Horia Bãdescu: Paradigma GoetheDimitrie Gusti: Fiinþa ºi menirea

academiilor (III)Acad. Cristian Hera: Grigore Antipa

ºi multidisciplinaritatea ºtiinþificãMarin Aiftincã: Mai este arta întrupare

a valorii estetice?Acad. Victor Voicu: Despre emigraþie

ºi importanþa diasporei româneºti Ion Andreiþã: Participant la Marea UnireDan Zamfirescu: Simbolul unei mari victoriiSolomon Marcus: Aveam impresia cã

Eminescu este autorul limbii româneDragoº Vaida: Filosofia culturii ºi matematica,

cu Blaga ºi Barbilian (II)Petre Popa: De vorbã cu acad.

Ioan DumitracheNicolae Melinescu: Crocodilul

din Casa de PiatrãIon Pãtraºcu: Eminescu ºi TagoreMircea Opriþã: Halucinaþii ozenisticePaula Romanescu: Mircia Dumitrescu

ºi Decalogul sãu artistic

MMihai II aal RRomâniei.Al ppatrulea nnostru rrege.

S-aa nnãscut lla 225 ooctombrie 11921,a ccrescut oodatã ccu RRomânia MMare, aa ddomnit– fformal –– aani ppuþini ººi zzbuciumaþi, pputemînsã nnumãra 770 dde aani dde ddomnie mmoralã,a ffãcut iistorie, ss-aa rretras îîn iistoriepe 55 ddecembrie 22017.

Din 116 ddecembrie 22017, oodihneºte,alãturi dde RRegina AAna, îîn NNecropola RRegalãde lla CCurtea dde AArgeº, îîn aapropierea rregilordinaintea ssa, cconstructori ººi îîntregitori ddeþarã, îîn aapropierea BBasarabilor, îîntemeietoride þþarã.

Curtea dde AArgeº –– OOraº RRegal, OOraºVoievodal. UUn ooraº rromânesc îîn ccare ssunttot mmai mmulte ppietre dde mmormânt ccu nnumedin CCartea NNeamului... CContinuitate –– ººinu dde oorice ffel, cci lla nnivel îînalt-ddomnesc,pentru ccã vvoievozii nnoºtri ddomni eerau nnumiþi,cãci uunºi eerau îîntru DDomnul dde SSus.

Este mmodul dde aa ffi aal rregilor, aa ffost mmodulde aa ffi aal RRegelui MMihai. EEgal ccu eel îînsuºi ––trist ººi sstatornic –– dde lla pprimii aani ppânã llaultimele zzile. PPriviþi-ii ffotografiile ººi vveþiînþelege cce sspun, ppriviþi-ii ffotografia ddinParlament ddin 225 ooctombrie 22011, aamreprodus-oo aalãturi, ººi vveþi aavea oo rrevelaþie ––a ddistanþei dde lla MMajestatea SSa ppânã llacei ccare vvor ffi ffost pprin îîncãpere, ddar nnuse vvãd, llipsiþii dde mmajestate... OO ffotografiea ssingurãtãþii...

LLa mmijloc dde ddecembrie, rromânii ss-aauadunat ppentru oo uultimã ooarã îîn jjurullui. CCu zzecile dde mmii îîn BBucureºti,

de-aa llungul ccãii fferate rregale, îîn CCurtea ddeArgeº. ÎÎn aaceleaºi zzile, ccâteva zzeci dde ffamiliiregale ººi nnobiliare aale EEuropei aau vvegheat îîntãcere aalãturi dde ssicriul aacoperit ccu ddrapelulregal.

Un uultim ddar ppe ccare nni ll-aa ffãcut RRegele,reamintindu-nne ccã pputem ffi uuniþi, ccã ssuntemun ppopor, rreamintindu-nne ccã ssuntem rrudecu eelitele ccontinentului ººi aale llumii.

Spunea RRegele, îîntr-uun iinterviu, ccãs-aa nnãscut îîn aacelaºi aan ccu ccomunismulromânesc, ddar ii-aa ssupravieþuit aacestuia.Înþelegem ccu aadevãrat, îînþelegem îîndeajunslecþia ppe ccare nne-aa ddat-oo RRegele, pprin vviaþaºi pprin mmoartea ssa ddeopotrivã?

ªi pprin ccuvintele ssale –– ppuþine, ssimpleºi aadânci. MMajoritatea, dde îîncrustat îîn bbronz,spre rrecitire, sspre îînvãþare. AAruncând

în dderizoriu, pprin ccontrast,lozincile diinaiinte ºipãlãvrãgeala dde aacum...

Voi rrelua îîn ccontinuarecâteva ddintre ccuvinteleRegelui rrostite îîn PParlament.Silabisiþi-lle ccu ggândul llaMihai II aal RRomâniei –– ssuntsigur ccã ººi EEl, sstatornicºi ttrist cca ttotdeauna, ssegândeºte lla nnoi –– dde aacolo,din LLumea dde LLuminã, ddeaici, dde lla CCurtea dde AArgeº...

Înþelegem ccu aadevãratlecþia ppe ccare nne-aa ddat-ooRegele?...

PPriima nnoastrã ddatoriie aastãzzii eeste ssãne aamiintiim dde ttoþii cceii ccare aau mmuriitpentru iindependenþa ººii lliibertãþiile

noastre, îîn ttoate rrãzzboaiiele ppe ccare aatrebuiit ssã lle dducem. ((...)) NNu pputem aaveaviiiitor ffãrã aa rrespecta ttrecutul nnostru.

Româniia aare nnevoiie dde iinfrastructurã.Autostrãzziile, pporturiile ººii aaeroporturiilemoderne ssunt pparte ddiin fforþa nnoastrã,ca sstat iindependent. AAgriicultura nnu eesteun ddomeniiul aal ttrecutuluii iistoriic, ccii aalviiiitoruluii. ªªcoala eeste ººii vva ffii oo ppiiatrãde ttemeliie aa ssociietãþiiii.

Coroana rregalã nnu eeste uun ssiimbolal ttrecutuluii, ccii oo rreprezzentare uuniicãa iindependenþeii, ssuveraniitãþiiii ººii uuniitãþiiiinoastre. CCoroana eeste oo rreflectarea SStatuluii, îîn ccontiinuiitatea lluii iistoriicã,ºii aa NNaþiiuniiii, îîn ddeveniirea eeii. CCoroanaa cconsoliidat RRomâniia ppriin lloiialiitate,curaj, rrespect, sseriiozziitate ººii mmodestiie.

Instiituþiiiile ddemocratiice nnu ssunt gguvernatedoar dde llegii, ccii ººii dde eetiicã, ssiimþ aal ddatoriieii.Iubiirea dde þþarã ººii ccompetenþa ssunt ccriiteriiiilepriinciipale aale vviieþiiii ppubliice.

Lumea dde mmâiine nnu ppoate eexiista ffãrãmoralã, ffãrã ccrediinþã ººii ffãrã mmemoriie.Ciiniismul, iinteresul îîngust ººii llaºiitatea nnutrebuiie ssã nne oocupe vviiaþa. RRomâniia aa mmersmaii ddeparte ppriin iidealuriile mmariilor ooameniiaii iistoriieii nnoastre, sserviite rresponsabiilºii ggeneros.

Cele mmaii iimportante llucrurii dde ddobândiit,dupã lliibertate ººii ddemocraþiie, ssunt iidentiitateaºii ddemniitatea. EEliita rromâneascã aare aaiiciio mmare rrãspundere.

Nu ttrebuiie nniiciiodatã uuiitaþii rromâniiiiºii ppãmânturiile rromâneºtii ccare nne-aau ffostluate, cca uurmare aa îîmpãrþiiriilor EEuropeiiîn ssfere dde iinfluenþã. EEste ddreptul llorsã ddeciidã ddacã vvor ssã ttrãiiascã îîn þþaranoastrã ssau ddacã vvor ssã rrãmânã sseparaþii.

Stã ddoar îîn pputerea nnoastrã ssã ffacemþara sstatorniicã, pprosperã ººii aadmiiratãîn llume.

Nu vvãd RRomâniia dde aastãzzii cca ppeo mmoºteniire dde lla ppãriinþiiii nnoºtrii, ccii ccape oo þþarã ppe ccare aam lluat-oo ccu îîmprumutde lla ccopiiiiii nnoºtrii.

Aºa ssã nne aajute DDumnezzeu!

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIXX NNrr.. 11 ((8866)) IIaannuuaarriiee 22001188

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã „„Argeº EExpres”

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

ORAª REGAL

Tristeþea mmajestãþii,singurãtatea sstatorniciei

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu rredacþional: SvetlanaCojocaru – membru corespondent alAcademiei de ªtiinþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti,Spiridon CCristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru AAugustinDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la UniversitateaPiteºti, Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofieal Academiei Române, Filofteia PPally – expert naþional etnolog, MuzeuluiViticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel PPopescu – directoral Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian SSachelarie – directoral Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian SSãmãrescu –conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion CC. ªªtefan – profesor, membrual USR, Bucureºti.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

AAppaarree ssuubb eeggiiddaa TTrruussttuulluuii ddee PPrreessãã „„AArrggeeºº EExxpprreess”” ((SSttrr.. CCuuzzaa VVooddãã,, nnrr.. 113311,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772222336688)) ººii aa CCeennttrruulluuii ddee CCuullttuurrãã ººii AArrttee „„GGeeoorrggee TTooppîîrrcceeaannuu””

((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr,, nnrr.. 5599,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772288334422)) ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº..

E-mmail:curteadelaarges@gmail.com

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot ffacela ssediul rredacþiei – Trustul

de PPresã „„Argeº EExpres”(25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni)sau ttrimiþând bbanii îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurteade AArgeº ((detaliile bbancareapar mmai jjos) ººi oo aadresã

poºtalã pprin ee-mmail.

Tiparul: Tipografia AArgeº EExpres

argesexpres@yahoo.comtipografieae@gmail.com

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 2201822

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...LLa ccongresul lliteraþilor ddin VViena aam vvãzut

reprezentatã RRomânia dde uun ddomniºor,anume DDjuvara, ccare nnici lliterat ee, nnici vvrun

om aacãtãrii, uun bbiet oomuºor dde ppe lla BBrãila, iiatã ttot.Dar sse vvede ccã, dde vvreme cce îîn aacel ccongres aaveasã sse ffacã nniþicã ppoliticã ssocialistã, ttrebuia uun mmicfanariot ccare ssã aasiste lla aadunãri.

Nu aavem, sse-nnþelege, oo oopinie eexageratã ddespreimportanþa aacestor ccongrese iinternaþionale, ddar îînorice ccaz ss-aar ffi aales îîn RRomânia ttoatã uun oom mmaivrednic dde aa oo rreprezenta cca lliterat ddecât uun bbãieþoicare-aa sscris ffranþuzeºte oo bbroºuricã ddespre CChestiaizraelitã, llipsitã dde oorice ooriginalitate, ººi ccare aapois-aa ffuriºat ppe llângã oo llegaþiune rromânã ssubun ttitlu eextraordinar ººi ssupernumerar ooarecare,pânã-ii vva ssuna oora ssfântului bbuget.

Odinioarã ccancelariile þþãrilor nnoastre eerau pplinede bbãieþi pprimiþi ppe pprocopsealã, ccare îînvãþau aa sscrieºi aa cciti îîn vvro aatenanþã mmurdarã, pprecum lle ddescriecu ppana ssa dde mmaistru rrãposatul FFilimon. DDin aaceºtilogofeþi CCoate-ggoale, ddin aaceste cciocoflendure aauieºit ggenitorii rroºilor aactuali, dde oo ppromiscuitateînspãimântãtoare dde pprovenienþã. AAstãzi, llegaþiunilenoastre aameninþã aa ddeveni aasemenea iinstituþiide pprimire ppe pprocopsealã aa ffel dde ffel dde pplevuºcãgreco-bbulgãreascã, ppe ccare oo vvezi aapoi rrãsãrind pprincongrese iinternaþionale ººi rreprezentând RRomânia.

Acolo îînsã uunde RRomânia aar ttrebui ssã ffiereprezentatã, eea llipseºte.

Astfel, îîn VVeneþia ss-aa þþinut îîn lluna aaceastacongresul ggeografic iinternaþional.

Aci vvedem rreprezentate AAustria, BBelgia, BBrazilia,Canada, CChili, CColumbia, EEgiptul, FFranþa, GGermania,Japonia, GGrecia, EEnglitera ccu ccoloniile, MMexicul,Olanda, PPortugalia, RRepublica AArgentinianã, SSanSalvador, RRusia, SSpania, SStatele UUnite, SSvedia,Sviþera, UUngaria, VVenezuela.

Din ppartea RRomâniei, dd. OObedenaru ppromisesea vveni, ddar îîn mmomentul ddin uurmã nn-aa vvenit. PPân-îîntimpul ddin uurmã ccongresul rrezervase uun ccompartimentpentru oobiecte ddin RRomânia, ddar nn-aa ssosit nnimic.

Asemenea, nn-aa ffost nnimeni ddin ppartea RRomâniei llamanevrele mmilitare iitaliane dde lla PPadova, ccare aau aavutloc dde lla 111-222 sseptemvrie. CCu ttoate aacestea eeraureprezentate aaci GGermania pprin ppatru oofiþeri ssuperiori,Englitera pprin ttrei, FFranþa pprin ppatru, SSviþera pprin ttrei,Svedia ººi NNorvegia pprin ddoi, PPortugalia pprin uunul.

Unde ss-aar îîntroluca ssocialiºti, aateiºti, ccomunarzior ooameni ttot dde mmâna aaceasta, aacolo vveþi vvedearãsãrind ccâte uun CCaligari, HHoria ººi MMirceaRosetti, oori aaltã sseamã dde ttinerimefanarioticã ssub nnumirea sspecioasã ddereprezentanþi aai rrasei cciobanilor dde llaRucãr oori aa mmoºnenilor ddin CCâmpulung.

Dar lla oocazii îîn aadevãr sserioase, ccume bbunãoarã uun ccongres ggeografic, ccumsunt mmanevrele mmilitare aale uunei nnaþiiconsângene ccu nnoi, lla oocazii îîn ccareApusul îînrudit aar pputea ssã ffie iinteresat îînlupta ppentru eexistenþã aa ppoporului rroma-nic dde llângã DDunãre, aacolo ssferele nnoas-tre ddeterminante sstrãlucesc pprin aabsenþalor. ((Tiimpul, 24 sseptembrie 11881)

CCestiunea eemanãrii dde lla nnaþiune nnu eeste îînsão ccestiune dde eelectivitate. PPuterea jjudecãto-reascã eemanã dde lla nnaþiune îîn îînþelesul ccã

în hhotãrârile eei nnu sse iia ddupã vvoinþa aarbitrarã aa ººefuluistatului, nnu ddupã vvoinþa jjudecãtorilor, cci aaplicã vvoinþanaþionalã, ccodificatã îîn llegi. DDacã ccei cce eexecutãlegile aar ttrebui ssã ffie aaleºi, aatunci aar ttrebui nnumiþi pprinalegere ººi oofiþerii ddin aartilerie, ººi pprofesorii dde cchimieºi ffiziologie; aatunci ssufrajul aar ttrebui ggeneralizat aasu-pra ttuturor rramurilor dde aactivitate ppublicã, dde vvremece ttoate eemanã dde lla nnaþiune, îîntru ccât ppriveºtevoiinþa ce lle-aa îînfiinþat ººi lle-aa oorganizat aactivitatea.

Supuse eelectivitãþii ssunt îîn ttoate þþãrile oorganeleacelea ccare eexprimã ººi fformuleazã vvoinþa ccetãþenilor.

Voiinþa colectivã sse fformuleazã dde ccãtre ccei aaleºiîn llege ggeneralã; voiinþa unei ppãrþi aa þþãrii, îîn ccorpurilede aadministraþie jjudeþeanã ººi ccomunalã, sse ttraduceîn mmãsuri ººi ddispoziþii cce aau pputere dde llege îîn ccircum-scripþiunile rrespective. DDar aaceastã vvoinþã eexprimatãºi fformulatã îîn aarticole, îîn pparagrafe, îîn aalineate, oomultehnic, oomul ccu ccunoºtinþe sspeciale oo aaplicã. AA ffostfãrã-nndoialã vvoinþa nnaþionalã dde aa aavea uuniversitate,dar pprofesorii nnu ssunt aaleºi dde ccolegii; vvoinþa fformu-latã dde PParlament dde-aa aavea ddrum dde ffier, ddar iingine-rii ll-aau cconstruit; vvoinþa ccodificatã cca rrelaþiile jjuridicedintre ppãrþi ssã ffie aastfel rregulate ccum ssunt oomul ººtiutorde llegi ººi dde ddrept oo aaplicã; ttot aastfel pprecum vvoinþanaþionalã dde-aa sse aapãra îîn ccontra iinvaziei sstrãine ooaplicã nnu ddelegaþii aaleºi aai ccolegiurilor, cci aartileristul,cu ttunul, iinfanteristul, ccu bbaioneta.

E ccurios ººi ccaracteristic ppentru sstarea îîn ccare sseaflã sspiritele ddin þþarã ccã nne vvedem nnevoiþi aa eexpuneasemenea llucruri eelementare, aa aarãta ccã ttoatã lluptaîntre cconstituþionalism ººi aabsolutism eeste oo lluptãpentru ddeterminarea vvoinþei sstatului. CCine oo ddeterminãsub aabsolutism? RRegele ccu CConsiliul ssãu dde SStat.Cine ssub cconstituþionalism? TToþi ccetãþenii. CCinesub ffeudalism? CClasele iistorice. UUnde nnu ee vvorbade vvoinþã, nnu ppoate ffi nnici vvorba dde aalegere.

Mai ee ooare îîndoialã ccã îîn pprivirea jjudecãtorilor nnupoate ffi vvorba dde vvoinþa nnaþionalã, ccare sstã ccodificatãºi eemanatã ddemult ppe mmasã, ººi ccã jjudecãtorul nn-aarealt dde ffãcut ddecât ssã ssubsumeze ccazurile cce ii sseprezintã ssub pparagrafii aacestei vvoinþe? SSã zzicã: ccazultãu ee ccutare, ddupã vvoinþa nnaþionalã cce sstã ddinainteamea, eel sse ccuvine ssã ffie ppus ssub pparagraful ccutare.

Cum ccã pputerea llegiuitoare eemanã ddirect ddinalegerea nnaþiunii ee nnatural, dde vvreme cce aacestecorpuri ssunt ttocmai oorganul mmenit aa-ii fformula vvoinþa

în pparagrafe dde llege.Dar ccea eexecutivã ººicea jjudecãtoreascãnu mmai aau dde sstabilitºi dde fformulataceastã vvoinþã, eeleau nnumai ss-oo aaplice.Un ddeputat nnu eeservitor aal sstatului;un aadministrator, uunjudecãtor, dda. EEl aaresã aaplice cceea cce iis-aa ddictat ººi ccondiþiileprin ccare sse cconstatãaptitudinea llui dde-aa lle aaplica ssunt aaltele lla jjurist, aaltelela mmilitar, aaltele lla aadministrator, aaltele lla mmedic, pprofe-sor, mmecanician ºº.a.m.d. ((Tiimpul, 27 sseptembrie 11881)

NN-aa ttrecut mmult dde ccând îîn uunul ddin pporturileEngliterei aa aapãrut oo ccorabie îîncãrcatã ccu600.000 dde kkilograme dde mmarfã. DDe pprove-

nienþã ddin ººesul DDunãrii dde JJos, îîncãrcãtura ccorãbiei aafost ttrimisã lla mmoarã, mmãcinatã ººi vvândutã. DDar nnu eeragrâu cceea cce aadusese ccorabia, nnu ccereale mmãcinasemoara eenglezã, cci oo mmarfã cciudatã, nneauzitã ppân-acuma... ooase oomeneºti. FFãinã dde ooase oomeneºtia ffost vvândutã sspre aa îîngrâºa oogoarele EEngliterei.

Ale ccui eerau aacele ooase? AAle ssoldaþilor ccãzuþiînaintea PPlevnei, nni sse sspune.

Bulgarii rrecunoscãtori aau ddezgropat ppe rruºii,pe rromânii ccare aau ccãzut ppentru eeliberarea ppatrieilor, ppe tturcii llui OOsman ººi ii-aau vvândut. AAmestecaþiastfel, bbieþii ccazaci dde lla DDon, ddorobanþii ddin VVasluiºi VVrancea, oostaºii ddin ttrei ccontinente aale îîmpãrãþieiosmane, ttoþi lla uun lloc aau ppornit lla mmoarã, ssub aacãrei ppietre ggrele sscrâºneau ooasele vvitejilor ppentrua fforma ggunoiul ttrebuincios uutilitarismului eenglez.

„Milowie“ sse cchema aacea ccorabie ccu mmorþi;un nnume cce mmeritã aa ffi þþinut mminte. ((...)

Odinioarã, oo bbisericã pplinã dde ooameni, ttoþi aavândfrica llui DDumnezeu, ttoþi ssperând dde lla eel mmântuire ººiîndreptându-ººi vvieþile ddupã îînvãþãturile llui; aazi aaceabisericã sstã ppustiitã pprin nnecredinþã ººi nnevoi. SSpiritulspeculei, aa vvânãtorii ddupã aavere ffãrã mmuncã ººi ddupãplãceri mmateriale aa oomorât ssufletele.

Odinioarã, oo cclasã ddominantã ppuþin nnumeroasã,incoruptibilã ººi ppãstrãtoare aa ttradiþiilor þþãrii; aazi,dasupra ooameni îîmbogãþiþi pprin ccamete, pprin sspecule,prin rruina aaltora. OOdinioarã, oo oorganizaþie aa mmunciiputând aa rrezista sstrãinilor; aastãzi ,,acea mmuncã ddes-compusã bbreaslã ccu bbreaslã, ssterilizatã pprin nnãvãlirilenegoþului sstrãin. OOdinioarã, llegi rrãsãrite ddin îînsuºidatinile ººi ddeprinderile ppoporului, aazi, ccodici îîntregitraduºi ddin ffranþuzeºte. OOdinioarã, oo ddreaptã ccum-pãnire îîntre mmijloace ººi ttrebuinþe, aazi, ddeprindereade mmii dde ttrebuinþe sstrãine, îîn ddesproporþie ccu pputereade pproducere aa þþãrii. OOdinioarã, ppopulaþia ccreºteaºi sse îînavuþea; aazi sse îînavuþesc sstrãinii, iiar ppopulaþiastrãveche sse sstinge ppe zzi cce mmerge. DDin ooasele eeimãcinate dde ggreutãþile iimpuse dde aaceºti ffeneanþirãsar ººi sse hhrãnesc CCaradalele, CCostineºtii, PPherikyziiºi ccum ii-oo ffi mmai cchemând. „„Milowie“ aar ttrebui ssã-iicheme ppe ttoþi! ((Tiimpul, 29 sseptembrie 11881)

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 33

Homo ssapiens

IIstoria uumanitãþii nnu ee ddoaristoria ssuferinþei uumane,cum sscriam ccândva, cci ººi

a mmilenarei ººi nnesfârºitei bbãtãliiîntre pputerea dde aa ccrea ººi vvoinþade aa ddistruge, îîntre ssublimulefort dde aa þþine îîmpreunã ººineostoitul iimpuls dde rrisipireîn nneantul eextincþiei, aa ddisputei

eterne îîntre eentropie ººi nnegantropie. VVictoria uunuiasau aa aaltuia ddintre aaceste pprincipii sstatueazã ttriumfulsau sstingerea uunei ccivilizaþii, iiar îînclinarea bbalanþeicãtre aaceasta ddin uurmã vvesteºte ssosirea iinexorabi-lului aamurg. MMai îînainte dde aa ffi eexpresia aacestuia,decadenþa, ccu ffascinaþia nnemãsurii, aa llibertinismului,a rrisipirii, eeste bboala vvoinþei dde-aa ffi, rrenunþarea llafiinþare aa oomului, bboala uuitãrii dde ssine. DDupã „„veaculaprins”, ccum nnumea ccrucificatul LLabiº vveacul XXX,neuitatul vveac lluminat dde fflãcãrile ººi ccenuºileinfernale, oomenirea ppare aa sse ffi aaruncat ccu oochiiînchiºi îîn ccaruselul mmarelui ccirc aal nnoninterdicþiilorºi-nn „„marea ttrãncãnealã” îîn ccare ss-aau rrisipit, lluatede vvântul fflecãrelii, aaproape ttoate vvalorile ccareajutaserã uumanitatea ssã ddureze dde-aa llungulînsângeratului eei pparcurs.

Nu ººtiu ddacã ee ttârziu, oori pprea ttârziu ssau ddejainutil ssã mmai vvorbim ddespre pparadigme ººi nnevoia llor,mai aales ccã vviaþa mm-aa îînvãþat ccã oomul ee iincapabilsã iia sseama lla eele, ddar aam nnaiva îîncãpãþânare dde aacrede ccã vvaloarea aactului ppoetic cconstã îîn ccapacitatealui dde aa aadãuga vvaloare, aaurã ppozitivã llucrurilor ccareumplu oorizontul iinfinit aal aabsolutului, îîn ccalitatea ssanegantropicã, ccare îîl fface ssã sse oopunã îîntunecatelorputeri aale eentropiei.

Iatã dde cce ssimt nnevoia ssã rreiau aastãzi uun eexemplupe ccare-ll oofeream ccititorilor mmei îîn aanii ssumbri aaidictaturii ººi ccare, vvai nnouã!, îîºi aaflã ººi aastãzi ddeplinaactualitate.

CCând, îîn 11808, lla EErfurt, aaflat ffaþã-nn ffaþãcu GGoethe, NNapoleon îîi sspunea aacestuia„Sunteþi uun oom!”, cconstatarea nnu eera uuna

nici dde ccircumstanþã, nnici dde ccurtoazie –– ddomeniu îîncare dde aaltminteri ccorsicanul nnu aa eexcelat nniciodatã,ci eexprimarea uunui aadevãr ppe ccare îîl ddescoperea surplace cu ffulminanta ººi ffulgerãtoarea ssa iintuiþie. SSuntconvins ccã eel nnu aavea nnicio llegãturã ccu oopera ttitanuluide lla WWeimar. NNu ccred ccã pprea mmulte ppagini ddin ooperaacestuia îîi aajunseserã ssub oochi. ªªi, îîn ffond, îîncircumstanþele ddate, aasta nnu aare nnicio iimportanþã.Oricum, ffaima llui GGoethe eera aatât dde mmare, îîncât

Napoleon aar ffi pputut sspune ffãrã ssã cclipeascã uun llucrula ccare nne-aam ffi aaºteptat ccu ttoþii: „„Sunteþi uun ggeniu!”Napoleon sspune îînsã „„Sunteþi uun oom!”, cceea cceînseamnã dde ffapt „„Sunteþi OOmul!”, iintuind aadevãratanaturã ggoetheanã ººi aaducându-ii ppoetului ssupremulomagiu. FFiindcã, ddacã nnu-ii eeste ddat ooricui ssã ffiegeniu, ccu aatât mmai ppuþini ssunt aaceia ssã ffie aastfelîncât ssã ppoatã îîntruchipa ccu aadevãrat OOmul. OOmulscris ccu mmajusculã, oomul îîmplinit îîn ttoate aale ssale,în ffrumuseþea ttrupului, ddar mmai aales aa ccugetului,a ffaptei ººi vvieþii ssale, aaºa ccum eera eel îînchipuit îînidealul ggrecilor aantici ººi aal RRenaºterii. OOmul îînsetatde ccunoaºterea ººi ffrumuseþea uuniversului, oomulîn rrelaþie aarmonioasã ccu aacesta, oomul mmãsurii,al eechilibrului ººi vvoinþei dde ddesãvârºire, oomul ttrãiriiplenare, aal bbucuriei dde aa ffi ººi dde aa îîmpãrtãºi, ffãrãfalse ppudori, ddin aaceastã bbucurie aa eexistenþei, oomulluminii ººi aal rraþiunii.

OOmul! NNiciodatã uumanitatea nn-aa ffost mmaiaproape dde aacest iideal cca pprin ppersonali-tatea ddivinului GGoethe. NNiciodatã aacest iideal

nu ººi-aa ggãsit oo mmaiexactã eexprimare ddecâtprin oopera ººi vviaþaacestuia. CCei ccare ii-aauurmat ll-aau aacuzat ddeseoride uuscãciune, rrãcealãºi rraþionalism, ccând, ddefapt, nnu eera vvorba ddecâtdespre ddreaptã mmãsurã,simplitate, rrespect ffaþãde ssine îînsuºi. ÎÎn nnumeleunei pprecare llibertãþi,care nnu eera dde mmulte ooridecât llibertatea iinstincte-lor oobscure ººi aa iiraþio-nalismului, ii-aa ffostnegatã aacea aadevãratãlibertate ppe ccare aapropus-oo ººi ppracticat-oo.Libertatea ccugetului cclar,a sstãpânirii dde ssine, aatrãirii îîn aacord ccu llegile ssupreme aale nnaturii, aaexprimãrii eexacte ººi aa ssmulgerii ddin aaccidental.

Numai ccã, iiatã, lla aaproape ddouã vveacuri, ccâts-aa sscurs dde lla mmoartea ssa, aaceastã îînclinare sspreexces ccare aa ddominat uumanitatea, llipsa dde mmãsurãinterioarã, llibertatea pprost îînþeleasã, aal ccãrei ffiresc ººiultim rreflex îîl cconstituie ddeseori ttirania ccea mmai aatroce,nu lle-aa aadus ooamenilor ddecât îîntunecare ººi bbarbarie.

Cum aam pputea nnumi aaltfel ttoate aatrocitãþile, ttoateatentatele lla ddemnitatea ººi ffiinþa sspeciei ppe ccarele-aa ccomis ººi lle ccomite, îîncã, oo llume cce sse vvreanumitã ccivilizatã? AAºa îîncât, mmai mmult cca ooricând,lumea aare nnevoie dde GGoethe. DDe eexemplul llui,de sspiritul llui, dde oopera llui, cca dde oo îînaltã llecþiede mmoralã.

De oopera llui, ccare nne vvorbeºte dde nnevoia ddearmonie, dde eechilibru, dde ccertitudine, îîntr-uun vveacdezechilibrat, ddizarmonic ººi nnesigur. DDe aarmonie nnunumai cca llege aa uuniversului, cci ººi cca rraport aal oomuluicu aacest uunivers, aacum, ccând îîntre oom ººi llumea ccare-llînconjoarã sse ccascã oo pprãpastie ttot mmai aadâncã, ccândîn nnumele uunui pprecar ººi llacom cconfort oomul ttindesã ddistrugã nnatura ººi ssã sse aautodistrugã oodatã ccu eea.

De oopera llui ccare nne vvorbeºte ddespre eesenþalucrurilor, ddespre mmume ººi uurphenomene, cca eexpresiea cceea cce ee sstatornic îîn uunivers ººi îîn oom, ddespre cceeace-ll fface ssã rreziste ººi ssã ddureze, ssã ssupravieþuiascãºi ssã sspere.

De oopera llui cce ppreamãreºte oomul ººi nne îînvaþãrespectul ffaþã dde eel, aacum ccând vvaloarea ffiinþei

umane ttinde uuneori ssã iintre îîncategoria mmãrfurilor ccu ppreþ rredus.

DDe oopera llui ccare nnevorbeºte îîn nnumele oomuluiuniversal, aacum ccând

omenirea, aaspirând ssã ddevinã oomare ccomunitate, îîºi eexacerbeazã îînacelaºi ttimp, ppoate aaºa pprecum ooriceboalã aare uun ppunct dde mmaximã ccrizã,excesele dde ffanatism ººi iintoleranþã.

De oopera llui ccare nne ppropune ooartã ppoeticã aa cclaritãþii ººi aa cconstruc-þiei ssevere, aacum ccând bbâlbâialaexpresivã, ggalimatiasul iideatic ssuntfolosite ccu ffervoare ssã aascundãrefuzul ggândului, aal ssimþirii,al ttalentului.

De oopera llui, dde vviaþa llui, ccarene ppoate îînvãþa ssã ffim ooamenideplini, îîn ccare ccugetul ººi ssimþirea

se aaflã ddimpreunã ººi ddimpreunã gguverneazã ffapta.Fapta cce ttrebuie îîmplinitã ccu ttoate pputerile cce nne-aaufost ddate, ddând cchip ººi mmãsurã vvieþii ººi bbucurându-nnede eea ccu nnobilã ººi ffireascã ssimplitate.

De ffapte aavem nnevoie lla îînceputul uunui aan ccarene-aaºazã ddinainte ooglinda îîn ccare-ººi oodihnesc cchipulmarii FFãptuitori, ooglinda ddin ccare nne aaþintesc, mmultîntrebãtori ººi mmustrãtori, oochii llor.

Paradigma GGoetheHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Domnilor ccolegi,Tabloul schiþat pânã acum al unei

academii perfecte pune, în adevãrata luminã,fiinþa ºi menirea Academiei Române.

Prin regulamentul sancþionat de Loco-tenenþa Domneascã, în 1866, SocietateaAcademicã Românã fu consfinþitã legal, careprezentantã oficialã anticipatã a unirii deazi ºi ca depozitara culturalã a nestinsuluidor secular de unire a tuturor românilor; prinart. 2 al acestui regulament profetic se aratã,cu nespusã hotãrâre, cã pentru SocietateaAcademicã Românã nu existã hotarenedrepte politice ºi geografice, cãci el

prevedea ca membri ai Societãþii: 3 români de peste Milcov, 4 de dincoacede Milcov, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Maramureº, 2 din Bucovina,3 din Basarabia ºi 2 din Macedonia.

Academia Românã a fost nu numai fidelã misiunii ei naþionale, un forumpatriotic, care, prin membrii din toate punctele locuite de români, avea plasatepretutindeni sentinele neadormite pentru a veghea la întreþinerea ºi exaltareafocului sacru naþional, ea a avut, în acelaºi timp, o neîndeajuns de preþuitãactivitate, care, pãzind proporþiile cuvenite pentru o naþiune tânãrã, în plin avântde renaºtere culturalã, poate rivaliza ºi fi comparatã – îndrãznim a afirma, fãrãteamã de exagerare – cu activitatea celor mai de seamã academii ale lumii.

Pentru a nu vorbi de ºedinþe solemne, concursuri ºi premii, de comunicãri,memorii ºi publicaþii, Academiei Române îi revine onoarea a fi dat þãrii primabibliotecã publicã europeanã, unice colecþii de manuscrise, de documente, de

hãrþi geografice, stampe ºi portrete ºi o minunat de bogatã colecþie numismaticã.Prima grijã a Academiei, de la întemeierea ei pânã azi, a fost ºi va fi ºi în viitor

cercetarea ºi dezvoltarea limbii noastre, care, dupã geograful Hoffmann, citatde primul preºedinte de onoare al Academiei, regele Carol I, în cuvântareade deschidere a ºedinþei solemne, þinutã cu prilejul jubileului de 25 de aniai Academiei (1 aprilie 1891): „Limba românã, zicea Hoffmann, este atâtde bogatã încât, dacã s-ar cultiva, ar merita sã fie limba a tot genului uman”.

Potrivit aacestui pprim pprogram, Academia a întocmit, dupã cum se ºtie,lucrãri întinse privitoare la limbã, ortografie, gramaticã, folclor, texte ºibibliografii vechi, care ºi-au gãsit încoronarea în Etymologicum Magnum

Romaniae, azi Dicþionarul limbii, în curs de apariþie ºi care, când va fi terminat,va merita sã fie închinat aceluia care l-a patronat, regelui Carol I: in memoriamet honorem regem.

Dupã limbã, cum era ºi firesc, Academia a consacrat activitatea ei – de carepoate fi mândrã – istoriei naþionale, organizând studii, publicaþii ºi monumentalacolecþionare de documente privitoare la istoria românilor.

Mai târziu, în mod sporadic, Academia, absorbitã cu lucrãrile sale asupralimbii ºi istoriei, a întreprins ºi cercetãri ºtiinþifice proprii, cum au fost, bunãoarã,observaþii meteorologice, cumpãrarea de instrumente ºi instalare de diferiteobservatorii în þarã, cum este de datã mai recentã explorarea arheologicã aDobrogei, cu Histria ºi cetãþile Ulmetum, iar acum, de curând, prin intervenþiaei energicã, a salvat observatorul de astronomie, de renume european,de la Nistru, din Basarabia.

În sfârºit, prin crearea ºcolilor din Paris ºi Roma, ce se datoresc exclusiviniþiativei Academiei, s-a extins sfera ei de influenþã departe, în strãinãtateaclasicã.

FFiiiinnþþaa ººii mmeenniirreeaa aaccaaddeemmiiiilloorr ((IIIIII))DDimitrrie GGUSTI

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 2201844

Este bbine aa rreîmprospãta amintirii noastreaceste câteva date, cunoscute de altfelºi care, din lipsã de timp, sunt departe

a fi complete, azi, când avem norocul de a trãi onouã epocã din viaþa neamului ºi când toate forþeletrebuiesc încordate pentru a da fericitei soluþionãripolitice a existenþei noastre naþionale strãlucireaunei noi renaºteri spirituale.

Înlãnþuind prezentul ilustrului moment, noi obligaþiise impun. Academia Românã trebuie sã se înarmezepentru o acþiune ºi mai concentratã ºi mai avântatãºi mai puternicã decât a fost pânã acum.

Cãci ea trebuie, în sfera ei de acþiune, sãconsolideze ºi sã consacre succesul politic al zileiprintr-o înãlþare ºi o prosperitate a culturii naþionalesub specie aeternitatis.

Viaþa unei naþiuni este împodobitã cu frumuseþeaunui adânc sens etic; naþiune înseamnã un idealcultural de realizat; ea este, deci, un principiude comunitate a muncii culturale.

Cu cât cultura naþionalã este mai dezvoltatãºi mai originalã, cu atât mai adevãrat ºi profundeste sentimentul comunitãþii muncii culturale,deci chitul de cimentare a unitãþii naþionale.

Dacã este aºa, atunci Academia Românãeste pãrtaºã la înfiriparea ºi crearea naþiunii,reprezentând, în acelaºi timp, o repetiþie înordine culturalã a naþiunii, pentru totdeaunauna ºi indivizibilã ºi veºnic frãmântatã denostalgia realizãrii maximale a ei însãºi.

Aceasta fiind menirea Academiei ca institutnaþional, ea va trebui sã aducã unele revizuiriorganizaþiei sale interne ºi, în cadrul actualeiconstituþii, sã facã unele retuºãri de Statutpentru a se apropia ºi mai mult de „academiaperfectã”.

1. Potrivit principiului Academiei activeºi militante, ar fi de dorit ca, în viitor, sã sedea o mai mare însemnãtate secþiilor în viaþageneralã a Academiei noastre; munca intensivãdin sânul secþiilor sã se desfãºoare în ºedinþesãptãmânale, prin participarea regulatã ºi obligatoriea membrilor lor, pentru comunicarea unor rezultatepersonale, noi, pentru punerea la punct, în modcritic, a celor mai noi cercetãri din alte pãrþi ori pentruorganizarea lucrãrilor colective de specialitate (cumar fi, între altele, pentru a aminti pilda Academieiungare: editare de clasici, de tratate mai ºtiinþificeori de dicþionare enciclopedice).

2. Dacã fiecare secþie va avea viaþa ºi acþiuneaei proprie, sforþãrile lor, cooperând pentru un scopcomun, vor trebui coordonate în ºedinþele plenare.

3. Numãrul secþiilor Academiei va trebui sã fiemãrit, cãci Academia nu poate, împotriva spirituluivremii, sã excludã din sânul ei ºtiinþele socialeºi pe cele filosofice.

Nu trebuie uitat cã una din cele mai vechisocietãþi româneºti, care s-ar putea consideraca o veneratã strãbunã a Academiei, se intitula,în 1795, „Societatea filosofeascã a neamuluiromânesc în mare prinþipatului Ardealului”.

ªtiinþele sociale sunt, de altfel, ºi azi prevãzuteîn Secþia Istoricã – celui ce vã vorbeºte i s-a fãcutcinstea a fi ales în aceastã secþie, ca sociolog –,ºtiinþele sociale sunt însã prea importante ºi preadezvoltate, numãrul lor prea mare ºi formeazã untot ºtiinþific caracteristic, pentru a putea fi considerateca o simplã anexã la alte ºtiinþe; ºtiinþele juridice,economice, statistice, etnologice, politice, religioase,sociologice cer dreptul la o existenþã autonomãºi nu numai la una toleratã ºi miluitã.

În aaceastã oordine dde iidei, amintim cã ilustrulacademician dispãrut D. Sturdza – cãruiaAcademia îi datoreºte o bunã parte din tradiþie

ºi renume – a fãcut, într-o ºedinþã plenarã a celeide-a doua conferinþe a pãcii, ce a avut loc în 1907,la Haga, „propunere pentru înfiinþarea ºi organizareaunei academii de drept internaþional”, cu reºedinþaîn Haga – propunere ce a avut un mare rãsunetpe vremuri.

Academia de drept internaþional se va inaugurasolemn abia la 14 iulie din acest an, în Palatul Pãciidin Haga. Avem dreptul sã fim mândri de succesulstrãlucit de azi al realizãrii unei idei emise de unacademician român în faþa unui areopag mondial,acum 16 ani!

Cred cã n-ar face impresia unei inovaþii îndrãzneþeºi pripite ca sã intre în Academia Românã ºtiinþele,pe care, prin însãºi definiþia ºi natura ei, o academietrebuie sã le cuprindã ºi pentru care, în 1795 în

Ardeal, se înfiinþase chiar o societate specialã, iar în1907, se propunea, de un fost membru al Academieinoastre, întemeierea unei academii speciale la Haga.

4. Dar Academia Românã mai are o lacunãsimþitoare de împlinit; ea a fost totdeauna o instituþieculturalã ºi nu numai o asociaþie ºtiinþificã; ºtiinþaeste numai un element al culturii, celãlalt este arta.

Ei bine, dacã de la început Academia a numãratprintre secþiile ei una literarã, ea nu poate refuzasã i se alãture ºi una a artelor.

De altfel, aceasta ar fi ºi conform spiritului actu-alelor statute, care prevãd cã Secþia Literarã area se ocupa „ºi cu chestiunile de belle-arte”, apoi„a încuraja ºi recomanda, spre premiare, opereleliterare ºi artistice meritorii”.

În acest chip, revizuirea statutelor Academieinoastre ar însemna, propriu-zis, o precizare a lor,iar „reorganizarea” ei n-ar fi decât aplicarea spiritului

în care au fost concepute.5. Este de reþinut

numai necesitatea uneinoi regrupãri, repartizãriºi clasificãri de secþii oride noi subsecþii în cadrulactualelor secþii, care sãfacã posibile lucrãrile lor.

Principiul de constituirea secþiilor ori a subsecþiilornu poate fi altul decâtacela de omogenitatea specialitãþii membrilorce le compun, pentru ca,

prin coeziunea aceloraºiinterese ºi preocupãriºtiinþifice ºi artistice,lucrãrile Academiei sãdea un maximum de rod.

În ttot ccazul, eeste dde ddorit – aceasta reieseca o recapitulare fireascã a expunerii noastrede pânã acum – ca viitoarea reorganizare

a Academiei sã cuprindã trei mari secþii: I. Secþiaºtiinþelor matematice, a ºtiinþelor fizico-chimiceºi a ºtiinþelor biologice (naturale ºi medicale);II. Secþia ºtiinþelor istorice, a ºtiinþelor filologice,a ºtiinþelor sociale ºi a ºtiinþelor filosofice ºi,în sfârºit, III. Secþia Literaturii ºi a Artei (muzicã,sculpturã, picturã, arhitecturã).

Delimitarea dintre secþii nu va fi rigidã; oricând,dupã nevoi, ele putând colabora împreunã, cândlucrãrile întreprinse vor impune aceasta. Fireºte cãnoua reorganizare va atrage dupã sine ºi o mãrirecorespunzãtoare a numãrului membrilor Academiei.

6. Academia, fiind o instituþie culturalãreprezentativ naþionalã, ar fi de dorit ca ea sã aibãun contact mai intim cu opinia publicã prin comunicãriregulate publice, la ore când publicul poate veni,asupra ultimului stadiu ori a celor mai noi maridescoperiri ale gândirii ºi progresului ºtiinþific, carefrãmântã ºi dau signatura epocei în care trãim.

Desigur, nu poate intra în sarcina Academieica ea sã întreprindã opera atât de utilã a populari-zãrii ºtiinþelor ºi nu poate fi de demnitatea ei casã fie turburatã de ambiþia popularitãþii.

Academia serveºte adevãrul ºi frumosul cuexclusivitatea oricãrei alte tendinþe ºi ea nu urmã-reºte decât un respect ºi o consideraþie bazatãpe încredere în menirea ei.

Totuºi, dacã ºtiinþa are secretele ei, ea nu esteun secret pentru nimeni. ªtiinþa este a naþiunii, caretrebuie sã fie întreþinutã ºi luminatã în mod regulatasupra marilor probleme ale timpului.

7. În sfârºit, Academia Românã va trebui sãparticipe efectiv la lucrãrile Academiei internaþionale,cu care sã rãmânã în cea mai strânsã colaborare,cãci naþiunea românã, prin Academia ei, are datoriasã vorbeascã ºi dreptul sã fie ascultatã pretutindeni,unde sunt în joc prerogativele conºtiinþei ºtiinþificeuniversale.

Trebuie sã se înþeleagã mai mult decât pânãacum cã naþiunea, trimiþând la adunãrile interna-þionale pe ambasadorii ei ºtiinþifici, sãvârºeºte unact elementar de manifestare a onoarei naþionale.

Domnilor ccolegi,Aceste noi necesitãþi, noi organizaþii, noi

întreprinderi, noi manifestãri implicã noi obligaþii,fireºte, în primul rând spirituale, însã ºi materiale.

Pentru a rãspunde splendidei sale chemãri, cainstituþie reprezentativã a naþiunii, înãuntru ºi în afarã,Academia Românã are nevoie de noi resurse. Cãciastãzi – este un secret public – ea are veniturilescãzute ºi mijloace insuficiente pentru a face faþãîndatoririlor ei vechi, necum celor noi.

Lipsa de local pentru numeroasele ºi preþioaseleei colecþii – unice în þarã –, lipsa de fonduri pentrucercetãri mai întinse, resurse cu totul neîndestu-lãtoare pentru lucrãrile în curs, cum este opera decãpetenie a Academiei, Dicþionarul limbii; iatã jenaîn care se aflã Academia, cu toate cã ea posedãºi administreazã domenii ºi donaþii provenite dinnumeroase legate. Acestea au însã inconvenientulcã sunt afectate pentru întrebuinþãri specialeºi pe deasupra sunt ºi depreciate.

Atunci, ce-i de fãcut? Iatã o întrebare într-adevãr„academicã”, cãci ºi-au pus-o ºi o pun încã astãziregulat toate academiile, preocupate veºnic a-ºiasigura un buget convenabil ºi corespunzãtormultiplelor lor necesitãþi.

Autorul teoriei monadelor, Leibniz, pentru aînjgheba Academiei sale venituri ºi bunuri specificacademice, adicã independente de capriciile oficia-litãþii ºi de vicisitudinile finanþelor statului, a des-fãºurat, în uimitoarea manifestare fecundã a spiri-tului sãu universal, ºi o bogatã activitate fiscalã.

Nu este proiect de taxeºi impozite pe care geniul,nu numai speculativ, ci ºi fiscalal lui Leibniz nu l-a imaginatpentru a salva bugetul Academieiberlineze – de la monopolulcalendarelor, sute de ani singurulizvor financiar al Academiei,pânã la propuneri de impozite pehârtie ºi cãrticele, de monopoluriale diverselor vânzãri ºi loterii,ale hârtiei timbrate ºi chiar acultivãrii viermilor de mãtase,în sfârºit propuneri ca Academia

sã exploateze un birou bizar de pompe de incendiu,ca ºi birouri de plasare ºi informaþii de tot felul!

Timpurile de mai târziu au fost mai generoase;utilitatea ºi însemnãtatea ºtiinþei au fost înþelese; deaceea statele, chiar cele sãrace, au dotat academiilecu sumele necesare. Academiile n-au avut nevoie afi transformate în agenþii fiscale ori birouri de plasare.

Statul român este þinut ºi el moraliceºte a interveniacum în criza financiarã prin care trece Academia.Cãci Academiei îi trebuie, pe lângã local, între altele,ca sã-ºi poatã împlini înalta ei misiune, funcþionariºtiinþifici ºi birouri, pentru a nu fi ceea ce este azi,un minister al culturii superioare, fãrã a avea, însã,nici mãcar personalul indispensabil întreþinerii cores-pondenþei curente cu strãinãtatea, pe care totuºitrebuie sã o facã, fiind sesizat pentru aceasta demulte ori de însuºi ministrul nostru de Externe.

Mai bbine dde oo jjumãtate dde vveac, AcademiaRomânã a avut mândria a trãi prin propriileei resurse; pânã însã ce vor veni liberalitã-

þile donaþiilor viitoare – care, desigur, nu vor întârziasã vinã – ºi care sã-i asigure autonomia financiarã,pânã atunci statul, cu toate sarcinile sale, totdeaunacrescânde ºi din ce în ce mai grele, însuºindu-ºicercetãrile ºtiinþifice ºi activitatea culturalã aAcademiei ºi considerându-le ca pe ale sale,nu va putea sã întârzie satisfacerea urgentã anumeroaselor ei trebuinþe, fãrã de care Academiaeste ameninþatã în existenþa ei, ceea ce ar primejduiînsãºi existenþa superior culturalã a naþiunii.

Cãci, încã o datã, Academia Românã împlineºtefuncþia specificã de reprezentantã permanentãa intereselor înalte ºtiinþifice ºi artistice ale naþiunii.Iar pentru pãstrarea acestui patrimoniu spiritual,niciun sacrificiu nu poate fi prea mare. Opera verebasilica.

Când Academia Românã va avea larga posi-bilitate de lucru, prin singura virtute a activitãþii saleproductive, prin zelul ºi valoarea membrilor ei, prindeferenþa statului ºi a opiniei publice, ea se va gãsiîmbrãcatã, fãrã vreo constrângere, de o magistraturãºi ascendenþã activã ºi moralã fireascã, necerutãºi totuºi datã, asupra întregului mers propãºitoral culturii naþionale.

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 55

Mi-aam iintitulatcuvântul pentrudeschiderea sesiunii

de astãzi Grigore Antipa ºimultidisciplinaritatea ºtiinþificã,þinând seama de preocupãrile

sale în domenii atât de variate: naturalist, biologdarwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog,hidrobiolog, domenii în care, fãrã îndoialã, a obþinutrealizãri excepþionale, unele prioritare la nivelmondial, creând adevãrate ºcoli.

Grigore Antipa a vãzut lumina zilei la Botoºani,acum 150 de ani, la 27 noiembrie 1867, motiv pentrucare, împreunã cu Secþia de ªtiinþe Biologice ºiInstitutul de Biologie al Academiei Române, amhotãrât sã organizãm aceastã sesiune comemorativã.

Desigur, nu am sã intru în tainele preocupãrilorºi realizãrilor profesionale ale marelui savantGrigore Antipa. Sunt convins cã o vor face colegiidin domeniile sale de activitate.

Îmi îngãdui sã spun cã cel care ºi-a petrecutadolescenþa pe meleagurile botoºãnene, în preajmaºi împreunã cu tineri români, armeni, evrei, ºi-aînsuºit cu uºurinþã limbi strãine ºi obiceiuri bunedin comunitatea în care crescut, ceea ce, cred eu,a contribuit substanþial la acumularea unui tezaurde cunoºtinþe profesionale, mai întâi în România,apoi în Germania ºi în alte þãri ale lumii.

