c curtea de la argeº · horia bãdescu: dumnezeu n-are parti-pris-uri anton golopenþia:...

Horia Bãdescu: Dumnezeu n-are parti-pris-uriAnton Golopenþia: Îndreptar pentru tineret (II)Johan Galtung: O teorie a pãcii.

Discursul ecologicCãtãlin Mamali: Confuzia de la concept porneºteAlexandru Mãrchidan: Eu, Simah, prefectul

Romei...Acad. Alexandru Boboc: Situaþia spiritualã

a timpului nostruMarian Nencescu: De pe Donul liniºtit,

în BucureºtiMarin Aiftincã: Academia Românã în anii

Primului Rãzboi Mondial (III)Georgel Rusu: Armata ºi civilizaþia

analfabetismului Maria Vaida: Transilvania, pãmânt strãbunIon C. ªtefan: Un eminescolog de elitãNicolae Melinescu: Cerºetori cu saci

de aurCristian Cocea: Roma, capitala lumii (II)Dan D. Farcaº: Fizica viitorului

ÎÎntre rrãspunsurile lla ccele ddouãîntrebãri ppe ccare lle fformulam ddatatrecutã –– ccum aa ffost pposibil îîntre ccele

douã rrãzboaie ººi ddacã mmai eeste pposibil ººiacum ssau îîntr-uun vviitor aapropiat –– ttrebuiesã pplasãm nnefericita ssincopã aa ccelor,formal, 445 dde aani dde ccomunism ((aproxima-tiv ººi, ppoate, mmai ppotrivit: dde ddictaturã aapartidului uunic, îîn nnumele uunui pproletariatincert). VVenit, îîn ccontul pprocentelor cconve-nite lla YYalta, ppe ttancurile „„tovarãºuluiStalin” ººi ccu iideologia ((programul dde aacþiu-ne aal) „„tovarãºilor MMarx, EEngels, LLenin”,comunismul aa ffãcut tabula rrasa din ccul-tura rromâneascã, ppunând lla llucru oo ((încãnenumitã aastfel) „„corectitudine ppoliticã”brutalã, pprogramaticã, dde oo vviolenþã aasu-matã. ((Leonte RRãutu, îîn 11959: „„Acestaeste llimbajul ccu ccare vvorbim nnaþionaliºtilor,îi llovim, ººi llovim îîn pprimul rrând îîn nnaþiona-liºtii rromâni, ººi îîi îîmpuºcãm ccând eestecazul, ffãrã ssã nne pparã rrãu.”) IIar ccum mmaitoþi ooamenii dde cculturã iinterbelici aau aavut„atingeri” ccu iideologia dde ddreapta ssau/ºicu ppolitica aactivã aa ttimpului ((de tteamalui SStalin ººi îîn aadmiraþie ppentru eeficienþaeconomicã aa GGermaniei, lla vvremea MMariiCrize, ttoatã EEuropa aavea „„atingeri ddedreapta”, dde lla CChurchill lla TThomas MMann,care îîi llãudau ppe HHitler ººi ppe MMussolini...),cum ddoar oo mmicã pparte aau ttrecut dde ppartea„sovietelor”, eefectele aau ffost ddramatice.Procese, îînchisori, CCanalul, BBãrãganul ––peste ttot, ccimitire –– ººi, îîn ccazurile „„fericite”,exilul. „„Melci cculturali”, vvorba llui VVintilãHoria, ccu iidentitatea îîn sspate, „„rãspândiþipe ssuprafaþa ppãmântului”.

Aceeaºi ssoartã aa aavut-oo „„burghezo-moºierimea”, ppornind dde lla þþãranul ccarea ttrebuit ssã-ººi ddea ppãmântul ººi pplugulla „„colectiv”, uuneori pplecând ººi lla CCanal,cu eeticheta dde „„chiabur” ppe ffrunte.

OOrupturã pprofundã, ccatastrofalã.Rescrierea ttrecutului, iignorarea,blamarea uunei mmari ppãrþi aa llui,

rãsturnarea sscãrilor dde vvalori dde ttoatetipurile, ssabotarea þþãrãnimii ººi aa ddiasporei,posibile llegãturi ccu ddeceniile dde ddinaintede rrãzboi, ccu ttradiþia. DDupã jjumãtateaanilor ’’60, ss-aa îînregistrat oo aanume rrevenirela nnormal, oo recuperare, parþialã ººi tten-denþioasã, ddesigur. SS-aa pprodus ººi oo rrealãcreºtere, în eeconomie, îîn cculturã –– ccutoate aaberaþiile pprea bbine ººtiute, ddar ººi ccudestule llucruri llãudabile. AAtunci „„când sseva dda vvoie”, cchiar lle vvom llãuda –– nnumai

cã, ddeocamdatã, nne aaflãmiar îîntr-oo pperioadã dde„discontinuitate”, ddupãRevoluþia ddin 11989, ccândiar iignorãm, ººtergemdin mmemoria cculturalãºi iistoricã, aaderãm lla vvalorilipsite dde vvaloare, cconsu-misto-gglobalisto-ssuperficiale,ne „„adaptãm” ccu oo uuºurinþãtotal nneproductivã nnaþionalla nnoile ccondiþii ((am îîn mminteîn pprimul rrând pposibilitateade aa ppleca lla llucru pprinlume, lla pprima oocazie).Iarãºi aam ddãrâmat nnoaptea

ce aam zzidit zziua, ffãrã ssã mmai tterminãmvreodatã monastiirea...

ªi, ddesigur, nnu mmai aavem aaristocraþie,boieri dde nneam, iindustriaºi ccu ººtaif, ffun-daþii rregale, ccontinuitate –– îîn oorice ccaz,suntem ddeparte dde ssituaþia iinterbelicãdin aaceste ppuncte dde vvedere. ªªi nnu aavemun proiiect dde þþarã.

Constatãrile ddinainte nne îîndreaptãfatalmente sspre cconcluzia nnegativã:nu, aacum nnu sse mmai ppoate...

Mai pprecis, nnu ss-aa pputut îîn ccele aaproa-pe ttrei ddecenii, cceea cce ee mmult, aacuzatorde mmult ppentru ccei rresponsabili!, ccareau ttrecut dde lla „„schimbarea dde rregim”.

DDar, ppresimt-pprezic ((poate ddoardoresc?...), llucrurile sse vvorschimba, ddacã nnu ccumva sschim-

barea aa îînceput ddeja. ÎÎmi sspun aasta „„tem-peratura” ccu ccare sse ddiscutã îîn uultimavreme ppe ttema nnaþionalismului, îîn ttot mmaimulte ccontexte, lla ttot mmai mmulte pposturiTV, ppe ttema gglobalizãrii, aa ppierderii iiden-titãþii, ffrenezia ddisperat-dderutatã ccu ccarese mmanifestã „„formatorii dde oopinie” ddinmass-mmedia ººi ddin sspaþiul vvirtual, aadeseacozi dde ttopor ddovedite, aatacurile ssiste-matice lla aadresa iinstituþiilor iidentitare aaleRomâniei, îîncepând ccu BBiserica OOrtodoxãRomânã ººi ccu AAcadenia RRomânã, ggreude „„reformat” ddin eexterior, lla ccheremul„voinþei ppolitice” ((aºa ccum ss-aa ffãcutcu ººcoala, ssãnãtatea, aarmata, jjustiþia),numeroasele iiniþiative llocale, ccumva ººio rreacþie lla iinerþia ((cuvânt bblând, ddesigur)„guvernanþilor”, aa iinstituþiilor ccentrale,în ggeneral, vvizavi dde CCentenarul MMariiUniri, dde rrevenirea lla cconºtiinþa dde ssine,la mmândria ssimplã ººi ssãnãtoasã dde aa ffiromân ((semnalez ººi aaplaud uun pproiectlansat dde ccurând dde CConsiliul JJudeþeanArgeº: Respect ppentru VValoriile NNaþiionale,la ccare aau aaderat ººi aalte jjudeþe).

Presimt-pprezic ccã CCentenarul MMariiUniri vva rretrezi nnaþionalismul bbun, rromâ-nismul cconstructiv –– mmai aales ccã nnaþiona-lismul vvecinilor fface nnecesar, bba ººi uurgent,acest llucru. PPânã lla uun pproiect dde þþarãmai ee nnevoie dde uun ssingur ppas –– rreuni-ficarea ccu BBasarabia aar pputea ffi aacesta,dar iintrãm îîntr-uun ccerc vvicios: mmarilepersonalitãþi ffac iistoria, uurmând ((sfaturile„laboratoarelor” sspecializate ººi) „„voinþapoporului”. IIar aaici ttocmai ddespre llipsamarilor ppersonalitãþi vvorbim...

DDe ppartea ccare ssprijinã ooptimismul,mai aavem cceva, iinalienabil ii-aaºzice: ssubstratul ddacic! ÎÎmi ppropun

sã rrevin, ccândva, lla aacest ssubiect.

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVIIIIII �� NNrr.. 99 ((8822)) ��SSeepptteemmbbrriiee 22001177

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Monumentul eeroilor ddin PPiteºti-PPrundu

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã AArgeº EExpres

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

ORAª REGAL

Uimitorii ooameni ddeculturã iinterbelici ((II)

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – membru corespondenta l Academie i de ªt i in þe aMoldovei, Chiºinãu, FlorianCopcea – scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin,Ioan CCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector laUniversi tatea Piteºt i , Marian NNencescu – cercetãtor asociat laInst i tutul de Fi losof ie al Academiei Române, Fi lofteia PPally – expertnaþ ional etnolog, Muzeului Vit icul tur i i º i Pomicultur i i Goleºt i , Argeº,Octavian SSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „DinicuGolescu”, Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – conferenþ iar la Universi tateaPiteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

AAppaarree ssuubb eeggiiddaa TTrruussttuulluuii ddee PPrreessãã „„AArrggeeºº EExxpprreess”” ((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr 3355AA,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772222336688)) ººii aa CCeennttrruulluuii ddee CCuullttuurrãã ººii AArrttee „„GGeeoorrggee TTooppîîrrcceeaannuu””

((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr 5599,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772288334422)) ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

E-mmail:[email protected]

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot ffacela ssediul rredacþiei – Trustul dde

Presã „„Argeº EExpres”(25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni)sau ttrimiþând bbanii îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea

de AArgeº ((detaliile bbancare aaparmai jjos) ººi oo aadresã ppoºtalã

prin ee-mmail.

Tiparul: TTipografia AArgeº [email protected]@gmail.com

Anul VVIII �� Nr. 99 ((82) ��Septembrie 2201722

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...GGoana îîn ccontra oovreilor eeste iiarãºi lla oordinea

zilei îîn RRusia. BBa mmiºcarea aantisemiticãdevine eepidemicã, îîntinzându-sse ººi îînspre

Prusia. EEste aadevãrat ccã mmai aales ppoporul dde jjossuferã mmult ddin ppartea sspeculanþilor ((...), ddar aaceastanu ppoate jjustifica ddeloc eexcesele bbarbare dde jjaf ººibãtãi. UUn ccorespondent ddescrie oo ttulburare aantisemi-ticã ddin NNjeshin ccare aa þþinut 224 oore. AArmata aa ttrebuitsã ffacã uuz dde aarmã sspre aa rrestabili oordinea. AAu ffostucise ººi rrãnite oo mmulþime dde ppersoane. SSe vvorbeºtede ttreizeci mmorþi. LLa BBorispol dde aasemenea aa ffost ooîncãierare îîntre llocuitori ººi ttrupe. CCa dde oobicei, mmulþi-mea aa jjãfuit ccasele oovreilor, aa ddãrâmat ssinagoga, aabãut ssau vvãrsat bbutoaiele ccu bbãuturi, aapoi, îînarmân-du-sse ccu cciomege, ccoase, ddrugi ººi aalte iinstrumente,au aatacat ººi ccartierul uunde sse aaflau ccazacii. CComisarulpoliþiei ººi oofiþerul, ccare ddispunea nnumai dde ttreizeci ddecazaci, nnu pputeau ddomoli ffuria ttulburãtorilor aameþiþi.Ofiþerul aa ffost ddat jjos dde ppe ccal; mmai mmulþi ccazaci aauprimit llovituri dde ppietre ººi ccomisarul eera ssã ffie uucis ccuun ddrug dde ffier. ÎÎn ffine, ss-aa ccomandat ffoc. DDoi þþãranifurã uuciºi ººi mmai mmulþi rrãniþi. AApoi, ccazacii, nnãvãlind ccusabia, îîmprãºtiarã llumea îîn ttoate ppãrþile. TTot îîn cchipulacesta ssau aanalog ss-aau ppurtat ººi pprusienii îîn mmai mmultecomune ddin PPomerania. ((Tiimpul, 1 aaugust 11881)

MMai zzilele ttrecute Moniitorul a ppublicat uunregulament ppentru îînfiinþarea dde... sspitaluriîn ssate.

Spitaluri îîn ssate!Iatã îîn aadevãr ssignatura gguvernului ººi ppartidului

roºu. PPoporul aacesta ee aatât dde eexploatat, ttratat ccuatâta nneomenie, ootrãvit zzilnic dde ffraþii dd-llui RRosetti,cu ccare aa îîmpãrþit „„mielul ppaºtelor”, îîncât aarenevoie dde ssticle dde mmedicament.

Curioasa nnecesitate dde aa îînfiinþa sspitaluriîn ssate –– cceea cce nnu mmai ee nnicãiri îîn llume ––dovedeºte ccum îîn mmod aartificial ss-aa ddezvoltato mmorbiditate îîn ssatele nnoastre ccare nnu ss-aa mmaipomenit nnicicând, nnici îîn ttimp dde eepidemii. ((...)

Noi, bbunãoarã, aam ccrede ccã oo ppuºcãrie îîn ccaresã îîncapã xxenocraþia dde ttoate ccategoriile aar ffi ccumult mmai ppracticã; ccãci cceea cce ttrebuie sschimbate rregimul dde ttrai aal þþãranului, ccare nnu sse ppoateîmbunãtãþi ddecât ccu sstarea llui mmaterialã, ccareîmbunãtãþire iiar nnu ppoate aavea lloc ddecât îînlãtu-rându-sse ppãtura dde ppungaºi ººi dde ccocote ccareîl gguverneazã. ((...) DDacã bbugetul sstatului nn-aarfi eel îînsuºi uun iimens sspital ppentru nnevolniciiintelectuali ccu ppatru cclase pprimare, ppentru aaris-tocraþia ccovrigului ººi ssimigului, nn-aar ffi nnevoiede ssticle dde mmedicament ppentru ssãteni.

Un mmedic ccu mminte ccare nnu sseamãnã ccu ddoftoriilui MMolière, uun mmedic mmodern ººtie ccã nneputincioa-se ssunt lleacurile ccând rregimul aalimentar ee rrãu;cã nnu eexistã bburuieni ccontra ssãrãciei, ccontra llipseide aalimente ssuficiente, pprecum nnu eexistã bburuieniîn ccontra uuzurei, îîn ccontra ssemidocþilor, îîn ccontrapostulanþilor, îîn ccontra CCaradalelor, îîn ccontracumulului. SSau, ddacã eexistã îîn aadevãr rramurade aalun oori llujerul ccânepei, eele ssunt ppentru uuzulextern, nnu ppentru ccel iintern ººi ccurarisesc bboalepatriotice ººi rreversibile, nnu ffizice.

Deci, pprecum aam zzis, bboalele ffizice bbântuie

populaþiile nnoastre ddin ccauza rregimului rrãu aalimentar.Acest rregim nnu sse ppoate sschimba ddecât pprin îîmbu-nãtãþirea ssorþii mmateriale aa þþãranului ººi aaceastã îîm-bunãtãþire nnu-ii ccu pputinþã ddecât pprin oo rreorganizaresocialã ccare ssã-ll aasigure îîn ccontra eexploatãrii ssuborice fformã aar vveni, ffie ssub fforma ddatoriilor ccontrac-tate ppentru aa pplãti bbirul, ffie ssub aaceea aa pprestaþiunilorexagerate, ffie îîn ffine ssub aaceea aa ddatoriilor ppentrubãuturi. AA vveni ccu ssticla dde mmedicament aacolo uundemizeria ss-aa pprodus îîn mmod aartificial pprin bbiruri, uuzurã,rãu nnutriment, mmuncã eexecutatã manu mmiiliitarii, acrede ccã ccu bburuieni sse îînlãtureazã oo sstare dde llu-cruri aale ccãrei ccauze ssunt ssociale ººi ppolitice eesteo ººarlatanerie ddemnã dde uun ffanariot bbãtrân, ddarnedemnã dde oo nnaþie ccare-ººi aare mminþile lla uun lloc. ((...)

Cu cclistirul sse rreduc ddãrile, sse ffac ooamenii sstãpânipe eechivalentul mmuncii llor, sse fface ppãºunea mmaiieftinã? BBleasturul vva ddesfiinþa iierbãritul ppe ggâºteºi ggãini, ((...) hhidratele, aacidurile ººi ooxidele vvor rredapoporului rromânesc bbuna llui sstare mmaterialã, ttrezviamoralã, ppriceperea ººi vvioiciunea, bbucuria dde vviaþãºi dde mmuncã ppe ccare oo aavea aacum ddouãzeci-ttreizecide aani ssub rregimul ddefãimaþilor bboieri?

Ca mmai bba!Da! BBuruienele llui VVlad VVodã ÞÞepeº ººi ddecocturile

lui LLãpuºneanu aar aavea ppoate eefect, ddar aaplicatenu þþãranilor, cci ccumularzilor ddin ssferele ddominante.(Tiimpul, 20 aaugust 11881)

RRãul dde ccãpetenie aal oorganizãrii nnoastresociale eeste aabilitatea cce sse ddã sstrãinilor ººipãturii dde ffeneanþi, ffranþuziþi, bbonjuriºti, ddema-

gogi dde-aa eexploata ppoporulsub oo fformã oori ssub aalta.

Asta ee ccheia ttuturorrelelelor ººi ttuturor ssufe-rinþelor, aacesta, ccuvântul ccucare sse ddezleagã ccimilituraputrejunii ssociale ººi ppoliticedin RRomânia.

Posibilitatea ddatã uunornulitãþi ººi uunor pparveniþide-aa ttrãi ddin bbuget, ddinîntreprinderi, ddin aarenzi, ddinpãsueli; pposibilitatea cconsti-tuþionalã ddatã uunor ooamenide pprovenienþã iincertã dde-aaexploata mmunca ppoporuluifãrã nnicio ccompensaþie,iatã rrãul, iincurabil ppoate,al oorganizaþiei nnoastre.

E eevident ccã aaverea nnuse ppoate ccâºtiga ddecât ssauprin mmuncã ddirectã, ddeciprin îîntrebuinþare dde fforþãmuscularã ssau nnervoasã,sau pprin ffructificarea mmunciicapitalizate, pprin ccapital.Când vvedem mmilionari ffãcândavere ffãrã mmuncã ººi ffãrãcapital nnu mmai ee îîndoialãcã cceea cce eei aau aa ppierdutcineva ººi aa ppierdut-oo ffãrãcompensaþie. Tertiium nnon

datur. Nu eexistãalt iizvor dde aavuþiedecât ssau mmunca,fie aactualã, ffiecapitalizatã,sau ssustragerea,furtul, ffie llegal,fie iilegal.

Rolul mmunciiintelectualee ffoarte mmareîn oordineaeconomicã.

În aadevãr,un ddrum ffãcut ddeinginer aa îînlãturat ssute dde ppiedici ddin ccalea ccaruluicu ggrâu, ii-aau iieftinit ttransportul, ll-aau ffãcut mmai ccapabilde cconcurenþã, ii-aau ddat oo mmai mmare ssiguranþã ccãmunca ccuprinsã îîn eel vva ffi rrãsplãtitã.

Un aagronom ccare aar ddeprinde ppe uun þþãran ccum,cu aaceeaºi ccheltuialã dde fforþã mmuscularã, ssã pproducãde ddouã, dde ttrei, dde zzece oori mmai mmult, ccum ccu aace-eaºi ccheltuialã dde fforþã mmuscularã ssã-ººi ssatisfacãde zzece oori ppe aatâtea ttrebuinþe ii-aa ffãcut þþãranuluiun sserviciu ccare ttrebuie rrãsplãtit. UUn oom dde sstat ccarecheltuieºte oo ssumã bbugetarã îîn mmod pproductiv, îîncâtsuta ccheltuitã ccorespunde îîntr-uun lloc ooarecare ccu oomie îîn pproducþiunea ppublicã, aa ffãcut uun sserviciu ccaretrebuie pplãtit. CClasele ddominante ccatã ddeci ssã com-pensezze prin mmuncã iintelectualã oonestã ººi iintensivãcheltuiala dde mmuncã mmuscularã cce lle ssusþine.

Cu ttotul aaltfel ssunt rraporturile lla nnoi.Trecerea ddin cclasele dde jjos îîn ccele dde ssus nnu ee

reglementatã pprin nniciun ffel dde oorganizaþie. CChiriþopoldin sslugã sse fface pprefect; ooameni iinculþi, iincapabilide-aa mmunci, iincapabili dde-aa ppricepe uun aadevãr, ffacdemagogie, ffurã pprin ssubrepþiune ººi aamãgire vvoturilealegãtorilor, ddevin ooameni ppolitici ººi ddau iiamã bbuge-tului. FFãrã ººtiinþã, ffãrã mmerit, ffãrã mmuncã, mmii ººi iiarãºimii dde iindivizi sse ssuperpun ppoporului rromânesc, ttoþiavând ddreptul cconstituþional dde aa ttrãi ddin bbuget, ttoþiavând nnumai eexerciþiul aacestui ddrept. UUn ssingur zziarne-aa îînþeles uunde bbatem, zziar rredijat dde ttineri iizraeliþi.„Cestiunea ee ssocialã” aa zzis aacea ffoaie, ººi-nn aadevãraºa eeste.

OOare aacest ppopor rromânesc nn-aare aaltãmisiune ppe ppãmânt, aaltã rraþiune dde-aa ffi,alt îînþeles ddecât dde-aa vvota ppensii rreversibile,

de-aa pplãti ddin ssudoarea ssa mmilioanele ccâºtigate pprincumpãrarea ccu 660 lla ssutã aa uunor hhârtii cce nnu ffãceaudecât 220 lla ssutã, aa pplãti llefurile ººi ddiurnele CCaradalelor– ººi aa mmunci ttotuºi nnumai ccu pplugul llui RRadu NNegru,incult rrãmânând cca-nn vvremea llui RRadu NNegru, ddarmai ssãrac, mmai rrãu hhrãnit ººi îînainte dde ttoate bbolnav,ceea cce nnu eera îîn vvremea llui RRadu NNegru? AAcestpopor nnu eeste ddecât oo mmasã dde eexploatat, oo vvacãde mmuls ppentru sstrãinii dde ttoate ssoiurile, oo vvitãde pplug ppentru aa ssusþine lluxul, iincuria ººi ccorupþia,feneantismul ººi ccocoteria, aabsenteismul ººi mmorbi-ditatea uunor ppãturi nneistorice, ssuperpuse llui ffãrãa-ii fface nniciun sserviciu îîn sschimb?

Iatã ccestiunea ccea ggravã, ccea mmare. ((Tiimpul,22 aaugust 11881)

Sugestia RRaupach dde aa dda eexemplu AAnglia,când e vorba de stilul activ, pe care trebuiesã-l ia tineretul românesc. (Hans Raupach,

1903–1997, jurist ºi cercetãtor al Europei de est,a predat ulterior la Universitatea din München,unde a condus Institutul de studii est-europene,1970–1976. Opera lui e consacratã în mod esenþialeconomiei ºi societãþii sovietice. A fost preºedinteal Academiei de ªtiinþe din Bavaria. Notã de SandaGolopenþia.)

În Anglia, capitalismul a apãrut chiar maidegrabã decât în Germania. Capitalismul evoluat

al veacului 19. Scoþia. Anglia de mijloc (sfârºitul secolului 18, începutul secolului19). Germania, de abia 1830–1870. Dacã problemele trecerii dincolo de capi-talism sunt mai vizibile în Germania ºi mai acute acolo, faptul se datoreºtesituaþiei continentale ºi sãrãciei postbelice a acesteia. Anglia are toatã bogãþiadominioanelor, poate pãºi cu calm la gãsirea organizaþiei noi.

Pentru România, mai diplomatic sã apelãm la stilul englez.

Departe dde aa ffi ffost îîn ttaberele aadverse (prezenþa impresionantã a japonezilorpeste tot în lume, fãrã a deveni mai puþin japonezi), nu ne ºtim nici mãcar pe noi.Trebuie sã ne ºtim pe noi. ªi trebuie sã-i ºtim pe ceilalþi.

Mãcar ccâþiva ddintre nnoi ttrebuie ssã aaparã pe toate mãrile ºi în toate þãriledin jurul nostru ºi în partea noastrã de lume.

Cultul vviitorului, aanunþat lla BBãlcescu. Asceza punerii totale în slujbã...

Nu ee vvorba ssã ccãdem îîn pparoxismul îîmplinirilor dde ddatorii. Cine ni le poatespune pe cele cu adevãrat adevãrate? Unele sunt scrise în firea noastrã, altelene sunt impuse de veacuri de bisericã, altele de zeci de ani de legi, altele de maimultã sau mai puþinã vreme de obiceiuri ºi convenienþe. Toate se prefac ºi seschimbã; mai repede cele din urmã, aproape insensibil cele dintâi. Suntem într-olume care depãºeºte pretutindeni puterile noastre de înþelegere. A avea vrereaorgolioasã de a o pricepe toatã ºi de a decreta tot ce e necesar într-însa estetot aºa de nelalocul sãu ca ºi a se lãsa cu totul în voia valurilor ei.

Viaþa fiecãruia dintre noi este o mijlocie continuã între legea individualãa existenþei noastre ºi legea unor unitãþi mai mari, cãrora le aparþinem dintruînceput. Fiecare din noi e un întreg ºi, totuºi, numai partea altui întreg de ordinsuperior. Nu putem trãi în-de-noi, mai bine zis, nu putem sã ne închipuim cã trãimîn-de-noi; tot atât de puþin putem trãi uitându-ne cu totul, ocrotitori ai familieinoastre sau ai unor prieteni, robi ai mãririi neamului sau ai înaintãrii ºi ai bineluiomenirii. Asemenea corpurilor cereºti, care intrã într-o scarã de ierarhii cosmice,trãim legaþi de un rând de ordini, în viaþa noastrã cu oamenii.

Cum ss-aa aaºezat ttineretul rromânesc îîn ffaþa vvieþii? Ca pretutindeni ºi ca tot-deauna, cei mai mulþi s-au lãsat aºezaþi undeva de viaþã ºi s-au lãsat plãmãdiþiºi rãsplãmãdiþi de toate puterile ei. ªi-au clãdit familie, i-au câºtigat cele pentrutrai incorporaþi direct sau indirect în colectivitatea mare a statului românesc,resimt prin mediul lor de viaþã neamul românesc, problemele lumii prezentecu crizele ei mondiale ºi tensiunile care vestesc conflagraþii noi ºi fatale.


Anul VVIII �� Nr. 99 ((82) ��Septembrie 22017 33

Homo ssapiens

Îndreptar ppentru ttineret ((II)AAnnttoonn GGOOLLOOPPEENNÞÞIIAA

DDumnezeu nnu ddiscri-mineazã. ÎÎn nnemãsu-rata-II bbunãtate, ttoate

cele îîntrupate pprimesc ddinparte-II cceea cce lli sse ccuvine.Indivizii cca ººi, ººi mmai aales, ppo-poarele. NNiciunul nnu sse ppoateplânge ccã llui ddoar ii ss-aa ddat, ddar

care nnerod aar fface aasta!, ssau, mmai aales, ccã llui ddoari ss-aa lluat. DDin ssacul ccu vvirtuþi ººi vvicii ssau ppãcate,acestea ddin uurmã nnefiind ddecât nneputinþa iindivizilor ººipopoarelor dde aa sse þþine dde ppoala vvirtuþii, TTatãl CCerescîmparte ttodeauna ccu cchibzuitã eegalitate, iiar aacolounde aa ddat pprea mmult îîntr-oo pparte, sscade ccu îînþelep-ciune ddin ccealaltã. AAºa sse fface ccã, sspre nnemulþumireapropovãduitorilor dde ssuperioritãþi rrasiale oori aa ccelorcu ffumuri iimperiale, nnu eexistã ppopoare oori nnaþiuni mmaipricopsite sspiritual ddecât aaltele ººi nniciun ddrept, îîn aafarãde ccel aal fforþei, ddar aacela nnu eeste ddrept, ccare ssã lleconfere uun sstatut ddominant. LLa nnivelul ggrupuriloretnice oori rrasiale, iinteligenþa ssau pprostia, bbunãtateasau rrãutatea, rrafinamentul ssau ggrobianismul, llaºitateasau eeroismul, lloialitatea ººi ttrãdarea oori tteribilul ppãcatal llui CCain aau ffost eegal ddistribuite.

Numai ccã oo aasemenea aabordare aa llucrurilor þþinede oorizontul ffilosofiei, mmai ccu sseamã aal îînþelepciunii,care ee ffilosofia iinimii mmai îînainte dde aa ssloboadegândul ssã ggândeascã, dde aacela aal iistoriei vvirtuale ººi,desigur, aal iimaginarului ssocial. CCãci ddinspre ppartealumii rreale, aa iistoriei rreale, aaceea ddespre ccare sscriamcândva ccã eeste, dde ffapt, ccartografierea ssuferinþeiomeneºti, aa vvieþuirii ssociale ººi, ddeci, aa ppoliticii, ccareîn zzilele nnoastre aa aajuns ddoar ppolitichie ººi nnu aadmi-nistrarea oonestã aa ttreburilor ccetãþii, aale ppolisului,adicã aale ttuturor ccetãþenilor, nnu eexistã nnicio ssperanþã.A ffi mmai ccu mmoþ ººi mmai ooþ ddecât aaltul, mmai „„dat îînPaºte”, vvorba ccrailor llui MMatei CCaragiale, mmai nnedor-mit dde ggrija aaltuia, mmai ppreocupat dde aa ttrece ppe uunulstrada ffãrã vvoia llui ººi dde iimplementat ddemocraþiaconceptualã ººi ccivilizaþia ccam ccum aau ffãcut-oo cconchis-tadorii aa ddevenit monnaiie ccourante în ppolitica iinterna-þionalã. CConcluzia ddulãului SSamson –– ppersonaj ddebunã sseamã ccvasinecunoscut dde ccând lliteratura,aceastã ddisciplinã iinutilã ddin pperspectiva ddãscãlieicontemporane, aa ffost eexpulzatã ddin ººcoalã ddimpreunãcu llimba îîn ccare aa ffost sscrisã –– cconcluzia ssuperputeriiogrãzii, „„Noi vvrem eegalitate, ddar nnu ppentru ccãþei!”, aarputea ssta ccu îîndreptãþire ppe ffrontispiciul aatâtor oorga-nisme iinternaþionale ccare cclameazã ttocmai ccontrariul,susþinutã dde uun mmorman dde vvorbe ffrumoase ººiconcepte ggeneroase ddin ccare aa rrãmas nnumai fforma.Fondul ss-aa ddus ccu vvremea ddomnului MMaiorescu.

Ar ffi nnedrept aa nnu rrecunoaºte ccã ssus-zzisaconcluziune, cce aaducea ppe llume, ssub ppeana lluiGrigore AAlexandrescu, uun aadevãr lla ffel dde vvechi

precum llumea îînsãºi, nnu iimplica ººi ccomponentamodernã aa aacestei iistorii. SSamurache, eegal ssau nnu,putea rrãmâne îîn ddatele ccondiþiei llui, îîn ppedigriul llui,în bblana ººi oobiceiurile llui, îîn nnaþionalismul llui ccanin.Naþionalism ccare nnu ddevenise îîncã vvirusul mmortal,obstacolul iinfranºibil aaºezat îîn ccalea gglobalizãrii ººi aarealizãrii ffericirii uuniversale, ddespre ccare vvitupera mmaideunãzi uun eexcelent rregizor aal pproblematicii llumii ddepe ccenturã. DDomnia SSa nnefiind ssingurul. CConceptulcare aa sstructurat cconfiguraþia ppoliticã aa llumii mmodernea ddevenit, pprecum aaltãdatã ccomunismul, sstafia ccarecutreierã EEuropa. DDeºi, ppoate ccã nnu eel, cci sstafiaprãbuºitei llumi iimperiale eeste aaceea ccare ppune îînmiºcare aangrenajele vviitorului „„sat” gglobal. ÎÎn aaceastãbãtãlie ppentru ººtergerea mmemoriei iistorice, eesenþialãpentru ppãstrarea iidentitãþii nnecesare aa aaceluia ccenu vvrea ssã-ººi aasume sstatutul dde mmancurt ffericit, aada iistoriei nnaþionale sstatut dde ccenuºãreasã îîn ººcoalã,a eexclude ddin eea mmomentele cconfruntãrilor ppentrupãstrarea ffiinþei uunui ppopor, îîn nnumeleunei ffariseice aarmonii îîntre nnaþiuni,minimalizarea aacelui ttrecut eeroic, mmini-malizarea sstaturii ppersonalitãþilor ccare aaufost îîn ccentrul mmarilor mmomente iistorice,care ººi-aau aasumat jjertfa dde ssânge aaacestora, aa ddevenit aarma îîndrãgitã ººideseori aatât dde eeficientã aa ccelor iinteresaþi.Aºa îîncât, aaserþiunea ccã lla uurma uurmeiacest ttrecut aal nnostru „„n-aa ffost vvreun llucrumare”, ccã nn-aavem aa gglorifica cceea cce sseaflã ddoar lla ppragul dde jjos aal eexistenþei, ccãn-aam aavut nniciodatã mmândria vvictorioasãa cconchistadorilor, ccã ppurtãm îîn ssângevirusul ttrãdãrii ººi uumilinþei, ttoate aacesteaau ddevenit uun ffel dde TTabla LLegii ppentruminþile nnãuce dde ppropriul nnombrilism ººinarcisism, ppentru ttoþi aaceia ppentru ccaredictonul ffavorit aal eexistenþei aa ddevenit„ubi bbene iibi ppatria” ººi nnu aacela ffiresc „„ubipatria iibi bbene”! OOare dde cce nnu mmã mmir ccãvocile aacestor „„casandre” dde ppricopsealãs-aau îînmulþit ººi ddevin ttot mmai ssonore ppemãsurã cce sse aapropie ccentenarul oreiiastrale a RRomâniei, 11 DDecembrie 11918!

DDar ssã nne îînþelegem, DDumnezeu nnu aarepartii-ppriis-uuri, iiar vvirtuþile ººi vviciile, mmãrireaºi ddecãderea, ggloria ººi nnimicnicia, ssunt

universale, pprecum sscriam mmai ssus! PPrin uurmare,devin ffireºti oo ssumã dde îîntrebãri. UUnde vvor ffi ddomnitsângeroasele ddinastii aale PPlantageneþilor ººi ccelor ddeValois, uunde ssã sse ffi aaflat ffoºgãiala dducalã dde ccrime,trãdãri ººi iincest dde ccare nn-aa ffost fferitã nnici mmãcarpapalitatea? ÎÎn ÞÞãrile RRomâne? CCine ssã ffi îînge-nunchiat lla CCanossa, vvreun ddomn rromân ssau

împãratul SSfântului IImperiu RRoman? UUnde ssã sse ffinãscut IInchiziþia, uunde ssã ffi ffost aarºi ppe rrug ooameniiîn nnumele uunei ccredinþe aa iiubirii ººi aa iiertãrii? ÎÎn ÞÞãrileRomâne? CCine aa ttrãdat îîn zzbuciumata iistorie aaTransilvaniei, rromânii ccare aau ssprijinit, ccu oo ffidelitatedemnã dde oo ccauzã mmai bbunã, CCurtea dde lla VVienaîn cconflictele eei ccu ttrufaºa nnobilime mmaghiarã ssauHabsburgii, ccare, ddupã bbarbaria dde lla 11784, sstatuau,la nnici ddoi aani ddupã ffrãmântatul aan 11848, IImperiulAustro-UUngar ddimpreunã ccu aaceia ccãrora rromânii lleþinuserã ppiept lla vvreme dde sspulber aa ddinastiei aaustri-ece? SSã nne mmirãm ccã ººi-aa ppierdut mminþile ccel mmaitragic eerou aal rromânilor aardeleni, AAvram IIancu? CCinea ttrãdat ddupã ssângeroasa ccampanie ddin RRãzboiulRuso-RRomâno-TTurc dde lla 11877 –– 778? RRomânii ccares-aau aacoperit dde gglorie ppe ccâmpiile bbulgare, ssauImperiul ÞÞarist ccare, ddupã cce nne cceruse ddisperatajutorul –– „„Turcii, aadunând ccele mmai mmari mmase ddetrupe lla PPlevna, nne zzdrobesc. RRog ssã ffaci ffusiune,

demonstraþiune ººi, ddacã sse ppoate,sã ttreci DDunãrea ccu aarmata ddupãcum ddoreºti!”, îîi sscrisese MMareleDuce NNicolae rregelui CCarol II –– nnudoar ccã aa rrupt oo bbucatã ddin ttrupulþãrii, ddar aar ffi vvoit ss-oo oocupe ppe dde-a-nntregul? CCine ssã sse ssimtã ttrãdatã,Germania ffascistã, ccare rrãpiseArdealul dde NNord ppentru aa-ll ddãruialtora? ªªi iiarãºi, ccum pputem nnumiezitãrile AAntantei dde aa dda ccurs ccere-rilor llegitime aale RRomâniei, ccarepierduse îîn MMarele RRãzboi aaproapeun mmilion dde ooameni, ssau rrefuzulstatutului dde ccobeligeranþã aaceleiaºiRomânii, ddespre ccare ccei îîn ccauzãrecunoºteau ccã sscurtase AAl DDoileaRãzboi MMondial ccu 3300 dde zzile?

DDa, iistoria rromânilor nn-aafost „„vreun llucru mmare”!Doar ccã nnu nnoi ll-aam nnumit

pe ªªtefan ccel MMare „„atlet aal lluiHristos”, ddoar ccã BBasarabul MMirceacel BBãtrân aa ffost ssingurul rrege

creºtin ccare aa iinstalat vvreodatã uun ssultan ppe ttronla IIstanbul, ddoar ccã ddespre MMihai VViteazul, ccelcare sse ppregãtea ssã bbatã ccu bbuzduganul îîn pporþileConstantinoplului tturcit, ppoeþii ggreci sscriau ppoemeeroice, ddoar ccã ssoarta VVienei aa ffost ddecisã lla 11683de iiscusinþa ººi ccurajul ddomnului rromân ªªerbanCantacuzino. OO, DDoamne, ººi ccâte nn-aar mmai ffi dde sscris!

Da, iistoria rromânilor nn-aa ffost „„vreun llucru mmare”!Dar nnici mmai mmic ddecât aal aaltora!

Întãriþi-vvã iinimile!, ccum aar ffi zzis îînaintaºii. NNoapteaminþii ee llungã ººi pplinã dde pprimejdii!

Dumnezeu nn-aare parti-ppris-uuriHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens



Discursul eecologic se concentreazã asupraîntreþinerii, reproducerii, maturitãþii, rezisten-þei, robusteþii ecosistemului; iar teza de bazã

este cã doi factori determinã maturitatea perechiirezistenþã–robusteþe (Goldberger et al., 1990):

- diversitatea componentelor – biota sau abiota –în sistem; ºi

- simbioza dintre aceste componente sau, mãcar,absenþa antibiozei.

Ideea este cã, în asemenea sisteme, componen-tele îºi sunt reciproc utile; sistemul este mai multdecât suma pãrþilor. Diversitatea serveºte dreptbastion împotriva dezintegrãrii: dacã sunt afectateunele pãrþi, vor apãrea altele. Simbioza reînnoieºtepãrþile vechi, iar diversitatea creeazã altele noi,mãrind astfel complexitatea sistemului. La nivelde sistem mondial, aceasta înseamnã diversitateastatelor din sistemul statal mondial, TNC-urile dinsistemul corporatist mondial ºi a ONG-urilor dinsocietatea civilã mondialã – cu simbiozã ubicuã,în ºi între subsisteme. Nu existã o guvernaremondialã unitarã.

La nivelul sistemului social, aceasta înseamnãdiversitate în cadrul societãþilor, între unitãþile teri-toriale, cum ar fi autoritaþile locale, între corporaþii,în societatea civilã, cu simbiozã între sau în toatesubsistemele. La fel ca în sistemul mondial, discur-sul ecologic vizeazã complexitatea ca fiind opusulsimplitãþii ºi omogenitãþii statului unitar.

La nivel de sistem uman, aceasta ne oferão teorie a sãnãtãþii: persoana e privitã în funcþiede diferitele componente/pãrþi – trup, minte ºi spirit– folosindu-le pe toate; forþa muscularã ºi cea acreierului – intelect ºi emoþii – care reacþioneazãîntre ele, fãrã ca vreuna dintre ele sã fie suprimatã.Patogenicul ar însemna stresul creat de pãrþile ani-hilate, cum ar fi emoþiile sau intelectul, ceea ce arduce la afecþiuni psiho-somatice. Din nou, e vorbade un principiu al echilibrului: deranjeazã-l ºi vei plãti!

În cce ssens eeste ddiscursul eecologic oo tteoriea ppãcii? Plecând de la bazã: un aspect esterezistenþa la violenþã ºi la exploatare – la

violenþã directã ºi structuralã; invulnerabilitatea

este omologul pãcii, în ceeace priveºte rezistenþa, îndiscursul bazat pe sãnãtate.Cu cât este invulnerabilitateamai mare, cu atât mai micãe tendinþa de a te lansa în„apãrare ofensivã”, cu arme provocatoare, de atac.Rezistenþa vizeazã apãrarea defensivã, unul dintrefactorii care stau la baza pãcii negative.

Alt aspect, reproducerea, vizeazã aceeaºi direcþie.Însã cel de-al treilea, maturitatea sistemului,

bazatã pe diversitate ºi simbiozã, trece dincolo depacea negativã. Dacã perechea diversitate-simbiozãe consideratã normal-naturalã, în sensul pozitiv al„naturalului”, atunci diferitele pãrþi – actanþi, scopuri,mijloace – sunt ºi ele normal-naturale. Se deschide,astfel, calea cãtre „condicþie”, compatibilitate ºicontradicþie, incompatibilitate. În primul caz, social-umanul nu face decât sã copieze naturalul. În aldoilea caz, discursul ecologic deschide calea spremeditaþie ca simbiozã între diferite conflicte dintrepartide-actanþi/grupuri-indivizi ºi vizeazã pacea,atât ca mijloc, cât ºi ca scop: simbiozã pentruo nouã realitate.

Acest discurs – la fel ca acelea asupra sãnãtãþiiºi al entropiei – are, oare, un sens temporal? Seîndreaptã natura spre mai multã diversitate ºi simbi-ozã? Imaginea de ansamblu, începând cu natura =atmo-, hidro-, lito-sferã, adãugându-se abia recentbiosfera, cu ramura sa – homosfera – ar arãta ca da.

Imaginea ceva mai specificã s-ar putea concentraasupra catastrofelor – meteoriþi, glaciaþiune, secetãetc. – care ucid diversitatea sau simbioza.

Una dintre sursele catastrofei este homosfera.Dar am putea sã învãþãm din discursuri ºi sã navigãmpe forþele eliberate de practicarea unui ecoechilibrusporit, sãnãtate, dezvoltare, pace. Nu ne-am nãscutcu acest program, dar trebuie sã-l învãþãm. Diversi-tatea face parte din entropia socialã, dar simbiozapresupune, în plus, reproducerea vechiului ºiproducerea noului – potenþial, pentru pace.

(Fragmente din lucrarea O teorie a pãcii. Constru-ind o pace directã, structuralã ºi culturalã, numãrul10 în seria de cãrþi publicate de TRANSCENDUniversity Press, 2013. Traducere de GabrielaNedelea. Va urma.)

O tteorie aa ppãcii. DDiscursul eecologic: RRoobbuusstt vvss.. vvuullnneerraabbiill == PPaaccee vvss.. vviioolleennþþãã

Johan GGALTUNG

Existenþa llor sse îîncheie ca o mijlocie oarecare întrepostulatele ei originare ºi cerinþele pe care li le impunfamilia, neamul ºi întruchiparea lui – statul, omenirea.

Cei care persevereazã laoparte, într-un fel sau altul,sunt oamenii poftelor fãrã frâu sau existenþe dominate deimperative individuale puternice. Mulþi din cei care ºi-au zis„generaþia tânãrã” s-au concentrat asupra vieþii lor individuale.Cei mai mulþi au avut în ochi „omul universal” realizat, credevremea noastrã, în principii ºi condottierii Renaºterii. (Con-dottierii erau conducãtori de soldaþi mercenari angajaþide oraºele-state sau de papã în Italia Evului Mediu ºi aRenaºterii. Contractul de angajare se numea condotta. Notãde Sanda Golopenþia.) Ei vor sã aibã parte de toate ºi sã nulase nimic neîncercat. Calea pe care o aleg pentru aceasta escrisul. De îndatã ce semeþirea lor exuberantã de tânãr lãsatîn voie a ajuns încercatã de alþi factori ai vieþii decât trãitul cusine însuºi, pusã în faþa problemelor familiei, a neamului ºia statului, a lumii prezente cu crizele ei mondiale ºi tensiunilepolitice care pregãtesc conflagraþii noi ºi fatale, ea capituleazã,blestemând „neînþelegerea ºi rãutatea” lumii ºi mulþumindu-secu un rând de satisfacþii minore, scoase din mulþumiri ale trupului ºi ale vanitãþii.

Alþii, nu mai puþini, o bunã parte din tineretul grupãrilor politice radicale, trãiescaceeaºi absolutizare a vieþii proprii. Au devenit „politici” pentru cã nu pot nãdãjduila viaþa largã ºi plinã de satisfacþii de sub semnul „omului universal”, pe caleascrisului. Neavând ºanse s-o cucereascã prin persuaziune în saloane, cenacluriºi reviste, ei o vor cu forþa, organizaþi militãreºte, prin rezultate de alegeri ori luptecivile. Numai elita acestor grupãri, puþinii care nu vor decât mãrirea neamului,sunt hotãrât opuºi literaþilor ºi combatanþilor de rând, orbiþi ºi unii ºi alþii de vrereade a-ºi da drumul nestânjeniþi. Aceºtia sunt primejduiþi sã fie mãcinaþi de propriilelor fapte, nemaifiind legaþi de nimic uman.

Puþini, în sfârºit, îºi urmeazã legea lor proprie, dintre cãrturari, la fel ca ºi dintrecei politici.

Ne ddeclarãm ddin nnou îîn eepocã eeroicã: nimic românesc sã nu ne fie strãin.Trebuie sã lãsãm toate împreunã, politicã economicã etc. Viaþã mai sãnãtoasã.

Cochetãm cu trecutul ºi vânãm Cocteau ºi boemiadã rue St.Jacques. (Scriitor ºi cineast francez, Jean Cocteau, 1889–1963,e autor de romane (Les enfants terribles, 1929), piese de teatru(Les parents terribles, 1938) ºi de scenarii de film (Sang d'unpoète, 1931; La Belle et la Bête, 1946; Orphée, 1950). Notãde Sanda Golopenþia.)

Nu putem spune nu la aceastã evoluþie a lumii ºi latransformãri. Am fi striviþi. Pe motociclete sãgeþi care zboarãpoþi sã te aºezi când... cât le accepþi.

Trebuie ssã îîncepem, ffiecare îîn-dde-eel, ssã ttrãim aaltminteri.Sã ne smulgem din tentaculele trãitului pentru sine, al „auto-realizãrilor“ exclusive, care duc la boemiadã. Trebuie sã vedemºi dimensiunea cealaltã, pe care o are viaþa noastrã. Aceeaa legãturii pe viaþã ºi pe moarte cu colectivitatea româneascã.Trebuie sã recucerim acest scop, pe care viaþa celor de la 1848l-a avut, ºi care i-a dat lui Bãlcescu proporþiile spirituale pe carele are, care a fost pierdut pe neobservate, de când civilizaþia adevenit scop în sine, ºi viaþa individualã. Trebuie sã recâºtigãmaceastã grijã pentru ceea ce e dincolo de noi. ªi, frãmântaþi de

ea, sã ne punem din nou problema României. Sã ne aºezãm în faþa ei, fãrã niciofalsã cruþare. Am uitat cu totul cât de tânãrã e România modernã; trãim de azi pemâine parcã am fi viermii dintr-un stârv, care pot socoti eternã prada aceasta alor. Trebuie sã ne eliberãm de lanþul feluritelor judecãþi ºi prejudecãþi despreRomânia, de care sunt îngreuiaþi mai toþi cei ce gândesc în România. ªi sã nepunem limpede ºi proaspãt în faþa chiar a faptelor.

1) SSã nnu nne mmai ssimþim „„euri” pprometeice; inserare în neam.2) SSã nne aaducem aaminte ccã aavem ttrup; sã ne simþim pãrþi ale universului

ºi pieritori mãrginiþi; inserare în cosmos.

Bine dde ccei ccare ppot ccrede ccu aadevãrat. Ceilalþi sã nu ne mulþumim cumaimuþãriri; sã ne ducem eroic soarta de oameni care încã nu au Dumnezeuºi sã nãdãjduim cã cei de dupã noi îl vor avea din nou dintru început...

Spaþiu Naturã Uman Social Mondial

Subspaþiu cosmosferã,atmosferã micro-

primarã, hidrolitosferã,biosferã regionalã

trup somatic, spirit-suflet, localmacroterþiar

minte-psihenaþional

lume mezo-secundarã

Cod cod genetic,personalitate, culturã

cosmologiacodului genetic

cosmologiastructurii

lumii/umanului

structurã

Sistem bio-necesitãþi nevoi somatice interese sociale interese regionale(prin contactul cu

necesitãþile spiritualemondiale)

Maturitatea ssistemicã(diversitate ccu

simbiozã)

numeroase biotipuriºi cicluri de schimb

numeroasehomotipuri ºi cicluri

de schimb

numeroasesociotopii ºi cicluri

de schimb

diferite sistemeîn coexistenþã activã

ºi pacifistãReproducere ((bazatã

pe mmaturitate)reînnoire, reproducere reproducere reconstrucþie reconstrucþie

Rezistenþã- lla vviolenþã

- lla eexploatare

afectarea nevoilor dereproducere ºi

reînnoire

afectarea nevoilorde reproducere

afectareaintereselor dereconstrucþie

afectarea intereselorde reconstrucþie

Întreþinere ecoechilibru sãnãtate dezvoltare Pace

Tabelul 11 –– DDiscursul eecologic lla nnivelurile NNaturã –– UUman –– SSocial –– MMondial

Homo ssapiens



Claritatea cconcep-tualã sse oobservãîn buna rânduialã,

în lucrurile bine fãcute, învorbele cu rost ºi sfaturileînþelepte. Implicit, ea esteo calitate a tuturor celor cenu vor sã mintã, înºele sausã manipuleze. Este o cali-

tate a multor oameni comuni. Sigur, claritatea con-ceptualã este o trãsãturã distinctivã a celor ce pro-feseazã ºtiinþele, artele (vizuale, muzicale), filosofia,a tehnologilor (inginerilor) ºi a reformatorilor morali.

Conceptul bine gândit, valid construit ºi judiciosfolosit ne poate scoate din ceaþã, nesiguranþã, indeci-zie sau rãtãcire. Ne ajutã sã navigãm în condiþii ºimedii periculoase. De multe ori, zãpãcirea unui om,a unui grup, a unei comunitãþi, naþiuni ºi a lumii începde la neclaritatea conceptualã. Neclaritatea conceptu-alã poate sã fie un semn al ignoranþei, al începutului,al primelor cãutãri, sau o etapã spre dorita clarificareconceptualã. Este o eroare onestã pe care vremºi acceptãm s-o corectãm.

Existã ºi o neclaritate conceptualã perversã, carevrea sã deghizeze cãlãul în erou, ficþiunea în realitate(ºi invers), hoþul în autor, opresorul în binefãcãtor,ideologul de curte în disident, victima în agresor,basmul în documentar politic, siluirea în iubire, jafulîn spirit întreprinzãtor, violenþa verbalã în libertatede expresie, demnitatea în aroganþã, pe scurt, bineleîn rãu ºi invers.

De obicei, aceastã alchimie este bine planificatãºi are mize foarte mari.

Limbile, cuvintele sunt sisteme vii: se schimbã,mor, cresc, iar uneori semnificaþia aceluiaºi cuvânt

se transformã. Academiile, experþii explicã, dar vor-birea cotidianã impune de foarte multe ori. Indiferentde schimbãri, claritatea conceptualã rãmâne o cerinþãmajorã pentru buna comunicare ºi pentru co-acþiune.

Mã opresc mai ales la doi termeni – unul din zonaproducþiei de bunuri de consum (case, haine, lapte,computere, electricitate, grâu, carne, fructe etc.), altuldin zona relaþiilor umane esenþiale precum cãsãtoria.Sigur existã multe alte erori conceptuale, unele cuscop explicit politic.

