Horia Bãdescu: ªi a fost ziua întâiMihaela Malea Stroe: #Mioriþa..., pleiada

ºi gaºca (II)Gabriela Panã Dindelegan: Miracolul

limbii româneDragoº Vaida: Cãutând adevãrata Europã,

Românie, Americã (II)Sorin Buliga: Istoricul Cãii Eroilor

din Târgu-JiuMaria Vaida: Ciorogariu (Romul) RomanRaia Rogac: Mitropolitul Gurie Grosu,

binecuvântãtorul UniriiFlorian Copcea: Mihai Eminescu sau noua

ipostazã a GeniuluiElis Râpeanu: ªtefan Cazimir.

Profesorul, scriitorul, politicianulFlorea Firan: Recuperarea diasporei.

ªtefan Baciu

ÎÎn aautobiografia ssa, aapãrutã îînnorvegianã îîn 22000 ººi îîn rromâneºteîn 22015 ((Johan ffãrã þþarã. SStrãbãtândlumea ppe ddrumul ppãciiii, Tiparg, 22015, nnr. 44în „„Biblioteca RRevistei Curtea dde lla AArgeº”,traducere dde GGabriela CCãluþiu SSonnenberg),Johan GGaltung vvorbeºte uundeva ddesprecreºterea iinfluenþei OONG-uurilor. VVorbeºtede bbine, cca ddespre uun ssimptom aal îîntãririidemocraþiei. NNu ººtiu cce mmai ccrede aacumdespre oengiism (încã uun iism!...), „„mundo-logul” ppe ccare, ddupã cce ll-aam ccunoscut ººicitit, ll-aam iinclus ppe llista sscurtã aa ooamenilordeºtepþi ppe ccare ii-aam îîntâlnit, ddar, îîn satulglobal tot mmai gglobalizat ((în ccare ººi „„luptaantiglobalizare” eeste gglobalizatã…), llucrurilecred ccã ssunt mmult mmai nnuanþate ((în sstilul llui,stilul zzen: eexistã bbine îîn rrãu ººi rrãu îîn bbine,ba cchiar bbine îîn rrãul ddin bbine ººi... eetc. eetc.).

În uultimele ddecenii aauzim ttot mmai ddesdespre „„miºcãri” ((unele ddevin aapoi ppartide),„maidane”, „„primãveri”, mmulte ddintre aacesteadin uurmã aavând îîn sspate, lla vvedere ssaudoar bbãnuite, oorganizaþii nneguvernamentale.În ccontrast, aauzim ttot mmai rrar ddespre OONU(parcã aa rrãmas mmai mmult UUNESCO ddin eel,în aacord ccu Maniifestul UUNESCO din 11949(semnat dde JJ. HHuxley, þþinut ssecret ppentru oovreme), ccare ppleda aagresiv ppentru nnivelareculturalã ººi nnaþionalã, îîn cciuda NN-uului ppecare-ll ppoartã îîn aacronim), ddespre ddreptulinternaþional, ssuveranitatea nnaþional-sstatalã.

S-aa sspus ccã sstatul aa ffost ccea mmaiimportantã ccreaþie aa iistoriei uumanitãþii,pentru ccã aa rreglat rrelaþiile îîntre ppersoaneºi îîntre ccomunitãþi, îîn rraport ccu nnormeetice, rreligioase, jjuridice, aa îînlocuit „„dreptulforþei”, ccel nnatural-pprimitiv-aanimalic, ccu „„forþadreptului”, aa ggarantat ddrepturi ººi llibertãþi,a aajutat oomul îîn mmomente ddificile, dde eexem-plu, îîn ffaþa uunor ccataclisme, ss-aa oocupatde oorganizarea eeducaþiei, ssistemului ddesãnãtate –– ººi ccâte ººi mmai ccâte, ppânã lla ccevedem aazi îîn jjurul nnostru. SStatul, nnaþionalprin ddefiniþie, cchiar ddacã nnu eexclusiv, aaapãrat dde-aa llungul vvremii ggraniþele dde ccareera ddelimitat. LLegãtura ccu bbiserica eesteorganicã ººi eevidentã, îîncepând dde lla „„tablelecu pporunci” ººi aajungând lla îînscãunareadomnitorilor cca „„unºi aai llui DDumnezeu”.

DDar… PPe lla 11882, NNietzsche aanunþamoartea llui DDumnezeu, îîn 11947Alexandr KKozev pprezicea ssfârºitulstatelor nnaþionale eeuropene ((ºi ppropuneaconstituirea uunui „„imperiu llatin” ccondus ddeFranþa…). SS-aau îînºelat ººi eei ººi aalþii, ddar, pprinsimplul ggest aal eenunþului, aau aavut ffelul llorde ddreptate. AAproximau, dde ffapt, ppoziþiaomenirii ffaþã dde CCel dde PPretutindeni ººi ffaþã

de iistoria EEuropei. NNuinsist, vvreau ssa aajungla llucruri mmult mmai ssimpleºi mmai cconcrete, rrezumatede ffraza „„statul ttradiþionaleste ssub aasediu”, iinstituþiiletradiþionale aale sstatuluisunt ssub aasediu. ((ªi ddreptulinternaþional lla ffel. OO sspunechiar PPutin, lla SSoci, îîn 22014,dând vvina ppe SStatele UUnite,dar nnu ccomentez, iiar mm-aaºîndepãrta...) AAsediatorul(vizibil) ffiind oengiismul.

Statul ((român, ccel dde

azi) eeste uun mmare ººi ccomplex ssistem, fformatdin mmulte ssubsisteme, iinterconectate mmaiceva ddecât oorganele uunui oorganism. LLenumesc iinstituþii, lla uun nnivel ggeneric, ppentrua iinclude ttot, dde lla PParlament lla ººcoli, ddela GGuvern ººi mministerele llui lla… EEminescu,instituþia românuluii aabsolut, de lla AAcademieºi BBOR lla ppartide ººi dde lla ttoate aacesteala OONG-uuri. AAm mmai sspus-oo ººi aaltãdatã,partidele ssunt transversale pe ssocietate,au cca pprincipal sscop bbuna llor ccreºtere(Simone WWeil), îîn cconsecinþã, eeste iinevita-bil ssã îîncerce pparazitarea ccelorlalte ssubsis-teme, uuna ddintre ccele mmai nnocive uurmãrifiind ddeprofesionalizarea aacestora. AAu pparti-dele cca sscop ººi ccrearea dde ppasiuni ccolective– mmai sspunea SSimone WWeil, pprin aanii ’’40.Aici, llucrurile ss-aau ccomplicat. OONG-uurileplus mmijloacele ttot mmai pperformante ddemanipulare ((a mmaselor, aa ffiecãruia ddintrenoi!) ffac oo pputernicã „„concurenþã” ppartidelor,spre mmai mmultã ddemocraþie ssugera GGaltung,spre oorice, iimpredictibil, zzic eeu –– oobservãmasta îîn jjur ººi îîn llume.

Evident, aam aaici îîn vvedere nnu OONG-uurileculturale, eecologice, uumanitare, aasociaþiileºi ffundaþiile ccu oobiective pprecis ddelimitate,ci ppe ccele „„militante”, lle-aaº nnumi cchiar „„otrã-vite”, ccreate mmai ttotdeauna dde oo „„mamã-ONG” eexternã ssau aafiliate uuneia, ccu mmãcaro pparte ddin ffinanþare vvenind dde aafarã, aavândde aa fface ccu ddemocraþia, pparticiparea, ddrep-turile mminoritãþilor, mmaidanezii, ddiscrimina-rea, eegalitatea dde ººanse, ccorectitudineapoliticã, eeducaþia pparentalã ssau ssexualãºi aalte ssubiecte, uunele aavând nnoimã, aaltelefiind bbazaconii ppatente, ddar lla mmodã, mmaitoate ccomponente aale uunei gglobalizãri pparcãscãpate dde ssub ccontrol. DDe lla bbunele iintenþiiformulate îîn sstatutul aacestor OONG-uuri llamercenariat îîn sslujba uunor „„comanditari” ccuinterese nnu ttotdeauna ooneste ssau ffavorabilestatului-ggazdã eeste uun ppas ffoarte mmic. DDeaici ººi sstarea ccontinuã dde „„supraîncãlzire”a aacestor OONG-uuri, vvehemenþa, aagresivi-tatea, ssentimentul dde iiluminare, ddisperareaºi rridicolul, dde aaici cconflictul ccu iinstituþiilestatului, lla ccare sse aajunge rrapid ((în uuneleþãri, ppânã lla iinterzicerea OONG-uurilor ccufinanþare eexternã –– ddar nnu ee ddeloc ssimplu,pentru ccã rreacþia „„mamei-OONG” ppoate vveniprintr-oo „„sorã/frate”, uun „„mega-OONG” pprecumConsiliul EEuropei, ggreu dde iignorat).

SSã ssperãm ccã cea mmaii iimportantãcreaþiie aa oomeniiriiii va ssupravieþui,spre bbinele uumanitãþii, ssã ccredemîn iinstituþiile ssale ººi ssã ii lle îîntãrim. AAicieste, ccred, uuna ddintre „„cheile” nnocivuluizgomot ccare nne îînconjoarã, îîn cconflictuldintre iinstituþii ººi oengiism – uuna ddintreformele dde mmanifestare aa ttensiunii ddintreglobalism ººi sstatele nnaþionale.

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIXX NNrr.. 1111 ((9966)) NNooiieemmbbrriiee 22001188

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã „„Argeº EExpres”

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

ORAª REGAL

State, iinstituþii, OONG-uuriGGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Monumentul ddin CCimitirul EEroilor, CCaracal

Currtea de la Arrgeºº

Domnul EEminescu sscris-aa

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 2201822

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...Am ppublicat îîn nno. dde lla 22 ddecembrieal Tiimpuluii rãspunsul pprezentatde dd. MMaiorescu lla mmesajul ttronului

în nnumele mminoritãþii cconservatoare aa CCamerei.Acest rrãspuns ccuprinde uun pprogram aaproape

complet dde oorganizare iinterioarã ººi vvine îîn mmomentulcel mmai ppriincios sspre aa cchema aactivitatea CCorpurilorlegiuitoare aasupra ccestiunilor ccelor mmai iimportantece aar ttrebui ssã lle ppreocupe.

Adevãrul eeste ccã îîn llupta eei ssecularã ppentrua-ººi rredobândi iindependenþa, RRomânia aa nneglesprea mmult aaceastã pparte aa aactivitãþii ppublice.

Nu ee vvorba, llegi dde oorganizare iinterioarã aavemdestule, bba îîncã aavem pprea mmulte; ddar bbãrbaþii nnoºtride sstat, ppreocupaþi ccum aau ffost ppânã aacum dde iideeacea mmare aa eemancipãrii nnaþionale, nn-aau aavut nnicitimpul, nnici lliniºtea dde sspirit nnecesare cca ssã ccreezeun ssistem dde oorganizare ccare ssã iizvorascã ddin sstudiulprofund ººi cconºtiincios aal ttrebuinþelor nnoastre llocaleºi ccare ssã ffie ppotrivit ccu pputerile iintelectuale ººicu mmijloacele dde aavuþie aale ppopulaþiunilor nnoastre.

ªi dde aaceea ppânã aacum mmai mmult aam ccopiatlegi dde oorganizare sstrãinã, ccãutând aa lle llocalizape aalocurea.

ªi ddouã nneajunsuri îînsemnate aau iizvorât ddinaceastã oorganizaþiune pprea ccomplicatã: dde oo pparte,multe llegi nnu sse ppot aaplica ddecât ffoarte rrãu; iiar,de aaltã pparte, aaceastã oorganizaþiune eeste ppreacostisitoare.

Acum îînsã ccând ppreocuparea ccea mmare aaromânilor ss-aa tterminat, ddin ffericire, pprin iintrareaRomâniei îîn cconcertul eeuropean, eeste ttimpulsã nne oocupãm mmai sserios dde ccestiunile ccele ggravece rridicã oorganizarea nnoastrã ddin îîntru.

ªi, dde aaceea, îîncã ddin zziua pproclamãrii rregatului,partidul cconservator aa ccugetat ssã ppuie îîn vvedere þþãriiun pprogram ccomplet dde oorganizare iinterioarã ccaresã pproceadã ddin nnevoile nnoastre, ssã rrãspunzã llatrebuinþele nnoastre ººi ssã ffie îîn rraport aatât ccu ddatineleºi ccultura nnoastrã ccât ººi ccu mmijloacele nnoastre ddeaplicaþiune. ªªi uun aarticol ppublicat îîn ccoloanele aacestuiziar ((la 221 mmartie 11881, nnr. 664), îîndatã ddupãproclamarea rregatului, aa ccãutat ssãdemonstre nnecesitatea uunui pprogramcomplet dde oorganizare îîn nnoul sstadiuîn ccare iintra RRomânia. ((...)

În aadevãr, ppartidul cconservatora ssusþinut ttotdeauna ccã oorice ssistemde oorganizare iinterioarã îîn þþaranoastrã ttrebuie ssã iia cca ppunct dde pplecareConstituþiunea nnoastrã îînsãºi, CConstituþiu-nea îîn îîntregul eei.

