Universitatea Petre Andrei din IasiFacultatea de Drept

Criminalistica

Investigarea accidentelor rutiere

Student: Alexandra Rotariu1. Introducere

Evolutia intr-un ritm dinamic a industriei automobilelor, dezvoltarea industriei transporturilor s.a. au generat cresterea necesitatii preocuparilor si studiului in scopul asigurarii sigurantei circulatiei rutiere. Aceste preocupari sunt cu atat mai necesare cu cat cresterea numarului de accidente este relativ direct proportionala cu marirea indicelui de motorizare, cu imbunatatirea performantelor autovehiculelor, in primul rand a vitezei de deplasare, element ce detine prioritate in cauzele evenimentelor rutiere.

Gradul deosebit de periculozitate al accidentelor de circulatie se materializeaza in faptul ca, pe tot mapamondul, din suma mortilor si ranirilor violente, involuntar, mai mult de 30% apartin accidentelor din materia transporturilor auto, la care se adauga pagubele materiale considerabile provocate de acest gen de evenimente.

Circulatia autovehiculelor pe drumurile publice din Romania este reglementata prin Ordonanta de Urgenta nr. 195/2002, iar infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice se regasesc in Noul Cod penal, anume la art. 334-341 NCP. In Noul cod penal sunt prevazute infractiuni ca punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat (art. 334 NCP), conducerea unui vehicul fara permis de conducere (art. 335 NCP), conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante (art. 336 NCP), refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art. 337 NCP), parasirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia (art. 338 NCP), impiedicarea sau ingreunarea circulatiei pe drumurile publice (art. 339 NCP), nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor (art. 340 NCP), efectuarea de lucrari neautorizate in zona drumului public (art. 341 NCP).In ceea ce priveste conceptul de accident de circulatie, acesta poate fi definit drept un eveniment produs pe drumurile publice, constand in coliziunea a doua sau mai multor vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau calcarea pietonilor s.a., avand ca rezultat vatamarea integritatii corporale ori moartea unei persoane, pagube materiale, precum si stanjenirea circulatiei.

Atributii privind supravegherea, controlul si responsabilitatea pentru luarea si executarea masurilor de asigurare a sigurantei circulatiei revin organelor de politie. Astfel, in virtutea simetriei, aceleasi organe vor avea si atributii de cercetare, strangere a probelor, identificarea faptuitorului, stabilirea raspunderii acestuia in vederea trimiterii sau nu in judecata a acestuia.2. Cauzele accidentelor rutiere

Cunoasterea si analiza cauzelor accidentelor de circulatie ce provoaca, in medie, pe an, peste 150.000 de decese, potrivit statisticilor OMS a oferit specialistilor in domeniu suficiente argumente pentru a afirma ca aceste accidente nu sunt pe deplin accidentale.

Doctrina apreciaza ca accidentele sunt provocate de actiunea a trei categorii importante de factori, aflati frecvent intr-o anumita interdependenta: factorul uman, tehnic si rutier.

a). accidentele cauzate de factorul uman reprezinta aproximativ 90% din totalul evenimentelor rutiere, ceea ce a facut sa se afirme ca nu exista accidente de automobile, ci de automobilisti.

In cadrul acestei categorii, cele mai frecvente cauze concrete sunt, in ordinea ponderii, excesul de viteza, neatentia pietonilor, depasirea neregulamentara si conducerea sub influenta bauturilor alcoolice.

b). accidente cauzate de factori tehnici (i.e. care tin de autovehicul): cauza concreta poate fi defectuozitatea sistemului de franare, a celui de directie, de semnalizare etc.

Uneori factorul tehnic se intrepatrunde cu cel uman, in sensul ca soferul nu se preocupa suficient si nu depune suficiente diligente pentru intretinerea corespunzatoare a vehiculului.

c). accidente cauzate de factori rutieri (drumuri, strazi, autostrazi etc.): starea proasta a asfaltului, lipsa de vizibilitate, podurile inguste, intersectiile dintre arterele circulate intens, existenta unor obstacole pe carosabil etc. sunt cauze frecvente care stau la baza accidentelor rutiere.Exista un ansamblu de circumstante care necesita cercetate pentru a stabili unele elemente sau pentru a clarifica anumite aspecte care sa serveasca la conturarea naturii juridice a evenimentului, la determinarea raspunderii (civile si penale) care trebuie sa se retina persoanei responsabile pentru producerea accidentului (delimitarea contraventiei de infractiune, exonerarea de raspundere penala/civila prin retinerea unei cauze exoneratoare etc.).

