Curs 2, 3 martie.DIPrivat este un ansamblu de norme juridice preponderant conflictual, avand menirea la localizeze raportul juridic atat dpdv al detemerminarii legii aplicabile acestuia cat si dpdv al fixarii regulilor de competenta international, recunoasterea si executarea hotararilor, circulatia actelor publice, dar si reguli care statornicesc conditia juridica a strainului in tara noastra. Din aceasta definitie putem desprinde cel putin urmatoarele trasaturi care definesc specificul acestei stiinte: DIPrivat reprezinta o ramura a sistemului nostru de drept. Altfel spus, in pofida prezentei adjectivului international in denumirea acestei discipline, ea reprezinta o ramura de drept, fiecare tara reglementand in viziune proprie principiile de localizare a raporturilor private internationale. Vorbim astfel despre un drept international privat roman, francez, italian, spaniol etc. Principalul izvor al dreptului international privat roman il reprezinta noul cod civil Cartea a VII-a, dar si NCPC in ceea ce priveste procesul civil international. Trebuie spun insa ca exista o preocupare pentru unificarea normelor de conflict de legi, existand deja numeroase regulamente europene (in divort international, obligatii alimentare, succesiuni, competenta in materie civila si comerciala, recunoasterea hotararilor, somatia europeana de plata etc) In toate aceste materii vorbim de un drept european privat. Normele de DIPrivat sunt proponderent norme de conflict, adica norme care fara a reglementa in mod efectiv relatia privata, dictand intinderea drepturilor si obligatiilor partilor se limiteaza la a localiza raportul, stabilind sistemul de drept caruia ii revine competenta de reglementare, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti, acceptarea si executarea actelor autentice. DIP cunoaste pe langa norme de conflict, care sunt majoritare, si reguli sau norme materiale care sunt exceptia si care califica in mod autonom anumite chestiuni sau situatii juridice in vederea aplicarii uniforme a normelor de conflict (spre exemplu art 31 din Regulamentul european 650/2012 in materie succesorala intitulat Adaptarea drepturilor reale prevede ca in situatia in care o persoana invoca un drept real la care este indreptatita in temeiul legii aplicabila succesiunii, iar in legistatia statului membru unde este invocat dr real nu este prevazut dr real in cauza, respectivul drept se adapteaza si in masura in care acest lucru este posibil la cel mai apropiat drept real echivalent in temeiul legislatiei statului respectiv luand in considerare obiectivele si interesele urmarite de dr real specific si efectele acestuia). O norma materiala intalnim in art 32 In cazul in care doua sau mai multe persoane ale caror succesiuni sunt reglementate de legi diferite decedeaza in imprejurari in care nu se poate stabili cu precizie ordinea in care au survenit decesele si in cazul in care legile respective solutioneaza diferit aceasta situatie sau nu cuprind dispozitii in acest sens, niciun defunct nu are dreptul la succesiunea celorlalti de exemplu un accident aviatic, nu se poate stabili cine a decedat primul si cine ultimul. A fost nevoie de aceasta regula ca nu toate familiile de drept au aceeasi regula (in sistemul britanic nu este asta regula).Cetatenii UE se bucura de privilegiile romanilor si nu pot fi considerati straini. Principiile liberei circulatiei si non-discriminarii.Elementele de extranietate sunt circumstante de fapt sau de drept care prezinta legaturi in cel putin unul din elementele structurale ale raportului juridic facand ca acesta sa prezinte legaturi cu inca un sistem de drept. Ele pot fi subiectele raportului juridic (cetatenia), domiciliul, resedinta deferita. Elementul de extraneitatate poate privi obictul locul incheierii actului juridic, locul producerii prejudiciului, locul situarii unui imobil.Am vazut ca norma de conflict este acea norma de DIP care are menirea de a localiza raportul juridic determinand legea aplicabila acestuia. DPDV structural norma de conflict se compune din doua elemente: primul element nu se aude, da traducerea in germana, si 2. Punctul de legatura a acesteia.Continutul normei de conflict de DIP- indica mereu materia sau institutia juridica careia apartine raportul juridic supus localizarii. Avem astfel norme de conflict in materia starii si capacitatii prs, in materia bunurilor, casatoriei si divortului, filiatiei, intretinerii, contractuala, delictuala, succesorala. Cel de al doilea element punctul de legatura este acel element al normei de conflict care indica mereu sistemul de drept caruia ii revine competenta de reglementare in cazul din speta. Punctele de legatura pot fi puncte fixe (adica acelea care nu sufera modificari in decursul timpului, de ex. locul producerii unui prejudiciu in cazul unui delict sau locul situarii bunului imobil) sau pot fi puncte de legatura mobile (acelea care pot suferi modificari in decursul timpului, de ex. Cetatenia sau domiciliul, resedinta obisnuita sau locul situarii bunului mobil). Efectele generale a casatoriei sunt supuse legii resedintei obisnuintei a sotilor, in lipsa se aplica legea cetateniei comune a sotilor. In lipsa cetateniei comune se aplica legea statului pe teritoriul caruia a fost celebrata casatoria Codul civil roman. Art 2635 Legea aplicabila formei testamentului. Este mai putin formalism in DIP decat in dreptul intern in legatura cu formalismul testamental. Alegerea de lege in cazul testamentului, varii optiuni legale, este suficient sa respecte regulile uneia din legile enumerate in C.Civ. deci sunt norme de conflict alternative, daca sunt respectate exigentele oricareia actul este valid peste tot. Speta: Minor german face testament in Ro, moare in avion spre Germania. Avem doua probleme:1) in RO de la 18 ani avem capacitate testamentara; 2)forma testamentului. In cazul din speta minorul are 16 ani. Capacitatea este supusa legii germane, unde se permite sa testeze de la 16 ani dar impune ca conditie forma autentica. Capacitatea deci este supusa legii sale nationale. DPDV al legii romane forma este in regula, este un testament valid. DPDV al legii germane nu este valid, ca nu a respectat forma autentica supusa minorilor. Ce spune art 27 (3) din Regulamentul european? Orice dispozitie care limiteaza formele permise de dispozitiile pentru cauza de moarte prin trimitere la varsta cetatenie sau alte alte circumstante ale persoanei testatorului sunt asimilate dispozitiilor de forma asta inseamna ca dpdv al formei testamentul este legal daca indeplineste aceste conditii. Testamentul acelui german a fost facut in RO, el indeplineste cond legii romane, paradoxal acel testament este valid desi conform legilor romane si germane nu este valid roman nu ca nu are 18 ani german nu ca nu e in forma autentica . Capacitatea testamentara nu este o chestiune de forma, nu este supusa regulamentului ci este supusa legii nationale. Regulmanetul ce spune? doar atunci cand se limiteaza accesul la anumita forma testamentara pe considerente de varsta, o asemenea dispozitie este asimilata de art 27 (3) unei dispozitii de forma. Avem Regulamentul de la Bruxelles 2bis 2201/2003 privind competenta in materie matrimoniala (divort; retragerea autoritatii parintesti; rapirea internationala de copii) si recunoasterea acestor; Regulamentul 650/2012 in materie succesorala; R. 805/2004 titlul executoriul; Competenta in materie de divort. Cetatenia in materia casatoriei joaca un rol doar daca aceasta este comuna. La fel in cazul separatiei sau in anularea casatoriei. Ce este resedinta obisnuita? Nu neaparat domiciliu, dar poate fi; resedinta este acolo unde persoana isi desfasoara in mod normal viata. Alege acel loc, tinand seama de asamblul circumstantelor vietii personale si profesionale poate fi considerat centrul persoanei de interese. Nu este vorba de o calculare aritmetica a sederei ci este o analiza calitativa, sigur, timpul cat a stat acolo conteaza, insa nu este determinant de sine statator. Speta: Batrani germani isi cumpara case in tenerife sau alte insule spaniole unde deobicei este cald, si isi petrec acolo majoritatea timpului, din Germania doar isi iau pensia si merg la medic acolo. Ele stau in mod constant in ES, au proprietate acolo, unde este resedinta lor obisnuita? Ultimii ani (5 sau 10 sau 15) stateau in ES, care estea legea succesiunii? Iata ca calificarea acestui concept resedinta obisnuita este o calificare calitativa. Vom continua. Nu a mai dat raspuns la speta.Curs 3, 10 martie.Fiecare tara are norme juridice internationale, am vazut ca avem un drept uniformizat in anumite materii la nivelul UE. Normele conflictuale difera adesea intre tari, insa pot coexista, sunt sisteme conflictuale paralele. Vom vedea astazi interactiunea si dialogul normelor de conflict, deci, Dialogul normelor de conflict. Retrimiterea.Normele de conflict, avand o sorginte nationala sau europeana, sunt entitati paralele, dstincte, continutul lor diferand in functie de particularilatile fiecarei tari, de traditiile juridice imbratisate, si nu de putine ori, de interesul urmarit de legiuitori. Atunci cand suntem pusi in fata nevoii de localizare a relatiilor private internationale, va trebui sa tinem seama acolo unde nu exista norme de conflict unificate de interactiunea cu dialogul normelor de conflict apartinand statelor in care raportul juridic prezinta legaturi prin elementele sale de extranietate.Exista un conflict a normelor de conflict. Acest conflict de legi poate imbraca doua forme: Conflictul pozitiv de legi si conflictul negativ de legi. Conflictul pozitiv exista atunci cand fiecare din normele de conflict apartinand Statelor cu care raportul prezinta legaturi revendica pentru sistemul de drept propriu aplicarea. Spre exemplu, este cazul unui cetatean francez, avand domiciliul in Anglia, care incheie aici un contract, ulterior redicandu-se problema validitatii acestuia dpdv al capacitatii de a contracta. Norma de conflict franceza, din art 3 al Codului lui Napoleon, isi revendica competenta deoarece potrivit acestuia starea si capacitatea prs (inclusiv capacitatea de a contracta) sunt carmuite de legea nationala a prs respective (lex patrie). In egala masura, si dr englez se considera competent in aceasta materie, avand in vedere domiciliul contractantului care este situat in Anglia. In traditia britanica starea si capacitatea persoanei sunt carmuite de legea statului pe al carui teritoriu isi are aceasta domiciul (lex domicili). Tot astfel, suntm in prezenta unui conflict pozitiv de legi si in cazul unei succesiuni privind un defunct italian a carui masa succesorala cuprinde bunuri imobile situate pe teritoriul statului francez. In acest caz, legea franceza isi revendica aplicarea avand in vedere faptul ca masa succesorala cuprinde imobile situate in FR, iar potrivit dreptului international privat francez legea aplicabila succesiunii difera in functie de natura si situarea bunurilor succesorale. Bunurile mobile privite ca universalitate sunt supuse legii domiciliului autorului mostenirii, in vreme ce bunurile imobile sunt supuse fiecare legii statului pe a carui teritoriu se gasesc (lex rei sitae). In acelasi timp, si dreptul italian se considera competent avand in vedere apartenenta nationala a autorului mostenirii. Astfel, art 46 din Legea italiana nr 218 din 31 mai 1995 privind reforma sistemului italian de DIP, articol intitulat Succesioni per causa di morti prevede ca succesiunea pentru cauza de moarte este guvernata de legea nationala a autorului mostenirii de la momentul mortii.In cazul conflictului pozitiv de legi totul depinde de instanta sau autoritatea investita