Va ssã zzicã, dde oo pparte mmonarhiaconstituþionalã ººi eegalitatea ttuturor îînaintealegii, ddemocraþia îîn ssensul ccel aadevãratal ccuvântului; iiar dde aalta, rreprezentaþiuneaþãrii pprin ppatru ccolegii eelectorale, ccareînsemneazã ppredomnirea iinteligenþei îînafacerile ppolitice ººi ddreapta ccumpãnire aatuturor iintereselor îîn CCorpurile llegiuitoare.

Acesta aa ffost ººi eeste ppunctul nnostru dde pplecare. ªi þþinta nnoastrã aa ffost ttotdeauna cconservarea

elementului nnaþional ººi oocrotirea aacestui eelementcontra cconcurenþei eexcesive ººi aa ppropriei llui nnepre-vederi. FFiece zzi ccare ttrece nne cconvinge mmai mmultcã aaceasta ttrebuie ssã ffie þþinta ssupremã nnu nnumaia ooricãrui cconservator, ddar aa ooricãrui rromân ccarevrea ssã aaibã oo þþarã rromâneascã. CConservarea mmaicu sseamã aa pproprietãþii mmici îîn mmâna pproprietaruluiromân, cconservarea mmeseriilor îîn mmâna mmeseriaºilorromâni. VVom ddiscuta ddar îîmpreunã ccu ttoþi aacei cceprimesc aaceste iidei eeminamente cconservatoaremijloacele ppractice dde aa aajunge lla sscopul ddorit,dintre ccare mmai îîntâi ppe ccele ppropuse îîn pproiectulde rrãspuns aal dd-llui MMaiorescu.

Ca ssã ppoatã eelementul nnostru rromânesc ssãiasã îînvingãtor ddin llupta ccea mmare ppentru eexistenþanaþionalã cce nni sse iimpune, mmijloacele pprotectoarenu ssunt ffãrã îîndoialã ddecât uun aajutor vvremelnic:ridicarea nnivelului iintelectual ººi ddezvoltarea aactivitãþiiºi aa bbogãþiei ssunt mmijloacele ffundamentale.

De aaceea aam ccerut ttotdeauna ssimplificareamecanismului nnostru aadministrativ ººi ccredem ccã eebine ssã sse îîmpuþineze mmai aales aatribuþiunile ccomuneirurale, cca ssã ppoatã ssã îîndeplineascã bbine ppe cceleesenþiale: bbiserica, ººcoala ººi ccãile dde ccomunicaþiune.

ªi dde aaceea îîncã ddemult ppartidul cconservators-aa rridicat ccontra ddirecþiunii cce sse ddã ttinerimiiîn ººcoalele nnoastre, ccare aa ccreat ººi ccreeazãpe ffiecare zzi uun ffel dde pproletariat aal ccondeiului, ooadevãratã pplagã ssocialã, ººi aa ppropus cca iinstrucþiuneapublicã ssã îîndrepteze fforþele vvii aale nnaþiunii ccãtreocupaþiunile, aaºa dde bbogate ººi aaºa dde nnecesareîn oorganizarea ssocietãþilor mmoderne, aale iindustrieiºi ccomerþului.

Nu mmai ppuþin ppartidul cconservator aa ssemnalattotdeauna rrãul cce-ll aaduc ffluctuaþiunile ppolitice îînbuna aadministrare aa þþãrii ººi aa ccerut cca ffuncþionariiadministrativi ssã pprezinte ggaranþii sserioase dde aapti-tudine lla iintrarea llor îîn ffuncþiune, ddar, oodatã iintraþi,a ccerut sstabilitatea ppentru ttoþi. ÎÎn sspecial îîn cce

priveºte mmagistra-tura, fformula îîn ccared. MMaiorescu aarezumat ccredinþelepartidului cconservatoreste ccea mmai nnimeritãºi oo aadoptãm ffãrãnicio aadãogire ººi ffãrãnicio rrestricþiune.

Acestea ffiindideile ffundamentalece sse eexprimã îîndocumentul dde ccarevorbim, nnoi ccredemcã eeste uun bbun îînce-put ppentru aactivitateaparlamentarã aaacestei ssesiuni.

El vva aavea îîndoitulfolos dde aa cchemaatenþiunea ppublicãasupra ccestiunilor ddeîndreptare iinterioarã, dde lla ccare aam ffost ddistraºiprin eevenimentele eexterioare ººi dde aa llãmuri iideilepartidelor ººi aa îîmprãºtia nnedumeririle ccare aau ffost ººisunt ssprijinul pprincipal aal ppartidului lliberal, aaºa dde aabilîn aa ttulbura aapa ººi îîn aa ccalomnia ppe aadversarii ssãi.

Dar, ppe llângã aaceste iidei dde oorganizare iinteri-oarã, ccredem ccã ee bbine ssã aaducem aaminte aacestuiParlament ccare îîºi îîncepe llucrãrile ssale cceea ccezicem îîn pprogramul ppartidului cconservator îîn 11880, ccãadicã trebuiie ssã îînfrânãm ddeocamdatã ooriice ddoriinþede îîmbunãtãþiirii ººii îîntrepriinderii ccostiisiitoare, ddeoarecesporiirea iimpozziitelor aa aajuns ssã aatiingã cchiiar fforþeleproductiive aale þþãriiii ººii aasemenii ddoriinþe sse ttraducneapãrat ppriin nnoii ssarciine.

Nu mmai ppuþin ccredem ccã eeste dde ddatoriaminoritãþii ddin CCamerã ººi SSenat, aacum ccândare oocaziunea dde aa vvorbi îîn mmod ssolemn ccuregele, ssã aaducã lla ppicioarele ttronului pplângerile ccese rridicã ddin ttoate ppãrþile þþãrii ccontra aadministraþiuniiguvernului dde aastãzi.

Lumea eeste sscandalizatã dde îîmbogãþirea aaºade rrepede aa ccâtorva ddin ccei cce aau mmai mmultã aacþiuneasupra gguvernului þþãrii! AAbuzurile ººi ddeºãnþarea aaufost ddenunþate îîn ppublic cchiar dde ccãtre ppreºedinteleConsiliului dde MMiniºtri ººi dde ppreºedintele CCamereilegiuitoare. ªªi ccu ttoate aacestea ddemoralizarea îîºiurmeazã ccursul, ooameni îînfieraþi dde oopinia ppublicãstau îîn ccapul ddepartamentelor ººi îîn ccapul jjudeþelorºi eexemplul ddat dde ssus ss-aa îîntins rrepede ppânãîn ccele ddin uurmã sstrate aale ssocietãþii.

Cerând ddar oo bbunã oorganizare îîn îîntru nnu ttrebuiesã ppierdem ddin vvedere ccã llegile ccele mmai bbune nnu ppotda ddecât rrezultate rrele îîn mmâini ddeprinse aa lle vviola ººicã, mmai mmult ddecât ccele mmai bbune llegi, oo eeconomieînþeleaptã ººi oo aadministraþie oonestã ppot aajuta llaînãlþarea cclaselor mmuncitoare ººi lla oocrotirea llor.(Tiimpul, 66 ddecembrie 11881)

Monumentul lluiMihai EEminescu

de lla CC. dde AArgeº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu rredacþional: SvetlanaCojocaru – membru corespondental Academiei de ªtiinþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti,Spiridon CCristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru AAugustinDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la UniversitateaPiteºti, Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofieal Academiei Române, Filofteia PPally – expert naþional etnolog, MuzeuluiViticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel PPopescu – directoral Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian SSachelarie – directoral Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian SSãmãrescu –conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion CC. ªªtefan – profesor, membrual USR, Bucureºti.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((Str. CCuza VVodã, nnr. 1131, tel./fax: 00248-7722368, hhttp://argesexpres.ro/) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor, nnr. 559, ttel./fax: 00248-7728342, hhttp://culturaarges.ro/) ddin CCurtea dde AArgeº.Tiparul: SSC TIPARG SA, PPiteºti ((www.tiparg.ro)

E-mmail: ccurteadelaarges@gmail.com

Website: wwww.curteadelaarges.ro Abonamente sse ppot fface pprin PPoºta RRomânã ((revista apare îîn CCatalogul ppublicaþi i lor lla ppoziþ ia 119.178).

ISSN: 22068-99489Întreaga rãspundere ºtiinþificã, juridicã ºi moralã pentru

conþinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricãruiarticol se face numai cu acordul autorului ºi precizarea sursei.

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 22018 33

Homo ssapiens

AAm aavut ººansa ssãtrãiesc nnu ddoar „„cãlarepe ddouã vveacuri”, ddupãvorba llui SSextil PPuºcariu, cci ppedouã mmilenii. AAm aavut ººansacare sse aaratã uunui mmuritorla oo mmie dde aani! CCe sspectacol!Ce llunecãri ppe ttreptele iistoriei!„Multe oo ssã mmai vvedem, ddragã

Horia, ppânã lla ssfârºitul aacestui vveac!” ((al ddouã-zecilea), îîmi sspunea bbunul mmeu pprieten MMichelCamus, aacum rrãtãcitor pprintre sstele. ªªi aam vvãzut. ªªile vvedem ººi ppe ccele mmulte aale îînceputului dde aalt vveac,de aalt mmileniu, ccare ppoate llui nnu-ii mmai ssunt ddesluºite.

Am aavut ººansa, nnoi, ggeneraþiile dde rromâni ttrãitoriacum, ssã ffim pprezenþi lla CCentenarul zzilei îîntâlniriifratelui ccu ffrate: zziua ddintâi aa Româniieii ddodoloaþe,cum ii-aau zzis aardelenii. EE uun ddar ppe ccare mmulþidintre ccei cce ººi-aau ddorit ssã-ll pprimeascã nnu ll-aaumai aapucat ººi ppe ccare aatâþia mmulþi aalþii nnu-llmeritã. NNiciunul ddintre nnoi, ccei dde aastãzi nnu vvamai ffi pprezent lla BBicentenar. AAm ffost, ssuntempregãtiþi ppentru aacest mmoment, uunic ppentru nnoi,cum uunic aa ffost ººi aa rrãmas îîn iistoria nnoastrãcel dde aacum uun vveac? CCum aam sspus-oo ddeatâtea oori, aaici ººi nnu ddoar aaici, nnici ppe ddeparte.Nu vvoi rrelua aargumentele, pprobate ººi rrãs-probate dde rrealitatea vvieþuirii nnoastre îîn aacestan. NNu vvoi sspune ddin nnou: SSã nne ffie rruºine!Aº ddori ddoar ssã vvã aaºez ddinainte ooglindamoºtenirii llãsate nnouã, „„datoria vvieþii nnoastre”,cum oo nnumea SSextil PPuºcariu, îînscrisã îîn ddouãdiscursuri iistorice rrostite dde VVasile GGoldiººi IIuliu MManiu lla MMarea AAdunare dde lla AAlbaIulia, îîn zziua ddintâi aa RRomâniei MMari.

Mãritã AAdunare NNaþionalã,Zãmislit ddin nnecesitatea IImperiului RRoman

de aa aaºeza oo ssentinelã pputernicã îîn CCarpaþii ssud-eesticiºi ccoborâºurile llor îîmpotriva sseminþiilor bbarbare ddela MMiazã-nnoapte ººi RRãsãrit, ccare aameninþau cculturaumanã ccreatã pprin ggeniul llatin, nneamul rromânescde lla îînceput ººi ppânã aastãzi aa îîndurat ssoarta aasprãrezervatã ooricãrei ssentinele ccredincioase: lloviturileduºmane ººi sstatornica rrãbdare. [[...] VVeacuri dde-aarândul ppoporul rromânesc, aadevãratul ººi llegitimulproprietar aal ppãmântului, cce ffusese oodatã DDaciaromanã, aa ffost ssocotit sstrãin ººi sslab ppe ppãmântulsãu sstrãmoºesc. IIar ccând, ddupã ssuferinþe dde ssecole,din ddepãrtatul AApus, dde lla ddulcea ssorã llatinã, ccarepãºeºte îîn ffruntea gginþilor sspre llumina ddesãvârºirii,a ssosit ººi îîn mmunþii nnoºtri dduhul llibertãþii, eegalitãþiiºi ffrãþietãþii, llumea nnouã, vvechii nnoºtri ooprimatoris-aau îînfrãþit ccu ÎÎmpãratul, ppe ccare eei îîl ddetronaserã, ccuÎmpãratul, ppentru ccare nnoi vvãrsasem ssângele nnostrucu ccredinþã, ººi aaceste ddouã pputeri nne-aau rrobit ddin nnou.Umbra îîndureratã aa rregelui mmunþilor, aa sscumpuluinostru IIancu, rrãmâne ppentru vvecie cclasica ddovadã aalegendarei iingratitudini HHabsburgice. ÎÎmpotriva vvoinþeinoastre aa uunit AArdealul nnostru ccu ÞÞara-UUngureascã ººiprintr-uun cconstituþionalism ffals ººi mmincinos nne-aau lluatlibertatea cculturii, nne-aau ddesfiinþat ppoliticeºte, bbisericilenoastre lle-aau aaservit ttendinþei llor dde oopresiune ººine-aau ffãcut iimposibil pprogresul eeconomic, pprin ccaream ffi pputut ssã nne aapãrãm îîmpotriva nnãvãlirii hhoardelorstrãine ppe ppãmântul ppãrinþilor nnoºtri.

