham, "995)

Sex: b#rba$i..........44% Grupe de vârst !:femei............56% "8-30 ani...........32%;

3"-55 ani...........53%56-60 ani........."5%

Studii (nivel de instruc # ie): Starea civil !:!coala primar # !i general#..... "8% c#s#torit(#).................................6"%!coala profesional# ............... "0% nec#s#torit(#).............................26%




liceu !i !coala postliceal#...... 5"% divor $at(#)....................................6%studii superioare.................... 2"% v#duv(#).......................................6%

în uniune liber # (concubinaj)......."%

• În fine, interviurile pot fi clasificate !i dup# func$ia pe care o au în cadrul cercet#rii: interviul deexplorare se deosebe!te, prin structura sa, de interviul utilizat ca modalitate principal ! de ob$inere adatelor de cercetare sau de interviul practicat cu scopul complet !rii sau verific!rii informa$iilorrecoltate cu ajutorul altor metode !i tehnici de investigare. Interviul de explorare, utilizat în prima faz# a cercet#rii, este mai pu$in structurat, uneori este nondirectiv, urm#rind identificarea unor teme care s# fie cercetate apoi în profunzime prin intermediul chestionarului, de exemplu. A!a au procedat, de pild#, cercet#torii de la Universitatea din California în studiul factorilor psihici ai adapt#rii înîmboln#virile de cancer (Taylor !i colab., "984, "84). Un num#r de "79 de paciente cu cancer de sânau fost intervievate la domiciliu, dup# ce telefonic se ob$ine acordul lor de a participa la anchet#.Interviul, cuprinzând întreb#ri închise, dura între " "/2 !i 2 ore. Se începea cu întreb#ri de identificare(vârsta, status-ul marital etc.), urmând apoi o serie de întreb#ri vizând experien$a subiectiv# aîmboln#virilor de cancer (când au fost detectate primele simptome, când s-a f #cut interven$iachirurgical# !.a.m.d.). Interviul continua concentrându-se asupra atribuirii !i controlului îmboln#virii

de cancer, în condi$iile în care nu se cunosc toate cauzele care conduc la îmboln#virea de cancer, auanumite b#nuieli, propuneri sau chiar teorii privind etiologia acestei maladii. Printr-o întrebaredeschis#, persoana intervievat# era solicitat# s# arate care este propria sa p#rere în leg#tur # cu aceasta.Dac# persoana intervievat# atribuia responsabilitatea îmboln#virii de cancer unui din urm#torii patrufactori: ei îns#!i, altor persoane, mediului înconjur #tor, întâmpl#rii, era rugat# s# fac# alegerea for $at#,indicând doar unul dintre ace!tia. Alte întreb#ri vizau reprezentarea pacientelor despre controlul pecare simt c# îl au asupra evolu$iei maladiei, schimb#rile din via$a de munc# !i de familie produse deîmboln#vire. În finalul interviului pacientele erau invitate s# aprecieze, pe o scal# cu cinci trepte, dac# schimbarea din via$a lor este pozitiv# sau negativ# (l = foarte negativ# !i 5 = foarte pozitiv#).

Pe baza concluziilor interviului astfel realizat, s-a elaborat un chestionar po!tal (rata r #spunsurilora fost de 90%) în care au fost incluse întreb#ri privind: via$a sexual# a pacientelor, afilierea lorreligioas#, precum !i o serie de itemi din diferite scale de determinare a „locului controlului“ (J.

Rotter, "996) !i a nivelului de „adaptare marital#“ (Locke-Wallace, "959).În cercetarea schimb#rilor din comportamentul ritual în procesul de industrializare !i urbanizaream utilizat ca principal# modalitate de investigare interviul face-to-face cu „informatorii autoriza$i“.B#trânii satului erau ruga$i s# relateze despre obiceiurile !i credin$ele legate de na!tere, botez,c#s#torie, moarte. Apoi, pe baza Planului pentru cercetarea obiceiurilor "i ceremoniilor , elaborat deC. Br #iloiu !i H. H. Stahl din Îndrum!ri pentru monografiile sociologice (Gusti, "940, 324), formul#mîntreb#ri specifice: Cum se aleg na!ii ? Cine îi veste!te ? Ce daruri îi aduc ? Când vin s# vad# copilulîntâia oar # ? Cu ce daruri vin ? Când hot#r #sc ziua botezului ? etc.

