criminalistica 1

of 100/100
DISCIPLINA: CRIMINALISTICA TEMA: ASPECTE CRIMINALISTICE ÎN CERCETAREA DOCUMENTELOR FALSIFICATE B u c u r e s t i - 2007 - CUPRINS Introducere....................4 Capitolul I Notiuni introductive 1.1. Scurt istoric..................7 1.2. Documentul ca obiect de materializare a falsului.....9 1.3. Studierea si examinarea documentelor.........11 1.3.1. Stabilirea autenticitatii ............12

Post on 20-Dec-2015

160 views

Category:

Documents

20 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

fotografia judiciara

TRANSCRIPT

DISCIPLINA:CRIMINALISTICATEMA:ASPECTE CRIMINALISTICE N CERCETAREA DOCUMENTELOR FALSIFICATEB u c u r e s t i- 2007 -CUPRINSIntroducere....................4CapitolulINotiuni introductive1.1.Scurt istoric..................71.2.Documentul ca obiect de materializare a falsului.....91.3.Studierea si examinarea documentelor.........111.3.1. Stabilirea autenticitatii ............121.3.2. Stabilirea vechimii documentelor .......14Capitolul IINotiuni introductive privind falsul n documente2.1. Notiunea de fals..................322.2. Falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penal..332.3. Elemente de drept penal si procesual penal privitoare lainfractiunea de fals.......................36Capitolul IIIMetode de comitere a falsului si examinarea criminalistica a documentelor falsificate.3.1. Falsul prin nlaturare de text..............393.1.1. nlaturarea textului pe cale mecanica........393.1.1.1. Stabilirea locului n care a fost nlaturat textul.403.1.1.2. Refacerea textului nlaturat...........423.1.2. nlaturarea textului pe cale chimica........513.1.2.1. Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarea...........................523.1.2.2.Refacerea textului nlaturat.......523.2.Falsul n documente executat prin adaugire de text......533.2.1. Metoda chimica................543.2.2. Examinarea microscopica.............563.2.3. Analiza cromatografica.............583.2.4. Diferentierea cromatica.............593.2.5. Copiabilitatea materialelor de scriere.......613.2.6. Comportarea fata de radiatiile invizibile......613.2.7. Determinarea succesiunii trasaturilor intersectate...623.3.Falsul n documente prin acoperire cu cerneala sau cu alte substante..........................66Capitolul IVParticularitati n cercetarea criminalistica a unor categorii de falsuri4.1. Falsul n cartile de credit si alte mijloace de plata..........714.2. Falsul cu ajutorul copiatoarelor si a tehnicii de calcul............834.3. Falsul n acte de identitate si de calatorie........87ncheiere....................95Bibliografie...................97INTRODUCEREDezvoltarea social-economica si atingerea unor noi performante n toatesferele vietii Romniei si a altor tari este imposibil de efectuat fara o lupta activa cu criminalitatea, inclusiv cu falsificatorii de documente.Pe acest "cmp de lupta" continua, unde nu exista timp de pace,nu de acum ci de mii de ani, se nfrunta doua tabere ireconciliabile: de o parte a baricadei sunt autoritatile statului - si aici putem aminti pe emitenti, legiuitori, autoritatea judecatoreasca si poate chiar n primul rnd politia, cea care este menita sa vegheze la respectarea legii - si "adversarii" acestora, falsificatorii.Fiecare dintre cei aflati de partea "dreapta" a baricadei si are sarcina de dezvoltare a mijloacelor si metodelor de examinare si probare a falsului si contrafacerii, concentrndu-se pe "lucrarea" faptuitorului.n general, mijloacele de care dispun infractorii sunt n pas cu cele mai noi descoperiri tehnice, ceea ce face inevitabila cresterea permanenta amasurilor n replica.Cu toate ca nivelul cultural de dezvoltareal omenirii n prezent este destul de nalt, falsificarea nscrisurilor este o problema actuala. Deseori, pentru satisfacerea cerintelor, unele persoane recurg la falsificarea documentelor de tot felul. n prezent se observa o crestere a numarului cazurilor de falsificarecompleta sau partiala a actelor. Falsul devine mai perfect. Este de mentionat, ca activitatea de falsificare, tot mai des, are un caracter international.stiinta si tehnica, care a dat posibilitate de a folosi sau chiar a procura aparate de copiat si multiplicat, contribuie la faptul ca numarul documentelor falsificatesa fie n crestere, la faptul ca falsificarile sa fie tot mai greu de depistat sau de deosebit de actele eliberate de organele competente.Marimea pagubei aduse societatii este si ea n crestere, att tinnd seama de continutul falsului, ct si de numarul documentelor falsificate.Pentru ndeplinirea scopului de nlaturare a ncalcarilor de drept si lichidarea criminalitatii n tara noastra este necesar permanent de perfectionat metodele de descoperire a infractiunii si pe ct posibilde repede de a le ncadra n practica organelor de drept. Un rol important n acest context i revine criminalisticii. Ea este stiinta care acorda lucratorilor practici metode efective de descoperire a infractiunilor, ntretinnd astfel aplicarea corecta a legii penale. Metodele si mijloacele tehnice criminalistice se folosesc de asemenea n scopul prentmpinarii infractiunilor.Procesul identificarii unor persoane sau obiecte- propriu tuturor domeniilor stiintei - se constituie n elementul definitoriu al investigarii criminalistice. Acest proces are la baza posibilitatea recunoasterii obiectelor lumii materiale, prin fixarea n planul gndirii a caracteristicilor acestora si datorita neschimbarii relative a lor, cel putin pentru un anumit timp.[1]Spre deosebire de alte domenii ale cunoasterii umane, identificarea criminalistica reclama recunoasterea unor elemente concrete, cu nsusiri de natura sa le apropie de alte obiecte asemanatoare, dar care se deosebesc de acestea prin anumite trasaturi ce le fac sa fie identice numai cu ele nsele. Problemele complexe ale vietii economico-sociale, multitudinea operatiunilor ntreprinse n activitatea curenta impun utilizarea celor mai diverse nscrisuri, cunoscute sub denumirea generica dedocumente.Sfera larga de documente cuprinde o multitudine de acte,ncepnd cu cele care atesta identitatea unei persoane, studiile acesteia, actele de proprietate, cele ce vizeaza activitatea financiar - contabila etc. si terminnd cu nscrisurile neoficiale.Lucrarea cu tema "Aspectelecriminalistice n cercetarea documentelor falsificate", are menirea de a prezenta date cu privire la analiza falsurilor n nscrisuri. Prin studiul de fata tindem sa contribuim la micsorarea numarului de falsuri n documente. n lucrare sunt aratate modalitatile practice n care se poate realiza falsul de documente, masurile de protectiesi siguranta care pot fi luate de organele emitente pentru a face imposibila sau greu de realizat falsificarea, dar mai ales posibilitatea de a depista prin diferite metode un document fals.Lucrarea e structurata pe 4capitole contine date si informatii cu privire la : notiunea de documentul stabilirea autenticitatii stabilirea vechimii documentelornotiunea de falsfalsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penalelemente de drept penal si procesual penal privitoare la infractiunea de fals metode de comitere a falsului si examinarea criminalistica a documentelor falsificatefalsul n cartile de credit si alte mijloace de plata falsul cu ajutorul copiatoarelor si a tehnicii de calculfalsul n acte de identitate si de calatorieCAPITOLULINOIUNIINTRODUCTIVE1.1. ScurtistoricDocumentelereprezinta un capitol important n istoria de milenii a omenirii. De-a lungul timpului documentele apar ca nscrisuri de o nsemnatate deosebita, nca de la aparitia lor acestea au nceput a fi falsificate. Istoria Romniei retine falsificari celebre ncepnd cu domnia lui stefan cel Mare. Pna n secolul XVII falsificarile de documente erau pedepsite aspru, pedepse ca taierea minii, pierderea capului sau arderea pe rug.Un document plasat n domnia lui stefan cel Mare a fost scris de cel mai cunoscut diac al cancelariei Moldovei dintre 1458-1460, un anume Stetco. Falsul a fost depistat de specialisti la studierea amprentei sigilare, care nu respecta standardele. n epoca n care el ar fi trebuit sa fie realizat, daca dam crezare scrisului de pe el, pecetea ar trebui sa fie confectionata fie din ceara naturala, fie dintr-o capsula metalica, fie dintr-o capsula de lemn n interiorul careia sa se gaseasca ceara rosie, n care urma sa fie imprimat sigiliul domnitorului, cum estela HrisovulManastiriiHurezi. La acest fals, n loc de ceara naturala este un fel de bitum. Pe marginea acestei amprente sigilare, unde trebuia sa fie legenda sau inscriptia, n care se gasea numele domnului si tara unde domnea, nu se poate citi nimic, numai niste semne grafice care nu se pot citi, textul n totalitate este ntr-o limba carevrea sa fie cea slavona - limba de cancelarie.O categorie anume de falsuri a fost numita de slavistul Ioan Bogdan "Noi falsificate basarabene".Sunt n numar de 30, au fost create dupa ce Basarabia a cazutla Imperiularist dupa "Pacea dela Bucuresti" din 1812. Pentru falsificarea acestora se pare ca a fost folosit un atelier ntreg pentru ca toate aceste documente sunt cam pe acelasi tipar.Falsificatorii instruiti nu si permiteau sa faca falsuri sub forma originala. Aceste documente nu reuseau sa se impuna ca autentice. Exista un ntreg proces ce verificare a autenticitatii unui document. O cercetare porneste de la suport, de la scris si de la nsemnele de validare,ori falsificatorii cunosteau aceste lucruri. Un falsificator ilustru? Bogdan Petriceicu Hasdeu. El a creat doua falsuri, unul este "Diploma Brladeanu", care ar fi fost elaborata n 19419b110t 1134 si prin care se confereau unor negustori dreptul de a face comert n Moldova fara a plati taxe, acest fals intrnd n categoria falsurilor patriotice sau falsuri pentru marirea neamului. Al doilea fals al lui B.P.Hasdeu este "Hrisovul lui Iurg Koriatovici".n acest hrisov el a ncercat sa puna pe tronul Moldovei acel personaj Iurg, pe care l-ar fi gasit ntr-o cronica lituana, dar negasind documentele care sa dovedeasca si ceea ce sustine el, si-a permis luxul sa creeze un hrisov. stiind ca nu are pergament din vremea lui stefan cel Mare, ca nu are cerneala de atunci, ca n-are matrita sigilara sa obtina amprenta sigilara ca ntr-un document de atunci, el a prezentat falsurile sub forma de copii. Falsurile sub forma de copii nu se pot depista usor pe baza elementelor externe, falsul trebuie supus criticii interne, pentru a vedea institutiile, persoanele, limba si continutul lor de idei.Un alt fals celebru este celreferitor la orasul Trgoviste. Trgoviste a fost un oras domnesc, liber, nu era nchinat unor boieri sau manastiri. Matei Basarab ar fi dat un hrisov n care confirma ca mosia este libera. n 1818, Alexandru sutu si marita fata si i da zestre mosia lui de la orasul Trgoviste pentru ca sfatuitorii i spuneau ca tot ceea ce este liber este domnesc. n acel moment trgovistenii se vor rascula. Dupa nceperea revolutiei mosia va fi restituitatrgovistenilor dar acestia cer hrisovul, pentru a dovedi alta data daca se va mai pune problema. Apare falsificatorul, Vlasceanu, care realizeaza falsul. Hrisovul, facndu-se analiza interna deoarece s-a pastrat numai sub forma de copie, s-a vazut ca este un fals. A fost creat dupa 1821-1822. Trgovistenii au platit lui Vlasceanu pentru hrisov, dar la un moment dat s-a dovedit ca e fals, acesta fiind condamnat la ctiva ani de nchisoare.1.2.Documentul ca obiect de materializare a falsuluiCuvntul document provine din limba latina si anume de la cuvntuldocumentumce nseamna certificat, indiciu, dovada.Uitndu-ne n dictionarul explicativ al limbii romne vom observa ca documentul este un act prin care se adevereste, se constata sau se preconizeaza un fapt, se confera un drept, se recunoaste o obligatie. O alta explicatie ar fi ca este un text scris sau tiparit, inscriptie sau alta marturie servind la cunoasterea unui fapt real actual sau din trecut.Codul penal foloseste termenul denscris,fata de legislatia anterioara care folosea termenul deact.Pe lnga cei doi termeni, mai exista si acela de document, care poate desemna att un nscris, ct si orice obiect destinat sa ateste fapte de natura juridica sau istorica. De aici rezulta ca aceeasi notiune poate fi redata fie prin termenul denscris,fie prin cel deactsaudocument, mai ales daca acestora li se adauga cuvntulscris:act scris, document scris.Termenuldocumenteste mai cuprinzator, nglobnd ntreaga problematica a cercetarilor criminalistice. Avnd n vedere ca termenul de "document" are o circulatie mai larga, n lucrare se va folosi cu predilectie acesta.Termenul denscrisare sens restrns, facnd distinctie ntre infractiunile de fals n nscrisuri si falsificarea de monede, timbre si alte valori.