ÎÎntr-aacestea ppriveam ccu iiubire dduioasã lla ffraþiinoºtri dde lla RRãsãrit, ccari îîncepuserã aa ssereculege ddin uurgiile vvremilor bbarbare. RResimþirãobârºie ccomunã ººi, lla rrazele lluminii pprimite dde llaApus, cconºtiinþa nnaþionalã ssãvârºi lla 11859 uunireaprincipatelor rromâne ssub bbunul ººi lluminatul CCuza-Vodã, iiar ssângele vvãrsat ddin nnou ccu aatâta vvitejieîmpotriva ppãgânilor lla 11877 sscuturã ººi ccele ddepe uurmã zzale aale llanþului ccare llega RRomâniade CConstantinopol ººi lla 110 mmai 11881 CCarol ddeHohenzollern aaºezã ppe ccapul ssãu ccoroana dde rregeal RRomâniei llibere ººi iindependente. NNoi îînsã nnefãceam ddatoria dde ccetãþeni aai UUngariei ººi ssupuºicredincioºi aai ddinastiei dde HHabsburg-LLotharingia.Am ccrezut ccã îîndelunga nnoastrã rrãbdare ººi ccredinþanoastrã ppentru ppatrie ººi ttron îîn ccele ddin uurmã ttotuºiva mmuia iinimile ccelor pputernici ººi nni sse vva ooferit cchiarîn iinteresul mmonarhiei pputinþa uunei vvieþi nnaþionaleºi ccondiþiunile pprogresului ccultural ººi eeconomic.

Aºteptãrile nnoastre aau ffost zzadarnice. OOprimarease îînteþeºte. OOprimatorii mmãrturisesc aacum ppe ffaþãcã sscopul llor eeste uun sstat uunitar nnaþional mmaghiarºi ccã, pprin uurmare, nnoi nnaþionaliceºte ttrebuie ssã nnedesfiinþãm. AA ppornit oopera dde eextirpare ººi rrãzboiulmondial, ccare aacum ss-aa ssfârºit, îîn ggândul oopresorilornoºtri aa aavut cchemarea ssã îîncoroneze oopul. SSutede mmii dde RRomâni ººi-aau vvãrsat ººi aacum ssângele llorpentru ppatrie ººi ttron, iiar ppatria ººi ttronul aau ttârât îînurgia iinternãrii ppe ppãrinþii ººi ffraþii aacestor lluptãtori:patria ººi ttronul aau ddecretat mmoartea ººcolii rromâneºti,au ttrimis ssbirii llor îîn aadunãrile nnoastre bbisericeºti, aaupregãtit pproiectele ppentru nnimicirea nnoastrã ppoliticã,au îînceput rruinarea nnoastrã eeconomicã, aau aaruncatîn ttemniþi zzeci dde mmii dde RRomâni, nne-aau ssugrumatlibertatea ppresei ººi aa ccuvântului, ppatria ººi ttronul ss-aauconjurat îîmpotriva nnoastrã ººi nne ppregãteau mmormântul.

DDar zzadarnicã eeste llupta oomeneascãîmpotriva aadevãrului ººi aa ddreptãþii. LLegeatainicã aa ffirii ccu nnecesitate dde ffier îîndrumãîntâmplãrile oomeneºti ppe ccãrarea ccivilizaþiunii cceduce sspre ddesãvârºire. OOmenirea iinstinctiv uurmeazãacestei llegi. EEa aa aajuns lla rrecunoaºterea nnecesitãþiide aa ssintetiza llibertatea iindividualã ººi llibertateanaþionalã îîntr-oo uunire ssuperioarã aa ssocietãþii oomeneºti.Sinteza aaceasta ee ccondiþionatã îînsã dde ddesãvârºireacelor ddouã llibertãþi: iindividualã ººi nnaþionalã. DDacãînsã aaproape îîn ttoate sstatele ccivilizate llibertateaindividualã eeste ddesãvârºitã oori ppe ccalea ddesãvârºirii,în uunele ddintre aaceste sstate llibertatea nnaþionalãera îîncãtuºatã. RRãzboiul mmondial ss-aa ffãcut ppentrudescãtuºarea aacestei llibertãþi. NNaþiunile ttrebuie ssãfie llibere, cca aastfel îîntre eegale ddrepturi ººi ccondiþiunisã ppoatã îîncheia aacea mmare uunire aa ppopoarelor, ccareva ffi cchematã ssã rreprezinte oo cconcepþiune ssuperioarãpe sscara ccivilizaþiunei ººi ssã ssporeascã aastfel ffericireaomeneascã ppe ppãmânt. TToate ccapetele lluminateale AApusului aau mmãrturisit ccrezul llor: RRãzboiul aacestaeste rrãzboiul ppentru llibertatea nnaþiunilor, nnu dde ddra-gul aacestor nnaþiuni, cci ppentru iinteresul llumii, ppentruinteresul oomenimei, ccare nnumai îîn cchipul aacesta eecapabil aa ppãºi uun ppas îînainte ppe ccalea ffericirii ssale.Ideile aacestea lle-aa ccopt iistoria ººi aapostolul ccarele vvesteºte eeste WWilson. ((Trãiascã WWilson, oovaþiientuziaste ººi îîndelung rrepetate.) [[...]

Pentru îînvingerea aacestor iidei aau iintrat îîn lluptãputerile aaliate aale AApusului. RRomânii dde ppretutindenis-aau aaliat aacestor pputeri, nnoi ccu ssufletul, ffraþii llibericu aarmele. RRomânii ººi-aau ffãcut ººi dde ddata aasta ddatorialor dde ssentinelã aa ccivilizaþiei îîmpotriva bbrutalitãþii.

Unirea ttuturor RRomânilor îîntr-uun ssingur SStat nnumaiatunci vva ffi sstatornicã ººi ggarantatã pprin iistoria vviitoarea llumii, ddacã vva rrãspunde ttuturor îîndatoririlor iimpuseprin nnoua cconcepþie aa vvieþii, pprin dduhul vvremurilor nnoi.Aceastã nnouã cconcepþie aa ccivilizaþiunii nne vva iinspiradatoria ssã nnu ppedepsim pprogenitura ppentru ppãcatelepãrinþilor ººi cca uurmare vva ttrebui ssã aasigurãm ttuturorneamurilor ººi ttuturor iindivizilor cconlocuitori ppepãmântul rromânesc aaceleaºi ddrepturi ººi aaceleaºiîndatoriri. CCivilizaþiunea ccare nne-aa eeliberat ppretindede lla nnoi rrespectul ppentru ddânsa ººi nne oobligã ssãprãbuºim îîn nnoul SStat oorice pprivilegiu ººi ssã sstatornicimca ffundament aal aacestui SStat mmunca ººi rrãsplataei îîntreagã.

Înaintaºii nnoºtri ppe CCâmpul LLibertãþii îîn 11848au hhotãrât aaºa: „„Naþiunea ddepune jjurãmântul ddecredinþã ccãtre ÎÎmpãratul, ccãtre ppatrie ººi ccãtre nnaþiunearomânã”. ÎÎmpãratul nne-aa îînºelat ((aºa-ii), ppatria nne-aaferecat ººi nne-aam ttrezit ccã nnumai ccredinþa îîn nnoi îînºine,în nneamul rromânesc nne ppoate mmântui. SSã jjurãmcredinþã dde aaci îînainte nnumai nnaþiunii rromâne, ddartot aatunci ssã jjurãm ccredinþã ººi ccivilizaþiunei uumane.Câtã vvreme vvom ppãstra aaceste ccredinþi, nneamulnostru vva ttrãi, sse vva îîntãri ººi ffericiþi vvor ffi uurmaºiinoºtri ppânã lla ssfârºitul vveacurilor.

La llumina ccelor sspuse ppânã aaci, ddin îîncredinþareaºi îîn nnumele MMarelui SSfat aal nnaþiunii rromâne ddinUngaria, BBanat ººi TTransilvania, rrog MMãrita AAdunareNaþionalã ssã bbinevoiascã aa pprimi ººi aa eenunþaca aale ssale uurmãtoarele hhotãrâri:

(Vasile GGoldiº cciteºte aapoi pproiectulde rrezoluþie aa UUnirii.)

În ssfârºit, vvã rrog ssã lle pprimiþi aacesterezoluþiuni ººi îînchei ccu aaceea ccã llegãturasfântã aa ccelor 114 mmilioane dde RRomâni nneîndreptãþeºte aazi aa zzice: „„Trãiascã RRomâniaMare!” ((Aplauze nnesfârºite.)

Vasile GGoldiº

Onoratã AAdunare NNaþionalã,Dacã pprivim ººirul nnesfârºit aal ssuferinþelor

grele ppe ccare lle-aa iindurat NNeamul RRomânesctimp dde vveacuri, ddacã nne aaducem aaminte ddesutele dde mmii dde mmartiri, ccare ººi-aau jjertfit vviaþapentru aacest nneam, pprecum ººi dde ddurerilesufleteºti, ccare ssute dde aani aau aamãrât vviaþastrãmoºilor nnoºtri –– nnu ººtim ccu cce ssã mmulþumimnoi, ggeneraþia dde aazi, ccã ssuntem îînvredniciþide ssoartã ssã aajungem ttocmai nnoi zziua ssfântãde aazi ººi, ddupã aatâtea ssuferinþe aale îînaintaºilornoºtri, ttocmai nnoi ssã ffim îîmpãrtãºiþi dde oo aatâtde mmare îînãlþare ssufleteascã. [[...]

Fiii ppoporului nnostru aau ttrãit ppânã aacum cca oorbiiîn îîntunericul nnegru, llipsit dde oorice mmângâiere, ººi aazi,prin oo bbunãvoinþa ddumnezeiascã ººi pprin vvredniciaproprie lli ss-aau ddeschis vvederea oochilor ººi aau vvãzutlumina ssfântã aa ddreptãþii ººi aa llibertãþii ppopoarelor.Înainte dde cce, iinspiraþi dde aaceastã lluminã, aam aaducehotãrârile nnoastre, ttrebuie îîntâi ssã nne îînchinãm ccusmerenie îîn ffaþa aacelora ccare aau ffãcut ssã pputemstrãbate îîntunericul îîntãrit dde vveacuri ººi ssã nne pplecãmgenunchii îîn ffaþa ssutelor dde mmii dde ffraþi vvitregi, ccareprin ssuferinþele llor îîngrozitoare aau ddespicat nnorii ggrei,ce îînchideau ddinaintea nnoastrã rrazele lluminii: îînainteascumpilor nnoºtri ffraþi, nneînvinºi ssoldaþi aai aarmateiromâne. ((Aplauze îîndelungate: TTrãiascã aarmataromânã! TTrãiascã ssoldaþii rromâni!) CCuvântul ccel ddintâial mmeu eeste ccel aal ddorinþei ssã nne îînchinãm aadâncînaintea mmarilor uumbre aale ssoldaþilor rromâni, mmorþipentru ddesrobirea nnoastrã, ººi îînaintea ssoldaþilorromâni, ccare ººi aazi lluptã ppentru aa îînfãptui uunireatuturor RRomânilor, ººi îînaintea mmarelui ººi ggloriosului eeiCãpitan MMajestatea SSa RRegele FFerdinand ººi îîntregiiSale DDinastii. ((Prelungite aaplauze. ÎÎntreaga aadunarese rridicã îîn ppicioare ººi aaclamã ttimp îîndelungat:Trãiascã RRegele FFerdinand! TTrãiascã RRegeleRomâniei MMari! TTrãiascã RRegina MMaria!)

OOnoratã AAdunare NNaþionalã! IIstoria nne-aaînvãþat ssã ccredem îîn aadevãrul ccuvintelor,cã nn-aai ssã aaºtepþi nnimic dde lla îîmpãraþistrãini, nnici dde lla ffiii aaltor nneamuri. BBine ppoþi ssãaºtepþi ssingur nnumai dde lla ppropriile ttale pputeri.Dovedindu-nni-sse aacest aadevãr ppeste oorice îîndoialã,datoria nnoastrã nnu ppoate ffi aalta, ddecât ssã ccercetãm,cu ccea mmai mmare ggrijã, uunde ggãsim îîntreaga fforþãproprie, ccare nne ppoate mmenþine îîn vviitor ººi nne ppoategaranta mmãrirea ººi ggloria NNeamului ppentru ttotdeauna.

Ce aaº mmai pputea sspune, OOnoratã AAdunareNaþionalã, ddupã ccele aauzite ppânã aacum ppentru aa aarãtacã îîn uunitatea NNeamului RRomânesc dde ppretutindenizace aaceastã pputere, ((vii aaplauze) ººi cce aaº mmai pputeaadãuga, cca ssã îîntãresc ddovezile iimpugnabile aaleraportorului nnostru aantevorbitor ppentru aa ddovedicã aaceastã uunitate ppoliticã eeste cconsecinþa llogicãa ttrecutului nnostru iistoric ººi eeste oo aabsolutã nnecesi-tate aatât ppentru nnoi, ccât ººi ppentru îîntreg NNeamulRomânesc?