Apelând atât la interviul centrat, cât !i la interviul cu întreb#ri deschise, am reu!it s# schi$ezevolu$ia obiceiurilor !i credin$elor, unele schimb#ri în comportamentul ceremonial al unei popula$ii întranzi$ie de la modul de via$# tradi$ional-rural la cel industrial-urban (Chelcea, "970).

Aplica'ii ale logicii interogative în anchetele prin interviu

Perfec$ionarea metodologiei anchetelor presupune, dincolo de m#rimea gradului dereprezentativitate a e!antioanelor, sporirea rigurozit#$ii construirii ghidurilor de interviu !i achestionarelor utilizate. Acest lucru poate fi realizat prin aplicarea principiilor logicii interogative saua eroteticii (gr. erotema întrebare) la proiectarea !i desf #!urarea anchetelor.

Din evantaiul larg al func$iilor logicii interogative – sistematic prezentate de Constantin Grecu("982, 8) – re$in aten$ia în vederea aplic#rii lor în anchetele sociologice: semantica erotetic# (analizasemnifica$iei con # inutului logic al propozi$iilor interogative), clasificarea presupozi$iilor interogative !ia raporturilor dintre întrebare !i r #spuns, precum !i paralogismele (analiza erorilor propozi$iilorinterogative) !i programatica erotetic# (considerarea atitudinilor persoanelor intervievate). F#r #

îndoial# c# !i sintactica erotetic#, prin preocuparea pentru formalizarea limbajelor interogative, poatecontribui la optimizare interviului de cercetare.




În anchetele sociologice, semantica erotetic# opereaz# atât la nivelul stabilirii problemelor destudiu !i a ipotezelor, cât !i în planul formul#rii întreb#rilor din structura chestionarelor !i interviurilor.De altfel, cercetarea !tiin$ific# nu reprezint# altceva decât c#utarea r #spunsurilor adecvate la întreb#rilemereu mai profunde !i mai nuan$ate ale !tiin$ei.

În logica interogativ# se subliniaz# faptul c# în orice întrebare exist# o anumit ! cunoa "tere,accentul c#zând îns# pe ceea ce nu se cunoa!te înc#. Din acest punct de vedere, întreb#rile pe care ni le punem când proiect#m o cercetare de teren reflect# nivelul la care a ajuns cunoa!terea în respectivuldomeniu.

Logica interogativ#, analizând raportul dintre întrebare !i r #spuns (ca enun$ care ar satisfacecererea de informa$ii dac# ar fi adev#rat), ajut# la verificarea leg#turii dintre indicat !i indicator . Laîntreb#rile închise (cu r #spunsuri prestabilite) este obligatorie includerea între variantele de r #spuns !ia unui enun$ cu func$ie de r ! spuns direct . În acela!i mod, logica interogativ# intervine în analizar #spunsurilor la întreb#rile deschise, la care persoanele intervievate formuleaz# ele însele r #spunsul.În astfel de situa$ii, când apar r ! spunsuri indirecte (care nu satisfac exact cererea de informa$ie) saur ! spunsuri par # iale (care necesit# explica$ii suplimentare), se pune problema interpret#rii acestorîntreb#ri ca adev#rate sau false !i, deci, problema atribuirii sau nonatribuirii indicatorului pentrurespectivul indicat . A!a cum am ar #tat mai detaliat într-o alt# lucrare (Chelcea, "988), r #spunsurile

indirecte satisfac într-o m#sur # mai mare decât r #spunsurile par $iale exigen$ele anchetelor sociologice,dat fiind faptul c# acestea din urm# nu au decât func$ia de a exclude unele r #spunsuri false, f #r # aindica r #spunsul adev#rat. Un domeniu al logicii interogative de cel mai mare interes pentruinvestiga$ia sociologic# în general, !i pentru anchetele pe baz# de interviu în special, îl reprezint# analiza presupoziilor . Deoarece fiecare întrebare con$ine cuno!tin$e anterioare, K. Adjukiewicz ("976) propune distinc$ia între „dat-ul întreb#rii“ !i „necunoscuta întreb#rii“.