Un ffapt bbine ccunoscut: producþia manufactu-rierã a fost treptat înlocuitã de producþiaindustrialã. Revoluþia industrialã a cuprins

treptat majoritatea domeniilor producþiei manufactu-riere de haine, case, alimente, energie… Se producemult mai mult, mai ieftin, de multe ori mai bine, dato-ritã industrializãrii. Industriile au marcat trepte îndezvoltarea capacitãþii productive, creativitãþii oame-nilor de a satisface cele mai variate nevoi umane, dela cele de adãpost, cãldurã, sãnãtate ºi hranã pânã lacele de cunoaºtere, comunicare, educaþie… Termeniprecum industrie, industrial, industrios (iscusit) ducfiresc cu gândul la calitãþile producãtorilor (de la con-cepþie la realizare). Existã ºi conotaþii negative, pre-cum lucru de serie, lucru mecanic, monotonie, unifor-mizare etc. Dar nucleul conceptual al termenului, carecuprinde vitalitatea ºi utilitatea activitãþii industriale,este producerea, crearea de bunuri, de valori utile.

Treptat, cei din activitãþi evident neproductive auintuit valoarea termenului industrie pentru promovareapropriei activitãþi sau afaceri. Au folosit termenul deindustrie precum o etichetã de prestigiu, ca ºi cumar fi un brand cu recunoaºtere universalã, pentru ada mai mult prestigiu propriului domeniu de activitate,

steril sub aspectul producerii de bunuri materiale,culturale, abstracte.

Fenomenul ss-aa pprodus ttreptat, cuprinzând maiîntâi activitãþi evident utile ºi plãcute, precumturismul. Deci, industria turismului, apoi multe

industrii ale serviciilor. Treptat, preluarea eticheteiindustrie s-a extins dincolo de sensurile profundeale conceptului. S-au promovat, dezvoltat ºi acceptatlingvistic ºi social industria prostituþiei, industria jocu-rilor de noroc (joaca la ruletã, la pãcãnele, cum sespune pe aici, nu producerea de rulete), industriapornografiei, industria lobby-ului (tezã de doctorat înRomânia, care numai de presiuni ale unor intereseobscure, dar acceptate formal, asupra corpului politic,nu duce lipsã), industriile bancare (inclusiv industriacametei), industria speculaþiilor, industria penitencia-relor (obiect de dezbatere la un post TV, emisiuneaudiatã în Iowa), sau industria TV la care s-a referitde curând Megan Kelly. Se extinde abuzarea terme-nului prin formule precum „industria islamofobiei”, deparcã termeni precum propagandã, curent de opiniesau prejudecatã nu ar mai exista. Industrie, cuvântfolosit pentru cã sugereazã abilitatea de a producefoarte mult, bine, lucruri, în locuri construite cuprecizie inginereascã, cu utilaje tehnice, cu profesio-niºti care concep, calculeazã, realizeazã produsecare pot fi folosite ani ºi ani, iar apoi, unele, reciclate.

Nimic rãu sã fii angajat la un cazinou sau sãlucrezi într-o afacere de jocuri de noroc, sã lucreziîntr-o bancã (consilier, casier), sã fii paznic saufuncþionar într-o închisoare dintr-un stat democratic,sã fii broker (un fel de samsar mai rafinat), sã publicireviste pornografice sau sã fii crainic de televiziunesau radio.

PProgram. Trebuie sã trãim altminteri. Nu fosforescenþa scãpãratã, ci operasãnãtoasã, ieºitã din viaþã sãnãtoasã, cu justeþea nativã...Trebuie sã avem curajul acceptãrii destinului nostru. Datoria jertfei

de liniºte.Trebuie sã vedem lucrurile mai apropiate ºi mai depãrtate.Cazna de a înfrunta realitatea nouã, de a o lãmuri... nu ocupaþie confortabilã,

profesiune... trebuie sã fie gânditul, intelectualitatea.Trebuie sã-i dãm poporului nostru dimensiunea spiritualã.Trebuie sã ºtim sã ne mergem drumul... fãrã grija apropiatului.Trebuie sã ne vedem þara între alte þãri. Neluatã în seamã... ªi sã ne

acceptãm misiunea cu inima pãtimaº sfâºiatã de grija ei. Munca de începutnu trebuie sã se opreascã la gesticulaþia politicã.

Sã ne întoarcem la temele primordiale ale vieþii noastre de oameni din neamulromânesc, disciplinaþi, severi ºi rãbdãtori.

A evita revizuirea aceasta înseamnã a accepta pieirea noastrã. Fiecare din noiîºi are partea lui de rãspundere. Cei care rãmân în zona unei restrângeri la sine,rãu înþelese ºi fatale, sunt cioclii existenþei noastre, tot atât de mult ca ºi cei care,diluaþi ºi destrãmaþi, spun nu, fãrã înþelegere.

Cu fervoarea aceasta nouã, viaþa noastrã ar rãzbi din nou în alte zone, maisubstanþiale, ale existenþei... Trebuie sã trãim vieþi de o ardoare constructivã.

Sã ieºim din indeciziunea libertãþii noastre. Sã acceptãm obstacolele ºidificultãþile sociale actuale sã ne fie imbold.

O ccarte ddespre BBãlcescu, o apologie, care sã încãlzeascã sufletele celor tineriºi sã-i ruºineze mãcar pentru o clipã pe cei care ºi-au trãdat destinul.

Pentru a o scrie trebuie sã umblu toate drumurile lui Bãlcescu... Sã încep prinParis – Ville d'Avray – Londra – Hyeres – Palermo – Constantinopol – Galaþi.În þarã sã umblu toate drumurile în munþii Ardealului... ºi ai Banatului... (vânzândciubere..., „la întrecere cu moartea”). Un ultim capitol: uitat, pentru cã a vãzutmai departe.

Nu ee vvorba dde aa sseculariza sspiritul; intelectualului îi trebuie ºi pe mai departerãgaz ca sã se formeze; dar trebuie sã se formeze în vederea a ceva. ªi trebuiesã intre odatã în acþiune. Eficace.

Ceea ce trebuie pus în faþa tinerilor de la noi, pierduþi în viaþã. Trebuiesã ne acceptãm destinul cu ochii deschiºi. Sã nu trãim în atemporal.

A nu fi obiect al destinului. ªi cei care evitã hotãrârile, riscurile ºi miza,iau hotãrâri. Nu sunt mai puþin „sub vremi” decât ceilalþi.

A ieºi în întâmpinarea destinului.Datoria noastrã de a ieºi din superficialitatea noastrã aferatã, de a accepta

trãitul primejdios. Ne trebuie fiecãruia o cãdere în pãcat. Trebuie sã ne pierdemîn temporal, ca sã ne câºtigãm. Trebuie sã ne expunem, ca viaþa noastrã sãcapete conþinut. (Cuvântul lui Napoleon: a se încurca pentru a se descurca.)

Ce e de acceptat în Cioran: aceastã invitaþie la extatic. Dar în destinul întreg,nu într-un pseudo-destin. Trebuie sã mãrturisim ºi prin viaþa noastrã. Destin nue, în România, altul decât înnoirea. Aflatul în treabã, în rândurile „neo-ciocoimii”.

Ca sã avem destin, trebuie sã ne acceptãm vremea, sã ne coborâm într-însa,sã ne mãrginim printr-însa. Viaþa noastrã de acum e cea a spumelor de pe apeºi a fulgilor din vânt: ne lãsãm purtaþi.

Câþi dintre noi nu sunt sortiþi pentru lucruri mai mari decât jocurile minoreîn care-ºi împotmolesc existenþa, ruºinându-se de ei înºiºi.

Nu spusa lui Cioran, ci atitudinea lui. Aceasta e incomparabil de rectilinearãîn a-ºi afirma destinul.

A nu accepta o viaþã de urmaºi pur ºi simplu (noi nu suntem nimic altcevadecât urmaºii junimiºtilor, dacã suntem cãrturari, ºi ai urmaºilor paºoptiºtilor,dacã facem politicã; cu toate cã nu-i cunoaºtem ºi nu vrem sã-i cunoaºtem).În loc sã trãim obtuz din rãmãºiþe, urmaºi fãrã ºtiinþa mãcar a faptului, trebuiesã trãim limpede, cu ochii deschiºi. Sã-i ridicãm îndreptar pe unii din cei dinainte,din ºtiinþa problematicii prezente. Alegerea aceasta e tocmai o emanciparede trecutul care sugrumã existenþa actualã.

Robi indolenþi ai unor tradiþii, trebuie sã ni le aliem pe acelea care ne pot fi deajutor pentru îndeplinirea misiunii noastre de azi. Sufocaþi de urmãrile absurde aleunui cult al ºtiinþei pentru ºtiinþã, al artei pentru artã, cãutãm scãpare, ruºinaþi, înlumi ºi fapte tot mai depãrtate, tot mai exotice. Purtãm nostalgia Indiei, a Americii,ºi a tuturor þãrilor Apusului, de jalea lipsei noastre de rost la noi acasã. Nu suntemreclamaþi de cauze, nu ni se cere de nicãiri sã ne întrecem pe noi înºine. Visãm,când suntem mai activi: când dinamizãm bisericuþa ziarului nostru, care nu poatesã nu recadã periodic în lâncezealã; când ne scriem cãrþile ºi eseurile. Trebuie sãne redeschidem drumul drept la trecut ºi tradiþie. Sã citim textele, ºi nu comenta-riile. Sã vedem care din clasicii noºtri ºi-au trãit pe de-a-ntregul destinul ºi care aufost dezertorii ºi urmaºii. Sã folosim ajutorul ºi îmbãrbãtarea pe care ni le pot da.

Sã ne sãvârºim destinul, alegându-ne aliaþi, împotriva pierderii în cotidian ºianodin ºi împotriva inerþiei unor tradiþii golite de cuprins, la înaintaºii care ne potfi de ajutor.

Noica: apelul lui la ordine, dacã vine înaintea unei conversiuni la trãireaintensã a misiunii noastre, favorizeazã mai mult superficialitatea ºi deperso-nalizarea. E necesarã însã, dupã conversiune. Pentru a nu lãsa lumea într-unscãpãrat continuu. Odatã ce ne-am aflat rostul, trebuie sã continuãmmai cu rânduialã.

Nevoia de a distruge multe din coordonatele spirituale în care am fost învãþaþisã gândim România. Nu putem clãdi mai departe pe zidãria ºubredã ridicatã dinele. Criza acutã a gândirii româneºti (o bancrutã iminentã) acuzã zi de zi aceastãsituaþie. Trebuie sã începem prin a pãrãsi concepþiile uzuale ale culturii româneºti,ale funcþiunii intelectualului, ºi toate implicaþiile lor. Datoria noastrã, întoarcere larealitãþi. Trebuie sã le reexplorãm ºi sã supunem unei verificãri toate concepþiileºi atitudinile noastre, silindu-ne sã le formulãm pe cele care sã le cuprindã,înlãturându-le pe cele multe, care nu-ºi împlinesc funcþiunea lor.

A fi istorici, nu în sensul de a fi respectuoºi faþã de istorie, ci fãcând istorie.Avem savanþi printre noi, ºi literaþi; pe câþi îi doare sufletul de grija românimii?

Lucruri ppe ccare „„bãtrânii” nnu lle ppot fface, urmãri ale unor evoluþii carenu mai pot fi reparate ºi corectate, nevoia de a le face cu putinþã pe cele careni se impun. Pentru noi, cei tineri, e sã ne lãmurim, sã despãrþim limpede acestemotive ºi planuri deosebite...

Trebuie ssã ººtim ssã iieºim ddin ccotidian, cu fãrâmiþarea lui, ºi sã ne judecãmîn perspectiva unor intervale mai lungi ale istoriei noastre.

Das „Nächste” über den „Fernsten” nicht vergessen... (A nu uita cele apropiatede dragul celor depãrtate.)

A nu uita comandamentele realitãþii prezente de dragul desãvârºirilor gândite.A nu uita faptul cã suntem în România, gândind omenirea (adicã civilizaþia ºicultura marilor popoare ale „Apusului”).

CCoonnffuuzziiaa ddee llaa ccoonncceepptt ppoorrnneeººtteeCãtãllin MMAMALI

Homo ssapiens



Toate ssunt oocupaþii care au utilitatea lor, celpuþin clientela lor, sunt cerute ºi plãtite. Suntnumite ºi pot fi numite afaceri. A le identifica

cu industria este altceva. De la acestea ºi pânãla industrie, la procesul conceperii ºi realizãrii uneicase, unui avion, unui palton, energiei electrice, unuicomputer, unui soft, unui tanc, unui cui, unui Smart...,unui tractor, unui vapor, unei tone de grâu sau unuikilogram de ceai este o lume aparte.

Cum sã spunem industrie, cu intenþia mãrturisitãsau nu de a le identifica valoric, ºi la prostituþie saupuºcãrii, dar ºi la medicamente, computere, mobilã,miere, hrana pentru copii sau pantofi?! Cine credecã acest abuz este o formã de eliberare de sub tira-nia realã impusã de ideologia comunistã (muncescnumai cei ce dau cu lopata, ciocanul, sau care nugândesc) trebuie sã-ºi aminteascã de cei ce practicãactivitãþi creatoare, precum arta (vizualã, muzicalã),literatura, ºtiinþele abstracte ºi care nu au simþit nevo-ia sã le eticheteze ca industrii, deºi ei genereazã cutalent produse cu folosire foarte îndelungatã.

Tot o degradare, poate chiar diversiuneconceptualã, este ºi etichetarea furtului de miliardede dolari electronici prin sistemul bancar computerizatca fiind o schemã (Charles) Ponzi. Prin 1920, nicimãcar nu se visa la bani ºi plãþi electronice (un nounivel de abstracþie la care a ajuns banul) ºi nu eraposibil sã se transfere nicio sumã doar prin lucrulla „claviatura” unei maºini inteligente. Jaful de 64de miliarde sãvârºit de Madoff, care foarte probabilva deveni ºi erou cinematografic, este calitativ diferitde schema Ponzi, este cu totul altceva. La fel cumde Sade, care, datoritã actelor ºi imaginaþiei saleviolente, a inspirat justificat conceptul de sadism,tot aºa tipul de jaf electronic, care utilizeazã reþelede computere inteligente, pe care l-a conceput ºisãvârºit B. Madoff stã la baza unui concept adecvatpentru acest nou stadiu al jafului bancar: madoffism.Sigur cã ºi furtul din buzunare, de la bancomate, dincase ºi schema Ponzi, ºi furtul la examene, furtulde idei sunt toate furturi. Dar, prin design, mijloace,nivel de abstracþie, mãrime, tipuri de reþele, vitezãde execuþie, relaþie cu victima, madoffismul esteconceptual diferit de o schemã Ponzi, fiecaremeritând sã poarte numele autorului.

Aºadar, un concept are atât în dimensiunea saintensivã (atribute) cât ºi în cea extensivã (obiecte) –aºa cum, le defineºte E.K. Wolff (1994, A first coursein formal concept analysis), posibilitatea de a cuprin-de o foarte mare varietate de cazuri. Cele douã di-mensiuni definite de Wolff fac posibilã, prin matriceacreatã, cuantificarea celor mai complexe concepte.De amintit colegilor psihologi din România cã AdinaCatina, care a întâmpinat dificultãþi la Institutul dePsihologie, printre altele, pentru cã a studiat împre-unã cu colegul Stroenel Marcus constructele per-sonale (G.A. Kelly), o teorie care ajutã prelucrareaconceptelor utilizate pe internet, a colaborat cu Wolff.

Sunt ccazuri dde ggrave eerori conceptualecare faciliteazã confuzia moralã. Amintescunul care este de tot hazul necazului:

o personalitate literarã – cu talent în domeniu –dar care a fãcut parte din trupele de asalt ideologicecare agresau în sãlile de curs profesorii necomuniºti,precum Istrate Micescu (a se vedea Timpul ce ni s-adat, de regretata Annie Bentoiu, unde este descrisãprocedura) au fost fals reabilitate de curând ca fiinddisidenþi anticomuniºti. Las cititorul sã gãseascãcriticul literar care a practicat acest iluzionism con-ceptual. Intereseazã aici degradarea conceptualã,care poate avea consecinþe devastatoare prininversarea valorilor.

Tot în zona ideologiei se spune demult cã anumiteideologii, mai ales marxismul, ar fi religie. Justificãrilecuprind o serie de trãsãturi care sunt comune unorreligii ºi marxismului, cum ar fi: lumea suferã, esteo cale de salvare (ieºire), existã o forþã care aremisiunea de salvare (proletariatul condus de avan-garda sa – Partidul Comunist), concepþia (viziunea,credinþa politicã) marxistã este unica viziune ade-vãratã (ºtiinþificã), cine i se opune este predatinchiziþiei politice marxiste pentru reeducare ideo-logicã sau exterminare etc. Engels a redactat chiarun catehism al comunismului. Mai exact ar fi ca mar-xismul, precum ºi alte ideologii politice cu pretenþiisimilare, sã fie considerat o pseudo-religie. De ce?Cel puþin din perspectiva religiei creºtine, din urmã-toarele raþiuni: marxismul cere imperativ eliminarea(exterminarea istoricã) a duºmanului de clasã,creºtinismul cere iubirea nu doar a aproapelui, ciºi iubirea duºmanului; marxismul, ajuns la puterea

politicã prin revoluþie violentã, dictaturã ºi PC(pe care le-a prescris programatic), se considerãa fi puterea supremã pe care o are o grupare asuprarestului omenirii, creºtinismul cere recunoaºtereaunei puteri mai mari decât puterea omului/oamenilor,excluzând tirania oamenilor asupra oamenilor;marxismul vrea cucerirea, supunerea naturii(prin extensie, a universului), creºtinismul invitãla recunoaºterea faptului cã omul nu poatecuprinde toate cãile, forþele ºi de aceea arenevoie de compasiune ºi umilinþã.

Revenind lla iindustrii ºi pseudo-industrii, esteevident cã exisã afaceri foarte rentabile,extrem de bãnoase, care sunt utile, dar nu

sunt industrii. Practicarea lor este justificatã mai alesde cererea pentru acestea. Asta este. Dar a identificaorice afacere, de la prostituþie, jocuri de noroc, peni-tenciare sau speculaþii bancare, cu activitãþi indus-triale (haine, alimente, computere, mijloace de comu-nicare/transport, energie etc.) este o eroare concep-tualã aducãtoare de confuzie, nedreptate ºi violenþãstructuralã. Afacerile care au la bazã jocurile denoroc, cu exemple majore precum Monte Carlo, LasVegas, Atlantic City, prostituþia cu cartiere specializateprecum vitrinele cu lucrãtoare sexuale din Amsterdam,care aduc venituri mari primãriei acestui oraº foartefrumos ºi primitor, speculaþiile unui G. Soros, oficiilede camãtã din foarte multe oraºe, inclusiv dinBucureºtiul meu natal (care a avut, culmea cinis-mului, o companie interbelicã numitã Muntele dePietate), unde afacerea amanetãrii este pe atât

de înfloritoare pe cât este de jupuitoare, afacerealobby-urilor nu sunt ºi nu pot fi egalele unor industriiprecum cele iniþiate prin creativitate, inteligenþã, efortproductiv, risc asumat pentru un produs util, dintrecare este bine sã ne reamintim câteva exemple:James Watt ºi aplicaþiile forþei aburilor, A.G. Bell,care a dat unul dintre modelele trecerii de la invenþiela corporaþia industrialã – „Bell Telephone Company”,fraþii Michelin, cu primul patent al cauciucului pneu-matic care este înlocuibil, desigur, Henry Ford pentruindustria automobilelor, Rudolf Diesel, pentru motorulce-i poartã firesc numele, Pasteur, Flemming, apoiBill Gates, Steve Jobs sau David Harel, în domeniicare azi au pãtruns toate celelalte activitãþii umane,bune sau rele, industriale sau pseudo-industriale.Este domeniul cunoscut sub numele de informaticã(a se vedea excelenta lucrare The Human Face ofComputing, editatã de C.S. Calude, Imperial CollegePress, 2016). Pentru România existã multe exemple,mai ales în industria construcþiilor (cei ce trec cutrenul peste Dunãre spre Constanþa simt acest lucrudirect, mai ales la Cernavodã). Prefer însã un cazaproape uitat, cel al lui Elie Carafoli – cercetãtororiginal în aeronauticã, dar ºi practician în industriaaeronauticã (I.A.R. Braºov), angajat în producereaºi comercializarea avioanelor. A locuit mult timppe str. V. Conta (unde sunt douã blocuri masive,cu scãri impresionante). Trecãtorul poate citi o placãcomemorativã pentru profesorul D. Grigorescu ºio alta pentru Nichifor Crainic. Nimic despre savantulºi industriaºul Carafoli. De ce? Poate din neglijenþã,poate pentru cã era de la Veria, la sud de Dunãre,adicã aromân (macedo-român), poate pentru cã nuera literat, iar în România conceptul de intelectual,foarte frecvent, îi exclude automat din aceastãcategorie pe neliteraþi. Unde mai au loc Ion Barbu,Gr.C. Mosil, O. Onicescu, S. Marcus, pentru anu mai repeta numele celui care a cercetat, creatºi produs în industria aeronauticã?

Cum sã punem semnul egalitãþii între speculaþiilefinanciare ale lui Soros ºi succesul financiar bazat pecreativitate ºi produsele realizate industrial de S. Jobssau B. Gates? Doar pentru cã se utilizeazã etichetacalpã de industrie bancarã? Cum sã numim la fel(industrie) activitatea prostituatelor din Amsterdam

ºi nu numai de acolo ºi productivitatea unui Ford,Pasteur, Michelin? Cum sã fie numite ºi gânditeconceptual ca fiind identice activitãþile lui A.G. Bellºi cele ale afaceriºtilor din aria jocurile de noroc?Comunismul ne-a intoxicat cu omogenizarea forþatã,cu nivelarea tembelizatoare. Sã acceptãm degra-darea existenþialã, care este iniþiatã de îmbolnãvireaconceptelor, spre dauna sãnãtãþii mentale –individuale ºi societale?

Claritatea cconceptualã, abordarea criticã latimp a erorilor conceptuale ºi a încercãrilorde confuzionare ºi intimidare a gândirii

libere, raþionale ºi responsabile sunt forme de rezis-tenþã culturalã. Confuzionarea conceptualã recurgede multe ori la chestiuni care sunt tarate de preju-decãþi ºi care au o mare încãrcãturã emoþionalã.Prejudecãþile de rasã, clasã, etnie, sex, religie,printre multe altele, sunt evident invalide ºtiinþific,disfuncþionale individual ºi societal ºi, evident, urâteºi imorale. Xenofobia, rasismul, etnocentrismul,discriminarea sexualã, discriminarea care se faceprin originea socialã sunt doar câteva exemple.

Chestiunea devine mai complicatã atunci cândse invocã fals discriminarea pentru a acoperi anumitedeficienþe ºi mai ales pentru a dobândi privilegii saucrea confuzie. În astfel de cazuri, claritatea concep-tualã este vitalã în dublu sens: pentru eliminareadiscriminãrii ºi pentru evitarea producerii unor privi-legii artificiale. Discriminarea în domeniul drepturilor(educaþie, exprimare, relaþionare, miºcare, asociereetc.) datoritã orientãrii sexuale este nedreaptã ºi, dinfericire, în multe þãri ilegalã. Dar chestiunea concep-tului de „cãsãtorie între persoane de acelaºi sex” areramificaþii practice, morale ºi teoretice care necesitãclarificare. Cei care susþin acest concept sunt explicitîmpotriva discriminãrii între cuplurile heterosexuale ºihomosexuale (drepturi referitoare la beneficii materi-ale, taxe, moºtenire, tratament social, adoptarea unuicopil etc.). Problema este: se poate elimina aceastãdiscriminare fãrã confuzionare conceptualã ºi degra-darea practicã a unor relaþii creatoare ºi tradiþii vitale?Dacã chestiunea se referã la eliminarea discriminãriiîntre cuplurile homosexuale ºi cuplurile heterosexua-le, dintre care unele sunt cãsãtorite, atunci esteabsolut necesar sã se respecte conceptual ºi practicdiferenþele de esenþã între uniunile homosexualesi uniunile þinând seamã de asemãnãrile lor semni-ficative (afective, juridice, comunicaþionale, econo-mice, religioase, educaþionale, care sunt bine cunos-cute ºi respectate în mai toate democraþiile).

Care ssunt ddiferenþele dde eesenþã între uniunileheterosexuale ºi cele homosexuale? Multe,dar una se plaseazã în nucleul problemei:

uniunea heterosexualã (femeie-bãrbat) este singurauniune interumanã care include douã persoane ºicare este capabilã teoretic ºi practic sã fie creativãbio-psiho-social prin caracteristici ºi resurse proprii.Desigur, existã cupluri heterosexuale care nu aucopii, care nu vor sã aibã copii, care nu pot sã aibãcopii sau care recurg la tehnologia modernã pentrua avea un copil. Dar niciun cuplu homosexual nueste capabil teoretic ºi practic prin resurse propriisã procreeze. Necesarmente, trebuie sã recurgãla resurse exterioare cuplului (ovul, spermã, donatorde copil etc.). Aceasta este o diferenþã la nivelulcreativitãþii bio-psiho-sociale care face posibilãdevenirea umanã oriunde pe acest pãmânt. Con-ceptul care nu cuprinde aceastã esenþã este falsi-ficator. Existã conceptul de cãsãtorie care cuprindeaceastã esenþã. Extinderea artificialã a acestuiconcept la cuplurile homosexuale exclude eronattocmai creativitatea complexã specificã procreaþieirealizate de cuplul heterosexual. A nu recunoaºtecreativitatea intrinsecã ºi unicã a cuplului hetero-sexual este tot o formã de discriminare, chiar dacãaceastã formã nu este recunoscutã de o mare partea discursurilor publice pe temã. Dincolo de aceastãdiferenþã existã problemele identitãþii ºi deveniriiidentitare, care sunt esenþial dependente de aceastãunicã creativitate. Aceste douã realitãþi ale relaþiilorumane heterosexuale ºi homosexuale recunoscuteca atare ºi reprezentarea lor adecvatã din punctde vedere conceptual refuzã discriminãrile posibilepentru ambele uniuni.

Rãul produs prin conceptualizarea oarbã,ilogicã, pãrtinitoare, diversionistã sau doar eronatãare consecinþe grave. Acest rãu agreseazã rostullucrurilor, claritatea gândirii, calitatea alegerii ºi chiarºansele devenirii în cãutarea binelui comun.

(12 iulie 2016, Bucureºti)

Homo ssapiens



Impresia ccã ttextul ddefaþã este (poate prea)autobiografic este

întemeiatã. Percepþia culturii,pentru mulþi din generaþiamea, cred cã a avut un

inevitabil caracter biografic. În anii semnificativi dinliceu sau facultate, la vârsta maximei receptivitãþi(1948-1957), cultura râvnitã a trebuit sã fie desco-peritã pe cãi ocolite, „subversive”, de cele mai multeori, în afara ºcolii ºi în lipsa unui mediu stimulator.Veneau atunci în ajutor una sau douã prietenii, cucolegi de liceu precum Miron Chiraleu, Ionel Vianusau Matei Cãlinescu, multele ore de lecturã, „supli-ciul” gen Giovanni Papini, mai ales la BibliotecaCentralã Universitarã, unde cam tot ceea ce doream„nu era” (se afla într-un depozit ascuns, cenzurat,mai mare decât tot restul fondului), împrumuturilesalvatoare de la Biblioteca Francezã de pe bule-vardul Dacia sau cumpãrãturile la micul anticariatdin spatele altarului Bisericii Doamnei.

Când se exploreazã o epocã de formare, esteimportant sã se afle cu care artã a fost aceastaasociatã. În cazul nostru, ne-am simþit aproape demuzica simfonicã, de concertele de la Filarmonicã,cu Constantin Silvestri sau cu George Georgescu.Un rol semnificativ în formarea mea l-au jucat con-versaþiile cu Tudor Vianu, a cãrui casã este foarteaproape de Liceul „Titu Maiorescu”, de aplicaþie pe-dagogicã (Nr. 7 ºi apoi „Caragiale”) la care învãþam.

Terminasem de doi ani facultatea, când, în 1959,a apãrut teoria lui Charles Percy Snow care semnalaºi critica depãrtarea umanitãþilor de ºtiinþe. Gândin-du-mã, nu numai acum, la anii de studiu, la profesoriipe care i-am întâlnit, nu gãsesc confirmãri ale acestei

separãri. Dimpotrivã, la profesorii de care m-ambucurat, la Gr.C. Moisil, vezi [4], [7] ºi [10], DanBarbilian [1], [8], Miron Nicolescu sau SolomonMarcus [6], ca ºi la Tudor Vianu, vezi [2], [5], [9] ºi[11]-[14], sau la Lucian Blaga, pe care l-am cunoscutdupã terminarea facultãþii (despre toþi am scris câteceva), am gãsit idei sau motivaþii în favoarea unitãþiiculturii, a matematicii, în particular. Se ºtie, de pildã,cã, în perioada doctoratului, T. Vianu a purtat o cores-pondenþã susþinutã, marcatã de întâlniri, cu fostul sãucoleg ºi prieten din liceu, poetul Ion Barbu-matemati-cianul Dan Barbilian, care studia la Göttingen.

Aceastã cconcepþie de largã cuprindere searmonizeazã cu viziunea lui Tudor Vianuprivind locul intelectualului în societate.

Tipul de intelectual activ social, reprezentat la noiºi în continuare de trebuinþã azi, a fost identificat deT. Vianu în cultura noastrã în termenii urmãtori: „tipulomului de culturã care nu cultivã numai o specialitateºtiinþificã, ci care reflecteazã la destinul global alculturii noastre ºi care se simte rãspunzãtor deîntreaga orientare a civilizaþiei þãrii” [14]. În þãri îndezvoltare, cum este ºi România, din multe punctede vedere, creatorul de culturã este chemat sãparticipe la istorie, la progresul social.

S-a scris despre viaþa, opera ºi personalitatealui Tudor Vianu ºi nu încape în limitele însemnãriide faþã nici mãcar o sintezã. Pentru a da cel puþino imagine, ne referim la caracterizarea atât de adec-vatã pe care filosoful ne-o dã cu privire la spiritulmatematic. Aceastã caracterizare o gãsim în termeniicare urmeazã din studiul din 1935 consacrat poetuluiIon Barbu [12]. Recitesc azi, poate cu mai multinteres decât Estetica [13], acest studiu, alãturi

de Fragmente moderne [11], Arta prozatorilor româniºi de Filozofia culturii [14]. Nu este nimic de rezumat,reproduc textul lui Tudor Vianu privind demersulmatematic. „Viziunea matematicianului este atât depuþin conexatã cu activitatea simþurilor, atât de liberãde contingenþele care întineazã funcþiunea lor, încâtlumea care i se releveazã este resimþitã de el ca«purã». Pe de altã parte, faþã de lumea experienþei,aceea a matematicii este a doua lume, o supra-structurã idealã. Într-un asemenea univers idealdoreºte sã se situeze viziunea lui Ion Barbu ºi acestaeste înþelesul expresiei Joc secund, care intituleazãvolumul sãu” [1, pag. 251]. ªi încã: „Vom spune decicã intuiþia matematicã nu cuprinde obiecte concrete,ci o lume de esenþe ideale pe care spiritul le gãseºteprintre posibilitãþile sale, fãrã sprijinul niciunei expe-rienþe. Nimeni nu poate identifica în sfera obiectelorconcrete ce este un numãr sau o formã. Desigur,toate lucrurile se prezintã într-un numãr sau o formãoarecare, dar numãrul ºi forma ca atare nu sunt dateniciodatã în experienþã.Ele sunt niºte realitãþi purspirituale, oferite simpleiintuiþii intelectuale” (idem).

Aceastãprezentarepoate fi pusã

foarte bine alãturi derândurile lui Gauss pecare Dan Barbilian mi lecomenta, spunându-micã reprezintã ºi concepþiasa privind matematica.Gauss se exprima în

Disquisitiones arithmeticae (1801), în urmãtorul text,care l-a impresionat pe Dedekind, în promovareaunui nou stil: „Însã niciunul din doi (nici Wilson, niciWaring) n-a putut s-o dovedeascã, iar vestitul Waringafirmã cã demonstraþia îi apare cu atât mai grea,cu cât nu se poate închipui nicio formulã care sãexprime numãrul prim. Dupã judecata noastrã, însã,adevãruri de acest fel trebuie extrase mai mult dinnoþiuni, decât din notaþiuni” [1, pag. 219]. Este vorbade teorema lui Wilson: produsul numerelor naturalepânã la p – 1, plus 1, este divizibil cu p, dacã p esteprim. Barbilian vedea în afirmaþia lui Gauss primaformulare a opoziþiei dintre „algoritmic” ºi „axiomatic”sau „noþional” (vezi ºi articolul meu „Începuturi alestructurilor algebrice (1952–1957): I. AlexandruFroda, Mihail Benado, Dan Barbilian – Amintiri,reflecþii”, Revista de Logicã on line).

„Realitatea în matematicile pure o constituielumea conceptelor (abstracþiuni ale unor date directeale experimentului). Deci tratarea realistã a acesteinaturi secunde, cogitale, o constituie nu dezvoltãrilealgoritmice (calculatoare), ci combinarea logicã aaxiomelor” [1, pag. 218], vezi ºi „Note pentru omãrturisire literarã” [1, pag. 113-115, în special 114],semnificative pentru raporturile poezie-matematicã.

Dacã ne plasãm în contextul schiþat mai sus,atunci separarea ºtiinþe vs. umanitãþi suferã o pierde-re de semnificaþie, iar lucrãrile acad. Solomon Marcuscare criticã aceastã separare câºtigã în relevanþã [6].

Este remarcabilã intuiþia lui Lucian Blaga încaracterizarea spiritului algebric în termeni similari cucei citaþi: „Aceastã tendinþã de a substitui concretuluiabstractul, de a ancora în totul în abstract, de avedea în concret numai un veºmânt accidentalal abstractului, este de fapt o trãsãturã spiritualã

algebrizantã” (Curs despre evoluþia gândirii ºtiinþifice,Muzeul Literaturii Române).

Avem în cele spuse o foarte bunã descriere aimaginii despre matematicã la care ajungea ºi pecare o promova profesorul D. Barbilian în facultate.Îl urmãream ca student, dar ºi dupã absolvire, într-unseminar de matematicã la care ne aventuram în doi,profesorul ºi cu mine, în anii 1957-1959.

Mai rreþinem ddin TTudor VVianu ºi puternicaimagine de sintezã pe care autorul ne-olasã cu privire la lumea personajelor lui

I.L. Caragiale, în fragmentul care urmeazã (dupã [9]).„Scriitor burghez, Caragiale a evocat viaþa oraºului,a provinciei ºi a Capitalei, în multe, în foarte multe dinînfãþiºãrile lui: orele târzii ale nopþii, cu cheflii întârziaþi,cu oameni care vin de la garã, cu mãturãtori carestârnesc praful strãzilor, cu trãsuri pornite în goanãsã caute moaºa; orele aperitivului ºi ale prânzului,cu funcþionari întârziaþi de la masã, îndârjindu-se în

discuþii inutile; ceasurile adormite ale dupã-amiezelor caniculare, cu birjari aþipiþi pecaprã, cu strãzi care pãzesc siesta locuito-rilor din casele zãvorâte; multele strãzi aleBucureºtilor, botezate de fantazia edililorumaniºti, întreþinând cultul virtuþilor, cunume ale Antichitãþii sau cu ciudate numealegorice, strada Fidelitãþii, a Emancipãrii,a Pacienþei, saloanele mondene, în care sepracticã causeria ºi se pun la cale conferinþeliterare, unde lumea se adunã pentru fiveo'clock, balurile high-life; mesele îmbelºuga-te în jurul cãrora se poate constata atmosfe-ra încordatã politicã; birourile de avocaþi,vesela agitaþie popularã a târgului moºilor,pãcãlelile de 1 aprilie... Peste toate trece oundã de farmec, de împãcare cu viaþa, care,dacã nu ia decât forme uºoare ºi superficia-le, trãite de oameni naivi cu manii inofensive,este un semn cã existenþa obºteascã sedesfãºura la adãpost de marile încercãri.

Aceasta este atmosfera Momentelor, încare este rãsfrântã o societate oarecum cristalizatã,cultivând plãcerea de a trãi. Ea înfãþiºeazã a douageneraþie dupã a Comediilor, unde decorul estemic burghez, mahalagesc, unde oamenii nu suntde obicei funcþionari ºi cucoanele nu sunt încãfranþuzite: lume de mici negustori, trãind patriarhal,cu stãpâni aspri, dar creduli, straºnici în capitolulonoarei familiale; cetãþeni zeloºi, membri ai gãrziicivice, politizând, deºi abia ºtiu sã silabiseascãgazetele, iniþiindu-se în practicile tinerei democraþiiîncepãtoare, strãjuiþi de femeile lor romanþioase.”

Sunt rremarcabile cconciziunea, densitatea,din prezentarea citatã. Desigur, personajelenu au cum sã vorbeascã, într-un text cum

e cel de mai sus. Nu auzim nãduful ºi încâlcealadin zilele de varã, când din cauza cãldurii logicaobiºnuitã se evaporã ºi ne rãmâne neînþelegereadintre douã personaje, unul interesat, cãutândsemantica ºi pragmatica, ºi celãlalt aproape britanic,stil Cântãreaþa chealã, mãrginindu-se la sintaxã, înrãspunsuri riguroase în care însã scopul comunicãriinu mai poate fi gãsit. Ni se pare surprinzãtor, înambele fragmente citate mai sus, faptul cã TudorVianu reuºeºte sã înþeleagã atât de bine lumi care,am spune, nu aveau cum sã îi fie prea apropiate.

Pentru caracterizarea stilului Vianu, istoricul ºicriticul literar Alex. ªtefãnescu gãseºte termenii careurmeazã. „Din Tudor Vianu nu se pot cita caracteri-zãri scurte ºi nervoase, metafore critice lapidare,paradoxuri ºocante formulate în numai câteva cuvin-te. Trebuie reproduse, de fiecare datã, pagini întregipentru a da o idee despre ceea ce s-ar putea numiun zbor critic planat”. „De aici provine ºi impresiade inactualitate pe care o produc, azi, textele salecritice. Nu s-a demodat concepþia despre literaturãa lui Tudor Vianu (care este, în egalã mãsurã,un comparatist, un istoric al ideilor ºi un stilistician),dar s-a demodat ritmul gândirii lui, într-o epocãa improvizaþiei ºi tratãrii expeditive a oricãruisubiect” [9].

TTuuddoorr VViiaannuu – 112200 ddee aannii ddee llaa nnaaººtteerree

DDrragoº VVAIDDA

Tudor VVianu ((27decembrie 11897/8 iianuarie 11898, GGiurgiu –– 11964, BBucureºti) aafost pprofesor lla UUniversitatea ddin BBucureºti, eestetician, ccritic ººi iistoric lliterar, ppoet,eseist, ffilosof ººi ttraducãtor. SSoþia, EElena VVianu ((1911–1965), aa ffost cconferenþiar llaaceeaºi uuniversitate, iistoric aal lliteraturii ffranceze ººi ttraducãtor. FFiul llor, IIon VVianu,este uun ccunoscut mmedic ppsihiatru ººi sscriitor, iiar ffiica llor, MMaria AAlexandrescuVianu, eeste uun ddistins iistoric aal aartei aantice ººi aarheolog. TTudor VVianu îîºi iia ddocto-ratul îîn ffilosofie lla FFacultatea dde FFilosofie EEberhard KKarl aa UUniversitãþii ddin TTübingen, îîn 11923, ccu tteza DasWertungsproblem îîn SSchiillers PPoetiik. ÜÜber nnaiive uund ssentiimentaliische DDiichtung (Problema vvaloriizzãriiii îînpoetiica lluii SSchiiller). TTeza dde ddoctorat aa llui VVianu aa ffost eelogiatã dde LLucian BBlaga. CCei ddoi ccolaborau llaGândiirea, unde VVianu aa sscris ddespre eexpresionismul ggerman ((v. [[11]), dde ccare BBlaga sse ssimþea aapropiat [[3].Între 11946 ººi 11947, aa ffost aambasador aal RRomâniei lla BBelgrad. ÎÎn 11952, îîl ggãsim îîn aafara ffacultãþii, ccercetãtor llaInstitutul dde LLingvisticã, llucrând lla Diicþiionarul lliimbiiii rromâne mmoderne ºi lla Diicþiionarul lliimbiiii ppoetiice aa lluii MMiihaiiEmiinescu. T. VVianu ddevine mmembru ccorespondent aal AAcademiei RRomâne îîn 11935 ººi ttitular îîn 11955.

Istoria dde llângã nnoi



Este ttitlul pprimei ccãrþi (urmat de Omul ºimaºina) traduse în limba românã a profeso-rului Thomas Molnar, apãrutã în 2013 la

Editura Logos, ediþia originalã în francezã fiind publi-catã în anul 1999. Traducerea aparþine profesoruluisibian Manuel Valeriu, cel care a fãcut accesibilãpublicului român ºi o altã lucrare a lui Th. Molnar,Modelul deformat. America, de la Tocqueville laCarter (Editura Logos, 2016). De asemenea, traducã-torul a ºi prefaþat cele douã cãrþi, fãcând dovada unuiinteres aparte pentru problematica regãsitã în operatradusã. Este cazul fericit când în întâmpinarea unuiautor valoros vine nu „doar” un traducãtor, ci ºi unbun receptor al mesajului ºi un partener de dialog.

Vasta experienþã de viaþã, cultura enciclopedicã,activitatea publicisticã deosebitã (numeroase articole,44 de cãrþi, scrise în englezã, francezã, italianã,maghiarã ºi traduse în diverse limbi) ºi integritateamoralã îl recomandã pe Thomas Molnar drept unadintre cele mai lucide personalitãþi ale elitei culturaleºi intelectuale; un diagnostician al îmbolnãvirii civi-lizaþiei moderne de spiritul mecanicist, care, dincolode analizele pertinente pe aceastã temã, are meritulde a aduce cititorilor o sintezã a gândiriieuropene cu urcuºurile ºi coborâºurile sale.Printre cele mai importante subiecte abordatede autorul maghiar (spre finalul vieþii, ThomasMolnar încã ºtia limba românã învãþatã în cei11 ani cât a locuit la Oradea, unde a ajunsîn 1927, la vârsta de ºase ani), în operasa, întâlnim: înlocuirea elitelor autentice de„manageri”, „experþi”, „conceptualiºti”, „guvernmondial”, „agenþii” etc.; încercarea de a lualocul lui Dumnezeu, de a re-crea lumea,respingând Taina Întrupãrii în numele „atotpu-ternicei” raþiuni; anularea vieþii interioare;relativismul moral; egalizarea socio-culturalã,de unde apariþia unei monoclase globale, alecãrei caracteristici sunt enunþate numai printermeni care exprimã un minus: anonimã,impersonalã, amoralã, fãrã identitate; dominaþialumii în numele ideologiei pieþei ºi a profitului.Rezultatul major al acestor descompuneri estenihilismul, ultima treaptã a revoltei împotriva a totceea ce este, inclusiv împotriva faptului de a exista.

O lucrare atât de atentã în analizã, de concentratãîn idee ºi model de discernãmânt, meritã o atenþiedeosebitã. Thomas Molnar, poate cel mai preocupatde locul spre care se îndreaptã lumea ºi cel maicompetent, este ºi cel mai cinstit, în sensul cã nuacoperã dezastrele observate cu termeni care aravea menirea sã ne ofere false speranþe. Se întrezã-reºte însã de fiecare datã nãdejdea cã, în procesulde alunecare în gol, omenirea se va opri cumva.

Problema pprincipalã asupra cãreia îºi îndreap-tã atenþia în cartea Eu, Simah, prefectulRomei, urmat de Omul ºi maºina (douã

studii în aceeaºi carte) este dacã declinul actual –ale cãrui rãdãcini teoretice pornesc de la Democrit –este unul ireversibil, din moment ce Temele Esenþiale(Logosul, Naþiunea, Biserica, Universitatea, Cultura),care au avut totdeauna rolul de echilibrator ºi decontinuitate a umanului, sunt nãruite sistematic,de parcã cineva ar purta de grijã sã se întruneascãcele mai potrivite condiþii pentru ca pilonii unui edificiusolid sã se macine. Iar cei care înþeleg fenomenulpot doar sã spunã lucrurilor pe nume, observândînsã cã sunt martori neputincioºi ai distrugerii.

Simah, prefect al Romei, nãscut în anul 346 d.Hr.,vede ºi înþelege cã Roma pe care o ºtia, precreºtinã,va pieri negreºit ºi nu poate face altceva decâtsã urmãreascã fiecare etapã a acestui fenomen.Thomas Molnar este ºi el observatorul sufocat deapariþia unui ethos ºi a unui limbaj atestând forþaschimbãrii care distruge tot ce avea sens pentrupersoana bine aºezatã în valori morale perene,cele creºtine fiind expresia lor cea mai luminoasã.Sunt însã foarte mari diferenþele concrete între celedouã lumi (a lui Simah ºi a lui Molnar), dar ºi întrecele douã tipuri de transformãri ale unor ethos-uricare au stat vreme îndelungatã la baza formãriiunui model uman.

De aaceea, aanalogia între situaþia lui Simahºi cea a lui Molnar nu trebuie sã ducã laconfuzii. În primul rând, se vede cã fiecare

se aflã fãrã voia sa în rolul tragic al Cassandrei, cavoce lucidã dar neputincioasã anunþând transformãrimajore în toate dimensiunile principale ale modului,considerat integru, de a fi. În al doilea rând, aparediferenþa dintre Simah ºi Molnar: pentru roman,

schimbarea eraperceputã ca fiindrea; pentru Molnar,schimbareaaccentuatã violentîn pragul mileniuluitrei este foarte rea:„Iatã, de aseme-nea, motivul pentrucare Simah puteasã se salveze dedisperare: mediulschimba zeii, darsacrul rãmânea.Dimpotrivã,America dina doua parte asecolului al XX-lea

nu e nici mãcar pãgânã, e (...) o societate civilã platãºi materialistã, o putere planetarã ocupatã doarcu afacerile ºi cu secularizarea pe care acesteao necesitã ºi o impun. Pe scurt, un imperialism fãrãimperiu” (p. 33); „Simah al nostru nu era aproapedeloc pesimist – era chiar fericit, am zice noi – pentrucã, alãturi de el, creºtinii Ambrozie ºi Augustin aveausã reia lupta pentru civilizaþie. O altã civilizaþie, darcu aceeaºi piatrã ºlefuitã, cu aceleaºi creaturi pictate,umane ºi animale, cu aceeaºi cãutare a armoniei,cu aceeaºi sete de transcendent. Nu era o adevãratãrupturã. Prin ceaþa evenimentelor, zãrim salutulamical pe care ºi-l adreseazã prefectul Urbei ºiepiscopul de Hipona. Un salut reconfortant ºi valabilpânã în zilele noastre” (p. 95).

De altfel, Simah avea numeroºi prieteni creºtini,printre care se afla ºi Sfântul Ambrozie, lucru posibildatoritã educaþiei clasice comune, a continuitãþiilumii în jurul unei axe recognoscibile (presupunândierarhie, polarizare), datoritã pãstrãrii semnificaþeicuvintelor dincolo de noile realitãþi. Acum însã,Temele Esenþiale, cum le numeºte Molnar, se pul-verizeazã sub ochii noºtri, nu fãrã a gãsi rapid mãºti-sloganuri cu rolul de a liniºti conºtiinþele. De aiciºocul unui reprezentant (precum Molnar) al lumiiordonate – dincolo de variatele dezordini întâlnite –în faþa ascendenþei unui mod de a trãi neavând ºineacceptând vreun reper: totul începe ºi se încheie

cu bunul plac tiranic. Esteun trai care nu are nimicde-a face cu Viaþa ºi Ade-vãrul. Un solipsism-închi-soare, ale cãrei gratii auculorile moderne ale alienãriiºi ale simulacrelor de liber-tate, credinþã ºi iubire, adicãlibertinaj, superstiþie, sex.

Anii ’60 ai secolului trecut au dat semne evidenteprivind descompunerea Temelor Esenþiale, autorulprezentând atât fapte obiective, cât ºi ecoul lorîn gândirea ºi sensibilitatea sa. Aceste teme suntFranþa, simbol (pentru un „apatrid“, aºa cum seautodefineºte Th. Molnar) al naþiunii culturale de careautorul simte cã aparþine; Biserica, pãstrãtoare ºicontinuatoare a sacralitãþii; Universitatea, fundamen-tul cultural solid care trebuie sã formeze dintr-untânãr un gentleman al societãþii respective; Cultura,având rolul de a cultiva pe solul uman personal ºisocial armonia dintre Adevãr, Bine ºi Frumos. Toateaceste Teme formeazã sistemul circulator al omenirii,modalitatea prin care oamenii ºi-au putut comunica –de la o generaþie la alta, de la un neam la altul,de la un spaþiu la altul – asemãnãrile ºi diferenþele,fiind unii în raport cu ceilalþi reperabili ºi identificabili.Sigur, Universitatea ca instituþie de educaþie, aºa cume înþeleasã de la apariþia sa, nu a aparþinut tuturortimpurilor ºi civilizaþiilor, dar întruchipeazã formareasuperioarã ºi, cel puþin în spaþiul vast cucerit delumea greco-latinã, ea a lãsat urme fãrã de careEuropa nu ar fi fost aceeaºi.

Despre FFranþa, a cãrei limbã ºi culturã autorulle-a iubit nespus, el afirmã cã ºi-a trãdatistoria ºi civilizaþia strãveche, cãzând în

preluarea (nu doar imitarea!) în propriul fel de a fia modelului american, chiar ºi atunci când dorea sãarate cã este împotriva tãvãlugului de peste Atlantic.Avântul avangardismelor de tot felul, alterarea stilis-ticã prin jargon, explicaþii greoaie unde înainte lite-ratul de viþã nobilã aducea claritatea printr-o imagine,conþinutul tulbure, încâlcit, obsesia pentru introspecþie(„efectul Freud” în literaturã), terminologia fãrã cores-pondenþi în discursul interior, noua religie reprezentatãde tehnologie, pedagogia progresistã, sociologiamatematizatã, filosofia sectarã (a „presupunerii”),dezvoltarea disciplinelor umaniste dupã modelmecanic, prin deconstrucþie ºi structuralism – suntsimptomele cele mai importante ale trãdãrii Franþei(poate fi înþeles în ambele sensuri, ca agent ºi caobiect al trãdãrii). Evenimentele din mai 1968 aureprezentat începutul americanizãrii Franþei ºi aEuropei, fiind aceleaºi scene privite de autor în NewYork: „ruptura structurilor ºi a legãturilor sociale,apariþia unor fisuri în familie ºi în ºcoalã, banalizareaaspectelor vieþii ºi, mai apoi, efectele nefaste dinarhitecturã (Pyramide du Louvre, Beaubourg, coloa-nele lui Buren, Opéra Bastille). Parisul nu mai eraParis. Depersonalizarea, desacralizarea învinseserã.(...) Neputând [burghezia gaullistã, n.n.] sã imite«Curtea de la Versailles», obiectul imitaþiei eraAmerica ºi destrãbãlarea ei, mai ales a clasei demijloc, ideologia ei interminabil sarcasticã, formulatãpentru cucerirea galaxiei. (...) Rezultatul: familiidevenite victime ale noii mobilitãþi sociale; ºcoalãpermisivã, imigraþie sãlbaticã, fapt care aducea,aparent paradoxal, condamnarea diversitãþii atâtde promovate prin slogane” (p. 23).

EEuu,, SSiimmaahh,, pprreeffeeccttuull RRoommeeii......Allexandrru MMÃRCHIDDAN

În eepoca îîn ccare ll-aam ccunoscut, l-am citit ºi l-am ascultat pe Tudor Vianu,m-au încântat ideile ºi spusele – care nu erau azvârlite din uºã –, calmul,cãldura, evidenta plãcere pe care o punea în conversaþia purtatã. Gãseam

în aceastã comunicare un refugiu într-o lume normalã, un model de existenþãeliberator, salvator, tocmai prin „inactualitatea” lui de care era ºi cred cã esteºi acum nevoie. În contrast, mi se pare cã rãstirea stil tv nu vine din grabade a împacheta cât mai mult conþinut, ci din dorinþa de a nu lãsa sã se observe,în pripealã, tocmai sãrãcia acestuia.

Referinþe1. Ion Barbu, Poezii. Prozã. Publicisticã, Editura Minerva, Bucureºti, 1987.2. M. Cãlinescu, I. Vianu, Amintiri în dialog, ediþia a treia, Iaºi, Polirom 2005.3. D. Grigorescu, Istoria unei generaþii pierdute: expresioniºtii, Bucureºti, Editura

Eminescu, 1980.4. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/eds.): Grigore

C. Moisil ºi continuatorii sãi în domeniul informaticii teoretice/Grigore C. Moisil and HisFollowers în the Field of Theoretical Computer Science, Editura Academiei Române,

Bucureºti, 2007.5. V. Lungu, Opera lui Tudor Vianu, Bucureºti, Editura Eminescu, 1999.6. S. Marcus, Întâlnirea extremelor, Piteºti, Paralela 45, 2005.7. Gr.C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul al Universitãþii din Bucureºti, AMC

13-14 (1970), 9-20, în [4].8. Basarab Nicolescu, Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund”, Editura pentru

Literaturã, Bucureºti, 1968; ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2004. 9. Alex. ªtefãnescu, La o nouã lecturã: Tudor Vianu – perioada postbelicã, România

literarã, 19, 2004. 10. D. Vaida, Profesorul Gr.C. Moisil – pionierul informaticii româneºti (în douã pãrþi),

în [4]. 11. T. Vianu, Fragmente moderne, Cultura Naþionalã, 1925; vezi, de exemplu,

comentariul la Camera mortuarã de Edvard Munch.12. T. Vianu, Ion Barbu, Editura Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1935; ediþia a II-a,

Editura pentru Literaturã, 1965.13. T. Vianu, Estetica, Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1939.14. T. Vianu, Filozofia culturii, Editura Publicom, Bucureºti, 1945 (ediþia a doua).