Datoritã demersurilor fãcute de fratele sau maimare, Nicolae Antipa, de profesie parazitolog, a primito bursã la Universitatea din Jena, unde a studiat timpde 4 ani (1887-1891), la sfârºitul cãrora a obþinutºi titlul de doctor în ºtiinþe cu calificativul magnacum laude.

Aici a avut ºansa sã îl cunoascã ºi sã lucrezealãturi de celebrul naturalist Ernst Haeckel, creatorulºtiinþei ecologice.

Grigore Antipa a avut o activitate deosebitã,cu realizãri remarcabile, în cadrul staþiunilor deoceanografie de la Villefranche-sur-Mer, Helgolandºi Napoli, ca apoi sã participe la bordul navelor„Hirondelle” ºi „Princesse Alice” la explorareahidrologicã a unor zone din Marea Mediteranã. Înstudiile consacrate Dunãrii ºi Mãrii Negre, GrigoreAntipa a beneficiat de sprijinul Regelui Carol I, carei-a pus la dispoziþie cruciºãtorul „Elisabeta”, de labordul cãruia a fãcut primele cercetãri de biologiemarinã în apele fluviale ºi marine româneºti.

Îmi fface pplãcere ssã rreamintesc ºi aici cãMajestãþile Lor Regale Carol I ºi Ferdinandau acordat un sprijin substanþial marelui

nostru savant ºi patriot Grigore Antipa, în orga-nizarea ºi funcþionarea în condiþii modernea Muzeului care astãzi îi poartã numele.

Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naºtereaacad. Grigore Antipa, ca semn de recunoºtinþã,Muzeul Naþional de Istorie Naturalã verniseazão expoziþie temporarã cu tema O prietenie regalã:Grigore Antipa ºi Regii României, 1892-1944.

Ca urmare a cercetãrilor întreprinse, a rezultatelorobþinute ºi publicate, Grigore Antipa este consideratcreatorul ºcolii româneºti de hidrobiologie.

Discursul sãu de recepþie la Academia Românã,intitulat Cercetãrile hidrobiologice în România ºiimportanþa lor ºtiinþificã ºi economicã, rostit la 25mai 1912 în prezenþa Majestãþii Sale Regele Carol Iºi a Alteþei Sale Regale, Prinþul Ferdinand, publicatîn Editura Academiei Române, Discursuri deRecepþie, volumul V (sub îngrijirea colegei noastreDorina Rusu, membru corespondent al AR),

reprezintã o strãlucitã dovadã nu numai a probitãþiiprofesionale, ci ºi de probitate eticã ºi moralãa marelui nostru predecesor.

Fãrã a face referire la consistentul conþinutprofesional, de specialitate, al Discursului sãude recepþie, îngãduiþi-mi sã mã refer, pe scurt,la motivarea pe care a fãcut-o privind titularizareasa în Academia Românã: „Sarcina ce mi-aþi dateste, însã, cu atât mai grea, cu cât locul ce mil-aþi încredinþat a fost ilustrat un timp îndelungatde o persoanã eminentã, a cãrui activitate a lãsaturme adânci în numeroasele direcþii în care a lucrat”.Persoana eminentã care a lãsat locul vacant pe carea fost titularizat GrigoreAntipa este marele omde ºtiinþã, economist,agronom, organizatorde ºcoalã ºi om politic,prestigioasã personalitatea neamului românesc,Petre S. Aurelian, acelaºiPetre Siliºteanu Aurelianpe care ºi eu l-am omagiatîn Discursul meu derecepþie la AcademiaRomânã ca mare slujitoral pãmântului românesc.

Grigore Antipa,membru corespondental Academiei Române la16 aprilie 1907, titularizatla 14 mai 1910, douãmandate vicepreºedinteal Academiei Române(11 iunie 1921-11 iunie1924; 31 mai 1935-3 iunie1938), preºedinte al Secþiunii ªtiinþifice a AcademieiRomâne (1939-1942), a prezentat cuvânt de rãspunsla titularizarea unor prestigioºi membri ai AcademieiRomâne.

Unul ddintre aaceºtia este acad. GheorgheIonescu-ªiºeºti, cel mai mare agronomromân al tuturor timpurilor, al cãrui cola-

borator am avut ºansa sã fiu încã din anul 1960,la vârsta de 26 de ani, în calitate de secretar ºtiin-þific al Secþiei, care la acea perioadã se numeade Biologie ºi ªtiinþe Agricole, Secþie al cãreipreºedinte era acad. Ionescu-ªiºeºti, în acelaºitimp ºi vicepreºedinte al Academiei Române.

Nu pot sã nu afirm ºi în acest context cãacad. Gheorghe Ionescu-ªiºeºti a reprezentatreperul activitãþii mele profesionale, exemplu deprobitate ºi moralitate, reper ºi exemplu elogiat ºiîn discursul meu de recepþie la Academia Românã.

Înainte de a face referire la modul extraordinarîn care a fost prezentat acad. Gheorghe Ionescu-ªiºeºti, îngãduiþi-mi sã aduc la cunoºtinþã dezbatereadin prima jumãtate a secolului 20 referitoare lavalorificarea terenurilor din Lunca Dunãrii.

Iluºtrii membri ai Academiei Române GrigoreAntipa, Anghel Saligny ºi Gheorghe Ionescu-ªiºeºtiau participat la aceste dezbateri cu concepte totaldiferite. Grigore Antipa susþinea fãrã rezervã „exploa-tarea Dunãrii în regim natural”, în timp ce AnghelSaligny ºi Gh. Ionescu-ªiºeºti justificau, prin argu-mente, „îndiguirea totalã a Dunãrii, pentru folosireaîn scopuri agricole a terenurilor eliberate de ape”.Îmbinarea celor douã concepþii, preluând aspectelepozitive, a condus la luarea deciziilor de cãtre Exe-cutivul ºi Legislativul de la începutul anului 1940.

Grigore AAntipa ºi-a început cuvântul derãspuns la data de 24 mai 1937 la discursulde recepþie al prof. Gheorghe Ionescu-

ªiºeºti intitulat Dezvoltarea studiilor despre solîn România, astfel:

„Academia Românã mi-a fãcut distinsa onoarede a mã delega sã rãspund discursului de intrareca membru activ al noului nostru coleg, d-l Ionescu-ªiºeºti ºi a-i spune, în numele ei, tradiþionalulFii bine venit între noi!”

Sunt recunoscãtor (...) pentru cã pot arata meritelepentru care acest om însemnat de ºtiinþã al þãrii a fostales de noi ºi speranþele pe care Academia le pune

în activitatea sa viitoare.V-am urmãrit activitatea de când eraþi

încã student la Academia Superioarãde Agriculturã din Hohenheim ºi apoi laUniversitatea din Jena, unde, dupã cumîmi scriau profesorii d-voastrã, aþi fãcutcinste þãrii prin capacitatea ºi seriozitatead-voastrã.

În afarã de remarcabilele d-voastrãpublicaþii ºtiinþifice (...) aþi creat o adevãratãºcoalã, ca un stat-major de elitã (...) spre adesãvârºi ºi acea operã pe care AcademiaRomânã a început-o – în liniºte ºi fãrãmanifestãri zgomotoase – încã din primiiani ai existenþei sale.”

Un cuvânt de rãspuns memorabil a fostrostit de acad. Grigore Antipa la 13 iunie1926, cu prilejul titularizãrii eminentuluiom de ºtiinþã, speolog, Emil Racoviþã, celcare a participat la expediþia întreprinsã înAntarctica cu vasul „Belgica”. Preºedinte deonoare al Societãþii de speologie ºi Societãþiide zoologie a Franþei, pentru care exprima

sentimente de adâncã admiraþie, „nu numai pentruun om de ºtiinþã de reputaþie universalã ºi unuiadin cei mai strãluciþi reprezentanþi ai culturiiromâne, ci, totodatã, ºi unui coleg de specialitate,de care mã leagã, din cea mai fragedã copilãrie,o strânsã prietenie”.

Desigur, într-un cuvânt de deschidere la uneveniment comemorativ dedicat unei personalitãþiatât de strãlucitoare în performanþe profesionale,nu se poate face o incursiune în nominalizareaprestigioaselor sale realizãri. Rezultate remarcabilea obþinut ºi în cercetarea ºtiinþificã zoologicã, înstudiile din Marea Neagrã asupra peºtilor endemici,în apele dulci ºi marine, unde, ca urmare a desco-peririlor sale, se poate confirma, cred eu, fãrã dreptde tãgadã, cã ilustrul savant Grigore Antipa estecel mai renumit ecolog ºi hidrobiolog român.

Prin ppublicarea, îîn aanul 11935, a lucrãriiL’organisation générale de la vie collectivedes organismes et du mécanismes de la

production dans la Biosphère, Grigore Antipa punebazele unei noi ºtiinþe interdisciplinare, bioeconomia,care are la bazã o teorie biologicã originalã, careconstã în înþelegerea respectãrii echilibrelorecologice.

Nu pot sã nu arãt cã, în anul 1965, când,cu o bursã FAO, am fãcut o specializare în SUA,la Universitatea Urbana, Statul Illinois, am aflatpentru prima datã noþiunea de bioeconomie, teoriea românului Grigore Antipa, care se aplicã pentruexploatarea complexã a luncilor inundabileale fluviului Illinois.

În alocuþiunea mea, l-am numit pe Grigore Antipa,mare savant ºi patriot.

Grigore AAntipaºi mmultidisciplinaritatea ººtiinþificã

AAccaadd.. CCrriissttiiaann HHEERRAA

Alteþã RRegalã, Domnilor ccolegi,Membrii institutului lui Salomon din insula lui Bacon, Bensalem, egali cu

cele mai înalte personagii ale statului, apãreau în public îmbrãcaþi în costumepompoase, înconjuraþi de un aparat sacerdotal, cu mitrã, cârjã ºi patrafir; laintrarea lor într-un oraº, toþi magistraþii ºi funcþionarii formau un cortegiu solemn,în fruntea cãruia se purta o cruce, ca înaintea unui episcop, în timp ce membriiinstitutului strãbãteau mulþimea îngenunchiatã ºi o binecuvântau.

În adunãrile lor, academicienii din Bensalem cântau liturghii ºi ridicau rugãciuniconsacrate a aduce omagii autorului ºi suveranului acelor opere admirabile, care

formau obiect al studiului ºi contemplãrii lor.Azi, savanþii nu au nevoie de acest aparat exterior, care sã loveascã

imaginaþia mulþimii ºi sã cucereascã ºtiinþei în acest fel locul de onoarece-i aparþine.

Cãci azi strãlucirea culturii ºi a ºtiinþei se rãsfrânge îndeajuns ºi asupramodeºtilor ei reprezentanþi, care, dacã ar fi fost proclamaþi, cu o uºoarã ironie,de nemuritori, e pentru cã ei participã cu un infinit devotament la opere eterne.

Sã fie permis totuºi acelui ce vã vorbeºte sã ia pildã de la pontifii colegiuluisfânt din Bensalem ºi sã aducã acum, când are înalta satisfacþie de a se gãsiîn mijlocul d-voastre, un imn de slavã destinului fericit ce-i este hãrãzit AcademieiRomâne, spre onoarea ºi prestigiul patriei.

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 2201866

Formulat aastfel, la o primã vedere, titlulstudiului de faþã poate apãrea paradoxalcititorului. În realitate, el surprinde un aspect

caracteristic artei contemporane, avertizând cumvacã ceva neobiºnuit se întâmplã în acest univers alcreaþiei umane, intrinsec vieþii noastre. Se pare cãproduse ale creaþiei artistice submineazã statutulcunoscut al artei. Sesizând acest fenomen, survinunele interogaþii inevitabile: Ce este, totuºi, arta?ªi apoi, oare este posibilã arta în afara esteticului?În fine, ce este ºi ce sens are dezestetizarea opereiartistice? Vom încerca, în cele ce urmeazã, sãcãutãm rãspunsurile potrivite acestor interogaþii.

Fãrã îndoialã, arta a fost ºi a rãmas unul dintredomeniile esenþiale de manifestare a culturii. Eaconstituie o modalitate spiritualã de expresie cedepune mãrturie despre fiinþarea în chip specifica omului în lume. Mai mult, suntem mereusurprinºi în faþa puterii sale miraculoase dea ne spune cum este aceastã fiinþare ºi, maiales, de a ne spune ceva semnificativ desprecel ce fiinþeazã (1). Este o spunere liberã, înforme care se adreseazã cu precãdere percepþieisensibile, diferenþiindu-se astfel de oricare altãmodalitate de expresie de tip utilitar, dar ºi decelelalte configurãri ale culturii ca ºtiinþa, morala,religia, filosofia, prin care spiritul vorbeºte lumii(2). Aceastã distincþie provine mai ales din faptulcã arta, dincolo de numeroasele definiþii ce is-au dat, este o întrupare a valorii estetice, careîi conferã identitate ºi specialã legitimitate întretoate celelalte produse ale activitãþii omeneºti.Deºi în structura sa coexistã, într-o unitate denezdruncinat, diferite valori (morale, politice,economice, juridice, religioase etc.) care alcãtu-iesc substanþa vieþii umane din care se nutreºteartistul, în afara valorii estetice, sub dominaþiacãreia se plaseazã toate celelalte, arta, maiexact, opera de artã este o negare de sine (3).Ea poate fi orice, un document, un obiect utilitar sauunul ce cuprinde semnificaþii empirice, dar s-a exclusdin sfera artei. Este adevãrat cã, în aceastã privinþã,circulã astãzi puncte de vedere conciliante, asupracãrora vom reveni ceva mai încolo. Acum însãtrebuie sã mai adãugãm, în continuarea aceleiaºiidei, încã un aspect deosebit de important: izvorâtãdin tensiunile spiritului omenesc în raporturile salecu realitatea exterioarã ºi cu sine, opera de artã„se detaºeazã de lumea empiricã ºi produce o altaopusã ei, de esenþã proprie, ca ºi cum ar fi” (4).

Dintr-uun uunghi dde vvedere aasemãnãtor, Vianu,polemizând cu Et. Souriau, care susþineacaracterul operei de a fi un lucru, propune

conceptul „arealitãþii” artei, remarcând însuºirileei „de a fi sustrasã ºi izolatã de planul practic allucrurilor” (5). El pledeazã astfel pentru ideea conformcãreia „arta nu este un lucru, ci aparenþa unui lucru”ºi, prin urmare, aparþine „regiunii ideale a aparen-þelor”. De aici decurge autonomia artei faþã derealitatea ca atare ºi faþã de toate celelalte formeale activitãþii omeneºti, ceea ce se constituie înpropriul sãu principiu funcþional, care pretinde caorice creaþie artisticã, deºi eterogenã în conþinutulei, sã fie valorizatã prin ceea ce îi este intrinsecspecific; adicã pe temeiul valorii estetice, nu apelândla criterii exterioare, pe baza cãrora i se poatecere sã fie ceea ce ea nu este.

Dacã trebuinþa generalã de artã ºi esenþa arteiau o explicaþie ancoratã în metafizicã, ce trimite,

între altele, la argumentul lui Hegel, potrivit cãruia„omul trebuie sã facã din lumea interioarã obiectal conºtiinþei sale spirituale, obiect în care (...) îºirecunoaºte propriul sãu eu” (6), fenomenalizareaartei cere determinãri temporale ºi spaþiale. Aceastaînseamnã cã, în vreme ce prima dimensiune sur-prinde caracterul universal ºi etern al artei înperspectivã conceptualã, a doua, prin naturaei empiricã, reflectã continua sa particularizare,devenire ºi diversificare. Cu alte cuvinte, arta caformã de expresie umanã a fost ºi este oriunde ºioricând ceea ce este, adicã artã pur ºi simplu, înpofida oricãror pãreri contrarii. Privitã în orizontultemporalitãþii, arta s-a obiectivat în creaþii artistice,

care au cunoscutevoluþii dintre celemai profundeºi diverse, atâtde-a lungul epociloristorice, cât ºi înraport cu spaþiileculturale diferite.De la arta antichi-tãþii ºi cea medie-valã, la renaºtere,clasicism, roman-tism, de la schim-bãrile modernitãþiila cãutãrile febrileale contempo-raneitãþii ºi revoltelepostmoderniste,de la arta vechiuluiOrient la ceaegipteanã, ele-nisticã, africanã,europeanã etc.se configureazão incomensurabilã

imagine policromã alcãtuitã din operele artistice,în care epocile istorice ºi culturile lumii se oglindescfidel, cu tot ceea ce au ele mai reprezentativ înplanul vieþii istorice ºi spirituale. Altfel spus, viziunimitologice, filosofice, religioase, ºtiinþifice desprelume, concepþii morale, fapte istorice ºi politice etc.sunt filtrate în imensa varietate a creaþiilor artistice,care ºi-au pus pecetea pe orice tip de societate.

Fireºte, ccele dde mmai ssus constituie numai unuldintre aspectele care confirmã teza dubluluicaracter al artei, de care vorbeºte Adorno.

El susþine, pe baza unui larg consens, cã arta este,în acelaºi timp, autonomã ºi fapt social (op. cit.,p. 11), ceea ce se rãsfrânge imediat asupra orizon-tului autonomiei sale. Este o relaþie strânsã cuempiria, confirmatã ºi de adevãrul conform cãruiaculturile ºi epocile istorice, sub influenþa unei spiri-tualitãþi determinate sau a unei anumite concepþiidespre lume, au înþeles arta fiecare în chip propriu,i-au conferit semnificaþii ºi funcþii diferite, modelândgustul care a îndrumat creaþia propriu-zisãºi evaluãrile bunurilor artistice.

Marea diferenþiere a percepþiei ºi rosturilor rezer-vate artei, precum ºi a idealurilor ce au cãlãuzit-o,reprezintã, în concepþia lui Pareyson, conþinutul„poeticilor” care guverneazã artisticul ºi au caracteristoric ºi operativ (7). Spre deosebire de esteticã,orientatã, dupã opinia autorului citat, spre definireaunui „concept” filosofic al artei ºi având un caracterspeculativ, poeticile „apar pentru a propune «idealuri»

artistice ºi «programe» deartã” (Ibidem, p. 406). Caatare, ele sunt concentrate încoduri normative de creaþie,argumentate în lucrãri teore-tice, modelând stilul autoruluiºi gustul publicului. La fel delegitime, din punct de vedere estetic, poeticile, spunePareyson, „prescriu artei sarcini de a «înfãþiºa» rea-litatea, ca în programele unei arte realiste, naturaliste,veriste” (Ibidem, p. 409) ori de a „transfigura”, a„deforma” sau „descompune” realitatea, þintind cãtrefinalitãþi distincte sau pur ºi simplu de a inventa orealitate ineditã, în contrast cu cea cunoscutã prinexperienþã sau chiar opusã acesteia. Alte poeticisolicitã artei spontaneitate ingenuã, imediateþeinstinctivã în exprimarea sentimentelor, dupã cumaltele pretind artistului un savant efort constructiv,strãin oricãror semne afective (Ibidem).

Cel ppuþin ddouã aaspecte ni se pare cã trebuiesã reþinem în contextul de faþã, în legãturãcu aceste poetici. Primul: autor al teoriei

conform cãreia „arta este purã formativitate”,Pareyson considerã, pe bunã dreptate, cã indiferentdacã este exponentul uneia sau alteia dintre poetici,important e ca în creaþia artisticã, autorul sã „imagi-neze” ºi sã „formeze”, încât rezultatul sã fie artãautenticã. De asemenea, esenþial este ca arta sãfie interpretatã nu în sens poetic, ci în primul rândestetic, pornind de la o fenomenologie a experienþeiartistice.

Al doilea aspect: niciuna dintre poetici nu trebuieabsolutizatã, astfel încât sã pretindã cã ea singurãconþine esenþa artei, erijându-se, în consecinþã,într-o falsã esteticã. O poeticã sau alta este recoman-datã artiºtilor pe baza unei concepþii despre lume, darea trebuie sã aibã caracterul unei dorinþe; niciodatãsã nu se transforme într-o comandã imperioasã ºi nicisã nu impunã criterii de apreciere a operei artistice(Ibidem), aºa cum s-a întâmplat în istorie. Exemplulcel mai proaspãt ºi concludent pentru noi esterebarbativa doctrinã a realismului socialist, carea compromis, între altele, romanul realist, careajunsese la zenit în veacul al XIX-lea. Fapt în generecunoscut, în devenirea autonomiei sale, arta a trebuitsã facã faþã cerinþelor de a rãspunde unor imperativepolitice, religioase, pedagogice, sã fie angrenatãîntr-un joc frivol în serviciul decorativismului, divertis-mentului ºi, mai nou, al apetenþelor comerciale.Înaceste împrejurãri, artistul ºi-a însuºit punctul devedere al „comanditarului”, urmãrind sã producãanumite efecte asupra publicului.

Este uun aadevãr pe care Hegel îl recunoaºte,dar nu îl legitimeazã. Conciliant în aparenþã,filosoful socoteºte cã, în general, arta „poate

fi ºi în serviciul altor scopuri”, asumându-ºi „un rol desimplu secundant”. În atare situaþie, însã, ea îºirealizeazã finalitatea nu prin sine, „ci prin alte obiecteºi raporturi” (8). Totuºi, arta are capacitatea de a seelibera de asemenea servituþi, pentru „a se ridicaliberã ºi de sine stãtãtoare pânã la adevãr, în care,neatârnatã, ea îºi atinge plenitudinea, realizândnumai propriile sale scopuri” (Ibidem). Prin urmare,supusã comenzilor sau exigenþelor unui programdinainte stabilit, arta existã nu atât prin sine, câtmai ales prin modul aparte în care îºi onoreazãcomanda. Ea îºi poate, însã, împlini menirea numaiurmãrindu-ºi propriile finalitãþi.

Mai eeste aarta îîntruparea vvalorii eestetice? ((II)

MMaarriinn AAIIFFTTIINNCCÃÃ

Pentru ssusþinerea aacestei aafirmaþii, dacã este nevoie, amintesc aici,cu prilejul comemorãrii sale, excepþionala comunicare prezentatã înAcademia Românã la data de 5 aprilie 1940, moment de grea cumpãnã

pentru România, publicatã în Analele forumului nostru, cu titlul Rolul AcademieiRomâne în combaterea campaniilor de ponegrire a poporului ºi statului român,actualizatã ºi consideratã ca o chemare în paginile revistei Curtea de la Argeº.

Grigore Antipa a început discursul, considerat comunicare, spunând: „Niciunpopor de pe întreaga faþã a globului nu a fost mai ponegrit ca poporul român.Neadevãruri patente, statistici anume ticluite, insinuãri tendenþioase, ... s-austrecurat mai bine de o jumãtate de secol în literatura beletristicã ºi în ºtiinþa dintoate þãrile, în cãrþile cele mai rãspândite de informaþii, în descrieri geografice,reviste ºtiinþifice, ziare ºi aºa mai departe.”

Putem considera aceastã comunicare academicã, acest discurs, drept unapel cãtre cei 167 de membri corespondenþi ºi titulari ºi 35 de membri de onoarepe care îi are astãzi Academia Românã? În ce mã priveºte, cred ca DA.

Avem datoria sã ne susþinem neamul, patria ºi pãmântul pe care ºi dincare trãim. Sã învãþam ºi sã reþinem gândurile bune de la prestigioºii noºtripredecesori ºi sã clãdim cu devotament ºi dãruire un viitor prosper pentruRomânia, þara care aniverseazã în 2018 Centenarul Marii Uniri.

(Cuvânt rostit pe 20 noiembrie 2017 în Aula Magna a Academiei Române, îndeschiderea Sesiunii Satul Românesc -100 de ani de evoluþie ruralã, dedicatãCentenarului Marii Uniri, prilejuitã ºi de împlinirea a 150 de ani de la naºtereailustrului naturalist român Grigore Antipa.)

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 77

Plãsmuitã ffãrã cconstrângeri programatice,opera de artã, în apariþia ei sensibilã, sedeschide reflecþiei ºi confirmã libertatea

creatorului sãu.De pe acest promontoriu ideatic pe care s-a

aºezat modernitatea, întrebarea privitoare la artã,la esenþa, conþinutul ºi finalitatea sa, este reluatãcu o energie care violenteazã tabuuri, tradiþii, regulianchilozate în contextul condiþionãrilor socialeºi spirituale, care angajeazã artistul noilor vremuri.Problematizãrile generate de tensiunile spiritualeale timpului profileazã douã orientãri ideatice. Unaa constituit-o estetismul sau miºcarea „l’art pourl’art”, fundatã pe cultul frumuseþii ca valoare supremã.A doua orientare se coaguleazã în jurul ideii detransgresare a exclusivitãþii esteticului ºi structurareazonelor valorice tensionate ale extraartisticului.

Prima orientare este, dupã cum se ºtie, o reacþiede protejare a artei împotriva presiunilor falsificatoareexercitate de lumea modernã, prinsã în vârtejul ex-pansiunii industrializãrii ºi urbanismului, din a douajumãtate a secolului al XIX-lea. Promotorii estetismu-lui, înfruntând o realitate socialã potrivnicã, „au aprinscultul pasionat al frumosului”, nãzuind, cu afinitãþiplatoniciene, sã atingã desãvârºirea de sine prin„iubirea pentru frumuseþea vizibilã” (9). În consecin-þã, ei au formulat concepþia izolãrii artei de viaþã,dar ºi de publicul „insensibil”, prin cultivarea formeiperfecte, mai puþin interesatã de idei, în cãutarea fru-museþii ca valoare absolutã. Cu specificul sãu, artaexistã în sine, scopul ei constã în a fi frumoasã.

Teoretizând aceastã viziune esteticã, Poe scrie,în eseul Filosofia compoziþiei, cã esenþa frumuseþiirezidã în „elevaþia intensã ºi purã a sufletului”.Este un efect ce trebuie sã devinã preocupareafundamentalã pentru oricare artist. Artã a cuvântului,poezia înseamnã „crearea ritmicã a frumuseþii.Singurul ei arbitru e gustul. Cu intelectul sau cuconºtiinþa nu are decât relaþii colaterale” (op. cit.,p. 425). Ecoul acestor idei s-a auzit chiar ºi dupãce protagoniºtii miºcãrii artã pentru artã au fostcuprinºi ei înºiºi de anumite deziluzii. Un exponentde frunte al abstracþionismului, Kandinsky, trãiafebra estetismului. „Totul în el se orienta sprepuritate”, izbutind astfel „sã elibereze liniaºi cunoaºterea de orice servituþi” (10).

Determinat dde aanumite eelemente justificative,formalismul estetic a însemnat exploatareaunui nivel al operei ºi neglijarea celuilalt,

conþinutul. Fãrã îndoialã, istoria artei atestã faptulcã cele douã componente se despart uneori, deºiintegrarea lor este premisã a valorii estetice ºi acalitãþii artistice (11) – oarecum desuetã astãzi caproblemã, nu ni se pare oþioasã reamintirea adevã-rului cã echilibrul ºi unitatea dintre forma esteticã ºiconþinutul de viaþã sau ideatic dau reuºita unei creaþiiartistice. Dezechilibrele ce apar în structura operei îiprejudiciazã, într-un fel sau altul, calitatea ºi evidentvaloarea. Potrivit observaþiei lui Adorno, atunci „cândarta este perceputã doar în perspectivã esteticã, seîntâmplã ca tocmai din aceastã perspectivã ea sã nufie perceputã corect” (12). De aceea, conceptul arteipure ºi expresia sa empiricã în creaþie a provocatcritici vehemente, pânã la „desconsiderarea fãþiºã ºidispreþul faþã de infatuarea esteticã” (13). Purismul

estetic primeºte astfel replica atitudinii opuse prindenunþul estetismului ºi propovãduirea nonartei,antiartei, care profileazã a doua orientare, nu maipuþin excesivã, menþionatã mai sus. Ca urmare, lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul celui urmãtor,fenomenul artei este dominat de varii teme ºi ideiprovocatoare, motivaþii nu de puþine ori contradictorii.Sunt puternice tensiuni interioare din care erupbinecunoscutele curente avangardiste care invadeazãliteratura, teatrul, muzica, artele plastice, afirmândo zgomotoasã reacþie contestatarã, negativistã, înnumele libertãþii absolute de expresie ºi cãutãrii unuilimbaj mai proaspãt ºi neprihãnit. Sunt legitimateastfel exerciþiile de creaþie subordonate unui idealcare transcende arta.

Fãrã îîndoialã,acestemanifestãri,

cu tot ceea ce le-auurmat de-a lungulultimului secol atâtde convulsiv, augenerat ºi întreþinutprocesul dezesteti-zãrii artei, ai cãruimartori suntem ºiîn prezent. În fond,dezestetizarea estemiºcarea opusãpurismului estetic ºi,la fel de unilateralãca aceasta, esteintegratã în realitatea desemnatã prin sintagma artãmodernã sau artã postmodernã. Ea se poate traduceprin contestarea caracterului estetic al operei deartã ºi, în consecinþã, eludarea însuºirii esteticea obiectului artistic sau, mai larg, a creaþiei artisticede orice fel. Se considerã cã abordãrile teoreticecoagulate în Renaºtrere ºi Luminism sunt socotiteinactuale, ºi-au pierdut „elanul umanist-utopic”,responsabil de faptul cã „arta a decãzut, amorfãºi pervertitã, la nivelul unei estetici a trivialitãþii”,care se „manifestã pretenþios, cultivând, în acelaºitimp, comoditatea lipsei de idei” (Ibidem, p. 25).Ca urmare a declaraþiilor ºocante ºi excesivede acest tip, cantonarea artistului în zona „arteiestetice” ºi realizarea unor creaþii destinate delec-tãrii gustului este anatemizatã, pe considerentulcã ar fi academistã ºi superficialã. Un singurexemplu: muzica lui Mozart ºi Schumann saua oricãrui compozitor din acelaºi orizont stilistic,care dã prevalenþã armoniei, melodicitãþii, frumuseþiispirituale, propunând nobilitatea umanã, este uneoritãgãduitã în numele aleatorismului, muzicii concrete,electronice, a celei noi, care ni se adreseazã înlimbaje care exaltã trãirile senzuale sau abstracþiu-nile, se propun agitatei civilizaþii tehnologice actuale,în care omul este reorintentat cãtre natura primarã.

Motivaþiile, tezele ºi faptele pe care se sprijinãreacþia dezestetizantã sunt dintre cele mai diverse.Adeseori divergente, ele converg în contestarea ºirefuzul principiilor, conceptelor clasice sau generaladmise de artã, operã, estetic, artistic, receptareacreaþiei artistice etc., întrucât sunt învechite ºiepuizate. În consecinþã, sunt repuse în discuþie.

Fireºte, actul în sine nu este singular. Întrebareaprivitoare la artã s-a pus adeseori în contexte istoricediferite. Surprinzãtoare este nu reluarea ei în prezent,ci vehemenþa contestatarã a propriilor condiþiide existenþã ºi a rosturilor artei însãºi. Impulsuldezestetizãrii, al antiartei este generat de evoluþiaistorico-socialã a culturii, în general, ºi a fenomenuluiartei, în special. În conflict cu tot ceea ce înseamnãcopie a realitãþii sau imitaþie desuetã, cu ceea ce aavut valoare cândva, experienþa artisticã, îndrumatãde principiul cã nu existã artã fãrã libertate, estesubordonatã pe de-a-ntregul cãutãrii frenetice anoului, dincolo de orice convenþii ºi refugiindu-secu predilecþie în zona reflecþiei, susþinând cã arta

autenticã nu este aceea care faciliteazã„comoditatea ºi lipsa de idei”, cã nu esteidenticã cu „rezervaþiile estetice” ale muzeelorºi nici nu se opreºte acolo unde, în loculplãcerii apatice, i se cere contemplatoruluiefortul confruntãrii perceptive. În strãdaniade a zãmisli opere care se adreseazã „nuochiului trupesc, cât mai ales celui spiritual”(Spengler, Declinul Occidentului), limbajele ºiformele de exprimare artisticã ne pun mereuîn faþa unor creaþii care confirmã fenomenuldezestetizãrii.

Note1. Marin Aiftincã, Misterul artei ºi experienþa

esteticã, ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã,Bucureºti, Editura Academiei Române, 2007, p. 5.

2. Marin Aiftincã, Perspective filosofice,Bucureºti, Editura Academiei Române, 2011, p. 74.

3. Noþiunea de artã este atât de generalã ºi abstractã,încât nu-i corespunde nimic real. Ea îºi circumscrieconþinutul ºi dobândeºte concreteþe numai atunci când oasociem cu opera.

4. Theodor Adorno, Teoria esteticã, traducere dingermanã de Andrei Cornea, Gabriel H. Decuble, CorneliaEºianu, Piteºti, Paralela 45, 2005, p. 6.

5. Tudor Vianu, Estetica, Bucureºti, Editura pentruLiteraturã, 1968, p. 77.

6. G.W.F. Hegel, Prelegeri de esteticã, vol. I, traducerede D.D. Roºca, Bucureºti, Editura Academiei, 1966, p. 37.

7. Luigi Pareyson, Estetica. Teoria formativitãþii,traducere de Marian Papahagi, Bucureºti, Editura Univers,1977, p. 405.

8. G.W.F. Hegel, Op. cit., p. 13.9. K.E. Gilbert, H. Kuhn, Istoria esteticii, traducere

Sorin Mãrculescu, Bucureºti, Editura Meridiane, 1972,p. 418. Vezi ºi paginile urmãtoare.

10. Pierre Courthion, Curente ºi tendinþe în artasecolului XX, traducere Maria Carpov, Bucureºti, EdituraMeridiane, 1973, p. 187.

11. Se face distincþie între opera de artã (de orice tip)ºi obiectul estetic (concretizarea operei constituitã întrãirea esteticã). Aceeaºi delimitare conduce implicit ladeosebirea dintre valorile artistice, care se afirmã în operapropriu-zisã, ºi valorile estetice, care apar concret înobiectul estetic (Roman Ingarden, Studii de esteticã, tradu-cere în româneºte, Bucureºti, Ed. Univers, 1978, p. 223).

12. Theodor Adorno, Op. cit., p. 13.13. Werner Hofmann, Fundamentele artei moderne,

vol. I, traducere Elisabeth Axmann-Mocanu, Bucureºti,Editura Meridiane, 1977, p. 40.

(Va urma)

Lacrima AAneiNicolae MMãtcaº s-aa nnãscut lla 227 aaprilie 11940,

în CCrihana VVeche, jjudeþul CCahul, BBasarabia. SStudii pprimare,gimnaziale ººi mmedii îîn ssatul nnatal. LLicenþiat aal UUniversitãþii ddeStat ddin CChiºinãu, FFacultatea dde IIstorie ººi FFilologie, sspecializareaLimba ººi lliteratura rromânã ((1962). SStudii ppostuniversitare ddedoctorat lla LLeningrad ((1964-11967). TTimp dde ppeste 330 dde aania llucrat îîn îînvãþãmântul uuniversitar ((Universitatea ddin MMoldovaºi UUniversitatea PPedagogicã „„Ion CCreangã” ddin CChiºinãu).Ministru aal EEducaþiei aal RRepublicii MMoldova îîn 11990-11994.A sscris mmai mmulte mmanuale uuniversitare, eeste mmembru aal UUniuniiScriitorilor ddin RRomânia ººi MMoldova, aa pprimit nnumeroase ddistincþii,printre ccare ººi ttitlul dde ddoctor hhonoris ccausa aal UUniversitãþiidin BBucureºti.

Dintre vvolumele dde vversuri ppublicate: Surâsul GGiiocondeii(1997), Trenul ccu uun ssiingur ppasager (1998), Azzur (2002),Câte-ss vviisele, mmultele (2003), Coloana iinfiiniituluii (2003),De-aa aalba –– nneagra (2006), Roatã dde oolar. SSonete (2008),Vernale pploii (2008).

Poemul aalãturat eeste rreluat ddin nnumãrul 77 ((octombrie-decembrie 22017) aal rrevistei Arena lliiterarã, Editura BBetta,Bucureºti.

De pparcã aaxu-ll þþine, ddreaptã, AAna

Negat, uun ttimp, mmãreþul TTurn EEiffel.Mai nnou, lla nnoi, CColoana llui BBrâncuºi.Prea ddur llovea-nn oorgoliul dde ssus-ppuºiAl uunor mmari ppigmei ccroiþi aaltfel.

Idei, lla ffel, þþinute îîn ccãtuºi:Prea ssus þþinteau ccu ssuflul llor rrebel.În ppâclã, þþevi ssonore, dde ooþel, Loveau îîn aax sspinal cca-nn ggrele uuºi.

Turbau ccãlãii. SSfinþii ddin ccelule,În uultim cceas, ssub ssabie, ppe ttrunchi,Nu cconsimþeau ssã mmoarã îîn ggenunchi.

Nu ss-aa-nndoit nniciunul ddin mmodule,De pparcã aaxu-ll þþine, ddreaptã, AAna,Cum sstau, îîn vvreme, TTurnul ººi CColoana.

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 2201888

Omul, îîn nnaivitatea llui perenã, se consi-derã stãpânul Pãmântului, folosind fãrãdiscernãmânt resursele, poluând ºi

distrugând mediul natural, într-un avânt care parede necontrolat. În bunã mãsurã, la acest compor-tament al omului contemporan a contribuit ºipericuloasa ideologie marxist-leninistã precumcã omul ar fi „stãpânul naturii”.

Speranþa cã tehnologia viitorului ar putearezolva problemele omenirii este o iluzie, dacãcomportamentul uman nu este autocenzurat.Libertatea nu este fãrã limite ºi orice acþiuneumanã majorã, orice soluþie aparent salvatoareeste contracaratã de o reacþie compensatoriecare reseteazã sistemul. Fie cã este vorbade sisteme tehnologice revoluþionare, fiede proiecte socio-economice inovative, con-secinþele finale se reflectã adesea negativasupra existenþei umane.

Pericolele care ameninþã potenþial lumeacontemporanã pot fi exogene, naturale,din lumea care ne înconjoarã, sau endogene,din interiorul societãþii omeneºti. Conformadevãrului biblic, templul se dãrâmã cuuneltele fãurite în interiorul acestuia...

Pericolele endogene sunt insidioaseºi consecutive propriilor acþiuni ºi compor-tamente, o contrareacþie a sistemului. Se nereamintim cã deteriorarea procesului educaþiei,nemunca ºi comportamentul hedonic alreprezentanþilor societãþii contemporanesunt relevante ºi îngrijorãtoare.

În context, ca o excrescentã a orgoliului uman,apare puterea, ca mijloc ºi scop. Dupã unii analiºti,sociologi ºi filosofi, puterea financiarã, ca o ame-ninþare, este un fel de rezultantã a puterii omuluicontemporan. Este forma cea mai complicatã,dominantã ºi imposibil de combãtut! Rezultãcã una dintre cele mai redutabile ameninþãrieste cea economico-financiarã, polarizareasocietãþii umane ºi crizele, greu controlabile.

Societatea uumanã, implicit, este expusãla diferite alte ameninþãri, în bunã mãsurãrezultate direct sau derivate ale puterii

economico-financiare. Un exemplu este amenin-þarea CBRN, respectiv armele chimice, biologice,radiologice ºi nucleare.

Ameninþarea nuclearã, redevenitã actualãdupã Rãzboiul Rece, teribilã, pare imposibilãsau improbabilã datoritã consecinþelor globalede neimaginat. Dar sã nu fim prea optimiºti.La ora actualã, 10 state deþin arme nucleare.

Printre numeroase alte ameninþãri, una estegeneratã de imigraþia necontrolatã ºi necontrolabilã,care induce crize complexe culturale, religioase,demografice ºi finalmente geopolitice. Aplicându-se

conceptul „politicii corecte” ºi principiile discriminãriipozitive pentru etniile ºi comunitãþile minoritare,acestea, cel puþin în parte, vor recurge la toatemijloacele pentru autonomie sau chiar desprinderede statul din care fac parte. De aici, un nou tip de

crizã, la careasistãm deja!

Ameninþãrileglobale, geo-politice vizeazãdominaþia chiarasupra unornaþiuni indepen-dente care dorescun anumit tip deafiliere ºi alianþe.Vezi vizibila iritarea Rusiei faþã deextinderea spreest a NATO ºi UE,deºi, teoretic celpuþin, naþiunileau dreptul suverande a-ºi alegealianþele, politicileºi strategiile.

Fãrã a inten-þiona sã enunþºi sã analizez

potenþialele ameninþãri globale sau cu impactnaþional, este esenþial de subliniat cã, toate acesteameninþãri, enunþate sau nu, îºi produc efectelespecifice mai ales în contextul preexistenþeiunor vulnerabilitãþi.

Sã încercãm sã centrãm puþin discuþia noastrãasupra unor probleme ºi vulnerabilitãþi mai multsau mai puþin specifice societãþii româneºti.

Spre exemplu, deloc lipsitã de semnificaþie estemigraþia românilor în ultimii 28 de ani, vulnerabilitãþiledemografice induse, consecinþele asupra forþei demuncã calificate, cu impact major, economic, socialºi finalmente asupra dezvoltãrii României.

Dupã ccum bbine ººtim, România a devenito þarã de emigraþie cu urmãri economice,sociale, demografice ºi de securitate

îngrijorãtoare. Se admite cã, dupã Siria, Româniase confruntã cu o dramã emigraþionalã care îi vamarca evoluþia pe termen mediu ºi lung. Recent,se estimeazã emigraþia la circa 5 milioane de români.În acest context, România se calificã drept una dintreimportantele furnizoare de forþã de muncã calificatãla nivel european ºi nu numai.

Este axiomatic cã resursa umanã este ceamai importantã ºi determinantã în orice processocio-economic ºi imposibil de substituit.

Fenomenului migraþional românesc este explicat

prin motive economice,þinând de impredictibilitateainvestiþiilor ºi a locurilor demuncã, de lipsa unui proiectde dezvoltare a þãrii petermen mediu ºi lung.Consecinþele, desigur, sunt ºi de naturã demogra-ficã, fapt cu urmãri complexe ºi de lungã duratã.Au dispãrut peste 40% din locurile de muncã dineconomie, ca urmare a unor privatizãri pãguboase,finalizate cu închiderea unor companii industrialeºi nu cu investiþii ºi dezvoltare, cum s-ar fi cuvenit.

Ciudat este cã, la nivel politic, se vorbeºte desprereindustrializare – dar nu avem niciun semn cãlucrurile merg în acest sens.

Vorbim ººi ddespre ddezvoltare regionalã, pentruarmonizarea dezvoltãrii regionale a þãrii,dar se constatã depopularea unor zone

ºi scãderea implicitã a interesului investitorilor. Nuexistã o abordare pozitivã a unui eventual procesde întoarcere a emigranþilor, proces care este, poate,mai complicat decât emigraþia însãºi. Cel mai gravaspect pare a fi impredictibilitatea investiþiilor,inexistenþa unor proiecte zonale sau regionale,a ºcolilor de diferite grade repartizate armonios,a instituþiilor spitaliceºti ºi ambulatorii stabile ºiperformante etc. Aparentele avantaje ale migraþiei,respectiv reducerea ºomajului, combaterea sãrãcieila nivelul familiilor emigranþilor, poate chiar creºtereanivelului de trai, orientarea potenþialã a unor resursefinanciare cãtre þarã etc., nu par a compensaconsecinþele negative.

Se estimeazã, într-un raport al Comisiei europenepentru ocuparea forþei de muncã, afaceri socialeºi incluziune, din 2012, cã economiile emigranþilorromâni ating cifra de 11.981 milioane euro anual,sumã care ar putea contribui la dezvoltarea econo-micã a României, pe termen lung.

Se sugereazã direcþionarea acestor resursefinanciare spre proiecte de dezvoltare ruralã,prin iniþierea ºi consolidarea contractelor cudiaspora româneascã, atragerea economiiloracestora în þarã.

Sporirea îîncrederii eemigranþilor în mediulde afaceri românesc ar putea constitui,evident, o prioritate pentru statul român.

În acest sens, se recomandã o strategie naþionalã,cu planuri anuale de acþiune din care sã rezulteimplicarea diasporei româneºti, posibilitãþi de inves-tiþii, analiza tendinþelor pieþei forþei de muncã etc.Finalmente, este nevoie de realizarea unei bazede date despre emigraþie, studii ºi cercetãri siste-matice asupra fenomenului, prognoze, recomandãride politici, studii de impact, evaluãri etc.

Poemul llunii

Despre eemigraþie ººi iimportanþadiasporei rromâneºti

Acad. VVictorr VVOICU

«Spuneþi-mmi, uunde,-nn ccare vvis E FFlora fflorilor rrâmlene:Archipiada ººi TThaïs, La ffel dde mmândre, ccosângene? Unde-ii EEcho cchemând aalene,Superb rrotindu-sse pprin llunci În ffrumuseþi nnepãmântene?...Dar uunde-ss iierniile dde-aatuncii?

ªi pprea-nnþeleapta HHeloïs Ce-aa hhotãrât sscopit ssã ffie

Cel EEsbaillart, ººi-aapoi pproscris Sã vvieþuiascã-nn sschimnicie?Dar DDoamna ccare,-nntr-oo mmânie,Pe BBuridan, aa ddat pporunci Sã-ll zzvârlã îîn bbulboana vvie?...Dar uunde-ss iierniile dde-aatuncii?

Cu vversu-ii aademenitor,Unde ee BBlanche –– bboboc dde ffloare ––ªi-AAlice, ººi BBeatrice –– cce ddor!ªi BBerthe ccu pprelungi ppicioare.

ªi AArenburgis? ªªi –– ooroare! –– Ioana dd’Arc ccea aarsã-nn mmunci?Ci uunde-ss, MMaicã-îîndurãtoare?... Dar uunde-ss iierniile dde-aatuncii?»

Închinare:«Mãria TTa! ggrea îîntrebare:(Astea-ss ppoveºti dde sspus lla pprunci, Cãci DDoamnele ssunt ttrecãtoare...) Dar uunde-ss iierniile dde-aatuncii?...»

Balada ddoamnelor dde-oodinioarãFrançois VVillon ((1431 –– 11463?)

Reluare ddin vvolumul RRadu CCârneci, Marii ppoeþii aaii iiubiiriiii –– aantologiie dde lliiriicã uuniiversalã, Editura BBibliotheca, TTârgoviºte, 22017.Un vveritabil cclasic aal cculturii rromâne, ttotdeauna aapropiat rrevistei nnoastre, RRadu CCârneci ((nãscut lla 114 ffebruarie 11928 iin ssatul VValea llui LLal, ccomuna PPardoºi,

Vrancea), aa ttrecut îîn llumea dde lluminã lla 88 ddecembrie 22017, ddeci ccu ddouã lluni ººi ccâteva zzile îînainte dde aa îîmplini 990 dde aani. Mai ssinguri ººi mmai ttriºti, ddar ccu ccãrþile llui aaproape, mmurmurãm aalãturi dde ccei ccare ll-aau ccunoscut, dde ccei ccare ll-aau ccitit: OOdihneascã-sse îîn ppace!...

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 99

Toate pprocesele ccu ccaracter ppozitiv enumeratenu au generat dezvoltarea þãrii, practic, nuau influenþat semnificativ niciun domeniu

relevant socio-economic. Statele care au evaluatobiectiv migraþia încearcã sã valorifice efectelepozitive ale acesteia ºi sã reducã impactul celornegative. În esenþã, aceste state se implicã, prinmãsuri de sprijinire a revenirii migranþilor, sprijinireafamiliilor lor, a investiþiilor acestora.

În scopul exemplificãrii concrete a celor afirmate,sã încercãm sã analizãm starea sistemului românescde educaþie prin prisma raportului Uniunii Europene.

Rezultã din acest document cã în þara noastrãprocentul tinerilor cu vârste între 25 ºi 39 de ani slabcalificaþi a atins 18% în 2005, creºte la 25% în 2015,în timp ce tinerii înalt calificaþi ating nivelul de 25%,România clasându-se sub acest aspect penultimaþarã din UE, dupã Italia. În contextul emigraþieiactuale a forþei de muncã, aceastã poziþie, în rândulprimelor cinci þãri cu cele mai scãzute procente decalificare înaltã în rândul populaþiei tinere, ne creeazãmari vulnerabilitãþi socio-economice.

Deficitul de resursã umanã din România estedin ce în ce mai marcat, practic în toate domeniile:în administraþie publicã, la toate nivelurile, în edu-caþie, în cercetarea ºtiinþificã, în sistemul sanitar,al serviciilor, în domeniul urbanismului º.a.m.d.

Lipsa de interes a tinerei generaþii, oferta ignoratã,neonoratã adesea, pentru ocuparea unor posturistabile în educaþie, învãþãmânt ºi cercetare de cãtretineri înalt calificaþi devine un fenomen periculos,cu consecinþe pe termen mediu ºi lung.

Existã în Europa þãri mici, cum este cazulEstoniei, care prin politici bine orientate ºi predictibileau ajuns la rezultate notabile, respectiv, în 2015, sub20% tineri slab calificaþi, iar cei înalt calificaþi au atinsun nivel de 41%, versus 24–25% în România.Rezultate pozitive au obþinut în acest sens ºi Cehia,Lituania, Croaþia.

Grav este cã, în ultimii 28 de ani, sistemul deeducaþie ºi învãþãmânt marcheazã o scãdere netã acalitãþii ºi a armonizãrii cu nevoile societãþii româneºticontemporane. Nivelul „analfabetismului funcþional”este de peste 40%, au dispãrut ºcolile de meseriiînfiinþate de Spiru Haret cu peste o sutã de aniîn urmã.

Ne confruntãm cu o amnezie periculoasã la nivelde decizie politicã, respectiv necesitatea elaborãriide urgenþã, cât nu este prea târziu, de mãsuripentru redresarea sistemului naþional de educaþieºi învãþãmânt în acord cu nevoile de dezvoltarea þãrii. Sã nu uitãm cã numai românii educaþi suntfoarte performanþi!

În esenþã, se considerã de cãtre autoritãþiprestigioase (Raportul Naþiunilor Unite) cã Româniaînregistreazã a doua cea mai mare creºtere aemigraþiei într-un stat care nu se confruntã cu unrãzboi, în sens clasic. Astfel, migraþia în Româniaa atins 7,3% pe an, pe primul loc aflându-se Siria,cu 13,1%, pe locul trei Polonia, cu 5,1%. În sintezã,vizând cauza determinantã, românii emigreazãdin motive economice; fie ºi-au pierdut locurile demuncã, fie au venituri foarte reduse ºi cautã ºansepentru un trai decent în strãinãtate. Se apreciazã,pe baze statistice, cã jumãtate din populaþia activãdin România a plecat în strãinãtate. Este de remarcatcã românii care au emigrat s-au adaptat uºor în þãrieuropene cu care avem contingenþe culturale, cumsunt Italia, Franþa ºi Spania. Mulþi dintre ei au primitcetãþenia þãrilor respective. Potrivit Eurostat, româniise situeazã pe primul loc în privinþa obþineriicetãþeniei altui stat membru al UE.

Ocomponentã iimportantã a fenomenuluidiscutat o reprezintã migraþia medicilorºi asistenþilor medicali. Din punctul meu

de vedere, care coincide cu al multor analiºti, sis-temul de educaþie ºi învãþãmânt ºi sistemul publicde sãnãtate din România constituie fundamenteale integritãþii morale, performanþei profesionaleºi sãnãtãþii naþiunii noastre. Implicaþiile celor douãsisteme, educaþie ºi sãnãtate, vizeazã determinantprezentul ºi viitorul românilor.

Recent, în octombrie 2017, un ziarist (în ziarulCurentul) relata cã, la Iaºi, 14 agenþii de recrutarereprezentând spitale din Europa ofereau medicilor300 de posturi în Franþa, Germania, Norvegia,Suedia ºi Danemarca, cu salarii de 4.000 euro

pe lunã, cazare ºi cursuri pentru învãþarea limbiiþãrii respective.