Jaakko Hintikka ("976) aprecia presupozi$ia ca fiind rezultatul omiterii lui „eu !tiu c#“dindezideratul unei întreb#ri. În$elesese astfel, presupozi$iile apar ca premise necesare, dar nu !isuficiente, pentru ca întrebarea s# aib# sens, adic# un r #spuns adev#rat. Deci, în preg#tirea interviuluitrebuie s# examin#m toate presupozi$iile !i s# stabilim valoarea lor de adev#r, !tiut fiind c# de adev#rul presupozi$iilor depinde de validitatea presupozi$iilor interogative.

Analiza presupozi$iilor ajut# !i la formularea corect# a întreb#rilor. Conform distinc$iei propus# de

Petre Botezatu ("980), exist# presupozi # ii principale !i presupozi # ii secundare. Adev#rul presupozi$iei principale valideaz# întrebarea, iar falsitatea presupozi$iilor secundare o invalideaz#.În fine, prin depistarea paralogismelor erotetice, logica interogativ# serve!te direct la eliminarea

erorilor în formularea întreb#rilor. În lec$ia despre chestionar ne-am referit la regulile de formulare aîntreb#rilor. Ne rezum#m acum s# semnal#m, în perspectiva logicii interogative, unele din cele maifrecvente paralogisme întâlnite în anchetele pe baz# de chestionar sau interviu. Imprecizia întreb#rilorface inutil efortul desf #!ur #rii anchetei. De asemenea, caracterul ambiguu al cuvintelor din întreb#ri.Sofismul întreb!rilor multiple apare mai des decât ne-am fi a!teptat.

Pragmatica erotetic! atrage aten$ia asupra condi$iilor psihologice necesare în desf #!urareaoric#rui interviu de cercetare.

Desf &%urarea interviurilor de cercetare

În func$ie de tipul de interviu, modul de desf #!urare a convorbirii dintre operatorul de anchet# !i persoana intervievat# prezint# anumite particularit#$i: într-un fel va decurge interviul telefonic !i într-un mod diferit interviul face-to-face, iar acesta din urm# nu se va realiza identic în cazul unui interviunondirectiv !i în cel al unui interviu pe baz# de chestionar cu întreb#ri închise. Vom prezenta încontinuare câteva reguli generale de desf #!urare a interviurilor de cercetare, marcând momentele principale ale derul#rii oric#rei convorbiri sociologice, dat fiind faptul c# în capitolul despre chestionaram prezentat mai detaliat exigen$ele aplic#rii chestionarului de c#tre operatorii de anchet#.

Invocând celebra lucrare Management and the Worker de F. J. !i W. J.. Dickson ("943, 272),Alain Blanchet ("985, "9-22) formuleaz# urm#toarele principii generale ale aplic#rii interviuluinondirectiv:•

tot ce au spus persoanele intervievate trebuie tratat ca elemente inseparabile de contextul discursiv!i situa$ional; trebuie s# se acorde aten$ie atât con$inutului manifest, cât !i celui latent; de




asemenea, cercet#torul nu trebuie s# considere c# tot ceea ce declar # persoanele intervievate se plaseaz# la acela!i nivel psihologic;

• cercet#torul va acorda aten$ie nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar !i la ceea ce nu au spussau nu pot spune f #r # ajutorul lor;

• ceea ce declar # oamenii într-un interviu nu sunt decât indicatori, pe baza c#rora cercet#torul vatrebui s# identifice problemele persoanelor intervievate;

• se impunea ca cercet#torul s# situeze problemele persoanelor intervievate în contextul social aldesf #!ur #rii întrevederii. Noi credem c# aceste principii (reguli) au valabilitate mai larg#, nu ghideaz# doar interviul

nondirectiv.Charles F. Cannell !i Robert L. Kahn ("963, 4"4), prezentând principiile directoare ale interviului,

dau r #spuns urm#toarelor probleme: Cum trebuie s# se prezinte operatorul de anchet# ? Cum se punîntreb#rile ? Cum se ob$in r #spunsuri complete ?