În aartã aasistãm la o renunþare (premiatã, deciîncurajatã) subitã la toate regulile. Clasicismulantichitãþii greceºti ºi creºtinismul, ambele

având o axã metafizicã, creau în interiorul unui cadru,acesta presupunând reguli, metode, limite, evoluþieîn timp, armonie, obiectiv care transcende omul.„Pãtrunderea Americii a însemnat nu atât forme noi,cât abandonul formelor. Era începutul debandadei:în moravuri, în maniere, în stil, în viziunea asupralumii. (...) Cultul bizarului ºi al absurdului” (p. 24).

Luciditatea unui adevãrat european se aflã încontrast izbitor cu perfidia ideologilor Europei unite,o invenþie-trãdare, cum o numeºte Th. Molnar, pecare Franþa a acceptat-o pentru a gãsi ceva cu caresã-ºi fãureascã o „faimã de doi bani”, singura pecare o mai putea avea dupã 1945. Trãdarea, simbo-lizatã de moneda euro, a camuflat-o însã în aºa-zisarezistenþã faþã de superputerea de peste ocean.

Problema generalã, putem spune, este cã înlumea unde modelul mecanic, repetitiv ºi eficient,încarnat de maºinã, câºtigã zilnic teren în faþaspiritului socratic ºi creºtin centrat pe viaþa interioarã,fiecare naþiune a devenit un fel de Franþã de dupãmai 1968.

Critica la adresa reformelor Bisericii (Catolice,Th. Molnar fiind el însuºi catolic conservator) începecu referirea la evenimentul religios major desfãºuratîn primii ani ai aceluiaºi deceniu, al ºaselea, anumeConciliul Vatican II. Fãrã a intra în detaliile ºi moti-vaþiile acestei revoluþii, mã opresc asupra unorefecte: „teologii lumii noi aderã la aceleaºi programe– în privinþa «problemelor zilei» – ca ºi ideologiilelaice, agenþii de publicitate ºi politicienii. În concluzie,Biserica propune o lume laicã, social-democratãºi comercialã, ºi «vinde» globalizarea planetarãcu acelaºi conþinut ºi cu aceeaºi fervoare ca ºiONU, NATO ºi birocraþii de la Bruxelles” (pp. 30-31).Religia ºi cultura, afirmã Molnar, sunt cele care ducla conturarea unui sens interior, a unui fundamentde judecatã în funcþie de care se realizeazã adevã-rata ierarhie din cadrul reflecþiei: „inteligenþa trebuieadesea (mereu?) sã se supunã judecãþii morale, iaraceasta credinþei, fãrã fanatism, dar ferm”; în schimb,„tentaþia noastrã majorã este aceea de a adera lailuzii, capcanã foarte periculoasã, fiindcã e marcatãde idolatrie: indolenþã a reflecþiei, prea multã stimãde sine ºi infatuare, fals sentiment de plenitudine.Pe scurt, orgoliu, absenþa modestiei” (p. 32).

Paºii înapoi fãcuþi de Bisericã pentru o „conciliere”cu lumea laicã au dus la o conciliere cu patimile ei,nu cu adâncul omenesc pentru a-i alina rãnile; acestregres poate fi comparat cu micºorarea luminii farului,ducând inevitabil la rãtãciri fatale pentru mulþi dintrecei care cautã un reper sã ajungã cu bine la þãrm:„Dar e vorba de mult mai mult decât de moravuridepravate. Lumea a mai vãzut aºa ceva. Nouãe lichidarea forþatã, statalã dar deja mondialã, astructurilor familiale, sociale, de la bãrbat la bãrbat,de la bãrbat la femeie. Familii de lesbiene cu dreptulde a adopta copii; culte orgasmice; jocuri sexualela ºcoala primarã; interdicþia ca pãrinþii sã-ºi spunãcuvântul atunci când fiica lor concepe, apoi avor-teazã; secte satanice; scene de viol urmate de torturãºi de omor autorizate pe video de Curtea Supremã,în numele libertãþii de expresie” (p. 34); „Mai multdecât Simah, eu îmi dau seama de decadenþã, desfârºitul, nu al unei epoci, ci al unei reconstrucþiiposibile. Noi nu am schimbat mobilele, am demolatcasa” (p. 35).

Universitatea, cea de-a treia Temã Esenþialã,nu se aflã deloc într-o situaþie mai bunã.Dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, „piramida

ºcolarã”, construitã încã de pe vremea lui Platon ºiAristotel, din discipline care sã asigure cunoaºtereaºi contemplarea cu scopul de a te înãlþa la esenþial,a fost dãrâmatã. Aceasta nu stopeazã setea fireascãde adevãr a tânãrului, însã, în lipsa cadrului caresã vinã în întâmpinarea unei nevoi vitale, antenelemorale slãbesc ºi studentul („produsul universitar”)se va înregimenta în tristul mecanism social, perpe-tuându-l: „În locul adevãrului, se inculcã un relativismdevastator, dispreþul faþã de profesori, revolta contraprogramelor lipsite de valoare, care fac din el o fiinþãdistratã, lipsitã de curiozitate, cinicã – finalmenteun nihilist în miniaturã. Povara unei politici ºcolaregândite ca o afacere devine în curând apãsãtoarepentru el. Pentru un salariu bun ºi o adaptare lasocietate, el acceptã sã îºi goleascã sufletul” (p. 39).A gândi politica ºcolarã ca o afacere înseamnã sãfaci o prioritate absolutã din profit acolo unde nu estedeloc recomandat. În lumea anticã, universitatea era

modelatã de un grup restrâns în jurul unui Platonºi aspirând sã cunoascã esenþa lucrurilor, în abaþiamedievalã ea aspira la un dincolo spiritual, iar înlumea contemporanã universitatea este conceputãdupã modelul industrial, uzina în care muncitoriiproduc instrumentele bunãstãrii; acesta estecampusul luat cu asalt în fiecare an de maseleviitorilor producãtori.

Universitatea a devenit un auxiliar al multiplelortranzacþii ale pieþei, impunând tot mai mulþi tehnicieniºi specialiºti, astfel încât învãþãmântul (cândva)universitar s-a încadrat în rubrica ºcolii tehnologice.De aceea, diplomele emise nu au acoperire culturalã,ci reprezintã „niºte certificate de competenþã tehnico-birocraticã” sau „un fel de carnet de membru desindicat”. Pentru a da impresia de echilibru, „tartu-feria“ a introdus sub eticheta de „culturã umanistã”discipline de psihologie, de cooperare, de humanmanagement, de promovare a înþelegerii rasiale sauîntre sexe, având rolul „de a înlesni colaborarea întrelucrãtorii uzinei-planetã. (...) Goethe, scriind cãtreFrau von Stein, în 1786, afirmã cã «lumea noastrã(deja!) devine un mare spital, în care fiecare dintrenoi e infirmierul celuilalt». (...) Poetul german asesizat deja apariþia unui tip uman, jalnic ºi smiorcãit,omul «transparent» al filosofiei moderne, care arenevoie de doze importante de «sfaturi psihologice».Ceea ce nu e deloc în contradicþie cu imaginea sacolectivã: o umanitate debilã, robotizatã, interiorizândîn chip de eticã regulile unui infantilism pronunþat”(p. 43). În contextul noilor discipline „umaniste”, unloc aparte îl deþine literatura motivaþionalã, ale cãreilimbaj ºi criterii de „salvare” o apropie foarte mult deo sectã. De altfel, se poate spune cã ispita gnozelora rãmas pânã astãzi, deºi a început sã ia formeedulcorate, patetice sau chiar ridicole.

Realitatea ddecadentã/decadenþei, ai cãreinori s-au ivit în perioada postbelicã, nua mai lãsat nicio îndoialã despre forþa sa

în anii ’60, când la universitãþile din Berkeley (1964)ºi Sorbona (1968) s-a dat tonul la... orice. Luptaîmpotriva instituþiilor care au însemnat ceva înmenþinerea continuitãþii spirituale reprezintã un frontcare nu putea fi ratat de valul dezordinii globale:„La Berkeley, studenþii protestatari încã mai purtaucravatã, dar au redactat un manifest prin care îºiinvitau colegii sã «utilizeze peste tot, inclusiv în sãlilede clasã, un limbaj murdar» (speak dirty!). La Paris(unde, în mai 1968, am regãsit aceleaºi scene destradã precum în ajun la New York), studenþii auaruncat gunoiul în capul rectorului Paul Ricour; laColumbia University, au ocupat biroul preºedintelui ºiau defecat pe masa lui; la Freie Universität din Berlin,o studentã ºi-a descoperit sânii, provocând astfel unatac cardiac profesorului Adorno, care era, împreunãcu Marcuse, marele adept al tuturor libertãþilor. Secuvine sã facem observaþia cã aceste afirmaþii,gesturi ºi acþiuni erau cele ale terorii care se declan-ºeazã de obicei prin «desacralizarea» persoanelorºi obiectelor purtãtoare de prestigiu” (p. 72).

Cultura, un alt pilon pe care s-au sprijinit civi-lizaþiile, în special cea europeanã, este grav afectatãprin dezvoltarea „unui fel de turism cultural. (...) Exactasta fac universitãþile de stil nou: în loc sã reprezintecontinuitatea, care e sinonimã cu cultura ºi careconstituie cea mai preþioasã realizare a generaþiilor,un fel de imortalitate a rasei, ele servesc dreptsupermagazin pentru curiozitatea sau lipsa de curio-zitate a momentului” (p. 44). Din pãcate, de la Kantla Nietzsche ºi Freud – scrie Molnar, vorbind despreorizontul cultural deschis de Iluminism –, majoritateateoriilor sunt variaþii orbeºti pe tema infailibilitãþiipersonale ºi a solipsismului. De aici libertateade a inventa „infinite metode manipulatoare”, oconsecinþã fireascã a proiectãrii unei culturi dincentrul cãreia au fost alungate imaginea omuluiºi imaginea lui Dumnezeu.

Eseul Omul ºi maºina ar fi meritat o prezentareseparatã, dar, întrucât este legat de pierdereaTemelor Esenþiale, am încercat sã fac unele trimiteriºi mai sus, iar în rândurile urmãtoare mã voi limita laa enumera o micã parte dintre subiectele tratate deautor. Din pãcate, literatura apãrutã pe acest subiecta ajuns la o anumitã superficialitate, fãcând sã fietrecute cu vederea problemele acute, aºa cum unbandaj ascunde o ranã foarte adâncã. Nu este ºicazul lui Thomas Molnar, care analizeazã creºtereaºi descreºterea dorinþei omului de a imita maºinaîncã de la Democrit (protopãrintele celor care seînchinã la zeul tehnologiei), echilibrând ca nimenialtul istoria ideilor ºi culturii cu exemplele bine alese.

Oexplicaþie a apariþiei acestui nou viþel de aurse pare cã se gãseºte în teama de anarhie,care implicã dorinþa de ordine perfectã, însã

ordinea fãrã transcendent duce la crearea ºi adopta-rea unui model care funcþioneazã dupã principiilemecanicii. „Raþionamentul ascuns, începând cusecolul al XVI-lea, este cã legile mecanizãrii, sprijinitepe o bazã matematicã – ea însãºi modelul filosofic allui Pitagora ºi al lui Platon – oferã mai multe garanþiidecât Dumnezeu ºi rugãciunile adresate Lui” (p. 133).Modelul a luat forme diferite ideatic ºi tehnologic, însãacum este considerat singurul model bun, creândun drum cu sens unic. Existã de multã vreme niºteprototipuri sau cazuri limitã pentru cei care au fãcuto religie din progresul tehnologic ºi un ritual dinexperimentul ºtiinþific: perpetuum mobile (idealulreducerii la zero a factorilor opuºi miºcãrii) ºi maºinainteligentã, care presupune „adaptabilitatea materieila spirit sau, dacã vreþi, intelectualizarea materiei.Oricum, se depãºeau limitele pe care pare sã leimpunã dualitatea intrinsecã a fiinþei umane” (p. 109).Iar pentru cã este dovadã de nebunie sã priveºtiomul ºi lumea prin tija unui pai, crezând cã bene-ficiezi de cea mai bunã perspectivã, în plus obli-gându-i ºi pe ceilalþi sã creadã asta, e firesc sã aparãefecte personale ºi sociale tot mai grave pe mãsuratrecerii timpului. Aºa se întâmplã – afirmã Molnarfãcând trimitere la cartea lui Georges Steiner, Réellesprésences. Les arts du sens – ºi cu „forfota tragi-comicã a «cercetãrii» ºtiinþifice din laboratoarelenoastre, din întreprinderile industriale/comerciale.«Cercetarea» a devenit parola pentru pseudoelitauniversitarã, chiar dacã aceastã cercetare e lipsitãde un obiect identificabil ºi mai ales lipsitã de serio-zitate. Îi vedem efectul nefast în muzee ºi galerii deartã, unde orice asamblare de obiecte heteroclitetrece drept operã de artã, candidatã la premii, burse,suport publicitar” (p. 123).

Punerea în practicã a vechiului ideal mecanicista început în jurul anului 1750, când au apãrut primelecondiþii propice, atât teoretice (apariþia Enciclopedieifranceze, 1751), cât ºi practice, odatã cu producþiaindustrialã ºi cu masele dezrãdãcinate care contribuiela extinderea ei. Industrializarea a continuat cu darwi-nismul, „unde mecanica se manifestã în pretinsaadaptabilitate – mecanicã! – a organelor la condiþiilede existenþã; ºi se terminã (?) prin ultimul produscomun al industriei ºi biologiei, când noua rasã,omul planetar, devine el însuºi maºinã, deciperfecþiune” (p. 139).

În ssocietatea sspectacol, noii piloni sunt golireaCerului, adicã secularizarea, „mecanica fiindcopilul nelegitim al demitologizãrii radicale”

(p. 132), apoteoza inutilului (marcã a societãþiiindustriale), socializarea omului interior (viaþa intimãeste subiectul celei mai savurate publicitãþi), cerceta-rea ºtiinþificã (din toate domeniile) fãrã orizont, deaceea, atât de schimbãtoare în alegerea ipotezelor,obiectului, încercând sã mascheze vidul cultural,pierderea logos-ului ºi a coerenþei discursului,crearea planului unic, prin abolirea distanþei între„a fi” ºi „a trebui”, pierderea distanþei critice, dinmoment ce alþii ne pun permanent în faþã o imagineîn care toate lucrurile, oricât de divergente, par sãse concilieze fãrã probleme, jocul de dragul joculuiºi mobilitatea cu orice preþ, recrearea lui Adam dupãmodelul maºinii, omul unidimensional al „limbajuluiorizontal”, fãrã mit ºi imaginaþie, trãind în lumea„atât de plinã ºi de mulþumitã de ea însãºi încâto altã lume sã nu fie nici mãcar imaginabilã, gânditã,doritã” (p. 87), societatea „deschisã”, a existenþeipredeterminate între doi poli: economia ºi petrecereatimpului liber; este o societate mecanizatã care tindecãtre mecanizarea totalã, pentru cã maºina nutolereazã obstrucþiile în funcþionarea ei; peste toatetroneazã „un du-te vino permanent, într-o atmosferãde banalitãþi – ºi numim acest talmeº-balmeº cumplitºi deghizat transparenþã!” (pp. 146-147).

Aºadar, umanism fãrã om, raþiune fãrã transcen-dent, sau alungarea raþionalitãþii reflexive, teleologice(a scopurilor) pentru a lãsa suveranitate absolutãraþionalitãþii instrumentale, a mijloacelor de realizarea scopurilor prestabilite de alþii.

Sigur, iubitorii de sloganuri au grijã sã vorbeascãdespre anomia care nu se va opri, din pãcate, aici, întermenii unei „renaºteri”, aºa cum tragica proclamarea „morþii lui Dumnezeu” de cãtre Nietzsche a fostsalutatã drept o „rãsturnare a valorilor”, ca ºi cândar fi vreun motiv de bucurie sã vezi o corabiecu susul în jos.

88




Tratarea ssuperficialã aa iistoriei, excluzânddeterminismul în favoarea întâmplãrii ºi celedouã întrebãri esenþiale „De ce?” ºi „Cui

serveºte?” îmi sugereazã o linie politicã ascunsã,venitã de „Sus” ºi la nivel mondial. Cã este ascunsãºi la nivel mondial este limpede, însã nu reuºesc sãpricep ce înseamnã Sus, unde se ciocnesc, de obicei,interesele celor cu putere decizionalã planetarã.Cum de existã unul ori mai multe puncte de vederecomune care se transformã într-un acord tacit cândeste vorba de ceea ce trebuie sã fie servit gloatei?!Se remarcã, de cãtre tot mai numeroºi observatoriserioºi, nu numai de adepþii teoriei conspiraþiei,un fenomen de anihilare ºi de distrugere a euro-penismului, concomitent cu un rãzboi, evident ºi pezi ce trece mai eficient, dus contra creºtinismului.O scrutare fenomenologicã a trecutului dezvãluiecã de 228 de ani creºtinismul se confruntã cu forþeascunse, dar cu uriaºã putere decizionalã. Primulsemnal, neluat în seamã nici de clericii romano-catolici, a constat în predarea cheilor oraºuluipapal Avignon Adunãrii Naþionale a Franþei, decãtre cei pe care papalitatea îi salvase de-a lungulveacurilor. Din acel moment a fost ridicat, parcã,un stãvilar, puhoaiele revoluþionare urmând sãse nãpusteascã – ciclic ºi implacabil – pestepatrimoniul european de esenþã creºtinã. Al doileasemnal a fost sfãrâmarea statuii Fecioarei Mariaºi punerea pe soclul gol a unei prostituate. Seîntâmpla într-o bisericã din Paris numitã NotreDame… Al treilea semnal al declanºãrii acestuirãzboi ajuns bisecular a început prin decapitareaRegelui, Unsul lui Dumnezeu legitimat de trecut,urmatã de proclamarea Republicii Franceze laiceºi s-a încheiat prin declanºarea Terorii, cândtrinitatea creºtinã a fost înlocuitã de trinitatea magicã,dar abstractã, a Egalitãþii, Fraternitãþii ºi Libertãþii.Precedentul fusese creat, poate sub semnul aceluitriunghi desenat deasupra Declaraþiei DrepturilorOmului din 1789, scrisã pe Tabla lui Moise în loculcelor 10 Porunci... Mai mult, se crease tezaurul deconcepte ºi practici pentru un spectru teoretic infinit,de la extrema stângã pânã la cea dreaptã, având canumitor comun teroarea iacobinã. Prin câteva loviturimãiestre „lumea veche” se trezise pe margineaprãpastiei, cu o coloanã vertebralã, europenismulcreºtin (nu iudeo-creºtin!), croit pe structura civilizaþieigreco-romane, virusatã. Dulcea rãzbunare – fiindcãde rãzbunare e vorba – luase forma unui ºarpecare hipnotiza masele cu noua trinitate laicã.

Secolul uurmãtor, aal XXIX-llea, a însemnat oînlãnþuire de teorii ºi experimente sociale, la1848 luând forma unor bãtãlii revoluþionare

de „nuanþã secularã”, cum ar fi spus Max Weber,ºi culminând cu sângeroasa Comunã din Paris,care, ne dezvãluie fotografiile, s-a nãpustit asupramãnãstirilor, bisericilor ºi clerului creºtin din oraº,producând martiri ca pe vremea lui Nero. Parisula fost salvat, între alþii ºi de prinþul român GeorgeBibescu, personaj deloc întâmplãtor azvârlit în cata-combele uitãrii. Câþiva dintre cei vinovaþi de masa-cru au scãpat cu balonul fotografului Nadar, dar ceicapturaþi s-au bucurat de clemenþã. Aceleaºi treicuvinte abstracte, de-o goliciune de sens absolutã,dar magice pentru frunþile înguste ºi oamenii strãzii,produseserã minunea iertãrii: Libertate, Fraternitate,Egalitate. Pentru a doua oarã singurul perdant afost patrimoniul creºtin. Aparent învinºi, conducãtoriicomunarzi ºi-au spus cã a sosit timpul expansiuniiideologiei anticreºtine, care ar avea mai mult succesla scarã europeanã ºi – de ce nu? – planetarã. Pela mijlocul acestui veac revoluþionar apãruse un omnumit Karl Marx, ale cãrui analize sociale, înþelese,dar mai cu seamã neînþelese, cum opina DimitrieGusti, vor alimenta teoriile anarhiste, antisemiteºi anticreºtine ale timpurilor viitoare.

Din contrafacerea marxismului, în secolul XXa apãrut în Rusia comunismul de tip leninist, carea batjocorit cumplit bisericile, transformate în te mirice, ºi a ridicat numãrul martirilor creºtini la zeci demilioane. Reprezentau „lumea veche”, erau „oameniivechi”, adicã vechituri. Se impunea înlocuirea lor cu„oameni noi”, un soi de „roboþi vii”, însãrcinaþi cu

crearea „Lumii Noi”. Se hotãrâse demult, din epocaTerorii, o metodologie radicalã pentru „schimbare”.Momentul schimbãrii a venit când Alexander Parvusl-a convins pe împãratul „poporului ales” al germa-nilor, Wilhelm II, sã-l trimitã pe exilatul Lenin cu untren blindat în Rusia, ca sã declanºeze RevoluþiaComunistã. Nota bene: încã din primul deceniu alacesteia, prin Alexandra Kollontai, comunismul amilitat pentru distrugerea familiei, pentru sexul liber,pentru cãsãtoriile homosexuale ºi pornografieinfantilã, „copiii nimãnui” trebuind sã fie familiarizaþicu abuzurile sexuale, ca sã nu iasã din rând maitârziu, când vor fi soldaþi credincioºi ai partidului unic,idei aplaudate cãlduros de Zinoviev, interzise deStalin ºi revitalizate dupã aºa-zisa prãbuºire a comu-

nismului în statelenord-vestice aleEuropei, undeoamenii se sinucidde bunãstare, iarprin Miºcarea Dadaºi scrierile fanaticuluicomunist GeorgLucas, teoreticianul„terorismului cultu-ral”, aceastã baza-conie revoluþionarãs-a infiltrat ºi înzonele creaþiei,„eliberând-o” deexpresiile artei de

pânã atunci,consideratã afi avut originiºi reminiscen-þe creºtine. Cât de inocentã a fost Avangarda tovarã-ºului Tristan fãrã de Tzarã! Tot din Marx, dar dinscrierile sale antisemite asortate cu delirurile anti-hristice semnate de Nietzsche, s-a inspirat ºi Hitler,acoliþii lui pregãtind înlocuirea creºtinismului, religiepropovãduitã de apostoli iudei, cu pãgânismul eroical vechilor germani, iar fascistul Benito Musollini,care purtase portretul lui Marx imprimat pe pulover, acutezat, la un moment dat, sã-i cearã lui Dumnezeusã se arate „în cinci minute” unei mari mulþimi decredincioºi veniþi la sãrbãtorirea unui sfânt! Tot atunci,în malaxorul creãrii „omului nou”, s-a fãcut auzitãºi ªcoala de la Frankfurt, ai cãrei emisari – niciunulcreºtin! – au infestat lumea anglo-americanã cu variiconcepte fals umaniste, preluate din Marx ºi Freudºi coagulate în teoria totalitarã a corectitudini politice,servitã prostimii ca o apologie a „politeþii”. De cetotalitarã? Fiindcã „odatã ce libera exprimare estebãgatã în cãmaºa de forþã a adevãrului oficial,remarca Philip Atkinson, se ajunge la nebunia caredomneºte în toate statele totalitare”. Logic, nu? Indiferent de „cauzele” istorice ale apariþiei acestormiºcãri ideologice, ele s-au înscris, mai mult sau maipuþin vizibil, pe traiectoria uneia singure, anticreºtinã,chiar violent anticreºtinã, a sfintei rãzbunãri. La fel ºiaºa-zisul Rãzboi Civil din Spania, care, cum rezultãdin statistici ºi fotografii, nu a fost câtuºi de puþincivil, ci a avut ca obiectiv distrugerea cât mai multorbiserici ºi mãnãstiri, a uciderii cât mai multor clerici,pedepsiþi de „brigãzile internaþionale” pentru cefãcuse cu vreo cinci veacuri înainte fostul sefardTorquemada, ajuns Mare Inchizitor... Sã nu uitãmcele douã rãzboaie mondiale: au fost declanºateîn Europa, aici au produs cel mai mare numãrde victime creºtine ºi cele mai mari distrugeri dinpatrimoniul creºtin, culminând, simbolic, cu radereade pe faþa pãmântului a primei mãnãstiri europene,Monte Cassino. A urmat, în spaþiul „multietnic ºimulticultural” dãruit cu stranie generozitate de anglo-americani lui Stalin ºi transformat imediat în Gulag,invazia „brigãzilor internaþionale” sosite cu tancurileArmatei Roºii ºi experimentarea sistemului comunist,cu avalanºele de suferinþe produse de „specialiºtii”neoiacobini ºi de elevii lui Makarenco, precumaºa-zisul legionar Eugen Þurcanu, trimiºi de Kremlin

pentru crearea de „oameninoi” prin reeducare. A fostun eºec, cãci sângerosulexperiment comunist a trezitîn individ, comunist sau nu, ºiîn naþiunile cotropite instinctulde conservare.

Când ss-aau îîmplinit exact douã secole de laizbucnirea Revoluþiei Mamã Franceze, ceide Sus au poruncit pãrãsirea nu a experi-

mentului comunist, doar amânat sau indus în starede „adormire”, termen mai cunoscut de ei, ci astrategiei de (re)implementare. S-a remarcat cãimpunerea cu forþa cauzase rezistenþã, mai cu seamãîn privinþa lepãdãrii de creºtinism, deci forma nouãde comunism trebuia sã fie acceptatã democratic,individ cu individ, de bunãvoie ºi nesilit de nimeni,cum se întâmplase cu venirea la putere a lui Hitler.Aºa se explicã valul de manipulãri grosolane prininternet ºi mijloacele media controlate la sânge(a se vedea originea patronilor), distrugerea învãþã-mântului de calitate, blamarea istoriei naþionale,a naþionalismului „criminal”, a vieþii morale vinovatede tradiþionalism ºi aºa mai departe. Doar cã Neo-comunismul, care, prin corectitudinea politicã, acuprins ca un drog suicidar Occidentul ingenuu, înfostele state expuse experimentului roºu nu are nicisucces, nici nu poate fi mascat, tezaurul lui de valorifiind înspãimântãtor de asemãnãtor cu acela impusde „brigãzile internaþionale” la adãpostul ArmateiRoºii. Da, cu aceste state pentru cei de Sus esteo mare problemã, dar nicidecum insurmontabilã:dispariþia vechilor generaþii „pãþite”, inculturaindusã metodic ºi coroboratã cu estompareaistoriei naþionale, teorii „ºtiinþifice”, precum ceaa „creºtinismului pãgân”, servilismul guvernelorcu miniºtri internaþionaliºti, cu multe jurãminte decredinþã la activ, deci sperjuri, ºi manipularea prinmass-media, toate acestea vor conduce în cele dinurmã la acceptarea „valorilor neocomuniste” ºi înaceste state. Nu mai este un mister cã, de câþiva ani,creºtinismul ºi, implicit, europenismul, se confruntãcu douã tipuri de strategii care se doresc fatale:1) tezele fals umaniste, neocomuniste, ale ªcolii dela Frankfurt de care am vorbit, adoptate în multe stateale SUA sub administraþia Obama ºi preluate – cuacest argument! – de conducãtorii majoritãþii statelorUE, fãrã sã-i punã pe gânduri ideea de „dictaturãa minoritarilor”, care, oricum am interpreta-o, totdictaturã e ºi cã originea ei ruso-comunistã esterodul eforturilor secrete depuse de „diplomaþia”Kremlinului de-a lungul timpului ºi 2) invazia musul-manã, datoratã unor atacuri militare „eronate”, prinurmare deloc întâmplãtoare. Cunoscându-se binefidelitatea acestora faþã de monoteismul teocratic ºipredispoziþia pentru exacerbarea fanatismului religios,aceºti „medievali” sunt consideraþi ideali pentrudistrugerea europenismului, creºtinismului ºi pentru ada lovitura de graþie „vechilor libertãþi democratice”,fiecare act terorist însemnând o restrângere a lorsub pretextul protecþiei populaþiei ºi autoapãrãrii...Evaluarea gradului de sugrumare a libertãþilor demo-cratice a ajuns la îndemâna oricui: e suficient sã secompare controlul pe aeroporturi în 1989 ºi în ziuade azi! Nebãgat de seamã ca orice as al disimulãrii,noul totalitarism bate la uºã, anunþând „acceptarea”Erei Noi cu o Nouã Religie Planetarã mai pe gustulMarelui Arhitect. Sã fie oare aceastã erã „socialismulcu faþã umanã”, de care ni s-a vorbit la începutulanului 1990 ºi peste care s-a aºternut suspect derepede tãcerea? Mi-e teamã cã acolo, Sus, decideKremlinul: prea tot ce se întâmplã în lume e dupãpofta inimii sale! Cu o Uniune Europeanã bolnavã demarxism, acuzatã chiar de cei de dupã fosta Cortinãde Fier ca fiind o nouã Uniune Sovieticã ºi, implicit,lesne de prefãcut într-o vastã gubernie, Moscovaimperialistã jinduieºte, probabil, sã ajungã paºnicla Constantinopol, în „Roma cea blestematã aVaticanului” ºi la Atlantic. De ce nu? Are experienþastãpânirii multiculturalitãþii, raselor ºi a inhibãriicreºtinismului cu cnutul. Din fericire, NATO încãexistã. Mi-e groazã sã mã întreb: pânã când?

FFeennoommeennoollooggiiaa rrããzzbbooiiuulluuiiaannttiiccrreeººttiinn

Emanuell BBÃDDESCU




1.Sfârºitul ssecolului20, marcat vizibilde un sentiment

de insatisfacþie, precum ºi deun exces de revoltã împotrivaaºezãrii de pânã atunci alumii, punea sub semnulîntrebãrii, de pe poziþiile unuiaºa-numit „postmodernism”,

nu numai o laturã sau alta a modernitãþii, ci însuºistilul de gândire ºi de creaþie, configurãrile la nivelde Weltanschauung ºi forme de viaþã. Interogãrilevizau, atunci, ca ºi acum, adevãrul, valorile ºi tehnica,într-o formã cât se poate de insolitã, producândîngrijorare sau cel puþin uimire, pe alocuri blocajede comunicare, survenite în principal dintr-o dezor-dine a limbajului, dar favorizând ºi licãriri ale unuisentiment de emancipare umanã. Cãci, aºa cumspuneau cei din vechime, Nondum omnium dierumoccidisse (Titus Livius, Ad urbe condita, 39, 36, 9:Încã nu a apus soarele tuturor lucrurilor), adicã:istoria nu ºi-a spus încã ultimul cuvânt!

Pasul hotãrâtor al înscrierii într-o nouã istoriefusese însã fãcut! Devenea iminentã necesitatearedimensionãrii comportamentului uman, într-un nouorizont al vieþii, situarea în conºtiinþa valorilor pereneale culturii. Cãpãtau, parcã, rezonanþe profeticecuvintele unui mare filosof modern: „Omul trebuiesã se cinsteascã pe sine ºi sã se considere demnde ceea ce este mai înalt. Despre mãreþia ºi putereaspiritului el nu va putea avea niciodatã sã aibãgânduri destul de mari [1, p. 36].

Dar (spunea Hegel, în alt context) „cel mai uºoreste sã judeci ce are conþinut ºi temeinicie, mai greueste sã-l înþelegi, cel mai greu este ceea ce le uneºtepe amândouã: sã înfãptuieºti expunerea lui” [2, p. 11].

Aceasta s-ar potrivi ºi la încercãrile de a înþelegesituaþia lumii de azi, lucru nu atât de uºor, cum secrede uneori! Cãci „sesizarea situaþiei are loc într-oasemenea modalitate încât, de îndatã ce faciliteazãapelul la acþiune ºi comportament, ea se ºi schimbã.De aceea, a examina o situaþie constituie dejaînceputul stãpânirii ei” [3, pp. 23, 24].

Aºadar, conceptul de situaþie implicã o ambi-guitate, întrucât ne aflãm deja totdeauna într-osituaþie ºi, ca urmare, nu putem avea despre ea ocunoaºtere exactã imediatã, cãci fenomenul aflãriiîntr-o situaþie este complex, el implicând nu numaidiversitatea poziþionãrii în situaþie, ci ºi raportul cutradiþia ºi cu orizonturile lumilor contemporane nouã.

2.Sã nnu uuitãm ccã nnoul oorizont este ºi unul deaºteptare, în care iese în relief fenomenulinvers celui descris de Max Weber în

formula Entzauberung der Welt (dezvrãjirea lumii),anume, revrãjirea lumii, prezentã în formele diversede pierdere a simþului valorilor, de alunecare înneautentic, ceea ce are ca urmare degradarea lim-bajului discursului public, lipsa mãsurii ºi a nuanþei înapreciere, slaba preocupare pentru identitate, pentruideal ºi permanenþe ale istoriei, „convingerea” unoracã au fost „traºi pe sfoarã”, cã li s-a „confiscat” cevaºi, în reacþie, culpabilizarea (uneori în bloc) celorlalþi.

Dar fenomenul cel mai îngrijorãtor este ceea ces-a numit cândva (în tradiþia eticii valorilor) trecereape lângã ceva: „Nenumãraþi oameni se întâlnesc cualþi oameni. Puþini sunt încã cei care vãd cu adevãrat,în sens valoric... Nu este chiar culmea absurduluicã fiecare ºtie care-i dorinþa celuilalt, ºi totuºi trecemai departe, fãrã sã vadã cã un om rãmâne singur,cu durerea ascunsã a singurãtãþii sale?” [4, pp. 12, 13]

Autorul citat aici oferã o veritabilã radiografierea ceea ce am numit prezenþa în situaþie: „Fiecarecomunitate de interese îºi cunoaºte numai þelurileei proprii, trãieºte numai pentru ele, þese în ele viaþaîntregului precum ºi pe cea a individului. La fel

trãieºte ºi individul în faþa adevãratei vieþi, a între-gului; nu aceasta îi este sfântã, ci în exclusivitateviaþa grupului sãu, aºa cum o gãseºte vârâtã cu forþaîn strâmtele formule ale vremii sale ºi ale înþelegeriisale. Nimeni nu trãieºte privind la marile conexiunicare alcãtuiesc viaþa întregului, nimeni nu vede pulsulistoriei. ªi totuºi, fiecare se aflã în mijlocul acesteia,este la rândul sãu în centrul acþiunii ºi este chematsã vadã ºi sã co-modeleze întregul. El trãieºte maideparte în epoca lui, pe lângã valorile ºi sarcinilelui, pe lângã propria-i viaþã datã numai lui, contem-poranului. Este de mirare cã în perioada în careabundã adepþii ºi conducãtorii de partid se simtelipsa cetãþenilor ºi a oamenilor de stat?” [5, p. 136]

Dar aaceastã sstare este latura pasivã, contem-plativã, de constatare, însoþitã aici de o nos-talgie care þine de simþul istoric ºi de capaci-

tatea creatoare a marilor personalitãþi, de tragicultrãirii acestora într-o lume care, pe de o parte, ºi-apierdut sensul, pe dealta, este în aºteptare!

În acest spaþiu,de aºteptare ºi derutã,nu lipseºte latura activ-negativã, care þine defenomenul revrãjiriilumii ºi al autoiluzionã-rii, o situaþie marcatãprin minciunã ºi rea-credinþã (mauvaise foi):„Vom accepta în voie,scria Sartre, cã reaua-credinþã este minciunãfaþã de sine, cu condiþiade a distinge imediatminciuna faþã de sinede minciuna pur ºisimplu. Minciuna esteo atitudine negativã, seva conveni. Dar aceastã negaþie nu poartã asupracondiþiei însãºi, ci ea vizeazã doar transcendentul...Idealul mincinosului îl constituie conºtiinþa cinicã,afirmând în sine adevãrul, negându-l în vorbele saleºi negând pentru el însuºi aceastã negaþie” [5, p. 46].

Este de observat cã mincinosul are intenþia (pecare nu o ascunde deloc) de a înºela, afirmându-seprin conduite secundare (ca jurãminte, asigurãri cãspune adevãrul º.a.). Spre deosebire de minciunã,prin care „conºtiinþa afirmã cã ea existã prin naturãca ascunsã celuilalt, utilizând în profitul ei dualitateaontologicã a eului meu ºi a eului celuilalt”, reaua-credinþã este cumva „minciuna, faþã de sine”,structura minciunii pãstrându-se doar în aparenþã:„ceea ce schimbã totul este faptul cã aici se mas-cheazã adevãrul faþã de mine însumi ºi astfeldualitatea celui care înºealã ºi a înºelatului nu maiexistã. Dimpotrivã, prin esenþa ei, „reaua-credinþãimplicã unitatea unei conºtiinþe” [5, p. 87].

Întocmai ca în mitul lui Actaeon: vânãtorul devineel însuºi prada pe care o urmãreºte. Situaþia celuide rea-credinþã nu este simplã: „Cel care e afectatde rea-credinþã trebuie sã aibã conºtiinþa proprieisale rele-credinþe, deoarece fiinþa conºtiinþei esteconºtiinþa de a fi. Se pare deci cã trebuie sã fiide bunã credinþã cel puþin în faptul cã eºti conºtientde propria rea-credintã” [5, p. 88].

Pentru cel care trãieºte în minciunã ºi rea-credintã, consecinþele sunt ruinãtoare, ele produ-când devierea de la normalitate, falsitate, lipsa deautenticitate a trãirii. Poate ºi de aceea, asemeneastãri nu sunt durabile, deºi fenomenul este destulde frecvent (îndeosebi în perioadele de schimbareîn condiþie socialã a comportamentului uman). Maimult, stãrile de acest gen încep, prin forþa lucrurilor,în câmpul de studiu psihoanalitic, pentru a explica

dedublarea între viaþa conºtientã ºi inconºtient, ceeace implicã o mare dificultate (într-un fel, un paradox):„nu mã pot cunoaºte decât prin intermediul altuia,ceea ce înseamnã cã în raport cu acest al meu mãaflu pe poziþie de altul”; ºi astfel se ajunge la „ideeaunei minciuni fãrã mincinos, adicã ajung ºi înþelegcum pot sã nu mã mint, ci sã fiu minþit” [5, pp. 89, 90].

Condiþiile de „rea-credinþã” permit sã se înþeleagãmai bine ce ar trebuie sã fie omul în fiinþa sa, cãci„dacã omul este ceea ce este, reaua-credinþã devineimposibilã”; opusul ar fi astfel „buna-credinþã” (labonne foi), prin care se încearcã „fuga dedezagregarea fiinþei proprii” [5, pp. 98, 111].

Nu mmai ppuþin ssemnificativ este comportamen-tul prin resentiment, o stare a trãirii efectivecare constituie, cum spunea Nietzsche

(Genealogia moralei, I, 8) „izvorul multor prejudecãþimorale”. Cãci „punctul de plecare cel mai autentical formãrii resentimentului îl constituie impulsul spre

rãzbunare”, un „impuls activ” care se manifestã „caun atac sau o lezare a unei persoane” [6, pp. 4, 5].

ªi iatã descrierea: „Rãzbunarea în sine estedeja o trãire care se construieºte pe trãirea uneineputinþe, constituind totdeauna un indiciu deslãbiciune; resentimentului îi este structuralã„înºelãtoria valoricã”, ºi se manifestã „prin iluziasau falsul valorilor ca atare”, priveºte „relaþiafundamentalã cu conºtiinþa valorii” [6, pp. 15, 16].

Mai agravant privit, resentimentul este „unuldintre izvoarele prãbuºirii unei ordini eterne dinconºtiinþa umanã”, este, cum remarca Nietzsche,„o falsificare a tablei de valori” [6, p. 29], conducela un tip de comportament, la „omul resentimentu-lui”, care, în condiþii de crizã în starea de lucruri aunei lumi (fie în derutã, fie în cãutare), constituie unobstacol principal ºi în calea convieþuirii, ºi în caleaafirmãrii personalitãþii umane. Cãci are loc aiciîntâlnirea cu superficialitatea trãirii în plan individual,unde „se aleargã dupã impresii, trãiri ºi senzaþii,

unde ne uitãm totdeauna dupã ceea ce este mainou... iar precedentul este uitat înainte de a fi exa-minat corect ºi de a fi înþeles. Trãim din senzaþie însenzaþie. Puterea de penetrabilitate se aplatizeazã,sentimentul valorii se toceºte în goana dupãsenzaþional” [4, p. 341]. (Va urma)

Referinþe[1]. G.W.F. Hegel, Cuvânt la deschiderea prelegerilor

din Berlin, 22 octombrie 1818, în Logica. Enciclopediaºtiinþelor filosofice, Bucureºti, Ed. Academiei, 1962.

[2]. Idem, Fenomenologia Spiritului, Bucureºti,Ed. Academiei, 1965.

[3]. K. Jaspers, Die geistige Situation der Zeit (1931),Berlin, de Gruyter, 1968. „Conceptul de situaþie (sespune în alt context) þine de cel de orizont, de cerculde viziune ce include tot ceea ce este vizibil în funcþiede un punct central. Aplicând aceasta la conºtiinþacugetãtoare, vorbim atunci de îngustimea orizontului, delãrgirea lui posibilã, de deschiderea de noi orizonturi etc.”(H.-G. Gadamer, Wahrheit und Methode. Grundziigeeiner philoso-phischen Hermeneutik, Tübingen, Mohr,1975, p. 286)

[4]. N. Hartmann, Ethik, Berlin, de Gruyter, 1935.„Este neîndoielnic, se spune mai departe, cã, pe lângãîntreg egoismul natural, pe lângã teama omeneascã ºifalsa mândrie, existã, înainte de toate, incapacitatea dea vedea moral... Bogãþia etosului omenesc se îmbolnã-veºte ºi moare din cauza meschinãriei inculturii priviriietice, a privirilor aceloraºi oameni pentru acelaºi etosuman.” (N. Hartmann, Etica. Introducere, în Vechea ºinoua ontologie ºi alte scrieri, Ed. Paideia, 1997, p. 135)

[5].6. J.-P. Sartre, L´Être et le Neant. Essaid’ontologie phénoménologique, Paris, Gallimard, 1943.

[6]. M. Scheler, Das Resentiment im Aufbau derMoralen, Frankfurt a.M., V. Klostermann, 1978.

Situaþia sspiritualã aa ttimpului nnostruAcad. AAllexandrru BBOBOC

Cum sse vva ssfârºi aacest rrãzboi nu-i greu de imaginat, dar neînchipuit dedureros este cã soldaþii aflaþi în luptã sub stindardul anticreºtin suntindivizi botezaþi, eliberaþi, cred ei, de misticism: în Occident, tinerii

prelucraþi de guvernanþi iresponsabili sau vânduþi, în Est, „ateii” pe care teroareastalinistã nu a reuºit sã-i obþinã! Ei sunt masa de manevrã de astãzi, „roboþii vii”de mâine, care, victime ale unui învãþãmânt dirijat, nu realizeazã cã europenismulde pânã mai ieri a produs marea culturã, întregul patrimoniu ºtiinþific al omenirii,de care se face atâta caz pentru a zdrobi religia, cã a creat civilizaþia împotrivacãreia luptã, asemenea avangardiºtilor, doar pentru cã este de sorginte creºtinã.

Pe aceste cadavre vii – ce altceva sunt? – le vedem defilând nu doar despuiate,ca la Petrograd, în 1918, dinaintea „eliberatorului Lenin”, ci ºi, fãrã conºtiinþãmoralã ºi de sine, batjocorind cu gesturi haotice de primate crucea iubiriide oameni. S-a ajuns deja foarte departe: cereri cãtre UE de scoatere acreºtinismului în afara legii, cum cã ar fi intolerant (precum corectitudineapoliticã?), de interzicere a botezului etc. Nu cumva pentru temperareaentuziasmului celor câþiva de Sus ºi atenuarea influenþei Rusiei a fost numitpreºedinte al SUA atât de blamatul Donald Trump? Ar fi bine sã ne întrebãmde cine ºi pentru ce este blamat...

88




În aaugust 11921, ultimele unitãþi ale ArmateiRepublicii Populare Ucrainene (R.P.U.), primulstat ucrainean independent modern apãrut pe

harta Europei, în februarie 1918, dupã mai bine detrei secole ºi jumãtate de ocupaþie strãinã, dacã luãmîn considerare Obºtea liberã a cazacilor zaporojeni(1648-1657), condusã de hatmanul Bogdan Hmelniþki(1595-1657), cunoscut mai ales la noi datoritã cãsã-toriei fiului sãu, Timuº, cu prinþesa moldoveancãRuxandra, fiica lui Vasile Lupu, eveniment consemnatde Mihail Sadoveanu în romanul Nunta domniþeiRuxandra (reeditat, în 2007, la Editura Agora),respectiv Brigada a 2-a siberianã de mitraliori,condusã de tânãrul colonel Hnat Porohivski, com-pusã din 59 de ofiþeri ºi aproximativ 500 de militari(subofiþeri, cadeþi ºi soldaþi), treceau, la adãpostulîntunericului, Nistrul, sub ploaia de gloanþe agrãnicerilor sovietici, refugiindu-se iniþial la Bãlþi,ulterior mutaþi la Braºov, apoi la Oradea ºi Fãgãraº,pânã în 1923, când, oficial, „tabãra” militarã s-adesfiinþat, iar emigranþii ucraineni au fost dirijaþi sprelocuri de muncã din toate colþurile þãrii. Realitateaistoricã tristã este cã vecinii noºtri de la nord nu aucunoscut unitatea statalã secole de-a rândul, deºi auluptat, pe rând, cu Regatele Poloniei ºi Lituaniei, cuHanatul Crimeii ºi, mai cu seamã, cu austro-ungariiºi cu þarii Rusiei, care au constituit, de la 1613încoace, primul stat multinaþional din istorie, subdomnia absolutã a Romanovilor, întreruptã sânge-ros în octombrie 1917 prin abdicarea ºi, ulterior,asasinarea lui Nicolae al II-lea (17 iulie 1918).

Sfâºiatã ºi, practic, împãrþitã între cele douãimperii central-europene, Ucraina, intratã în rãzboiîn 1914, va cunoaºte mai bine de un deceniu de luptecrâncene, adesea fratricide, suferind atât de pe urmaconfruntãrilor armate, cât ºi a rãzboiului civil care aurmat. Celor peste 3 milioane de victime din rândulcivililor ºi al militarilor li se adaugã ºi cei 30.000de bucovineni (majoritatea etnici români) ºi galiþieni,din Ucraina subcarpaticã, deportaþi în Siberia, subacuzaþia de complot împotriva Rusiei þariste. Înaceste condiþii, nu e de mirare cã, încã de a douazi dupã izbucnirea, la Petrograd, a Revoluþieiburghezo-democratice (27 februarie 1917), autoritãþilede la Kiev au declanºat acþiunile politice ºi militarepentru obþinerea independenþei, urmãrind de laînceput sã se desprindã definitiv de Rusia ºi cerândguvernului de la Petrograd, prin autoritatea RadeiCentrale Ucrainene, constituitã în martie 1917,autonomia teritorialã ºi introducerea oficialã a limbiiucrainene în ºcoli. De altfel, între Ziua SfinteiRevoluþii, 16 martie 1917, când, în prezenþa a 10.000de locuitori ai Kievului, Rada a adoptat hotãrâreaconvocãrii Congresului Ucrainean, care a pronunþathotãrârea privind autonomia teritorialã, singura înmãsurã sã asigure populaþiei de etnie ucraineanã,ca ºi celorlalte etnii conlocuitoare, drepturile politicevisate, ºi 12 octombrie 1920, când, printr-un tratatunilateral, semnat la Riga, între guvernul polonezcondus de mareºalul Josef Pilsudski (1867-1935)ºi sovietici, R.P.U. îºi înceta, practic existenþaoficialã, situaþie consfinþitã de altfel ºi prin Tratatulde Pace de la Paris, care hotãrâse deja ca tratativelecare priveau soarta Ucrainei sã se poarte numai cureprezentanþii Rusiei sovietice, istoria scurtã a R.P.U.a fost un ºir neîntrerupt de rãzboaie civile, trãdãriºi înfrângeri, strãfulgerat din când în când de actede mare demnitate ºi exemple de patriotism duspânã la sacrificiu. Ca un epitaf al acestor evenimente,meritã amintitã data de 30 decembrie 1922, când,în urma Congresului Sovietic de la Moscova, la careau participat ºi reprezentanþi ai R.S.S. Ucraineanã,stat artificial, creat în decembrie 1917, iniþial la Kiev,ulterior la Harkov, aproape de graniþa cu Rusia, s-aconsfinþit crearea U.R.S.S., uniune care a durat pânãîn 1991, când, autodizolvându-se, a deschis caleaapariþiei unor þãri independente în spaþiul ex-sovietic,inclusiv a Ucrainei, care ºi-a re/declarat independenþala 24 august 1991.

În aacest ccontext, meritã amintit sprijinul pe careGuvernul Regal Român l-a acordat tânãruluistat ucrainean, condus la data respectivã de

un Directorat, în urma demisiei hatmanului PavelScoropadski, care a trimis, în iulie 1919, o delegaþiepoliticã ºi economicã la Bucureºti, condusã

de dr. Constantin Maþievici (1874-1942), un apropiatal lui Simon Petliura (1879-1926), membru de vazã alDirectoratului, lider al Revoluþiei Ucrainene, însãrcinatde Congresul militar cu rangul de secretar generalpentru probleme militare. În opinia istoricului MihaiPocorski, misiunea doctorului Maþievici la Bucureºtiera de a negocia cu prim-ministrul Ion I.C. Brãtianuacordarea unui ajutor de rãzboi, pentru a susþineofensiva contra bolºevicilor, ºi eventual gãsireade sprijin pe lângã Antanta pentru recunoaºtereaUcrainei. (Însufleþiþi de idealul independenþei Ucrainei,Bucureºti, f.e., 2016, p. 97). Pentru a-ºi susþinecererile, Maþievici a încercat sã spele gafa Guver-nului bolºevic de la Harkov, care, într-un documentdin martie 1918, protestase împotriva emancipãriiBasarabiei ºi alipirii ei la România, publicând în ziarulkievean Izbânda, din 14 octombrie 1919, urmãtorultext: „Imperialiºtii ruºi ne învinuiesc cã facem cadoudin pãmântul Rusiei. Dar noi ne punem întrebareacând au fostBasarabia ºi Galiþiapãmânt rusesc?Galiþia ucraineanãeste pãmântul nostru,iar în ce priveºteBasarabia, care epãmânt românesc(s.n.), Sfatul Þãrii deacolo a hotãrât alipireala România Regalã”(ibidem, p. 84).Din pãcate, în urmaluptelor locale, armataucraineanã a pãrãsit,la 21 noiembrie 1920,teritoriul Ucrainei,emigrând, odatã cuGuvernul, în specialîn Polonia, iar o micãparte în România.

Majoritateapersonalitãþilor marcante din perioadaexistenþei R.P.U., cu deosebire patrioþii

ucraineni Simon Petliura, asasinat la Paris, în 1926,de un agent bolºevic, Nestor Mahno (1888-1934),fost ºi el, o vreme, emigrant la Bucureºti (1921-23),adept al liniei „anarhiste”, în încercarea sa dea impune în Ucraina „a treia putere”, opusã atâtDirectoratului, cât ºi bolºevicilor, la fel ca ºi liderulArmatei „Albe”, generalul rus Anton Deninkin (1872-1947, S.U.A.), ori amiralului rus Alexandru Kolceak(1874-1920), se pare, moldovean de origine ºi primulexplorator polar modern, apar ca personaje, alãturide o serie de eroi fictivi, în cel mai cunoscut romandespre rãzboiul civil ucrainean Donul liniºtit (StihiDon), scris între 1928-40 de Mihail ªolohov (1905-1984), o operã distinsã deopotrivã cu Premiul Stalin(1940), cu Ordinul Lenin, dar ºi cu Premiul Nobelpentru literaturã, în 1965. Cartea focalizeazã o zonãspecialã a Ucrainei, Donul, cu aºezãrile sale cãzã-ceºti, situate la numai 200-300 de kilometri de linia derãzboi, ºi redã, într-o manierã realist-miticã, rãzboiulcivil, confruntãrile dintre „albi” (monarhiºti) ºi „roºii”(bolºevici), incursiunile „verzilor”, lui Mahno, totul pussub semnul dragostei cazacului pentru stepã: „Stepamea iubitã, ca un fiu sãrut pieptul tãu” (Donul liniºtit,Ed. Univers, 2014, vol. III, p. 67), Scriind desprecazaci, Solohov atinge un mit, poate chiar unul dintrecele mai vii mituri ruseºti, acela al cazacului liber,reuºind adesea sã evite capcanele realismuluisocialist în care a fost circumscrisã opera sa.

