capabilit ate

2
simplu este să evităm cu totul verbul a bugeta şi să folosim perifrazele „finanţat din buget“ sau „prevăzut în buget“. Bibliografie: Forăscu (1999: 6). (capabil)itate Cuvântul din titlu, ales ca exponent al clasei, nu se abate de la regula derivării: este un substantiv obţinut de la adjectivul capabil + sufixul -itate. Cel mai probabil însă, el este un calc după engleză, în care există capability „capacitatea, abilitatea unei persoane de a face ceva“. Norocul acestui cuvânt este că, spre deosebire de tehnicalitate (vezi mai jos), baza derivării este aceeaşi în română şi în engleză. Ghinionul său este că în română exista deja capacitate, cu acelaşi sens, ceea ce ne permite să spunem că substantivul capabilitate face parte dintre derivatele inutile, care dublează sinonimic cuvinte deja existente. Frecvenţa lui capabilitate este foarte mare, pentru că nu pare să fie circumscris vreunui domeniu, dar nici nu aduce vreo informaţie în plus faţă de capacitate: „calitatea unui produs reprezintă ansamblul de caracteristici ale produsului care îi conferă acestuia capabilitatea de a satisface cerinţe şi dorinţe ale clienţilor“ (www.wikipedia.org ); „desigur, capabilitatea militară a NATO reprezintă doar o parte a motivului existentei sale si se poate spune că rolul său politic este mai important“ (www.nato.int ); „presa a exagerat capabilităţile noastre“ (TVR 2, 15.IX.2008). Aşa cum am văzut în partea introductivă a capitolului, sufixul -itate se bucură de mare succes atât printre vorbitori, care creează noi şi noi derivate cu acesta, cât şi printre lingvişti, care-1 studiază. Răspândirea acestui sufix a fost observată de mult, încă din anii ’40, de Iorgu Iordan, care a pus fenomenul pe seama tendinţei de abstractizare a limbii culte, manifestată în domeniul formării cuvintelor prin folosirea sufixelor abstracte (-at, -ism, -itate, -iune). Iorgu Iordan consideră că modelul pentru derivatele în -itate ar fi italiana, care prezintă o bogăţie neobişnuită de cuvinte în -ita, şi exemplifică fenomenul cu numeroase substantive extrase din Istoria literaturii a lui G. Călinescu, care se ştie că folosea un stil voit italienizant: absoluitate, angelitate, arhaitate, autohtonitate, civilitate, corporalitate, costelivitate, diafanitate,

Upload: ana-ionescu

Post on 18-Dec-2015

7 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

fisa

TRANSCRIPT

  • simplu este s evitm cu totul verbul a bugeta i s folosim perifrazele finanat din

    buget sau prevzut n buget. Bibliografie: Forscu (1999: 6).

    (capabil)itate

    Cuvntul din titlu, ales ca exponent al clasei, nu se abate de la regula derivrii:

    este un substantiv obinut de la adjectivul capabil + sufixul -itate. Cel mai probabil

    ns, el este un calc dup englez, n care exist capability capacitatea, abilitatea

    unei persoane de a face ceva. Norocul acestui cuvnt este c, spre deosebire de

    tehnicalitate (vezi mai jos), baza derivrii este aceeai n romn i n englez.

    Ghinionul su este c n romn exista deja capacitate, cu acelai sens, ceea ce ne

    permite s spunem c substantivul capabilitate face parte dintre derivatele inutile,

    care dubleaz sinonimic cuvinte deja existente. Frecvena lui capabilitate este

    foarte mare, pentru c nu pare s fie circumscris vreunui domeniu, dar nici nu

    aduce vreo informaie n plus fa de capacitate: calitatea unui produs reprezint

    ansamblul de caracteristici ale produsului care i confer acestuia capabilitatea de a

    satisface cerine i dorine ale clienilor (www.wikipedia.org); desigur, capabilitatea militar a NATO reprezint doar o parte a motivului existentei sale si

    se poate spune c rolul su politic este mai important (www.nato.int); presa a exagerat capabilitile noastre (TVR 2, 15.IX.2008). Aa cum am vzut n partea introductiv a capitolului, sufixul -itate se bucur

    de mare succes att printre vorbitori, care creeaz noi i noi derivate cu acesta, ct

    i printre lingviti, care-1 studiaz. Rspndirea acestui sufix a fost observat de

    mult, nc din anii 40, de Iorgu Iordan, care a pus fenomenul pe seama tendinei

    de abstractizare a limbii culte, manifestat n domeniul formrii cuvintelor prin

    folosirea sufixelor abstracte (-at, -ism, -itate, -iune). Iorgu Iordan consider c

    modelul pentru derivatele n -itate ar fi italiana, care prezint o bogie

    neobinuit de cuvinte n -ita, i exemplific fenomenul cu numeroase substantive

    extrase din Istoria literaturii a lui G. Clinescu, care se tie c folosea un stil voit

    italienizant: absoluitate, angelitate, arhaitate, autohtonitate, civilitate, corporalitate,

    costelivitate, diafanitate,