R. Guy Sedlack !i Jay Stanley ("992, 225) trateaz# distinct luarea contactului cu comunitatea îngeneral !i cu persoana ce urmeaz# a fi intervievat#. De modul în care este informat# popula$ia dintr-ozon#, ora!, comun# în leg#tur # cu investiga$ia ce urmeaz# a fi realizat# depinde cooperarea saurezisten$a acesteia fa$# de studiul propus. Autorii men$iona$i consider # c# !eful proiectului de cercetare

are obliga$ia de a se adresa în scris autorit#$ilor locale !i poli$iei anun$ându-le inten$ia de a intervievaun num#r de persoane pentru studiul ce-l întreprind. Se vor da toate informa$iile necesare pentrul#murirea cât mai deplin# a celor în drept: data începerii investiga$iei de teren, durata, scopul,sponsorizarea, institu$ia care realizeaz# ancheta prin interviu, modul de valorificare a rezultatelor etc.Personal, consider c# scrisoarea premerg#toare anchetei ar trebui înmânat# direct de c#tre !eful de proiect prefectului, primarului, comandantului poli$iei – poate, !i altor „autorit#$i locale“ – pentru a seasigura buna desf #!urare a culegerii pe teren a informa$iilor. Contactul cu persoanele din e!antion,dup# expedierea cu o s# pt#mân# înainte a unei scrisori introductive, presupune respectarea unor reguli,dar !i arta de a te face acceptat într-o discu$ie cu caracter „artificial“.

Prima problem# !i, probabil, cea mai delicat# este prezentarea operatorului de interviu astfel încâts# ob$in# acordul persoanelor de a fi intervievate. Pentru aceasta operatorul de interviu trebuie: s# explice scopul !i obiectivele cercet#rii; s# descrie metoda prin care respectiva persoan# a fost

selec$ionat# în e!antion; s# prezinte institu$ia sub girul c#reia se face ancheta; s# asigure interlocutorulde anonimatul anchetei !i de caracterul confiden$ial al r #spunsurilor.

În Manualul operatorului de interviu, editat în "969 la Universitatea Michigan, operatorii deanchet# sunt sf #tui$i ca la prezentare s#-!i spun# numele !i s# arate legitima$ia de serviciu. Li serecomand#, de asemenea, s# arate persoanelor selec$ionate în e!antion articolele din ziarele !i revisteleîn care s-au publicat rezultatele studiilor anterioare !i s# accentueze faptul c# !i concluziile anchetei lacare particip# respectivele persoane vor vedea lumina tiparului.

Totu!i, nu exist# procedee infailibile de prezentare a operatorilor de interviu. Experien$a decomunicare interuman#, tactul, sensibilitatea fa$# de problemele altuia intervin în stabilirea contactuluiverbal cu persoana ce urmeaz# a fi intervievat#. Ca regul# general# men$ion#m c# la prezentareoperatorul de interviu trebuie s# dea toate explica$iile în leg#tur # cu cercetarea, luând în considerarenivelul de !colaritate al interlocutorului. Specificarea doar a faptului c# este vorba de o cercetare!tiin$ific# nu spune nimic unei persoane cu nivel de !colaritate redus, nu o motiveaz# s# participe lainterviu.

Punerea întreb!rilor trebuie s# urmeze ordinea din chestionar (în cazul interviurilor structurate).Operatorul de interviu va citi cuvânt cu cuvânt fiecare întrebare, dând posibilitatea persoaneiintervievate s# urm#reasc# pe un alt chestionar formularea întreb#rilor !i, eventual, variantele der #spuns. În cazul unor interviuri cu întreb#ri închise se specific# la ce întreb#ri se vor citi r #spunsurile,la care se vor da liste cu r #spunsuri la alegere !i, în fine, când se va a!tepta formularea unui r #spuns deîns#!i persoana intervievat#.

