Horia Bãdescu: În numele OmuluiIon Coja: Posca. Isus ºi ostaºii romaniJohan Galtung: Studiile de viitorologie

ºi viitorulCristian Bãdiliþã: Evanghelia dupã Luca.

Un episod din adolescenþa lui IsusNicolae Dabija: Veniþi sã luaþi luminã!Nicolae Melinescu: ªcoala vie de la TiceraMarian Nencescu: Bisericile oropsite

ale TransnistrieiRadu ªtefan Vergatti: Note despre templieriCãtãlin Mamali: Cu Mihai ªora

despre Piaþa UniversitãþiiOctavian Stãnãºilã: Metabolismul

matematicii ºi informaticiiFilofteia Pally: Restaurarea conacului

de la Goleºti Florea Firan: Matei CãlinescuIon Pãtraºcu: Nicolae Milescu SpãtarulDan D. Farcaº: Inteligenþa ºi viaþa

Sigur, ccele ddouã nnu ttrebuietotdeauna cconfundate,suprapuse, aaºa ccum vvoi ppleda

în ccele cce uurmeazã –– ddar ppentru ooasemenea ssuprapunere vvoi ppleda,chiar ddacã dde aatâtea oori aauzim rreproºuride ggenul „„a ddevenit sscop îîn ssine”sau aasigurãri ccum ccã „„scopul sscuzãmijloacele”, aambele aatribuind oo cclarãpreponderenþã sscopurilor. NNu ddau vvinape MMachiavelli ppentru oo aasemenea ppoziþie,dar oobsesia þþintei îîn ddauna ddrumului ccãtreaceasta þþine dde mmentalitatea iiluminist-occidentalã, îîn ccare eeficienþa eeste ccuvânt-cheie ººi, ddacã sse ppoate, ttrebuie ssã ffieºi ccuantificabilã. ÎÎn ttaoism ((ºi nnu nnumai),calea este mmai iimportantã ddecât þþinta,pentru GGandhi ((ca ººi ppentru JJohanGaltung, aa ii sse rrevedea aarticolele ddinrevistã) nnu eexistã oo ccale ccãtre ppace,pacea eeste îînsãºi ccalea, ppentru oorientalimulte aactivitãþi aau sscopul îîn bbuna llordesfãºurare. UUn eexemplu ccare mm-aaintrigat-ffascinat îîncã aacum vvreo ttreizeciºi ccinci dde aani: ppentru uun jjucãtortradiþional dde weiichii (pe cchinezeºte)/GO ((dupã jjaponezi, îîn ttoate llimbilevestice) dde nnivel îînalt, rrezultatul uuneipartide eeste iimportant, ddar ddesfãºurareaelegantã aa jjocului eeste ººi mmai iimportantã.Nu lleg aasta ddirect dde sspiritul lludic ((prindefiniþie, uun jjoc aautentic eeste sscop îînsine, nnoima llui eeste bbuna ssa ddesfãºurare,nicidecum oo rrecompensã ffinalã), cci dde uunalt mmod dde aa vvedea vviaþa-llumea-eexistenþadecât ccel eeficient-pproductivist-cconsumist.Se ttot vvorbeºte, ssuperficial ssau ccupretinsã ddetaºare dde ccele mmundane,despre oopoziþia ddintre a ffii ºi a aavea,pledoaria ffiind ppentru pprimul vverb;Mihai ªªora îîl rreabiliteazã ººi ppe aal ddoilea,adãugându-ii-ll ppe a fface. ((Adesea, ººi aface din iinimã, ccu bbucurie, ppoate ffi sscop,desprins dde oorice nnuanþã aa llui a aavea...)Un bbudist nnici nnu ººi-aar ppune pproblemasã ttreacã dde a ffii, ba cchiar ººi ccreºtiniiadevãraþi aau oo mmare rreþinere îîn aase aapropia dde a aavea. CCa îîn ppilda ccuînþeleptul rrege, dde lla uun ppatron ooccidentalde uuzinã ccu bbandã dde mmontaj lla uuncãlugãr ddin TTibet, ttrecând ppe lla MMihaiªora, ttoþi aau ddreptate, ooricât aar ppãreade ccontradictorii ppoziþiile ffiecãruia. PPentrucã dreptatea (în aasemenea cchestiunigenerale, ddeci ffãrã oo bbunã ddefiniþie)este ccontextualã, llocalizatã, pparþialã.

Sã ccoborâm îînsãpe tteritorii mmaiapropiate ((de

revistã, CClub, aalte aacþiunidin ppreajmã). PPrintresubiectele ((evit dde aacumsã lle nnumesc sscopuri)mult ddragi ººi mmultcultivate îîn rrevistãse nnumãrã iidentitateanaþionalã, uunitateanaþionalã ((Româniia MMareculturalã), ccomunitateaculturalã –– ssintagme

preþioase ººi ppretenþioase îîn ssine, dde ccarene fferim aadesea, ddin tteamã mmai aales,dintr-oo „„pudoare iistoricã” ttotal nnepotrivitãcinicelor vvremuri ccurente ººi ddintr-uun ffel dde„realism” ccontrafãcut, ccare sseparã bbrutalscopul dde mmijloace. EEvident, tteoria îînaltãca ººi aacþiunea dde aanvergurã ttrebuielãsate îîn sseama pprofesioniºtilor, aa„laboratoarelor” sspecializate, ddar aa vvorbi,de eexemplu, ddespre iidentitate eeste ddejaun mmare ccâºtig. CConºtientizarea ccã eexistãaºa cceva, ccã aavem aaºa cceva. DDin ssimplulfapt ccã nne-aam nnãscut îîntr-uun aanume lloc(cã aam bbãut îîn ccopilãrie aapã ddintr-uun iizvoranume, aar fformula îînþeleptul cchinez, ccãam ccrescut ppe uun pplai aanume, aar aadãugaînþeleptul dde lla LLancrãm), ccã vvorbimo llimbã aanume, îîn ccare-ll pputem ccitipe EEminescu ddirect ddin mmanuscrise,cã nne îînchinãm aaºa ººi nnu aaltfel, ccã aavemun port anume, oo hiire ºi oo feldeiinþã, cumar zzice CCantemir –– ººi ddin mmulte aaltele,fie ssi ddoar lla aacest nnivel eelementar-ssubtil-personal –– ssuntem cceea cce ssuntem, aavemo pecete pe mminte ººi ppe ssuflet dde ccare nnusuntem nneapãrat cconºtienþi, ddar ccare nneidentificã ººi nne ssingularizeazã îîn rraportcu ooricine, dde ppe ooricare aalt mmeridian.Inclusiv dde ppe mmeridianele EEuropei. ªªtiuce sspun, sspun cce ººtiu, ccontrazicã-mmã ooriceglobaliizzat, împlinit ssau nnu, ssincer ssau nnu.

Discuþia ddespre iidentitate(românism/românitate, uunitateºi aaltele aasemeni) eeste sscop ººi

mijloc îîn aacelaºi ttimp, ppentru ssimplul ffaptcã nne fface cconºtienþi ccã avem identitate.Un mmare ccâºtig! OO nnecesitate! OO uurgenþã!

La ffel, oorice îîntâlnire cculturalã, ooriceprilej dde a ttrãii îîn ppoezziie, printre cculoriºi iidei, îîn ccântec, pprintre ooameni ccarese bbucurã dde ffrumos, sse bbucurã ccãîntâlnesc ooameni. MMi sse rreproºeazãuneori, lla îîntâlnirile CClubului rrevistei,cã „„s-aa uumplut cceasul” ººi nnu aam ppornit„acþiunea” ((se îîntâmplã mmai aales aatuncicând îîntârzie ccineva ddespre ccare ººtiu ccãva vveni). RRãspund îîn gglumã, ddar îîn ffondsunt ccomplet sserios: mminutele aacesteasunt ppentru ssocializare, vvorbiþi ccu cceidin jjur, ccu ooaspeþii, ccã ººi ppentru aastane-aam aadunat aaici... FFormaþi ººi ddeformaþide oorare, ccondici dde sserviciu, cceasuriºi pprograme, ppierdem eexerciþiul bbucurieide aa ffi pparte, dde aa ttrãi îîntr-oo comuniitate.Ca sscop îîn ssine...

Exagerând ccu aautoreferinþa, aaº pputea,aici, ssã mmã îîntreb ddacã ttextul dde ffaþãeste sscop ssau mmijloc –– ººi cconchid, ccoerentcu îînceputul: ººi uuna ººi aalta...

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVII ���� NNrr.. 88 ((5577)) ����AAuugguusstt 22001155

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Biserica MMiroºi, AArgeº ((foto SSidonia TTeodorescu)

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

Între sscopuri ººi mmijloaceGGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

ORAª REGAL

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail:curteadelaarges@gmail.com

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea ddeArgeº, ddeschis lla VVolksbank CCurteade AArgeº,

IBAN: RRO82 VVBBU 22587 AAG15 1679 22701

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 2201522

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

IIeri ssearã nni ss-aa ccomunicat ttelegrafic ccuprinsulunei ddepeºe, pprimite ddin BBerlin dde zziarul DaiilyNews, în ccare sse zzice ccã pprincipele dde BBismarck

crede nnefolositoare ssilinþele cce ººi lle ddau rreprezentanþiiputerilor lla CConstantinopol ppentru aa mmenþine ppacea;principele ccrede ccã rrãzboiul nnu sse ppoate îînlãtura,afarã ddoar ddacã ss-aar cceda GGreciei CCreta.

În aadevãr, mmarile pputeri, ssimþindu-sse îîn nneputinþãde aa sse ddescurca ddin aafacerea ggreco-tturceascã ppecare-oo lluaserã aasuprã-ººi, aau ggãsit ccu ccale aa ooferiprincipelui dde BBismarck aarbitrajul ccestiunii; mministrulplenipotenþiar aal GGermaniei, ssosit lla CConstantinopol,a ddat ddin nnou ccurs nnegociaþiunilor. PProcederea aa ffostde aastãdatã ddestul dde bblândã; nnu ss-aa mmai pprezintatPorþii oo nnotã ccolectivã cca îîn aafacerea DDulcigno,nici nnu ii ss-aa ddat aa îînþelege ccã pputerile ssunt ssãtulede oobiecþiuni ººi nnu vvor ssã mmai aauzã nnimic. AAceastãprecauþiune aa ffost nnecesarã nnu aatât ddin cconsideraþiepentru PPoartã, cci dde tteamã ccã oo nnouã nnotã ccolectivãar pputea ssã aangajeze lla oo ddemonstraþie nnavalã,al ccãrei eefect aa ffost dde-aa aarãta sslaba cconsistenþãa cconcertului eeuropean ººi ttactul PPorþii dde-aa ccalculapân-îîn uultimul mmoment ccu sslãbiciunile ººi ddezbinãrilesubsistente, ppe ccând sscopul ddemonstraþiei eera ttocmaicontrariul: dde-aa ddovedi uunirea ddeplinã aa EEuropeiºi dde-aa llua vvãzul PPorþii.

Vinerea ttrecutã, SSever PPaºa ººi AAii NNizami,delegaþii PPorþii îînsãrcinaþi aa llua pparte lla ttratãrilecu aambasadorii, ººi-aau ffãcut vvizitele lla rreprezentanþiiputerilor, iiar dduminicã ss-aa þþinut lla dd. GGoschen,ambasadorul EEngliterei, ccea ddintâi îîntrunire pprivitoarela nnegocierile tturco-ggrece. SSeara aambasadorii ss-aauîntrunit lla dd. TTissot, aambasadorul FFranþei, ººi aau þþinuto aa ddoua cconferinþã. CComunicându-nni-sse þþinerea

acestor cconferinþe, sse aadaugã ccã nnu ttranspirasenimic îîn ppublicitate ddespre ddiscuþiunilece ss-aar ffi uurmat îîntre aambasadori.

Ceea cce ttranspirã aaºadar ee nnumai oopinia pprinci-pelui dde BBismarck aasuprã-lle: ccã rrãzboiul ee iinevitabil.

Cele ººase nnote sseparate cce ii ss-aau pprezentat PPorþiiºi ccare, aadunate lla uun lloc, cconstituie îîn eesenþã oo nnotãcolectivã, îîntrebau ffãrã îîndoialã ppânã uunde PPoarta mmaipoate aaugmenta ppropunerile cce lle ffãcuse pprin nnota eeide lla 33 ooctomvrie. AAceste ppropuneri aale eei rrespingeaulinia ttrasã dde CConferinþa ddin BBerlin; eea rrefuza dde-aaceda ppacinic AAlbania, aadicã EEpirul ccu IIanina ººiMezzovo, iiar îîn rrezistenþa eei aafla ppoate ooarecareîncurajare ddin ppartea gguvernului aaustriac. ÎÎnarmãrileei ffebrile, rrepedea sstrângere aa rredifilor ssub ssteaguri,fãcutã ccu aacea uuimitoare ººi ddureroasã vvoinþã dde-aase ssacrifica ccaracteristicã ppentru ppoporul tturcesc,dovedesc ccã PPoarta aare ddestulã îîncredere îîn ssinepentru aa nnu cceda ssau ccel ppuþin ccã aa îînþeles ccum ccãmomentul dde-aa cceda nn-aa ssosit îîncã. EEa ººtie pprea bbinecã uun ppopor ccare, îîn uurma ccalitãþilor ººi aa ddefectelorsale, ººi-aa îîntins uumbra pputerii aasupra aa ttrei ccontinentenu ppiere ffãrã aa llãsa uurme aadânci, ffãrã aa aatrage îîncãdere ººi ppe aalþii, ffãrã aa dda lloc uunei cconflagraþiunigenerale. ªªi aaceasta nn-oo ººtie nnumai eea; oo ssimttoþi. AAcest ssentiment îîndulceºte nnotele pputerilorºi lle fface aa ccãlca llin îîmprejurul fforþelor eelementarea ccãror iizbucnire aameninþã aa dda ffoc EEuropei.

(Tiimpul, 225 ffebruarie 11881)

PPe lla îînceputul ssecolului nnostru ººi ppe llafinele ccelui ttrecut, ppe ccând sse iinauguraredeºteptarea nnaþionalã pprin sscrierile iistorice

ºi ffilologice aale uunui ªªincai ººi PPetru MMaior, aa îînceput

a sse ttrezi cconºtiinþanaþionalã ººi îînmacedoromâniipresãraþi îîn ccoloniicomerciale ddinPesta, VViena, TTriestºi îîn þþãrile nnoastre.Mari nneguþãtori ddelânã ººi pproducte,mulþi ddintre eeimilionari, uunii rridicaþila rranguri nnobilitarede ccãtre mmonarhiiAustriei, eei ffurãatinºi dde mmiºcareaplinã dde îînãlþare ssufleteascã aa oo mmânã dde îînvãþaþiºi, vvãzând ddecadenþa îîn ccare ppoporul llor nnumerosse aafla îîn ttoate pprovinciile, ssprijinirã îîntreprinderileliterare ººi dde cculturã dde lla îînceputul ssecolului.

Listele dde ssubscripþie aalãturate lla ttoate ttipãrituriledin vvremea aaceea ddovedesc aaceastã ttendinþã ccude pprisos. MMacedoromânii aaºezaþi îîn þþãrile nnoastrese ddistinserã pprin ddonaþiuni ffãcute ppentru sscopuride cculturã. AAstfel ttemeliile AAcademiei RRomânes-aau ppus pprin ffondul llãsat dde uun mmacedoromân. AAltetestaþiuni aa ccãror îîntrebuinþare rrãmâne nnecunoscutãsunt aale llui MMusicu, CCastriºoae, DDima SSerachitopol,care aa cconstruit oo ººcoalã îîn VVlacho-CCastaniadin TTesalia, îînzestrând-oo ccu mmoºia PPãltenii; aa lluiN. MMihail ddin CCraiova, ccare ttestã uun vvenit aanualde 5500 ggalbeni ppentru oo ººcoalã dde ffete îîn MMegarovaºi îîn ffine ddonaþiunea mmitropolitului DDosithei, ddin ccares-aau ccrescut oo ssumã dde ttineri îîn sstrãinãtate.

(Tiimpul, 227-228 aaprilie 11881)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Întâlnirea llunii iiulieOambianþã sspecialã, ppentru oo îîntâlnire sspecialã: îîn BBiserica DDomneascã

„Sfântul NNicolae”, uun sscurt cconcertde mmuzicã ppsalticã, ssusþinut dde

Grupul PPsaltic IIoan ZZmeu PProtopsaltul, ccondusde ddiaconul DDumitru CCodruþ SScurtu; aau ffostinterpretate ppatru ccompoziþii aale uunor aautoriimportanþi aai ggenului, uunii llegaþi dde CCurtea ddeArgeº. PPoate nniciodatã ccântãrile rrespective nnuau ssunat mmai bbine ddecât ssub ccupola ccelebreictitorii bbasarabe. CCoincidenþã ccu ttotul rremarcabilã,în nniciun ffel pprovocatã, GGrupul aa ffost îînfiinþat ccuexact zzece aani îîn uurmã, cchiar îîn zziua dde 88 iiulie2005, ccu bbinecuvântarea ÎÎPS CCalinic, aarhiepiscop aal AArgeºuluiºi MMuscelului.

Dupã cconcert, ªªtefan DDumitrache, ddirectorul MMuzeului MMunicipal,un îîmpãtimit aal iistoriei AArgeºului, aa pprezentat ppe sscurt ccâteva ddintredetaliile ccare ffac ddin BBiserica DDomneascã uun uunicat îîn ppicturabisericeascã eeuropeanã. OO mminune ppe llângã ccare ttrecem zzilnicfãrã ssã ººtim ppe llângã cce ttrecem ((lasã ccã mmai eexistã mmulte llucrurilegate dde „„biserica nnoastrã” ppe ccare nnici sspecialiºtii nnu lle ººtiuîncã –– precum ccele pprivind ccelebrul MMormânt 110, dde eexemplu...).

A uurmat, îîn ssala mmultifuncþionalã aa MMuzeului MMunicipal,

prezentarea mmai mmultor ccãrþi rrecente aale ccunoscutului tteolog sscriitor CCristianBãdiliþã, ccu aaccent ppe Evangheliia ddupã MMateii ºi ((abia iieºitã dde ssub

tipar, ssositã lla CCurtea dde AArgeºchiar îîn ttimpul ddesfãºurãriiîntâlnirii, pprin ggrija EEditurii VVremea,cea ccare aa ttipãrit aambele vvolume),Evangheliia ddupã IIoan. Dupãmonumentala Septuagiinta,acesta eeste uun aal ddoilea pproiectambiþios ((util ººi nnecesar ttuturorcredincioºilor rromâni, nnu nnumaiclerului) aal sspecialistului îîncreºtinismul ttimpuriu, CCristianBãdiliþã. AA ffost, dde aasemenea,prezentat vvolumul dde ccolecþie ((prin

tehnoredactare ººi pprin iilustraþiile llui MMarian ZZidaru) Cele mmaii vvechiitexte ddespre aapostolul AAndreii (tot EEditura VVremea, BBucureºti,2015), pplus oo Prediicã dde ppe mmunte caligrafiatã îîn sserie mmicã,ºi ccu iilustraþii, dde CC. BBãdiliþã.

O îîntâlnire ppe ccare, ccu ssiguranþã, pparticipanþii ººi-oo vvor aamintimultã vvreme.

Clubul rrevistei

Unul ddintre mmomentele cele mai tragiceºi ultime ale existenþei lui Isus ca fiinþãomeneascã este acela în care, crucificat,

El cere apã. În trupul Sãu secãtuit de sânge,deshidratat, fiecare celulã plânge dupã o picãturãde apã, lichidul primordial al vieþii.

Precum se ºtie, soldaþii romani care îl pãzeau,în loc de apã i-au dat sã bea oþet, exact „pe invers”de ceea ce Isus ceruse ºi avea nevoie. În evangheliiavem urmãtoarele relatãri ale momentului:

1. Iar în ceasul al nouãlea a strigat Isus cuglas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adicã:Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-aipãrãsit? Iar unii dintre cei ce stãteau acolo, auzind,ziceau: Pe Ilie îl strigã acesta.

ªi unul dintre ei, alergând îndatã ºi luând unburete, umplându-l cu oþet ºi punându-l într-un vîrfde trestie, îi da sã bea. Iar ceilalþi ziceau: Lasã, sãvedem dacã vine Ilie sã-l scape!… Iar Isus, strigândiarãºi cu glas mare, ªi-a dat duhul. (Apud Matei)

2. La Marcu, text aproape identic.3. La Luca: ªi sta poporul privind. Iar cãpeteniile

îºi bãteau joc de El, zicând: Pe alþii i-a mântuit;mântuiascã-Se pe Sine Însuºi dacã El este Hristosul,alesul lui Dumnezeu!… ªi Îl luau în râs ostaºii,apropiindu-se ºi aducându-I oþet ºi zicându-I: Dacãeºti împãratul iudeilor, mântuieºte-Te pe Tine însuþi!

4. La Ioan: Dupã aceea, ºtiind Isus cã de-acumtoate s-au sãvârºit, ca sã împlineascã Scriptura, azis: Mi-e sete. ªi era acolo un vas plin cu oþet; atunciei punând în jurul unei ramuri de isop un burete plincu oþet, I l-au dus la gurã. Deci, când a luat oþetul,Isus a zis: Sãvârºitu-s-a!… ªi, plecându-ªi capul,ªi-a dat duhul.

Reacþia, altminteri promptã a soldaþilor romani,este consideratã, de 2.000 de ani, ca probã de cinismextrem, de rãutate ºi neomenie, de bestialitate tâmpã,cazonã, a unor brute cu chip de om! Gloria romanã,a poporului care a fãcut cel mai mult pentrucivilizarea Terrei, inclusiv pentru rãspândireacreºtinismului, a avut întotdeauna de pierdut depe urma acestui episod biblic, taxat de toþi creºtiniicu severitate. În vremuri mai noi, ale noastre, evreii

(unii evrei, vorba lui Paul Goma) încearcã sã transferepe seama acestei brutalitãþi romane, latine, întreagarãspundere pentru calvarul îndurat de Mântuitor.

Citind ººi rrecitind de-a lungul anilor povesteabiblicã a rãstignirii Domnului, m-am împãcatdestul de greu cu acest pasaj ºi, de fapt, cu

întreg capitolul suferinþelor îndurate de Isus. Ca om,mi-e greu sã admit, sã înþeleg fapte de care nu mãsimt în stare a le fãptui. Am crescut cu teama cã, fãrãvoia mea, sub presiunea vieþii, a hazardului, aº puteacomite o vãrsare de sânge sau aduce cuiva altesuferinþe asemãnãtoare celor îndurate de Isus. M-amregãsit în duhul strãbunilor când am aflat de la mamacã tatã-su, ciobanul Stan Licoi, nãscut la Rãºinari ºitrecut la Domnul în Dobrogea, în satul Valea Neagrã– azi Lumina, rostea douã rugãciuni pe zi, în modobiºnuit: una seara, la culcare, alta dimineaþa. ªi seruga dimineaþa sã-l ajute Dumnezeu sã nu facã vreofaptã rea peste zi, în ziua care mijea dinspre Rãsãrit,sã nu pricinuiascã cuiva un necaz, o suferinþã… Iarseara mulþumea lui Dumnezeu cã i-a fost ascultatãºi împlinitã rugãciunea cu care îºi începuse ziua…

Zic dar cã lectura acestui „capitol” biblic a merstotdeauna mai greu. La un moment dat, m-am simþitchiar muºcat de „ºarpele îndoielii”, mirându-mã depromptitudinea legionarului roman care a gãsit aºade repede un vas cu oþet. Ce sã caute un vas cuoþet la îndemâna soldaþilor care pãzeau un crucificat,aºteptându-l sã-ºi dea sufletul?! Nu cumva…Doamne, fereºte!, îmi ziceam ºi citeam grãbit maideparte, sã nu cad în pãcat zãbovind prea multasupra acestui detaliu. Un detaliu ºi nimic mai mult!

Iatã însã cã norocul mi-a surâs ºi, cred eu,se vãdeºte cã de mirat nu m-am mirat degeaba.În locul cu pricina trebuie operatã, foarte probabil,o micã ºi foarte însemnatã corecturã! Am mai spus-oºi o mai spun o datã: numai proºtii nu se mirã!…Aºa m-am mirat ºi eu de unde aveau soldaþii romanioþet asupra lor!

În urmã cu câteva luni, aºadar, a apãrut o carteintitulatã Fondul principal lexical al Aromânei.Autor, un fost student, Nichita Vancea, pe greceºte

Vantsias. A fost tezã dedoctorat, condusã de acad.Grigore Brâncuº. Faþã de tezã,cartea este mai personalã, maibogatã în ipoteze, îndeosebietimologice, unele mairiscante, altele mai probabile.Dintre ele, una este sigurdeosebitã, mai ales în privinþacomentariului. Excepþionalã! Menitã sã-i aducãautorului o binemeritatã faimã. Citez de la pag. 313:

Puscã ((„oþet”)) << llat. pposca.Un cuvânt cu totul deosebit!Existã numai în aromânã, deºi de origine

latinã. Lucru ce, zicem noi, subliniazã importanþastudierii variantei aromâne în contextul romanic.

