criminalistica 2015
DESCRIPTION
Curriculum la disciplina CRIMINALISTICA, USMTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL
CURRICULUM la disciplina
„CRIMINALISTICA”
(învăţământ la zi)Ciclul I, Licenţă
AUTORI:M. Gheorghiţă
dr. hab.,prof. univ;M.Demcenco, dr., conf.univ.;Gh.Golubenco, dr. conf.univ.
CHIŞINĂU 2015
1
APROBAT Şef Departament __________________
la şedinţa Depertamentului
din „ ____” __________ 2015
2
I. PRELIMINARII
La începutul mileniului al treilea s-a observat că criminalitatea capătă noi forme, tot mai
sofisticate, impertinente şi periculoase. Eforturile depuse de societate în vederea combaterii
criminalităţii au dat anumite rezultate. La obţinerea acestor succese a contribuit şi ştiinţa
judiciară - criminalistica, care se află permanent în căutarea celor mai eficiente mijloace şi
metode pentru a face faţă fenomenului infracţional.
Disciplina Criminalistica reprezintă o ştiinţă judiciară care studiază legităţile de formare a
urmelor infracţionale şi elaborează metode şi mijloace destinate administrării probelor în justiţia
penală, prin aceasta contribuind la descoperirea şi prevenirea infracţiunilor. La elaborarea
metodelor, mijloacelor şi procedeelor noi de combatere a criminalităţii este valorificată
experienţa acumulată de-a lungul anilor în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor
prin mijloace, metode şi procedee de activitate performante, puse la dispoziţie de ştiinţa şi
tehnica modernă.
Studierea acestei disciplini de către studenţii facultăţilor de drept asigură crearea unor
aptitudini privind aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice absolut
necesare specialiştilor abilitaţi cu descoperirea faptelor infracţionale şi înfăptuirea justiţiei
penale. De asemenea deprinderile create în urma studierii disciplinei în cauză contribuie la
formarea complexă şi multilaterală a juristului ca profesie.
Specialiştii ce posedă cunoştinţele în cauză îşi pot realiza pe deplin activitatea în domeniul
urmăririi penale, învinuirii de stat, activităţii judiciare, avocaturii, securităţii statului, expertizei
judiciare şi protejării valorilor sociale de atentate distructive.
Modulul disciplinei este destinat înţelegerii profunde şi complexe de către studenţii
facultăţilor de drept a bazelor ştiinţifice şi a metodologiei criminalistice, precum şi
autoperfecţionării continue în domeniul jurisprudenţei.
II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Forma de învăţământ
Codul disciplinei
Denumirea disciplinei
Responsabil de disciplină
Semestrul
Ore total:
Eva
luar
ea
Nr.
de
cred
ite
Totalinclusiv
C S L LI
cu frecvenţă la zi
S.07.A.156 Criminalistica
M. Gheorghiţă VII 180 44 46 90 E 6
cu frecvență redusă
S07O040 Criminalistica
M. Chirilă IX-X 120 28 8 84 E 5
3
Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor la criminalistică
Nr. d/o Unităţi de conţinut
Ore
Curs SeminarLucrul
individualzi
1. Noțiunea, sistemul, metodologia și sarcinile criminalisticii
2 2 2 1
2. Istoria apariţiei şi dezvoltării criminalisticii De sinestătător
De sines-tor
2
3. Diagnosticarea şi identificarea criminalistică 2 2 2 1
4. Aspecte generale ale tehnicii criminalistice, fotografia şi audio-videoînregistrarea criminalistică
2 1 2
5. Traseologia criminalistică 4 2 4 2
6. Armologia criminalistică 2 1 2
7. Documentologia criminalistică 4 2 4 2
8. Gabitoscopia şi evidenţele criminalistice 2 1 2
9. Tezele generale ale tacticii criminalistice 4 2 4
10. Tactica cercetării la faţa locului şi reţinerii bănuitului 4 2 4
11. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente 2 2 2
12. Tactica audierii persoanelor în procesul penal 4 2 4 2
13. Tactica prezentării spre recunoaştere, verificării declaraţiilor la f/locului, reconstituirii faptei
2 2 2
14. Tactica şi formele utilizării cunoştinţelor speciale în procesul cercetării cauzelor penale
2 2 2
15. Aspecte conceptuale ale metodicii criminalistice (noţiune, izvoare, structură şi conţinut, principii generale etc)
2 1 2
16. Modelul și caracteristica criminalistică a infracțiunilor 2 1 2
17. Structura metodicilor particulare și etapele de cercetare a infracțiunilor
2 1 2
18. Metodica cercetării omorului 2 2 2Total 44 28 46 8 90 84
pentru specialităţile cu frecvenţă redusă
III. COMPETENŢE Aplicarea competentă a mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Identificarea urmelor materiale ale infracţiunii. Capacitatea de aplicare a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice la depistarea şi
fixarea urmelor materiale ale infracţiunilor. Argumentarea, aplicarea expertizelor criminalistice la identificarea factorilor creator de urme în
procedura de urmărire penală. Capacitatea de a efectua cercetarea la faţa locului. Justificarea aplicării măsurilor tactice în procesul de audiere a persoanelor în vederea obţinerii de
probe testimoniale autentice. Argumentarea aplicării măsurilor tactice în procesul de desfăşurare a altor activităţi verbale de
urmărire penală.