Dintr-un raport al Biroului OMS din Româniaºi al Institutului Naþional de Sãnãtate din Româniarezultã cã, în þara noastrã, nu existã un sistemde monitorizare a forþei de muncã din sistemul desãnãtate, nici intern ºi nici extern. Pentru emigraþie,singurul sistem de estimare sunt certificatelede echivalare a diplomei, eliberate de MinisterulSãnãtãþii, ºi certificatele de bunã practicã eliberatede Colegiul medicilor.

Colegiul Medicilor atrage atenþia decidenþilor cã,anual, ies din sistem 3.500 de medici ºi intrã 3.000de medici. Precizãm cã actualmente circa 39.000de medici sunt membri ai Colegiului Medicilordin România.

La nivelul spitalelor, numãrul medicilor a ajunsla 13.521, comparativ cu 20.648 în 2011 ºi 14.487în 2013, versus un necesar de 26.000 de medici.În spitale, 2.961 de medici au vârsta de peste 60 deani, 2.610 între 50 ºi 60 de ani, 3.642 între 40 ºi 50de ani, 3.901 între 30 ºi 40 de ani ºi doar 407 sub30 de ani. Subliniem cã migraþia este predominantã

la generaþia de mijloc, respectiv 30-50 de ani, ceeace ilustreazã o perspectivã de deficit dezastruosde medici ºi de asistenþi medicali în urmãtorii ani.

La o conferinþã recentã, „Better working conditionsfor better care”, organizatã la Bruxeles de ComitetulPermanent al Medicilor Europeni, s-a precizat cãdeficitul de personal medical este imposibil deacoperit în Estul Europei. Mai multe þãri din aceastãzonã acordã sãnãtãþii procente mici din PIB ºi riscãsã rãmânã fãrã medici în câþiva ani, a menþionatpreºedintele Asociaþiei Europene a Medicilorde Spital, dr. Joao de Deus.

Pentru România, de exemplu, în raportul C.M.R.pentru anul 2013 se semnaleazã un record, respectiv,au emigrat 3.000 de medici ºi au absolvit 2.900!

Dupã ddatele IINS, în perioada 2009-2012,în România au activat anual 52.213 mediciºi au ieºit tot anual din sistem 6.757 de

medici, fie prin pensionare, fie prin deces sau emi-grare. Datã fiind cifra totalã anualã a absolvenþilorde medicinã, de 4.881, rezultã cã, deficitul de medicieste dezastruos, respectiv, un deficit anual de 1.876de medici. Un calcul simplu spune cã, în contextulacestei tendinþe, în 28 de ani rãmânem fãrã medici.

Revenim la discuþia noastrã, la alte aspecteconexe. Diaspora româneascã, în ansamblul ei, atâtnumeric, cât ºi calitativ, reprezintã un segment demare importantã al identitãþii româneºti din afaragraniþelor ºi nu numai. În context, trebuie sã apre-ciem adecvat înfiinþarea ºi activitatea MinisteruluiRomânilor de Pretutindeni, care, alãturi de InstitutulCultural Român, elaboreazã politici concrete ºirealiste pentru conservarea ºi dezvoltarea atributeloridentitare ale diasporei, limba, religia ºi culturaromânilor.

Un membru al diasporei româneºti a remarcatrecent o serie de aspecte de notabil interes ºi deanvergurã. În esenþã, compatriotul nostru vorbeadespre „Societatea româneascã globalã”, alcãtuitãdin românii aflaþi pe teritoriul naþional ºi româniirãspândiþi în afara acestui teritoriu. Avem de învãþatacest concept ºi de la alte naþiuni vecine, ambiþioaseºi agresive. În acest sens, trebuie organizate relaþiiconstante cu comunitãþile stabile ale diasporei,asigurarea asistenþei juridice ºi comunicare, în

condiþii de necesitate, sprijinirea culturalã ºi identitarãa românilor din diaspora. România ºi românii trebuiesã-ºi promoveze marile valori ale trecutului ºi aleprezentului. Mândria de a aparþine poporului romândevine astfel o trãire, un sentiment firesc, neperisabil.

Voi îîncheia ccu uun aaspect de mare relevanþãpentru cultura ºi valorile româneºti din þarãºi din diaspora româneascã, de-a lungul

anilor. ªi, pentru a nu pãrea subiectiv, voi folosiun exemplu semnificativ.

În urmã cu câþiva ani, Dl. Phillipe Etienne, amba-sadorul Franþei la Bucureºti, distins diplomat ºi omde culturã, vorbitor de limbã românã, a þinut undiscurs în Aula Academiei Române întitulat „Aceºtiromâni care au fãcut Franþa”. Precizez cã actual-mente Dl. Phillipe Etienne este consilierul diplomatical Preºedintelui Emmanuel Macron.

În Franþa, voi românii, spunea Phillipe Etienne,aþi jucat ºi continuaþi sã jucaþi un rol foarte special.

Comunitate relativ redusã ca numãr, ea s-aimplicat deplin ºi adesea cu mult talent în construcþiaFranþei.

Franþa a strãlucit ºi strãluceºte ºi datoritãemigraþiei române.

Ambasadorul Phillipe Etienne evocã douã secolede istorie densã, cu un fel de fertilizare încruciºatãprin creaþia culturalã ºi artisticã. Evocã sprijinulFranþei prin Napoleon III pentru realizarea UniriiPrincipatelor. (Paul Morand, în cartea sa Bucarest,considerã cã, în acele momente, s-a realizat acealegãturã indestructibilã care-i determinã pe românisã aleagã Franþa ca pe o a doua þarã.)

Elita româneascã, începând cu 1830,reprezentatã de Ion Ghica, Alexandru Ioan Cuza,Dumitru Brãtianu, urmaþi în 1843 de C.A. Rosettiºi de Ion Brãtianu, de Nicolae Bãlcescu ºi MihailKogãlniceanu, a frecventat colegiile Franþei ºi a fãcutcunoscutã România în faþa elitei franceze. PhillipeEtienne îi evocã pe cei doi principi Bibescu, Grigoreºi George, cursanþi ai ªcolii Militare de la Saint-Cyr.

Ambasadorul aduce un omagiu bogãþiei pe careromânii, fie ei cunoscuþi, fie anonimi, au adus-oFranþei. Evocã exemple faimoase, cum suntConstantin Brâncuºi, Emil Cioran ºi Eugen Ionesco,care au contribuit într-o asemenea mãsurã la „con-strucþia Franþei” încât mulþi francezi ignorãcã sunt din România.

Sunt evocate alte mari personalitãþi româneºticare au marcat cultura Franþei: Tristan Tzara,Benjamin Fondane, Gherasim Luca, Paul Celan,Panait Istrati, Martha Bibescu, Ana Brâncoveanude Noailles (marele Premiu al Academiei Francezepentru literaturã ºi Legiunea de onoare) ºi ElenaVãcãrescu.

Îl uitã pe Horia Vintilã, Premiul Goncourt, 1960.Phillipe Etienne evocã glorioasa, cel puþin pentru

noi, ªcoalã româneascã de la Fontanay-aux-Rose delângã Paris, înfiinþatã de Nicolae Iorga în 1922, prinDecret regal, unde s-a specializat o parte importantãa elitei intelectuale româneºti. A fost închisã în 1947,prin dispoziþia Anei Pauker.

Sunt evocate alte mari personalitãþi, cum ar fiNicolae Titulescu, stabilit în Franþa în 1936, GeorgeEnescu, Dinu Lipatti, Marcel Mihailovici, ElviraPopescu, Maria Ventura, Maria Cantacuzino (soþiapictorului Puvis de Chavannes), fizicianul Proca,matematicianul Pierre Sergiescu.

Mai rrecent, în contemporaneitate, ºi-aumarcat prezenþa intelectuali dizidenþicum sunt Paul Goma, Monica Lovinescu,

psihanalista Elisabeth Rudinesco, sociologul SergeMoscovici, doctori, medici faimoºi, scriitorii VirgilTãnase, Dumitru Þepeneag, Bujor Nedelcovici, MateiViºniec ºi George Banu, regizorul Lucian Pintilie,sopranele Angela Gheorghiu ºi Leontina CiobanuVãduva etc.

Ambasadorul Phillipe Etienne promitea atuncicã va extinde subiectul ºi va vorbi despre „Româniicare fac Europa”. Domnia Sa sau altã personalitateva vorbi desigur, în curând, despre valorile diasporeiromâneºti contemporane.

(Text rostit, la 14 noiembrie 2017, în AulaUniversitãþii din Bucureºti, la lansarea cursuluidedicat românilor de pretutindeni din cadrulMasterului de studii de securitate ºi analizã ainformaþiei, Facultatea de Sociologie ºi AsistenþãSocialã.)

88

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220181100

Convorbirea ccu îînvãþãtorul IIonªerdean a avut loc în anul1988, cu prilejul aniversãrii

a 70 de ani de la Marea Unire. Ea s-adesfãºurat în biroul prietenului scriitor ºigazetar ªtefan Dinicã, un moromete dinsatul lui Marin Preda (Siliºtea-Gumeºti)stabilit în Alba Iulia.

Parþial, secvenþe din interviu auapãrut în ziarul România liberã încadrul unei anchete mai largi, consa-crate evenimentului. Interviul a fostreluat într-o formã cvasicompletãîn cartea mea Viaþã, drumuri, litere…,apãrutã în anul 2010, în Editura „AntimIvireanul”, din Rm. Vâlcea. Se poatespune cã forma definitivã apare acum,în revista Curtea de la Argeº.

– Aºadar, stimate domnule învãþãtorIon ªerdean, în 1918 aveaþi 16 aniºi aþi participat la Marea Unire. Cevã amintiþi dumneavoastrã, în legãturãcu acest eveniment?

– De fel, sunt din comuna Limba,azi Dumbrava, un sat la vreo treikilometri de Alba Iulia. La Unire n-amparticipat numai eu, a participat întregulsat. Satele din jurul oraºului au venitîn masã, în totalitate. Comuna noastrãfusese pregãtitã de învãþãtorul nostru,Ioan Bucur. De fapt, dascãlii pregã-tiserã poporul pentru Unire în toatãTransilvania. Ei trãiau alãturi de popor,la þarã, ºi-i cunoºteau durerile ºidorinþele. Aºa cã la Unire eram cu totsatul, cu pãrinþi, cu vecini, cu veri, cuveriºoare. Eu m-am aºezat la poartanr. 1 a Cetãþii, mai într-o parte, sã vãdcum vin oamenii la Marea Adunare. Amprimit, ca sã zic aºa, un fel de defilare.Oamenii veneau încolonaþi, cu steaguritricolore ºi o tablã în faþã, pe careera scris locul de unde vin, comuna,judeþul. Pe mine asta m-a impresionatcel mai mult, steagurile tricolore. Pânãatunci, noi nu aveam voie sã purtãmdrapelul tricolor. A fost pentru mineo mare emoþie sã vãd atâtea drapeletricolore fluturând. Oamenii erau veseli

ºi cântau. Pot sã vã spun ce cântau? –cã þin minte.

– Bineînþeles.– Fiecare judeþ venea cu un cântec.

Primii au venit moþii dinspre Brad.Ei cântau:

…El este liber ºi stãpânul,Stãpân pe-ogorul ce moºi-strãmoºiI l-au lãsat,Pe unde-au tras strãinii brazdãªi-au despãrþit pe fraþi de fraþiSã-ntindem hora înfrãþiriiPe coama vechilor Carpaþi…

De pe Târnave, dinspre Blajºi Mediaº, se auzea:

Astãzi, fraþilor români,Ne vedem din nou stãpâniLa-ale noastre vechi moºiiCe erau mai mult pustii.Nu putea bietul românDe tiranul cel pãgânNici de casã a-ºi cãtaªi soarta ºi-o blestema…

Cântecul celor din Sibiu era:Haideþi, fraþi, sã-ntindem horaSpre mândria tuturora,Hora cea din multe sate,Cea din ºaptezeci ºi ºapte.Saltã arma, raniþa,Ca sã trecem graniþa,Sã mutãm capitalaDrept la Alba Iulia.Alba Iulia, crãiasã,Pregãteºte-te, mireasã,Cã vine alaiul totCu-al lui Mircea strãnepot,Vine alaiul cu toþiCu-ai lui Horea strãnepoþi…

Din altã parte – uite cã nu-mi maiamintesc ce scria pe tablã – rãsuna:

Colo-n munþii ÞebeiUnde Horea-odatãªi-aduna oºtireaSub falnic gorunSe vede-o movilãªi-o cruce uitatã,A lui Avram Iancu

Eroul tribun.Dormi lin, dormi în paceEroule mare,Cãci ºi de-a ta umbrãDuºmanii se tem.Dar veni-va ziua,Ziua sfântã-n careO Dacie nouãIar sã ridicãm…

De la Abrud, de la Câmpeni ºi dela Zlatna, de pe toatã Valea Ampoiului,alþi moþi cântau:

Strigã Bãrnuþ din SibiuCã Ardealul nu-i pustiu,Strigã Iancu de la munteNu te teme, mãi Axente, Cã ºi eu vin de la munteCu opt mii ºi ºapte sute,Cã românii sus, la munte,Stau ca brazii, mii ºi sute…

Cei care veneau dinspre Clujcântau:

S-a deºteptat din somn românul.Azi nu mai este sclav încãtuºat…

Dinspre Hunedoara ºi Petroºanicântau:

Avem o mândrã þarã,În timp de jale-amarãStrãmoºii se luptarãS-o scape de strãini,Azi singuri, noi româniiSuntem pe ea stãpâni,Sus inima, români!În Þara RomâneascãDe-a pururi sã trãiascãCredinþa strãmoºeascãªi graiul din bãtrâni,Sus inima, români!…

Aºa cântau de pe toate vãile,de pe toate locurile…

– Totuºi, iertaþi-mi întrebarea, cumde le-aþi þinut chiar aºa de bine minte?

– Aºa. Eu am o memorie bunã.Le-am þinut minte ºi atunci, pe loc,mi s-au întipãrit apoi definitiv. Cã eueram elev. Apoi am ajuns învãþãtor.

Iar ca învãþãtorde sat, le-amcântat peste 40de ani cu copiiila ºcoalã.

– Ce-aþi maiauzit, în afarã de cântece?

– Apoi, nu doar cântecele le-amauzit. Am vãzut cum l-au adus mortpe Ion Arion, un delegat dinspre þinutulClujului. În garã la Teiuº, ostaºii dingarda maghiarã, ascunºi pe acoperiºulgãrii, au tras în el. El era pe scaratrenului, cu drapelul în mânã. L-auîmpuºcat miºeleºte. A fost adus în AlbaIulia înfãºurat în tricolor ºi înmormântatcu tot alaiul. Existã ºi astãzi locul ºicrucea lui; numai cã lumea a camuitat de el.

– Altceva ce-aþi mai fãcutdumneavoastrã, în Ziua Unirii?

– M-am amestecat în mulþime ºim-am dus spre Sala Unirii. În salã nuse dãdea voie decât la cei cu mandat.Dar s-a nimerit sã fie de santinelã PopaClement, un bãiat din satul nostru, vãrde-al meu dinspre mamã. Mã rog deel: Dã-mi, vere, ºi mie drumul. Nu pot,vere, zice, dacã n-ai credenþional. Zic:Fã-te cã te plimbi mai încolo, ca sã mãstrecor eu. ªi el s-a plimbat, ºi eu amintrat. Dar cred cã el ºtia cã Unirea erape sfârºite, cã altfel nu se plimba sãmã lase pe mine sã intru. Cã eu cândam intrat, doar l-am auzit pe Pop deBãseºti zicând: „Doamne, acum potsã mor fericit, cã vãzurã ochii meiunirea tuturor românilor într-o þarãmare, mândrã ºi bogatã”. Apoi au ieºitcu toþii afarã ºi au vorbit poporului.Erau patru tribune de la care vorbeau.Dupã fiecare vorbire se cânta câteo cântare. Aºa s-a cântat Marºul luiIancu, Deºteaptã-te, române, Pui de lei,Cântecul lui Mihai Viteazul, Hora Unirii.Cu Hora Unirii s-a încheiat, pe la patru-cinci dupã amiazã. Unii au stat ºi maitârziu. Dar noi ne-am întors acasã.Întoarcerea spre casã a fost o bucuriede nedescris.

PPaarrttiicciippaanntt llaa MMaarreeaa UUnniirreeIon AANDDREIÞÃ

A ffost ppentru mmiine oo mmare eemoþiie ssã vvãd aatâtea ddrapele ttriicolore ffluturând.

Criistofor SSiimiionescu aaºa ccum ll-aam ccunoscut(coord. BBogdana SSimionescu), EEditura AAcademiei,Bucureºti, 22017 ((Volumul iinclude ccontribuþii ddinpartea uunui mmare nnumãr dde ccolaboratori ººi pprieteniai aacad. CCristofor SSimionescu, ddin þþarã ººi ddinstrãinãtate.)

Volumul de faþã nu prezintã doar personalitateaomului ºi savantului Cristofor Simionescu, ci vorbeºtedespre circumstanþele istorice ºi politice în care unintelectual autentic, demn, curajos ºi devotat ºcoliia construit, în vremuri dificile ºi complicate, imposibilde judecat în alb ºi negru. Considerându-mã încãtânãrã, mã deranjeazã gândirea unora care, deºi

nu au trãit acele vremuri, le judecã simplist,neînþelegându-le, demonstrând de cele mai multeori superficialitate sau chiar ignoranþã. (BogdanaSimionescu, în Cuvânt înainte)

Cât timp voi mai putea þine condeiul în mânã,nu voi înceta sã comunic cu cei care vin dupã mine.Cât timp voi putea fi de folos elevilor, colaboratorilor,semenilor mei, mã voi dãrui cu pasiune, afecþiuneºi dinamism. Sper sã dispun de tãria de a mã retrageîn momentul în care voi simþi cã-mi slãbesc puterile,spre a nu mã ruºina în faþa elevilor mei ºi a nubeneficia de clemenþa lor. Doresc sã le las imagineaunui om dârz, activ ºi volubil, care a þinut la demnitate

ºi ºi-a apãrat convingerile.(Cristofor Simionescu, pecoperta a patra a cãrþii)

Lidia GGrosu, ÎÎntre ttãcereºii aabsurd, cconfesiiunea...(poezie), IIon CCârchelan,ilustraþii ((acuarelã), EEdituraIunie-PPrim, CChiºinãu, 22017

Prin tot ce a scris valorospânã în prezent, publicisticã,investigaþii ºtiinþifice, poezie,doamna Lidia Grosu, absol-ventã a Facultãþii de Literea USM, a demonstrat cãare panã îndelung exercitatã

ºi un gust aparte pentru tustrele domeniile. Ampleleºi instructivele informaþii ce þin de viaþa Universitãþiiºi a Senatului, pe care le semneazã cu regularitate înziarul USM, precum ºi în alte publicaþii, numeroaselestudii ºi articole despre poeþii contemporani examinaþidin perspectiva stãrii româneºti a dorului, cele douãplachete de versuri miezoase ºi bine articulate poetic,Salcie sunt ºi Pe aripa infinitului, învedereazã un omde creaþie în mare parte constituit ºi afirmat, aplicatcu toatã seriozitatea ºi responsabilitatea asuprascriiturii. (Acad. Mihail Dolgan, la începutul cãrþii)

Virgil ªªerbu CCisteianu, Luciian BBlaga. VViiaþaºii oopera îîn pperiioada ccomuniismuluii, Editura GGensLatina, AAlba IIulia, 22016

Dezvoltând, cu argumente de necontestat,confuziile vehiculate privind aderarea poetuluila Miºcarea Legionarã sau privind propunerea dea i se acorda lui Blaga Premiul Nobel, Virgil ªerbuCisteianu aduce probe convingãtoare, din care re-zultã intrigile ºi reþeaua denigratorilor invidioºi, careau alimentat prigonirea poetului ºi nedreptul destinblagian. Aflãm adevãrul privind verticalitatea luiPavel Þugui în cazul Blaga, deºi i-a adus destituiriºi duºmãnii, provocând adversitãþi din partea unoractiviºti ai propagandei acelor ani. (...)

Aceastã carte sintetizeazã interesante aspectede reþinut ºi de neuitat despre vitregia vremurilor,care au provocat prigonirea ºi rãsturnarea valorilor,sau despre culisele ºi avalanºa nedreptãþilor provo-cate de învãlmãºelile ºi rostogolirile oamenilor petoboganul istoriei. (Livia Fumurescu, în prefaþã:Culise ale nedreptului destin blagian)

Semn(al) dde ccarte

Centenarul MMarii UUniri

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 1111

Limba nnoastrã

Limba nnoastrã-ii oo ccomoarã În aadâncuri îînfundatã,Un ººirag dde ppiatrã rrarã Pe mmoºie rrevãrsatã.

Limba nnoastrã-ii ffoc, cce aarde Într-uun nneam, cce ffãrã vveste

S-aa ttrezit ddin ssomn dde mmoarte,Ca vviteazul ddin ppoveste.

Limba nnoastrã-ii nnumai ccântec,Doina ddorurilor nnoastre,Roi dde ffulgere, cce sspintec Nouri nnegri, zzãri aalbastre.

Limba nnoastrã-ii ggraiul ppânii,Când dde vvânt sse mmiºcã vvara; În rrostirea eei bbãtrânii Cu ssudori ssfinþit-aau þþara.

Limba nnoastrã-ii ffrunzã vverde, Zbuciumul ddin ccodrii vveºnici, Nistrul llin, cce-nn vvaluri ppierde Ai lluceferilor ssfeºnici.

Limba nnoastrã-ss vvechi iizvoade. Povestiri ddin aalte vvremuri;ªi ccetindu-lle-nnºirate,Te-nnfiori aadânc ººi ttremuri.

Limba nnoastrã îîi aaleasã Sã rridice sslavã-nn cceruri,Sã nne sspuie-nn hhram ºº-aacasã Veºnicele aadevãruri.

Limba nnoastrã-ii llimbã ssfântã, Limba vvechilor ccazanii,Care-oo pplâng ººi ccare-oo ccântã Pe lla vvatra llor þþãranii.

Înviaþi-vvã ddar ggraiul,Ruginit dde mmultã vvreme,

ªtergeþi sslimul, mmucegaiul Al uuitãrii-nn ccare ggeme.

Strângeþi ppiatra llucitoare,Ce ddin ssoare sse aaprinde,ªi-þþi aavea îîn rrevãrsare Un ppotop nnou dde ccuvinte.

Nu vveþi pplânge-aatunci aamarnic, Cã vvi-ii llimba pprea ssãracã,ªi-þþi vvedea ccât îîi dde ddarnic Graiul þþãrii nnoastre ddragã.

Rãsãri-vva oo ccomoarãÎn aadâncuri îînfundatã,Un ººirag dde ppiatrã rrarãPe mmoºie rrevãrsatã.

O ccapodoperã sscrisã îîn ttranºee

„Limba nnoastrã-ii ffoc cce aarde...”Acad. NNicollae DDABIJA

Este vvorba ddespre ppoemul Liimba nnoastrã, sscris dde AAlexeiMateevici ((n. 116 mmartie 11888, CCãinari –– dd. 113 aaugust1917, CChiºinãu) îîn ttimp cce sse aafla ppe ffrontul dde lla

Mãrãºeºti, îîn iiunie 11917. ÎÎl rreluãm aaici ddin vvolumul AAlexeiMateevici, Versurii, Editura SSerebia, CChiºinãu, 22017, vvolum aapãrutîn ccadrul PProiectului „„Românii ddin jjurul RRomâniei”, ccoordonatde VVasile ªªoimaru ººi ffinanþat dde EEugen SStatnic. IImaginea

de ppe ccopertã aaparþine ppictorului VVasile DDidic.Pe ppagina dde ggardã sscrie: „„Ediþie aaniversarã, lla 1100 dde

ani dde lla sscrierea ppoeziei Liimba NNoastrã (17 iiunie 11917), ººiomagialã, lla 1100 dde aani dde nnemurire aa PPoetului NNaþional AAlexeiMateevici, aautorul aacestui IImn aal LLimbii RRomâne. EEditorii”

Reluãm îîn ccontinuare ppoemul ººi ffragmente eextinsedin ppostfaþa lla ccarte, ssemnatã dde NNicolae DDabija.

Nu ddeparte dde CCãinari, într-o prisacã de subun deal nins cu floare de salcâm bãtrân,într-o zi dintr-o varã mã minunam în glas

de ceea ce vedeam – pãdure ºi cer amestecate –ca de o pradã a ochilor mei flãmânzi de frumuseþi.

Prisãcarul, un bãtrân care se porãia cu fumul ºitrântorii, mi-a spus, cu pãrere de rãu parcã: „Dacãtrãieºti mai mult în faþa unei frumuseþi, de la o vremen-o mai observi”.

ªi atunci mi-am amintit de copilul de odinioarãal acestor locuri – Alexei Mateevici.

De secole, oamenii din pãrþile noastre vorbeauaceastã limbã preaplinã de frumuseþi, generaþii deplugari ºi cãrturari au trudit ca niºte albine la faguriiei ºi toþi aceºtia într-atât se obiºnuiserã cu ea, încâtnu-i mai observau frumuseþile, metaforele carese împlântaserã într-atât de adânc în limbã, încâtdeveniserã cu timpul cele mai banale ºi ºterseexpresii (cine ar sta azi sã descifreze pânã la urmã,de pildã, sensurile unor vorbe ca „mijeºte de zi” –sugereazã parcã un ochi somnoros care ba s-ardeschide, ba nu s-ar deschide, sau „l-a furat somnul”– deci tâlhãreºte, fãrã voie, ori „a se-ngâna ziua cunoaptea” – ca ºi cum ar presupune o ceartã paºnicãîntre doi bãtrâni, „un om ºi jumãtate” – cineva detreabã etc. etc., vorbe uzate azi de prea deasalor folosire; primul dintre vorbitori, însã, care le-apus alãturi, a fost neîndoios, un mare poet).

Despre limba românã vorbitã de basarabeni sescrisese ºi pânã la Mateevici. Ca unei þãrãnci carese aflã-n toiul lucrului, cuvintele îi veneau ca niºtesfaturi, mai degrabã, nu ca un elogiu. O primã etapãa unui proces multisecular de închegare ºi constituirea limbii noastre la începutul acelui secol în care ascris Mateevici – dupã eforturile cronicarilor, cãrtura-rilor ardeleni, ale marilor scriitori Eminescu, Creangã,Caragiale º.a., se încheiase. Se pãrea cã vorbitorilordintotdeauna ai acestei limbi parcã le scãpasefrumuseþea cuvintelor pe care le rosteau zi de zi.

De mmulte oori llimba urmeazã a fi supusã ºiea la anumite încercãri, ca s-o descoperimîn toatã plinãtatea ei. De aceea, nu mã

mirã faptul cã cel mai înãlþãtor omagiu adus LimbiiRomâne aparþine unui basarabean.

Câteodatã îmi vine sã cred cã Alexei Mateevicis-a nãscut sã scrie o singurã poezie.

Poemul Limba noastrã e atât de cunoscut, spredeosebire de partea cealaltã a creaþiei sale, încâtunor cititori li s-ar putea pãrea lesne cã Mateevicin-a scris decât acest poem.

Tânãrul poet, veºnic tânãrul poet al acestei limbi,Alexe Mateevici, a rostit aceastã poezie ºi, la fel cumapãruse pe neaºteptate pe scena istoriei basarabene,la fel de pe neaºteptate s-a retras în timp, lãsândîn urma lui aceastã vibraþie de clopot:

Limba noastrã...Un imn ºi o odã, un bocet ºi o baladã, o elegie

ºi un basm.Ades mi se pare ºi mie cã Alexei Mateevici nu

este decât autorul acestui poem alcãtuit din doar 12strofe, cã celelalte poezii ºi lucrãri ale lui nu fac decâtsã-l completeze ºi sã-i evidenþieze sensurile ºi maimult. Parcã tot ce a scris el de-a lungul întregii salevieþi n-a fãcut decât sã pregãteascã terenul sau sãcomenteze scrierea acestei capodopere – Luceafãrulpoetului Alexei Mateevici.

De fiecare datã când deschid cartea lui, simto cãldurã rãzbind dintre cuvinte, parcã m-aº aflaîn preajma unui rug: aud sevele cãlãtorind princopaci, livezi viitoare vuind în fiecare sâmbure, roide fulgere care despicã zãrile ºi cerurile de deasupraamestecându-se cu cele dedesubt, pâinea vãlurindca o mare fãrã sfârºit în vântul care-o miºcã, doinacare a putut cuprinde în ea toate dorurile noastrede ieri ºi de azi...

Deschid ccartea llui AAlexei MMateevici, cea pecare reuºise s-o scrie în viaþa lui scurtã,ºi mi se pare ca-i aud gândurile forfotind

ca un furnicar înainte de ploaie:Hai, mãi frate, hai, mãi frate, Zorile se-aprind...

Vestea apropiindu-se Ziua unitãþii de neam,cea care urma sã descãtuºeze meleag, brazdã,doinã, grai.

Mateevici a murit de tânãr. Ca ºi Eminescu.A fost ºi el un fulger care a strãfulgerat bolta literelornoastre, lãsând o luminã de care ne mai dor ochii. Pecare încã zeci de generaþii o vor mai pãstra pe retinã.

Limba noastrã e o poezie pe care ar fi putut-oscrie Eminescu, sugereazã Cãlinescu. Cum ºi unelepoezii de-ale lui Eminescu, cel puþin cele din tinereþe,se pare cã le-ar fi putut scrie ºi Mateevici, dacã s-arfi nãscut ceva mai devreme, ori ar fi activat cel puþinîn atmosfera încurajatoare a Convorbirilor literaresau Junimii.

Citesc poemele sale (devenite ale noastre) decând mã ºtiu cititor. Ele sunt proaspete, ca scriseieri, sau azi, sau chiar acum, sub ochii mei, în timp

ce le citesc. Am senzaþia cãprivesc niºte tablouri în careculorile încã nu s-au uscat.

Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împãrþit,Jale mi-i cã moldovenii Încã nu s-au înfrãþit.

(Frunza nucului)Poetul e cel care încearcã sã îmbuneze omul –

încrâncenat de rãzboaie, strâmbãtãþi sociale – cuajutorul unei metafore. El îl smulge din cotidian,pentru a-i dãrui cotidianul. Dar unul trecut prinmetafore. Coagulat într-o metaforã.

Dar ºtiu eu, schimba-se-vor vremile iar,Cãci toate pe lume se schimbã...

Îmi zziceam ccã ppoeziile llui ar fi trebuit, poateºi de puþine ce-s ca numãr, citite doar în zile desãrbãtoare. Dis-de-dimineaþã. Pe nepusã masã.

Îmbrãcat în haine de duminicã. Dar, cu anii, m-amconvins cã poeziile Dumnealui, ale poetului MateeviciAlexei, sunt scrise pentru toate zilele sãptãmânii.Dovadã: poemele mirosind a grâu ºi a muncã.

ªi glasul vieþii ascultândVenirea zorilor eu cânt...

(Eu cânt)ªi cele mirosind a praf de puºcã ºi a tranºee

umede:Dar fie-þi milã de creºtin Ce spicul din sudori îl creºte,De-un biet nevinovat Român Ce-ºi spune-amarul româneºte.

(Deasupra târgului Bârlad)ªi cele adiind o revoltã:

Hai sã cãutãm dreptate,Voie ºi pãmânt.

Poetul vine sã-i ajute omului simplu ca sãse înþeleagã mai bine pe el însuºi.

Soarta þãrãnimii basarabene – când în anii 1905-1907 tunurile cele care urmau sã apere poporul s-auîntors sã batã chiar în acel popor, când sângele lors-a amestecat, ca de atâtea ori de-a lungul istoriei,cu brazda reavãnã – era una dintre durerile poetuluide la Cãinari. El nu putea sã se prefacã atunci ase uita în altã parte, cum o fãceau unii versificatoriai vremii care cântau, pe fundalul împuºcãturilorde tun, floricelele, izvoraºele ºi fluturii dalbi.

Poetul ºi-a cântat secolul, fãrã sã-ºi punã vatãîn urechi.

88Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220181122

Hai, mmãi ffrate, hhai, mmãi ffrate, Zorile ss-aaprind, Hai ssã ccãutãm ddreptate, Voie ººi ppomânt.

Plugãrit-aam vviaþa ttoatã ª-aam mmuncit nnoi rrãu, N-aam vvãzut zzi lluminatã Numai ggreu, ttot ggreu.

ªi ppe uumeri nnumai jjuguri Pãn-aacum aam ddus, În rrobie ººi llanþuhuri Toate nni lle-aam ppus;

ª-aale ssufletului ddaruri Noi lle-aam îînecat Tot îîn pplânsete ºº-aamaruri, Ce nne-aau aapãsat;

ªi oodorurile mminþei Noi lle-aam pprãpãdit, Cãci îîn cceaþa nneºtiinþei Tot aam vvieþuit.

Muncã, mmuncã ººi iiar mmuncã, Altã nn-aam vvãzut; ªi îîn mmunca nnoastrã llungã Toate lle-aam ppierdut.

Am ccrescut îîn llargi oogoare Roadã ccu pprisos, Dar ddin ppâinea rroditoare N-aam aavut ffolos,

Cãci oogoarele lluateFost-aau dde lla nnoi;Nouã-nn sschimb nne-aau ffost llãsateJuguri ººi nnevoi.

Goi, llipsiþi dde ttoate-nn llume, Vecinic îînjosiþi, La bboieri nn-aavem nnici nnume. Pe ppomântul þþãrei mmume Zãcem nnãcãjiþi.

Dar ddestul! VVenit-aa cceasul; Ceasul aaºteptat, Ca ssã ddãm nnoi jjos nnãcazul, Care ll-aam rrãbdat.

Vezi?! îîn zzarea ddepãrtãrei Zorile ss-aaprind, Sfânta zzi aa îînvierei Vine sstrãlucind.

Hai, mmãi ffrate, hhai, mmãi ffrate, Nu mmunci rrobind, Hai ssã ccãutãm ddreptate, Voie ººi ppomânt.

Scoalã, ffrate! CCãci nne ccheamã Zorile cce vvin.Scoalã, ffrate, ººi iia-þþi ssamã, Singur þþi-eeºti sstãpân.

Pentru nnoi, fficiorii ggliei, Zorile rrãsar,Pentru-nnfrângerea rrobiei Bietului pplugar.

Trece nnoaptea. LLupta vvine. Frate, iieºi ggãtit! Cel nnepregãtit rrãmâne Vecinie bbiruit.

Trece nnoaptea. HHai, mmãi ffrate! Zorile ss-aaprind, Hai ssã mmergem sspre ddreptate, Voie ººi ppomânt.

Chiºinãu, 55 ffebruarie 11907

Centenarul MMarii UUniri

Poezia Liimba nnoastrã este o poezie scrisãîntre viaþã ºi moarte. În vara anului 1917,în tranºeele de la Mãrãºeºti, Mateevici îºi

scrie cu creionul poemele într-un carneþel (pe caream avut fericita ocazie, cu amabilitatea scriitoruluiFlorin Costinescu, sã-l þin în mâini ºi rãsfoiesc, elpânã nu demult pãstrându-se la unica fiicã a poetului,Nina), iar poezia care deschide ciclul e Limba noastrã.

Era în acele zile un tânãr rãtãcit pe drumurileÎntâiului Rãzboi Mondial, c-un carneþel de versuriîn buzunarul de lângã inimã. Ca ºi cum acest gestar fi vrut sã zicã: glonþul care te cautã va strãpungemai întâi poemele tale ºi, dacã nu va gãsi în elenicio stâncã sau o pãdure în care sã se opreascã oriîmpotmoleascã, abia atunci îþi va strãpunge inima.

Toatã biografia poetului se rezumã, s-ar pãrea,la aceastã poezie.

Mateevici a avut o viaþã plinã de convulsii,ca ºi timpul care i-a fost dat sã-l trãiascã.

Locuri de la Cãinari, Zaim ºi Chiºinãu ºi-l reven-dicã. Locuri unde a trãit, a visat, a plâns ºi dinlacrimile nãdejdii au izvorât, câteodatã, poezii. LaCãinari se mai pãstreazã casa unde a vãzut luminazilei. Casa cu lemnul înnegrit de vreme, bisericuþascundã vopsitã-n albastru de nu prea departe,salcâmii bãtrâni din timpul copilãriei lui – suntsemne cã poetul a existat cu adevãrat. (...)

Are preocupãri de publicisticã, folcloricã, etno-grafie, istorie, arheologie a Basarabiei, fiind ales ºimembru al Societãþii bisericeºti istorico-arheologicedin Chiºinãu.

Constatã stãri de lucruri ºi ia atitudini...Viseazã ºi sperã...Dar bubuiturile tunurilor anunþã începutul întâiului

mare rãzboi al acelui secol...E angajat preot militar. Acolo, pe front, încerca

sã aline durerile suferinzilor citindu-le ºi din versurilesale: poezii ºi cântece de acasã.

Cu câteva luni înainte de moarte, avea sã scriecapodopera sa Limba noastrã, pe care o alcãtuiseîn iadul de la Mãrãºeºti, între un glonþ care-l cãutaºi altul. Soseºte la Chiºinãu de pe front, pentrua participa la Congresul învãþãtorilor moldoveni,care a avut loc între 25 ºi 27 mai 1917 ºi undeciteºte în faþa pedagogilor poezia Limba noastrã,care a impresionat congresul.

Poezia aa vvãzut llumina ttiparului mai întâi înrevista Cuvânt moldovenesc (nr. 49 (249),22 iunie, 1917), ca dupã aceea sã înceapã

drumul ei cel mare de la inimã la inimã, de la sufletla suflet, de la generaþie la generaþie. Aprecierilesunt cele mai elogioase: „O poezie care de-acumînainte nu va trebui sã lipseascã din antologii...”,„Cea mai frumoasã poezie ce a fost închinatãlimbii...”, „Prin aceastã poezie, Mateevici s-a ridicatdeasupra unor poeþi consacraþi, ca G. Sion, G.Coºbuc ºi Victor Eftimiu, care cântaserã acelaºisubiect...”, „E cântec, poezie ºi rugãciune în acelaºitimp...”, „Ar fi fost un poet mare, dacã mai trãia.Numai Eminescu a mai ºtiut sã scoatã atâta mireas-mã din ritmurile populare.” Ultima aparþine criticuluiG. Cãlinescu, care a inserat-o în a sa Istorie aliteraturii române de la origini pânã în prezent.

Prin ce ne farmecã aceastã poezie? De cecu trecerea timpului ea nu se învecheºte, nu pierde

din sensurile incluse în canavaua ei, ci ºi le sporeºte?Fiindcã poezia Limba noastrã este o expresie,

una dintre cele mai adecvate, ale sufletului întregiiBasarabii, rãnite ºi deºteptate, îndurerate ºi dornicãde izbãvire.

Ea e conceputã simplu, firesc, spontan: ca marileadevãruri, la care nu poþi adãuga nimic, din carenu poþi scoate nimic.

Or, simplitatea este un privilegiu ce aparþine doarcelor mari. Artiºtii mediocri nu-ºi pot permite sã fiemai mult decât sunt:înþeleºi de toatãlumea. Inclusiv deei înºiºi. De aceea,vorbirea fireascã,simplitatea, o lasã,de regulã, peseama oamenilorcare au cu adevãratce spune.

ªi Mateevicia avut ce spune.ªi atât de multea avut a ne spune,cã a încercat sã„înghesuie” totcerul, tot sufletul,toatã istoria, toatãsimþirea, speranþaºi durerea noastrãîntr-o singurãpoezie. ªi i-a reuºit.

Mateevici face aici o definiþie poeticã a limbii.Ea e fulger ºi cântec, foc ºi vatrã, pâine ºi sudoare,moºie ºi comoarã, zbucium ºi poveste, fiorºi veºnicie, cer ºi þarã.

Poezia Limba noastrã conþine majoritateanoþiunilor noastre sfinte, intraductibile:

Limba noastrã-i frunzã verde,Zbuciumul din codrii veºnici,Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeºnici.

Într-oo ssingurã sstrofã sunt prezente patrusimboluri dintotdeauna ale spiritualitãþii noastre:„Frunza verde” (cea cu care încep toate

cântecele populare), „Codrii veºnici” (fratele desecole al românului, care l-a ocrotit ºi l-a inspirat),„Nistrul lin” (apa veche a Moldovei), „Luceferii"(nu trebuie sã explicãm ce înseamnã pentru noide la Eminescu încoace simbolul luceafãrului).

În poezie se mai vorbeºte de: doinã, dor, neam,zãri, pâine, þarã, cazanii, izvoare, soare, moºie,þãrani, vatrã, foc.

Dacã din tot ce s-a scris la noi, în urma uneiposibile calamitãþi, nu va rãmâne nimic decâtaceastã poezie, aºa cum antropologii dupã un ospot reconstitui un dinozaur sau o întreagã pasãrearheopterix, cred cã, la fel, dupã aceastã poezie,urmaºii de peste secole ar putea sã reconstituielesne sufletul poporului acestei aºchii de þarã.

În poezie ºi-au gãsit reflectare cerurile dedeasupra Basarabiei; lanurile de grâu ori, mai exact,graiul acestora; omul simplu – purtãtorul de istorieºi tradiþii care plânge ºi cântã de secole acest grai;veºnicele adevãruri, povestirile din alte vremuri...

Ritmul poeziei are ceva din ritmul secret al naturii.

Limba noastrã-i graiul pâinii Când de vânt se miºcã vara... –

nu simþiþi în rostirea acestor cuvinte lanuri de grâuvãlurind în adierea vântului de iunie?...

De aceea mai cred cã aceastã poezie eintraductibilã. Cum ai traduce dorul? Sau doina?Sau codrul? Cum ai traduce ploaia? Sau tunetul?Sau murmurul izvoarelor? Cum ai traduce o limbãîn alta, cum ai muta o religie în alta, fãrã sã-i pierzizeii pe drum?!

Fiecare frazã sunã ca o telegramã, de alarmãºi de dragoste, de durere ºi de speranþã, adresatulcãreia e Cititorul, de atunci ºi de azi. Cititoruldintotdeauna.

Poetul nnu ddoar eelogiazã ggraiul, care e avuþiacea mai de seamã a unui popor ºi a fiecãruiindivid în parte, poezia a fost scrisã ºi ca o

replicã împotriva stricãtorilor de grai, cât ºi împotrivacelora care susþineau cã limba vorbitã de basarabenie prea sãracã pentru a putea exprima idei mari,simþiri înalte, cã e inaptã pentru poezie, filosofie,ºtiinþe, bunã doar pentru a comunica între ei aceºtitrudnici dintotdeauna ai pãmântului – þãranii.Moºierul basarabean Purichevici vorbise ceva maiînainte la una dintre ºedinþele Dumei din capitalaImperiului Þarist cã noi, moldovenii, n-avem nevoiede ºcoli în limba noastrã, de limba noastrã, de noiînºine, fiind frenetic aplaudat de acoliþii þarului,care-ºi fãceau datoriile de împilatori ai popoarelorîn provinciile fostei Rusii þariste. La ora scrieriiacestui poem, limba românã era una în care mai

mult se tãcea. Era limba celor de la plug, limbacelor obidiþi, care cãutau „dreptate, voie ºi pãmânt”.

„De la moldovean ºi pân’la finlandez/ în toatelimbile toþi tac”, afirmase ucraineanul Taras ªevcencoîntr-una din genialele lui poezii, pe care Mateevicinu putea sã n-o fi auzit în timpul studiilor sale la Kiev.

Dar se apropiau evenimentele de seamã alesecolului ºi colosul, cu tot cu proptelele sale degranit, prinsese sã se clatine...

Mateevici presimþea venirea Zorilor...Cânta deºteptarea neamului sãu, care, zicea el,

fãrã veste „s-a trezit din somn de moarte, ca viteazuldin poveste...”

Vin clipe când clepsidra e rãsturnatã, pentrua mãsura alt timp.

Clipele acestea le-a trãit ºi Mateevici-poetul.Nu existã graiuri provinciale, iatã ce-a vrut

sã spunã Mateevici. Acest popor de plugari, careieºea de fiecare datã cu furci ºi þãpoaie sã-ºi aperepãmântul, anume el a fost de-a lung de secoledepozitarul acestei comori înfundate în adâncuri.

Zestre de la strãmoºi. Comoarã sacrã. Depozitde comori. Cer de peste þarã – limbã a noastrã.

ªi Mateevici ºi-a fãcut datoria. Poetul a cântatlimba acestor þãrani, limba pe care o vorbea ºiel, aceastã avere cu care se nãscuse ºi pe care,la rându-i, urma s-o ocroteascã ºi s-o ºteargãde „mucegai” ºi de „slim”.

Pentru aasta vvom rrosti mmereu cu evlavienumele celuia care a scris cea mai vibrantãodã dedicatã limbii, poezie în care se

reflectã ca într-o oglindã frãmântãrile ºi speranþelenoastre de secole, graiul nostru românesc –„un ºirag de piatrã rarã pe moºie revãrsatã”.

Cântecul zzor i lor

Mãnãstirea AArgeºului - 5500

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 1133

Istoria rromânilor esteistoria confruntãriivictorioase a neamului

românesc de-a lungul a douãmilenii cu câteva apocalipsecãºunate peste noi ºiobligându-ne sã ne adunãmtoate puterile ºi sã desfã-ºurãm un adevãrat geniuspre a nu fi nimiciþi de ele.

Istoricul Ferdinand Lot, într-o carte din 1937, aintitulat un capitol întreg – e adevãrat cu alt înþeles –O enigmã ºi un miracol istoric – poporul român. Eravorba acolo de mult discutata problemã a continuitãþiinoastre la nord de Dunãre ºi Gheorghe I. Brãtianu i-arãspuns într-o carte celebrã. Dar enigma ºi miracolulerau cu totul altele: era ieºirea noastrã ca poporneolatin ºi singur purtãtor al numelui strãmoºilorromani, dintr-un mileniu de nãvãliri barbare ºi destãpâniri strãine. Era pãºirea noastrã din cel maiadânc anonimat, direct pe scena istoriei universale,fiind cel mai numeros popor din acest spaþiu sud-esteuropean ºi dovedindu-se capabil de a doua zi sã-ºifacã o þarã numitã româneascã ce urma sã aduneîntre hotarele ei, aºa cum spunea Nicolae Iorga, petoþi vorbitorii limbii române. Ceea ce nu se va înfãptuidecât peste ºase secole, dar „programul” era dat înînsuºi numele ei încã din 1330, de când la Posadanoul stat întemeiat de Basarab I intrã în carteaistoriei universale.

Aberaþia cumanã este contrazisã tocmai de faptulcã presupuºii cumani, în cap cu ºeful lor, n-au numit-oCumania, precum francii Franþa ºi ruºii Rusia, ci ÞaraRumâneascã, numele cu care apare în cel mai vechidocument de limbã româneascã ajuns pânã la noi,Scrisoarea lui Neacºu din 1521, adicã din anul cândse ridicaserã monumentul de la Curtea de Argeºurmat de Mitropolia de la Târgoviºte.

Aceastã victorie asupra desfãºurãrii lucrurilor înmileniul aºa-zis obscur, acest stat românesc urmatcurând de cel de pe versantul estic al Carpaþilorºi hotãrât a dãinui împotriva tuturor încercãrilorºi adversitãþilor pe care le-a avut de înfruntat,a fost întâia noastrã mare victorie.

A doua va fi aceea simbolizatã de monumentula cãrui jumãtate de mileniu o sãrbãtorim azi înAcademia Românã, ºi despre care urmeazã sã spuncâteva cuvinte în sfertul de orã alocat cu prilejul celeidintâi vorbiri de care m-am învrednicit sub bolþileacestei ilustre instituþii.

A treia a fost cea de la 22 Decembrie 1989,când la Bucureºti s-au prãbuºit porþile iadului cucare neamul românesc s-a angajat într-o luptãpe viaþã ºi pe moarte de-a doua zi dupã aºa-zisaRevoluþie din octombrie, între ale cãrei obiective s-anumãrat încã de la naºtere, cu Lenin ºi Bela Kuhn,desfiinþarea României Mari. Dar n-a fost sã fie, vorbalui Constantin Noica. A fost sã disparã tocmai unuldin acei monºtri ai istoriei universale de care a vorbitprima oarã Dimitrie Cantemir în genialul sãu opusculdespre natura fizicã a monarhiilor.

Acum, ccând nne-aam aadunat în aceastã aulãunde au rãsunat vocile tuturor celor ce aufãcut sã fie România de la 1918 ºi au reuºit

apoi sã o scoatã, câtã a mai rãmas, din gheareleursului în care au împins-o câºtigãtorii celui de AlDoilea Rãzboi Mondial ºi pãrtãºia lor timp de aproapeo jumãtate de secol cu „imperiul rãului”, noi trãim,dupã convingerea aproape unanimã, cel mai pri-mejdios ceas din întreaga noastrã istorie. Este ceasulîn care se lucreazã fãrã odihnã sã pierim ca neam,iar pãmântul sã ni se tragã asemeni unui preº de subpicioare. Este ceasul când însãºi Academia Românãa ajuns sã fie batjocoritã pentru curajul de a rosticlar ce se întâmplã cu noi.

Dar tocmai de aceea, întorcându-ne la ce a fosta doua mare victorie din istoria românilor, aceea pecare o sãrbãtorim azi prin simbolul de la Curtea deArgeº, trebuie sã nu ne pierdem nãdejdea cã dacãnu noi, cei ajunºi în preajma plecãrii, dar poate cã ºiunii dintre noi, de ne va mai da Cel de Sus câþiva ani,vom trãi sã vedem cea de a patra victorie, al cãreisimbol, asemãnãtor cu cel de la Argeº, se înalþã

cãrãmidã cu cãrãmidã, în pofida opintelilor MareluiDegradant de sub pãmânt (cum l-a numit AndréMalraux pe diavol) ºi ale urdiei sale de la suprafaþã.

Monumentul de acum 500 de ani a avut rostul sãeternizeze amintirea victoriei scrise atunci de neamulromânesc în istoria universalã: faptul cã numai noi, înfrunte cu cea mai mare personalitate a vechii noastreistorii, domnul zugrãvit la Cozia þinând pe braþeîmpreunã cu fiul sãu nu doar o bisericã, ci însãºiBiserica, acoperitã la sudul Dunãrii de diluviul islamic,numai noi am reuºit sã rãmânem în afara uneistãpâniri otomane de o jumãtate de mileniu caredecretase cã cine mai trage clopotele ºi mai ridicãlui Hristos o bisericã mai înaltã decât un turc cãlare,îºi lasã acolo capul.

Rãspunsul neamului românesc dat celor ce s-ausubstituit vechilor imperii ale Bizanþului, Bulgarieimedievale ºi Serbiei lui ªtefan Duºan a fost aceastãcea mai strãlucitã, mai vestitã ºi mai admiratã ctitoriea istoriei noastre voievodale. Ctitorie în care meºteriilui Neagoe Basarab au folosit ca material de sintezãchiar ºi ceea ce începuse sã creeze imperiul pe careneamul turcescavea sã-l þinãîn istorie dreptcel mai longevivdupã al Romeiºi Bizanþului.

Catedralade llaCurtea dde

Argeº a lui NeagoeBasarab a venitsã încununeze cei122 de ani trecuþide la epocalavictorie de laRovine din 17mai 1395, carea hotãrât nu doarsoarta noastrã, acelor din sud-estuleuropean, ci ºisoarta Italiei,întrucât acest eveniment de impact universal a creatseria istoricã ce a dus la stoparea primei ofensiveotomane asupra Occidentului, care ar fi putut sã-icroiascã ºi Italiei soarta Bulgariei, lipsind-o astfelde putinþa de a da omenirii Renaºterea.