Posca în latinã era denumirea unei bãuturirãcoritoare fãcutã din oþet amestecat cu apã ºiîndulcitã cu miere, bãutura legionarilor romani care,atunci când erau în formaþii de luptã, transpirau foarteabundent, din cauza armurilor grele ce le purtau, deaceea existau sclavi special însãrcinaþi cu distribuirea– în burdufuri – a poscãi în rândul legionarilor chiarºi-n timpul luptelor.

De ce oare s-a pãstrat numai în aromânã?Aromânii de astãzi sunt cumva urmaºii legionarilorce cuceriserã pentru Roma regiunea balcanicã?Faptul cã factorul legionar este foarte pregnant laaromânii care trãiesc în România, de pildã, poatefi o reminiscenþã a vremurilor glorioase de odinioarã.

Acum, pusca armâneascã poate elucidao nedreptate a istoriei, un caz tipic de creare de„mituri” instigatoare la urã ºi resentimente religioase.

Copil fiind, uram modelul „legionarilor romani” dincauza profesorului de religie care, foarte plastic dealtfel, îºi exprima imensa repulsie faþã de latini pentrufaptul cã, atunci când Christos, deja pe cruce fiind,spusese cã îi este sete, legionarii romani, culmeacruzimii, i-au dat oþet, inumanii…

Iar acum pricepem cã, de fapt, i-au dat posca,de milã tocmai…

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 33

Homo ssapiens

Posca. IIsus ººi oostaºii rromaniIIoonn CCOOJJAA

OOsumã dde îîntâmplaripetrecute îîn vvremeadin uurmã, aai ccãror

„eroi” aau ffost, uuneori ccu vvoie,alteori ffãrã vvoie, eeuropenide oorigine rromânã ddar nnunumai –– vvreau ssã ccred ccãaceasta eeste eexprimareacorectã ddin pperspectiva

stãrii dde ffapt aa mmult vvisatei cconstrucþii ppolitice aacontinentului nnostru –– aau ppus ssub ssemnul îîntrebãriiºi îîn ccumpãna jjudecãþii mmodul dde aa nne aadministrapractic eeuropenitatea. BBa, mmai mmult, fformade aa ggândi ººi dde aa ssimþi aaceastã eeuropenitate.

E dde ddomeniul eevidenþei ffaptul ccã nnicio cconstrucþiepoliticã nnu aare ssens ffãrã cconºtiinþa aapartenenþei llaceva pprofund, lla cceva cce aaparþine ffiecãruia ººi ttuturor.Iar ffãrã oo ccomuniune sspiritualã, nnicio uuniune ppoliticãnu aare ººanse rreale. FFãrã aa ggãsi aacele vvalori ddecivilizaþie, aacele vvalori cculturale ccare cconstituiefondul ccomun ººi ccare ppot eestompa ttensiunilenãscute dde aalteritate, oorice pproiect dde iintegrareriscã ssã eexplodeze ssub ppresiuneaacestora, mmentalul ddovedindu-ººitotdeauna ppredominanþa aasuprafactorului ppolitic ººi cchiar aa cceluieconomic.

Orice oordine ssocialã, oorice ssistemsau cconstrucþie ppoliticã sse bbazeazãîn rrealitate ppe aargumente dde mmoralãsocialã, aadicã ppe vvalori ccare aaparþinunui mmod dde aa ffi, rrod aal uunei cculturi,al uunei ccivilizaþii. CConstrucþianoii EEurope nnu fface eexcepþiede lla aaceasta. DDacã vvrea ssãsupravieþuiascã, UUniunea EEuropeanãeste oobligatã ssã ppunã aaccentul ppe

matricea ssa cculturalã, ddin ccare sse ppoate cconstituisuportul ssãu rreal: cconºtiinþa eeuropenismului,identitatea ssa îîn bbogãþia ddiferenþelor. CCãci ººtim uundesuntem ddoar aatunci ccând ººtim cceea cce ssuntem.

Dacã eeste aadevãrat ccã „„a ccãuta ssã ddefineºtiEuropa îînseamnã aa oo fface”, ccum sspunea DDenisde RRougemont, nnu ee mmai ppuþin aadevãrat ccã aa ffaceEuropa îînseamnã aa oo ccãuta ssau, mmai ddegrabã,a-ii ccãuta iidentitatea, sspiritul, rrãdãcinile eei pprofunde.Europa ppieþei ccomune, aa mmonedei uunice, EEuropanegustorilor ººi zzarafilor, EEuropa uunei aadministraþiinombriliste, ccu sstructuri ººi ppolitici nnu îîntotdeaunaunitare ººi ccoerente, aaceastã EEuropã nnu eestenicidecum ccea vvisatã, cci uuna eextrem dde ffragilã, llacheremul ttuturor ttendinþelor ccentrifuge. EEa nnu aareîncã ddeplina cconºtiinþã aa iidentitãþii ssale sspiritualeºi nnici aa ttuturor ddiferenþelor cculturale, aa îîntregii ssalebogãþii, aa ttuturor sspecificitãþilor ccare sse aaflã ddincolode mmodelul ooccidental, ccãci ttendinþa uuniversalistã aaspiritului ooccidental eeste aaceea dde aa aaccentua mmaidegrabã ddiferenþele ddecât vvalorile ccomune ººi eestedeparte dde aa þþine ccont dde aacestea. OOr, ffãrã aaceastãconºtiinþã ee ggreu, ddacã nnu iimposibil, ssã-ººi ddefineascã

ºi ssã-ººi aasumeadevãrata iidentitate.

Dar, îîn ffond,ce eesteEuropa?

Care eeste iidentitateaei? EEste aaceastãidentitate „„o ppluralitateculturalã ccimentatã pprinvalori ccomune”, aaºacum aafirmã ccei mmai mmulþidintre eexegeþi, ººi, ddacãda, ccare ssunt aacestea?

Este sspiritul ssãu ddefinit pprin eesenþa uuniversalistãºi pprin îîncrederea îîn OOm? ÎÎn ccare OOm? FFiindcãîntrebarea ppe ccare aar ttrebui ssã nne-oo ppunem, îîn pprimulrând ººi ccu mmaximã rresponsabilitate, eeste aaceasta:Ce mmai îînseamnã aastãzi ppentru nnoi, eeuropenii, ddarpoate ººi ppentru aalþii, aacest „„minunat ccuvânt, ccare ssunãatât dde mmândru, OOmul!”, ccum sspunea uun ppersonajal llui GGorki? OOmul ppe ccare ttragedienii ggreci îîlsocoteau ccea mmai mmare mminune aa llumii! CCe vvaloridintre aacelea ppe ccare sspecia nnoastrã ººi-aa fforjatumanitatea sse mmai rregãsesc îîntr-oo mmodernitatesuicidar dde ppragmaticã, dde llibertinã, dde hhedonistã?

Si ttotuºi, eexistã oo ssingurã cculturã eeuropeanã,exprimatã îîntr-oo mmultitudine dde eexperienþe pparticulare,la nnivel iindividual ssau nnaþional, ccomplementareºi eegale aaxiologic. CCum bbine sspunea JJankelevici,„Nimeni nnu ppoate rrevendica ppentru ssine îîntreguladevãr”. ÎÎn cconcepþia mmodernã, aalteritatea nnu mmaieste oo aameninþare, cci, mmai aales, oo ccomplementaritateîn iidentitate, uun aalt mmod dde eexprimare aa aacesteia.Iatã dde cce aadevãrata ssfidare aa cconstrucþiei eeuropeneeste aaceea dde aa vvedea ddacã eeuropenii ssunt ccapabilisau nnu dde aa-ººi iimagina vviitorul îîmpreunã ccu cceilalþieuropeni.

EEuropa vviitorului ttrebuie ssã ffie uuna aa eegalitãþiide rrang ººi, ddin ppunct dde vvedere ccultural,o EEuropã aa ssincroniei îîn ddiacronie, oo EEuropã

a iintegrãrii EEstului îîn OOccident ººi aa OOccidentuluiîn EEst. IIar aaceasta nnu sse ppoate fface ffãrã aa îînlocuicunoaºterea ppreconceputã ccu uuna aadevãratã.Cãci aa ccunoaºte îînseamnã aa îînþelege ººi aa îînþelegeînseamnã aa uumaniza! DDar eeste EEuropa ddispusãsã iiasã dde ssub hhipnoza iipocritei ssale rretorici, aajocului ccu mmãrgelele dde ssticlã aale cconceptelor ggolitede ssens? That iis tthe qquestiion!

Cãci mmarea pproblemã aa oomului ccontemporan,fie eel eeuropean ssau nnu, eeste ddacã eel vvoieºte, ccuadevãrat, ssã sse uumanizeze. AAdicã ssã sse ccunoascãºi, ccunoscându-sse, ssã sse rrecunoascã îîn ccelãlalt! IIaraceasta iimplicã oo ddezbatere ccare îîncã nn-aa îînceputcu aadevãrat ººi ccare ppresupune aadevãrata „„indignare”,aceea îîn nnumele OOmului.

În nnumele OOmuluiHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 2201544

Acesta eeste ttextul prin care se lanseazã o ipotezã copleºitoare: gestulsoldaþilor romani, înfierat vreme de douã mii de ani, se salveazã datoritãcuvântului aromânesc PUSCA, datoritã unei etimologii! Un cuvânt care

a dispãrut din toate celelalte idiomuri romanice ºi s-a pãstrat numai la ciobaniivlahi din Pind… ªi aºa cum strãmoºii acestor vlahi au echivalat posca din latinãcu oþetul, zicându-i oþetului posca, iar mai târziu ºi pânã azi pusca, la fel martoriicivili ºi nelatini ai crucificãrii, neºtiind ce era posca, dar mirosindu-le a oþet,vor fi crezut cã soldaþii ceia chiar oþet i-au dat Mântuitorului, gest care nu puteafi înþeles decât ca o culme a cruzimii, a rãutãþii cinice, drãceºti!

Îmi revine sã adaug, aºadar, la comentariul fostului meu student urmãtoarele:faptul cã pe lângã oþet (acetum, în latinã), romanii mai foloseau ºi posca, obãuturã rãcoritoare, aflatã în dotarea zilnicã a soldaþilor romani, îndeosebi înzonele cãlduroase ale Imperiului, face din episodul acesta un argument deosebitde convingãtor privind istoricitatea, realitatea celor relatate. Face de ruºineîncercãrile unor nesãbuiþi, în frunte cu un Friederic Engels, de a contestaEvangheliile, însãºi existenþa Domnului Isus. Dacã cele relatate în Evangheliiar fi invenþii, rod al imaginaþiei omeneºti, acea minte nu avea cum sã conceapãpovestea cu oþetul. Cãci mintea acelui om, dacã ºtia cã soldaþii romani umblãla ei cu posca, ar fi ºtiut ºi cã acea posca nu era oþet ºi ar fi folosit termenulpotrivit.

Mincinosul – sau cel care scorneºte o poveste, un scenariu, are grijãsã se facã crezut, sã fie credibil. Iar dacã celui care, zic unii, a scornitEvangheliile i-ar fi trecut prin minte episodul cu oþetul, dacã s-ar fi

gândit sã introducã oþetul ca element component al inventatului supliciu christicde pe Golgota, acel talentat nãscocitor ar fi ºtiut cã prin textul sãu naºte înmintea cititorului întrebarea: ce sã caute oþetul în dotarea soldatului roman aflat

în misiune de pazã la crucea unui condamnat la moarte? Textul sãu trebuia sãfacã verosimilã prezenþa oþetului, ca oþet, la îndemâna soldaþilor romani. Caresoldaþi, precum scrie la Evanghelii, au reacþionat imediat la suspinul trupuluiînsetat. Prea prompt ca sã fie în batjocurã – îmi dau seama acum… Foarteprompt, aºadar. În asemenea situaþie, pui mâna pe ce-þi cade la îndemânã.ªi cum ºi de unde sã aibã la îndemânã soldatul roman un vas cu oþet?!…

Aºadar, martorii civili ai crucificãrii au asistat la momentul când Isus ceresã bea ceva de sete, îi vãd pe soldaþii romani grãbindu-se sã-i ofere ceva,dar nu apã, aºa cum te-ai fi aºteptat, ci un lichid care mirosea a oþet. Iar dupãmintea martorilor, acel lichid care mirosea a oþet nu putea fi decât oþet! ªi oþetulintrã astfel în tradiþia oralã a celor petrecute în acest episod, ulterior cuprinsîn textul evangheliºtilor.

Nu ee dde mmirare ccã ss-aa ppetrecut aaceastã nneînþelegere, aceastã decodaregreºitã a unui gest! La nivelul uman, asemenea neînþelegeri sunt fireºtiºi se petrec des. La nivelul sacru, mistic, al textului biblic, sã descoperi

în aceastã inadvertenþã a mãrturiei o confirmare, iar nu o infirmare a celorrelatate, pare a fi un semn tainic, cu valoare de revelaþie, menit sã ne întãreascãîn credinþã. Sau, dupã caz, sã-i readucã la credinþã pe scepticii înzestraþi cu unspirit critic pustiitor de suflete. Nu întâmplãtor, tânãrul de la care a pornit aceastãrevelaþie, pentru mine sacrã, este un „om al zilelor noastre”, aflat în pragul cedãriidinaintea scientismului ateu.

Se pare cã anodinul cuvânt machidonesc PUSCA, de la marginea ImperiuluiRoman ºi a limbii latine, salvat ca prin miracol în vorbirea unor ciobani uitaþi deDumnezeu ºi de lume, ne mai scoate o datã la limanul credinþei sau, dupã caz,al meu, ne întãreºte.

Mulþumescu-Þi, Doamne!

Coaja ººi mmiezulRRaadduu PPIINNTTEEAA

Tot mmai mmulþi ooameni cconduc aautomobile.Tot mai mulþi oameni folosesc telefoanemobile. Sunt constatãri empirice susþinute

consistent ºi neechivoc prin nenumãrate statistici.Cele douã mulþimi coincid într-o mãsurã foartemare. Atât de mare, încât gradul înalt de risc pentrucirculaþie a determinat interdicþia prin lege dea conduce ºi de a vorbi la telefon în acelaºi timp.

Vedem în aceasta un semnal mai degrabãde debut al unei stãri care nu va mai rãmâne multaºa, ci se va transforma în opusul situaþiei actuale,tocmai sub presiunea necesitãþii (sintetice de altfel)ca ambele activitãþi sã poatã fi efectuate totuºisimultan. Indiferent de risc.

Închiºi de bunã voie în coaja de tablã acaroseriilor, oamenii acceptã un alt set de convenþiidecât cel dupã care se ghideazã când sunt doarpietoni. Acest nou set de reguli este organizat în jurulautomobilului – o „coajã” tare – în funcþie de carese aliniazã, se raporteazã ºi se normeazã reacþiile,comportamentele, reflexele ºi, în cele din urmã,ticurile celor de la volan. Iar asta contribuie ºi maimult la instalarea unui nou mod de a gândi, întermeni de spaþiu, timp de aºteptare, litri de benzinã,ca duratã tot mai mare petrecutã de ºoferi în „cojile”mobile cãtre þinte tot mai mobile ºi ele.

În tot acest interval, ºoferii sunt obligaþi sãcircumscrie toatã atitudinea lor cognitivã respectãriinormelor de cinematicã purã pentru deplasare dinpunctul A în punctul B, oricare ar fi A ºi B. În tot acestinterval, mintea lor va fi ocupatã cu problemele detrafic. Nimic altceva nu va mai putea avea prioritate.Totul va trebui sã aºtepte pânã la încheierea în timpºi spaþiu a deplasãrii pentru a putea fi reluat –indiferent de natura chestiunii.

De mmulte oori nni ss-aa aatras aatenþia asupraiminenþei pericolului de a ne pierdeidentitatea naþionalã. Coexistenþa celor

douã zone de impact de tipul „coajã” ºi „miez” definitemai sus asupra fiinþei umane nu face altceva decâtsã extindã avertismentul la scarã globalã: existãun pericol iminent de pierdere a identitãþii umaneprintr-o tot mai abruptã ºi mai acceleratã (ºisceleratã) subordonare faþã de identitatea digitalã.

Nu ºtiu dacã asta se doreºte, dar, într-un felsau altul, într-o mai mare sau mai micã mãsurã,mai pasional sau mai distant, oricine începe sã simtãschimbarea de atitudine. Faptul cã tot mai mulþioameni tind pasiv sã adopte o atitudine exageratde „prietenoasã” faþã de avatarurile digitale, careli se par comode ºi nostime, este îngrijorãtor în sine.Nimeni nu pare a vedea în confort vreun pericol.Dar faptul cã deocamdatã el nu pare a avea formãnu înseamnã cã el nu existã. Potrivit unuia dintrecelebrele silogisme ale strategului Sun Tzu, doarceva ce are formã poate fi definit, iar ce poate fidefinit poate fi cucerit. Rãmâne deci la latitudineafiecãruia dintre noi sã-ºi defineascã sau, mai bine

spus, redefineascã noþiunea care-l ameninþã ºi sãia contramãsurile pe care le crede cele mai potrivitepentru rescrierea tablei de valori pe al cãrei primrând trebuie sã se afle tautologia „omul este om.”ªi aºa trebuie sã rãmânã.

Fãcut „sandwich” între coajã ºi miez, omul biological acestui început de mileniu se apropie tot mai multde schimbarea de stare. Adjectivele ºi adverbele nuo pot descrie, cel puþin nu în termenii valorilor clasicemoºtenite din Olimpul elenistic. Cu alte cuvinte,un om care circulã cu vitezã pe o ºosea într-unautomobil ºi care se simte obligat sã rãspundã ºi sãvorbeascã la telefonul mobil cu sau fãrã „mâini libere”înseamnã un lucru, dar dacã un miliard de oamenifac în acelaºi timp acelaºi lucru înseamnã cu totulaltceva.

Indiferent de unde a plecat ºi încotro se îndreaptã,indiferent cu cine sau despre ce anume vorbeºte, celde la volan asumându-ºi de bunã voie riscul sã facãtoate aceste acþiuni, rostul cumulat al tuturor acestoracþiuni individuale simultane este mai mult decâtsuma rosturilor individuale (finite) ale fiecãruia dintreparticipanþii la aceste ºiruri defilând peste tot loculºi alcãtuind astfel un desen criptic cu o dinamicãprea ispititoare ca sã nu invite la analizã în termeniimatematicii pure ºi a limbajelor formale informatice.ªi, de vreme ce instrumentele par a se potrivi deminune noii „aplicaþii”, împingerea exerciþiului logicpânã la ultimele consecinþe ºi decizii calculabiledevine un alt pas firesc din istoria perpetuãa curiozitãþii omeneºti de pretutindeni.

Nu sse ppoate, deci, ca deciziile sã nuîmprumute izul inuman al noului regn astfelcucerit. O privire atentã care contemplã

ºirurile de automobile rulând în noapte pe autostradãgãseºte nu numai tentantã, dar chiar de-a dreptulfireascã aplicarea operaþiilor cu ºiruri însoþitede tot arsenalul simbolisticii matematice.

O astfel de persoanã puternicã ºi influentãva fi tentatã sã considere aspectele morale sauetice care apar inevitabil în urma unor asemeneaoperaþii pur matematice ca fiind redundanteºi neformalizabile, intrând eventual, cel mult,în categoria factorilor perturbatori stochastici,de naturã a ºtirbi – fãrã a influenþa decisiv –puritatea ºi muchiile tãietoare ale rezultatelor.

Evoluþia telefoniei mobile, sporirea performanþelorei, nanotehnologiile tot mai sofisticate ºi maiinsidioase, interfeþele grafice tot mai încãrcate ºi maipersistente, densitatea fluxurilor ºi lãþimile de bandãau ajuns la presiuni ºi viteze atât de mari încât odatãcu ultraminiaturizarea s-a ajuns chiar la punctul totaleilor evanescenþe ca dispozitiv periferic ºi aplicareatotodatã a soluþiei finale: conectarea acestuia directpe sinapsele neuronale ale creierului uman – recte„miezul”.

Obiectul desemnat de-a lungul unei scurte dartumultuoase istorii drept modem, PC, laptop, palmtop,

router, GSM, telefon celular,telefon „inteligent”, tabletã,ajunge într-un final sã-ºirestrângã dimeniunile pânãla cele ale unui chip cufuncþionalitãþi de RFID(Dispozitiv de identificarepe bazã de radio frecvenþã,prescurtare din limba englezã)generalizat, care, în sfârºit,leagã fiinþa biologicã la reþeaua mondialã în toatefelurile posibile.

Din ppãcate, aceastã situaþie nu este unscenariu desprins din paginile de literaturãºtiinþifico–fantasticã. Tot mai mici, mai

discrete ºi mai disimulate, aceste nanocircuite deultimã generaþie vor inaugura, de fapt, o nouã erã ahibrizilor. De bunã voie, ne vom lãsa hibridizaþi prinimplantarea comodã a respectivelor chips-uri pentrucare vom primi toþi asigurãri cã nu le vom simþi. ªiastfel, fluxuri neîntrerupte de conþinut video, auricularsau text, dacã nu chiar de-a dreptul holografic,ne vor invada pe scurtãturã miezul avid de totmai noi ºi nemaiîntâlnite percepþii, cu presiuneºi viteze tot mai mari, de naturã a impune un ritmfrenetic ºi oarecum alienat tuturor reacþiilor noastre,care vor trebui sã þinã pasul în ritmul alert a ceeace traverseazã sinapsele legate la reþea. Fãrã fir.

Viteza ºi presiunea sunt doi parametri caredefinesc, fãrã îndoialã, aceastã nouã perioadã caretocmai a început. Nu sunt încã clare: 1) þinta uneiasemenea civilizaþii, 2) cine pe cine va conduce ºi 3)dacã, pe ansamblu, omul în accepþiunea sa clasicã,pe care tot mai stânjeniþi încã i-o atribuim, va aveatotuºi de câºtigat.

De vectorii vitezã ºi presiune suntemsiguri. Nimeni nu garanteazã totuºi cã aluracomportamentului naþiunilor este liniarã la creºtereaexageratã a vitezei ºi presiunii. Legile fluideloranunþã regim turbulent odatã atinse anumite limite decurgere. În ce mod vor alege sã se manifeste acesteturbulenþe la nivelul maselor omeneºti sub presiuneacombinatã a internetului ºi a automobilismului rãmâneîncã de vãzut. S-ar putea sã nu fie mãgulitoarepentru speþa umanã, oricât de spectaculoasã,giganticã, utilitarã sau confortabilã s-ar puteasã parã la un moment dat hidra noilor creaþii.

Nu vva ttrece mmult ºi producãtorii (americani,desigur...) ne vor vârî telefoanele inteligentedirect în cap, ca sã ne elibereze în sfârºit

mâinile ºi sã ne putem deplasa repede fãrã sãne mai batem capul cu întrebãri dubioase precum„încotro”, sau „de ce”. Or sã gândeascã „smart”-urilepentru noi. Pentru totdeauna. „Hands free” la primaiteraþie. „Heads free” la urmãtoarea...

Fereascã Dumnezeu!

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 55

Cum aam aajuns ssãmã oocup dde aacestsubiect?

Cred cã totul a pornitde la o întrebare, o invitaþiede a þine cursuri despre viitor.Cererea era prea originalãpentru a veni din partea uneiuniversitãþi sau de la vreoinstituþie de stat sau din

lumea capitalului (asta s-a întâmplat însã mai târziu).A venit din partea acelora dintre noi care conteazã celmai mult pe viitor, tinerii, mai precis, de la o asociaþiede colegii. Dupã aceea, vestea s-a rãspândit destulde rapid ºi am fost pasat de la o asociaþie la altapânã la începutul anilor ºaizeci. În principiu, e vorbade clasica problemã a asumãrii provocãrilor carene ies în cale. Nefiind nimic planificat, mi s-a pãrutcu atât mai interesant.

Viitorul lasã mai mult loc fanteziei, pentru cã elîncã nu a furnizat suficiente date; datele se formeazãpe subþirea linie de demarcaþie dintre viitor ºi trecut.Teoria mea, destul de evidentã, este cã cercetarease bazeazã pe date care acordã prea multãimportanþã evenimentelor din trecut. Avem nevoiede o cercetare pentru viitor, prin previziuni detendinþe ºi evenimente ºi, în plus, prin construireade norme, folosindu-ne de viitor ca de o pânzã-ecran pe care ne proiectãm dorinþele, bazându-nepe valori ºi pe cunoºtinþele despre modul în carefuncþioneazã lumea. ªi, desigur, mai intervineºi chestiunea politicã: cum putem schimba cevaîn curbele care se bazeazã pe date ºi teorii ºiîn liniile pe care le desenãm ca prognoze pentruviitor, în aºa fel încât sã ne apropiem pe cât posibilde valorile ºi teoriile pe care se bazeazã dorinþelenoastre?

Dar oare mai este aceasta cercetareadevãratã? Nu e prea încãrcatã de valori ºi, înplus, prea speculativã? Da, e vorba de valori ºi demodalitãþile de reflectare a lor în practicã, dar ceeaface din ea o cercetare este capacitatea noastrã de ale scoate cu claritate la luminã ºi capacitatea noastrãde a evita ca rezultatele sã fie influenþate de dorinþelenoastre. Mãsura în care cercetãtorul crede saunu crede în aceste valori ar trebui sã fie irelevantã.Noi vrem sã acþionãm asupra viitorului, explorând,de exemplu, posibilitatea de a combina creºtereaeconomicã cu distribuþia economicã. Cercetãtoriilipsiþi de chemare sunt cei care nu conºtientizeazãpropriile lor valori ºi care din acest motiv încearcãpermanent sã ghideze rezultatele într-o anumitãdirecþie, ignorând alternativele. Pe scurt, clasicaextrapolare tehnocraticã a tendinþelor.