[2]si n examinarea criminalistica trebuie facuta delimitarea ntre cercetarea propriu-zisa a falsurilor n nscrisuri - inclusiv a celor dactilografiate si cercetarea altor categorii de falsuri: monede, marci postale, instrumente de marcare si de autentificare[3].Actul scris reprezinta mai nti de toate o scriere, ca modalitate de exprimare a gndirii, fixata pe un anumit suport, care n mod obisnuit este hrtia, dar poate fi si pergamentul, pnza, lemn, materiale plastice etc.Textul scris, ca expresie grafica a unei manifestari sau declaratii de vointa ori a atestarii unui fapt, reda continutul actului si poate cuprinde fapte, mprejurari, evenimente, stari, actiuni de care legea penala leaga anumite consecinte juridice. Lipsa textului scris nseamna inexistenta actului.Ioan Mircea ne da urmatoarea definitie a documentului: orice scris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen prin care se atesta starea civila, identitatea persoanei, pregatirea scolara si profesionala, ncheierea de diferite contracte, declaratii, bilete de banca, timbre etc.[4].n sens larg, termenul de document, cuprinde diverse obiecte materiale confectionate si destinate fixarii n timp si spatiu a ideilor, gndirii si vointei umane. Astfel sub incidenta termenului de document este si filmul, fotografia, audio - videogramele si alte modalitati de nregistrare. Toate aceste feluri de nregistrare pot fi si snt folosite pentru pastrarea datelor n diferite scopuri inclusiv juridice.n procesul judiciar, actele scrise pot interesa nu numai ca mijloace de proba, dar si pentru reconstituirea mprejurarilor n care au fost ntocmite. n asemenea situatii, ele sunt considerate probe materiale, avnd acest regim si n cadrul expertizei criminalistice. Actul scris se considera mijloc de proba att timp ct veridicitatea sa nu este contestata. Din momentul contestarii acesta devine proba materiala. Actul nu va mai avea atunci rolul de atestare a anumitor raporturi juridice, ci va servi la dovedirea falsului si stabilirea autorului acestuia, precum si la elucidarea altor mprejurarirevelatoare sub aspectul judiciar.Ca mijloc de proba, actului i este proprie concordanta ntre ceea ce comunica si faptul respectiv, pe cnd actul - proba materiala este lipsit de o asemenea concordanta.1.3.Studierea si examinareadocumentelor.A examina sau a cerceta un document, nseamna a analiza din toate punctele de vedere, a supune unui examen, a studia, a investiga un act prin care se adevereste, se constata sau se preconizeaza un fapt, se confera un drept, se recunoaste o obligatie.Sfera notiunii de cercetare criminalistica a documentelor nu este identica cu sfera cercetarii judiciare a acestora, ci este mult mai restrnsa, prima incluzndu-se n cea de a doua.n cadrul cercetarii judiciare, actele scrise sunt supuse unor cercetari diferite, care pot fi de natura contabila, financiara, criminalistica etc. Cu alte cuvinte cercetarea criminalistica a documentelor scrise este numai un aspect din cercetarea judiciara a acestora.Ca obiect al cercetarii criminalistice sunt datele reflectate n continutul textual al documentelor, care ne da adeseori posibilitate sa deducem importante concluzii cu caracter procedural, care se refera la mprejurarile ce trebuiesc dovedite. Obiecte a cercetarii criminalistice a documentelor pot fi att acte de volum mare cum ar fi: zilnice, scrisori s.a., ct siacte scurte ca semnaturi, cifre, nsemnari n care se individualizeaza caracteristicile si deprinderilede a scrie. n unele cazuri ca obiect poate fi si suportul de scriere si materialul cu care s-a scris.Krlov considera ca atunci cnd este vorba de stabilirea executorului documentului si autorul acestuia studierea documentului o putem numi cercetarea criminalistica a documentului, refacerea documentului fals s.a. este vorba de cercetarea tehnico-criminalistica a documentului[5].Dupa domnii Emilan Stancu, Camil Suciu, Fratila Adrian, Pasescu Gheorghe cercetarea documentelor are doua obiective importante[6]: cercetarea tehnica a actelor scrise, destinata n special descoperirii falsului ori contrafacerilor de documente; cercetarea criminalistica a scrisului de mna, avnd drept scop stabilirea autenticitatii scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriptorului.La analiza criminalistica a documentelor se pot ridica urmatoarele probleme:stabilirea autenticitatiidocumentului;refacerea si examinarea documentelor distruse;identificarea materialului din care este facut actul scris; stabilirea vechimii documentului scris; stabilirea falsului n documente; cercetarea stampilelor si a sigiliilor; cercetarea biletelor de banca si a timbrelor; identificarea textelor dactilografiate; identificarea persoanelor dupa scris.1.3.1.Stabilirea autenticitatii documentului.Determinarea autenticitatii unui document se constituie ntr-o activitate curenta a organelor judiciare. Aceste organe procedeaza la verificarea si ridicarea unor nscrisuri ce prezinta suspiciuni n ceea ce priveste forma, continutul, culoarea substantei de scriere etc. De regula, cele mai frecvente cazuri se refera la stabilirea autenticitatii documentelor de identitate,pasapoarte, altor acte de stare civila, actelor de studii, adeverintelor, certificatelor etc.[7]Printre elementele ce trebuie avute n vedere la stabilirea autenticitatii unui document se nscriu:-modul n care sunt respectate cerintele legale privitoare la forma si continutul documentului, inclusiv sub aspectul datarii, semnarii, sigilarii ori aplicarii timbrului sec, nregistrarii si, eventual, al numerotarii acestuia;-termenul de valabilitate,cunoscut fiind faptul ca multe din documentele vizate au termen de valabilitate limitat;-existenta unei corespondente ntre fizionomia unei persoane si fotografia aplicata pe documentul n cauza, inclusiv ntre datele de stare civila ale persoanei si cele nscrise n actul de identitate cu care aceasta se legitimeaza;-existenta anumitor elemente de protectie sau de securitate ale documentului,destinate sa ateste autenticitatea acestuia si sa previna falsificarea ori contrafacerea.n esenta, examinarea criminalistica a unui document, sub aspectul autenticitatii sale, vizeaza stabilirea unor aspecte de natura sa puna la ndoiala veridicitatea sa, concretizate n:-existenta unor urme vizibile de stergere sau hasurare-suprapunerea ori acoperirea scrisului-modificarea unor cifre-comprimarea grafismelor ori a distantelor dintre rnduri-pozitia normala a semnaturii n raport cu scrisul existent pe document-absenta contururilor nete si a formei regulate la impresiunile stampilei.Stabilirea autenticitatii de catre organul judiciar trebuie sa se limiteze numai la elementele mentionate, determinarea falsificarilor si contrafacerilor putnd fi facute numai n conditii de laborator.n practica criminalistica sau semnalat frecvente cazuri de contrafacere a unor documente att de bine realizate si cuaparenta de autenticitate att de mare nct este practic imposibil depistarea falsurilor,fara apelarea la cunostintele de specialitate si dotarea tehnica din laboratoarele de criminalistica. Exista cazuri n care infractorii au recurs chiar la falsificarea elementelor de siguranta menite sa asigure protectia documentelor.[8]1.3.2. Stabilirea vechimii documentelor.Un numar apreciabil de documente propuse ca mijloace materiale de proba sunt pregatite fraudulos, fiind redactate fie n ntregime, fie partial, la o data ulterioara celei nscrise n continutul lor. Data la care a fost ntocmit un document are importanta majora n privinta consecintelor juridice pe care le produce, fiind necesar sa se determine vechimea lui absoluta, sau perioadele de timp n care a fost redactat (daca redactarea s-a facut n etape distincte). Majoritatea problemelor de datare sunt dificil, daca nu chiar imposibil de rezolvat ntr-o maniera complet satisfacatoare[9].Determinarea vechimii absolute a unui document se impune de regula, atunci cnd acesta este suspectat de contrafacere n ntregul sau. Stabilirea vechimii maxime a actului nu este ntotdeauna posibila. Dar nu n toate situatiile este necesara o asemenea determinare, fiindsuficient sa se demonstreze ca actul nu a fost ntocmit la o anumita data, sau sa se stabileasca un anumit interval de timp n limitele caruia el putea fi ntocmit. Relevanta juridica a unei atare determinari relative este adesea egala cu aceea a unei determinari absolute[10].n cazul actelor originale, vechimea intereseaza numai n masura n care ele nu sunt datate, ori atunci cnd data este stearsa, ilizibila ori alterata ca urmare a actiunii accidentale a unor factori de mediu.Stabilirea datei reale este uneori singura modalitate de demonstrare a falsului, mai ales atunci cnd nu pot fi examinate alte elemente materiale pe baza carora sa se poata concluziona asupra autenticitatii documentului.Falsificarea partiala prin modificarea datei de pe nscrisurile autentice se poate face prin stergere, corodare, retusare etc. n acest caz cercetarile sunt ndreptate n directia reconstituirii cifrelor initiale, prin aplicarea unor metode specifice de laborator.n cazul contrafacerilor, examinarile vizeaza cu precadere materialele din care sunt constituite actele (materialele de scriere si suportul folosit la redactarea lor), continutul textului - n special terminologia folosita - tipul caracterelor - n cazul textelor dactilografiate etc.Determinarea vechimii prin examinarea materialelor de scriere.Pentru stabilirea vechimii documentelor, materialele de scriere sunt cercetate att sub aspectul constituentilor nglobati n masa lor, ct si prin prisma transformarilor pe care acestia le sufera ca urmare a scurgerii a timpului, ori a conditiilor de mediu ncare au fost pastrate actele.Datarea actelor scrise cu creionuleste destul de dificila, deoarece trecerea timpului nu influenteaza n mod semnificativ stabilitatea substantelor care intra n compozitia minei. Singurele modificari vizeaza aspectul confuz al trasaturilor, cauzat de frecarile la care sunt supuse, si de migrarea carbonului n pagina. Aceasta stare