Ca o consecinþã a rãzboiului civil din Ucraina esteºi prezenþa, în România interbelicã, a unei emigraþiiucrainene, dacã nu numeroasã, suficient de maturãpolitic pentru a aprecia mâna întinsã de statul român,în condiþii economice grele. Liderul acestei emigraþiia fost, prin forþa împrejurãrilor, colonelul HnatPorohivski (în actele româneºti, Igantie Porohovski)(n. 29 ianuarie 1888 – d. 14 iunie 1952, în detenþie,în lagãrul de la Potma, R.A.S.S. Mordvinã), absolvental Academiei Militare din Odessa (1911) ºi colonel înarmata lui Simon Petliura, comandant al Regimentului4, cãzãcesc, iar dupã 1920 al Brigãzii de Vânãtori(de rezervã).

Într-o lucrare cu conþinut biografic, fiica sa Olga

Porohivska – Andrici(n. la Bucureºti, în 1933,din cãsãtoria cu NellyMargulis, originarã din ChiliaNouã, fostul judeþ Ismail)redã, alãturi de fragmentedin Memoriile coloneluluiPorohivski (cvasi inedite, fiindpublicate iniþial între 1929-31de pãrintele sãu, în Revista militarã Tabor/Tabãra,care apãrea la Lvov, oraº aflat pe atunci subadministraþie polonezã), precum ºi câteva amintiridin Bucureºtiul interbelic, în care a trãit ºi ºi-a purtatidealul politic fostul ofiþer ucrainean. Memoriile, scrisela persoana a III-a, încep cu evocarea lui SimonPetliura, adevãratul lider al Armatei ucrainene:„Dupã ce armata lui Petliura, într-o luptã dârzã, darinegalã, fu înfrântã, ne-am gãsit refugiul în Polonia,într-un lagãr înconjurat cu sârmã ghimpatã. Chinuiþi

de foame ºi frig, ostaticii din Brigada a 2-aSiberianã, condusã de … au cerut azil uneiþãri mai primitoare, România.” (Însufleþiþide idealul independenþei, op. cit., p. 130)

Aºa îîncepe aaventura româneascã aluptãtorilor ucraineni, care au rãmas,unii dintre ei, pentru toatã viaþa în

patria de adopþie. Între aceºtia a fost ºi fostulcolonel Porohivski, stabilit la Bucureºti, care,cu ajutorul dr. Maþievici, devenit între timpambasador (onorific) la Bucureºti al Guvernuluiucrainean din exil, a înfiinþat Comitetul deajutorare al emigranþilor ucraineni din exil, cusediul iniþial în Calea Dorobanþilor, ulterior pestrada Dele Veche, nr. 45, în cartierul Cãlãraºi.Aici ºi-a desfãºurat, între 1930-40, activitateaHnat Porohivski, devenit între timp absolvental ªcolii de Documentare ºi ªtiinþe Administra-tive din Bucureºti ºi integrat activ în viaþasocialã a Capitalei. Deºi apatrid, la izbucnirearãzboiului a cerut sã fie înrolat voluntar, înArmata Românã, fiind cooptat în calitate de

consilier tehnic pe lângã Statul Major General. Aºaa rãmas în mintea fiicei lui, în prima zi de rãzboi,la 22 iunie 1941: „Într-adevãr, tata nu plecase. Neaºtepta îmbrãcat în uniformã. Arãta obosit, puþin chiarîmbãtrânit, dar a þinut sã ne lase amintirea primeizile de rãzboi, cãci nimeni nu ºtie, plecând pe front,când ºi dacã se va mai întoarce la cei dragi.” (op. cit.,p. 166)

Participant activ la rãzboiul antisovietic, decoratcu Coroana României cu spade, Virtutea Militarãºi Steaua României (1944), colonelul Porohivskis-a întors, totuºi, teafãr de pe front, intrând directîn atenþia agenþilor NKVD-ului de la Bucureºti,care, în seara de 6/7 noiembrie 1944, l-au reþinut,extrãdându-l în U.R.S.S., unde Tribunalul TrupelorM.A.I. ucrainean l-a condamnat la 25 de ani deprivare de libertate. Rãmasã fãrã sprijin („mamas-a îmbolnãvit de nervi în urma ºocului suferit”),mica Olga a fost crescutã de mãtuºa Noºka – soramamei ºi unchiul Dumitru Ivaºina, care se salvasede la arestare schimbându-ºi domiciliul ºi înfãþiºarea.Sub un nume fals, fostul literat, care semna cupseudonimul Herodot, a lucrat, pânã la pensionare,casier la o farmacie, reuºind sã-ºi pãstrezedemnitatea (a murit în 1975, la 83 de ani).

Astfel ss-aa îîncheiat aaventura româneascãa familiei Porohivski, cu precizarea cã fiicasa, Olga, a colaborat cu istoricul Vadim

Guzun la elaborarea monografiei Hnat Porohivski.Asul ucrainean al Serviciului Special de Informaþii,lucrare premiatã în 2016 de Fundaþia Magazin istoric,fiind ea însãºi o valoroasã scriitoare, autoare aromanelor Roxolana ºi Domniþa Ruxandra ºi Timuººi a culegerilor de basme Moara poveºtilor ºi Basmedin patru zãri. Este ºi acesta un mod de a mulþumiþãrii de adopþie, România, despre care pãrintele sãuscria, într-o scrisoare personalã adresatã de pe front,soþiei sale Nelly: „Eu sunt obligat faþã de România.Viaþa mea, fericirea de a avea o casã, o familie, toateastea sunt datoritã þãrii unde am fost primit cu ospi-talitate ºi am fost tratat bine. Iatã, sunt 20 de anide când sunt aici ºi mã simt liber... „ (op. cit., p. 167)O mãrturisire pe care, sincer, o aºteptãm ºi din parteamultor români, purtaþi de vântul soartei, peste hotare.

DDee ppee DDoonnuull lliinniiººttiitt,, îînn BBuuccuurreeººttiiMarrian NNENCESCU

Centenarul MMarii UUniri



Sunt nnepoata pprofeso-rului SSolomon HHaliþã,luptãtor pentru

realizarea unitãþii poporuluiromân ºi fruntaº în operade înfãptuire a Marii Uniri,

inspector general al învãþãmântului, prefect aljudeþelor Iaºi ºi Nãsãud, decorat cu Steaua ºiCoroana României, în grad de Ofiþer ºi Comandor.

Sunt foarte rare în istoria unui popor ceasurilecând acesta, dintr-o datã, nãvãleºte direct în propriaistorie, pentru a spune ce vrea, ºi atunci fãrã ezitãriºi nevoie de tãlmãciri. Articolul de faþã ºi însemnãrilecare îl vor urma nu sunt lecþii, autoarea neavândcompetenþa istoricului ºi nici pe aceea de naturãeticã sau moralã. Datoria sã le manifeste pe acestearãmâne celor în drept ºi celor care conduc destineleacestei þãri.

Doresc doar sã prezint câteva momente ºipersoane legate de Marea Unire, mãrginindu-mã lace se gãseºte în arhiva noastrã de familie, în special,cu privire la unchiul Solomon, limitând comentariulºi interpretãrile la cât mai puþin. Probabil nu m-aºfi încumetat la iniþiativa de acum, dacã n-aº fi vãzut,împreunã cu noi toþi, distorsiunile ºi falsificãrile careapar, inacceptabile, poate orchestrate, privind istoriaMarii Uniri, produse de diferite „grupe de lucru”,cu variate ºi deloc sãrãcãcioase susþineri.

Ce-am fãcut noi, în istoria noastrã? Nu ne-amfãurit glorii pe spinarea altora ºi n-am cãutat Pãmântºi Apã aiurea – niciodatã.

Ce-i drept, nu ne învrednicirãm sã avem programepe mãsurã, ca alþii, care au un Program Trianon 100,deºi poate li s-ar potrivi mai bine un Program Paºalâc150 de ani, având materie. Îmi permit sã cred cã îiaºteptãm pe cei în drept, precum Academia Românã,Ministerul Culturii, cel etern dat pentru stabilitate, sauDepartamentul Românilor de Pretutindeni, sã vinãcu un Program România Daco-Romanã 2000, cuun departament pentru monitorizarea publicaþiilorºi evenimentelor, care sã ofere expoziþii, conferinþe,burse de studiu al arhivelor de la Viena ºi de laVatican ºi cu oportunitãþi de întâlnire în care sãse prezinte, mai cu seamã pentru tineri, idealurileºi luptele intelectualitãþii noastre pentru promovareaidentitãþii naþionale.

Ce putem noi scrie? – pentru actorii evenimente-lor, numele ºi douã date, arãtând un de atunci ºi unpânã atunci, arãtând începutul lucrãrii lor ºi sfârºitulcare o întregeºte.

Copârºeul – sicriul – unchiului Solomon a fostpurtat la Sângeorz-Bãi, mai întâi de elevi, semn cã aplecat dintre ai lui un om al ºcolii [4], apoi de bãrbaþiai locului, în straie naþionale, semn ca a plecat unpatriot. În acest fel ºi-a început drumul spre noi, spreistoria noastrã, pe care nu o va pãrãsi niciodatã,Solomon Haliþã (1859-1926). L-au condus ai lui, oa-meni din „Sângeorz, sat românesc”, dintr-unul „fãrãamestec”, cum precizeazã Nicolae Iorga [3, pp. 295-296]. Marele istoric îl citeazã pe Solomon Haliþã ºinu uitã sã ne spunã cã acesta a dat satului sãu ocasã a culturii, pe care o cumpãrase pentru aceasta,„clãdirea cea frumoasã de la marginea drumului...”(op. cit.). A fost S. Haliþã mai mult profesor, fruntaºunionist, prefect? Istoria/destinul ne face un semn,ne comunicã un verdict: a murit pe 1 decembrie 1926.

În 11925, ccu uun aan îînainte dde ddeces, SolomonHaliþã a organizat, din proprie iniþiativã, laPrefectura Bistriþa-Nãsãud pe care o condu-

cea, celebrarea a 7 ani de la Marea Unire, la carecontribuise efectiv. Am gãsit discursul rostit de elatunci în cartea vrednicului de toatã lauda, teologulortodox Alexandru Daraban [2]. Mie ºi lui Dragoº,soþul meu, nu ne-a venit sã credem cã ideile dinaceastã cuvântare au putut sã aparã în urmã cuaproape 100 de ani, aºa cã am cerut ajutoruldoamnei Cornelia Vlasin, directoarea ArhivelorJudeþene Bistriþa, prin domnul Ioan Pintea, directorulBibliotecii Judeþene, pentru a avea ziarul vremii subochi. Textul ne vorbeºte de la sine, cu putere, pentruautenticitate, vezi citatul care urmeazã, din GazetaBistriþei, anul V, nr. 24, 15 decembrie 1925, p. 1-2.

„Conform programului fixat, la ora 11.30 dl PrefectS. Haliþã deschide solemnitatea prin urmãtoareacuvântare:

Onoratã aasistenþã,Ne-aam îîntrunit aastãzi aaci cca ssã pprãznuim aa 77-aa

aniversare aa ccelui mmai îînsemnat eeveniment ddin iistorianoastrã nnaþionalã: îîntregirea ppatrimoniului sstrãmoºescprin uunirea AArdealului ccu ÞÞara-MMamã.

Dupã uunirea ccu vvechiul RRegat aa BBasarabiei ººiBucovinei, ppãrþi rrupte dde vvitregia vvremilor ddin ttrupulMoldovei llui ªªtefan CCel MMare, ppoporul rromân ddinTransilvania, BBanat, CCriºana ººi MMaramureº, pprinmandatarii ssãi aaleºi dde ttoate þþinuturile ººi pprin gglasula ppeste 1100.000 dde þþãrani, îîn ffrunte ccu ffloareaintelectualitãþiiromâne, ccu MMitropoliþiiºi eepiscopii aambelorconfesiuni, aa hhotãrâtîn zziua dde 11 DDec.1918, îîn AAlba IIulia lluiMihai VViteazul, UUnireape vveci ccu RRomânia.

Prin aacest aactde oo ccovârºitoareînsemnãtate iistoricã,provinciile rromâneºticare aau ppurtat mmaiîndelungatã vvremejugul aasupritor aalstrãinului, ss-aau uunit ccusurorile llor dde aacelaºisânge, îînchegându-sseîntr-uun ssingur ttrup,formând uun ssingurstat: RRomâniaMare, lliberã ººiindependentã.

Lãsatã uurmaºilor –– dde ccolonii aaºezaþi dde mmareleîmpãrat TTraian ppe aaceste pplaiuri, cca ssã sstea ccasentinelã aa ccivilizaþiei llatine îîmpotriva hhoardelorbarbare, ccare ddin ffundurile RRãsãritului îîndepãrtatse rrevãrsau cca ppuhoiul nnãpraznic ººi aameninþauhotarele îîmpãrãþiei rromane.

Sentinela rromanã aaºezatã aaci dde „„Maica RRomacea bbãtrânã”, ccum zzice bbardul dde lla MMirceºti, ººi-aafãcut ddatoria, ccum îîi ddicta nnobila eei oorigine.

De mmulte oori aa ttrebuit ssã sse îîncovoaie ssubgreutatea vvalului dduºman, ddar îînfrântã nn-aa ffostniciodatã, ccãci „„apa ttrece ººi ppietrele rrãmân”ºi ttot cce-ii vval, cca vvalul ttrece.

Moldova ººi MMuntenia nn-aau ffost pprefãcute îînpaºalâc tturcesc ssau ttãtãresc, cci aau sstat ttotdeaunastrajã aa ccreºtinitãþii, ppe ccând ccapitalele aaltor þþãri aauvãzut ppe vvizirii ppadiºahului îînfigând ssteagurile ccu ttreituiuri ppe tturnurile ccatedralelor ººi aaºezând îîn ppalateleprinþilor ddomnia SSemilunei.

Sentinela rromanã aa sstat vveacuri dde-aa rrândulneclintitã ppavãzã ººi zzid dde aapãrare aa ccivilizaþiei ººia ccreºtinismului aaci lla pporþile oorientale aale EEuropei,înfruntând ccu ppieptul ssãu dde-aaramã nnãpraznicelelovituri aale ttalazurilor ppãgâne –– cce vveneau ddin rrãsãrit,miazãzi ººi mmiazãnoapte, ddând rrãgaz nnaþiilor mmaifericite ddin aapus ssã pprogreseze îîn cculturã ººi bbunastare mmaterialã.

D-nnelor ººi DD-llor,Ar ttrebui ssã ddepãºesc ccadrul ccuvântãrii mmele ddacã

aº aarunca oo pprivire rretrospectivã ccât dde sscurtã aasupramomentelor, cchiar ººi nnumai aa ccelor mmai pprincipale,care aau ccreat ssituaþia ppoliticã aa nneamului rromânesc,aºa ccum eel sse aaflã îîn ppreajma iizbucnirii rrãzboiuluimondial, ccu aatât mmai ppuþin mmã vvoi oocupa dde ffazeleîn ccare ss-aa ddesfãºurat aacest ccrâncen rrãzboi.

Þin îînsã ssã rrelevez ccã RRomânia aa aavut ººi eeapartea eei dde ssuferinþã îîn aacest rrãzboi ººi aa aavutºi oo îînsemnatã pparte dde gglorie nnepieritoare.

În uurma ddezastrelor ccauzate dde aacest ccataclismfãrã eegal îîn iistoria oomenirii, ss-aar ffi ccrezut ccã ssoarelebinefãcãtor aal ppãcii vva îîncãlzi ttoate iinimile ººi vvalumina ttoate mminþile, ppentru cca ggrozãviile rrãzboiului

sã nnu sse mmai rrepete, iiar ppopoarele ssã aaibã lliniºteanecesarã ppentru vvindecarea rrãnilor ssângerânde.

Era mmultã nnevoie dde oodihnã, ddupã cce lla OOituz,la CCireºoaia ººi lla SSiret sscrisese ccu llitere dde ssânge ccã„pe aaici nnu sse ttrece”, ddupã cce lla MMãrãºti ººi MMãrãºeºtia ppus llumea îîn uuimire pprin ffaptele ssale dde aarme, ddupãce ccurãþind þþara dde dduºmanii ccare oo iinvadaserã aa ppusstãpânire ppe hhotarele eetnice aale nneamului rromânesc,tot eel aa ffost cchemat dde ssoartã ssã ppotoleascã ffoculnebuniei ccomuniste, cce iizbucnise ccu ffurie lla vvecinuldin aapus, ccare vvoia ssã îîntindã mmâna ttovarãºului ssãudin rrãsãrit, ppentru cca îîmpreunã ssã ppreumble ddin nnouspectrul mmorþii, jjaful ººi ppârjolul ppeste ttrupul iistovital ppatriei aabia îîntregite.

Dupã llupte ccrâncene lla TTisa, aarmata rromânãînainteazã ttriumfãtoare ppânã îîn iinima þþãriiduºmanului mmilenar, ººi ccu ssabia îîntr-oo mmânã,cu bbucata dde ppâine îîn ccealaltã, rrestabileºteordinea îîn ttrufaºa ccapitalã îînfometatãde tteroarea rroºie.

Iar aastãzi, ddupã 77 aani ddela îîncheierea ppãciigenerale, ssentinela rromânã ttot mmai ttrebuiesã sstea dde vveghe lla NNistru, ppentru ccã ssoarelepãcii ººi aal ddreptãþii îîncã nn-aa pputut îîmprãºtianorii cce aameninþã ddin rrãsãrit.

Sã ffim îînsã ttari îîn ccredinþa pputerilorºi vvitejiei nneamului nnostru...

Este un discurs puternic. Oratorul nu ezitasã ne spunã, fãrã ocoliºuri, unde vede vocaþiaþãrii noastre, în istorie: „sentinelã a civilizaþieilatine împotriva hoardelor barbare, care dinfundurile Rãsãritului îndepãrtat...” Impresio-neazã clarviziunea ºi avertismentul sãude acum 90 de ani privind „focul nebunieicomuniste, ce izbucnise cu furie la vecinuldin apus, care voia sã întindã mâna tovarã-ºului sãu din rãsãrit”. Ceva seamãnã cu ceea

ce auzim ºi vedem noi azi.

Unchiul mmeu, SSolomon HHaliþã (în fotografiaalãturatã), despre care vreau sã vãpovestesc, s-a nãscut în Sângeorz-Bãi,

judeþul Bistriþa-Nãsãud, din pãrinþii Maxim ºi IleanaHaliþã, având o sorã – Elisabeta, ºi un frate –Alexandru Haliþã, profesor ºi vicar foraneu greco-catolic de Rodna, bunicul meu.

Dupã terminarea liceului la Nãsãud, Solomonpleca cu Iuliu Moisil (1859, Nãsãud – 1947, Nãsãud),viitor profesor ºi director de ºcoalã, membru deonoare al Academiei Române din 1943, pentrua-ºi continua studiile la Viena, cu bursa obþinutãdin Fondul Grãniceresc, vezi [5]. Obþine douã licenþe,prima la Universitatea din Viena, Facultatea de Istorieºi Filosofie, ºi cea de a doua, de Pedagogie, la„Wiener Pedagogium”. Se întoarce acasã în Ardeal,unde oficialitãþile statului maghiar îi oferã poziþii subnivelul pregãtirii ºi dorinþelor sale ºi pleacã în Regat,ca mulþi ardeleni înaintea sa. Aici este numit profesor,pe rând, la Dorohoi, Bârlad, Galaþi ºi Iaºi.

Format în ºcoala nãsãudeanã ºi la „RomâniaJunã” de la Viena, pedagog, organizator energic,într-un cuvânt, „om de nãdejde”, Solomon devinecolaborator apropiat al ministrului Spiru Haret. Încalitate de inspector general al învãþãmântului normalºi primar, participã direct la realizarea ReformeiÎnvãþãmântului. În timpul Primului Rãzboi Mondial,când guvernul român era refugiat la Iaºi, precum ºiîndatã dupã terminarea rãzboiului, Solomon Haliþãduce o muncã energicã de asistenþã socialã ºi desusþinere a refugiaþilor, asigurându-le adãpost, hranãºi îmbrãcãminte, ca secretar al Societãþii de asistenþãsocialã „Regina Maria” [6], [7, p. 186].

În aceeaºi perioadã, în cursul anului 1918, înTransilvania s-a agravat situaþia politicã. De acolososeau veºti îngrijorãtoare privind acþiunile criminaleale jandarmilor maghiari care terorizau populaþiaromâneascã. În aceastã stare de fapt, s-a simþitnecesitatea contactãrii directe a Comitetului PartiduluiNaþional Central, pentru stabilirea unei strategiipentru realizarea Marii Uniri.

Marea UUnire - SSolomon HHaliþãºi mmãrturiile ddin ffamilia nnoastrã

Constanþa VVAIDDA HALIÞÃ

1




În uurma uunei cconsultãri, între prim-ministrulgeneralul Constantin Coandã, Ion I.C. Brãtianu,generalul Arthur Vaitoianu ºi Solomon Haliþã,

se decide trimiterea unei delegaþii în Ardeal, în fruntecu Haliþã, pentru a stabili legãtura cu liderii unioniºti,pentru a observa evenimentele la faþa locului ºipentru a pregãti proclamarea Unirii, [7, p. 186],[1, pach. V, dos. 88, f. 3]. (Constantin Coandã,1857-1932, a fost un general român, fost profesorde matematici la ªcoala naþionalã de poduri ºiºosele din Bucureºti ºi, pentru o scurtã perioadã,24 octombrie – 29 noiembrie 1918, preºedinteal Consiliului de Miniºtri ºi ministru de Externeal României. Printre cei 7 copii ai sãi, 5 bãieþiºi 2 fete, s-a numãrat ºi celebrul Henri Coandã.)

Din delegaþie fãceau parte, pe lângã SolomonHaliþã, Ion Bordea, Ion Boeru, Gavrilã Petri, IsidorPopovici º.a., cãrora li se alãturã Laurenþiu Oanea,proaspãt sosit din Ardeal. În sprijinul misiunii, LegaþiaRepublicii Franceze din România a emis o recoman-dare la 13 noiembrie 1918, din Iaºi, semnatãde ataºatul militar, generalul Lafont,în care se preciza componenþadelegaþiei ºi faptul cã misiunea avea„l’agrément de la Legation de France”[7, p. 187].

Rolul lui Solomon Haliþã înaceastã misiune era hotãrâtor.El cunoºtea nemijlocit intenþiileºi pãrerile guvernului liberal românºi avea legãturi directe cu fruntaºiiunioniºti ardeleni, cu care puteaduce discuþii ºi alcãtui strategii, întreaceºtia numãrându-se ºi fratele sãu,vicarul Alexandru Haliþã (Fig. 2).

Din cele ce-ºi amintea tatãlmeu, medicul Mircea Haliþã, unchiulSolomon a sosit la Nãsãud în searazilei de 19 noiembrie 1918.

În casa bunicului Alexandru dinNãsãud veneau deseori fruntaºiiunioniºti din zonã. Statutul dereºedinþã a vicarului foraneu conferea locuinþeioarecare autonomie ºi respect din partea autoritãþilorºi astfel locul se transformase într-un fel de „sediu” aloponenþilor regimului. Nu era un lucru neobiºnuit cala drum de searã, feriþi de ochii jandarmilor, sã aparãla vlãdica Haliþã musafiri veniþi de dincolo de munþisau din alte pãrþi ale Ardealului. George Coºbuc, depildã, prieten apropiat al familiei ºi coleg de ºcoalã„trivialã” cu fraþii Haliþã, revenea adesea în Ardeal,în locurile sale natale, Hordou, în clandestinitate.Dupã 1908, aceste drumuri le fãcea în mod curent,cu paºaport, petrecând o vreme în casa lui Solomonde la Sângeorz, unde a ºi scris poezii. Aºa s-apomenit bunica Sultana, la fereastra casei, într-osearã târzie, cu G. Coºbuc. Cu silueta lui incon-fundabilã, elegant, îmbrãcat în negru ºi cu pãlãriacu boruri mari, care îi acoperea ochii, a apãrutca o nãlucã, desprinsã din întuneric.

Episodul care urmeazã nu face excepþie de lacele amintite. Astfel, în seara de noiembrie pomenitã,în faþa casei bunicilor s-au oprit trei autovehicule.Au fost deschise porþile curþii ºi din maºini a coborâtun grup de persoane. Era delegaþia trimisã în Ardealde Guvernul Român, stabilit în timpul rãzboiuluila Iaºi. Fãceau un popas, dupã un drum anevoios,cu primejdii, prin trecãtorile Carpaþilor.

Misiunea ddelegaþiei era aceea de a duce laComitetul Naþional Român din Transilvaniadouã autovehicule ºi o camionetã, precum

ºi o sumã mare de bani, în sprijinul acþiunilor depregãtire a Marii Uniri. Sarcina îi fusese încredinþatãlui Solomon Haliþã, care se bucura de deplinãîncredere din partea lui Ion Brãtianu ºi a PartiduluiLiberal, având în acelaºi timp legãturi strânse cufruntaºii ardeleni, între care se numãra chiar fratelesãu, vicarul, în casa cãruia se opriserã. Aici s-auadunat ºi alþi unioniºti din localitate, pentru o con-sfãtuire ºi pentru a se pune la curent cu ultimeleevenimente. Apoi, delegaþia pleacã mai departe,în timpul nopþii, la Dej, la Th. Mihaly, ºi, împreunãcu acesta, la Olpret, la Alexandru Vaida Voievod.Sosind acolo, Solomon Haliþã îi predã lui VaidaVoievod cele trei autovehicule ºi banii trimiºi deGuvernul Român. Martor al acestui moment estechitanþa olografã a lui Vaida, alãturatã (Fig. 3),cu specificarea ajutorului primit, prin intermediullui Solomon Haliþã, conducãtorul delegaþiei.

Tot aici s-a întocmit ºi un memoriu adresat

prim-ministrului Coandã. Solomon Haliþã îl însãr-cineazã pe I. Boeru sã transmitã documentulguvernului la Iaºi, el rãmânând în continuareîn Ardeal, în vederea pregãtirii Marii Uniri.

Memoriul conþine o prezentare completã a situaþieide pe teritoriul Transilvaniei. Se aratã cã guvernulmaghiar a mobilizat contingentele 1896-1900, contrarprevederilor armistiþiului convenit, cu scopul realizãriiunei rezistenþe armate împotriva românilor ºi a slova-cilor. Fruntaºilor români li s-a spus cã „nu vor scãpade o noapte a Sf. Bartolomeu” [7, p. 188], [1, f. 20-21]. Nu pot da o descriere cât de cât precisã asituaþiei în locurile lãsate la voia jandarmilor maghiariînarmaþi, dupã ce soldaþii români fuseserã lãsaþila vatrã dezarmaþi. Memoriul solicita intervenþiaRomâniei pe lângã þãrile din Tripla Înþelegere, însensul unui protest contra acþiunilor ministrului Rusiei,acreditat la Budapesta, favoarabile maghiarilor ºiîndreptate împotriva românilor [7, p. 188], [1, op. cit.].Nu este greu sã facem legãtura între aceastã acti-vitate „diplomaticã” ºi faptul cã în acea vreme se

puneau bazele unei RepubliciSovietice Ungare, în frunte cu BélaKun (iniþial Béla Cohen), liderulrevoluþiei bolºevice din Ungaria din1919. Aflãm cã ungurii au trimisagenþi în sate pentru a propagaideile bolºevice, chemând populaþiala nesupunere faþã de autoritãþile

noastre. Sespunea cãrevoluþia bolºevicã oferã „drepturi nelimitateºi pãmânt” în vreme ce „România nu dã nimic”[7, p. 189].

Se aaflase, dde aasemenea, de mobilizareaunui regiment secuiesc pentru organizareaunei rezistenþe armate împotriva românilor,

precum ºi de actele criminale, de pe tot teritoriulTransilvaniei, culminând cu mãcelul de la Beliº –Huedin. Astfel s-a considerat necesar sã se cearãGuvernului Român trimiterea de urgenþã de trupepentru apãrarea populaþiei româneºti.

Misiunea lui Haliþã a continuat. Discuþiile dintremembrii misiunii ºi fruntaºii ardeleni se desfãºoarãde-a lungul multor zile, la Dej, la Cluj, cu EmilHaþeganu, la Gherla, cu episcopul greco-catolicIuliu Hossu.

Noi, în familie, respectiv tatãl meu, am aflat câtde mult a insistat unchiul Solomon în aceste întâlniripentru realizarea unui punct de vedere comun alfruntaºilor unioniºti, din partea de nord a Ardealului,cu cei din alte zone, pentru organizarea Marii AdunãriNaþionale la Alba Iulia, iniþial existând puncte devedere diferite.

În final, Solomon Haliþã pleacã la Alba Iulia.În preziua Adunãrii Naþionale, Haliþã a conferit cutoþi liderii unioniºti „pânã noaptea târziu” pentru a-iconvinge sã nu includã în Proclamaþie promisiuniprivind drepturile minoritãþilor care sã angajezeîntreaga þarã [7, p. 189]. Asumate unilateral, acesteaar fi putut îngrãdi, în perspectivã, politica viitoarea României. Poziþia lui Solomon Haliþã era dificilã,el nefiind reprezentantul oficial al guvernului,ci numai un însãrcinat cu o misiune de observator.

În fapt, Solomon a participat direct, activ, laîntocmirea proiectului de Proclamaþie pentru MareaAdunare de la Alba Iulia. La 1 decembrie el s-a gãsitalãturi de fratele sãu, Alexandru Haliþã, delegat dinpartea Consiliului Naþional Român din Bistriþa-Nãsãudºi de alþi 1.208 de delegaþi, la ºedinþele Marelui Sfat.

S. Haliþã îºi încheie misiunea în Ardeal o datã curealizarea Marii Adunãri de la Alba Iulia ºi întocmeºteun raport trimis printr-un curier special la Iaºi, conþi-nând actul de maximã satisfacþie ºi mândrie patrioticãpentru el ºi pentru toþi, Proclamaþia de la Alba Iulia,care fusese votatã de toþi delegaþii, în unanimitate.Solomon Haliþã îi aduce la cunoºtinþã regelui

Ferdinand îndeplinirea marelui act, care va marcaistoria þãrii ºi a domniei majestãþii sale. Estesemnificativ, pentru situaþia politicã încã tulbureîn care se zbãtea Transilvania, faptul cã telegramaadresatã tronului a fost trimisã printr-un curier,în mare siguranþã, pânã la hotarul vremelnic cuRomânia ºi apoi prin primul oficiu poºtal românescla destinaþie. Dupã ani de la înfãptuirea Unirii, unchiulSolomon îºi amintea, în cercul familiei ºi prietenilor,momentele de mare tensiune, dar ºi de înãlþareprin care trecuse la înfãptuirea acestui mare vis:o Românie întregitã, puternicã ºi independentã –þara lãsatã nouã ca zestre sã continuãm operaînaintaºilor.

Pe SS. HHaliþã îîl aaºteptau aacum alte misiuni.Se impunea refacerea Iaºului, care fusesesupraaglomerat ºi marcat de adãpostirea

numeroasei populaþii refugiate din timpul rãzboiului.Mãsurile necesare au fost luate sub îndrumarea luiS. Haliþã, numit în acele împrejurãri prefect de Iaºi.Neobosit, a cumpãrat de pe piaþã magazine întregide încãlþãminte, îmbrãcãminte ºi alimente. Inspecto-ratul învãþãmântului a oferit cãmine celor strânºide pe drumuri [6], [7, p. 186].

Din 1922 revine în Ardeal, în funcþia de prefectal judeþului Bistriþa-Nãsãud. Aici se concentreazãîn special pe dezvoltarea învãþãmântului românesc,atât de necesar în urma politicii de maghiarizare,

cât ºi pe susþinerea ºi organizarea domeniuluieconomic, sursã de venit pentru finanþarea operelorde culturalizare ºi înflorire a þinutului sãu natal.În timpul mandatului se înfiinþeazã trei licee noi,patru ºcoli de meserii ºi o ºcoalã normalã deînvãþãtori. Sute de ani, poporul român fusese lipsitde învãþãmânt în limba românã, în afara câtorvaºcoli confesionale, în special greco-catolice, carecu multe sacrificii au menþinut limba noastrãîn clasele lor.

Iatã unul dintre evenimentele care ilustreazãaceastã situaþie. Cu ocazia comemorãrii a 400 deani de la moartea lui ªtefan cel Mare, istoricul ºisavantul Nicolae Iorga a publicat, cu sprijinul luiSpiru Haret, pe atunci ministru al Învãþãmântului,

o carte, Istoria lui ªtefan cel Mare pentru poporulromân. Publicarea acestei cãrþi era un prilej decunoaºtere ºi întreþinere vie în conºtiinþa românilora istoriei neamului ºi de cultivare a sentimentuluide mândrie naþionalã în rândul populaþiei, inclusiva românilor din Transilvania, lipsiþi de informaþiilenecesare din istoria noastrã. Transmiterea unuinumãr mare de exemplare cãtre Ardeal puneaproblema dificilã a trecerii lor peste graniþã, departede ochiul vigilent al autoritãþilor statale austro-ungare.În aceastã situaþie, Spiru Haret s-a adresat priete-nului ºi colaboratorului sãu de nãdejde, SolomonHaliþã. Acesta a organizat, la cererea ministrului,transportul ºi distribuirea a 1.000 de exemplare cuajutorul lui Septimiu Mureºan ºi a altor intelectualide încredere, din mai multe oraºe transilvãnene.Caracterul puternic, voinþa, energia ºi capacitateade organizator au fost darurile cu care Dumnezeul-a înzestrat pe Solomon Haliþã ºi care au marcatîntreaga sa activitate, atât pe tãrâm politic, câtºi pe cel cultural ºi de învãþãmânt.

Iatã ce spune Spiru Haret în scrisoarea adresatãlui Solomon Haliþã referindu-se la difuzarea cãrþii luiIorga: „aº vrea sã vã dau vreo 1.000 de exemplare,pentru a fi distribuite în Transilvania. Oare le vomputea trece acolo?... Te rog sã regulezi d-tadistribuþia, cum vei crede mai bine, prin româniide acolo…” [2]

Tatãl meu, Mircea Haliþã, un om de o blândeþeºi discreþie deosebite, mi-a spus odatã cu nãduf:„nici Tatãl Nostru nu puteam sã-l spunem în româ-neºte la începutul orelor”. Am certificatul lui de studiiºcolare, cu toate materiile în maghiarã. Studieriilimbii române nu îi era rezervatã nici mãcar o orã.

În ceea ce priveºte numele de botez ale româ-nilor, acestea erau supuse unei convertiri în limbamaghiarã. Pruncul pe care preotul îl boteza, înNumele Sfintei Treimi, Andrei, devenea Andraº,Matei devenea Matiaº etc. De aceea, românii îºibotezau copiii cu nume latine, Ovidiu, Cezar, Flaviu,sau unele din vechiul Testament, ca Solomon, Isaia,Avram. Bunicului meu i s-a pocit numele în acte, dinAlexandru în Sandor. Pe lângã obrãznicie, acest lucruera ºi o batjocorire a botezului, un organ administrativintervenind discreþionar într-un act consfinþit prinTaina Botezului.

2

3




Deosebit ddeimportantã pentruapãrarea intereselor

româneºti este acum parti-ciparea Academiei la activi-tatea unor organisme ºtiinþifice

internaþionale. Între acestea, în primul rând esteAcademia de Inscripþii, Litere ºi Arte Frumoase dinParis ºi Uniunea Academiilor Interaliate, devenitãapoi Uniunea Academicã Internaþionalã, creatã în1919, în urma unor conferinþe preliminare þinute în1918. Academia Românã a aderat de la început laprogramul celei din urmã, care avea ca scop cerce-tãrile arheologice, filologice ºi istorice ºi care abeneficiat de aportul unor savanþi români la elabora-rea lucrãrilor fundamentale, a sprijinit efectiv interese-le poporului nostru la tratativele de pace de la Paris.

Acþiunile desfãºurate în strãinãtate de membriiAcademiei, în conjuncþie cu cele întreprinse deguvern ºi alþi factori din þarã, vor aduce Românieinumeroºi prieteni, care, prin luãri de poziþie, publi-carea unor cãrþi ºi articole, prin conferinþe publicevor sprijini cãlduros, cu argumente obiective, nãzu-inþele fireºti ale poporului nostru. Dintre exemplelesemnificative pentru aceastã idee reþinem câteva.

În primãvara lui 1918, Societatea Regalã deLiteraturã din Londra trimite Academiei o emoþio-nantã scrisoare, prin care îºi afirmã admiraþia faþãde eroismul ºi jertfele poporului român, „în acestrãzboi de solidaritate” ºi sprijin faþã de cauza sadreaptã. „Aflarea luptei eroice – se spune în scri-soare – pe care patria Dv. o poartã de un timp aºade îndelungat, în faþa unor nemaiîntâlnite dificultãþi,deºteaptã nu numai admiraþia în inimile tuturorenglezilor, dar ºi hotãrârea de a-ºi aduce aminte desacrificiile României la încheierea socotelilor finale.”Scrisoarea se încheie astfel: „Când momentulîncercãrilor celor amare va fi trecut, vom fi gatasã lucrãm cu voi împreunã la realizarea acelornobile idealuri pentru care aþi fãcut sacrificii atâtde nemãrginite”. (Arhiva Academiei Române, dosarA4/1917–1920, f. 217) Eugène Pittard, profesorde antropologie la Universitatea din Geneva, carepublicase numeroase studii asupra antropologieiromânilor din vechiul regat, tipãreºte, în 1918,volumul La Roumanie, în care apãrã cauza româ-neascã. Dragostea pentru þara noastrã este resortulintim care îl determinã, în preajma Conferinþeide pace, sã conferenþieze la Geneva despre istoriaTransilvaniei ºi Dobrogei. (Analele AcademieiRomâne. Dezbaterile, seria II, tomul XXXIX/1916–1920, p. 364)

Un remarcabil specialist în istoria dreptului, dr.Karel Kadlek, profesor la Universitatea din Praga,publicã, în 1916, sub egida Academiei Cehe, oimportantã scriere sub titlul Românii ºi dreptul româ-nesc în þãrile slave ºi ungureºti, unde înfãþiºeazã

situaþia juridicã a românilor din þãrile strãine, slujindastfel interesele noastre, într-o perioadã în carenevoia unui asemenea sprijin se simþea tot mai mult.(Ibidem, p. 365)

Un strãlucit elev al lui Mommsen, profesorulEttore Pais, de la Universitatea din Roma, membrual Accademia dei Lincei, în martie 1915, þine în salamare a Teatrului Naþional o conferinþã despre istoriaRomâniei, creând un curent de opinie favorabil þãriinoastre în cercurile culturale italiene. Acelaºi învãþatîºi programeazã o nouã conferinþã despre România la20 aprilie, cu ocazia sãrbãtoririi Romei, moment bineales pentru a vorbi publicului larg despre latinitatea ºicontinuitatea poporului nostru în acelaºi spaþiu etno-cultural. În numãrul din martie 1915 al publicaþieiRivista d’Italia, EttorePais tipãreºte studiulRoma e la Romenianell’Antichità. O altãpersonalitate,Ramiro Ortiz,profesor de limbaºi literatura italianãla Universitatea dinBucureºti, scoatede sub tipar lucrareaPer la storia dellacultura italiana inRomania, alcãtuitãdin trei studiiindependente, încare vorbeºte despre influenþele culturii italieneîn spaþiul românesc ºi face întâile încercãri derãspândire la noi a informaþiilor despre arta literarãitalianã la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi la începutulcelui urmãtor, prin scriitorii Metastasio ºi Alfieri.

Între aalte llucrãri apãrute în Franþa în acei ani,Charles de la Ronciere, fost coleg cu NicolaeIorga la Sorbona, publicã o carte despre istoria

marinei franceze, în care întreprinde largi incursiuniîn istoria României ºi susþine cu fervoare aspiraþiileromânilor.

Aceste exemple atestã largul curent de opiniecreat în Europa, care susþine, cu argumentetemeinice, idealul unirii tuturor românilor ºi creareastatului naþional unitar.

Academia Românã a fost foarte sensibilã la ase-menea dovezi de amiciþie ºi susþinere loialã a inte-reselor poporului nostru, care se confundau cu alesale. Urmând conduita pe care ºi-a impus-o încãde la înfiinþare, aceea de a consacra valorile ºtiinþificeºi moral-politice de peste hotare, instituþia academicãa chemat, între membrii sãi, pe acei învãþaþi care auscris, în spiritul adevãrului ºtiinþific, ºi s-au manifestatca prieteni statornici ai României, mai ales în aniide mari suferinþe ºi speranþe. Între aceºtia au fost:

Eugène Pittard, Charles de la Roncière, Jan UrbanJarnik, H. Tiktin, Karel Kadlek, Matteo Bartolli,Montessus de Ballore ºi alþi învãþaþi, care au onorat,prin creaþia lor, înaltul for ºtiinþific al þãrii noastre.În telegrama de mulþumire trimisã Academiei, pentrucã a fost ales membru corespondent, Mario Roques,profesor la Universitatea din Paris, dã expresie uneicãlduroase prietenii faþã de þara noastrã în cuvintele:„Salut cu toatã puterea inimii mele latine, cu toatãputerea afecþiunii mele pentru România, pe fraþiinoºtri care s-au ridicat, la rândul lor, pentru eliberareade asupritori ºi pentru cucerirea pe veci a pãmântuluinaþional. Speranþã ºi frãþie!” (Ibidem)

În aadunarea ssolemnã a Academiei,þinutã pe 12 iunie 1919, sub pre-ºedinþia savantului Petru Poni,

se anunþa cã numai cu o zi în urmã(11 iunie) au fost aleºi membri onorari:Lucien Poincaré, Charles Diehl, GustaveFougères, Victor Balthazard, DanielBerthelot, Paul Janet, Joseph Bédier,Emmanuel de Martonne ºi EugèneMeynal – toþi, profesori universitari,membri ai misiunii franceze invitatã înþarã de Ministerul Instrucþiunii Publice,pentru a ajuta la reorganizarea învãþã-mântului superior. Ei erau însoþiþi demarchizul Saint-Aulaire, ministru pleni-potenþiar al Franþei la Bucureºti. Înnumele lor rãspunde L. Poincaré printr-o

caldã cuvântare, mulþumind pentru onoarea ce lis-a fãcut. Apoi, Nicolae Iorga expune, în francezã,comunicarea despre istoria poporului românºi legãturile sale cu Franþa. (Ibidem, p. 403)

Operã colectivã a întregului popor, Marea Uniredin 1918, hotãrâtã prin ample acþiuni de masãcu caracter plebiscitar ºi democratic, la Chiºinãu,Cernãuþi ºi Alba Iulia, a dus la desãvârºirea statuluinaþional unitar român pe strãvechea vatrã a Daciei.Conferinþa de pace de la Paris, din anii 1919–1920,nu a fãcut decât sã confirme de jure o realitateistoricã incontestabilã. Din pãcate însã, în momentulînceperii Conferinþei, tocmai marile puteri aliate auîncercat sã aplice României un tratament inadecvat,punându-i în faþã diverse stavile în recunoaºtereadrepturilor sale istorice, legitime.

Acestor încercãri obstrucþioniste le-a rãspunsenergic opinia publicã din þarã ºi de peste hotare,susþinând acþiunile diplomatice ale delegaþiei românela Conferinþa pãcii. În contextul arãtat se înscrie ºipoziþia Academiei de respingere a atitudinii neloialea Puterilor Aliate. În ºedinþa din 29 mai 1919, IoanBianu subliniazã, în faþa forului academic, cã „astãzitoatã românimea este în fierbere pentru nesocotireadrepturilor noastre asupra Banatului.

Pentru îîntregirea cchipului llui SSolomonHaliþã, îmi amintesc de poveºtile dela bunica mea, Sultana, soþia vicarului

Haliþã, despre vizitele lui Solomon în Ardeal,în vacanþele de varã, în casa fratelui sãu. Aiciel „aplica” propriilor sãi nepoþi instrucþiunileºi metodele didactice pe care le introduceaîn ºcolile din România, spre admiraþia ºirespectul copiilor elevi, amestecate probabilºi cu puþinã teamã. Prima mãsurã care erastabilitã încã de la sosire era obligativitateade a se adresa între ei cu numele întreg ºifrumos: Alexandrina, Elena, Sultana ºi Mircea.Nu admitea diminutive ca Zina, Titi, Tana.Dimineaþa se fãcea scularea devreme ºi, dupãmicul dejun, luat cu toþii la masa din sufragerie, în bunã dispoziþie ºi glume,se trecea pe prispa din spatele casei, unde se deschideau cursurile unei „ºcolide varã” cu cei patru nepoþi, unchiul Solomon punând accentul pe cunoºtinþelede istoria românilor ºi limba românã, materii la care cu siguranþã copiii eraudeficitari, ca urmare a politicii de deznaþionalizare desfãºurate de autoritãþi.

Vizitele în Ardeal începeau la Nãsãud ºi se încheiau la Sângeorz, la casapãrinteascã, de care unchiul Solomon era legat sufleteºte. Venirea lui era imediatvestitã localnicilor, care zi de zi se adunau în faþa casei pentru a-l saluta ºi a-iîmpãrtãºi din necazurile ºi problemele lor. Tata îºi amintea cum, pe treptele careurcau cãtre veranda din stânga casei, stãteau înºiraþi, dimineaþa, þãrani frumos

îmbrãcaþi, cu cãmãºile albe ale portului ºi pãlãria în mânã, aºteptând rândul,ca la spovedanie, pentru a primi un sfat bun sau un gând de îmbãrbãtare.Unchiul Solomon se bucura de mare încredere în rândul lor, dupã cum ºi eisimþeau în cuvintele lui cãldura ºi înþelegerea omului care, plecat din mijlocullor, nu uitase suferinþele poporului ºi îndatorirea primordialã de ridicare a lui.

Solomon Haliþã a rãmas aºa cum ne apare de-a lungul vieþii, neschimbat,neaplecat, luptãtor neabãtut pentru neamul sãu ºi înþelept precumpremonitoriu i-a fost pus numele.

Bibliografie[1] ASB Arhivele Bistriþa, fond Solomon Haliþã, citate dupã Lazãr Ureche [7].[2] Solomon Haliþã, Om al epocii sale, Ediþie ingrijitã, studiu introductiv ºi note de

Alexandru Dãrãban, cu o prefaþã de Mirela Popa-Andrei, Editura Mega, Cluj-Napoca,2015.

[3] Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal ºi Þara Ungureascã, Saeculum,Bucureºti, 2005, pp. 295-296.

[4] Sandu Manoliu, Un om ºi o energie: Solomon Haliþã în Icoana unei ºcoli dintr-uncolþ de þarã românesc, Nãsãud, 1930.

[5] Iuliu Moisil, Viaþa studenþilor români din Viena în a doua jumãtate a sutei a XIX-a.Amintiri, Revista Bistriþei, în Arhiva româneascã, Nãsãud, 1925.

[6] C. Sporea, La mormântul lui Solomon Haliþã, Gazeta Bistriþei, nr. 24, 1926, p. 2.[7] Lazãr Ureche, Solomon Haliþã – militant pentru înfãptuirea Marii Uniri, Revista

Bistriþei, nr. 8, 1994.

(Fig. 4: Casa Haliþã din Sângeorz-Bãi înainte de naþionalizare; dupã 1990a fost transformatã în cârciumã...)

Academia RRomânãîn aanii PPrimului RRãzboi MMondial ((III)

Marrin AAIFTINCÃ

4

88




Este uun mmoment care nu poate trece fãrã caAcademia sã-ºi spunã cuvântul, dupã cumºi l-a spus ºi cu câþiva ani în urmã, când

guvernul unguresc luase mãsuri drastice care tindeaula deznaþionalizarea elementului românesc dinArdeal.” La rândul sãu, Iacob Negruzzi adaugã cãdrepturile noastre nu ar fi nesocotite numai în Banat,ci ºi în Bucovina ºi alte teritorii româneºti unite cuÞara. Faþã de o atare situaþie, Nicolae Iorga propuneca „Academia sã se manifeste în public printr-oconferinþã în care sã se arate drepturile românilorºi limitele etnografice ale neamului”. Cu ocaziaconferinþei sã se adopte o moþiune, care sã fie apoitrimisã guvernului spre a o înmâna conducãtorilorConferinþei de pace; „dar mai ales – socoteºtesavantul – sã ne adresãm Academiilor”. VasilePârvan completeazã propunerea cu ideea adresãrii„tuturor Academiilor aliate, precum ºi celor din þãrileneutre, dintre care unele joacã un rol importantîn Conferinþa pentru pace. Mulþi dintremembrii acestei instituþiuni au cunoº-tinþe în Academiile strãine la cares-ar putea adresa pentru susþinereacauzei”. (Arhiva Academiei Române,Dosar A3/1919, f. 119) La acestediscuþii aprinse, centrate pe gãsireacelei mai potrivite cãi de acþiune, maiparticipã Gr. Antipa, ªt. Ciobanu, Gr.Crãiniceanu, ªt.C. Hepites, V. Babeº,Duiliu Zamfirescu, Petru Poni. În celedin urmã se decid urmãtoarele: sã sealeagã o comisie de redactare a unui„proiect de intervenþie telegraficã cãtretoate Academiile þãrilor aliate ºi neutre,pentru recunoaºterea integralã adrepturilor noastre asupra tuturorþinuturilor locuite de români”; sã se þinão întrunire publicã la Academie, în caresã se prezinte o „conferinþã ocazionalã ºi apoi sãse citeascã o moþiune, ce va fi înaintatã guvernuluipentru a o trimite conducãtorilor Conferinþei de pace”.(Ibidem) Întrunirea s-a þinut sâmbãtã, 31 mai. Aufost invitaþi, pe lângã membrii Academiei, miniºtrii laBucureºti ai Serbiei, Belgiei, Italiei, Spaniei, S.U.A.,Franþei, Angliei, ºefii misiunilor militare în þara noastrãai Italiei, Franþei ºi Angliei. În faþa acestei asistenþe,Nicolae Iorga þine expunerea Drepturile românilorasupra teritoriului lor naþional unitar. Apoi se citeºtetextul moþiunii, în care se spune: „Academia Românãreuneºte glasul ºtiinþei despre drepturile poporuluiromân cu protestarea acestui popor întreg contraînchiderii, în hotare nedrepte, nefireºti ºi imposibile.Ea afirmã cu autoritatea pe care i-o dã cercetareaobiectivã ºi dezinteresatã, necesitatea de a recu-noaºte statului român naþional hotarele pe care i le-adat natura ºi pe care nu colonizãri întâmplãtoare oriinfiltrãri sporadice i le-ar putea ºtirbi.” (Ibidem, f. 157)Douã zile mai târziu, la 2 iunie, este expediatã ºitelegrama cãtre Academiile þãrilor aliate ºi neutre.

Aceste aacþiuni au avut efectul scontat. Înscrisoarea de rãspuns primitã, în toamnalui 1919, de la Institutul Smithsonian din

Washington, se spune: „Institutul Smithsonian a primitcomunicarea dumneavoastrã [...] cu privire la fixareateritorialã a României. Sunt fericit a vã putea asiguracã întreaga populaþie a Statelor Unite are cea maicaldã simpatie pentru aceia care au suferit ruperealegãturilor fireºti, care-i legau de popoarele unitestrâns prin sânge. Acest sentiment este deplin între-þinut de guvernul Statelor Unite ºi reprezentanþii sãi încomisiile de la Paris [este vorba de comisiile de lucrudin cadrul Conferinþei de pace – n.n.] ºi s-au gânditde a stabili în lume regularea în cel mai înalt grad aconsideraþiunilor care emanã de la Dumneavoastrã.

În faþa intereselor aºa de opuse, ca cele care vinîn deliberare la Paris, este învederat cã realizareaunor astfel de scopuri poate fi mai mult sau mai puþinnedesãvârºitã. Totuºi, poporul Statelor Unite estebine convins cã reprezentanþii sãi vor face tot cevor putea în aceastã privinþã”. (Analele AcademieiRomâne. Partea administrativã ºi dezbaterile, seria II,tomul LX/1919–1920, Bucureºti, 1921, p. 23)

O scrisoare cu un conþinut similar este înmânatã,în septembrie 1919, însãrcinatului cu afaceri alRomâniei la Washington, de Academia de ªtiinþedin Maryland, din Baltimore, care, pe lângã sprijinulpromis României, propune Academiei Române unschimb de câte trei membri corespondenþi. Prin înfãp-tuirea acestei propuneri „vom avea atunci ocaziuneade a servi ºi de a face þãrile noastre mai bine

cunoscute una alteia ºi, sper, de a ajuta aspiraþiileþãrii dumneavoastrã”, se spune în amintita scrisoare.