ªi aa ffost zziua îîntâiHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 2201844

Fatalism ssau ccredinþã?Trecând la miezul problemei, o întrebare care

se impune firesc se referã la diferenþa dintre fatalismºi credinþã. Ce înseamnã fiecare? În definiþiilede dicþionar ale celor doi termeni existã parþialesuprapuneri, totuºi se poate stabili o linie dedemarcaþie destul de fermã. Pentru farmecul limbii,am ales definiþiile din Scriban:

fatalízm n., pl. e (d. fatal; fr. -isme). Doctrinãfilosoficã dupã care toate întâmplãrile îs hotãrâteirevocabil dinainte de o putere unicã ºi supranaturalã(Dumnezeu). – Fatalizmu e unu din caracterele spiri-tului musulmanilor, care, cu el, se consoleazã de celemai mari nenorociri. ªi Românii îs cam fataliºti, dupãcum se vede din proverbu: Ce þi-e scris, în frunteþi-e pus. [...] (Scriban, 1939)

credínþã f., pl. e (d. cred). Deplinãconvingere, opiniune: credinþã politicã,religioasã. Fidelitate: credinþã în Dumnezeu,credinþã cãtre (sau pentru) stãpân. Încredere:credinþã în Dumnezeu). Pãhãruþu cel dintâipe care-l oferea domnului paharnicu. [...]Simbolu credinþei, crezu. (Scriban, 1939)

Dacã termenii ar fi sinonimi, ar însemna,implicit, cã milioanele sau miliardele decredincioºi de pe mapamond (indiferentde religie) sunt fataliºti. Deci, dupã logicaalambicatã ºi în viziunea (postmodernã?ºi/sau politiza(n)tã?) a celor care îl învinuiescpe baciul moldovean de smintirea neamuluiromânesc prin exemplul fatalist pe careîl oferã, toþi credincioºii lumii ar fi de blamatca fataliºti ºi numai adepþii materialismuluidialect ºi istoric sunt demni de laudã.Or, cum nu e vorba de sinonimie, baciulare o credinþã, fãrã sã fie fatalist. E un felde credincios genuin, nu în accepþiunedogmaticã (balada nu oferã indicii în acestsens), crede într-o instanþã superioarã, într-odivinitate nenumitã sau într-o „rânduialã” cosmicã,naturalã, care, fãrã sã-i decidã integral destinul, caîn tragediile antice, fãrã sã-i limiteze liberul-arbitru,poate interveni atunci când traseul lui terestru pareameninþat sau pecetluit.

Atitudinea cciobãnaºului nu este guvernatãde pasivitatea lui „ce-o fi, o fi”, ci demeditativ-reflexivul (semn al înþelepciunii)

„de-o fi”, din versul care decodificã înþelesurilesubtile: „ªi de-o fi sã mor”.

Altfel spus, atitudinea lui este determinatãde un condiþional: dacã instanþa superioarã,în existenþa cãreia crede, va îngãdui sau nuînfãptuirea planului ucigaº al celorlalþi doi baci,invidioºi, nevolnici sufleteºte ºi hrãpãreþi.

El discerne (apanajul înþelepþilor!) între moarteca posibilitate/probabilitate (eventualã consecinþãa complotului de care aflã de la mioara nãzdrãvanã,moarte care ar putea, eventual, avea un timpprestabilit ºi cunoscut: chiar în acea zi, „la apusde soare”) ºi moarte ca certitudine absolutã, ca

imanenþã, ca episod existenþial fulgurant (nu ºi final!)intrinsec condiþiei umane, episod al cãrui minut îirãmâne, ca fiecãrui muritor, necunoscut. Funcþie deaceastã distincþie, baciul are cel puþin douã opþiuni:

1. Sã dea ascultare sfaturilor mioarei, sã chemecâinii, sã se pregãteascã de luptã, sã-ºi apere cuîndârjire viaþa ºi avuþia, bunurile pãmântene, sãcheltuiascã energie pentru a evita moartea plãnuitãde complotiºti, moarte care, oricum, rãmâne incertã,în sfera posibilului/probabilului (nu zãbovesc aiciasupra nuanþelor semantice ale celor doi termeni,oricum nu se poate stabili în ce procent moarteaposibilã este ºi probabilã).

2. Sã se îngrijeascã de ceea ce se cuvine înperspectiva (mai apropiatã ori mai îndepãrtatã, darabsolut certã) a morþii imanente, cãreia este absurd

ºi inutil, aºadar total neînþe-lept, sã i te opui, întrucât arînsemna sã te opui nu unorduºmani – ei înºiºi vulnera-bili, muritori, trecãtori –, cipropriei condiþii, deja conºti-entizate ºi asumate ca atare.

Avertismentul pprimitde lla mmioarã ºi faptulcã planeazã, fie

ºi numai ca idee, moarteaimediatã (azi, „la apus desoare”) funcþioneazã aidomaunui memento mori caredeclanºeazã confruntarea, celpuþin mentalã ºi emoþionalã,cu perspectiva morþii certe,reale, de... cândva. În fond,nici nu conteazã dacã planulagresorilor reuºeºte sau

eºueazã, conteazã cã s-a produs ºi s-a statornicitlimpezirea lãuntricã, s-a esenþializat cunoaºterea,s-au stabilit prioritãþile ºi reperele valide, neperisa-bile, ale traseului existenþial. În acest context,pãstorul alege sã-ºi facã testamentul – evident,un testament de naturã spiritualã, adicã cel maiimportant. Gestul vine din firescul lucrurilor, dintr-o„rânduialã” atemporalã ºi aspaþialã a unei întregiumanitãþi normale, armonioase, echilibrate, nu doara unui neam, aºa cum aratã ºi Mircea Platon: „Cioba-nul moldovean are grijã de ce ar putea lãsa în urmã.E ceea ce fãcea orice om din societãþile patriarhale,þãrãneºti-aristocratice, fie el cavaler, rãzeº sausamurai. Ceasul morþii e parte a unei vieþi trãite cum-se-cade. Omul care trãieºte dupã rânduialã nu vreasã moarã în ne-orânduialã. Nu e nimic fatalist aici, cidoar realist, responsabil ºi iubitor.” (Ce-a mai rãmasde apãrat, p. 213) Spuneam cã pãstorul are cel puþindouã opþiuni ºi alege liber sã-ºi facã testamentul.Liberul-arbitru funcþioneazã, nu-l refuzã nimeni ºinu i se refuzã nimãnui. Mihail Neamþu (ºi el, ca oriceantimioritic, nedumerit ºi consternat de atitudineabaciului, dupã cum afirmã într-un articol al cãrui ton,

recunosc, este civilizatcomparativ cu al articoleloraltor autori) poate sã renunþela întrebãrile duioase, deamvon politic, precum „Dece refuzãm liberul-arbitru?”„De ce oare acceptareamorþii e atât de rapidã (pânãîn punctul în care liberul-arbitru pare sã fi dispãrut)?[...] Care e raþiunea pentru care un tânãr înzestratcu atâtea daruri nu vrea sã lupte? [...] Nu înseamnãresemnarea ºi o complacere cu arbitrariul, violenþasau nedreptatea flagrantã? În ce fel a marcat Mioriþaimaginarul colectiv al românilor de pretutindeni?”

Dupã acest bocet retoric (pastiºã de... Istorieieroglificã?), sunt eu însãmi nedumeritã ºi conster-natã, dar din alt motiv. Cum se face cã, pentruun filosof ºi teolog (cu doctorat!), a rãmas totalneînþeleasã problematica subtilã a morþii ºi a alegeriilibere pe care o face pãstorul din baladã? Sã dedu-cem cã un intelectual, dublu licenþiat chiar îndomeniu, cum este Mihail Neamþu, doar se prefacecã nu înþelege, trãdându-ºi sinele autentic din motivede... politically?!

Încã o datã „nimic nou sub soare”, vorbaEcclesiastului. Compromisuri ºi incongruenþe similares-au mai vãzut pe plaiurile noastre, într-o istorie nuprea îndepãrtatã, în cãutarea, pe-atunci, a unor guride... paradis bolºevic. ªi Sadoveanu a semnat pactulcu diavolul. A trãdat Baltagul, i-a trãdat pe Fraþii Jderiºi Neamul ªoimãreºtilor, a trãdat Þara de dincolode negurã, ºi-a trãdat talentul, s-a înfrãþit cu MitreaCocor, s-a aliniat la directivele politice ale momen-tului. Beniuc la fel. ªi alþii... Colocvial spus, „ºi-audat cu firma-n cap”, s-au ticãloºit, cã mare e, oricând,ispita unui trai îmbelºugat, a puterii de-o clipãºi a mãririi terestre. În fine, sã te trãdezi sau nu petine însuþi, pânã la urmã þine tot de liberul-arbitru.

Ciobãnaºul mmoldovean nu vrea sã lupte?Poate cã vrea, fãrã s-o ºi spunã. Pentrucititorul atent la indiciile din text, devine

limpede cã mioara îl avertizeazã pe baci asupraunei intenþii criminale („Vor sã mi te-omoare”), nu îiserveºte o certitudine („O sã mi te-omoare”). Iar dinclipa rostirii replicii „ªi de-o fi sã mor”, conjuncþia careintroduce condiþionala îºi extinde amprenta asupraa tot ce urmeazã, totul intrã sub incidenþa ipoteticului.Balada rãmâne o veritabilã operã modernã, dincategoria opera aperta, cu deznodãmânt necunoscut:nu ni se spune – aºadar, nu ºtim! – dacã ciobaniipizmuitori l-au atacat sau nu pe cel moldovean, nuºtim dacã el s-a apãrat sau nu, nu ºtim dacã a fostucis sau nu. Cel puþin din varianta consacratã abaladei, singura care – fiind cea studiatã la ºcoalã –face obiectul acestei discuþii, nu aflãm concret absolutnimic din ce s-ar mai fi putut întâmpla din momentulrostirii testamentului pânã „la apus de soare”.

##MMiioorriiþþaa......,, pplleeiiaaddaa ººii ggaaººccaa ((IIII))Mihaella MMALEA STROE

EEste dde aajuns ssã ppun îîn vvederea OOnoratei AAdunãrii NNaþionale ccã uunireatuturor RRomânilor îîntr-uun ssingur rregat ººi îîntr-uun nnedespãrþit SStat eestenu nnumai uun iideal ssfânt, iizvorât ddin ttrecutul nnostru ººi ddin CComoara vvieþiinoastre ssufleteºti, cci eeste ººi uun ddrept iindiscutabil aal nnostru, îîn bbaza ffiinþei nnoastrenaþionale uunitare. NNoi, ffiii NNaþiunii RRomâne dde ppretutindeni ssuntem dde aaceeaºiobârºie, dde aaceeaºi ffire, ccu oo ssingurã ººi uunitarã llimbã ººi cculturã ººi ssuntem îîncãlziþide aaceleaºi ttradiþii ssfinte ººi dde aaceleaºi aaspiraþii mmãreþe. ((Aplauze îîndelungate.)Când ttoate aacestea ssunt uunitare, ppoate îîncerca ccineva ssã îîmpiedice mmanifestareaacestei uunitãþi ººi îîn cce ppriveºte vviaþa ppoliticã, ssufleteºte dde mmult îînfãptuitã?

Neamurile uunitare îîn vviaþa llor ssufleteascã ººi uunitare îîn mmanifestarea cconºtiinþeilor dde nnaþiune ddistinctã ssunt rrecunoscute îîn ººtiinþa mmodernã ººi dde ttoatã llumeacivilizatã cca ssubiecte dde ddrept, îînzestrate ccu ttoate aatributele uunei ppersonalitãþidistincte, ccu sscopul ppropriu ººi dde ssine sstãtãtor. AAstfel sstând llucrul, ccine aar pputeacontesta aacestei ffiinþe nnaþionale ddreptul dde aa-ººi pputea îînsãºi ccroi ssoarta, ddea sse cconduc eea ssingurã îîn mmod uunitar ººi iintegral ººi dde aa sse ccompune îîntr-uunsingur ttrup, pprecum ssufletul îîi eeste uunul ssingur ººi îîntreg. ((Aplauze îîndelungate.)

Dar, îîndeosebi, nnoi RRomânii ddin TTransilvania, BBanat ººi UUngaria ssuntem îîndrept ººi aavem ddatoria ssã ppretindem aaceastã uunire, ppentru ccã aaici aa ffost lleagãnulromânismului. NNu sse ppoate cca oo ccrudã bbarbarie ssã nne fforþeze, cca îînsãºi VVatraNeamului rromânesc, lleagãnul aaspiraþiilor rromâneºti, ssã ffie ddespãrþit dde ttrupulîntregii nnaþiuni ddeja uunite!