de fapt ajuta la diferentierea lor de mentiunile recente, care au un contur clar, bine precizat.Textele scrise cu creion copiativ sunt de data mai recenta dect cele executate cu creion obisnuit. Creionul copiativ a fost comercializat pentru prima data n ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Identificarea colorantului din traseele grafice executate cu creionul copiativ permite limitarea si mai mare a perioadei de timp n care au fost redactate actele. n acest sens, de un real folos sunt informatiile obtinute cu privire la data introducerii n procesul de fabricatie a unui tip sau altul de colorant. Dupa aceleasi criterii pot fi datate (n mod relativ) si scrisurile realizate cu diverse creioane colorate. De asemenea, actele la a caror redactare s-au folosit creioane cu mina "lichida", au o vechime mai mica dect cele executate cu creion obisnuit, deoarece ele au fost inventate si introduse n uz dupaanul 1955.n cazul actelor scrise cu cerneala carbon, expertultrebuie sa aiba n vedere ca acest tip de cerneala a fost folositde foarte multa vreme la scriere, datarea parnd la prima vedere imposibil de rezolvat. Cerneala sufera putine modificari odata cu trecerea timpului, ntruct carbonul este una din substantele cele mai stabile. Singura schimbare de natura sa contribuie la stabilirea vechimii, intereseaza nuanta cernelii.Totusi, stabilirea limitei maxime de vechime devine posibila prin cercetarea diverselor tipuri de coloranti utilizati pentru corectarea nuantei de cafeniu specifica carbonului, precum si a liantilor (altii dect traditionala gelatina animala), cunoscut fiind faptul ca acestia au fost folositi n procesul de fabricatie a cernelii la date precis determinate.Datarea actelor scrise cu cerneala de diferite culori(albastra, violeta, verde, rosie etc.) este de asemenea dificila, ntruct ncepnd cu ultimul sfert al secolului al XIX-lea, n mod practic, toate cernelurile au fost produse pe baza de coloranti. Singurul element care serveste la stabilirea datei relative este pierderea stralucirii nuantei, ca urmare a scurgerii timpului.Uneori, la aceastase adauga decolorarea completa a cernelii.n cazul actelor scrise cu cerneala pe baza de galatonat de fier,trebuie sa se aiba n vedere cacerneala proaspata prezinta de regulaculoarea specifica materiei colorante ce intra n compozitia ei. Aceasta este nsa o culoare temporara (de obicei, albastru stralucitor) care sufera serioase transformari odata cu trecerea timpului, datorita proceselor de oxidare a constituentilor ei. Oxidarea este destul de lenta, ea fiind completa dupa aproximativ doi ani, cnd cernealadobndeste o culoare neagra si devine foarte putin solubila n apa si nu mai este afectata de actiunea acesteia. Culoarea neagra aparuta dupa ncetarea procesului de oxidare poate ramne neschimbata ani de zile, uneori chiar secole, daca actul este pastrat n conditii optime. n unele situatii (mai rare) cerneala se ngalbeneste pe masura ce se nvecheste, datorita decolorarii provocate de descompunerea colorantilor si a compusilor organici de fier. Aprecierea vechimii documentelor n functie de evolutia culorii cernelurilor, de la albastru stralucitor pna la negru sau galben, trebuie facuta nsa cu prudenta, deoarece aceste modificari se pot datora nu numai trecerii timpului, ci si temperaturilor ridicate, compozitiei specifice a hrtiei pe care s-a executat scrierea, ori introducerii n cerneala a unor substante destinate executarii scrisurilor invizibile (de exemplu, saliva). Astfel, cerneala si poate pastra culoarea albastru stralucitor timp de ctiva ani, daca hrtia pe care s-a scris are n componenta sa alaun de potasiu. n cazul hrtiilor cu o anumita ncarcatura alcalina, procesul de oxidare este mult mai accelerat si provoaca nnegrirea n numai cteva zile[11].Vechimea actelor scrise cu cerneala pe baza de galatonat de fier se poate determina si prinanaliza solubilitatiiei si a gradului de migrare a fierului.Aprecierea vechimii prin analiza solubilitatii cernelii.Sub actiunea apei, la actele de data recenta, cerneala se scurge sipateaza destul de serios suportul pe care s-a scris, deoarece componentele solide ale acesteia sunt neoxidate si si pastreaza solubilitatea. Odata cu mbatrnirea scrisului, solubilitatea particulelor solide din cerneala se reduce considerabil, dizolvabil ramnnd doar colorantul care, desi mai greu, sedesprinde totusi din compusii insolubili de fier n care este integrat. Stabilirea gradului de solubilitate se face prin tratarea actelor cu solutii acide cu concentratie de 5% (solutii ale acidului oxalic sau clorhidric). Metoda are nsa anumite limite, deoarece solubilitatea este influentata si de conditiile n care a fost pastrat documentul si prin urmare, ea trebuie privita cu anumite rezerve. Aprecieri mai apropiate de realitate se fac numai atunci cnd se examineaza comparativ scrisuri executate cu aceeasi cerneala, daca ele au fost pastrate n aceleasi conditii ca si documentele litigioase.Analiza gradului de migraren masa de hrtie a componentelor de clor si sulfdin cerneala, conduce la obtinerea unor date importante pentru datarea documentelor. Migrarea clorurilor dureaza aproximativ 2 ani, n timp ce a sulfatilor se ntinde pe o perioada ce depaseste 10 ani[12]. Singurul factor de mediu care poate influenta rezultatele acestui tip de analiza, este umiditatea crescuta din locul de depozitare. Umiditatea favorizeaza difuzia accentuata a cernelii, facnd imposibila aprecierea vechimii unui nscris, mai ales atunci cnd nu exista nici un fel de informatii cu privire la istoricul lui. n toate celelalte situatii, nivelul de migrare n masa hrtiei este ncetinit, permitnd formularea unor concluzii precise privitoare la vechimea scrisului.Actele scrise cu cerneala alcalinanu puteau fi redactate nainte de anul 1927, cnd a fost fabricat si folosit pe scara larga acest tip de cerneala.Unele cerneluri alcaline, respectiv cele care contin compusi de vanadiu sau cupru, sunt de data mult mai recenta, fiind produse si livrate ncepnd cu anul 1949.Cercetarea modificarilor intervenite ca urmare a oxidarii produse de trecerea timpului nu ofera date relevante pentru aprecierea vechimii documentelor. Informatii orientative sunt obtinute totusi atunci cnd expertul este solicitat sa raspunda la ntrebarea daca scrisul este sau nu de data recenta, prin examinarea solubilitatii si gradului de migrare a cernelurilor n masa hrtiei.Alte categorii de examinaricare se ntreprind n vederea stabilirii vechimii documentelor scrise cu cerneala, au n vedere gradul de copiabilitate si viteza de reactie a cernelii la tratarea cu diversi reactivi chimici.Gradul de copiabilitatese poate determina prin punerea actului scris n contact direct cu partea gelatinoasa a unei hrtii fotografice, din emulsia careia au fost ndepartate halogenurile de argint prin tratarea ntr-o baie de fixator. Cerneala va adera la hrtia fotografica ntr-o masura mai mare sau mai mica, n raport cu vechimea actului, gradul de aderentadescrescnd odata cu scurgerea timpului.Viteza de reactie a cernelii la tratareacu diversi reactiviscade odata cu trecerea timpului, cerneala veche avnd o reactie mai lenta dect cea proaspata. Observarea reactiei se face sub lupa sau microscop, iar viteza cu care se desfasoara poate fi cronometrata[13]. n acest sens, ca reactivse foloseste un agent oxidant n solutii diluate de perhidrol sau clorura de var. Astfel, cerneala cu o vechime de cteva zile, daca este tratata n clorura de var dispare n 6 minute, cea veche de 6 luni n 9-12 minute, iar cea veche de 1 an, n 20 minute. Trasaturile cu o vechime de 2 ani dispar doar partial, cele de 14 ani sunt usor afectate, iar cele mai vechi de 22 ani nu se modifica deloc n primele 20 minute de interactionare cu solutia amintita.Desi datele obtinute sunt doar orientative, procedeul poate fi folosit pentru orice tip de cerneala, indiferent de conditiile de executare si pastrare a documentului[14].Datarea actelor scrise cu stilou cu bila. Cercetarea scrisurilor executate cu stiloul cu bila n vederea stabilirii vechimii lor este deosebit de dificila, mai ales cnd este vorba de documente redactate cu primele cerneluri de acest fel. Dificultatea examinarilor este determinata de faptul ca acestea se decolorau sub actiunea luminii solare directe (ndeosebicernelurile verzi si rosii) iar unele dintre ele se stergeau complet (de exemplu, cernelurile care contineau albastru "Victoria"). Vechimea nu poate fi raportata la gradul de decolorare a scrisului, deoarece acesta este mai mult sau mai putin accentuat, n functie de compozitia hrtiei si de conditiile de lumina, temperatura si umiditate existente n locul de depozitare. Totusi, n cazul falsului prin adaugare de text, daca cercetarea se desfasoara ntr-un moment nu prea ndepartat de cel al executarii scrisului, se pot constata elemente semnificative pentru a concluziona ca documentul a fost redactat n perioade de timp distincte. Astfel, spre deosebire de scrisul preexistent, care este decolorat, adaugirile au o culoare mult mai pronuntata, locurile n care sunt prezente putnd fi identificate relativ usor. Daca examinarea se face dupa un interval de timp relativ lung, scrisul adaugat nu mai poate fi identificat n acest fel, ntruct el se decoloreaza n aceeasi masura ca scrisul initial, fiind practic imposibil sa se faca distinctia ntre ele.Spre deosebire de primele cerneluri folosite la stilourile cu bila, cernelurile actuale sunt net superioare sub aspect calitativ si au o rezistenta foarte mare la decolorare. De aceea, stabilirea vechimii relative a paragrafelor dintr-un act scris este de cele mai multe ori imposibila, exceptie facnd cazurile n care la scriere s-au folosit cerneluri de aceeasi culoare, dar diferite ca nuanta.Expertul criminalist, dar si organul judiciar trebuie sa cunoasca faptul ca documentele redactate cu stilou cu bila nu pot avea o vechime anterioara anului 1946, an n care a fost produs si comercializat pentru prima data un asemenea instrument de scris.Un procedeu relativ simplu folosit n stabilirea vechimii relative a scrisurilor consta n aplicarea peste trasaturile de pasta a unui strat de grafit si apoi ridicarea acestuia cu o pelicula adeziva de folio. Pasta proaspata retine mai mult grafit dect cea veche. Acest procedeu ajuta sa se stabileasca daca scrisul cu pasta este foarte recent (de o zi-doua) sau mai vechi[15].Datarea actelor scrise cu hrtie copiativase face arareori si numai cu titlu de exceptie, atunci cnd originalele acestora nu pot fi procurate si puse la dispozitia specialistului sau expertului criminalist.Vechimea unor asemenea acte nu este prea mare, deoarece hrtia copiativa a fost larg ntrebuintata abia n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, odata cu inventarea masinii de scris.Cercetarea se face asupra carbonului (dar numai dupa ce actul a fost examinat prin intermediul altor metode nedistructive) si este destinata identificarii nuantei de fond care se adauga pentru a mbunatati culoarea hrtiei copiative. n cazul hrtiei copiative de culoare albastra, identificarea se face prin tratarea cu clorura de metil sau cloroform. Reactivii sunt total contraindicati pentru hrtiile copiative care au n componenta lor albastru de fier sau ultramarin, deoarece acesti coloranti se foloseau n mod curent cu mult timp nainte de fabricarea hrtiei copiative. Daca hrtia