Între rãspunsurile primite la apelul AcademieiRomâne mai reþinem pe cel al Accademia dei Lincei,semnat de preºedintele Francesco d’Ovidio, în carese spune, între altele: „Italia, care este mama acestorlatini [este vorba despre latinii din Orient – n.n.]ºi care niciodatã nu a uitat comunitatea de rasã ºide limbã ºi meritele seculare ale fiilor sãi dunãreni,pentru apãrarea civilizaþiilor în contra nãvãlirilor atâtorbarbari, a simþit o adâncã îngrijorare pentru naþiunearomânã, mai ales în timpurile din urmã; a tremuratºi a plâns pentru ea, a suspinat dupã ziua eliberãriiei, a salutat acea zi cu cea mai vie bucurie ºi dintoatã inima ureazã României deplina realizare aaspiraþiunilor ei. Acesta este simþãmântul tuturoritalienilor ºi cu deosebire al lumii noastre academice.”(Ibidem, p. 28)

Revenind la activitãþile forului academicdesfãºurate în þarã,trebuie sã reliefãm altefapte semnificative.Hotãrârea Marii AdunãriNaþionale de la Alba Iulia,prin care s-a sãvârºitmãreþul act al uniriiTransilvaniei cu România,încheind astfel procesul

de fãurire a statuluinaþional unitar român, afost primitã cu deosebitentuziasm de Academie,instituþia care, la fel caîntregul nostru popor, îºivedea îndeplinit idealulpe care l-a întreþinutºi cultivat încã de laînfiinþare. În ºedinþa sadin 23 noiembrie/6 decembrie 1918, prima de dupãUnire, se decide a se lua act de mãreþul evenimentºi a transmite o telegramã preºedintelui ConsiliuluiNaþional Român, la Sibiu. Telegrama are urmãtorulconþinut: „Academia Românã, care reprezintã, dela întemeierea ei, unitatea culturalã a românilor depretutindeni, transmite salutul ei frãþesc ComitetuluiNaþional ºi Adunãrii, care a proclamat unirea politicãa românilor din Transilvania, Banat ºi Þara Ungu-reascã cu regatul, realizând prin actul lor gândulstatornic al neamului nostru”. (Arhiva AcademieiRomâne, Dosar A4/1917–1920, f. 174–175) Textultelegramei poartã semnãturile lui P. Poni, IacobNegruzzi, Simion Mehedinþi, Gr. Antipa, V. Babeº,D. Onciul, I. Bianu, Ovid Densusianu, Gh. Þiþeica,I. Bogdan, Al. Lapedatu, V. Pârvan.

Sub pputernica iimpresie produsã de MareaUnire ºi apreciind corect dimensiuneaistoricã a evenimentului, Academia lanseazã

iniþiativa ridicãrii unui monument reprezentativ, întrucinstirea acestui act fundamental din viaþa naþiuniinoastre. Se propunea ca monumentul sã fie amplasatîn Piaþa Victoriei din Capitalã. Pentru strângereafondurilor necesare, pe lângã contribuþia Academiei,se iniþiazã o subscripþie publicã în toatã þara. Darlipsa colaborãrii din partea autoritãþilor Capitalei faceca iniþiativa sã eºueze. Deºi au trecut atâtea deceniide la memorabilul eveniment al Marii Uniri, monu-mentul reprezentativ, care sã semnifice jertfele eroicedate de neamul nostru, pentru împlinirea idealuluinaþional, este aºteptat ºi astãzi în Piaþa Victoriei dinCapitalã. Oare ce scuze mai pot fi invocate, pentrua „justifica” o atât de gravã omisiune?

Dupã momentul apoteotic de la 1 Decembrie1918, pânã la încheierea tratativelor de pace de laParis, Academia, cu prestigiul ºi autoritatea sa, sealiniazã opiniei publice interne, pentru a contracaraacþiunile marilor puteri beligerante de a diminua rolulRomâniei la aceste tratative, rol dobândit cu sacrificiiincalculabile. Ampla campanie de presã dusã în acestscop de membri ai corpului academic este completatãcu numeroase comunicãri prezentate în ºedinþele

Academiei, îndeosebi de înflãcãratul patriot NicolaeIorga, secondat de D. Onciul, Simion Mehedinþi,V. Pârvan ºi alþi învãþaþi; prin cãrþile publicate acum –toate acestea constituind argumente ºtiinþifice demare valoare aduse în apãrarea României, a idea-lului naþional împlinit prin voinþa liber exprimatãa întregului popor.

Pe ffondul aacestor ppreocupãri, prima sesiunegeneralã a Academiei de dupã Marea Unirea fost pregãtitã în mod deosebit, de o co-

misie specialã alcãtuitã din I.C. Negruzzi, D. OnciulN. Iorga, V. Pârvan ºi I. Bianu. Sesiunea avea odublã semnificaþie: celebrarea operei desãvârºite la1 Decembrie 1918 ºi a împlinirii unei jumãtãþi de veacde la întemeierea instituþiei academice. Scrisoarea,datatã 14 aprilie 1919, prin care membrii Academieisunt convocaþi la sesiunea generalã, este edificatoareîn sensul celor de mai sus. „Domnule Coleg, de douãori a trecut luna mai – se spune în amintita scrisoare– fãrã ca Academia sã se fi putut întruni în sesiunigenerale anuale, cum prevãd Statutele instituþiuniinoastre. În cei trei ani scurºi de la ultima sesiunedin mai 1916, pânã acum am asistat la cele mai marievenimente din istoria neamului românesc. Dupãavânturi mãreþe ºi dupã grozave dureri, am vãzut,în sfârºit, realizându-se idealul naþional, pentru acãrui pregãtire Academia Românã a fost înfiinþatã

ºi pentru care au lucrat generaþiile eisuccesive, timp de o jumãtate de secol:unirea tuturor românilor din þãrile româ-neºti”. (Idem, Dosar A3/1919, f. 7)

Într-o atmosferã de mare sãrbãtoare,Sesiunea generalã a Academiei, care vaadopta ºi programul de lucru pentru viitor,se deschide cu o ºedinþã solemnã, în ziuade 14 mai 1919, în prezenþa conducãtoru-lui statului, a membrilor Academiei sosiþidin toate provinciile româneºti, a multormembri onorari ºi corespondenþi din strã-inãtate. Dupã o scurtã ºi caldã alocuþiunea preºedintelui de onoare al Academiei,D. Onciul þine o comunicare despre istoriaromânilor; I.C. Negruzzi vorbeºte desprerosturile Academiei de-a lungul unei ju-mãtãþi de secol; N. Iorga, evocând luptelepoporului nostru pentru unitate naþionalã,adreseazã un salut de bun venit membrilor

Academiei sosiþi din teritoriile reunite cu Þara; îirãspund Ion Inculeþ, în numele Basarabiei, I. Nistor,în numele Bucovinei ºi A. Bârseanu, pentruTransilvania. A fost o serbare de profundã vibraþiepatrioticã ºi, în acelaºi timp, prima celebrare oficialãa Marii Uniri, cãreia Academia, la unison cu întregulpopor, i-a închinat eforturile sale timp de o jumãtatede veac. Când, la 29 decembrie 1919, Parlamentulþãrii, întrunit în sala mare a Ateneului Român, a votatîn unanimitate marele act al Unirii tuturor românilor,consfinþind fãurirea statului naþional unitar, Academia,prezentã la acest eveniment prin unii dintre membriisãi, hotãrãºte, în ºedinþa din 2 ianuarie 1920, sãtrimitã ºefului statului o scrisoare prin care prezintãurãrile sale omagiale „pentru acest mare act naþional,aºteptat de veacuri de tot neamul românesc” ºisubliniazã cã: „De la înfiinþarea sa, în 1866 [...],Institutul nostru, format din reprezentanþi ai ºtiinþei ºiliteraturii româneºti din toate þãrile locuite de români,a cultivat ºi întreþinut vie conºtiinþa unitãþii naþionale.În fiecare primãvarã, acest institut de culturã naþio-nalã a tuturor românilor întrunea, în sesiunea sageneralã, pe fruntaºii intelectuali ai românismului depretutindeni, care, întorcându-se, duceau cu ei acasã[...] cuvântul mângâietor de dragoste, nãdejde ºicredinþã, cuvântul însufleþitor de unire ºi înãlþarenaþionalã ce se propovãduia aici pentru neamulîntreg. Iatã, cuvântul, s-a împlinit.” (Idem, DosarA4/1917-1920, f. 292–294) Ea a rãmas mai departesã facã dovada geniului creator al neamului nostrucu strãveche culturã ºi, totodatã, sã-i apere fiinþaîn faþa valului istoriei.

Realizat ffiind iidealul uunitãþii nnaþionale, prinluptele ºi jertfele întregului popor ºi, implicit,ale Academiei Române, înaltul for ºtiinþific,

sporindu-ºi puterile, le-a îndreptat spre dezvoltareaºtiinþei ºi culturii româneºti, în acord cu noile cerinþede progres ale þãrii, spre consolidarea statului naþio-nal unitar, în faþa cãruia se puneau mari ºi importantesarcini de îndeplinit.

(Studiu apãrut în cartea Timp ºi valoare, Ediþiaa II-a, Bucureºti, Editura Academiei, 2013)




Cornel PPopescu, CCornel ÞÞucã, Grupuloperatiiv dde aacoperiire RRucãr-BBran, EdituraMilitarã, BBucureºti, 22016

Cartea se înscrie în seria lucrãrilordedicate formãrii României Mari. Prineforturile depuse de conducerea MuzeuluiJudeþean Argeº, dupã publicarea cãrþiiApostol Culea în slujba românilor dinBasarabia, aceasta este a doua lucrarea seriei. Este meritul domnului dr. CornelPopescu de a fi dat dovadã de temeritateºi obstinaþie constructivã în cercetare.Dupã publicarea cãrþii referitoare laBucureºti în timpul ocupaþiei germane(1916-1918), acum continuã sã parcurgãacest drum. Practic, principalul merit algrupului de rezistenþã al militarilor românidin Grupul Rucãr-Bran a constat în

uºurarea posibilitãþii de retragere a armatei ºi populaþiei din Oltenia, Munteniaºi Bucureºti cãtre Moldova. În acelaºi timp, s-au putut întãri fortificaþiile de pelinia Focºani-Nãmoloasa-Galaþi. Este demn de reþinut cã cei doi autori au relevatpermanent sprijinul populaþiei rurale pentru armata românã. A fost, poate, oacþiune în virtutea unei tradiþii. Sã nu se uite cã mari domni români ca Mirceacel Mare, Vlad Þepeº, Mihai Viteazul, Constantin Basarab Brâncoveanu au blocatcu succes, pe acest culoar Rucãr-Bran, încercãrile regilor maghiari de a cotropiÞara Româneascã în Evul Mediu.

Volumul de faþã reprezintã publicarea unor documente din arhive referitoarela crearea ºi acþiunile militare ale Grupului operativ de acoperire Rucãr-Bran.Numit iniþial Grupul Bran, el era constituit din efectivele Brigãzii 6 Infanterie.Documentele care vãd acum lumina tiparului reprezintã jurnalele de operaþiuniale acestei brigãzi. Acþiunile consemnate în jurnalul de operaþiuni al Grupului Branse referã la o parte a perioadei neutralitãþii, aceea cuprinsã între 28 august 1915ºi 15 august 1916, adicã momentul intrãrii României în rãzboi. Partea a doua adocumentelor cuprinde Jurnalul de operaþiuni, cu ostilitãþile propriu-zise în care afost angajat Grupul Bran, de la trecerea victorioasã a frontierei cãtre Transilvania

în 1916 ºi pânã la luptele disperate de pe drumul de retragere cãtre Moldova.Deºi sunt redate în limbajul specific militar, conþinând foarte multe amãnunte

operative, aceste documente de arhivã ne creioneazã imaginea aproapecinematograficã a acþiunilor militare, începând de la desfãºurarea efectivelor,cercetarea ºi pregãtirea terenului, moralul trupelor ºi al populaþiei, luptelepropriu-zise.

Prin forþa împrejurãrilor, consemnãrile sunt concise, fiind destinate strictdecidenþilor militari ºi politici ai statului. Cu toate acestea, jurnalele dezvãluieamploarea ºi organizarea extraordinarã a efortului depus de armata românã,inclusiv pe planul informaþiilor ºi contrainformaþiilor, pentru a încerca sã creezeo puternicã defensivã în condiþiile în care statul era neutru, dar se aºtepta laacþiuni de cotropire la graniþa cu Imperiul Austro-Ungar de atunci. Tot jurnaleledemonstreazã cã atât iniþial, dupã trecerea frontierei, cât ºi ulterior, în retragere,luptele din culoarul Rucãr-Bran, pentru apãrarea fiecãrei poziþii, au fost cumpliteºi pierderile foarte grele. Pot s-o scriu mai bine ca mulþi alþii, cãci am avut doibunici, ºi cel matern ºi cel patern, care au murit apãrând acest pãmânt românesc.Bunicul meu matern, prof. Nicolae Ciobanu, este înmormântat în Cimitirul Eroilorde la Predeal. Alãturi de el, în cimitirele eroilor din Argeº sunt mulþi care s-aujertfit eroic pentru apãrarea pãmântului strãbun. O parte dintre aceºtia suntpomeniþi ºi în cartea scrisã de domnii Cornel Popescu ºi Cornel Þucã. Amintirealor este vie, permanentã prin piatra care vorbeºte datoritã monumentelor eroilorpresãrate în toatã zona Muscelelor. Poate cel mai grãitor monument careaminteºte de luptele din regiune este Mausoleul de la Mateiaº, evocatorprin imaginile osuarului, evident pentru vizitatori.

Textul celor doi autori este sprijinit de o serie de fotografii bine alese, carereuºesc sã surprindã instantanee din pregãtirile armatei la faþa locului, dar ºi dindesfãºurarea ostilitãþilor. Aici nu pot sã nu dau ca exemplu imaginile din albumulpublicat de doamna Lidia Brânceanu, care a lucrat o viaþã întreagã în arhive.Ilustraþia este însoþitã ºi de o hartã necesarã pentru urmãrirea poziþiilor de luptãale Grupului Rucãr-Bran.

Publicatã într-un moment propice, la împlinirea unui secol de la lupteledin culoarul Rucãr-Bran, cartea este un valoros instrument al cunoaºterii pentrucititori – oameni de culturã ºi specialiºti. Este o calitate a ei care mã determinãsã o recomand cu cãldurã. (Radu ªtefan Vergatti – cu excepþia primuluiei paragraf, am reprodus aici întreaga Prefaþã a cãrþii, n.red.)

SSeemmnn((aall)) ddee ccaarrttee

La 116 mmartie 22017,în sala de confe-rinþe a Universitãþii

„Constantin Brâncuºi” s-auderulat mai multe evenimenteculturale legate de AnsamblulMonumental Calea Eroilordin Târgu-Jiu, sub genericul

amplei manifestãri „Brâncuºi eternul”, la 60 de anide la moartea creatorului sculpturii moderne (orga-nizatorii principali au fost Centrul de Cercetare,Documentare ºi Promovare „Constantin Brâncuºi”,Primãria ºi Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiuºi Filiala Târgu-Jiu a Uniunii Artiºtilor Plastici).

Cu acest prilej, arhitectul Dorin ªtefan a prezentato sintezã a proiectului „Modernizarea ºi reabilitareazonei protejate a Ansamblului Monumental CaleaEroilor din Municipul Târgu-Jiu”, pe bazã de imagini.Dupã cum se ºtie, propunerea realizatã de DSBA(Dorin ªtefan Birou de Arhitecturã) în asociere cuAtrium S.R.L. din Târgu-Jiu (a arhitectului MihaiMaicovschi) a câºtigat concursul pentru Moderni-zarea ºi Reabilitarea zonei protejate a AnsambluluiMonumental Calea Eroilor (concurs organizatde Primãria Târgu-Jiu în anul 2015).

Conform proiectului iniþial, traseul care ducede la Masa Tãcerii la Coloana fãrã Sfârºit seva schimba în mod esenþial odatã cu construireaunei zone pietonale cu spaþii verzi, prin realizareade pasaje, parcãri subterane, scuare ºi piaþete,reducerea la minim a circulaþiei auto pe strada CaleaEroilor ºi intervenþii la trecerea de cale feratã.

În cadrul manifestãrii „Brâncuºi eternul”, arhitectulDorin ªtefan a fãcut urmãtoarea precizare: „Concep-tul pe care se bazeazã intervenþiile (care pleacãde la expresia lui Ionel Jianu: nu monumentul esteîn oraº, ci oraºul este în monument) este de a secrea o interfaþã, pe orizontalã ºi verticalã, care sãlase o anumitã transparenþã spre oraº”. De aseme-nea, a menþionat punctiform „elementele principalede intervenþie” (care „este de dorit sã fie foartediscrete”) pe care le prezentãm în cele ce urmeazã.

În general, Calea Eroilor va deveni o axã

preponderent pietonalã ºi de aceea trebuie rezol-vatã problema vehiculelor care circulã în zonã.Pe parcursul ei va fi o zonã verde (cea actualãnecesitând reamenajãri), iar mobilierul urban (stâlpide curent electric, cabluri, coºuri de gunoi etc.) vafi adus la o anumitã unitate. Pentru pardosealã sevor folosi mai multe materiale (pãmânt stabilizat,piatrã ºi calupuri de lemn în zona centrului civic),în scopul evitãrii monotoniei. În ceea ce priveºte

iluminatul ansamblului sculptural, existã un conceptunitar în acest sens, care va fi implementat pe toatãlungimea axului Cãii Eroilor.

În jjurul Meseii TTãceriiii se va modifica esteticavegetaþiei, modul de iluminare, tipul de pardo-sealã (care va fi din „pãmânt stabilizat”, în locul

actualului pietriº mãrunt, nu foarte comod), renun-þându-se în acelaºi timp la treptele existente în faþaei ºi lãsându-se doar o pantã linã.

Pe Aleea scaunelor se renunþã la bordura situatãîntre aceasta ºi iarba din parc, cu scopul de a se crea„un loc organic”, aºa cum a fost iniþial. Aleea va fila nivelul soclului Porþii Sãrutului, în prezent existândo diferenþã de câþiva centimetri între ele.

La intersecþia cu axul Cãii Eroilor, bulevardulConstantin Brâncuºi va fi ridicat la aceeaºi înãlþimecu trotuarul (pe o lungime de cca. 15 metri), iar vitezade circulaþie a maºinilor în aceastã zonã va fi limitatãla 5-15 km/orã, în scopul realizãrii unui spaþiu depacurgere continuu al axului respectiv.

Lângã Hotelul Gorj se va crea un parcaj subteran

pentru a se decongestiona zona de maºini, iardeasupra sa se va amplasa unui scuar (cu un umbrarcare sã „filtreze” faþada blocurilor).

În zona de intersecþie a axului cu str. GeneralGh. Magheru (care este în relaþie foarte apropiatãºi directã cu centrul civic) se va realiza un pasajrutier, un parcaj subteran ºi o piaþetã strict pietonalã.

Zona din jurul Bisericii Sf. Apostoli va fi reame-najatã, dar cu pãstrarea pavajului cubic care se vaextinde ºi în zona trotuarelor, pentru a se da unitateºi continuitate.

Gardurile de pe strada Calea Eroilor vor fimascate prin simularea unui gard nou, amplasat lacca. 30 – 40 cm faþã de cele existente (cu un spaþiuverde între ele).

La iintersecþia aaxului cu calea feratã se varealiza un pavaj din ºine de cale feratãintroduse într-o masã de piatrã cubicã ºi

se va amplasa o barierã pentru pietoni, care gliseazãîn pãmânt. Instalaþiile electrice aferente vor fi intro-duse în subteran.

În jurul Coloanei fãrã Sfârºit se vor crea „cercuriconcentrice” (respectându-se o schiþã a lui ConstantinBrâncuºi, unde pe o fotografie el a desenat o coloanãºi astfel de cercuri) cu circumferinþa foarte subþire, deordinul centimetrilor, construite din aºchii de piatrãcolorate, pentru a se realiza „o anumitã stare atuncicând te apropii de monument”, dar ºi „o barierã,mai mult psihicã”.

Aleile din parc vor fi realizate din acelaºi material,de data aceasta însã integrat într-o masã de liant (înacest caz materialul respectiv este stabil ºi nu instabilca în cazul cercurilor din jurul Coloanei). Arborii vor fireajustaþi ca înãlþime pentru a nu fi obturatã imagineaColoanei fãrã Sfârºit.

Mai existã ºi propunerile de a se realiza opasarelã (o belvedere) pe Hotelul Gorj, de unde sepoate vedea de sus ºi integral Ansamblul SculpturalCalea Eroilor ºi „un dig de sticlã” în spatele MeseiTãcerii, pentru a se vedea luciul de apã al Jiului(aºa cum era în perioada 1937-1938, când Brâncuºia realizat aici lucrãrile de piatrã din Grãdina publicã).

PPrrooiieecctt ddee mmooddeerrnniizzaarree aa CCããiiii EErrooiilloorrSorrin LLorry BBULIGA

Brâncuºi - 660

88

Nevoia dde rromânism



Rubriica „„Nevoiia dde rromâniism” a prezentatnumãr de numãr opiniile ºi aprecierileunor personalitãþi publice despre spiritul,

identitatea ºi originalitatea poporului român, în carecredinþa noastrã creºtin–ortodoxã a avut rolul uneistructuri fundamentale. De la preotulcomunitãþilor rurale la cãlugãri, preoþiparohi ºi pânã la ierarhii Bisericiinoastre, cu toþii au slujit consolidareaºi afirmarea românismului ca o filosofieproactivã de viaþã în armonie cunatura ºi cu alte seminþii ºi confesiuni.Pãrintele Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului, a venit cublajinã înþelepciune la convorbireaconsacratã românismului, tocmaipentru cã Înaltpreasfinþia Sa are îngrija spiritualã ºi comunitatea undeapare revista care gãzduieºte rubricadedicatã reperelor identitare ale naþiuniiromâne. Documentele ºi mãrturiiledespre regiunea din zona Argeºuluidovedesc cã încã de la începuturilecreºtinismului credinþa a dat continu-itate ºi unitate oamenilor locului.

Cred cã douã coordonate, am puteaspune în principal, au susþinut aceastãrezistenþã în faþa frãmântãrilor vremii:credinþa în Dumnezeu în chip nestrã-mutat ºi bucuria de a fi fost rãsãdiþi deDumnezeu în frumuseþea acestei lumivãzute. Zona Argeºului ºi Muscelului, ca ºi toatãzona subcarpaticã, de-o parte ºi de alta a munþilorRomâniei, are un farmec ºi o frumuseþe dumneze-iascã. Nu degeaba se spune cã a fost locul dãruitde Dumnezeu românilor, chiar pe locul Lui de pro-menadã spre apus de soare, spre luminã linã.E foarte important cã Dumnezeu a binecuvântatþara României în ansamblu ºi, bineînþeles, Româniade la Argeº, cum ne-a numit Nicolae Iorga. M-amîntrebat ce l-a fãcut pe marele savant sã gãseascãaceste cuvinte ºi de ce nu a legat România de altelocuri binecuvântate ale istoriei neamului. Am gãsitexplicaþia citind Istoria românilor, unde tãrâmulArgeºului în context istoric, social, religios, politicpentru români se leagã tocmai de spaþiul dumne-zeiesc. Rãdãcinile sunt foarte vechi ºi, în urmadescoperirilor arheologice, inclusiv pe locul vechiibiserici din lemn, la Biserica Domneascã ºi la ArgeºII, spaþiul catedralei, au stabilit existenþa consolidatãa creºtinismului în primul mileniu, pe la anul 870 spre900. Nu numai atât, dar a fost episcopie cu mult,foarte mult timp înainte de a fi mitropolie. A fost uncentru spiritual deosebit într-un loc blând. Domnitoriiromâni nu-ºi plasau capitala într-un loc ºes, cume Bucureºtiul, într-un loc vulnerabil, ci într-o zonãprimitoare, cunoscutã ºi destãinuitã doar celorce o populau. Poate de aceea la un kilometru deCorbeni a fost Castrum Argias, una dintre capitalelelui Burebista. Poate ºi din acest motiv la Argeºse vorbeºte dintotdeauna cea mai frumoasã limbãromânã.

Odiiscuþiie ddespre sspiiriitul nnaþiional în termeniiRomâniei nu poate sã se desfãºoare înafara legãturii dintre credinþã ºi existenþa

poporului român. S-a creat o confuzie cultivatã deantiortodocºi ºi chiar anticreºtini precum cã ortodoxiaromâneascã ar fi fost cumva vasalã creºtinismuluirusesc. Ceea ce neglijeazã detractorii valorii funda-mentale a ortodoxiei noastre este cã ea a avutlegãturi ºi tradiþii cu puternica cetate a Bizanþului depe vremea în care triburile slave încã mai bântuiaustepa în cãutarea unui loc de aºezare.

La noi, la români, între organizarea adminis-trativã, socialã, civicã, ºi organizarea ecleziasticã,bisericeascã, nu a existat niciodatã un hiatus.Totdeauna unde era domnie era ºi ecclesia. Se ºtiedin istorie cã mitropolitul locului devenea ºefuladunãrii domneºti, a sfatului domnesc atunci cânddomnitorul pleca la rãzboi. Ierarhii fãceau parte dinelita conducãtoare, mulþi dintre ei au fost ºi dregãtori,strategi sau diplomaþi ºi, pentru cã, uneori, se aflau

în relaþie de rudenie cu domnitorii. Neagoe Basarab,ne spun documentele, era permanent alãturi deBisericã, se afla la rugãciune ºi unii chiar îl acuzaucã se ocupa numai de cele evlavioase ºi nu seîngrijea de domnie suficient. Ba din contrã! Era

totdeauna bucuros ca pe undeumbla sã aibã cu sine soborul,pentru cã avea o predispoziþiede a nu-ºi pierde legãturacu viaþa spiritualã ºi soborulrãmânea permanent pregãtitpentru slujbe. Prin excelenþã,a fost un domnitor isihast carenu a purtat niciun fel de bãtãliestrategicã, dar a acþionat prindiplomaþie.

La sslujba dde SSfântaMariie MMare, într-o bi-sericã ortodoxã dintr-o

comunitate în care româniisunt minoritari, credincioºiiau înãlþat o rugã cãtre MaicaDomnului: „Nu lãsa, Mãicuþã,sã pierim pe cale/ Noi suntem

copiii lacrimilortale…,/ Nuuita, Mãicuþã,Þara ºipoporul, turmaºi Pãstorul”.Era sunetulunei doinesfâºietoareprovocatã deagresiunea dininterior ºi din exterior împotriva credinþei noastrestrãvechi. Într-o lume tot mai frãmântatã, în caremanifestãri vecine cu barbarismul încearcã sãrãstoarne valorile spirituale care au dus lumeacreºtinã la o stare de echilibru relativ, atentateleantiromâneºti transformã toleranþa creºtinã înslãbiciune, în timp ce dogma necreºtinã acceptã ºiîncurajeazã omuciderea în numele unui Dumnezeurãzbunãtor ºi crud. În faþa unor ameninþãri evidente,Înaltpreasfinþia sa Calinic a gãsit o explicaþiegeneroasã.

Ameninþãrile actuale nu sunt o noutate. Acestspaþiu al nostru, românesc, unde ne ºtim de miide ani, a fost mereu râvnit de alþii. Pe aici au trecutpopoarele migratoare, aici oamenii au fost perse-cutaþi de venetici ºi am rezistat pe muchie întremari imperii. ªi nu putem decât sã ne minunãm:cum, Doamne, de ai avut atâta grijã de acest neamromânesc binecuvântat de providenþã încât poporulromân a devenit profetic, aºa cum scria GheorgheBrãtianu care, pentru mine, este un sfânt?! El a gãsitaceastã sintagmã extrem de expresivã, care îmbracão enigmã, un miracol concentrând adevãrul cãDumnezeu a þinut cu noi totdeauna. Speranþa noastrãeste tot la Dumnezeu în care ne punem mereunãdejdea. Inima noastrã a tuturor se aflã în credinþaîn Dumnezeu, este inima care dã viaþã obºtii noastreromâneºti ca sã rezistãm în istorie.

Diintr-oo pperspectiivã iistoriicã, dar mai alesactualã, raportul dintre teologie ºi spiritulcreºtin românesc a însemnat simbioza

dintre puterea conducãtoare ºi forþa moralã. Eaa dus la evoluþia socialã de la noi. Înalþi ierarhiau fost cãrturari luminaþi ºi sfãtuitori înþelepþiai conducãtorilor românilor.

Domnia administrativã a þãrii stãtea întotdeauna,în toate împrejurãrile, dar mai ales în cele importante,alãturi de capii Bisericii noastre. Conducãtorulsuprem nu lua nicio hotãrâre definitivã fãrã a sefi consulat cu ierarhii din suitã, aºa cum se obiºnuia

pe atunci ºi cum mai existã ºiastãzi în anumite locuri. Civiliicare se ocupã cu cele alelumii, aºa cum a fost deDumnezeu rânduit, dupã cumspune Sfântul Apostol Pavel,merg ºi tainic se sfãtuiesc cuierarhii, cu preoþii, pentru cã ierarhia noastrã bise-riceascã nu este ca un zid între ierarhie ºi popor.Din contrã! Noi nu afirmãm asta tot timpul ºi nune lãudãm cu o asemenea cunoaºtere, dar ºtimtotdeauna care este pulsul oamenilor, ce gândescei, cum se exprimã, cum doresc sã se manifeste înanumite momente ale vieþii. La noi existã o decenþãromâneascã, am putea spune, care e preluatã dela rãbdãtorii din poveste. Noi am rezistat în istorie,foarte probabil, negâlcevindu-ne pe lucruri mãrunteºi trecãtoare. Faptul cã am fost atât de toleranþine-a fãcut unici pentru dragostea etnicã ºi religioasã.Când ai reþinere sau sentimente sãrace în respect,cei din jur te simt ºi te trateazã în consecinþã. Toaterãzboaiele religioase sunt provocate de intoleranþãºi de lipsa de respect faþã de creaþia lui Dumnezeu,pentru cã suntem cu toþii creaþia Lui. Suntem toþio familie universalã. În clipa în care ridicãm mânasau, Doamne fereºte!, securea împotriva cuiva,atunci sãvârºim o crimã, pentru cã ne ridicãmîmpotriva Creatorului, a Celui care a fãcut omuldupã chipul ºi asemãnarea Sa. Dacã se uitãacest lucru, suntem pierduþi!

Aceastã ccaliitate aa ppoporuluii rromân, toleranþaºi acceptarea creºtinã a celorlalþi, a fostinterpretatã adesea în istorie – ºi în prezent

aceastã interpretare apare tot mai des – ca o slã-biciune, ca o cale ocolitoare a adevãrului prin caresã se manifeste antiromânismul: Românii ºi valorilelor identitare pot fi negate, uzurpate, batjocoriteºi sabotate. De asemenea atacuri nu a fost feritãnici Biserica Ortodoxã Românã

În cazul nostru existã o situaþie foarte specialã.Atâta bogãþie, atâta frumuseþe, din pãcate, aducenu numai admiraþie, ci ºi invidie. Miron Scorobete ascris o carte prefaþatã de Bartolomeu, arhiepiscopulClujului, Dacia edenicã, în care face o demonstraþiebiblicã, istoricã, teologicã, pe baza unor documente,prin care dovedeºte cã Dunãrea este Pihsonul dinBiblie, râul de lângã Þara de Aur, Havila, deci spaþiulîn care ne aflãm noi. Dumnezeu a dat atâta frumu-seþe ºi atâta bogãþie încât noi, cei care am fost demilenii dãruiþi cu aceste locuri, nu ne-am dat seamape de-întregul de aceastã fabuloasã bogãþie. În nicioaltã þarã din lume, este un fapt cunoscut, nu a existataur pe toate drumurile, aur pe râuri. Noi fiind depo-zitarii acestor bogãþii, am devenit foarte rãsfãþaþi ºin-am dat preþuire acestora, crezând cã Dumnezeule tot reînnoieºte. Nu am mai apãrat ceea ce ni s-adat. Înzestraþi cu o bunãtate dumnezeiascã, uneori neîndoim cã noi avem dreptate ºi fãrã motiv îi dãmdreptate nou-venitului calic, pentru care ne rugãm desãnãtate ºi-i arãtãm milã. De aceia, unii ºi-au permissã spunã cã românii sunt proºti de buni. Mulþi nuînþeleg sau nu le vine sã creadã cã noi nu am voitºi nici nu dorim sã i se întâmple cuiva ceva rãu.Este expresia unei etici creºtine profunde, o moralãridicatã la cele mai înalte niveluri de luminã dumne-zeiascã ºi de aceea am rezistat în istorie.

În ccãutarea dde aadevãrurii ºi dezvãluiri menite sãidentifice originea ºi sursele civilizaþiei omeneºti,au fost auzite strigãte triumfale ale cercetãtorilor

cã au descoperit „particula lui Dumnezeu”. Este unadintre primele manifestãri concesive în urma cãroraºtiinþa ºi credinþa par sã accepte o coexistenþãconstructivã. Ea s-a dovedit în ultimele deceniimai productivã decât ciocnirea înverºunatã întreexperimentul empiric ºi revelaþia divinã ºi a deschiso nouã cale de cunoaºtere printr-o subtilã împletirea fragmentelor de adevãr aduse în sfera publicã atâtde cercetare cât ºi de taina creºtinã.

ÎPS Calinic, AArhiepiscop aal AArgeºului ººi MMuscelului:

Dumnezeu aa þþinut ttotdeauna ccu nnoiNicollae MMELINESCU

Nevoia dde rromânism



Fãrã ccredinþã nu ajungem nicãieri sau sfârºimîntr-un haos. Þinta nu o poþi atinge decâtdacã ai îndrumãtor pe Dumnezeu. De aceea,

noi îi cerem lui Dumnezeu binecuvântarea la masã,la muncã, înainte de odihnã, când ne trezim, cerembinecuvântarea pentru ceilalþi. Când pornim la drumspunem „Doamne ajutã!” Eu am constatat cã poporulromân – sã nu se supere nimeni – în afarã depoporul evreu, este cel mai biblic. Dovada o avemprin anii ’70 ai secolului trecut, când s-a publicato carte, Proverbe româneºti. Fiind preot înTransilvania, am luat ºi am fãcut o analizãparalelã a acestor proverbe româneºti ca sã legãsesc izvorul. Constatarea a fost cã cele maimulte, peste 80 la sutã, îºi gãseau originile înSfânta Scripturã. Pildele din Biblie au fost pre-lucrate de priceperea ºi credinþa popularã.Mi-am dat seama cã nu este de glumã cuneamul nostru românesc. Se spune cã româniise nasc poeþi. Nu este o glumã, nu e vorbãvagã. Mai departe, când se spune cã românuleste frate cu codrul, avem o relaþie amplã,pãdurea fiind adãpost, sursã de hranã, scãparea

în vremuri de restriºte, o tainã înfrãþitã cu tainamunþilor. Când au trecut vrãjmãºiile peste aceastãþarã, coloana vertebralã a României, Carpaþii noºtri,au fost templu dumnezeiesc. Luminile din candelabrulatârnat deasupra Carpaþilor au fost aprinse de însãºimâna lui Dumnezeu. Fãrã ele noi eram pieriþi dinistorie.

În ccondiiþiiiile aactuale, ale exploziei tehnologice înslujba comunicãrii vaste, ºtiinþa ºi credinþa suntcondiþionate de volumul imens de cunoaºtere

universalã, dar ºi de morala creºtin-ortodoxã. Inter-relaþionarea lor genereazã nevoia de armonizarea acestora într-un spirit umanist nou, care pivoteazãîn jurul axei formate din preocuparea pentru adevãr.

Dezvoltarea ºtiinþei este un dar de la Dumnezeu,fãrã doar ºi poate. Toate încercãrile omeneºti lerezolvã spiritul, forþa lui Dumnezeu cu care ne-aînnobilat din mila Lui. Nu este un drum închis, pentrucã binele ºi rãul se tot confruntã în varii planuri.Totdeauna savanþii au crezut în Dumnezeu. Celemai recente cercetãri au dovedit cã peste 85 la sutãdintre cei învãþaþi purtau în suflet credinþa. Aproapejumãtate dintre ei au declarat cã sunt convinºide faptul cã rugãciunile ridicate la Dumnezeu seîndeplinesc. Sunt calcule ºi sondaje fãcute de ame-ricani, care stau bine ºi cu calculele ºi cu realismul.Dintotdeauna ºtiinþa a fost ºi este o slujitoare acredinþei. Dacã nu existã credinþã, dispare dorinþade a descoperi ceva nou, de a rezolva o necunos-cutã. Ori forþa pentru asemenea experienþe se aflãîn inima omului, acolo unde se aflã Dumnezeu.

Secolul aal XXIX-llea a fost pentru Româniaºi pentru Europa în ansamblu o perioadãde unificare, de consolidare ºi de afirmare

a spiritului naþional. În cadrul acestui proces amplu,românismul a devenit termenul consacrat depersonalitãþi ilustre ale culturii noastre. În aceastãrãspândire a unui concept amplu ºi cuprinzãtor,cu referire esenþialã la valorile naþionale, Bisericaortodoxã a avut rolul sãu.

Bisericanii, ierarhiiºi preoþii au þinut candelaºi lumânarea aprinseindiferent de ce valuriau trecut peste neamulromânesc. A existat unnucleu al celulei numitãfamilie. Ecclesia, bisericaînsãºi, a fost la rândulei celula naþiunii. Preotula fost duhovnicul, învã-þãtorul religios, dar

ºi dascãlul laic în vremeaîn care ºcoala funcþionape lângã marile aºezã-minte creºtin-ortodoxe. Persistã aceastã bucurie cãnu a existat în viaþa socialã româneascã o despãrþiredramaticã între bisericã ºi naþiune, nu au apãrut ziduriartificiale. A dominat un fel de încredere, mai ales cãclericii nu au mers cu trufia lor în afara societãþii, ciau împãrþit cu modestie înþelepciunea ºi harul dat deDumnezeu. La fel au procedat ºi oamenii noºtri deculturã. La 1849, Nicolae Bãlcescu îi scria lui VasileAlecsandri, dupã ce au fost ei buntuziþi, alungaþi dupãeºecul Revoluþiei de la 1848: „Bazile, noi sã lãsãmtoate nimicniciile, toate cele omeneºti. Pentru noi,iubita noastrã este patria, dragostea de români.Trebuie sã depunem, câte zile om mai avea, sãle închinãm patriei iubite a lui Dumnezeu.” Patriaa fost, ºi aºa trebuie sã rãmânã, iubirea cea dintâia inimii. Dacã iubeºti patria pãmânteascã, ai un loc,ai o identitate care este preambulul patriei celeilalte,al patriei lui Dumnezeu.

Biiseriica OOrtodoxã RRomânã, ca multe alteinstituþii identitare din România, a trecut maiuºor ºi mai rapid peste schimbarea de regim

din þara noastrã, peste ceea ce s-a numit tranziþie.Treptat, ºi-a recãpãtat locul în societate ºi capitalulde încredere, în condiþiile în care legislativul,executivul ºi justiþia au oscilat între adversitateºi mistificare a publicului. Odatã plasatã definitivdeasupra gâlcevii pentru putere, Biserica OrtodoxãRomânã s-a putut concentra pe câteva mãsuri de

adaptare la cerinþele unei societãþi zdruncinatede convulsii ºi neliniºti provocate în interior saudin exteriorul þãrii.

Lumea mireanã vine cu tendinþa de laicizare saumai degrabã de liberalizare mai accentuatã, având învedere cã la noi în Bisericã existã anumite reguli ºi oierarhie foarte drastice. Din partea noastrã trebuie sãse manifeste o deschidere mai mare. Eu i-am sfãtuitpe cãlugãri, le-am sfãtuit ºi pe cãlugãriþe, sã þinãslujbe adecvate momentului ºi timpului pe care-lau oamenii. Sfântul Sava din secolul al VI-lea spunecum se þine slujba dupã toatã rânduiala ºi adaugãla urmã ceva extraordinar: toate acestea, cum vreaCel Mai Mare. Acesta poate sã facã o restructurarea slujbei, pãstreazã schematic coloana de înþelesa slujbei ºi poate sã o reducã la o orã sau la o jumã-tate de orã în loc de douã ore. Esenþial este sã sepãstreze taina. La mãnãstire, canonul se pãstreazãîntocmai, cu mici restructurãri, dar la parohie nu estebine sã se întindã slujba cu orele. Sfânta Liturghie ºicuvântul de folos îºi gãsesc rostul într-o orã. Scopul

slujbei este sã-i tihneascã credinciosuluisãnãtos ºi celui pe care-l dor picioarele.Sunt tot felul de oameni ºi atunci slujbatrebuie sã fie þinutã dupã împrejurãri.

Priiviitã ddupã vvaloriile ºi meritelecu care s-a încãrcat de-a lungulistoriei, Biserica Ortodoxã Românã

este o expresie a spiritului românesc, pentrucã este „pragmaticã, realistã, blândã, îngã-duitoare, lipsitã de excese ºi fanatisme”,cum spunea unul din marii noºtri diplomaþi,ambasadorul ªtefan Nãstãsescu. (Politicaexternã româneascã. Însemnãri, EdituraNiculescu, Bucureºti 2012) Prin acestecalitãþi, Biserica noastrã îºi extinde protecþiaspiritualã ºi moralã asupra tuturor credin-cioºilor români de pretutindeni. Este ostare de fapt care aduce în discuþie o marevarietate de comunitãþi, cu origini, obiceiuri

ºi tradiþii diferite, unite, însã, prin credinþã.Cel mai mare ajutor pentru toþi este menþinerea

unei legãturi prin spiritul rugãciunii, prin îndemn, prinmesaje ºi întâlniri. Când românii din depãrtãri resimto obstrucþie sau izolare, gãsesc supapa, respirulduhovnicesc în bisericã, pentru cã acolo se simt caacasã, acolo se pãstreazã spiritul naþional. Românii,pe unde s-au stabilit, au dovedit cã sunt niºte cuce-ritori în spirit. Când spunem patrie asta înseamnãinima mamei. Þara este o entitate. Noi, care facemparte din aceastã þarã venind de la dacii cei viteji,gãsim în volumele care cuprind impresiile cãlãtorilorstrãini în þãrile române oglinda noastrã de secole,arãtate de locuitorii învãþaþi din alte þãri. Atuncicând aperi þara ºi valorile sale, asta nu înseamnãnaþionalism, dacã aceastã apãrare este fãcutãcu ºtiinþã, astfel încât cei care sunt foarte atenþila demersurile noastre sã accepte românismuldin prezentarea veridicã, fãrã obstinaþie. Cred cãDumnezeu ne-a salvat totdeauna, cã toatã vremeacea din vreme noi aºa am scãpat. Câtã zdroabã ºicâtã cheltuialã au fãcut unii, ºi vecinii noºtri, ca sãinducã ºi sã îndepãrteze anumite adevãruri istoriceºi cu ce s-au ales? Se uitã un lucru, cã Dumnezeudã duh de înviorare celor care sunt cu româniiºi dã duh de amorþire celor care sunt împotriva lor.Sunt convins de lucrul acesta ºi-mi bazez aceastãconvingere mai ales pe ceea ce s-a întâmplatîn istoria noastrã.

Calinic AArgeºeanul, Suferiinþele ººii bbiiruiinþeleCatedraleii dde lla CCurtea dde AArgeº, EdituraArhiepiscopiei AArgeºului ººi MMuscelului, CCurteade AArgeº, 22017

Cartea cuprinde cuvântarea ÎPS Calinic,Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, la ºedinþaAcademiei Române din 3 iulie 2017, dedicatãîmplinirii a cinci sute de ani de la sfinþirea bisericii Mãnãstirii Curtea de Argeº,ºi include un mare numãr de fotografii legate de istoria lãcaºului.

„Catedrala Sfântului Negoe Basarab, trecutã prin rãstigniri ºi învieri (degradãriºi restaurãri), dar tot atât de mãreaþã în somptuozitatea vârstei sale de cincisecole, stã, ca o împãrãteasã, deasupra trecerii oamenilor ºi a vremurilor de toatefelurile! Domnul Dumnezeu a vegheat ºi a salvat ceea ce cu evlavie I-a fostconsacrat.” (Autorul, în finalul textului)

Lacrima AAneiMaria BBriedis-MMacovei, ppoetã, ttraducãtoare, ppublicistã, eeseistã,

scriind aatât îîn rromânã ccât ººi îîn lletonã, ss-aa nnãscut lla 222 ooctombrie 11947,în ccomuna SSarata-RRãzeºi, jjudeþul LLeova, îîntr-oo ffamilie dde ooameni îînstãriþi,deportaþi îîn 11949 îîn SSiberia, cca „„duºmani aai ppoporului”; rrevin aacasã ddupãmoartea llui SStalin, îîn 11957. AAbsolvã îîn 11970 FFacultatea dde FFilologie aaUniversitãþii dde SStat ddin CChiºinãu. ÎÎn 11974 sse ccãsãtoreºte ccu ppoetul lletonLeons BBriedis ººi sse sstabileºte lla RRiga. PParticipã aactiv lla pprocesele dderenaºtere nnaþionalã ddin MMoldova ººi LLetonia. ÎÎn 11989, îîmpreunã ccu ssoþul,editeazã lla RRiga pprimul nnumãr aal rrevistei Glasul, prima ppublicaþie ccareapare ccu ggrafie llatinã ddupã 550 dde aani dde oocupaþie aa BBasarabiei.

Dintre ccãrþile ppublicate: ÎÎn ssiingurãtatea ccuviintelor (1991), vversuri;Varda kkardiinajums (1997), eeseuri; Augsupkriitiiens (Cãdere îîn ssus, 1999),versuri; Muzziiga TTagadne (Prezzent iinfiiniit ººii eetern, 22008), mmonografie,prima ccarte ddin ttrilogia ªtiiiinþa uuniiversalã ººii pputerea dde aa ttrãii.

A pplecat îîn llumea dde lluminã lla 118 iiulie 22017, llãsând nnefinisate vvolumulde vversuri Vâlvãtaiie, ddin ccare eeste rreluat ppoemul aalãturat, ººi ttratatul dde vviitorologie Descoperiirea vviiiitoruluii(primul vvolum aa aapãrut îîn 22010, îîn lletonã); ssoþul llucreazã aacum lla ppregatirea ppentru ttipar aa aacestor vvolume.

Câte oo AAnã ººi MMarie

Sã vvorbim, sã nne ccunoaºtemºi ssã rrãmâneþi îîncã vvii!..voi, ooaste dde ccaptivi ai ppropriilor ggoluri,robi aai ddezastrelorai uuitãrii rrobi!Iar aaþi ppus ccasã ddomneascã ppeste vvoi Zãdãrnicia!

Înglodaþi îîn sspaime,rãni dde îîntuneric delireazã-nn ccreier,

cu ssensuri pputrede, vi-ii ccerul rrãsturnatdar vvina, vvai,daþi ttot ppe ccei cceierburi vvã aaduc dde lleacºi ssoarta llor ººi-oo ppunsub tteascul ããstui vveac,nerod ººi îînciumat.

Speranþe, vvise sspulberate cer cca-nn nnemuriresã-nngropaþi ddin nnou în zzidul vvieþiicâte-oo AAnã ººi-oo MMarie...

Cãrþi ººi aautori



Publicatã lla EEditura SSpandugino în primãvaraanului 2016, cartea Civilizaþia Analfabetis-mului ne pune în faþã nu numai un titlu

ºocant, ci ºi o analizã amplã, interesantã ºiprovocatoare a fenomenelor sociale, ºi nu numai,care se petrec în Occident, cu predilecþie în SUA,în deceniile din urmã ºi sunt pe cale sã îmbracemapamondul. Autorul, Mihai Nadin, este o perso-nalitate complexã, cu studii ºi preocupãri aparentincompatibile între ele. Astfel, domnia sa a absolvitfacultãþile de electronicã ºi pe cea de filosofie laBucureºti ºi tot aici ºi-a luat doctoratul în esteticã.De activitatea sa de profesor universitar la universitãþide prestigiu din SUA ºi Germania au beneficiat apoicâteva mii de studenþi ºi peste 500 de doctoranzipe care i-a îndrumat. Opera sa de cercetare esteuna covârºitoare, iar domeniul sãu actual continuãsã fie, aºa cum îl prezintã editorul, sistemelede anticipare, în mod special conceperea unorforme computaþionale noi care integreazãsubstratul fizic ºi procesele ce definesc viaþa.

Întinderea cãrþii, de la Alfabetizarea într-olume în schimbare/Progresând cãtre anal-fabetism? la Sensul viitorului (Capitolul 2/Cartea a V-a), înseamnã mai bine de 900 depagini de pãtrundere a realitãþilor din cele maidiverse domenii, fiecare dintre ele având larândul lor titluri care spun totul (Câte cuvinteîntr-o privire?, Universitatea îndoielii etc.).

Limbajul, o preocupare cvasi perpetuã alucrãrii, este vãzut, disecat, ordonat, interpretatºi proiectat în intenþiile ºi posibilitãþile sale celemai profunde, unele care scapã realizatoruluicurent ºi care aduc la luminã sensuri cu bãtaielungã. Lucrul acesta este relevat de autor dinprimele rânduri: „A fi preocupaþi de limbajînseamnã, de fapt, a fi preocupaþi de noi înºine,ca indivizi ºi ca specie.” (p. 3) Am menþionatacest citat pentru cã ideea este una prezentã în maitoate capitolele cãrþii, limbajul despre care vorbimmergând de la rostul de „dispozitiv de stocare”(p. 83) ºi fundament al civilizaþiei alfabetizãrii, pânãla procesarea informaþiei ca suport ºi implicareîn programe informatice ori inteligenþa artificialã.ªi, dacã pentru individ, „limbajul alfabetizat esteo maºinã reducþionistã pe care o folosim pentrua privi lumea din perspectiva experienþei proprii”(p. 187), „logica din spatele logicii” (p. 188) poateconduce spre „logica multivalentã, logica fuzzy, logicatemporalã utile în domeniul calculelor, inteligenþeiartificiale, memeticii ºi lucrului în reþea” (p. 198), care„au fãcut posibile cititul gândurilor ºi sentimentelorde cãtre maºini”. (p. 198)

Mai departe, prin „Logica acþiunilor”, autorul neconduce la Capitolul 12, cel dedicat fenomenuluimilitar am spune noi, loc în care aflãm cã am parcursdeja „primul rãzboi al civilizaþiei analfabetismului”(p. 694), identificat în carte cu Rãzboiul din Golf.

Poate ccã aar ffi ttrebuit sã menþionãm pe scurt(ºi pierzând o parte din semnificaþii) faptulcã, în fond, analfabetismul avut în vedere de

autor este acela al posibilitãþii citirii/pãtrunderii formeiscrisului, dar în absenþa înþelegerii fondului ºi maiales a cãutãrii întemeierii rãspunsurilor. Dacã, aºacum susþine autorul, „alfabetizarea înseamnã sãfii capabil sã citeºti ºi sã înþelegi Cartea ºi, drepturmare, lumea” (p. 38), analfabetismul avut în vedereeste unul cu rezultat eliptic pe fond. „Analfabeþii” suntoameni prezenþi la toate nivelurile sociale. „Este unanalfabetism relativ. Am colegi în mediul academiccare nu au citit o carte în ultimii 20 de ani. Nivelulde exprimare lingvisticã al unora dintre ei nu mi-arfi permis sã ajung în clasa a 3-a primarã. Sunt însãuluitori în domeniul lor. Unii sunt neurochirurgi. Alþiilucreazã în radioastronomie. Unii sunt personalitãþiremarcabile în geneticã. Pentru a dobândi cunoaºte-rea, ei folosesc limbaje specializate de o precizieextremã, dar cu o putere expresivã redusã. În cazullor, pânã ºi lectura revistelor de specialitate estelimitatã. O întreagã cohortã de asistenþi le selecteazãceea ce pare a se apropia mai mult de intereselelor specifice (Politicienii nu sunt nici ei altfel: membriicabinetului scriu pentru ei, sondajele îi informeazãde unde bate vântul.)” (Criteriul Naþional – ziarulde pe net al tuturor românilor, din 29 martie 2016)

Avem astfel de a face cu un analfabetismfuncþional. El este un rezultat al unui sistem edu-caþional. Se pare cã acest lucru se datoreazã unuimod de producþie orientat predilect spre eficienþã ºieficientizare. Astfel se marºeazã spre îndepãrtareade valorile umaniste consacrate ºi se urmãreºte(ºi chiar se realizeazã) o creºtere exponenþialã aeficienþei activitãþii umane. Lucrul este mãrturisit încãde la debutul lucrãrii: „Am analizat caracteristicilestructurale ale societãþii din perspectiva activitãþiiumane ºi în relaþie cu legea implacabilã a creºteriieficienþei.” (p. vi)

În acelaºi sens, instituþia armatei este supusãanalizei lui Mihai Nadin, mai ales cã avansultehnologiei militare a constituit o preocuparedintotdeauna a tuturor societãþilor. Aici este loculîn care forþa mai eficientã a dobândit succesul, iar

tratarea propusã esteuna suprapusã celorlaltedezvoltãri cãlãuzite deeficienþã. Pentru loculîn care ne aflãm esteelocvent pasajulurmãtor: „Ochi elec-tronici de înaltã precizieamplasaþi pe sateliþii

de pe orbitã au surprinslansarea rachetei ºiparametrii de lansare.Datele au fost transmiseunui centru informatic deprocesare a informaþiei.Informaþia digitizatã,specificând unghiurile,timpul de lansare ºitraiectoria a fost direcþionatã spre proiectileleantirachetã programate sã intercepteze ataculinamic.” (p. 693)

Tehnic, llucrurile sse ppetrec aaºa cum le descrieaici autorul. Dar „experienþele practicede naturã postalfabetizatã ale rãzboiului”

descrise ne aratã un instrument militar de puterealtfel decât cel clasic. Altfel decât cel postulat canecesar fundamentãrii autoritãþii politice (teoriacontractului social: Hobbes, Locke, Rousseau) saua statului de drept ori chiar al izvorului de drept carelegitimeazã violenþa statului în cadrul legal. Sã fieacesta un derapaj al formei în cãutarea eficienþeipãrãsind fondul ideii originare? Faptul cã „un soldatalfabetizat poate fi mai bine îndoctrinat, supusargumentelor inerente alfabetizãrii, regulilor ºiautoritãþilor ce trebuie respectate” (p. 711) se parecã a putut duce la orori de genul genocidului, dar nupoate exclude din viaþa socialã ºi realizarea de cãtreunele armate a unor deziderate majore, ca indepen-denþa ºi unificarea statalã ori o Europã a naþiunilor.Mai departe, constatarea cã „natura pragmaticiirãzboiului s-a schimbat: acþiunea mai rapidã facecitirea – instrucþiunilor, comenzilor mesajelor –inadecvatã, dacã nu chiar periculoasã” (p. 711)pare sã îndepãrteze militarul de scopul acþiunii, sã-iinterzicã un þel, sã-l transforme într-un utilaj de rãz-boi. Mai mult decât atât, astãzi, când riscul cel maimare pare sã fie creat de dezvoltarea tehnologicãînsãºi, „naturii postalfabetizate a rãzboiului” (p. 693)i s-ar putea adãuga ºi acela al „scãpãrii de subcontrol” a instrumentului militar de putere.