Indica$iile cuprinse în chestionar servesc operatorului de anchet# pentru ca s# pun# întreb#rileastfel încât fiecare dintre ele s# aib# aceea!i valoare ca stimul pentru declan!area r #spunsurilor. Dac# stimulul este prea slab !i nu determin# un r #spuns, atunci trebuie repetat. Concret: când persoana

intervievat# nu în$elege întrebarea, operatorul de anchet# va reciti cuvânt cu cuvânt întrebarea. Abiaapoi va da explica$ii suplimentare, l#murind sensul cuvintelor !i al întregii întreb#ri. Astfel, încerc#ms# ob$inem r ! spunsuri la toate întreb!rile "i cât mai complete cu putin #!. Operatorii de anchet# vor




c#uta s# realizeze o apropiere pozitiv# de persoana intervievat#, încurajând-o s# r #spund# cât maidetaliat prin formul#ri de genul: „V# rog s#-mi vorbi$i mai mult despre...“ sau „Am în$eles ce mi-a$i spus, v# rog îns# s#-mi da$i mai multe am#nunte despre...“ Pentru clarificarea informa$iilorob$inute operatorul va recapitula cu voce tare declara$iile interlocutorilor: „S# vedem dac# am în$eles bine. Dumneavoastr # a$i spus c#...“ sau „A! vrea s# citim împreun# r #spunsurile s# vedem dac# amîn$eles corect ceea ce a$i spus“.

Desf #!urarea fructuoas# a interviului de cercetare presupune asigurarea unei în$elegeri mutualeîntre operatorul de interviu !i persoana anchetat#. Roger Daval !i colab. ("967) ofer # în acest sens oserie de sugestii foarte pertinente. Putem învinge timiditatea persoanelor selec$ionate în e!antion prinexplicarea detaliat# a principiilor anchetei sociologice, insistându-se asupra faptului c# la interviurilevizând sondarea opiniilor nu exist# r #spunsuri bune sau rele, c# situa$ia de interviu nu are nimic de-aface cu situa$ia de examen. Suscitarea !i men$inerea aten$iei persoanelor intervievate se realizeaz# !i prin abordarea în cursul convorbirii a unor teme care prezint# interes pentru cei care urmeaz# s# r #spund#, chiar dac# acestea nu sunt direct legate cu problema de studiu. Solicitarea sprijinului din partea persoanelor intervievate conduce la sporirea sentimentului importan$ei proprii a celorchestiona$i. Trebuie spus foarte clar c# f #r # ajutorul lor nu poate fi finalizat# investiga$ia. Subiec$ii vorîn$elege necesitatea colabor #rii cu cercet#torii !tiin$ifici pentru l#murirea unor probleme de interes

general. O astfel de colaborare nu poate fi realizat# decât pe baza unor raporturi de egalitate întreoperatorul de interviu !i cel intervievat.Autorii men$iona$i sugereaz# c# în desf #!urarea interviurilor de cercetare este bine s# se abordeze

probleme concrete, s# se fac# apel la experien$a personal# în situa$ii de via$# bine conturate, s# se evite„discu$ia în termeni abstrac$i “. Cercetând de exemplu, factorii sociali !i psihici ai anxiet#$ii, îi vominvita pe cei cu care st#m de vorb# s# se refere la modul în care s-au comportat, la ce au sim$it înmomentul cutremurului catastrofal din 4 martie "977 (dac# au tr #it acea experien$# dramatic#). În oricecaz, nu vom purta discu$ia la modul general, f #r # trimitere la experien$a lor direct# într-o situa$ie decatastrof # natural# sau social#.