copiativa contine ftalocianine de cupru, se poate concluziona ca ea a fost facuta cel mai devreme la sfrsitul secolului al XIX-lea.Determinarea vechimii prin examinarea hrtiei pe care este depus scrisul.Examinarile destinate stabilirii sortului de hrtie permit obtinerea unor informatii importante despre vechimea maxima a documentelor, ndeosebi atunci cnd se pretinde ca ele sunt foarte vechi. Hrtia se cerceteaza sub aspectul constituentilor sai, avndu-se n vedere natura fibrelor, materialelor de umplere si de ncleiere, a colorantilor, tratamentul aplicat la suprafata ei etc.Atunci cnd obiectul examinarilor l constituie documente contemporane, cercetarea naturii hrtiei ofera un numar restrns de informatii pentru datare, deoarece principiile de baza si tehnicile de fabricare au ramas, cu mici exceptii, neschimbate nca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De asemenea, perfectionarile aduse procesului de fabricare pentru obtinerea unor hrtii calitativ superioare, nu au revolutionat tehnicile clasice, astfel ca ele aduc prea putine elemente ce pot servi la datarea actelor scrise.Hrtia din paiea fost produsa pentru prima data n anul 1860 si era de calitate foarte slaba, fiind folosita cu precadere la mpachetat. Nici mbunatatirile care i-au fost aduse ulterior prin adaugarea fibrelor textile, nu au permis folosirea ei la ntocmirea documentelor, dect ntr-o foarte mica masura. Cercetarea prezinta totusi importanta, daca se are n vedere ca n timpul celui de-al doilea razboi mondial, datorita scaderii rapide a altor surse de celuloza, ea a fost folosita pe scara mai mare la redactarea actelor. Atunci cnd suportul unui act este constituit din hrtie de calitate satisfacatoare, care contine proportii apreciabile de paie, se poate afirma ca actul a fost redactat cel mai devreme n anul 1940, fiind putin probabil ca vechimea lui sa fie mai mare[16].Hrtia espartoa fost produsa cu precadere dupa anul 1861 si avea o serie de calitati (putin voluminoasa, aderenta buna la tusul tipografic) care au determinat folosirea ei la tiparirea unor opere literare. Anul 1861 are semnificatii aparte pentru datarea unor publicatii, interesnd cu deosebire la stabilirea falsului n primele editii (cu un tiraj mic) ale unor opere literare valoroase. Daca ele poarta o data anterioara acestui an, iar tiparirea a fost facuta pe un asemenea sort de hrtie, existenta falsului este de necontestat.Hrtia din pulpa de lemna fost obtinuta dupa 1856, an care permite stabilirea unei limite maxime de vechime pentru orice document care are ca suport un astfel de tip de hrtie. Asadar, documentele "foarte vechi", ntocmite pe hrtie care are n componenta ei fibre lemnoase, n mod cert sunt contrafacute, ele neputnd fi mai vechi dect data la care a fost produsa pentru prima data hrtia din pulpa de lemn. Aceasta a fost fabricata ulterior n mai multe sorturi de calitate superioara, cea mai larga raspndire avnd-o hrtia "Kraft", aparuta n anul 1930. Datorita rezistentei mecanice deosebite pe care o avea, hrtia "Kraft" a fost folosita n alte scopuri, fiind utilizata destul de rar la scrierea unor documente. Este prin urmare putin probabil ca un act scris pe o astfel de hrtie sa fie autentic.Hrtia de ziar pe baza de pulpa "mecanica" de lemn,a fost inventata n anul 1843, nsa s-a produs n cantitati mari ncepnd cu anul 1869, data care ofera cercetarii de laborator elemente valoroase pentru datare si deci pentru descoperirea falsurilor.Hrtia din amestecuri de fibrecontine mai multe fibre de natura diferita, a caror identificare serveste la stabilirea datei relative la care a fost ntocmit documentul. Astfel, hrtia care contine fibre de celuloza din esparto n amestec cu fibre textile, a fost produsa ntre anii 1861-1890. Ulterior s-a utilizat aproape invariabil, amestecul de fibre din esparto si pulpa chimica din lemn.Dupa anul 1930, cnd a fost obtinuta hrtia "Kraft", procesul de fabricare a hrtiei a nregistrat putine modificari care sa poata servi la datarea documentelor. Practic, o singura schimbare poate fi relevanta la stabilirea vechimii relative a unor nscrisuri. Este vorba deutilizarea - ncepnd cu mijlocul secolului al XX-lea - a pulberilor chimice derivate din lemn de esenta tare[17].Compusii colorantiintrodusi n procesul de fabricare a hrtiei pentru a schimba culoarea acesteia (alba, vernila, albastra, roz etc.) ofera date edificatoare pentru aprecierea vechimii maxime a documentelor. Astfel, "albastrul de fier" a fost folosit n mod curent de la nceputul secolului al XVIII-lea, ultramarinul din anul 1828, iar materialele colorante sintetice s-au introdus n masa hrtiei la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Prin urmare, hrtiilor care au n alcatuirea lor astfel de compusi coloranti li se poate stabili fie o anumita limita de vechime, fie o data destul de precisa daca specialistul sau expertul dispune de informatii despre data brevetarii unor astfel de materii colorante.Prezenta nalbitorilor optici[18]constituie un element sigur ca hrtia a fost fabricata n perioada postbelica.Tratamentul efectuat la suprafata hrtieipentru a-i mbunatati calitatea prezinta de asemenea interes pentru datarea documentelor, mai ales daca ele au fost redactate pe hrtii moderne. De exemplu, hrtia a carei suprafata a fost tratata cu rasina de melamina, nu poate fi mai veche de anul 1945. Daca hrtia a fost tratata cu materii plastice sau diverse rasini sintetice, este suficient sa se cunoasca anul producerii si comercializarii acestora.Filigranareaofera date importante despre vechimea documentelor (n special a titlurilor de valoare, bancnotelor, documentelor emise de diverse autoritati publice etc.), nsa aceasta trebuie apreciata cu rezerva n cazul actelor scrise, deoarece pna nu de mult, putine sorturi de hrtie folosite ca suport de scriere au fost marcate n acest fel. Pentru datarea documentelor dupa filigranul cu care este protejata o hrtie sau alta, este necesar ca specialistul sa dispuna de anuarele comertului de hrtie, de registrele cu marcile de fabricatie sau de alte publicatii n domeniu, din care sa culeaga informatii despre filigranele folosite de diversi fabricanti.Liantii folositila ncleiere aduc un numar mic de date utile stabilirii vechimii relative a documentelor, ntruct prin cercetarea lor se poate stabili cel mult perioada cea mai timpurie la care au fost introdusi n compozitia hrtiei.Cercetarea anteturilorpune deseori n lumina existenta unor neconcordante referitoare la denumirea institutiilor, firmelor ori societatilor comerciale, organizatiilor publice etc.Timbrele si marcile aplicate pe documente,n functie de data emiterii si perioada de timp ct s-au aflat n circulatie, furnizeaza pretioase indicii despre posibilitatea sau imposibilitatea ntocmirii actului la data nserata n el. Existenta pe act a unor timbre sau marci ce nca nu fusesera emise la data pe care o poarta acel act, constituie o dovada peremptorie a fictivitatii sale[19].Examinarea documentelor care contin un numar mai mare de pagini legate ntre ele,furnizeaza indicii despre procedeul de legare, modul de perforare, tipul capselor si clemelor folosite, etc. Atunci cnd data nscrisa n continutul acestora este anterioara momentului utilizarii unui anumit procedeu de legare, sau introducerii n uz a anumitor materiale de capsare, se poate concluziona ca suntem n prezenta unui fals, daca din verificarile efectuate de organul judiciar rezulta ca documentele nu au fost supuse unor operatiuni ulterioare de restaurare.nceea ce privesteimpresiunile de stampila si parafele,este necesar sa se obtina mai nti informatii despre data confectionarii lor (putndu-se stabili ca nu existau la data prevazuta n act), si apoi sa se cerceteze particularitatile aparute ca urmare a uzurii cliseelor de imprimare. Se examineaza comparativ impresiunea de stampila n litigiu cu impresiuni existente pe documente autentice redactate n aceeasi perioada de timp, putndu-se determina neconcordanta dintre caracteristicile individuale care se compara. "Scrisul, gradul sau de evolutie, modul de executare, stadiul scrierii, reprezinta alte criterii importante de apreciere a vechimii unui document"[20]. "Stilul si ortografia sunt limitate la anumite epoci, iar unele forme nvechite pot dainui n vocabularul unor persoane"[21], nsa anumiti termeni tehnici, precum si neologismele intrate n circulatie la o anumita data, nu puteau fi cunoscute n momentul redactarii.Stabilirea diferentelor de vechime n cadrul aceluiasi textse face prin examinarea microscopica a traseelor grafice interferate, cunoscut fiind faptul ca la documentele autentice, traseele grafice din rndurile inferioare se suprapun peste cele din rndurile superioare. Daca aceasta ordine cronologica de executare este inversata, atunci cu siguranta documentul a fost modificat ulterior prin adaugare de text, fiind posibil cael sa fi fost falsificat. De asemenea, se studiaza intersectia dintre trasaturile de cerneala si pliurile documentelor, urmarindu-se difuzia anormala a cernelii, ceea ce demonstreaza nscrierea ulterioara a unor mentiuni.Textele dactilografiateofera un numar mai mare de elemente pentru determinarea vechimii documentelor. Astfel, pentru a verifica realitatea datei nscrise n actul dactilografiat, este necesar sa se stabileasca n primul rnd, tipul si modelul masinii de scris si daca aceasta exista la acea data[22]. n al doilea rnd, se cerceteaza caracteristicile de uzura ale literelor din complexul semnelor de pe claviatura, fiecare masina de scris avnd din acest punct de vedere, istoria propriei sale deteriorari. Momentul aparitiei defectiunilor si intervalul de timp ct au durat acestea se constata prin examinarea comparativa cu acte dactilografiate redactate n aceeasi perioada de timp cu cea n care se presupune ca s-a ntocmit actul n litigiu[23]. Existenta unor neconcordante evidente, atesta irealitatea datei inserate n actul supus examinarii. Acest lucru poate fi pus n evidenta si prin studierea actului sub actiunea radiatiilor ultraviolete, care vor proba deosebirile de culoare ale panglicii. Relativ recent, au aparut panglici confectionate din mase plastice. Constatarea dactilografierii prin intermediul acestora reprezinta un indiciu ca actul a fost ntocmit la o data relativ nu prea ndepartata[24].Semnificative pentru datare sunt si caracterele semnelor din complexul claviaturii masinii de scris. Pentru obtinerea unor informatii despre momentul utilizarii unui tip sau altul de caractere trebuie sa se consulte cataloagele ntocmite de fabricanti (exceptie fac masinile Imperial, la care caracterele nu au fost modificate, ele fiind pastrate n forma initiala de cnd au fost comercializate pentru prima data). Unele masini de scris care au caractere de tip pica si elite, n special cele americane, sunt prevazute cu un anumit numar de litere cheie, pe baza carora se poate identifica fabricantul si vechimea lor.Valoarea potentiala a oricaruia dintre criteriile de datare analizate, poate fi fructificata numai daca specialistul dispune de colectii complete de hrtie, instrumente scripturale, texte dactilografiate, stampile, timbre etc. sau de date precise despre momentul aparitiei si cel n care au ncetat sa mai fie fabricate. Colectiile furnizeaza informatii inclusiv despre data omologarii unuia sau altuia dintre produsele ori piesele care intereseaza expertiza, despre