Fãrã a se lansa într-o disputã cu Clausewitz petema definirilor specifice, autorul conchide: „Rãzboiuleste continuarea experienþei practice de supravieþuireîn contextul unei societãþi care încearcã sã controlezeºi sã-ºi adjudece resurse. În consecinþã, lupta seîncadreazã pe linia altor experienþe practice.” (p. 697)

Asimilarea propusã poate fiacceptatã, dar absenþa uneitratãri mai elaborate a nouluiscop al instrumentului militarde putere ar putea sã însemneacestã orientare a armatei însocial un soi de brigandaj maieficient decât cel din EvulMediu? Unde mai este loculpoliticului în ecuaþia rãzboiului?

Faptul ccã, îîn vviziunea sscriitorului, „Muncapoliticã legislativã continuã o tradiþie caremerge dincolo de alfabetizare. Cu toate

acestea, o legislaþie eficientã n-a putut exista decâtîn contextul pragmatic care a fãcut necesarã alfa-betizarea. Odatã ce alfabetizarea însãºi ºi-a atinspotenþialul, au devenit necesare mijloace noi pentruexperienþele practice legislative politice. Forþa motriceo constituie expectativa ca procesul legislativ sãreflecte nevoile apãrute într-un context al schimbãrilorrapide, cu tot mai scurte modele de recurenþã” (p.687), poate suna liniºtitor pentru cineva din civilizaþiaanalfabetismului. Nu ºi pentru ceilalþi! Cu privire lacalitãþile personale ale celor care presteazã „muncapoliticã legislativã” suntem tot mai lãmuriþi nu numai

în privinþa cadrului naþional, ci ºia celui internaþional, astfel încât nune putem imagina atitudini vizionarecoerente dedicate omului din parteaclasei politice.

Pentru cei care l-au citit pe AlvinToffler ori pe Jaques Seguela, surprizapoate fi mai mare dacã observãm cãsuntem purtaþi de Mihai Nadin dincolode ªocul viitorului de Al treilea valsau de Viitorul Viitorului.

În privinþa fenomenului militar,o concluzie parþialã a autorului paresã fie aceea cã „dacã experienþelemilitare ar continua sã se bazezepe alfabetizare, faptul ar echivala cumenþinerea unei structuri pragmaticeineficiente”. (p. 716) Aºezând aceastaalãturi de axiomatica pronunþareconform cãreia „ºtiinþa ºi artele le suntmai accesibile persoanelor educate”

(p. 30), nu putem sã nu ne întrebãm dacã în perspec-tivã arta militarã ºi ºtiinþa militarã vor dispãrea.

Dacã spusele lui Mihai Nadin merg pe sensuldezvãluit al dezvoltãrii exponenþiale a ritmuluiglobalizãrii, înseamnã cã suntem mai aproape decâtcredeam de materializarea ideii lui Kant referitoare laomul cetãþean al lumii ºi de constituirea unei federaþiide state libere?! Problema care se pune (în specialpentru cetãþeanul alfabetizat) este: cu ce preþ? ªi cefel de libertate, dacã acum privim o societate „ce-ºidefineºte valorile altfel decât în civilizaþiile trecutului”?(p. vii)

Prin fformaþie, aautorul cãrþii aparþineneîndoielnic civilizaþiei alfabetizate, chiardacã are câteva decenii de lucru în cadrul

civilizaþiei analfabetismului. Ar fi însã interesantde ºtiut dacã domnia sa considerã cã Civilizaþiaanalfabetismului, cartea, sau un alt titlu care sãanalizeze cu aceeaºi profunzime ºi anvergurãsocialul, ar fi putut sã fie rodul creaþiei vreuneipersoane situate ca formaþie în „tabãra analfabeþilor”.

Departe de a ne liniºti, cartea este de naturãsã ne readucã în atenþie butada: Nu ºtiu armele cucare omenirea se va bate în al III-lea rãzboi mondial,dar în al IV-lea o va face cu bâta!

ªi asta cu atât mai mult cu cât titlul Capitolului12 este: „Nu-i treaba lor sã ºtie de ce”.

ªocantã prin titlu, incitantã prin demers, atrãgã-toare prin stil, cartea reprezintã o lecturã necesarãpentru orice persoanã dornicã sã cunoascã sensurilemajore ale dezvoltãrii omenirii. Ea conþine o mulþimede întrebãri ºi rãspunsuri, dar naºte în continuare omulþime de întrebãri. Una dintre ele: se va fi modificatatât de mult spectrul securitãþii încât sã intre îndisoluþie scopul fundamental al instrumentului militarde putere ºi raporturile sale cu puterile statului?!

Armata ººi ccivilizaþia aanalfabetismuluiColl. GGeorrgell RRUSU




Tradusã ddin llimbafrancezã de LaurenþiuMalomfãlean ºi

Marius Mitrache, dupã 170 deani de la apariþie (din pãcate,atât de târziu!), cartea fran-cezului Auguste de GérandoTransilvania ºi locuitorii sãi, I,

a fost scrisã între 1845-1849, tipãritã în mai multeediþii ºi mai multe limbi ºi s-a bucurat de popularitateºi ecou favorabil în epocã. Versiunea în limba românãeste publicatã la Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã dinCluj-Napoca, în 2015, ºi are un Îndemn cãtre cititorsemnat de istoricul Ioan-Aurel Pop.

Auguste de Gérando a înþeles un lucru rar ºipreþios, pe care unii, ajunºi chiar albiþi de ani, nu-l potpãtrunde niciodatã. Popoarele se cuvin receptate cuvalorile ºi minusurile lor, dar nu în spiritul urii faþãde unele ºi al glorificãrii faþã de altele, ci înarmonia dãtãtoare de echilibru ºi de speranþã.Remarcând traiul modest ºi mizer al românilor,autorul nu se sfieºte sã susþinã demnitatea lorromanã, latinitatea limbii, spiritul meridional, sã seminuneze de frumuseþea costumelor, de zvelteþeabisericilor de lemn, de curgerea doinelor ºi detropotul horelor, de ospitalitate ºi de simþul pentruceremonii. La fel procedeazã ºi pentru ceilalþilocuitori ai þãrii, stãpâni sau supuºi, oferind unimn închinat vieþii, alteritãþii, aducând un prinosconvieþuirii ºi toleranþei, pe care le înþelege însens modern, în felul în care spiritul revoluþionarpregãtea lumea pentru democraþie, libertate, egalitateºi frãþie. (Ioan-Aurel Pop, p. 6)

Nu doar aspectul de document al epocii în carea trãit, ci ºi atitudinea nepãrtinitoare faþã de naþio-nalitãþile conlocuitoare ale Transilvaniei, bogãþiainformaþiilor istorice, etnografice, economice sauarhitecturale, vãzute prin ochii unui cãlãtor strãin,dar de formaþie istoric ºi eseist, sunt de remarcat.Cu acest studiu amplu, în douã volume, francezulAuguste de Gérando intrã în galeria cãlãtorilor strãiniprin Þãrile Române, alãturi de mai vechii Paul deAlep, Evlia Celebi º.a. Tânãrul Auguste o întâlneºtepe soþia sa, Emma Teleki, fiicã a contelui transilvanImre Teleki, dar familiile s-au opus acestui mariaj,mai ales cã Emma era mai mare cu zece ani decâtsoþul ei. Dupã cãsãtorie, cei doi au vizitat împreunãTransilvania, prilej pentru istoricul francez de a sedocumenta asupra convieþuirii populaþiilor maghiareºi româneºti, al cãrei rezultat a fost cartea de faþã.E de mirare cum nu a apãrut traducerea ei dinfrancezã pânã acum, deoarece datele istorice dincuprinsul cãrþii se referã la Transilvania, la Cluj, laromâni ºi unguri, unele favorabile naþiunii române,deºi balanþa francezului înclinã firesc cãtre populaþiamaghiarã, din care fãcea parte ºi iubita lui soþie.

Tinereþea autorului (avea doar 26 de ani)

adevereºte vorba franþuzeascã ce spune cã valoareanu aºteaptã numãrul anilor, nivelul sãu de culturãeste elevat, maturitatea intelectualã surprinde în modplãcut, spiritul ºtiinþific de investigare a trecutului ºiaplecarea asupra surselor sunt demne de profesorulsãu din Paris, Jules Michelet. Fascinantã ca oricepoveste de istorie, cartea aduce în melanjul eveni-mentelor însãºi viaþa autorului, din care se între-zãreºte ici-colo câte o razã, mai ales în refeririledespre maghiari; pe aceºtia îi face cunoscuþi înFranþa, în Europa, în special, dar ºi românilorle dedicã pagini întregi, scrise fãrã pãrtinire.

Interesantã ºi bine documentatã este perspectivaautorului francez asupra oraºului, Cluj-Napoca, cuargumente bazate pe observaþia directã: Contrarpracticii obiºnuite, Clujul e prevãzut cu meterezegroase ce formeazã o centurã în jurul oraºului. Ici

ºi colo, casele au trecut peste margini ºi se ridicã defiecare parte a împrejmuirii; însã se trece încã pe subporþi dominate de turnuri pãtrãþoase. Ungurii, în EvulMediu, nu ridicau niciodatã ziduri; atunci ca ºi astãzi,oraºele lor erau deschise, aerisite, nepavate. (...)Spunem cã oraºul a fost reclãdit ºi nu fondat, întrucâte sigur cã se înãlþa o colonie romanã acolo. Sãpândpãmântul, s-au gãsit o mulþime de resturi ce nulasã nicio îndoialã în aceastã privinþã. Rãmãºiþeleconstrucþiilor antice erau încã destul de abundenteîn 1405, epoca în care au fost începute meterezele,pentru cã se foloseau, ca materiale, pietrele acoperitecu inscripþii romane. Aceste inscripþii se pot citi astãzi,printre cele pe care ungurii le-au gravat pe ziduriîn amintirea anumitor fapte ce se legau de istoriaoraºului (p. 83).

Cred cã astfel de inscripþii se pot vedea ºiastãzi în Cluj-Napoca în multe locuri, dar mai alesîn Grãdina Botanicã, la vest de sere, salvate de unarheolog inimos, ca un atestat de vechime a urbei.

Existã ººi uunele iinexactitãþi referitoare laCatedrala Sfântul Mihail, care ar fi fostconstruitã de regele Sigismund, dar

construcþia ei a început sub domnia regelui CarolRobert de Anjou ºi a fost terminatã între 1442-1444,fapt menþionat în inscripþiile de pe clãdire. E adevãratcã existã pe pereþii catedralei ºi blazoanele regeluiSigismund de Luxemburg, care a fost rege alUngariei între 1387-1437, rege al Boemiei ºi împãratromano-german dupã aceea. Aºa menþioneazãeditorul într-o notã de subsol (p. 82). E posibil caaceste însemne heraldice sã-l fi determinat peAuguste de Gérando sã atribuie construirea BisericiiSf. Mihail regelui Sigismund. Editorul cãrþii aduceprecizãri necesare într-o notã de subsol, referitoarela valorificarea inscripþiilor existente în zidul cetãþii.Este vorba despre arheologul István Kovács dinAita Mare ºi de anticarul Iosif Kemény, care au editatîn anul 1837 un volum de istorie a Transilvanieipe baza acestor inscripþii. Cenzura ar fi împiedicattipãrirea volumelor urmãtoare, care ar fi adus luminãasupra perioadei principilor naþionali pe teritoriulTransilvaniei, o perioadã prea puþin cunoscutã,dar, pentru edificare, vezi p. 84 din volumullui Auguste de Gérando!

Autorul francez participã direct la AdunareaStãrilor din 1841, moment festiv în care vede ºiapreciazã frumuseþea costumelor bãrbãteºti ºifemeieºti. Astfel, femeile, relateazã Auguste deGérando, îºi acoperã corsajul cu perle; îºi brodeazãcu aur vãlul pe care îl prind cu niºte agrafe dediamant pe toca de catifea ºi pe bentiþa de bijuteriistrãvechi. Însã micul ºorþ de dantelã ºi pânzace apare în partea de sus a braþului, pentru a închipui

mânecile suflecate ale cãmãºii, aratã îndeajuns cãea desfãºoarã activitatea ºi face sã prospere casaîn timp ce soþul sãu pleacã la rãzboi (p. 91).

Capitolele ccãrþii dovedesc temeinicadocumentare a istoricului francez,asemãnãtoare pe alocuri cu mai vechea

Descriptio Moldavie a umanistului Dimitrie Cantemir,carte premiatã de Academia din Berlin. Vorbinddespre muntele regelui, istoricul francez aduceîn discuþie oraºele Huedin ºi Gilãu, Clujul ºi Turda,care sunt presãrate cu amintiri-mãrturii ale vechilorcuceritori romani (Napocensis, Pratul lui Traian, Hudalui Paparã), minele de fier de la Rimetea, spãlatulaurului pe Valea Arieºului, colegiile de la Aiud ºiBlaj, Alba Iulia (Apulensis Colonia) cu biblioteca

ºi catedrala, cu mormântul lui Iancu deHunedoara etc. La Zlatna istoricul descoperãurmele romane, minerii care scot metale dinadâncul pãmântului, la Roºia Montanã constatãexistenþa exploatãrii minelor încã de pe vremeadacilor ºi romanilor; la Deva observã CastelulHuniazilor, pe Valea Haþegului descoperãinima Daciei la Sarmizegetusa din Grãdiºte.O adevãratã ºi valoroasã lucrare monograficãasupra pãmântului strãvechi al Transilvanieieste cartea istoricului francez, stilul este artistic,descrierile sunt minuþioase, lectura plãcutã,persistenþa termenilor academici nu împiedicãci faciliteazã înþelesurile conþinutului.

Mozaicurile ºi costumele descoperite în aceastãzonã sunt prezentate cu rigurozitate ºtiinþificã; legileºi comerþul, relaþiile dintre nobili ºi iobagi înclinãbalanþa subiectiv spre naþia soþiei sale, dar istoriculconstatã cã soarta iobagilor s-a ameliorat subadministrarea principilor naþionali (p. 345).

Vizitând casa unui þãran din Rimetea, autorulsesizeazã o anumitã îndestulare din aspectulinterioarelor, al mobilierului: Camerele erau tapisatecu benzi de pânzã brodatã întinsã pe pereþi. Patul,pictat cu flori, era acoperit cu perne brodate în roºusau albastru. O lustrã din lemn aurit atârna din plafon.Se vedeau ziare ungureºti pe masã. O chitarã eraaruncatã pe pat; a agãþat-o pe perete ºi ne-a spusîn trecere cã profesorul de muzicã al fiicei salesosise. O lungã armã pentru vânat raþe, mai multepistoale ºi puºti luceau într-un colþ. Mai era o pendulãce scotea melodii ungureºti (p. 160). Frumoasãprimire li se face cãlãtorilor strãini în casa unui þãrandin Sângiorgiul Trascãului, atestând ospitalitatearomâneascã recunoscutã: o odaie mai simplã, însãde o curãþenie cãutatã. Am luat loc în jurul uneimese, ce a fost în curând acoperitã cu o faþã albãca zãpada ºi ni s-a adus o gustare foarte consis-tentã (p. 161). Nu rãmâne pe dinafarã observaþiade cunoscãtor a francezului care dezvãluie contra-banda cu sare din Transilvania, din vina guvernului,care guvern nu þine seamã de nevoile poporului,ci de dorinþele de îmbogãþire ale împãratului. Referin-du-se la viaþa þiganilor din Transilvania, Auguste deGérando menþioneazã: Ei locuiesc mereu la margineasatului, departe de ceilalþi þãrani, care au pentru ei undispreþ îngâmfat, ºi recunosc autoritatea unuia dintreai lor, numit voievod (de fapt, bulibaºã, n.n.) de cãtresenior ºi însãrcinat sã asigure ordinea. Se ascund înbordeie fãcute din chirpici, înalte de câteva picioare,ºi sub care sapã pãmântul pentru mai mult spaþiu.O familie întreagã se îngrãmãdeºte în aceste locu-inþe oribile (p. 169).

Informaþiile iistorice, relatarea obiectivã îngeneral, farme-cul descrierilor, atitudineaonestã a istoricului, logica naraþiunilor, îmbina-

rea armonioasã a stilului ºtiinþific cu cel artistic, toateacestea fac din cartea lui Gérando o lecturã plãcutãºi utilã pentru toþi românii. Traducãtorii ne-au doveditpriceperea lor în sintaxa limbii franceze vechi, ºinu a fost uºor sã reînvie lumea aceea transilvãneanãtranspusã în limbajul din urmã cu aproape douãsecole.

Dacã iubiþi Transilvania ºi doriþi sã ºtiþi mai multdecât manualele de istorie ne-au spus, citiþi, vã rog,cartea istoricului francez Auguste de Gérando, într-oexcelentã traducere româneascã.

Transilvania, ppãmânt sstrãbunMarria VVAIDDA

În MMunþii dde AApus pprin lluminate ddumbraveTeofil RRãchiþeanu

În MMunþii dde-AApus, pprin lluminate ddumbrave Preumblã-sse ssufletu-mmi, ssearã dde ssearã.Cu DDumnezeu uumblã pprin iiarbã ddesculþ ªi ffruntea îîncinsã îîºi îînmoaie-nn iizvoarã...

Mumele MMumelor dde ssub gglii, ddin aadânc, Îi ggrãiesc aargintiu. EEl aascultã. SSe þþese O vvrajã îîn aaer. IInorogii mmug. SSe-aaleg Veºti-ppoveºti, vvechi, nniciodatã-nnþelese...

Buhuhã bbuhe, ppe cculmi aard ccomori,De lla mmagul ZZamolxe aaici fferecate,Cãþelul PPãmîntului îîi llatrã-nn aadâncÎi rrãspunde oo ppajurã pprin vvãzduh ccând sstrãbate...

Luminat îîi ddrumul dde fflãcãri-bbrânduºi Ce ppierdute dde îîngeri îîi ppar ppe-aaici ppleoape.Lacrimi ººi ppatimi vva ssã îîºi sstingã, ddureri Din mmultele-ii vvieþi vva aaici ssã-ººi îîngroape...

(Din vvolumul ÎÎmpãrat ssiingurãtãþiiii, Ed. SScriptor, Cluj-NNapoca, 22017)




Omonografie lliterarã – ca un roman captivant!Aceasta este prima impresie în urma lecturiicãrþii Eminescu: ultimele zile la Timpul, a

binecunoscutului eminescolog Nicolae Georgescu,apãrutã de curând la Editura Floare Albastrã,impresie datã de calitatea scrisului unui filologtalentat, cu un puternic simþ al pãtrunderii ºidezvãluirii adevãrului asupra vieþii, creaþiei ºisuferinþelor lui Mihai Eminescu – dar, mai ales,despre nedreptãþile care i s-au fãcut poetuluigenial al neamului nostru.

Nicolae Georgescu este, la ora actualã, cel maipasionat ºi bine documentat eminescolog, un curajosdescoperitor al evenimentelor, intrigilor ºi calomniiloravându-l ca þintã pe marele poet, idei dezvoltate înmai multe volume dedicate lui Eminescu (A douaviaþã a lui Eminescu, Cercul strâmt. Arta de a trãipe vremea lui Eminescu, Eminescu ºi editoriisãi, Moartea antumã a lui Mihai Eminescu,Cu Veronica prin Infern, Un an din viaþalui Mihai Eminescu, Boala ºi moartealui Eminescu ºi altele).

Însã a doua impresie asupra acesteicãrþi pare dramaticã, întrebându-ne: cine aascuns sau falsificat istoria noastrã culturalã,raportând-o la viaþa celui mai mare poet ºijurnalist român dintotdeauna? ªi, mai ales,cine are, ºi în prezent, interesul sã ascundãacel adevãr care, în trecut rãmânând, devineetern?

Dar iatã cã Nicolae Georgescu scurmãcenuºa, acoperitã de straturile groase detãcere, descoperind un alt adevãr decâtcel cunoscut doar parþial de noi, pânã acum!El nu este un filolog pe care sã nu-l crezi:profesor universitar, cu un doctorat în spe-cialitate ºi sever cercetãtor – iar dacã încã maiai unele îndoieli ºi te încumeþi sã nu-l crezi pe el,cum fac unii specialiºti rãmaºi în urmã, evident,cu informarea, documentele aduse drept argumentede Nicolae Georgescu vorbesc de la sine – iar în faþalor, reproduse adesea fotografic, nu mai ai cum spunecã nu a fost aºa…

Acesta este rolul ºi sacrificiul de-o viaþã activã,de cercetare ºi creaþie, ale lui Nicolae Georgescu –fiindcã mã întreb: cine altul ar mai fi procedatca el? – inteligent, informat, activ ºi perseverentcum este, când ar fi putut foarte bine, cu acelaºiefort, sã-ºi creeze propria-i operã?

Însã volumele pe care le-a consacrat, pânãacum, lui Mihai Eminescu devin propria lui operã,nu numai încãrcatã de stãruinþã ºi sacrificiu, ci fãcutãcu dãruire ºi pasiune, din dragoste pentru Poet!

Aºa încât, ceea ce pare, la început, un romancaptivant, dacã am fi înlocuit numele de EminescuMihai cu al unui personaj oarecare, devine deodatão tragicã paginã de istorie literarã – altfel de istorie,cel puþin referitoare la Luceafãrul Poeziei româneºti,decât cea pe care o cunoºteam pânã acum.

Ce nne sspune îîn pplus, sau altfel, NicolaeGeorgescu, faþã de ceea ce ºtiam,studiindu-i, de-a lungul timpului, pe George

Cãlinescu, Tudor Vianu, Augustin Z.N. Pop, TituMaiorescu ºi încã alþi eminescologi, aflaþi într-unanumit stadiu de informare, probabil ºi ei bineintenþionaþi, dar neajungând la sursele cele maiconcludente? De fapt, în decursul argumentãrii sale,Nicolae Georgescu intrã în polemicã ºi cu o partedintre contemporani, care au abordat aceeaºi temã:profesorul universitar Lucian Boia ori Ilina Gregori,autoarea unui text din Observatorul cultual, despreactivitatea de jurnalist a lui Mihai Eminescu.

Cartea este alcãtuitã în cercuri, dupã modelullui Dante Alighieri, pe-un drum al fanteziei sprePurgatoriu sau Infern. Nu ºtiu dacã împãtimitulcercetãtor s-a gândit chiar la acest sistem arhitec-tonic, pe cãrãmizile dure ale informaþiei, sau pelespezile de marmurã ale propriei creaþii, sau dacãanalogia aceasta izvorãºte din propria mea fantezie,interferatã cu perseverenþa sa, ajungând la aceeaºiconcluzie!

Dar sã vedem care sunt titlurile acestor cercuri:„Primul cerc: vorbe ºi fapte”, „Cercul al doilea: fapteºi vorbe”, „Cercul al treilea: fapte, fapte, fapte”,„Cercul al patrulea: vorbe, vorbe, vorbe”, „Cercul

de margine”, „Anexã: Cercul de catifea”.Aparent, unele dintre ele nu spun mare lucru,

ori repetã aceleaºi cuvinte, cu un înþeles adãugat,din cerc în cerc, cuprinzând tot mai multe informaþii.Nu este, deci, vorba de cercuri egale, ci repetitive,incluzându-se unele în altele, dupã modelul: aruncio piatrã în apã…

Chiar cã Nicolae Georgescu aruncã o piatrã înapele timpului ºi ale cunoºtinþelor noastre anterioare,nu pentru a lovi pe cineva (admiratori fãrã informarecompletã ori detractori), ci pentru a ne înfãþiºapitorescul surprizelor din cercurile care se succed orise sting rând pe rând, sub blândul soare al apusuluipoetului prezentat. Fiindcã, dupã o lecturã înceatã ºiîngreuiatã de mulþimea datelor aduse ca argumenteºi a citatelor din presa vremii, descoperim secretulrotirii cercurilor din ce în ce mai largi, dar nu mai

domoale, ci diver-sificate ca informare:câteva idei, abiasugerate în primelecercuri, prind conturîn cercurile urmãtoareºi se reliefeazã sprefinal, cum ar fi aceeaa existenþei unuicomplot împotrivalui Eminescu, lapresiunea externã,în care poliþia secretãaustro-ungarã ar fiavut un oarecare rol;sau al intervenþiilormascate ale lui TituMaiorescu ºi ale luiIoan Slavici (ºi ale

soþiei sale) în compromiterea, arestarea ºi decla-rarea nebuniei lui Eminescu. (Un element de intrigãsentimentalã ar fi ºi acela cã între Mihai Eminescuºi soþia lui Ioan Slavici ar fi existat o legãturãsentimentalã, iar, dupã ruperea acesteia, doamnaSlavici l-ar fi reclamat pe poet cã face scandal,rugându-l pe Titu Maiorescu sã o scape de el,sub cortina unei prietenii incluse.)

Apoi, ideea cã monografia lui Nicolae Georgescupare un roman sentimental ºi poliþist este reliefatãchiar de autor: „De vreme ce eu consider cã obiografie este un roman, adicã literaturã artisticã,mi-e indiferent cum o construiesc, cu sau fãrã notede subsol, ºi pe cine conving” (p. 90).

Eu cconsider ccã aaceastã aafirmaþie, printr-oparalelã cu Viaþa lui Mihai Eminescu deGeorge Cãlinescu, sugereazã informarea

incompletã a acestuia din urmã, sau dorinþa luide a trece peste amãnunte neconvenabile corifeilortimpului, îndeosebi lui Titu Maiorescu, proclamat,mai înainte, ca promotor ºi susþinãtor al lui MihaiEminescu: „M-am mulþumit sã zâmbesc, arãtândspre prima ediþie a Vieþii lui Eminescu de GeorgeCãlinescu ºi care nu are nicio notã de subsol” (p. 90).

Dar eu îl suspectez pe autor de-o oarecaresubtilitate atent urmãritã, pentru a se sustrage de lanotele de subsol, necesare afirmaþiilor sale, mai alescu referire la documentele germane despre MihaiEminescu, într-o selecþie a doamnei Anda Orban:„Foarte importantã mi se pare în aceastã ordinede idei a senzaþionalului o descoperire a doamneiAnda Orban… A urmat, aºadar, ceea ce se poatenumi o tratare exemplarã a unei informaþii noi,nãucitoare” (p. 88). E vorba de aportul unui spionaustriac la compromiterea lui Eminescu.

Multe ar mai fi de observat în acest pãienjeniº,cum ar fi aceea cã e bine sã ne alegem exempleledin surse demne de încredere, nu dintre cele demâna a doua sau a treia, cum ar fi amintirile nepotuluilui Ioan Slavici, reluate din amintirile tatãlui sãu, adicãfiul nuvelistului, repovestite, deci, la a treia generaþie,ca niºte informaþii dupã ureche, un fel de fabulã fãrãmoralã.

De fapt, ce doreºte sã demonstreze NicolaeGeorgescu, interpretându-l dupã afirmaþii ca: „Boalalui Eminescu a fost realã, cãderea sa s-a petrecut pefondul unei crize” (p. 91). Dar: „Refacerea în sine,fãrã a þine cont de cronologia surselor, de interferenþaºi importanþa lor, a rãmas ca o poveste” (p. 99).

Astfel, autorul dã posibilitateaunor cititori mai abili sã tragãpropriile concluzii.

Abia dupã aceastãapropiere de pãreri dintreautor ºi cititor, reuºim sãdesprindem ideile de bazã alelui Nicolae Georgescu, anumecã Mihai Eminescu a fostintenþionat exclus din viaþa publicã, deºi putea fi unuldintre cei cooptaþi spre alianþa cu puterile centrale,îndeosebi cu Germania ºi Austro-Ungaria, ca foststudent de formaþie filogermanã, autorul afirmândcã a fost „O conspiraþie fãrã conspiratori”: „Este ochestiune de climat: trãdarea, conspiraþia, complotulsunt înþelese, în cheia paºoptistã, ca motor al istoriei– ºi nici Maiorescu, nici, cu atât mai puþin, Caragialenu se formalizeazã, discutã deschis asemenealucruri” (p. 126). Iar despre Eminescu: „S-a cãutatºi s-a gãsit momentul potrivit în ceea ce-l priveºte.În discuþie intrã, desigur, felul bolii poetului – darzvonul public odatã lãsat sã umble, nu mai þinecont de asta” (p. 127).

Trãdarea ppoetului este comparatã cuevenimentul detronãrii lui Alexandru IoanCuza, care „A fost sacrificat în 1866, arestat

chiar de ºeful gãrzii sale – pentru a se pune înpracticã ideea pe care el însuºi o nutrea! Aceastaeste epoca, acesta este climatul. Punându-mi, ºieu, întrebarea de ce n-a fost cooptat Eminescu întrecei care au înfãptuit alianþa secretã din 1883 – mi-amdat rãspuns în acest sens, fãcând legãtura cu situaþialui Cuza” (p. 132). Comparând (ºi apropiind acesteevenimente), autorul le acordã aceeaºi importanþãmoralã deplorabilã: ca o condamnare nu doar aistoriei neamului, ci ºi a istoriei noastre culturale.

Urmeazã „Cercul al treilea”, în care sunt puse sublupã amãnuntele care au generat aceste fapte neac-ceptabile: „Atentate politice revendicate”, „Între expli-caþii ºi demisie”, „Despãrþirea de Maiorescu” ºi altele.

În „Cercul al patrulea”, citim: „Despre Maiorescuºi familia poetului”, „Cercul strâmt sau arta de a trãipe vremea lui Eminescu”, „Cercuri subînþelese”,precum ºi materiale ajutãtoare la documentareacititorului, autorul ocupându-se de personajelesecundare ale acestei tragedii eminesciene,regrupând principalele surse bibliografice.

Urmeazã un joc molipsitor de lumini ºi umbre,peste un lac albastru (eminescian), unde imagineavulturului-poet parcã se prãbuºeºte, într-un timp filtratprintr-o estompare de final: „Cercul magic” ne infor-meazã cã „Fãrã Eminescu, Timpul este un alt ziar”,purtându-ne spre „Cercul de catifea” în „Actul ºiactorii lui”, unde aflãm despre „un om moralmentemort”.

Timpul a trecut peste evenimentele de demult; toþiîmbãtrânim ºi murim la un moment dat, dar adevãrultrebuie pãstrat, un adevãr altfel decât cel pe care-lºtiusem pânã acum, printr-o vehiculare incompletãa argumentelor – ºi aceasta ar fi nu concluzia luiNicolae Georgescu, monograful, ci a mea, cititorulsãu, copleºit de multitudinea argumentelor aduse deharnicul cercetãtor ºi convins cã strãlucirea poetuluinepereche al culturii române a fost, astfel, estompatãsub un vãl de umbre, judecându-l pe Hyperion laparametrii tereºtri, cei care ar fi trebuit sã-i fie maiaproape ºi uimiþi de admiraþie, mândri cã i-au fostcontemporani. Dar Eminescu rãmâne contemporancu eternitatea româneascã.

În ffinal, revenind la imaginea de început, întãritã,mai apoi, chiar de autorul cãrþii, cã ar puteafi vorba de un roman, observãm cã expoziþia

naraþiunii a fost prezentatã ca un cadru istoricºi social; conflictul a apãrut între omul de geniuºi corifeii tereºtri ai beneficiilor materiale ºi sociale,între limitele unei vieþi obiºnuite; punctul culminantîl reprezintã chiar concluzia autorului; iar dezno-dãmântul alunecã domol, nu ca o împãcare de sinefaþã de un destin tragic, care ar fi putut sã decurgãaltfel, ci doar sugerat de faptul cã Nicolae Georgescua fãcut dreptate Eminescului etern, printr-un adevãrcare nu-l dezavantajeazã, ci îl aºazã la locul ce i secuvine, nu doar ca poet, ci ºi ca reprezentant eternal spiritualitãþii româneºti.

Un eeminescolog dde eelitãIon CC. ªªTEFAN

Cherchez lla ffemme



Te-aau aaºteptatizvoarele acestuipãmânt (încã) al

nostru, cu apele lor limpezilângã care, pe vremea cândne erai Domn, o cupã de

aur rãmânea la îndemâna cãlãtorilor însetaþi, pentruca sã ºtie ºi ei cã tot ce are adâncul mai curat li secuvine ºi le este dãruit de drept, ca stãpâni ai þãrii,ºi cã, la plecarea de dupã popasul de tihnã, ar fi inutilsã subtilizeze cupa fiindcã singura, adevãrata bogãþiea omului rãmâne cinstea.

N-ai venit.Te-a invocat luceafãrul acela coborât printre

muritori ºi adânc dezgustat de patri(h)oþii mereudispuºi sã facã de ocarã numele sfânt al þãrii,dedulciþi la cinisme ºi la lene, dar foarte strângãtoride avuþii, fiindcã, dupã ce vor fi tras pe dracul decoadã, de coarne, pe sfoarã, s-au trezit îndrãgostiþiiremediabil de ochiul lui…

N-ai venit.Te-am invocat noi, cei mulþi ºi neºtiuþi, de peste

o jumãtate de mileniu de când sãrãcia ºi nevoilejoacã tontoroiul pe neamul nostru cu o artã carea ridicat cinismele la rang de fineþuri politicianistede o „corectitudine” devastatoare.

N-ai venit.Dar într-o zi de varã topitã în jarul soarelui din

luna lui Cuptor (trecuserã deja zece ani din mileniulal treilea) te-am întâlnit la Muzeul Naþional de Artãal României unde se organizase expoziþia Dracula –Voievod ºi Vampir. Între exponate – portretul tãu,Mãrite Domn, portret pentru care ai pozat cuînsemnele princiare pe fruntea de sub care ochiitransmit privitorului întreaga forþã a privirii tale, iararcul sprâncenelor pare un neliniºtitor ºi teribil semnde întrebare. Portretul acesta, de fapt, o copie aoriginalului pãstrat de mai bine de patru secole înPalatul Ambras din Innsbruck, localitatea aceea dinAustria, cu zãpezi peste care învaþã sã zboare (chiarºi cãzând) schiori din lumea toatã, era de altfel menitîn amintita expoziþie sã ilustreze maleficul personajDracula – un fel de dracul pe pãmânt – care, pentruorice abatere a muritorilor de la dreapta purtare, îitrata pe cei vinovaþi cu câte o þeapã bine poziþionatãcât sã le arate fãrã greº calea spre cer, personajintrat în literatura lumii cu legendã cu tot odatãcu romanul irlandezului scrib Bram Stoker, ba chiarcu mult mai dinainte, pe când nu era, dragul de eltânãr semeþ decât Vlad Dragu, guvernator militarºi duce de Fãgãraº ºi Almaº, ºi a zãrit-o din înaltulbastionului braºovean, unde se afla într-o iarnã cualbe ’nalte zãpezi, pe o frumoasã sãsoaicã blondãcu cosiþe lungi ca douã funii de aur moale, KatharinaSiegel, fiica magistrului þesãtorilor Thomas Siegel,venit din Flandra lui sã se super-chiverniseascãîn Transilvania noastrã.

Katharina avea ºaptesprezece ani. Vlad,ducele guvernator, un pic mai mult de dublulvârstei codanei care i-a furat minþile de a

uitat îndrãgostitul de toate vremelnicele iubeþe, darºi de soþia lui, Anastasia Holszanska, cea din neamde nobili polonezi.

El a furat-o pe Katharina, ea s-a lãsat furatã, cãtare-i mai plãcea ºi fetiºcanei blonduþe impetuosulduce cu ochi negri de jar!

Sãsimea, de ai cãrei membri dedulciþi la bleste-mãþii care aduceau a furtiºaguri ºi necinstite învârtelitocmai se ocupa guvernatorul… corectându-i cuþeapa, a declanºat furia împotriva seducãtorului…

Cã de dragul frumoasei blonde ºi el, intransigen-tul, avea sã le lase capul pe umeri ºi fundul necom-postat multor saºi dovediþi vinovaþi de matrapazlâ-curi, nu s-a mai þinut seama. S-a reþinut doar cã eadevãratã crimã sã furi fata starostelui þesãtorilor,lãsându-l cu buza umflatã ºi pe logodnicul acesteia(ales de pãrinþi, nu de ea!), la rândul lui un marepotentat militar din Þara Bârsei, de al cãrui numeistoria nu s-a sinchisit deloc sã-l consemneze.

Din 1455, de când Katharina i-a devenit luminavieþii, Vlad a tot umblat cu jalba-n „valizele diplo-matice” (cuferele cu ferecãturi de fier încãrcate

cu… argumente în care se ghicea sclipirea maliþi-oasã din ochiul dracului) cãtre Papa Pius al II-lea,rugându-l pe acesta cu cerul ºi cu pãmântul sã-ldezlege de cãtuºa matrimonialã care-l lega deAnastasia, pentru ca sã se poatã ºi el, creºtinulortodox cu rude catolice, cãsãtori cu femeia iubitã.

Papa nu ºi nu!, cã, ce-a legat Dumnezeu arenod de neclintit… A gãsit Anastasia, biata de ea,dezlegare: s-a sinucis.

Dar cãsãtoria dintre Vlad ºi Katharina nu s-aîmplinit niciodatã. Iubirea – da!

Tot cam pe vremea aceea s-a ascuþit ºi mai abitirconflictul principelui Vlad Þepeº cu sãsimea, altfelspus, cu patriciatul german al Transilvaniei ºi-alelui rude mari împãrãteºti.

A urmat „cazarea” lui Vlad în temniþele puselui cu… generozitate la dispoziþie de Corvinul celpotentat.

S-a încercat separarea cu orice preþ (?!) aKatharinei de Vlad, care între timp fãcuserã deja doicopii împreunã – Vladislav (1456) ºi micuþa Katharina(1458), iar pânã în 1468 aveau sã li se mai nascãalþi trei: Christian,Hanna, Sigismund.

Dupã ce VladÞepeº Vodã a fostasasinat, în decem-brie 1476 (ian.1477?), Katharina,pe atunci în vârstãde 39 de ani, s-aretras la mãnãstire –altfel de lespede pesufletul ei în caremai ardea mocnit întrupul–vatrã iubireapentru umbra înaltãa bãrbatului ei multiubit.

Începând ccuanul 11555,de când saºii

îmbrãþiºaserã (?!) religia luteranã, s-a încercatocultarea legendei lui „Draculea”, catalogat, potrivitcronicilor timpului acela, „cel mai oribil cãlãu alsãsimii”, cel mai sângeros dintre domnitorii ºi principiieuropeni. De parcã execuþiile comandate pe la altecurþi, sub aceleaºi cruci ºi furci, n-ar fi fost decât niºtesplendide figuri de stil în arta de a ucide, de a gãsiingenioase stiluri de a tortura, de a înãlþa ruguripurificatoare din trupul celor condamnaþi la moartede „blânda” Inchiziþie neclintitã în cruzimea cu careîºi întindea „braþul secular” spre impunerea „drepteicredinþe” ºi a… iubirii de oameni!…

S-a urmãrit astfel sã se abatã atenþia de lamonstruozitãþile sãvârºite de „sfânta” Inchiziþie ºi deregalitatea multinaþionalã europeanã, fãcându-se dinVoievodul român Vlad Dracula, intransigent cu hoþii,tâlharii ºi neprietenii nãvãlitori nesãtui întru pãmântºi apã, emblema cruzimii în „duiosul” ev medievaleuropean.

Omenirea leneºã în gândire a înghiþit gogoaºaotrãvitã ºi a promovat reþeta.

Nici de Katharina, frumoasa fatã de neam sãsesc,cu cozi grele de aur ºi ochi de cer, nu s-a vrut sã semai ºtie. Cum sã iubeascã o sãsoaicã, fiica magistru-lui þesãtorilor, pe un pârlit de valah, fie el ºi prinþ!Dar de ce uiþi sã ne spui ce-ai cãutat prin Transilvanianoastrã, neicuºorule staroste peste rãzboaie (de þesutnu numai intrigi)?

Dar iatã cã timpul, „domn de seamã ºi hoþomande soi”, cum îl numea poetul sibian Radu Stanca,asistentul filosofului profesor Lucian Blaga, a fãcut cao mânã de scormonitor de file îngãlbenite (am numit-ope cercetãtoarea contemporanã Diana Krausser) „sãºteargã colbul de pe cronice bãtrâne” ºi sã dea laivealã povestea de iubire dintre Vlad Dragu, principeromân, ºi o fatã de saºi aruncaþi din voia sorþii în ceade prea multe neamuri râvnitã a noastrã Transilvanie.

Da, chiar ºi cei mai cruzi principi iubesc cu toatãfiinþa lor când întâlnesc, ºi recunosc, ºi vãd cu sufletulchipul iubirii.

Pentru Vlad Þepeº iubirea a avut chipul KatharineiSiegel.

Sã rrevenim lla eexpoziþia dde lla MMNAR!Sã ºtii cã nu chiar pentru tine, Mãrite Domn,a fost organizatã expoziþia aceea la care

ºi-au dat mânã cu mânã Kunsthistorisches Museumdin Viena, Schloss Ambras ºi Muzeul Naþional deArtã al României din Bucureºti (cred cã îþi mai amin-teºti de urbea aceea – Cetatea lui Bucur dintre CodriiVlãsiei ºi Snagov!), ci pentru a celebra 113 ani (eraîn anul 2010!) de la apariþia romanului Dracula alStokerului Bram, de la care þi se trage mitul devampir care a dus la o întreagã isterie literaro-cinematograficã plinã de monºtri sanguinari trãitoricu toþii, vezi Doamne! numai prin Carpaþii noºtri…

Dacã era în expoziþie ºi Crucea de pe Caraiman?Nu, nu era! Se voia doar denunþarea cruzimii dintr-olume româneascã medievalã rãvãºitã de rãzboaieºi cruzime.

Dacã se amintea cumva ºi de „eleganþa” came-relor de gazare din cel de Al Doilea (Mondialul acela

încheiat apoteotic cu Hiroºima ºi Nagasaki)?Dacã se atingea cumva printr-o firãvioarã aluzieexperimentul „corect politic” de o cruzime inima-ginabilã din închisorile comuniste din Româniade dupã acelaºi Mondial pânã hãt, departe, prin1964 (ba chiar pânã prin 1989!)?! Nu, nu seslomnea nicio umbrã de acuzã. Se amintea doarde cruzimea domnitorului acela dintr-o þãriºoarãplasatã de Domnul pre pãmânt între imperiihrãpãreþe ºi care, spre a o apãra, n-a gãsitviteazul domn tratament mai eficient pentru„boala” râvnitorilor de avuþii decât purifi-carea lorprin tragere în þeapã, având grijã sã-i onorezepotrivit înãlþimii rangului social prin instalareadiferenþiatã prin înãlþime pe ascuþitele „tronuri”.

Celebrul portret al Domnitorului era însoþitºi de cele ale altor personalitãþi ale timpului sãu,din galeriile unor Esterhazi sau Bathori – unMatei Corvin, o Elisabethã meºterã în cruzime,când stãpânã, când prizonierã, condamnatãla temniþã ºi îngropatã de vie între zidurile

castelului sãu din pricinã cã (tot legenda spuneºi, se pare cã adevãrul nu-i deloc altfel!) ar fi pussã fie ucise peste 150 de tinere fecioare în al cãrorsânge ea, principesa, obiºnuia sã se îmbãieze sprea-ºi pãstra o tinereþe fãrã bãtrâneþe (dacã viaþa fãrãmoarte nu ºi nu!)… O, de-ar fi cunoscut ea limbaromânã, ar fi citit basmele românilor, ar fi aflatde existenþa izvorului acela de puritate care iubirese cheamã, ºi aducere aminte, ºi dor, fãrã de caretinereþe fãrã bãtrâneþe nu înseamnã nimic, iarviaþã fãrã moarte nu se poate!

Mai eerau îîn eexpoziþia dde lla MMuzeulNaþional armuri, sãbii, caftane, peceþi,un lup (nu viu!) urlând a prãpãd – la care

(semi)lunã? – , o imensã pasãre de pradã cu ochirotunzi – simbol de groazã ori înþelepciune?! –, totulînvãluit într-o luminã ca de opaiþ, prielnicã poveºtilorde bãgat în sperieþi ºi adormit întru coºmar copiii nuprea cuminþi; alte câteva tablouri ºi obiecte care vorfi aparþinut unor capete încoronate sau unor simpliºi bieþi (ne)muritori de stirpe nobiliarã evropeneascã,ba chiar ºi a unor închinãtori de-ai lui Allah, carese vor fi crucit când au dat ochii cu fulgerul dinascuþiºul sãbiei Domnului Vlad.

Pe un ecran imens, rulau non-stop scene dinfilme cu vampiri care, de la Bram Stoker citire, aubântuit imaginaþia unor cineaºti care au priceputrepejor cã mirosul afacerii aducãtoare de arginþiconducea fãrã greº la rotunjirea unor dolofane conturibancare alimentate de minþiºoarele subdezvoltateale amatorilor de senzaþii tari pentru care euro-esticiide noi nu am fi decât niºte sãlbatici ignoranþi ºi cruzi,daþi… dracului fãrã clauzã de rãscumpãrare pânãîn veacul veacurilor. Tot ei, cineaºtii, vor fi inundatlumea în roºu, de unde ºi culoarea steagului celcu proletarii cei din toate þãrile, porniþi la lupta ceamare întru unire a robilor spre fãurirea internaþionaleiuri a omului faþã de om!

(Continuare la pag. 29)

Prea ttârziu, MMãrite DDomn! ªi ttotuºi, KKatharina...

PPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU

88

Vecina mmea, AAfrica



Imaginea ccea mmai rrãspânditã a multoradintre statele africane este cã majoritateasupravieþuieºte ºi, în rare cazuri, progreseazã

tiptil în domeniul politic ºi social mai ales datoritãasistenþei generoase oferite de donatori bogaþi(state, bãnci, corporaþii) ºi datoritã ajutoarelor oferiteîn deplin altruism umanitarist de aceºtia.

Rapoarte recente ale unor agenþii independentede monitorizare a relaþiei africanilor cu lumea extra-continentalã au dovedit cã aceasta din urmã a cultivato imagine dacã nu mistificatoare, cel puþin înºelãtoarepe latura relaþiilor sale publice.

În 2015, cel mai recent an cu statistici completeºi credibile, þãrile africane au primit din exterior $162de miliarde, o sumã impresionantã doar ca total.Dacã ea este repartizatã pe 47 de þãri subsaharienecu populaþii majoritar sãrace, „daniile” atât de lãu-dabile nu mai sunt ceea ce par, fiecare beneficiarprimind ceva mai mult de trei miliarde. S-ar puteacrede cã chiar ºi aºa este vorba de o sumã maimult decât salvatoare. Nu ºi atunci când ea estecomparatã cu $203 miliarde luate din Africa, fie directprin profiturile repatriate de multinaþionale, fie printransferuri ilegale de bani spre paradisuri fiscale.Rezultã un deficit de $41,3 miliarde pe care Africaîl înregistreazã anual în relaþiile cu lumea bogatã.(https://www.theguradian.com/global-development/2017/may/24/world-is-plundering-africa-wealth-billions-of-dollars-a-ayear, accesat 28 mai 2017)ªi iatã cum o realitate mai puþin cunoscutã ºi foartepuþin circulatã ºi abordatã în mass-media interna-þionalã aduce în prim plan un paradox: Africa ceacondamnatã ºi chiar criticatã cã trãieºte din ajutoaresub blestemul resurselor, este un sponsor esenþialpentru marile corporaþii ºi un contribuabil de primrang al economiei mondiale.

Cercetãtori independenþi au constatat cã fluxurilefinanciare ilicite pornind din Africa subsaharianãajung la $68 miliarde pe an, în timp ce ajutoarelenu ating nici mãcar $20 de miliarde. EconomistulTim Jones de la organizaþia Jubilee Debt Campaigndeclara: „Mesajul cheie pe care vrem sã-l transmitemeste cã mult mai mulþi bani pleacã din Africa decâtcei care intrã. Dacã vrem sã eliminãm sãrãcia pecontinent ºi inegalitatea veniturilor în lume, trebuiesã acordãm atenþie modalitãþilor de recuperarea fondurilor exportate ilegal din þãrile Africii.”(Jubileedebt.org.uk/wp-content/uploads/2017/05/Honest-Accounts-2017-WEB-FINAL.pdf, accesat28 mai 017)

Iniþiatorii sstudiilor care au adus la luminãdezechilibre ºi mentalitãþi pernicioase au propusºi direcþii de acþiune care sã corecteze situaþia

existentã, printre care: promovarea unor politici eco-nomice care duc la o dezvoltare echitabilã a þãrilorafricane; reconfigurarea ajutoarelor sub forma unorreparaþii compensatorii pentru bogãþiile extrase;transformarea ajutoarelor într-un proces prin careAfrica sã beneficieze de un tratament corect ºi realist;blocarea transnaþionalelor care opereazã în Africa ºiau sucursale în paradisuri fiscale; guvernele africanesã nu-ºi mai bazeze dezvoltarea doar pe sectorulextractiv. Acolo unde o diversificare cere timp ºiinvestiþii, guvernele respective sã poatã ajunge la ocolectare sigurã ºi echitabilã a impozitelor ºi a taxelor.(www.psuchem.co.za/0B11-sys/mining.htm, accesat28 mai 2017)

Asemenea mãsuri nu pot schimba lumea africanãpeste noapte, dar pot constitui o platformã de pornirepentru demistificarea viziunii milostive a bogaþiloratunci când discutã despre sãrãcia continentuluinegru. „În societãþile occidentale circulã o naraþiunefoarte puternicã potrivit cãreia Africa este sãracãºi nu poate trãi fãrã ajutorul nostru. Cercetãrileefectuate au dovedit cã lumea bogatã ar trebui sãpunã capãt jefuirii Africii. Formele de jefuire colonialãs-au schimbat cu timpul, dar natura lor profundã arãmas.” (www.globaljustice.org.uk/resources/poor-are-getting-richer-and-other-dangerous-delusions,accesat 28 mai 2017)

Cercetãrile ºi prospectãrile recente au doveditcã întregul continent beneficiazã de resursele ºipotenþialul necesar redresãrii ºi ieºirii din patrulaterul

solicitanþi de ajutoare – binevoitori – donatori –ajutoare – beneficiari. Africa are în prezent 54 destate dintre care 47 se întind în zona subsaharianã,are cea mai tânãrã populaþie (65 la sutã dintrelocuitori au vârsta sub 25 de ani), o treime din aurullumii provine din Africa ºi pe continent se folosescdouã mii de limbi, adicã un sfert din toate graiurileneamului omenesc.

Gigantul economic al continentului, Africa de Sud,are un tezaur mineral estimat la douã mii cinci sutede miliarde de dolari. Þara deþine peste o treimedin rezervele de aur ale planetei ºi obþine anual 350de tone de aur pur, din care este exportatã o mareparte. Se adaugã depozitele de fosfaþi, perimetrelediamantifere, minele de platinã (peste 80 la sutãdin producþia mondialã), cãrbune, minereu de fier.

Republica Democratã Congo este una dintrecel mai bogate þãri ale lumii, cu resurse uriaºede cobalt, cupru, diamante, aur. (Nicholas Garrett,The Extractive Industries Transparency, 2007,www.transparency.org/ research/garrett, accesat28 mai 2017) Estimãrile recente avanseazã sumaaproximativãpentru bogãþiilenaturale alefostului Zair ladouãzeci ºi patrude mii de miliardede dolari, mai maricu opt mii demiliarde decâtdatoria StatelorUnite.

