CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

1.1.ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA FIRUL DE PĂR

1.1.1.NOŢIUNE SI CARACTERISTICI

Firele de păr uman alcătuiesc o categorie distinctă de urme biologice denumite , mai

recent , in lucrările de specialitate , si urme de natură piloasă , prin a căror examinare se obţin

date importante cu privire la persoane si la imprejurările faptei , problemele rezolvate de

expertiză înscriindu-se pe aceleaşi coordonate ca şi in cazul expertizei biocriminalistice a

celorlalte urme biologice.1

În esenţă , se pot obţine date despre natura , originea , caracteristicile de sex , vârstă ,

regiunea corporală din care provine , pigmentaţia , diverse particularităţi morfologice ale firului

de păr.

Important este să se reţină ca prezenţa firelor de păr la faţa locului nu trebuie atribuită

neapărat unor actiuni in exclusivitatea violente. Sunt frecvente imprejurările in care firele de păr

se pot desprinde de pe cap , sau din alte părţi ale corpului , fara a fi smulse sau tăiate , cum se

intâmplă in cazul scoaterii pălăriei sau fularului .De asemenea , introducerea braţului neprotejat

de cămaşă intr-un loc strâmt , pentru sustragerea unui obiect , poate avea drept consecinţă cădere

de fire de păr , datorită frecării uşoare de marginile deschizăturii. Cu alte cuvinte , ne putem afla

si in faţa unor căderi determinate de cauze fiziopatologice sau accidentale.

Faţă de semnificaţia sa , prin informaţiile pe care ni le poate oferi , in legătură cu

structura firului de păr , amintim ca principalele sale componente sunt : tija (tulpina) si rădăcina.

Din punct de vedere morfologic , un fir de păr este format din trei straturi : cuticula , aflată la

exteriorul firului si care se prezintă de regulă sub forma unor senzori diferiţi de la o specie la alta

, cortexul ce conţine pigmenţii părului şi , in fine , medulara (canalul medular).

În general , unui fir de păr le este caracteristică o lungime , grosime , pigmentaţie ,

ondulaţie , precum si unele degradări , toate raportate la vârsta si la sexul persoanei , la regiunea

corpului din care provine , la stările fiziopatologice şi la influenţa unor factori de mediu.2

1 Emilian Stanciu – “Criminalistică .Știinta investigării infracţiunilor , Ed.Tempus , Bucureşti , 1992 , p.169

2 Mina Minovici – “Tratat complet de medicină legală” , Atelierele Grafice Socec & Co Bucuresti , 1930, p. 603-

6131

Totodată ,le pot fi caracteristice anumite elemente morfologice si bineinţeles , o anumită

compoziţie .

CAPITOLUL II

CĂUTAREA LA FAŢA LOCULUI A FIRULUI DE PĂR

2.1.DESCOPERIREA FIRELOR DE PĂR

Firul de păr descoperit la locul faptei va servi atât la identificarea infractorului cat şi la

explicarea unor imprejurări ale infracţiunii 3. Descoperirea firului de păr nu impune folosirea de

mijloace tehnico-ştiintifice deosebite , ele fiind destul de usor vizibile cu ochiul liber.Totuşi ,

pentru facilitarea descoperirii , este necesar sa se recurgă la lupe si la surse de lumină ceva mai

puternice .Pentru depistarea lor se cercetează atât imbrăcămintea , lenjeria si corpul persoanei ,

cât si alte suprafeţe , inclusiv obiectele de igienă personală , in special pieptenele si prosoapele.

O atenţie particulară trebuie acordată cercetării obiectelor corp delict (arme de foc , topor

, cutit , obiecte contondente).În sfera cercetării sunt incluse si urme biologice ce pot conţine si

fire de păr .La cadavre nu trebuie omisă cercetarea unghiilor si , in general , a mâinilor , in care

poate fi găsit păr smuls de la agresor4. În literatura de specialitate este citat un caz de identificare

a unui infractor care a lovit cu piciorul in corpul victimei căzute la pământ , dupa firele de păr

din sprânceană rămase pe încălţămintea faptuitorului.

Întrucât stabilirea naturii si originii unui fir presupus a fi de păr nu poate fi efectuată

decât in condiţii de laborator , este indicată ridicarea tuturor firelor suspecte , dupa prealabila lor

fixare in procesul verbal si prin fotografiere.