cu solutionarea acestui conflict, altfel spus, conflictul se va solutiona prin aplicarea normei de conflict apartinand forului (lex fori). Daca de ex litigiu este adus in fata unui tribual italian, orice autoritate nationala porneste de la legea proprie, deci va aplica legea sa. Daca dimpotriva, sesizata ar fi un Tribunal francez, va porni de la legea forului, se va aplica Legea lui Napoleon, legea locului situarii si va aplica legea sa. Daca bunurile sunt situate pe mai multe teritorii se vor aplica atatea legi cate teritorii exista. Deci va avea o sorginte nationala. De aceea, cel putin pe plan european, avem reguli unice atat in ceea ce priveste succesiunea cat si alte materii (recunoasterea hotararilor, litispendenta etc). Intotdeauna instanta nationala va porni de la legea proprie. Conflictul negativ este intalnit atunci cand niciuna dintre normele de conflict in prezenta nu atribuie competenta de reglementare pentru sistemul de drept caruia apartine. Este de exemplu cazul unui resortisant englez avand domiciliul in Franta care incheie aici un contract, ulterior redicandu-se o problema legata de capacitatea acestuia. In acest caz, norma de conflict franceza atribuie competenta legii engleze, dar nici dreptul englez nu se considera competent deoarece domiciliul acestui contractant este in FR, iar capacitatea sa din perspectiva engleza este guvernata de dr francez. Cazul unui defunct a carui masa succesorala contine bunuri imobile situate in Italia. Legea It atribuie competenta in privinta succesiunii legii franceze avand in vedere cetatenia franceza a autorului mostenirii, iar norma de conflict franceza atribuie competenta dreptului italian ca lege a locului situarii imobilelor care compun masa succesorala. Suntem in prezenta unui conflict negativ de legi. Legat de aceasta forma de conflict, o intrebare care s-ar putea ridica este cea legata de acceptiunea notiunii de lege straina. Ce intelegem prin legea straina la care trimite legea forului? Trebuie sa privim restrictiv sau limitativ? Daca intelegem doar normele materiale apartinand sistemului de drept respectiv care reglementeaza institutia, in speta mostenirea, atunci chestiunea normelor de conflict nu se mai pune. Daca, dimpotriva, prin sintagma legea straina vom intelege o conotatie larga, intregul sistem de drept strain, incluzand si normele sale de conflict aferente materiei sau instituiei vizate atunci putem vorbi despre un veritabil dialog al sistemelor si despre o functie de coordonare pe care normele de conflict aflate in dialog o indeplinesc. Aceasta acceptiune extensiva a notiunii de lege straina este cea avuta in vedere. In solutionarea unui litigiu care prezinta elemente de extranietate intotdeauna instanta sesizata va porni de la norma de conflict proprie. Atunci cand aceasta atribuie competenta unui sistem de drept strain se spune ca ea trimite la acest sistem. Daca acesta din urma se considera competent acceptand trimiterea se va aplica dreptul material al acestei tari. Daca insa, sistemul de drept la care a trimis lex fori nu accepta competenta ce a i-a fost atribuita de aceasta din urma, atribuind la randul ei competenta de reglementare unui alt sistem de drept se spune ca aceasta retrimite la sistemul respectiv. Retrimiterea poate fi facuta fie la dreptul statului a carui norme de conflict a trimis la acel sistem de drept (retrimitere de gradul I sau simpla) fie la dreptul unei terte tari (retrimitere de gradul doi sau duala sau complexa). Intotdeauna, in urma retrimterii se ajunge la aplicarea dreptului national. Aparitia retrimiterii pe practica instantelor. Retrimiterea Nu a fost o creatie a doctrinei, ci a fost a fost pusa in evidenta in practica instantelor cu ocazia solutionarii litigiilor cu elemente de extraneitate. Intr-o speta (Collier versus Rivaz) solutionata de instantele engleze in 1841, era vorba despre validitatea unui testament facut de un englez, avand, potrivit legii engleze, ultimul domiciliu in Belgia. Testamentul in cauza era valid potrivit dreptului englez, dar considerat nul potrivit dreptului belgian, deoarece nu intrunea cerintele de validitate ale testamentului olograf, nefiind scris in intregime manu propria de catre testator. De asemenea, testatorului nu i se recunostea ca avand domiciliul in Belgia de catre dreptul belgian, deoarece in pofida sederii indelungate in Belgia acesta fiind strain nu indeplinise formalitatile cerute in acest scop de legea belgiana de la acea vreme pentru stabilirea domiciliului in Belgia. Instanta engleza investita cu si stabilirea validitatii testamentului a aplicat teoria instantei straine (foreign court theory) potrivit careia in solutionarea litigiului judecatorul englez trebuie sa procedeze ca si cum s-ar afla in tara la care a trimis norma de conflict engleza transpunandu-se astfel in rolul si postura judecatorului acestei tari. Astfel, punandu-se in postura unui judecator belgian, instanta engleza a aplicat regula de conflict belgiana potrivit careia validitatea unui testament avand ca obiect bunuri mobile, ca in cazul din speta, este supusa legii ultimului domiciliu al testatorului considerat a fi, in viziune belgiana, in Anglia. In consecinta, instanta engleza, aplicand dreptul succesoral englez, a declarat testamentul ca fiind testamenul valid. Desi in aceasta speta nu se vorbeste explicit despre teoria retrimiterii se accepta insa mecanismul ei.O alta speta in care s-a pus problema retrimiterii este cunoscuta cu numele Sabier Forgo. Este vorba despre un copil bavanez, in varsta de 5 ani, care la aceasta varsta, se stabileste impreuna cu mama sa in Franta, unde traieste tot restul vietii sale. Forgo nu a fost niciodata casatorit si nu a avut copii. La moartea sa, rudele sale colaterale din partea mamei, su introdus in fata instantelor franceze o petitie de ereditare (avere mobiliara). Potrivit dreptului francez de la acea vreme, coleteralii dupa mama din afara casatoriei nu se bucurau de vocatie succesorala, vocatie care insa era recunoscuta de codex maximilianus bavaris. Desi a trait practic toata viata sa in Franta, Forgo, neavand cetatenie franceza (fiind deci considerat strain) nu a indeplinit formalitatile de recunoastere a domiciliului francez, fiind considerat de legea franceza ca avand domiciliul in Bavaria. Instantele franceze, in solutionarea acestui litigiu, au aplicat normele de conflict franceza care supunea averea mobiliara legii ultimului domiciliu al autorului mostenirii, considerat a fi in Bavaria. Norma bavareza supunea intreaga mostenire legii ultimului domiciliu considerat a fin in Franta. Norma de conflict bavareza (norma de trimitere de gradul I) la dreptul francez. Retrimiterea a fost acceptata de casatia franceza care printr-o decizie a aplicat litigiului dreptul succesoral francez care nu recunostea la acea vreme vocatia succesorala a colateralilor dupa mama din afara casatoriei, declarand in consecinta ca fiind succesiunea vacanta si atribuind-o in integru statului francez. Avem o retrimitere de calificari, practic, instanta franceza a recalificat notiunea de domiciliu a defunctului forgo, avand ca reper sistemul de drept bavarez, la care a trimis norma de conflict franceza, gidandu-se astfel dupa aceasta calificare care conducea la competenta dreptului succesoral material francez.Ori de cate ori nu avem o norma unificata, aplicam legea forului.Retrimiterea nu a fost usor acceptata in doctrina, aducandu-se in decursul timpului argumente atat impotriva admiterii acesteia cat si in favoarea retrimiterii. Argumente impotriva admiterii retrimiterii:1. S-a spus ca pentru admiterea retrimiterii, instanta se conduce dupa norma de conflict straina, ascultand de aceasta, ceea ce ar contraveni ideii ca normele juridice apartin forului, nefiind admisibil sa asculti de continutul normativ al unei puteri suverane straine. 1. Argumentul cercului vicios. S-a spus ca daca in cazul trimiterii legea straina este interpretata intr-o acceptiune extensiva, incluzand si normele de conflict aferente, atunci mutatis mutandis, aceiasi acceptiune ar trebui respectata si in iporteza retrimiterii, aceasta trebuind condirata fiind facuta la intregul sistem de drept apartinand forului in cazul retrimiterii de gradul I sau la intregul sistem de drept apartinand unei terte tarii in cazul retrimterii de gradul II. Aplicarea normei materiale de drept in urma retrimiterii reprezinta o iesire artificiala din acest cerc vicios, incalcand regula sau principiul simetriei acceptiunilor.1. Retrimiterea constituie o sursa de incertitudine in privinta solutionarii conflictelor de legi, afectand siguranta si previzibilitatea de care au nevoie participantii la circuitul privat transfrontalieri, acestia invatand sistemul de drept doar in momentul aplicarii sale.Curs 4, 16 martie.Sistemele de drept comunica prin intermediul normelor de conflict. Am vazut ca trimiterea si retrimiterea sunt formele in care Statele comunica. Tendinta care se manifesta este de a ajunge la norme de conflice de legi unificate (pentru a asigura predictibilitate). Retrimiterea costituie un mijloc de localizare, in lipsa altora. Am vazut ce este retrimiterea: raspunsul pe care norma de conflict straina la care a trimis legea forului il da atribuind competenta fie acesteia din urma (de gradul I) fie atribuind competenta unei alte tari (retrimitere de gr. II). Argumente in favoarea retrimiterii:1)S-a spus ca sistemul de drept la care a trimis norma a forului trebuie privit in sens larg, incluzand si regulile de conflict ale tarii respective. Aceasta pentru ca exista o legatura organica, indisolubila intre normele materiale apartinand unei anumite institutii juridice si normele de conflict corespunzatoare. Exista, cu alte cuvinte, o legatura functionala, deoarece prin intermediul normei de conflict Statul respectiv dezvaluie domeniul spatial de aplicare a normelor sale materiale. Exista asadar o unitate care prezinta importanta atat dpdv teoretic cat si dpdv practic. Din punct de vedere teoretic, vorbim despre legatura functionala intre norma de conflict si normele materiale, despre unitatea indisolubila a acestora, iar dpdv practic trebuie inteles ca retrimiterea, cel putin atunci cand este retrimitere de gr. I, functioneaza intotdeauna in favoarea forului, deoarece conduce la atribuirea competentei legilor sale/normele sale materiale. 2)In al doilea rand, legea straina la care a trimis norma de conflict nu ar trebui aplicata atunci cand ea insasi isi declara necompetenta de aplicare. Altfel spus, trebuie sa aplicam o codificare straina doar atunci cand sistemul juridic careia ii apartine ii atribuie competenta de aplicare, iar nu impotriva vointei acestuia. Acest lucru prezinta mare insemnatate, deoarece respectand vointa normei de conflict straine hotararea instantei forului care a tinut seama de aceasta se va bucura de recunoastere si va putea primi incuviintarea de executare in tara cu care raportul juridic respectiv prezinta legaturi prin elementele de extraneitate existente.3)Teoria a instantei straine. Potrivit acestei doctrine, specifica tarilor de common law, prin solutionarea unui litigiu ce prezinta elemente de extraneitate, judecatorul sesizat trebuie sa se transpuna in maniera si postura judecatorului tarii la care a trimis norma sa de conflict, procedand in solutionarea conflictului de legi ca si cum s-ar afla in aceasta tara. Altfel spus, fara a admite in mod nemijlocit retrimiterea, in aceasta teorie se tine seama de mecanismul ei, rezultatul la care se ajunge fiind acelasi.4)Retrimiterea asigura coordonarea sistemelor de drept ori de cate ori raportul juridic prezinta legaturi cu doua sau mai multe tari.