Aceasta aa ffost pprin aanii ººaizeci. Anul magic2000, 2K, era la distanþã mare. Acolo ne-amplasat „ecranul” de proiecþie. Imaginile lumii

noastre în anul 2000 începeau sã prindã contur.Mankind 2000 (Omenirea 2000) a fost numele

pe care l-am dat organizaþiei înfiinþate de una dintrepersoanele cele mai interesante cu care am fãcutcunoºtinþã în viaþa mea: Robert Jungk. Un jurnalistcu har dumnezeiesc (Hiroshima, Heller als tausendSonnen), artist, cercetãtor – futurist. Nici lui ºinici mie nu ne pãsa dacã munca noastrã avea sãfie „recunoscutã” sau nu ca muncã de cercetare.El era cu câþiva ani mai vârstnic decât mine – viitorul,pacea ºi dezvoltarea erau valorile ºi intereselepe care le aveam în comun. Ce prieten, ce cadou,ce prietenie strânsã, pe viaþã!

În septembrie 1967 am organizat la Oslo primaconferinþã pentru studii de futurologie din lume,inauguratã frumos de ministrul unui guvern „burghez”,Helge Seip. I-am invitat la conferinþã ºi pe câþivacercetãtori foarte recunoscãtori din Est. Prezentuldin þãrile lor nu era uºor de discutat, trecutul cu atâtmai problematic. Dar, dintr-un motiv sau altul, viitorulera cumva scutit de cenzurã. Existã mult materialinteresant în marxism, atât predictiv cât ºi prescriptiv,iar studiile despre viitor au funcþionat în timpulRãzboiului Rece ca loc de întâlnire între Est ºi Vest.

Dar marxiºtii cei mai convinºi nu erau cei de laMoscova sau de prin locuri similare, ci cei din SUA.În acea þarã am dat peste o credinþã materialistãîn tehnologie ca forþã motrice a istoriei capabilã

sã torpileze toate formaþiunile sociale. Singurul lucrucare lipsea (ca aproape întotdeauna la sociologiinord-americani) era perspectiva de clasã. Metodalor era clarã: fã o listã a invenþiilor posibile, apeleazãla experþi din domeniile respective, folosindu-i caoracole pentru a prognoza ce fel inovaþii vor apãrea(produsele se pot comercializa, dupã cunoscutametodã Delphi), iar noi vom ºti la ce sã ne aºteptãm.Ideea de bazã era cea a subordonãrii oarbe în faþatehnologiei ºi capitalului, acel „spirit al vremurilor”,cum era numit prin naivele medii de comunicareconservativã. M-am folosit de publicaþiile lor pentrua prezice prezicerile lor viitoare...

Jungk ºi cu mine aveam metode de lucru cu totuldiferite. Pentru mine, întrebarea principalã pe caremi-o puneam era cum ar evolua nevoile de bazãºi ce fel de tehnici ne-ar trebui pentru a le satisface.Altfel spus, eu consideram nevoile oamenilor cafiind forþa motrice a omenirii ºi nu capriciile unei elite.Bob s-a dedicat acestei probleme în maniera sapersonalã, genialã: ateliere de lucru pe teme legatede viitorul lumii, în special pentru cei care aveaucel mai mult viitor în faþã, sute de tineri, distribuiþi pe

grupuri de lucru.Ce vrem, cecredem cã seva întâmpla, cetrebuie fãcut casã se întâmple

aºa? Bob a fost sursa de inspiraþiea unui imens val de conºtientizarea viitorului ºi a încrederii în ideeacã putem modela viitorul, fãrã sãne lãsãm duºi de „valul timpului”.

Ca ssociolog, m-am folosit de o metodicãsimplã, dar utilã: un gigantic studiu Gallup,studiu efectuat în 1969 în zece þãri – opt

din Europa, plus Japonia ºi India – în care 9.000de persoane au fost intervievate. Subiecþii au rãspunsla 200 de întrebãri legate de imaginea pe care oaveau despre anul 2000, ce anume credeau cã seva întâmpla ºi ce ºi-ar fi dorit sã se întâmple. 1,8milioane de rãspunsuri. Munca de analizã a acelorrãspunsuri aproape cã i-a ucis pe cei din echipa decercetãtori (inclusv pe directorul proiectului), darcartea s-a publicat, Images of the World in the Year2000, editatã de neobositul ºi incredibil de pertinentulHakan Wiberg, de excelentul sociolog polonezAndrzej Sicinski (care a devenit mai târziu ministrulCulturii în Guvernul Solidarnosc), de coordonatorulCentrului de ªtiinþe Sociale Est-Vest din Viena,Helmut Ordnauer, care a fost responsabil ºi pentrucomplexul logistic rezervat proiectului, ºi de mine.

ªi ce am descoperit? Formulez într-o singurãfrazã: cu cât o þarã e mai dezvoltatã din punct devedere tehnico-economic, cu atât mai pesimistesunt vederile legate de dezvoltare ºi mai scepticecele despre cercetare. Aceasta se întâmpla înaintede înfiinþarea elitistului Club de la Roma, darera oarecum ºi un efect al revoltei tineretului din1968. Oamenii prognozau ºomaj, sãrãcie, droguri,distrugerea familiilor, relaþii mai tensionate întreoameni, inegalitãþi mai mari. ªi ce îºi doreau?κi doreau pace, dar nu se aºteptau sã aibã partede ea. Primeau ce nu-ºi doreau ºi nu primeau ceeace-ºi doreau. Majoritatea þãrilor cuprinse în studiuerau sau au devenit aºa-zise democraþii.

Anul 2000 a venit ºi s-a dus. Predicþiileapocaliptice ale unei societãþi cu trei zerouri în an,guvernate de tehnologia informaþiei, nu s-au adeverit;nu s-a produs nici colapsul sistemelor informatice,ci s-a dovedit cã totul fusese o prostie. În schimb,tranziþia spre noul mileniu a însemnat un enorm triumfal tehnologiei chineze. Focuri de artificii peste tot,stele, sori, roþi ºi rachete, pentru ca la sfârºit sãnu rãmânã decât o grãmadã de cenuºã ºi gunoaie.

N-au fost în stare sã organizeze nici mãcar oîntâlnire televizatã în acea noapte, la care sãparticipe conducãtorii spirituali ai lumii de la aceavreme, cu un papã anticomunist, care ar fi putut fimoderatorul discuþiilor, pacifistul Dalai Lama, luptãtorneobosit pentru pace, Daisaku Ikeda, conducãtorulceleilalte forme de budism (Soka Gakkai, cu 11milioane de adepþi în 156 de þãri), un musulman,un hindus. Se pare cã protestanþii nu au pe nimenisuficient de sus plasat; poate cã acesta e unul dintremotivele pentru care întrunirea nu a avut loc. Dinfericire, am fost scutiþi ºi de vreo mizerabilã întâlnirela nivel înalt a politicienilor lumii, pe care suntemnevoiþi sã-i suportãm de obicei.

Grupul nnostru dde ccercetãtori s-a întrunitdin nou ºi ne-am aºternut pe treabã cu treistive de date în faþã: imaginea oamenilor

despre anul 2000, aºa cum reieºea din studiul nostru,o bibliotecã întreagã de cãrþi de primã clasã peacea temã ºi ceea ce s-a întâmplat cu adevãrat.E intersant sã comparãm, pentru cã a devenit clarpentru toþi cã oamenii simpli au nimerit mai bineadevãrul decât cei din OECD, Herman Kahn ºialþi experþi. Rezultatul se poate citi în cartea carea apãrut ca ediþie specialã a revistei Futures.

Cum stã treaba cu Clubul de la Roma? VolumulThe Limits to Growth (Limitele creºterii) de DonellaMeadows ºi colaboratorii sãi e important, dar nu

existã o perspectivã de clasãîn acea carte. Aºa cum ºtimcu toþii, degradarea ecologicãºi catastrofele naturale îiafecteazã pe unii mai mult,pe alþii mai puþin. Mesajul cãrþiise exprimã ºi prin lucrurilecare nu sunt menþionate înea. Cartea se adresa claseide mijloc. Clasa superioarãse poate sustrage în oricemoment, iar clasa muncitoarea avut dintotdeauna partede limitarea resurselor ºi depoluarea mediului. Dar cartea

ºi-a fãcut efectul într-un mod acceptabil, vorbinddespre capitalism ºi, în felul acesta, a deturnatatenþia de la nevoile oamenilor, canalizând-o spreteme precum suferinþele ursului Panda ºi eventualalui extincþie. E inutil sã menþionez cã în 1971, cândam primit invitaþia de a mã alãtura Clubului dela Roma, am refuzat onoarea. Viitorul e al tuturor,nu e ceva ce poate fi colonizat de elite.

Contribuþia mea la prima conferinþã din 1967 de laOslo a avut ca subiect viitorul sistemului internaþional,o lucrare pe care am elaborat-o în Uganda, în chiarvara acelui an. În acel articol prezentam o viziuneºi o predicþie foarte concrete.

Viziunea era aceea cã ne miºcãm în direcþiaunei societãþi bazate pe comunicaþii ºi transport,în care graniþele clasice dispar. Eu i-am dat numelede „neomodernã”; termenul care s-a impus douãzecide ani mai târziu a fost de „postmodern”. Existã omulþime de detalii care se suprapun destul de binecu ceea ce s-a întâmplat. Dar eu, bineînþeles, nuam numit-o „societate informaþionalã” – cãci ceeace am experimentat eu se apropie mai multde dezinformare. Denumirea de „societate acomputerelor” ar caracteriza-o mai bine.

Aexistat aapoi ººi oo ppredicþie cconcretã, anumeaceea cã þãrile OPEC vor scumpi în curândpreþul þiþeiului – eu am indicat ca limitã

maximã preþul benzinei sintetice. Îmi amintesccã am spus asta la un seminar pentru conducereaMinisterului de Externe norvegian. Starea de spirits-a întunecat nu la gândul preþurilor petrolului,ci din cauza tristeþii pe care o simþeau ei la adresadecãderii mele intelectuale: „Pãi, Johan, tu trebuiesã înþelegi cã aºa ceva nu se va putea întâmplaniciodatã. ªtim cu toþii cã arabii nu sunt capabilide colaborare” – a fost o observaþie care o calificape acea persoanã sã devinã ministru de Externeal þãrii. Sunt de acord cã politica înseamnã altcevadecât a umbla de colo-colo ºi a avea mereu dreptate,dar politica nu poate sã însemne nici a-þi rezervadreptul de a te înºela mereu...

SSttuuddiiiillee ddee vviiiittoorroollooggiiee ººii vviiiittoorruullJohan GGALTUNG

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 2201566

La aa ddoua cconferinþã dde ccercetare aa vviitorului,de la Kyoto, din 1970, contribuþia mea afost în zona cercetãrii normative a viitorului,

despre o societate pluralistã a viitorului. Problemamea era cã viziunile care mã interesau, utopiilelui Platon, iezuiþii din Paraguay sau Thomas Moore,aveau ceva în comun: exista o singurã reþetã, cumar fi sã avem doar pantofi de mãrimea 40 pentrutoatã lumea. Toate se bazau pe una ºi aceeaºilipsã de respect pentru diversitatea oamenilor,o diversitate care se regãseºte ºi în propriile noastrevieþi individuale. Noi, oamenii, avem multe înclinaþii.Ele se schimbã, noi ne dorim schimbarea. Principiullimitãrii al lui Sorokin, cu alte cuvinte.

Viziunea mea era antiliberalã ºi antimarxistã ºi,într-o anumitã mãsurã, antigandhistã. Mã sãturasemde viziunile lor unilaterale: alegeri – producþie –consum la liberali, producþie comunistã planificatãla marxiºti, multã spiritualitate, puþinã producþie ºipuþin consum la gandhiºti. Am proiectat pe ecranulimaginar imaginea unei lumi cu un oraº americanscânteietor într-un colþ, un kibbutz tip fermã colectivãîn altul, un sat tip sarvodaya în al treilea – o societatecu multe colþuri, multe formaþiuni sociale ºi cuposibilitatea de a aparþine pe rând uneia ºi alteia,de a trãi ºi crea, de a acþiona ºi participa, nu cavizitator. Nu turism, exact opusul unui Disneyland.

La nivel individual am dezvoltat aceastã viziuneca o criticã a ceea ce eu numeam sistemul CEWR:Childhood/ Education/ Work/ Retirement (copilãrie/educaþie/ muncã/ pensionare); cu ceva noroc,5 – 20 – 40 – 20 de ani. Ideea mea era posibilitateade a privi acest sistem ca pe un tot compus din patruforme de viaþã diferite, conºtientizând astfel ciclulunei vieþi dintr-un punct de vedere cu totul inovator.Douãzeci de ani de educaþie ne sunt daþi ca dreptprin naºtere, un cadou pe care îl putem acceptadacã ne convine. Munca o împãrþim corespunzãtor,poate începem cu o copilãrie cu nu prea multeresponsabilitãþi, bine protejaþi, ceva recompense pecare ne-am dori mai târziu sã le primim înapoi pentrueducaþia pânã la trei ani ºi pentru cele câteva forþãrila lucru între patru ºi ºase ani. Pensionarea o putemlua ºi din când în când, sub forma câte unui ansabatic presãrat pe ici-colo. E o crimã sã-i privezibrusc de muncã pe toþi cei care ating vârstade 65 de ani. (Bãnuiesc cã cititorul a înþeles depe acum ce strategie urmãresc: eu m-ampensionatla vârsta de 50 de ani, dupã ce am muncit pentruuniversitãþi timp de 30 de ani. Am ales drumulacesta pentru cã îmi garanta cã voi putea lucraca liber profesionist oricât voi dori ºi oricâtmã vor þine puterile. A fi „pensionat” e adeseasinonim cu a fi mereu ocupat.)

Acel pluralism a provocat o anumitã furie printreliberali, marxiºti, gandhiºti puriºti ºi alþi conservatori.Tot ce pot spune este cã am încercat sã trãiescîn conformitate cu preceptele pe care le-am predat,iar acest lucru mi se pare minunat. Acea hyttenorvegianã, cabana de lemn, nu e o contribuþiemodestã la o viaþã plinã de neprevãzut, dar bãnuiesccã ºi ea a devenit între timp ceva convenþional.

Studiul ddespre vviitor aavea nnevoie deo organizaþie proprie, iar la întâlnireacercetãtorilor futurologi din 1973 de la Paris,

având sprijinul UNESCO, am fost ales în funcþia deprim preºedinte al World Future Studies Federation,WFSF. Aveam ceva experienþã ca fondator al IPRA,International Peace Research Association (AsociaþiaInternaþionalã de Cercetare pentru Pace). Am doritca Eleonora Masini sã fie secretarã generalã ºi amreuºit acest lucru. Ca profesoarã scoþiano-italianãde sociologie era o adevãratã cosmopolitã, careînvãþase de la tatãl ei, catolic italian, cã totul esortit eºecului pe aceastã lume, iar de la mamaei, protestantã, cã, dacã ceva merge rãu, atuncie din vina ta. Ea a fost în stare sã depãºeascãambele prognoze ºi împreunã am muncit minunatla construcþia unei organizaþii care ºi-a dovedittrãinicia. Bob Jungk ne-a fost un sprijin de nãdejdeîn ce priveºte acest aspect, devenind la rândul sãucandidat prezidenþial al verzilor din Austria. Bijuterialui de oraº, Salzburg, a onorat acest mare omprin fundaþia care-i poartã numele. În sufletulmeu, trãieºte în continuare.

Viitor, prezent, trecut – toate trei au ceva încomun: timpul, cea mai bunã axã pentru a organizaviziunile noastre în ceea ce este omenesc, camicroistorie (biografie!), mezoistorie ºi macroistorie

(chiar ºi megaistorie – marile procese). Timpextins, spaþiu extins. În lumina palidã a amurguluiretrospecþiei, pot sã înþeleg, în fine, de ce istoriaa fost disciplina mea favoritã de studiu la ºcoalãºi nu matematica, aºa cum crezusem în mod eronatpânã atunci.

Mã atrãgea macroistoria, Sorokin, Khaldun,Marx, Toynbee, Ssu-Ma Ch'ien, Sarkar. Am avutmarele noroc de a lucra cu Erik Rudeng ºi iarãºiun colaborator extrem de talentat mi-a ieºit încale, pakistanezul Sohail Inazatullah, doctorandal Universitãþii din Hawaii. Era specializat pe Sarkar ºia devenit asistentul meu la seminarul de macroistorie,care a condus la tipãrirea cãrþii Macrohistory andMacrohistorians (Macroistorie ºi macroistorici). Amanalizat giganþii pentru a identifica punctele lor forte,nu pentru a le detecta slãbiciunile. Intenþia noastrãnu era sã devenim membri ai stolului intelectualde þânþari care se forþeazã sã se dea mari,ca sã poatã urina peste elefanþi.

Oricum, jurnaliºtii se preocupã în principal deperspectiva globului de cristal al studiilor viitorului:a avut dreptate sau nu? Prin acest model de gândirestrâmtã se priveazã ei înºiºi ºi cititorii/spectatorii deo cantitate uriaºã de ideicreative, aflate mai alespe latura normativã.Bineînþeles cã estepermisã comparaþiaîntre previziuni ºi fapte.Dar dacã tot o fac,atunci sã se rezumela ceea ce s-a spus sauscris, nu la felul în carejurnaliºtii deformeazãlucrurile prin interviuri.(Oricum, am învãþat dinexperienþe norvegieneamare, fie sã refuz uninterviu, fie sã îmi rezervdreptul de a mã uitapeste transcrierea lui.)

Desigur ccã ppreviziunile mmele se concentraupe specialitatea mea, politica globalã.În cartea pe care am publicat-o în 1980

în colaborare cu Erik Rudeng, Norge i 1980-arene(Norvegia în anii optzeci), prognozam pentru UniuneaSovieticã faptul cã „dinamica politicã pe scarã cuadevãrat mare va intra în scenã în momentul în carecele patru contradicþii – clasa muncitoare cu dorinþade a se organiza în sindicate, burghezia cu dorinþade a achiziþiona bunuri, intelectualii cu îngrãdirealibertãþii de expresie ºi impresie, minoritãþile cudorinþa de autodeterminare – se vor alinia ºi cuplaîntre ele într-o alianþã popularã pentru mai multãlibertate sub socialism.” O a cincea dimensiuneera, de asemenea, menþionatã: þãranii care îºi dorescmai multã libertate de miºcare. Aceasta a fost exactce s-a întâmplat sub glasnostul ºi perestroika luiGorbaciov ºi nu acel unic factor pe care îºi bazasepreviziunea cercetãtoarea francezã Helene CarriereD'Encausse, revolta din republicile musulmane.Teoria mea era cã sub Stalin nu s-a putut articulanicio contradicþie, sub Hruºciov-Brejnev situaþia s-aameliorat, dar fiecare contradicþie a venit separat.Acum era momentul oportun, venise timpul subGorbaciov. Alinierea s-a produs, iar el a intratîn istoria omenirii.

În 1980, la o conferinþã a geografilor danezi,i-am asociat acestei previziuni ºi un orizont temporal:zidul Berlinului va cãdea în decurs de zece ani.Atunci când evenimentul s-a produs, pe 9 noiembrie1989, comentariul lor a fost: „a fost cât pe ce sãratezi termenul”. ªtiam câte ceva despre modulîn care se construieºte o astfel de miºcare,de aceea am estimat perioada la zece ani.

Teoria mea se baza pe o categorie de carefãcusem uz destul de frecvent: absurditatea, definitãca decuplarea dintre structurã (fapte) ºi culturã(valori). Durata de viaþã a unui sistem e cu atâtmai limitatã cu cât se sincronizeazã mai mult acestecontradicþii, aliniindu-se. Aceasta este desigur înstrânsã legãturã ºi cu verigile slabe ale autocraþiilormoderne: ele promit prea multe pe lumea aceasta.Ele nu promit fericirea în ceruri, cu condiþia uneibune purtãri pe pãmânt, aºa cum au fãcut-o autocraþiiclasici sau monarhii unºi prin consimþãmântul

bisericii. Accesul la acel paradis este limitat, dareconomia paradisului se bazeazã pe abundenþã,nu pe penurie. Oameni înþelepþi. Cei limitaþi laminte, ca Hitler sau Stalin, plasau cerul pe pãmânt,îl vedeau situat în „viitorul” apropiat ºi au întâmpinatprobleme atunci când oamenii au vrut sã verificepreviziunile lor.

Atunci cum stau lucrurile cu Lumea a Treia?Previziunea mea se aflã în aceeaºi carte, lapagina 85: „Prãpastia se va adânci între continente,rase, civilizaþii, religii, orientãri politice – ºi întreþãrile bogate ºi cele sãrace, în dezvoltare. Din rândulþãrilor bogate se va desprinde o grupare: cele caresunt gata sã repete istoria în propriile lor condiþii –exploatarea altor þãri, considerate ca sector external propriei lor economii.”

Aceastã iidee aam ddezvoltat-oo mmai ttârziu înaltã carte (micã), iniþial o analizã la cerereaMinisterului de Externe norvegian (ca ºi

cea pomenitã înainte, pe care am scris-o la începutulanilor ºaptezeci, dar pentru care bãnuiesc cãMinisterul de Externe ºi-a pierdut interesul din cauzascandaloasei mele prognoze privind evoluþia preþului

petrolului). În viziunea mea existau doiînvingãtori ºi doi înfrânþi: Sud-Estul ºi eliteledin Lumea a Treia aveau sã câºtige, întimp ce Nord-Vestul ºi populaþia de rânddin Lumea a Treia aveau sã piardã bãtãlia.Acesta era punctul meu de vedere în aniioptzeci. A rãmas neschimbat în ce priveºteNord-Vestul pe termen lung, din simplulmotiv cã n-am crezut niciodatã în „noua”economie a SUA. (În continuare nu credcã genereazã valoare realã, ci o distribuieca-ntr-un joc piramidal, în special în susºi/sau de la oamenii naivi înspre cei ºireþi.)Economia Sud-Estului genereazã valoareatâta vreme cât nu devine ºi ea completglobalizatã = americanizatã/occidentalizatã.

Am scris în altã carte despre Geopoliticãdupã Rãzboiul Rece (J. Galtung, J.Heisterkamp et al. Trend 2000, Vidarforlaget,

1993). Abordam acolo o temã care mã preocupasemult dupã încheierea Rãzboiului Rece în 1989.Dacã statele erau incapabile de a veni cu ceva nou,cu un nou program, ca sã spunem aºa, atunci vortrebui sã trãiascã din programul pe care l-au avut încei 50 de ani de rãzboi, 1939-1989, Al Doilea RãzboiMondial ºi Rãzboiul Rece. Pentru Iugoslavia erafoarte clar ce însemna aceasta: marele programcroat/sârb/albanez, care astãzi e numit epurareetnicã ºi care în trecut s-ar fi numit colonialism.Croaþii ºi albanezii au învins pentru cã i-au avutde partea lor pe cei mai puternici. Rãmâne devãzut ce se va întâmpla în rãzboiul urmãtor, cãciproblemele Iugoslaviei încã nu s-au rezolvat.

În ce priveºte China, abordez aceasta în capitolul„China ºi Maoismul”. Din cauza lui s-au iscat multediscuþii despre viziunile mele profetice. Sub nicioformã nu e nimic profetic în el, exact la fel depuþin ca în titlul cãrþii Comunitatea Europeanã:o superputere în devenire. E nevoie doar de puþinãsensibilitate pentru cultura profundã ºi pentrumacroistorie. Cã fundamentul de tip yin-yang vaintroduce niºte corecturi în evoluþie nu trebuia sãmire pe nimeni, nici faptul cã protestele au venitdin partea celor care aveau de pierdut de pe urmaacelor corecturi – studenþi ºi muncitori, în opoziþiecu þãranii ºi comercianþii.

Apropo dde ppreviziuni – iatã un miceveniment petrecut în toamna lui 1989.O scenã din Aachen: eu prognozez o

schimbare de sistem în RDG în decursul uneiluni de zile. Un binecunoscut profesor se ridicã înpicioare, palid la faþã: „Johan, te înºeli. Sistemule ultrastabil ºi incapabil de a se schimba singur,va dura mulþi ani.” Vin aprobãri din public. „OK”,i-am spus, „hai sã pariem. Sunt 200 de persoane înîncãpere. Eu mã declar dispus sã invit pe toatã lumeala o cinã bunã, tipic nemþeascã, un meniu de 30 demãrci germane de persoanã. Dar dacã eu câºtigpariul, atunci îmi doresc sã fiu eu invitat la o super-masã, de 6.000 de mãrci germane, pe care sunt gatasã o împart cu toþi ceilalþi. Vi se pare hazardat? Mienu.” ªtiam cã regimul se apropia de sfârºit. Singurullucru care le lipsea era o formulã acceptabilãprin care sã-i punã punct.