În aceºti 122 de ani, Mircea cel Mare ºi „clonele”sale istorice, Iancu de Hunedoara, Vlad Þepeº,ªtefan cel Mare ºi Radu cel Mare, au aºezat treptelepe care s-a ridicat opera lui Neagoe Basarab, înacelaºi timp politicã ºi diplomaticã, genial literarãºi genial artisticã.

Regretatul Dumitru Nãstase care ne-a pãrãsit nude mult s-a fãcut autorul ºi propagatorul unei teoriiistorice care, cu unele nuanþãri, are toate ºanselesã rãmânã una dintre „cheile” istoriei noastre. Aceeacã în faþa Imperiului Otoman ºi þinându-i piept cusabia în mânã, dar gãsind ºi cãi de tranzacþie atuncicând nu sabia mai putea vorbi, conform teorieicomplementare a domnului academician RãzvanTheodorescu, românii au dat naºtere la un veritabilcripto-imperiu creºtin cu capitale la Târgoviºte ºiBucureºti, la Suceava ºi Iaºi, având în frunte oseamã de conducãtori de staturã cu nimic inferioarãliderilor europeni din Apus sau þarilor pravoslavnici dela Rãsãrit. Aceºtia din urmã le-au continuat lucrareacu puterile specifice teritoriului ºi populaþiei lor, darniciodatã egalându-i în opera de ajutorare a lumiiortodoxe din Turcocraþie, câteva bune secole!

Pornitã încã de pe vremea lui Nicolae AlexandruBasarab ºi a lui Vlaicu Vodã, dobândind însãºi condi-þia sine qua non a existenþei sale prin epocala victoriemilitarã ºi politicã a lui Mircea cel Mare, aceastã struc-turare a unei adevãrate împãrãþii creºtin-ortodoxe înfaþa celei islamice întinse pe trei continente a devenito realitate ºi a conºtiinþei de sine a românilor, odatãcu ªtefan cel Mare. Acesta s-a simþit realmentemoºtenitor ºi urmaº al împãraþilor creºtini ºi a fostsalutat în capitala Suceava cu „Trãiascã þarul”la întoarcerea dupã victoria de la Vaslui.

Conºtiinþa de singurii urmaºi rãmaºi ai celorîmpinºi în amintire de noii stãpânitori ai PeninsuleiBalcanice a fost o realitate ºi pârghia moralã cea maiputernicã a faptelor lui ªtefan cel Mare, împreunãcu conºtiinþa sa europeanã – el fiind poate întâiulmare european.

Dar crunta dezamãgire pe care a trãit-o cuaceastã conºtiinþã europeanã l-a fãcut sã-i scriecuscrului de la Moscova cã mai rãi decât pãgâniiîi sunt creºtinii. Iar ca urmare, dupã 1480, timp deun sfert de veac a renunþat la confruntarea militarã(dar nu ºi cu creºtinii regelui Ioan Albert veniþi pestedânsul) ºi va face din cele 30 de biserici ridicatedupã Putna cetãþile apãrãrii ºi afirmãrii neamuluiprin Bisericã ºi culturã.

Aceastã eextraordinarã mmoºtenire, culturaºi arta epocii lui ªtefan cel Mare, a fostîncununatã de o creaþie literarã în limba

slavonã – limba universalã de culturã a Rãsãrituluide tradiþie bizantino-slavã – Letopiseþul de cândcu voia lui Dumnezeu s-a început Þara Moldovei,devenit temelia întregii cronistici ºi istoriografiiromâneºti.

Cel care a înþeles lecþia marelui contemporandin Moldova a fost Radu cel Mare, care s-a învred-nicit, ºi nu degeaba, de acelaºi supranume în ÞaraRomâneascã. El ºi-a gãsit abia în ultimii ani unadmirabil învietor al memoriei sale în istoriculRadu ªtefan Vergatti.

Adevãratul întemeietor al „cripto-imperiului”creºtin al lui Dumitru Nãstase a fost Radu cel Mare,ctitorul ambiþioasei mãnãstiri de la Dealu, prin carese definea ºi afirma cu strãlucirea artei, proprieRenaºterii, însãºi condiþia specificã a românilorîn aceastã parte a Europei.

Radu cel Mare a înþeles cã în viitor dãinuireaºi afirmarea noastrã depinde esenþial de pãstrareacomuniunii cu întreaga lume ortodoxã, aflatã ca ºinoi, dar nu la fel ca noi, într-un spaþiu peste care seinstituise stãpânirea de lungã duratã a unei credinþestrãine de a noastrã, dar cu care vom fi obligaþisã convieþuim nu se ºtie câtã vreme, ºi trebuia sãprocedãm în consecinþã. Iar calea regalã rãmasãdeschisã românilor era Biserica ºi cultura ºi, desigur,arta, devenitã miracolul Apusului renascentist pecare se pare cã l-a cunoscut el însuºi. De aici ºiprimul sãu act major de sincronizare a noastrãcu acest Apus, care a fost introducerea tiparului,marea revoluþie a lumii moderne la care ªtefancel Mare, patronul strãluciþilor caligrafi ºi miniaturiºtide la Putna ºi Neamþu, nu se gândise.

La fel ca ªtefan cel Mare, el a înþeles sã facã dinreligia creºtinã a neamului sãu nu doar poarta spreîmpãrãþia veºnicã de dincolo de viaþa aceasta, ci înprimul rând puterea dãinuirii ºi înãlþãrii sufleteºti aacestui neam pe timpul scurtei, dar certei noastrepetreceri de sub cer. ªi a gãsit ºi adus în þarã pefostul patriarh Nifon al II-lea al Constantinopolului,care a reuºit în trei ani sã ridice Biserica din ÞaraRomâneascã acolo unde marelui ªtefan i-a trebuitun sfert de veac.

Aceastã moºtenire a lãsat-o Radu cel Mare celuipe care l-a avut sfetnic de tainã, ministru de Externeºi al Culturii – fiul lui Basarab Þepeluº crescut deCraioveºti, care a realizat sinteza întruchipatã demonumentul de la Curtea de Argeº ºi de perecheasa de slovã, „întâia mare carte a culturii româneºti”,cum a numit Constantin Noica Învãþãturile cãtreTheodosie.

Neagoe BBasarab a fost închipuit ca unadevãrat împãrat în fresca de la Curtea deArgeº, poruncitã de vãduva ºi de ginerele

sãu Radu de la Afumaþi. ªi a fost realmente împãratulacestui cripto-imperiu, atunci când a nãzuit ºi areuºit sã ridice la Curtea de Argeº biserica ce vafi asemuitã cu Sfânta Sofia a lui Iustinian ºi cânda putut face din târnosirea ei la 15 august 1517cea mai strãlucitã ºi grãitoare manifestare a forþeiºi vitalitãþii acestei lumi ortodoxe sud-est europene,reprezentatã la ceremonie de toþi liderii ei, în fruntecu patriarhul ecumenic, patru mitropoliþi ºi toþiegumenii Athosului în frunte cu protosul Gavriil.

Simbolul uunei mmari vvictoriiDDan ZZAMFIRESCU

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220181144

Ceea cce ss-aa ppetrecut lla 115 aaugust 11517 a fãcut dovada cea maicategoricã a existenþei, alãturi de Ortodoxia înfrântã ºi supusã de la sudde Dunãre, a unei Ortodoxii biruitoare, în stare sã susþinã cinci veacuri

ºi pe cea din Turcocraþie cu multiplele forme de ajutor care i-au servit lui DumitruNãstase sã creeze teoria „Cripto-imperiului” românesc în faþa celui otoman.

Cultura ºi conºtiinþa de sine a românilor au avut ºansa ºi sprijinul de Sus caîntre cei veniþi atunci la chemarea voievodului sã fie ºi un sârb, sau poate un rusdupã numele de Mâstislavici, aflat în fruntea obºtii athonite, Gavriil, protosul sauProtul cum i s-a zis la noi, personaj cu rosturi pânã la Patriarhia ecumenicã, undea contribuit la salvarea lui Petru Rareº în 1541. Figurã de seamã a Ortodoxieivremii, el ºi-a asumat sã scrie cea mai ilustrã ºi inspiratã hagiografie ortodoxãpost-bizantinã, închinatã patriarhului Nifon al II-lea, dar de fapt glorificând operactitoriceascã a lui Neagoe Basarab ºi introducând în paginile ei un mesaj descifratde neuitatul ºi marele Emil Lãzãrescu, dar pe care mi l-a încredinþat oral, nemai-având putere sã-l mai aºtearnã el însuºi pe hârtie. Anume, cã Viaþa patriarhuluiNifon de Gavriil Protul este de fapt doctrina succesiunii bizantine a românilor ºia datoriei voievozilor noºtri de a apãra ºi a þine în fiinþã, dupã modelul lui NeagoeBasarab, ceea ce a rãmas viu din ilustra împãrãþie, prin unica ei moºtenire careeste Biserica Ortodoxã.

Acea impresionantã defilare de ajutoare la toate mãnãstirile Athosului, dar ºi aaltora, încheiatã cu celebra formulare „ctitor a toatã Sfetagora” avea tocmai rostulsã teoretizeze ºi sã þinã vie flacãra ce luminase ºi pânã atunci, de la Vlaicu Vodãºi Alexandru cel Bun, dar mai ales prin ªtefan cel Mare ºi Radu cel Mare, politicaromânilor de salvare a Ortodoxiei, politicã de care depindea ºi salvarea lor fizicãsi sufleteascã.

Alãturi de Învãþãturile cãtre Theodosie, perechea de slovã a ctitoriei de laCurtea de Argeº, aceastã hagiografie scrisã nu în greceºte (versiunile greceºtidin secolul al XVlII-lea provin din cea româneascã), ci în slavonã ºi tradusã înromâneºte de acelaºi genial anonim care pe vremea lui ªerban Cantacuzinoa dat glasul limbii române ºi operei lui Neagoe Basarab, capodopera lui GavriilProtul rãmâne eternul memento al mãreþiei româneºti în istoria creºtinismuluiortodox post-bizantin.

Dupã pãrerea subsemnatului, ea nu a fost comandatã de Neagoe Basarab,

cum s-a tot spus, ºi nu a fost scrisã în timpul lui, ci dupã aceea, din iniþiativecare pot fi discutate, dar cea mai importantã fiind pornitã din inima acestui marecontemporan ºi apropiat al domnului de la Curtea de Argeº, el însuºi o perso-nalitate marcantã a epocii, cum o dovedeºte ºi corespondenþa cu ardeleanulLaþcu din Mãþeºti, logofãtul de la Buda al regelui Ioan Zapolya.

Gavriil Protul ne-a lãsat însuºi „reportajul”, de citit peste veacuri, al celorpetrecute atunci.

Osingurã fficþiune hhagiograficã s-a strecurat ºi se cere emendatã, chiardacã literar vorbind este o patã de culoare în tablou: povestea despreconflictul care a pus capãt epocalei conlucrãri a lui Radu cel Mare cu

patriarhul Nifon. N-a existat în realitate niciun conflict. Domnul ºi patriarhul s-audespãrþit în cele mai bune relaþii, l-a umplut de daruri cu care acesta a ctitoritel însuºi la Athos. O spune însuºi Sinaxarul redactat ºi aprobat o datã cu slujba,la 15 august 1517. Este meritul lui Leandros Vranoussis de a ni-l fi semnalatºi de a ne fi trimis la Mãnãstirea Varlaam de la Meteore sã gãsim manuscrisulîn care se pãstreazã, dus acolo de ucenicii lui Nifon.

În concluzie: la Curtea de Argeº s-a ridicat prima catedralã închinatã mântuiriineamului. ªi anume, mântuirea lui de primejdia de a deveni la rându-i un robal Imperiului Islamic timp de câteva sute de ani, fãrã domni, fãrã culturã creºtinãºi fãrã alt viitor decât aºteptarea resurecþiei moderne.

În zilele noastre, suntem martori ºi participanþi la înãlþarea unei noi catedralea mântuirii neamului. Ea este menitã sã aminteascã generaþiilor viitoare cãsingurul „proiect” existent ºi pus în practicã azi, acela al distrugerii Românieiºi exterminãrii neamului românesc, a fost trimis înapoi celui care l-a creat ºi-lconduce ºi pe care Ignaþiu de Loyola l-a numit „inamicul naturii umane”. ªi cãneamul românesc întreg s-a încordat încã o datã, cu ajutorul Celui de Sus, sprea câºtiga cea mai mare victorie din întreaga sa existenþã.

(Text prezentat în Aula Academiei Române, pe 3 iulie 2017, la Sesiuneadedicatã aniversãrii a 500 de ani de la sfinþirea Mãnãstirii Argeºului ºi reluataici din volumul realizat cu acest prilej de Editura Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului, Curtea de Argeº, intitulat 1517 – 2017. Biserica Mãnãstirii Argeºului:O jumãtate de mileniu.)

Aveam iimpresia ccã EEminescueste aautorul llimbii rromâne

Sollomon MMARCUS

La TTârgul dde CCarte GGaudeamus, eediþia ddin ttoamna aanului ttrecut, EEditura SSpandugino, BBucureºti, aa llansat vvolumul aalºaptelea ddin sseria SSolomon MMarcus, Rãnii ddeschiise, cu ssubtitlul Educaþiia oomenesculuii. Va mmai uurma ccel ppuþin îîncã uun vvolum,probabil ttot dde mmari ddimensiuni cca ººi ccele dde ppânã aacum, aamplitudinea sscrierilor ººi ggândirii mmarcusiene ccontinuând ssã nneuimeascã, ssã nne aatragã, ssã nne îîndemne lla aa-ll cciti ººi rreciti.

Reluãm ddin Rãnii ddeschiise, vol. 77, uun sscurt eeseu ddedicat llui EEminescu, rrostit iiniþial lla LLibrãria CCãrtureºti VVerona, 220 ffebruarie2013. ((Redacþia)

Am ssã îîncep pprin aa mmã rreferi la un momentîn care cei mai mulþi pe care îi am în faþãnu erau încã nãscuþi, sfârºitul anilor '30,

când aveam 15 ani, într-o Românie foarte urâtã, încare violenþa triumfa în stradã ºi avea sã culminezeîn toamna lui 1940, când Miºcarea legionarã a cuceritputerea. În acel moment, în care mã aflam la etapamaximei sensibilitãþi, la vârsta de 15 ani, am avutîn mânã cartea Poezii de Eminescu, ediþia iniþialãcare acum nu ºtiu dacã se mai gãseºte.

În primul moment, am descoperit la Eminescu,cu mult înainte de a-l înþelege, o limbã românã carepur ºi simplu m-a fermecat. Poate o sã râdeþi, dar înnaivitatea mea de atunci, o naivitate însã frumoasã,la care simt nevoia sã mã întorc, eu aveam impresiacã Eminescu este autorul limbii române. Am trãitîn aceastã stare multã vreme. Pentru mine, limbaromânã culturalã are un autor clar, pe Eminescu.Era o limbã pe care o deosebeam foarte binede limba care mi s-a livrat anterior.

Astãzi, un autor fundamental este un autor la caresimþi nevoia sã te întorci în diversemomente ale vieþii. Trebuie sã vãdescriu care au fost etapele în caream descoperit mereu aceste momentenecunoscute anterior, din Eminescu.Mai întâi, el mi-a modelat atitudinilemele fundamentale. Modul meude a vedea fãptura femininã, boltacereascã, crepusculul de dimineaþãsau de searã. Toate astea mi-au fostmodelate de Eminescu. Toatã colecþiacosmicã, trecerea timpului, colecþiatrecutului ºi a viitorului îndepãrtat,toate le-am citit impregnat de poezialui Eminescu. Nu pot sã explic fiecarelucru în detaliu. Unele le pot explicaºi am fãcut-o în capitolul meu despreEminescu din Paradigme Universale,pentru o seamã dintre aceste aspecteam prezentat analiza de detaliu. Astaa fost o primã etapã.

Adoua aa ffost ssã ddescopãr cã Eminescu esteun autor care se îmbogãþeºte pe mãsurã cecititorul devine un om din ce în ce mai cult.

Cultura te ajutã sã descoperi straturile profunde alelui Eminescu. De pildã, Glossa o citisem de cânderam elev, dar un vers ca acesta: „Tot ce-a fostori o sã fie/ În prezent le-avem pe toate” este cevaimpresionant. Ca sã înþeleg bine aceste versuridin Glossa, a trebuit sã treacã decenii, sã acumuleztoatã cultura legatã de ceea ce se numeºte structuraholograficã a universului, structura holograficã acreierului uman, sã parcurg ºi manuscrisele emines-ciene, ºi i-am dat dreptate lui Noica care evalua atâtde înalt aceste manuscrise. Eu am putut învãþa acestlucru de la Eminescu, etapã cu etapã. Este un autorpe care, dacã nu îl citeºti, rãmâi la un nivel jos deculturã, nu doar de culturã literarã, sã fim clari,de culturã de toate felurile, ºtiinþificã, filosoficã,iar dacã nu îþi însuºeºti aceastã culturã, nu ajungila stadiul de profunzime al lui Eminescu.

În cartea mea am mers pe acestedirecþii. În anii 2000, am primit douãcadouri care mi-au lãrgit orizonturileeminesciene, douã cadouri pe carecultura româneascã nu le preþuieºte,probabil pentru cã trebuie sã se maicoacã. Primul cadou a fost publicareamanuscriselor eminesciene. Al doileacadou a fost publicarea dicþionaruluide concordanþe al albumeloreminesciene.

Ce a însemnat publicareamanuscriselor eminesciene? Sunto adevãratã comoarã, pentru cã sepoate vedea modul în care un poetsimte nevoia sã asimileze cât maimult din cultura lumii, sã înveþe,acesta este cuvântul. Simte nevoiasã înveþe, sã afle, este de o curio-zitate extraordinarã sã înveþe

de toate.Bineînþelescã au apãrutimediat tot felul de ºarlatani care sã interpretezeacest lucru în sensul cã Eminescu este un mareeconomist, un mare fizician etc. Nu, pur ºi simplu,Eminescu a vrut sã înveþe, a vrut sã afle, a vrut sãînþeleagã cât mai mult ºi sã poatã explica. De pildã,aceastã structurã holograficã a lumii care se reflectãatât de puternic în toatã poezia eminescianã. Depildã, vizualul. ªtiþi oare cã cel mai frecvent cuvântîn poezia lui Eminescu este cuvântul ochi?

Dupã ccare aa vvenit eetapa aceasta a dicþio-narului de concordanþe. Am sã vã explic ceeste acest dicþionar, pentru cã eu îl folosesc

tot timpul ºi l-am folosit chiar zilele acestea. De pildã,în acest dicþionar poþi sã înþelegi, iar lucrul acestaeste esenþial la Eminescu, legãtura dintre aspectelelocale ºi cele globale. De pildã, ca sã mã pregãtescpentru prestaþia mea de mâine searã, când va trebuisã vorbesc într-un alt context despre acel Toposmilenar al roatei norocului, am vrut sã vãd cumapare „norocul” la Eminescu. Acest dicþionar deconcordanþã te ajutã sã identifici toate contexteleîn care apare „norocul” la Eminescu. ªi dumnea-voastrã vã daþi seama cã acest cuvânt „noroc”are o polivalenþã extraordinarã. Are zeci ºi zecide semnificaþii, de nuanþe. Te ajutã sã raportezidintr-o datã un vers în care apare „norocul” latoate celelalte contexte eminesciene în carereapare norocul. Este o înþelegere extraordinarã.

Vreau sã mai fac o precizare: toatã lumea repetã„Eminescu – poet romantic”. Dacã vrei sã aprofun-dezi aceastã sintagmã, trebuie sã mergi la autoriirespectivi ºi sã-þi dai seama cã o componentãesenþialã a romantismului eminescian este dragosteade matematicã. Toþi aceºti autori, din categoria luiEminescu, au fost îndrãgostiþi de matematicã.

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 1155

Eminescu uunificãmarile mmitologiiºi filosofii ale lumii

într-o operã literarã unicã ºioriginalã, folosind resurseleprofunde, istorice ºi popo-rane ale limbii române cadepozitarã a felului de a gândispecific românesc. El dã,

prin ansamblul creaþiei sale, literare ºi publicistice,un îndreptar genial gândirii (= limbii) româneºtipentru totdeauna.

Ioana Em. Petrescu, în cunoscuta sa carte, deexcepþie, Eminescu. Modele cosmologice ºi viziunepoeticã (ediþia a II-a, îngrijitã ºi prefaþatã de IrinaPetraº, Editura Paralela 45, Colecþia Deschideri,Seria Universitas, 2000), îºi începe volumul cu uncitat din Memento mori (Dar mai ºtii?... N-auzimnoaptea armonia din pleiade?/ ªtim de nu trãimpe-o lume, ce pe nesimþite cade?) Versurile alese îifolosesc autoarei pentru a prefaþa, într-un fel, primulcapitol al lucrãrii sale. Apropierea de filosofia luiPitagora ºi încadrarea lui Eminescu între „gânditoriipitagoreici” atunci când e vorba de muzica sferelorori de inima Cântecului Veºnic e pentru a atrageatenþia asupra unui univers poetic, cel eminescian,care cautã cu temeinicie înþelesurile mai adânciale lumii, ale Universului, cãutând totodatã sã lege(sã ordoneze) într-o viziune unitarã, deopotrivãmiticã, filosoficã, chiar ºtiinþificã, ºi, evident, poeticã,datele eterogene ale gândirii umane, aºa cum pot fiele fatal legate de o mânã de pãmânt: „Pãrem surzila muzica sferelor, deºi ea însoþeºte întreaga noastrãexistenþã, de la naºtere pânã la moarte; trãim îninima Cântecului Veºnic ºi, tocmai de aceea, nusuntem conºtienþi cã-l auzim, aºa cum, în modnormal, nu ne auzim nici inima. I se cade dar,aºadar, gândirii sã corecteze aceastã distracþie aauzului; ºi gânditorul pitagoreic, care vede în numãr(arithmos) sau în raportul numeric realitatea ultimãa lumii, descoperã, pe lângã manifestarea vizibilãa acestei realitãþi (miºcarea aºtrilor), ºi manifestareaei muzicalã (muzica sferelor). În întregul lui, universulpitagoreic este o imensã sferã, având în mijlocfocul central (Vatra lumii sau Altarul lui Zeus)ºi fiind mãrginit în exterior de focul suprem.”(Op. cit., p. 17)

În ttreacãt ddoar, spunem cã sfera este corpulgeometric perfect ºi nu întâmplãtor ideeasferei ca simbol al locului de situare a geniului

ºi ascetului, a omului superior, încheie poemulLuceafãrului. Ci eu în sfera mea, cu verbul aferent,mã simt.... e unicul loc, paradoxal atoatecuprinzãtor,al situãrii hyperionice, ºi undeva într-un centrual universului, în întreaga lui întindere. Mã simte expresia conºtiinþei de sine ºi a determinãrilorpredicative suplimentare: nemuritor ºi rece. Mã simte conºtientizarea propriei condiþii cãtre care îndem-nase „Pãrintele” ceresc, „lumina rece” a raþiunii, cu totfarmecul acestei revelaþii de revenire, de „îndreptare”ºi „întoarcere” (întoarce-te, te-ndreaptã...!) cãtre carehotãrãºte, ca un verdict, imperativ, Demiurg: cãci

altfel nu se poate! Sferei, cu muzica ºi incandescenþasa specialã, cu manifestarea ei vizibilã ºi muzicalã,în care se situeazã gânditorul pentru care arithmos-ule ºi realitatea ultimã a lumii, i se opune cercul strâmt,în dimensionarea maximului terestru, cu temporali-tatea subjugatã norocirii sau nenorocirii ce îl petrecepe omul oarecare, adicã sorþii schimbãtoare ºiefemere. E diferenþa dintre cel ce nu cunoaºte moarteºi al cãrui nume scapã de noaptea uitãrii ºi de cei ceîºi au doar timpul ºi locul lor, a lutiferilor, a celor dintinã, într-un undeva oarecare, al întâmplãrii, unde seaºazã sãmânþa dusã de vânt ºi un cândva trecãtor,determinat de sentimentul vanului, al zãdãrniciei,al acelui memento mori. Revenind la ultimele ºaseversuri ale poemului, prelungind o idee care a formatun studiu independent, o lecturãcontinuã se impune aici, în finalulLuceafãrului, fãrã apoziþie în versul387, fãrã semnul exclamãrii, fãrãsens interogativ, cãci nu mai e ocomunicare cu un interlocutor, ºi nicicu punct la finalul versului 388, ci cuvirgulã aici ºi cu continuarea ideii înultima strofã, cu înþelesul chip de lutDac’ oi fi eu sau altul, Eu, Hyperionori oricare altul, ºi nu: tu, Cãtãlina,chipule de lut! Þie, chip de lut [,].Punctuaþia pe care o foloseºteEminescu în Almanah ºi în Dunãreanu trebuie clarificatã prin exces dezel gramatical ori logic, pentru cãe suficientã logicã ºi în cum credemnoi cã trebuie citit. Aºa ar: Ce-þipasã þie, chip de lut/ Dac’ oi fi eusau altul,// Trãind în cercul vostrustrâmt,/ Norocul vã petrece –Schimbarea persoanei de la singularla plural, de la personalul -þi, þie,la posesivul vostru, determinantal cercului strâmt, explicat mai sus(ºi cu altã ocazie; vezi L. Costache,M. Eminescu. Eseuri deschise.Luceafãrul. Chipul de aer ºi chipulde lut) e cu trecerea fireascã dela individ la multiplicare, la contingentul aparþinãtor,la categorialul diferit de cel al geniului cugetãtor.Cu aceastã punctuaþie, analiza comunã nu ar puteaexplica versul 390: Norocul vã petrece. Dar trebuiesã admitem cã Eminescu e un mare poet ºi ceeace poate fi pentru privitorul care cautã logicã strictgramaticalã, poetul construieºte inedit, neaºteptat,cãci ideea pare a fi continuatã de o altã determinare,cãci cercul nu este numai strâmt, ci ºi spaþiul,locul ºi timpul unde norocul trece, se mutã, pesteexistenþa individualã ori contingetarã, vã petrecepe voi cei care trãiþi în cercul strâmt al existenþei.

Eo ddiferenþã îîn ccadrul FFiinþei, a „registruluide sus” al Fiinþei, transcendenþa conºtientãde propria infinitudine, ºi „registrul median”

al Fiinþei, omul, cu conºtiinþa limitei proprii (pentrua folosi terminologia atât de clarã ºi de sugestivãa lui Gabriel Liiceanu – Despre limitã. O fenomeno-

logie a tragicului). Ultimele douã versuri ale poemuluidefinesc geniul: Ci eu în lumea mea mã simt/nemuritor ºi rece. Dac’ oi fi eu sau altul, cu delimi-tarea netã între un eu singular, unic, ºi un altuloarecare, multiplicat, neidentitar, cu descendenþãoarecare, copil din flori, de pripas, cãci aici nu maie numit Cãtãlin, ci o categorie pe care o reprezenta(finalul poemului reia ipostazele Fiinþei, de la biologicºi instincte, a indivizilor fãrã conºtiinþa finitudinii,pânã la dumnezeirea conºtientã, raþionalã – mãsimt –, rece, a nemorþii – D. Cantemir), a muritorilor,a chipurilor de lut din acel cerc strâmt (locul limitatºi timpul limitat) al fiinþei umane ºi, repetat (ci eu),eul transcendent, cu determinãrile, lumea mea,

nemuritor ºi rece. Aºadar,spunând acestea, nu neînregimentãm, nicicum, întredetractorii lui Titu Maiorescu,ci doar în lecturã ºi explicaþiipersonale, pentru cã fiecare,ºi Criticul (cu majusculã, cumîl scrie Nicolae Manolescu),ºi Poetul, au contribuit esenþialla evoluþia ºi dezvoltarea litera-turii (culturii) noastre clasiceºi moderne, actuale. Susþinemun punct devedere distinct,fãrã a exclude orice altã lecturãargumentatã. Oricare ar fiaceasta ºi, cu atât mai mult,o nouã perspectivã, fie ºiparþialã, ne atrage atenþia asupraunui univers de gândire ce maicere încã delimitãri ºi nuanþe,posibile adânciri ale gândiriipoetice eminesciene.

Ioana EEm. PPetrescudistinge, între altenumeroase nuanþe, ideea

unui univers eminescian desorginte pitagoreicã, cuprinzând

„idealul de culturã pe care grecii îl numeau mousiké,ceea ce implicã o unire a logosului, melodiei ºimiºcãrii” ºi, deopotrivã, a unei judecãþi platoniciene:„prin cel mai înalt dintre cele trei suflete ale noastre,sufletul raþional, noi suntem o plantã, nu însã terestrã,ci una cereascã; ºi capul (sediul sufletului intelectual)e ca un fel de rãdãcinã a fiinþei noastre, prin caresuntem ancoraþi în pãmântul celest al patrieioriginare”. (Op. cit., p. 19 )

(Fotografie de Alina Bianca Bãlan, reprezentândmodelul de ipsos patinat, aºezat la intrarea înBiblioteca Academiei Române, Bucureºti, sculptorRadu Adrian, al bustului care va fi instalat pe un socluîn faþa Centrului de Culturã ºi Arte din Curtea deArgeº. Detalii la https://academiaromana.wordpress.com/2017/11/14/un-bust-al-lui-mihai-eminescu-la-biblioteca-academiei-romane/)

Eminescu uunificã... ((I)Lucian CCOSTACHE

Matematica aa cconstituit oo ccomponentã eesenþialã în universul lor poeticºi lucrul acesta, acum, cu internetul, se verificã. L-am detaliat încartea mea. Acesta este un exemplu clar al modului superficial în

care îl tratãm pe Eminescu, dacã nu ne plasãm într-un context cultural total.Am impresia cã este greu asimilatã ideea cã niciun domeniu azi, ºi în

particular, nici literatura, nu mai poate fi o întreprindere pe cont propriu. Aceastaeste ideea lui Eminescu. Dacã citeºti ce a scris Eminescu în manuscrisele sale,îþi poþi imagina uºor cum ar fi fost el astãzi, ochi ºi urechi, pe domeniul inter-netului. Eu vã propun sã mergem la esenþa actului de culturã. Eu n-aº întrebade cãrþi, aº întreba de pagini. Cartea de poezii a lui Eminescu nu este o cartecare se citeºte din scoarþã în scoarþã, fiecare paginã se savureazã, cum spuneaCãlinescu, „þinând seama de tãria parfumurilor sale”. Aceasta este problema.Dumneavoastrã repetaþi mereu cuvântul „citit”, eu aº vrea sã aud de „recitit”.Adevãrata citire, adicã citirea profundã, este citirea care devine recitire, caresimte nevoia sã se repete la diverse intervale.

Este, poate, vorba despre deosebirea dintre „a înfuleca” ºi „a digera”. N-aveþiimpresia când mulþi care spun cã citesc, cã ei de fapt înfulecã, dar nu digerã?Adevãrata problemã este, deci, când devine lectura un act de culturã? De celemai multe ori, ea nu devine culturã. Sã ºtiþi cã existã mulþi copii care n-au cititaproape nicio carte ºi care sunt tobã de culturã, asimilatã pe alte cãi. I-am

vãzut în dezbateri, i-am vãzut în carne ºi oase cât de capabili sunt sã întreprindão argumentare ºi o contraargumentare. Au asimilat, probabil, în special cu ajutorulinternetului, pentru cã internetul este ºi el un fel de lecturã.

Trebuie, deci, sã ne întrebãm: când devine lectura culturã? Aceasta este lecþialui Eminescu. De ce am insistat? Vedeþi, manuscrisele lui s-au publicat, dar nuprea sunt folosite, nu prea se scrie despre ele. Ele au fost mai mult sãrbãtorite,dar prea puþin studiate. Cultura noastrã nu simte încã nevoia de a le folosi. Noicaa vãzut foarte bine aici. Deci, pentru a înþelege lecþia lui Eminescu, trebuie sãai un orizont de culturã total, sã aspiri la aºa ceva. Fiecare asimileazã cât poate,cât îl þin puterile lui intelectuale, forþele lui fizice, dar asta trebuie sã-ºi propunã;or, aceasta este exact ceea ce nu se întâmplã în educaþia actualã.

Lectura unei pagini este un lucru extraordinar. De fapt, faptul cã vorbim mereudespre cãrþi este o orientare greºitã. A citi o paginã în mod serios, cu nevoia dea nota, de a te întoarce la ea, este un lucru extraordinar. Dar nu putem rãmânedoar la literaturã, pentru cã literatura, nu întâmplãtor, a cãzut în audienþã. Nuîntâmplãtor a adresat Eugen Ionescu un avertisment în anii ’60 ai secolului trecut.ªi nu numai literatura, ci ºi teatrul, au scãzut în audienþã pentru cã nu au asimilatlecþia aceasta a unui metabolism cultural total de care este nevoie astãzi.Internetul este un personaj central astãzi.

Întoarceþi-vã la Eminescu, învãþaþi lecþia lui Eminescu!

88

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220181166

Cartea IIoanei EEm. PPetrescu, prin titlu, neconduce cãtre viziunea poeticã eminescianãîn construirea de modele cosmologice.

E interesant de observat cã ºi domnia sa remarcãpreocuparea lui Eminescu pentru sistem. E cuatât mai îndreptãþitã opinia referitoare la dorinþa luiEminescu de a realiza un sistem într-o formã poeticã,una care sã-i clarifice felul în care înþelege el lumea.De altfel, aºa cum am admis, creaþia eminescianãe o încercare de a unifica mitologii ºi concepþiifilosofice (ºi ºtiinþifice!) într-un sistem de gândireunic ºi original, într-o manierã (= formã) poeticã.De aici ºi tentaþia noastrã de a gândi volumul sãude poezii drept o CARTE, ci nu doar o culegerede poezii dispersate, cu lecturã ºi analizã individualã,independentã. Constituirea volumului de Poesii, ediþiaprinceps, ar putea fi o construcþie de 10 septade sauheptade (cifrele constituind ele însele o simbolisticãdistinctã) dacã am accepta cã volumul ar fi trebuitsã conþinã 70 de poeme (ºi nu doar 61, cum suntnumerotate în ediþia I Maiorescu, sub numãrul 52fiind trecute cele 4 texte, variante, ale poziei Maiam un singur dor). Ce conþinea foaia tipograficãdispãrutã e imposibil de precizat cu exactitateºi orice încercare de a stabili fãrã controversenu poate rãmâne decât un deziderat. Se cunoaºte,de asemenea, preferinþa lui Eminescu pentru cifraºapte, care apare cu simbolistica ei distinctã înmai multe texte eminesciene. Între altele, poatecã e semnificativ cã ºi poemul Luceafãrul seconstruieºte pe un multiplu de 7, având 98 de strofe:2 x 7 x 7, sau 14 (= 2 x 7) x 7. Ar fi aproape imposibilca cineva sã admitã astãzi o repartizare a strofelorpoemului Luceafãrul într-o altã distribuire decât aceeaconsacratã ºi marcatã grafic, construind septade(grupaje de câte ºapte strofe). La rigoare, putemînsã distinge unele sugestii. „Uvertura” (strofele 1-7)are ºapte strofe; tot ºapte strofe are ºi intervenþialui Demiurg (strofele 68-74), dar ºi tabloul final, dupãce Cãtãlin rosteºte acele cuvinte care par a-i depãºicondiþia, urcarea lui spre conºtientizarea (poate doaro intuiþie determinatã de sentimentul iubirii, carepoate trezi conºtiinþa de sine ºi deci raþiunea, dincolode instincte – noaptea de patimi) farmecului luminiireci: strofele 92-98; tabloul al III-lea, cu apariþialui Cãtãlin, de la În vremea asta... pânã la...Vei pierde dorul de pãrinþi/ ªi visul de luceferiare 21 (sau 3 x 7) de strofe (de la 44 la 64).

De lla ppoezia Siingurãtate, cu deschidereaieºirii din indiferenþa, din depresia singu-rãtãþii ºi salvarea prin cuplu, Este Ea,

ca moment inaugural al melancoliei care devine,se face vers, pânã la Luceafãrul, când cãutãrile seînchid, într-un text conclusiv, care încheie CARTEA,sistemul. Singurãtate e momentul întâlnirii inaugurale,cu determinãrile ulterioare ale cuplului, ale feminitãþiideterminative, cu toate ipostazele ºi ipostazierilesale, cu chipurile ei, cu implicãri spaþiale ºi tempo-rale ce þin de mit, filosofie ºi ºtiinþã – toate subordo-nate poeticului. Nu ºtim ce titlu ar fi dat Eminescuvolumului sãu dacã ar fi hotãrât singur! Poate aºaa ºi fost: CARTEA-POESII. Pe de altã parte, titlulatât de impersonal pare cel mai potrivit, pentrucã sub impresia Ei se deschide CARTEA. Nu eîntâmplãtor cã ipostazierile feminitãþii, determinantepentru stratificãrile cuplului, sunt esenþiale; tot subspectrul acestei feminitãþi, în ipostaza sa cea maiînaltã, prea frumoasa, ºi cea mai adevãratã – fiinþãpieritoare ºi, deci, tributarã condiþiei proprii, umane.Conºtiinþa unei CÃRÞI în integralitatea ei e de vãzutîn marii cititori ai poeziei eminesciene, fie ei valorifi-catori obiectivi, fie admiratori subiectivi, dar compe-tenþi în sensibilitatea lor artisticã. E suficient sã relu-ãm versurile dedicate Lui... de Alexandru Vlahuþã:Tot mai citesc mãiastra-þi carte/ Deºi o ºtiu pedinafarã, sau în Legãmântul lui Grigore Vieru: ªtiu:cândva la miez de noapte/ Ori la rãsãrit de Soare,/Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cãrþii sale.//Am s-ajung atunce, poate,/ La mijlocul ei aproape./Ci sã nu închideþi cartea/ Ca pe recile-mi pleoape./S-o lãsaþi aºa, deschisã,/ Ca bãiatul meu ori fata/Sã citeascã mai departe/ Ce n-a reuºit nici tata.// Iarde n-au s-audã dânºii// Al strãvechii slove bucium,/Aºezaþi-mi-o sub pernã/ Cu toþi codrii ei de zbucium.

Despre unitatea de gândire a poetului pe toatãîntinderea creaþiei sale nu e de spus aici mai mult.

Ea e de nenumãrate ori probatã. E un fapt comun,dar în permanenþã de afirmat ºi susþinut, cã OPERAeminescianã e o sintezã a limbii (= gândirii) românede pânã la el, în profunzimea detaliilor ei istoriceºi poporane (aºa cum îºi numeºte Hasdeu genialulsãu Dicþionar, Magnum Etymologicum Romaniae),dar ºi începutul unei ere noi pentru felul nostru de avorbi ºi a crea româneºte, de a gândi (prin singurulmijloc posibil – limba românã) la o dimensiune unicã,specificã ºi, în acelaºi timp, universalã. Problemacare trebuie sã ne preocupe, deschisã ºi de intuiþiileºi argumentele de excepþie ale lui N. Georgescuºi continuate de sugestiile subtile ale lui TheodorCodreanu, este aceea a distribuirii, în CARTEA-POESII, textelor, câte ºapte, împreunã din ºapteîn ºapte, pentru a se exercita, a se limpezi magiafarmecului dinãuntru, ca în cazul lui Dionis. Intenþiaincursiunii noastre în codrii de zbucium ai poetuluinu e însãaceasta, daro mãsurã câtde micã amsocotit cãsuntem datoria implica ºiaici. Nu nise pare lipsitde temei nicifaptul cã înromanulGeniu pustiu,Eminescu dãun nume cutotul specialfemeii iubite:Poesis. Ceînzestrareintelectualã,de inteligenþãa legat înmintea poetului un nume atât de spectaculos pentrua o identifica, în centrul lumii, pe EA: EA – POESIS.Nu cred cã în toatã literatura universalã existã unnume mai frumos dat femeii. Romantismul îºi depã-ºeºte aici limitele, se clasicizeazã, cãci nu mai evorba de o ipostazã oarecare, relativã, excepþionalã,spectaculoasã, ci de una absolutã, de prototip. Câtpriveºte intensitãþile, Eminescu e în piscul emoþieiºi al raþiunii, asemenea, la înãlþimea lui Dante.

Într-oo pprefaþã eexcelentã a academicianuluiEugen Simion la volumul de poezii ale luiTudor Arghezi, Opere I. Poezii, Ed. Academiei

Române, 2004, într-o colecþie cuprinzãtoare a lite-raturii române, în condiþii grafice excelente, colecþieiniþiatã ºi coordonatã de domnul academician,se remarcã o intenþie similarã a constituirii Cãrþii,cu referire la poezia Testament, dar cu extensiela volumul prim al poetului interbelic, Cuvintepotrivite. Deºi considerã „corect” punctul de vedereal lui G. Cãlinescu, conform cãreia în Testament„este mai mult decât o esteticã” prin „problemagerminaþiei cosmice”, acad. Eugen Simion opineazãcã esenþial în acest poem este „tema Cãrþii”, cudiferenþa cã la poetul nostru (spre deosebire desensul mallarmean) „poezia este o Carte în carese varsã osemintele spirituale ale cãrþilor anterioare”.(Op. cit., p. XXXI)

Cosmologia este, conform dicþionarelor,o „ramurã a astronomiei, care studiazã structuraºi evoluþia cosmosului ºi legile generale care îlconduc”; cosmogonia e definitã ca „ramurã a astro-nomiei, care se ocupã cu studiul originii ºi evoluþieicorpurilor cereºti ºi al sistemelor de corpuri cereºti”;cosmografia e tot o „ramurã a astronomiei, carese ocupã cu descrierea corpurilor ºi fenomenelorcereºti aºa cum sunt cunoscute din observaþii”, iarcosmonomia e „totalitatea legilor care guverneazãuniversul”. Un dicþionar bine cunoscut în perioadainterbelicã este Dicþionarul Universal al LimbeiRomâne, al lui Lazãr ªaineanu, A Cincea Ediþiune,revãzutã ºi adãogitã (Ortografia Academiei Române),Ed. Scrisul Românesc S.A., Fost Samitca, 1925,unde cosmologia este „ºtiinþa legilor generalecare guvernã lumea fizicã”, iar cosmografiaînseamnã „descrierea lumii astronomice”; cosmo-gonia cuprinde „istoria despre formarea lumii”.

Poet ffiind, EEminescu putea fi preocupatîndeobºte de felul în care ar arãta universul(sfera cosmicã) ºi o preocupare de descriere

ar fi de înþeles, dincolo de ce poate omul observa, ciºi de ceea ce îºi închipuie. Aºadar, îmbrãcat în straiede imagini, voluptosul joc cu icoane, din definiþia atâtde remarcabilã a poeziei din Epigonii, cu adaosulde cugetare sacrã, miticã, carte tristã ºi-ncâlcitã cemai mult o încifreazã cel ce vrea a descifra (ce mult,pânã la identitate, Lucian Blaga va dezvolta teoriamisterului, de la revelaþie, simultan, cu partea cese oferã, pânã la partea ce se ascunde) ne obligãla analizã cosmograficã. Dar pentru cã gândulnu se mulþumeºte cu ceea ce primeºte prin simplaobservaþie, mergând pe dubla direcþie a timpului,îndãrãt cu mii de veacuri, noaptea adâncã’aveciniciei la ziua cea de ’întâi ºi înainte, pânãla extincþie, la apocatastazã, cãci gându-’l ducemii de veacuri înainte. Aºadar, cosmologie.

Remarcãm, fãrã a exagera în direcþia unuiEminescu-om de ºtiinþã, intuiþia aproape stranie aunui timp cu dublã direcþie, simultan, aºa cum spuneo teorie fizicã actualã, înainte ºi înapoi, ca ºi cumaparent (?) timpul ar sta pe loc, ilustrat pe un ceascu o limbã care merge înainte ºi o alta care mergeînapoi. Aºa s-ar explica ºi avatarurile lui Dionis, ºiale faraonului Tla, dar ºi ale metamorfozelor luci-ferice. Interesul pentru cosmogonic e evident; eo prezenþã fãrã de care preocuparea lui Eminescupentru tot ceea ce e legat de timp ar fi de necon-ceput. Nu numai Imnul Creaþiunii din Satira I, dar ºiîncifrãrile metaforice din structuri poetice neaºteptate.De revãzut, pentru ilustrare, viziunea din zborulhyperionic, unde vedea ca-n ziua... un cer de stele...cãci unde ajunge nu-i hotar etc. Sau în Floarealbastrã, cu râuri de soare „grãmãdite” în gând.Sau în Sara pe deal, cu stele... ce clar izvorãsc înfântâne ori nasc umezi pe bolta seninã. Cu siguranþãcã Eminescu a consultat, a citit, mãcar în germanã,ºi cãrþi ºtiinþifice, mai ales dintre cele care prezentauinformaþii referitoare la cosmos, lucrãri de astronomieºi de fizicã cosmicã, a putut vedea imagini priviteprin telescoapele destul de performante ale epocii,ca acelea din lucrãrile lui Humboldt, Bode, Newland,Quetelet, Flammarion, Kepler, Moitessier etc.O observaþie ºtiinþificã, de exemplu, admitea curburaOceanului terestru ca fiind aceeaºi în toate direcþiile;or aceastã proprietate nu aparþine decât sferei.Admiþând existenþa Oceanului cosmic, e de trasaceeaºi concluzie: universul e sferic.

El zzboarã ggând ppurtat dde ddor/ Pân’ pieretotul, totul. Nu e vorba de a zbura ca gândulºi, cu adaos, ca dorul – de altfel, trimiterea

cãtre o semnificaþie însumatã nu e de neglijat, dartrebuie scoasã imediat din sfera înþelegerii folclorice,cãci ar putea cãdea în superficialitate ºi automatism,în simplu cliºeu – ci e vorba de gândul însuºi, deraþiunea în sine, ideea de raþiune, judecata însãºi,esenþa ei, chiar raþiunea de raþiune, aºa cum evorba, în uverturã, de frumuseþea în sine, ideeade frumuseþe, de raþiunea frumuseþii, prea frumoasa,cu tot alaiul de superlative absolute; nu e vorbade raþiunile relative, de judecãþile relative, plurale,multiplicate, cum nu fusese vorba de frumuseþearelativã, întrupatã, a unei oarecare, nu una devenitã,aºa cum o vede Cãtãlin (ªi ce frumoasã se fãcu), ciuna închipuitã, de abur ori de aer, precum frumoasadin Miron…, fecioara cea fãrã corp: „Doreºte-þi orice,numai aceastã dorinþã nu þi-o pot nicicând împlini;iatã, sunt tot ce e mai minunat pe aceastã lume,nici o femeie pãmânteanã nu mi se poate asemui,sunt pururi tânãrã, pururi frumoasã, dragostea mean-are sfârºit ºi nu cunoaºte istovire – trup însã nuam.” Cititor genial, Eminescu reþine pentru imagineaprea frumoasei acest dedaliu: e aici himera frumuseþiicare macinã ºi copleºeºte pe cel care se încredeîn ea; e Absolutul celor însetaþi de el, aleºilor, celordamnaþi sã-l întrezãreascã ºi sã-l caute. De aceeapreferãm sã rãmânã aºa ºi în finalul poemului,cãci fiinþa superioarã nu poate renunþa la ideal,la Absolut, esenþa ei.

(Va urma; fragmente din volumul în pregãtireLuceafãrul înainte ºi dupã Luceafãrul.)

Sub ccrugul EEminescului

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 1177

Versurile IIlenei UUrsu,de o producerecatilinar expresio-

nistã, sunt meditaþii revela-toare ºi aprofundate despreo permanenþã a spirituluiexistenþial.

Cuvintele sunt fiinþeºi, ca atare, pentru a nu

„creºte negrãite”, poeta le înzestreazã cu rostul„sã descopere/ noi ºi noi/ imagini poetice,/ sã cânte/despre viaþã/ ºi moarte” (Vârste din volumul Pe limbapeºtilor, Ed. Libertatea, Panciova, 2007). Poemul încauzã este parabola hyperionicã a fiinþei care sperãsã capete nemurire în lumea terestrã impunândmotivarea poeticã a metaferenþei golului existenþial,în care abisul capãtã alt sens: „Treptele îºi schimbãsensul,/ Discordia dintre autor/ ºi text/ se majo-reazã.// Poeþii nu recunosc/ cã se ofilesc./ Poeþiise vãd/ mereu tineri/ ºi mor/ nerecunoscândînfãþiºarea/ pe care le-a dãruit-o/ timpul.”

Ileana Ursu, din aceastã perspectivã, circumscrieidealizarea viului prin recursul la o metafizicã în careincreatul îºi dezvãluie fãrã rezervã logica sigeticã:„Ce ºtim noi despre oameni:/ înfãþiºarea,/ culoareaochilor, înãlþimea…/ Ce ºtim despre sufletul omului:/darnic,/ stãruitor,/ bun/ (dacã am ºti ce este/ un sufletbun),/ bogat…/ (…)/ De fapt,/ noi nu ne cunoaºtem./Nu cunoaºtem nici propriul ego./ Suntem precumcireºele:/ ne naºtem din sãmânþã,/ creºtem,/ înflorimºi,/ când rodul vine,/ simþim dacã cireaºa e gustoasã”(Suprema putere), sau: „Cu privirea întunecatã,/ cugura plinã/ de întuneric/ privesc/ carnea palidã/ aviitorului.// Sunt dãtãtoare de viaþã/ cu privirea îmbã-trânitã,/ vãd/ ce fapt pustiu/ e viaþa” (Fapt pustiu, viaþa).

Abandonarea formelor vizionare vaskopopiene,descifrate în volumele Omul – pasãre neagrã (Ed.Libertatea, Panciova, 1990) ºi Candelabrul candid(Ed. Libertatea, Panciova, 1998), o determinã sãcaute resurse poetice în codul genetic al unui imagi-nar care „reconstituie liber ºi imediat în fiecare clipãorizontul ºi speranþa fiinþei umane în perenitatea sa”,imaginarul fiind „cel care, într-adevãr, apare dreptrefugiu suprem al conºtiinþei, precum inima vie asufletului, ale cãrui diastole ºi sistole constituie au-tenticitatea cogito-ului” (Gillbert Durand): „Antrenãminimos cuvintele/ sã nu scape necontrolate/ sã nune trãdeze/ altor inamici inimoºi/ animatori ai acestuisport./ Din toate puterile vorbim adevãruri/ strãineºi departe de orice realitate/ cãci, de fapt, în care/ºi ce fel de realitate/ avem impresia cã trãim”(Candelabru candid IV).

Cu vvolumul Nu mmã nnumesc NNoel (Ed.Libertatea, Panciova, 2004), Ileana Ursune propune expresia unui joc textual, de o

paroxisticã febrilitate, în care transpar ecourile unuitranscendental fantastic: „Pe strãzi/ Omul întâlneºtefemeia:/ Precisã ºi frumoasã,/ Precum orologiul dincamera sa./ Albã ºi tristã,/ Ca ºi pereþii camerei./Femeia nu-ºi descoperã surâsul,/ Nici pielea sânilor./Întinde doar mâna/ ªi-i destãinuieºte timpul/ Precisºi efemer.// (…)/ Timpul,/ Neliniºtit ºi efemer,/Îi transformã în profeþi” (Balada strãzilor) ºi:„Am adormit cu gândul la un poem,/ Conºtientãde prezenþa lui/ În aer,/ În porii pielii,/ În ultimul fumde þigaretã./ (…)/ Am adormit cu gândul la un poem,/Conºtientã cã este unicul/ ªi de aceea nu s-a învelitîn cuvinte./ Poate ºi acum,/ Ca o boare nedefinitã,/Rãscoleºte fulgii/ Din pernã” (Poem).