elementele componente ale fiecaruia si tehnologia lor de fabricatie.Examinarea criminalistica a cernelii, tusului si pastei de scris.Desi cerneala, tusul sau pasta de scris depuse sub forma de trasee grafice sau pete uscate prezinta numai o parte din caracteristicile materialelor folosite initial la fabricarea lor, identificarea criminalistica a naturii acestora este posibila daca se aplica o metodologie adecvata[25].Examinarea se face prin intermediul unor metode si procedee fizice sau chimice care pun n evidenta att caracteristicile morfologice comune tuturor trasaturilor executate cu astfel de materiale de scriere, ct si colorantii aflati n compunerea lor. n acest scop se folosesc: examinarea n spectrul vizibil, ultraviolet si infrarosu, examinarea microscopica si stereomicroscopica, cromatografia n strat subtire sau pe hrtie, reactiile prin picurare, microscopia electronica, spectrofotometria n ultraviolet si infrarosu etc.Examinarea n spectrul vizibileste destinata stabilirii unor caracteristici referitoare la culoarea si nuanta materialului de scris, precum si a aspectului morfologic al traseelor grafice (latime, stralucire, mod de formare n zonele de curbura si terminale).Ca procedee de cercetare a traseelor de cerneala, se foloseste iluminarea incidenta sau prin transmisie, utilizndu-se de la caz la caz ntreaga componenta spectrala fasciculului luminos sau numai anumite lungimi de unda ale acestuia, selectate cu ajutorul filtrelor de culoare sau a monocromatoarelor.Examinarea trasaturilor de cerneala n lumina transmisa este indicata pentru studierea pigmentatiei cernelii si identificarii corpurilor straine, cum sunt urmele de praf de diferite proveniente. n unele cazuri, praful patruns n cerneala sau depus pe trasatura n timpul scrierii ajuta la stabilirea locului n care s-a scris textul, ori a celui n care a fost pastrata cerneala[26].Examinarea microscopica si stereomicroscopicaurmareste evidentierea formelor si structurii traseelor grafice, a nuantei si omogenitatii colorantului si a gradului de difuziune a acestuia n straturile inferioare ale hrtiei, precum si a reliefului trasaturilor n zonele de curbura si terminale. Microscopia electronica de scanning si gaseste o larga aplicabilitate n cercetarea urmelor invizibile de migrare a cernelii sau tusului n masa hrtiei, facnd posibila evidentierea urmelor de cerneala ale scrisului nlaturat pe cale mecanica, precum si stabilirea instrumentului scriptural folosit. Examenul microscopic evidentiaza si alte caracteristici ale traseelor grafice, acestea diferentiindu-se ntre ele n raport cu natura materialelor de scriere folosite. Aceste caracteristici se refera la:-latimea trasaturilor. La cernealaea este mai ngusta, iar trasaturile au un aspect neuniform, n special n punctele de curbura a semnelor grafice, n care se observa acumulari mai mari de cerneala. La tus si pasta de scris, ele au o latime mai mare si uniforma;-forma pe care o au marginile trasaturilor. n timp ce traseele de cerneala au un aspect crenelat datorita difuzarii colorantului de-a lungul fibrelor de hrtie, la tus ele sunt drepte. La pasta de scris se constata zone necolorate si ntreruperi, provocate de faptul ca aceasta nu a aderat la suport;-luciul de la suprafata trasaturilor. Spre deosebire de cerneala care are un aspect aproximativ mat, tusul si pasta de scris sunt lucioase;-coloratia trasaturilor. Scrierea executata cu cerneala sau tus are o culoare uniforma iar cea realizata cu pasta prezinta zone decolorate ce alterneaza cu aglomeratii de material colorant. Totodata, trasaturile efectuate cu stiloul cu bila prezinta de-a lungul traseului un sant caracteristic, sesizabil uneori chiar cu ochiul liber.Examinarea n spectrul ultravioletse foloseste la diferentierea materialelor de scriere, prin observarea modului n care se comporta sub incidenta acestui gen de radiatii. Astfel, unele sunt fluorescente, n timp ce altele devin fluorescente numai dupa ce sunt diluate cu apa. n acest sens, este important sa se stie ca[27]:- fluorescenta este influentata n mare masura de calitatea hrtiei si cantitatea de material de scriere; o gama larga de cerneluri indigene, respectiv cele de tip "Pescarus", "Super", "Normala", nu sunt fluorescente. n schimb dupa diluare, cerneala rosie "Normala" dobndeste o fluorescenta galbena;- tusurile indigene pentru desen de culoare albastru nchis, marca "Student", au o fluorescenta bleu; cele de culoare verde-galbuie, violeta, sepia si carmin, nu prezinta fluorescenta. Dupa diluare, carminul prezinta o fluorescenta portocalie. Dintre tusurile pentru desen marca "Super", cele de culoare galbena au o fluorescenta galbena, iar cel cinabru, portocalie. Dupa diluare cu apa, fluorescenta se mentine. Tusul alb si portocaliu nu prezinta fluorescenta;- tusurile pentru stampile marca "Super" de culoare violeta, rosie si neagra nu prezinta fluorescenta; cel rosu are o fluorescenta galben-portocalie doar dupa diluare cu apa;- pastele de scris de culoare verde, albastra si neagra nu prezinta fluorescenta.Cromatografia n strat subtireprezinta avantajul ca necesita o cantitate redusa de material, dar se poate aplica numai daca acesta este adus n stare lichida. n acest sens, se recolteaza prin razuire o cantitate mica de material de scriere, care se trateaza cu 2-3 picaturi de solvent[28]. Solutia astfel obtinuta se spoteaza de 10-30 ori n acelasi punct pe placa cromatografica, iar dupa uscare, placa se introduce ntr-o cuva n care se afla solventul utilizat ca mediu de migrare a materialului de scriere. Dupa migrare, placa se examineaza n lumina vizibila si n UV, att n stare umeda, ct si uscata. Cromatografia n strat subtire permite diferentierea scrisurilor executate cu cerneala, tus sau pasta de scrisprecum si stabilirea marcii respectivului produs.Cromatografia pe hrtie. Metoda necesita o cantitate mai mare de material de scriere si foloseste ca suport hrtia cromatografica, iar pentru migrare, oricare din solventii de la cromatografia n strat subtire. Trebuie avut n vedere ca la cernelurile albastre indigene nu se poate stabili marca, deoarece ele contin acelasi colorant.Spectrofotometria n UV, IR si de fluorescentaeste utilizabila numai atunci cnd exista o cantitate suficienta de material de scriere. Se folosesc extractele obtinute prin dizolvarea petelor, traseelor grafice sau urmelor uscate din calimari, sticlute sau de pe penite. Cnd examinarea se face prinspectrofotometrie n UV, materialele de scriere aflate n stare uscata, se solubilizeaza cu alcool etilic, apa sau cu un amestec din acestea n proportii egale. La interpretarea rezultatelor trebuie sa se tina seama de faptul ca imaginea spectrala este o caracteristica ndeosebi a colorantilor extrasi cu ajutorul solutiei de solubilizare si mai putin a celorlalte componente din materialului de scriere. De aceea, este posibil sa se obtina imagini spectrale asemanatoare chiar si atunci cnd la scriere s-au folosit materiale diferite, daca acestea contin acelasi colorant.Spectrofotometria n IRse foloseste destul de rar, ntruct necesita o cantitate mult mai mare de material.Spectrofotometria de fluorescentase aplica la materialele de scriere care prezinta fluorescenta n stare uscata sau lichida.Reactiile prin picuraresunt metode orientative de analiza si constau n tratarea trasaturilor de cerneala, tus sau pasta de scris, cu diversi reactivi chimici care se picura pe suprafata lor. Reactivii provoaca aparitia sau disparitia unor coloranti. Cercetarea se face de regula sub microscop sau cu ajutorul lupei, n primele 15 minute de la picurare. Ca reactivi se folosesc solutii acide, bazice, cu actiune reducatoare sau oxidanta etc., cum sunt: acidul azotic concentrat sau n solutie 10%; solutia de permanganat de potasiu 2%, urmata de tratarea ulterioara cu acid oxalic 5%; hidroxid de sodiu 5%; fluoroglucina; solutia apoasa si alcoolica de cloramina etc.Fiecare din metodele chimice prezentate presupune solubilizarea materiilor de scriere cu diversi solventi. Gradul de dizolvare a acestora este diferit si permite obtinerea unor informatii utile procesului de identificare. Astfel, spre deosebire de pasta de scris, cerneala sau tusul de aceeasi culoare se dizolva n apa. Pe de alta parte, pastele uscate se deosebesc de cele grase, primele neputnd fi dizolvate n benzina si eter de petrol. Solubilitatea poate fi studiata si prin observarea gradului de copiabilitate pe hrtie de filtru, vata sau emulsie fotografica umectate cu solventi.Bombardarea nucleara cu ajutorul izotopilor radioactividiferentiaza cernelurile att dupa compozitia, ct si dupa vechimea lor. Colorantii acizi absorb mult mai bine radiatiile radioactive dect colorantii alcalini[29].Prin spectroscopie gamma se identifica impuritatile sau alte substante, chiar daca acestea se gasesc n materialele de scriere ntr-o cantitate foarte mica[30].CAPITOLULIINOIUNI INTRODUCTIVE PRIVINDFALSUL N DOCUMENTE2.1. Notiunea de falsNotiunea de fals nu este precizata printr-o definitie legala. n majoritatea legislatiilor se face o enumerare a diferitelor feluri de fals,dar fara a se da o definitie generala si completa,care sa delimiteze caracteristicile acestei infractiuni.Literatura de specialitate enumera urmatoarele elemente esentiale ale falsului n acte, aratnd ca aceasta prezinta trei caracteristici principale, si anume: alterarea adevarului continut ntr-un act, producerea sau posibilitatea producerii unor consecinte juridice, savrsirea faptei cu intentie. Astfel se poate spune ca prin fals n acte urmeaza a se ntelege orice alterare a adevarului privitor la forma sau continutul unui act scris, oficial sau neoficial, savrsita cu intentie si care poate produce consecinte socialmente periculoase. Pentru a fi consideratoficial, nscrisul trebuie sa faca parte din categoria celor ntocmite, emanate sau ntarite de o autoritate. Constituienscrisuri oficialetoate actele scrise provenind de la autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public ori care fac parte din actele de procedura scrisa si de documentare ale institutiilor sau organizatiilor publice respective. Pe de alta parte, sunt consideratenscrisuri oficialeatt exemplarele originale, ct si copiile legalizate sau certificate ale acestora, daca sunt susceptibile de produce consecinte juridice, fiind lipsit de relevanta faptul ca sunt redactate n limba romna ori ntr-o alta limba.n cazul nscrisurilor sub semnatura privata, un astfel de nscris fiind caracterizat prin continut cu relevanta juridica, semnatura, data redactarii etc. Un nscris sub semnatura privata devine nscris oficial din momentul n care a fost supus autentificarii.[31]Alterarea adevarului cuprins ntr-un act are loc, n principal, prin actiune, fiind posibil ca ea sa se produca si prin inactiune .Exista doua forme principale de fals: intelectual si material.Falsul intelectualconsta n atestarea unor fapte sau mprejurari care nu corespund adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a nsera unele date sau mprejurari. Un asa act desi dupa forma poate fi corect este fals din punct de vedere a continutului.Falsul materialconsta fie n contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea n orice mod, de natura sa produca consecinte juridice .2.2.Falsul din perspectiva dreptului civil si a dreptului penalPractic, este de neconceput desfasurarea normala a relatiilor sociale fara nasterea, modificareasi stingerea unor raporturi juridice. De aceea, normele legale impun ntocmirea acestor acte juridice ntr-o anumita forma, mergnd pna la neadmiterea probei testimoniale. Acest lucru poate fi exemplificat prin dispozitiile legii civile care statuteaza obligativitatea formei scrise n cazul actelor juridice avnd ca obiect bunuri cu valoare mare, declaratiile martorilor nefiind admise ca mijloc de proba n proces.