(Continuare la pag. 10)

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 77

Reflecþii ddespre EEvanghelia ddupã LLuca

UUnn eeppiissoodd ddiinn aaddoolleesscceennþþaa lluuii IIssuuss ((IIII))Crristian BBÃDDILIÞÃ

(Luca 22,41-552) 441 PãrinþiiSãi mergeau an de an laIerusalim, pentru sãrbãtoareaPaºtelui. 42 ªi când aveadoisprezece ani, urcând ei[la Ierusalim], ca de obicei,pentru sãrbãtoare,

43 terminându-se zilele [sãrbãtorii], ei s-au întors,dar Isus, copilul, a rãmas la Ierusalim; ºi pãrinþiiSãi n-au ºtiut. 44 Crezând cã se aflã în caravanã,au mers cale de o zi; [abia atunci] au început sã-Lcaute pe la rude ºi cunoscuþi; 45 ºi, negãsindu-L,s-au întors la Ierusalim, ca sã-L caute. 46 ªi a fostaºa: dupã trei zile L-au gãsit în Templu, aºezat înmijlocul învãþãtorilor, ascultându-i ºi punându-leîntrebãri. 47 Toþi cei care-L auzeau se minunau depriceperea ºi de rãspunsurile Sale. 48 Vãzându-L,[pãrinþii] s-au cutremurat; ºi I-a zis mama Sa: „Copile,de ce ne-ai fãcut una ca aceasta? Iatã, tatãl Tãuºi cu mine Te-am tot cãutat îndureraþi.” 49 ªi le-a zis:„De ce M-aþi cãutat: nu ºtiaþi cã în casa Tatãlui Meutrebuie sã fiu?” 50 Dar ei n-au priceput ce le-a vorbit.51 ªi a coborât împreunã cu ei ºi a venit la Nazaret;ºi le era supus. Iar mama Sa pãstra toate lucrurileîn inima ei. 52 Isus înainta în înþelepciune, în vârstãºi în har pe lângã Dumnezeu ºi pe lângã oameni(traducere proprie, C.B.).

2,41 „Sãrbãtoarea Paºtelui”: la început, Paºteleera sãrbãtoarea unor triburi nomade, probabil legatãde transhumanþã. Ritul sângelui, practicat deevreii nomazi (ungerea uºorilor cu sânge), aveao semnificaþie apotropaicã: þinea deoparte Îngerulexterminator (cf. Ex. 12,33). În iudaism, cel care„trece“ (sensul cuvântului „paºte“) este YHWH. El„trece“ pentru a proteja casele evreilor de exterminare(episodul descris în Exod). Ulterior, Paºtele devinesãrbãtoarea eliberãrii din robie. Cu timpul, aceastãa doua semnificaþie a prevalat asupra celei dintâi.Philon Alexandrinul noteazã în De specialibus legibusII,147: „Sãrbãtoarea Paºtelui este o comemorare ºi omulþumire sãrbãtorind ieºirea din Egipt a mai bine dedouã milioane de bãrbaþi ºi femei. Ei au lãsat atunciîn urmã o þarã plinã de neomenie, unde strãinii erauprigoniþi ºi unde, lucru mult mai îngrozitor, se dãdeacinstire dumnezeiascã unor animale lipsite de raþiune,nu doar domestice, ci ºi sãlbatice.“ Paºtele se mâncape 15 Nisan, mielul fiind sacrificat în dupã-amiazaaceleiaºi zile (dar, conform calendarului iudaic,dupã-amiaza cãdea pe 14 Nisan, pentru cã o „zi“dura de la un apus al soarelui la altul). „Azimile“(pâinea nedospitã, fãrã drojdie) sunt o sãrbãtoaremai târzie, datând din perioada sedentarizãrii.E o sãrbãtoare a recoltei. Ulterior, Paºtele ºi Azimileau fuzionat, Paºtele devenind cea mai importantãsãrbãtoare iudaicã. Azimile durau o sãptãmânã,între 15 ºi 21 Nisan. Doar bãrbaþii erau obligaþisã facã pelerinajul la Ierusalim, pentru a sãrbãtoriPaºtele ºi a duce ofrande. Femeile ºi copiii, nu.Prezenþa Mariei ºi a lui Isus subliniazã pietateacu totul aparte ºi respectul pe care îl nutreautoþi membrii familiei pentru tradiþia iudaicã.

2,42 „Doisprezece ani”: conform regulilorstabilite într-o perioadã mai târzie, dar care probabilfuncþionau ºi în vremea lui Isus, bãiatul iudeu trebuiasã respecte Torah (aºadar, sã-i cunoascã la perfecþieºi conþinutul) începând cu vârsta de treisprezece ani.Isus are doisprezece ani, vârsta la care Samuel aînceput sã profeþeascã (Flavius Iosephus, Antichitãþiiudaice 5,10,4). Luca doreºte sã arate douã lucruri:1) precocitatea lui Isus; 2) ataºamentul Acestuiala tradiþiile iudaice ºi la Torah.

2,43 „Terminându-se zilele”: Paºtele ºi Azimeledurau o sãptãmânã. Aºadar, Isus, Iosif ºi Maria vorfi rãmas la Ierusalim vreme de ºapte sau opt zile. Deobicei, credincioºii obiºnuiþi plecau dupã numai douãzile. „Isus, copilul, a rãmas la Ierusalim”: neglijenþanu este explicatã de Luca. În Evanghelia lui Pseudo-Toma, autorul, dorind sã ofere o explicaþie plauzibilã,spune cã Isus a plecat de la Ierusalim împreunã

cu Maria ºi Iosif, dar s-a întors din drum. S-aupropus mai multe soluþii. Nu aceasta e problemaevanghelistului. Problema lui e legatã de relaþialui Isus cu Templul, pe de o parte (mai precis, cuadevãratul Sãu Tatã); ºi de relaþia cu familia putativã(Iosif ºi Maria). Neascultarea lui Isus faþã de Mariaºi Iosif este consecinþa ascultãrii absolute faþãde Tatãl ceresc.

2,44 „Caravanã”: gr. synodia. Termenul aparenumai aici în NT. El înseamnã „tovãrãºie” ºi se referãla caravana lui Iosif ºi Maria, din care ar fi trebuitsã facã parte ºi Isus. Pentru un asemenea pelerinaj,credincioºii cãlãtoreau grupaþi, pentru a se puteaapãra în cazul unor eventuale atacuri din parteabandiþilor sau ai locuitorilor Samariei (þinut socotitduºmãnos). S-a presupuscã femeile cãlãtoreauseparat de bãrbaþi, dare o supoziþie bazatã peo cutumã recentã. Lucasugereazã doar cã Mariaºi Iosif nu ºi-au fãcut grijipentru Isus, crezând cãEl se aflã împreunã cu alþimembri ai familiei, cu alþicunoscuþi sau prieteni.

2,46 „Dupã trei zile”:L-au cãutat în Ierusalimtrei zile? Puþin probabil.Douã dintre cele trei zileau fost petrecute pedrum (dus-întors), a treia,la Ierusalim. Deducemcã Iosif ºi Maria nu L-aucãutat de la bun început în Templu, datã fiind vârstaLui fragedã (inadecvatã discuþiilor savante). Abiadupã ce vor fi trecut prin alte locuri se vor fi îndreptatºi cãtre Templu, unde, spre stupefacþia lor, Îl vorgãsi pe Isus înconjurat de învãþãtori. „L-au gãsit înTemplu, aºezat în mijlocul învãþãtorilor, ascultându-iºi punându-le întrebãri”: este vorba, probabil, deCurtea exterioarã a Templului, unde avea accesºi Maria. Isus se aflã în mijlocul învãþãtorilor, scenaanticipând poziþia Lui centralã în raport cu apostolii.Într-o primã fazã, Isus ascultã ºi pune întrebãri.Cine sunt „învãþãtorii” (didaskaloi)? Luca foloseºtecuvântul doar cu referire la Isus ºi la IoanBotezãtorul. Aici, probabil este vorba de „cãrturari”ºi de „specialiºti în Legea lui Moise”. Asemenea„turniruri exegetice” erau obiºnuite în Templu.

2,47 „Se minunau”: gr. existanto. Verbcare înseamnã exact „a ieºi din sine”. Exprimãentuziasmul, stupefacþia cuiva în faþa unei persoanesau a unui fenomen neobiºnuit. Isus stârneºteentuziasmul celor prezenþi la discuþie. În versetulanterior, Isus punea întrebãri; aici, El rãspunde cupricepere întrebãrilor puse de cãrturari. Nu întrebãriledin versetul precedent stârnesc uimirea asistenþei,ci rãspunsurile Sale iscusite. Episodul ilustreazãconcret „creºterea” în înþelepciune a lui Isus,de care Luca amintise ceva mai înainte.

2,48 „S-au cutremurat”: Maria ºi Iosif exeplagesan(„au fost zguduiþi”, „cutremuraþi”) vãzându-L pe Isus.Din cel puþin trei motive sunt zguduiþi: 1) pentru cã,dupã douã zile de tensiune ºi frãmântãri, L-au gãsit,în sfârºit; 2) pentru cã L-au gãsit în Templu, unloc unde nu se aºteptau sã gãseascã un copil;3) vãzându-L în mijlocul unor cãrturari eminenþi,punând întrebãri subtile ºi dând rãspunsuri înþelepte.Faptul cã imediat dupã notaþia despre „cutremurare”urmeazã reproºul adresat de Maria lui Isussugereazã o anumitã descãrcare nervoasã. Mariaizbucneºte în faþa anormalitãþii scenei la care asistã:ea ºi-a fãcut atâtea griji pentru Fiul ei, în timp ceAcesta stãtea ºi filosofa liniºtit în Templu, fãrã sã-Ipese de familia Lui. „Copile, de ce ne-ai fãcut unaca aceasta”: litt. „de ce ne-ai fãcut aºa?” Ceilalþi suntuimiþi de înþelepciunea lui Isus, mama Îl ia la rost.

Pentru strãini, Isus e un copil-minune, pentru Maria,un copil neascultãtor.

2,49 „De ce M-aþi cãutat: nu ºtiaþi cã în casaTatãlui Meu trebuie sã fiu?” Litt. „Nu ºtiaþi cã în celeale Tatãlui Meu trebuie sã fiu?” Reproºul Marieiatrage un contrareproº din partea lui Isus. Mariainvocã autoritatea ei, ca mamã, ºi a lui Iosif, ca tatã.Isus îi rãspunde invocând o autoritate superioarã,a Tatãlui Sãu adevãrat, din ceruri. „În casa TãtãluiMeu”: gr. en tois tou patros mou. Formula vagãfolositã de Luca („în cele”) a nãscut diferiteinterpretãri. 1) Dacã tois e un plural masculin,atunci en tois tou patros mou se traduce „printrecei ai Tatãlui Meu”, Isus referindu-se la învãþãtoriidin Templu cu care discutã; ipoteza, susþinutã de

Teodoret al Cyrului în De IncarnationeDomini 24, mi se pare plauzibilã, deºimajoritatea exegeþilor o resping, invocândatitudinea ulterioarã a lui Isus, foarte criticãla adresa autoritãþilor religioase iudaice.Dar poate chiar aceasta este ºi intenþiaevanghelistului: sã punã în evidenþãschimbarea de atitudine a lui Isus faþãde autoritãþi, din cauza pervertirii acestora.La vârsta de doisprezece ani, Isus discutãpaºnic ºi civilizat cu învãþãtorii, în Templu;târziu, când îºi începe misiunea, El îicriticã tocmai din cauza necredinþei lorîn evanghelie ºi în rolul Sãu mesianic; 2) Dacã tois e un plural neutru, atuncien tois tou patros mou poate înseamna„în treburile Tatãlui Meu”; un asemeneasens (prezent în Marcu 8,33 sau 1 Corinteni7,32) pare puþin plauzibil în contextul defaþã, deoarece Isus ar fi putut sã se ocupe

„de treburile Tatãlui” ºi în alt loc decât în Templu;3) Majoritatea traducãtorilor ºi exegeþilor opteazãpentru „în casa Tatãlui”, pluralul neutru en toisfiind o formulã care apare cu acest sensºi în Septuaginta: Gen. 41,51; Ester 7,9; Iov 18,19. Pluralul s-ar referi la „încãperile” unei locuinþe.Rãmâne totuºi nedumerirea de ce Luca n-a folositdirect „casa Tatãlui” (ca în Ioan 2,16), preferândaceastã expresie ambiguã, cu atât mai ciudatãcu cât este pusã în gura unui copil de numaidoisprezece ani? Deºi am optat pentru traducereainterpretativã „casa Tatãlui”, în acord cu majoritateaexegeþilor moderni, nu elimin soluþia lui Teodoretal Cyrului, „printre cei ai Tatãlui”. Replica lui Isustrebuie contextualizatã. În joc se aflã ideea de familie,înþeleasã diferit de protagoniºti. Pentru Maria, familiaînseamnã ea însãºi, Iosif ºi Isus; pentru Isus, familiaînseamnã o comunitate spiritualã supusã Tatãluiceresc. Adevãrata familie a lui Isus o reprezintãînvãþãtorii din „casa Tatãlui” ceresc („învãþãtori” însens pozitiv; Luca evitã intenþionat aici denumirilede „cãrturari” ori „specialiºti ai Legii”, folositeabundent mai încolo). Isus nu-ºi reneagã nici mama,nici tatãl putativ (de altfel, Luca va preciza cã li seva supune), dar fixeazã, încã de pe acum, prioritãþile:„cele ale Tatãlui” ceresc sunt mai importante decâtcele ce þin de familia biologicã. De altfel, Mariava primi încã o replicã asemãnãtoare, într-unalt context, atunci când „familia spiritualã”se va preciza: Tatãl ºi cei doisprezece apostoli.

2,50 „N-au priceput ce le-a vorbit”: litt. „lucrul(rhema) pe care li l-a vorbit” sau „pe care li-l vorbise”.Maria vorbeºte ºi în numele lui Iosif. Isus le rãspundeamândurora. Doar lor, nu tuturor celor prezenþi, cumsupraliciteazã unii exegeþi. R. Thibaut propune altãtraducere ºi alt sens: „N-au priceput ce le vorbise”nu acum, în Templu, ci în dimineaþa plecãrii dinIerusalim. Atunci Isus le-ar fi spus despre rãmânereaSa la Ierusalim, dar Maria ºi Iosif n-au înþeles,crezând apoi cã S-a pierdut pe drum. Singurul„argument” este mai mult ca perfectul verbuluilalein, „vorbise”. Comentariul lucanian se referãla replica pe care Isus i-o dã în Templu Mariei,nu la o presupusã discuþie între copil ºi pãrinþiîn dimineaþa plecãrii caravanei din Ierusalim.

Podul dde rreviste

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 2201588

Aproape ttoþi mmarii dduhovnici rromâni au trecutprin puºcãrii sau prin pustie. Acolo s-au fãcutsfinþi, nu în altare.

Pãrintele Bartolomeu Anania ne-a arãtat, mie,lui Vasile ªoimaru ºi lui Andrei Vartic, încãlþãrile depuºcãriaº, pe care le pãstra în chilia sa de mitropolitde la Mãnãstirea Nicula.

Pãrintele Ilie Cleopa stãtuse nouã ani ºi opt luniîn pustie… Predicile lui le pãstrez ºi azi în urechi.

Pãrintele Iustin Pârvu, cu care am convorbito noapte la Mãnãstirea Negru-Vodã, avea 16 anide închisoare.

Pãrintele Arsenie Papacioc fãcuse ºi el puºcãrieºi multã sihãstrie.

Pãrintele Sofian Boghiu mãrturiseacã a învãþat în închisori bunãtatea.

Pãrintele Mina Dobzeu de la Grozeºtifusese ºi el închis mai mulþi ani pentrucã-L iubea pe Dumnezeu.

Pãrintele Vasile Þepordei a luat parte,în închisoarea de la Vorkuta, la rãscoaladeþinuþilor, la care participaserã ºi doiunchi de-ai mei: pãrintele Serafim Dabijaºi pãrintele Nicodim Onu.

Ascunºi în munþii României, în locuride pustiu, sau în sate basarabene, uitatede Dumnezeu, ei ºi-au ajutat semenii sã-lreaducã pe Cel de Sus în casele lor. Ei auîmpãrtãºit lumina Credinþei ºi a Nãdejdii.

Întâlnirea cu ei s-ar rezuma la frazabiblicã: „Veniþi de luaþi luminã!”

I-am ascultat pe unii dintre ei. Ei nu vorbeau dincãrþi, ci din trãiri. Ei predicau din trãiri, nu din citiri.Sau – treceau citirile prin ei ca o trãire: ei trãiauEvanghelia.

Puþini dintre aceºti sfinþi necanonizaþi au mairãmas în viaþã.

Distinºii duhovnici pe care-i mai are neamulromânesc îi poþi întâlni pe cãrãri de munte, întrepietre sau în chilii uitate de lume, dar nu ºi deCel de Sus.

Cu atât mai de nepreþuit e întâlnirea cu fiecaredintre ei.

Voiam dde mmult ssã-ll îîntâlnesc ppe ÎÎ.P.S. CCalinicArgatu, arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului, unul dintre marii ierarhi români.

Ne aºteptase la Mãnãstirea Vãleni, de pe valeaTopologului, unde l-am gãsit la un rãzboi de þesut.

– Am deprins arta rãzboiului de la mama,ne spune Înaltpreasfinþitul.

Î.P.S. Calinic e de lângã Humuleºti, din satulCracãul Negru, unde sunt cele mai multe lãcaºede cult pe kilometru pãtrat din lume.

S-a scãldat ºi el, precum Ion Creangã, în Ozana,a admirat Cetatea Neamþului reflectatã în oglindaei, a furat ºi sfinþia sa, când încã nu se gândeacã va fi arhiepiscop, cireºe din cireºul unei(alte) mãtuºi Mãrioara…

Ne-am înþeles perfect cu pãrintele Calinic,eu vorbindu-i în româneºte, aºa cum se vorbeºteîn Codrenii Basarabiei, ºi el vorbindu-mi într-ungrai dulce, moldovenesc, de la apa Ozanei.

Barba ºi vorba lui seamãnã cu ale vechilorpustnici, dintre cei care au bãut apã doar din cãuºulpumnilor ºi au mâncat numai fructe pe care lerodeºte pãdurea de secole în sihãstriile de la Vãleni.

Vãleni e o mãnãstire de maici, cu ziduri bãtrâne.Pietrele se macinã, dar rugãciunile sunt aceleaºi,

cu aceeaºi prospeþime în mesaj, de veacuri. Timpul aici parcã stã pe loc. Doar soarele se miºcã pe cer ºi luna rãsare de

dincolo de munte, ca ºi acumniºte veacuri, martori la ctitorirealãcaºului de „la anul Domnului1664”.

Pe stareþã o cheamã EleodoraPapuc ºi e moldoveancãde-a noastrã, de la Vaslui.

Poporul român din Basarabiaa suferit pentru credinþã. Rudamea, Serafim Dabija, s-a refugiatîn 1940, urmându-l pe episcopulde Ismail, Dionisie Erhan, laCurtea de Argeº, iar la MãnãstireaStâniºoara, judeþul Argeº,a fost fãcut diacon.

Când a revenit, a fost trimisîn Siberia.

Oaltã rrudã aa mmea, maica Iustiniana dinCiufleºti, raionul Cimiºlia, a fost pânã latrecerea ei la Domnul, la mijlocul anilor ’90,

stareþã a Mãnãstirii de maici Govora, nu departe deVãleni. Îi amintesc pãrintelui Calinic cã cei mai mulþipreoþi, cãlugãri basarabeni au fost uciºi, deportaþi,umiliþi. Îmi spune:

– Recent, armenii au trecut în rândul sfinþilor1.500.000 de persoane, le-au canonizat pe toateodatã, ucise în genocidul provocat de Turcia în 1913.Ei au un milion ºi jumãtate de sfinþi. Câte un sfântla fiecare locuitor. Cred cã biserica noastrã ar trebuisã procedeze la fel cu cele câteva milioane de românidispãrute în malaxorul roºu dupã 1940. Ar fi un gestde dreptate.

Î.P.S. Calinic e autor de cãrþi cãutate, cititeºi rãscitite.

– Cãrþile apar în progresie geometricã, iar cititoriiîn progresie aritmeticã, constatã el.

Ce crede despre scris?– Scrisul e pâinea aruncatã pe apã. Nu se ºtie

unde-ºi face loc. Ce pasãre va ciuguli din ea.Mai are scrisul importanþa sa din alte vremuri,

când în ajunul unei cãrþi era ctitorit un lãcaº? – Noi slujim cuvântul. Cuvântul e ca o rugãciune.

El nu e profanat, se profaneazã doar cei carevor sã-l profaneze.

Preoþii din arhiepiscopie lui i-au citit cãrþile?

– Le-am dãruit preoþilorcãrþile mele. L-am întrebatpe un pãrinte dacã mi-a cititcartea. ªi el mi-a oferit unrãspuns: „Eu?! Nu. Dar acitit-o bunica mea, ºi tarei-a plãcut”. ªi atunci l-amîntrebat: „ªi i-aþi mulþumit?”Nu se pricepuse, dar mi-apromis cã o va face.

Despre Eminescu?– Poezia n-a scris-o el, a scris-o condeiul purtat

de Duhul Sfânt. Ce ar trebui sã facã omul modern?– Sã se elibereze de stresuri. Ajutat de Cel de Sus?– Primul stresat din Univers a fost Dumnezeu.

Prima Lui mare decepþie a fost lucrul mâinilor Sale.Dar sã-I fim recunoscãtori cã ne-a mai dãruit o ºansã,aceea de a ne detaºa de patima neascultãrii. El enespus de îngãduitor cu noi: Edenul ne mai aºteaptã.

Ce le recomandaþi orãºenilor stresaþi, carevã cautã în aceastã fundãturã de munte?

– Mutaþi-vã la sat!Ce nu ºtim despre ªtefan cel Mare?– A fost fiul lui Iancu de Hunedoara. Sã nu ne

mire acest lucru. Copiii din flori erau o modã în acelsecol îndepãrtat, când domnitorii îºi alegeau dintreei urmaºi la tron.

Ce sfaturi ne-aþi da, ca sã nu greºim?– Sã nu provocãm. Unii provoacã pe gratis.

Cei provocaþi, de regulã, au forþã distrugãtoare. Viaþa ºi moartea?– Omul trãieºte cât vrea el, cât doreºte el sã

trãiascã. E o tainã pe care încã n-o putem pãtrunde. Îmi spune, între altele: „Vã cunosc biografia. Mã

mir cã aþi scãpat cu viaþã.” Aici intervine generalulMircea Chelaru, vicepreºedinte al Ligii Culturalea Românilor de Pretutindeni: „A scãpat de uniiºi a dat peste alþii.”

Îi are în vedere pe unii indivizi care-ºi zic„unioniºti”, cu mult mai feroce decât duºmaniideschiºi ai neamului românesc.

Vorbim mult, Î.P.S. ne citeºte din creaþia sa,fragmente din cele patru volume de memorialisticã.

Ne ddespãrþim ccu ssentimentul cã ne-amcunoscut dintotdeauna. O lunã înjumãtãþitãse cotileºte pe cer rãsfirând norii. Parfumul

de frunzã crudã se amestecã cu fumul de tãmâie ºirugãciunile din incinta mãnãstirii – cu cel al izvoarelordin preajmã.

Î.P.S. Calinic îºi ia rãmas-bun de la noi ºi seretrage în chilia sa, unde-l aºteaptã rugãciunea ºiunde va rãmâne, faþã în faþã cu Dumnezeu, într-osingurãtate a munþilor din afarã ºi a luminii dinãuntru,cea care poate fi vãzutã doar cu ochii inimii.

Ferice de cei care au ochi ºi la inimã.

VVeenniiþþii ddee lluuaaþþii lluummiinnãã!!Nicollae DDABIJA

VVai dde nnoi aatunci, ccopilul ººi ffraþii mmei, vvai dde nnoi, ccândse vvor ddespãrþi oochii nnoºtri dde ffaþa DDomnului nnostru cceadulce ººi-ººi vva îîntoarce sspatele sspre nnoi ccu mmânie ººi nne

va aalunga, cca ssã nnu mmai vvedem ffaþa llui îîn vveci. IIar ccei ddrepþi vvorprimi vviaþa vvie ººi nnetrecãtoare nniciodatã, ººi nnoi vvom pprimi cchinulveºnic ººi nnetrecãtor nniciodatã. CCei ddrepþi îîn bbucurie, iiar nnoi îînîntristare, ccei ddrepþi vvor mmerge îîn llumina ccereascã, ccu mmultãbucurie ººi vveselie, iiar nnoi vvom mmerge îîn ttemniþele îîntunecate aaleiadului, ccu mmultã jjale ººi pplângere ººi ttristeþe. CCei ddrepþi vvor mmergeîn mmirosul ccel bbun aal rraiului, iiar nnoi vvom rrãmâne îîn îîmpuþiciuneaneobiºnuitã aa iiadului. CCei ddrepþi vvor mmerge îîn rrai, ssã îînfloreascãprecum ccrinul îîn vveci, iiar nnoi vvom rrãmâne cca ppleava, ssã ffim aarºiîn ffocul ccel nnestins. CCei ddrepþi sse vvor aaºeza lla mmesele ppe ccareºi lle-aau ppregãtit ccu oostenelile llor ººi vvor pprimi ddeosebite ccântece

îngereºti, ººi iinimile llor sse vvor vveseli ccu bbucurie ssufleteascãnespusã ººi nnetrecãtoare nniciodatã, iiar nnouã nni sse vvor aaºeza mmesede ffoc iiute ººi nnestins. ªªi sse vva îînfricoºa aatunci iinima nnoastrã ddeiadul ccare eeste ccu mmult vvaiet ººi pplângere. CCei ddrepþi sse vvor lluminaneîncetat dde ffaþa DDomnului nnostru IIisus HHristos, iiar nnoi ppurureane vvom îîntuneca dde ffaþa ssatanei. CCei ddrepþi sse vvor îîndulci ddeDomnul ccel ddulce ººi îîntotdeauna îîi vva mmângâia ººi-ii vva vveseli,iar nnoi vvom rrãmâne ffãrã DDomnul.