Noi nnu nne pputem îînchipui vviaþa mmai ddeparte ffãrã aa ffi îîmpreunã ccu îîntregneamul rromânesc ººi mmai bbine vvoim mmoartea, ddecât oo vviaþã dde ssclav uumilit,

despãrþit dde ffraþii ssãi. ((Lungi ººi ffurtunoase aaprobãri.)E eevident ddeci, OOnoratã AAdunare NNaþionalã, ccã ttoate aargumentele ººtiinþei,

stabilite dde mmintea oomeneascã, nne ddau ddreptate îîn hhotãrârea nnoastrã dde aacontribui ººi nnoi pprin aalãturarea nnoastrã lla îînfãptuirea MMarelui RRegat RRomân.(Trãiascã RRomânia MMare! UUrale ffrenetice.) [[...]

CCredem aa dda pprin uurmare eexpresiune ggândului îîntreg NNeamuluiRomânesc, ccând ppropunem îîn pproiectul dde rrezoluþiune ssã ttrimiteþiacestor ppopoare lliberate ssalutul nnostru ººi aadmiraþia nnoastrã, ddorindu-lleacum, cca uunor ppopoare llibere, ddeplinã mmãrire. ((Aplauze ffrenetice.)

Sã nnu uuitãm ccã ddacã aazi ssuntem îîn ssituaþia dde aa nne sspune lliber ccuvântulºi dde aa nne ppronunþa nneîmpiedicaþi ddorinþa ssufletului nnostru, aavem ssã mmulþumimarmatelor vvictorioase aale pputerilor aaliate ººi ddiplomaþiei sstrãlucite aale aacestorputeri. DDe aaceea ccredem ccã ttrebuie ssã nne îînchinãm îînaintea ggeniului nnaþiunilorliberatoare ººi îîn uurmare ppropunem ssã sse ttrimitã ddin aaceastã aadunare ssalutulnostru aarmatei gglorioase aa AAntantei ººi cconducãtorilor eei. ((Aplauze ffrenetice.)

Din aaceste cconsideraþii rrog OOnorata AAdunare NNaþionalã ssã pprimeascã pproiectulnostru dde rrezoluþie ((Primim, pprimim! UUrale îîndelungate.), ppentru aa îîntemeia ppentruvecie RRomânia uunitã ººi mmare ººi aa îînstãpâni ppentru ttotdeauna oo aadevãratãdemocraþie ººi ddeplinã ddreptate ssocialã! ((Urale nnesfârºite. PPrimim uunanim!Trãiascã RRomânia MMare! AAplauze ffrenetice.)

Iuliu MManiuªi aa ffost zziua îîntâi!!

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 22018 55

Cei ccare aafirmã ttendenþios cã baciul moldo-vean nu se împotriveºte morþii ºi atacatorilorîºi întemeiazã teoria pe speculaþii, distorsio-

nând interpretarea în sensul dorit de ei: ca sã punãîn evidenþã pasivitatea, resemnarea, fatalismul, toaterelele epidemice (unii le considerã ºi „endemice”)care, zic ei, i-au contaminat pe români pornind dela pacientul zero – ciobãnaºul. N-au auzit, se pare,de „limitele interpretãrii” stabilite de Umberto Eco.Inventeazã, speculeazã, falsificã doar ca sã-ºi atingãscopul incriminatoriu. Aplicând aceeaºi metodã, aspeculaþiei, ne-am putea imagina ºi cã personajulînvinovãþit de antimioritici întâi ºi-a fãcut testamentul,preventiv, procedând ca orice om cu mintea întreagãîntr-o astfel de împrejurare, apoi s-a pregãtit de luptãºi... chiar a biruit. Dacã e sã fabulãm pe lângã text,cum fac detractorii baladei, se poate fabula oricât,în ambele sensuri! Oricum, întocmirea testamentuluinu presupune, automat, renunþarea la luptã, iar faptulcã ciobãnaºul nu declarã cã o sã lupte nu înseamnã,obligatoriu, cã va sta încremenit în aºteptarea lovituriifatale. Pur ºi simplu, nu ºtim ce va face.

De ce falsificatorii au ales sã speculeze în sensnegativ imaginea ciobãnaºului mioritic ºi sã-l acuzede influenþe nefaste asupra neamului din carese trage n-are rost sã ne mai întrebãm, pentrucã rãspunsul þine de evidenþã. Au gãsit ºi ei un...acar Pãun, care nici mãcar nu le poate da personalo replicã pe limba ºi pe înþelesul lor. Ia sã fi sãlãºluitîn baladã un cioban vârtos, cu frunte-ngustã, care,aflând de complot, s-ar fi pus mintenaº în frunteaturmei ºi, în loc sã-ºi facã, blestematul, un testamentatât de subtil ºi de filosofic, ar fi pus mâna pe ciomagºi, în pas hotãrât, ar fi început sã cânte mobilizator„Hai la lupta cea mare! Rob cu rob sã ne unim!”Ce lecþie zdravãnã de bravurã ºi ce model incendiarar fi dat el norodului! ªi ce norod am fi avut noiacum!!! Întru totul pe placul antimioriticilor... Saunu?! Pãi nu, pentru cã primii luaþi în vizorul bâteirevoltate, neresemnate ºi nefataliste, care nu cugetãla rânduieli cosmice ºi la testamente de naturãspiritualã, ci reacþioneazã rapid ºi ferm împotrivanedreptãþii ºi a duºmanilor, primii traºi la rãspunderear fi fost chiar... antimioriticii îmbrãcaþi, ca lupulmoralist, în piei de oaie, cu dispreþul ºi calomniilelor la adresa... turmei.

Ar mmai ffi ººi aalte îîntrebãri pentru ei: toatepersoanele (credincioase ori atee, indiferentde situarea lor geograficã pe glob, indiferent

de neam, rang ori convingeri politice) care îºi factestamentul din timp, în virtutea aceluiaºi „de-o fisã mor” (azi, mâine, peste n ani...), sunt fataliste?!Le-o fi smintit ºi pe acelea tot ciobãnaºul nostru?!

Ori asta e mãsura fireascã, luatã de oricepersoanã lucidã care îºi conºtientizeazã, înþelept,finitudinea ºi se preocupã de cui ºi ce lasã în urmãca valori (îndeobºte materiale, dar nu numai)?

Se pare cã, pentru belicoºii supãraþi cronic peciobãnaº (unii se rãzboiesc, caraghios, pânã ºi cuoaia, pe modelul personajelor din epopeea lui IonBudai-Deleanu care se bat cu bivolii), sunt greude înþeles simbolurile, alegoriile, personificãrile ºisugestiile din baladã. Pesemne ºi mai greu, spreimposibil, le-ar fi sã priceapã valenþele iniþiatice aleexperienþei morþii, subliniate de Petru Ursache înamplul sãu studiu despre Mioriþa: „Moartea mai poatefi adevãratã ºi realã când îndeplineºte un rost; spredeosebire de moartea banalã, comunã. Omul ales,eroul tragic, «ºtie» sã moarã, experimentând propria-iexistenþã dramaticã, în sens iniþiatic ºi în circumstanþemisterice, aºa cum i-a fost dat, prin tradiþie, ºi pãs-torului carpatic” (Mioriþa – dosarul mitologic al uneicapodopere, p. 173). Iar dacã le înþeleg (pentru cãnu poþi fi literat sau specialist-filolog autentic fãrãsã înþelegi mãcar faptul cã un text beletristic devaloarea Mioriþei meritã sã fie studiat onest, nusã fie transformat în muniþie anticulturalã) ºi, înþe-legându-le, totuºi se exprimã atât de rudimentar,scopul lor real... este ºi mai limpede.

Seninãtatea îîn ffaþa mmorþii, cliºeu ssau rrealitate? Chiar dacã se vor zvârcoli din nou în lungi insom-

nii pseudoculturale cititorii „revoluþionari” ºi „reforma-tori” ai Mioriþei, o sã revin la ceea ce ei considerã afi unul dintre cliºeele hermeneutice expirate: seninã-tatea, liniºtea, calmul pe care le manifestã ciobãnaºulîn faþa morþii. Mai propriu spus – în proximitatea

morþii ca posibilitate ºi/sau ca imanenþã.De regulã, aceastã seninãtate o dobândesc

doar înþelepþii ºi bine-credincioºii autentici (oricarear fi religia lor). Ea nu înseamnã, nici pe departe,resemnare, laºitate sau fatalism. Pesemne, dacãMichelet ar fi avut acces anticipat la descoperirilepsihologiei moderne, n-ar mai fi citit Mioriþa în cheia„resemnãrii prea uºoare”.

Concret, deºi, dupã dicþionar, verbele „a (te)resemna” ºi „a accepta” par sinonime, din punctulde vedere al psihologiei, termenii se diferenþiazãsubstanþial. Iar atunci când analizãm o atitudine, uncomportament – în speþã, atitudinea ciobãnaºului –intereseazã, desigur, mai mult substratul psihologic.Din aceastã perspectivã, specialiºtii în domeniususþin cã „Omul resemnat a renunþat sã mai joace unanumit rol, fiind cu atenþia orientatã spre trecut. [...]Când te resemnezi, te supui unei probleme care ºtiicã existã, însã consideri cã nu mai ai forþa necesarãpentru a mai face ceva. Emoþia predominantã este detristeþe.” Cine acceptã, „are atenþia orientatã la timpulprezent ºi vine dintr-o stare de pace. În acest caz,nu eºti supus problemelor, ci te armonizezi cu ele,descoperind resurse în interiorul tãu. [...] Rãmâiprezent ºi atent la ceea ce se întâmplã în tineºi-n jurul tãu, iar din acest spaþiu, de aici ºi acum,faci acþiunile necesare.” (Raluca Mureºan,http://entuziasm.ro/ dezvoltare-personala/complacere-sau-resemnare-versus-acceptare/)

Baciul mmoldovean nici nu este trist, nici nu areatenþia orientatã spre trecut, nici nu conside-rã cã nu mai are forþã sã acþioneze, aºadar,

nu este un resemnat! Starea lui de pace, de seninã-tate, se explicã (iatã, inclusiv ºtiinþific!) prin faptulcã s-a „armonizat” cu problema morþii imanente(o „problemã” insolubilã, comunã, de altfel, tuturorvieþuitorilor pãmânteni), a conºtientizat-o ºi acþionea-zã în consecinþã – îºi face, simplu, firesc, testamen-tul, fãrã sã dramatizeze, fãrã sã se lamenteze, fãrãsã se revolte, fãrã întrebãri inutile ºi liber de oriceresentimente faþã de prezumtivii ucigaºi. Aceastãdetaºare totalã de ceea ce Petru Ursache numeºte„emoþie pãguboasã” asigurã un triumf de altã naturãdecât afectiv-biologicã: „statutul de om cultural estesalvat, umanitatea se poate reorganiza cu chibzuinþã,în condiþiile în care vieþuieºte ºi pe care ºi le asumãcurajos” (Mioriþa – dosarul mitologic al unei capodo-pere, p. 125). Totuºi, baciul pãstreazã ceea ce aºnumi emoþia altruistã, izvorâtã din dragoste ºi mani-festatã prin grija de a-ºi ocroti mama de durereapierderii fiului, motiv pentru care îi cere mioarei – subincidenþa aceluiaºi condiþional/ipotetic „de-o fi sã mor”– sã-i spunã mãicuþei de nuntã, dar sã-i ascundãdetaliul stelei cãzãtoare – indiciul trecerii lui ireversi-bile din lumea de aici în lumea de dincolo. La astase adaugã dorinþa lui de a fi îngropat în apropiereaturmei pe care a pãstorit-o cu pricepere, cu vrednicieºi cu drag („În strunga de oi/ Sã fiu tot cu voi”) ºi acâinilor care l-au slujit cu fidelitate. Deºi discuþia aicinu se poartã din perspectiva apartenenþei la o religieanume, ci din aceea a credinþei cumva intrinseci firiiumane, simbolistica pãstorului care are grijã de turmãeste creºtinã, iar dorinþa lui de a rãmâne în vecinãta-tea turmei ºi de dincolo de moarte îmi aminteºteo scurtã notã din Jurnalul fericirii: „«Locul pãstoruluie lângã turma sa» – cuvinte sãpate pe mormântulmonseniorului Affre la Catedrala Notre Dame”.

Despre acceptarea morþii vorbeºte, în alþi termeni,ºi Mircea Eliade: „Cât priveºte acceptarea morþii, doardintr-o perspectivã raþionalistã poate fi consideratã cao probã de pasivitate sau de resemnare. În universul

valorilor folclorice, atitudinea pãstorului exprimão decizie existenþialã mai profundã: «nu te poþiapãra împotriva destinului cum nu te aperi împotrivaduºmanului»; nu poþi decât sã impui o nouã semni-ficaþie consecinþelor ineluctabile ale unui destin gatasã se împlineascã. Nu este vorba de un «fatalism»,pentru cã un fatalist nici mãcar nu se crede capabilde a schimba semnificaþia a ceea ce i-a fostpredestinat” (cf: https://ro.wikipedia.org/ wiki/Fatalismul_mioritic).