[32]Fiind mijloace de proba cerute de dispozitiile legale, aceste acte trebuie sa prevada exact att drepturile partilor si ntinderea acestora, ct si obligatiile ce le revin si sa nu fie alterate n nici un mod.Alterarea unui nscris ce consfinteste un raport juridic se ntlneste att n cazul nscrisurilor oficiale, ct si n cazul celor sub semnatura privata.Potrivit opiniilor doctrinare, ntre actele oficiale si cele sub semnatura privata exista unele deosebiri, din care :n cazul actelor oficiale, obiectul juridic generic al ocrotirii-penale sau civile-este format din relatiile sociale a caror existenta implica protejareancrederii publice.Consecintele produse de actul oficial sunt garantate de functionarul public, competent sa-l autentifice.nscrisurile sub semnatura privata, nefiind ntocmite n fata functionarului public, nu sunt garantate dect de simpla semnatura a partilor. Aceasta nseamna ca un astfel de nscris se constituie n propriul sau martor, persoana care l invoca neavnd alta garantie dect semnaturile depuse pe el.nscrisurile sub semnatura privata nu se pot impune cu aceeasi autoritate ca si nscrisurile oficiale. Conventiile nu produc efecte dect numai ntre parti.n materia dreptului civil, constatarea ca printr-un nscris s-a atestat o conventie care n realitate nu a avut loc constituie un neadevar, dar nu n mod obligatoriu si un fals. Nu trebuie confundat falsul cu simularea,deoarece n cazul falsului este atacat nscrisul invocat, pentru a nlatura operatia pe care el o constata si despre care se pretinde ca nu a avut loc, opernd prezumtia ca din moment ce exista un nscris nseamna ca operatiunea pe care nscrisul o proba este necesara atacarea nscrisului - ca instrument al acesteia - legea civila nepermitnd administrarea altei probe contrarii ori a unei probe peste ceea ce contine un act scris. n cazul unei simulari, atunci cnd partile au posibilitatea evidentierii foloaselor ilicite dobndite prin dovedirea faptului ca un anumit act stipuleaza o operatie diferita fata de cea care a avut loc n realitate. n practica sunt suficiente cazuri dentocmiride acte de vnzare - cumparare, cnd n realitate a fost vorba de o donatie. Chiar daca un asemenea act contine un neadevar, el nu constituie un fals.din punct de vedere al legii penale un nscris oficial poate fi ntocmit de un functionar public care confirma sub semnatura, n mod mincinos, o operatiune care nu a avut loc.[33]Este posibil ca un act sa nu aiba dect o aparenta de nscris oficial, n realitate el fiind ntocmit n mod fraudulos de catre o persoana care consemnnd fapte imaginare i da forma unui nscris oficial.chiar n sens restrns, falsul este privit diferit n dreptul penal fata de dreptul civil, urmnd proceduri de cercetare diferite. Notiunea defals,n acceptiunea restrnsa desemneaza o actiune de contrafacere sau de alterare a unui nscris. n materia dreptului penal, cercetarea presupune att dovedirea falsului, ct si a vinovatiei persoanei implicate, procedurile avnd un caracter represiv.n materia dreptului civil, asa cum am mentionat, se poate vorbi de fals pna la proba contrarie,numai n masura n care nscrisul prezentat n proces este contestat de partea careia i se opune.spre deosebire de dreptul penal, n materie civila este prevazuta expres procedura verificarii de scripete. n materie civila, instantei de judecata i revine obligatia de a dispune verificarea unui nscris sub semnatura privata contestat de una sau mai multe parti ori n cazul n care mostenitorii sau urmasii n drepturi ai persoanei despre care se pretinde ca a redactat nscrisul declara ca nu cunosc nici scrisul si nici semnatura acesteia.finalizarea actiunii de dovedire a falsului are momente diferite n dreptul civil fata de dreptul penal. Daca n dreptul civil actiunea declansata de prezentarea unui nscris se ncheie n momentul n care s-a dovedit ca acesta este fals, n dreptul penal nu se finalizeaza dect dupa ce s-a realizat identificarea si s-a dovedit vinovatia autorului falsului. Uneori, la mplinirea termenului de prescriptie a faptei penale, precum si atunci cnd actiunea penala nu poate fi pusa n miscare sau nu poate fi exercitata, calea falsului ramne singura deschisa.Indiferent daca falsul este abordat din perspectiva dreptului civil ori a dreptului penal,notiunea de fals n nscrisuri nu trebuie confundata cu notiunea de fals tehnic. Falsul tehnic are o arie de cuprindere mult mai diversificata, cuprinznd pe lnga manoperele frauduloase executate pentru alterarea nscrisului, si actiunile - voluntare ori involuntare - efectuate asupra actelor, fara ca prin aceasta sa se urmareasca producerea unor consecinte juridice.2.3.Elemente de drept penal si procesual penal privitoare la infractiunea de falsn legislatia romna, faptele ncriminate sub denumirea de"infractiuni de fals"se constituie ntr-o categorie bine particularizata n sfera vasta a faptelor socotite ca social periculoase. Este neconceput o relatie sociala fara existenta bunei - credinte reciproce a partilor implicate, fara ndatorirea de respect fata de adevar si fara sentimentul de ncredere ca este efectiv respectat.Sfera faptelor de natura penala prin care se altereaza adevarul, este deosebit de cuprinzatoare, continnd categorii variate, diferentiate fie datorita specificului relatiilor sociale lezate, fie datorita naturii ncrederii care este acordatadevarului, presupus ca fiind respectat. Ceea cetrebuie subliniat este faptul ca la grupul social al infractiunilor de fals alterarea adevarului se face asupra unor lucruri - carora li se atribuie juridic nsusirea si functiunea de a servi drept proba a adevarului pe care l exprima sau l atesta cu prilejul diverselor relatii sociale: nscrisuri, titluri de credit, instrumente de marcat, monede, timbre s.a.Conform art.288 C.P. -Falsificarea unui nscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui n orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, se pedepseste cu nchisoarea de la 3 luni la 3 ani.Falsul prevazut n aliniatul precedent, savrsit de un functionar n exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu nchisoarea de la 6 luni la 5 ani.Sunt asimilate cu nscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.Tentativa se pedepseste.Este adevarat ca n cazul infractiunilor de fals alterarea adevarului se realizeaza prin activitatea infractionala a uneia sau mai multor persoane.n raport cu rezultatul activitatii infractionale, nselarea ncrederii se realizeaza prin produsul actiunii frauduloase, independent de persoana ori persoanele care au pus n aplicare rezolutia infractionala.Din acest considerent este pe deplin justificata incriminarea infractiunilor de fals ntr-ungrup aparte de infractiuni.n incriminarea acestor infractiuni[34]legiuitorul romn utilizeaza notiunile defals,falsificaresincredere,ntelegnd prin acestea urmatoarele :-Fals- n sensul larg al cuvntului este tot ceea ce nu corespunde adevarului.-Falsificarea- reprezinta operatia prin care actiunea de alterare a adevarului.-ncrederea- este privita ca stare psihica generala de prezumtia de buna-credinta pe care si-o acorda persoanele n relatiile dintre ele,precum si prezumtia de veracitate privind existenta si valoarea lucrurilor.n referire la aspectele comune infractiunilor de fals, cu privire speciala asupra falsului material n nscrisei oficiale, falsului intelectual si uzului de fals, facem urmatoarele precizari:-Obiectul juridic generical ocrotirii penale este valoarea sociala protejata, respectivncrederea publican lucrurile - entitatile ce au calitatea legala de a se constitui n proba.-Infractiunile de fals implica referirea la un anumit adevar aparent, presupus ca fiind dovedit, dar care n realitate este alterat prin savrsirea falsului.-Autor- subiect activ nemijlocit - al infractiunilor n discutie poate fi, n principiu, orice persoana, legea neprevaznd vre-o calificare a acesteia; calitatea subiectului activ va putea constitui o circumstanta agravanta cnd savrsirea falsului a fost nlesnita de acea calitate[35].-Cu privire la aspectullaturii materialetoate infractiunile de fals sunt fapte comisive.-Din punct de vedere allaturii subiective, infractiunile de fals sunt savrsite cu intentie.-Sub aspectprocesual penalla toate infractiunile de fals actiunea penala se porneste si se executadin oficiu.CAPITOLUL IIIMETODEDECOMITEREAFALSULUIsIEXAMINAREACRIMINALISTICA FALSULUI3.1. Falsul prin nlaturare de textFalsificarea prin nlaturare a actelor poate fi efectuata prin metodele: mecanica si chimica.Metoda mecanicaeste si ea de doua feluri: prin radiere si prin razuire. Prin radiere se ntelege nlaturarea scrisului pe cale mecanica cu folosirea gumei, miezului de pine s.a. Prin razuire - nlaturarea scrisului cu lama, cutitul si alte obiecte de felul acesta.Metoda chimicapoate fi efectuata prin corodare sau spalare. Corodarea consta n decolorarea scrisuluiprin atacare cu substante chimice. La spalare scrisul se decoloreaza si n acelasi timp se dizolva, total sau partial. Orice metoda aplicata va nlatura scrisul total sau partial si astfel n unele cazuri va putea fi relevat iar n celelalte, nu.3.1.1.nlaturarea textului pe cale mecanican cazul nlaturarii textului pe cale mecanica textul se ndeparteaza printr-o actiune de stergere, constnd n fie n razuire, fie n radiere, executata cu o guma, lama de ras, orice obiect ascutit sau miez de pine. nlaturarea mecanica a textului poate sa fie urmata sau nu de nscrierea unor noi mentiuni n locul celor existente initial.Elemente ce atesta falsificarea partiala prin nlaturarea mecanica :-scamosarea hrtiei-subtierea hrtiei,urmata de cresterea porozitatii si a transparentei n locurile unde s-a actionat prin razuire sau radiere.