Discursul auctorial din Pe limba peºtilor, dupãîndelungate peripluri iniþiatice, destul de conformiste,este sincronizat la câteva din structurile ºi motivelemoderne ale poeziei europene, unele dintre acesteaazi demodate. Aº remarca, înainte de toate, coe-renþa imaginarului, multe din subtilitãþile poeticii dinvolumele anterioare fiind pãstrate, proteic ºi profetic,ºi în poemele cãrþi respective. Teama thanaticã apoetei faþã de „nãmolul adevãrului” unde „întrebãrileîºi pierd sensul”, pare a defini fascinaþia inauguralitãþii(Derrida), supunând-o astfel „modului intelectualal Lirei” (vezi Matei Cãlinescu, Conceptul modernde poezie, Ed. Paralela 45, Piteºti, 2005): „Ninge,viforniþa a acoperit/ deja cupola de apãrarea cuvântului./ Dragostea doar/ este veºnicã./Se apropie norii/ cenuºii ºi de casa noastrã/ (…)/

Nu o vom putea apãra/ nici cu dorinþa/ nici cuputerea./ Arma noastrã este cuvântul,/ veºnicadragoste” (Se apropie…), sau: „Totul este zid:/ºi casa, ºi cerul, ºi mãrul/ din grãdina de dupã zid./Zid sunt amintirile/ pe care le las/ în sacoºele anilortrecuþi/ într-un limbaj acum necunoscut./ (…)/ Numaicuvântul/ care neapãrat poartã seminþia/ adevãrului/poate salva./ Cãci ºi zidul/ e doar cuvântul/nu-i aºa!” (Despre ce vorbesc).

Chiar dacã în fulguranþa imaginilor, de marcãsuprarealistã, „zugravul adunã/ boabe de nisip”,sugerând regãsirea timpului, poeta îºi pãstreazãnealterate extazele rostirii: „Acesta este tabloul greu/al lumii/ care se dãrâmã/ ºi adoarme printre ruineleproprii,/ care se naºte din propria pierzanie./ Numaidicþionarul din tablou/ înseamnã termeni pe care,/deja mâine,/ îl va înlocui cel tare/ cu alþi termeni./ Înacest tablou/ nimic nu este definitiv./ Nimic nu creºtecu þelul sã înfloreascã./ Numai dicþionarul pãstreazã/aceea ce va rãmâne/când totul sedescompune:/cuvântul” (Picturã).

Poetica Ilenei Ursueste demetaforizatã ºise rezumã la un – amputea spune – baroccu propensiuni ludicecare, totuºi, nu-ideviazã drumulinfrarealist: „Peisajeledin amintiri/ sunt celemai triste/ secvenþede viaþã./ Trãiesc doarîn imagini/ îngropateîn memorie,/ nici celce le posedã nu lepoate/ învia/ nu lepoate împãrþi/ altora./Orice descriere,/încercare de a leprezenta,/ orice cuvântcare le defineºte,/ doar atinge frumuseþea/ pãstratãîn amintire./ Nu sunt vii,/ nu sunt moarte,/ nicipierdute,/ doar trist se nãzãresc/ numai aceluiacare le pãstreazã.// Nu se pot repeta” (Trist). Dacãla început Ileana Ursu se dovedise a fi atrasã deplânsul Penelopei, pe parcursul carierei a migratspre ideea de transcendenþã care, indiferentde retorica stãrii de graþie, acceptã o realitatedesacralizatã, hedonicã: „Nu am fost în locuride decizie,/ nu am rãsturant lumi./ Adevãrul este/cã am învãþat micile legi/ ale corpului./ Din timpulmeu omenesc,/ din limba care se frãmântã,/ atin-ge-mã, buzã care cânþi,/ pierdutã în ceaþa/ oraºelorpe care le visam” (Adevãr). Din aceastã cauzã,Ileana Ursu poate fi numitã o poetã a lumii dinlãuntrulfiinþei omeneºti, cu volute stilistice inclasabile.

În ccâmpul lliric ffeminin românesc din Serbia eareprezintã o voce aparte, subordonatã paradig-melor poetice atât de mult cultivate, de exem-

plu, de Ana Blandiana, Florica Mitroi ºi IleanaMãlãncioiu. Limbajul poeziei sale tinde sã imprimeenergie tautologicã topoilor existenþiali: „…Cântãtãcerea existenþei/ care zboarã/ prin luminã.// Nucrede,/ Nu memoraliza,/ dar te întoarce,/ neîntre-bându-te unde te întorci.// Aceasta este lumea/în care cu toþii/ suntem pãrãsiþi./ Nu vei gãsirãspunsuri” (Propunere).

Se observã în compoziþiile poetei o voluptatesublimã, un discurs de o expresivitate francã,permisivã. Travaliul sãu estetic, þinând, desigur,de magia limbajului, o face sã-ºi armonizeze eulsubiectiv la viaþa exterioarã unde „am experimentat/cum sã mã menþin la suprafaþã,/ sã supravieþuiesc,/sã nu mã scufund” (Lanþuri). Viziunile poetice suntabundent metaforice, au dimensiuni polimorfe:„Tu eºti aceea ce a rãmas/ din întregul visat,/ mare,/imens./ Tu eºti aceea ce a rãmas/ din întregul plecat./Partea care plânge dupã întreg./ Încã mai curgpãduri/ ºi foºnesc mãri,/ se nasc copii ºi plâng/ prinnoapte./ (…)/ Pe oseminte omeneºti încã se maipoate cãlca/ fãrã sã te împiedici./ Înainte de a þi sestinge pupilele,/ vei vedea ce ai privit,/ vei vedea doarceea ce am vãzut” (Poveste) sau: „Iubirea e moartã/

când nu o mai atinge/ lumina zeiascã,/ când nuse mai bucurã/ de bucurie./ E moartã/ când numai cautã sens/ în viaþã/ ci se scufundã/ într-un nor/de rime” (Iubire moartã).

Suntem mmartorii uunui sspectacol al transmutãriisentimentelor, pus în scenã de un elanvizionar, care favorizeazã penetrarea spa-

þiului paradisiac de viziunile eshatologice împrumutatedin poetica înaintaºilor: Vasko Popa, Radu Flora,Ion Miloº, Ioan Flora. În aceastã circumstanþã, suntde acord cu ªtefan N. Popa, autorul Istoriei literaturiiromâne din Voivodina (Ed. Libertatea, Panciova,1997), cã Ileana Ursu dispune de „un univers cefluctueazã între abstract în plan poematic ºi real”.Simbolistica fertilizatoare a Ileanei Ursu este, într-unanumit fel, bazatã pe elementele unui mit care seinterfaþeazã cu mesajul ºi eschatipul (ultimul termenfiind un model destinat sã explice una dintre confi-

guraþiile imaginarului). Acest avatar presu-pune, cum se vede, deschiderea lexemuluicãtre înþeles, punând astfel poeta în împre-jurarea de a produce gesturi cu aspecthieratic. Spectacolul textual al stãriloraffective, incorporate unui limbaj semiotic,devenit, între timp, stil al modernitãþii, estesusþinut de tristeþi disimulate, de fulguraþiiapolinice: „Nimic nu mai este ca în trecut./Fiecare generaþie spune aceste cuvinte,/convinsã cã este singura care/ a pierduto parte din frumuseþe trãind/ (…)/ Timpulseamãnã în inimi/ nisipul/ care ne transformã/inima în pustiu” (Pustiul în inimi). În poemulcitat gãsim exprimatã dezordinea primordialãdin interiorul fiinþei – tragicã ºi deznãdãjduitã;trãirea respectivã permiþându-i întoarcereaîn sine pentru a-ºi regãsi identitatea ºi a-ºielibera sufletul de povara clarobscurului careo stãpâneºte. Poeta se aflã mereu, nu e greude constatat, aparent restrânsã, în astfel desituaþii-limitã: „De la primul contact cu aerul,/de la prima atingere a lucrurilor,/ suntem

angajaþi/ fãrã rãsplatã/ ai vieþii.// Ca ºi trestia bãtutãde vânt,/ smulsã din apã, stau singurã/ pe asfaltulumed./ Cu mâinele mã feresc/ de sufletul gol.// Viaþaeste serviciu” (Viaþa este serviciu). Lucian Blagamãrturisea solemn: poezia se naºte prin cuvânt.Drept este, dar ce ar însemna poezia dacã am aveadoar necuvinte (= gânduri nerostite)? E greu derãspuns la dilematica întrebare, mai ales fiindcã„Oamenii s-au schimbat/ Demult./ Sub lespeziletimpului/ ªi-au ascuns inima,/ Le-au crescut unghiile,/Ambiþiile bolnave,/ cu uºurinþã/ ªi fãrã repetiþii,/Unison,/ ªi-au uniformizat/ Modul de gândire./ Auuitat limba/ ªi bolborosesc cuvinte/ Ale cãror înþeles/Le este necunoscut” (Altceva), iar Nichita Stãnescua aºezat cuvintele într-o oglindã ºi ne îndeamnã sãle ascultãm duhul ºi sã le vedem, reflectat, reversul.

Ileana UUrsu, însã, spre deosebire de autorulcelor 11 elegii, mimeazã capacitatea de ane comunica incomunicabilul, reuºind, totuºi,

sã dea o definiþie aproximativã actului genezic:„ªi aceastã noapte/ (ca multe altele)/ trece/ cu mânamea/ hotãrâtã sã scrie/ cu ochiul meu/ deschis/ darfãrã coala de hârtie.// Este bine, este foarte bine/cã tot ce aº scrie/ tot ce aº cuprinde în/ colivia hârtiei/în momentul urmãtor/ e amintire” (Noapte), ºi chiarsã ne asigure cã ireversibilul „Cuvânt rostit se vaîntoarce/ va fi balerinã pe scena conversaþiei// (…)/Vã spun: cuvântul rostit/ se va întoarce/ dar ce sã fac/cu greutatea umbrei sale” (Greutatea cuvântului dinvolumul Omul – pasãre neagrã). ªi poemul Umbredin cartea Abilitatea vrãjitoarei (Ed. Libertatea, 1981)impune cu putere hermeneutica unui registru poeticexploratoriu: „Umbre nevãzute/ insistã asupra uneiamintiri.// (…)/ Cuvinte înaripate/ trec în tãcere./O altã dimensiune/ a timpului”. Argumente serioasede a o numi pe Ileana Ursu o magicianã a (ne)cu-vântului cuvântat care a influenþat poezia modernãromâneascã din ex-Iugoslavia. De ce sã nu fimde acord cu Marcel Raymond: „…poezia tinde sãdevinã o eticã sau un mijloc neobiºnit de cunoaºteremetafizicã; o nevoie o chinuie, aceea de a schimbaviaþa, cum vrea Rimbaud, de a schimba omulºi de a-l face sã palpeze fiinþarea”.

Poeþi rromâni ddin SSerbia: IIleana UUrsuFllorrian CCOPCEA

88

Brâncuºi - 661

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220181188

Incursiune îîn mmemoria ppietreiSimpozion IInternaþional dde SSculpturã, TTârgu-JJiu, 22017

Sorrin LLorry BBULIGA

Simpozionul IInternaþional dde SSculpturãdin cadrul Atelierelor Brâncuºi, numitîn acest an Incursiune în memoria pietrei,

s-a desfãºurat, conform tradiþiei, în municipiulTârgu-Jiu, între 1 august ºi 3 septembrie 2017.Organizatori au fost Centrul de Cercetare, Documen-tare ºi Promovare „Constantin Brâncuºi”, ConsiliulLocal ºi Primãria Municipiului Târgu-Jiu, având caparteneri Filiala Gorj a Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia ºi Institutul Cultural Român. Sponsori aufost firmele Andezitul SRL (care a pus la dispoziþieblocurile de andezit din care s-au executat lucrãrile),Bosch ºi Triton (care au furnizat, ca ºi anul trecut,sculele ºi consumabilele necesare prelucrãrii pietrei).

Au participat ºase artiºti plastici profesioniºti:Gheorghe Zãrnescu (Foto 1), Mihai Þopescu (Foto2) (România), Colin Figue (Foto 3) (Anglia), RumenDimitrov (Foto 4) (Bulgaria), Shan-Chi Teng (Foto5) (Taiwan) ºi Yoshin Ogata (Foto 6) (Japonia).Curatorul taberei de sculpturã a fost sculptorulVlad Ciobanu, membru al U.A.P. din România.Locul de desfãºurare a simpozionului a fost Centrulmultifuncþional Bârseºti.

Spre finalul simpozionului am realizato serie de interviuri cu sculptorii,încercând ca, în urma dialogurilor cuei privind arta (ºi mai ales arta lor) sãdevinã mai „transparente” semnificaþialucrãrilor (despre care artiºtii în generalnu prea discutã), curentul artistic dela care se revendicã (dacã este cazul,pentru cã unele lucrãri pot fi foartepersonale) ºi influenþa exercitatã deBrâncuºi asupra lor. Am sã prezintîn cele ce urmeazã doar rãspunsurileartiºtilor.

Shan-CChi TTeng a realizat lucrareaSpatial torsion (Torsiune spaþialã),evident influenþatã de coloanele brân-cuºiene. Sculptura este alcãtuitã dindouã piese: una orizontalã, mai puþinlucratã, care joacã în acelaºi timpºi rolul de soclu, ºi una verticalã, pecare sunt reliefate elementele plasticedefinitorii. Este vorba de romburiºi de striaþii ce sugereazã torsiuneaºi, totodatã, ascensiunea.

Artistul a declarat urmãtoarele:„Brâncuºi a sculptat idei. Iar opera luimi-a dat ºi mie idei. Ca dovadã, lucrareamea conþine romburi, ca ºi Coloana fãrãSfârºit, dar între ele am realizat striurile(ca niºte spirale) ce sugereazã torsiunea ºi ridicareala cer. Prin cele douã elemente principale, unulorizontal ºi altul vertical, am vrut sã sugerez faptulcã existã o desprindere ºi o ridicare din pãmânt acoloanei (adicã a elementului vertical din cel orizon-tal). De asemenea, am vrut sã sugerez ºi ivirea uneiidei. Astfel, ceea ce am realizat constituie o reinterpre-tare originalã a coloanei lui Brâncuºi. A fost important,pentru mine mai ales, sã simbolizez ideea de desprin-dere din pãmânt, de torsiune ºi ascensiune la cer.”

Rumen DDimitrov a realizat lucrarea Drop forBrâncuºi (Strop pentru Brâncuºi): „Numelelucrãrii mele sau al acestui proiect este Drop

for Brâncuºi, în sensul de «strop de lacrimã». În modesenþial, proiectul meu constã dintr-un cadru, carepoate fi de fapt o poartã, ce face trecerea între douãlumi paralele (ca un pod în acelaºi timp), iar ideeaeste cã acest mare strop apare dintr-o lume ºi intrãîn cealaltã lume. Deci, am încercat sã redau acestmoment de facturã suprarealistã în acestã lucrarea mea, mai exact apariþia unui mare strop în cadrulrealitãþii. Acest strop de lacrimã curge din cadruîn partea de jos ºi din acest motiv am ales piatranaturalã pentru postamentul în care este pus cadrul.De ce «lacrimã pentru Brâncuºi»? Pentru cã el afost un mare artist, iar pentru mine a fost importantsã realizez un strop de lacrimã în memoria unui ompe care-l iubesc, dar o lacrimã de bucurie, de emoþieºi de respect. Lucrarea mea nu este figurativã; eaeste una suprarealistã, din moment ce-am realizat

o poartã ºi am surprins un moment în care un stroptraverseazã lumile. Unii oameni nu vor înþelegepoate semnificaþia adâncã, dar, pentru mine, celmai important lucru este poarta prin care se poatetrece dintr-o lume în alta.”

Yoshin OOgata a creat sculptura Genesis/Water(Genezã/Apã), care aduce cu simbolul sãrutuluiincizat pe Poarta Sãrutului din Târgu-Jiu. Despreartã ºi lucrarea sa a spus urmãtoarele: „La început,dupã ce mi-am finalizat studiile la Academia de ArteFrumoase din Italia, am fãcut sculpturã figurativã,nu neapãrat una de imitaþie, ci tot în sens modern.Apoi am fãcut o sculpturã apropiatã de Brâncuºi,mai simplã ºi mai puternicã. Am lucrat atâtîn marmurã,cât ºi înbronz. L-amdescoperitpe Brâncuºila TateGalery înLondra,

unde sunt câteva lucrãri de micidimensiuni, ºi apoi la Paris, la AtelierulBrancuºi din cadrul Centrului GeorgesPompidou. Nu mi-am schimbat modulde a sculpta imediat dupã aceasta,dar totuºi am început uneori sã lucrezîn piatrã, folosind tãietura directã,ca ºi Brâncuºi. Am folosit marmurã

de Carrara ºi am realizat unele forme tradiþionale(folclorice). Încet, încet, de la figurativ am trecutla nonfigurativ, probabil din cauza lui Brâncuºi.

Lucrarea mmea sse numeºte Genesis ºi seinspirã din mitologia japonezã, despre ori-ginea pãmântului ºi a lumii (dar ºi în mitologia

greacã se vorbeºte despre acelaºi lucru). Nu esteo poveste atât despre Dumnezeu, ci mai mult despreomenire. Aceastã naºtere a avut loc la început dinapã. Dumnezeu a amestecat în apele primordialecu un bãþ ºi apoi, când l-a ridicat, de pe el au începutsã picure stropi care au format apoi pãmântul ºianimalele, plantele etc. Când apele au început sãse evapore, Dumnezeu s-a dus sã locuiascã în Cer.Acest strop reprezintã, aºadar, pentru mine, apeleoriginare ºi geneza lumii în acelaºi timp. Totul aapãrut din apã. Dar apa pentru mine þine ºi deexperienþa mea personalã, deoarece încã din copilã-rie am vãzut mereu apa, Japonia fiind o insulã. Cândaveam 22 de ani am plecat pe mare timp de un an,lucrând ca pescar, doar cu scopul de a obþine bani.

Aº vrea sã adaug cã nu are importanþã dacãlucrarea este nonfigurativã sau nu, ci mesajul carea fost pus în ea, scopul pentru care a fost fãcutã.Chiar dacã unii pot sã facã aceastã separare figurativ-nonfigurativ, pentru mine lucrarea are de asemeneao «figurã», mai exact, o figurã abstractã. ªi figurativuleste OK pentru mine. De fapt, toate formele suntfigurative. Pânã la urmã, conteazã ceea ce am vruteu sã spun ca artist, ideea care conduce la forma

lucrãrii. Stropii care au formatlumea au fost nonfigurativi,dar au dus la creareafigurativului, adicã a formelordin univers. Aºa cã la începuta fost nonfigurativul, care s-atransformat apoi în figurativ.”

Colin FFigue a creat sculptura Form fromthe Formless (Homage to Brâncuºi) (Formãdin Inform/Omagiu lui Brâncuºi). A fãcut

urmãtoarele aprecieri: „Lucrarea mea are conexiunicu unele lucrãri ale lui Brâncuºi, mai ales subaspect cosmogonic. Pentru mine, Brâncuºi a fost

dintotdeauna ca un far, ca un punct dereferinþã, a avut o mare importanþã prinopera ºi filosofia lui. În mijlocul atâtorprostii din jurul nostru ºi al unei agitaþiicontinue, el rãmâne perfect nemiºcat.Când i-am descoperit opera, ca student,a fost o mare inspiraþie pentru mine,mai ales în ceea ce priveºte percepþialui asupra spaþiului ºi timpului, misterulvieþii ºi misterul universului. În viaþamea profesionalã am intenþionat mereusã exprim minunea universului în carelocuim ºi a imensitãþii lui. Uneori deve-nim inconºtienþi de cât de vast esteacest univers pe care-l locuim. Pentrumine este un minunat subiect de amedita asupra misterului ºi frumuseþii,a vieþii pe Pãmânt.

Brâncuºi încerca sã surprindã,sã capteze ideea, spiritul, esenþaºi fundamentul din profunzimealucrurilor, în simplitatea lor. Acest spirital lucrurilor eu îl simt uneori, dar dinpãcate nu pot sã-l exprim prin cuvinte.Este ceva ce-l simþi înãuntru, intuitiv,uneori doar pentru un moment; esteca un fel de realizare, ceva ce nu esteraþional. Încerc sã devin disponibil,deschis, cã poate o sã am parte deo astfel de experienþã indescriptibilã

în atelierul meu. Însã nu ºtiu dacã este vorba despreDumnezeu aici. Eu sunt un credincios, dar nu ºtiusigur ce este în ceea ce cred. Ceva magnific ºi uriaºce nu poate fi explicat prin cuvinte. Oricum, ceeace simt în astfel de situaþii este foarte aproape deo experienþã religioasã. Încerc sã nu descriu pentrucã este foarte dificil sã fac asta, dar încerc sã relatezce fac în lucrarea mea. Dar chiar ºi pentru o lucrareîmi ia uneori mult timp pentru a-i gãsi un titlu.

De oobicei, aam uun pplan când mã apuc deo lucrare, dar în acest caz nu am ºtiutcu ce material voi lucra, aºa cã am realizat

aceastã sculpturã într-un mod spontan, mai degrabãrapid (am lucrat-o cu ciocanul, dalta ºi polizorul demânã). Forma ei mi-a apãrut în minte din momentulîn care am vãzut aspectul interesant al pietrei, ca opanã, indiferent cum aº fi privit-o sau aºezat-o. Nupot descrie exact cum am fãcut-o, ci am lãsat pur ºisimplu sã se întâmple procesul creaþiei ºi am folositintuiþia, mai mult decât o idee fixã cu care am venitla început. Mai degrabã a fost un rãspuns la material.Trebuie sã am încredere în mine însumi ca sã potsã ajung la un rezultat. Ca semnificaþie, ea poateface trimitere la spaþiul cosmic ºi la o trãire religioasãîn acelaºi timp (deºi nu aº folosi cuvântul religios,ci mai curând sacralitate, respect sau reverenþã,pentru cã te simþi atât de mic în faþa misteruluiuniversului). Aº spune cã ea are câte ceva din maitoate curentele de avangardã ale secolului XX saule conþine pe toate. Este nonfigurativã ºi figurativã(mai ales ca «scarã figurativã», ca ceva ce simþicã este în legãturã cu altceva) în aceeaºi mãsurã.Lucrarea este ca o formã receptivã. Am admiratmereu lucrãrile de sculpturã precolumbianã dinAmerica Centralã ºi probabil este cunoscutã formaacelei mese sacrificiale unde era pusã inima victi-melor, care creeazã o impresie foarte puternicã, deforþã, care sperie.

1 2

3

4 5

6

Brâncuºi - 661

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 1199

În cceea cce ppriveºte ooperele llui BBrâncuºidin parcurile din Târgu-Jiu, ele sunt magnificeºi este minunat sã le priveºti, mai ales cã

eu sunt pentru prima datã aici. Cu toate acestea,ele m-au influenþat în ultimii 50 de ani.”

Creaþia sculptorului Gheorghe ZZãrnescueste denumitã Dannymadlen. El ne-a declaraturmãtoarele: „Pe mine nu numai Brâncuºi m-ainfluenþat. Aº spune cã orice artist mare te influen-þeazã la început, pânã ajungi la ideile tale, pânãajungi sã îþi pui întrebãri. ªi Brâncuºi te influenþeazã,ºi Moore, ºi artiºtii contemporani. Ajungi sã îþi puiîntrebãri ºi la un moment dat ajungi la tine, ajungila propriul tãu interes, la propriile tale forme, lapropriile tale idei. În momentul în care renunþi laformele carnale, când te duci spre esenþe, acolote influenþeazã Brâncuºi, el te învaþã despreesenþa lumii, despre esenþa omului, despre esenþauniversului. Evoluþia spiritualã a lui Brâncuºi mergeaîn paralel cu evoluþia lui ca artist. În operele lui, elare esenþe nu numai din arta popularã; peste artapopularã el ºi-a pus propria gândire ºi propriileesenþe pentru a ajunge la formele sale, aºa cumse vãd la Coloanã, la Masa Tãcerii ºi chiar laPoarta Sãrutului. O împãrþire în patru, aºa cumsunt la vechile temple. Porþile de intrare la aceletemple se împart în patru ºi ºase. Existã niºtemãsuri sacre care te pot duce dincolo. Uitându-mãla operele lui, observ cã el folosea aceste mãsuri,fãrã ca noi sã ne dãm seama. Ele te duc spretranscendent doar dacã-þi propui sã mergi acolo.Fãrã conºtientizarea acestor lucruri nu poþi sã trecidincolo. Brâncuºi a rãmas solitar în creaþia sa. Dinmomentul în care pleci pe direcþia lui, nu mai eºtitu, eºti mai mult Brâncuºi. Trebuie sã gãseºti totuºiun drum al tãu, dar tot în sensul modernismului.Pânã ºi jucãriile de azi au forme esenþializate. Esteceva care merge în pas cu evoluþia omenirii, totulse duce spre esenþã. Simbolurile vechi se pãstreazã,nu au cum sã nu se continue, pentru cã pleacãdin aceleaºi mãsuri, numai cã oamenii le prezintãaltfel, dar respectând ºi ei aceleaºi mãsuri.

Lucrarea mea am intitulat-o Dannymadlen ºii-am dat numele fostei mele soþii, care era artistãºi folosea niºte forme apropiate de ce fac eu aici,aºa cum ar fi crucea. E o lucrare nonfigurativã, dars-a întâmplat sã fie aºa. Ea se suprapune perfectpeste personalitatea lui Danny, dar nu pentru astaam fãcut-o. Am vrut sã combin douã forme totaldiferite: linia dreaptã ºi linia curbã. Linia dreaptãsã dea un fel de rezistenþã, o osaturã ca sã zic aºa.În toate lucrãrile încerc sã reunesc formele contrarii.ªi Brâncuºi fãcea la fel. De pildã, la Masa Tãceriieste sfera tãiatã: linia dreaptã cu curburile. Amcombinat tãieturile drepte cu cele rotunde încercândîn acelaºi timp sã le armonizez cu întregul. Lucrareamea ar putea fi încadratã la postmodernism, carese revendicã de la toate curentele din perioadainterbelicã. Eu am preluat din cubism tãieturileacestea care se vãd în lucrare, din expresionismfaptul cã are o formã asimetricã, din dadaism unireacontrariilor, iar din Brâncuºi tãietura directã. Ca sãexiste viaþã trebuie sã existe contrarii, care reprezintãmotorul. Nu existã viaþã fãrã acestea douã. Locul încare se unesc cele douã contrarii este, de exemplu,primãvara (ºi chiar toamna un pic); mãrþiºorul esteun simbol al celor douã contrarii care se unesc.Le mai gãseºti pe porþile maramureºene ºi pestetot în arta popularã româneascã. Acest lucru nu-lmai înþelegem astãzi, dar, vrând-nevrând, noi trans-mitem asta, fãcând ceva ca strãmoºii. Preluândtradiþiile, din pãcate nu am preluat ºi învãþãtura lor.

Formele aacestea îîmi vvin îîn mminte în primulrând uitându-mã la piatrã, pentru cã ea îþispune ce ai de fãcut. Poþi sã faci ºi ce vrei

tu, dar iese ceva sec. Dacã însã conlucrezi cu piatra,iese altceva. La lucrarea mea s-a nimerit sã reprezintacel ceva particular psihologiei lui Danny datoritãpietrei. Anul trecut am fãcut la Bistriþa o lucrare pecare am denumit-o în acelaºi fel, tot cu forme subaspect de cruce, numai cã acolo am trecut prin piatrã.Dacã piatra era altfel, putea sã iasã altceva. Piatraîþi dã ideea, îþi vine-n cap. Te uiþi la ea ºi încet, încettu te apropii de ea, ea se apropie de tine. Nu suntnumai formele pietrei, ci ºi conþinutul cumva. Sepoate forma o legãturã ºi spiritualã între tine ºi piatrã.La un moment dat cioplind, cioplind, închizând ochii,vezi focul din piatrã, pentru cã piatra are în ea un foc,conþine un foc primordial. Egiptenii spuneau cã forþa

vieþii (Qi-ul) se aflã în piatrã.”Numele lucrãrii lui Mihai ÞÞopescu este Energii

captive 2017. El considerã cã, de fapt, lucrareaîn sine trebuie sã se exprime ºi nu este nevoiede explicaþiile artistului. Pe site-ul sãu apare scris„Arta nu dã rãspunsuri, arta pune întrebãri”, iaracest lucru, ne spune el, este de la Brâncuºi citire,deoarece el nu ºi-a explicat niciodatã opera.

Creaþia lui Mihai Þopescu este o sculpturã-manifest, încadrându-se în sfera artei conceptuale,fãrã sã adere la vreun curent artistic anume ºi, dinacest motiv, redãm în continuare declaraþia sa exactã:„Titlul lucrãrii mele este Energii captive sau Românialui 2017, aceasta fiind o temã la care lucrez de un ande zile: este o mãmãligã gata sã explodeze. Proiectulacestei piese era altfel. Mai exact, trebuia scris peaceste centuri care se vãd pe lucrare (aºa cum amscris doar pe macheta ei de ghips), care sugrumã,care strâng aceastã mãmãligã care este Româniala ora actualã, urmãtoarele: justiþia, poliþia, serviciile,bãncile, multicorporaþiile, partidele etc., adicã toþicei care au un cuvânt de spus, dar de fapt sugrumãaceastã þarã ºi nu o lasã sã se dezvolte. Aceasta

este starea pe care o am eu de moment, asta simteu ca artist vizual ºi, din acest motiv, am fãcutaceastã lucrare, încercând sã las amprenta Românieilui 2017. Iar umflãturile lucrãrii sunt potenþele opriteîn dezvoltarea lor ºi pe ele ar fi trebuit sã fie scrisartiºti, profesori, medici, potenþe care nu pot sã seexprime, deoarece ele sunt sugrumate de aceºtiimpotenþi care au salarii, pensii ºi privilegii nesimþiteºi care-ºi bat joc de aceastã mãmãligã care esteRomânia actualã. Aºadar, este vorba de o expresiea trãirii mele de artist din acest moment (aºa cums-a întâmplat ºi anul acesta cu pãdurea la caream pictat trunchiurile copacilor), care þine contºi de experienþa, educaþia ºi cultura mea ºi a þãriidin care provin, toate acestea lãsându-ºi amprentaasupra lucrãrii de faþã, într-un anumit moment.Locul ºi timpul condiþioneazã dintotdeauna o lucrarede artã. Iar în secolul 21 nu mai vorbim de obiectulîn sine, ci de un concept, de o poveste.

Dacã tte dduci lla bbienale, cam de treizecide ani încoace, se merge numai pe social,politic etc., iar obiectul în sine a cam

dispãrut. Rãmâne ideea, povestea, mesajul. Toþisculptorii, vrei, nu vrei, se revendicã de la Brâncuºi,dar de la el încoace asistãm la un déjà vu. Aici, înTârgu-Jiu, trebuie însã fãcute sculpturi, sã se vadãcã existã sculpturã ºi dupã Brâncuºi, sã se vadão amprentã a lui Brâncuºi. În altã parte, la diversesimpozioane de picturã sau sculpturã, trebuie sã viicu ceva nou (existã ºi un teatru conceptual acum).Aici mi-aº fi dorit sã aduc un grafician, un pictor,un muzician, un balerin ºi sã le arãt diferite pietre,sã le dai meseriaºi care ºtiu sã ciopleascã piatraºi sã le spui: hai sã facem niºte lucrãri de sculpturã,aºa cum le vedeþi voi. Arta contemporanã nu omai fac direct marii maeºtri; ei dau doar ideea,vin cu propuneri, restul îl fac oamenii care lucreazãîn ateliere pentru ei.

Aceastã ediþie a simpozionului de sculpturã esteextraordinar de bine organizatã, oferindu-se condiþiideosebite (mai puþin cioplitorii, dar sper ca la anulsã fie ºi ei aduºi). Artiºtii nu sunt numai valoroºi,ci sunt artiºti cu cotã, care au realizat lucrãri deasemenea de o valoare extraordinarã. Eu am ovorbã: dacã vrei sã fii mare, înconjoarã-te de oamenimari! Dacã vrem ca acest simpozion sã devinã nunumai de valoare localã ºi naþionalã, ci de valoareinternaþionalã, atunci trebuie investiþi bani. Brâncuºinu este un sculptor local, ci unul universal. Aºacum se investeºte în Enescu, la fel, aceeaºi sumãar trebui investitã ºi aici. Pentru mine, un lucru

foarte important este cã am reuºit sã conving celmai important arhitect al lumii la ora actualã sãvinã sã facã un muzeu Brâncuºi în Târgu-Jiuºi cel mai grav lucru este cã i s-a întors spatele.”

Vlad Ciobanu, curatorul simpozionului ne-a relataturmãtoarele: „Intenþiile mele personale privind acestsimpozion sunt conjugate cu cele ale organizatoriloracestuia: Centrul Brâncuºi, Primãria Târgu-Jiu ºiInstitutul Cultural Român. Natura ºi structura acestuisimpozion sunt generate de þinta pe care ne-amfixat-o ºi de numele lui Constantin Brâncuºi. Cândrosteºti numele lui, în general în lumea artei þi sedeschide o poartã foarte largã, un adevãrat arc detiumf ºi trebuie sã învãþãm sã pãºim cu demnitateprin acest arc pe care l-a deschis ConstantinBrâncuºi. Adicã sã ne îmbãcãm frumos ºi sã intrãmca în bisericã, pentru cã, într-un fel, intrând în culturauniversalã, intrãm într-o uriaºã catedralã. El esteo mare deschidere a noastã cãtre universalitate,cãtre cultura lumii. De aceea, obligaþile ºi exigenþelenoastre sunt altele decât într-un simpozion obiºnuit.

În þþara aasta ssunt ddouã ssimpozioane speciale:unul comemorativ, la Oarba de Mureº, undese fixeazã o temã genericã in memoriam ºi

aici, la Tâgu-Jiu, unde tema este libertatea creaþiei.Cum Brâncuºi nu a suportat ingerinþe în modul luide a gândi arta, nimeni nu poate gândi în numelelui Brâncuºi în alþi termeni decât ºi-a propus el însuºi.Scopul acestui simpozion este, în primul rând, de a-lomagia pe Brâncuºi (ceea ce declarã toþi sculptoriicare vin aici). Acesta este un proiect care creºte,având o þintã foarte înaltã. În acest sens trebuiesã concertãm instituþiile mari ale statului, având þintaca el sã ajungã la nivelul Festivalului Enescu. Trebuiesã depãºim micile asperitãþi de naturã politicã ºi deorice altã naturã, deoarece creem un reper culturalcare se numeºte Brâncuºi; el va rezona în lume, vada semn despre puterea noastrã de creaþie, despreputerea noastrã de a fi la un nivel înalt, cã nu suntemla nivelul scãzut pe care uneori îl exprimãm atuncicând ieºim în lume. Acest simpozion va creºte înintensitate ºi în nivelul de participare în funcþie decum se conjugã instituþiile importante ale statului.Mã refer la guvern, în general, ºi la Ministerul Culturii,în special, la Institutul Cultural Român, la CentrulBrâncuºi ºi Primãria Municipiului Târgu-Jiuºi la alte instituþii.”

Ca o concluzie generalã, aº putea spune cãmajoritatea lucrãrilor realizate în ediþia 2017 suntinfluenþate în mare mãsurã de operele lui ConstantinBrâncuºi. În linii mari, astfel de influenþe brâncuºienear putea fi urmãtoarele: sculpturi cu un profundsubstrat ideatic (cu trimitere la metafizicã, mituri,cosmogonie), tãietura directã (cu care Brâncuºi arevoluþionat sculptura secolului XX), forme specifice(portal, coloanã, sfere, romburi, spirale, simbolulsãrutului cu aspect columnar), alternanþa suprafeþelorplastice (în care coexistã cele polisate cu celenepolisate), cu porþiuni mai restrânse lãsateîn stare naturalã.

Este iinteresant cã ºi unele idei subtilebrâncuºiene au fost înþelese ºi preluate înlucrãrile lor de cãtre sculptori. De exemplu,

artistul taiwanez a înþeles ideea de ascensiune înspiralã pe care o încorporeazã Coloana fãrã sfârºit,pe care o redã în lucrarea sa, fiind foarte puþinprobabil sã fi ºtiut cã ideea Coloanei i-a venit luiBrâncuºi de la un ºurub de teasc spiralat pe care-lþinea în atelierul sãu ºi-l numea Duhul atelieruluimeu. Artistul bulgar a înþeles cã poarta este o treceremetafizicã între douã lumi, neºtiind cã Brâncuºi îispunea Malvinei Hoffman cã Poarta Sãrutului este opoartã cãtre lumea de dincolo. S-ar putea spune cãlucrãrile lor sunt complementare celor din ansamblulCalea Eroilor, relevând sensuri ascunse, încifrate ºimai puþin evidente în cele douã opere brâncuºiene.

Sculpturile realizate în simpozion sunt de o marevaloare artisticã (unele chiar excepþionale) ºi vor îm-bogãþi colecþia de artã contemporanã a MunicipiuluiTârgu-Jiu, contribuind la transformarea lui într-unoraº al sculpturii contemporane ºi într-un veritabilmuzeu de artã în aer liber. Nu trebuie uitat cã destinulcultural al oraºului Târgu-Jiu a început în momentul încare creatorul sculpturii moderne, românul ConstantinBrâncuºi (de la care se revendicã o mare parte asculptorilor contemporani, inclusiv majoritatea celorcare au fost prezenþi în acest an la Târgu-Jiu),a hotãrât sã-ºi amplaseze aici capodopera.

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220182200

Cele mmai mmulte rreferiri ale lui Lucian Blagala matematicã se gãsesc în Experimentulºi spiritul matematic (1949–1953) [11]

(prefaþa), [12, pp. 7–56], studiu de Al. Tãnase. Înintervalul citat, apar cibernetica, tranzistorii ºi primelecalculatoare. Pentru filosoful român, matematizareaeste fenomenul originar al ºtiinþei galileo-newtoniene.

Ca particularitãþi ale matematicii sunt notaterigoarea ºi constructivitatea [12, p. 661]. Remarcãmcã dezvoltãrile matematice recente au accentuatimportanþa preocupãrii privind constructivitatea(logica intuiþionistã, teoria funcþiilor recursive, teoriacomplexitãþii, teoria calculabilitãþii º.a.). Se ºtiecã la origini David Hilbert a fost cel care a pusproblema recunoaºterii enunþurilor decidabiledintr-o teorie printr-o procedurã efectiv uniformã.În celebra problemã nr. 10, Hilbert cere o proce-durã mecanicã pentru determinarea faptului dacão ecuaþie diofanticã are soluþii.

Din punctul de vedere al teoriei cunoaºterii,punctul central în concepþia lui Blaga este prezentatla p. 661 ºi în continuare: judecãþile matematice nusunt nici analitice ºi nici sintetice (amintim cã pentruR. Carnap enunþurile logice ºi matematice suntanalitice).

Prezintã interes analiza unor enunþuri mate-matice fãcutã de Blaga în continuare [12]. Pentrumatematician, uneori textul nu este lesne accesibil.Cu toate acestea, nuanþele distinse sunt de remarcat.De exemplu, discuþia privind distincþia dintre identitateºi egalitate (p. 663) merge cãtre distincþia dintreexpresie, privitã ca o concatenare de simboluri,ºi valoare, asociatã acestei expresii, într-o anumitãinterpretare a simbolurilor ºi a operaþiilor careintervin. Recunoaºtem aici un pas în direcþiaseparãrii între sintaxã ºi semanticã.

Pentru Blaga, referinþa principalã privind filosofiamatematicii o constituie H. Poincaré, La Scienceet l’Hypothèse. Marele matematician, citat de cãtregânditorul român, la întrebarea de ce generalizareaîn ºtiinþã îmbracã bucuros forma matematicã, nespune cã ºtiinþa trebuie sã exprime legi numericeºi cã fenomenele observate se produc prin supra-punerea unui mare numãr de fenomene elementare[12, p. 672]. În explicaþia citatã, distingem, prinimperativul numericului, o trimitere la dezvoltãriinformatice ulterioare, iar, prin observaþia privindcompunerea multor fenomene elementare,o trimitere la ceea ce s-a numit ulterior abordaresistemicã.

Îi ggãsim ccitaþi pe Reichenbach, Birkhoff, vonNeumann [12, p. 651], ca ºi pe filosofii ºcoliide la Marburg [12, p. 675]. Lucian Blaga nu

înregistreazã însã revirimentul de idei inspirat deopera lui Kurt Gödel (1906-1978), considerat, uneori,cel mai important filosof dupã Aristotel. Rezultateleacestuia din anii ’30 au fost incluse în filosofiaºtiinþei abia dupã câteva decenii; vezi conferinþaprof. Cristian S. Calude (NZ) Incompleteness andIncomputability: Theory vs. Practice (Facultatea deMatematicã ºi Informaticã, Universitatea Bucureºti,septembrie 2017) asupra cãreia vom reveni. Nu aparnici referinþe la lucrãrile cercului de la Viena, deºio parte originalã a acestora este tocmai asociereaintimã dintre logicã ºi empirism. În acest cerc,Tractatus de L. Wittgenstein fusese introdus dematematicianul H. Hahn. Trebuie sã þinem însãseama de caracteristicile momentului în careBlaga s-a afirmat în filosofie. Alerta faþã de ceeace se petrece într-un domeniu este o atitudine maiapropiatã de zilele noastre. În trecut, cercetãtorulse simþea mai puþin presat de obligaþia de a faceact de cunoaºterea ultimelor dezvoltãri.

Interesându-se pe drept de matematica aplicatã,Blaga face teoria cuplurilor metodologice, realizateprin asocierea matematicii cu diferite ºtiinþe [12,pp. 52–53]. Preocuparea pentru aplicaþiile mate-maticii apare în condiþiile în care alþi filosofi români,în aceeaºi epocã, de exemplu, M. Florian, carac-terizau matematica drept singura disciplinã carenu decupeazã realitatea [17]. În ºtiinþa galileo-

newtonianã, matematizarea devine un criteriu deevaluare a eficienþei unei ºtiinþe. În cursul sãu despreevoluþia gândirii ºtiinþifice (în ms.), Blaga îl citeazãpe Pitagora pentru inaugurarea aplicãrii matematiciidenumite simbolice, deci pentru concepereamatematicii, dincolo de aspectele pur cantitative.Ulterior, dar în acelaºi sens, în monografia dedicatãteoriei algebrice a circuitelor de comutaþie (Moisil1969), autorul scria cã, în ultima jumãtate de secol(textul este din martie 1968), „ºtiinþele matematiceau suferit o schimbare esenþialã, încetând sã maifie o ºtiinþã cantitativã ºi devenind ºtiinþã structuralã”.

Îi gãsim citaþi, la Blaga, pe Leonardo da Vinci,potrivit cãruia nicio cunoºtinþã nu devine certã decâtprin aplicarea mate-maticii la dateleempirice, precumºi pe I. Kant: „în oricedisciplinã a naturii, segãseºte de fapt numaiatâta adevãratã ºtiinþãcâtã matematicãse cuprinde în ea”[12, p. 625].

În evoluþia gândiriiºtiinþifice, regãsimfondul poziþiei luiI. Kant, în numeroasemodele de dezvoltarea ºtiinþelor în carematematizareaapare ca esenþialã ºiinevitabilã. Reþine însãatenþia cã pentru Blaga,în filosofia ºtiinþelor,pânã la urmã, verdictuleste dat de însãºievoluþia acestora.

În analiza demer-sului în aplicarea matematicii, teoria, ideea teoreticãsau aprofundarea abstracþiunii sunt subiecteprivilegiate ale studiului filosofic fãcut. Un text cumeste cel care urmeazã pare important, dar nu poatefi urmãrit cu uºurinþã: „Datoritã procedeelor deteoretizare abstractã, ºtiinþa de tip galileo-newtonianasimileazã elemente de substanþialitate cum ar fi«conceptele relaþionale» ºi «legile». Dar elementelede substanþialitate intrã în aria aceleiaºi ºtiinþe ºi printeoretizarea «imaginarã», cum ar fi bunãoarã ipoteza«undelor», a «corpusculelor» etc. Pe aceastã calea teoretizãrii imaginare, se încerca o convertirecvasiintuitivã a noþiunii transempirice a fenomenelor”[12, p. 670]. Reiese accentuarea teoretizãrii princalificativele întrebuinþate. În descrierea citatã vedemo prefigurare a ideilor de model ºi de structurãmatematicã.

Deºi ss-aa fformat îîntr-oo eepocã în care înmatematicã se insista asupra aspectelorcantitative, Blaga nu face obiecþia standard,

ºi anume cã, prin natura matematicii, aplicaþiileacesteia nu pot cuprinde decât preocupãri cantitative.Dupã Blaga, „în ºtiinþa de tip galileo-newtonian...,atât observaþia matematizantã, cât ºi experimentulmatematizant sunt puse în exerciþiu în sensul uneistratificãri în profunzime a existenþei. În perspectivaaceasta, «calitãþile» sensibile ale lucrurilor devinsusceptibile de o substituire prin imagini (teoretice)de naturã cantitativã” [12, p. 603]. Aceste imaginiteoretice sunt ceea ce astãzi denumim modelematematice. Dezvoltãrile de datã recentã, exempleteoria grafurilor, lingvisticã, semioticã ºi din logicã(logicile polivalente), reflectã extinderea posibilitãþilorde modelare matematicã.

Sub o formã diferitã, gãsim la Ion Barbu ideiînrudite. Modelarea este „jocul secund”. „Din ceas,dedus” – dedus, deoarece este elaborare ºi nuobservaþie imediatã – „adâncul acestei calme creste”– modelul exprimã esenþialul, prin abstracþiune –„Intratã prin oglindã în mântuit azur” – adicã,prin reflectare, modelul dã o imagine eliberatãde nesemnificativ – „Tãind pe înecarea cirezilor

agreste,/ În grupurile apei” –fidel programului de laErlangen al lui F. Klein, DanBarbilian atribuie teoriei gru-purilor un rol central – „un jocsecund” – secund, deoarecegândirea reflectã realitatea –„mai pur” – deoarece modelul descrie o structurã.„Nadir latent!” – acesta ar fi modelul, descris într-ovariantã cu termenii „vãzduh clãdit” – construcþie –„Poetul ridicã însumarea/ De harfe resfirate ce-n sborinvers le pierzi/ ªi cântec istoveºte” – istovirea sereferã la funcþia modelului de a explica – „ascuns” –modelul este abstracþiune – „cum numai marea/Meduzele când plimbã sub clopotele verzi” – submodel realitatea apare prin transparenþã. Trimitemla eseul foarte interesant al prof. Sergiu Rudeanu,Profesorul Dan Barbilian, din februarie 22, 2013.

Intervenþia mmodelului în cunoaºtere modificãreprezentãrile tradiþionale. Dicotomia expe-riment/teorie, în terminologia blagianã, este

sursa unei antinomii transfigurate. Dupã ce nereaminteºte cã una dintre problemele cele mai dificileale teoriei cunoaºterii ºi logicii este tocmai problemaraportului între experiment ºi teorie, Blaga îi citeazãpe L. Pasteur, H. Poincaré, H. Hertz ºi P. Duhem,pentru a susþine cã experienþele sunt realizate dela început într-o perspectivã „teoreticã”, pentru afi ulterior interpretate din nou în aceastã perspectivã.Ideea anticipatã înlesneºte observaþia empiricã.Este ceea ce observa ºi Barbilian atunci cândatribuia axiomaticii o funcþiune euristicã [2, p. 9].Ideea permite relevarea cripticului [8, pp. 234, 237].D. Barbilian nu gândeºte în alt fel atunci când sereferã, cum face frecvent, la substratul ascuns, laadevãrata naturã a unui fapt matematic. Cu referirela intervenþia teoriei, subliniazã Blaga, „ceea cenu s-a remarcat este cã aceastã situaþie se accentu-eazã progresiv în cursul dezvoltãrii ºtiinþelor experi-mentale” [12, p. 700]. Procesul descris este expli-cabil: cunoaºterea cautã sã identifice o coerenþãîn multiplicitatea faptelor, ceea ce reclamã o teorie.Pentru exemplificare, amintim cã dezvoltãrile dininformaticã accentueazã relaþiile privilegiate aleacesteia cu matematica ºi reflectã tendinþa cãtreformalizare, concretizatã în informatica matemat-icã/teoreticã (computer science).

Între experiment ºi teorie relaþiile se diversificã.La rândul ei, „oricât de autonomã ar pãrea în evoluþiaei, matematica a fost la fiecare pas îmbogãþitãprin sugestii primite din afarã. Nu încape îndoialã:contactul cu diversele feþe ºi momente ale empirieipromoveazã mereu nãscocirile matematicii. Estedrept cã uneori matematica se dedã ºi unor nãscociricare par a se situa cu totul în ireal... De atâtea oriînsã tocmai aceste nãscociri, prin care spiritul parea evada în ireal, îºi gãsesc ulterior aplicarea cea maisurprinzãtoare în legãtura cu empiria” [12, p. 658].Dacã este adevãrat cã nu existã o gândire caresã nu fie „abstractã”, atunci este tot atât de adevãratcã aceastã gândire nu poate inventa experienþa,în sensul cã pentru contactul direct, elaborareanu poate oferi niciun substitut. În analiza gândiriiºtiinþifice din antichitate, Blaga relevã rolul luiArhimede, privit ca anticipator în asocierea expe-rimentului cu aplicaþiile matematicii [12, p. 559].

Ceea cce lla BBlaga se numeºte cuplaremetodologicã este ceea ce a devenit astãzi,în terminologia actualã, interdisciplinaritate,

pluridisciplinaritate ºi transdisciplinaritate. Evoluþiatradiþionalã a domeniilor cunoaºterii a fost prepon-derent pe verticalã; modelul clasic este disciplinamereu aprofundatã. Dezvoltãrile recente au pusînsã în evidenþã cristalizarea unor ºtiinþe orizontale,comunicând între ele. Parcursul orizontal este impusde aplicaþii. Materialul predat în cadrul unei unicediscipline poate deveni insuficient pentru rezolvareaunei probleme sociale semnificative.

Filosofia cculturii ººi mmatematica,cu BBlaga ººi BBarbilian ((II)

DDrragoº VVAIDDA

Seniori aai cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 2211

Pentru BBlaga, „aplicarea matematicii devine fertilã numai când se faceîn combinaþie cu alte metode” [12, p. 627]. Observând cu îndreptãþirecã natura rezistã la un asalt direct al matematicii, Blaga cautã, aºadar,

acolo unde este de gãsit, eficienþa matematicii aplicate: aplicaþiile rezultã indirectprin intermediul altor ºtiinþe care ajung sã poatã folosi instrumentul matematic.Citez Discursul de Recepþie la Academie al profesorului Solomon Marcus carereleva cã „Matematica îºi extrage probleme de peste tot. Am putea chiar spunecã cele mai interesante aspecte sunt cele care apar la interfaþa matematiciicu restul lumii.” Interdisciplinaritatea din numeroase cercetãri ulterioare este,deci, corect anticipatã de Lucian Blaga.

În ceea ce priveºte perspectivele matematicii aplicate, la un moment dat Blagaface afirmaþia urmãtoare: „Dacã bunãoarã s-ar descoperi mijloace de a consideraºi a trata în perspectivã «matematicã» ºi alte «schimbãri» în afarã de «miºcare»,atunci desigur cã ºtiinþa de tip galileo-newtonian ar înceta sã încerce o reducþiea tuturor «schimbãrilor» la forme de «miºcare»... De ce n-ar fi cu putinþã unnou salt, care sã permitã matematizarea ºi a altor forme de «schimbare»?”[12, p. 689]. Textul nu ne este foarte clar. Se vede, totuºi, cã deschiderea schiþatãse armonizeazã cu extinderile de astãzi cãtre inteligenþa artificialã, cãtre mode-larea proceselor intelectuale. Apare posibilitatea realizãrii proceselor intelectuale,în alte condiþii decât cele naturale; vezi Seminar on Interdisciplinarity inUniversities, CERI, University of Nice, Paris, OECD, Centre for EducationalResearch and Innovation (CERI), 1972; A. Lichnerowicz. Mathematics andtransdisciplinarity, p. 121–127.