ªi iiatã ccã eexplicaþiile ººtiinþifice din psihologiese pot întâlni fericit cu semnificaþiile relevateprin hermeneutica onestã a textului literar.

Împreunã combat teoria – cel puþin bizarã, dacã nuchiar deºucheatã, menitã sã confuzioneze ºi sãmanipuleze „reformator” – conform cãreia, chipurile,din cauza modelului comportamental din baladãºi ca urmare a faptului cã s-a studiat Mioriþala ºcoalã – poporul român ar fi (devenit) fatalist.

„Acceptarea nu înseamnã sã refuzi schimbarea,ci sã fii atent ºi prezent la viaþa ta ºi, din aceastãstare de conºtiinþã, sã acþionezi. Sã acþionezi,nu sã reacþionezi la ce þi se întâmplã!”, mai spune,în articolul ei, psihologul Raluca Mureºan.

Or, tocmai asta ºi face baciul: nu doar cã nurefuzã schimbarea, o înfãptuieºte. Având credinþã înjusteþea deciziei (oricare ar fi ea) instanþei superioare,el acþioneazã ºi conferã alte semnificaþii evenimen-tului, într-o împrejurare în care alþii ar re-acþiona(asmuþind câinii, punând mâna pe bâtã, lovindu-ºiagresorii). Pãrintele Nicolae Steinhardt noteazãîn Jurnalul fericirii (2005, p. 365) tocmai aceastãînfãptuire a schimbãrii, cu referire întâi la poporulromân ºi abia apoi la baciul moldovean: „Poporulromân e înzestrat cu o putere transfiguratorie ce-ipermite sã preschimbe întregul univers ºi sã pãtrundãîn cosmosul liturgic (sã participe la celebrarealiturghiei cosmice ar spune Maxim Mãrturisitorul). [...]Ciobanul sãvârºeºte o transmutaþie – le grand oeuvreal denigraþilor alchimiºti –, îºi transformã nenorocireaîn tainã misticã. Înfrânge soarta. Dã un sens fastnefericirii, asumând-o nu ca eveniment istoric,personal, ci ca tainã. Impune un sens atât absurduluivieþii, cât ºi teroarei istoriei.” Ordinea referirilor nueste deloc întâmplãtoare: doar dintr-un neam dejacapabil de transmutaþii esenþiale (de neînchipuitpentru cine a rãmas captiv în cliºeele – rigide ºirestrictive – de gândire materialist-dialecticã, fieea ºi cosmetizatã), a putut sã sublimeze ciobãnaºul,nicidecum invers, cum se canonesc sã rãstãlmãceas-cã ºi sã perverteascã înþelesurile antimioriticii!Conþinutul baladei dovedeºte asta cu prisosinþã(desigur, dovada este accesibilã cui ºtie cu adevãratsã citeascã, în niciun caz analfabeþilor funcþionalproduºi, mai nou, de învãþãmântul nostru „reformat”),fie ºi dacã ar fi sã (re)discutãm numai taina nunþiide proporþii cosmice în care este transfiguratã/transmutatã moartea imanentã. Seninãtatea ºi pacease înstãpânesc ºi din aceea cã fiinþeazã în cugetulciobãnaºului credinþa profundã (strãinã ateilormarxiºti) cã moartea „ca dat existenþial” (în expresialui Petru Ursache) nu înseamnã sfârºit, ci deschiderespre alte dimensiuni ºi (a)percepþii.

Apoi, îîntrucât iideea sspecificului nnaþional(veche, romanticã, dar nu total perimatã)e adesea invocatã în relaþie cu Mioriþa ºi îi

enerveazã foarte tare pe adversarii baladei, îi asigurcã liniºtea aceasta nu este „specific naþional㔺i le ofer un calmant, o pastilã culturalã anti-stres,citându-l pe pãrintele Nicolae Steinhardt: „Liniºteadatã creºtinului este ºi ea întemeiatã pe cunoaºtere,întru nimic mai puþin decât cea dobânditã prin budis-mul indian ori zen” (Jurnalul fericirii, 2005, p. 155).

În aceste condiþii, sã fii anti Mioriþa echivaleazãcu a fi un ins anticultural, înseamnã sã fii – conºtientsau nu, deliberat sau nu, la comandã sau nu – unfel de descendent jdanovist.

Nimic mai inadecvat ºi mai eronat decât a-lconsidera pe ciobãnaºul moldovean un model moralºi comportamental care prejudiciazã, contamineazã,„paralizeazã” o naþie întreagã, un „formator de opinie”(via manualele ºcolare) care trebuie exilat, anihilat,exorcizat... etc. Dimpotrivã, la o lecturã atentã, onestãºi obiectivã, personajul se relevã ca fiind exemplarprin structura sufleteascã, prin suma calitãþilor lui,dintre care cea mai de preþ este înþelepciunea.

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 2201866

În 11862, ffilosoful ººi ppsihologul eenglez HerbertSpencer (1820-1903) publica lucrarea saPrimele principii (tradusã ºi în limba francezã,

în 1871, sub titlul Les premières principes), în fapt,o finalizare a studiilor începute odatã cu Principiilepsihologiei (1855), în care expunea teoria saevoluþionistã privind miºcãrile ritmice, pornindde la principiul cã, în naturã, toate forþele suntindestructibile ºi permanente. În opinia sa,evoluþionismul este un proces continuu prin caremateria se rafineazã ºi ia o formã complexã ºicoerentã. Majoritatea exegeþilor au apreciat în specialprimul capitol al cãrþii, intitulat Ritmul miºcãrii, undeSpencer afirma cã toate miºcãrile perceptibile auo anumitã ritmicitate, neîndoielnicã, determinatã,în esenþã, de forþa cu care inerþia unui corp materialrezistã la miºcare/frecare. O adiere de vânt atingeo frunzã, scoþând-o din nemiºcare. Din aceastãîntâlnire rezultã, în opinia lui Spencer, miºcarearitmicã a frunzei în bãtaia vântului. Acelaºi lucruse întâmplã, la altã scarã, peste tot în univers, dela cãderea unei pietre în apã la miºcarea astrelor.Toate aceste miºcãri sunt ritmice, naturale ºi suntproduse de factori antagoniºti ce interacþioneazãcu o periodicitate mai mult sau mai puþin evidentã.

Surprinzãtor, aceastã teorie ºi-a gãsit curând nudoar o hainã româneascã, dar ºi un temei metafizicoriginal, într-o lucrare publicatã iniþial în serial,în Convorbiri literare (în intervalul iunie 1876 –noiembrie 1877), republicatã ulterior în volum, laIaºi, de fraþii ªaraga (fãrã datã), se pare cu lipsuri ºiomisiuni grave, ºi intratã definitiv în spaþiul public prinversiunea francezã, din 1895 (Paris, Edition Alcan),cu titlul Premières principes composant le onde(traducere în francezã de Rosetti-Tescanu). Estevorba de Teoria Ondulaþiei Universale, de VasileConta (n. 15 noiembrie 1845, Ghindãoani, jud. Neamþ– d. 21 aprilie 1882, Bucureºti), „un luptãtor puternicºi plin de talent pe terenul filosofiei moderne”, cumîl numeºte exegetul sãu, G.D. Scraba, într-o lucraredin 1938 (Vasile Conta, Studiul filosofic, Iaºi, Ed.Fundaþiei ªaraga). Remarcabil în acest caz estefaptul cã în mintea unui român, contemporan al luiEminescu, s-au nãscut premisele unei construcþiiideatice originale, menitã sã ilustreze conceptulde evoluþie ondulatorie, respectiv Teoria OndulaþieiUniversale, dedusã de Vasile Conta din raþiunimecanice ºi biologice, ridicatã azi la rangul dedoctrinã generalã, poate cea mai vastã sintezãdespre lume imaginatã pânã atunci de un român.

Astãzi, ffie ccã vvorbim ddespre mmuzicã, picturã,poezie ori arhitecturã, nu putem sã nu nereferim la ritm, nimic altceva decât ritmul

intern al funcþiilor noastre fizice, biologice ºi inte-lectuale. Cu alte cuvinte, atunci când Lucian Blagase referea, în studiul sãu Spaþiul mioritic (1936), lainfluenþa spaþiului/mediului geofizic asupra diferitelortipuri de culturi, ilustrând, între altele, modulcum cântecele populare reflectã ritmul de viaþãal diferitelor popoare, de la molcomele balade aleruºilor, la sãltãreþele iodlere ale helveþilor, pânã latãrãgãnatele doine româneºti, filosoful de la Lancrãmnu fãcea decât sã ilustreze o formã de mecanicãondulatorie, în cazul nostru, succesiunea vale-deal,fãrã suiºuri ºi coborâºuri abrupte.

Teoria aceasta a stãruit, se pare, pe pãmânt

românesc, mai ales cã, aºa cum observa ºi profeso-rul Alexandru Surdu, „Timpul nu înseamnã nimic faþãde Eternitatea despre care vorbeau bãrbaþii aceºtia”(La porþile împãrãþiei, Bucureºti, Editura Contempo-ranul, 2016, v. studiul Ondulaþiunea universalã ºisufletul românesc, p. 113 ºi urm.). Incontestabil,scriind Teoria Ondulaþiei Universale, Vasile Contanu a urmãrit anume sã se îndepãrteze de Spencerºi de exemplele sale, ci a vrut mai degrabã sãdescrie o lege a evoluþiei „altfel decât a fost scrisãpânã la el” (Scraba, op. cit., p. 35). În spiritulmaterialismului modern, Conta a imaginat o forþãunicã, a cãrei noþiune echivaleazã cu miºcarea, „la felcum toate substanþele nu sunt decât modificãrile uneisingure substanþe” cãci, ne spune Conta: „Cine ziceforþã, zice acþiune”. În cartea sa, prea puþin studiatãprin prisma „sufle-tului românesc”,Vasile Conta afirmãcã ritmicitatea stãla baza tuturorformelor fizice ºibiologice ce conducUniversul: „Toatecorpurile sunttrecãtoare, deaceea parcurg oundã în existenþalor”. Analizândfenomenul ondu-latoriu, puteminvestiga nu doaruniversul viu, dar ºipropriile noastre simþuri. Mergând pe aceastã cale,ne apropiem de ceea ce Constantin Noica numea„realitatea originarã”, respectiv „sentimentul românescal fiinþei”, ce vibreazã ca o undã.

În aaceste ccondiþii nu ne mai mirã cã mai toþimarii noºtri gânditori, de la Heliade-Rãdulescuºi Conta la Lucian Blaga ºi Constantin Noica

au analizat, în spiritul locului, acest fenomen, plasatcândva de L. Blaga în „orizontul spaþial al incon-ºtientului”.

În cazul lui Conta, de pildã, se pare cã izvorulfundamental al inspiraþiei nu au fost nici Spencerºi nici Karl von Baer (1792-1876), ci tot un român,Ion Heliade-Rãdulescu (1802-1872), cel care încartea sa Echilibru între antiteze (1859) afirmacã „Umanitatea înainteazã prin curbe ondulante …ºi se învârte neîncetat într-un cerc care se învârteîn spiraliu”. Miºcarea este similarã ºi în planul ideilor.„Ideile, afirmã Conta, urmeazã aceeaºi evoluþiune”,iar exemplul cel mai concludent îl reprezintã miºcãrilesociale, „presupunând cã timpul unui adevãr oarecarepentru naþiune, a sosit”.

Referindu-se la acest aspect, Vasile Contarecunoaºte franc: „Nu un mare cugetãtor esteinventatorul adevãrului, cãruia, de regulã, i se dãnumele sãu”. Creatorul, susþine Vasile Conta, permitespiritului nostru, ca o rãsplatã pentru truda ºi suferinþaatâtor oameni, sã ridice un colþ de voal din misterulce acoperã Universul ºi tot Creatorul este cel caredã sens vieþii celui trecãtor, care parcurge o undãºi apoi dispare.

Aceste treceri sub formã ondulatorie, acesteevoluþii în spaþiul matrice numite de Blaga obârºii,

dupã frumosul cuvânt alEvangheliei, cãci la origineen arche (gr.) însemnade-a pururea, înscriu neamulnostru în „orizontul spaþialal inconºtientului”. Energiaundei rãmâne adeseaneºtiutã, ferecatã în con-ºtiinþa neamului, pentru ca mai apoi sã se facã vãditã,ivindu-se în memorabila sintagmã sentimentulromânesc al fiinþei.

Aceastã aacþiune, în planul conºtiinþei, aceastã„vãdire”, cum o identificã ºi academicianulAlexandru Surdu, este evidentã în ºtiinþe,

ca ºi în creaþiile artistice. „Chiar dacã spaþiul ondu-latoriu nu poate fi caracterizat drept o materiali-zare a undei, ci doar ca imaginea aproximativãa acesteia, el devine onduliform prin prelucrareasentimentalã”, ne previne Al. Surdu (op. cit.,p. 119). Atenþi la vibraþii, la ecouri venite dinorizontul inconºtientului, dar ºi din mediul încon-jurãtor, transpunem aceste impulsuri energeticeîn adevãrate expresii ale „ondulaþiunii universale”ilustrând parcã ceea ce Noica numea „universa-lismul ondulaþiunii”, vãdit în consonantismuluniversal al lui Odobleja, în energia cosmicãa lui Rãdulescu-Motru ori în sentimentul partici-pãrii la Cosmos al lui Vasile Bãncilã.