Retrimiterea si chestiuni incidentaleIn solutionarea unor litigii ce prezinta elemente de extraneitate pot aparea chestiuni incidentale a caror solutionarea este prealabila si primordiala solutionarii chestiunii principale. De ex.: in cazul unui litigiu contractual cu care este sesizata o anumita instanta, in timpul litigiului una dintre parti decedeaza, ridicandu-se problema determinarii sferei mostenitorilor contractantului decedat. Continuarea litigiului principal si eventual antrenarea raspunderii contractuale presupun solutionarea in prealabil a acestei chestiuni prealabile (incidentale). Intrebarea care se ridica este legata de maniera in care se va asigura determinarea legii aplicabile acestor chestiuni incidentale: se va aplica norma de conflict in cazul chestiunii principale? Raspunsul este unul negativ. Chestiunile incidentale se rezolva independent, aplicandu-se in privinta lor normele de conflict specifice materiei sau institutiei careia acestea apartin. In speta amintita determinarea mostetoria se va face nu aplicand lex contractus, ci aplicandu-se lex succesionis (legea aplicabila succesiunii contractantului decedat). Poate fi legea ultimei resedinte. Nu pot sa discut despre problema raspunderii contractuale fara sa am in contradictoriu partea respectiva, deci trebuie sa introduc prin cauza mostenitorii. Cazurile in care nu se aplica retrimiterea.Retrimiterea in dr. roman, art 2559 C.Civ. intitulat Retrimiterea alin(1) spune: Legea straina cuprinde dispozitii de dr. material incl norme materiale; alin. (2): Daca legea straina retrimite la dr. roman sau la dr. altui stat se aplica legea romana Proful considera ca este un articol absurd, este o solutie de traditie dar criticabila, aplicand legea romana nu se respecta nici vointa normei de conflict apartinand tarii la care a trimis legea romana, nici cea a tertei tari cu care raportul prezinta legaturi (pt ca altfel n-ar fi trimis la dr. acelei tari). O asemenea maniera de solutionare va avea toate sansele sa nu se bucure de recunoastere in niciuna din aceste tari cu care prezinta legaturi cauza respectiva. Ca sa tragem o concluzie, in sistemul nostru de drept, retrimiterea de gr. II nu este acceptata, exceptand insa domeniile in care intalnim norme de conflict unificate prin intermediul regulamentelor europene, unde retrimiterea de gr. II este permisa. In alte cuvinte, acolo unde nu sunt materii unificate la nivel european si unde ne conducem in solutionarea conflictelor de legi de Cartea a VII-a a Codului vom aplica legea romana. Desigur, daca instanta straina isi accepta competenta, vom aplica legea lor. Ex: Defunctul a murit ieri, ma conduc dupa C.Civil roman, care atribuie competenta ultimei resedinte obisnuite a defunctului (Olanda, in speta). Dr. olandez este aplicabil (si ei avand aceeasi lege, adica ca se atribuie competenta tarii in care defunctul si-a avut ultima resedinta). Ori de cate ori se pune problema retrimiterii se permite doar retrimiterea de gr. I, chiar daca am fi in prezenta unei retrimiteri de gr II, tot dr. material roman se aplica. Per a contrario, efectele retrimiterii de gr. II nu sunt primite. Se citeste alin. (3) al art. 2559: Prin exc. de la alin. (1), legea straina nu cuprinde si normele ei conflictuale, in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila, in cazul legii straine aplicabila formei actelor juridice si obligatiilor contractuale, precum si in alte cazuri speciale prevazute in conventii internationale. Imi sunt arate ipotezele in care nu se aplica retrimiterea.In regulamentul european 650/2012 in materie succesorala intalnim urmatorul articolul dedicat retrimiterii art. 34 Aplicarea legii oricarui stat tert, inseamna aplicarea normelor de drept din statul respectiv, inclusiv normele de DIP, in masura in care masurile trimit la: a) legea unui stat membru sau b)legea unui stat tert care ar aplica propria lege; Paragr. 2 Retrimiterea nu se aplica cu privire la legile mentionate in art 21 (2), art. 22, 27, 28, 30. Din acest articol deducem ca retrimiterea de gr. II este permisa. Avem o norma de conflict in teritoriul european (exceptand Regatul Unit, Danemarca, Irlanda) in toate celelalte tari avem o regula de conflict unificata. Prin Sm intelegem nu statele membre a UE ci toate inafara de cele trei excluse. In art. 21 din regulament se stipuleaza ca in lipsa de alegere, succesiunea este guvernata de legea ultimei resedinte a defunctului, testatorul putand alege din una sau alta cetateniei pe care o poseda. De ex: autorul succesiunii nu a ales legea aplicabila succesiunii. Ultima resedinta este in SUA, norma de conflict trimite la dr. american. In continuare trebuie sa vedem ce spune norma de conflict americana. Aceasta, ca si majoritatea tarilor din common law, dezmembreaza succesiunea supunand-o legii ultimului dom a def in privinta averii mobiliare sau legea locului situarii imobilului in cazul acestora. Am avea doar o retrimitere partiala, in cazul in care ar avea imobile in America, dar mobile in Europa. Art. 21 (2) consacra o clauza de exceptie In cazul in care, cu titlu de exc., toate circumstantele cauzei arata ca in momentul decesului defunctul avea in mod evident o legatura mai stransa cu un alt stat decat statul a carei lege ar fi aplicabila in temeiul alin. (1) se aplica legea acelui stat. Intotdeauna de apreciaza in concreto. Norma de conflict asigura localizarea, care lege este cea mai ... m-ati inteles, nu? (apropiata defunctului). Exista situatii in care, totusi, succesiunea ar prezenta legaturi mai stranse cu un alt stat. Asta se intampla cand defunctul a dobandit resedinta obisnuita relativ recent anterior mortii, iar toate bunurile sale si toti mostenitorii sunt in Sm a fostei resedinte obisnuite. Atunci aceasta clauza de exceptie permite aceasta apreciere si conectarea. De ex: Defunctul a castigat printr-un concurs locul de munca ca medic in Germania, sa zicem cu 2 luni inaintea momentului mortii. S-a dus acolo in baza unui contract de munca pe 10 ani, deci urma sa stea acolo 10 ani, dar a murit dupa doua luni de sedere pe teritoriul german. Exceptia nu trebuie sa reprezinte o alternativa, ci trebuie sa fie subsidiara (pentru rezonabilitatea normei). Oricine stie (si mostenitorii defunctuli) ca se va aplica legea lor. E o localizare care se face in concreto, se tine seama de elementele de legatura cu o anumita tara. Nu se aplica la art. 22 la alegerea legii O prs poate sa aleaga fie legea tarii a cetateniei care o detine(fie la data exercitei alegerii, fie la data momentului deschiderii succesiunii (decesului)). Alegerea vizeaza intotdeauna sistemul material de drept, nu si cel conflictual. Ex: o persoana sta in o alta tara si stie ca in lipsa de optiune se va aplica legea acelei tari, din patriotism isi alege legea tarii sale. SAU persoana are doua cetatenii (romana si maghiara) ea poate alege legea Ungariei. Acea lege este OBLIGATORIE. Persoana a ales dreptul material al acelei tari. Ori de cate ori autonomia de vointa este recunoscuta, INTOTDEAUNA legea aleasa este legea materia si nu norma de conflict. Nefiind aleasa norma de conflict, automat nu se mai pute problema retrimiterii. Retrimiterea nu se aplica in cazul art 22, art 28 lit. b o declaratie privind acceptarea succesiunii, a unui legat/rezerve sau renuntarea la acestea sau declaratie conceputa sa limiteze raspunderea declarantului este valabila in ceea ce priveste forma daca respecta, printre altele, legea statului in care declarantul isi are resedinta obisnuita fiind, deci, o chestiune de forma nu se aplica retrimiterea, pt ca chestiunile de forma sunt reglementate efectiv in statul la care trimite norma de conflict. Nu se aplica nici in cazul art 30 retrimiterea in materie succesorala In cazul in care legea Statului in care sunt situate anumite bunuri imobile, interprinderi sau alte categorii speciale de bunuri contine norme speciale care din motive economice, familiale sau sociale stabilesc restrictii privind succesiunile sau care afecteaza succesiunile in ceea ce priveste acele bunuri, acele norme speciale se aplica succesiunii in masura in care legea acelui stat si respectivele norme sunt aplicabila indiferent de legea aplicabila succesiunii. De ex: Cum este FR sau ES care cunosc in dr. intern un regim care deroga de la dr. comun pt anumite categorii de bunuri. Cel mai tipic exemplu este exploatatiile agricole familiare, unde exista posibilitatea, pt a se evita farmitarea acestor proprietetati, in cazul in care nu exista descendenti, toata averea este atribuita sotului supravetuitor, excluzand colateralii cu desavarsire; este un regim derogatoriu de la legea generala din chiar tara respectiva, pt a mentine caracterul familiar al acestor exploatatii de familii, evitand despartirea in X cote. Regulamentul european in art 30 imi spune ca este un regim succesoral care fac obiectul unor politici sociale aparte. Ele vor fi supuse legii rei site. In ce conditii? Doar daca in tara respectiva un asemenea regim succesoral este reglementat. In RO nu avem astfel de reglementarii derogatorii. Mai putem aminti, de ex. art. 20 din RRI CD 523 din 2008, care este intitual Excluderea retrimiterii aplicarea legii oricarei tari determinate in temeiul prezentului regulament, inseamna aplicarea normelor in vigoare in tara respectiva, cu excluderea normelor sale de DIP, cu exc. in cazul in care se prevede in mod expres altfel. RRI, fiind dedicat obligatiilor contractuale, este prin excelenta sa pe principiul autonomiei de vointa. Partile cand au exersat acest drept (inserand o clauza de lectio iuris (alegere a dreptului) in contract) EVIDENT CA legea aleasa va fi legea materiala, nu norma de conflict. In art 2559 (1) Prin exc. de la alin (1) legea straina nu cuprinde si normele ei conflictuale in cazul in cazul partile au ales legea straina aplicabila. In dr. intern lucrurile sunt mai ferme, vedem ca ori de cate ori se cere o forma, absenta ei este lovita de NA, deci avem o sanctiune grava. Noi am mers ft mult pe formalismul dreptului francez, mai ales de cea legata de protectia discernamantului. Nu mai sunt lucrurile asa, in DIP nu sunt asa lucrurile. Art 11 din RRI dedicat cond de forma Contractul incheiat intre persoane sau reprezentantii acestuia care se afla in aceeasi sala (sau tara?) la momentul incheierii contractului este considerat valabil daca indeplineste cond de forma prevazuta de legea care reglementeaza pe fond in conformitate cu disp. prezentului Regulament alin 2 Contractul incheiat intre persoane sau reprezentantii acestuia, care se afla in tari diferite in momentul incheierii contractului, este valabil din punct de vedere al formei, daca indeplineste cond de forma prevazute de legea care reglementeaza pe fond in conformitate cu prezentul regulament sau de legea oricarei tari in tare se afla oricare dintre parti sau reprezentantii acestuia la momentul incheierii contractului sau de legea tarii in care la data respectiva isi are resedinta obisnuita oricare dintre partile contractului. Alin (3) Actul juridic unilateral menit s produc efecte juridice aflat n legtur cu un contract ncheiat sau care urmeaz s fiencheiat este considerat a fi valabil din punct de vedere al formei dac ndeplinete cerinele de form prevzute de legea carereglementeaz sau ar reglementa contractul pe fond n conformitate cu prezentul regulament, sau de legea rii n care a fostncheiat actul sau de legea rii n care autorul actului i avea reedina obinuit la acea dat. Alin. (4) Alineatele (1), (2) i (3) din prezentul articol nu se aplic contractelor care intr n sfera de aplicare a articolului 6. Forma unor astfel de contracte este reglementat de legea rii n care i are reedina obinuit consumatorul. Alin (5) Fr a aduce atingere dispoziiilor de la alineatele (1)-(4), contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locaiune asupra unui imobil este supus condiiilor de form prevzute de legea rii n care este situat bunul imobil n msura n care, conform legii respective: (a) condiiile n cauz (deci cele de forma) sunt aplicate indiferent de ara n care este ncheiat contractul i indiferent de legea care l reglementeaz; i (b) de la respectivele dispoziii nu se poate deroga prin convenie. Daca contractul are ca obiect constituirea sau transmiterea de drepturi in rem (asupra bunurilor imobile) partile pot chiar si aici alege legea aplicabila contractului lor. Legea aleasa va guverna contractul, insa doar aspectele sale obligationale (rezulutiune etc). In schimb, aspectele de natura reala sune guvernate de legea locului situarii, daca aceasta impune o anumita cerinta de forma pentru insasi validitatea actului, atunci prin derogare forma acestui contract va fi supusa legii situarii imobilului. Prin urmare, aspectele de natura OBLIGATIONALA vor fi carmuite de legea vointei partilor, INSA aspectele de natura REALA vor fi supuse legii situarii imobilului. De ex: Consimtamantul va fi supus legii vointe, iar forma legii locului situarii imobilului.