4
Reflectarea principiilor şi a structurii metodicilor de cercetare a diferitor categorii de infracţiuni.
IV. OBIECTIVE GENERALELa nivel de cunoaştere şi înţelegere :
Să definească bazele ştiinţifice ale cunoaşterii retrospective a faptelor ce constituie infracţiuni;
Să determine obiectul de studiu şi metodologia criminalistică; Să cunoască legităţile creării şi investigării probelor infracţiunii; Să cunoască tehnologia şi tehnicile de administrare a probelor materiale şi testimoniale
ale infracţiunii; Să determine premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice; Să cunoască impactul cuceririlor altor ramuri şi domenii ştiinţifice asupra consolidării şi
dezvoltării în perspectivă a criminalisticii;
La nivel de aplicare: Să aplice metodele şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de cercetare criminalistică necesare
descoperirii faptelor penale; Să adapteze la necesităţile practicii de investigare criminalistică realizările altor ştiinţe,
cum ar fi chimia, fizica, matematica, cibernetica, biologia, logica, psihologia, etc.; Să utilizeze noile metode şi procedee tactice de organizare şi efectuare a acţiunilor de
urmărire penală, necesare stabilirii adevărului într-un proces penal; Să folosescă cu cunoştinţă de cauză mijloacele tehnice şi metodele de aplicare a acestora
în activitatea operativă de prevenire şi curmare a infracţiunilor; Să manifeste atitudine adecvată în situaţiile aplicării incorecte a metodelor şi mijloacelor
de administrare a probelor; Să utilizeze datele privind practica infracţională la elaborarea metodicelor de
investigaţie, specifice anumitor categorii de infracţiuni;
La nivel de integrare: Să aprecieze importanţa criminalisticii la combaterea fenomenului infracţional; Să argumenteze locul pe care îl ocupă criminalistica în sistemul ştiinţelor juridice
actuale; Să argumenteze legătura criminalisticii cu ştiinţele naturale; Să recomande decizii optime în situaţii problematice în activitatea de urmărire penală; Să propună iniţiative de perfecţionare a legislaţiei şi practicii de urmărire penală; Să elaboreze modele (argumentate ştiinţific) de organizare şi planificare a activităţii de
cercetare a faptelor penale; Să formuleze propuneri concrete privind metodica cercetării unor
categorii de infracţiuni noi (apărute pe parcursul ultimilor 15-20 ani).
V. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
Subiectul 1. Introducere în criminalistică şi metodologia obiectuluiObiective Unităţi de conţinut
- să indice premisele şi condiţiile istorice de apariţie a cunoştinţelor cu semnificaţie criminalistică;- să determine aportul cercetărilor care au stat la leagănul apariţiei ştiinţei criminalistica;- să evalueze principalele etape de dezvoltare a
Noţiunea şi obiectul de studiu al criminalisticii. Sistemul cursului criminalisticii. Rolul criminalisticii în combaterea infracţiunilor. Legătura criminalisticei cu alte ştiinţe.
5
criminalisticii naţionale; -să definească noţiunea de criminalistică şi să specifice sistemul acesteia;- să deducă rolul criminalisticii la prevenirea infracţiunilor;- să estimeze locul criminalisticii în sistemul ştiinţelor naturale şi juridice;- să definească metodele criminalistice;- să determine clasificarea metodelor criminalistice;- să deducă necesitatea aplicării în teoria şi practica criminalistică a metodelor particular-ştiinţifice;- să analizeze formele de aplicare în activitatea de urmărire penală a metodei de modelare;
Bazele ştiinţifice ale metodologiei criminalistice. Metoda observaţiei; Metoda măsurării; Metodele particular-ştiinţifice şi admisibilitatea lor în activitatea de urmărire penală. Metodele speciale criminalistice: perspectiva desăvârşirii lor în lumina realizărilor ştiinţei şi tehnicii moderne.