Notã: Articolul de faþã este o versiune revãzutã a lucrãrii [25].

Bibliografie[1] D. Barbilian, Determinism ºi ordonare, în Octav Onicescu, Gr.C. Moisil, ªtefan

Þiþeica, Dan Barbilian, Problema determinismului, Editura Societãþii Cooperative Oficiulde Librãrie, Bucureºti, 1940.

[2] D. Barbilian, Curs de Algebrã Axiomaticã, Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti, 1945(partea I).

[3] D. Barbilian, Curs de Algebrã Axiomaticã, Litografia Facultãþii de ªtiinþe, Bucureºti,1948.

[4] D. Barbilian, Argumentul lui Euclid asupra infinitãþii numerelor prime, în St. Cerc.Mat., VIII, 1–2, 1957, pp. 7–72, ºi în D. Barbilian, Opera matematicã, sub îngrijirea lui P.Mocanu, vol. II, Algebra, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1967, pp. 532–594.

[5] G. Barbilian – Ion Barbu, Amintiri, cuvânt înainte de Ov.S. Crohmãlniceanu, CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1979.

[6] I. Barbu, Pagini de prozã, ediþie, studiu introductiv ºi note de Dinu Pillat, Editurapentru Literaturã, Bucureºti, 1968.

[7] I. Barbu, Poezii. Prozã. Publicisticã, Editura Minerva, Bucureºti, 1987 (ediþie îngrijitãde Dinu Pillat, antologie de Mihai Dascãl, repere istorico-literare realizate de Mihai Dascãlºi Maria Rafailã).

[8] L. Blaga, Trilogia cunoaºterii – Eonul dogmatic, Cunoaºterea lucifericã. Cenzuratranscendentã, Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1943 (întocmai citatîn 1987 [25], cu acordul redactorului de carte Sorin Mãrculescu).

[9] L. Blaga, Trilogia culturii – Orizont ºi stil, Spaþiul mioritic, Geneza metaforeiºi sensul culturii, Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1944 (idem).

[10] L. Blaga, Hronicul ºi cântecul vârstelor, ediþie îngrijitã ºi cuvânt înainte de GeorgeIvaºcu, Editura Tineretului, Bucureºti, 1965.

[11] L. Blaga, Experimentul ºi spiritul matematic, prefaþã de Cãlina Mare, Edituraªtiinþificã, Bucureºti, 1969.

[12] L. Blaga, Opere, 8, Trilogia cunoaºterii: Despre conºtiinþa filozoficã. Eonuldogmatic. Cunoaºterea lucifericã. Cenzura transcendentã. Experimentul ºi spiritulmatematic, ediþie îngrijitã de Dorli Blaga; studiu introductiv de Al. Tãnase, Editura Minerva,Bucureºti, 1983.

[13] A. Botez, Matematicã – filosofie – poezie. Lucian Blaga ºi Ion Barbu, Revistade filosofie, 5–6/2000.

[14] Angela Botez, Convergenþe matriciale: Blaga–Barbu, în Arhitectura sistemuluiºi conceptele integrative blagiene, Editura Ardealul, Târgu Mureº, 2004.

[15] Angela Botez, Blaga ºi Barbu despre matematicã, filosofie, poezie, în LucianBlaga. Confluenþe filosofice în perspectivã culturalã, coord. Angela Botez, Victor Botez,Mihai Popa, Editura Academiei, Bucureºti, 2007.

[16] M. Flonta, Istoria ºtiinþei ºi analiza culturalã a cunoaºterii pozitive (în volumulcitat la ref. [25]).

[17] M. Florian, Reconstrucþie filosoficã, Casa ªcoalelor, Bucureºti, 1943.[18] K. Gödel, Über die Vollständigkeit des Logikkalküls, Doctoral Dissertation,

University of Vienna, 1929.[19] S. Marcus, Academicianul Gheorghe Marinescu la 60 de ani, în Gaz. Mat., LXXXV,

2, 1980, pp. 49–51.[20] S. Marcus, Întâlnirea extremelor, Editura Paralela 45, Piteºti, 2005.[21] B. Nicolescu, Ion Barbu, cosmologia jocului secund, Editura pentru Literaturã,

Bucureºti, 1968.[22] C. Reid, Hilbert (with an appreciation of Hilbert’s mathematical work by Herman

Weyl), Springer-Verlag, Berlin, 1970.[23] E. Simion, Ion Barbu’s Prose, Romanian Review, 1–2/1995.[24] B. Suceavã, Matematicile ºi umanismul cel nou – note pe marginea unui text din

1940 al lui Dan Barbilian: Formaþia matematicã, Familia, vol. 41, nr. 10, 2005, pp. 102–103.[25] D. Vaida, Demersul matematic în filosofia lui Lucian Blaga, în Lucian Blaga –

cunoaºtere ºi creaþie, coord. D. Ghiºe, A. Botez, V. Botez, Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1987.

– Domnule academician Ioan Dumitrache, istoriafamiliei dumneavoastrã suprapune plaiuri muscelene,axiale Râului Doamnei, având tangenþe ºi spre RâulTârgului. Aceste locuri ancestrale promoveazãsentimentalism, nostalgie, raþiune? Cum se numescbunicii, pãrinþii, fraþii ºi urmaºii dumneavoastrã,ce preocupãri definesc existenþa lor cotidianã?

Zona Râului Doamnei cuprinde, pe ambelemaluri, localitãþi recunoscute, în istorie, din cele maivechi timpuri. Este de ajuns sã amintim aºezãrileNucºoara, Stãneºti, Domneºti, Corbi, Pietroºani,Coºeºti, Dãrmãneºti, Ciumeºti, Mãrãcineni. Satulmeu natal, Valea Nandrii, atestat în urmã cu peste500 de ani, se situeazã sub coastele dealurilor

de salcâmi ºi foioase, având, aproximativ, treikm adâncime, ca alternanþã, pãºuni, vãi, pãduri.Apartenenþa la aceste plaiuri desprinse, parcã,din poveste, îmi conferã sentimentul stabilitãþii ºidragostei de glie, bucuria conectãrii la frumuseþilenaturii, înfrãþitã cu pãmântenii. Bunicii mei, ConstantinPãun ºi Maria Dumitrache, sunt nãscuþi pe asemeneameleaguri, iar pãrinþii mei, Maria Marinescu ºi GrigoreDumitrache, provin din obºtile moºnenilor Muscelului.În familia tatãlui meu regãsim patru bãieþi ºi douãfete, din care, numai unul, Petre Dumitrache, aabsolvit ªcoala Normalã, devenind învãþãtorulcomunei Ileana, judeþul Cãlãraºi, iar ceilalþi au rãmasacasã. În familia mamei, au fost trei bãieþi ºi o fatã,crescuþi de bunica mea, vãduvã din 1916. La rândul

lor, pãrinþii mei, Grigore ºiMaria Dumitrache, au avut ºase copii, doi bãieþi ºi patrufete. Eu am fãcut claseleprimare în satul natal, ValeaNandrii, iar cele gimnaziale,la ªcoala ElementarãDãrmãneºti. Fratele, Dumitru,care a fost orb din naºtere,va absolvi un liceu special din Cluj, apoi, Universi-tatea Bucureºti, Facultatea de Filosofie. Sora noastrã,Filofteia, a urmat o ºcoalã tehnicã de þesãtorie,lucrând, mai mulþi ani, la Întreprinderea Textila Piteºti.Celelalte trei surori nu au continuat studiile dupãcursurile gimnaziale.

DDiinn AArrggeeºº,, ppee ppiiaaþþaa ccoommuunnãã aa ººttiiiinnþþeeiiPetrre PPOPA

Acad. IIoan DDumitraches-aa nnãscut lla 226 aaugust 11940, îînDãrmãneºti, AArgeº. AA uurmat LLiceul„Nicolae BBãlcescu” ddin PPiteºti ((1954-1957) ººi FFacultatea dde EEnergeticã aaInstitutului PPolitehnic BBucureºti ((1957-1962). SSpecializãri îîn SS.U.A., GGermania,Franþa. ÎÎn 11970 aa oobþinut ttitlul dde ddoctoringiner îîn aautomaticã. DDin 11962 aa uurcattoate ttreptele iierarhiei uuniversitare,din 11982 eeste pprofesor lla CCatedra ddeautomaticã aa PPolitehnicii bbucureºtene.A ffost ddecan aal FFacultãþii dde AAutomaticãºi CCalculatoare ((1984-11990) ººi rrector aalUniversitãþii „„Politehnica” ddin BBucureºti(2000-22004). VVicepreºedinte ((1994-11998)ºi ppreºedinte ((1998-22011) aal CConsiliului

Naþional aal CCercetãrii ªªtiinþifice ddin ÎÎnvãþãmântul SSuperior.Membru ccorespondent aal AAcademiei RRomâne ddin 22003 ººi mmembru ttitular

din nnoiembrie 22016.Opera ssa ººtiinþificã ccuprinde, pprintre aaltele: eelaborarea uunei tteorii uunitare ppentru

analiza ººi ssinteza ssistemelor ffluidice ddiscrete bbazate ppe ffenomenul aataºãrii jjeturilorla ppereþi ssolizi, iincluzând eelaborarea dde mmodele mmatematice ggenerale ppentrufuncþionarea eelementelor llogice, eelaborarea uunui ssistem uunitar dde eelementefluidice llogice ((pentru aaplicaþii iindustriale), eelaborarea cconceptualã ººi ffizicã

a pprimului eelement ffluidic ccu llogicã dde pprag; cconceperea ººi eelaborarea uunoralgoritmi dde rreglare ººi cconducere aa pproceselor, sstructuri ººi aalgoritmi rrobuºtide rreglare ccu ppredicþie ppentru pprocesele ccu ttimp mmort, pproceduri dde aalegere ººiacordare aa rregulatoarelor îîn ffuncþie dde ttipul pproceselor, ddezvoltarea ººi ttestareaunor aalgoritmi nneliniari ccu sstructurã vvariabilã, cconceperea uunor sstructuri aadaptivede cconducere aa pproceselor ººi aanaliza rrobusteþii aalgoritmilor aadaptivi; cconcepereaºi ddezvoltarea uunor ssisteme dde pprograme ppentru pproiectarea ººi ssimulareasistemelor ddinamice, ccercetarea ººi eelaborarea uunor mmodele mmatematice ppentrucaracterizarea uunor bbiosisteme ººi pprocese bbiotehnologice, mmodelarea ssistemuluivizual ººi aal ssistemului rrespirator; cconceperea ººi iimplementarea uunor aalgoritmiºi sstructuri ppentru rreglarea ººi cconducerea aadaptivã ººi ooptimalã aa aacþionãrilorelectrice; ccercetãri îîn ddomeniul ccontrolului iinteligent ((a ccreat pprimul llaborator ddecontrol iinteligent ººi bbioinginerie, aa iiniþiat ººi aa ccoordonat pprogramul „„Conducereainteligentã aa rroboþilor mmobili”, aa ccoordonat îînfiinþarea LLaboratorului dde RRoboticãCognitivã) ººi mmulte aaltele. RRezultatele ccercetãrilor ssale sse rregãsesc îîn ppeste 3300de llucrãri aapãrute îîn þþarã ººi ppeste hhotare. EEste mmembru îîn ccomitetul eeditorialal mmai mmultor rreviste iinternaþionale ººi eeditor-ººef aal rrevistei Control EEngiineeriingand AAppliied IInformatiics. DDoctor hhonoriis ccausa al UUniversitãþii „„Politehnica” ddinTimiºoara ((2000), aal UUniversitãþii ddin CCraiova, aal UUniversitãþii ddin PPiteºti ((2001),al UUniversitãþii TTehnice ddin CCluj-NNapoca ((2004) ººi aal UUniversitãþii ddin AArad ((2005).A ffost ddistins ccu PPremiul „„Traian VVuia” aal AAcademiei RRomâne ((1973) ººi ccu OOrdinulNaþional „„Serviciul CCredincios” îîn ggrad dde MMare OOfiþer ((2007). CCetãþean dde oonoareal jjudeþului AArgeº ((2002).

(Referinþe: DDorina NN. RRusu, Membriiii AAcademiieii RRomâne. DDiicþiionar 1186666-2200166,Partea II ((A-LL), EEditura AAcademiei RRomâne, BBucureºti, 22016)

AAccaadd.. IIooaann DDuummiittrraacchhee

Seniori aai cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220182222

M-aam ccãsãtorit, îîn 11963, cu Marieta Arsene,absolventã a Institutului de Medicinãºi Farmacie „Carol Davila” Bucureºti,

actualmente profesor universitar (Oftalmologie)la facultatea de profil, mulþi ani, ºefã de secþie ºiconducãtor de doctorat. Fiica noastrã, Magdalena,cãsãtoritã Aniþescu, este, de asemenea, absolventãa Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie Bucureºti(1992), fiind astãzi profesoarã la Universitateadin Chicago, Statele Unite ale Americii.

– Ce a determinat, la vârsta de 17 ani, opþiuneapentru Politehnica din Bucureºti, iar aici, Energetica?Asemenea direcþionãri erau moda timpului ori estevorba de pasiune?

Împreunã cu Andrei Ion, un coleg excepþional,ne-am pregãtit, încã din clasa a IX-a, sã dãm admi-tere la Politehnicã. Doream sã devin inginer, pentrua rezolva problema alimentãrii cu energie electricã,inclusiv pe valea Râului Doamnei, ceea ce era,atunci, o preocupare cetãþeneascã majorã. Colegulmeu, talentat la desen, a optat, însã, pentruArhitecturã, dar eu, consecvent, ajungeam laEnergeticã. Am susþinut examenul de admitereîn septembrie 1957, fiind 11 candidaþi pe loc. Totuºi,voi deveni student al celei mai prestigioase instituþiide învãþãmânt tehnic din România! Eram preocupatsã ºtiu cât mai multe, am învãþat cu pasiune. Pro-iectul de diplomã, prin tematicã ºi conþinut, mi-adeschis calea spre domeniul fascinant al automaticii.Am proiectat sistemul de automatizare al uneicentrale termoelectrice pe cãrbune, având cazanecu circulaþie forþatã ºi grupuri turbogeneratoarede 100 MW. Practica pentru proiect, documentarearealizatã sistematic au determinat succesul finalizãriiExamenului de Stat. La repartiþie, ca urmare a rezul-tatelor profesionale, am fost solicitat sã rãmân înPolitehnicã, la Catedra de Automaticã, nou-înfiinþatãla Facultatea de Energeticã.

– La finalizarea studiilor superioare în Capitalã,mentorii, pe care îi puteþi nominaliza, împreunãcu decidenþii oficiali, v-au selectat, dintre zecilede absolvenþi, sã le dezvoltaþi demersurile. Momentulseptembrie 1962 a inaugurat, prin urmare, ceamai importantã perioadã din viaþa dumneavoastrã!Notificaþi: parcurgerea temporalã a treptelor didactice;anul finalizãrii doctoratului, subiectul abordat, numeleîndrumãtorului; contextul obþinerii titlului de profesoruniversitar ºi a calitãþii pentru conducerea studiilordoctorale. Existã nume cãrora le acordaþi creditsã vã continue proiectele?

Am intrat, aºadar, într-o lume specialã a vieþiiacademice, unde cuvântul de ordine era competenþa.Atmosfera ºtiinþificã din catedrã, la conducereacãreia se afla distinsul profesor universitar CorneliuPenescu, membru corespondent al AcademieiRomâne, m-a marcat ºi stimulat pentru performanþã.Contactul cu ingineri din industrie ºi cercetare, invitaþica asociaþi în facultate, a favorizat participarea laprimele contracte. În 1965, eram admis doctorandpentru Automatizãri electrice, având conducãtor peilustrul Corneliu Penescu, amintit mai sus. De altfel,dupã 1963, iniþiasem cercetãri în domeniul foarteatractiv al fluidicii, în special sisteme fluidice nume-rice. Rezultatele, bazate pe Efectul Coandã, folosindtehnologia circuitelor imprimate în plãcuþe de zinc, aufost un succes. Primele elemente fluidice logice s-auprezentat, în 1963, la Congresul Federaþiei Interna-þionale de Automaticã/IFAC, de la Varºovia (Polonia).Tema doctoratului a fost din segmentul fluidicii dis-crete, iar teza, Contribuþii la sinteza sistemelor fluidicenumerice, era finalizatã ºi susþinutã, public, în 1970.Introduceam, noutate în materie, conceptul elementfluidic cu logicã de prag, prezentând mai multecomunicãri pe aceastã temã ºi publicând primularticol în revista Automatica, din Bucureºti (1973).Finalizarea activitãþii de cercetare, în domeniulfluidicii, s-a concretizat prin elaborarea unei tehnologiiindustriale, mai multe demonstraþii în cadrul sisteme-lor protecþie ºi comandã, respectiv implementarea înindustria energeticã ºi la Combinatul Chimic RâmnicuVâlcea. Prima aplicaþie am realizat-o la reactorulnuclear de pe Platforma Mãgurele (Bucureºti). În1973, obþineam, împreunã cu colectivul condus deprofesorul universitar ªtefan Florea, Premiul „TraianVuia” al Academiei Române, pentru un grup de lucrãriºtiinþifice, inclusiv sistemul fluidic cu logicã de prag,iar ca apogeu s-a publicat, la Editura Academiei,lucrarea Elemente fluidice (1979). Din 1975, voiiniþia cercetãri în domeniul sistemelor numerice deconducere, având la bazã microprocesoare. Calitateade conducãtor al colectivului mixt de cercetare,

format din experþi ai Facultãþii de Automaticã,Institutului de Proiectãri pentru Automatizare/IPA ºiÎntreprinderea Automatica Bucureºti, ne-a favorizatelaborarea primului sistem distribuit de conducere,introdus, apoi, în fabricaþie, la unitatea economicãamintitã. Continuarea acestor cercetãri se concreti-zeazã prin elaborarea algoritmilor ºi strategiilor deconducere, inclusiv strategii de conducere adaptivãºi optimalã. Din 1987, conduc doctoranzi, pânã înprezent devenind doctori ingineri, sub îndrumareamea, peste 35 de tineri talentaþi. Mulþi sunt profesoriuniversitari, cercetãtori de prestigiu în þarã ºistrãinãtate (Angola, Canada, Franþa, Germania,Nigeria, Siria, Statele Unite ale Americii).

– Observãm, din scrierile dvs, apartenenþala ºcoala ingineriei de limbã englezã. Ca urmare,ne permitem sã reamintim una dintre aserþiunilefilosofului britanic Francis Bacon (1561-1626): „ªtiinþaeste putere”. În primele decenii ale secolului XXI, dar,mai ales ca nuanþeviitoare, cândinformaþile circulã,abundent, pe diferitecanale, asemeneareflecþii motiveazã,încã, fiecare naþiune,sã stimuleze cerceta-rea pragmaticã? Seafiºeazã, insistent,Piaþa Comunã aªtiinþei! Cum comen-taþi asemenea realitãþi?

Evoluþia omeniriieste strâns legatã deprogresele ºtiinþei ºitehnologiei, calitateavieþii cunoscând salturispectaculoase, de laprimitivism, spre zilelenoastre, rezultatelecercetãrilor fundamentale fiind determinante. Celetrei revoluþii industriale, derulate pânã acum, aucontribuit, esenþial, la crearea civilizaþiei, toatecomponentele primordiale existenþialist avândsuccese continue. Sunt percepute, fãrã echivoc,condiþiile trecerii la cea de-a patra revoluþie indus-trialã. Secolul XXI prefigureazã rezultate deosebite,pentru ºtiinþã ºi tehnologie, în contextul marilorprovocãri suprapuse diminuãrii resurselor energetice,schimbãrilor climatice, îmbãtrânirii populaþiei,reducerii resurselor de apã potabilã sau produseloralimentare. Globalizarea ºi dezvoltarea durabilãimpun cerinþe noi, privind sistemele de educaþie,formare, inovare. Apariþia centrelor inter ºi multi-disciplinare, la nivel european, orientarea preocu-pãrilor spre direcþii cu impact major asupra cunoaº-terii, cooperãrii grupurilor de cercetãtori în eraconectivitãþii reprezintã factori determinanþi pentrurealizarea a ceea ce numim Piaþa Comunã a ªtiinþei.Dacã succesele domeniului pot deveni un bun altuturor, într-o lume planetarã, tehnologia, aplicaþiilecercetãrilor ºtiinþifice sunt dependente de potenþialulfiecãrei þãri, iar dezvoltarea inegalã continuã. Esteimportant sã ºtii, dar mai important este sã ºtii sãrealizezi ceva ºi, în special, sã realizezi ceva inovativ!Se anticipeazã noua revoluþie industrialã, având labazã paradigma Cyber-Physical Systems, careînglobeazã rezultatele semnificative din domeniilecalculatoarelor, comunicaþiilor, controlului proceselorfizice. Internetul obiectelor ºi serviciilor reprezintã unsalt tehnologic remarcabil, cu impact major asupraexistenþei noastre. Într-un viitor nu prea îndepãrtat,vom fi parte a unui mediu inteligent, când colaborareaîntre agenþi inteligenþi artificiali ºi între agenþi umaniºi agenþi artificiali va reprezenta starea de norma-litate. Se construieºte, încet dar sigur, societateaagenþilor inteligenþi, unde nivelul de educaþie,capacitatea cognitivã ºi inovativã joacã rolul esenþial.Toate aceste progrese ale ºtiinþei ºi tehnologieivor deveni bunuri accesibile pentru societateaglobalizatã, dar cu disparitãþi cauzate de evoluþiaeconomicã inegalã, specificitatea sistemelor edu-cative, sãnãtatea populaþiei þãrilor aflate, încã,departe de lumea civilizatã. Trecerea la societateabazatã pe cunoaºtere presupune un efort colectiv,direcþionat spre educaþie consistentã, activitateeficientã de cercetare ºi inovare, cu impact tehno-logic susþinut printr-o democraþie realã, formativã.

– Senatul Universitãþii din Piteºti v-a conferit, la18 mai 2001, titlul de Doctor Honoris Causa, expresie

a prestigiului ºi respectului acumulate în Argeº. Cesemnificaþie acordaþi, personal, unui asemenea gest?

Acordarea titlului academic de Doctor HonorisCausa, de cãtre Universitatea dumneavoastrã (2001),a reprezentat un moment special din viaþa mea, plinde emoþii, reamintindu-mi cã, în perioada 1953-1957,eram un adolescent ambiþios ºi dornic de cunoaºtere,elev al actualului Colegiu „Ion C. Brãtianu”. Cu atâtmai mult, aceastã distincþie m-a marcat, deoarecesunt fiul judeþului, al unui sat românesc din Argeº-Muscel. Rectorului, profesor universitar GheorgheBarbu, îi port un real respect pentru contribuþiadeosebitã la consolidarea Universitãþii din Piteºti,pliatã, într-un timp relativ scurt, entitãþilor de pres-tigiu ale României. Am fost onorat sã prefaþezceremoniile similare, dedicate acordãrii titluluisimilar, cunoscutelor personalitãþi contemporane,academicienii Viorel Barbu ºi Eugen Simion,profesorul Ioan Mihãilescu, rector pe atuncial Universitãþii din Bucureºti.

– Evident, cunoaºteþi bine, domnuleacademician, realitãþile din Argeº–Muscel.Mulþi dintre consãtenii dumneavoastrã auprosperat pe seama dinamicii industriale dela Colibaºi/Mioveni, lansate în 1952, extinsã,considerabil, dupã 1968, recalibratã prinCompania de Automobile Dacia-Renault(1999). Alte mari capacitãþi productive nuau rezistat, însã, concurenþei. AderareaRomâniei la Uniunea Europeanã presupune,aºadar, reorientarea economiei spre domeniiconvergente. Pentru finalul convorbiriinoastre, recomandaþi câteva traiectoriifavorizante pregãtirii tinerilor din generaþiileactuale ºi cele viitoare.

Într-adevãr, industria din Argeº–Muscela cunoscut, în ultimele decenii, un reculinsurmontabil, multe companii fiind închisesau vândute la preþuri ridicole. Sunt ºiexcepþii de retehnologizare ºi lansare în

competiþia internaþionalã, cum este cazul SC DaciaSA, de la Colibaºi/Mioveni. Reorientarea spre altedomenii ºi asigurarea locurilor de muncã pentru ceipeste 20.000 de salariaþi ai unitãþilor falimentate ºilichidate presupune regândirea dezvoltãrii judeþului,elaborarea strategiei pe termen mediu ºi lung.Direcþii benefice pot deveni, spre exemplu, agricul-tura ecologicã, serviciile, turismul, valorificând, astfel,patrimoniul natural ºi istoric de care beneficiazãacest areal. Cele trei oraºe tradiþionale, Curteade Argeº, Câmpulung, Piteºti, reprezintã, inclusivîn perspectivã, puncte de mare atracþie turisticã,aflându-se de-a lungul râurilor Argeº, Doamnei ºiTârgului. Cu infrastructurã de transport ºi cazare lanivelul secolului XXI, judeþul nostru va concura ValeaPrahovei sau Nordul Moldovei. Domenii sugerândbeneficii, sunt, fãrã îndoialã, producþia de energie,cu includerea surselor regenerabile ºi, bineînþeles,dar nu pe ultimul plan, valorificarea superioarãa pãdurilor. Printr-o politicã raþionalã ºi strategieconcurenþialã, cred cã zona Argeº–Muscel, înurmãtoarele trei decenii, are ºansa relevanþeispectaculare, þinând seama de calitatea oamenilor,potenþialul natural, aºezarea lesnicioasã pe traseeledintre vechile capitale voievodale (Curtea de Argeº,Câmpulung) ºi noile reºedinþe statale (Târgoviºte,Bucureºti). Valorificarea fructelor ºi altor produseobþinute de micii fermieri poate reprezenta unargument în plus, privind criteriile dezvoltãrii locale,interferate euroregiunilor Munteniei, agreate deforurile financiare continentale. Asemenea direcþiiimpun pregãtirea specialiºtilor, meseriaºi, tehnologi,oamenilor de concepþie. Ca urmare, devine oportunãredimensionarea ºcolilor profesionale ºi tehnice,spre exemplu, pentru agriculturã, medicinã veteri-narã, tâmplãrie, energeticã. Totodatã, Universitateadin Piteºti are menirea sã ofere programe corelatecerinþelor acestor prioritãþi. ªcoala viitorului presu-pune conservarea mândriei naþionale ºi locale, tineriifiind chemaþi sã contribuie, conºtient, la redefinireaeconomiei, spiritualitãþii, culturii autohtone. Cinstea,corectitudinea, responsabilitatea sunt calitãþi pe caresuntem datori sã le insuflãm elevilor ºi studenþilor,concomitent cu pregãtirea profesionalã solidã,obiectivând capacitatea rezolvãrii cerinþelorcotidiene ºi inovãrii perpetue. Unirea eforturilorcelor solicitaþi sã acþionãm în asemenea direcþiinu va fi zadarnicã!

– Vã mulþumim!

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 2233

La ssfârºitul aanului 22016a apãrut la EdituraTipoMoldova, într-o

graficã excepþionalã, volumulTrecea un cântec pesteveacuri - Antologie de poeziefrancezã al binecunoscuteiscriitoare Paula Romanescu.Numãrul de publicaþii

originale ºi traduceri care alcãtuiesc palmaresulscriitoarei este impresionant. Nu e nevoie sã scriemaici titlurile tuturor volumelor de poezie ºi prozãpe care le-a publicat, e suficient sã amintim doarsuperbul volum de poezie Dar noi, iubire, noi?/ Maisnous, mon âme, nous?, apãrut în 2007, numeroaseletraduceri din literatura francezã în limba românã ºidin literatura românã în limba francezã ºi cele treiantologii bilingve: Anthologie de poésie roumainecontemporaine – Poètes, vos papiers!, 2014,antologia de poezie din închisorile comuniste Undesunt cei care nu mai sunt?/ Où sont-ils ceux quin’existent plus?, 2012; Anthologie Poésie enchainée,1999. Pentru toate acestea (ºi nu numai!), PaulaRomanescu, poetã ºi traducãtoare de marcã,membrã a USR, membrã a Academiei CentralEuropene de ªtiinþã, Literaturã ºi Artã (Sorbona-Paris, 2011), se înscrie între literaþii de frunte aitimpului nostru. A fost distinsã cu Meritul Culturalîn Grad de Cavaler, decernat de PreºedinþiaRomâniei, în 2011, „pentru merite remarcabileavute la promovarea culturii în þarã ºi în lume”.

În prefaþa antologiei Trecea un cântec pesteveacuri, poeta-traducãtoare afirmã: „A dãruifrumuseþe înseamnã a te îmbogãþi, îmbogãþindu-i ºipe alþii... Selectând ºi traducând poeme din literaturafrancezã, apãrute de prin secolul al paisprezeceleapânã în zilele noastre, am vrut prin aceasta sã aducun omagiu culturii unei þãri de la care au luat luminãde-a lungul timpului ºi ai noºtri tineri care nu s-audus pe la Paris doar pentru a învãþa la gât cravateicum se leagã nodul...”

Poeþii nu sunt prezentaþi în ordine cronologicã,ci alfabeticã, astfel încât aºezarea lor alãturi creeazão viziune unitarã asupra temelor frecvente în creaþialiricã din toate timpurile: iubirea, viaþa, moartea,sperarea, disperarea, credinþa, bucuria, confundareacu natura ca oglindã a perfecþiunii pãmântului –singurul paradis de care omul ºtie.

Dacã în secolul al XIV-lea, un Charles d’Orléansfãcea stanþe uºurele dialogând cu inima (Ce sfatîmi dai, inima mea?), douã secole mai târziu, LouiseLabé cânta iubirea cu o seninã îndrãznealã carele umplea de ipocritã indignare pe contemporanelesale care se prefãceau oripilate ºi strâmbau dinnas a dispreþ, dar, pe ascuns, îi citeau sonetelecu sufletul cuprins de o mistuitoare ardere pãgânã…

De când otrava dulce a iubirii/ Aprinse-n pieptulmeu întâiul rug.../ Nici teama de-a muri în datul firii,/Nu mi-a umbrit în suflet ãst belºug.

Contemporan ccu aaceasta, foarte rãsfãþatulprotipendadei feminine Pierre Ronsardcânta la mai multe corzi ale cordului sãu

primitor de efluvii de iubire, nemurindu-le pe rândpe Cassandra, Maria, Elena ºi rãmânând totodatãdisponibil pentru orice altã „rozã” din vasta grãdinãa paradisului cu frumoase repede trecãtoare.Nu ezita deloc (ba dimpotrivã!) sã le îndemnepe acestea sã se grãbeascã a culege „les rosesde la vie” care, vai!, nu dureazã decât… o dimineaþã:

O, timpul se grãbeºte, dulce doamnã/ Sau poatenoi ne trecem prea curând/ ªi-apoi cuminþi vomadãsta sub iarbã/ Iar dragostea ce ne îmbie, când/Nu vom mai fi, de noi nici cã-i mai pasã:/ Iubeºtedar cât încã eºti frumoasã!

Poetul acesta cam nestabil în iubire, mai scrieºi un adio Frumoaselor Maria ºi Casandra, pentrucã o nouã rozã îl îmbia, dar nu uitã sã le aminteascã:

În primãvara vieþii cu un amor nebun/ V-am slãvitfrumuseþea...// Ajuns de-acum în toamnã deºinefericit/ Mã simt ca-n Primãvarã, mereu îndrãgostit/De tot ce mã-nconjoarã ca ºi cum un blestem a/Fãcut ca zeul Amor sã mã îmbie iar/ Cu ºfichiuiri

de bice ca niºte limbi de jar/ Sã iau cu asalt Ilonulºi s-o fur pe Elena.

Recunoscându-ºi nestatornicia, într-un alt sonetîºi face un fel de mea culpa: De mii de ori jurat-am[…]/ Desigur, ºtiu prea bine cã ce fac nu e bine/ªi mai ºtiu cã iubirea-i curatã nebunie./ Ei ºi?Ce dacã cerul nu-i de acord cu mine!

Da, s-a oftat pentru iubire, s-a scris despre iubireveacuri de-a rândul, dar iatã cã ºi Louis Aragon,în secolul al douãzecilea, afirma dezamãgit cã Nu-ipe lume iubire fãrã durere vie/ Nu-i pe lume iubirecare sã nu se frângã.../ Nu-i pe lume iubire de lacrimisã nu ºtie/ Iubire fericitã nu-i.

Dar AAnna dde NNoailles (Prinþesã Brâncoveanu)simte cã mai existã ºi o altfel de iubire,iubire pentru

întregul univers, iubirecare descãtuºeazãsufletul, deºi ea nu deîncãtuºare ar fi fostîndreptãþitã sã seplângã: Suflete-al meu,iubeºte viaþa asprã,mândrã, umilã/ Iubeºteorice trudã ºi efortomenesc/...Iubeºte floa-rea, crângul, pasãrea ºiparfumul/ Surâsul viu ºivesel al cetãþii ce cântã/bucuria de a nu ºti deura rea ºi tâmpã/ De anu pãstra în tainã gândtenebros niciunul.

Aceastã antologie depoezie este singura depânã acum în traducereromâneascã, în caresunt cuprinºi aproapetoþi creatorii de cuvânt de origine românã care auadus în literatura francezã prin creaþia lor parteade luminã din marea luminã a cântului nostru.

Mare parte din poeziile care compun antologia auca temã trecerea timpului, înaintarea în vârstã, teamade a nu mai iubi ºi de a nu fi iubit, rãzvrãtirea împotri-va sorþii cea rãspunzãtoare de toate relele ce suntîntr-un mod fatal legate de o mânã de pãmânt (cuma spus acel Luceafãr rãsãrit din liniºtea uitãrii…).

Iatã ce-i spune în secolul luminilor VoltaireDoamnei du Châtelet (ºi o fi ºtiut el ce spune!):Timpul, puþin câte puþin,/ Mi-a dat de veste c-aplecat/ [...] Murim de douã ori, se pare:/ Cândîncetãm de-a mai iubi/ ªi, când iubirea nu ne are/La suflet, de ce-am mai trãi?

De mai înainte de plângerea lui Voltaire, Jeande Sponde, dupã ce acceptã ca implacabilã venireamorþii, în finalul poeziei ªi totuºi moartea…, are oizbucnire optimistã: Trãiþi, oameni, chiar dacã ºtiþi cãmoartea pândeºte! (De parcã am avea de ales!…)

Pe firul poeziei, sã ne oprim ºi asupra aceloracare abordeazã tema înstrãinãrii de locul natal. RenéGuy Cadou exclamã melancolic: Bolnav sunt depãduri, de fân, de cai,/ De fetiºcane îmbrãþiºate-nmai...// O, freamãtul de frunze! Albul crin curat...Sau: Azi la oraº mi-e casa, iatã/ Un peisaj fãrãgrãdini.../ Unde sunt zorii de-altã datã/ plini demiresme ºi lumini?

Joachim du Bellay, adept al poeziilor cu formãfixã, în sonetul Franþã, ocean de arte, de armeºi de legi, elogiazã þara care l-a hrãnit, iar într-unalt sonet: Fericit acel care precum Ulise… (pag. 68)contureazã ºi el duioasa imagine a cuvântului acasã.

Suferinþa, mmânia, llupta, dorinþa de izbândã,revolta, îi animã ºi pe poeþii secolului aldouãzecilea. Vom aminti aici pe Jacques

Brel cu poezia E bine (pag. 98). Cicã întors dintr-oinspecþie fãcutã pe pãmânt, diavolul e tare mulþumitpentru cã a gãsit acolo un adevãrat iad: rãzboaie,bombe, înºelãciune, trãdare, foamete, sãrãcie.Deci, E bine!, concluzioneazã el:

Acolo totu-i de vânzare: sfinþenie, amor, onoare./E bine!// În mari companii anonime/ În tainã se unesc

popoare./ Cei mari strâng munþi verzi de dolari/De la cei mulþi, umili, mãrunþi;/ În Europa cea stilatã,/În vast decor de zile seci,/ Joacã Avarul în regie/De fin de siècle 20./ De foame ºi de frig se moare/Copiii-ntâi, apoi popoare./ E bine!

În acelaºi ton, Léo Ferré îi „mulþumeºte” ºi luiDumnezeu, ºi lui Satan pentru „bucuriile” vieþii depe pãmânt. Cu amarã ironie, în poezia Mulþumesc,Doamne!, poetul îi „mulþumeºte” lui Dumnezeu Pentrusalariile noastre prescurtate/ Ce ne fac zgura zilelormai hâdã./ Pentru eterne sãptãmâni de trudã,/Pentru pãmântul nostru fãrã cer/ ªi pentru armelecu cicatrici,/ Pentru copiii otrãviþi ce pier/ În paradi-suri artificiale, mici,/ Ivite din calicii fãrã soare/ Pentrurãzboi, pentru eroul care/ Se duce doar spre a muripuþin… Tot astfel i se mulþumeºte ºi lui Satan (dar

se pare cã acesta ar înþelege mai bine limbaenglezã!): Pentru cã pomãdezi minciuna/din mintea grea a tuturor.../ Pentru cã legeapoate fi cãlcatã,/ Pentru cã, iatã, pot sã cântîn fine/ În lumea-n care botniþa se þine/Nu pentru câini, ci pentru oameni doar,/Thank you, Satan! (p. 229)

Deºi pprezente într-un numãr mai mic,poeziile în care este cântatã naturapoartã semnãtura unor Stephan

Mallarmé (Tristeþi de varã), Alfred de Musset(Balada lunii), Elena Vãcãrescu (Cântecromânesc), Jacques Prévert (Frunzelemoarte) etc. Vom cita câteva versuri dinGrãdinile toamna de Jacques Delille, încare eul liric se pierde în melancolia toamnei:Prin crânguri desfrunzite, cu arborii golaºi,/Rãtãcitor ºi singur, frunze strivesc sub paºi;/S-au dus zilele-nalte de doruri ºi beþie,/ Vinoºi mã cuprinde, dulce melancolie! (p. 179)

Alphonse de Lamartine (poetul desprecare Victor Hugo scria la apariþia volumului

acestuia Meditaþii poetice: „Iatã în sfârºit poezii caresunt poezie!”), în poemul Lacul atinge tulburãtoarealaturã a frãmântãrilor sufletului ºi ale naturii, impre-sionând pânã astãzi: O, lac! Un an trecut-a între-gindu-ºi durata/ ªi lângã unda-þi linã care-o vãzutrecând,/ Priveºte! Vin azi singur sã mã aºez pepiatra/ unde-o vedeai ºezând.// ...O, lac, tãcutepietre, grote, pãduri umbroase!/ Voi pe care el,timpul, vã-ntinereºte iar,/ Pãstraþi din acea noapteblândã ca de mãtase/ Amintirea-i mãcar! (p. 317)

Nu putem trece cu vederea acele poezii în carese definesc poeþii ºi menirea lor de …inºi ciudaþi caretrãiesc, se spune,/ Din pana lor sau nu (depinde de-anotimpuri!)./ Sunt niºte inºi ciudaþi ce traverseazãbrume/ Cu paºi uºori de pãsãri sub aripã de cânturi.//În cenuºiul vieþii ei pun lumini solare/ ªi-n alfabetcocarde tãiate-n diamant;/ Când trec cu fruntea-nstele, parc-ar pluti pe mare/ Purtând prin lumecântul sã ia aer curat. (Léo Ferré)

Paginile cu Aforisme (Martha Bibescu, EmilCioran, Constantin Brâncuºi, Henri Falaise, RenéChar) sunt destul de numeroase. Esenþializante princonciziunea formei, ele exprimã cugetãri nãscutedintr-o culturã ºi o experienþã de viaþã profunde,atrãgându-l pe cititor prin aceea cã „exprimã oipotezã a inimii” cãreia „nu i se mai poate adãuganimic.” (Lucian Blaga)

Iatã ccâteva. Marta Bibescu: Când se rãzboieºtecu noroiul, zãpada e cea care se topeºte.Constantin Brâncuºi: Raþiunea de a fi a artistului

e aceea de a releva frumuseþea lumii. Emil Cioran:Ultimele frunze cad ca-ntr-un dans. E nevoie de omare dozã de sensibilitate ca sã faci faþã toamnei.

Pentru asemãnarea lor cu poemul tanka, voi citaºi din poemele scurte ale lui Henri Falaise: Doaro femeie – îndrãgostitã/ poate desprinde voalulsafirelor/ fãrã a sfâºia vraja eternei strãvezimi; Spretârziu amurgurile/ au un parfum ciudat de adevãr/în care gândul piere ca un ecou în curcubeu; Viaþaaºterne riduri pe chipul poveºtilor/ peste podoabelepurtate, rãul prinde rãdãcini; Într-un fir de pãdure,flora asta nebunã/ ar încãpea uºor/ dacã nu arfi cerul de dincolo de lunã. (p. 218 )

Poezia - aarmonie nnepieritoareAurrellia CCORBEANU

88

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220182244

Volumul Liiniiºtea ººii nneliiniiºtea ddrumuluii.Florea FFiiran –– 8800 (Scrisul Românesc,Craiova, 2017) este un model pentru

ceea ce reprezintã actul de restitutio cultural pentruun scriitor ºi pentru un timp al scriiturii. Tomul,impresionant ca dimensiune, este în egalã mãsurãimpresionant prin readucerea în actualitatea criticiia unor documente cu multiple semnificaþii culturale.

Sunt reunite, graþie echipei redacþionale aScrisului Românesc, textele laudatio, de criticã ºiistorie literarã, despre viaþa culturalã a scriitorului,profesorului universitar, a gazetarului ºi editorului,a directorului unor prestigioase instituþii culturalecraiovene ºi despre cãrþile autorului. O carte carea aºteptat mult pânã sã fie publicatã, ezitareaaparþinând chiar criticului literar Florea Firan. Untom restitutio cultural ar trebui sã fie consideratsimilar cu o antologie de autor, dar, în acestcaz, antologie de autori. Nu sunt puþine vocilecriticii literare care amprenteazã universul criticromânesc timp de peste 50 de ani, o jumãtatede veac în care Florea Firan a scris, a publicat, afost animatorul prin excelenþã, a catalizat în jurulinstituþiilor culturale pe care le-a condus cele maiimportante voci ale criticii ºi istoriei literare dintr-untimp istoric, a reluat publicarea revistei ScrisulRomânesc, impunând seria nouã, a continuatactivitatea editorialã a cunoscutei Edituri ScrisulRomânesc, a fãcut istorie ºi nu numai istorieliterarã. De aceea, volumul aniversar, apãrut lapatru ani de la împlinirea vârstei consemnate îngenericul tomului, este necesara carte despre cãrþifundamentale ale culturii române, cãrþi care îi aparþin,pe care le-a elaborat cu un aparat critic rar întâlnit,acribia profesionalã fiind atu-ul principal al actuluisãu de creaþie. Cartea despre viaþa cãrþilor sale înviziunea marilor critici ºi a criticii actuale este unmozaic inspirat de texte esenþiale reunite în capitolul„Breviar critic” semnate de Ovidiu Papadima, ªerbanCioculescu, Al. Dima, Ion Zamfirescu, PompiliuMarcea, Zigu Ornea, Liviu Cãlin, ConstantinCubleºan, Ovidiu Ghidirmic, Gabriel Coºoveanuº.a., de referinþe critice, interviuri ºi laudatio la diferitemomente aniversare. Dar, aºa cum ne-am aºteptat,secþiunea „Remember” aduce în imagini din fototecapersonalã instantanee cu mari personalitãþi la marileevenimente literare ale epocilor pe care autorulle-a traversat.

Marile voci ale criticii româneºti au consemnatîn presa literarã a vremii apariþia unor volumede istorie ºi criticã literarã care se vor constituiîn repere în cercetarea operei multor scriitori.

Teza dde ddoctorat, coordonatã de profesorulOvidiu Papadima, Presa literarã craioveanã(1838-1975), publicatã la Scrisul Românesc

în 1976, va rãmâne cartea de referinþã pentruaceastã temã în istoria presei româneºti. Într-ocronicã amplã în România literarã, la rubrica „Breviar”(1977, nr. 20, p. 15), ªerban Cioculescu subliniacomplexitatea lucrãrii ºi acribia documentãrii în bunaintenþie de a oferi o perspectivã cumulativã a unuifenomen cultural, deloc provincial, cum s-a dovedita fi presa literarã craioveanã: „Am apreciat seriozi-tatea în spiritul cãreia Florea Firan încearcã

sã menþinã echilibrul între tradiþie ºi inovaþie, relevândtotodatã cã încã din anii 1927-1928 lupta împotrivamodernismului devenise anacronicã (dupã aceadatã, cu atât mai mult!)”. Cronica însã se deschidecu aprecirea memorabilã asupra volumului care vafi „cartea de suflet” a autorului: „Dupã remarcabilalucrare biobibliograficã De la Macedonski la Arghezi,cuprinzând totalitatea scriitorilor de origine sau deaºezare olteneascã (1975), profesorul Florea Firanne dã în aceeaºi editurã o privire istoricã desprePresa literarã craioveanã (1838-1975) (...)”. Într-ofrazã de debut de cronicã, marele critic literar sur-prinde cu limpezimea spiritelor elevate ierarhizarea

valoricã ºi perspectivade interpretare dreptfundamentele celor douãvolume de istorie literarã.

Criticii vremii auconsemnat cel puþin douãaspecte de metodã aleistoricului literar FloreaFiran: contextualizareaculturalã, confruntarea„cu toatã evoluþia culturiiºi literaturii noastre pânãastãzi, cu toate ideologiileºi curentele care s-auintersectat în acest timp”(Ov. Papadima), înþele-gând cultura specialistuluiºi pasiunea profesoruluide literaturã pentru

cercetarea izvoarelor culturii „fãrã de care nicioconstrucþie serioasã nu va fi cu putinþã” (Al. Dima,Dezbateri critice, Ed. Eminescu, 1977, pp. 62-67).Cartea care însã îi va aduce o recunoaºtere acade-micã în cel mai înalt sens al termenului este Cartede înþelepciune latinã/Illustrium poetarum flores.Ioan Inocenþiu Micu-Klein. Ediþie ºi Studiu introductivde Florea Firan (Ed. ªtiinþificã, 1992). Pentru acestdemers excepþional, de recuperare a unui manuscrisfundamental pentru cultura lumii ºi a-l pune încirculaþie însoþit de un studiu analitic, Florea Firana primit Premiul „B.P. Hasdeu” al AcademieiRomâne (1994).

ªi, ppentru ccã ssuntem lla mmomentul consemnãriirecunoaºterii publice a valorii contribuþieisale la istoria ºi critica literarã, amintim doar

alte douã distincþii: Ordinul Ziariºtilor Clasa I (Aur)acordat de Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti ºi PremiulOmnia, pentru întreaga activitate ºtiinþificã, acordatde Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova (2005). Esteo recunoaºtere în douã domenii ale culturii: în celal istoriei ºi criticii literare ºi în cel al presei culturale.ªi istoria culturalã a Craiovei are pagini notabilesemnate de Florea Firan: cu aceeaºi dãruire pentruactul cultural de anvergurã, va contribui prin demer-suri personale la iniþierea Festivalului ºi ConcursuluiNaþional de Folclor „Maria Tãnase”, fiind recunoscutdrept întemeietorul festivalului (mai 1969), ºi lafondarea Teatrului de Operetã din Craiova (1972),astãzi Opera Românã Craiova. Iar contribuþiilesale de istorie culturalã în volume, rod al cercetãriiºtiinþifice, sunt fundamentale pentru istoria culturalã

a Olteniei: Istoria TeatruluiNaþional din Craiova (coord.ºi autor al cap. I, III, IV, VII),Istoria Craiovei (coord. ºiautor la partea culturalã),istoria instituþiilor culturalepe care le slujeºte ºi astãzi,editura ºi revista cu titluomonim Scrisul Românesc aumonografii realizate de FloreaFiran: Destinul unei reviste,„Ramuri”, 1905-1947 (2004)ºi continuarea istoriei acesteireviste pânã în anul 2005 ºi Editura ScrisulRomânesc 85 de ani de existenþã (2008), darºi albumul Parcul Romanescu din Craiova (1970,ed. românã-francezã).

Sunt doar câteva repere dintr-o viaþã dedicatãculturii române, cãrþilor care au devenit reper pentrurestituirea istoricã a valorilor româneºti.

Revenind lla vvolumul aaniversar, amintim doarcapitolul „Remember”, o istorie a culturiiºi literaturii române în fotografii inedite,

din care se desprind parcã din aura timpului chipuriremarcabile ale oamenilor de culturã care au parti-cipat la evenimentele culturale ale Olteniei, FloreaFiran devenind astfel tezaurizatorul unei istorii inedite,pe care o aºazã în firescul parcurs al vieþii sale trãiteprintre marile personalitãþi. Pentru cã o altã calitatea scriitorului ºi managerului cultural Florea Firaneste de a cataliza în jurul sãu, ca un magnet, peaceia care scriu istoria de-o clipã devenitã eternitate.Iar Florea Firan a fost iniþiatorul evenimentelorºi cronicarul vremii în cea mai purã înþelegerea termenului.

Nimic nu este întâmplãtor în aceastã viaþã. Odovedeºte ºi contextul lansãrii volumului aniversar.

Amintim douã imagini memorabile: consemnareaaflatã în secþiunea „Biobibliografie” ºi mãrturia unuimare scriitor, martor al acestui moment importantpentru istoria uniunii de creaþie ºi a scriitorului. La16 decembrie 1976, Florea Firan devine membru alUniunii Scriitorilor din România, având recomandãrileacad. Eugen Jebeleanu ºi Mihnea Gheorghiu. Subforma epistolarã, acad. D.R. Popescu, director alEditurii Academiei Române, consemneazã: „Am fostde faþã, în Sala oglinzilor [a Uniunii Scriitorilor dinRomânia], când poetul Eugen Jebeleanu l-a propuspe craioveanul Florea Firan sã fie primit în UniuneaScriitorilor. Marele Zaharia Stancu, neîntrecutulpreºedinte al Uniunii Scriitorilor, a spus da. Validareaunei candidaturi venea printr-un simplu da, rostitde scriitorii prezenþi în teribila odaie cu oglinzi.”

Dupã 41 de ani, în Sala oglinzilor, dar a Muzeuluide Artã din Craiova, în cadrul manifestãrii de prestigiuacademic ºi de tradiþie culturalã, „Colocviile ScrisulRomânesc 2017”, cu tema Intelectualii, Puterea ºiTehnologia, avea sã fie lansat volumul aniversarLiniºtea ºi neliniºtea drumului. Florea Firan – 80.O carte despre o viaþã, o carte despre cãrþifundamentale ale culturii române scrise de FloreaFiran, o perspectivã stereoscopicã a culturii româneprin voci emblematice, o carte care expliciteazã„liniºtea ºi neliniºtea drumului”.

O pperspectivã sstereoscopicã aa cculturiiromâne pprintr-uun ssingur nnume: FFlorea FFiran

Gabrriella RRUSU-PPÃSÃRIN

Deºi mmare pparte ddin ppoezii sunt pãtrunse de sentimentul tristeþii,al înfrângerii, volumul se încheie cu versurile pline de încredereîn frumuseþea vieþii ale lui Ilarie Voronca: Vouã oameni de astãzi

ºi de mâine/ Am ceva luminos de a vã anunþa/ Pentru asta am luat încã o datãuneltele poetului,/ Cã doar poetul poate spune câtã dreptate are viitorul!/ ...Teraseluminoase/ Muncã în voioºie/ Fãcutã spre binele tuturor/ ªi o iubire imensã/Ca un fluviu care poartã spre ocean toate râurile/ Cât sã uneascã sub acelaºisoare oameni ºi popoare.