In DIP se incearca salvarea vointei testatorului. Daca ne uitam in 2635 C.Civ Legea aplicabila formei testamentului zice este valabil testamentul daca respecta ORICARE din legile urmatoare: fie la data incheierii fie la data decesului. Avem si o aplicare retroactiva, de ex: s-ar putea ca potrivit locului legii testamentului sa fie nul, dar acea lege, intre momentul facerii testamentului si momentul deschiderii succesiunii sa se fi modificat si sa devina mult mai permisiva, si atunci, ce fac? Aplic validitatii acelui testament o lege ulterioara momentului incheierii lui, este vb despre o retroactivitate validanta, care a posteriori valideaza un testament nul. Mai mult, vedem aici e aproape imposibil (omul circula mult) pot sa fac intr-o tara acel testament specific common law care e redactat la calculator si semnat de doi martori sau mai multi, este nu este un testament autentic nici olograf, daca printre altele, potrivit locului intocmirii testamentului este este valid el va fi valid chiar daca toate bunurile care compun masa succesiunii se afla in RO. SAU fac un testament comun facut de catre soti, un testament conjunct in timp ce se aflau intr-o calatorie in Germania, ei nu au nicio legatura cu Germania, ca nu au resedinta acolo, nu au nici bunuri acolo, erau in trecere. Prohibitia testamentului conjunct, ca si natura juridica este una formala, nu este de fond. Aia ce inseamna? Ca aceasta calificare prezinta importanta pe taramul DIP, fiind o conditie de forma, voi aplica regulile de la forma testamentelor, care ce imi spune? Care printre altele acel testament este valid potrivit rigorii legii locului (de ex. Germaniei) el va fi valid si in RO.In concluzie, nu se pune problema retrimiterii atunci cand partile, in temeiul autonomiei de vointa le este recunoscuta posibilitatea alegerii legii aplicabile, legea aleasa INTOTDEAUNA va fi legea materia. In al doilea rand, nu se pune problema retrimiterii nici in privinta legii de forma, legiuitorul tremitand la legea materia. In al treilea rand, retrimiterea nu se face atunci cand in textul actului normativ acest lucru este prevazut expres, fie ca, de ex in cazul normelor de conflict de sorginte nationala avem un text explicit (art. 2559 (2)) care ne spune ca in cazul retrimiterii de gr II se aplica legea romana, fie ca avem alte texte (cum avem art. 30din RRI).Conflicte de legi in situatii speciale.Cazul sistemelor plurilegislative. Exista tari care cunosc reglementari concurente si diferite, fiecare avand o aplicare in anumite subdiviziuni, de ex: MB si Irlanda de Nord.Alt exemplu: Spania. Codul Civil Spaniol nu se aplica pe tot teritoriul spaniei, ci exista drept foral (derecho foral) cu codificari diferie, pt Cataluna, Aragon, Galicia etc, fiecare autonomie are o reglementare diferita. Exista tari cu sisteme plurilegislative. Art. 2560 prevede sistemele plurilegislative. Norma de conflict ma trimite la dr. spaniol, dar norma lui de resedinta este in Cataluna, atunci se aplica legea acestei provincii. Daca legea contravine CEDO (de exemplu) aceasta afecteaza ordinea publica generala a Statului respectiv, iar instanta este tinuta sa inlature aplicarea aceastei reglementare (de ex. diferentierea de baza de sex este contrara dispozitiilor CEDO). Desigur, in cazul autonomiilor autonome toate legile sunt in concordanta cu legile publice ale Statului respectiv. De ex art 37 din R. 650 state cu doua sau mai multe sisteme juridice In privinta unui Stat care are doua sau mai multe sisteme de drept sau ansamblu de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane in ceea ce priveste succesiunea, orice trimitere la legea unui altfel de Stat se interpreteaza ca facand trimitere la sistemul de drept sau ansamblul de norme determinate de normele in vigoare in acel Stat. In lipsa unor astfel de norme, se aplica sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care defunctul a avut cea mai stransa legatura!!! Conflictul de legi in cazul succesiunii de state, ca ipoteza distinca. In cazul disparitiei unui Stat, la al carui sistem a trimis legislatia unui Stat, intre momentul nasterii raportului juridic si cel al litigiului. In general, in doctrina clasica se face distinctie dupa cum daca Statul strain a fost desfiintat prin masuri de constrangere (ocupare Crimeea ) doctrina majoritara zice ca ar trebui ocrotite interele legitime ale Statelor si sa se tina seama de vointa lor reala, actul urmand a fi interpretat potrivit sensului in care acesta poate avea efect juridic. SAU in cazul unei uniri (Germania) atunci avem intotdeauna in tratatul de unificare norme tranzitorii care reglementeaza in timp. Conflictul de legi in ipoteza Statului necunoscut recunoasterea unei entitati statale sau nu, nu ar trebui sa produca efecte in privinta conflictelor de legi. Nu se cere cond recunoasterii ci este o entitate suverana care coexista, ale carei norme exista, deci pe care trebuie sa le luam in considerare. Recunoasterea nu confera constitutiv Statelor, ci unul declarativ.Conflictul interpersonal State arabe/musulmane in cadrul aceluiasi Stat avem norme diferite in ceea ce priveste persoane diferite. Crestinii cunosc reglementari diferite spre deosebire de hindusi. In general, sistemele islamice sunt sisteme juridice religioase. In Israel se intalnesc astfel de reglementari (acolo celebrarea casatoriei se face doar in fata unui rabid (preot)). In Grecia, competenta exclusiva o au bisericile. In IT avem dr de optiune (ori in fata unui preot ori civila). Se mentioneaza celebra speta unde doi s-au casatorit in IT (peregrini c. IT art 6 CEDO) in fata unui preot, dar biserica lor nu cunostea divortul. Noi avem o reglementare ca daca legea straina nu permite divortul sa o permite in cond deosebit de dificile se aplica legea romana. Se considera ca e legat de ordinea pblica, avem un DREPT la divort, nu poti fi obligat sa fii legat de o prs pt care nu ai afectiune. Se va aplica in schimb legea romana. In art.2600 (2) este articolul in care se specifica acest lcru. Avem o substituire pe ordine publica. DACA cel putin unul dintre soti este cetatean roman sau are resedinta in RO. Eu nu pot crea o descriminare pozitiva intre resortisantii mei si resortisantii altor tari in ceea ce priveste exercitiul drepturilor civile (influenta UE). In raporturile dintre Sm nu mai pot folosi sintagma de strain. Curs 5, 24 martieIn dreptul intern ordinea publica este formata din ansamblul normelor cu cacter imperative de la care partile raportului juridic nu pot deroga. Altfel spus, orice norma imperativa este si o norma de ordine publica. In DIP insa, partile pot deseori alege legea aplicabila, pot scapa de norme imperative care guverneaza diverse institutii juridice. Prin urmare, nu orice norma imperativa din dreptul intern este si o norma de ordine publica de DIP. Spre exemplu, in dreptul nostru succesoral sunt prohibite testamentele conjuncte, fiind sanctionate cu nulitatea, in schimb un asemenea testament intocmit intr-o tara care il recunoaste (Germania, Austria, Elvetia etc) isi va putea produce efectele in cadrul unei proceduri succesorale desfasurate in Ro, deoarece aceasta prohibitie este de ordine privata si nu tine de ordinea publica de DIP roman. La fel, incheierea unui pact succesoral unilateral sau bilateral admis de legea resedintei obisnuite a partilor din momentul incheierii pactului sau de legea lor nationala va fi recunoscut si in Ro, in masura in care ar fi invocat intr-o procedura succesorala in fata instantei romane sau a notarului public roman. Intensitatea ordinii publice internationale difera dupa cum ne pozitionam la momentul nasterii raportului juridic sau acesta deja s-a nascut in strainatate si se pune problema recunoasterii efectelor sale in Ro. Spre exemplu, in momentul nasterii raportului juridic, ordinea publica intervine mai hotarat/agresiv, impiedicand nasterea unui raport ori de cate ori acesta ar contraveni principiilor fundamentale care alcatuiesc sistemul nostru de drept. Spre exemplu, niciodata nu va putea fi celebrata in Ro o casatorie poligama chiar daca legea nationala comuna a viitorilor soti ar permite acest lucru. In schimb, o casatorie poligama legal celebrata intr-o tara straina care o reglementeaza va putea fi totusi recunoscuta in romania (si efectele sale filiatie, plan succesoral). Daca de exemplu o astfel de persoana moare in Romania si conform legii se aplica legea romana, se va imparti averea tuturor sotiilor/sotilor supravetuitori efectele acestei casatorii sunt recunoscute in Romania. Este un raport juridic nascut legal in alta tara (casatoria). Este o casatorie potential poligama cand legea le permite barbatilor sa-si ia mai multe sotii, dar el in concreto s-a casatorit doar cu una.Se citeste art 2601; Orice forma de deschiriminare in materie de succesiune (de ex. o fata si un baiat in aceiasi clasa de mostenitori, baiatul mosteneste mai mult doar datorita sexului) este contrara ordinii publice europene. In Regulamentul european de succesiuni, se aduce nou principiul unitatii mostenirii, asta inseamna ca succesiunea va fi guvernata de o lege unice, indiferent unde se afla bunurile sale, se are in vedere ultima resedinta obisnuita. Testatorul poate alege sa se aplice mostenirii in ansamblul ei oricare cetatenie care o poseda. DECI!!! Daca de ex. are cetatenie romana si maghiara va trebui sa aleaga O LEGE care sa se aplice ansamblului mostenirii sale, nu ambele!!! Succesiunea este guvernata de o LEGE UNICA. Rezerva succesorala nu tine de ordinea publica internationala!!!