Deci, ddacã vvom rrãmâne nnoi, ffiul mmeu ººi ffraþii mmei, dde lla lluminaDomnului nnostru ccel ddulce, aatunci nne vvom nnumi oorfani ººi oobidiþi;câte ssuspine ººi llacrimi ººi ooftãri nne vvor ttrebui îîn aacel cceas? ªªilacrimile aacelea ccui lle vvom pplânge aatunci, ssau cce ffolos vvom aaveade lla eele? AAu ddoarã nne vvom ffolosi dde ffaþa ssatanei ccea rrece ººiîntunecatã? DDe cce? OOare nne vva fface vvreun ffolos ssau vvreun bbine?

Din îînvãþãturi...

2,51 „ªi le era supus”: dupã replica prin care-ºi afirmã filiaþia divinã, Isusredevine copilul ascultãtor, confirmând încã o datã ataºamentul Sãu la poruncileDecalogului. Deºi Tatãl ceresc e mai presus de toate, copilul este dator sã-ºiasculte ºi sã-ºi respecte pãrinþii biologici (în cazul de faþã, mama biologicã ºi tatãlputativ). „Pãstra toate lucrurile în inima ei”: cf. 2,19. Inima Fecioarei devine un felde arhivã sacrã. Deºi martorã a câtorva minuni, Maria desluºeºte greu „semnele”care-L particularizeazã pe Isus. Ea depoziteazã aceste vorbe ºi întâmplãri înadâncul inimii sale, urmând sã le înþeleagã abia în lumina pascalã a Învierii.

Nu este exclus nici faptul cã evanghelistul doreºte sã indice sursa ultimã,de încredere, a investigaþiilor sale biografice. Mama este cea mai îndrituitãsã cunoascã scene din copilãria fiului. „Inima” Fecioarei ar fi, în acest caz,arhiva cu informaþii de primã mânã pentru evanghelist.

2,52 „Vârstã”: gr. helikiai. În 19,3 helikia înseamnã „staturã”, „înãlþime”.Aici înseamnã „vârstã”. Finalul revine asupra ideii de înþelepciune (ideal biblic,dar ºi al filosofiei pãgâne), precum ºi a manifestãrii acestei înþelepciuni în dubluregistru, faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni.

Podul dde rreviste

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 99

Fenomenul ccel mmairelevant în literaturaromânã

contemporanã din Voivodinaeste resurecþia arhetipurilor,raportatã, continuu, la limbajulpoetic. Datoritã acestei„demitizãri”, poetul, ajuns în

marginea unei prãpastii estetice dupã ce a renunþatla tradiþionalismul închistat în simboluri searbãde,începe sã spunã, cum memorabil mãrturiseaAna Blandiana, „ceea ce nu poate fi spus”.Reconsiderarea mesajului poetic îl determinã pepoet, descurajat fiind de Nietzsche ºi desfigurândsentimentul transcendenþei, sã adopte forme noide manifestare a imaginaþiei poetice, de a fi pus înipostaza, bine definitã de Umberto Eco, de a extragedin text „ceea ce textul nu spune (dar presupune,promite, implicã ºi impliciteazã), sã umple spaþiilegoale, sã punã în legãturã ceea ce se gãseºte întext cu þesãtura intertextualitãþii”. În mod special,el, poetul, îºi schimbã masca, iese din delirul esenþialºi se situeazã în altã lume, paralelã, am puteaadmite, în care iluzia ºi spiritul, realitatea ºi absurdul,„lirosofia” ºi discursul mitopo(i)etic (în sensulterminologiei lui Mihai Cimpoi), îºi disputã în egalãmãsurã holismul transmodern cãtre care tinde pentrua-ºi zidi labirintul matricial. Aceastã asumare sisificãa misiunii de „împãcare cu vidul”, de îmblânzire azeilor, ilustreazã dinamismul tensionat a ceea cemitocriticii, începând cu Northrop Frye (în Anatomyof criticism, 1957), numeau „sfârºitul dominaþieiabsolute...” a, adãugãm noi, crizei existenþiale care,hegelian vorbind, acceptã cã adevãrul este întregul.Plasat într-o asemenea paradigmã, poetul românvoivodean se integreazã profund în procesul dedemetaforizare a rostirii, fãrã a-ºi pierde însãidentitatea. Conºtient de risc, el descoperã„sensurile criptice ale vieþii ºi ale creaþiei, paradoxulconteporaneitãþii” (Virginia Popovici, Opinii ºi reflecþii,Ed. Libertatea, Panciova, 2013), încât dezinvoltul jocde limbaj îl obligã sã accepte ecuaþia lui Rimbaud:eu este un altul. Aceastã dedublare a „eului”,exprimatã neodogmatic, distorsioneazã codulaxiologic ºi deschide calea spre un idealism substituitunei re-gândiri a logosului. În susþinerea acesteiopinii vine ºi concepþia despre poezie a lui T.S. Eliot:poetul scrie nu pentru a-ºi elibera emoþia, ci pentrua se elibera de emoþie, nu pentru a-ºi eliberapersonalitatea, ci pentru a se elibera de aceasta.

Poetizarea realului ºi a ficþiunii deopotrivã,produsã „în jurul ideii de cuvânt”, este ºansa treziriidin amorþeala entropicã a începutului de secol XXI,a lui Dumnezeu, fascinaþia divinului nãscându-se,nu rareori, (ºi) din acest paradox nietzschean.

În aceastã lume bântuitã de neliniºti metafiziceºi de mituri ancestrale, în care haosmosul redevinecosmos, este locul lui Nicu Ciobanu, poet exorcizant,pletoric ºi whitmanian, tendenþios receptat de uniidoar în grilã discursivist–acusticã. Poezia sa estepotenþatã filosofic de o logicã a contradictoriului,puternic încorporatã în expresii lirice de maximãtensiune semanticã. Dincolo de „tainele profunde”(Ion Deaconescu), acesta devine „un strigãt” pecare îl poþi percepe întotdeauna „dupã ce uiþide trecut”, mai ales, fiindcã, nu-i aºa?, numaiîn poezie omul îºi poate dovedi „fiinþarea”.

Influenþat pputernic dde llirismul llui CCioran, dinsprecare încolþeºte sâmburele de „trãire subiectivã”(ªtefan N. Popa, O istorie a literaturii române

din Voivodina, Ed. Libertatea, Panciova, 1997,p. 235) a vieþii în labirint, poetul dovedeºte orezistenþã aproape eroicã în faþa perfidiei clipeipe care „n-o putem înþelege deloc –/ mereurãtãcind –/ mereu în labirint”.

Nihilismul lui Cioran, care nu crede în nimic,ne sugereazã ªtefan N. Popa, se constituie,la Nicu Ciobanu, ca o manifestare evidentã a unuiexpresionism dramatic, ostilã convenþionalismului,care eludeazã întru totul prezenþa absurdului.Tulburãtor este, în context, versul „Fãrã Dumnezeunu ieste nimic” (Nihil sine Deo), care dezvãluie,într-adevãr, aºteptarea/intervenþia unui Dumnezeu

existenþial pentru a nu fi alungat în afara timpului:„Nimic nu mã mai miºcã –/ nici limbajul profetical pietrelor,/ rãtãcit prin biblioteci imaginare,/ numã mai fascineazã.// Orice metaforã scufundatãîn vers/ este ignoratã de jos în sus/ cu o forþã inegalãcu greutatea/ volumului de realitate depoetizatã”(Depoetizarea realitãþii).

Totuºi, existenþa, în toatã complexitatea ei,trãdeazã, pe calea unor metafore contrastive,nonsensul sacralizãrii. Poetul întoarce spatele„alchimiilor verbale” (Rimbaud) ºi, prin asumareaambiguitãþii, deconstruieºte, hegelian, „începutul prinînceput, sfârºitul prin sfârºit, începutul prin sfârºit,sfârºitul prin început”. Cu alte cuvinte, Nicu Ciobanuîºi propune sã descifreze esenþialmente noi sensuriverbului aflat în tranzit „între real ºi imaginar”,imaginarul aici fiind privitnicidecum ca o „plãsmuireirealã”, ci ca un mod deînfruntare a nevãzutului,care, prin aglutinãrirepetate, preluatedin inconºtientulnichitastãnescian,înfrãþeºte dumnezeireacu transcendentalul: „...Deaici încolo murmurul/ ierbiiîþi va urni troiene în prag.Sã zicem cã/ pragul acestanu existã, cã pragul estefrumosul tãu/ trup, întins.De aici încolo, lãsând cafocul sã/ mai ardã-n curte,începe/ trecerea noastrãspre þinutul fãrã luminã”(Om singur, visând, XII).În viziunea poetului,eternitatea este totuna cu (ne)mãrginirea: „se-nchideochiul ºi întâmplarea odatã cu el,/ Marele Negru –veni-va ºi el”, ºi „Hai sã cãutãm/ ochiul ascuns înîntuneric ºi nu într-un alt ochi” (Întâmplarea cea mare).

Se oobservã ccum moartea (înfãþiºatã în toateipostazele ei) devine o obsesie poeticã(meta)fizicã în mãsurã sã asigure trecerea

materiei, fãrã restricþii, desigur, dinspre orfism ºiapolinic cãtre acest inexorabil neant descoperit întextele luate drept argument al reflecþiilor de faþã,care îºi propun sã-l scoatã pe poet din labirint sprea nu fi devorat de „lumina înfrunzitã”, care mai poatefi recunoscutã ºi sub formele: „ºireatã”, „obscurã”,„rest”, „ciob”, „necruþãtoare”.

Borgesianul ºi, în aparenþã, fãrã o ieºire precizatã,labirint nu mai este o construcþie adânc claustofobã,ci o iniþiere în rostul creaþiei: „Nimic nu vei afla maimult/ decât ce-þi este dat sã-nveþi.// Vei rãtãci prinlabirintul cuvintelor/ fãrã ca sã afli cum se stingelemnul/ ºi cum arde piatra.// Nimic nu vei aflamai mult decât ce-þi este dat,/ tu însuþi vei deveniun labirint” (Labirint).

Nicu Ciobanu „deliricizeazã” poezia ºi nedeterminã sã respingem ideea cã prin capcanelelabirintului ea poate fi întâlnitã/consideratã un fel de„fir al Ariadnei”. Demersul poetului de a-ºi înnobilaspiritul, pândit fiind la fiecare pas întors în labirintde pericolul banalitãþii, trebuie înþeles ca o lepãdareiminentã de sinele conºtient, aflat sub semnulsfâºierii „paradisiace”.

Versurile lui Nicu Ciobanu produc orupturã esteticã în arta poeticã voivodeanã, nuexperimentând forme noi de exprimare, ci impunândo abdicare de la tradiþia culturalã, „o aspiraþie spreo absolutã înnoire a limbajului” (Virginia Popovici,op. cit.). El cautã sã descopere ºi sã interpretezeîn stil personal contrariile ºi avatarurile dialecticeale vieþii, dincolo de care se regãseºte realitateacã numai rupându-se de „tipologia modernistã”poate rãmâne el însuºi. Exploatarea cu obstinaþie amiturilor din literatura universalã, aºa cum o percepeaJ.W. Goethe – „ochiul”, „oglinda”, „lumina”, „puiul decuc”, „moartea”, „labirintul”, „matca” – îl transformãîntr-un autentic desferecãtor de (ne)cuvinte. Datoritãacestor laitmotive, elementele transmodernitãþiilui Nicu Ciobanu sunt tot mai evidente. Poezia

sa nu este sincronizatã la constrângerile literare alemiºcãrii culturale de sfârºit de secol XX, ci tind spreantimetafizica logosului al cãrui pãrinte este NichitaStãnescu. Poemul La sfârºit de joc este cât se poatede edificator: „Nu mai existã trecut/ ºi nici cuvinte/nu mai existã”. Chiar dacã poetul nu ne avertizeazãasupra pattern-ului nichitastãnescian, „cinevaa evadat din poezie” (vezi Dorinþa de evadare),despãrþirea de apocalipticele imagini aflate înimperiul labirintic al spaþiului descris provocândsenzaþia cã „infinirea” (termen impus de C. Noica)nu se prelungeºte la nesfârºit ºi cã eliberareadin nonexistenþa pe care o presupune captivitateaîn acesta, este, de fapt, o rãtãcire perpetuã.Astfel se explicã necontenitul monolog interioral poetului despre lume (lumea privitã aici doar

ca o reprezentare a efemerului ilustreazãideea de poem ºi susþine reciclarea formelorabisale ale poeziei).

Volumul Imediiate rrãtãciirii esteîncã o probã a faptului cã poeziaîn transmodernitate presupune

renunþarea la relativism, raportareacreatorului la idealitatea fiinþei: „Ai vreasã te întorci acasã,/ Sã rãtãceºti/ (...) Sã terostogoleºti printre/ blãnurile de urs polar.//Va trebui sã-þi cureþi/ ªi casa de vânturi/ªi curtea de stele/ Cãzute din infern.//Doamne,/ Ce zile mai sunt ºi astea,/Ce rãtãciri cumplite/ Mai sunt ºi drumurilenoastre...// Încotro?” (Vânãtor de labirinturi).Motivul „lumii ca labirint” împinge discursulpoetic al lui Nicu Ciobanu spre o relevantãfilosofie, anume pentru a demonstraireversibilitatea timpului. Labirintul înfrunzitnu este numai rãtãcire între real ºi imaginat,

este deopotrivã o încifrare a „incifrabilului ºiinsondabilului” (Catinca Agache, Literatura românãdin Voivodina, Ed. Libertatea, Panciova, 2010,p. 303), dacã vreþi, o „jubilaþie cosmogonicã”.

Din perspectiva postmodernismului, Nicu Ciobanueste constrâns sã recunoascã, asemeni lui UmbertoEco, cã trecutul estetic în care s-a format ca artist nupoate fi distrus, pentru cã distrugerea lui presupunetãcere, obligându-ne la acceptarea ieºirii din joc:„În spatele unui sfârºit, cuvinte nerostite/ îºi potrivescimaginea. E târziu sã cobori în apã,/ sã le recunoºtiprintre/ umbre/ rãtãcite prin anticariate” (Se simte-npiaþã miros de luminã pârlitã).

Pentru poet, curentul supus discuþiei nuînseamnã cultivarea anarhiei, cum observã ºi NicolaeManolescu, pentru el, tradiþia este o povarã purtatãcu graþie, asumatã critic sau ironic.

Criteriu al poeticului este la Nicu Ciobanu, poetal tranziþiei, zãmislitor al unui univers dilematicpermanent „cufundat în antemporal” (C. Agache),convertirea la ordinea, idealitatea ºi simbolurileexistenþei primordiale. Ochiul poetului devine astfel„fisura” prin care poezia pãtrunde înlãuntrul fiinþei,actualizând jocul existenþial postmodern: „ªi pânãunde sã mai merg/ prin viscolul acesta de metaforeºi/ discursuri politice, /prin risipa asta de cuvinte/ºi toasturi funerare,/ (...) Din halucinantele visenu-nþelegi nimic.// Din toate cele zise/ s-alegi,sã scrii despre rãtãciri,/ despre citatele ce-aufost aprinse.// Vei suspecta chiar ºi-n silabe/ ºi rar,tot mai rar te regãseºti/ ºi-n pripã cauþi,/ prin vechiºi armonioase cântece de lume,/ sã spargi ºi oulbarbian” (O realã ºi imediatã rãtãcire).

Volumul Imediiate rrãtãciirii, în pofidacontrastelor, a formulelor ºi registrului,inspirând o unitate holisticã surprinzãtoare,

probeazã cã Nicu Ciobanu nu are complexe ºi cãpoate sã-ºi ridice singur, fãrã niciun risc, statuie în„marginea ficþiunii”. El îºi valorizeazã dedesubturilestructurale ezoterice ºi intime, unele dintre eleîmprumutate din spectacolul fiinþial al naºteriiºi morþii, cum ar spune Mihai Cimpoi. Explicareaneînþelesului „instituie pentru scriitor o condiþiesfâºiatã” (Roland Barthes), specificã transmoder-nitãþii, „paradigmã” absolut revitalizantã pentruactul poetic.

TTrraannssmmooddeerrnniissmmuull ppooeezziieeii lluuii NNiiccuu CCiioobbaannuu

Fllorrian CCOPCEA

Currtea de la Arrgeºº

Nevoia dde rromânism

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220151100

Priintr-oo bbiinecuvântatã aaºezzare aa llucruriilor,cãci coincidenþe nu cred cã existã, augustpãstreazã între multele sale repere festive

ziua sãrbãtoririi acestei publicaþii, pornitã în lumecu bogãþia sa de culturã în urmã cu ºase ani, cãreiai se adaugã o manifestare amplã ca un bun-rãmasde la vara care se încheie odatã cu „Ziua LimbiiRomâne”. Ambele fac parte din imensul tezaur pecare-l reprezintã românismul ºi care îºi trage valorileºi rezistenþa în timp de la lumina învãþãrii, începândcu primele litere care adunã înþelepciunea cuvântuluiºi cele dintâi cifre înºirate bob cu bob pentru clãdireamonumentului matematic. O ºcoalã unicã nu numaiprin vechime ºi nici doar prin absolvenþi strãlucitoricred cã meritã a fi prezentatã în proximitateaaugustului festiv. Ticera a fost un sat românescdin judeþul Hunedoara care, ca multe altele, adispãrut în iureºul mutaþiilor pe care le-a trãit zonade la eliberarea de sub dominaþia strãinã pânãla industrializarea forþatã. Drumul spre satul depe un podiº roditor ºi darnic cu cei care-l trudeau s-anãpãdit de buruieni ºi s-a închis într-un târziu pentrulumea de la capãtul sãu de sus. Chiar aºa, golitãde oamenii sãi, ºcoala a rãmas în picioare ºi câþivafii iubitori ai satului dispãrut urcau din când în cândsã vadã „ce mai face”. Ambiþia cu care clãdireadin bârne a înfruntat timpul ºi singurãtatea i-adãruit o faimã care i-a atras pe cercetãtorii MuzeuluiCivilizaþiei Populare Tradiþionale ASTRA dinDumbrava Sibiului. Între gospodãriile, morile ºiacareturile care ilustreazã viaþa satului românescºi creativitatea locuitorilor sãi dintotdeauna, ºcoalaºi-a gãsit un loc unic ºi o destinaþie nouã.

Ovidiu BBaron, director general adjunct: Unitãþilepe care le transferãm în muzeu nu vin numai pebaza criteriului de originalitate. Foarte multe dintreele descriu câte un fenomen tipic pentru civilizaþiatradiþionalã româneascã, astfel încât aria dereprezentativitate sã fie cât mai mare. Suntem ºiam fost interesaþi de-a lungul timpului ca specialiºtiinoºtri sã identifice acele monumente ºi acele obiectetradiþionale româneºti care sã fie într-adevãr simboluriale unor comunitãþi cât mai largi. Ele erau cu atâtmai valoroase cu cât se pierdeau în timp. Criteriulde vechime este important, dar pe mãsurã ceun fenomen se pierde, în cazul acesta vorbim defenomenul ºcolilor de lemn de la sate, salvarea luieste cu atât mai importantã ºi se impune cu atât maimult. Noi am identificat în mai multe zone din þarãºcoli, îndeosebi ºcoli haretiene, clãdiri solide, foartemulte dintre ele supravieþuind ca monumente înasemenea sate depopulate. Sunt construcþii foarte,foarte frumoase, care au un istoric aparte. ÎnTransilvania am identificat câteva ºcoli din lemn,care sunt reprezentative pentru satul arhaic, pentrusatul vechi românesc. ªi, gãsindu-le în zone careerau total depopulate, cum este cazul satului Ticera,comuna Bulzeºtii de sus, judeþul Hunedoara, a fostºi mai clarã ºi oarecum impusã de la sine opþiuneanoastrã. Am mers cãtre aceastã ºcoalã pentru cãea are o istorie de peste un secol. Din documentelepe care le-am identificat în zonã ºi din mãrturiilelocalnicilor în vârstã plecaþi de acolo ºi gãsiþi îndiverse regiuni ale þãrii, ºcoala a început a fi ridicatãpe la sfârºitul secolului al XIX-lea din materialedin partea locului.

Dar nu numai istoria clãdirii i-a inspirat pe curatorisã conserve tocmai aceastã ºcoalã. Odatã adusãîn muzeu, ea a redevenit activã. În sala de curs auloc lecþii de pedagogie muzealã la care participãelevi, invitaþi sã priveascã direct ºi aprofundat viaþasatului românesc ºi rolul vital al pregãtirii ºcolare înconstruirea unei cariere ºi în formarea personalitãþiiindividuale ºi colective. Studenþii care vin aiciparticipã la prelegeri interactive despre arhitecturatradiþionalã în lemn, despre tehnicile arhaicede prelucrare ºi de pãstrare a unor metodeconstructive strãvechi.

Lucian RRobu, muzeograf: În planul iniþial al ºcoliia fost vorba, conform informaþiilor din teren, dedouã încãperi, una mai micã destinatã profesorului,sau cancelaria, ºi sala de clasã. Ulterior, într-un altcontext istoric, în continuarea camerei profesoralea fost adãugatã sala de cãmin cultural. Era o tradiþieîn satele româneºti ca profesorul sã aibã ºi casa

în ºcoalã, aºa cum s-a întâmplat ºi cu medicii careau decis sã lucreze la sate. ªi preotul avea un spaþiude locuit în zona în care activa. De obicei, construcþiaaºezãmintelor sociale, ºcoli, biserici, a urmat modelulcaselor localnicilor, arhitectura are foarte multesimilaritãþi cu cãminele româneºti. Structura ºurilor,de exemplu, seamãnã ca format cu arhitecturabisericilor. Oamenii preluau motivele pe care leaveau la îndemânã ºi foloseau materialele disponibileîn mediul imediat. Ce a avut foarte interesantaceastã ºcoalã, pe lângã sala de clasã ºi cameraînvãþãtorului, era spaþiul de reeducare ºi disciplinarea copiilor obraznici. Era un loc pe care nu l-amputut reconstitui din cauza umiditãþii solului dinamplasamentul actual. Sub cancelarie era sãpatão micã fosã care se închidea cu un chepeng ºi acoloerau þinuþi la întuneric copiii care nu ascultau deînvãþãtor, de pãrinþi, o metodã pe care nu o lãudãmºi nici nu o acceptãm în zilele noastre. Dar þine deistoria locului ºi este notat în documentaþie ºi acestspecific. Cineva din sat a donat ulterior o ºurã,materialul demontat a fost adãugat clãdirii ºcoliiîn partea dinspre micuþa cancelarie. S-a creatastfel, pe lângã sala de clasã, o încãpere folositãde-a lungul timpului pentru evenimentele satului.

Sãtenii ºi-au creat nu numai o vatrã de culturãºi socializare, ci s-au ºi protejat într-o lume asprã,încãrcatã de griji, nevoi ºi necazuri, în care ºcoalapãstra istoria comunitãþii, deschidea cãi spre lumeaexterioarã, chiar ºi pentru copiii unei aºezãri arhaiceºi izolate. Pentru regiunile trãitoare sub ocupaþie,cartea româneascã era nu numai izvorul de

cunoaºtere, ci ºi tezauruldin care îi erau transmisenovicelui primele noþiuniale românismului, înþelesde savantul Bogdan PetriceicuHasdeu ca primã condiþieca sã putem iubi libertatea.Mugurii acesteia se gãseauºi între paginile unui Manualde limba românã, Carte decitire ºi gramaticã, a cãrei versiune din 1929 se aflãºi în zilele noastre aliniatã lângã carnete de elev,foi matricole ºi alte manuale, pe pupitrul învãþãtoruluidin Ticera.

Ovidiu BBaron: ªcoala aceasta a reprezentatenorm pentru viaþa spiritualã a satului izolat. A fostlocul în care ochii ºi mintea sãtenilor s-au deschisasupra lumii în general. A fost un sat foarte izolat,în care se ajungea pe un singur drum de car,dispãrut între timp. Noi a trebuit sã facem eforturicolosale (bârnele originale au fost cãrate cu spateleaproape un kilometru pe o potecã bãnuitã, n.a.)ca sã transportãm cu caii materialul rezultat dindemontare, cei de aici nu aveau acces la mai nimic.Ieºeau din sat pentru schimburile de bunuri, pentrutârguri, pentru lucrurile pe care nu le puteau gãsi însat. Produsele esenþiale traiului le cãutau ºi reuºeausã le obþinã în imediata vecinãtate, deci plecau depe la casele lor numai pentru strictul necesar. Toatenoþiunile ce þineau de lumea exterioarã, din toatepunctele de vedere, erau aduse acolo de învãþãtor.