În cursul interviului, datorit# oboselii sau epuiz#rii informa$iilor în leg#tur # cu o problem# saualta, interesul persoanelor chestionate poate sc#dea îngrijor #tor. Se recomand# schimbarea ritmuluidiscu$iei, abandonarea temei !i relatarea unor întâmpl#ri cu haz sau a unor scene menite s# destind#

atmosfera, s# ridice tonusul psihic al celui care r #spunde. În fine, precizeaz# Roger Daval !i colab.("967), succesul interviului, ca în orice interac$iune uman#, este legat de efortul empatic aloperatorilor de interviu. Numai în m#sura în care ar #t#m un interes autentic pentru persoana cu careconvers#m, numai dac# suntem capabili s# în$elegem pozi$ia celuilalt !i s-o privim cu simpatie, numaiatunci „monologurile paralele“ devin dialog propriu-zis, interviu de cercetare.

Conducând interviul într-o atmosfer # de încredere reciproc#, operatorul de anchet# reduce laminimum refuzul subiec$ilor de a r #spunde la o întrebare sau alta.

Kenneth D. Bailey ("978), rezumând ideile din Manualul operatorului de interviu ("969), arat# c# r #spunsurile „nu“ sau „nu !tiu“ au alt# semnifica$ie decât refuzul de a r #spunde. În unele anchete îns# – ca în cazul anchetei Sofres privind Audien$a radio ("99") la care ne-am referit – nu se face nici odeosebire între „nu !tiu“ !i „non r #spuns“. Refuzul de a r #spunde poate semnifica atitudineaantiguvernamental# a subiec$ilor, aprecierea negativ# a anchetei, suspiciunea sau antagonismul în

raport cu operatorul de interviu. Unele nonr #spunsuri se datoreaz# lipsei de timp a persoanelorintervievate sau experien$ei lor negative ca subiec$i în cadrul altor anchete. Operatorul va trebui defiecare dat# s# caute o explica$ie real# refuzului de a r #spunde la o întrebare sau la mai multe întreb#ridin interviu.

Selec'ia %i formarea operatorilor de interviu

Pornind de la constatarea nedezmin$it# potrivit c#reia „calitatea informa$iilor ob$inute prinintermediul interviului depinde într-o mare m#sur # de operatorul de interviu“ (Patton, "980, "97)apreciem c#, în finalul acestui capitol, se impune discutarea competi$iei profesionale a celor careconduc discu$iile individuale !i de grup cu scopul cunoa!terii !tiin$ifice a vie$ii sociale sub toateaspectele ei.

În selec$ionarea !i formarea profesional# a operatorilor de interviu trebuie s# se aib# în vederesarcinile acestora în cadrul anchetelor.




C. A. Moser ("958) ia în considerare urm#toarele patru sarcini: g#sirea persoanelor cuprinse îne!antion; ob$inerea acordului pentru interviu; punerea întreb#rilor; înregistrarea r #spunsurilor.

Îndeplinirea cu succes a acestor sarcini presupune recrutarea ca operatori de interviu a acelor persoane care nu au caracteristici psihomorale !i fizice contraindicate (deficien$e intelectuale saumorale, handicap fizic etc.) !i care doresc sincer s# fac# munc# de operator de interviu, !tiind c# aceasta solicit# efort fizic !i psihic !i c# este slab remunerat#. Operatorii de interviu se recruteaz# adesea din rândul func$ionarilor ie!i$i la pensie, al casnicelor cu nivel mediu de trai !i al persoanelor înc#utarea unor activit#$i temporare aduc#toare de venituri suplimentare. Nu s-ar putea spune c# selec$iaoperatorilor de interviu se face dintr-un volum mare de popula$ie. Dimpotriv#. Nicole !i FrançoiseBerthier ("978) consider # c# studen$ii operatori de interviu sunt „o specie pe cale de dispari $ie“.