Evictiunea legii straineCompetenta legii straine este de obicei dicatata de jocul normelor de conflict, mai precis de acceptarea trimiterii facute de norma de conflict (sa zicem cea romana). Atunci cand competenta sa a fost stabilita, aplicarea legii straine devine obligatorie, altfel spus, legea straina nu reprezinta o simpla chestiune de fapt, ci are aceeasi natura juridica ca si dreptul forului. In general, in sistemele de traditie de common law, aplicarea unei legi straine nu reprezinta o obligatie pentru judecator, decat in masura in care aceasta aplicare este invocata/solicitata de catre una dintre parti, iar continutul acesteia este probata. Asa cum se spune, foreign law must be pleaded and proved. Daca nu se poate proba continutul legii straine se va aplica legea forului pe baza prezumtiei de conformitatea intre aceasta lege si legea straina. In sistemele de traditie continentala insa, aplicarea legii straine nu reprezinta o simpla facultate si o obigatie si la fel stau lucrurile in ceea ce priveste aplicarea legii straine atunci cand competenta i-a fost aplicata prin Regulamente sau alte instrumente europene. De asemenea, aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii. Potrivit art. 2562 (1) NNC Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca din atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Astazi insa, in pateneriatul european, atestarea continutului unei legi straine aplicabile se face prin intermediul retelei judiciare europene in materie civila sau, dupa caz, retelei notariale europene care contin interlocutori in fiecare stat membru si mecanisme functionale care sa asigure in timp rapid informatii legate de continutul legii straine aplicabile unui anume raport de drept pentru care s-a propus solicitarea de instanta sau, dupa caz, de notar inclusiv informatii relevante legate de interpretarea legii straine, jurisprudenta relevanta legata de interpretarea acesteia.Art 2562 (2) mentioneaza ca partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului acestia, iar in caz contrar (daca nu reuseste sa faca dovada legii straine) ar urma sa se aplice legea romana. Isi gaseste domeniul de aplicare doar atunci cand competenta de reglementare a legii straine a fost atribuita de normele de conflict prevazute in noul cod, iar nu si atunci cand competenta legii straine este urmarea unei norme de conflict uniforme europene. In acest din urma caz, aplicarea legii straine este obligatorie (nu exista nicio posibilitate de a justifica neaplicarea unei legi straine). Legea straina se interpreteaza si se aplica potrivit regulilor de interpretare si aplicare in sistemul de drept caruia ii apartine (art 2563). Instantele sunt tentante de literitatea textului, mai putin de finalitatea legii. Evictiunea inseamna inlaturarea aplicarii unei legi straine. Art 2564 (1) spune ca aplicare legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de DIP roman sau daca legea straina respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane; In cazul inlaturarii aplicarii legii straine se aplica legea romana. De asemenea, inlaturarea aplicarii unei legi straine poate opera si in mod exceptional in cazul in care raportul juridic in cauza prezinta in mod evident o legatura mai stransa cu dreptul forului (roman) decat cel la care a condus norma de conflict roman (clauze de exceptie). De asemenea, nu se pune problema aplicarii unei legi straine atunci cand intr-o anume materie int alnim legi de politie (norme de aplicatie imediata) care exclud de principiu concurenta unei legi straine. Ordinea publica de DIP si frauda la lege reprezinta cauze traditionale de evictiune a unei legi straine aplicabile. Astfel, art. 2564 (1) spune ca ... am spus deja, da?Ordinea publica este intalnita ca si factor de evictiune. Art. 2564 (2) NCC Aplicarea legii straine incalca ordinea publica de drept international privat roman in masura in care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului roman ori ale dreptului UE si cu dr. fundamentale ale omului.

Curs 6, 30 martie

O alta cauza de incalcare a legii straine o reprezinta frauda la lege. Potrivit art. 2564 (1) Aplicarea legii straine se inlatura daca aceasta lege a devenit competenta in fraudarea legii romane; In cazul inlaturarii aplicarii legii straine se aplica legea romana. Frauda la lege, constituie alaturi de ordinea publica de DIP o cauza traditionala si generala de evictiune a legei straine. Fraudarea legii intervine in urma unui proces volitiv, prin care partile raportului juridic, tinand seama de interesele lor, si gasind intr-o lege straina mai multa libertate si posibilitatea realizarii scopurilor urmarite, modifica in mod esential elementul de extraneitate si artificial pentru a conduce la aplicarea acestei legi. Asadar, dpdv structural intalnim doua elemente: un element obiectiv care consta in modificarea aparentei punctului de legatura care dicteaza legea aplicabila in cauza (lex cauzae), iar pe de alta parte, unul de natura subiectiva care se releva in intentia partilor de a supune relatia lor juridica unei legi dorite. Spre deosebire de dreptul intern, unde fraudarea legii consta in erudarea dispozitiilor unei norme imperative aplicabile. In DIP, fraudarea legii urmareste modificarea efectului aplicarii normei de conflict pentru a atrage incidenta unei alte legi decat cea a carei competenta ar fi fost dictata de norma conflictuala. Desi alin. (1) al art. 2564 din NNC se refera in mod explicit doar la fraudarea legii romane (adica a normei de conflict romane), in realitate elementul fraudulos poate privi si norma de conflict straina in masura in care norma de conflict romana a trimis la aceasta din urma. Cu alte cuvinte, fraudarea legii produce un efect perturbator in procesul de localizare al raportului juridic si determinare a legii aplicabile acestuia. Frauda la lege priveste fie trimiterea dispusa de norma de conflict romana fie, dupa caz, retrimiterea normei de conflict straine.Fraudarea legii are loc prin modificarea artificiala a punctului de legatura apartinand normei de conflict astfel incat aceasta sa atraga in cauza incidenta/competenta unei alte legi decat cea care ar fi urmat sa se aplice in mod normal. Sunt avute in vedere mai ales punctele de legatura mobile, cum sunt: cetatenia, resedinta obisnuita a persoanei fizice, sediul persoanei juridice, locul situarii bunului imobil, locul incheirii unui act juridic etc. Cea mai des intalnita frauda o constituie cea legata de resedinta obisnuita a persoanei. Resedinta obisnuita constituie un punct de legatura extrem de important in DIP, atat dipdv al fxarii competentei internationale a autoritatilor, cat si dpdv al determinarii legii aplicabile relatiei juridice. Resedinta obisnuita constituie un element relativ usor de fraudat, deoarece ea consta intr-un ansamblu de circumstante de fapt, exprimand legaturile statornice personale, profesionale si familiale a unei persoane, asigurand intergrarea juridica a acesteia intr-o anume tara si sistemul de drept caruia ii apartine. Resedinta obisnuita constituie centrul de viata al persoanei si se determina de catre autoritatea investita cu solutionarea conflictului de legi, tinand seama de ansamblul circumstantelor faptice care leaga o anume prs de un teritoriu determinat. Resedinta obisnuita constituie, astfel, un domiciliu deformalizat recunoasterea acestuia nefiind subordonata niciunei formalitati care le-ar putea atribui un efect constitutiv. Resedinta obisnuita poate uneori coincide cu domiciliul persoanei fara insa sa se suprapuna conceptual pe aceasta notiune. In cazul persoanelor sedentare adica a celor care nu-si schimba locul de sedere, domiciliul si resedinta obisnuita coincid. In schimb, in cazul persoanelor car, uzand libera circulatie, stau succesiv in decursul timpului perioade consistente de timp pe teritoriile mai multor tari in scop profesional de a face, medical sau in allte scopuri, cele doua concepte pot diferi. Domiciliul constituie o notiune interna si se stabileste potrivit regulilor specifice din fiecare tara printr-un concept national, in vreme ce resedinta obisnuita constituie un concept uniform european, care se interpreteaza si se stabileste in mod unitar, fara a tine seama se mentiunile de domiciliu de pe actele de identitate ale persoanelor eliberate de autoritatile nationale.In prezent, tentatia de frauda prin utilizarea mecanismului resedintei obisnuite este ridicat spre ex. in materie de divort international dar si in materie succesorala. Datorita unei legislatii foarte liberale in materie de divort, legislatia romana este foarte atractiva, conferind o procedura extrem de rapida, mai ales prin acordul sotilor (in fata notarului public). Astfel, sotii care cer divortul sunt tentati sa se prevaleze de resedinta obisnuita a cel putin unuia dintre ei, pentru a atrage competenta notarului public roman. Art. 3 din R. Bruxelles 2 bis 2201 din 2003 fixeaza competenta internationala in materie de divort fie pe criteriul resedintei obisnuite, fie pe cel al cetateniei comune a sotilor. In divortul international posibilitatea de frauda este foarte mare. Si in succesiune, daca autorul nu a ales legea, nu a facut testamentul, mai ales daca defunctul a trait in multe tari se pune problema stabilirii ultimei resedinte. Rezerva nu este aceeasi peste tot, intinderea ei nu este aceesi etc. Daca sotii nu au cetatenie comuna nu mai joaca niciun rol din perspectiva atribuirii competentei internaitonale. S-ar putea vorbi de frauda la lege daca o persoana obtine prin mijloace frauduloase cetatenia unei tari, dar aceasta tine doar de acel Stat. Este o frauda de dreptul intern.Sanctiunea fraudei la lege In general, in DIP se admite ca sanctiunea o constituie inopozabilitatea situatiei juridice create in temeiul unei legi straine devenita competenta prin frauda. Spre exemplu, in cazul alegerii frauduloase a unei legi succesorale care nu cunoaste institutia rezervei succesorale, sau consacra un cadrul mai redus, dispozitiile acestei legi nu vor putea fi opuse mostenitorilor rezervatari. NCC precizeaza ca in cazul fraudei la lege, legea straina va fi inlocuita cu cea romana, urmand a se aplica aceasta din urma. Nu vorbim despre frauda la lege, in acele situatii in care partile unui raport juridic sau dupa caz autorul unui act unilateral se bucura de un drept potestativ de alegere, mai ales in cazul dublei cetatenii. Un alt caz de evictiune a legii straine o constituie imposibilitatea de probare a acesteia cand se va aplica legea romana. Legile de politie (normele de