ªi totuºi,ce reprezintãasemenea cifreameþitoare pentruun continent carepare condamnat laviolenþã, mortalitate infantilã, foamete ºi boli?În parte, ele reflectã o realitate lipsitã de nou ºisenzaþional. Resursele naturale ale Africii sunt fieîn posesia, fie în exploatarea corporaþiilor privateinternaþionale. Statele continentului nu au fonduri,experienþã ºi specialiºti locali care sã punã în valoare,în interesul propriilor þãri, bogãþiile naturale de caredispun doar teoretic. Bernard Adaba, analist politicghanez, arãta: „Dezvoltarea este o cauzã pierdutã înAfrica pentru cã acest continent produce o hemoragiede miliarde [de dolari] provenite din evaziuni fiscaleale marilor corporaþii, din exploatarea ilegalã a maseilemnoase ºi din pescuitul abuziv, neregularizat. Estenevoie de schimbãri structurale pentru promovareapoliticilor economice care sã-i permitã Africii sãslujeascã mult mai bine interesele populaþiilor saleºi sã nu mai fie o vacã de muls pentru corporaþiileºi guvernele strãine. Sângerarea Africii trebuie sãînceteze!” (dehai.org/dehai/dehai-news/159539,accesat 28 mai 2017)

Oasemenea ssentinþã iimperativã se ciocneºtecu o realitate complexã, în care interese,sisteme, alianþe, paternalisme fac dificilã

mobilizarea într-un singur sens a tuturor africanilorºi, mai ales, a liderilor lor. Peste jumãtate dintre þãrilecontinentului încã mai sunt dictaturi sau regimuriautocratice, cum sunt Zimbabwe, Ciad sau Sudan.Din acest motiv, au apãrut ºi critici la adresa bilanþuluievocat, critici care pun în contrast fondurile cu careAfrica participã la bunãstarea altora, afundându-serapid ºi adânc într-o situaþie defavorabilã. MayaForstarter de la Centre For Global Developmentremarca: „În Africa trãiesc un miliard douã sutede milioane de oameni. Ei sunt priviþi, se pare, sauca o gãleatã goalã în care se tot toarnã bani sau dincare se tot furã, în loc sã fie trataþi ca parte a unoreconomii dinamice, în dezvoltare. Titluri cu 41 demiliarde trebuie puse în contextul celor $77 de miide miliarde, PIB-ul anual al Africii. Economiile nuse dezvoltã stocând veniturile în interior ºi blocândcirculaþia exterioarã acestora. E nevoie ca localniciisã investeascã, sã înveþe, sã adapteze tehnologiiºi sã acceseze noi pieþe. Unele chestiuni cum sunttãierile de pãduri ºi pescuitul ilegal, precum ºi

costurile adaptãrii la schimbãrile de mediu suntimportante, dar cumularea ºi compararea intrãrilorºi a ieºirilor de fonduri nu au nicio semnificaþie caexerciþiu în sine.” (http.www.theguradian.com/global-develop ment-professionals-netwrok/2017/jan/18/its-not-aid-in-reverse-illicit-financial-flows-are-more-complicated-than-that, accesat 28 mai 2017)

Una ddintre cconsecinþele acestei condamnãricategorice este cã ea poate sã inducã înrândul publicului ideea cã bogaþii lumii îi

ajutã unilateral pe sãracii care nu înþeleg sau respingmecanismele acestei lumi. Fostele metropole suntprimele chemate, cel puþin din raþiuni de moralitate,sã dezvolte soluþiile alternative pentru fiecare dintreþãrile africane aflate fiecare în situaþii, contexteºi conjuncturi geopolitice diferite. Deocamdatã,constatarea cã Africa subvenþioneazã restul lumiicu $41 de miliarde anual se bazeazã pe procedee ºiprocese cuantificabile: plata dobânzilor la împrumuturiexterne, exportul profitului realizat de transnaþionale,exploatarea ilicitã sau nenormatã a fondului forestierºi piscicol. Africanii care au un rost în lume le-autrimis familiilor rãmase acasã $32 de miliarde anultrecut. Multinaþionalele au exportat cu patru sutede milioane mai mult (http://www.idependent.co.uk/news/world/africa/africa-sibsidises-world-billions-a-year-say-campaigners-a7754041.hml, accesat28 mai 2017), în condiþiile în care peste douãzecide milioane de civili africani sunt refugiaþi interni dincauza instabilitãþii politice ºi mai ales din cauza crizeialimentare. Martin Drewry, director al organizaþieiHealth Poverty Action, preciza: „ca sã punem capãtfoametei, trebuie sã ne concentrãm eforturile spreprevenirea politicilor ºi a practicilor care o cauzeazã.Ceea ce înseamnã sã le impunem paradisurilorfinanciare sã nu mai faciliteze furtul a miliarde dedolari, sã demontãm activitãþile ilegale ºi sã acordãmcompensaþii þãrilor pentru modificãrile climaticeactuale pe care nu ele le-au provocat” (Idem).

În termeni financiari, atunci când se face bilanþulveniturilor ºi datoriilor Africii, este evident ºi fluxulfinanciar din interiorul þãrilor continentului cãtre zonemai bogate ºi mai prospere. Acest flux este legalîn parte, probabil din cauza deregularizãrii pieþelorbursiere externe, a capacitãþii reduse a bãncilornaþionale africane de monitorizare ºi control. Profe-sorul John Weeks atrãgea atenþia: „Aºa-numitafugã de capital se manifestã în douã feluri. Primul,ca rezultat al deregularizãrii; indivizi ºi corporaþiipot converti moneda internã în valutã forte ca sã otrimitã în strãinãtate, de obicei în conturi din Europaoccidentalã sau în America de Nord. Al doilea, princombinarea operaþiunilor legale cu cele ilegale,corporaþiile, în special cele implicate în valorificarearesurselor minerale, îºi prezintã incorect producþiaºi profiturilor (ilegale) când îºi declarã (legal) câº-tigurile. Ca sã dau un singur exemplu, companiilede producere ºi comercializare a cuprului din Zambiaîºi subevalueazã masiv exporturile, contractândschimburi oficiale prin bursa metalelor de la Zürich.Toatã ºmecheria face Elveþia sã parã unul dintrecei mai mari importatori de cupru. De fapt, aproapeîntreaga cantitate ajunge în China.” (therealnews.com/t2/index.php?option= com_content &task=view&id+31Itemid=74&jumival=11441, accesat 28 mai2017)

Fuga dde ccapital în valutã forte reducecapacitatea þãrilor africane sã cumpere dinimport, subminând creºterea economicã ºi

împingând piaþa muncii spre cote înalte de ºomaj.Prin fenomenele urmãrite intens de economiºti,concluzia duce cãtre cauza potrivit cãreia impasulactual nu este doar infracþiunea financiarã saucorupþia politicã. Aici intervine, prin manevre oculte,un fel de scenã amplã, deschisã în faþa întregii lumi,care pare sã nu aibã nimic de ascuns. Atâta doarcã, la rampã, în lumina reflectoarelor, se plaseazãpoliticile supradimensionat ideologizate, impulsionatede interese ºi manevre externe. Acestea obtureazãºi chiar oblitereazã apariþia ºi manifestarea uneistrategii corecte ºi eficiente care sã confere eficienþãpoliticilor publice naþionale.

Cerºetori ccu ssaci dde aaurNicollae MMELINESCU



La ppas pprin ssatul gglobal

Cu aajutorul aacestorpovestiri ppersaneam parcurs etape

importante din istoria milenarãa unuia dintre cele mai vechi

popoare ale Orientului, care ºi-a asigurat o prezenþãeternã în salba marilor civilizaþii ale lumii. Interesanteste cã în peste douã milenii ºi jumãtate nu au lipsitcontactele, mai sporadice sau mai frecvente, dintrelocuitorii spaþiului carpato-dunãrean ºi cei de peÎnaltul Platou Persan. Sunt legãturi care probeazãperenitatea acestor vechi popoare în spaþiul geo-grafic dat, precum ºi atracþia lor reciprocã, de regulãpaºnicã, cu excepþia momentului când Darius celMare îºi pusese în gând sã stabileascã graniþaimperiul sãu la Dunãrea de Jos. În timpul aceleicampanii militare împotriva sciþilor din sudul Dunãrii(514-512 î.Hr.), Darius cel Mare s-a lovit de rezistenþaunor triburi ale tracilor, pe care le-a învins, dupãspusele lui Herodot.

Apoi, mai trec vreo ºase secole, sau cam aºaceva, când nu se mai vorbeºte despre contacte daco-persane. Pe la început de secol II d.Hr., Decebal ar fiîncercat realizarea unei alianþe antiromane împreunãcu regele arsacid Pocorus II din îndepãrtata Persie,despre care vorbea Plinius cel Tânãr în scrisorile salecãtre împãratul Traian. Idee nematerializatã, întrucâtDecebal a fost înfrânt de Traian în rãzboiul din105-106 d.Hr. Acestea ar fi, probabil, cele mai vechipagini din legãturile daco-persane. Urmãrind cursulacestor relaþii, trecem peste alte 13 secole, pentru aajunge la urmãtoarea poveste. Aºa vom afla despreo altã încercare de alianþã între un rege din spaþiulpersan ºi ªtefan cel Mare. Analele de istorie con-semneazã cã, în anul 1472, sultanul turcomanUzun Hasan al Persiei Apusene a trimis o solie spreMoldova, Polonia, Veneþia ºi Vatican, cu misiunea dea încerca coagularea unei alianþe împotriva ImperiuluiOtoman. O încercare fãrã finalitate. În anul 1475,ªtefan cel Mare a trebuit sã se descurce singur laPodul Înalt, unde a administrat generalului SuleimanPaºa (numit de unii cronicari cãpitan de frunte) unadintre cele mai grele înfrângeri, primind admiraþiasuveranilor începând din Persia ºi pânã la Vatican.

Cu statutul pe care îl aveau în raporturile cuPoarta Otomanã, Principatele Române nu puteauîntreþine relaþii diplomatice directe cu puteri strãine.De aceea, asemenea legãturi între români ºi persaniau devenit posibile numai dupã Unirea Principatelorºi dobândirea independenþei depline, lucru consem-nat la Congresul de la Berlin, din anul 1878. Imediatdupã Congres, guvernul de la Bucureºti a începutdemersuri pentru obþinerea recunoaºterii statale dinpartea cât mai multor þãri. În raporturile cu Persia,guvernul român îl solicita (1880) pe cavalerul Keun,de la Legaþia Olandei, sã-i reprezinte interesele laTeheran. În decembrie 1881, diplomatul olandezraporta la Bucureºti cã Persia a recunoscut inde-pendenþa României (Regat din martie acel an).

În ccircumstanþele cconcrete ale acelor timpuri,se pare cã Persia a avut un interes sporit,predominant economic, pentru relaþia cu

România, însã a lãsat ºi ea sã treacã douã deceniipânã sã întreprindã primul demers în acest sens.Abia în anul 1902 ea deschide Legaþia de laBucureºti, marcând astfel momentul stabilirii relaþiilordiplomatice dintre cele douã þãri. Dupã aceea, în doar7-8 ani, Iranul deschide consulate la Bucureºti, Iaºi,Galaþi, Brãila ºi Constanþa. Acest interes avea o bazãsolidã. În cadrul unui proiect comun, turco-persan,se construise autostrada de la Tabriz (Persia) pânãla Trabizond (Turcia), în ideea deschiderii unei liniicomerciale spre Europa. Din Turcia, de pe malul MãriiNegre, mãrfurile celor douã þãri erau transbordate laConstanþa, de unde plecau pe cale fluvialã sau feratãspre centrul Europei. Aºa apare o linie de navigaþiedirectã Constanþa-Trabizond, cu extindere terestrãpânã la oraºul persan Tabriz.

În rest, în etapa lor de început, relaþiile bilateraleau fost fluctuante ºi nesemnificative. În anul 1929,Teheranul decide sã închidã toate reprezentanþelesale diplomatice din România, pentru motive

financiare sau de altã naturã. România încã nu-ºitrimisese un reprezentant diplomatic în capitalaPersiei (Iran din anul 1935). Acest lucru se vaîntâmpla ca urmare a negocierilor bilaterale din1935-1936, când Iranul redeschide Legaþia de laBucureºti, iar la Teheran se prezintã primul diplomatromân. Totul pentru scurtã duratã, pentru cã, în anul1941, la începutul conflagraþiei mondiale, relaþiilediplomatice româno-persane sunt întrerupte, urmândsã fie reluate în 1946, la nivel de legaþie, cu ridicarealor la nivel de ambasadã în anul 1965.

În perioada postbelicã, raporturile dintre celedouã þãri au evoluat destul de lent. Abia prin anii'60 ai secoluluitrecut cele douãpãrþi au intuitavantajeledeosebite alecolaborãriibilaterale, maiales pe linieeconomico-comercialã.Treptat, capãtãnoi valenþe ºicolaborareapoliticã, înspecial pe planinternaþional,în condiþiileîn care ambeleþãri aspirau spreo autonomiesporitã faþã de puterile dominante, respectiv URSSpentru România ºi SUA pentru Iran.

Colaborarea economicã ºi comercialã se dezvoltãmai ales dupã anii 1965, când cele douã þãri iniþiazãprograme de dezvoltare ºi modernizare a economiilorlor naþionale. României îi trebuiau cantitãþi tot maimari de materii prime iraniene (cu prioritate þiþei)pentru ambiþioasele ei programe de extindere acapacitãþilor industriale, cu deosebire a rafinãriilorºi a industriei petrochimice. Apoi, ºi industria con-structoare de maºini avea nevoie tot mai mare depieþe de desfacere pe plan extern. Iranul, la rândulsãu, era interesat sã prelucreze în mãsurã sporitãmateriile prime (þiþei, gaze naturale, bumbac) pe planintern, iar exporturile sã-i aducã nu doar valutã, darºi tehnologia necesarã modernizãrii propriei economii.

Într-uun aasemenea ccontext, România ºi Iran ºi-auasigurat, în primul rând, baza juridicã necesarã,încheind acorduri comerciale ºi de colaborare

economicã ºi tehnicã pe termen mediu ºi lung. Înbaza acestor înþelegeri, apare la Tabriz o fabricã detractoare, fondatã la începutul anilor '60 de unitatea-mamã din Braºov. Cu titlu de exemplu, sã amintim ºide complexul agro-industrial, organizat de specialiºtiiromâni în nordul Iranului. Þara noastrã a început ºi easã importe produse ale industriei persane, cum ar fimicrobuzele. În acea ambianþã favorabilã a relaþiilorbilaterale, România avea privilegiul de a achiziþionaþiteiul ºi bumbacul la preþuri preferenþiale.

Chiar ºi dupã anul 1970, când Iranul a începutsã limiteze livrãrile de þiþei, în dorinþa dezvoltãrii pro-priei industrii prelucrãtoare, cele douã pãrþi au gãsitformule adecvate pentru a menþine un ritm alert alrelaþiilor bilaterale. Era o conlucrare rodnicã, pe celemai variate planuri. Apoi, trebuie evidenþiat faptul cãnici dupã Revoluþia Islamicã din anul 1979 Iranul nua fãcut o pauzã prea mare în relaþia cu România. Ladoar trei luni dupã aceea, cele douã pãrþi încheiau unimportant contract, care prevedea reluarea livrãrilorde þiþei cãtre România. Era vorba despre o cantitateimpresionantã, de 2,5 milioane de tone, la o valoarede 370 milioane de dolari. În contrapartidã, Iranulprimea mai multe produse alimentare ºi echipamenteindustriale. În subtext, se pãstra ºi acel interes politicmajor al celor douã þãri, dictat de natura relaþiilorlor externe. Astfel, România încerca sã diminuezedependenþa de þiþeiul din URSS, pentru a-ºi promovapolitica de autonomie, iar Iranul nu mai voia sã rã-mânã doar o þarã furnizoare de materii prime, cum

o doreau unii dintre puternicii sãi parteneri externi. Este adevãrat cã, în epoca modernã, componenta

politico-economicã este dominantã în raporturiledintre statele lumii. Numai cã ea este dependentãîntr-o mãsurã tot mai mare de reconfigurãrile politico-strategice pe plan regional ºi global. Evoluþiile devininegale, fluctuante, de la o etapã la alta ºi, respectiv,de la o zonã la alta. Acest lucru s-a întâmplat ºi seîntâmplã ºi în raporturile româno-iraniene. Desigur,ele rãmân ºi astãzi normale, interesante, însã într-unformat diferit, la dimensiuni mult diminuate faþã deanii ’70-’80 ai secolului trecut.

Dupã aaceastã scurtã diagonalã maigeneralã, revin la ceea ce mi-ampropus ºi anume la abordarea acelor

aspecte ale legãturilor de prietenie româno-persane/iraniene, care au o permanenþã secu-larã sau chiar milenarã, fãrã sã fie afectate deunele evoluþii conjuncturale. În cadrul acestorpovestiri persane, am fãcut deja cunoºtinþã cunumeroase puncte de contact în plan spiritual,sentimental, sufletesc, dacã doriþi. Domeniulcultural ne aduce, în mod cert, cele mai marisatisfacþii. Este plãcut sã afli, de exemplu,cã, la graniþa dintre secolele XVII-XVIII, DimitrieCantemir era singurul din Europa Centralãºi de Est care fãcea comentarii despre unpoet persan, respectiv despre Saadi, pe careîl admira în mod deosebit. Prin aceasta,enciclopedistul Dimitrie Cantemir a realizatprima legãturã directã între literaturile românãºi persanã, fãrã traduceri intermediare, dupã

cum sublinia academicianul Virgil Cândea. Cevaasemãnãtor vedea ºi Mircea Eliade în MarthaBibescu, la distanþã de secole ºi în plan mai larg:o întâlnire între literaturile Occidentului ºi Orientului.Acelaºi Mircea Eliade, dupã ce citeºte Istorialiteraturii persane de Edward G. Brown, devine unavocat entuziast al studierii creaþiilor literare persane.

Aºa cã românii au avut un contact timpuriu culirica clasicã persanã, contact care a devenit tot maiintens în ultimele decenii, prin numeroase antologiisau volume individuale ale unor poeþi valoroºi dinvechea Persie. Este o legãtura beneficã cu unuldintre cele patru corpuri ale literaturii lumii, cumnumea Goethe literatura persanã. La noi, GeorgeCoºbuc, cunoscut traducãtor al literaturii strãine,aprecia cã: asimilarea unor opere literare ale umani-tãþii conferã alte dimensiuni propriei noastre literaturi.

Bogãþia ººi ffrumuseþea literaturii ºi arteipersane pot fi admirate nu doar în lucrãrilepublicate în limba românã. La Biblioteca

Academiei Române ºi Filiala ei din Cluj-Napoca sepãstreazã o comoarã de manuscrise persane. Atrageatenþia, în primul rând, catalogul cu descrierea celor70 de manuscrise din secolele XV-XIX, adevãrateopere de artã, toate ilustrate cu splendidele miniaturiale celebrei ºcoli persane. Manuscrisele acoperãun evantai tematic bogat, cum ar fi istoria, filosofia,ºtiinþele naturii, matematicã ºi, desigur, literatura.Acolo, gãsim lucrãri de mare valoare ale unor numecelebre de poeþi clasici persani, precum Ferdousi,Hafez, Saadi, Khayyam, Rumi, Attar etc. Printreele se aflã ºi Divanul lui Hafez, copiat în 1499,sau capodoperele lui Saadi Golestan ºi Bustan,din secolul al XVI-lea. La Filiala din Cluj-Napocase pãstreazã cartea de cãpãtâi a lui Ferdousi,ªah-namé, în douã volume, bogat ilustratã, veninddin secolul al XVI-lea. Revenind la colecþia de laBucureºti, sã amintim ºi de manuscrisul în ebraicãal Cãrþii Esterei, datat prin secolul al XVII-lea.

Valorile cultural-artistice ale Iranului sunt pre-zentate periodic românilor prin expoziþiile organizatede Biblioteca Academiei Române sau de MuzeulÞãranului Român, în colaborare cu ambasadaacestei þãri la Bucureºti. Aceste eºantioane deCulturã ºi civilizaþie persanã (titlul obiºnuit alexpoziþiilor) se constituie în cartea de identitatea poporului iranian, dupã cum sublinia ambasadorulRepublicii Islamice Iran la una dintre acestemanifestãri.

Jaloane aale rrelaþiilor româno-iiraniene

IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU




Pe ccolina CCapitoliului –– sspectaculoasa ppiaþãa llui MMichelangeloDupã-amiazã, a venit momentul sã urc pe

Capitoliu – cea mai cunoscutã colinã romanã, loculunde, altãdatã, se gãsea Templul lui Jupiter, scenacelor mai sacre ceremonii religioase ºi politice.Aceastã alãturare îi mirã doar pe oamenii moderni,care cred cã una e una ºi alta e alta – de fapt,puterea temporalã s-a desprins abia recent, la scarãistoricã, de sub autoritatea spiritualã, iar consecinþeleau fost, mai degrabã, dezastruoase. Regele romanilorera ºi Pontifex Maximus, cel mai mare din colegiulpreoþilor – periodic, el urca pe Capitoliu, oficia cere-moniile ºi ghicea viitorul dupã zborul pãsãrilor. Astãzi,ar fi greu s-o mai facã – nu numai cã au dispãrutvulturii (vãzduhul fiind plin de pescãruºi), dar pânãºi Capitoliul a dispãrut, în spatele unui monumentimens. Il Vittoriano, cum îi spun localnicii, a fostridicat la începutul secolului al XX-lea, în onoarea luiVictor Emmanuel al II-lea, regele din Casa de Savoiasub care s-a înfãptuit unificarea Italiei. Seamãnã unpic cu o maºinã de scris sau cu un tort pentru uriaºi,dar e din marmurã albã de Brescia ºi are în centrustatuia ecvestrã a Regelui. Pe treptele monumentului,mulþimi de turiºti fac fotografii, se odihnesc saudiscutã, furnici în muºuroi. Îi ocolesc cu dificultate ºiiatã-mã la poalele unei scãri care urcã, în pantã linã,cãtre Piazza del Campidoglio – estecelebra „Cordonata”, desenatã deînsuºi Michelangelo – de-o parte ºi dealta, statuile imense ale lui Castor ºiPollux te invitã, parcã, la ascensiune.Este una dintre cele mai frumoasepriveliºti romane. Pe dreapta, printreflori, o statuie mai micã aminteºtede Cola di Rienzo, tribun al poporului.N-am timp de el – mã grãbesc sãajung sus, în Piazza del Campidoglio.Michelangelo ºi-a fãcut bine treaba.Piaþa este ca o scenã de teatrutrapezoidalã, închisã pe trei pãrþide faþadele unor clãdiri monumentale(Palazzo dei Conservatori, Palazzo

Senatorio ºi Palazzo Nuovo), ºi are în centru statuiaecvestrã a împãratului Marcus Aureliu. Aici îi primeaupapii pe regii jefuitori ai Franþei, ca sã le aminteascãde mãreþia Imperiului Roman.

Doi ggiganþi cculcaþi împodobesc, de aseme-nea, scãrile de la Palazzo Senatorio – suntfluviile Tibru ºi Nil, purtând fiecare un corn

al abundenþei. Ei încadreazã o statuie a Minervei,plasatã într-o niºã centralã. Clãdirea, sediu al Sena-tului Romei din secolul al XII-lea, nu se viziteazã.În schimb, celelalte douã, numite Muzeele Capitoline,sunt deschise publicului ºi cuprind colecþii de artãspectaculoase. În Palazzo dei Conservatori, mãplimb îndelung printre sculpturi din Antichitateagreco-romanã. Aici se aflã graþiosul Spinario, unbronz din secolul I î.Hr, înfãþiºând un bãieþel ocupatsã-ºi scoatã un spin din picior, dar ºi resturi ale uneistatui colosale, înfãþiºându-l pe Constantin cel Mare(s-au pãstrat capul, piciorul ºi mâna). Statuia eradin bronz, doar membrele ºi capul erau din marmurã.Cei vechi excelau în astfel de tehnici – existau statuicriselefantine, din fildeº ºi aur, dar ºi altele, dinmai multe feluri de marmurã. Vãd ºi celebra Lupacapitolina, cu tot cu gemenii Romulus ºi Remus,efigia latinitãþii. De fapt, lupoaica e un bronz etrusc,cei doi copii au fost adãugaþi abia în secolul al XV-lea.

La etaj, într-unspaþiu generos,luminat formidabil,se aflã originalulstatuii împãratuluiMarc Aureliu,singura statuieecvestrã pãstratãdin antichitate(cea din piaþã eo copie). Superbexecutatã, dinbronz aurit, îiizbeºte pe vizitatoriprin forþã ºi masi-vitate. În Evul

Mediu circula chiar o legendã –se spunea cã opera de artã seacoperã singurã cu o foiþã deaur, iar când treaba va fi com-pletã, lumea se va sfârºi. Alã-turi, este expusã o altã capo-doperã – un leu care muºcãºi îngenuncheazã un cal.

Trec repede pe lângã un cap de Meduzã, operãa lui Bernini, ca ºi prin pinacoteca de la etajul doi(unde e expus un senzual Sf. Ioan Botezãtorul,semnat Caravaggio), ca sã vizitez ºi Palazzo Nuovo,cu bogata sa colecþie de sculpturi. Vedetele suntVenus Capitolina, copie romanã dupã originalul luiPraxitele, un Gal murind, un Discobol ºi un expresivFaun roºu, care i-a bucurat privirile împãratuluiHadrian. Sunt uimitor de frumoase, ca ºi mozaicurileextrase din vila împãratului, de la Tivoli, înfãþiºândscene domestice, pãsãri ºi animale. La sfârºit, obosit,mã odihnesc puþin pe marginea bazinului în care unalt zeu fluvial îºi varsã unda de rãcoare. Apa susurãîncetiºor, cu un efect relaxant, pe care doar un bãrbatobosit îl poate aprecia pe deplin – în consecinþã,hotãrãsc sã numesc aceastã divinitate Zeul Prostateiºi sã-i aduc ofranda de la sine înþeleasã!

Legenda SStâncii TTarpeianeDin Piazza del Campidoglio se ajunge uºorla una dintre bisericile interesante ale Romei

– Santa Maria in Aracoeli (cea cu Altarul în Cer, cumar veni). Ridicatã în secolul al VI-lea, pe locul fostuluiTemplu al Junonei, basilica refoloseºte materialemai vechi, una dintre coloane fiind inscripþionatãca provenind „a cubiculo Augustorum”, adicã dindormitorul împãraþilor romani. Tavanul casetat, împo-dobit cu aur ºi motive navale, celebreazã victoriaCreºtinãtãþii împotriva Otomanilor, în marea bãtãlienavalã de la Lepanto. ªi, tot de aici, turiºtii ajunguºor la Stânca Tarpeianã, un loc de care se leagão legendã atroce, povestitã de Plutarh. Când Sabiniiau venit cu armata împotriva Romei, ca pedeapsãpentru fiicele, surorile ºi soþiile rãpite, pe Capitoliuera o fortãreaþã greu de cucerit.

Roma, ccapitala llumii ((II)CCrriissttiiaann CCOOCCEEAA

Pe aaceastã ccale, rromânii aaflã anual acele tainice poveºti persane,depãnate în filigran. ªi, dacã se mai întâmplã ca Omar Khayyamsã aparã ºi el în chip de ghid, atunci chiar cã totul pare de poveste.

Pentru cã, atunci când vine, îndemnul lui este:Priveºte cedrul mândru: atâtea braþe are!Dar nu ca sã cerºeascã, ci ca s-adune soare.ªi limbi nenumãrate au nuferii ºi crinii,Vorbesc însã limbajul tãcerii ºi-al luminii.

Din articolele anterioare am aflat cum numeroase elemente ale artei ºi culturiipersane au fost preluate de popoarele din cele patru zãri. Românii nu au fãcutexcepþie. Astãzi, asemenea împrumuturi din arta ºi cultura persanã gãsim nudoar în volumele publicate, în colecþii publice ºi particulare sau la expoziþiilemenþionate. Sunt influenþe persane în cele mai variate ramuri ale artei ºi culturiinoastre, pe care nu le distingem în mod curent, pentru cã ni le-am însuºit, le-amfãcut ale noastre. Din datele existente aflãm cã aceste influenþe se fac simþite înspaþiul carpato-dunãrean din secolul al XIV-lea, la început pe filiera bizantinã, iarmai apoi ºi prin contacte directe. Domeniile influenþate, religioase sau laice, suntextrem de variate. Artele decorative ne oferã, probabil, cele mai multe exemple.Sã ne gândim doar la broderiile movileºtilor ºi la pridvoarele brâncoveneºti, laacea sintezã armonioasã din arhitecturã unde elementele româneºti se îmbinãcu motive decorative orientale, florale sau geometrice. Le regãsim ºi în artizanatulromânilor, dacã ne uitãm doar la þesãturi ºi broderii. Este evident cã meºteriiromâni s-au îndrãgostit ºi ei de chiparoºi, zambile, trandafiri sau vazele cu floriale persanilor. Uneori, prezenþa influenþelor persane este chiar surprinzãtoare.Astfel se constatã, dar nu se ºi explicã, unele detalii decorative de originepersanã pe piese din Tezaurele de la Pietroasele ºi Sânnicolaul Mare, desprecare vorbea ºi academicianul Rãzvan Theodorescu (citat de Ovidiu Drîmbaîn Istoria culturii ºi civilizaþiei). Sã nu uitãm nici de arta miniaturilor persane,pe care le regãsim în literatura noastrã popularã pe teme orientale.Ele nu lipsesc de pe frontispiciul tipãriturilor lui Antim Ivireanul.

Pentru mine, este foarte semnificativã prezenþa elementelor decorativeorientale în arhitectura religioasã medievalã din Moldova ºi Þara Româneascã.Multe dintre ele provin din spaþii musulmane, Persia inclusiv, decorând lãcaºuriortodoxe, de regulã exterioarele, pentru cã interioarele rãmân de tip bizantin.Sunt acele elemente minunate, de genul ornamentaþiilor în ºtuc, a unorminuþioase sculpturi în piatrã, cu motive florale sau geometrice, a portalurilorºi încadramentelor de la ferestrele unor mãnãstiri ºi biserici. Este greu de spusunde nu se regãsesc asemenea elemente de origine persanã. Noi trebuie doarsã le identificãm la bisericile, mãnãstirile sau palatele pe unde ne poartã paºii,sau ar trebui sã ne mai poarte din când în când. În mod sigur le vom regãsi laMãnãstirea Curtea de Argeº, la Horezu ºi Cozia, la Biserica Trei Ierarhi din Iaºi,la Goleºti ºi Mogoºoaia, la Potlogi sau la Biserica Fundenii Doamnei. Enumerarea

este aleatorie ºi incompletã. Sã poposim, însã, la Biserica Fundenii Doamnei,unde elementele de inspiraþie orientalã impresioneazã atât prin suprafeþele pecare se desfãºoarã, cât, mai ales, prin frumuseþea lor deosebitã. Specialiºtii auidentificat 17 tablouri pe faþadele Nord ºi Sud, care se disting prin ornamente dinpiatrã cioplitã, cu motive vegetale, zoomorfe sau inspirate din celebrele miniaturipersane. Nu lipsesc palatele strãjuite de chiparoºi, pãunii, lalelele, havuzurilesau vazele cu flori ºi ramurile de mãslini. Sunt lucrãri de artã care, dupã opiniaspecialiºtilor, nu ar fi putut fi concepute ºi aplicate decât de un artist persan.Se pare cã Spãtarul Mihai Cantacuzino (ctitorul bisericii, 1669) chiar adusesemeºteri din îndepãrtata Persie.

Aceastã sscurtã iincursiune prin istoria de peste 25 de secole a legãturilorromâno-persane dovedeºte cã cele douã popoare nu au avut motive desfadã, cu excepþia incursiunii lui Darius cel Mare împotriva sciþilor, la Sud

de Dunãre, amintitã deja. Astfel cã, dupã acel episod, relaþiile bilaterale au fostpaºnice, prietenoase, iar contactele s-au desfãºurat cu precãdere pe plan spiritualsau economic, cu variaþii de la o etapã la alta. Sunt legãturi pe care le vedemcontinuate ºi în zilele noastre. Nu de mult, mi-a atras atenþia ºtirea despre untânãr muzician iranian, pe nume Mehdi Aminian, îndrãgostit de muzica vecheromâneascã. El, împreunã cu ºapte muzicieni din diverse þãri ale lumii, auiniþiat Festivalul Roots Revival (Reînvierea rãdãcinilor). Participând la o ediþiea Festivalului George Enescu, ei au improvizat în faþa Ateneului Român muzicãromâno-persanã. Tânãrul iranian, numit de maramureºeni prinþ persan, îi asigurape români cã nu a venit la noi pentru a da lecþii despre rãdãcini, ci pur ºi simplupentru cã noi, strãinii, avem o abordare mai proaspãtã, iar românii pot vedeaîn ochii noºtri ce bogãþii au pe aici. Întâmplarea are tâlcul ei, care mã duce cugândul la o poveste veche, în care se pune întrebarea admirativã: Ce este maifrumos decât un prinþ persan pe un cal moldovean? De data aceasta este vorbade prinþul persan ºi muzica româneascã. Apoi, dacã vorbim de comunicareasufleteascã între români ºi iranieni, pare normalã admiraþia lui Mehdi Aminianfaþã de albastrul crucilor de la Sãpânþa, care îi aminteau probabil de albastrulunor moschei din Isfahan.

Despre natura prieteneascã a legãturilor româno-iraniene m-am convins cuprilejul vizitei mele în Iran. Pe iranieni i-am simþit mândri de ceea ce sunt ºi detezaurul cultural-istoric pe care-l ocrotesc cu sfinþenie, dar am constatat ºi dorinþade a împãrtãºi din ceea ce au ºi altor semeni ai lor. La încheierea acelei viziteprin Paradisul din poveºtile ªeherezadei ºi ale urmaºelor ei moderne, m-ambucurat cã am urmat îndemnul ambasadorului iranian la Bucureºti: sã citeºti,sã asculþi, dar sã ºi vezi. Aºa se face cã am pãrãsit acel tãrâm de basm îmbogãþitspiritual ºi cu imagini de neuitat. Nu puteam sã nu iau cu mine acea privire caldãa unei familii de iranieni, acel zâmbet sincer, pe care eu l-am tradus prin Bineaþi venit!




Titus TTatius, rregele ssabinilor, ºi-a dat seamacã nu o poate lua cu asalt. Dar Tarpeia, fiicaºefului garnizoanei din Capitoliu, veni la el

ºi îi spuse cã le va deschide poarta, dacã rãzboiniciiîi vor da tot ce au pe braþul stâng (referindu-sela brãþãrile de aur ale sabinilor). Regele se învoi.Noaptea, Tarpeia deschise una dintre porþile fortãreþeiºi atacatorii puserã stãpânire pe Capitoliu. Cândtrãdãtoarea veni sã-ºi cearã simbria, Tatius, careo dispreþuia, ordonã soldaþilor sã se þinã de cuvânt.Astfel, Tarpeia muri strivitã de scuturile grele debronz, care ºi ele tot pe braþul stâng se purtau,victimã a lãcomiei ºi a impreciziei lexicale! Astae o pildã bunã pentru toþi mânuitorii de cuvinte!Mai târziu, stânca va purta numele nefericitei, iarromanii o vor folosi pentru a-i arunca în prãpastiepe cei condamnaþi la moarte.

Miercuri –– SSibila DDelphica îîmi fface ccu oochiulAzi am bilete la Vatican – le-am cumpãratcu o lunã înainte, pe internet, pentru

cã, altfel, stai cam mult la coadã. Papistaºii, bineorganizaþi, îþi trimit, alãturi de vaucher, o schemã amuzeelor ºi variante ca sã ajungi acolo – voi mergecu metroul, de la Roma Termini pânã la Ottaviano,pe linia roºie. Zis ºi fãcut! Numai cã, la metrou,surprizã! E ora opt ºi îmbulzeala atinge cote ma-xime! Parcã nici în Bucureºti nu e aºa de rãu... Înfine, cu chiu, cu vai, iatã-ne în vagon, pãlãria meade paie e strivitã fãrã milã, doi arabi mã pipãie pela buzunare, apoi tresar ºi îºi retrag labele (he, he,he, acela e tocul de ochelari, fraierilor!), unui domn,purtând în braþe un buldog englez aproape cã-i daulacrimile, o negresã trece la înjurãturi, vorbeºte oitalianã impecabilã, e neagrã în cerul gurii. În fine,dupã vreo trei staþii, lumea coboarã, trenul iesela suprafaþã, sã traverseze Tibrul, ajungem.

Mã orientez rapid dupã cozile de turiºti, înaºteptare. Au cam un kilometru, oare când vorintra? În câteva minute, dupã un slalom printre ghiziide ocazie, trec prin detectoarele de metale, înºfacaudio-ghidul ºi urc triumfãtor la etaj – ceasul aratãora 9 ºi cinci, sunt un geniu al organizãrii! Vizitapoate sã înceapã. ªi începe cu o pauzã de þigarã,pentru R, în Cortile della Pigna, Curtea Conului dePin, cum ar veni, desenatã de Bramante, pe la 1500,la cererea Papei Iuliu al II-lea. Cât doamna mea îºireface cantitatea de nicotinã din sânge, eu mã holbezla conul uriaº, de bronz, parte a unei fântâni antice,care dominã intrarea, amintindu-mi ce zice teoriaconspiraþiei – acela nu e un con, ci o glandã pinealã,Al Treilea Ochi, organ al clarviziunii ºi al pãtrunderiiîn alte lumi. O fi, n-o fi, nu prea mã impresioneazã.Mai interesantã mi se pare Sfera cu sferã, sculpturamodernã a lui Arnaldo Pomodoro, plasatã în centrulCurþii Belvedere. De aceeaºi pãrere sunt ºi ceilalþivizitatori: se grãbesc sã-ºi facã selfie-uri, cu beþelelor cu tot, desãvârºind paradoxul turismului – acelade a sta tot timpul cu spatele cãtre obiectiveleinteresante! Sfera cu sferã are ºi ea o „explicaþie”conspiraþionistã – e o aluzie la Agartha, tãrâmuldin interiorul Pãmântului.

Din BBelvedere, fluxul de turiºti este condusîn Galeria Chiaramonti ºi în Braccio Nuovo,unde, la începutul secolului al XIX-lea, Papa

Pius al VII-lea îºi expunea cele peste o mie de statuiºi busturi romane. Atmosfera e relaxatã – oricinepoate fotografia, existã locuri de odihnã, panotajule intuitiv. ªi aici gãsesc statuile dacilor mei – dintrecare îmi atrage atenþia una colosalã, în marmurãscumpã, cu viniºoare albãstrii, înfãþiºând un nobil încontemplare. Cãciula, mâinile care se odihnesc unapeste alta, privirea în depãrtare, trãsãturile liniºtiteîi fac pe turiºti sã se opreascã, sã-ºi þinã rãsuflarea.Nici mãcar statuia împãratului Octavian August nuimpresioneazã atât de mult. În Braccio Nuovo, daupeste un bust al lui Decebal, încadrat de doi tinericomaþi. Tot aici, îmi place statuia Nilului, copie romanãa unei lucrãri elenistice – a fost gãsitã într-un templual lui Isis, din apropierea Panteonului. Roma, capitalalumii, îngãduia celebrarea tuturor zeilor din Imperiu.

Ajungem apoi în Muzeul Pio-Clementino, loculîn care sunt puse în valoare cele mai valoroasecapodopere ale Vaticanului. Aici poþi plânge alãturide Laocoon, vãzându-i fiii încleºtaþi de ºerpii luiPoseidon (marmurã romanã din secolul I, dupã unoriginal grecesc de bronz); aici poþi aclama un atletcare, dupã cursã, îºi curãþã trupul gol de nisip cu unstrigiliu, un fel de þesalã – are capul mic, de fotbalist,nu exceleazã poate în inteligenþã, îi ajunge gloriasportivã; aici se lasã adulat Apollo din Belvedere.

Toate trupurile astea goale, toþi muºchii bine reliefaþi,toate gesturile plastice nu ne mai ºocheazã, pe noi,modernii, trãitori ai unei neo-Renaºteri hedoniste,aºa cum îi ºocau pe vizitatorii din secolul al XIX-lea.Atunci, Hippolyte Taine compara braþele groase alevestalelor de marmurã cu membrele pipernicite alepariziencelor cu corset. Astãzi, sânii vizitatoarelorde la Vatican împung tricourile, cu o graþie ºi o obrãz-nicie care fac bacantele sã pãleascã de invidie. Amrecuperat, se pare, o culturã a palestrei, a corpuluidezvelit, o plasticitate a miºcãrii demnã de Antichitate.Dar mã tem cã am pierdut din subtilitate – din cauzasupraexpunerii trupului în mass-media, nimeni numai admirã o gleznã finã, curbura unui gât, rotunji-mea unui umãr. În Curtea Octogonalã gãsesc ºi unbasorelief înfãþiºând lupta lui Achile cu amazoanele –sârguincios cititor al lui Alexandru Mitru, ºtiu dinLegendele Olimpului de ce aveau fetele sânul drept

tãiat – ca sã nu leîmpiedice, în bãtãlie,sã tragã cu arcul.ªi mã gândescla Simona Halep...

Trecem prin GaleriaTapiseriilor, cu sceneleei religioase, executatela Bruxelles de eleviilui Rafael, pe vremeaPapei Clement alVII-lea, apoi prinGaleria Candelabrelor,ca sã ajungem în SalaHãrþilor – o splendidãilustrare a ºtiinþeigeografilor Vaticanului,care au împodobitpereþii cu patruzecide fresce, înfãþiºândposesiunile Bisericiiºi cele mai importanteoraºe italiene. Aici aº

sta o zi întreagã, urmãrind linia unui þãrm, fortificaþiilecetãþilor, greementul corãbiilor care iau cu asalt insulaMalta, însã timpul curge nemilos ºi valurile turiºtilormã împing de la spate – tot înainte, cãlãtorule, totînainte, nu te opri niciodatã! Te aºteaptã viziunile luiRafael, marile picturi murale, împodobind apartamen-tele Papei Iuliu al II-lea, ªcoala din Atena, cu Platon,favoritul tãu, cu Socrate vorbindu-i lui Alcibiade, cusavanþii Ptolemeu ºi Zoroastru, cu Euclid, demonstrândElementele. ªi merg mai departe, cu ochii pe sus, cugândul pierdut, cãtre Capela Sixtinã. Treptat, agitaþiase potoleºte. Cu glas imperios, agenþii de ordine cerliniºte – suntem într-un loc sacru. E frig aici, fotogra-fiatul e interzis, de la microfon se rostesc rugãciuni,parcã ºi asiaticii sunt impresionaþi. De sus, giganþiibiblici ai lui Michelangelo par a se prãvãli peste noi.Dumnezeu îi dã viaþã lui Adam, ªarpele are figurãde om, Noe doarme, dupã Potop. Dintr-un colþ,Sibila Delfica îmi face cu ochiul.

În fine, închei periplul cu o vizitã rapidã înPinacoteca Vaticanului – picturã cu subiect religios,de la maeºtrii italieni din Evul Mediu pânã la fla-manzi de secol XVIII. Îmi plac Îngerii muzicieni ailui Melozzo da Forli ºi Sfânta Elena a lui Veronese,dar Sf. Ieronim al lui da Vinci e dezamãgitor – lipseº-te culoarea. Coborârea de pe cruce a lui Caravaggiomã tulburã, din Schimbarea la faþã, ultima lucrarea lui Rafael, reþin doar niºte ochi holbaþi ºi cruciºi.În schimb, mã amuz observând în detaliu o pisicãroºcatã, care toarce pe picioarele lui Adam, într-unsuperb Paradis terestru, semnat de Wenceslas Peter(1724-1829), un pictor din Boemia. E semn cã amajuns la saturaþie – în concluzie, e cazul sã beau uncappuccino în grãdini, sã mã opresc un pic la PoºtaVaticanã (am prieteni numismaþi ºi cartofili...), apoisã-mi iau tãlpãºiþa. Ieºirea pe Rampa Spiralã, creaþialui Giuseppe Momo (1932), va fi de neuitat!

Animula vvagula, bblandulaStrãveche Romã de cãrãmidã roºie-brunã!Mã preling pe lângã zidurile Cetãþii

Vaticanului, cãutând un pic de umbrã, apoi o apuc peVia della Conciliazione, arterã mussolinianã, urâtã deromani, pentru cã a distrus un cartier istoric. Totuºi, ecel mai scurt drum cãtre Castelul Sant’Angelo ºi profitde asta, gândindu-mã la altã fugã disperatã, aceeaa Papei Clement al VII-lea, urmãrit de mercenariiprotestanþi ai lui Frundsberg. Era anul 1527, Papaîi luase partea lui Francisc I, regele Franþei, în luptasa cu Carol Quintul, ceea ce-l fãcuse sã turbezepe împãrat. Douãzeci de mii de germani, spanioli

ºi italieni au atacat atunci Oraºul Etern, apãrãtoriiau respins trei asalturi, zidurile au fost sparte înTrastevere, apoi lupta a continuat pe strãzi. Fanaticiilui Frundsberg voiau sã-l ucidã pe Papã ºi sã pradeRoma. Pe treptele Basilicii San Pietro au fost întâm-pinaþi de Garda Elveþianã. Soldaþii Papei s-au apãratcu vitejie – înarmaþi cu halebarde ºi cu sãbii grele,au luat cu ei în moarte sute de mercenari. Din cei189 de soldaþi, au supravieþuit doar 42, însã Papa aavut timp sã se refugieze în Sant’Angelo. În urma sa,Vaticanul a fost prãdat, atacatorii ºi-au adãpostit caiiîn Capela Sixtinã, numele lui Luther a fost scrijelit cusabia peste frescele lui Rafael, violurile ºi ucideriles-au þinut lanþ – aceste zile negre fiind intrate în is-torie sub numele de Sacco di Roma (Jefuirea Romei).

Am ajuns repede pe malul Tibrului. Castelul numi se pare atât de impunãtor, însã o sã mã convingrepede cã e mai mare vãzut pe dinãuntru decât pedinafarã! Asta pentru cã, între ziduri, existã o altãstructurã fortificatã, în care urci pe o scarã interioarã,ca sã ajungi la nivelurile superioare, cu terasele ºiapartamentele lor cu tot. Turnul turnului! ªi, în timpce scãrile interioare mã duc cãtre inima edificiului,într-o niºã iluminatã discret, zãresc o placã de mar-murã cu niºte versuri pe care le recunosc imediat:Animula vagula, blandula,/ Hospes comesquecorporis,/ Quae nunc abibis in loca/ Pallidula,rigida, nudula,/ Nec, ut soles, dabis iocos.

Este celebrul motto al romanului Memoriile luiHadrian, semnat de Marguerite Yourcenar, epitafullui Publius Aelius Traianus Hadrianus, unul dintre„cei cinci împãraþi buni ai Romei”. Hadrian cãlãtorul,cel care purta barbã scurtã de filosof grec, iubitor deînþelepciune ºi artã. Hadrian, urmaºul ºi succesorulmarelui Traian, omul de stat al consolidãrii Imperiului.Hadrian, înamorat de efebul Antinous, pe care-lva pierde într-un accident, în Egipt, ºi pe care-l vadeclara zeu, stârnind revolta supuºilor. Hadrian,persecutorul evreilor, poetul care a scris „Suflet mic,suflet blând ºi cãlãtor/ Tovarãº al trupului meu carete-a gãzduit/ Vei coborî pe meleagurile/ Livide, aspre,pustii/ Unde nu vei mai fi jucãuº, precum obiºnuiaiodinioarã”.

Castelul SSant’ AAngelo se sprijinã pe ceeace, odatã, a fost Mausoleul lui Hadrian. Estestratul cel mai de jos – peste el s-au ridicat

închisorile lui Theodoric ºi apartamentele papale.Numele i se trage de la o minune din timpul Sf.Grigore cel Mare (590-604) – în timp ce Papa condu-cea o procesiune menitã sã alunge ciuma din oraº,aici s-a arãtat Arhanghelul Mihail. Astãzi, o giganticãstatuie de bronz a conducãtorului oºtilor cereºtiîncununeazã cel mai înalt punct al Castelului. Pânãsã ajungã la ea, vizitatorul uimit parcurge curþi deonoare, urcã pe scãri, viziteazã temniþe (aici au fostîncarceraþi Benvenuto Cellini ºi contele Cagliostro),pãtrunde în apartamente ºi se minuneazã de prive-liºte. Ar face bine sã fie atent ºi la hoþii de buzunare!R. îl surprinde pe unul dintre ei, tinerel ºi bine îmbrã-cat, cu mâna în geantã. O privire crâncenã ºi puºtiuldispare ca prin farmec. De sus, de pe cea mai înaltãterasã, poþi vedea Tibrul strãlucind în soare.

Pânã seara e timp destul. Trecem peste podulSan Angelo, împodobit cu statuile lui Bernini, cãtrecea mai veche parte a Romei, adãpostitã în cotulrâului. Într-o jumãtate de orã ajungem în Campo deFiori, celebra piaþã de flori. E plinã de gunoaie ºi deturiºti, aºa cã nu zãbovim prea mult, nici mãcar sãvedem sumbra statuie a lui Giordano Bruno, ars perug, pentru erezie, la 1600. Ne întoarcem în jurulPieþei Veneþia, ca sã gãsim un local familial – e greu,majoritatea cârciumilor au meniuri pentru turiºti, cupizza la bucatã ºi servire impersonalã, însã, pânã laurmã, îl descoperim! Pe via Cardello, lângã o clãdireveche, patru-cinci mese, scoase afarã, sunt pline!Patronul, cu ºorþ ºi mustaþã, supravegheazã doichelneri tineri. Din când în când, salutã trecãtorii –toþi par a se cunoaºte. Aici e de noi! Domnul Cletone primeºte cu un zâmbet care se lãrgeºte ºi maimult când îi cerem specialitãþile casei. Este sard,provine dintr-o familie numeroasã ºi a plecat demic de-acasã, sã-ºi caute norocul la Roma. Acum,a ajuns sã domneascã peste un mic regat al bucã-tãriei. Pastele lui sunt fãcute zilnic în casã, brânzaproaspãtã vine din Sardinia, iar reþeta de raviolinu vrea s-o dea nici sub torturã. Nu se laudã –într-adevãr, te lingi pe degete dupã masã. Sau,mai bine, bei un digestiv, un amaro cu mirt din insulã.Ceea ce îþi doresc ºi þie, dragã cititorule! Reþineun nume, dacã ajungi la Roma: „Ristorante Cleto”!



La ccurtea eepigramei

Alexandru OOsvald TTeodoreanu (1894-1964)e cunoscut mai ales sub numele de Pãstorel,pentru cã, susþine el, ºugubãþ, în sonetul

Spovedanie,Am pãstorit în viaþã vinuri rare –De-aceea îmi ºi zice Pãstorel –ªi de la Grasã pân’ la OttonelLe-am preþuit, pe rând, pe fiecare…

Întruchipeazã, în cel mai înalt grad, umorul carac-terizat de Tudor Muºatescu astfel: pentru români nuexistã umor absurd, negru sau sec, „nu existã decâtun fel de umor – HAZ” (Contemporanul, 1 ian. 1986,p. 13). Este nu numai unul dintre cei mai mariepigramiºti ºi umoriºti români, ci ºi unicul dintreaceºtia care a apucat „vremurile noi” de dupã 1944,când întreaga creaþie literarã a fost subordonatãunei singure ideologii. Dacã Alecsandria fost numit „boier al sufletului”, pePãstorel îl putem socoti „un boier alglumei, al poantei spumoase, al vorbeide duh nu numai în Iaºiul Moldoveiunde nimic ºi nimeni în afarã de moartenu-ºi ºtie ceasul”, unde Bolta Rece ºialte societãþi bahico-literare ºi-au onoratrenumele, ci ºi la Bucureºti, undemiºcarea literarã include renumitecafenele (Aurel Leon, Umbre, Ed.Junimea, Iaºi, 1972, vol. II, p. 155).Minimonografia cuprinsã în volumulnostru Epigrama în literatura românã,Ed. Dealul Melcilor, Braºov, 2001,pp. 272-325, cuprinde un sumarbibliografic, precum ºi informaþii reve-latoare privind destinul acestui repre-zentant al spiritelor scânteietoare dinliteratura românã, preluate în prezentulstudiu, adãugând alte aspecte noi.

Pãstorel s-a nãscut pe 30 iulie 1894 la Dorohoi –veche reºedinþã a vornicului Þãrii de Sus. A copilãritla Iaºi, unde s-a mutat familia, capitalã cu vechi ºinoi tradiþii intelectuale ºi artistice, despre care JulesRomains (1885-1923) afirmase cã este Oxfordulromânesc. Se bucurã de o bogatã moºtenire cul-turalã, se trage din familii de intelectuali de tradiþie.Bunicul dinspre tatã, Alexandru Teodoreanu (de lacare viitorul epigramist a preluat numele de botez),înaintaº al unei adevãrate dinastii de juriºti, a fostdecan al Colegiului de avocaþi din Iaºi ºi procurorgeneral. Tatãl lui Pãstorel, Osvald, era o figurã aIaºului: „Trecea adesea pe la redacþia ziarului Opinia,la care colabora cu articole de dezbatere politicã,urbanisticã ºi chiar cu foiletoane literare. Dupã ceîºi arunca cu zãduf uriaºa geantã avocãþeascã, seîntindea la taifas cu redactorii, povestind cu gesturilargi, deformate de «barã», într-un limbaj coloratºi de hâtru moldovean foc de deºtept. Era vestitpentru generozitatea lui ºi, dupã un chef fãcut deOsvald Teodoreanu, avea târgul ce povesti multezile.” (Cf. Aurel Leon, Umbre, Iaºi, 1972, vol II)De la tatãl sãu a moºtenit verva ºi farmecul,jovialitatea, dar ºi dragostea pentru chefuribine stropite cu „lacrimi de struguri”.