Subuectul 2. Istoria apariţiei şi dezvoltării criminalisticii
Obiective Unităţi de conţinut
- să cunoască premisele apariţiei ştiinţei criminalistice;- să aprecieze fondatorii criminalisticii şi rolul acestora în dezvoltarea ştiinţei date;- să identifice criminaliştii din spaţiul românesc care au stat la baza dezvoltării acestei ştiinţe
Din istoria apariţiei elementelor criminalisticii în activitatea organelor de luptă cu criminalitatea;Rolul laboratorului fotografic din BucureştiContribuţia medicilor legişti în apariţia ştiinţei criminalistice
Subiectul 3. Diagnosticarea şi i dentificarea criminalistică Obiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea de identificare criminalistică;- să evidenţieze genurile şi obiectele identificării criminalistice;- să evalueze modelele de comparaţie necesare expertizei dispuse în vederea stabilirii autenticităţii semnăturii;- să evalueze rolul şi importanţa modelelor experimentale de comparaţie a scrisului;
Noţiunea şi premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice; Specificul identificării criminalistice şi rolul acesteia în procesul de probaţiune judiciară. Obiectele identificării criminalistice: noţiunea, clasificarea. Genurile identificării criminalistice. Identificarea criminalistică după reflectările material-fixate. Stabilirea (identificarea) întregului după părţile sale componente. Principiile metodice ale identificării criminalistice după reflectările material-fixate. Etapele procesului de examinare criminalistică a materialelor prezentate spre expertizare. Aprecierea rezultatelor examinării comparative; formularea concluziilor expertului criminalist.
Subiectul 4. Aspecte generale ale tehnicii criminalistice. Fotografia şi videoînregistrarea criminalistică Obiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea, sarcinile şi clasificarea tehnicii criminalistice;- să determine ramurile tehnicii criminalistice;- să clarifice rolul fotografiei şi videoînregistrării criminalistice în cjmbaterea fenomenului infracţional;- să determine metodele şi genurile de fotografiere
Aspecte generale ale tehnicii criminalistice. Clasificarea tehnicii după provenienţă şi destinaţieStructura şi conţinutul tehnicii criminalistice Ramurile tehnicii criminalistice Noţiunea şi rolul fotografiei criminalistice în procesul cercetării infracţiunilor. Metodele şi genurile de fotografiere
6
criminalistică;- să evalueze regulile şi cerinţele efectuării videoînregistrării la cercetarea infracţiunilor.
Videoînregistrarea: priorităţi, reguli şi cerinţe
Subiectul 5. Traseologia criminalistică Obiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea de traseologie şi să specifice sarcinile acesteia;- să clasifice urmele materiale ale infracţiunii;- să evalueze regulile generale de fixare şi ridicare a urmelor materiale ale infracţiunii;- să indice premisele ştiinţifice asle identificării persoanelor după urmele de mîini;- să determine noţiunea şi importanţa criminalistică a urmelor de mîini;- să clasifice desenele papilare;- să evalueze elementele principale ale desenului papilar şi să aprecieze rolul acestora în procesul de identificare dactiloscopică; -să definească noţiunea şi importanţa criminalistică a urmelor de picioare;- să analizeze elementele caracteristice ale „cărării urmelor”;- să definească noţiunea şi să clasifice urmele mecanoscopice;- să analizeze mecanismul de formare a urmelor de adîncime;-să definească şi să aprecieze importanţa criminalisică a urmelor obiectelor de îmbrăcăminte;- să clasifice urmele obiectelor de îmbrăcăminte;- să formuleze sarcinile expertizei criminalistice a microurmelor de îmbrăcăminte;- să reproducă criteriile de clasificare a urmelor create de mijloacele de transport;- să analizeze procesul de descoperire, fixare şi ridicare a urmelor mijloacelor de transport;- să evalueze valoarea informativă a urmelor create de mijloacele de transport;-să interpreteze noţiunea de microurmă a infracţiunii;-să demonstreze importanţa criminalistică a microurmelor infracţiunii;-să recomande lista sarcinilor expertizei microurmelor infracţiunii;
Noţiunea şi sarcinile traseologiei criminalistice. Clasificarea urmelor materiale ale infracţiunii..Urmele de mâini: noţiunea şi clasificarea lor. Crestele şi desenele papilare. Proprietăţile şi clasificarea desenelor papilare. Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor de mâini. Relevarea urmelor invizibile de mâini. Urmele de picioare: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică. Cărarea urmelor şi elementele ei caracteristice. Urmele create de alte părţi ale corpului uman (de dinţi, de buze, de unghii). Urmele create de obiecte vestimentare: noţiunea, clasificarea, importanţa lor criminalistică. Urmele de materie biologică umană, descoperirea, fixarea şi ridicarea lor.Clasificarea urmelor instrumentelor de spargere; Urmele sub formă de resturi de materie formate cu ocazia aplicării instrumentelor de spargere. Cercetarea criminalistică a urmelor materie.Urmele mijloacelor de transport. Microurmele infracţiunii: noţiunea şi clasificarea acestora.