aplicare imediata)Art 2566 prevede ca dispozitiile imperative prevazute de legea romana pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate se aplica in mod prioritar. In acest caz nu sunt incidente prevederile prezentei carti privind determinarea legii aplicabile. Alin (2) al aceluiasi art. prevede ca pot fi aplicate direct si dispozitiile imperative prevazute de legea altui stat daca raportul juridic prezinta stranse legaturi cu legea acelui stat iar interesele legitime o impun. In acest caz, vor fi avute in vedere obiectul si scopul acestor dispozitii precum si consecintele care decurg din aplicarea sau neaplicarea normei. O precizare care se impune este cea legata de sintagma dispozitii imperative prevazute din legea romana din formularea alin (1) al art. 2566. Evident ca nu vom intelege orice dispozitie imperativa ci doar anumite dispozitii cu caracter imperativ, mai precis, doar normele international interactive. Ele sunt legi de politie care se aplica prioritar, nemaipunandu-se problema apelului la norma de conflict care ar putea determina incidenta unei legi straine. Potrivit opiniei profesorului Francescachis, normele de aplicatie imediata sunt norme a caror respectare este considerata drept necesara pentru salvgardarea organizarii sociale, politice si economice a unui Stat. Caracterul lor distinctiv reiesind din aceasta idee de reorganizare. Elementul central al acestei definitii este accentul pe finalitatea speciala a legilor de politie care se regasesc in toate cazurile in care nu este vorba numai de interese particulare si chiar de interesul comun ca suma a unor interese particulare, ci despre ansamblul acestor interese atunci cand salgardarea lor revine organizarii statale. In plan strict formal, trebuie inteles ca ori de cate ori este in cauza organizarea Statului, aplicarea legilor straine poate parea dificila/imposibila tocmai pentru ca organizarea statala nu tolereaza in sine interferente cu legi straine. Inspirandu-se din aceasta definitie, CJUE a afirmat in cauza Arblade c-369/96 ca legile de politie sunt legi a caror respectare este privita drept esentiala pentru salvgardarea organizarii sale politice sociale sau economice, iar RRI defineste legile de politie ca fiind norme a caror respectare este privita drept esentiala de catre o anumita tara pentru salvgaldarea intereselor sale publice precum organizarea politica sociala sau economica in asemenea masura incat aceste norme sunt aplicabile oricarei situatii care intra in domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabila contractului. Aceasta definitie, intalnita in art. 9 (1) al regulamentului favorizeaza o interpretare restrictiva a acestei categorii de norme. Prin urmare, in categoria legilor de politie NU vor putea fi incluse orice fel de norme imperative, ci doar normele ortopolitice adica normele al caror obiectiv il constituie protejarea intereselor publice supraindividuale (este vorba despre norme internationale imperative care urmaresc relizarea unor interese statale cum ar fi cele intalnite numa oara in domeniul dreptului concurentei, in domeniul valutar, dispozitiile privind importurile si exporturile sau alte categorii de norme, excluzandu-se insa normele destinate protejarii individuale sau de grup). Totusi, uneori s-a facut apel la categoria legilor de politie in mod exceptional si atunci cand s-a pus problema protejarii unor interese de grup, cum ar fi protejarea agentilor comerciali (in decizia ingmar din 9 noiembrie 2000), alteori s-a facut referire la legile de politie atunci cand s-a pus problema respectarii unui standard minimal in ceea ce priveste protectia consumatorului. Prin urmare, autonomia de vointa de care se bucura partile unui raport juridic, poate fi limitata atunci cand in materia respectiva intalnim legi de politie fie la nivel national fie la nivel european, ele au un caracter punctual si explicit, urmarind stabilirea unui anumit standard indiferent de ceea ce ar spune legea straina aleasa in temeiul acordului de vointa a partilor.

Curs 7, 7 aprilie. Legile de politie indica si existenta unui element formal.Legile de politie intervin indiferent de sistemul jurisdictional desemnat de norma de conflict inca inainte de punerea ei in aplicare. Ele traduc interesul pe care il are un stat in a aplica legea sa intr-un domeniu in care se apreciaza care cursul la o lege straina nu trebuie admis. Deci denumirea lor, norme internationale imperative, norme care se aplica indiferent de ce ar prevedea o lege straina. Majoritatea covarsitoare a legislatiilor consacra existential legilor de politie.Art. 9 al Regulamentului european Roma 1 reglementeaza in materie contractual legile de politie si normele de aplicatie necesare, text ce dispune ca oricare ar fi legea care guverneaza contractul, conform normelor de conflict instituite, legile de politie apartin andforului, lexfori (art. 9 alin. 2 din regulament) si cu anumite conditii, cele ale statelor terte ( art. 9 alin 3) prevaleaza.In decizia sa din cauza Aglade (cauza C-369/96) Curtea de la Luxemburg a afirmat ca legile de politie sunt legi a caror respectare este privita drept esentiala de catre un anumit stat pt salvgardarea organizarii sale politice, sociale sau economice, astfel ca interventia lor se impune in orice situatie care intra in domeniul lor de aplicare indiferent de legea in mod normal competenta. Avand ca reper aceasta decizie testul regulamentului Roma I aduce o definitie legala, formala conceptului.Potrivit acestuia legile de politie sunt norme a caror respectare este privita drept esentiala de catre o anumita tara pentru salvgardarea intereselor sale publice precum organizarea politica, sociala sau economica in asemenea masura incat aceste norme sunt aplicabile oricarei situatii care intra in domeniul lor de aplicare indiferent de legea aplicabila contractului in temeiul prezentului regulament.Vorbim deci, despre o definitie transpusa formal din jurisprudenta anterioara a curtii si care implica o descriere a acestor legi cu caracter formal si autonom. Ea are un caracter de generalitate, referindu-se la material contractuala. S-au propus in doctrina si alte definitii, retinem acea legala, este suficient.In cauza Ingmar( CJCE 9 noiembrie 2000 cauza C-381/98) s-a ridica t prolema tratamentului ce trebuie rezervat anumitor norme de origine comunitara care au un character essential pentru ordinea publica europeana, justificand din acest motiv prioritatea de aplicare indiferent de legea aplicabila contractului si independent de legaturile pe care acesta le prezinta cu alte tari decat statele membre. In opinia Curtii, partile nu sunt autorizate sa deroge de la aceste norme nici in mod direct, printr-o clauza de election iuris in favoarea legii unui stat tert non-european si nici in mod indirect prin schimbarea punctelor de contact pertinente prevazute la art. 4 din Regulament.In materie extra contractuala, legile de politie sunt reglementate in art. 14 din Regulamentul ROMA II 864/2007.Revenind la Regulamentul Roma I, cu referiri generale la legile de politie trebuie spus ca ele cunosc o reglementare si interpretare foarte stricta.Sa nu credeti ca putem ajunge pe calea analogiei la legi de politie. Regula o constituie localizarea in temeiul normei de conflict.Asta e regula sau mecanismul firesc de localizare.Legile de politie au un caracter punctual si exceptional si ele din punct de vedere formal cunosc o interpretare restrictive si o aplicare foarte stricta. Nu putem ajunge la ele decat doar acolo unde exista interese publice cardinale, atat de importante pt salvgardarea ordinii publice si sunt mentionate in mod explicit, altminteri legile de politie nu sunt normele imperative din dreptul intern ci sunt normele care, chiar in situatie international reclama aplicare energica indiferent de ceea ce ar spune legea straina desemnata in temeiul normei de conflict. Deci vorbim despre o interpretare stricta, limitativa. La fel, formularea legilor de politite regasita in art. 9 alin. 1 din regulamentul Roma I favorizeaza o interpretare restrictive a acestor categorii de norme.Luand in considerare referinta la dispozitii a caror respectare este considerate esentiala de un stat pt apararea intereselor sale publice legate de organizare asa politica, sociala sau economica este posibilsa se inteleaga ca in categoria legilor de politie nu pot fi incluse orice fel de norme imperative, ci doar normele ortopolitice, adica normele al caror obiect civil constituie protejare a interese lor essential publice supraindividuale. Sunt amintite norme cu acest caracter din domeniul normelor concurentei, care este ramura care cunoaste cea mai stricta reglementare, orice distorsiune adusa normelor de concurenta pe plan European este sanctionata cu nulitate. Dispozitii privind controlul schimburilor valutare, privind regimul importurilor si exporturilor si in general sunt excluse normele destinate protejarii individuale a unui contractant datorita situatiei sale de inferioritate in raport cu partenerul contractual.Legat de acest ultim aspect, in jurisprudenta Curtii, prin exceptie, s-a apelat totusi anterior regulamentului, s-a afirmat existent legilor de politie cu titlu exceptional si in ceea ce priveste aceste norme de protectie, cum ar fi :normele de protectie a consumatorilor sau de protectie a agentilor comerciali, dar revenim la acestea dupa pauza.Definitia din Regulamentul Roma I in art. 9 este oarecum, din punctul de vedere restrictive contrastanta fata de jurisprudenta care s-a conturat anterior, mai ales in cauzele Aglade, unde se avea in vedere un anumit standard minimal de protectie a salariatilor sau in Ingmar, legat de protectia agentilor comerciali. Retinem ca domeniul de interventie a legilor de politie exceed sferei de protectie a anumitor categorii de persoane. Se face distinctive intre legile de politie si normele de protectie in dreptul privat.In mod traditional legile de politie sunt puse in ecuatie cu principiul autonomiei de vointa, primele aducand anumite limitari posibilitatii de aplicare a unei legi straine.Regulamentul Roma I prevede in mod explicit posibilitatea de aplicare nu numai a legilor de politie apartinand forului, adica instantei sesizate ci si, cu anumite conditii, a legilor de politie sau legilor international-imperative straine. Nu mai insist asupra argumentelor sau contra argumentelor care s-au formulat de-a lungul timpului in aceasta chestiune. Au existat numeroase dezbateri si in faza in care Regulamentul era in stare de proiect, trec si peste acestea