2.2.RIDICAREA FIRELOR DE PĂR

Ridicarea firelor de păr impune respectarea unor cerinţe minime cu privire ala

menţinerea intactă a firului , evitarea amestecării lui cu alte fire de păr , inclusiv cu fire provenite

de la persoanele care efectuează cercetarea .Totodată , trebuie păstrate intacte depunerile de pe

tija firului , prevenindu-se aderarea de noi elemente. Astfel , firele de păr se introduc in eprubete

sau plicuri separate(preferabil din celofan) , in funcţie de locul in care au fost descoperite ,

făcându-se menţiuni clare si exacte la locul si modalitatea de descoperire.5

3 Camil Suciu – “Criminalistică” , Ed..Didactică si Pedagogică , Bucureşti , 1973 , p.3094 H.G.Wells – “Forensic science”, Editura Sweet Maxwell Ltd, Londra ,1968, p .2175 Asanache Gheorghe – “Elemente de medicină biocriminalistică”, Colectia Institutului Victor Babeş ,

Bucureşti ,1984,p. 2132

Recoltarea firelor de păr de la persoanele suspecte , in vederea menţinerii metodelor de

comparaţie , necesită si ea respectarea anumitor reguli. În primul rând , recoltarea se poate face

prin smulgere , pieptănare sau tăiere , deşi acest ultim procedeu lipseşte părul de o parte

importantă: rădăcina. Specialiştii recomandă recoltarea numai prin smulgere. Firele vor fi

ambalate separat , in funcţie de regiunea din care au fost recoltate. Pentru părul de pe cap este

bine sa se facă recoltări din mai multe părţi (creştet,ceafă,frunte,tâmple) ; cel mai indicat

procedeu fiind acela de a se impărţi suprafaţa capului in mai multe zone (de regulă opt) ,

numerotate in sensul acelor de ceasornic , incepând din partea dreapta a frunţii .La fiecare fir de

păr se precizează regiunea din care provine si modul de recoltare , fără a se omite sa se indice si

numele persoanei de la care provine .

CAPITOLUL III

EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A FIRELOR DE PĂR

3.1.METODE DE EXAMINARE A FIRULUI DE PĂR

Dintre principalele metode de examinare , amintim microscopia clasică si electronică ,

indeosebi aceea cu baleiaj , spectrofotometria de absorbţie atomică.6

O metodă modernă de analiză este considerată activarea prin neutroni , apreciată de unii

specialişti atat pentru fineţea determinărilor calitative - sunt autori care consideră ca ea permite

chiar identificarea certă a persoanei – cât si pentru păstrarea intactă a firului de păr si a

aderenţelor de pe suprafaţa sa 7. Majoritatea specialistilor considera, insa , ca aceasta identificare

este posibila numai teoretic.

Pe linia lărgirii posibilitătilor de identificare dupa firul de păr , in prezent este posibilă

determinarea grupei sanguine a persoanei , datorită prezenţei antigenelor specifice sistemului

A,B,O. Determinarea necesită fire de o lungime de 3 sau 9 cm , in funcţie de procedeul

intrebuinţat , apreciindu-se că pentru stabilirea fiecarui antigen sunt necesari 3 cm. Fiind o

metodă distructivă , se va aplica după terminarea celorlalte cercetări.

Problema centrală a examinării firului de păr , dacă se prezintă si păr de comparaţie , este

aceea a identificării persoanei. Până in prezent , nici un specialist nu poate da un răspuns cert

pozitiv , in schimb poate da un raspuns cert negativ (ex: firul de păr nu aparţine persoanei ).În

interpretarea răspunsului pozitiv cu caracter de probabilitate ,organul judiciar trebuie sa aibă in

6 V.Molnar , M.Dobrila, V.Pais , M.Moldovan – “Tratat practic de criminalistică” , vol II , supra cit.,cap.XIII ,

secţiunile I,II,IX , p..281 7 R.F.Jervis – “Radioactivarea cu neutron in ajutarea elucidării crimelor”

3

vedere ca posibilităţile actuale de investigare ştiinţifică apropie foarte mult de certitudine un

rezultat dat cu caracter de probabilitate (firul de păr in litigiu aparţine probabil numitului y).

Dintre procedeele destinate identificărilor de grup , menţionăm „metoda lui Gaudette” ,

constând din efectuarea unui studiu statistic privind aproximativ 96 de caracteristici morfologice

si metrice (dimensionale) , pe baza cărora se poate face o delimitare serioasa a cercului de

suspecţi.