ªcoala aceasta izolatã, care pare pitoreascãacum, a fost un focar de cunoaºtere, de perceperenu numai a lumii fizice din depãrtãri, ci ºi a aceleilumi imaginare, abstracte ºi simbolice pe care seconstruieºte individualitatea umanã. În acest universlimitat ca spaþiu fizic, învãþãtorul, aºa cum precizasavantul Simion Mehedinþi, era „întâia unitate demãsurã a valorilor pe care epoca noastrã le puneîn circulaþie, singurul rãspunzãtor de creºtereatineretului român. Sentimentul pe care trebuiesã-l sãdeascã ºcoala în suflet este patriotismul.”

Lucian RRobu: Ar trebui sã ne întoarcem lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secoluluial XX-lea, când istoria învãþãmântului transilvanmarcheazã ºi influenþeazã decisiv politicul dinregiune, influenþeazã evoluþia ºcolii. Un rol deosebitîn organizarea procesului de învãþãmânt îl aveaBiserica greco-ortodoxã, odatã cu înãsprirea politicilorde maghiarizare. În 1907 au fost elaborate legileministrului ungur Albert Apponiy, care încerca printr-opoliticã sistematicã sã atragã uneori chiar ºi eliteleromâneºti în marginalizarea ºi desfiinþarea ºcolilorgreco-ortodoxe. Într-o asemenea conjuncturã,rolul esenþial i-a revenit nu numai Bisericii noastretradiþionale, ci ºi ºcolii primare pentru organizareaînvãþãmântului. Protopopiatul din zona Bradului,de exemplu, s-a implicat foarte mult în dezvoltareaºcolilor din aceastã zonã a Zarandului. Existã câtevastudii asupra importanþei învãþãmântului de limbãromânã în zona satului Ticera. Se preda alfabetulchirilic ºi ulterior cel latin. În ceea ce numim aziprogramã sau curriculã figurau ºi ºtiinþele naturaleºi elemente de matematicã.

ªªccooaallaa vviiee ddee llaa TTiicceerraaNicollae MMELINESCU

(Urmare de la pag. 6)

Scrisoarea dde lla AAachen despre pariul câºtigat de mine era datatã28 noiembrie 1989, iar masa care i-a urmat s-a celebrat în iunie 1990.Au pregãtit-o frumos, iar eu am fost rugat sã þin o cuvântare pe tema

sfârºitului Rãzboiului Rece. Predicþia mea era aceea a latino-americanizãriiEuropei de Est, combinatã cu conflicte naþionale pe scarã largã (n-am folositniciodatã termenul de „etnic”, e un cuvânt pe care ceilalþi îl folosesc tot mai des,la fel ca în etnologie, ºi e încãrcat cu eurocentrism). S-a pornit o discuþie desprece se poate face, dar nimeni n-a sugerat un pariu nou.

O scenã pe care n-o voi uita niciodatã: o bisericã din Berlinul de Est, lacâteva zile dupã renumita demonstraþie de luni, 9 octombrie 1989, din Leipzig,evenimentul care, dupã pãrerea mea, a marcat colapsul definitiv al RãzboiuluiRece. Eram acolo cu studenþi de la Studii de Pace, provenind din întreaga lume,ºi cu câteva duzini de reprezentanþi ai miºcãrii de pace din Europa de Est. Afarã,în întuneric, era parcatã o maºinã în care se zãrea licãrul a patru þigãri aprinse.Siguranþa Statului – STASI. Eu vorbeam despre momentul destinului, cãnu credeam cã se vor isca violenþe ºi cã regimul lui Honecker se va prãbuºiîn doar câteva zile.

Din nou, la fel: „Johan, te înºeli, regimul e stabil, iar ei nu sunt capabili

sã înþeleagã cã au fost înfrânþi. Pot sã mai reziste ani în ºir...”N-am pariat, dar am intrat mai adânc în detalii. „În decurs de câteva zile, am

zis, îmi pot imagina cã cineva va spune la întrunirea Biroului Politic urmãtoarele:Erich, ne-a sunat ceasul”. În fapt, aceasta a fost mai mult sau mai puþin exactce a spus Egon Krenz câteva zile mai târziu ºi iarãºi s-au auzit comentarii despreprofeþia mea. Dar existã lucruri care se vãd mai bine de la distanþã decât dininterior: pentru a putea fi capabili sã se concentreze asupra douã sau trei punctecentrale, oamenii din interior ºtiu pur ºi simplu prea multe. De exemplu, din câtecunosc, cea mai bunã carte despre Norvegia e scrisã de un american, DavidRodnick: The Norwegians: A Study in National Culture, Washington D.C., PublicAffairs Press, 1955. El ne-a vãzut ca pe un fel de populaþie indigenã, obiectde studiu pentru antropologi. El avea o teorie, o viziune de ansamblu ºi dispuneade abilitatea de a se concentra asupra esenþei noastre de norvegieni. Pe scurt,era unul dintre cei mai buni sociologi. Studiul viitorului este în sine tot o ºtiinþãsocialã. Luaþi ceva distanþã de nuanþe. Concentraþi-vã asupra unui punctde sprijin al istoriei.

(Traducere de Gabriela Cãluþiu Sonnenberg a secþiunii Future Studies and the Future,din autobiografia lui Johan Galtung On the Peace Path Through the World, în cursde apariþie în limba românã la Editura Tiparg, Piteºti.)

Currtea de la Arrgeºº

Nevoia dde rromânism

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 1111

Ca sstructurã aa llecþiilor, dascãlii locali pur ºisimplu adaptau ºi predau dupã manualeleromâneºti din Vechiul Regat. La sfârºitul

secolului al XIX-lea a venit ºi o anumitã politicãdinspre regalitatea românã, dinspre elitele politice,dinspre Academia Românã, au ajuns manuale pecare le-am regãsit în zona aceasta foarte importantã.Din punctul de vedere al faptelor de istorie, un rolesenþial l-au avut organizaþii cum a fost AsociaþiuneaASTRA, care prin ample campanii de culturalizare aridicat nivelul de cunoaºtere al oamenilor de la sate.

Legãturile spirituale cu cele douã provinciiromâneºti unite au dezvoltat conºtiinþa drepturilorcare reveneau statutului românilor de populaþiemajoritarã în teritoriile sub ocupaþie strãinã.Dupã realizarea Marii Uniri, tot ºcolii ºi mai alesînvãþãmântului primar le-a revenit nobila misiunede cultivare a ideii de identitate naþionalã ºi decomuniune a tradiþiilor istorice ºi a modernizãriiîn curs a întregii societãþi româneºti. În marileaglomeraþii urbane ritmul unei vieþi în expansiunetrepida, în Ticera ajungeau ecourile îndepãrtate aleunor evenimente care aveau sã-l pustiascã treptat.

Ovidiu BBaron: Satul avea douã-trei sute delocuitori, nu a existat niciodatã o aglomerare masivãºi numãrul locuitorilor s-a restrâns tot mai mult,pentru ca la începutul secolului al XX-lea sã ajungã ºila ºaptezeci de suflete. Mai ales tinerii au plecat spreoraºele din zonã, pentru cã simþeau cã nu se mai potdescurca în satul natal. Pe de altã parte, deveniserãcunoscute tentaþiile lumii noi. La Ticera nu a existatniciodatã electricitate, nu au existat facilitãþi pecare, ieºind pentru participarea la târguri, pentruevenimentele vremii, localnicii le descopereaufascinaþi. În general, oamenii de la munte trãiaudupã legile lor, chiar ºi în perioada imperiilor eiºi-au alcãtuit propriile coduri specifice unor comunitãþiînchise. La sfârºitul secolului al XIX-lea existaun foarte puternic curent de afirmare a identitãþiinaþionale. Se punea foarte mult accent nu doarla noi, ci la majoritatea popoarelor europene, pespecificul naþional, pe trãsãturile locale, pe ceea ceera reprezentativ pentru o naþiune. Valorile transmisede ºcolile româneºti cum era cea din Ticera erauromânismul, apartenenþa la tradiþia ºi la spiritulpoporului român ºi, dincolo de aceste repere, ceea ceîi unea pe ei ca sã reziste sub forma unei comunitãþiînchegate. Tot timpul oamenii de munte au fost foartecurajoºi, foarte inventivi în a-ºi croi condiþii de viaþãbune. ªcoala a fost o deschidere imensã pentru ei,întregul areal era foarte bogat ºi datoritã resurselorde aur, dar nu neapãrat satul acela. În Ticera auexistat douã repere esenþiale pentru o comunitateatât de micã: ºcoala ºi biserica. Biserica a fost unuldintre motivele pentru care unii sãteni au mãrturisitcã au pãrãsit locul, pentru cã biserica a fost trãsnitãde douã ori ºi a ars pânã la temelie. Oamenii auconsiderat acesta un semn rãu ºi au ales sã semute de acolo. Bogãþia zonei i-a fãcut pe mulþisã-ºi abandoneze gospodãriile ºi s-au îndreptat cãtrezona Bradului, unde funcþionau extracþii aurifere.

ªcoala, în perioada de prosperitate a satului,era un loc primordial de întâlnire, în care localnicii secunoºteau unii pe alþii, aflau ce se întâmpla în lumealargã, învãþau despre om, despre viaþã în general,despre comunitatea mai largã româneascã, din carefãceau parte. Poate de aceea oamenii ºi-au doritfoarte mult sã salveze ºcoala. La mulþi ani dupãabandonarea satului, vârstnicii le-au relatatcercetãtorilor cã urcau periodic sã vadã stareaîn care se afla clãdirea. ªcoala genera mai multdecât o nostalgie, era o valoare fundamentalãde spirit care þinea de o tradiþie cultivatã pentrulocaºul acesta al luminii, al cunoaºterii.

Lucian RRobu: Nu era nevoie de foarte multecuvinte pentru oamenii locului pentru a înþelege

cã ºcoala îi construise demni ºi verticali. Amdescoperit mãrturii despre modul în care comunitateas-a mobilizat ca sã-ºi ridice o ºcoalã ºi ulterior sã oîntreþinã, despre modul în care sãtenii se întâlneau sãdezbatã implicarea lor pentru croirea viitorului copiilorlor. Aº adãuga un fapt istoric: accesul la lemn camaterial de construcþie, dar ºi pentru combustibilîn gospodãrie, atât în perioada Imperiului Austriac,cât ºi în cea a dualismului, nu era atât de simplu pecât pãrea. Fiecare familie avea dreptul la o anumitãcantitate monitorizatã de stat, dar sãtenii au donato parte din cota cuvenitã ca sã fie ridicatã ºcoalaºi apoi sã asigure lemnele de foc pentru perioada deiarnã. Este o notã a ataºamentului faþã de ºcoalã careper identitar, depozitarul unor valori fundamentale.

Au existat particularitãþi în desfãºurarea educaþieiprimare în Transilvania, unde procesul de învãþãmântîn ceea ce priveºte comunitãþile rurale se desfãºurafoarte dificil din cauza impedimentelor politice,ceea ce a impus un fel de alfabetizare ºi de pornirede la un nivel mai scãzut al elevilor.

Ovidiu BBaron: În zona moþilor existau instituþiicare sudau comunitatea, care se transformau îninstrumente de rezistenþã pentru pãstrarea identitãþiicomunitãþilor respective. Faptul cã unele dintreacestea erau izolate fizic prezenta un dezavantaj,pentru cã participau cu greu la întâlniri ºi schimburicu locuitorii altor regiuni, se dezvoltau numai prinresurse proprii. Faptul cã erau oarecum izolaþia reprezentat, de asemenea, dupã cum vedemdin mãrturiile localnicilor, ºi un avantaj. Satul afost ºi el victima prigoanei în perioade de restriºte.Dupã luptele lui Avram Iancu, a suportat pedepseleungureºti, pentru cã se afla în zona în care seprodusese revolta. Dar, în alte situaþii, comunitatea,

ca spaþiu închis, a pãstrat avantajele unui mic paradisºi aºa ºi-l imagineazã ºi ºi-l amintesc vârstnicii.

Asemenea mãrturii pãlesc tot mai mult odatãcu trecerea timpului. Revigorarea culturii sãteºti ºiintegrarea valorilor ei în patrimoniul românismuluirevin unor iniþiative cum este cea a Muzeului dinDumbrava Sibiului. Dimensiunea semnificativã aacestui proces are nevoie de anvergurã naþionalãpentru ca el sã fie cuprinzãtor ºi permanent.

Ovidiu BBaron: Este nevoie de implicareaautoritãþilor. Dacã în diverse epoci participareaacestora þinea mai degrabã de un interes politicdecât de un interes cultural ºi de interesul pentrueducaþie, în prezent autoritãþile ar trebui cu adevãratsã reacþioneze pentru cã deja este foarte târziu.Trebuie sã se revigoreze educaþia, în primul rând lasate. Românismul este exact ceea ce cu greu reuºimsã identificãm în urma bulversãrii generale a societãþiidin ultimele decenii. În momentul de faþã, valorilesunt cele europene sau cele globale. Valorile specificromâneºti sunt tocmai acestea, pe care noi leprezentãm în Muzeul Civilizaþiei Populare TradiþionaleASTRA. Este vorba de arhitectura tradiþionalã, deBiserica creºtin-ortodoxã ºi rolul ei în satul românesc,felul în care ºcoala româneascã, chiar ºi în comunitãþidintre acestea izolate, a reuºit sã clãdeascã ºi sãridice caractere, faptul cã în astfel de comunitãþioamenii erau foarte uniþi, foarte apropiaþi de locurileîn care trãiau ºi de resursele acestora, de spaþiul careîi definea ºi pe care la rândul lor îl particularizau prinmunca ºi viaþa lor, meºteºugurile româneºti care i-auajutat pe localnici sã-ºi clãdeascã cu propriile mâinicele necesare existenþei, de la utilitar pânã la frumos,de la obiectul pentru uz casnic pânã la cel decorativ.În asemenea comunitãþi oamenii îºi pictau icoanecare dovedesc cã sãtenii, femei ºi bãrbaþi, au simþitnevoia sã-ºi creeze singuri asemenea obiecte, sã-ºialcãtuiascã prin resursele lor, cu mâinile lor, un micunivers al familiei în primul rând ºi al comunitãþiiextinse. De aceea, meºteºugurile româneºti, reþetelespecific româneºti, ceea ce ne defineºte pe noica fire, felul în care au trãit ai noºtri de-a lungulsecolelor, toate lucrurile acestea þinem neapãrat sãle aducem permanent în atenþie ºi sã le prezentãmîn cadrul comunitãþii globale aºa cum erau eleacum câteva secole ºi sã demonstrãm tuturor cãele reprezintã valori actuale. Veºmântul românescaratã cã românii au avut dintotdeauna creativitate,au avut haine reprezentative, românii au ºtiut sãconvieþuiascã. Asociaþiunea ASTRA, începândcu 1861, practic asta a dorit sã facã, pe lângãconferinþele de culturalizare organizate în toatãþara, pe lângã bisericile pe care le-a ridicat, pe lângãbibliotecile publice înfiinþate ºi multe altele, ºi-a doritsã acumuleze obiecte de uz casnic, decorative,de port, care reprezintã cu adevãrat românismulºi care sã fie mãrci identitare ale noastre, arãtândlumii întregi cã existãm ºi ne individualizãm canaþiune ºi putem oricând sã avem astfel de mãrcipe care sã le prezentãm tuturor. De asta a fost creat,de fapt, Muzeul ASTRA, iniþial Muzeul Asociaþiunii.Colecþia iniþialã era menitã sã probeze românismul,sã probeze creativitatea noastrã.

Lacrima AAneiDarie MMagheru

(pseudonim aal llui AAurel ZZahariaMoldoveanu; 225 ooctombrie 11923,Lunca CCâlnicului, jjudeþul BBraºov ––25 ooctombrie 11983, BBraºov), ppoet,prozator ººi ddramaturg. LLiceulla BBraºov, sstudii dde aactorie llaConservatorul DDramatic ddin IIaºi,între 11948 ººi 11950. AActor lla BBraºov,Ploieºti, AArad ººi BBotoºani, pprofesorla ªªcoala PPopularã dde AArtã ddinBraºov. DDebuteazã eeditorial îîn1941, ccu pplacheta Cu bbarda-nn pporþiide vveac. Colaboreazã ccu vversuri,prozã, tteatru lla Lupta MMoldoveii,

Astra, RRomâniia lliiterarã, TTriibuna, LLuceafãrul, VVatra, IIaºul lliiterar º.a.Alte vvolume ppublicate îîn ttimpul vvieþii: Eu, MMeºterul MManole, PPoeme(1968), Capriichos (1970), Schiiþe iiconografiice (1973), Guerniica (1974),Zeu oorb ccu fflorii (1982). PPostum, ii sse eediteazã Exclusiiv ttaurii (1991),Nemuriitorul îîn ssoliitudiine ººii ddurerea (roman, 11995), Pygmaliion ººii aaltepoeme (1996), Forum TTraiianii (1998), Cãrãmiida ccu mmâner (2006).

Eu, MMeºterul MManole

ci, mmãnãstirea, îînflorind ssub ppiatrã, cca salcâmul ssingur îîn pponor ººi-nn ssmidã, ca uun ssalcâm, cca uun ssalcâm uurca ºi tte-aa ccuprins ccu mmâni dde ccãrãmidã...

simt bbolta ssub mmistrie, aaluat dospindu-ººi ’’naltul îîn ccopãi dde vvreme! Neagoe bbiruri ggrele aa lluat de-aa pplãmãdit iinele rreci ººi ssteme...

ºi lle zzideºte-aaici, sstârnind sstrigoi! dar zzidul sscorburi ccascã, pputred llemn... eu þþi-aam cculcat îîn ppiatrã ssânii ggoi ºi ccoapsa ccu mmiros dde uuntdelemn!

...stai ddreaptã-nn zzid, ººi-ii zzidul ddrept aacum... cu ffiecare llespede ssubþire,

ce tte-nnfãºoarã-nn ppiatrã cca uun ffum, se nnãruie îîn mmine-oo mmãnãstire!

mã ttem ccã-nn ssearã, zzborul ccând ººi-oo ccreºte cupola ggrea sspre cceruri llargi ccurgând, viroaga ssã nn-oo ssoarbã cca uun ccleºte, pe sschelele ttopite pprea ccurând...

vai, mmãnãstirea îînflorind ssub ppiatrã cca salcâmul ssingur îîn pponor ººi-nn ssmidã, ca uun ssalcâm, cca uun ssalcâm uurca ºi tte-aa ccuprins ccu mmâni dde ccãrãmidã...!

iar ccei cce bbuze-nntind sspre ttencuialã nu zzid aau ssãrutat, cci uumeri ggoi. sta mmut NNeagoe... ooglinditã llung vãzu-nn ppotire ccoapsa tta, aapoi!

(Din vvolumul Pygmaliion ººii aalte ppoeme,Editura AArania, BBraºov, 11996)

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220151122

BBiisseerriicciillee oorrooppssiittee aallee TTrraannssnniissttrriieeiiMarrian NNENCESCU

Actuala EEpiscopie OOrtodoxã aa DDubãsarilorºi a toatã Transnistria continuã activitateaMisiunii Ortodoxe Române din Transnistria,

structurã canonicã a Bisericii Ortodoxe Române,înfiinþatã la 15 august 1942, iniþial cu sediul laTiraspol, apoi, din luna octombrie a aceluiaºi an,la Odesa. Misiunea a desfãºurat lucrare misionarãortodoxã pe teritoriul situat între Nistru ºi Bug, aflattemporar sub administraþie româneascã, ºi carecuprindea o suprafaþã de aproximativ 39.000 kmpºi o populaþie, preponderent ruralã, de circa2.320.000 de suflete. Administrativ, teritoriulera în grija Guvernãmântului Transnistriei,organizat pe judeþe, raioane ºi comune(18 suburbane ºi 1.363 rurale), având încomponenþã ºi 2 oraºe (Odesa ºi Tiraspol).

Anterior constituirii Misiunii Ortodoxe Române,începând din septembrie 1941, în zonã ºi-audesfãºurat activitatea mai multe echipe de preoþimisionari, sosiþi din toatã þara, începând cu echipaArhiepiscopiei Chiºinãului, avându-l înfrunte pe pãrintele Teodor Rudiev, apoicea a Episcopiei Huºilor, sub oblãduireaepiscopului Grigore Leu, ºi, în fine,echipa Mitropoliei Sibiului ºi Fãgãraºului,condusã de Mitropolitul Nicolae Colan.Dupã luna octombrie 1941, numãrulpreoþilor misionari aflaþi în vizite canoniceîn Transnistria a sporit considerabil,înregistrându-se prezenþã temporarã, laTiraspol, a Mitropolitului Olteniei, Nifon,a Episcopului Oradei, apoi a EpiscopuluiCetãþii Albe – Ismail, Policarp, ºi, în fine,a Episcopului Armatei, Partenie Ciopron.

Odatã înfiinþatã oficial, MisiuneaOrtodoxã Românã, condusã dearhimandritul Antim Nica (1908-1994),fost profesor la Facultatea de TeologieOrtodoxã din Bucureºti, a avut sediul laTiraspol, iar din luna octombrie, acelaºi an, odatãcu numirea Mitropolitului Visarion Puiu (1879-1964),la Odesa. Aici a funcþionat ºi Cancelaria Misiunii,care cuprindea un numãr de 48 de posturi (consilierimitropolitani, inspectori bisericeºti, un revizorfinanciar ºi câþiva ºefi de servicii, implicaþi directîn activitãþile comune ale Misiunii – administrativ,arhitectural ºi cultural).

Constituirea administraþiei româneºti înTransnistria, în timpul celui de-Al Doilea RãzboiMondial, este un subiect ocultat adesea de istoriciiromâni ºi strãini, din motive lesne de înþeles. Istoricvorbind, temeiurile acestui demers se aflã în deciziamareºalului Antonescu de a continua ofensiva spreBug, începând cu luna august 1941, dupã eliberareaBasarabiei ºi a Bucovinei de Nord. Cu toate cã,în þarã, o astfel de decizie cu consecinþe nebãnuitepentru desfãºurarea ulterioarã a rãzboiului a stârnitaprige controverse, finalizate prin înlãturarea dela putere a mareºalului, prin actul de la 23 August1944, privitã prin prisma relaþiei cu aliatul german,a însemnat deschiderea unor noi zone de cooperaremilitarã, dar ºi economicã, pe frontul de Est.

În aacest ssens, ca urmare a solicitãrii scrisea lui Hitler, din 14 august 1941, de a continuaactivitãþile operative, prin cucerirea peninsulei

Crimeea, Antonescu decide ca unitãþi rapide aleArmatei Române (Corpul de Cavalerie, BrigadaMecanizatã ºi Corpul Vânãtorilor de Munte) sãparticipe, sub comandã germanã, în cadrul operaþiilormilitare de la rãsãrit de Nipru, scopul final fiindacela de „salvare a civilizaþiei, dreptãþii ºi eliberãriipopoarelor oprimate”. Pentru asigurarea pazei,ordinii ºi siguranþei teritoriului dintre Bug ºi Nistruºi, prin extensie, a întregii Basarabii, Germania,prin vocea fuhrerului, propune României sã-ºi asumerãspunderea „administrãrii ºi exploatãrii economice”a zonei, condiþie acceptatã parþial de partea românã,prin Acordul de la Tighina, din 30 august 1941.De remarcat este însã faptul cã România nuºi-a asumat definitiv acest acord, în sensulcã nu a precizat niciodatã dacã Transnistriava rãmâne definitiv sub administraþie româneascãºi nici nu a considerat cã noul teritoriu ar fi ocompensaþie la pierderea Ardealului de Nord.

Din contrã, ocupaþia Transnistriei s-a fãcut

mai degrabã din considerente militare ºi strategice,legate de continuarea rãzboiului, iar exploatareaeconomicã era vãzutã ca o compensaþie faþã deocuparea Basarabiei de cãtre U.R.S.S. Aceastãpoziþie este confirmatã, de altfel, ºi într-un Raportde Cercetare ºi Analizã al Oficiului American pentruServicii Strategice (din decembrie 1943) în carese precizeazã cã: „Antonescu a respins toatepropunerile ca Transnistria sã fie anexatã laRomânia, cu toate eforturile germanilor de a-lconvinge pe recalcitrantul lor aliat (s.n.) sã accepteacest dar drept compensaþie pentru pierdereaTransilvaniei de Nord” (Prof. Vasile Stancu, O paginãuitatã din istoria Românilor – administraþia civilãromâneascã din Transnistria, rev. Condeiul Ardelean).

