Criminalistica

Criminalistica este definită ca ştiinţa care elaborează şi foloseşte un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale.

Obiectul de studiu al criminalisticii reiese cu claritate din definiţie, anume studiul mijloacelor tehnice şi metodelor tactice de investigare a faptelor prevăzute de legea penală.

Din punct de vedere strict didactic, Criminalistica este împărţită în trei mari părţi, fiecare cu specificul său, anume:

a) Tehnica criminalistică;

b) Tactica criminalistică;

c) Metodologia (metodica) criminalistică

Tactica şi tehnica criminalistică ar putea fi considerată ca o parte generală a criminalisticii, în vreme ce metodica, aplicând reguli tehnice şi tactice la investigarea diverselor categorii de infracţiuni, ar putea reprezenta o parte specială a materiei.

Tehnica criminalistică, după cum arată şi numele, studiază mijloacele tehnice folosite de organele judiciare în căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor, în analiza şi interpretarea acestora la faţa locului sau în laborator.

Tactica criminalistică reprezintă un ansamblu de reguli, de metode tactice utilizate de organele judiciare în efectuarea unor acte procedurale în vederea obţinerii maximului de rezultate – în limitele legii – din efectuarea acestora. Astfel există reguli tactice pentru ascultarea persoanelor participante în procesul penal (persoana vătămată, învinuitul / inculpatul, martorul), dar, în egală măsură, pentru efectuarea altor acte procesual penale: prezentarea pentru recunoaştere, confruntarea, cercetarea la faţa locului, percheziţia, reconstituirea ş.a.

Metodologia criminalistică îşi propune ca, pe baza mijloacelor tehnice şi a regulilor tactice generale, să surprindă specificul investigării diferitelor tipuri de infracţiuni contribuind la specializarea organelor de cercetare penală în soluţionarea anumitor categorii de fapte. Astfel, există o metodologie a investigării accidentelor de trafic rutier, există o metodologie a investigării faptelor cauzatoare de moarte violentă, a accidentelor de muncă, a infracţiunilor la regimul bancar, vamal ş.a.

În activitatea de cercetare criminalistică intervin nu doar organele de cercetare penală (în înţelesul strict al art. 201 C.proc.pen., fie că sunt organele poliţiei judiciare, fie organe speciale de cercetare) şi procurorul, ci şi experţii criminalişti (nu sunt subordonaţi nici procurorului, nici organului de poliţie, ci formează un corp independent în subordinea Ministerului Justiţiei).