3.2.ETAPELE INVESTIGĂRII BIOCRIMINALISTICE A FIRULUI DE PĂR

Expertiza firelor de păr este consacrată, pe de o parte , cercetării intime a părului , cu

numeroasele sale elemente caracteristice , iar , pe de altă parte , analizei suprafeţei acestuia , a

diverselor particule aderente , urme ale materiei in care a fost descoperit precum si microurme

de natura cea mai diversă.8

Pentru urgentarea investigaţiilor criminalistice in direcţia descoperirii autorului , este

importantă determinarea incă de la început a culorii si elementelor caracteristice exterioare , ca si

a impurităţilor existente pe firul de păr , ceea ce permite restrângerea rapidă a cercului de

suspecti si determinarea mediului in care persoana căutată isi desfaşoară activitatea.

Investigarea biocriminalistică de laborator a unui fir de păr in direcţia stabilirii

caracteristicilor sale generale si particulare, parcurge in principiu trei etape.

3.2.1.EXAMINAREA MODULUI DE DETAŞARE

Pentru a se stabili modul de detaşare a firului , se examinează extremitatea de jos , care

se stabileşte dupa sensul de imbinare a solzisorilor cuticulei , ale căror capete libere sunt

indreptate intotdeauna spre vârful părului.9Dacă tija părului este detaşată impreună cu bulbul ,

se examinează forma acestuia , pentru a se stabili daca este sănătos sau atrofiat , dacă poarta

urme de sange si celule epiteliale , pentru a se stabili dacă a fost smuls sau a căzut de la sine.

Firele de păr detaşate fara bulb sunt examinate pentru a se stabili forma de detaşare : smulgere ,

tăiere , ardere , zdrobire.

Aderentele la firul de păr , dacă au o anumită vechime , se prezintă sub forma unor

mansoane , iar daca sunt recente , ca particule izolate. Examinarea diferenţelor se face prin

folosirea metodelor fizice si chimice menţionate in cadrul examinării diferitelor resturi de

materie .O formă specifică a substanţelor aderate la firul de păr o constituie vopsirea părului.

Colorarea artificială a părului in cele mai multe cazuri poate fi sesizată cu ochiul liber , datorită

uniformităţii culorii si luciul metalic. Parul vopsit la examinarea la microscop , se prezinta

8 Emilian Stanciu – “Criminalistică.Știinţa investigarii infracţiunilor” , vol.I, Ed.Tempus , Bucureşti , 1992, p.1699 Camil Suciu – “Criminalistică”, Ed.Didactică si Pedagogică , Bucureşti , 1972, p. 309

4

acoperit cu un manşon lăcuit ce impiedică deosebirea solzişorilor si a nuanţelor diferite de

pigmentaţie. Uniformitatea pigmentaţiei la culoarea naturală a părului nu o intâlnim decât la

colorările extreme, negrul-albăstrui si blondul platinat.

Dacă dispunem de fire de păr cu bulbi , vom compara partea situată sub epiderma cu

partea exterioară a tijei , iar dacă vopsirea parului nu este recentă , lungimea porţiunii crescute

ulterior vopsirii este un element preţios de comparare in vederea identificării parului.

3.2.2.EXAMINAREA STRUCTURII EXTERIOARE A FIRULUI DE PĂR

Urmăreşte stabilirea caracteristicilor exterioare de structură. Părul este o formaţiune de

natură epidermică , cu tija formată din trei straturi : cuticula sau invelişul exterior , cortexul care

formează masa principală a tijei si conţine pigmenţii parului si canalul medular , care la unele

fire de par lipseşte sau se extinde numai pe o anumita porţiune.

Examinarea structurii exterioare se poate face fie direct asupra firului de păr dupa

deshidratarea si degresarea acestuia , fie prin examinarea mulajului ridicat. Deshidratarea firului

de păr se face ţinându-l 24 de ore in alcool concentrat , iar degresarea se face prin introducerea

firului de păr in xilol. Mulajul se ridică cu ajutorul unei pelicule de gelatină. Firul de păr se pune

pe o peliculă de film , fixată si umezită, deasupra se pune o placă de sticlă peste care se pun

obiecte (cărţi) in greutate de 4,5 kg. Firul de păr se adanceste in stratul de gelatină , formând un

mulaj foarte fin si transparent. Dupa câteva ore , placa de sticla se ridică , dând posibilitatea

mulajului sa se usuce. O data cu uscarea gelatinei , firul de păr va fi scos din mulajul sau.