Pentru a exemplifica aceste impulsuriideatice, nimic nu este mai semnificativ decâta reaminti de cartea (mai puþin cunoscutã)a cãpitanului ªtefan Christescu (1864/1863

în B.R.M.) – 1929, acest „genial nãstruºnic” cumîl numea Ion Pârâianu, autorul primei Enciclopediifilosofice apãrute la noi (Craiova, Ed. Ramuri, 1930),unde se face referire ºi la Teoria ondulaþiunii a luiConta), dedicatã Teoriei undelor gândirii (Bucureºti,1926, f. e.). Enciclopedist ºi fantast, dupã modelul luiªtefan Odobleja (1902-1978), el însuºi autor de studiicu rezonanþe consonantistice, cãpitanul Christescuafirma într-o serie de conferinþe publice, susþinutela Bucureºti, dar ºi în Franþa, cã undele electro-magnetice cerebrale, alimentate de energia primor-dialã, eteronicã (termenul îi aparþine), au un rolfundamental în activitatea spiritualã, ele constituindbaza energiei creatoare a omului. Mai mult, undelegândirii, ca parte din prima stare a materiei,reprezintã un simþ organic, ce poate fi înregistrat,fie de alt creier omenesc, fie de un aparat, ceurmeazã a fi inventat (pânã la apariþia cãrþii, expe-rimentele privind înregistrãrile unor comunicãritelepatice, nu au fost concludente).

Este îîncã oo ddovadã cã teoria undei nuºi-a spus încã ultimul cuvânt. Convins deadevãrul spuselor sale, cãpitanul Christescu

a întemeiat inclusiv o revistã ºtiinþificã internaþionalãºi un muzeu (la Bucureºti) ambele dedicate Eteronei,atrãgându-l de partea sa inclusiv pe generalulBerthelot, la vremea respectivã guvernatoral Strassburgului.

Aceste preocupãri dovedesc, incontestabil,universalismul ondulaþiunii, cum îl numea profesorulAl. Surdu, ºi fac dovada cã în Cetatea lui Dumnezeuexistã o consonanþã colectivã, care este smerenia,temeiul celor care vor sã fie.

Unda ººi „„realitatea ooriginarã”Marrian NNENCESCU

Iar ddacã sse ppune pproblema ssã aalegi între „comportamentul corect” cerut degeneral-umana (din pãcate rarã!) înþelepciune ºi „comportamentul corect”dictat de invariabil sinuoasa, perfida politicã..., dacã nu eºti oportunist,

carierist, semidoct, politruc, dacã nu te suceºti dupã cum bate tornada politicã,adicã dacã eºti nesmintit în integritatea fiinþei tale, alegerea este uºoarã: este,clar, de preferat „mioritically”..., comportamentul mioritic înþelept, cumpãtat,paºnic.

Fãcând un bilanþ, se vede cu ochiul liber cã toþi aceia care au preþuit,cercetat ºi valorificat cum se cuvine balada/mitul sunt o pleiadã (rezistentã,chiar ºi în vremi de prigoanã comunistã, prin culturã). O pleiadã luatã acum,ca ºi în perioada proletcultistã, în rãspãr, negatã, minimalizatã sau voit ignoratãde unii..., de o „mânã” (misionarã?) de indivizi asociaþi, aliniaþi, supuºi cutemenele trendului, dar foarte agresivi cu cine nu le cântã-n strunã, de o gaºcãde „pãtrãþoºi”, rezistentã la culturã. E (ºi) aici un déjà-vu, déjà connu.

ªi, dacã tot se vorbeºte de manipulare, de agende subliminale, dacã ºi uniiºi alþii (ne) manipuleazã, ne rãmâne în continuare liberul-arbitru: sã ne alegemmanipulatorii. Eu, personal, aleg pleiada. Cine doreºte, poate sã aleagã gaºca.

Fãrã nicio supãrare. Suntem liberi..., nu?

Bibliografie sselectivã1. Ioana Bot, A vorbi cu oile, astãzi, în Dilema veche, nr. 686, 13-19 aprilie

2017.2. Fatalismul mioritic, https://ro.wikipedia.org/wiki/Fatalismul_mioritic3. Mircea Platon, „Mioriþa, irozii ºi nerozii”, în Ce-a mai rãmas de apãrat,

Editura Eikon, Buc., 2016. 4. Florin Iaru, Mioriþa aroganþilor, în Dilema veche, nr. 686, 13-19 aprilie 2017.5. Raluca Mureºan, http://entuziasm.ro/dezvoltare-personala/complacere-sau-

resemnare-versus-acceptare/6. Vianu Mureºan, Autoportrete în oglinzile cãrþilor, Editura Eikon, Buc., 2016.7. Mihail Neamþu, Mioriþa. De ce refuzãm liberul-arbitru?, https://mihailneamtu.

org/2016/11/28/miorita-de-ce-refuzam-liberul-arbitru/ 8. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mãnãstirii Rohia, Rohia, 2005.9. Petru Ursache, Mioriþa – Dosarul mitologic al unei capodopere, ediþie

revãzutã de autor, Editura Eikon, Buc., 2015.

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 22018 77

Limba rromânã ssebucurã, din parteacercetãtorilor strãini,

de un interes ºtiinþific extremde mare. E suficient sã dauexemplul recent al Angliei,

unde, în centrele universitare Oxford ºi Cambridge,se propun numeroase sesiuni ºtiinþifice destinatelimbii române; se þin cursuri de limba românã; sepropun teze de doctorat ºi teme de cercetare privindstudiul românei; se editeazã cãrþi de largi dimensiunidestinate descrierii limbii române, elaborate decercetãtori români, în limbã strãinã (vezi TheGrammar of Romanian, Oxford University Press,2013, 700 p., The Syntax of Old Romanian, OxfordUniversity Press, 2016, 700 p., The Oxford Historyof Romanian Morphology, Oxford University Press,în curs de apariþie); se publicã volume tematicedespre limba românã; se redacteazã capitoleconsistente asupra limbii române ºi a dialectelorei sud-dunãrene în marile sinteze ºtiinþifice roma-nice ale momentului (vezi recenta lucrare AdamLedgeway, Martin Maiden, eds., The Oxford Guideto the Romance Languages, Oxford UniversityPress, 2016, 1100 p.).

DDe uunde vvine aacest iinteres sspecial ppentrustudiul llimbii rromâne? Dincolo de poziþiapoliticã, economicã, diplomaticã, strategicãpe care România o ocupã în ansamblul Europei ºicare nu este strãinã de aceste consecinþe, este vorbaºi despre altceva: despre interesul (chiar mai mult),despre fascinaþia pe care româna o exercitã asupracercetãtorilor lingviºti, romaniºti ºi neromaniºti. Existãtrãsãturi speciale ale românei care îi asigurã, înrândul cercetãtorilor, o poziþie privilegiatã, iar, subunele aspecte, o poziþie ºtiinþific unicã. Mari romaniºtiai perioadei noastre, precum Adam Ledgeway (rectorºi ºeful romanisticii de la Cambridge) ºi MartinMaiden (rector ºi ºeful romanisticii de la Oxford)vorbesc, primul, de „minunile limbii române” (titlu decomunicare ºi de articol apãrut în 2016), iar al doileade româna – „un bulgãre de aur”, metaforã utilizatãadesea pentru caracterizarea românei.

Dar nu sunt singurii lingviºti strãini fascinaþi deromânã (sunt cei mai recenþi!). În cartea cercetãtorilorMioara Avram ºi Marius Sala, Faceþi cunoºtinþãcu limba românã, Cluj-Napoca, 2001, pp. 168-188,sunt adunate toate caracterizãrile speciale ale limbiiromâne venite din partea cercetãtorilor strãini,caracterizãri pline de epitete precum: „miraculos”,„extraordinar”, „special”, „fascinant”, „exotic”,„straniu”, „neaºteptat”.

Dintre aceste caracterizãri, amintesc una datoratãromanistului ºi românistului Alf Lombard (1954):„Orice cercetare comparativã care nu þine seamade latinitatea din est (a românei) […] te face sã tegândeºti la o masã cãreia meºterul s-ar fi mulþumitsã-i punã trei picioare în loc de patru, lãsând alpatrulea colþ al mesei fãrã sprijin, într-un echilibrupuþin sigur”.

Aduc îîn ddiscuþie ººi ccaracterizarea recentãa profesorului Martin Maiden (2016):„Româna este cu certitudine o limbã

romanicã ºi aparþine ferm acestei familii. Subacest sens, este familiarã ºi accesibilã. Totuºi,ea a dezvoltat caracteristici cu totul speciale, carene pot conduce la noi presupuneri esenþiale desprestructura limbajului ºi despre teoria limbii. Atracþiapentru românã constã tocmai în juxtapunereaspecialã dintre familiar ºi special/exotic.”

Cum exemplificã profesorul Maiden aceastãjuxtapunere? Este, de exemplu, „familiar” (spuneMartin Maiden) faptul cã pluralul substantivelorse manifestã desinenþial, cu desinenþele vocalice-e ºi -i moºtenite din latinã ºi care, deºi nu aparîn aria vesticã a Romaniei (teritoriul în care sevorbesc actualele limbi romanice), apar în italianã,dar este „special/ciudat” cã româna prezintão mare impredictibilitate a formelor de plural,existând, în aceleaºi condiþii de gen ºi de finalã

a radicalului, posibilitatea alegerii între -e ºi -i ,la plural feminin, ºi între -e ºi -uri, la plural neutru:

– plurale feminine precum: cãpºune / cãpºuni,cireºe / cireºi, coarde / corzi, coperte / coperþi, râpe /râpi, remarce / remarci, tinde/ tinzi.

– plurale neutre precum: amalgame/ amalgamuri.antete/ anteturi, aragaze / aragazuri, cerdace /cerdacuri, chibrite / chibrituri, hamace / hamacuri,debuºee / debuºeuri, esofage / esofaguri, nivele /niveluri, slogane/ sloganuri etc.

Este „familiar” cã pluralul se manifestã desinenþial,dar este „special” cã intervin atât de frecvent variaþiialomorfice ale radicalului (alternanþe fonetice), cumulte aspecte predictibile, dar ºi multe impredictibile.(De ce alternanþa /a/ ~/ã/ apare la substantiv (mare –mãri), dar nu apare la adjectiv (mare – mari)?; înschimb, /ã/~/e/ apare ºi la substantiv, ºi la adjectiv(mãr – meri, vânãt – vineþi).)

Este „familiar” cã genitivul ºi dativul se potexprima ºi sintetic, desinenþial (ca în latinã), ºianalitic, prepoziþional (ca în limbile romanice) (casafetei, alãturi de casa a trei fete). Dar este „special”cã româna ºi-a creat ºi mãrci proclitice suplimentare(vezi genitivul cu „al” ºi Gen-Dat cu „lui”: al elevului,lui Ion). Este „special” cã, în ansamblul romanic,româna este ºi cea mai conservatoare (distinge,de exemplu, o formã desinenþialã pentru Gen-Datfeminin singular), dar ºi cea mai inovatoare (inoveazãprin tipul nou de mãrci proclitice ºi prin inventarulmai mare de prepoziþii cu rol de marcare cazualã).

În aafarã dde aaceste ttrãsãturi sspeciale de structurã,existã ºi alte caracteristici generale ale românei,neregãsibile în alte limbi romanice, care o fac

cu totul „specialã”, explicând ºi o dinamicã aparte aacestei limbi. Dintre ele, mã voi opri la trei trãsãturi,legate, într-un fel sau altul, între ele. ªi anume:

(a) PPrima: Româna a fost caracterizatã drept„un limbaj în libertate” (Leo Spitzer, 1956), trãsãturãderivând din permisivitatea excesivã a unui sistemlipsit pânã târziu de constrângerile limbii scriseºi de constrângerile instrumentelor normative.

(b) AA ddoua: Româna este caracterizatã printr-omare ospitalitate (Mioara Avram, 1993), ceea ceînseamnã capacitatea ºi facilitatea limbii române dea prelua, integra ºi adapta în sistemul ºi în uzul limbiielemente non-româneºti, dar este vorba, în acelaºitimp, de o ospitalitate constrânsã, caracterizare careatrage atenþia asupra forþei românei de a autohtonizaîmprumuturile, ataºându-le „haine morfologice” vechiromâneºti. (Încã din Prefaþa la Gramatica 1828, IonHeliade-Rãdulescu spunea: „Vorbele strãine trebuiesã se înfãþiºeze în haine româneºti ºi cu mascãde rumân”.)

De exemplu, româna a acceptat, în toatã perioadaei modernã, împrumuturi de origine francezã, darle-a integrat ataºându-le o desinenþã de pluralspecific româneascã -uri: alibiuri, ambienturi,acquis-uri, atuuri, buticuri, clou-uri, consommé-uri,degradeuri, expozeuri, grisaille-uri, halouri, parti-pris-uri, racursiuri, rateuri, tabuuri, tete-a-tete-uri etc.