In prima instanta, organele de urmarire penala trebuie sa analizeze factorii care au generat producerea evenimentului. Cu alte cuvinte, trebuie sa identifice daca factorii sunt umani, tehnici sau rutieri. In legatura cu circumstantele accidentului, se vor analiza locul si momentul producerii accidentului, se va stabili viteza si directia de deplasare, starea drumului, conditiile meteorologice, starea tehnica a vehiculelor implicate in eveniment, avariile pe care le-au suferit, suferintele fizice ale victimelor etc.

Apoi, alt criteriu demn de luat in calcul de organele de urmarire penala il constituie identificarea acelor reguli de circulatie care au fost incalcate si care au stat la baza producerii accidentului. In aceasta categorie intra nerespectarea indicatoarelor de oprire sau cedeaza trecerea, nerespectarea culorii indicate de semafor s.a. Totodata, este esential sa se stabileasca daca vreunul din participantii la producerea accidentului era sub influenta bauturilor alcoolice sau in stare de ebrietate.

Alt element pe care trebuie sa-l evalueze organele judiciare este identificarea tuturor persoanelor care au contribuit la producerea evenimentului, in special cele raspunzatoare. In aceasta categorie pot intra pietoni, soferii autovehiculelor, pasageri etc.Consecintele accidentului sunt deosebit de importante, aici avand relevanta juridica in mod special victima/victimele evenimentului, atingerile aduse integritatii corporale, sanatatii, vietii sau proprietatii (de aspectele acestea depinzand inclusiv incadrarea juridica ce se va retine de organele judiciare). Astfel, victima poate contribui la producerea accidentului si pot fi aplicabile dispozitiile privitoare la fapta victimei, cele referitoare la cazul fortuit etc., in functie de cazul concret.

In definitiv, conteaza, bineinteles, si daca evenimentul respectiv putea fi evitat, daca a prezentat pentru persoanele implicate caracter de forta majora, de caz fortuit, aceste aspecte avand, si ele, o inraurire hotaratoare asupra incadrarii juridice.

3. Particularitati referitoare la cercetarea la fata locului a accidentelor rutiere

Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor de circulatie reprezinta unul dintre cele mai importante acte de urmarire penala, cu caracter imediat si necesar, de modul in care este efectuata depinzand direct solutionarea cauzei.

Datorita tipicitatii sale, desi se supune normelor generale ale tacticii criminalistice si ale procedurii penale, cercetarea accidentelor rutiere are si cateva trasaturi particulare. Mentionam, in acest context, ca problematica si particularitatile cercetarii la fata locului au stat in centrul atentiei multor autori de specialitate.

Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor rutiere are doua obiective generale esentiale:

Stabilirea imprejurarilor de loc, timp si mod in care s-au produs accidentul, imprejurari indicate mai sus

Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului

Pe baza analizarii acestor date si imprejurari (in care intra si ascultarea persoanelor relevante), organele de cercetare pot sa formuleze primele versiuni referitoare la eveniment.Elaborarea versiunilor reprezinta o componenta tactica importanta a cercetarii unor evenimente rutiere in care autorul faptei a parasit locul accidentului. De altfel, acest ultim aspect a impus clasificarea accidentelor rutiere, dupa criteriul tactico-metodologic, in:

Accidente rutiere in care autorul a ramas la locul faptei (aceeasi e si situatia conform careia s-a reintors la locul faptei, dupa ce, initial, plecase)

Accidente rutiere in care autorul a parasit locul accidentului, ceea ce impune sa se procedeze la identificarea autovehiculului si a conducatorului acestuia

Primele masuri la locul accidentului sunt luate de organul de politie care se deplaseaza operativ la fata locului. Sarcinile agentului de politie sosit primul la locul evenimentului sunt urmatoarele:

Acordarea primului ajutor victimelor, identificarea si trimiterea lor de urgenta la spital

Asigurarea pazei locului si luarea masurilor necesare de conservare a urmelor accidentului

Identificarea celorlalte persoane implicate in accident si a martorilor oculari

Raportarea evenimentului pentru ca, in functie de gravitatea accidentului, sa se decida daca se impune ca cercetarea sa fie efectuata de catre o echipa specializata

Luarea masurilor de descongestionare, in masura posibilitatilor, a circulatiei, de inlaturare a unor pericole create de producerea accidentelor

Cercetarea la fata locului accidentului se face de catre o echipa, in care intra, pe langa lucratorii de politie, specialisti criminalisti si, eventual, medicul legist, daca accidentul a avut ca urmare moartea unor persoane. In situatii de exceptie, nu se exclude participarea personala a procurorului la efectuarea cercetarii. Pregatirea cercetarii consta in:

Verificarea si completarea masurilor luate initial de lucratorul de politie sosit primul la locul faptei, indeosebi de protejarea si conservarea urmelor