pentru ca deja tin de istorie.Aplicarea legilor de politie straine reprezinta si ea o limitare, o incadrare a autonomiei de vointa a partilor, restrangand posibilitatea de alegere a legii aplicabile contractului facuta pt eludarea legii in mod normal competente.Inovatia majora a art. 9 alin. 3 din Regulamentul Roma I consta intr-o dubla limitare regasita in prima faza a textului. Aceasta priveste, pe de-o parte, statele ale caror legi de politie pot fi luate in considerare cu titlu de legi de politie straine, iar pe de alta parte, legile de politie straine ce pot primi aplicare.Textul art.9 alin. 3este formulat dupa cum urmeaza : Se va putea ,de asemenea, da effect legilor de politie ale statului in care obligatiile care rezulta din contract trebuie sa fie sau au fost executate in masura in care aceste legi de politie antreneaza ilegalitatea executarii contractului. Altfel, regulamentul reduce in mod transant evantaiul legilor aplicabile, judecatorii din statele membre nu vor mai trebui sa se preocupe decat de legile de politie apartinand statelor in care obligatiile rezultate din contract au fost sau trebuie sa fie executate.Altfel spus, se recunoaste calegile de politie din statul de la locul incheierii contractului si acelea apartinand statului unde se afla sediile partilor nu au un titlu suficient de aplicare, neindeplinind de plano conditia legaturii stranse cu contractul. Vor fi avute in vedere, dupa caz, doar legile de politie apartinand statului de executare a contractului daca aceasta nu este lex fori sau lex contractus insusi. Fac o paranteza pt a se intelege. Ideea pe care s-a mers a fost de la inceput a fost un anumit echilibru. Vreau sa stiti ca materia contractelor este, daca vreti, domeniul predilect de exercitiu a autonomiei de vointa. In nicio alta materie autonomia de vointa repetata in dreptul international privat in posibilitatea de a alege legea aplicabila nu este mai larga decat in materie contractuala. De exemplu, ati vazut in materie succesorala Regulamentul 650 incadreaza destul de strict care spune :autorul mostenirii poate alege. Ce poate alege? Nu poate alege orice, decat legea statului de cetatenie. Este o alegere destul de limitata avand in vedere pe de o parte faptul ca in materie succesorala spre deosebire de material contractual avem un unic partizan al alegerii. In materie contractuala de obicei avantul tau e temperat de interesul cocontractantului tau. Nu poti face orice pt ca un contract este rodul unei negocieri. n materie testamentar sau succesoral lucrurile sunt un pic mai libere pentru c autorul alegerii este o singur persoan, deci tentaia de a face geografie juridic, i de a te a juca cu regimurile succesorale i cotitatea disponibil este mult mai mare.. n materie succesoral pot alege doar legea unuia din statele a crui cetenie o posed, pe cnd n materie contractual pot alege, n principiu, aproape nelimitat. Sigur, i n materie contractual exist posibilitatea de a se ncerca scparea de anumite legi international imperative care prezint totui o legtur substantial cu contractul.Legile de poliie sunt legi cu o imperativitate maxim. Nu orice norm imperativ din peisajul dreptului intern este calificat ca o lege de poliie, ci doar acele legi care privesc salvgardarea ordinii publice, sociale, economice etc. Sunt avute n vedere, cu predilecie, domenii precum cel a concurenei, regimul importurilor i exporturilor etc. E adevrat c exist i jurispruden contrar dar n principiu nu este vorba despre interese cu caracter de protecie, excepie face protecia consumatorului. n ceea ce privete protecia consumatorului am totui un interes de grup, interesul consumatorului, dar material proteciei consumatorului tine de un anumit standard european pentru c nu trebuie s uitm c consumatorul este partea slab, ea nu are posibilitatea s i impun voina (n ceea ce privete clauzele). Ai vzut c atunci cnd comandai un anumit produs online la final, pentru a ajunge la ncheierea contractului, trebuie s bifai c acceptai condiiile legate de generarea contractului; acestea condiiii sunt preredactate de ctre vnztor iar dvs ca i cumprtor nu le putei negocia; dac este un site international printre acele condiii este i clauza de electio iuris, clauz privind alegerea jurisdiciei competente n caz de litigii, i determinarea legii aplicabile; dac acea lege este una non-european care nu prevede un standard de protecie minimal, cel puin egal cu cel prevzut n ara de reedin obinuit a consumatorului atunci indiferent de legea aleas se va aplica acest standard minimal de protecie cu titlu de lege de poliie, n aceast privin. Dac prin absurd legea aleas prin clauza de electio iuris ar prevedea un standard mai nalt de protecie dect standardul de protecie din ara obinuit a consumatorului, atunci acea lege se va aplica. Legea de poliie intervine doar n ceea ce privete standardul minimal de protecie- dac acest standard minimal nu este consacrat de lex cause (de legea aleas), atunci el se va aplica totui, indiferent de ceea ce spune legea aleas.Natural este ca judectorul aplic legea de poliie proprie, dac exist. n ceea ce privete posibilitatea de aplicare a legii de poliie aparinnd unui alt stat (stat ter) cu care contractul prezint strnse legturi- dei formulare textului art.9 este mult mai restrictiv pentru c dac textul s-ar fi referit la strnse legturi ar fi existat riscul ca instanele s interpreteze intensitatea acestei legturi n mod diferit- legiuitorul european exclude ab iniio posibilitatea de aplicare a legii strine n ceea ce privete legea locului ncheierii contractului sau a sediului prilor. Locul nu mai este att de relevant, el poate prezenta o importan n ceea ce privete momentul ncheierii contractului, dar dpdv al ncheierii contractelor international locul ncheierii contractului i sediul prilor nu mai este att de relevant. Deci, pe de o parte legiuitorul european restrnge sfera legiilor international de imperative, de poliie, doar la cele aparinnd rii de la locul executrii contractului (desigur, pot exista contracte care s presupun executri pe teritoriile mai multor state i atunci se vor avea n vedere doar legile de poliie ale statelor respective, dac exist). Legile de poliie trebuie s fie diferite de lex contractus, pentru c dac locul executrii contractului este chiar pe teritorul rii a crei lege a fost aleas atunci legea aleas se va aplica oricum, n tot, dar nu datorit caracterului ei de poliie ci datorit faptului c ea a fost aleas. Nu are rost s mai disting n cazul lui lex contractus ntre legi de poliie i legi de nepoliie, pentru c legea aplicabil contractului se aplic n temeiul algerii, chiar i n ceea ce privete dispoziiile ei supletive.Aadar, obligaia de executare reprezint nucleul contractului, i, prin urmare, pentru legea de la locul de executare este ndeplinit condiia legturii strns cu contractul, astfel nct aceasta poate reclama n mod legitim aplicarea. Sigur, nu se exclude posibilitatea existenei unor locuri diferite de executare a contractului privind prestaiile corelative ale prilor ce pot fi executate n state diferite, astfel c, n funcie de problema n litigiu, legile de poliie din legislaia unuia sau a altuia dintre aceste state pot devenii aplicabile. Anumite dificulti pot intervenii n cazul obligaiilor negative, de abstinen, de a nu face, unde nu se poate identifica un domeniu spaial deoarece ele se execut peste tot n lume. Pentru o asemenea situaie decizia n privina alegerii legii de poliie revine judectorului innd seama de caracterul strns al legturii cu contractual n cauz potrivit tuturor circumstanelor speei.Referitor la cea de-a doua condiie prevzut de regulament- acesta menine posibilitatea de aplicare a legilor de poliie strine, reducnd ns posibilitatea de aplicare doar la norme ce antreneaz nelegalitatea executrii contractului. n felul acesta legile de poliie devin o excepie motivat de impunere a unor politici majore ale statului locului de executare n acest domeniu, lsnd astfel o mai mare libertate prilor n alegerea lex cause i conferind mai mult predictibilitate acestora. n viitor, n materie contractual vor putea primi aplicare, ca legi de poliie strine, dispoziii din dreptul concurenei sau cele care instituie interdicii sau restricii la importuri sau exporturi, fiind exclus intervenia unor legi de poliie legate de ncheierea contractelor, a legilor de poliie care instituie naionaliti sau care impun msuri de indisponibilizare a bunurilor, sau a legilor de poliie ce garanteaz uneia dintre pri un anumit remediu juridic (de exemplu, legi de poliie care sancioneaz cu nulitatea o clauz de exclusivitate cuprins ntr-un contract sau care acord agentului comerciant o indemnizaie n caz de ruptur abuziv a contractului de ctre co-contractant). Pe de alt parte, prin aceast interpretare restrictiv i limitativ a legilor de poliie se asigur promovarea cooperrii statale n vederea realizrii intereselor comune, promovarea uniformitii de decizii n plan internaionale, limitarea conflictului de obligaii impuse prilor i limitarea fenomenelor de forum shopping (=acel fenomen n care prile unui raport juridic aleg n mod intenionat competena unei anumite instane, dintr-un anumit stat, innd seama de modul n care s-a rezolvat conflictul de legi n faa acelei instane, de legea care va devenii aplicabil contractului sau acelei situaii juridice sau raportului juridic, fiind vorba deci despre o manoper speculativ din partea prilor).Reinem c, legile de poliie: au un caracter restrictiv, limitativ, ele nu reprezint o regul, trebuie s reprezinte excepia i trebuie s fie ntotdeauna n mod explicit consacrate; domeniul lor predilect este cel a concurenei, al regimului importurilor i exporturilor; dpdv al domeniului lor l ntlnim n materie contractual dar i n materie delictual; n materie contractual sfera lor este limitat la legile de poliie aparinnd forului instanei sesizate (art.9 alin.(2)), fie legilor de poliie aparinnd unei ri strine care privete locul executrii contractului, fiind deci excluse legile de poliie ale rii locului ncheierii contractului sau ale locului n care prile contractante i au domiciliul/sediul social; dpdv al mecanismului lor, atunci cnd intervenia lor este aleas (atunci cnd se pune problema aplicrii lor) , ele sunt legi se aplicaie imediat, excluznd de plano posibilitatea de aplicrii a legii strine n acea materie. n consecin, legea strin aleas n temeiul contractului se va aplica i va guverna contractul mai puin n ceea ce privete chestiunea punctual avut n vedere de o lege de poliie, care se va aplica indiferent de dispoziiile din lex contractus.