Subiectul 6. Armologia criminalisticăObiective Unităţi de conţinut
- să definească conceptul criminalistic al armei de foc şi să formuleze criteriile de clasificare ale acestora;- să clasifice urmele împuşcăturii;- să determine direcţia, distanţa şi locul de unde s-a tras din arma de foc;
Noţiunea, obiectul şi sarcinile balisticii judiciare. Armele de foc, noţiunea, criterii de clasificare. Muniţia ca obiect de studiu criminalistic. Clasificarea muniţiilor. Urmele împuşcăturii: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică.
7
- să definească noţiunea de expertiză balistică şi să determine sarcinele acesteia;- să destingă sarcinile specifice ale expertizei armelor atipice;- să evalueze procesul de creare a urmelor, mecanismelor armelor de foc pe muniţie;- să definească noţiunea şi caracteristicile armei albe;- să determine clasele armelor albe.
Descoperirea, fixarea şi ridicarea de la faţa locului a armelor de foc, a muniţiilor şi a urmelor împuşcăturii.Urmele create prin aplicarea explozivelor la săvârşirea infracţiunilor de omor. Interpretarea la faţa locului a urmelor explozivelor;Noţiunea şi clasificarea armelor albe. Caracteristicile armelor albe.
Subiectul 7. Documentologia criminalisticăObiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea de document şi fals în documente;- să analizeze formele falsului prin înlăturare de text;- să definească esenţa falsului material în acte scrise;- să evidenţieze sarcinile examinării prealabile a actelor suspecte de fals;- să identifice semnele falsului prin ştergere şi coradare;- să determine rechezitele care sunt frecvent supuse contrafacerii ilicite;- să evaluze elementele caracteristice ale falsificării impresiunilor de ştampilă şi a semnăturii;- să evidenţieze sarcinile expertizei tehnico-criminalistice a documentelor;- să enumere premisele ştiinţifice şi posibilităţile expertizei grafoscopice;- să evidenţieze activităţile de pregătire a expertizei scrisului;- să evalueze rolul şi importanţa modelelor de comparaţie a scrisului;
Noţiunea şi importanţa documentelor - mijloace de probă. Cercetarea prealabilă a documentelor - probe materiale. Regulile generale privind manipularea şi conservarea documentelor - probe materiale.Caracteristicile falsului prin înlăturare, adăugire sau refacere de text. Examinarea criminalistică a actelor suspecte de fals prin contrafacerea rechizitelor. Contrafacerea semnăturilor. Caracteristicile contrafacerii impresiunilor de ştampile. Contrafacerea documentelor prin substituirea fotografiilor.Scrisul ca obiect de studiu criminalistic. Premisele ştiinţifice ale examinării criminalistice a scrisului. Deghizarea scrisului. Caracteristicile de identificare după scris: noţiunea şi clasificarea lor. Reguli metodice privind examinarea criminalistică a scrisului în vederea identificării scriptorului. Felurile modelelor de comparaţie şi cerinţele ce trebuie respectate cu prilejul selectării acestora de către organul care dispune efectuarea expertizei.Examinarea criminalistică a actelor scrise în vederea determinării autorului conţinutului spiritual după caracteristicile limbajului scris. Stabilirea altor împrejurări, privind întocmirea unui înscris după caracteristicile de limbaj.