Delimitarea exacta a locului faptei, care nu se reduce numai la locul in care se afla victima sau autovehiculul, acesta cuprinzand intreaga portiune de drum si terenul inconjurator al accidentului

Obtinerea unor prime informatii cu privire la imprejurarile de producere a evenimentului

Stabilirea sarcinilor si a metodelor tehnico-stiintifice care vor fi aplicate pe parcursul cercetarii, precum si a locului de unde incepe cercetarea

Cercetarea propriu zisa are mai multe faze:

1). In faza statica se procedeaza la examinarea si fixarea aspectului de ansamblu a locului accidentului, la stabilirea pozitiei si a distantei dintre autovehicule, dintre victima si autovehicul, dintre victima si urmele descoperite etc. Vor fi efectuate fotografii judiciare operative de orientare, schita, masuratori fotografice, alte genuri de masuratori necesare ridicarii schitei locului accidentului, o atentie deosebita trebuind sa fie acordata masurarii urmei de franare.

2). In faza dinamica se trece la analizarea detaliata a locului faptei in scopul descoperirii, identificarii, ridicarii si interpretarii urmelor accidentului. Prin aceste procedee este probabila rezolvarea mai multor aspecte importante, inca din prima faza a cercetarilor, cum ar fi:

Stabilirea tipului de vehicul, posibila prin studierea caracteristicilor constructive reflectate in urme (ampatament, ecartament, desen antiderapant etc.)

Determinarea directiei de deplasare, pe baza urmelor desenului antiderapant ori a formei luate de picaturile de ulei, a altor lichide curse in timpul mersului

Stabilirea vitezei de circulatiei, posibila prin masurarea lungimii urmei de franare, care este direct proportionala cu viteza vehiculului, dar si in raport cu alti factori

Rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un proces-verbal. In unele cazuri, se recurge la fotografiere, inregistrare audio-video etc. Examinarea medicala a victimei sub aspectul leziunilor suferite, imbracamintei etc. se apreciaza ca trebuie facuta de medicul legist potrivit regulilor aplicate in cazul oricarei morti violente.

4. Efectuarea actelor de urmarire penala

In afara de cercetarea la fata locului, un act de cercetare central in investigarea accidentelor rutiere, organele de urmarire trebuie sa procedeze si la efectuarea altor acte de urmarire penala:I. Ascultarea martorilor

Ascultarea martorilor, in primul rand al celor care au perceput in mod direct, prin propriile simturi, imprejurari legate de accidentul in cauza, este susceptibila de a contribui la lamurirea unor aspecte legate de modul cum s-a petrecut evenimentul: viteza de circulatie, comportamentul victimei, modul in care soferii autovehiculelor ce au intrat in coliziune au respectat regulile de circulatie, indicatoarele etc. Pentru o mai buna analiza a acestor aspecte, organele judiciare trebuie sa se raporteze la conditiile in care s-a petrecut evenimentul, interesand gradul de iluminare, conditiile meteo, experienta persoanei ascultate, modul in care ar putea percepe viteza, cunostintele referitoare la regulile de circulatie etc.

II. Ascultarea participantilor la accident

Aceasta trebuie facuta cu maxima rapiditate, declaratiile acestora continand elemente esentiale pentru solutionarea cauzei. Totodata, organele de urmarire trebuie sa ia in considerare starea de soc a acestor persoane sau alte imprejurari psihologice care ar putea determina o oarecare dificultate in ascultarea lor.

III. Constatari tehnico-stiintifice. Expertize.

Expertiza tehnica se va limita la analizarea starii tehnice a autovehiculului sub aspectul calitatii sistemelor de franare, directie, semnalizare etc.

Expertiza criminalistica contribuie in mod hotarator la lamurirea anumitor aspecte referitoare la accident, la identificarea autovehiculului si a persoanei vinovate etc.

Expertiza medico-legala va viza stabilirea cauzei mortii, daca a mai contribuit vreun eveniment la producerea decesului etc. Tot in cadrul acestui act de urmarire penala, este necesar de stabilit si de retinut alcoolemia tuturor celor implicati in eveniment.

IV. Alte acte de urmarire penala

In functie de cazul concret, pot fi utile reconstituirea, perchezitia sau confruntarea.

Reconstituirea are ca scop clarificarea circumstantelor care au contribuit la producerea evenimentului sau modului cum a fost perceput de martori.

Perchezitiile isi pot dovedi utilitatea in cazul furturilor de masini sau in toate cazurile in care organele de urmarire considera ca se impun.

Confruntarile servesc la inlaturarea contradictiilor din declaratiile persoanelor implicate.