Examinarea la microscop si fotografierea cuticulei parului dupa mulaj se face in condiţii

deosebit de bune.

Identificarea speciei firelor de păr se face cu ajutorul unui atlas , cuprinzând

reproducerea majoritatii firelor de păr. Pentru stabilirea regiunii corporale de unde provine un fir

de păr uman , ne orientăm dupa forma lui , dupa lungimea si grosimea firului si existenţa

canalului medular. Determinarea vârstei si a sexului persoanei care a pierdut firul de păr se face

numai cu anumita aproximaţie si numai intre anumite limite. Părul de adolescent si de copil este

ceva mai subţire si mai putin pigmentat. O data cu inaintarea in vârstă , cuticula părului se

ingroaşă , devine mai puţin transparentă si cu timpul isi pierde pigmentaţia. În cazul in care

firele de păr din sprâncene si din regiunea pubiană rămân fara pigment, starea de sensibilitate

este evidentă. In ceea ce priveşte diferenţierea dupa sex , criteriile nu sunt intotdeauna suficient

de precise. S-a constatat ca prezenţa in cantitate de sulf , părul bărbătesc având ceva mai mult ,

iar in ce privşste cromatica sexuală după Niyogi (1960) , diferenta ar fi categorica , 3-5% in

parul barbatesc , iar in parul de femeie 30-60%.

5

Ca formă exterioară , s-au constatat unele diferenţe , părul feminin din gene fiind ceva

mai gros , iar părul pubian ceva mai subţire decât parul de bărbat. Lungimea firului de păr din

cap nu poate fi întotdeauna un criteriu , deoarece prin fluctuaţiile modei , aceasta ia adesea valori

contrare celor obişnuite. Parul uman de la axile este usor de recunoscut datorita cuticulei

macerate sub actiunea transpiraţiei. Uneori la locul faptei vor fi ridicate fibre textile de origine

vegetală sau sintetică , asemănătoare, in aparenţă, cu firul de păr animal sau uman. Pentru

diferenţierea acestor fibre textile de firele de păr , se folosesc : metoda microscopică , metoda

colorării si metoda reacţiilor chimice , pentru a nu apela la metode mai complicate de analiza a

firelor de păr. Examinarea la microscop ne indică existenţa cuticulei, colorarea cu albastru de

metilen diferenţiază părul de textile, căci părul nu se colorează, iar prin reactivi chimici se

degradează numai firele de vâscoză. Pentru a diferenţia firul de păr uman de cel animal , se

stabileşte indicele medular,care reprezintă raportul dintre diametrul canalului medular fata de

diametrul total al firului. Raportul indicelui medular la părul uman este sub 0,30 , pe când la

animale este mult mai mare .Indicele cel mai ridicat la părul uman i-l reprezintă firele din

mustaţă , iar indicele cel mai scăzut, părul de la axile.

3.2.3.EXAMINAREA STRUCTURII INTERIOARE

Începe cu analiza structurii cortexului. Acesta fiind format din cheratină şi din fibre fine

de proteină pseudocristalină, cu incluzii de coloranţi, in formă de pigmenţi granuloşi sau

disociaţi. Forma, culoarea si distribuţia pigmenţilor sunt elemente principale in identificarea

generică. Pigmenţii sunt substanţe de natură melanică , prezentând stadii diferite de oxidare.

După unii cercetători insă, un singur pigment, brun, a cărui concentrare diferită determină

variaţiile de culoare , iar după alţii sunt mai multe categorii de pigmenţi , care determină

nuanţarea diferită a culorii părului10. Părul decolorat este lipsit de pigmenţii granulosi care au

fost distruşi , păstrând doar pigmenţii disociaţi , care dau culoarea uniform gălbuie. Părul alb

este complet lipsit de pigmenţi. Examinarea canalului medular , la firele de păr la care acesta

exista măcar in parte, se poate face prin mai mute metode : examinarea la microscop a firelor de

păr prin metoda contrastului de fază, după pregătirea lui prin deshidratare, degresare sau

decolorare a pigmenţilor cu apa oxigenată. Canalul medular poate fi examinat si in urma

distrugerii firului de păr , tratându-l la cald cu hidroxid de potasiu de 175 , dar dezavantajul

acestei metode constă in compartimentarea firului de păr si examinarea in porţiuni separate.