Subiectul 8. Gabitoscopia şi evidenţele criminalistice
Obiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea şi sacinile gabitoscopiei criminalistice;- să enumere premisele ştiinţifice ale gabitoscopiei;- să interpreteze noţiunea de semnalmente;- să determine noţiunea şi regulile întocmirii
Consideraţii preliminare. Noţiunea şi sarcinile gabitoscopiei criminalistice. Noţiunea de „portret vorbit” şi regulile de descriere a persoanelor după semnalmentele exterioare. Semnalmentele anatomice ale persoanei. Semnalmentele
8
„portretului vorbit”;- să evalurzr caracteristicile generale şi particulare ale semnalmentelor exterioare a persoanei;- să prezinte noţiunea de evidenţe criminalistice;- să distingă tipurile evidenţelor criminalistice;- să enumere posibilităţile utilizării datelor evidenţelor criminalistice
funcţionale ale persoanei. Descrierea vestimentaţiei şi obiectelor portabile. Posibilităţile expertizei fotoportretice.Noţiunea de evidenţe.Clasificarea evidenţelor. Sarcinile şi posibilităţile evidenţelor criminalistice. Sistemul de evidenţe criminalistice din RM.Tipurile de evidenţe şi utilizarea acestora în procesul de cercetare a infracţiunilor. Modul de apelare la evidenţele criminalistice
Subiectul 9. Tezele generale ale tacticii criminalistice
Obiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea de tactică criminalistică şi sarcinile acesteia;- să interpreteze categoriile de bază şi principiile tacticii criminalistice;- să evalueze situaţiile de urmărire penală şi factorii care influenţează formarea acestora;- să identifice noţiunea de versiune criminalistică, regulile de elaborare şi verificare a versiunilor criminalistice;- să definească esenţa organizării urmăririi penale;- să determine planificarea urmăririi penale şi planificarea acţiunilor de urmărire penală;- să identifice etapele şi formele de interacţiune a
Noţiuni generale cu privire la tactica criminalistică. Obiectul, sistemul şi sarcinile tacticii criminalistice. Categoriile şi principiile tacticii criminalistice:Situalogia criminalistică. Versiunile criminalistice. Organizarea cercetării cauzelor penale. Planificarea cercetării şi acţiunilor de urmărire penală Studierea persoanelor participante la proces – condiţie indispensabilă aplicării măsurilor tactice criminalistice. Calităţile profesionale şi deontologia organelor chemate să aplice măsuri tactice în cadrul
9
organului de urmărire penală cu serviciile speciale de investigaţie la cercetarea infracţiunilor;
urmăririi penale.
Subiectul 10 . Tactica cercetării la faţa locului şi reţinerii bănuituluiObiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea de faţa locului şi sarcinile cercetării acesteia;- să identifice sarcinile activităţii de cercetare a locului faptei;- să destingă cercetarea la faţa locului în domiciliu de percheziţie la domiciliu;- să descrie consecutivitatea cercetării cadavrului la faţa locului;- să analizeze metodele fixării fotografice a cadavrului;- să estimeze rolul medicului-legist, participant în calitate de specialist la cercetarea locului descoperirii cadavrului;- să definească noţiunea de tehnică criminalistică;- să analizeze principiile aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice;- să evalueze structura tehnicii criminalistice şi să clasifice mijloacele tehnice criminalistice;- să determine aportul mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice la cercetarea locului faptei;- să specifice mijloacele şi metodele tehnico-criminalistice folosite la căutarea şi depistarea urmelor şi altor materiale de probă în condiţii de teren;- să definească noţiunea şi sisetemul fotografiei judiciare;- să indice metodele fotografiei judiciare operative;- să analizeze regulele fotografiei panoramice şi signalitice;- să determine regulile metodei metrice aplicate la fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului;- să evalueze mijloacele tehnice şi procedeele de fixare fotografică a semnalmentelor persoanelor şi cadavrelor;- să evaluze avantajele aplicării înregistrării video-magnetice la fixarea rezultatelor desfăşurării acţiunilor de urmărire penală;- să identifice aspectul criminalistic al noţiunii de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului;- să analizeze ordinea consemnării în procesul verbal a rezultatelor cdercetării la faţa locului;
Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului. Etapele cercetării la faţa locului.Principiile general-tactice privind cercetarea la faţa locului. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului. Completarea echipei de cercetare a locului faptei. Rolul specialistului la cercetarea locului faptei.Efectuarea cercetării propriu-zise la faţa locului. Fazele şi metodele de examinare a ambianţei locului faptei. Procedeele tactice cu a căror aplicare se desfăşoară cercetarea la faţa locului. Selectarea şi aplicarea acestora în funcţie de condiţiile locului fapteiFixarea rezultatelor cercetării la faţa locului. Procesul-verbal de cercetare la faţa locului: structura şi conţinutul acestuia. Aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la cercetarea locului faptei şi fixării rezultatelor obţinute. Fotografia şi înregistrarea videomagnetică – mijloace eficiente de fixare. Tehnica aplicării acestora în cadrul cercetării la faţa locului. Schiţarea împrejurărilor şi a ambianţei locului faptei. Variantele tehnice de întocmire a schiţei locului faptei.
Subiectul 11. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documenteObiective Unităţi de conţinut
-să definească noţiunea de percheziţie şi ridicare de obiecte şi documente;- să determine temeiurile efectuării percheziţiei şi ridicării de obiecte sau documente
Conceptul criminalistic al noţiunii de percheziţie. Sarcinile generale ale percheziţiei. Tipurile percheziţiei. Efectuarea percheziţiei în grup. Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei.