-alterarea trasaturilor grafice nvecinate-difuzia mare a cernelii n locurile unde a fost alterata hrtia-aparitia unor zone de alta culoare sau a unor zone,n locurile unde s-ancercat refacerea satinajului-resturi de coloranti sau trasee grafice, incomplet nlaturate prin radiere ori razuire-existenta unei fluorescente accentuate - sau de alta culoare - comparativ cu fluorescenta generala a nscrisului examinat.Examinarea criminalistica a falsului partial pin nlaturare de text parcurge doua faze : Stabilirea locului n care a fost nlaturat textul Refacerea textului nlaturat3.1.1.1.Stabilirea locului n care a fost nlaturat textulDeterminarea locului n care s-a nlaturat textul pe cale mecanica - radiere sau razuire - se realizeaza prin mai multe metode :Examinarea prin transparentaPentru a se realiza examinarea prin transparenta se procedeaza la observarea nscrisului n lumina naturala sau n fata unei surse puternice de lumina artificiala. Se va observa modificarea grosimii hrtiei si cresterea transparentei. Stabilirea locului unde s-a actionat se face pe cale fotografica, procedndu-se la expunerea unei hrtii fotografice la lumina transmisa prin nscrisul examinat. n locul unde s-a actionat se va observa o nnegrire mai accentuata a hrtiei la developare datorita trecerii unei cantitati mai mari de lumina.Examinarea n lumina incidentaExaminarea se face cu ajutorul unei surse de lumina, dirijata pe suprafata nscrisului sub un anumit unghi sau paralela cu aceasta. Scamosarea hrtiei se va observa prin jocul de lumini si umbre produse de microrelieful suprafetei acesteia.Examinarea n radiatii infrarosii si ultravioleteExaminarea n radiatii infrarosii se foloseste mai rar,fiind conditionata de faptul ca materialele de scriere de pe nscrisul analizat se comporta diferit fata de acestea. Radiatiile u.v., n schimb, pun n evidenta locul unde s-a actionat, locul razuit aparnd sub forma unei pete cu o fluorescenta mai accentuata si uneori chiar cu o culoare diferita de cea a nscrisului.Examinarea microscopicaDaca cercetarea n lumina incidenta si cea prin transparenta nu a dat rezultate se recurge la acest gen de cercetare. nscrisul se examineaza n lumina dirijata, folosindu-se o putere mica de marire, oferind posibilitatea evidentierii att a dispunerii dezordonate a fibrelor, ct si lipsa unor particule de hrtie.Examinarea fosforescentei materialelor de scriereSpre deosebire de fluorescenta, fosforescenta se pastreaza o anumita perioada de timp, chiar dupa ncetarea izvorului de energie luminoasa utilizat. Capacitatea anumitor materiale de scriere de a fi fosforescente ofera posibilitatea identificarii urmelor provenite din scrisul razuit, acestea fiind evidentiate att la suprafata, ct si n profunzimea hrtiei.Tratarea nscrisului cu pulbere de grafit,negru de antimoniu sau miniu de plumbSe foloseste n cazul n care nscrisul examinat a fost redactat pe hrtie de calitate superioara, lucioasa. Datorita scamosarii hrtiei, pulberea fina de grafit,negru de antimoniu sau miniu de plumb adera ntr-o cantitate mai mare, locul unde a fost razuit nscrisul fiind pus n evidenta sub forma unor pete de culoare neagra. Pulberea depusa n exces trebuie nlaturata, fie cu un curente de aer, fie cu plastilina nmuiata, prin tamponarea usoara a suprafetelor nnegrite.Tratarea nscrisului cu vapori de iodProcedeul consta n expunerea suprafetei hrtiei la actiunea vaporilor de iod. Vaporii de iod se obtin prin ncalzirea granulelor de iod metalic, ntr-un creuzet sau cu ajutorul unui vaporizator n care se afla cristale de iod, acesta fiind tinut n podul palmei timp de circa un minut. Datorita vaporilor de iod, locurile unde a fost nlaturat textul se vor mbiba mai mult, portiunile alterate capatnd o culoare galbena. Fotografierea trebuie facuta rapid ntruct culoarea dispare repede din cauza sublimarii stratului de iod pe suprafata hrtiei.Exista si alte metode cum ar fi :tratarea nscrisului cu un solvent organic, examinarea holografica, tratarea cu solutie moser, betagrafia.3.1.1.2.Refacerea textului nlaturatRelevarea scrisului nlaturat pe cale mecanica se face att dupa urmele elementului scriptural, ct si dupa urmele materialului de scriere ramas n hrtia nscrisului examinat. Aceasta relevare este conditionata de natura si vechimea materialelor de scriere, precum si de calitatea hrtiei. Pentru punerea n evidenta a scrisului preexistent sunt utilizate att metode fizice, ct si metode chimice.Metode fizice:relevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrast;relevarea scrisului prin ntarirea electronica a contrastuluimetoda examinarii n radiatii invizibileevidentierea scrisului prinfotografia separatoare de culoriRelevarea scrisului cu ajutorul fotografiei de contrastn cadrul acestei metode, ntarirea contrastului se realizeaza n procesul reproducerii fotografice, folosindu-se materialele negative si pozitive adecvatesi respectndu-se anumite conditii de developare, precum si prin aplicarea unor procedee speciale.Principalul neajuns al procedeului mentionat l constituie faptul ca paralel cu marirea contrastului are loc si o crestere daunatoare a contrastului. Totodata, se reduce calitatea imaginii datorita difuzarii luminii n limitele de contact a celor doua emulsii. n obtinerea contrastului necesar relevarii scrisului, o larga aplicare o au filtrele de lumina, care sunt transparente pentru lumina propriei culori si opace pentru lumina culorii complimentare.O metoda eficace de ntarire a contrastului, aplicata nsa rar n practica, datorita operatiunilor anevoioase pe care le necesita este acea a suprapunerii emulsiilor fotografice[36]. Ea are la baza principiul cresterii transparentelor n progresie aritmetica, iar a opacitatilor n progresie geometrica; suprapunnd mai multe emulsii fotografice continnd fiecare aceeasi imagine, opacitatile vor creste mai rapid dect transparentele, determinnd contrastarea imaginii. Metoda a fost initiata de Burinski, care a propus doua modalitati de lucru:1.fotografierea actului pe emulsie de coloid turnata pe o placa de sticla, deasupra careia dupa developare se aplica un alt strat de coloid, se fotografiaza si se developeaza din nou, operatia repetndu-se pna la obtinerea contrastului necesar;2.fotografierea actului pe mai multe placi, n conditii absolut similare, dupa prelucrarea si uscarea acestora emulsiile se desprind si se suprapun ntre doua placi de sticla, urmnd copierea sau marirea imaginii pe hrtie fotografica.Metoda consta n producerea pe cale artificiala a unui contrast de stralucire sau de culoare de natura sa conduca la evidentierea scrisului pe fondul pe care a fost depus initial .n acest scop se foloseste urmatoarelematerialele fotografice - pozitive si negative - cu un coeficient de contrast foarte ridicat ;revelatori cu actiune energica n prelucrarea imaginii;suprapunerea imaginilor;contratiparirea;ozobromarea;La prelucrarea revelatorilor se folosestehidrochinona,iar pentru atenuarea efectului voalat al imaginii se introduce n solutie n cantitate mai mare de bromura de potasiu.Relevarea scrisului prin ntarirea electronica a contrastului.Aceasta metoda se aseamana cu obtinerea copiei pozitive dupa doua sau mai multe negative suprapuse. Deosebirea consta n aceia ca ntarirea contrastului nu se realizeaza prin mijloace optice, ci prin amplificare electronica. Dezavantajul acestei metode consta, pe de o parte, n aceia ca are o sensibilitate mica n sesizarea densitatilor optice, iar, pe de alta parte, datorita cmpului vizual redus al aparatului , nu este posibila examinarea unei suprafete mai mari din nscris.La elaborarea metodei electronice de stabilire a contrastului s-a pornit de la ideea suprapunerii emulsiilor fotografice. Metodei electronice i este caracteristic faptul ca suprapunerea imaginilor scrisului cercetat se face pe cale optica, prinamplificare electronica. Cel mai simplu aparat de intensificare a contrastului are la baza principiul fototelegrafiei si cel cinescopic. Procesul de accentuare a imaginii cuprinde cteva etape[37]. Cele mai importante sunt: descompunerea imaginii, nregistrarea sa fragmentara, reproducerea imaginilor fragmentare ntr-o singura imagine, transformarea diferentei de stralucire a urmelor scrisului si fondului hrtiei n dependenta de impulsuri electrice, transformarea semnalelor electrice n semnale luminoase.Metoda expusa are urmatoarele avantaje:timp putin pentru executare;posibilitatea de a fi supusa controlului la diferite etape de desfasurare;Dezavantaje:suprafata cmpului vizual este mica;sensibilitate scazuta de diferentiere a densitatilor optice.Metoda examinarii n radiatii invizibile.Stabilirea scrisului anterior existent poate fi facuta si prin examinarea documentului n radiatii invizibile, de exemplu n radiatii infrarosii, ultraviolete si roentgen. Aceasta metoda este rar aplicata datorita dificultatii sale si datorita faptului ca scrisul ndepartat prin nlaturare foarte rar poate fi detectat cu ajutorul metodei date. Meritul radiatiilorinvizibile este acela ca au proprietatea de a fi absorbite de substantele folosite pentru scriere si ndeosebi care contin coloranti organici, al tusurilor si creioanelor de culoare rosie, galbena si verde. Rezultate mbucuratoare se obtin la relevarea scrisului alterat prin stergere chimica, adica prin spalare sau corodare.Obtinerea imaginii se face prin corelarea corespunzatoare a sursei de radiatie, a filtrului asezatn fata obiectivului fotografic si a materialului negativ.Este cunoscut faptul ca focarul razelor ultraviolete se afla mai aproape de obiectiv dect cel al razelor care se pot observa. Iata de ce este necesar sa apropiem obiectivul aparatului fotografic de emulsia fotografica. Corectarea o facem prin experiment, coeficientul ei fiind cu att mai ridicat cu ct mai scurta este lungimea de unda a radiatiilor ultraviolete ce trec prin filtru aflat n fata obiectivului si ct mai mare este scara imaginii. Situatia se poate clarifica si cu ajutorul unui ecran fluorescent care se aseaza n locul sticlei mate, stratul fluorescent fiind ndreptat spre obiectiv. De obicei ca ecran se foloseste o solutie apoasa de suflat de chinina, sau o solutie apoasa de fluoresceina, sau un fixator fotografic oxidizat.Pentru stabilirea a ceea ce a fost scris anterior se pot aplica si razele Roentgen. Ele se aplica rar datorita faptului ca putine substante sunt transparente la astfel de radiatie. Ca filtru n asa situatii se pot folosi cele ce contin saruri metalice, brom, talc, coloranti minerali, eozina s.a. Aceste substante au un numar atomic relativ mare si absorb radiatiile Roentgen moi si se evidentiaza cu ajutorul roentgenografiei, roentgenoscopiei sau fotoelectronografiei.Rontgenografia se obtine prin suprapunerea actului cu materialul fotografic si se introduc ntr-o caseta confectionata dintr-un material prin care nu patrund radiatiile, dar cu partea superioara transparenta pentru radiatiile Roentgen si netransparenta pentru radiatiile spectrului vizibil. Trebuie de explicat ca actul trebuie sa fie deasupra filmului, iar ca material opac trebuie folosita o placa subtire de aluminiu sau o hrtie rezistenta acoperita cu un strat de zaponlac. Iradiind caseta cu raze Roentgen numite si X, care vor penetra doar hrtia, impresionnd materialul fotografic, iar trasaturile scrisului sters vor ramne neimprimate.Roentgenoscopia se face prin plasarea n locul materialului fotografic a unui ecran fluorescent, iar restul este ca si la roentgenografie. Caseta cu actul care urmeaza a fi examinat si ecranul fluorescent se monteaza, de regula, ntr-un dispozitiv conic de observare. Imaginea trebuie urmarita prin partea superioara a conului.Dupa cum am mentionat fotoelectonografia constituie un alt mijloc de descifrare a continutului preexistent falsificariiactului. Cunoastem ca anumite obiecte care au fost supuse radierii cu raze X emit electroni. Aceasta si este pus la baza electronografiei. n literatura ntlnim doua procedee de obtinere a fotoelectronografiei. Unul consta n faptul ca electronii sunt emisi de o placa de plumb slefuita. Actul banuit l punem ntre placa de plumb, despre care am vorbit si un material fotografic negativ, presndu-se bine ntre ele. Radiatia la care va fi supusa caseta va trece mai nti prin film, apoi prin act, iar ajungnd la placa de plumb se va ntoarce napoi, traversnd actul si imprimnd cu o intensitate mai redusa, n dreptul scrisului sters, o imagine pe materialul fotografic. Acest procedeu se aplica mai des n cazul scrisului executat pe hrtie foarte subtire. A doua metoda se bazeaza pe emiterea fotoelectronilor de ramasitele materialului de scriere. La