Curs 8 DIP. Data 20.04.2015Numele persoanei fizice

n mod tradiional n DIP, numele este supus legii naionale a persoanei. Marea majoritate a sistemelor naionale de DIP, supun deci numele legii statului creia persoana i aparine prin cetenie. Art. 2576 din NCC alin (1) prevede n mod explicit c numele persoanei este crmuit de legea sa naional. De asemenea, potrivit art. 2568 legea naional este legea statului a crui cetenie o are persoana fizic. Dac persoana posed mai multe cetenii, se aplic legea aceluia dintre state a crui cetenie o are i de care este cel mai strns legat, n special prin reedina sa obinuit. n cazul persoanei care nu are nicio cetenie, trimiterea la legea naional este neleas ca fiind fcut la legea statului unde are reedina sa obinuit.Potrivit art. 2576 alin (2), stabilirea numelui copilului la natere este crmuit la alegere fie de legea statului a crui cetenie comun o au att prinii ct i copilul, fie de legea statului unde copilul s-a nscut i locuiete de la natere. Alin (3) al art. 2576 cuprinde o norm material prevznd c ocrotirea mpotriva actelor de nclcare a dreptului la nume svrite n Romnia este asigurat potrivit legii romne. Hotrrea C-148/02 Carlos Garcia Avello mpotriva statului Belgian. Este o decizie extrem de important, la care se face referire n aproape toate tratatele de DIP. A fost o decizie surprinztoare la vremea respectiv. Pe scurt, dl. Garcia Avello, resortisant spaniol, i dna. I. Veber de cetenie belgian, au reedina n Belgia, unde s-au cstori n anul 1986. Cei doi copii rezultai n urma cstoriei lor Esmeralda i Diego, nscui n anul 1988, respectiv n anul 1992, au dubl cetenie belgian i spaniol. n conformitate cu legea belgian, ofierul strii civile din Belgia a trecut n certificatele de natere ale copiilor, numele de familie al tatlui, Garcia Avello, drept nume de familie al acestora. Printr-o cerere motivat adresat ministrului justiiei la 7 noiembrie 1995, dl Avello i soia sa n calitate de reprezentani legali, ai celor doi minori, au solicitat schimbarea numelui de familie a copiilor n Garcia Veber, artnd c n conformitate cu dreptul spaniol, numele de familie ai copiilor unui cuplu cstorit este format din primul nume al tatlui, urmat de cel al mamei. Din dosar reiese, c respectivii copii au fost nregistrai cu numele de familie Garcia Veber la secia consular a ambasadei Spaniei din Belgia. Solicitarea prinilor a fost respins de autoritile belgiene aa cum reiese din scrisoarea din 1 decembrie 1997 prin care ministrul justiiei i-a informat pe prini deoarece n Belgia, n caz de nume de familie diferit al soilor, copiii poart numele tatlui. La 29 ianuarie 1998, prinii au introdus o aciune n anularea acestei decizii, invocnd principiul libertii de circulaie a persoanelor i cetenia european, motivnd dubla cetenie a copiilor, belgian i spaniol. Consiliul de Stat belgian a decis s suspende judecata, adresnd n acest sens o ntrebare preliminar Curii de Justiie de la Luxemburg. Curtea a argumentat c dei normele care reglementeaz numele unei persoane in de competena statelor membre, acestea din urm trebuie totui s respecte dreptul comunitar n exercitarea acestei competene. O astfel de legtur cu dreptul comunitar, exist n cazul persoanelor aflate ntr-o situaie asemntoare celei n care se afl copiii domnului Garcia Vello care sunt resortisanii unui stat membru i care au reedina legal pe teritoriul altui stat membru. Astfel, Curtea a statuat c dispoziiile din dreptul european trebuie interpretate n sensul c se opun refuzului autoritii administrative a unui stat membru de a aproba o cerere de schimbare a numelui pentru copiii minori, rezideni ai acestui stat i care au dubl cetenie, cea a statului respectiv i cea a altui stat membru n cazul n care scopul acestei cereri este de a le permite acestor copii s poarte numele care le aparine n temeiul dreptului i al tradiiei celui de-al doilea stat membru. Aceast optic a Curii Europene a fost reiterat printr-o decizie ulterioar din 14 octombrie 2008, n cauza C-353/06, cunoscut sub denumirea GrunkinPaul. Un copil nscut n 1978 n Danemarca, Leonard Mathias Grunkin-Paul, fiul doamnei Paul i al domnului Grunkin, cstorii la acea dat, ambii avnd cetenie german. Fiul acestora are de asemenea cetenia german, locuind de la natere n Danemarca. Potrivit actului de natere emis de autoritile daneze, acest copil, n temeiul legislaiei daneze, a primit numele de Grunkin Paul. Serviciile de stare civil din Germania au refuzat recunoatere numelui copilului stabilit potrivit legislaiei daneze pentru motivul c n temeiul art. 10 din legea introductiv a codului civil german, numele de familie al unei persoane este reglementat de legea statului al crui cetean este, dreptul german nepermind unui copil s poarte un nume compus alctuit din cel al tatlui i cel al mamei sale. Prinii copilului, divorai ntre timp nu au purtat un nume comun. i n acest caz, Curtea a statuat c fostul articol 18 CE se opune ca autoritile unui stat membru, aplicnd dreptul naional s refuze recunoaterea numelui de familie al unui copil, astfel cum a fost stabilit i nregistrat ntr-un alt stat membru n care acest copil s-a nscut i locuiete de la natere, chiar dac nu posed i cetenia acestuia. O alt cauz tot n materia dreptului la nume este C -208/09 Ilonka Sayn- Wittgenstein contra Austria .Dna. Ilonka, cetean austriac ce locuiete n Germania a obinut n urma adopiei sale n anul 1991 de ctre domnul Lotar von Sayn- Wittgenstein, cetean german ca nume la natere, numele de familie al acestuia din urm, mpreun cu titlul su de noblee n form fuhrstin von Sayn- Wittgenstein. n Germania, folosind numele respectiv, ea a obinut permisul de conducere i a nfiinat o societate. Ct privete autoritile austriece, acestea au procedat la nregistrarea noului nume n registrul de stare civil austriac. Totui, Curtea Constituional din Austria, s-a pronunat n senul c, legea privind abolirea clasei nobiliare din anul 1919, avnd rang de norm constituional i aplicnd principiul egalitii, mpiedic un cetean austriac s dobndeasc un nume cuprinznd un titlu de noblee, fie i pe calea adopiei de ctre un cetean german, care poart n mod legal acest titlu de noblee, ca element constitutiv al numelui su. n urma acestei decizii a Curii Constituionale austriece din 2003, ofierul de stare civil din Viena a rectificat n consecin certificatul anterior care cuprindea acest titlu de noblee. Dna Sayn- Wittgenstein nemulumit de aceast rectificare a atacat-o la Curtea Administrativ Suprem susinnd c nerecunoaterea numelui dobndit n urma adopiei de ctre un cetean german afecteaz pe de-o parte efectele acesteia, iar pe de alt parte contravine principiului liberei circulaii, dar i respectrii vieii de familie. n urma unei ntrebri preliminare, formulate de aceast curte, instana european a decis c refuzul autoritilor unui stat membru de a recunote cu toate elementele sale numele unuia dintre cetenii si astfel cum a fost stabilit ntr-un al doilea stat membru cu ocazia adopiei sale la vrsta adult de ctre un cetean al acestui din urm stat n cazul n care numele respectiv conine un titlu de noblee care nu este admis n primul stat membru n temeiul dreptului su constituional, nu constituie o atingere nejustificat adus libertii de circulaie i de edere a cetenilor uniunii. Pe scurt, o alt cauz important a fost C-391/09, cu privire la transcrierea n actele de stare civil a numelui unei persoane avnd ca reper normele de grafie ale limbii oficiale naionale. Un restortisant lituanian i soia acestuia, cetean polonez a cerut curii din Polonia transcrierea numelui potrivit normelor de grafie ale statului lituanian. Ideea e c transcrierea n registrele de stare civil se face avnd ca reper grafia din statul n care sunt inute aceste registre. Totui din dispozitivul hotrrii instanei europene rezult c n msura n care exist un interes justificat n favoarea persoanei i n msura n care nemeninerea acestei grafii i-ar cauza ntr-adevr atingere intereselor sale, cellalt stat membru va avea n vedere i grafia numelui din limba naional.Curs 9, 21 aprilie.Pentru examen - Cartea aVII-a NCC. Vom exclude partile in care se aplica regulamentele europene. Pana acum am vorbit despre o serie de institutii care se circumscriu teoriei generale a DIP (calificare, retrimitere, sistemele plurilegislative, aplicarea legislatiei starine, inlaturarea exceptionala a legii straine, legea nationala, starea si capacitatea persoanei, persoana juridica, casatoria, conditiile de fond cerute pt incheierea casatoriei, forma pentru casatorie, efectele casatoriei, regimul matrimonial, art. 2590 si urm.). In ceea ce priveste regimul matrimonial exista un proiect de regulament dar nu a fost inca adoptat, s-au lansat doua proiecte, unul pe regimuri matrimoniale si celalalt pe efectele patrimoniale ale relatiilor persoanelor de acelasi sex. Acestea nu au fost inca adoptate. Cand ne punem problema sa stabilim legea care va guverna regimul matrimonial vom folosi norma de conflict din codul civil. In raport cu tendintele si evolutiile care se manifesta constant in DIP, orientate in special spre autonomia de vointa, de alegere a legii aplicabile pe care vedeti ca o intalnim in toate institutiile dreptului privat, o intalnim si in caz regimului matrimonial, art. 2590 NCC. In acest caz posibilitatile de alegere sunt destul de largi, in situatia in care sotii au cetatenii diferite sau resedinte obisnuite stabilite pe teritorii diferite au inclusiv posibilitatea de a alege legea viitoarei lor resedinte unde intentioneaza sa se stabileasca dupa celebrarea casatoriei. Conditiile de forma ale conventiei de alegere nu ridica nicio problema.Domeniul de aplicare al legii aplicabile regimului matrimonial, art. 2593 care nu ridica niciun fel de probleme. Trebuie facuta o precizare in legatura cu art. 2591 al (2): ,, Conditiile de forma ale conventiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevazute fie de legea aleasa pentru a guverna regimul matrimonial, fie de legea locului incheierii conventiei de alegere. Vedeti dvs, in materie de contracte in general, mai nou forma este supusa legii care guverneaza fondul raportului juridic. Se porneste de la ideea ca atunci cand cand forma este ceruta ca o conditie de insusi validitate a actului si este impusa de legea care guverneaza fondul exista o legatura intrinseca intre fond si forma, prin intermediul formei indeplinidu-se mai mult o cerinta de control al actului. Un act incheiat in strainatate nu poate face abstractie de forma autentica daca ea este ceruta pentru insasi valabilitatea actului, chiar daca potrivit rigorilor acelei tari nu s-ar fi impus forma autentica daca ea este totusi ceruta de legea de la locul situarii imobilului. Art. 2591 (3): ,, Sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (2). Legea noua produce efecte numai pentru viitor, daca sotii nu au dispus altfel, si nu poate prejudicia, in niciun caz, drepturile tertilor. Aici este vorba despre modificarea legii aplicabile. Sotii doresc sa schimbe legea care guverneaza regimul matrimonial. Legat de acest aspect dvs ati vazut ca si in perimetrul dreptului intern vorbim despre mutabilitatea regimului, pot sa il schimb. Legiuitorul nostru prevede un termen de 1 an (dupa 1 an de la celebrarea casatoriei). Unii autori vorbesc despre asa numitul termen de ,,maturitate matrimoniala, ceea ce e o prostie! Ganditi-va ca insasi desfacerea casatoriei o poti desface foarte repede, in 30 de zile, dar ca sa modifici regimul matrimonial trebuie sa stai sa te gandesti un an. Mutabilitatea regimului se exercita in perimetrul dreptului intern, de pilda, daca sotii nu au ales un alt regim li se aplica ca regim legal comunitatea legala. Ei daca doresc pot sa modifice acest regim. Regimul este mutabil! Modificarea legii aplicabile regimului urmareste tot schimbarea regimului dar aria este mult mai larga pentru ca ea ma scoate din sistemul de drept care guverna efectele regimului matrimonial si ma duce in alt sistem de drept, oferindu-mi posibilitatile de optiune ale aceluia. Sigur ca modificarea legii aplicabile care ca scop final modificarea regimului. Art. 2591 alin (3) - daca ne uitam cu atentie observam faptul ca sotii pot alege oricand legea aplicabila regimului matrimonial. Sigur de regula, atunci cand modifici legea aplicabila regimului matrimonial si alegi legea altei tari alegi chiar un regim matrimonial dintre cele reglementate de legea aleasa. Dar mai poti sa nu alegi