Aceastã eereditate pe linie paternã intrãîn rezonanþã perfectã cu cea de pe liniematernã. Bunicul, preotul, nãscut în

Basarabia, Gavriil Muzicescu, renumit muzicolog,a fost dirijorul Corului Mitropoliei din Iaºi, „cu barbi-ºonul lui lung, care-l prindea de minune ºi cu privireaparc-ar fi voit sã cuprindã în ea tot orizontul /…/ cuochii ageri ºi pãtrunzãtori care radiau o nesfârºitãbunãtate ºi simpatie”. El a introdus vocile femeieºtiîn Corul Mitropoliei. A urmat ºi „cursurile facultãþiijuridice, obþinând licenþa în Drept ºi îndeletnicindu-seapoi ºi cu avocatura.” (Cf. Ioan Dafin, Figuri ieºene,seria III, Iaºi, Viaþa Româneascã, 1923, p. 54) Dela acest bunic cu care, de altfel, semãna la figurã,a moºtenit ºi alte „virtuþi” la care se referã însuºinepotul: „ªi fiind el de feleºugul lui glumeþ ºi vesella inima lui, de vinul acãtãrii nu-i era silã.” (Cronicafantezistã, în Tribuna, anul I, nr. 23, 14 iulie 1957)De la acesta a mai moºtenit darul muzical care l-afavorizat sã memoreze operele muzicale sau literare,imprimându-i armonia ritmului ºi a rimei, astfel încât

epigramele sale, în covârºitoarea lor majoritate,sunt bijuterii literare, adevãrate modele de prozodie.Bunica maternã, Elena, nãscutã Cristea, se trãgeadintr-o familie venitã din sudul Dunãrii. Unul dintrenepoþi spunea cã tatãl ei „era cam grec”, dar,probabil, era aromân, ca atâþia alþii veniþi în secolulXIX în România. Despre ea, ªtefana VelisarTeodorescu (Lily Lupaºcu, soþia lui Ionel) noteazã înUrsitul, Ed. Minerva, 1973, p. 63: „Mã aþintea cu ochiiei negri, iscoditori, fremãtând din nasul ei subþire degrecoaicã, preþãluindu-mã”. Aceeaºi autoare scriedespre mama lui Pãstorel, Sofia Teodoreanu: „Erao mare putere în fãptura ei, cu faþa netedã ºi palidã/…/ ºi cu un zâmbet cu ochi pe jumãtate închiºi, caºi cum ar fi ascultat depãrtate acorduri triste. Apoi,în mare contrast, avea scurte izbucniri, cu râs

puternic ºi tânãr, de rãsunaupereþii.” De la bunicã ºi dela mamã, Pãstorel deþineasecretul cozonacilor pufoºiîn care puneau 50 de ouãla un kilogram de fãinã. Reþetao va recomanda la CronicaGastronomului, cu mândriacelui care o ºtie de acasã.

A avut o copilãrie fericitã,înconjurat de dragosteapãrinþilor ºi a bunicilor, alãturide fraþii sãi Ion Hipolit (IonelTeodoreanu), nãscut la 6ianuarie 1897, ºi Puiuþu, nãscutîn 1899, cel cãzut eroic, caaviator, pe frontul din Franþa.Încã de atunci, Ionel era cuvisul, iar Pãstorel cu râsul.Memoriile celor care i-au

cunoscut atestã faptul cã Ionel ºi Pãstorel erautotal diferiþi. Astfel, C. Botez considerã cã Ionel era„de o candoare romanticã de basm gen Le GrandMeaulnes”, în timp ce Pãstorel era „frust, realist, cinic,zvelt ºi spiritual, aducând aminte uneori de AnatoleFrance, alteori de Jules Renard ºi Courtelin”. CiteaViaþa Româneascã încã de copil, învãþând sã pre-þuiascã scrisul românesc. Încã din liceu (urmat laLiceul Naþional ºi, a doua parte, la Liceul Internat,astãzi Liceul „C. Negruzzi”) citea, în original, multãliteraturã francezã ºi ºi-a însuºit o culturã umanistãsolidã. Din ultimii ani de liceu îºi formeazã obiceiulca, în drum spre casã, sã se abatã pe la prietenulsãu Demostene Botez pentru a-i „consulta”,cu interes, damigeana cu vin.

Prima ssa eepigramã, scrisã la 18 ani, poaten-ar fi fost bãgatã în seamã dacã n-ar fi fost„validatã” de evoluþia sa ulterioarã – aceasta

e adresatã tatãlui care, în 1912, a candidat pentru unpost de senator pe lista Partidului Conservator. Ado-lescentul þinteºte, de fapt, în slãbiciunea parlamenta-rilor (valabilã ºi azi) de a „aþipi” în fotoliile senatului:

Osvald a obositÎn Sãlile Palatuluiªi-ºi cautã odihnaÎn dormitorul statului.

Dacã Cincinat a evoluat în atmosfera Sburãtorului,formaþia lui Pãstorel stã sub semnul Vieþii Româneºti.Primii paºi în literaturã îi face sub conducerea luiGarabet Ibrãileanu, pentru care avea o preþuireinfinitã: „Faþã de oameni ca el, cronologia îºi pierdeasensul ºi contemporaneitatea se stabileºte dupã altecriterii”. (Al.O. Teodoreanu, Domnul Ibrãileanu, înViaþa Româneascã, martie 1956) În Tãmâie ºi otravã,declarã: „Copil la Viaþa Româneascã, am învãþat apreþui scrisul fruntaºilor literaturii noastre. Adolescent,cu Viaþa Româneascã petreceam cele mai frumoaseceasuri ale vacanþelor. Astãzi, în Viaþa Româneascã,am urmãrit desfãºurându-se cele mai de seamãtalente ale acestei vremi. ªi, pentru a spune tot,Viaþa Româneascã m-a cãlãuzit cu indulgenþã,îndrumându-mi primii paºi nesiguri pe poleiulprimejdios al publicisticii.” Cu alte cuvinte, cel careavea sã oficieze în templul literaturii umoristice, ºi-afãcut „þârcovnicia literarã în strana Vieþii Româneºti”.Va publica nu numai la aceastã revistã. Versurile ºiproza lui vor apãrea ºi în Bilete de papagal, Fapta,

Contemporanul, Hiena,Flacãra, Adevãrul literar ºiartistic, Þara noastrã, Universulliterar etc. Pretutindeni împrãº-tia voie bunã, optimism, setede viaþã, pânã ºi în rãzboi,firea lui de om cu gluma pebuze l-a fãcut iubit de camarazi ºi de soldaþi.

Debuteazã îîn 11928 cu volumul HroniculMãscãriciului Vãlãtuc ºi se bucurã de unmare succes. Însuºi G. Cãlinescu, în Viaþa

literarã nr. 25 din 24 noiembrie 1928, scrie cuvintede laudã despre inventivitatea anecdoticã prodigioa-sã ºi larga veselie livrescã, zdruncinând prejudecatacã geniile orale nu se pot manifesta ºi în scris.Al.O. Philippide, în Pentru o antologie a umorului,din Vremea, nr. 710, 8 august 1943, considerã cã,în aceastã operã, „ne întâmpinã humorul moldove-nesc pur, blajin, fãrã rãutate, hazul nostru românesc,veselia purã, râsul cinstit” – trãsãturi prezenteºi în epigrama sa.

În 1931 apare volumul Strofe cu pelin de mai /Contra Iorga Nicolai, care a stârnit vâlvã atât printrecontemporani, cât ºi printre urmaºi. În aceste „strofe”,„epigrama se articuleazã într-un segment de epopeeburlescã. /…/ Ceea ce pare la început rodul uneipolemici «cordiale», îngroºarea tuºei împinge strofele[catrenele] cãtre o sarabandã a burlescului.” Astfel,Pãstorel se plaseazã în descendenþa eposului eroico-mic. (Cf. Ioan Tatomir, Luceafãrul, 28 ianuarie 2998)

Când Iorga, meºteru-ntre meºteri,Prin munþi sãlhui îºi urlã versul,S-ascund jivinele prin peºteriªi apele îºi schimbã mersul.

În legãturã cu acest debut epigramistic, în volumulMici satisfacþii, apãrut în 1931, face cunoscut unprincipiu care ar trebui însuºit de cei care-l citeazã,ca pe o falsã acoperire a înjghebãrilor publicate întrecele douã coperþi, precum cã, pentru fiecare dintreacestea, douã-trei epigrame reuºite ar motiva apariþiaunei cãrþi în domeniu. Aceasta a fost o constatarecriticã la adresa stãrii de fapt din acea perioadã,când, ca ºi astãzi, devenise contagioasã boala nu-mitã epigramitã. De fapt, iatã care este convingerealui despre tipãrirea primei cãrþi: „Tipãrisem prima meacarte. Aº fi putut-o tipãri cu ºapte ani mai înainte, dartoate cãrþile de debut suferã de apendicitã. De aceeacred cã e bine ca domnii autori sã le þinã cât mai multsub observaþie pentru ca la prima crizã sã le extirpeorganul inutil. Asta am ºi fãcut… am socotit totdea-una cã un scriitor trebuie sã se ocupe cât mai multde cartea lui atunci când o scrie ºi deloc dupãce a pus-o în vitrinã.”

„În 1931, Pãstorel e cunoscut peste tot”, scrieMircea Handoca (Pe urmele lui Al.O. Teodoreanu.Pãstorel, Ed. Sport-Turism, 1988). E ales membruîn comitetul Societãþii Scriitorilor Români (deci, iatã,pe vremea aceea – ºi nu numai – scriitorii umoriºti,epigramiºti, nu numai cã fãceau parte din SocietateaScriitorilor, dar erau aleºi chiar membri în comitetulde conducere), colaboreazã la emisiunile de radio,publicã asiduu în diverse publicaþii. E anul cândfondeazã Societatea Hanul Ancuþei, despre care ammai scris: „Societate academicã în felul ei – dar nuAcademie, având menirea sã contribuie la ridicareaprestigiului oamenilor de litere ºi al artiºtilor, «aflatsub nivelul mãrii»”.

Tot îîn 11931 îîi aapare al doilea volum deprozã, Mici satisfacþii. Este „o carte de schiþeinegale, cu maliþiozitatea-i cunoscutã, autorul

a ironizat moravuri contemporane /…/ a folosit,uneori, calamburul de dragul calamburului”.(M. Handoca, op. cit, p. 85)

În 1933 a apãrut Un porc de câine, volum deschiþe scrise în grabã, operã de ficþiune, cu aluziitransparente la contemporaneitate.

În volumul Bercu Leibovici cultivã anecdota ºipoanta. Personajul schiþei, care dã titlul volumului,„e învãluit într-o undã caldã de simpatie. Umorule blajin. Eroul, contabil la o bancã particularã, arecurajul sã-i facã scandal fostului sãu coleg, directorulbãncii, însã dupã ce se asigurase, în prealabil,cu alt post.” (M. Handoca, op. cit. p. 87)

Al.O. TTeodoreanu - PPãstorel ((I)EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU



Orizont SSF

În aarticolul dde llunatrecutã am trecut înrevistã câteva strãdanii

menite sã dovedeascã faptulcã viteza luminii poate fidepãºitã, deci cã ar fi posibilecãlãtorii între civilizaþii cosmiceaflate la mari distanþe între

ele. Promiteam cã voi mai evoca ºi alte asemeneaîncercãri ºi speculaþii.

În anii ºaizeci, s-a discutat mult posibilitateaexistenþei unor particule (cu masã imaginarã…) cares-ar deplasa, permanent, cu viteze mai mari decâtcea a luminii, particule numite de fizicianul GeraldFeinberg tahioni. Din pãcate, între lumea acestorparticule (dacã ea existã) ºi lumea noastrã, seaflã o barierã care la ora actualã pare de netrecut.Aºadar, pentru noi, aceste particule rãmân,cu adevãrat, doar imaginare.

O altã speranþã vine de la ipoteza spaþiilor cumai multe dimensiuni. Fizicenii se strãduiesc demultã vreme, deocamdatã fãrã succes, sã gãseascãaºa-numita „teorie a întregului” (of everything) caresã aducã sub o aceeaºi pãlãrie toate forþele cunos-cute în fizicã (electromagneticã, gravitaþionalã etc.)ºi sã ne ajute sã înþelegem astfel mai bine structuramateriei. De câtva timp, cea mai bunã candidatãîn acest sens este aºa-numita Teorie-M. Conformei, toate particulele ºi toate formele de energie dinUnivers ar avea la bazã niºte ipotetice „corzi”, cuo singurã dimensiune (doar lungime), aºezate peniºte membrane (bidimensionale). Dupã modurileîn care vibreazã „membranele” ºi „corzile”, noi levedem fie ca materie, fie ca energie, fie ca altceva.Mai pe scurt, orice formã de materie sau de energiear fi rezultatul unor asemenea vibraþii.

Numai ccã, aaºa ccum aam mmai aamintit ºi într-unarticol anterior, pentru ca acest model sãfuncþioneze, corzile ºi membranele trebuie

sã se gãseascã scufundate într-un Univers posedândnu mai puþin de 11 dimensiuni. Deci, faptul cã noivedem, în jurul nostru, trei dimensiuni spaþiale ºiuna de timp, ar fi doar o situaþie localã, în timpce, în Cosmosul cel mare, ar mai exista încã vreoºapte dimensiuni. Unde sunt ele? Cum de nule sesizãm? Teoreticienii corzilor au adãugat cã,deºi aceste dimensiuni existã, nu le putem detecta,întrucât pentru noi ele sunt „ascunse”, „înfãºurate”,„degenerate” sau „compactificate”. Dacã însã amreuºi sã parcurgem doar o fãrâmã dintr-un milimetruîntr-o astfel de extra-dimensiune, ne-am trezi într-unalt univers, poate la fel ca al nostru, sau poate diferit,numit univers paralel. Nu este exclus ca pe viitorsã putem „scurtcircuita” distanþele, trecând într-un

astfel de univers paralel ºi revenind apoi în universulnostru la o mare distanþã.

În 2008, Gerald Cleaver, profesor asociatde fizicã, ºi Richard Obousy, student, ambii dela Universitatea Baylor din Texas, au susþinut cãmanipularea celei de-a zecea dimensiuni spaþialepoate schimba energia întunecatã (vinovata deserviciu pentru accelerarea ratei de expansiunea Universului nostru) în trei mari dimensiuni spa-þiale: înãlþime, lãþime ºi lungime. Cu o cantitateextrem de mare de energie s-ar putea crea astfelniºte „bule”, în jurul unor nave spatiale, permiþându-lesã cãlãtoreascã mai repede decât viteza luminii.

Oaltã aabordare tteoreticã pleacã de la ideeacã la baza teoriei relativitãþii speciale a luiAlbert Einstein stau ecuaþiile lui Hendrik

Lorentz (1853-1928). Acestea pleacã de la ipoteza„simetriei CPT”, adicã de la observaþia cã inversareasemnului sarcinii (C),a coordonatelorspaþiale (P), sau asemnului care aratãscurgerea timpului(T), duce la ecuaþiila fel de valabile. Or,s-au pus în evidenþãunele încãlcãri aleacestei simetrii(cum ar fi, de pildã,principiul al doileaal termodinamicii,din care rezultã cãscurgerea timpuluinu poate fi inversatã).Descoperirea unorastfel de asimetrii arputea constitui portiþe pentru depãºirea rigorilorteoriei relativitãþii, inclusiv, poate, ºi a limitãrii impusede viteza luminii. În particular, se poate pune chiarproblema dacã legile fizicii, aºa cum le cunoaºtem,sunt aceleaºi în diferitele colþuri ale Universului, oridacã viteza luminii este chiar o constantã, sau poateavea ºi alte valori în anumite condiþii.

Atenþie, însã! Toate viziunile de mai sus nusunt decât modele matematice. Ele sunt capabilesã cuprindã într-un cadru coerent niºte fenomene.Dar nu uitãm cã orice teorie, orice model, nu estedecât o construcþie a minþii omeneºti, nu ºi realitateaînsãºi. Fizica, deºi e ghidatã de teorii, în realizareade experimente inedite, nu poate garanta niciodatã100% cã aceste experimente vor ieºi exact cumprevede teoria. În ultimã instanþã, deci, cuvântuldecisiv îl au exclusiv rezultatele testelor de laborator.

Fireºte, s-au realizat ºi nenumãrate astfel

de teste. În iulie 2000, agenþiile de presã anunþaucã, într-un experiment efectuat de fizicieni de laUniversitatea Princeton (New York), un impuls lasera strãbãtut un spaþiu cu vapori de cesiu de 310 orimai repede decât viteza luminii. Experimentul nua fost însã considerat concludent. În iunie 2002cercetãtori australieni au reuºit, la Institutul Tehno-logic Caltech din California, teleportarea unei fas-cicule laser, primul pas în direcþia teleportãrii unorparticule elementare ºi mai târziu a unor obiecte.Nu s-a depãºit însã viteza luminii.

O mare speranþã s-a pus în „cuplarea stãrilorcuantice”, numitã ºi „inseparabilitatea cuanticã”(în englezeºte, quantum entanglement). Am maimenþionat într-un alt articol cã douã particule ele-mentare „cuplate” (de pildã, provenind dintr-o aceeaºisursã), oricât de mult s-ar depãrta una de cealaltã,observarea sau influenþarea uneia va avea efectinstantaneu asupra celeilalte. Un experiment, realizat

în 2008, de Nicolas Gisin ºi colegiisãi din Geneva, Elveþia, a stabilitcã aceastã interacþiune este decel puþin 10.000 de ori mai rapidãdecât viteza luminii. Din pãcate,fenomenul nu poate fi folosit pentrutransmiterea informaþiilor. Cel puþinaºa se considerã deocamdatã.

Au eexistat ººi aalte eexpe-rimente. În 2007, proiectulMINOS a raportat cã niºte

neutrini acceleraþi au depãºit vitezaluminii. Numai cã, în 2012, dupãce detectorii au fost îmbunãtãþiþi ºiexperimentul reluat, s-a descoperitcã, de fapt, viteza luminii nu fusesedepãºitã. În 2011, agenþiile de

presã anunþau cã niºte neutrini, trimiºi de echipaOPERA Collaboration, de la CERN Geneva pânãla Laboratorul Naþional Italian din Gran Sasso,pe o distanþã de 730 de kilometri, au depãºit vitezaluminii. Ulterior s-a constatat cã, ºi aici, valorilefuseserã viciate de aparatura de mãsurare.

Dar nu e cazul sã ne descurajãm. Toateabordãrile, speculaþiile ºi experimentele de maisus sunt practic roade ale ºtiinþei secolului 20.Iar, dacã înþelepciunea nu ne va pãrãsi, vor urmaºi descoperirile ºtiinþei secolelor 21, 22, 23 º.a.m.d.(ºi poate, mai încolo, ºi ale ºtiinþei de peste milioanede ani...). Ele vor da peste cap multe dintre prejude-cãþile noastre privind natura materiei, a spaþiului,timpului, dimensiunilor etc. Aºa s-a întâmplat înîntreaga istorie de pânã acum a cunoaºterii, deci,nu e loc de îndoialã cã bariera pusã de viteza luminiiva fi, la un moment dat, totuºi, depãºitã. (Va urma)

Fizica vviitoruluiDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Vila SSonet, fosta locuinþã a lui MihaiCodreanu (pe strada Rece nr. 5), carea devenit din 1970 casã memorialã, era,

în deceniul al patrulea al secolului trecut, un strãlucitcenaclu al Iaºului, unde ºi-au citit din operele lor Ionelºi Pãstorel Teodoreanu, George Lesnea, având înfaþã pahare cu Feteascã de Cotnari, din cauza cãreiase amânau uneori lecturile:

Vinul ãsta ne tot mânãCãtre cele veºnice,Iar lectura se amânãDin motive tehnice.

Cu prietenul Codreanu, epigramistul se opreaadesea la vestitul han „Trei sarmale” de la Bucium.Despre acest local, sonetistul scrie unele catrene, celmai cunoscut fiind urmãtorul:

Cãtre Rai mai scurtã caleAlta nu gãseºti mai bunã:Du-te drept la „Trei sarmale”ªi-o sã-þi meargã totul strunã.

Iatã replica lui Pãstorel:De te simþi cuprins de jale,Eu te sfãtuiesc pe tineSã te duci la „Trei sarmale”ªi-o sã-þi fie totul bine.

(Urmare de la pag. 23)

Da, aai rrevenit aacasã, MMãrite VVlad VVoievod, iar noi nu te-am primit cumse cuvine, deºi ai tras la Palatul unde Arta Româneascã este reginã.

Unde o fi astãzi portretul tãu – originalul! – dupã care a fost realizatã copiapãstratã la Palatul Ambras, datatã în anul 1600? Prin care galerie privatã va fiþinut ca pentru o nouã perpetuã întemniþare ca nu cumva omenirea, pãcãtoasãfoarte, sã se trezeascã cu… Originalul prin ale noastre pãduri ajunse umbrã, gatade a ridica din rãdãcini noi þepe de diferite mãrimi pentru un ultim bal la care vorparticipa întru legãnare în vãzduh, într-o egalitate perfectã de astã datã, ºi regi,ºi sultani, ºi principese, ºi cavaleri, ºi preºedinþi, ºi politicieni (in)demnitari,ºi prinþi, ºi cerºetori, ºi gãinari, sub ochii dilataþi ai unor simpli oameni de rândcãrora rândul la fericire nicicând nu li s-a fost dat!…

Ai revenit în România, Mãrite Domn Vlad Þepeº, într-o vreme când am aveaatâta nevoie de tine!

Erai însã doar copia unui original bine pãstrat în galeriile arogantei EuropeApusene în care domneºte legea dublului standard între cetãþeni. Ba chiara triplului.

Pe vremea Luceafãrului românesc pe care, cu siguranþã îl vei fi întâlnit

„în locul lui menit din cer”, oamenii de pe la noi încã s-ar mai fi putut împãrþi „îndouã cete – în smintiþi ºi în miºei”. Dar þie þi-ar fi fost oare îndeajuns doar „douãtemniþi large” în care „cu de-a sila sã-i aduni”?… Acum – ceata ºi partidele se…înfruntã amiabil banditeºte în fastuoase partide de vânãtoare, iar temniþele partot mai strâmte pentru lãrgimea burþilor îmbuibate…

S-ar fi cuvenit ca la fostul Palat Regal – Muzeul Naþional de Artã al României,sã te întâmpinãm la recenta revenire cu pâine ºi sare, Mãrite Domn, iar în loculfilmelor acelea de o scãlâmbã stupiditate, mult mai potrivitã ar fi fost o ilustrarepertinentã a evenimentelor istorice în care ai fãcut sã strãluceascã renumele tãude genial luptãtor pentru libertatea ºi corectitudinea moralã a neamului românesc,de strateg veghetor la frontierele creºtinãtãþii ca nu cumva pe simandicoaselenaþii apusene sã le ia… Mefisto ºi ai lui ucenici (im/pari)copitaþi.

Anul acesta, când se împlinesc 120 de ani de la apariþia romanului lui BramStoker, dacã ai reveni cu-adevãrat, þi-am spune cu tristeþe: Prea târziu, MãriteDomn!

Dar dacã, totuºi?!…Peste un an aniversãm Centenarul Marii Uniri. Vino!Adu-o ºi pe Katharina ta dragã, blonduþa sãsoaicã. Noi, Românii, am fost

ºi suntem primitori; iar cerul sufletului tot înstelat ne este.

Orizont SSF



Prozator ººi eeseist, MMircea HHoria SSimionescus-a nãscut în 23 ianuarie 1928, laTârgoviºte. A absolvit cursurile Liceului

„Ienãchiþã Vãcãrescu” din localitatea natalã ºiFacultatea de Litere din Bucureºti. A fost o vremeredactor la ziarul Scânteia, apoi funcþionar înMinisterul Culturii ºi, pentru o scurtã perioadã (1972-1973), director al Operei Române. Este autorul unuiciclu denumit generic Ingeniosul bine temperat, dincare fac parte volumele Dicþionar onomastic (1969),Bibliografia generalã (1970), Jumãtate plus unu.Alt dicþionar onomastic (1976), Breviarul. Historiacalamitatum (1980) ºi Toxicologia sau Dincolo debine ºi dincoace de rãu (1983). În cãutare de noitehnici literare, scrisul sãu experimenteazã la modulinventiv ºi fantezist, propunându-ºi sã converteascãjocul în literaturã. A publicat ºi romane în afaraciclului care l-a fãcut celebru, între careÎnvãþãturi pentru Delfin (1979) ºi Asediul loculuicomun (1988). De asemenea, jurnal intim ºimemoriale de cãlãtorie. Împreunã cu RaduPetrescu ºi Costache Olãreanu, a fãcut partedin aºa-numita „ªcoalã de la Târgoviºte”,cu merite în lansarea postmodernismuluiromânesc. Ultima sa carte antumã esteo culegere de poeme intitulatã Versete deunicã folosinþã (2010). A murit la 18 mai 2011.

Prin unele dintre paginile sale, scriitorulîºi deschide drum ºi spre literaturile marginale,SF-ul nelipsind de la aceastã întâlnire cuinteligenþa criticã ºi speculativ-ludicã a auto-rului. Publicat iniþial în Viaþa Româneascãdin februarie 1976, textul intitulat Catagrafii:turnul de oþel conþine ironii îndreptãþite laadresa anticipaþiei slabe, paraliteratura serialãcare „devine un gen evazionist pe cât de binecamuflat, pe atât de stânjenitor pentru spirit”. Înmulþimea „bazaconiilor despre viitor” citite de autor,acesta vede o dovadã clarã a ruperii anticipaþiei derealitatea inspiratoare. Se câºtigã astfel, în mod inutilºi chiar pãgubos, un spaþiu rece, mecanic, nevizitatde spirit, sinistru în fond:

„Asta mã îndeamnã sã cred cã turnului de fildeº,preferat de unii scriitori, i-a luat locul (printr-o abilãmanevrã de efracþie) un alt turn – un inexpugnabilturn de oþel, total lipsit de aer, fãrã mãcar o feres-truicã prin care sã se poatã zãri Steaua Polarãsau legãnarea melancolicã a pomilor sub adierea

vântului de searã.”Protestul se face în numele vieþii autentice ºi

a spiritului complex, care se vãd excluse din acestunivers tehnicizat pânã la superlativ ºi ridicol:

„Dacã lumea anului 2000 va arãta aidoma acestorgeneroase povestiri – searbãdã, sinteticã, scurt-circuitatã uneori doar de sentimente manevrate prinbutoane nichelate, perfect dotatã cu reflexe de atacºi apãrare, cu gãini ºi purcei propulsaþi de arcul întorscu cheia, printre aluni ºi arþari din material plastic –,nu încerc niciun regret cã progresele geriatriei n-auajuns sã-mi permitã o longevitate care sã mã poartepânã în ziua tuturor posibilitãþilor.”

Din ffericire, llumea aanului 22000, în care areuºit sã ajungã ºi autorul acestor rânduride scepticã ironie, este încã departe de

imaginea recompusã dinipotezele ce trateazã omulreal ca pe un „automat îndevenire”. Moda fantazã-rilor aberante despre viitorrãmâne totuºi puternicã,iar suportul acesteia e datîn continuare de un publicnaiv, dispus sã se lasebuimãcit cu uºurinþã debasmele contrafãcute aletimpului nostru. Dar, cummai observã criticul releitendinþe, nu e mai puþinadevãrat cã ºi calculelecomerciale îºi au partea lorde vinã în încurajarea ei:

„Fabricanþii de visemecanice, netede, fãrã

probleme (nu cumva sunt aceiaºi care preferã uneicase frumoase vile de tip cazarmã ºi pistele demotocros?), au simþit corect pulsul ºi cererea pieþii ºi,aidoma celor ce multiplicã literatura eroticã ºi sporescinventarul lucrurilor urâte, speculeazã neruºinat o ce-rinþã curatã a fiinþei noastre, clãdind pe streºinile eicele mai îndrãzneþe trambuline de lansare în haos.”

Negreºit, conchide autorul, un realism al antici-paþiei existã, iar între artiºtii inteligenþi ºi „iscusiþi”dispuºi sã-l reprezinte îi citeazã pe Ion Hobana,Adrian Rogoz ºi Gheorghe Sãsãrman. Mircea HoriaSimionescu are ºi povestiri proprii unde motivele SF

nu sunt greu de recunoscut.O descoperire (1979) letrateazã cu aceeaºi minãamuzat-ironicã pe care le-orezervase articolul discutat maisus, fiind vorba tocmai de oaberaþie ºtiinþificã patentatã. Experimentul promis aiciar avea calitatea sã producã, printr-un tratament cu„izotopi radiocelulari”, diminuarea dirijatã a gravitaþieiºi, consecutiv, plutirea degajatã a corpului uman.Cu un deceniu mai înainte, Norul de argint (1969)descria meticulos o insectã fabuloasã care, în modimprevizibil, se putea implica în ordinea fireascãa naturii ºi a societãþii, producând fenomene cata-strofale. Cei preocupaþi de Brachilopea ºi în specialde inteligenþa ei maleficã mor subit. Dincolo, însã,de asemenea suspecte accidente individuale, cadvictime norilor de insecte peisaje întregi, fiindcãautorul face dintr-un obiect de faunã fantasticão personificare simbolicã a Morþii universale:

„Norul ccernea oo ccenuºã vverzuie, ca o muºiþãlipicioasã; sub ploaia ei, copacii urcândcoasta dimpotrivã se topeau vãzând cu

ochii, ca lumânãrile de cearã. Pajiºtea rãcoroasã dinvecinãtate devenea cu fiecare secundã ce trecea ozgurã, o leºie, un puroi fierbând mocnit. Nu se scursemult timp ºi înseºi stâncile falnice începurã sã buf-neascã surd, rãscoapte de fierbinþealã, rãscolite defrãmântarea morþii. Pãsãrile încetaserã de mult sãmai salte în aer, acum se târau muribunde, mânateorbeºte de spasmele sfârºitului, iar ici-colo ieºeau dinafundurile pãmântului crustacee ºi reptile nãucite deluminã, ca sã-ºi ardã neîntârziat fiinþa în marile com-bustii ale aerului. Curând peisajul se întunecã în ase-menea mãsurã din cauza scrumului ºi a acelei muºiþeotrãvite, încât crezui cã ºi soarele a fost mãcinatde rugina morþii. Spectacolul era îngrozitor, minteanu-l poate cuprinde, dacã vrea sã rãmânã întreagã,iar cuvintele nu pot nici pe departe sã înfãþiºezeproporþiile concrete ale acelei morþi definitive.”

ªi pentru aceste povestiri e valabilã o observaþiea criticii literare referitoare la „colajul de stiluri” realizatde autor în romanele sale. Astfel, stilul realist seîntâlneºte într-o splendidã sintezã cu cel oniric, SF,satiric (la adresa pretenþiilor de infailibilitate aleºtiinþei, sau a delirului de terminologie savantã),iar în O descoperire, cu cel epistolar.

O mmetaforã ppentru mmoarteauniversalã

MMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Valeriu IIon GGãgiulescu, Ultiimul cciioban. IIstoriiii,BookBreak PPublishing, BBucureºti, 22016

Douã secole din istoria românilor, aºa cum afost ea trãitã, înduratã, dar ºi întemeiatã, dusã maideparte, prin generaþii, de o familie cu obârºii decioban de pe valea Buzãului – iatã ce este carteaaceasta. Familia se cheamã Baciu, iar baciul, desprecare se spune cã ar fi un vechi cuvânt românesc,este mai marele ciobanilor stânei de oi de la munte.Familia Baciu îºi aflã rãdãcinile în locul mitic în cares-ar fi nãscut balada Mioriþei ºi unde seminþii demultdispãrute ºi-au lãsat, în împrejurãri negreºit zbuciu-mate, comoara cãreia îi spunem azi Cloºca cu pui.Sunt douã secole de istorie despre care dascãlii

noºtri de ºcoalã ne învãþau cã înseamnã „Istoriamodernã ºi contemporanã a României” ºi pe carediriguitorii vremelnici, pãpuºi sau pãpuºari ai histe-riadei momentului, se opintesc sã o ºteargã saumãcar sã o spurce în amintirea neamului.(Corneliu Vlad, în Prefaþã)

Ion CChingaru, CCorneliu FFilip, O mmaºiinã sstrãbatelumea, ediþia aa III-aa, EEd. LLarisa, CCâmpulung MMuscel,2017

ARO s-a nãscut aici dintr-un cântec de dragoste,dintr-un vis nebunatic, într-o adevãratã „maternitate”de provincie, pe chitucul de nuc, fãrã niciun fel deanestezie ºi pus pe picioarele performanþei doar

cu leacuri meºteºugãreºti,cu trudã ºi cu dãruiretotalã. Apoi, în zilele salede glorie, A.R.O. a ºtiutsã aºeze, cu litere aldine,numele României pebuzele oamenilor depe toate continentelelumii, ca o carte de vizitãimpresionantã ce obligã laadmiraþie ºi respect. (...)

Din pãcate, despreA.R.O. nu se mai vorbeºteîn zilele noastre aproapenimic ºi fosta cetate auzinarilor musceleni,

transformatã cu vremea ºi vremurile într-un izvor depricopsealã pentru unii, a devenit motiv de nostalgieºi de tristeþe nu numai pentru muscelenii care ºi-auîmpletit existenþa cu timpul aºa-ziselor mãreþe îm-pliniri, ci ºi pentru toþi acei oameni care dincolo deorice politicã, încã mai simt ºi gândesc româneºte.(Autorii, la începutul cãrþii)

Mihaela AAlbu, CCodruþa-MMirela SStãniºoarã, CCameliaZãbavã, ccoordonatori, Marii nnecunoscuþii aaii cculturiiiiromâne, Recuperãri, EEd. UUniversitaria, CCraiova, 22014

Putem afirma astãzi, la o privire retrospectivã, cã,indiferent în ce limbã au scris, continuând sã publiceîn revistele româneºti sau strãine, publicând totodatãpoezie ºi prozã în limba þãrii de adopþie, o parte dintrescriitori români din exil pot fi subsumaþi categoriei de„mari necunoscuþi ai culturii române”. Necunoaºterea,nereceptarea lor nu vine însã dinspre cititorul (ºi,la nivel mai înalt, al istoriei literaturii) din þãrile occi-dentale, ci – paradoxal – dinspre literatura þãriide origine.

Numele celor care – în Franþa, Spania, Italia,Brazilia etc. – au intrat în conºtiinþa cititorilor, dar ºi îndicþionarele ori istoriile literaturilor respective nu sunttocmai puþine. Printre ele se numãrã, în afara tripleteibine cunoscute, Eliade, Ionescu, Cioran, scriitori caVintilã Horia, Horia Stamatu, Alexandru Ciorãnescu,Oana Orlea, ªtefan Baciu, Alexandru Busuioceanu,George Astaloº etc. (Mihaela Albu, în Argumentla volum)

Semn(al) dde ccarte



GO-uul, ddincolo dde jjoc

Titlul aanterior este, de fapt, subtitlul unei cãrþi,GO and Communication/GO-ul ca mediupentru comunicare, publicatã de Yasutoshi

Yasuda, jucãtor 9 dan, cel mai înalt rang pentrujucãtorii profesioniºti, prima datã în japonezã, în anul2000, la Editura Tosho-bunka, apoi în englezã (2002,Slate and Shell) ºi în alte limbi (francezã, polonezã).Cu permisiunea autorului, vom prezenta în revistãpãrþi din carte, spre folosul cititorilor români interesaþide imperialul joc oriental (formularea îi aparþine…ºahistului Edward Lasker), eventual spre utilizareaGO-ului ca instrument educativ ºi terapeutic, deo-potrivã eficient pentru copii ºi adulþi cu probleme,dupã cum ne asigurã deja introducerea traducãto-rului american, care face ºi o scurtã prezentare ajocului, suficientã pentru înþelegerea cãrþii. (N. red.)

IntroducereGO-ul ca mijloc de comunicare este

consemnarea unei descoperiri surprinzãtoare,anume, cã un joc simplu poate avea o enormãvaloare educativã ºi terapeuticã. Jocul de GO îºiare originile în China, cu mii de ani în urmã. Eleste foarte popular în Orientul Îndepãrtat, iar dupãintroducerea lui în Europa ºi America, în ultimaparte a secolului al XIX-lea, a devenit treptat familiarºi occidentalilor. Numele GO vine din japonezã,unde înseamnã „jocul încercuirii”. Numele chine-zesc este weichi, iar coreenii îl numesc baduk.

Yasutoshi Yasuda, persoana care a fãcutdescoperirea menþionatã mai devreme, este jucãtorprofesionist japonez. Preocupat de problemelesociale din ºcolile japoneze, el a început sã-i înveþeGO pe elevi ºi, spre surpriza sa, a constatat cã joculare efecte pozitive imediate. Copiii neastâmpãraþideveneau mai calmi ºi mai interesaþi de ºcoalã îngeneral; copiii timizi începeau sã interacþioneze cucolegii; copiii apatici deveneau activi. Dupã o vreme,efectele erau spectaculoase.

Încurajat de aceste experienþe cu elevii, dl Yasudaºi-a extins eforturile ºi la casele pentru bãtrâni ºi apoila instituþii pentru persoane cu dizabilitãþi mentale ºifizice. În toate cazurile, jocul a avut efecte pozitiveimpresionante. Pot atesta personal realitatea acestorefecte, deoarece l-am însoþit pe dl Yasuda în maimulte ºcoli ºi instituþii din Japonia, cu prilejul a douãvizite, ºi, în plus, i-am învãþat eu însumi GO pe sutede copii din Statele Unite. În acest moment, lucrezcu un grup de vârstnici cu probleme mentale.Tot ce spune dl Yasuda despre puterea GO-uluieste adevãrat.

Versiunea jocului care este folositã în acesteprograme terapeutice este foarte uºor de învãþat.Nu este necesarã nicio iniþiere prealabilã în GO.Existã ºi niveluri mai complicate ale jocului, darpentru aceste programe dl Yasuda foloseºte oversiune numitã GO-capturã. Regulile sunturmãtoarele:

Tabla de joc este caroiatã, cu linii verticale ºi ori-zontale – o bunã alegere este tabla 7 X 7 sau 9 X 9.Piesele sunt circulare, de douã culori contrastante,de obicei, alb ºi negru, dar se pot folosi ºi alte culori.Piesele sunt plasate în intersecþiile caroiajului ºi,dupã aºezarea pe tablã, nu se mai mutã. Se poatejuca în orice intersecþie, inclusiv în cele de pemargini. În Figura 1 apare o tablã cu 9 linii, cu patru

piese (se mai numesc ºi „pietre”) pe ea.Primul mutã negrul, apoi se continuã alternativ.

Obiectivul este înconjurarea uneia sau mai multorpiese ale celuilalt jucãtor, prin plasarea unor pieseîn toate intersecþiile libere din jurul lor.

În Figura 2, douã piese negre au fost înconjurateîn acest fel. Aceste pietre, indicate prin triunghiuri,sunt ridicate de pe tablã atunci când ultima lorintersecþie adiacentã liberã este ocupatã ºi astfelalbul câºtigã, pentru cã a capturat primul. (...)

Acest joc este surprizãtor de interesantºi de provocator, în ciuda simplitãþii lui.

Jucãtorii experimentaþipreferã sã practice o ver-siune mult mai complicatãa jocului, iar jucãtorii care

încep cu GO-capturã pottrece uºor la versiuneacomplexã. Orice carte deiniþiere în GO vã va explicadiferenþa. Multe programeºcolare de GO care începcu GO-capturã trec ulteriorla GO-ul normal, în funcþiede interesele elevilor ºide intenþiile profesorului.

O problemã în Occidentpentru cei care doresc sãîncerce abordarea dluiYasuda este procurarea

echipamentului, deoarece jocurile de GO nu suntnici atât de uºor de gãsit ºi nici atât de ieftineca în Extremul Orient. Din fericire, nu este dificilde improvizat un asemenea echipament.

Tabla de joc poate fi obþinutã prin desenarea unuicaroiaj pe hârtie sau carton. Cel mai simplu mod de aobþine piese de joc este lipirea de hârtie autoadezivã,disponibilã în librãrii, pe monede mici. Pentru tabla9 X 9, 40 de piese de fiecare culoare sunt suficiente.Singura grijã este ca mãrimea pãtratelor caroiajuluisã fie compatibilã cu mãrimea pieselor – pieselevecine trebuie sã se atingã una de alta.

Pentru lecþii în faþa unei clase sau pentrucomentarea unei partide, este nevoie de o tablãmai mare, fixatã pe perete. Cel mai simplu mod dea obþine aºa ceva este lipirea de magneþi pe rondele

de plastic, apoi desenarea caroiajului pe hârtie ºiataºarea acesteia de un suport care reþine magneþii.Cu investiþii foarte mici, se obþine o plãcutã tablã dedemonstraþie, precum ºi seturi de joc pentru grupurioricât de mari.

Realmente, nu existã niciun impediment pentrucineva care gãseºte de interes acest programeducativo-terapeutic – aºa cum apreciez ºi eu,ºi mulþi alþii din lume. Beneficiile sunt imediateºi vizibile. Mulþi oameni din multe þãri au iniþiatîn GO-capturã mii de persoane de toate vârstele,cu efecte foarte bune. Programul dlui Yasuda oferãtuturor ocazia de a provoca asemenea progrese.

William Cobb, Septembrie 2002

PrefaþãJucam GO la un centru de îngrijire a bãtrânilor,

între douã echipe, fiecare mutând pe rând. La unmoment dat, un bãtrân care nu pãrea sã poatãmerge fãrã baston, s-a ridicat ºi a venit la mine.Era atât de absorbit de joc, cã uitase sã-ºi maiia bastonul!

Se spune adesea cã în vremea noastrã oameniiîºi pierd entuziasmul. Sunt oare singurul care simtecã oamenii, copiii ºi adulþii în egalã mãsurã, aratãobosiþi? Am vrut sã fac ceva pentru a contracaraaceastã situaþie ºi, cu un numãr de ani în urmã,m-am angajat la un plan de popularizare a GO-ului,în speranþa cã, jucãtor profesionist fiind, pot ajutacumva societatea.

De atunci, de-a lungul anilor, am vizitat instituþiide educaþie, inclusiv grãdiniþe, ºcoli elementareºi gimnaziale, ca ºi instituþii pentru persoane cuprobleme mintale. Jocul pe care l-am promovateste versiunea GO-capturã, care nu presupunereguli complicate. De fapt, oricine poate îndrãgi

jocul, dupã ce înþelege o singurã ºi simplã regulã.Mi-a fost dat sã vãd rezultate uimitoare. Am

vãzut copii ºi adulþi deopotrivã recãpãtându-ºi luminaprivirilor. Episodul cu bãtrânul este doar un exemplude efect neaºteptat. I-am auzit adesea pe alþii numindmiracole asemenea întâmplãri, dar aº dori sã subli-niez cã fiecare dintre noi deþine puteri interne uriaºe,care sunt doar scoase la ivealã de GO.

Oricine poate învãþa GO-capturã, deoarece jocultranscende diferenþele de vârstã, dizabilitãþile, barie-rele de limbã. Atunci când comunicãm cu alþii în jurultablei de joc sau când un grup de jucãtori devin uniþica unul în timp ce participã la un joc pe echipe, neregãsim bucurându-ne de interacþiunea cu ceilalþi,uitând de orice clasificare socialã. În procesul decãutare a mutãrii care urmeazã ºi de descoperire arãspunsului prin forþe proprii, ne realizãm potenþialulnostru cel mai înalt.

Programul pe care l-am iniþiat s-a rãspândit înJaponia ºi prin ºcoli ºi instituþii din lume. În vremeaaceasta, am reflectat asupra semnificaþiei comuni-cãrii ºi interacþiunii prin GO ºi am avut atât de multeexperienþe emoþionante, cã am sperat ca într-o bunãzi sã pot împãrtãºi acestea la cât mai mulþi oameni.Voi fi fericit dacã voi putea induce cititorului, prinaceastã carte, plãcerea de a juca GO.

Yasutoshi Yasuda, Ianuarie 2000

(Informaþii din GO-ul românesc se pot gãsipe site-ul Federaþiei Române de GO, www.frgo.ro)

Valoarea eeducativã ººi tterapeuticã a jjocului GGO

1

2

Semn(al) dde ccarte Eliza RRoha, Salt îîn uumbra nnemuriiriiii, roman, Editura BBetta, 22017Salt în umbra nemuririi, al douãzeci ºi unulea

roman al Elizei Roha, este o naraþiune dintre aceleacare au în centrul atenþiei formarea unei personalitãþi.Aºadar, este un bildungsroman, unul de facturãaparte, sensibil diferit de formula lui Goethe sauThomas Mann. Aceastã devenire a personalitãþii numai este observatã la romanciera noastrã în trepte,ci in salturi. Pe cale de consecinþã, titlul cãrþii ar puteasuporta un corectiv, în sensul cã e vorba de salturimultiple pânã se ajunge in umbra nemuririi. În primeleetape ale devenirii, scriitoarea pare o adeptã a lui

Taine, Darwin, dar ºi Marx. Mediul are o influenþãdecisivã asupra individului. În prima etapã, gãsimun individ obiºnuit într-un mediu obiºnuit autohton.Aºadar, personajul se muleazã conform mediului.În a doua etapã, gãsim acelaºi individ, dar care esteîn proces de a se mula pe tiparele unui mediu neo-biºnuit, întrucât cadrul e unul din tãrâmuri extreme –nordice, încremenite în zãpadã ºi gheaþã, dar, maiales, fiindcã personajele de acolo sunt cu desãvârºireîn afara comunului. În a treia etapã, Taine ºi ceilalþisunt contraziºi, întrucât, mulat de cadrul neobiºnuitanterior, personajul a devenit peste rând prin calitãþilesale profesionale, paranormale ºi altitudine moralã.

În aceastã etapã, începe sã muleze mediul dupãchipul ºi asemãnarea lãuntricã cu eroul, pentru ca înultima, în care se trece, de asemenea, printr-un salt,aidoma unui blitz, personalitatea, care capãtã globaldimensiuni epopeice, supra-umane, prin accederela dimensiune sacrã, sã facã mediul de a se calchiadupã sine, pentru a se înãlþa, cum s-a înãlþat el.Ambiþia romancierei a fost aici enormã. A nãzuit ºi,putem afirma, a reuºit sã creeze un personaj pozitiv,un Mîºkin, un Ilie Moromete al sãu, bineînþeles, unulconstruit dupã un calapod cu desãvârºire altul înraport cu cele douã personaje ilustre. (Salturi sprelumina nemuririi de Victor Atanasiu)

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca�� Johan GGALTUNG –– ppolitolog, NNorvegia�� Cãtãlin MMAMALI –– ppsiho-ssociolog, SSUA�� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Alexandru MMÃRCHIDAN –– sscriitor, PPiteºti�� Emanuel BBÃDESCU –– iistoric, BBucureºti�� Acad. AAlexandru BBOBOC –– BBucureºti��Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Constanþa VVAIDA HALIÞÃ –– aarhitect, BBucureºti��Marin AAIFTINCÃ –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Sorin LLory BBULIGA –– iistoric dde aartã, TTârgu-JJiu

�� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti�� Col. GGorgel RRUSU –– BBucureºti��Maria VVAIDA –– sscriitor, CCluj-NNapoca�� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti�� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti �� Cristian CCOCEA –– sscriitor ººi eezoterist, PPiteºti�� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti�� Dan DD. FFARCAª –– sscriitor, BBucureºti ��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca�� Viorel GGAFTEA –– iinformatician, BBucureºti

Semneazã îîn aacest nnumãr


Anul VVIII �� Nr. 99 ((82) ��Septembrie 220173322 32 ppag. - 55 llei

Luminiþa GGligaAAcademia RRomânã

se ppoate mmândricu nnumeroºi aartiºti,

specialiºti ººi ccercetãtori pprintremembrii ppersonalului ssãu.Luminiþa GGliga ((n. 223 ooct.1975, BBraºov, RRomânia)este uunul ddintre aaceºtia. ÎÎn2002 aa aabsolvit UUniversitateaNaþionalã dde AArte BBucureºti,Facultatea dde AArte PPlastice,secþia ppicturã. DDin 22003 eestemembru aal UU.A.P. RRomânia,Filiala ppicturã BBucureºti;este ººi mmembru aal AA.I.A.P. ––UNESCO. ÎÎn 22008 oobþine ttitlulde ddoctor îîn aarte vvizuale llaUniversitatea NNaþionalã ddeArte BBucureºti. TTot ddin 22008

este mmembru aal AAcademiei RRomâno-AAmericane dde AArte ººi ªªtiinþe ((A.R.A.). Artista aare ppeste 440 dde eexpoziþii ppersonale îîn RRomânia ººi îîn sstrãinãtate,

a pparticipat lla ppeste 445 dde eexpoziþii dde ggrup, lla ffestivaluri iinternaþionale dde aartã,la ttârguri dde aartã îîn SStatele UUnite, IItalia, JJaponia, CChina, BBelgia, AAnglia, EElveþia,Franþa, RRusia, GGermania ººi îîn aaproape ttoate ooraºele mmari aale RRomâniei.

Luminiþa GGliga ffigureazã îîn Internatiional CContemporary AArtiists, vvol. 22 ((USA);Internatiional DDiictiionary oof AArtiists, vvol. 11 ((USA); SUU AArt MMagazziine (Spania);Diicþiionarul ppersonaliitãþiilorfemiiniine ddiin RRomâniia,Ed. MMeronia 22013; Diic-þiionarul ppersonaliitãþiilordiin RRomâniia –– bbiiografiiiicontemporane 2200144,Ed. AAnima; HHUBNERSWHO IIS WWHO; CCatalogTERRAVISION, CColecþia„Artiºti ccontemporani” ((44);Lumiiniiþa GGliiga –– ppaiinter,C.D. ººi ccatalog;

A pprimit mmai mmultedistincþii ppentru aactivitateaartisticã: PPremiul AARApentru AArtã „„Ionel JJianu”,Academia AAmericano-Românã dde AArte ººi ªªtiinþe; DDiploma ooficialã „„M.C.A.” ººi MMedalia dde aaur, CCannes,Franþa; DDiploma ººi MMedalia dde aargint aaurit –– SSocietatea AAcademicã „„Arts-SSciences-Lettres”, PParis, FFranþa.

Lucrãri aale ssale ssegãsesc îîn ccolecþii pparticu-lare ººi iinstituþii ddin AAnglia,Austria, CCanada, CChina,Danemarca, FFranþa,Germania, IIrlanda, IItalia,România, UUSA.

Nume iimportante aalecriticii dde aartã ddin þþarãºi dde ppeste hhotare aauapreciat ccreaþile ssale,numindu-lle aadesea„eseuri ccromatice”.Referinþe ccritice ppentruLuminiþa GGliga aau ffostexprimate dde VVictoriaAnghelescu, CCorneliuAntim, GGh. AAchiþei,

Gh. CCrãciun, PPaul CCornel CChitic, aacad.Rãzvan TTheodorescu, GGh. VVida, JJeanLouis AAvril ((Franþa), MM.N. RRusu ((USA),Abraham LLubelski ((USA), DDavidKastner ((USA) ººi aalþii.

ÎÎn pperioada 226 iianuarie–6 ffebruarie2015, aa ffost pprezentã ppe ssimezelesãlii „„Theodor PPallady” aa BBibliotecii

Academiei RRomâne ccu eexpoziþia ddepicturã Gândºii cculoare,cuprinzândo sselecþie dde70 dde llucrãri,care aau aadusîn ffaþa iiubito-rilor dde aartãcompoziþii aabstracte ººi ppeisaje iinterpretate. AAcestea ssuntinspirate ddin llumea rrealã îînconjurãtoare, ddin ccãlãtorii,dar ººi ddin llumea iimaginarã, ddin iidei ººi ggânduri.

Exprimarea pprin iimagine ppictatã eeste aastfel ooexplorare eemoþionalã ººi iintelectualã aa llumii iinterioareºi eexterioare. PPrivitorul eeste aatras îîntr-oo „„capcanã”,mai aales pprin ccromatica ooptimistã ccare ppredominã îînmajoritatea llucrãrilor. FFiecare ppicturã eeste uun uunivers,cu ccare pprivitorul eeste iinvitat ssã iintre iin ddialog, ddepin-zând dde ddoza dde iimaginaþie, pprecum ººi dde ddorinþaacestuia ppentru aa-ººi hhrãni sspiritul.

Cu pprilejul eexpoziþiei dde lla BBiblioteca AAcademieiRomâne, aacad. RRãzvan TTheodorescu aa sspus ((detaliila hhttp://www.biblacad.ro/expoGand&Culoare.html):„Luminiþa GGliga îîºi ttrãieºte ccu jjubilaþie ccufundarea îînnaturã ººi îîn cculturã ddeopotrivã. AAtaºatã uunor rreminis-cenþe ssimboliste dde bbunã ffacturã, ddar ººi ttradiþiei ffoartemoderne aa ccolajului, iiubitoare dde aacorduri aarmonioaseºi aacute –– mmergând dde lla oocru lla nnegru, îîntr-oo ppicturãcând sstrãlucitoare, ccând mmatã ddin ccompoziþiile ssale îînacrylic, aartista aa ffãcut ppelerinajul ppãgân ººi ccreºtin aalEfesului, ddar ººi ppe ccel mmental, aal AApocalipsei. LLuminiþa

Gliga –– ssemnalatã îîn pprestigioasa rrevistãUniivers ddes AArts – aare uun vviitor ppe ccare îîlsalut ººi ppe ccare ii-ll ddoresc lluminos pprecumpictura ssa.” ((Viorel GGAFTEA)

cy

mk

Numãr iilustrat ccu llucrãri dde LLuminiþa GGliga.

c curtea de la argeº · horia bãdescu: dumnezeu n-are parti-pris-uri anton golopenþia:...

Documents