În ce priveºte Biserica transnistreanã, vomsemnala cã aceasta a fost subordonatã din vechimeBisericii române, pe motiv cã, încã de la 1574,voievodul moldovean Ioan Vodã Armeanul numeaacest teritoriu „Þara noastrã a Moldovei de dincolo

de Nistru”. La fel,în 1681, domnitorulGheorghe Ghica,în calitate de„Despot al Moldoveiºi al Ucrainei”,deþinea ºidemnitatea dehatman pentruzona transnistreanã,astfel încât se poatespune fãrã greºcã „hotarul etnic atrecut Nistrul”. Certeste cã în secolulal XVIII-lea, boieriimoldoveni, inclusiv

familiile Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Sturza,dar ºi alþii, deþineau moºii întinse peste Nistru, iarun recensãmânt oficial din 1793 indica, din 67 desate existente, 49 ca fiind exclusiv româneºti.

În aaceste ccondiþii, Mitropolitul Suceveihirotoniseºte, la 1657, pe Lazãr Brancovici drept„episcop de Cerniºor”, iar un secol mai târziu,

în 1769, într-un act emis de Episcopia de Tighinase precizeazã cã: „Mitropolitul Proilavei (Brãila)ºi al Tamarovei (Reni) este ºi al tuturor marginilorDunãrii ºi Nistrului, ca ºi al întregii Ucraine a Hanului”(E.ªt. Holban, Figuri basarabene, în Rev. Basarabia,nr. 1/1992).

În alte documente se vorbeºte despre jurisdicþiaEpiscopiei Huºilor asupra teritoriului transnistrean, iar,dupã 1792, datã când ruºii ating Nistrul, Transnistriaaparþine Bisericii de Ecaterinoslav, episcop fiindun etnic român, Gavril Bãnulescu-Bodoni, a cãruiautoritate se întindea inclusiv în þinutul Oceacovului,unde locuiesc „moldoveni, vlahi, greci, bulgari ºicoloniºti de diferite neamuri, însã ruºi foarte puþini”(ªt. Ciobanu, Cultura româneascã în Basarabia,Chiºinãu, 1992, p. 23). La aceastã datã, pe malulstâng al Nistrului, pânã la Bug, erau aproximativ100 de biserici româneºti, majoritatea aparþinândunor grupuri compacte de coloniºti sosiþi dinPrincipate, dar ºi din Transilvania, tentaþi, în vremealui Al.I. Mavrocordat, sã se aºeze în aceastã„Nouã Moldovã”, mai ales prin prisma unor avantajede naturã economicã (v. N. Iorga, Românii depeste Nistru, în Basarabia, nr. 11/1992, p. 89).

Documentele vorbesc chiar de o migraþiemasivã, de aproximativ 2.000 de familii de români,cu 15 biserici, stabiliþi la 1783 dincolo de Bug. Lafel, se fãceau colonizãri masive în Crimeea, pânãîn Caucaz ºi Donbas, majoritatea noilor veniþi fiindciobani din Transilvania. Ca dovadã în acest senssunt mãrturiile lui Al. Golopenþia, care a efectuatcercetãri etno-sociologice în Transnistria, între 1942ºi 1944, constatând, de pildã, cã în zona Mãrii deAzov mai trãiau urmaºi ai coloniºtilor din 1783, caresusþineau cã strãmoºii lor primiserã, la strãmutare,câte 50 de hectare de teren, o pereche de boi ºiscutiri de impozite pe 50 de ani (Ion Nistor, Istoriaromânilor din Transnistria, Bucureºti, 1995, p. 27).

A tãgãdui, în acestecondiþii, prezenþa elementuluiromânesc în Basarabia ºi înguberniile învecinate (Podoliaºi Herson), este un nonsenscâtã vreme chiar ºi uniiînvãþaþi ruºi admit cã„Moldovenii ce locuiesc înMoldova ºi Basarabia suntromâni”. Dovada cea maipregnantã în sprijinul acestor afirmaþii o reprezintãtoponimia zonei, care abundã în denumiri precumCioban, Voloºovca, Troianca, Mãlai (în regiuneaCherson) sau Moldovca, Moldovscaia, Pãdureþ,Urâta, ªerbani, ªura etc. De altfel, istoricul aromânTheodor Burada, citat de Nicolae Iorga (op. cit.,p. 92), identificã, de pildã, în 1893, numai îngubernia Cherson, nu mai puþin de 20 de localitãþicu nume specifice, iar în regiunea Podolia tot atâtea,cu totul numãrul satelor româneºti din Transnistriafiind estimat, la începutul secolului al XX-lea,la peste 400 (Ion Nistor, op. cit., p. 35).

Nu eeste dde mmirare ccã, în aceste condiþii,apare ºi o miºcare de „reintroducere”a limbii române în biserici, susþinutã, între

1909 ºi 1913, de ieromonahul Inochentie, care difuza,la Balta, românilor veniþi în pelerinaj, gazete în limbalor, scrise în alfabet latin. Ridicat de cazaci ºi închis,Inochentie va fi apãrat de þãrani; în timpul tulburãrilorsurvenite au pierit peste 60 de persoane. În final,miºcarea lui Inochentie s-a dovedit beneficã,autoritãþile sfârºind prin a accepta folosirealimbii române în biserici.

Mai târziu, în 1917, pe fundalul redeºteptãriiconºtiinþei naþionale a românilor din fostul imperiuþarist, Congresul învãþãtorilor români din Rusia, þinutla Odesa, hotãrãºte ca, pe viitor, românii transnistrenisã dispunã de serviciu divin în limba lor, sã seînfiinþeze un inspectorat ºcolar românesc, o episcopiela Dubãsari ºi un seminar la Odesa. Aceleaºi deciziile ia ºi Congresul ostãºesc moldovenesc, caredecide, între altele, cã românii de peste Nistru,din Caucaz ºi Siberia au aceleaºi drepturi caromânii basarabeni, în acest sens rezervându-leºi 10 mandate în Sfatul Þãrii.

Drept urmare, la 17 decembrie 1917, primulCongres al Românilor Transnistreni dispuneintroducerea limbii române, cu alfabet latin, înºcoli ºi biserici, tipãrirea de gazete proprii, inclusivconstituirea unui batalion românesc, ostaºii urmândsã primeascã de la autoritãþile locale echipament,armament ºi local pentru cazarmã. Semnificativeste ºi faptul cã acest Congres s-a þinut sub semnultricolorului ºi sub deviza „Slavã Moldovei slobode”.Din pãcate, aceste revendicãri radicale nu s-aufinalizat în sensul dorit de românii transnistreni,România nerevendicând Transnistria la Conferinþade Pace de la Paris.

Drept uurmare, cei peste 600.000 de românide la frontiera esticã (conform estimãriloristoricului Ion Nistor, p. 49) ºi-au

continuat calvarul, suferind, dupã 1922, ca urmare aintransigenþei lor politice, deportãri în masã. Cu toatecã, oficial, Guvernul sovietic admitea, la 3 august1923, cã „toate naþionalitãþile republicii au deplinãlibertate în folosirea limbii materne”, crearea, la 12octombrie 1924, a Republicii Autonome SocialisteSovietice Moldoveneascã (R.A.S.S.M.), cu capitalala Balta, a întrerupt cvasi-total orice legãturi cu limbaºi cultura româneascã. Noul stat creat „între Rusiaºi noi”, cum îl numea cu deplinã luciditate VintilãBrãtianu, a urmãrit prin toate mijloacele sã ascundãunei populaþii cu totul neºtiutoare din ce neamse trage, care le sunt limba ºi credinþa adevãrate.Sub noua administraþie sovieticã intelectualitatearomâneascã are cel mai mult de suferit, atrocitãþilestaliniste constând în deportãri, colectivizare forþatãºi uneori chiar crime (cum a fost cazul în satulpatriotului moldovean Toma Jalbã, Butor, din raionulGrigoriopol, unde bãrbaþii valizi au fost decimaþi caurmare a curajului de a se înscrie în primul Batalionromânesc din Transnistria; Ion Nistor, op. cit., p. 65).

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 1133

La ffel, eerau vvânaþi ººi uuciºi rromânii care, din disperare, încercausã treacã Nistrul ºi sã se refugieze în Basarabia, devenitãparte a Regatului României. Dupã fatidica zi de 28 iunie 1940,

când s-a decis cedarea Basarabiei ºi a Bucovinei de Nord, autoritãþilesovietice, „la rugãmintea organizatorilor Moldovei”, înainteazã SovietuluiSuprem al U.R.S.S. propunerea ca locuitorii Basarabiei sã se uneascãcu cei ai R.A.S.S.M., luând astfel fiinþã Republica confederativã S.S.M.,care, la rândul ei, hotãrãºte „cedarea cãtre Ucraina” a Bucovineide Nord, dar ºi a þinuturilor Hotinului, Cetãþii Albe ºi Chiliei, ca ºi araioanelor Codâma, Balta ºi Percian. Practic, Basarabia, ºi odatã cu eaTransnistria, erau încã o datã sacrificate în favoarea colosului sovietic.

Se poate spune, aºadar, cã, exceptând perioada 19 august 1941 –29 ianuarie 1944, când Transnistria s-a aflat sub administraþietemporarã româneascã, în cele aproape nouã decenii trecute de la 12octombrie 1924, când a luat fiinþã R.A.S.S.M., elementul românesc ascãzut de aproape 4 ori (de la 600.000 de etnici români, consemnaþi de istoriculIon Nistor, la puþin peste 150.000, cum reiese dintr-un recensãmânt din 1989).În acelaºi timp, limba ºi credinþa strãmoºeascã s-au diminuat pânã la a deveni„alin în durerea ce ne încearcã”.

Pânã în ziua când politicienii noºtri vor gãsi cã a sosit momentul, anticipatcândva de Corneliu Coposu, anume cã „Integritatea noastrã teritorialã, pânã lafrontiera esticã a neamului este obligaþie sfântã”, nu ne rãmâne decât sã plângemsoarta celor 12 milioane de români, inclusiv a fraþilor transnistreni, care nu auacces la limba ºi cultura lor. Pânã atunci, sã ne amintim cã în Transnistria (oficialR.A.S.S.M.), în 1941, dupã 23 de ani de putere sovieticã, nu mai funcþiona decâto singurã bisericã ortodoxã, situatã în Cimitirul nr. 2 din Odesa, avându-l ca parohpe singurul preot de origine românã din regiune, Vasile Braga. În rest, din cele891 de biserici parohiale sau mãnãstireºti, câte funcþionau în 1917, nu mai erauîn picioare, în 1941, decât 363, toate fãrã excepþie transformate în localuri cudestinaþie profanã (magazii, depozite sau, de cele mai multe ori, cinematografesau cluburi sãteºti), restul de 527 de biserici fiind fie demolate (258), fie parþialdistruse (269). La fel, din cele 13 mãnãstiri ºi schituri consemnate în 1917,nu mai funcþiona, în 1941, nici unul.

Date ssuplimentare ddespre aacest ffenomen aflãm din Anuarul misiuniibisericeºti ortodoxe române pentru Transnistria, pe anul 1943, tipãritla Odesa, document cu totul inedit (date fiind conþinutul ºi împrejurãrile

editãrii lui), aflat în arhiva ºi biblioteca privatã a d-lui Ion C. Rogojanu,din Bucureºti.

Din Anuar reþinem cã, la 15 octombrie 1943, personalul Misiunii, condusã demitropolitul Visarion Puiu (de la 16 noiembrie 1943), preot vicar fiind arhimandritulAntim Nica, era compus dintr-un numãr de 48 persoane (care-i includea ºi pelucrãtorii de la tipografie ºi dactilografele de limba rusã), iar numãrul protoieriilorde judeþe era de 14, majoritatea preoþilor aflaþi pe funcþii fiind numiþi în intervalul1942-43. Cu totul, la 1 noiembrie 1943, erau în Transnistria 617 preoþi ºi diaconi„din þarã ºi localnici”, care slujeau în comunitãþile moldoveneºti (62), mixte (98)ºi ruso-ucrainene (447).

În ce priveºte situaþia bisericilor ºi a caselor de rugãciune, se consemneazãcã, faþã de anul 1941, când numai o singurã bisericã se mai afla în funcþiune(cea de la Odesa), la 15 octombrie 1943 erau deja reparate ºi redate cultului474 de biserici (19 cu sprijinul Armatei române ºi una cu sprijinul Armateigermane), alte 118 fiind în curs de reparaþie, în vreme ce numãrul bisericilorruinate era, încã, de 258. Cu sprijinul unitãþilor Armatei române fuseserã dejareparate Catedrala din Balta (cu concursul Diviziei 3 pazã, aflatã sub comandageneralului Polihon Dumitrescu), Biserica din Berzovca (reparatã de Regimentul3 cavalerie, condus de colonelul I. Brãtianu), Catedrala din Iampol (pentrucare Garnizoana localã a donat suma de 1.000 de ruble moldoveneºti ºi a pusla dispoziþie 6 meºteri). Alte biserici, reparate cu îndemnul ºi stãruinþa unorcomandanþi de regimente ºi batalioane, erau cele situate în judeþele Dubãsari,Jugastru, Odesa (4 biserici), Tiraspol ºi Ovidiopol (7 biserici, dintre care ceadin localitatea Troiþa, cu hramul „Sf. Gheorghe”, fusese reparatã de RegimentulMihai Viteazul, iar cea de la Iarca, de militarii din subordinea locotenentului

Filip Alexandru, din Jandarmerie).Tipografia Misiunii a publicat, odatã cu revista

Transnistria creºtinã (trimestrial, anul I ºi II, 1942-43),un numãr de 8 cãrþi de cult, majoritatea în câte5.000 de exemplare. De remarcat este ºi lucrareaarhimandritului Antim Nica Viaþa religioasã înTransnistria, apãrutã în 1.000 de exemplare. Deasemenea, pentru populaþia rusofonã s-au tipãrit 11titluri, majoritatea cãrþi de rugãciuni, dar ºi calendare.Prin grija arhimandritului Iuliu Scriban, la Dubãsari aluat fiinþã un seminar teologic ortodox, având, în anulºcolar 1942-43 douã clase. Cu totul, au urmat regulatºcoala un numãr de 42 de elevi seminariºti, fii demoldoveni din Transnistria, cãrora ºcoala le-a acordatgratuit cazare, întreþinere ºi cãrþi. Concomitent, un alt

seminar s-a deschis la Odesa, în cartierul Moldovanca, fiind frecventat în 1943de 81 de candidaþi, „de toate vârstele”, inclusiv foºti absolvenþi de teologie, cu saufãrã diplomã, din fostul regim þarist, care nu apucaserã sã intre în rândul clerului.Cu totul, au absolvit seminarul din Odesa 50 de preoþi, care, din toamna anului1943, au fost „chemaþi la propovãduire”.

Tot lla OOdesa, MMisiunea OOrtodoxã RRomânã a deschis un numãr de4 orfelinate pentru copii de la 4 la 10 ani, precum ºi un azil de femeibãtrâne. De asemenea, au fost constituite 5 mãnãstiri ºi un schit, aceasta

în condiþiile în care „elemente cãlugãreºti lipseau cu desãvârºire, fiind ucise debolºevici” (Anuarul, op. cit., p. 16). ªi mai adaugã autorii cãrþii: „Misia îi sprijinã,totuºi, dar fãrã bunã nãdejde”. În ce priveºte situaþia propriu-zisã a bisericilorparohiale, tabelul care se înfãþiºa, în 1941, la preluarea Transnistriei, era cu totuldezolant. Aproape cã nu exista bisericã sã nu fi fost devastatã, jefuitã ºi, în celmai bun caz, transformatã în grajd, magazie sau club. La fel, cimitirele aparþinândacestor lãcaºuri erau, în mare parte, distruse. Multe dintre biserici dispuseserã,înainte de 1917, de terenuri arabile, iar în unele sate funcþionau chiar ºi bibliotecipublice. La intrarea în funcþie a administraþiei româneºti, parohiile erau cudesãvârºire sãrace.

Câteva cazuri privind destinul bisericilor oropsite ale Transnistriei suntedificatoare. Astfel, la instalarea Î.P.S. Visarion Puiu ca episcop de Hotin,în 1923, oraºul Balta avea o singurã bisericã, raportatã la 10.000 de locuitori.Prin grija noului vlãdicã s-a ridicat o mãreaþã catedralã, în stil neo-românesc,inauguratã la 2 iunie 1935. Tot la Balta mai fuseserã construite, în decurs de10 ani, Bisericile Sf. Petru ºi Pavel (1929), Sfinþii Arhangheli, Adormirea MaiciiDomnului ºi Sf. Cuvioasã Parascheva (1935), precum ºi Schitul Episcopiei. Dupãvenirea comuniºtilor, în picioare a rãmas numai Catedrala, în vreme ce BisericaSf. Cuvioasã Parascheva, construitã dupã modelul catedralei din Curtea deArgeº, având douã turle rãsucite, a fost deposedatã de odoare ºi transformatã înplanetarium. O soartã similarã a avut Catedrala din Odesa, cu hramul NaºtereaMaicii Domnului, metoc al Mãnãstirii Sf. Ilie de la Muntele Athos, ziditã în 1897 dearhimandritul Gavriil Bodoni. Biserica a fost, sub bolºevici, magazie de zarzavat,fiind reclãditã cu ajutoare bãneºti de la Guvernãmântul Transnistriei ºi resfinþitãla 6 decembrie 1941. Tot în Odesa a început, în 1942, construcþia noii catedrale,pe locul unei foste biserici folosite de comuniºti ca arhivã. Cu totul, în oraºulOdesa funcþionau în 1943, sub administraþia româneascã, 27 de bisericiºi 3 capele, toate reconstruite ºi dotate, având un numãr corespunzãtorde personal licenþiat, slujitori ºi cântãreþi. Dintre acestea, se distinge Capelacu hramul Alexandru Nevschi, din incinta Universitãþii, sfinþitã la 1 mai 1865,transformatã sub comuniºti în salã de sport, apoi resfinþitã ºi redatã cultuluiortodox de Î.P.S. Visarion, mitropolitul Transnistriei, la 22 aprilie 1943.

Din pãcate, ºi astãzi continuã tendinþele centrifuge care au împiedicataccesul la o viaþã culturalã naþionalã fireascã al românilor transnistreni. Intereseleruseºti în zonã sunt încã active, dovadã fiind conflictul început în 1992 ºi încãnesoluþionat. Pentru cei, încã, 40 la sutã de români din zonã, pentru cei peste700 de elevi ai ªcolii nr. 20 din Tiraspol, singura unde se studiazã în grafielatinã, meritã orice efort de recunoaºtere ºi ajutor (cât nu e prea târziu).

În ccondiþiile îîn ccare,dupã pprima CCruciadã,la începutul secolului al

XII-lea, pelerinii se îndreptauspre Ierusalim pe un drumbântuit de briganzi, 9 cavalericatolici au decis sã formezeun grup de oprire a tâlharilorºi protecþie a cãlãtorilor.

Ei nu au pretins nimic de la regele Baudouin II alIerusalimului (1118-1131), fost conte de Edessa,ºi nici de la Biserica Catolicã. Trãiau de ceea ceprimeau de la cãlãtorii protejaþi de ei. În anul 1119,mai probabil decât în anul 1118, în oraºul Ierusalim,au depus jurãmântul de credinþã în faþa regelui,a patriarhului locului ºi a notabilitãþilor. Astfel aluat fiinþã un mare ordin al cãlugãrilor militari. Elera îndreptãþit sã lupte pentru apãrarea pãmânturilorsfinte ºi a bunurilor credincioºilor, conform celorscrise de Sf. Augustin în secolul al V-lea.

Deoarece cãlugãrii noului ordin nu aveau un terenpe care sã înalþe o bisericã ºi o casã a lor, regeleBaudouin II le-a dat un teren alãturi de MareleTemplu din Ierusalim. De la acest loc s-a dat

ºi numele ordinului: Ordinul Templierilor.Dintre cei nouã cavaleri fondatori, s-a impus

Hugues de Paine. Între anii 1120 ºi 1128 el a alcãtuitstatutele ordinului, a cãror formã originarã s-a pierdut,ori, mai degrabã, a fost distrusã.

Oricine se apleacã asupra imensei bibliografiiconsacrate Ordinului Templierilor rãmâne surprinsde importanþa neobiºnuitã acordatã procesului carei-a pus capãt, în contrast cu numãrul redus delucrãri consacrate problematicii de ansamblu ridicatede activitatea sa. Desigur, caracterul spectaculosal acestui episod, al procesului – cea mai amplãoperaþiune poliþieneascã ºi judiciarã cunoscutãîn Europa apuseanã medievalã – aura de mister carea învãluit soarta templierilor ºi a comorii lor explicão asemenea orientare. Cel mai adesea, autoriirespectivi s-au bazat pe simple legende, aºa cumremarca istoricul francez Alain Demurger în lucrareasa Vie et mort de l'Ordre du Temple (Viaþa ºi moarteaOrdinului Templierilor), apãrutã la Paris, în anul 1985.Pornind dela elementereale, uniiautori de

lucrãri pseudo-ºtiinþifice au pus în circulaþie teoriidintre cele mai fanteziste. Între acestea a fost ºilegenda despre supravieþuirea ordinului, sub formaunor societãþi secrete, menite sã protejeze celebracomoarã, dispãrutã fãrã urmã. Sã încercãm,înlãturând aura de mister, sã reconstituim câtevapagini din istoria realã a celui mai celebru ordincavaleresc monahal din Evul Mediu.

Anul 11118 –– ddupã aalþi iistorici 11119 – marcaapariþia primului ordin militar cãlugãresc,cel al templierilor. În peisajul social al

Europei se nãºtea cu acel prilej un personaj nou,cãlugãrul–cavaler, care reunea douã noþiuni opuseîn mentalitatea medievalã: cãlugãrul, izolat ºi ascet,ºi cavalerul, plin de curaj ºi implicat din plin în viaþacotidianã a societãþii. Noul ordin, asemenea celorlaltedouã confrerii cãlugãreºti militare înfiinþate relativ înaceeaºi perioadã, ioaniþii în 1113, dar primind atribuþiimilitare abia din anul 1140, ºi teutonii, apãruþi în1183 – a fost creat pentru a lupta în Orient, alãturide armatele feudalilor laici, în cadrul cruciadelor, darºi pentru a asigura securitatea credincioºilor creºtinieuropeni care se îndreptau spre aceastã zonã.

NNoottee ddeesspprree tteemmpplliieerriiRadu ªªtefan VVERGATTI

88

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220151144

Structura oordinului, care s-a conturat înmod treptat, pânã în anul 1216, când s-adefinitivat ºi regulamentul de organizare,

a fost influenþatã în mod firesc de misiunea sa.Încã de la formare, în frunte s-a aflat un maremagistru, ales pe viaþã ºi care rãspundea doar înfaþa papei. El era desemnat de 13 electori, proveniþidin cele mai însemnate aºezãminte ale templierilor.Marele magistru era ajutat de mai mulþi dregãtori,între care cei mai însemnaþi erau senechal-ul(se ocupa de administrarea bunurilor ordinului)ºi marechal-ul (cãruia îi reveneau problemelemilitare ºi de intendenþã în vreme de rãzboi).

Ordinul ºi-a recrutat membrii în special din rândulnobilimii mici ºi mijlocii. Iniþial, singura condiþie cares-a pus novicelui pentru a fi primit a fost aceea cael sã fie un om liber. Dar distincþia socialã între nobiliºi restul membrilor s-a menþinut în cadrul ordinuluipe toatã durata existenþei sale. Din secolul al XIII-lea,novicele trebuia sã specifice, în momentul admiteriisale, dacã a intrat ca nobil (cavaler) sau ca membrude rând. S-a pãstrat deci ierarhia socialã existentãîn Europa Apuseanã. Ordinul a acceptat în rândurilesale ºi pe cavalerii rãtãcitori, care practicau adeseabrigandajul. Templierii au riscat primindu-i pe aceºtimarginalizaþi ai societãþii, cãci ei ar fi putut aduceindisciplina, haosul ºi practicile celor certaþi culegea. Dar, aplicând cu fermitate regulamentul ºifolosind puterea de influenþare a celorlalþi membri,conducãtorii ordinului au reuºit sã îi disciplinezepe noii sosiþi, câºtigând astfel buni rãzboinici,pe care i-au folosit în timpul cruciadelor.

Tot din necesitãþi practice, templierii au acceptatîn cadrul ordinului cavaleri asociaþi pe termen limitat.În perioada respectivã, ei se subordonau disciplineistricte a cãlugãrilor-cavaleri, iar la pãrãsirea ordinuluiplãteau o taxã de rãscumpãrare. S-au putut alãturatemplierilor ºi membri cãsãtoriþi – aspect mai puþinobiºnuit, cãci papa Grigore VII (1073-1085) impusesecelibatul tuturor slujitorilor Bisericii catolice.

Templierii au fost obligaþi sã poarte însemnedistinctive, cu o deosebitã semnificaþie în lumeamedievalã, unde costumul ºi gestul deosebeauºi fixau rangul social al oamenilor. Dar cavaleriinu au respectat totdeauna aceastã obligaþie, dupãcum ne-o dovedeºte o ordonanþã regalã din 1290,prin care li s-a interzis sã mai iasã în oraºul Parisfãrã mantia albã specificã ordinului.