10
-să distingă percheziţia de ridicarea de obiecte şi documente;- să distingă etapele percheziţiei;- să stabilească sarcinile etapei de pregătire a percheziţiei în încăperi;- să distingă etapele de realizare a percheziţiei în încăperi;- să estimeze totalitatea mijloacelor tehnico-ştiinţifice destinate procesului de căutare a obiectelor ascunse, aplicabile în condiţii de spaţiu închis;
Asigurarea tehnico-ştiinţifică a activităţii celor investiţi cu efectuarea percheziţiei. Reguli general-tactice privind efectuarea percheziţiei. Aspectul psihologic al percheziţiei.Percheziţia în încăperi. Noţiunea de încăpere ca obiect de percheziţionat. Tactica deplasării şi pătrunderii în încăperea în care urmează să fie efectuată percheziţia. Tactica percheziţiei în încăpere. Metodele şi tehnica aplicată la căutarea obiectelor ascunse. Regulile deontologice şi etico-juridice cu a căror strictă respectare trebuie să se desfăşoare percheziţia în încăperi.Percheziţia în locuri deschise. Noţiunea de loc deschis ca obiect de percheziţionat. Metodele de căutare în locuri deschise a obiectelor ascunse. Mijloacele tehnice aplicate la efectuarea genului dat de percheziţie.Percheziţia persoanei. Categoriile de persoane care pot fi supuse percheziţiei corporale. Fazele în care se desfăşoară percheziţia corporală. Participanţii la percheziţia corporală.Fixarea rezultatelor percheziţiei.
Subiectul 12 . Tactica audierii persoanelor în procesul penalObiective Unităţi de conţinut
-să definească audierea martorului stabilind importanţa declaraţiilor acestuia în procedura de urmărire penală; - să analizeze procesul psihologic de formare a
declaraţiilor martorului şi să stabilească factorii care influenţează conţinutul acestora;
- să definească şi să clasifice procedeele tactice aplicate la audierea martorului;
- să analizeze etapele procesului de audiere a martorului;
- să proiecteze acţiunile de pregătire în vederea audierii martorului;
- să indice factorii care determină aspectul specific al activităţii de audiere a minorilor şi a persoanelor în etate şi cu dizabilităţi;
- să evidenţieze cadrul tactic de audiere a persoanelor minore, în etate şi cu dizabilităţi;
- să interpreteze conceptul criminalistic al noţiunii de confruntare în procedura de urmărire penală;
- să identifice activităţile procesuale şi extraprocesuale de verificare a declaraţiilor bănuitului şi învinuitului;
- să evidenţieze procedeele tactice de verificare la locul infracţiunii a declaraţiilor bănuitului şi a învinuitului;
- să evalueze elementele de pregătire a verificării la faţa locului a declaraţiilor bănuitului şi învinuitului;
Noţiunea şi importanţa declaraţiilor martorului în procesul penal. Procesul psihologic de formare a declaraţiilor martorilor. Organizarea activităţii de audiere a martorilor. Determinarea timpului şi a locului ascultări martorilor. Persoanele care pot participa la ascultarea martorilor. Pregătirea în vederea ascultării unei persoane concrete în calitate de martor.
Procedeele tactice ce constituie tactica ascultării propriu-zise a martorilor. Contactul psihologic – condiţie indispensabilă bunei desfăşurări a ascultării martorilor. Procedeele tactice cu a căror aplicare se asigură contactul psihologic. Relatarea liberă: noţiunea şi semnificaţia ei tactică. Alte procedee tactice de ascultare a martorilor. Tactica depăşirii mărturiilor mincinoase.Procedeele tactice privind ascultarea martorilor minori, a persoanelor în etate şi a celor handicapate. Persoanele participante la ascultarea acestei categorii de martori. Particularităţi tactice privind ascultarea părţii vătămate. Importanţa ascultării bănuitului şi a învinuitului. Unele aspecte referitoare la psihologia bănuitului şi a învinuitului. Pregătirea în vederea ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica ascultării propriu-zise a bănuitului şi a învinuitului. Procedeele tactice aplicate în cadrul ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica prezentării
11
- să definească conceptul criminalistic de fixare a declaraţiilor bănuitului şi a învinuitului;
- să evidenţieze procedeele tactice şi mijloacele tehnice aplicate cu ocazia verificării la locul infracţiunii a declaraţiilor bănuitului şi învinuitului;
- să evalueze condiţiile în care înregistrarea video şi audio-magnetică este indispensabilă fixării declaraţiilor bănuitului şi învinuitului;
probelor în cadrul ascultării bănuitului şi învinuitului.