Astfel stând lucrurile, mi se pare nerealist s# facem un portret-robot al operatorului de interviucare s# se apropie pân# aproape la identificare cu cel al unui savant. Totu!i, inteligen$a !i picioarelenu-i pot lipsi. L#sând gluma de o parte, vom spune !i noi, în acord cu mul$i al$i autori, c# poate fi un bun operator de interviu doar o persoan# cu fizic pl#cut, cu o mare capacitate de adaptare, s#n#toas#,onest# !i con!tiincioas#, obi!nuit# cu munca sistematic#, având o inteligen$# supl#, un nivel de cultur # general# relativ ridicat !i dragoste pentru activitatea de cunoa!tere a problemelor individuale !icolective.

Când selec$ia operatorilor de interviu nu se face cu ajutorul testelor psihologice, este necesar # recrutarea celor cel pu$in în urma unei discu$ii aprofundate !i a unei probe practice (efectuarea unuiinterviu). Vor fi excluse persoanele excesiv de timide, ca !i cele cu tendin$e autoritariste, labile psihicsau dezinteresate de munca de operator de anchet#. Cea mai bun# recomndare pentru o astfel deactivitate este participarea anterioar # la alte anchete sociologice în calitate de operator.

Formarea profesional# a operatorilor de interviu poate fi dobândit# prin experien$a particip#rii lamai multe anchete sau prin forme institu$ionalizate (cursuri speciale de scurt# sau mai lung# durat#).Oricât de atent ar fi fost selec$iona$i !i oricât de riguros ar fi fost forma$i din punct de vedere profesional, operatorii de interviu r #mân o poten$ial# surs# de eroare în anchetele sociologice !isondajele de opinie.

Dat# fiind aceast# situa$ie, se impune controlul activit#$ii operatorilor de interviu atât prinverificarea protocoalelor de interviu !i a chestionarelor completate, cât !i prin contra-anchete sau

trimiterea de scrisori la adresele la care operatorii trebuiau s# fac# interviuri. Se urm#re!te identificareaoperatorilor care introduc erori sistematice, înregistrând numeroase r #spunsuri „nu !tiu“ sau care auîntâmpinat multe refuzuri de participare la interviu. Reducând num#rul de interviuri la "0 – 20 pentrufiecare operator, preîntâmpin#m demolarizarea anchetatorilor, care ar putea conduce la sondaresuperficial# a opiniilor !i, în consecin$#, la înregistrarea peste media pe e!antion a unor r #spunsuri „nu!tiu“ sau a nonr #spunsurilor. Controlul activit#$ii operatorilor de interviu prin verificarea ghidurilor deinterviu !i a chestionarelor completate furnizeaz# informa$ii privind respectarea instruc$iunilor deînregistrare a r #spunsurilor, luând în calcul !i durata desf #!ur #rii convorbirii consemnat# pe ghidul deinterviu, pe chestionar sau pe fi!a de r #spunsuri. Calitatea unui interviu poate fi evaluat# !i dup# observa$iile f #cute de operatorii de anchet# cu privire la comportamentul nonverbal al persoanelorintervievate sau referitoare la momentele (întreb#rile) care au generat reac$ii emo$ionale.

Este datoria cercet#torului sau a controlorului de zon! de a verifica activitatea operatorilor de

interviu, chiar dac# ace!tia sunt studen$i sau cadre didactice !i sunt pl#ti$i pentru anchetele pe care lefac; cu atât mai mult când avem de-a face cu operatori cu nivel de !colaritate mai redus !i activitatealor este neremunerat#. Controlul direct al activit#$ii operatorilor de interviu se face prin vizitarea ladomiciliu de c#tre controlorul de zon# a persoanelor selec$ionate în e!antion. Din totalul adreselor, prin tragere la sor $i, se stabilesc adresele la care se va efectua contra-ancheta (aproximativ o cincimedin întregul e!antion). Controlorul de zon# se va interesa dac# operatorul de anchet# a stat de vorb# efectiv cu persoana inclus# în e!antion, cât a durat convorbirea !i cum s-a desf #!urat, ce impresie a produs anchetatorul asupra celui anchetat.