acest procedeu nu se foloseste placa de plumb, iar n rest totul este la fel. Razele X trec prin materialul fotografic si ajung la act de unde se degaja electroni. Fotoelectronii se degaja mai intens acolo unde exista urme a materialului de scriere si vor actiona asupra peliculei fotografice de unde vom putea citi continutul preexistent al actului.Fotoelectonografia are neajunsul urmator: razele X au actiune fotografica si densitatea optica a filmului este conditionat fasciculul radiatiei Roentgen. Pentru reducerea acestui efect se folosesc raze X mai dure, care sunt slab absorbite de emulsia materialului fotografic. Totodata se foloseste, ca filtru, o placa de plumb groasa de 0,2-0,4 mm. Urmarind acelasi scop, materialele fotografice trebuie sa aiba granule ct mai putine si sa fie ct mai putin sensibile la radiatiile Roentgen.Evidentierea scrisului prinfotografia separatoare de culoriAceasta metoda utilizeaza filtrele de lumina si se bazeaza pe faptul ca filtrele lasa sa treaca lumina specifica culorii pe care o au, retinnd ori atenund lumina culorilor complementare. Folosirea acestor filtre colorate este recomandata n cazul cnd este necesara corectarea contrastelor, n sensul atenuarii contrastului daunator si ntaririi contrastului util, mai ales cnd scrisul este mascat de imaginea cromatica nconjuratoare.Rezultatul folosirii fotografiei separatoare de culori se concretizeaza prin colorarea scrisului de pe negativ ntr-o nuanta mai ntunecata pe fond deschis, pe pozitiv scrisul aparnd ntr-o nuanta mai deschisa pe fond ntunecat.Metode chimice:relevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scripturalmetoda difuzo-copiativaRelevarea scrisului pe baza urmelor de presiune ale elementului scripturalEvidentierea scrisului dupa urmele de presiune ale instrumentului sciptural este utila, n special n cazul nscrisurilor redactate cu stiloul cu bila sau cu creionul.Instrumentele scripturale lasa pe versoul hrtiei urme de apasare. Din acest motiv, scrisul poate fi evidentiat prin tratare prin fotografia de umbre sau prin frecarea usoara a versoului cu hrtie carbon, n scopul colorarii proeminentelor existente pe suprafata acestuia.Intensitatea pronuntarii urmelor de presiune are o mare importanta pentru posibilitatea aplicarii metodei date. Evidentierea unor asemenea urme se face prin diverse metode de examinare cum sunt: tratare cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod, crearea contrastului de umbra, tratarea cu substante pulverizate si ridicarea cu ajutorul mulajului.Crearea contrastului de umbra se face cu ajutorul surselor de lumina si prin iluminarea unei singure parti a zonelor falsificate, din diferite unghiuri. Unghiurile sunt direct proportionale cu intensitatea urmelor de apasare. Ele sunt mai mari cu ct mai mare este adncitura lasata pe hrtie.Prelucrarea cu vapori de iod sau cu solutii pe baza de iod da mbucuratoarerezultate si atunci cnd apasarile pe hrtie sunt nensemnate. Urmele grafismului sters vor fi conturate de iod mai pronuntat n locurile unde hrtia a fost presata.Solutiile de baza care sunt folosite la stabilirea scrisului dupa urmele de presiune sunt:-solutie apoasa cu un continut de 16,7% clorura de sodiu, 13,3% iodura de potasiu, 6,7% clorura anhidrica de aluminiu, 11,7% glicerina si 35% iod;-solutie de iod (0,4 gr), solutie de clorura de magneziu (50 gr n 25 ml apa), iodura de potasiu (10gr) si apa (10ml);-amestecul a doua solutii: una formata di 1 gr de iod, 2 gr de iodura potasiu, 97 ml de apa, iar a doua solutie saturata de clorura de calciu (70%);-iod (1 gr), iodura de potasiu (4 gr), glicerina (20 ml), apa (8 ml).Dupa ce alegem solutia, aceasta se aplica cu ajutorul unui tampon de vata nmuiat n solutie. Colorarea urmelor scrisului este pe putin timp si din aceasta cauza este necesar fotografierea actului. La tratarea actului, cu solutia potrivita, apar niste pete ce pot fi nlaturate prin tratare cu hiposulfit de sodiu saunumit si fixator fotografic.Mai este cunoscuta o metoda de stabilire a scrisului preexistent dupa trasaturi, este vorba de metoda ridicarii urmelor cu ajutorul mulajelor, care sunt de obicei materiale plastice. La aceasta metodasunt mai multe procedee de aplicare. Un procedeu mai simplu este urmatorul: luam o pelicula de vinilin si acoperim suprafata alterata a actului, peste aceasta pelicula se aplica o placa de sticla, iar de asupra sticlei se aseaza o bucata de plumb scobit. Pelicula de vinilin trebuie sa aiba o grosime de0,8 mm, grosimea sticlei de3 mm. Mulajul, n cazul nostru vinilinul, trebuie ncalzit pna la topire si el va patrunde n relieful hrtiei format prin apasare n timpul scrierii. ncalzirea se face cu o sursa de radiatii infrarosii timp de aproximativ 10 minute. Dupa aceasta procedura asteptam ca materialele sa se raceasca, apoi vom dezlipi pelicula de pe actdupa care o asezam pe o foaie alba[38]. Astfel vom putea citi scrisul. La citire aplicam metoda amintita mai sus numita contrast de umbre. Lumina la citire trebuie s-o ndreptam sub un unghi ascutit. Ridicaturile de pe pelicula pot fi relevate si cu ajutorul diferitor pigmenti sau materiale care sa-i contina.Autorii mai mentioneaza faptul de a realiza mulaje optice, folosind substante care se topesc usor, cum ar fi: aliajul "Lipovitz" cu temperatura de topire la 47,2C. El este compus din 5% cadmiu, 8% staniu, 19% indiu, 23% plumb si 45% bismut.Mulajul dupa ntindere se vopseste cu tus si se apasa usor pe o hrtie alba pe care se vor desena urmele de presiune.Scrisul sters poate fi relevat dupa urmele de presiune lasate pe alte suprafete dect a actului si anume pe masa ori alte obiecte. Deseori scrisul este relevat prin aceasta metoda dupa urmele produse pe o alta hrtie care se afla sub act n timpul scrierii. Procedeele care sunt aplicate n asa situatiisunt acelea pe care le-am descris mai sus. ncercarea de a releva scrisul pe asa cale se face, de cele mai dese ori, n situatiile cnd stabilirea scrisului, care a fost sters, nu a putut fi facuta prin alta procedura.Metoda difuzo-copiativaSe bazeaza pe efectul de sensibilizare si desensibilizare optica a materialelor fotografice. Actul modificat se pune n contact cu o hrtie fotografica. Urmele scrisului sters vor actiona asupra materialului fotografic, provocnd acestuia schimbari. Aceasta metoda este mai eficace la relevarea scrisurilor nlaturate pe cale mecanica. Falsificarile prin folosirea substantelor chimice pot fi depistate pe aceasta cale mai rar, deoarece colorantul materialului de scriere este decolorat sau este ntins pe o suprafata mare de hrtie.Cu un mare succes putem releva pe aceasta cale scrisurile care sunt executate cu materiale ce contin coloranti solubili n apa. Exemplu de asa materiale: cernelurile si creioanele chimice preparate cu albastru sau violet de metil, cernelurile de anilina etc. Executarea acestei metode cuprinde trei faze principale: copierea; prelucrarea materialului fotografic; reproducerea imaginii.Copierea trebuie efectuata ntr-o camera n care sa nu patrunda alta lumina dect lumina rosie. Este necesar sa cunoastem ca desi unii autori propun folosirea placii fotografice este totusi mai potrivit a folosi hrtia fotografica. Bine se primeste operatia data cu folosirea hrtiei de contrast normal sau ridicat. Preventiv contactarii actului cu materialul fotografic ultimul se tine n apa distilata cu o temperatura de 18-20 de grade timp de 1-5 minute, pentru ca stratul gelatinos sa se nmoaie. Ca sa marim gradul de dizolvare a colorantului organic adaugam n apa distilata solutie de amoniac. Cantitatea de amoniac este de 10-15 picaturi la 1000 ml de apa. Introducerea hrtiei fotografice n alcool etilic usor acidulat va da acelasi rezultat. Factorul de umezeala mare se poate ndeparta cu ajutorul hrtiei de filtru. Vorbind de timpul de contact a actului cu hrtia fotografica trebuie de mentionat ca el poate fi de la doua pna la zece minute. Variatia data este n dependenta de mai multi factori ca gradul de umectare a emulsiei fotografice, cantitatea colorantului, felul hrtiei, proprietatea colorantului etc.Dupa desprinderea hrtiei fotografice de pe act prima trebuie lasata sa se usuce pentru o mai buna fixare si pentru ca sa nu aiba loc raspndirea particulelor copiate pe hrtia fotografica. Dupa aceasta hrtia fotografica se developeaza sub actiunea unei lumini speciale. Ceea ce apare este imaginea negativa a scrisului, dupa care prin copiere se poate obtine imaginea pozitiva.3.1.2.nlaturarea textului pe cale chimicaCorodarea si spalarea reprezinta nlaturare de text datorata actiunii unui agent chimic. Agentul chimic intra n reactie cu colorantii existenti n substanta de scriere, formnd saruri incolore.Potrivit literaturii de specialitate pentru nlaturarea textului sunt folosite mai multe procedee, dintre care :introducerea si tinerea nscrisului n apa fierbinte,pna la disparitia scrisuluitinerea nscrisului nemiscat n apa rece, timp de 2-3 ziletamponarea textului cu vata mbibata n diversi solventi chimici, urmata de spalare si uscare fortata s.a.Cunoasterea substantelor folosite la corodarea nscrisului este necesara, n raport cu acestea alegndu-se reactivul adecvat pentru refacerea scrisului nlaturat.Solventii folositi pentru corodare si spalare provoaca o serie de transformari ale hrtiei si materialelor de scriere. Alterarea chimica poate fi recunoscuta dupa :-pierderea luciului hrtiei si aparitia unor portiuni mate-existenta unor pete albe albicioase sau galbene-cresterea porozitatii si fragilitatii hrtiei-deteriorarea liniaturii imprimate si a desenului de protectie corodat,precum si a mentiunilor executate ulterior corodarii-existenta unor fragmente din traseele grafice ale scrisului initial-fluorescenta diferita a locurilor alterate fata de fluorescenta generala a nscrisului.Examinarea criminalistica a falsului partial pin nlaturare de text pe cale chimica parcurge doua faze : Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarea Refacerea textului nlaturat3.1.2.1.Stabilirea locului n care s-a produs corodarea si spalarean afara de metodele folosite la stabilirea locului unde a fost nlaturat textul pe cale mecanica, n cazul alterarii pe cale chimica se utilizeaza si metode specifice, mergnd pna la identificarea substantelor cu care s-a realizat corodarea.Acestea sunt :tratarea cu hrtie de turnesoltratarea cu acid citrictratarea cu vapori de sulfat de amoniutratarea cu nitrat de arginttratarea cu solutie diluata de hipermanganat de sodiutratarea cu vapori de ionidinaalte metode si procedee.3.1.2.2.Refacerea textului nlaturatFiind o operatie destul de dificila, la refacerea scrisului sters cu agenti chimici se folosesc att metode fizice ct si chimice.Metodele chimice de relevare a textului nlaturat, desi prezinta riscul deteriorarii grave a nscrisului,se dovedesc eficace n cazul n care cerneala stearsa a avut un continut redus de fier.Metode chimice utilizate :tratarea scrisului cu eosinatratarea nscrisului cu vapori de acid tiocianictratarea nscrisului cu izotopi radioactivialte metode.3.2.Falsul n documente executat prin adaugire de text.Adaugirile de text sunt specifice falsului partial, pot fi de cele mai diferite feluri, ncepnd de la un semn de punctuatie si terminnd cu un fragment din text. Aceste adaugiri pot fi stabilite dupa mai multe criterii. n primul rnd dupa criteriile fizico-grafice si fizico-chimice. De