Româna a acceptat ºi acceptã, în continuare,

împrumuturi substantivale de origine englezã,dar multe dintre ele sunt constrânse a primi acelaºitipar flexionar în -uri: body-uri, boarduri, branduri,briefinguri, brunch-uri, by-passuri, carduri,copyrighturi, derby-uri, dressinguri, dumpinguri,e-mailuri, exit-polluri, fast-fooduri, garden-party-uri,grilluri, granturi, hand-outuri, happy-enduri, harduri,hituri, hobby-uri, knockouturi, livinguri, love-story-uri,minimarketuri, openuri, passing-shoturi, ratinguri,talk-show-uri etc.

Româna aa aacceptat ººi aacceptã, în continuare,multe verbe neologice, pe care însã leintegreazã, ataºându-le terminaþii (sufixe ºi

desinenþe) autohtone, în special -eazã: antameazã,body-gardeazã, bricoleazã, clickeazã, forwardeazã,kidnapeazã, smeciazã, upgradeazã etc.

(c) AA ttreia ttrãsãturã sspecialã aa rromânei areîn vedere gradul înalt de sinonimie, altfel spus,capacitatea românei de a accepta forme paralele,cu explicaþii adesea istorice, regãsibile în diversecompartimente ale limbii (în lexic, în formareacuvintelor, în gramaticã). Prezenþa sinonimiei dão mare bogãþie acestei limbi, asigurând vorbitorilor,pe de o parte, posibilitatea alegerii cu funcþie stilis-ticã ºi pragmaticã dintre mai multe variante, iar,pe de altã parte, posibilitatea nuanþãrii lexicalea formelor sinonimice. Iatã câteva exemple:

– Româna a pãstrat ºi varianta neologicã în -þiune,ºi varianta în -þie, într-un raport de variaþie liberã(abstracþie/ abstracþiune, aducþie/ aducþiune, dicþie/dicþiune, direcþie / direcþiune, funcþie / funcþiune,glaciaþie / glaciaþiune), dar ºi într-un raport deconcurenþã, impunându-se, în final, fie -þiune, fie-þie (astãzi, s-au impus numai acþiune, infracþiune,joncþiune, menþiune, naþiune sau, dimpotrivã, s-auimpus conotaþie, detenþie, evoluþie, lustraþie, situaþieetc.).

– Româna are ºi sufixe lexicale abstracte, caºi celelalte limbi romanice, dar ºi forme gramaticalespecializate pentru nominalizãri abstracte (infinitivlung, alãturi de supin substantivizat), adesea într-unraport de variaþie liberã sau cu uºoare distincþiilexicale, precum: alergare – alergat, coborâre –coborât, plângere – plânsoare – plâns, strângere –strânsoare – strâns etc.

– Româna are ºi viitor cu auxiliarul a vrea (vrea +infinitiv), dar ºi altul cu auxiliarul a avea (a avea +conjunctiv) sau cu particula invariabilã o (voi cânta –am sã cânt – o sã cânt).

– Româna are ºi vocative în -e, ºi vocative în -ule,ºi forme de vocativ omonime cu nominativul.(Prietene! Prietenule! Prieten drag!)

ªi sunt multe alte exemple de forme paralelesinonimice, ca sã nu mai vorbim de sinonimia dintrecuvinte aparþinând stratului lexical moºtenit, celui slavºi slavon, celui greco-turcesc, celui neologic francezsau englez. Examinând numai acest din urmãfenomen, natura „specialã” a românei este datãde modul de manifestare a fenomenelor lingvisticerezultate din contactul lingvistic sau din evoluþialingvisticã proprie; în românã, fenomenele sinoni-mice apar într-o luminã mult mai complexã ºi maidiversificatã decât în alte limbi romanice.

În ffinal, þþin ssã aamintesc câteva aspecte debucurie, de „izbândã” (ºi nu sunt vorbe mari!)ale cercetãrii lingvistice româneºti, care a

elaborat, în ultimii ani, lucrãri fundamentale destinatelimbii române (scrise în românã ºi în limbã strãinã).În locul unor lucrãri vechi, depãºite ca metodã,ca terminologie ºi ca descriere (vezi GramaticaAcademiei, 1963), s-au scris lucrãri fundamentale,aduse, teoretic ºi metodologic, la zi, în pas cupreocupãrile ºi cu cercetarea lingvisticã a altor limbiale lumii. „Ieºirea” noastrã ºi dincolo de graniþele þãrii,prin publicarea de cãrþi reprezentative la mari editurieuropene, a fãcut accesibilã intrarea românei în ariade interes a cercetãtorilor strãini, relevând acestorao limbã plinã de „miracole” ºi de surprize ºtiinþifice.

Miracolul llimbii rromâneDDee ccee iiuubbeesscc cceerrcceettããttoorriiii ssttrrããiinnii lliimmbbaa rroommâânnãã

Gabrriella PPANÃ DDINDDELEGAN

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 111 ((96) Noiembrie 2201888

Gândindu-nne lla ccele sscrise de Tocquevilleºi privind la ceea ce se întâmplã astãzi,gãsim motive sã dãm o urmare articolului

nostru precedent. Într-adevãr, cu ceva rãbdare, gãsimteme neaºteptat de actuale, sugerate de aceastãapropriere. Nu suntem primii care facem aceastãasociere.

O contribuþie de seamã a lui Tocqueville – ne-amocupat, în articolul precedent, de opera sa Demo-craþia în America – este analiza democraþiei ºia factorului politic ca sistem dinamic. Sistemulnu este privit static, numai ca ansamblu de teze-axiome, ca doctrinã ºi program, ci în miºcare,ca sistem care evolueazã în timp. Acesta nu poatefi judecat numai cu referire la momentul trecut alunor alegeri care ulterior poate fi depãºit de fapte.Sunt identificaþi ºi analizaþi factori care, în anumitesituaþii, pot conduce la decãderea sistemuluiîn timp, la eºec.

Citindu-l sau recitindu-l azi pe Tocqueville,volumul al doilea, cel din 1840, vedem cã autorulse ocupã de anumite primejdii, poate neaºteptate,implicate de sistemul democratic, de exemplu, decontradicþia dintre individualismul neîncetat animatde cultul libertãþii ºi egalitarismul asociat cultuluidemocraþiei. Exemplu, astãzi constatãm o îngrã-dire a individualitãþii, vizibilã în comandamentulcorectitudinii politice, venit „de sus”. Corectitudinearecomandatã este, în fond, doar un paravananestezic pentru un conformism dorit, penibil, pentrucare ajungem sã ne certãm chiar cu cei mai buniprieteni, prea bine aliniaþi. Comunicarea cu ei ajungesã fie, vai, de o mediocritate insuportabilã. Altfelvorbind, autorul nostru identifica un caracter contra-dictoriu al democraþiei: pe de o parte, încurajareainiþiativei individuale ºi, pe de altã parte, cultivareaegalitarismului care, în unele cazuri, ajunge sãlimiteze, chiar sã frâneze, individualismul.

Tocqueville conºtientizeazã, deci, primejdiile careapar atunci când dorinþa de realizare a egalitãþii(azi, mai ales, cenzurarea spiritului prin excludereaposibilitãþilor naturale de discriminare, de alegere)tinde sã devinã o nouã dogmã, mai puternicã decâtaspiraþia cãtre libertãþi ºi judecatã moralã. Pe acestfãgaº, filosoful reflecteazã la mecanismele socio-politice ºi ne face sã vedem cã, în ciuda celor maioptimiste aºteptãri, democraþia poate totuºi alunecaspre despotism. Vizitând vreme de un an academico universitate dintr-o þarã stindard al democraþiei, amresimþit uneori ºi eu caracterul cazon al democraþiei,care poate restricþiona pe nesimþite libertãþile omului.

Dupã mmulþi oobservatori, în SUA, dar ºiîn Europa, democraþia este primejduitãde criza prin care trec unele state privind

însãºi definiþia lor. Statul providenþial atotfãcãtor s-adezvoltat profitând de democraþie. Treptat, în unelelocuri, oferta a devenit o supraofertã ºi a eºuat îndemagogie ºi suprapopulism. În acelaºi timp, însã,se întrevede ºi o necesitate de reducere a intervenþieistatului (am fi spus în paralel, dacã Euclid nu ar fidevenit metaforã de partid), chiar cu preþul unui vidde putere parþial. Tocqueville ne spune cã practicarearealã a democraþiei ar face bine sã se sprijine maimult pe societatea civilã care este însã insuficientpregãtitã, deoarece sistemul bazat pe partide tocmaiaceasta a fãcut, a cãutat sã elimine din joc tocmaisocietatea civilã, perceputã ca o sursã de „zgomot”.Acelaºi autor ne spune cã educaþia, religia, susþinregimul democratic, îi fac pe cetãþeni mai liberi,mai puþin înregimentaþi. Acolo însã unde societateacivilã a fost deliberat slãbitã, chiar distrusã, ce putemsã punem în loc? Unde este de gãsit punctulde echilibru?

Pentru Tocqueville, soluþia ar fi un guvernreprezentativ ºi descentralizat, singurul în mãsurãsã echilibreze excesele egalitarismului în raport cutendinþele individualismului materialist. Împotrivacentralizãrii exagerate, este propusã ca remediu

democraþia la nivel local. În cazul Franþei, autorulnostru chiar se teme cã un gust excesiv pentruegalitarism al cetãþeanului poate sã favorizezeo restrângere a libertãþilor. În acest caz, din nou,ar fi de dorit un model mai bun. În toatã teoriademocraticã, strãbat, deci, unele întrebãri ºi îndoieli.

Virgil Nemoianu, în articolul sau din Secolul 21,America de azi ºi America iniþialã, vede situaþiape care o trãim astfel. „Da, secolul XX a fost prinexcelenþã un secol american, cu meritele ºi cu

pãcatele pe care i lecunoaºtem prea bine.Nu ºtim ce ºi cum vafi secolul XXI. Unuldin scenarii, cel maifericit dupã gândireamea, ar fi cel care,în spiritul ºi în dorinþa

ascunsã a lui Tocqueville,ne-ar arãta o Americã maimodestã, mai puþin înclinatãspre aroganþa dominatorie,întoarsã spre sine, cãutân-du-ºi resursele spirituale ºiculturale (aºa cum o îndemnala vremea sa J.F. Kennedy,dar foarte puþini de la elîncoace!), strãlucind în acestfel mai curând decât prinvictorii exclusiv materialeºi utilitare. Potenþialul uneiAmerici exemplare continuã,aºadar, sã existe.” Aceastãreferinþã la o „dorinþãascunsã” a lui Tocqueville ne invitã sã credem cãAmerica de acum, ca ºi lumea noastrã, este bunã,dar cã am avea nevoie sã cãutãm America, Europapoate, adevãratã, autenticã.

Cãutarea, pprecum ccea ssugeratã în articolulcitat, nu apare pe un teren gol. Mai mulþigânditori, exemple Steven Levitsky, Daniel

Ziblatt sau William Galston, îºi pun întrebãri, nu deieri sau de azi, dacã democraþia nu este cumva înpericol, putând fi îngrãditã sau denaturatã, pe alocuripãstrându-se doar aparenþele. Un profesor de laHarvard, Yascha Mounk, a scris chiar o carte, cu untitlu „tare”, Le peuple contre la démocratie (Éditionsde l'Observatoire, 2018). Mounk susþine cã poporul,adicã noi, cu frustrãrile ºi dezamãgirile noastre,nu odatã observate, adãugãm, de foarte multeori întemeiate, ar fi principalul factor de erodare ademocraþiei (nu vom lãsa uitat cazul þãrii noastre).Democraþiile liberale occidentale nu sunt veºnice.Ascensiunea partidelor denumite „populiste” n-arfi întâmplãtoare, aceasta ar fi teza principalã a luiYascha Mounk. În zilele noastre, nu cumva vedemcum individualismul sau liberalismul tind sã cedezepasul în faþa curentului cãruia îi spunem acumpopulism sau iliberalism ºi care, dupã unii oamenide stat, se întinde ca o epidemie? Au conlucratîn aceastã direcþie, dupã autorul citat, aglomerareaîn gândirea ºi evaluarea socialã factori precumconsiderentele de ordin juridic, greu de înþeles,tendinþa tehnocraticã, reflectând prea slab opiniamajoritãþii, influenþa reþelelor sociale de comunicare

care au redus rolul medieitradiþionale, distribuireabunurilor ºi, nu în ultimulrând, imigraþia ca factorputernic perturbator.

Este îndoielnic camãsurile schiþate, poate nici altele, dar de aceeaºinaturã, adicã pur politice, ar fi suficiente pentrurezolvarea situaþiilor conflictuale din ce în ce maiample. Ceea ce probabil se petrece în realitateeste în fond o deteriorare a calitãþii, atât a manage-mentului socio-politic, cât ºi a înþelegerii fenomenelorrespective, la nivelul cetãþeanului ºi al intelectualitãþii.Schimbãrile dorite nu pot rezulta doar din diversemanevre ºi cârpãceli, din târguieli pe n