Subiectul 13. Tactica prezentării spre recunoaştere, verificării declaraţiilor la faţa locului, reconstituirii faptei
Obiective Unităţi de conţinut- să definească noţiunea şi sarcinile prezentării spre recunoaştere, verificării declaraţiilor la faţa locului şi reconstituirii;- să stabilească elementele tactice de pregătire a acestor acţiuni de urmărire penală;- să determine tipurile prezentării spre recunoaştere;- să indice acţiunile de pregătire a prezentării persoanelor spre recunoaştere după voce şi vorbire;- să stabilească mijloacele tehnice criminalistice şi condiţiile în care este indicată aplicarea lor la prezentarea spre recunoaştere după voce şi vorbire;-să identifice formele procesuale şi extraprocesuale de prezentare spre recunoaştere a cadavrului;- să determine persoanele ce pot fi chemate să recunoască cadavrul cu identitatea necunoscută;- să determine condiţiile şi acţiunile de pregătire a verificării declaraţiilor la faţa locului;- să stabilească condiţiile şi locul reconstituirii faptei.
Noţiunea şi importanţa prezentării spre recunoaştere la descoperirea infracţiunilor şi identificarea autorilor acestora. Pregătirea în vederea prezentării spre recunoaştere. Obiectul ascultării persoanei care urmează să recunoască. Reguli generale privind efectuarea prezentării spre recunoaştere.Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor după semnalmente şi caracteristicile funcţional-dinamice (mers, voce şi vorbire). Particularităţi tactice privind prezentarea spre recunoaştere a cadavrelor. Selectarea subiecţilor recunoaşterii propriu-zise a cadavrelor.Tactica prezentării spre recunoaştere a animalelor şi a obiectelor materiale care au constituit obiectul sau produsul infracţiunii.Verificarea şi aprecierea rezultatelor prezentării spre recunoaştere. Esenţa şi sarcinile verificării declaraţiilor la faţa locului. Reconstituirea faptei: noţiune şi sarcini.Participanţii acestot acţiuni de urmărire penală. Tactica verificării declaraţiilor la faţa locului. Particularităţile tactice a reconstituirii faptei.
Subiectul 14. Tactica şi formele utilizării cunoştinţelor speciale în procesul cercetării cauzelor penale
Obiective Unităţi de conţinut- să definească noţiunea de cunoştinţe speciale;- să analizeze formele cunoştinţelor speciale, utilizate în procesul penal;- să identifice rolul specialistului şi cazurile participării lui la efectuarea acţiunilor de urmărire penală;- să determine situaţiile când expertiza este obligatorie la cercetarea infracţiunilor;- să interpreteze temeiurile dispunerii expertizelor judiciare;- să distingă constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală ca probă în cauza penală;- să stabilească situaţiile când este necesară
Noţiunea de cunoştinţe speciale. Formele cunoştinţelor speciale. Instituţiile şi persoanele care pot utiliza cunoştinţele speciale în forme de probe; Reglementarea aplicării cunoştinţelor speciale în procesul cercetării infracţiunilor; Tactica luării de mostre pentru examinarea comparativă; Identificarea persoanelor sau instituţiilor care pot efectua expertizele necesare pe cauza cercetată. Prezentarea materialelor spre expertizare. Efectuarea expertizelor peste hotarele ţării. Evaluarea raportului de expertiză sau constatării tehnico-ştiinţificeUtilizarea pe scară largă a cunoştinţelor speciale
12
dispunerea expertizei judiciare; - să evalueze raportul de expertiză (constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală) şi să determine deciziile care urmează a fi luate;
ale persoanelor competente – cerinţă de principiu metodic privind cercetarea infracţiunilor.
Subiectul 15. Aspecte conceptuale ale metodicii criminalisticeObiective Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea şi sarcinile metodicii criminalistice;- să analizeze structura şi conţinutul metodicii criminalistice;- să distingă etapele cercetării cauzelor penale;- să indice structura şi conţinutul metodicilor particulare de cercetare a infracţiunilor;- să interpreteze noţiunea de model şi caracteristică criminalistică a infracţiunilor;- să analizeze acţiunile procesuale desfăşurate la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor;- să determine organizarea cercetării infracţiunii de un singur ofiţer de urmărire penală şi de un grup de ofiţeri;- să distingă situaţiile formării unui grup de ofiţeri de urmărire penală pentru cercetarea cauzei penale;- să identifice metodica investigării împotrivirii urmăririi penale;- să identifice metodica cercetării alibiului, înscenării infracţiunii si autocalomniei;- să reproducă structura metodicii particulare de cercetare a omorului;- să determine aspectul psihologic al urmăririi
penale.