Ar fi nevoie de încã multe pagini pentru a putea cuprinde întreaga bogãþiede teme ale poeziilor din aceastã valoroasã antologie. Rãmâne ca cititorul sãdescopere frumuseþea lor, sã se bucure de adâncul înþeles cu care se umplucuvintele când evadeazã din limbajul obiºnuit ºi devin nestemate poetice,limpezimi de oglinzi în care ne privim cu surprindere, sau bisturie cu carese opereazã relele din lume.

Citind ºi recitind poemele traduse, un gând rebel ne-a cutreierat adesea:

ªi totuºi poezia româneascã parcã este mai profundã, parcã ºi natura estemai vie, trãirile mai intense, iar doina noastrã rãmâne fãrã asemãnare!

Consider cã alcãtuind aceastã antologie a poeziei franceze, autoarea ºi-aexprimat astfel dragostea pentru poezia poporului din a cãrui culturã ne-amadãpat ºi noi, dar în acelaºi timp ºi-a mãrturisit dragostea pentru limba românã,flexibilã ºi plinã de miez, în care se pot traduce atât de curgãtor cântecele lumiitoate.

Poemul lui Ilarie Voronca Frumuseþea acestei lumi, încheie, spuneam, într-unton optimist volumul. Aceasta pare sã fie ºi expresia optimismului scriitoarei-traducãtoare Paula Romanescu, a încrederii sale în armonia nepieritoare apoeziei, a vieþii, a iubirii, a binelui ºi frumosului: Va trebui sã scoatem mascasuferinþei/ ªi sã anunþãm cã pentru om e vremea bunãtãþii,/ ªi a veseliei, ºi aliniºtii./ Ne vom îndrepta bucuroºi spre ultima încercare/ Cu fruntea sus, libaþiea speranþei./ Nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 2255

Cãrþi ººi aautori

Epoca EElisabetanã dinistoria Angliei a dãruitliteraturii universale

pe unul dintre geniile sale,pe Marele Will, ºi de atunciau trecut patru secole.Motive fundamentale precumdragoste ºi moarte, istorie ºiputere, familie ºi rãzbunare

etc. fac obiectul unor teme eterne, dincolo de spaþiigeografice ori timpuri istorice. În acest context esteticse încadreazã multe dintre operele lui WilliamShakespeare (1564 –1616), cele de la rãscruceasecolelor XVI–XVII (Romeo ºi Julieta – 1597; IuliusCaesar – 1600; Hamlet – 1603; Othello – 1604;Regele Lear – 1605) fiind poate cele mai valoroaseºi mai cunoscute.

Regele Lear dã mãsura maturitãþii artisticeºi a înþelepciunii marelui poet englez.

Tragedie în 5 acte, piesa s-a bucurat în spaþiulcultural românesc de mai multe traduceri, puneriîn scenã, emisiuni radiofonice ori emisiuni TV, dintrecare amintim textul editat la Univers Enciclopedic,tradus ºi adaptat de Mihnea Gheorghiu, ori cel dela MondoRo Gramar, aparþinând Alinei LoredanaBrebeanu º.a., cel dintâi beneficiind ºi de talentulunui mare actor, precum George Calboreanu, înrolul principal, într-o producþie a Teatrului NaþionalRadiofonic din 1955, din care am extras citateleîn acest articol, cel de-al doilea, o traducere foarteapropiatã de textul original în limba englezã.

Piesa începe ca un basm. Un rege, ajuns laanii senectuþii, îºi adunã curtea ºi, într-o atmosferãsolemnã, îºi împarte regatul ºi puterea celor treifete pe care le iubeºte ºi de la care este convins cãva culege acelaºi nobil sentiment. Nu putem sã nuobservãm asemãnarea izbitoare cu basmul românescSarea-n bucate din colecþia lui Petre Ispirescu de lasfârºitul secolului al XIX-lea. Cum izvorul basmuluiromânesc coboarã, desigur, în negura secolelor,putem admite existenþa unui fond comun europeanla originea motivului literar. Dar, în timp ce basmulnostru devine o parabolã despre linguºire ºi înþe-lepciune, iar naivul pãrinte este nevoit, în cele dinurmã, sã recunoascã bunãtatea ºi înþelepciuneamezinei sale, cãci totul se sfârºeºte apolinic printriumful binelui, povestea nordicã bretonã începesub aceleaºi auspicii senine ale iubirii, dar capãtãtreptat accente dramatice prin tulburarea intrigii,devenind o tragedie a înstrãinãrii dintre generaþii.

Vom rremarca ttotuºi cã, faþã de tragediaanticã, unde omul este strivit de forþaimplacabilã a destinului, în tragedia lui

Shakespeare existã o traiectorie tragicã de-a lungulcãreia urmãrim prãbuºirea unor valori morale, atinsefie din interior de limite, fisuri ori vanitate, fie dinexterior de forþe uzurpatoare, dar, alãturi de aceastãtraiectorie, autorul pãstreazã ºi unele raze de luminã,concretizate în personaje morale care servesccauza binelui, supravieþuind prãbuºirii generale.

Aºadar, expoziþiunea de basm nu insistã asupraunui cadru istoric exact, ci stabileºte generic caloc de desfãºurare Britania, la palatul regelui Lear,neatestat istoric.

Plasatã în Actul I, intriga de început este împãr-þirea regatului ºi a puterii cãtre fiicele sale, primeledouã, Goneril ºi Regan, cãsãtorite cu ducele deAlbany ºi ducele de Cornwall, iar mezina Cordelia,peþitã de ducele de Burgundia ºi de regele Franþei.În fond, totul este un joc vanitos al regelui, cãcifiecãreia îi este rezervatã o treime din regat, cuobligaþia de a-l întreþine alternativ pe rege ºi suitasa pânã la moarte. Dar, în timp ce vanitatea regeluieste satisfãcutã de declaraþiile linguºitoare de iubireale primelor douã fete, Cordelia nu aderã la acesttip de declaraþii ºi, drept urmare, este dezmoºtenitãde rege; ba chiar ºi cel mai credincios sfetnic al sãu,contele de Kent, este surghiunit fiindcã a încercat sã-labatã de la aceastã nebuneascã nedreptate. Rãmasãfãrã avere, refuzatã de ducele de Burgundia, Cordeliadevine pentru regele Franþei „cu-atât mai prigonitã,cu-atâta mai doritã” ºi, prin urmare, regina lui. Existãapoi, tot în Actul I, dar reluatã ºi complicatã mereude-a lungul celorlalte acte, o intrigã lateralã, în sânulfamiliei contelui de Gloucester, cel care are un fiu

legitim, Edgar, ºi unul nelegitim, Edmund. În evoluþia intrigii, cei doi fraþi sunt vectorii

a douã traiectorii dramatice ale piesei.Acþiunea se desfãºoarã ca în oglindã, pe douã

planuri, scenele dramatice urmãrind alternativ desti-nul regelui Lear ºi destinul contelui de Gloucester.

Loviturile primite pe rând de regele Lear de lafiicele sale în Actele I-II sunt subliniate de Bufonulcare-l însoþeºte, „nebunul înþelept”, al cãrui adevãr„e un dulãu pe care-l dai în bice-afarã”. Dupã popasulla Goneril, înþeleasã cu majordomul Oswald sã-l ia desus pe „moºulicã”, sã-l ignore, sã-l facã sã înþeleagãcã nu este bine primit, „nebunul” îi explicã printr-uncântecel naivului rege cum coroana sa a devenitdouã coji de ou pe care l-a spart ºi i-a golit conþinutul;când regele se lamenteazã strigînd „Vrea cinevasã spunã cine sunt?”, „nebunul înþelept” rãspundesimplu: „Umbra regelui Lear”. La Regan, lucrurilese repetã. Mai mult,contele de Kent,travestit ºi devenitîntre timp incognitoslujitorul de încre-dere al regeluipribeag, este pusîn butuci fiindcãîl înfruntase pemajordom. Regan,înþeleasã cu soraei, îi cere tatãluisã-ºi reducã suitaºi sã plece, fiindcã,oricum, nu-l poateprimi înainte derândul celeilaltesore. ªi iatã cumdouã fiice ticãlos denerecunoscãtoareîºi lasã pãrinteleafarã, în furtunã.

Contele de Gloucester este victima lui Edmund,fiul nelegitim, care, prin viclenie, lasã sã se creadãcã bunul sãu frate, Edgar, uzurpã averea ºi atenteazãchiar la viaþa contelui. Naiv ca ºi regele Lear, cadeîn capcana nelegiuitului fiu.

Actele III-IV reprezintã „furtuna” prin care atâtregele, cât ºi contele sunt nevoiþi sã treacã. Într-unplan paralel, aceleaºi acte prezintã evoluþia intrigiigenerate de rivalitatea dintre cei doi duci moºtenitori,aþâþaþi chiar de surorile rivale ºi de complotul luiEdmund împotriva tatãlui ºi fratelui. Dezmoºtenitºi hulit, Edgar luase drumul pribegiei, travestindu-seîn „bietul Tom Nebunul, bântuit de demoni”.

Iatã-ll îîntâi ppe bbietul rrege Lear rãtãcind pe câmp,în furtunã, alãturi de bufonul sãu: „un sceptruºi-o tichie, un înþelept ºi un nebun”; gãsit aici

de bunul ºi credinciosul Kent, este condus ºi adã-postit în coliba lui Tom. Cunoscând condiþia cea maide jos, sãrmanul rege filosofeazã gândindu-se lacei oropsiþi: „Hai isprãveºte-þi azi huzurul, rege,/ Sãfii ca toatã lumea-ndureratã/ ªi vei afla ce n-ai ºtiutvreodatã:/ Sã ºtii a þine cumpãna mai dreaptã”.Aºa-l gãseºte contele de Gloucester, îl ia ºi-l adã-posteºte la o fermã; iar bunul ºi credinciosul Kentîncredinþeazã ducelui o scrisoare cãtre Cordelia,debarcatã la Dover cu armata soþului ei împotrivaBritaniei. Scrisoarea cade însã în mâinile lui Edmundºi este luatã drept dovadã de trãdare. κi lasã pãrin-tele în mâinile ducelui de Cornwall ºi a aprigei salecumnate. Cornwal îi scoate ochii, iar un slujitor alcontelui îl rãneºte de moarte pe ducele de Cornwall.

Iatã-l apoi pe bietul orb Gloucester pribeag ºiel pe câmpul de la Dover dinspre mare, cãlãuzitde Edgar travestit acum în cerºetor, „un tatã ºiun fiu rãtãcitor”. Nu-ºi mai doreºte decât moartea,sã se arunce-n mare de pe stânca cea înaltã dela Dover. Dar credinciosul fiu îl duce în câmp ºi-iporunceºte sã se arunce, fãcându-l sã creadãcã se sinucide. Apoi, cu altã voce, îi spune cã totula fost doar iluzia poruncitoare a unui demon.

Întâlnirea pe câmp a contelui orb cu regeleaproape nebun este emoþionantã prin replicile plinede filosofie ale fiecãruia: „Un om poate vedea fãrãochi cum se petrec treburile pe pãmânt. Priveºte cuurechile!” – îl îndeamnã nebunul rege pe ducele orb,

care-ºi recunoaºte stãpânul dupã voce; „Ce amestecde judecatã ºi de cuvinte fãrã ºir!” – cugetã duceleorb despre nebunul rege, care, printr-o licãrire deminte rãmasã, îºi recunoaºte prietenul din copilãrie.

Actul V îndreaptã toate firele dramatice sprepunctul culminant. Credinciosul Kent îl conduce pesãrmanul rege nebun în tabãra Cordeliei, unde, dupãce se liniºteºte, pare sã-ºi revinã, recunoscându-ºifiica ºi implorându-i mila: „Uºor, vã rog, uºor, cãcisunt ºi eu acolo un moºneag”. Edgar îl ucide peOswald, care încercase sã-l captureze pe contelede Gloucester. În buzunarul lui Oswald, Edgargãseºte o scrisoare compromiþãtoare a lui Gonerilcãtre Edmund. Scrisoarea ajunge la ducele de Albanyînainte de luptã. Armata Britaniei învinge armatafrancezã, luând pe Lear ºi pe Cordelia prizonieri.

Ultima scenã a piesei redã punctul culminant.Tocmai când Edmund, catalizator al urii, se crede

stãpân pe toatã situaþia, marea sa trufie îl va pierde.κi manipulase fratele ºi tatãl, apoi îl lãsase peconte lui Cornwall sã-l ucidã. Manipulase ambelefiice ale regelui, profitând de iubirea dezonorantãa amândurora. Avea de gând uciderea ducelui deAlbany. Poruncise în secret uciderea fãrã judecatãa prizonierilor Lear ºi Cordelia. Se împãuneazãcu victoria în faþa ducelui de Albany ºi a surorilorrivale. Dar acesta, ºtiind din scrisoare legãturadezonorantã dintre ei ºi intenþia de crimã asupra sa,îl provoacã la duel. Din mulþime se oferã un cavalercare sã lupte în locul ducelui. În sfârºit, sãrmanuladucãtor al scrisorii îºi dezvãluie identitatea: „Suntfostul Tom Nebunul”. ªi, adresându-se lui Edmund,înfruntarea este copleºitoare: „Eºti un sperjur faþãde tatã ºi de frate ºi faþã de acest prinþ pe care-lminþi.” Prãbuºirea este totalã. Edmund este ucisîn duel, nu înainte de a-ºi recunoaºte vinovãþiaºi de a încerca sã opreascã uciderea prizonierilor.Dar prea târziu pentru Cordelia!

Deznodãmântul, plasat în aceeaºi ultimãscenã, este tragic. Cordelia este adusãpe braþe în faþa tuturor, bocitã cu disperare

de bietul ei tatã: „S-a dus... s-a dus fetiþa tatei./ Dece un câine, un cal, un ºobolan sã vieþuiascã-n paceºi tu nu?.../ S-a dus... s-a dus... s-a dus fetiþa tatei...”Bãtrânul rege Lear se-ntunecã din nou la mintede durere ºi se stinge.

Multe s-au spus ºi se vor mai spune desprepovestea regelui Lear. Poate fi efigia regelui naiv carerenunþã de bunãvoie la mãrire ºi putere, fãrã sã-ºiasume niciun risc ºi sãvârºind politic o eroare. Poatefi imaginea Caesarului cãzut din poezia lui Eminescu:„Trecea cu barbã albã – pe fruntea-ntunecatã/ Cunu-na cea de paie îi atârna uscatã –/ Moºneagul regeLear”. Poate fi simbolul monarhului fãrã de þarã etc.

Dar, dincolo de tragedia lui personalã, tragediaregelui Lear este tragedia înstrãinãrii dintre generaþii.Poate cã regele Lear a greºit crezând orbeºte învorbele mãgulitoare ale fiicelor, dupã cum ºi contelede Gloucester a crezut orbeºte în vorbele amãgitoareale fiului nelegitim. Dar tragedia înstrãinãrii se produ-ce prin generaþia care urmeazã, Goneril ºi Regan,fiice nerecunoscãtoare ºi rivale între ele; contele deCornwall, ginerele avid de putere; Edmund, fiul prealacom ºi prea viclean; Oswald, majordomul intrigant.

ªi totuºi, dincolo de tragedia regelui Lear, rãmâneoare o razã de luminã?

Cordelia, fiica sincerã ºi bunã a regelui Lear,împarte tragedia cu bietul ei tatã, trezind în cititori/spectatori sentimentul sublimului. Prin caracterulei însã se opune tragediei înstrãinãrii. Alãturi de ea,se opun înstrãinãrii prea credinciosul conte de Kent,prea oropsitul conte de Gloucester, precum ºi bunul,credinciosul ºi viteazul sãu fiu Edgar. Iar în planulputerii, ducele de Albany este singurul care n-acrezut în intrigile cuibului de viespi ºi este singurulcare rãmâne în viaþã. Toþi aceºtia, precum ºi ceiasemãnãtori acestora, care au trãit înaintea lor ºicare vor veni dupã ei, compun fluviul generaþiilorcare formeazã patria aceleiaºi þãri. Aceasta esteraza de luminã din tragedia regelui Lear.

Din pãcate, fiecare generaþie poartã în sineºi morbul centrifug al înstrãinãrii.

Fie ca lecþia din tragedia shakespearianãdespre regele Lear sã fie un avertisment, un recursla moralã, o purificare prin catharsis.

Tragedia îînstrãinãrii îîntre ggeneraþiiMMaarriiaann MMIIHHÃÃEESSCCUU

Vecina mmea, AAfrica

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220182266

Dupã lluni dde mmanevre ººi ssupoziþii, Zimbabwe,„casa de piatrã” în limba shona, o þarãdin Africa australã ceva mai întinsã decât

România, cu o populaþie de peste 16 milioanede locuitori, are un nou preºedinte, EmmersonDambudzo Mnangagwa.

Fostul ºef al statului, Robert Mugabe, în vârstãde 93 de ani, a fost constrâns sã renunþe la puteredupã 37 de ani de utilizare cu mânã forte ºi mane-vrare abilã a pârghiilor controlului absolut. Nu apãrãsit de bunã voie confortul palatului prezidenþial ºinici nu a fãcut-o degeaba. Armata i-a impus domiciliuforþat pentru cã vârsta înaintatã nu-i mai permiteao exercitare promptã a prerogativelor sale ºi pentrucã insista sã o impunã pe soþia sa, Grace, în vârstãde 52 de ani, ca succesoare la ºefia republicii.Protagoniºti regionali – în primul rând Africa de sud –s-au implicat în negocierea unor soluþii care sã eviteviolenþa socialã ºi derapajele politice, ceea ce i-apermis ºi nonagenarului sã iasã cu faþa curatã dintr-osituaþie care ar fi putut degenera în rãzboi civil sauîn destabilizarea þãrii. Statul îi va plãti lui Mugabezece milioane de dolari ºi o pensie lunarã de o sutãcincizeci de mii de dolari, iar soþiei sale „numai” 75de mii de dolari, asta pentru cã a fost cuminte ºinu s-a aliat cu comandanþi militari pentru organizareaunei rezistenþe armate. Ambii au primit imunitateabsolutã, precum ºi fiul cel mare, ChatungaBellarmine Mugabe, un playboy filmat cândîºi turna o sticlã cu ºampanie de douã sutede lire sterline peste un ceas de mânã, cudiamante în valoare de 45 de mii de lire sterline.

În 37 de ani de conducãtor absolut al noii republiciZimbabwe, fosta colonie britanicã Rhodesia (de Sud),Robert Mugabe a trãit o permanentã transformare.Considerat iniþial noul tip de lider african luminat întimpul negocierilor cu britanicii ºi cu reprezentanþiiguvernului minoritãþii albe, negocieri care au dusla independenþa recunoscutã din 1980, Gushunga(„bãrbatul adevãrat”, cum îi plãcea sã fie supranumit)s-a impus ca un naþionalist dur, versatil, care anavigat între marxism ºi dictaturã, aceasta din urmãfermecându-l tot mai mult de-a lungul anilor dedomnie. Începuturile politice din deceniul 1960,când s-a dedicat luptei pentru accesul majoritãþiiafricane la putere, într-o þarã condusã la acea vremede minoritatea albilor, au fost dominate de filosofiasocialismului african, susþinut de ghanezul KwameNkrumah, dupã independenþa þãrii sale, în 1957.Promisiunile fãcute în campania electoralã, cea precedat primele alegeri multirasiale în 1980,privind respectarea proprietãþilor albilor în schimbulasistenþei britanice ºi americane, au fost încãlcatesistematic. Gukurahundi, sau „vântul care mãturãpleava înaintea ploii”, s-a dovedit rapid a fi unadevãrat rãzboi împotriva fermierilor ºi oamenilor deafaceri albi, dezlãnþuit cu sãlbãticie de sinistra Diviziea cincea, pregãtitã de consilieri militari nord-coreeni.Mii de bãrbaþi, femei ºi copii au fost goniþi subameninþarea mitralierelor de pe proprietãþile lor fãrãdreptul de a-ºi recupera nimic din bunuri. Mulþi aufost executaþi fãrã motiv, pentru o simplã întrebaresau o ezitare în cedarea valorilor deþinute. Incen-dierea fermelor, capturarea sau uciderea vitelor,distrugerea recoltelor au provocat o catastrofãeconomicã dupã anul 2000, când aproape patrumilioane de zimbabwieni au fost nevoiþi sã serefugieze în Africa de Sud ºi când inflaþia a ajunsla câteva mii la sutã. Zimbabwe este singura þarãdin lume care a tipãrit bancnote de câte 10 miliardedolari locali fiecare.

Dictatura MMugabe a fost un marº agresivºi amplu al clicii aflate la putere împotrivapropriei populaþii. Pe mãsurã ce sãrãcia

muºca tot mai adânc din viaþa omului de rând, clanulMugabe trãia într-un lux din ce în ce mai sfidãtor.Familia prezidenþialã s-a mutat în Palatul Albastru,în valoare de aproape o sutã de milioane de dolari,acoperit cu þiglã azurie, comandatã special în China.Pentru a-ºi consolida puterea, Mugabe i-a copleºitpe acoliþii sãi civili ºi militari cu daruri furate de la albi.Dãrnicia s-a extins ºi asupra unor africani influenþi,rezidenþi sau cetãþeni britanici, agenþi ai apãrãrii

personale a imaginii preºedintelui. Protestelede stradã, lupta cu premierul democrat MorganTsvangirai, acuzaþiile de fraudare a alegerilordin 2008 ºi 2015 nu l-au descurajat pe Gushunga.Nici propulsarea tinerei sale neveste, mare amatoarede produse de lux, care i-au atras porecla Gucci,nu i-au tulburat „dreapta cârmuire”, deºi participanþiila manifestaþiile tot mai frecvente au cerut insistentdemisia preºedintelui ºi anchetarea sa pentrucorupþie ºi brutalitate în actul de conducere. Des-coperirea unor rezerve importante de litiu în 2015au fãcut din Zimbabwe al cincilea mare exportatormondial. În condiþiile cuceririi pieþei internaþionaleauto de cãtre vehiculele electrice care folosesc bateriicu litiu, acest „petrol alb” a devenit o monedã forte,pe care regimul Mugabe a folosit-o din plin pentruca marii democraþi ai lumii sã-i ignore pe momentcomportamentul despotic.

Cã lumea în care trãim exceleazã în ipocrizie odovedeºte numirea lui Robert Mugabe ca ambasadoronorific al Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii,în octombrie2017, cunumai o lunãînainte ca elsã fie înlãturatde la putere.Plasat subsancþiunileStatelor Unitepentruîncãlcareadrepturiloromului, acuzatde deturnareºi fraudare defonduri, abuzde putere ºisabotareademocraþiei ºi brutalizarea opoziþiei, Mugabe a reuºitsã-l punã în dificultate pe directorul OMS. DoctorTedros Adhanam Ghebreyesus a anunþat imediatdupã înlocuirea preºedintelui cã a fost nevoit sãrecomande acordarea titlului onorific unuia dintre ceimai sângeroºi lideri africani, probabil la insistenþeleunor mari corporaþii.

Abandonarea ppreºedinþiei de cãtre RobertMugabe s-a prelungit pe durata maimultor zile în care soarta sa fost incertã,

conducãtorii armatei, inclusiv ministrul Apãrãrii,general Sydney Sekeramayi, n-au prea avut o foaiede parcurs foarte clarã. L-au plasat sub arest ladomiciliu ca sã-ºi pregãteascã un discurs de adio.Dar, ca ºi prietenul sãu Ceauºescu, s-a adresatnaþiunii printr-un mesaj televizat în care îºi asiguraconaþionalii cã tot el va reforma þara ºi va readuceprosperitatea, ca ºi cum pânã atunci un cu totulalt personaj ar fi provocat situaþia dezastruoasã încare se afla Zimbabwe de ani de zile. Au intervenitmediatorii sud-africani care l-au salvat de urmãrireapenalã ºi i-au permis negocierea ieºirii din scenã fãrãscandal ºi fãrã pedeapsã. Capitol încheiat! Aparent!

Intrã în scenã ca binecuvântat izbãvitor al naþieiun apropiat colaborator al lui Mugabe, pânã nudemult vicepreºedinte, cãzut pentru scurt timp îndizgraþie, actualmente succesor de drept al fostuluisãu ºef, Emmerson D. Mnangagwa. Mai tânãr cucincisprezece ani, noul preºedinte poate fi doar uncompromis de tranziþie pentru cã provine din aceeaºipepinierã totalitarã ca ºi Mugabe. Luptãtor în rãzboiuldin brusã împotriva minoritãþii albe, „crocodilul” a fostministru al Securitãþii statului pe timpul masacrelorGukurahundi, când douãzeci de mii de localnici dintribul minoritar ndebele au fost uciºi alãturi de ºaptemii de albi. Ulterior ministru al Apãrãrii ºi ministrual Justiþiei, Mnangagwa a þinut sub control oricemanifestare anti-Mugabe. Instruit în Egipt ºi îndoc-trinat la ºcoala ideologicã din Beijing, ºi-a pus înaplicare calitãþile de guerillero ºi a luat parte lamai multe atentate pentru care a fãcut zece ani depuºcãrie. Dupã eliberare a fost expulzat în Zambia,unde ºi-a continuat studiile în drept. Atras de rãzboiulanticolonial din Mozambic, ºi-a reîntâlnit tovarãºul

de detenþie, Robert Mugabe,pe care l-a însoþit pe totparcursul ascensiunii sale,de la negocierile pentruindependenþã de la LancasterHouse pânã la poziþia de ºefal statului. Dupã proclamareasuveranitãþii, la 18 aprilie1980, s-a apropiat deserviciile secrete, cu care aorchestrat consolidarea noii poliþii politice cu ajutorulcãreia a suprimat activitatea Uniunii AfricanePopulare Zimbabwe (ZAPU) a lui Joshua Nkomo.

Campania ssa îîmpotriva „gândacilor debucãtãrie”, a opozanþilor albi ºi negri,a încurajat ºi a validat teroarea împotriva

oricãrei forme de rezistenþã faþã de regimul Mugabeºi faþã de dominaþia veteranilor rãzboiului din brusã.În 2000, când a pierdut în alegerile parlamentare,câºtigãtorul din fosta sa circumscripþie, Kwekwe,

a fost atacat de necunoscuþi care au încercatsã-i dea foc. Numit de Mugabe parlamentar peun loc neeligibil, Mnangagwa a ajuns preºedin-tele parlamentului, a fost învins din nou înscrutinul pentru legislativ, dar a fost salvat încão datã de fostul sãu tovarãº, Robert Mugabe.În semn de mulþumire, a coordonat OperaþiuneaMurambatsvina, în care au fost rase de pe faþapãmântului cartierele suburbane, adãposturi alesãrãciei, loc de refugiu al adversarilor politiciiipocrite a regimului. Sute de mii de marginalizaþiau rãmas pe drumuri ºi mulþi dintre ei au luatcalea spre Africa de Sud, unde foarte curândau ajuns un fel de paria.

Numele lui Mnangagwa a fost fluturat în2007, când securitatea lui Mugabe a descoperito pretinsã tentativã de loviturã de stat, pusãla cale de militari de rang înalt care urmãreau

înscãunarea lui Mnangagwa ca preºedinte. Zece animai târziu, acelaºi scenariu, cu aceiaºi protagoniºti,dar cu alþi actori în roluri secundare, a devenitrealitate. Pentru Zimbabwe, al doilea grânar al Africiisubsahariene, o þarã bogatã în crom ºi alte metaleneferoase, un teritoriu scãldat de douã mari fluvii –Zambezi la nord ºi Limpopo la sud – schimbareapreºedintelui a pãrut un eveniment aºteptat ºi salutatde populaþie. Cât de consistentã va fi aceastã rotaþiea cadrelor, rãmâne de vãzut. Africa a mai cunoscutasemenea momente entuziaste, care s-au trans-format rapid în schimbãri de operetã. Când regimulsinistru al lui Idi Amin s-a prãbuºit în 1979, Ugandapãrea izbãvitã dupã opt ani de groazã. Caporalulajuns mareºal a fost înlocuit cu Yoweri Museveniºi din 1986 acesta nu s-a mai clintit de pe scaunulprezidenþial. Dupã 2005, noua constituþie nu mailimiteazã numãrul mandatelor prezidenþiale, deciMuseveni (73 de ani) rãmâne preºedinte etern.Acuzat cã plãteºte cu câte douã mii de dolaripe fiecare parlamentar care îl susþine, preºedinteles-a aventurat cu trupe în criza congolezã ºi în alteconflicte din zona Marilor Lacuri africane.

Republica DDemocratã CCongo este un altexemplu trist al schimbãrilor de regimtrãdate. La cãderea de la putere a lui

Mobutu dupã aproape patru decenii de dictaturãtoleratã ºi finanþatã de Occident în numele lupteianticomuniste, Laurent Kabila pãrea ºansa reabilitãriicelei mai bogate þãri a Africii. Vechile obiceiurimor greu. Corupþia, lupta pentru putere au provocatdouã rãzboaie civile, peste cinci milioane de morþi,o instabilitate politicã gravã ºi o sãrãcie cronicã.Teoretic, Zimbabwe are ºanse de relansare, darpromisiunea reabilitãrii politice, sociale ºi economicenu se apropie de speranþele cu care majoritateaafricanã ºi mediul internaþional l-au creditat peMugabe când a pãºit în fruntea statului ca prim-ministru ºi apoi ca preºedinte. Cât ºi cum vor fiadoptate mãsurile reale de revenire la democraþie,cum vor fi reactivate pârghiile care sã punã la lucruun sistem dedicat mulþimii sãrace, rãmâne de vãzut.Deocamdatã, la cârmã se aflã cel poreclit admirativ„crocodilul”.

Crocodilul ddin CCasa dde PPiatrãNicollae MMELINESCU

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 2277

La ppas pprin ssatul gglobal

Doii ppoeþii ccare nnu ss-aaucunoscut nniiciiodatã,este titlul simpozio-

nului omagial, organizat laCentenarul Eminescu, în anul1989. Ei nu s-au cunoscut,însã punctele de convergenþãdintre modul de gândire ºide exprimare poeticã suntfrapante, poate chiar de

neînþeles pentru cei mai puþin familiarizaþi cu operelelor. Ei sunt aduºi aproape, chiar în propria-i inimã,de Amita Bhose (1933-1992), ajunsã pe meleagurilenoastre din îndepãrtatul Bengal. Amita ni-i restituiepe cei doi poeþi prin volumul Eminescu ºi Tagore.Scriitoarea, traducãtoarea, profesoara de limbasanscritã ºi culturã indianã la Universitatea dinBucureºti (1971-1992) recunoºtea cã a fost doaro întâmplare primul meu pas în lumea eminescianã.Fiind bursierã a statului român, la un curs de doiani de limba românã, Amita constata cu surprinderecât de mult rezona poezia Ce te legeni, codrulea lui Mihai Eminescu cu creaþiile poetului ei preferatdin Bengalul natal, Rabindranath Tagore (singurullaureat al Premiului Nobel din Asia anului 1913).Dupã aceea, Mai am un singur dor a fost perceputãde scriitoarea indianã ca o melodie neîntreruptã,îngemãnând toate hotarele timpului ºi spaþiului. Dupãopinia sa, poezia era o creaþie unicã, în care (...)ritmul cosmic se manifestã mai puternic decât oriundeîn creaþia eminescianã. Dupã acest contact iniþial,Eminescu ºi Tagore sunt pentru Amita poeþi-emblemãai þãrilor lor ºi punte trainicã a relaþiilor culturaleromâno-indiene.

Scriitoarea bengalezã s-a apropiat mai multde Eminescu în anii în care ºi-a pregãtit teza dedoctorat, cu tema Influenþa indianã asupra gândirii luiEminescu, care peste puþin timp avea s-o proiectezedrept unul dintre cei mai valoroºi eminescologi, dinþarã ºi din strãinãtate. Teza de doctorat, susþinutãîn anul 1975 la Universitatea din Bucureºti, a fostpublicatã trei ani mai târziu sub titlul Eminescu ºiIndia. Autoarea a avut ºansa ca îndrumãtor ºtiinþificsã-i fie un eminescolog renumit, prof. dr. docent ZoeDumitrescu Buºulenga, care, sublinia Amita, mi-aoferit o deschidere largã spre orizontul eminescian,plasat într-un context internaþional. Dupã opiniaspecialiºtilor, volumul Eminescu ºi India este ceamai amplã ºi mai sistematicã tratare a relaþiilor dintregândirea indianã ºi opera lui Mihai Eminescu, fiindastãzi o lucrare de referinþã. Cercetarea exhaustivãpe aceastã temã, se confesa Amita, izvora din nevoiade a mã lãmuri, pe mine însãmi, deplin, de misterulapropierii versului eminescian de sensibilitatea ºiprofunzimea liricii indiene. Este lucrarea în careautoarea identificã numeroase puncte de convergenþãîntre personalitãþile ºi creaþiile celor doi poeþi: ambiiau început sã scrie poezii încã din copilãrie, au fostpasionaþi de studiu ºi cercetare, de o permanentãevoluþie spiritualã, nu în ultimul rând prin contactulcu alte culturi. Mai presus de toate, a fost poezia,despre care Tagore mãrturisea cã este singuruladãpost a ceea ce este profund adevãrat înviaþa mea. La Eminescu ideea este stihuitã astfel:E menirea-mi adevãrul numa-n inimã-mi sã-l caut.

Amita BBhose s-a aplecat cu multã pasiuneasupra operei eminesciene, dupã cumremarca regretata Zoe Dumitrescu

Buºulenga. Este pentru prima oarã când o minteindianã a judecat creaþia lui Eminescu în raportde strãvechea culturã a Rãsãritului... A regânditcreaþia eminescianã într-o comparaþie neîncetatãcu înþelepciunea tradiþionalã, cu filosofia ºi literaturaIndiei, fiind izbitã de analogiile profunde dintredemersul gândirii mitico-poetic eminescianºi cel al poeþilor þãrii sale.

Pasiunea ei pentru opera poetului român afost rãsplãtitã în anul 1972 cu un Premiu al UniuniiScriitorilor, dupã publicarea, în limba bengali, avolumului de poezie Eminescu – Kevita (Poezii), înanul 1969. Atunci, Eminescu era tradus pentru primadatã în acel spaþiu geografic. Pentru Amita, Eminescua fost întotdeauna un kevita, adicã un poet înþelept,care, sublinia ea, având cunoºtinþe profunde desprefilosofia ºi cultura indianã, ar fi putut fi chiar un poetal Indiei. Cunoscându-l pe Eminescu, parcã l-am

redescoperit pe Tagore, poetul inimii mele. Amândoiau determinat destinul cultural al þãrilor lor. Punctelede convergenþã din viaþa ºi creaþia celor doi poeþiau constituit pentru Amita nu doar o mare ºi plãcutãsurprizã, dar ºi una dintre dificultãþile majore peparcursul traducerii poetului român, pentru cã uni-versul lui se apropie atât de mult de cel al lui Tagore,încât se temea ca nu cumva pasiunea sa pentruTagore s-o influenþeze în postura de traducãtoarea lui Eminescu. Amita era cea mai în mãsurã sã ºtiecã Eminescu n-a scris aproape nimic despre India,cã el nu era un indianist propriu-zis. Însã, sublinia ea,prin scrierile sale, el a unit spiritualitatea indianã cucea româneascã. În opera eminescianã, Amitei i seînfãþiºa o întreagã lume, în care Orientul se întâlneºtecu Occidentul, Europa seuneºte cu Asia, infinitul sedezmãrgineºte ºi graniþele seºterg. O lume în care esenþasufletului românesc rezoneazãcu spiritul indian.

În volumul Cosmologialui Eminescu, Amita Bhoseprezintã un concept personaldespre dimensiunea universalãa poetului nostru nepereche.Deºi unii se tem cã depistareaizvoarelor strãine în creaþia luiEminescu ar diminua meritulsãu de poet, noi susþinem cãnumai un poet genial poate sãasimileze idei afirmate cu miide ani în urmã, sã le prezinteîntr-o formã accesibilã epociisale ºi sã intuiascã adevãruricare sã gãseascã argumentãriºtiinþifice abia peste o sutã de ani. Îndrãgostit devalorile universale, sublinia Amita, lui Eminescu nuavea cum sã-i scape sensurile filosofice ale Vedelorºi Upaniºadelor, acele texte sacre hinduse, cusensurile lor multiple: înþelepciune, cunoaºtere sacrã,învãþãturã sfântã, scripturi hinduse etc. Imagineacosmologicã din Scrisoarea I a lui Eminescu esteinspiratã de Imnul Creaþiunii din Rig–Veda. Laviziunea vedicã din Imn: Atunci nu era nici nefiinþã,nici fiinþã, nu era vãzduhul, nici cerul cel îndepãrtat,Eminescu replica: La-nceput, pe când fiinþã nu era,nici nefiinþã,/ Pe când totul era lipsã de viaþã ºivoinþã,/ Când nu s-ascundea nimica deºi tot eraascuns.../ Când pãtruns de sine însuºi odihnea celnepãtruns. Apoi, interogaþia vedicã: Ce acoperea?,unde?, sub a cui ocrotire, a apelor?; era oare unadânc fãrã fund?, devine la Eminescu: Fu prãpastie?genune? Fu noian întins de apã?/ N-a fost lumepriceputã ºi nici minte s-o priceapã,/ Cãci eraun întuneric ca o mare fãr-o razã.

Gândirea bbudistã se reflectã în majoritateapoeziilor de maturitate ale lui Eminescu, dinperioada 1870-1887. Astfel, în Luceafãrul

(tradus de Amita în limba bengali în 1969), Eminescurezoneazã la gândirea budistã astfel: Pãrând pe vecia rãsãri,/ Din urmã moarte-l paºte,/ Cãci toþi se nascspre a muri/ ªi mor spre a se naºte, ceea ce sunã cao dorinþã de Nirvana. Aceeaºi inspiraþie ºi în Epigonii,unde poetul spune cã Moartea succede vieþii, viaþasuccede la moarte,/ Alt sens n-are lumea asta, n-arealt scop, altã soarte. Glossa, dupã unii specialiºti,ar fi cea mai budistã poezie a lui Eminescu, inspiratãdin cartea fundamentalã a budismului, Dhammapada.Dupã modelul acesteia, poetul trateazã condiþiaomului în raport cu timpul, ceea ce este evidentîncã din prima strofã: Vremea trece, vremea vine,/Toate-s vechi ºi nouã toate;/ Ce e rãu ºi ce e bine/Tu te-ntreabã ºi socoate;/ Nu spera ºi nu ai teamã/Ce e val ca valul trece. Sub aceeaºi influenþã budistãsunt trecute ºi poezii precum Rugãciunea unui dac,Memento mori, Ta twam asi, Eu nu cred nici înIehova, Venere ºi Madonã etc. Amita spunea cãEminescu putea fi chiar un poet indian, ºi chiar maimult, întrucât, în Glossa, el îºi permitea sã se inspireatât din Rig-Veda, cât ºi din învãþãturile budiste.De la budism, Eminescu a preluat ºi floarea simbol aacestuia, nufãrul, care semnificã iluminare. În poeziaLacul, Eminescu cântã nuferii albi ºi galbeni, nu florilemari ºi roºii ale budiºtilor indieni. La el, Lacul codriloralbastru/ Nuferi galbeni îl încarcã.

Însã cunoºtinþele poetului român despre filosofiaºi cultura indianã nu se opreau aici. El nu era strãinde Codul de Legi al lui Manu din India anticã (sec.II-I î.Hr.) sau de opera marelui poet indian Kalidasaºi capodopera acestuia, Sakuntala, scrisã în sanscritã(sec. IV-V d.Hr.). De altfel, Eminescu cunoºtea ºiutiliza figuri mitologice din mai multe culturi ºi religii(zoroastrianã, budistã, catolicã ºi ortodoxã). În seteasa de cunoaºtere, el trece uºor de la culturaOccidentului la marile filosofii orientale.

Interesul ddeosebit aal llui EEminescu pentrusanscritã era cunoscut de contemporaniisãi, însã Amita Bhose, profesoarã ºi de limba

sanscritã, a fost cea care a evidenþiat cunoºtinþelelui substanþiale, pânã la nuanþã, din aceastãlimbã a zeilor (el ar fi avut un vocabular de2.500-3.000 de cuvinte ºi expresii). Scriitoa-rea bengalezã a adus dovezi convingãtoareprivind participarea lui Eminescu la cursurilede limbã sanscritã ale lui Weber de laUniversitatea din Berlin. Tot ea a fost primacercetãtoare care a acordat o atenþie serioasãmanuscriselor eminesciene în care se aflã,în traducere, Gramatica sanscritã micã a luiFr. Bopp, prima lucrare de acest gen în limbaromânã. Conform opiniei avizate a Amitei,aceasta era încã o dovadã a universalitãþiisale, a deschiderii spre unghiuri filosofice,mistice, raþionaliste mai puþin cunoscute.Tudor Vianu aprecia, la timpul sãu, cã inte-resul lui Eminescu pentru sanscritã izvoradin dorinþa de a pãtrunde tainele creaþieiprin parcurgerea textelor în original.

Amita Bhose nu are doar meritul resti-tuirilor. Ea a construit o punte solidã între

culturile românã ºi indianã. Pe lângã volumelecunoscute de publicul român, Amita a publicat peste56 de traduceri din literatura românã în limba bengaliºi circa 90 de articole ºi studii din bengali în românã.Tot ea a fost sufletul simpozionului organizat cuprilejul Centenarului Eminescu din 1989, cu temamenþionatã deja: Doi poeþi care nu s-au cunoscutniciodatã. Astfel, aceastã scriitoare din îndepãrtataIndie, devenitã un eminescolog reputat, chiar oromâncã prin simþire ºi prin opera sa, comemoraAnul Internaþional Eminescu, proclamat de UNESCO,cu o manifestare pe mãsurã. Decizia UNESCO eraurmare a receptãrii fãrã precedent a lui Eminescuîn spaþiul universal. Opera lui era deja tradusãîn 150 de limbi ºi rãspânditã în 250 de þãri ale lumii.Comemorãri ale centenarului au fost în numeroasestate, în forme specifice obiceiurilor locale.

Aici, vvoi aaminti ddoar de iniþiativa autoritãþilorde la Moscova de a emite ºi pune încirculaþie (26 decembrie 1989) Rubla

Eminescu, monedã în douã milioane de exemplare,dintre care 200.000 de o calitate specialã. Indiferentde subtilitãþile gestului sau de comentariile de carea avut parte, decizia Moscovei a rãmas un faptistoric, de respect faþã de hotãrârea unei organizaþiiinternaþionale ºi care, de ce nu, poate semnificaºi o perspectivã mai clarã a ruºilor asupra valoriiuniversale a lui Eminescu. La noi, România luiEminescu era prinsã cu alte treburi în 1989 ºinu cu Anul Internaþional Eminescu, proclamat deUNESCO. Vrem, nu vrem sã recunoaºtem, însãel a fost permanent o þintã predilectã a celor carevor sã ne despoaie de identitate, începând cu primafazã a globalizãrii de dupã cel de Al Doilea RãzboiMondial ºi pânã în zilele noastre. Din nefericire,multã nefericire, s-a adeverit profeþia poetului nostrudin Scrisoarea I: Neputând sã te ajungã, crezi c-orvrea sã te admire?/ Ei vor aplauda desigur biografiasubþire,/ Care s-o încerca s-arate cã n-ai fost vrunlucru mare,/ Ca-i fost om cum sunt ºi dânºii...Mãgulit e fiecare/ Cã n-ai fost mai mult ca dânsul...

La finalul acestui articol, ce ar putea sã-ºi doreas-cã autorul? κi doreºte ca Eminescu sã rãmânã îninimile noastre, pe vecie, acea icoanã minunatã pecare ne-a lãsat-o Mircea Eliade: Pentru noi, Eminescunu este numai cel mai mare poet al nostru ºi cel maistrãlucit geniu pe care l-au zãmislit pãmântul, apeleºi cerul românesc. El este, într-un anume fel, întru-parea însãºi a acestui cer ºi a acestui pãmânt, cufrumuseþile, darurile ºi nãdejdile crescute în ele.

Eminescu ººi TTagore IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220182288

La ccurtea eepigramei

Pentru MMircea IIonescu-QQuintus, epigramaeste un fel al sãu de a fi, el a trãit în epi-gramã ºi pentru epigramã. În tot ce a scris,

ºi-a retrãit gândurile, ºi-a concentrat puterea deredare a realitãþii – condiþie a creaþiei artistice. Fostulministru al Justiþiei e preocupat ºi de definirea acestuiprodus literar, dând dovadã de înþelepciune ºi modes-tie: revine asupra opiniei exprimate la Întâlnireaepigramiºtilor în 1988: „Îmi amintesc cã, acum vreodouãzeci de ani, mai tânãr ºi mai grãbit în aprecieri,ziceam la o întâlnire de la Brãila cã, «datoritãdezvoltãrii sale impetuoase, datoritã ancorãriiîn realitãþile sociale, cât ºi a largii sale audienþe,epigrama a devenit un gen literar de sine stãtãtor,care subsuma epitaful, madrigalul, duelul». Chiardacã de atunci ea a continuat sã se dezvolte,sã-ºi îndeplineascã aceeaºi menire artisticã ºimoralizatoare,/…/ sunt dator sã fiu mai prudentîn estimãri ºi sã consider cã epigrama nu poatedeveni al patrulea gen literar, ci rãmâne, încã,pentru o vreme, o principalã ºi distinctã speciea liricii româneºti.” Cu aceeaºi preþuire faþã deaceastã „importantã specie literarã satirico-ironicã”,precizeazã: „De fapt, statutul ei de creaþie literarãi-l conferã autorii ei”. În acelaºi timp, manifestão grijã permanentã pentru respectarea statutului eiliterar. Astfel, în cotidianul Prahova (25 iunie 2009),patriarhul epigramei româneºti afirmã cã nu prea arecuvinte de laudã pentru cei care încearcã sã-ºi facãun nume publicând tot felul de produse literare subdenumirea de epigramã: „Din ceea ce am constatat,cu mare uºurinþã se publicã aºa-zise epigrame.Apar 10-15 volume pe an cu astfel de creaþii, darcare sunt mult sub nivelul epigramei româneºti ade-vãrate”. Concluzia jurnalistei Ana-Maria Maxim estecã, „în opinia lui Mircea Ionescu-Quintus, autorii noiau impresia cã acesta este cel mai uºor gen literar,dar epigrama reprezintã, de fapt, cel mai greu gen”.

Epigramele lui Mircea Ionescu-Quintus exprimãîntreaga gamã a comicului, de la umor la ironie ºisarcasm; predominã, totuºi, umorul, caracteristicromânului: autorul „vâneazã” pãcatul, dar e alãturide pãcãtos. Ingeniozitatea schimbãrii de „macaz”duce la punctul de întâlnire a ideilor corelate:

Stau pe plajã-ntinºi la soareUn flãcãu ºi-o fatã mare;Când lãsatu-s-a-nserareaMare mai era doar marea!

E sensibil faþã de femeia rezervatã, cuminte:Femeia, eterna poveste

În viaþa ei fãrã pãcate,Nici nu fumeazã, nici nu bea,Nu are seamãn, nici etateªi totuºi, are ea ceva…

Aluzia finã se insinueazã ºi în Autumnalã:Covor fãrã perecheVântu-ndrãgostit luleaCântã frunzei la urecheªi ea, biata, va cãdea.

Dar se mai întâmplã ºi aºa:Este-o vorbã nu prea nouãCe-o auzi pe la uluci:Între douã nu te plouã…Mulþumesc, dar te usuci!

Existã ºi cãsnicii nefericite, care duc la convingeridramatice:

De când jurarã amândoiCã numai moartea-i va desparte,Ea nu se mai temea de moarte,Nici el de viaþa de apoi.

În ººarjele eepigramatice, sare la atac, specu-lând, uneori, poanta celui care-ntinde spada,întorcând-o „ca la Ploieºti”. Astfel, la afirmaþia

sa cã epigramele circulã din gurã în gurã, MirceaTrifu îl þinteºte: Judecate cu mãsurã,/ Poantele-imeºteºugite/ Circulã din gurã-n gurã/ Însã nimeninu le-nghite. Sãgeata retrimisã se transformãîn bumerang în replica celui vizat:

Da, poantele-mi plac la lecturãªi-s îndrãgite mult, încâtVor circula din gurã-n gurãChiar dacã þie-þi stau în gât.

Ca toþi marii epigramiºti, era spontan, improvizacatrene în care expresiile atacantului era învãluiteingenios în sensuri nãscãtoare de poante umoristice.Poetului Ion Bãnuþã, cu pleºuvie, ca ºi el, i seadreseazã, la primirea acestuia în Clubul „CincinatPavelescu”:

Patronul nostru CincinatDin Necuprins, când a aflat,A spus zâmbind: într-adevãrAcuma suntem toþi în pãr.

Regretatul epigramist Ioan Pop din Cluj-Napocase adreseazã celor doi fraþi, Mircea ºi Nelu: Dela tatã, mi se pare,/ Moºtenirã cu dreptate/ Harulstrofelor sprinþare…/ Fiecare jumãtate. Replicae de-a dreptul deprimantã:

Nu strãlucesc pe firmament,Dar, comparându-ne, îmi zic:O jumãtate de talentE mult mai mult decât nimic.

Amintim ºi reacþia lui Nelu Quintus în legãturãcu „Dinastia Quintus” (un tatã ºi doi fii). Ion Grigore

(1907-1990),profesor emerit,care ºi-a câºtigatnotorietatea nunumai ca profesorde matematicã allui Nichita Stãnescu,ci ºi ca epigramist(strãduþa de pelatura stângã

a Liceului „I.L. Caragiale”din Ploieºti, care se numeaSoarelui, azi îi poartã numele), îi roagã pe cei doi fraþisã semneze numerotat, Ca sã ºtim care-i din voi/Quintus unu, Quintus doi. Nelu Quintus pune lucrurileîn adevãrata lor luminã: Moºtenind pe tatãl, bunu',/Deopotrivã, amândoi/ Cum sã fim „unu ºi doi”/Când ne ºtim unu ºi unu?

În acest context, fratele cel mare vrea sã rãmânãcel mare ºi se adreseazã celui mai mic:

Deºi erai de mic odorul mameiªi tata deopotrivã ne-a crescut,În cazul nostru, harul epigrameiE apanajul primului nãscut.

Creaþia DDomnului MMircea demonstreazãºi legãtura dintre epigramã ºi aforism –forma scurtã de literaturã oarecum diferitã

de maximã ºi proverb: acestea exprimã adevãrurigenerale, concluzii morale, sinteze izvorâte dinanaliza faptelor comune, sub formã de reguli deviaþã cu valoare universalã, în timp ce aforismelesunt oglinda opiniilor autorului, e experienþa lui deviaþã, convingerilor sale, dând gânduri care nascalte gânduri: Numai femeia poate sã-l facã pe bãrbatsã se simtã nemuritor; Când rãtãceºti pe drumulamintirilor, timpul stã pe loc; Mai rãu decât sã fiisingur e sã te simþi singur alãturi de cineva etc. ªiaforismul ºi epigrama sunt construite pe contradicie,aluzie, jocul de cuvinte, ele exploateazã cotidianul,dar ºi universalul, superficialul ºi ceea ce e profund,particularul ºi generalul, ca o misterioasã picãturã dediamant a spiritului. Însã, în aforism, artificiul iluzieiconstã într-o insinuare care nu explicã totul, darproduce o surprizã, în timp ce caracteristic pentruepigramã este devoalarea implicitului prin explicitulpoantei. Sã nu uitãm catrenul antologic al lui I.St.Bogza (1905-1988): Tot omu-n lume-i efemer,/ În el eºi pãmânt ºi cer,/ Dar în poet, pe drept cuvânt,/ E cer

mai mult decât pãmânt. MirceaIonescu-Quintus, cu activitatede o viaþã în cadrul Justiþiei,ajunge la urmãtoarea concluzie:

De când soarele ºi luna,De când valul spart de stâncã,Adevãrul e minciunaNedescoperitã încã.