5. Concluzii

Abordarea din punct de vedere criminalistic a accidentului de circulatie fenomen cu dimensiuni patologice, psihologice si sociologice constituie un demers care vizeaza problematica complexa a cercetarii acestui flagel ce cauzeaza importante pagube materiale si pierderi de vieti omenesti.

Definirea notiunii de loc al faptei in cazul accidentelor de circultie prezinta importanta din punct de vedere procedural si criminalistic intrucat examinarea acestuia trebuie efectuata cu deosebita atentie pentru descoperirea, ridicarea si exploatarea diverselor categorii de urme si mijloace materiale de proba in vederea stabilirii adevarului in cauza, a mecanismului producerii accidentului de circulatie si gardul de vinovatie al celor implicati.

Necesitatea identificarii celor mai adecvate masuri pentru evitarea consecintelor accidentelor de circulatie, studiul acestui fenomen si analiza cauzelor sale trebuie sa constituie o activitate multidisciplinara in care sa fie angrenati, deopotriva, juristi, psihologi, sociologi, constructori de autovehicule si reprezentanti ai ordinii si sigurantei publice.

Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor de circulatie ai caror autori au parasit locul faptei este, ca de altfel in cazul majoritatii infractiunilor care vizeaza viata si integritatea corporala a persoanelor, una dintre cele mai importante activitati cu un specific aparte, deoarece de modul n care se executa depinde ntr-o mare masura identificarea faptuitorilor.

In referat este tratata si ascultarea persoanelor, activitate care se detaseaza sub aspectul importantei de celelalte activitati de strangere a probelor. Este activitatea nu numai ei cea mai frecventa ci si activitatea careia in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii i se consacra cea mai mare parte din timp si cel mai mare volum de munca in raport cu celelalte activitati, fiind sursa majora a informatiilor necesare aflarii adevarului.

Organelor judiciare le revine sarcina de mare insemnatate de a stabili cauzele si imprejurarile producerii accidentelor de circulatie in asa fel incat cei vinovati sa fie trasi la raspundere in conformitate cu prevederile legale. Aceasta sarcina este de cele mai multe ori usurata de faptul ca cei implicati in astfel de accidente raman la fata locului, existand astfel posibilitatea efectuarii in bune conditii a cercetarilor in vederea aflarii adevarului sub toate aspectele. Sunt insa si situatii cand conducatorii vehiculelor angajate in accidente profita de anumite imprejurari, pe care le apreciaza ca fiindu-le favorabile si parasesc locul faptei pentru a se sustrage cercetarilor si, in final, tragerii la raspundere penala judiciara.

Activitatea de identificare a acestor persoane se impune a fi desfasurata in mod organizat si cu maxima eficienta pentru cunoasterea, in primul rand, a principalelor conditii si imprejurari care favorizeaza parasirea locului faptei de catre unii dintre autorii accidentelor de circulatie.BIBLIOGRAFIE

- G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivulescu, Dictionar juridic penal, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976-Vl. Belis, Medicina legala - curs pentru facultatile de drept, Ed. Juridica, Bucuresti, 2001-A. Ciopraga si I. Iacobuta, Criminalistica, Ed. Chemarea, Iasi, 1997

-A.O. Fink, Cercetarea accidentelor de circulatie, Hamburg, 1956 -R. Lechat, La technique de denquette criminelle-Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologie medico-legale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978-E. Stancu, Tratat de Criminalistica, editia a III-a revazuta si adaugita, Universul Juridic, 2004

-Vl. Stoica, Cercetarea accidentelor de circulatie, in rev. PCC, nr. 3/1981

E. Stancu, Tratat de Criminalistica, editia a III-a revazuta si adaugita, Universul Juridic, 2004, p. 613

Ibidem

G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivulescu, Dictionar juridic penal, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 20

Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologie medico-legale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, p. 218-219; Vl. Belis, Medicina legala - curs pentru facultatile de drept, Ed. Juridica, Bucuresti, 2001, p. 150 si urm.

E. Stancu, op. cit., p. 615

A. Ciopraga si I. Iacobuta, Criminalistica, Ed. Chemarea, Iasi, 1997

Vl. Stoica, Cercetarea accidentelor de circulatie, in rev. PCC, nr. 3/1981, p. 41-61 din fondul documentar al Compartimentului de Criminalistica si de Criminologie al Procuraturii Generale

A.O. Fink, Cercetarea accidentelor de circulatie, Hamburg, 1956, traducere in limba romana aflata in fondul documentar al compartimentului de criminalistica al Parchetului General; R. Lechat, La technique de denquette criminelle, vol. II., p. 543-564 etc.

E. Stancu, op. cit., p. 617

Ibidem, p. 618

Ibidem, p. 619