Pentru examinarea canalului medular , socotim ca metoda potrivită colorarea acestuia cu

indofenol in baie fierbinte de terebentină , dupa ce firul de păr a fost golit de conţinutul de aer.

10 Camil Suciu – “Criminalistică”, Ed.Didactică si Pedagogică , Bucureşti , 1972, p.3126

Firul de păr se introduce intr-un tub de sticlă care la un capăt se ataşează la o pompă de vid care

va scoate arul timp de 24 de ore. Apoi , capătul liber al tubului se inchide la o lampă de spirt , iar

tubul este introdus intr-o baie fierbinte de terebentină , cu un cleşte se rupe un capăt al tubului ,

lăsând ca să pătrundă în interiorul colorantului.

Datorită vidării părului , spaţiile libere intercelulare se vor umple cu terebentină

colorată , nuanţând cromatic pereţii celulelor canalului medular. Stabilirea apartenenţei

individuale ale firului de păr constituie problema principală a cercetării acestuia , dar metodele

folosite in prezent nu asigură tragerea unor concluzii clare, ci doar o fază iniţială de tatonare.

Dintre metodele folosite menţionăm : metoda microscopică , stabilirea greutaţii specifice prin

metoda flotaţiei, stabilirea indicelui de refractie , analiza spectrala. Indicele de refracţie serveşte

la diferenţieri dupa vârstă, sex si rasa umană. Criteriile nu sunt insă suficient de precise. În

imersie , firele de păr vor fi comparate pe baza liniei lui Becke, si anume aceea formată la

capătul tăiat al firului de păr , pentru a obtine valoarea indicelui de refracţie al cortexului.

Dupa Greenwell , in cazurile cand se obţin diferenţe de peste 0,007 intre valoarea

indicelor de refracţie a două fire , se poate stabili că cele două fire de păr nu au aparţinut aceleaşi

persoane. Analiza spectrală a firelor de păr de emisie si de absorbţie se aplică atât direct cat si in

urma activării cu neutroni a firului de păr cercetat. Aplicarea analizei spectrale la diferenţierea

firelor de păr se bazează pe existenţa in organism si deci si in firele de păr, a unor substanţe a căror

cantitate si fel de grupare este in raport cu metabolismul bazal al fiecărui organism.

Identificarea persoanei dupa un fir de păr , astăzi, este un lucru ce se poate realiza , intre

anumite limite , dar numai combinând intre ele mai multe metode ca : studiul morfologic al

firului de păr prin microscopie, analiza spectrală si activare neutronică. In cazul analizei

spectrale , se caută sa se insiste mai mult asupra unui spectru de absorţie decat asupra unuia de

emisie , dând posibilitatea , cu o mai mare sensibilitate, de a determina conţinutul cantitativ al

microelementelor din firele de păr.

3.2.4. DATE OBŢINUTE IN URMA EXPERTIZEI BIOCRIMINALISTICE

Metodele de examinare biologică a urmelor de natură piloasă pot da răspunsuri la diferite

intrebări privind firul de păr ridicat de la faţa locului sau de pe corpul victimei , referitoare la

urmatoarele aspecte11 :

●regiunea corpului , stabilită dupa lungimea , grosimea , forma , starea de maceraţie a

cuticulei (specifică părului de la axile) ;

11 Emilian Stanciu – “Criminalistică.Știinţa investigării infracţiunilor:”,Ed.Tempus ,Bucureşti , 1992, p.1697

●vârsta stabilită cu o anumită aproximaţie ,plecându-se de la grosimea si pigmentaţia

păruului ;

●diferenţierea de sex , pe baza cromatinei sexuale , apreciată ca fiind in cantitate mai

mare in părul femeilor , care este , insă , lipsit de medulară , spre deosebire de părul bărbaţilor;

●rasa umană căreia i-ar putea aparţine firul de păr , elementul de diferenţiere

constituindu-l forma secţiunii transversale a firului , ovală la albi , seniformă la negri si rotundă

la rasa galbenă.

Sub raportul compoziţiei, firul de păr poate contine peste 15 elemente chimice

(mangan,cupru ,zinc,aur,plumb,arseniu,telur,mercur), a căror concentraţie variază, fiind in

funcţie si de stările fiziopatologice, de condiţiile de igienă, de alimentaţie , de mediu. Prin

urmare , o eventuală identificare a persoanei pe baza compoziţiei chimice a firului de păr este

incă relativă.

8