Prostia, motiv frecvent în creaþia epigramaticã,îi prilejuieºte urmãtorul catren:

În universul nostru strâmt,Plin de virtuþi ºi de ocarã,Prostia este o povarãPe care cei vizaþi n-o simt.

Regretul faþã de neregulile prezentului ºi-l exprimãîn epigrame precum O scrisoare pierdutã:

ªi Caþavenci, ºi Tipãteºti,Apar mereu pe-a vieþii cale;Pãcat cã nu mai întâlneºtiªi-un Caragiale.

Acest aautor pprolific a scris ºi romane, caºi Cincinat. Fiind structuri înrudite, asupralor se revarsã vraja ochilor. Quintus spune:

Mi-e dor de ochii tãi adânci/ Scânteietori ca soarelede mai,/ Mi-e dor de vraja ce-o aduci/ Prinos al pãru-lui bãlai (compozitor, Nelu Danielescu, din Ploieºti),iar Cincinat e fermecat de raza ochilor verzi: Frumoa-sa mea cu ochii verzi/ Ca douã mistice smaralde,/ Teduci spre alte þãri mai calde/ Melancolia sã þi-o pierzi...

Fiind o personalitate complexã, cu activitãþi ºirealizãri notabile în mai multedomenii, deºi în ultimul timpa crescut popularitatea sa caliberal, Mircea Ionescu-Quintusrãmâne celebru, în primul rândca epigramist ºi umorist deînaltã clasã ºi de o inteligenþãsclipitoare. Cã, vorba aia:În lumea asta de ocarã/ Încare gluma-i antidot,/ Umorule o floare rarã,/ Prostia creºtepeste tot. Chiar ºi în calitateasa de mare om de stat,n-a încetat sã se manifesteºi ca epigramist, aceastã

„domniºoarã balerinã” care danseazã în literaturaromânã în poante ascuþite, fãcând casã comunã cudemnitãþile de senator, ministru, preºedinte al P.N.L.Cu un cuvânt de spirit, a anulat adesea diferenþelede opinii. De altfel, însuºi mãrturiseºte: „În cei zeceani în care am fost parlamentar, nu de multe ori,nu de puþine ori am rezolvat probleme serioasecu o glumã, câteodatã chiar cu câte o epigramã.”

Noi, eepigramiºtii, îl considerãm nemuritor,contrazicând, prin exemplul personal,catrenul care circulã pe seama breslei

noastre: E breasla care-n viitor/ Va pierde mult dinefectiv:/ Epigramiºtii mai ºi mor/ ªi unii mor definitiv.ªi, exact în ziua în care l-am însoþit pe drumul care-lducea acolo unde se aflã ºi rãdãcinile neamului,am înþeles cã Mircea Ionescu-Quintus n-a murit,ci a devenit nemuritor. Înainte de a pleca,se adreseazã epigramelor sale:

Vã trimit din gurã-n gurãSã cutreieraþi prin lumeªi apoi la editurãCa sã apãreþi… postume.

Rãmâne în sarcina U.E.R. redactarea unui volumcare sã cuprindã toate epigramele lui Mircea Ionescu-Quintus, împrãºtiate în diverse publicaþii. E cunoscut,de asemenea, acest epitaf, capodoperã a modestiei:

Acum, iertat îs de pãcateªi lumea-i slobodã sã spunãCã am fãcut ceva dreptateDar nicio epigramã bunã.

Ne permitem sã parafrazãm acest autoepitafºi sã spunem:

Acum iertat eºti de pãcateFiind plecat, tot omul spuneCã-n viaþã ai fãcut dreptateªi multe epigrame bune.

Mircea IIonescu-QQuintus, ddemnreprezentant aal „„Dinastiei QQuintuºilor”

EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 2299

GO-uul, ddincolo dde jjoc

Satul aalpin dde GGO.Dupã ce a demaratprogramul de GO la

grãdiniþa din Shonai, a apãruto altã oportunitate. Am fostchemat sã prezint jocul de

GO copiilor dintr-o grãdiniþã din Omachi, prefecturaNagano. Sub conducerea primarului, dl YoshimasaKoshihara, oraºul Omachi încerca sã se învioreze,transformându-se într-un „sat alpin de GO”. Înuna din zile, primarul a vizitat Nihon Kiin, AsociaþiaJaponezã a Jucãtorilor de GO din Tokyo, pentrua discuta modul de a pune în practicã aceastã idee,iar eu m-am nimerit acolo ºi l-am întâlnit. I-am po-vestit despre experienþa mea cu grãdiniþa din Shonaiºi l-am rugat sã-mi faciliteze o vizitã la o grãdiniþãdin oraºul lui, pentru a încerca ºi acolo ideea meade dezvoltare umanã. Primarul a aprobat cu bucurieºi astfel a început relaþia mea cu oraºul Omachi.

În august 1994, am vizitat grãdiniþa Daisandin Omachi. Din nou am fost privit la început ca opacoste, dar era de înþeles. Numai cã era o grãdiniþãmunicipalã, prin urmare, nu puteau sã refuze ordineleprimãriei. Reacþiile educatoarelor îmi erau familiare.„Cum poþi sã vii sã faci lecþii de GO, când programuleste atât de încãrcat?” Când le-am explicat intenþiilemele, am observat cã una dintre educatoaredãdea din cap cu entuziasm, dar, privind mai atent,mi-am dat seama cã, de fapt, ea nu aproba, ci eraîmpotrivã... Poate ºi din cauzã cã aveau prejudecatacã GO-ul este un joc groaznic, nu erau interesaþide ce le spuneam.

Am tterminat dde bbine dde rrãu explicaþiile ºi amhotãrât sã încercãm sã joc GO-capturã cutreizeci ºi cinci de copii de cinci ani. Introdu-

cerea a fost scurtã: „înconjoarã ºi captureazã”. Amînceput sã jucãm imediat. La fel ca la grãdiniþa dinShonai, copiii au îndrãgit curând GO-ul, iar ochii lestrãluceau în timp ce deveneau total absorbiþi de joc.Era dincolo de ce credeau educatoarele ºi astfel aurealizat ºi ele cã nu e deloc dificil a juca GO-capturã.

„M-am convins cã asta chiar se poate”, mi-a spusTaeko Takizawa, directoarea grãdiniþei. Bineînþeles,pânã atunci, nu jucase niciodatã GO. Atunci cândi s-a cerut din partea primãriei sã mã primeascã,a fost foarte surprinsã, pentru cã gândea cã ogrãdiniþã nu are nimic de a face cu ideea „satuluialpin de GO”. Dar ceea ce îmi arãta cã acolo eraucu adevãrat educatori profesioniºti era faptul cã segândeau totdeauna la ce este mai important pentrucopii. Dupã ce am jucat GO, am discutat din nou

cu educatoarele ºi de data asta atitudinea lor eracomplet schimbatã. Când am vorbit despre motivulpentru care era nevoie de GO, dra Takizawaînþelesese dinainte ce voiam eu sã le transmit.

Schimbarea apãrutã la grãdiniþa Daisan eraaceeaºi pe care o observasem la Shonai. Înparticular, puterea de concentrare a copiilor erauimitoare. Copiii nu pot sta liniºtiþi dacã sunt plictisiþi,iar educatoarele nu puteau crede cã acei copii miciar putea sta liniºtiþi treizeci de minute sau chiaro orã întreagã, concentraþi asupra jocului de GO.

A mai fost un rezultat pozitiv la grãdiniþa Daisan.Copiii care au învãþat sã joace GO au vorbit despreasta familiilor lor ºi astfel au început sã joace cu fraþiisau cu pãrinþii. Efectul printre pãrinþi a fost foarte bun.Dra Takizawa mi-a spus cã unii dintre ei au propusorganizarea unei întâlniri de GO, la care sã participeºi copiii ºi pãrinþii. Unii pãrinþi au început sã-ºi notezepartidele, pentru a întreba ce mutãri ar fi trebuit sãfacã în anume situaþii. Educatoarele nu vãzuserãniciodatã pãrinþii implicaþi atât de pozitiv. Dincolode asta, acolo unde trei generaþii trãiau împreunãsub acelaºi acoperiº, bunicii au învãþat sã joaceGO-capturã ºi au fost astfel în stare sã comunicemai bine cu nepoþii. Pânã atunci, avuseserã puþineposibilitãþi de comunicare, din cauza rupturii întregeneraþii, dar acum se bucurau împreunã jucând GO.Povestea a fost mediatizatã pe un canal TV local.

Domniºoara TTakizawa a explicat în felulurmãtor: „Existã discipline ale educãriicopiilor, cum ar fi muzica, limba, sportul,

îngrijirea sãnãtãþii. Noi îi ghidãm pe copii în funcþiede fiecare dintre aceste discipline. GO-ul nu intrãîntr-o categorie particularã. Învãþarea sau ghidareapresupune cã educatorii pun la dispoziþia copiilorun model pe care ei sã-l urmeze. La GO, însã, copiiiînvaþã o regulã simplã ºi apoi se gândesc singurila pasul urmãtor în timp ce urmãresc partidele prie-tenilor. Ei pot face asta fãrã un model. Pânã acumnu a existat un alt exemplu de acest fel. Acest lucruva duce la o revitalizare a educaþiei copiilor.”

Nu existã un ºablon fix în jocul de GO. GO-uleste un continuum de creativitate ºi descoperire. Dinacest motiv, nu existã ºabloane. Fie cã jucãm propriapartidã, fie cã urmãrim partida altora, nu putem faceniciun pas înainte fãrã a folosi la cel mai înalt nivelcreativitatea ºi capacitãþile de gândire. Personal,deºi sunt jucãtor profesionist de GO, nu am gânditjocul în acest fel pânã acum ºi am gãsit ceva nouºi înviorãtor în cele spuse de dra Takizawa.

Activitatea de GO din grãdiniþa Daisan s-a extins

între timp la alte ºapte grãdiniþe din oraº. Expresia devioiciune de pe feþele copiilor ne fãcea pe toþi fericiþi.

În iiulie 11995 aa aavut lloc oo îîntâlnire naþionalã apersoanelor implicate în grãdiniþele ºi creºelecare incluseserã jocul de GO în programa lor.

A fost prima întâlnire organizatã sub titlul „GO ºieducaþie”. Concluziile studiilor prezentate cu acestprilej au fost cu toate excelente. Cele ce urmeazãsunt preluate din prezentarea grãdiniþei Daini dinOmachi.

„Experienþa mea cu GO-ul m-a fãcut sã-midau seama cã copiii au capacitãþi mult mai maride dezvoltat decât îºi imagineazã adulþii. Am crezutcã nu se poate ca un copil sã-l învingã pe un pãrinteºi cã ar fi nedrept sã nu-l laºi pe copil sã câºtige.Dar acum, oricât de mult încerc, rar îl mai învingpe fiul meu. Deºi mã simt oarecum vexatã, în acelaºitimp sunt fericitã cã am putut descoperi potenþialulcopilului meu.

În zilele noastre, copiii sunt tentaþi sã priveascãla televizor ºi sã joace jocuri pe calculator, fãrã sãmai converseze cu pãrinþii. Cu toate acestea, copiiimei mã roagã sã joc GO cu ei. O fac ºi discut cuei în timpul de relaxare de searã sau în pauzelelucrului prin casã. Sunt sigur cã atunci când vorcreºte, copiii îºi vor aminti de acest timp preþios,plin de cãldurã sufleteascã, pe care l-am petrecutîmpreunã. De asemenea, de fiecare datã când vãdun copil jucând GO cu educatorii din grãdiniþã, mãgândesc ce norocoºi sunt cu toþii ºi apreciez atenþiaplinã de afecþiune pe care educatorii o aratã copiilor.”

Au ffost mmulte aalte llucruri ssimilare. Se spunecã în societatea de azi existã tot mai puþinãcomunicare între copii ºi pãrinþi. Se mai

spune ºi cã relaþiile umane în general slãbesc.Cu siguranþã, GO-ul îi face pe copii mai activi, daram fost cu deosebire bucuros sã continui programulatunci când am aflat cã în felul acesta se întãreºteºi dialogul pãrinþi-copii.

Cuvântul GO este o variantã a numelui folositcurent în Japonia pentru joc, care este igo ºi înseam-nã „jocul încercuirii”. În japonezã, GO-ul mai estenumit ºi shudan, ceea ce, literal, înseamnã „vorbireamâinilor” sau „comunicare cu mâinile”. Este o conver-saþie de la inimã la inimã, fãrã a fi nevoie de cuvinte.Astfel, comunicarea este posibilã indiferent de vârstã,gen sau naþionalitate. Atunci când primesc scrisori dela mame, am convingerea cã oamenii din vremurilede demult care foloseau termenul shudan ºtiaucã se poate comunica prin intermediul GO-ului.

Valoarea eeducativãºi tterapeuticã aa GGO-uului ((III)

YYaassuuttoosshhii YYAASSUUDDAA,, 99 ddaann

Avangarda ººii aavangardiismul, antologie dde FFloreaFiran, SScrisul RRomânesc EEditura-FFundaþia, CCraiova,2017

Volumul de faþã cuprinde textele integrale aleautorilor care s-au înscris la Colocviile ScrisulRomânesc, ediþia 2016, inclusiv ale celor care nuau putut sã le susþinã în mod direct, din varii motive.

În numãrul 9 din septembrie 2016 al revisteiScrisul Românesc au fost reproduse textele comu-nicãrilor în sintezã susþinute în cadrul Colocviilor de

cãtre autorii prezenþi. (Florea Firan, în studiulintroductiv)

Ion CC. ªªtefan, Umbra ddiintre nnoii, roman, eediþiaa ddoua, EEditura AArefeana, BBucureºti, 22017

Protagoniºtii acestei iubiri ideale sunt uniþi prindurerea care purificã, fiindcã este într-adevãr o iubiredincolo de iubire. Existã pasaje în carte pe care leputem considera adevãrate poeme în prozã, elogiual tinereþii ºi al frumuseþii, al Eternului feminin. (...)

O carte grea de înþelesuri,copleºitoare ºi vibrând deemoþii ºi frumuseþe, aceastãcreaþie a scriitorului arefeano-bucureºtean Ion C. ªtefan vasta ca mãrturie cã adevãratuldrum spre alþii porneºte dinpropriul nostru suflet, avândca început lãmurirea de sine.(Maria Mona Vâlceanu,în prefaþa la carte)

Dan DD. FFarcaº, Eniigmalumiilor pparalele, Editura ªªcoalaArdeleanã, CCluj-NNapoca, 22017,

Colecþia NNoua SSpiritualitate, ccoordonatã dde DDumitruConstantin-DDulcan

Cartea lui Dan Farcaº este o pledoarie pentruo Nouã ªtiinþã, una a totalitãþii, a întregului existent.Conflictele ºi neajunsurile lumii actuale demonstreazãcã omul nu are acces decât la frânturi de adevãrdespre sine, zbãtându-se într-o angoasantãincertitudine ºi confuzie.

Este nevoie de o nouã gândire, o nouãparadigmã, o Nouã Spiritualitate, o Nouã ªtiinþãpost-materialistã. Constatãm cu toþii cã, dincolode condiþia noastrã fizicã, materialã, cãreia i-amacordat o atenþie aproape exclusivã, existã realitãþipe care nu le mai putem ignora. În ciuda succeselortehnologice, observãm cu toþii cã „nu-i pace submãslini”. Egoismul, agresivitatea, fanatismul,terorismul, demagogia, dorinþa de dominare acelor „mari” asupra celor „mici”, sãrãcia flagrantãºi umilitoare a unor mase mari de oameni întreþinpretutindeni conflicte care se pot uºor soldacu o aruncare în neant a întregii planete.

Cultivarea iubirii ºi a frumosului, ne spune DanFarcaº, poate oferi o ºansã spre mai binele tuturor.(Dumitru Constantin-Dulcan, pe coperta a patra)

Semn(al) dde ccarte

Orizont SSF

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220183300

Poetã ººi pprozatoare, OOlga CCaba s-a nãscutla 23 mai 1913, în comuna Valeva (VolovojePodkarpa) din Bucovina ucraineanã, într-o

familie de cadre didactice. Dupã Liceul Comercialde Fete din Oradea, absolvit în 1929, a frecventatFacultatea de Litere ºi Filosofie din Cluj (licenþaobþinutã în 1934). Ca profesoarã, a predat englezaîn Botoºani, Focºani, Oradea, Bucureºti, Sebeº-Alba,aici pentru o perioadã mai lungã (1936-1958). Între1952-1953 a suferit o detenþie la Mislea ºi Vãcãreºti.A debutat cu poezie în 1933, în revista turdeanãAbecedarul, continuând, fãrã mare succes, sã publiceversuri în revistele interbelice Abecedar, Gândirea,Revista Fundaþiilor Regale. Culegerea sa de Poeziiavea sã aparã relativ târziu, în 1970. Debutuleditorial ºi l-a fãcut cu memorialul de cãlãtorieVacanþã sentimentalã în Scoþia (1944), urmat,iarãºi la mare distanþã în timp, de romane:Cumpãna din cetate (1977), Pasul alãturea(1979), Totaliter Aliter (1982), Zodia vãrsãtoruluide apã (1988), între care ºi un volum de Nuvelefantastice, apãrut în 1984. A murit în Sebeº,la 25 iulie 1995.

Complex, interferând cu umor ºi poezieplanul realului cu cel imaginar, Totaliter Alitereste un roman de iniþiere ezotericã prinpretextele genului SF ºi chiar pe coordonatelesale estetice. Convenþia cãrþii mizeazã inspiratpe „labilitatea” – de fapt, complicaþia – perspec-tivei din care priveºte lumea personajul princi-pal, Laura cea „ºuie”. Excentricitatea ei þine desimþire ºi de inteligenþã ºi se traduce printr-uncategoric refuz al banalitãþii. Mai exact, tânãrae incapabilã sã accepte cu resemnare condiþiaprofund limitatoare a observatorului comun,insensibil, de un pedestru ºi practic realism.Cu o uluitoare disponibilitate perceptivã, Lauraalunecã firesc spre fantastic. În lipsa prejudecãþilor,nicio barierã intelectualã nu-i va produce blocajementale, ori mãcar reacþii retractile, atunci cândinsolitul o va provoca. Iar obiectul acestei ispite estefie timpul („s-a deschis o cutã a timpului care a fosttotdeauna aproape”), fie „lumile suprapuse”, care,în respectul paradoxurilor moderne, „încap toate pevârful unui ac”. Invitând mereu, cu o abilã insistenþãasupra aspectelor înºelãtoare ale materiei, lareconsiderarea acesteia din urmã dintr-un unghimitico-poetic, scriitoarea produce treptat acea„personalã perspectivã metafizicã” sugeratã prin„elemente de science fiction perfect stãpânite”, decare vorbea undeva Mircea Iorgulescu. Speculaþiaparaºtiinþificã nu deranjeazã câtã vreme pe scheletulei permite sã se constituie, ca literaturã, un produsesteticeºte viabil ºi valoros.

În bbibliografia pprozelor de inspiraþie ozenisticã,Totaliter Aliter aduce noutãþi care, totuºi, înniciun caz nu aratã cã subiectul nu s-ar lua

în serios. Pânã sã le descoperim, ni se oferã soluþia„clasicã”, într-o ordine convenþionalã ºi precis gradatãa momentelor: apariþia „farfuriei”, ruperea logicii unorfenomene, întâlnirea „de gradul trei”, „rãpirea”, zborulintergalactic cu valoare iniþiaticã, vizita pe planeta-model ºi întoarcerea eroului în calitate de purtãtoral unui mesaj insolit. Tacâmul este complet, ca în celemai ortodoxe lucrãri ale genului. Surprizele þin însãde materialul turnat în schemã spre a-i da volum epicºi consistenþã ideaticã, de sensurile ºi profunzimea

unei meditaþii, de scriiturã. Toate acestea scot carteaOlgãi Caba din serie, asigurându-i avantajele unuiregim excepþional. E adevãrat, unele pagini de des-cripþie a „ideosferei” lumii produc impresia de exces.Nu le reproºãm subiectivismul impregnat de parfumu-rile grele ale filosofiei orientale, ci stãruinþa în proble-mã pânã la transformarea dialogului iniþiatic, pe alo-curi, într-un manual ezoteric cu caracter didacticist.Dar modul în care se discutã limitarea pãmânteanãvizavi de gândirea cu deschidere cosmicã e inteligent,fãrã simplificãri rigide. Romanului i se lasã astfelposibilitatea de a-ºi contura opþiunile pe parcurs, dinaproape în aproape, ºi numai dupã o bine regizatãpendulare a ideilor. Ca într-un eseu filosofic, conflictul

rãmâne abstract ºi îmbracãun aspect moral. Sedusãde misterul unei gândirisuperioare, al unei trãirimetafizice pure ºi infinit-cuprinzãtoare, Laurase detaºeazã cu bucuriede „micimea” rutinatã adestinului ei terestru. O facepentru a descoperi, în finalulexperienþei sale stranii,reversul medaliei: preþulsupraomenescului esteomenescul, desprindereade „suficienþa” condiþieioriginare înseamnã automatºi o renunþare la bogatulamalgam de sentimenteumane. Cu toatã pledoariapentru o vertiginoasãtranscendere a limitelorintelectual-cognitive aleomului, morala fabulei

întoarce gestul spre punctul de plecare. Înþelepciuneasupremã acceptã normalitatea ºi chiar frumuseþeaunui destin specific, fatalmente limitat.

Când aapeleazã lla rregistrul ccomic, scriitoareaatinge performanþe maxime în episodulde utopie voltairianã al „carabonþienilor”,

un „neam de fiinþe cam de înãlþimea turnului Eiffel”,cu vag aspect de cangur monumental. „Gintã multiubitoare de artã”, carabonþienii organizeazã încinstea minusculilor (prin comparaþie) vizitatori unspectacol grotesc, de un absurd perfect, cum trebuiesã parã teatrul No, cu mãºtile, gesturile ritualizateºi muzica lui monocord-tânguitoare, unor europeniironici ºi neiniþiaþi. Burlescul scenei devine de-adreptul hiperbolic datoritã proporþiilor cadrului, acto-rilor extravaganþi ºi timpului de reprezentaþie, acestadin urmã ajustat dupã interminabilele zile ale planetei.

„Din nou, cortina-capac se ridicã în aer. Scenaînfãþiºa o pustietate, în primul plan cu o seamã desfincºi aºezaþi în semicerc. Sosi apoi o creaturã cucap de purcel ºi labe de gâscã, se aºezã pe jos ºiplânse lacrimi amare. Ceilalþi o ascultarã cu respect,între timp unul din sfincºi se scãrpinã în cap, peurmã cãscã. Toba bãtea în contrabas lugubru. Ploua,ningea, apoi iar ploua. Lucrurile merserã în felul ãstacam o jumãtate de ceas. Veni apoi o femeie, adicãuna din acele creaturi frumoase care sunt adorateîn Carabonþia, trãgând dupã ea cu mari poticniriun instrument cu corzi în formã de balenã. Capde porc se simþi ºi ieºi dupã o reverenþã. Nimeni

nu-l luã în seamã. Femeiase aºezã pe locul lui ºi multãvreme cântã din gurã foartemelodios, dar parcã fãrã multãconvingere. Nu se acompaniacu instrumentul adus. Dece îl mai adusese? Mai trecuo jumãtate de orã. [...]

Se înfãþiºã apoi pe scenãun bãrbat, se înclinã profund în faþa femeii carenu-l luã în seamã, se aºezã la picioarele ei, îºi puseîn cap o pãlãrie cu clopoþei ºi începu sã ragã. Veniapoi un al doilea, dar fãrã pãlãrie, ºi rãgi ºi el. Dupãce dãdu Dumnezeu de amuþirã amândoi, stãturãmultã vreme ºi se uitarã la public, ºi publicul se uitala ei. Femeia îºi dãdu cu lac pe mustãþi ºi pãrea cãse plictiseºte. Din când în când se scobea în urechiºi fãcea «nu» din cap. Cine ºtie ce voia sã spunã.Laura adormi, ºi când se trezi, peste vreo douã ore,scena mutã continua încã în acelaºi fel. Publiculpãrea absolut subjugat.”

Musafira dde ppe PPãmânt va mai avea,de altfel, prilejul sã doarmã copios ºiîn continuare, pe locul ei din amfiteatru,

deoarece spectacolul – „marea dramã naþionalã” acarabonþienilor – se terminã abia peste o sãptãmânã,într-un imens cor de rãgete nemângâiate. Cândvizeazã personaje aflate la nivelul „normal” (uman)al acþiunii, ironia dã o linie fin caricaturalã unorportrete vii, bine intuite sub aspect psihologic.Grotescul nu ocoleºte, totuºi, nici situaþiile derivatedin sursã „realistã”, însã profund deformate decontactul lor cu imaginarul fantastic. Este ceeace se întâmplã, de pildã, atunci când birocraþiapoliþieneascã are ambiþia sã aresteze echipajulextraterestru descins dintr-un OZN:

„– Vã rog sã-mi predaþi paºapoartele dumnea-voastrã, zise el nu fãrã asprime, precum ºi o dovadãcã aþi fost vaccinaþi împotriva turbãrii, a holerei ºia tifosului exantematic, brevetele dumneavoastrãde pilot, certificatul de ºcolarizare al dumneavoastrãºi al copiilor dumneavoastrã, o dovadã de stare civilãºtampilatã de autoritãþile locale, alta de plãtirea impo-zitelor, a curentului electric, lista rudelor din strãinãta-te dupã alfabet ºi vârstã, carnetele de partid, dacã leaveþi, precum ºi permisiunea dumneavoastrã de ateri-zare, prevãzutã cu timbrele ºi ºtampilele de rigoare.

– Scârþ! îl auzi pe Zem din nou.– Sã mã urmaþi imediat la secþie amândoi, zise,

simþind cã i se ridicã sângele la cap.Mai auzi ºi o altã vorbã care îl orbi de furie.– Gura! strigã ca la orice derbedeu. Mâinile sus!κi ºi gãsise cu cine. Cei doi stãteau ºi se uitau

la el zâmbind. Cu propria lui mânã se întâmplã însãceva straniu. Când o vârî în buzunar dupã armã,dãdu peste ceva rece ºi lipicios. O scoase iuteca din foc, cu un strigãt. Mâna lui era îmbrãcatã,ca într-o mãnuºã, cu un strat gros de materie roºcatãºi sticloasã.

– Sânge! strigã.– Nu vã speriaþi, zise Laura care stãtea lângã

el, e numai puþinã marmeladã de portocale.”Un final ambiguu face ºi el parte dintr-o iscusitã

strategie a credibilitãþii. El permite romanului TotaliterAliter sã fie citit eventual ºi ca o halucinaþie explodatãdin subconºtientul eroinei, în momentul dramatical unui accident.

Halucinaþii oozenisticeMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Am mmai îînvãþat cceva mminunat despre semnificaþia GO-ului la nivelulgrãdiniþei. Citez dintr-o scrisoare a domniºoarei Miwako Tanaka, edu-catoare la grãdiniþa Daisan: „Mi-am dat seama cã originea cuvântului

GO vine de la scena cu mai multe persoane aºezate în jurul tablei de joc,gândindu-se la mutãri. La început am crezut cã originea termenului se refereala înconjurarea de piese, spre a fi capturate, dar ce frumos este sã te gândeºticã scena din jurul tablei a sugerat cuvântul. Copiii adunaþi în jurul tablei împreunãcu prietenii fac acest lucru evident. Când voi mai fi întrebatã ce este GO-ul, voirãspunde cu încredere în acest fel. Îmi dau seama cã acesta este, într-adevãr,începutul relaþiilor interpersonale despre care ne vorbea dl Yasuda, adicãînceputul relaþiilor umane, comunicãrii, stabilirii de noi prietenii.”

Încã nu am uitat impactul pe care aceastã scrisoare l-a avut asupra mea. Amspus de multe ori cã GO-ul este important pentru comunicare, dar nu m-am gânditla o asemenea interpretare a termenului, aceea privind oamenii care se ataºeazãunii de alþii prin înconjurarea tablei de joc. Pânã atunci, credeam cã, atâta vremecât copiii se bucurã, nu conteazã cu adevãrat ce joc practicã.

Dar, la o privire mai adâncã, este greu de gãsit un alt joc care sã aibã o bazã

similarã, indiferent de vârstã, gen sau limbaj. Prin simpla apropiere în jurul uneitable de joc, oricine stabileºte o legãturã cu ceilalþi.

Atunci când am fost la grãdiniþa Daisan pentru prima datã, nu mi-am datseama cã era acolo o fetiþã cu probleme mintale, printre cei treizeci ºi cinci carejucau GO. Mai târziu, una dintre educatoare mi-a spus: „Nu am vãzut-o niciodatãzâmbind atât de fericitã.”

ªtiam cã GO poate juca oricine ºi am spus asta oricui. Totuºi, nu eram atâtde convins cã ºi copiii cu probleme mintale pot sã joace – pentru cã nu avusesemnicio experienþã apropiatã cu asemenea persoane. Întâmplarea de la grãdiniþãmi-a sugerat ideea sã bat la uºa instituþiilor care se ocupau de persoanecu dizabilitãþi. Lucruri incredibile mã aºteptau ºi pe mine ºi pe cei care lucrauîn asemenea instituþii.

(Fragmente din cartea GO as Communication. The Educational andTherapeutic Value of the Game of GO, de Yasutoshi Yasuda 9 dan, Tosho-bunka,2000, traducere în englezã de Yoshimi Nakao pentru Editura Slate and Shell,Richmond VA, 2002; informaþii din GO-ul românesc se pot gãsi pe site-ulFederaþiei Române de GO, www.frgo.ro)

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 22018 3311

Orizont SSF

Argumentam îînarticolele aanterioareale acestui serial cã

este practic imposibil sã nuexiste, în Univers, civilizaþiiextrem de vechi, care audepãºit stadiul nostru deevoluþie, cu sute de milioane,

dacã nu cumva chiar cu miliarde de ani. Am convenitcã le putem numi hipercivilizaþii. Aºa cum spuneParadoxul lui Fermi, reprezentanþii acestor civilizaþii,foarte bãtrâne, trebuie sã fi sosit încã demultpe Pãmânt, totuºi nu îi vedem nicãieri.

Este un cerc vicios în care ne rotim de la începutulacestui serial. Într-un asemenea impas, tehnicile deanalizã ne sfãtuiesc sã obþinem mai multe date ºi sãdãm definiþii mai precise. O primã observaþie ar puteafi cã, pentru a ºti dacã sunt sau nu aici, ar trebui sã-iputem recunoaºte. Deci, ar trebui sã ºtim cum aratã.Cu alte cuvinte, primele întrebãri pe care trebuiesã ni le punem sunt: au ei oare, chiar ºi la sute demilioane de ani diferenþã în evoluþie, o înfãþiºareasemãnãtoare cu a noastrã? Folosesc acelaºi tipde vehicule? Comunicã tot prin unde radio? ª.a.m.d.

Acum 550 de milioane de ani, strãmoºul nostruera un viermiºor. În acel timp (sau chiar cu multînainte), undeva, într-un alt colþ al Universului, maimult decât sigur, niºte fiinþe aveau deja înfãþiºarea,inteligenþa ºi tehnologia noastrã. Noi am evoluatîntre timp, din acel viermiºor pânã la înfãþiºareaºi civilizaþia actualã. E de presupus cã ei au evoluat,la rândul lor... Oare la fel de mult ca de la viermiºorla om? La ce formã puteau sã ajungã astfel? Sauau rãmas la aceeaºi înfãþiºare, precum „fosilele vii”,de pildã, coelacantul, care, dupã ce ºi-a gãsit o niºãîn ecosistem, a rãmas neschimbatã 400 de milioanede ani?

Oricum, în evoluþia noastrã, de acum înainte,vor conta infinit mai puþin mecanismele oarbe alehazardului ºi ale selecþiei naturale, ºtafeta fiindpreluatã de modificãrile artificiale produse printehnologii avansate, între care vor fi ºi unelela care azi încã nici nu ne putem gândi.

Între aaltele, sse vvorbeºte tot mai mult despreaugmentarea umanã, adicã depãºirea, tem-porarã sau permanentã, a limitãrilor actuale

ale corpului uman, folosind mijloace naturale sauartificiale, atât la nivel de individ, cât ºi la cel alunor grupuri care vor transmite noile caracteristicila urmaºi. Sunt þintite: îmbunãtãþirea memoriei, acomunicãrii, a percepþiei, a gândirii, dar ºi a calitãþilor

fizice. Ele se pot realiza prin mijloace dintre celemai variate, de la neurostimulatoare ºi suplimentealimentare pânã la implanturi (cum ar fi stimulatorulcardiac), ori proteze speciale, de tipul exoscheletului.

O soluþie mai radicalã, dar care va întâmpina ºi orezistenþã mai mare, este terapia geneticã, de pildã,selecþia embrionilor, înlocuirea unor secvenþe ADN,sau clonarea exemplarelor considerate reuºite. Dacã,în unele þãri, legislaþia va interzice astfel de manipu-lãri, alte þãri, mai puþin „corecte politic”, le vor puteachiar promova, pentru a obþine astfel o superioritatea propriei populaþii, în competiþia mondialã.

Viitorologul ºi specialistul în inteligenþã artificialãRay Kurzweil ºi-a arãtat îngrijorarea cã, în decursulsecolului nostru, ºi persoanele individuale ar puteafi obligate sã recurgãla tehnologii deaugmentare umanã,pentru a rãmâne saua deveni competitivi,în sport, în armatã,pe piaþa muncii ºi înalte domenii. Oameniivor putea astfel lucraºi în medii care le-aufost anterior inacce-sibile; implanturileretiniene vor permitevederea nocturnã,neurostimulatoarelevor îmbunãtãþiconcentrarea, memoriaºi viteza de gândire etc.Cercetãrile privind„nutriþia artificialã endogenã”, care ar integra în corpºi alte reacþii biologice (de pildã, de tipul fotosintezei),ar permite supravieþuirea indivizilor, fãrã hranã, chiarºi sãptãmâni de zile.

Aºa ccum aam mmai sscris pe aceastã paginã,astfel de acþiuni cu caracter de eugenievor duce la sãrãcirea biodiversitãþii ºi

a neurodiversitãþii umane. Obiective nesãbuite ºiegoiste, pe termen scurt, vor avea consecinþe gravepe termen lung asupra indivizilor ºi asupra societãþii.S-ar accentua ºi stratificarea între clasele socio-economice, întrucât cei cu mai puþinã dare de mânãn-ar avea acces la astfel de îmbunãtãþiri. Situaþiaeste deja prezentã de altfel în cazul unor operaþii,extrem de scumpe, de corectare a unor deficienþe.

Sunt foarte multe situaþiile în care îmbunãtãþireacorpului uman ar duce la schimbãri profunde în viaþa

de zi cu zi. Ne putem gândi doar la sport, întrebân-du-ne pânã la ce limitã i se va putea permite unui om„îmbunãtãþit” sã concureze într-o competiþie oficialã.

Implanturi ºi proteze, din ce în ce mai sofisticate,vor înlocui sau amplifica treptat tot mai multe funcþiuniale corpului fizic. Omul va fi astfel transformat treptatîntr-un „organism cibernetic” (prescurtat cyborg),în care biologicul ºi tehnicul vor conlucra. Nu existão limitã clarã a proporþiilor. Un cyborg poate ficonsiderat, la un capãt, ºi un purtãtor de pompã deinsulinã, sau de stimulator cardiac (pacemaker), dar,la capãtul celãlalt, ºi un personaj (deocamdatã SF)care are doar creierul unui om, restul fiind un robotcomandat de acest creier.

Dar ººi ppentru ooamenii „„normali”aceastã tendinþã aduceschimbãri importante. Mark

Zuckerberg, ºeful companiei Facebook,a afirmat cã specialiºtii de aici lucreazãla o interfaþã creier-computer care sãle permitã oamenilor sã comunice cucalculatorul folosind doar puterea minþii.

ªi Elon Musk, cunoscut specialistºi om de afaceri, crede cã, în viitor,oamenii vor fi nevoiþi sã devinã cyborgidacã nu vor sã ajungã irelevanþi. Pemãsurã ce sistemele de inteligenþãartificialã se dezvoltã – a declarat Musk,în 2017 – oamenii vor trebui sã-ºicompenseze slãbiciunile biologicepe care le au, integrându-ºi creierelecu computerele. Astfel, oamenii vorbeneficia de o putere de procesare mai

ridicatã ºi vor putea concura mai bine cu roboþii încompetiþia pentru locurile de muncã. În acest scop,el a investit în compania Neuralink, dedicat conectãriicreierelor oamenilor la computere, folosind implanturispeciale. Pe aceastã cale – spunea el – oameniivor putea deveni experþi în botanicã sau anatomieîn câteva secunde sau minute, vor putea asimila,într-un timp foarte scurt, cantitãþi mari de informaþieºi vor putea sã-ºi descarce, pe un suport extern,gândurile, cunoºtinþele ºi amintirile, care vorfi astfel pãstrate, pentru a fi accesate în viitor.

Kevin Warwick, de la Universitatea din Coventry,era preocupat chiar de copierea completã a uneiminþi conºtiente de pe un creier pe un substratnonbiologic. El afirma cã „creierul ºi trupul uneipersoane nu trebuie sã fie neapãrat în acelaºi loc”.(Va urma)

Vom ddeveni ccyborgi?DDaann DD.. FFAARRCCAAªª

(Urmare de la pag. 32)

Într-uun ccolþ, uundeva llângã oo sscarã (spre caremansardã o fi ducând?), Emil Cioran – imagineaexactã (?!) a celui ce va fi înþeles atât de adânc

drama „din inconvenientul de a te fi nãscut“.Este pe aici ºi o pãdure de verde, strãvezie,

cu trunchiuri zvelte ºi frunziº ca un chiot de luminãcântãtoare. De jur-împrejurul sãlii ovale. Ca o horãde brazi ºi pãltinaºi. E graficã. Dar atât de vie!

Dobitoacele din ograda þãranului, adunate într-ocuminte convieþuire, dialogheazã tãcând în legea lor.Am spus lege? Atunci cred c-ar fi nimerit sã amintimºi Decalogul pentru Mircia, poezie scrisã de poetulNichita Stãnescu pentru artist:

1. Sã nu-þi minþi ochii cu ochii.Asta parcã a mai spus-o ºi Micul Prinþ al lui Antoine de Saint-Exupéry:

„On ne voit bien qu’avec le cour. L’essentiel est invisible pour les yeux.“2. Sã nu-þi furi realul din real.Pãi ce alt scop are arta decât sã dea realitãþii esenþã, miez ºi înveliº nou?3. Sã nu te înºeli pe tine însuþi ca ºi cum ai fi altul.Aici ar cam fi ceva de obiectat: dacã te-ai crede un altul, atunci înºelarea

þi s-ar îngãdui?4. Sã nu vorbeºti în numele nimãnuia, cãci numele tãu al nimãnuia este. Mãcar sã poatã vorbi fiecare în numele sãu ºi sã se facã totuºi înþeles!5. Sã-þi faci chip cioplit. Aici credem cã stã, ca într-un cãuº de palmã dumnezeiascã, miezul fierbinte

al artei creatorului Mircia Dumitrescu.6. Sã-þi faci chip din linii. Vai, cât de straniu este pãienjeniºul de linii care recreeazã simplitatea

redându-ne-o ca pe-o nouã minune pe care-o ºtiam ºi, totuºi, parcã nu.7. Sã-þi faci chip din trilul ciocârliei. La asta nu m-aº fi gândit niciodatã. Dar acolo în pãdurea fãrã cer,

ca într-un univers de limpezi frunziºuri, dacã asculþi cusufletul, nu se poate sã nu vezi chiar chipul tãu de preamultã vreme ignorat ºi care, fãrã veste, îþi iese în caleca dintr-o rãsfrângere din oglinda care-ºi aduce amintecã va fi fost cândva nisip.

8. Dupã ce le-ai fãcut toate acestea, încearcãsã le-mbrãþiºezi dacã poþi.

Încercaþi, dacã trebuie, de mai multe ori. Veþi reuºi.Dar nu cumva sã vã minþiþi ochii sufletului!

9. Îmbrãþiºarea chipului cu chip sãrut se numeºte. Nici nu se putea o mai succintã ºi mai deplinã tãlmãcire

a Sãrutului lui Brâncuºi din Cimitirul Montparnasse dela Paris, lucrare care vegheazã mormântul tinerei TaniaRaºevskaia care n-a vrut ºi n-a putut trãi fãrã iubire. Ar maifi de zis cã sculptorul Mircia Dumitrescu face prin lucrarea

sa o adâncã reverenþã Magului de la Hobiþa Gorjului. ªi ºtie el, dar ºi noi, de ce.10. Numai chipul se îmbrãþiºeazã cu chip, cãci braþele sunt fãcute pentru

ararea câmpului.Cât de vast trebuie sã fie câmpul sculptorului-grafician-pictor-gravor-poet

Mircia Dumitrescu ºi cât de neobositã ararea lui cu degetele-i adânc vãzãtoare!

Dintre mmultele ppremii ººi ddistincþii ce i-au fost acordate, le voi aminti doarpe acelea cu care, legitimându-se, orice creator de artã ar trebui sãfie considerat zeu naþional: Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ pentru

viziunea graficã ºi tipograficã a Manuscriselor Mihai Eminescu; Premiul Naþionalpentru Renaºterea Cãrþii Bibliofile, decernat de Ministerul Culturii ºi Cultelor;Premiul Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã pentru facsimilarea integralãa Manuscriselor Mihai Eminescu.

În rest… Care rest? Toatã arta sa este un întreg, iar întregul se rãsfrânge în fiecare

lucrare!

Ars llonga...

HHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, CClluujj-NNaappooccaa AAccaadd.. CCrriissttiiaann HHEERRAA –– BBuuccuurreeººttii MMaarriinn AAIIFFTTIINNCCÃà –– pprrooff.. uunniivv..,, BBuuccuurreeººttii AAccaadd.. VViiccttoorr VVOOIICCUU –– BBuuccuurreeººttii IIoonn AANNDDRREEIIÞÞÃà –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii AAccaadd.. NNiiccoollaaee DDAABBIIJJAA –– CChhiiººiinnããuu DDaann ZZAAMMFFIIRREESSCCUU –– pprrooff.. uunniivv..,, BBuuccuurreeººttii LLuucciiaann CCOOSSTTAACCHHEE –– pprrooffeessoorr,, PPiitteeººttii FFlloorriiaann CCOOPPCCEEAA –– ssccrriiiittoorr,, DDrroobbeettaa-TTuurrnnuu SSeevveerriinn SSoorriinn LLoorryy BBUULLIIGGAA –– iissttoorriicc ddee aarrttãã,, TTâârrgguu-JJiiuu DDrraaggooºº VVAAIIDDAA –– pprrooff.. uunniivv..,, BBuuccuurreeººttii

PPeettrree PPOOPPAA –– pprrooff.. uunniivv..,, PPiitteeººttii AAuurreelliiaa CCOORRBBEEAANNUU –– pprrooffeessoorr,, CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº GGaabbrriieellaa RRUUSSUU-PPÃÃSSÃÃRRIINN –– pprrooff.. uunniivv..,, CCrraaiioovvaa MMaarriiaann MMIIHHÃÃEESSCCUU –– pprrooffeessoorr,, CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº NNiiccoollaaee MMEELLIINNEESSCCUU –– ppuubblliicciisstt,, BBuuccuurreeººttii IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU –– ddiipplloommaatt,, BBuuccuurreeººttii EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii YYaassuuttoosshhii YYAASSUUDDAA,, 99 ddaann –– JJaappoonniiaa MMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃà –– ssccrriiiittoorr,, CClluujj-NNaappooccaa DDaann DD.. FFAARRCCAAªª –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii PPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 11 ((86) Ianuarie 220183322 32 ppag. - 55 llei

NNãscutã îîn 11944, lla BBucureºti,Eugenia EEnescu ddescinde ddintr-oofamilie vveche dde aagricultori ddin

pãrþile BBuzãului, ooameni oobiºnuiþi ssã ttrãiascãnumai ddin rrodnicia mmuncii llor. BBunicul eeia ppierit cca uun mmartir aapãrându-ººi aagonise-ala vvieþii îîmpotriva aacaparãrii aabuzivea ccolectivizãrii.

A aabsolvit LLiceul dde AArte PPlastice „„NicolaeTonitza” ddin BBucureºti, aapoi FFacultatea

de AArte DDecorative, ssecþiade cceramicã-ssticlã, ddin ccadrulInstitutului dde AArte PPlastice „„NicolaeGrigorescu” ((1971). EEste mmembrã aaUniunii AArtiºtilor PPlastici ddin RRomânia. DDin 11973 aa aavut nnumeroase eexpoziþiipersonale, ccu llucrãri dde ssticlã, cceramicã ssau ppicturã, mmai aales îîn BBucureºti, ddarºi lla SSlatina, SSinaia, CCâmpulung MMuscel, PPiteºti, RRâmnicu VVâlcea. AA pparticipatla eexpoziþii dde aartã rromâneascã îîn SSUA, RRDG, UURSS, GGrecia, EElveþia, BBulgaria,RFG, JJaponia, SSpania, aa eefectuat ccãlãtorii dde sstudii ººi ddocumentare îîn UURSS,Iugoslavia, UUngaria, PPolonia, CCehoslovacia, RRDG, IItalia, FFranþa, SSpania, AAnglia,Grecia, TTurcia. EEste ccunoscutã ddrept uunul ddintre ccei mmai pprolifici ººi ttalentaþi aartiºtisticlari ddin RRomânia.

Artista sse eexprimã îîn ddouãdomenii ddistincte: ssculpturaîn ssticlã ººi ppictura. RRelaþia

dintre eele ee pprezenþa uumanã. VVolumeleantropomorfe ddin ssticlã ssunt nnuduri ddefemeie, aamulete aarhaice, mmisterioase,pline dde ggraþie, ssingulare, zzvelte, pparcãîncremenite îîn ttãcere. AAceeaºi ssiluetãfemininã, îîn ppictura ssa, eeste oo pprezenþãexpansivã, ddezinvoltã, ddedicatã uunuidans eexotic, ssurprinsã îîntr-oo ggesticãlargã, îîn ssalturi cciudate, aasemãnãtoarecelor ddin rritualurile ssacre aale sstrãvechiiIndii. GGoliciunea ttrupului eeste pparcãînveºmântatã îîn ppreocuparea aabsorbantã

de aa sspune cceva, dde aa ssemnaliza –– pprincontorsiuni cciudate, eexcesive, dde mmaximãamploare –– uun ppericol, oo aameninþare, uun rriscce sse aaflã îîn sspatele pprivitorului. UUn nnesfârºitdans, ddupã rritmul uunei mmuzici ssuprimateºi rrespectând oo ggeometrie aacaparantã, ssedesfãºoarã îîn ppânzele EEugeniei EEnescu.

În ppicturã, aartista ee ppreocupatã dde „„glife”,de sscrierea pprin ggest aa uunui mmesaj ssecret,accesibil iiniþiaþilor oori ccelor ccaptivaþi dde ppân-zele ssale. ÎÎn ssticlã, ttehnicile ppe ccare lle uutili-zeazã uuimesc: aartista ddescoperã aacele cculoriºi ccombinaþiile llor ccapabile ssã ffascineze, ssãatragã, ssã îîndemne lla aatingerea oobiectelor;sticla pparcã ddevine mmai ppreþioasã ddecât ooricebijuterie. CCupole ttransparente pprotejeazãori ssufocã mminerale sstranii, iiradiante, aaspre,colorate ddens, ppuritãþi iimpure pprin nnecunoaºterea ssursei llor. EElementulsurprinzãtor, nneîntâlnit îîn ppanoplia ttentativelor dde uutilizare aa ssticlei cca mmaterieprimã, îîl cconstituie mmâinile: aabordarea aacestui eelement aanatomic ppresupune oovirtuozitate aartisticã; iiar ccând aaceste mmâini ssunt rrealizate ddin ssticlã, eele cconstituiedeja oo pperformanþã. MMâinile EEugeniei EEnescu –– uun eecou aal ppreocupãrilor ssaledin ppicturã –– ppot ssusþine îîn ggesturi ttandre, ddelicate, bbulgãri dde mminerale, bbijuterii,simboluri. AAceste mmâini ooferã, pprezintã, ggãzduiesc oori mmurmurã oo iimplorare.

Sculpturile ssale îîn ssticlã aau ccalitatea dde aa sse aadecva, ddelicat ddar fferm, ooricãreiincinte; pprezenþa ccâtorva ddintre ssculpturile aacestei aartiste ppot ddetermina oo iiden-titate llocului, ppot ooferi ssugestii dde aambientare: ddezinvoltele ccurbe ddescrise dde„construcþiile” ssale, ddimensiunile ffizice aagreate dde oorice pperimetru ppe ccare ssuntaºezate, sse aadecveazã ooricãrei mmodernitãþi dde cconjuncturã, ppersonalizând,

definind, iimpunând, aargumentând iidentitateaspaþiului. PPictura aartistei eeste uun sspectacol aalcomunicãrii ddespre cce sse ppetrece îîntr-uun eexterioragresiv; ssculptura ssa ppropune uun iinterior ccalm,al eechilibrului eemoþional. ((Paul CCornel CChitic,în Enciiclopediia aartiiºtiilor rromânii ccontemporanii,vol. VV, EEditura AARC, 22000)

cy

mk

Numãr ii lus t ra t ccu llucrãr i dde EEugenia EEnescu.

Eugenia EEnescu

Mircia DDumitrescu ºi DDecalogul ssãu aartistic

Paulla RROMANESCU

De ccând ccuDecalogul acelacare începe cu

„Sã nu…“, creatorii ceide lut însufleþit fãcuþi dupãchipul ºi asemãnarea Lui autot încercat sã-ºi adapteze

crezul la reguli ºi legi care sã corespundã intensitãþiifocului interior în care-ºi vor fi ars imaterialul sufletpentru ca materiala alcãtuire ieºitã din mâinile

lor sã se poatã numi artã.Trãieºte chiar în timpul pe care-l numim al nostru

un creator de artã pe care nu-l cuprinde o singurãdefinire, el fiind deopotrivã profesor, pictor, grafician,gravor, sculptor ºi, mai cu seamã, poet dãltuitorde imagini în lemn, lut, culoare, cuvânt. Numele sãueste Mircia Dumitrescu, profesor la Academia de ArtePlastice „Nicolae Grigorescu“, doctor în arte vizuale,membru corespondent al Academiei Române.

Arta sa nimeni ºi nimic n-ar putea s-o defineascã

mai deplin decât propriile-i lucrãri, care au fostexpuse pânã la sfârºitul anului 2016 în Salade Expoziþii „Theodor Pallady” de la BibliotecaAcademiei Române.

Intrând în sala de expoziþii, te trezeºti într-ununivers straniu ºi familiar totodatã, înconjurat defãpturi hieratice zãmislite ca de duhul pãmântului,al codrilor, cântului de pãsãri, liniºtii ºi neliniºtiidevenite chip de om.

(Continuare la pag. 31)