O alt# modalitate de control o constituie verificarea printr-un chestionar po!tal a modului dedesf #!urare a interviurilor. Unei p#r $i din popula$ia anchetat# i se expediaz# prin po!t# un chestionarcu rug#mintea de a relata despre prezen$a operatorului de interviu la respectiva adres#. De!i aceast# modalitate de control este mai ieftin# decât contra-ancheta, ea se folose!te mai pu$in, datorit# faptuluic# num#rul chestionarelor completate care se întorc la expeditor reprezint#, în $#rile cu o îndelungat#




tradi$ie a sondajelor de opinie, doar 30 – 60 % din totalul e!antionului construit în scopul controluluiactivit#$ii operatorilor de anchet# (Moser, "958/"967, 295).

F#r # a considera interviul „calea regal# de cercetare în sociologie“, apreciem c# însu!irea acesteitehnici de investiga$ie, atât de larg utilizat# azi în !tiin$ele sociale !i comportamentale, esteindispensabil# form#rii profesionale atât a sociologilor, cât !i a altor categorii de speciali!ti (psihologi,antropologi, economi!ti, juri!ti etc.) !i de practicieni din diferite sectoare ale vie$ii sociale (politic,administrativ, comercial, asisten$# social# etc.). În acest sens, James H. Frey !i Sabine Mertens Oishi("995) ne ofer # un excelent ghid pentru practica interviurilor face-to-face !i telefonice, explicând !iilustrând : cum se alc#tuie!te un ghid de interviu, cum trebuie structurat# scrisoarea premerg#toareapelului telefonic, cum s# fie puse întreb#rile !i înregistrate r #spunsurile, în fine, ni se prezint# odescriere am#nu$it# a activit#$ii operatorului de interviu.

Termeni cheie

• comunicare social# lateralizat# • convorbire sociologic# • efectul de operator de interviu

• erotetic# • ghid de interviu• identificare• introec$ie• interviu:

- centrat- clinic- directiv- documentar- explorativ- extensiv- fa$# în fa$# - focalizat- de grup- (cu) întreb#ri deschise- (cu) întreb#ri închise- nondirectiv- (de) opinie- personal

- (în) profunzime- (cu) r #spunsuri libere- repetat

- semistructurat- structurat- telefonic- telefonic asistat de calculator

• logica interogativ# • machiavelism• paralogisme erotetice• pragmatica erotetic# • presupozi$ie• random digit dialing (RDD)• rela$ie social#

- primar # - secundar #

• tabel- cu membrii familiei- de selec$ie a membrilor familiei

Probleme recapitulative

". Care sunt notele definitorii ale interviului ca tehnic# de cercetare în sociologie

!i psihologie ?2. Care sunt particularit#$ile interviului ca interac$iune psihologic# !i social# ?3. Prin ce se caracterizeaz# tipul de personalitate machiavelic# ?4. Care sunt mecanismele de ap#rare a „eu-ului“ ?5. Ce avantaje are interviul ca tehnic# de investigare ?6. Care sunt dezavantajele utiliz#rii interviului în cercet#rile sociologice !i psihologice ?7. Enumera$i criteriile de clasificare a interviurilor.8. Care este aportul lui Carl Rogers la perfec$ionarea tehnicii interviului ?9. Care este contribu$ia lui R. K. Merton la dezvoltarea tehnicii interviului ?"0. Ce fenomene sociologice !i psihologice pot fi studiate cu ajutorul interviului de grup?"". Care sunt particularit#$ile interviului cu copiii ?"2. Cum se proiecteaz# o anchet# prin interviu telefonic ?

"3. Ce semnifica$ie are logica interogativ# pentru tehnica interviului ?"4. Care sunt problemele practice ale desf #!ur #rii interviului în cercetarea sociologic#



TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGIC& "4"

!i psihologic# ?"5. Ce calit#$i psihologice trebuie s#-i caracterizeze pe operatorii de interviu ?"6. În ce const# formarea profesional# a operatorilor de interviu ?"7. Compara$i ancheta prin interviu fa$# în fa$# cu ancheta pe baz# de chestionar

aplicat de operatori.

tehnici de cercetare sociologica- interviul

Documents