Noţiunea, obiectul şi sistemul metodicii criminalistice. Principiile metodicii criminalistice.Izvoarele metodicii criminalistice. Etapele de cercetare a infracţiunilor. Situaţiile tipice de urmărire penală. Modelul şi Caracteristica criminalistică a infracţiunilor şi rolul acesteia la elaborarea indicaţiilor metodice privind cercetarea diferitor categorii de infracţiuni.Planificarea şi desfăşurarea activităţii de urmărire penală în mod organizat – principiu general metodic, privind cercetarea penală.Structura şi conţinutul metodicilor particulare de cercetare a infracţiunilor. Situaţiile tipice de urmărire penală. Acţiunile caracteristice etapei iniţiale de cercetare şi sarcinile acestora.
Corelarea activităţii de umărire penală cu cea a organelor speciale de investigaţie ca factor important metodic privind cercetarea infracţiunilor
VI. LUCRUL INDIVIDUAL
Nr.
Produsul preconizat Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de realizare
1.
Referate 1.Identificarea surselor bibliografice2.Întocmirea propriu-zisă a planului3.Comunicarea rezultatelor obţinute
- caracterul ştiinţific al lucrării- diversificarea surselor
bibliografice- sistematizarea conţinutului- analiza conceptelor
doctrinare- volumul (10-12 pag.)
Pe durata semestrului
2. Articole ştiinţifice 1.Alegerea domeniului de cercetare2.Analiza surselor teoretice 3.Analiza jurisprudenţei
- argumentarea actualităţii domeniului de investigaţie- depistarea lacunelor- înaintarea propunerilor de raţionalizare- evidenţierea perspectivei
În lunile noiembrie
13
4.Identificarea actelor normative aplicabile5.Formularea propriilor idei şi propuneri6.Aprecierea teoriilor existente7.Prezentarea publică a articolului
domeniului cercetat- gradul de argumentare a ideilor proprii
-decembrie
3.
Studii ce caz 1.Alegerea şi prezentarea cazului2.Identificarea tangenţelor cu temele studiate3.Studierea actelor normative aplicabile4.Relevarea problemelor în cazul analizat5.Dezbaterea propriu-zisă a cazului
- gradul de înţelegere a studiului de caz- operativitatea utilizării materialelor disponibile- evaluarea aspectelor practice- gradul de fiabilitate a soluţiilor înaintate- relevanţa concluziilor
După prima testare
4.
Proiecte de acte procesuale
1.Relatarea datelor necesare2.Analiza şi generalizarea materialului teoretic şi practic3.Stabilirea cerinţelor faţă de actul procesual ales4.Elaborarea actului procesual5. Prezentarea (în formă scrisă) a actului procesual
- operarea cu termenii de specialitate - sistematizarea conţinutului- plenitudinea completării actului procesual- valorificarea anexelor actului procesual- coerenţa expunerii
Pe durata semestrului
5.
Elaborarea tezelor de licenţă
1.Alegerea temei tezei de licenţă2.Acumularea informaţiei3.Identificarea obiectivelor/sarcinilor4.Elaborarea planului5.Prezentarea rezultatelor6.Susţinerea publică a tezei
- diversitatea surselor bibliografice- profunzimea cercetării- competenţa utilizării terminilor de specialitate- argumentarea actualităţii studiului propus- realizarea obiectivelor/sarcinilor- identificarea problemelor şi propunerea soluţiilor- profunzimea concluziilor şi propunerilor proprii
Pînă la finele
anului de studiu
VII. BIBILIOGRAFIE SELECTIVĂ (până la o pagină)
14
1. S. Doraş, Criminalistica. Chişinău 2011. 2. Mihai Gheorghiţă. Criminalistica.Partea I, Introducere în criminalistică, Chişinău, 1995 3. E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Bucureşti, 2008. 4. C.Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciară, Bucureşti, 1993. 5. Gh. Golubenco, Urmele infracţiunii, Chişinău, 19996. Gh.Golubenco.Criminalistică: obiect,sistem,istorie, Chișinău,2008 7. Gh.Alecu. Criminalistică. Curs universitar, Constanța,2004 8. Gh. Păsescu, I. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Bucureşti, 1996. 9. I. Mircea, Criminalistica, București, 2010 10. L. Ionescu, D.Sandu, Identificarea criminalistică, Bucureşti, 1990. 11. M.Gheorghiţă. Tezele generale ale tacticii criminalistice, Cişinău 200412 M. Gheorghiță. Tratat de metodică criminalistică. Chișinău,2015 13. А.Н.Васильев, Н.П.Яблоков, Предмет, система и теоретические основы
криминалистики, M., 1994.14. Криминалистика.Учебник для вузов/ под ред. А.Ф.Волынского, В.П.Лаврова. Москва,
2013
15