Bine îînarmaþi ººi eechipaþi, temeinic instruiþi,templierii au obþinut în confruntãrile militarecu statele islamice succese remarcabile,

net superioare celor repurtate de armatele feudaliloroccidentali, ilustrându-se mai ales în timpulCruciadelor a treia ºi a patra. Regalitatea ºi nobiliidin diverse þãri europene le-au acordat numeroasedanii, preþuindu-le vitejia doveditã pe câmpul de luptãºi viaþa austerã, care i-a caracterizat la începutulexistenþei ordinului. Acumularea unor bogãþii sporiteîn mâinile templierilor, mai ales dupã ce cruciadeles-au transformat tot mai mult într-o vastã întreprinde-re comercialã, a stârnit invidia capetelor încoronate.Simpla înºiruire a þãrilor europene unde ordinul astãpânit pãmânturi – Franþa, Þãrile de Jos, Spania,Portugalia, Italia, Germania, Anglia, Ungaria, Boemia– ne aratã cât de mult se întinsese puterea sa. Pefondul nemulþumirii generale, manifestate de toatecategoriile sociale faþã de ordinele cãlugãreºti, carese îmbogãþiserã de pe urma cruciadelor, regalitateafrancezã – aflatã în plin efort de centralizare – aînscenat un proces templierilor. Acuzaþiile pe careregele Philippe IV le Bel (1285-1314) le-a adusîn anul 1307 templierilor au constituit doar pretextulcare i-a permis sã înlãture cel mai puternic instru-ment al autoritãþii papale. În plus, el a sperat sã punãmâna pe comoara ordinului. Dupã un simulacru deproces, templierii au fost condamnaþi, iar principaliireprezentanþi arºi pe rug. Sfârºitul oficial al ordinuluia fost marcat de Bula papalã de desfiinþare din 1309.

Trebuie precizat totuºi cã templierii nu aucunoscut în toate þãrile europene aceeaºi soartãca în Franþa. Chiar dacã au fost judecaþi ºideposedaþi de bunurile lor, ei au reuºit, celmai adesea, sã scape cu viaþã.

Astfel a luat sfârºit istoria oficialã a ordinului ºi aînceput legenda lui! Ea a fost potenþatã, încã de laînceput, de o coincidenþã cu deosebite semnificaþiipentru mentalitatea care domina în acea epocã.În acelaºi an în care a fost ars pe rug ultimul maremagistru al ordinului, Jacques de Molay (1314), aumurit ºi ceilalþi doi actori ai dramei: papa Clement V

(1306-1314) ºi regele Franþei, Philippe IV le Bel.Câteva secole mai târziu, în anul 1780, episcopulde Copenhaga, Frederic Munter, afirma cã arfi descoperit un „regulament” al ordinului careconfirma acuzaþiile aduse templierilor. ªcoala istoricãromanticã din secolul al XIX-lea a construit, pe bazadocumentului respectiv, ipoteza supravieþuirii ordinuluiîn cadrul unor societãþi secrete. Abia dupã PrimulRãzboi Mondial a fost dãrâmat eºafodajul acesteiconstrucþii, demonstrându-se cã Frederic Munterpusese în circulaþie un act fals. Astãzi, niciun istoricserios nu se mai îndoieºte cã ordinul ºi-a încetatdefinitiv activitatea oficialã, cunoscutã, la începutulsecolului al XIV-lea. Aceastã situaþie nu a împiedicat,de exemplu, cunoscutul cotidian francez Le Mondesã insereze în numãrul sãu din 23 octombrie 1983o notã prin care erau chemaþi la întrunire toþi„gardienii” Ordinului Templierilor!

Cât ppriveºte eeforturile depuse pentru a gãsifabulosul tezaur al templierilor, ele pãreaua se fi încheiat în anul 1970. Atunci, Gérard

de Sede anunþa în cartea sa – cu titlu elocvent pentruscopul urmãrit de autor:Les Templiers sont parminous (Templierii suntprintre noi) – cã încastelul Gisors au fostdescoperite 30 de lãzicare ar conþine multcãutata comoarã(Magazin istoric, nr. 6-7,1974). Dar entuziasmuls-a spulberat repede:cercetate cu atenþie,cele 30 lãzi s-au dovedita fi pline doar cu plumb.

Cercetãri recente,bazate pe documenteautentice, au rectificatmulte dintre legendelepuse pe seama ordinului,reliefând contribuþia sarealã, atât pe plan economic, cât ºi la dezvoltareacontactelor dintre lumea orientalã ºi cea europeanã.

Nevoiþi sã trimitã în Orient în mod constant ºi înmari cantitãþi grâu, carne, piei ºi alte produse pentrua susþine efortul de cruciadã, templierii au urmãritsã obþinã recolte cât mai mari ºi sã vândã o partea acestora, pentru a cumpãra cu banii respectiviarme ºi cai.

De altfel, o comanderie (1) nu se constituia decâtatunci când putea asigura un surplus de produsespre a fi trimise spre Orient. Pentru a face faþãacestor necesitãþi sporite, ordinul a fost obligatsã introducã o serie de inovaþii pe domeniile sale.

Templierii au dovedit o mare capacitate deadaptare la condiþiile atât de variate de la o þarãeuropeanã la alta. Posesiunile ordinului au fostspecializate, în funcþie de proprietãþile soluluirespectiv, pentru o culturã anume. În cazul în careculturile agricole, pomicultura (2) sau viticultura nus-au vãdit rentabile, pãmânturile respective au fosttransformate în pãºuni. Era o inovaþie faþã de modultradiþional de practicare a agriculturii în Evul Mediu,când se considera cã un domeniu trebuie sã producãpe cât posibil din toate câte puþin, pentru a asigura,în primul rând, nevoile locale.

O altã noutate adusã din Orient a constitutit-opracticarea irigaþiilor pe scarã largã. Sistemele createde ei pot fi întâlnite ºi astãzi în valea Cintra sau înalte zone aride din nordul Mãrii Mediterane. Urmãrindîn primul rând rentabilitatea, templierii au cãutatîntotdeauna piaþa care oferea cele mai avantajoasepreþuri. Cu condiþia ca eforturile sã le fie rãsplãtite decâºtigul obþinut, îºi transportau recoltele la distanþeapreciabile, chiar pe mare, în acest scop dispunândºi de o puternicã flotã. Templierii au urmãrit în modpermanent sã îºi grupeze pãmânturile în domenii câtmai întinse. Avantajele obþinute erau atât de naturãeconomicã – o mai raþionalã exploatare, cât mai alesde naturã politicã. Ordinul s-a transformat într-unadevãrat „stat în stat”, constituind o serioasãameninþare pentru procesul de centralizare politicã,aflat atunci în plinã desfãºurare în unele stateeuropene. Pentru a-ºi realiza scopul, au apelatºi la metode incorecte: falsificarea testamentelor,ºantajarea vãduvelor ºi a minorilor, cumpãrãri siliteprin impunerea preþului dorit de ei. Asemenea abuzuris-au înmulþit mai ales din a doua jumãtate a secoluluial XIII-lea, când numãrul daniilor a scãzut.

Povestea nnobilului sscoþian William deHalkeston ºi a soþiei sale Cristiana ne aratãcât de departe au putut merge templierii

pentru a-ºi atinge cu orice mijloace scopul propus.În anul 1290, nobilul scoþian a donat forþat ordinuluipãmânturile sale ºi ale soþiei sale. Dupã moartealui, Cristiana a refuzat sã predea averea. Atunci,templierii au recurs la forþã. Au smuls-o pe vãduvãdin propria-i casã ºi cum, în disperare, ea se agãþasede inelul zãvorului de la uºã, i-au tãiat un deget. DarCristiana nu a abandonat lupta pentru drepturile ei.Dupã un timp, a ajuns în faþa regelui Scoþiei ºi acestai-a fãcut dreptate, redându-i bunurile. Nici templieriinu au renunþat uºor la prada lor. În iulie 1298 eil-au atras într-o cursã pe fiul Cristianei ºi l-au omorât.Apoi au pus mâna din nou pe pãmânturile multrâvnite. Abia în anul 1309, în contextul procesuluiintentat templierilor, a reuºit Cristiana sã-ºi recapetebunurile.

Tot din dorinþa de a obþine sumele necesarepentru a face faþã cheltuielilor din Orient, ordinula cãutat sã introducã pe întinsele sale domenii platadãrilor în bani, în locul celei în naturã sau în muncã.

Astfel, în þinutul Nisa, în intervalul anilor1225-1250, din cei 680 de contribuabili, 380îºi achitau redevenþele în bani, 220 în baniºi în muncã ºi doar 80 în produse. Spiritulmercantil care îi ghida pe templieri poatefi regãsit ºi în activitãþile financiare pe carele-au desfãºurat. Astfel, din anul 1180,seniorul spaniol Guillen de Torre din PalauSolita a împrumutat de la templieri o sumãde bani. Împrumutul a fost garantat cupãmânturile nobilului ºi, aºa cum se procedaîn asemenea situaþii, s-a fãcut un inventaral bunurilor respective. Dar fratele-cãlugãrcare l-a redactat nu s-a mulþumuit doar sãînregistreze obiectele respective, ci a stabilitºi valoarea comercialã ºi estimativã totalãa bunurilor amanetate.

Templierii au contribuit mai ales ladezvoltarea unui sistem financiar de tipmodern. De altfel, ei au fost numiþi de

contemporani „bancherii Occidentului”. Un singur ºielocvent exemplu este suficient pentru a arãta cât desigur s-a dovedit „seiful” templier ºi de câtã abilitateau dat dovadã cãlugãrii-cavaleri în rezolvarea unorsituaþii complicate. În anul 1233, regele Angliei,Henry III (1207-1272), a ordonat confiscarea tuturorbunurilor nobilului englez Hugh de Burgh. Darbanii sãi erau depozitaþi la New Temple din Londra.Trezorierul templier a refuzat categoric sã deschidãcufãrul fãrã ordinul scris al lui Hugh. Dupã lungidiscuþii, s-a ajuns la un compromis: comoara a fostconfiscatã de rege, dar lãsatã în continuare în pãstra-rea templierilor, considerându-se cã se aflã subsechestru. Onoarea ordinului a fost astfel salvatã, iarreputaþia sa a rãmas mai presus de orice bãnuialã.

Dar ttemplierii nnu ss-aau mmulþumit doar cu ogestiune pasivã. Ei au acordat împrumuturiºi, mai ales, au girat depozitele clienþilor

lor, care au putut sã-ºi deschidã adevãrate conturicurente la bãncile ordinului. Plãþile se efectuau prinsimple scrisori adresate trezorierului. Banca Templedin Paris, de exemplu, a trimis beneficiarilor sãi,de trei ori pe an, câte un extras al contului personal.La aceeaºi bancã parizianã s-a þinut un jurnal decasã la fiecare dintre cele 5-6 ghiºee. Operaþiunile pecare le efectua zilnic fratele-cãlugãr nu difereau preamult de cele ale unui funcþionar de bancã de astãzi.El înregistra, pe rând, operaþiile de încasare saude platã. Cum pe atunci circulau diverse monede,casierul trecea în jurnal sumele echivalate înmoneda de cont, folosind pentru aceasta un tabelde echivalenþe.

ªi tot în bãncile templierilor au fost depozitate,parþial, ca în Anglia, sau în totalitate, ca în Franþa,tezaurele unor regate europene. Philippe IV le Belºi-a retras depozitul în 1295, încredinþându-l spreadministrare unor dregãtori laici, numiþi de el. Uniiistorici au vãzut în acest gest un prim semnal aldeznodãmântului pe care regele îl pregãtea ordinului.În fapt, nu era vorba decât de o mãsurã care seîncadra în mod firesc în politica sa de întãrirea autoritãþii regale. Tentativa s-a dovedit însãprematurã ºi, cum rezultatele nu au fost celeaºteptate, tezaurul regal a revenit la Temple.Mai mult, regele, recunoscând abilitatea financiarãa ordinului, i-a încredinþat sarcina de a integraprovincia Normandia în sistemul monetar al regatului.

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 1155

CM: Astãzi, 2 august 1990,dupã ce au trecut mai mult detrei ani de la interviul la care aþiavut amabilitatea sã participaþi,putem relua „alternanþa”

întrebare-rãspuns. Interviul realizat atunci, ca partea proiectului Experienþa creaþiei, un proiect careare ca principal obiectiv cunoaºterea, a fost publicatîn Jurnalul Literar, începînd cu 2 iulie 1990.

O primã întrebare se referã la o temã majorã ascrierilor dumneavoastrã: DIALOGUL, cu majuscule.Deci: care credeþi cã sunt principalele suferinþe,boli ale dialogului în societatea româneascã dupãsolstiþiul politic din iarna anului 1989? Care credeþicã sunt principalele suferinþe ale dialogului socialazi ºi aici?

Mª: Societatea româneascã este constituitã peschema unei societãþi primare. O astfel de societateprimarã avea o singurã gurã, iar acea instanþãnu avea urechi pentru ceilalþi. Restul colectivitãþiinu avea gurã. Existã o colectivitate tãcutã careare urechi. O micã parte a acestei colectivitãþia câºtigat o gurã, dar chiar pentru acest câºtigeste condamnatã de restul colectivitãþii tãcute.De fapt, dialog nu a existat ºi nici nu existã.

Primul lucru care trebuie fãcut este generalizareaurechilor, a capacitãþii de a asculta.

CM: Ca în psihoterapia non-directivã?Mª: Mai mult. Capacitatea de a-l asculta pe

celãlalt, adicã de a-l investi cu tot atâta fiinþã câtai tu. Nu-l asculþi pentru cã nu-i acorzi fiinþã. Fiecareparte dintre pãrþi nu a ascultat-o pe cealaltã pentrucã nu i-a acordat fiinþã. Desigur, vina principalã estea puterii, pentru cã ºi rãspunderea este a ei. Sã luãmca exemplu Proclamaþia de la Timiºoara. Erau acolocâteva puncte care puteau fi imediat acceptate de

putere. Un astfel de punct era cererea de renunþarela Decretul 473 care subordona televiziunea ºefuluistatului. Acest punct a fost pânã la urmã acceptatºi televiziunea a fost trecutã în subordonareaParlamentului. Dar nici în momentul în care a fãcutacest lucru puterea nu a recunoscut solicitarearespectivã din Proclamaþia de la Timiºoara.Au acordat-o, dar n-au recunoscut-o.

Punctul 8 al Proclamaþiei putea ºi el sã fie discutat,negociat. Istoria statului totalitarist putea fi împãrþitãîn mai multe etape. Sã zicem, în patru: 1949-1959,1960-1969, 1970-1979, 1980-1989. Se putea discutaproblema nomenclaturii cu folos. Ar fi putut avea locchiar un dialog social în concordanþã cu atitudineatolerantã a românului, „Mai dã jupâne, mai lasãromâne”, dar puterea nu a avut urechi. Ea aconsiderat Piaþa Universitãþii o adunãturã. Nui-a acordat existenþã. Pe chipul oamenilor puteriise putea citi chiar mai mult atunci când apãreaula televizor ºi vorbeau de cei din Piaþa Universitãþii.Se vedea dispreþul. Le-au spus „golani”, dar de faptîn capul lor îi numeau altfel: „rahat”. Ei nu au vrutsã ia cunoºtinþã de ce se întâmpla acolo.

Într-o dupã-amiazã m-am dus acolo ºi amstat aproape ºase ore. Desigur cã am fost vãzut,fotografiat, observat ºi din faþã ºi din spate ºidin profil ºi în genunchi. Dupã câteva zile am fostîntrebat la telefon de prim-ministru (asta se întâmplape la începutul lui mai), cu o voce foarte îngrijoratã:„Aþi fost, într-adevãr, acolo?” Într-adevãr, fusesem.Am fost chiar preocupat sã vãd cu ochii mei calitateaºi dimensiunea fenomenului. Am calculat chiardensitatea pe metru pãtrat. Atunci erau cusiguranþã peste 50.000 de oameni. Stratul socialera precumpãnitor mijlociu (studenþi, intelectuali,muncitori, tehnicieni). Erau tineri, mulþi tineri.

Dar vârsta dominantã era între 40 ºi 45 de ani. Dupãþinutã, comportament ºi mod de exprimare se puteavedea cã este un strat mijlociu al populaþiei active. Iarîn raport cu definiþia corectã din dicþionar a termenuluide golan, ei erau exact niºte anti-golani. Adicã niºteoameni cu principii, pe care le fãceau vãzuteîn comportament fãrã a le proclama.

Dacã dialogul ar fi fost acceptat de la început,s-ar fi rezolvat elegant ºi punctul referitor laHotãrârea 473, care lega televiziunea de ºefulstatului, ºi cel referitor la ministrul de Interne.Ambele puncte tot au fost admise pânã la urmã,dar fãrã a se recunoaºte aceste lucruri, iar Punctul8 (al Proclamaþiei de la Tmiºoara) ar fi fost negociat.În acest mod, altfel ar fi apãrut azi faþa societãþiiromâneºti. Sigur cã greºeli erau fãcute ºi de parteacealaltã. Este vorba de un anumit imobilism, care s-amanifestat începând cu ziua de 21 mai. Dupã alegerinu se mai putea continua cu sloganurile anterioarealegerilor. Era absolut iraþional, era absurd ca cinevacare a fost ales sã nu mai fie candidat. 20 mai trebuiaconsideratã ziua unei bãtãlii pierdute ºi trebuiaimediat elaborate o altã strategie ºi o altã tacticãpentru a câºtiga lupta.

Acolo [în Piaþa Universitãþii] a fost vorba de oanumitã sclerozã, de o anumitã lipsã de mobilitatea gândirii, a strategiei, a tacticii. Era limpede cãexista o anumitã saturaþie ºi cã acea manifestaþieurma sã scadã calitativ ºi cantitativ, cã urma sãfie pradã imixtiunilor de tot felul, precum biºniþa,promiscuitatea care ameninþau sã înece din afarãmanifestaþia. Atunci ar fi trebuit sã se transformeîn altceva. Într-un forum civic cu un organ de presã.Împresuratul trebuie sã ºtie cã la un moment dat nuva avea apã, mâncare, cã va fi asaltat de ºobolaniºi va mânca ºobolani. Cã se va ajunge la canibalism.

(Continuare la pag. 21)

Dupã eeºecul ccruciadelor, Ordinul Templierilornu a dat dovadã pe plan politic de aceeaºicapacitate de adaptare ºi abilitate pe care

le dovedise în domeniul economic. Ioaniþii, ºi în bunãmãsurã teutonii, au reuºit sã se adapteze noilorrealitãþi social-politice din Europa secolului al XIV-lea,evitând un conflict deschis cu autoritatea regalã.Templierii – ºi vina i-a aparþinut în primul rând mareluimaestru Jacques de Molay – nu au vrut sã cedezenimic din privilegii ºi putere, atrãgând mânia regalãasupra lor. Philippe IV le Bel nu a ezitat sã loveascãîn mod spectaculos. Realizãrile ordinului peplan economic ºi financiar i-au supravieþuit, însã,unele dintre ele ajungând pânã în zilele noastre.

S-a pãstrat mãrturia cã, înainte de a fi ars perug din porunca regelui Philippe IV le Bel, marelemagistru al Ordinului Templierilor, Jacques de Molay,a transmis poruncile ºi secretele ordinului, inclusiv alelocurilor unde se afla depozitatã comoara cãlugãrilor-bancheri, fratelui Jean-Marc Larmenieux. Astfel,ordinul nu a dispãrut. A continuat sã existe ca osocietate secretã, care a acþionat, poate, sub hainamasoneriei sau în alte forme care-i ascundeauexistenþa de ochii celor lacomi, încã periculoºiºi rãuvoitori. Au lãsat dovezi nescrise ale prezenþeilor în diverse pãrþi ale lumii.

Deoarece din a doua parte a secolului al XIII-leaau devenit stãpânii „Orientului Latin”, situaþie carea iritat regalitatea francezã ºi pe bancherii lombarziºi evrei, s-a decis acþiunea împotriva lor, cuplatã cucea contra papalitãþii. Aceastã acþiune concertatãcontra templierilor s-a produs la cumpãna dintreveacurile al XIII-lea ºi al XIV-lea. Ea a coincis cuo acþiune de misionarism a papalitãþii care foloseaordinele cãlugãrilor cerºetori, franciscanii ºidominicanii. Sã nu se uite cã aceste douã ordineaveau exact acelaºi ideal ca al templierilor:sã trãiascã modest, din bunuri dãruite ordinului,iar cele realizate de ei sã fie date bisericii pentrubinele credincioºilor mulþi ºi sãrmani.

Templierii au pãtruns ºi în Transilvania ºi înzonele extracarpatice, limitrofe. Între acestea potsã amintesc, ca fiind mai evidente prin planul aºezãriiºi prin monumentele rãmase, Baia Moldoveiºi Câmpulung-Muscel.

Aici mã refer exclusiv la ceea ce au lãsat caamintire în Câmpulung. În acest oraº din norduljudeþului Argeº se ºtie cã în fruntea coloniºtilorsaºi ºi maghiari a fost un comite, Laurentiu deLongocampo, a cãrui lespede tombalã, datânddin anul 1300, se pãstreazã în Biserica Sf. Iacob.

Þinând seama de proporþiile acestei biserici,desigur, ea nu putea adãposti toþi credincioºii deconfesiune catolicã din oraº. S-a mai construit,cândva, la finele secolului al XIII-lea, când a venit unnou val de coloniºti în Câmpulung, o nouã bisericãcatolicã. Probabil, aceasta a fost destinatã curþiicomiþiale. Ridicatã în stil romanic, cel folosit atunciîn Transilvania, în centrul episcopal Alba Iulia, micabisericã catolicã s-a situat în imediata apropierea curþii comiþiale. Dupã preluarea puterii localede cãtre Tihomir, cãtre 1290, când un val de românide confesiune ortodoxã a fost silit sã fugã spreCâmpulung ºi spre Þara Muscelelor, locul curþiicomiþiale ºi al bisericii catolice în stil romanic a fostluat de curtea voievodalã ºi de Biserica ortodoxãromâneascã. Sãpãturile arheologice au demonstratcã împãrþirea bisericii în stil romanic, în trei navelongitudinale, s-a schimbat. Noua bisericã ortodoxãa avut interiorul împãrþit dupã cerinþele ritululuiortodox: în altar, în naos ºi în pronaos. Modificãrilesunt clare. Ele au fost constatate de sãpãturilearheologice efectuate de Virgil Drãghiceanu,analizate de N. Ghica-Budeºti ºi de V. Vãtãºianu.Discutarea acestui aspect, fãrã a modifica esenþaproblemei, au mai continuat-o Gh. Cantacuzino,ªtefan Balº, Gr. Ionescu, Cr. Moisescu.

Revenind lla ttemplieri, ei sunt cei careau susþinut bãneºte construirea bisericiicurþii comiþiale. Analiza atentã a costrucþiei

(paramenþi din piatrã fãþuitã, ecarisatã, emplectoncare folosea un mortar de bunã calitate, sistemulde prindere al ºenajelor terminate în coadã derândunicã) aratã clar o influenþã a ºcolii cãlugãrilorcistercieni. Ei erau existenþi ºi în Transilvania,deci nu era greu sã ajungã la Câmpulung-Muscelsau în apropiere, la reºedinþa voievodalãde la Cetãþeni-Argeº.

Meºterii transilvãneni au fost folosiþi ºi la ridicarea,

în anul 1345, a Cloaºterului. Era o bisericãdomneascã de confesiune catolicã, înãlþatã dinporunca doamnei Clara, soþia domnului NicolaeAlexandru. Dupã fragmentele rãmase de la ea,pot afirma cã a fost construitã în stil gotic, avânddimensiuni mai mari ca acelea ale bisericii romaniceºi ale celei închinate Sf. Iacob.

În acest ultim caz, al Cloaºterului, nu potpresupune ºi propune o eventualã prezenþãa Ordinului Templierilor. A fost, foarte probabil,dacã judec dupã însemnele luate de la Cloaºterºi transmutate la Biserica Sf. Gheorghe – floareade crin suprapusã florii margaretei – o intervenþiea Casei regale d'Anjou. De aici pânã la OrdinulTemplierilor mai este cale lungã.

Cred cã ar fi necesarã o analizã atentã a tuturorcompoziþiilor de pe inelele sigilare, precum ºi ainscripþiilor de pe ele. S-ar putea sã se ajungã launele concluzii surprinzãtoare. Una dintre ele arputea fi cauza distrugerii clãdirii mitropoliei ziditedin porunca lui Vlad Dracul în Curtea de Argeº.Sã nu se uite cã Vlad Dracul era unul dintre membriiOrdinului Dragonului, o societate ermeticã, masonicã,formatã din 24 de potentaþi europeni, poate legaþide templieri.

Închei aici discuþia mea despre legãtura dintreOrdinul Templier ºi zonele de colonizare din þinutulMuscelelor. Este o primã expunere a unor concluziimai vechi, pe care le voi susþine prin cercetãriulterioare, însoþite de note bibliografice.

Note1. Comanderiile aveau un caracter complex: erau

în acelaºi timp mãnãstiri fortificate, ferme agricole, centremeºteºugãreºti ºi comerciale, bãnci.

2. Revista francezã Miroir de l'histoire (1985) publicao notã sub titlul Adevãrata comoarã a templierilor, încare arãta cã într-o bisericã din localitatea spaniolãTrujillo s-au descoperit vechi arhive care-i privescpe templieri. Ele însã nu conþineau indicii noi desprecomoara lor. În schimb, între documente a fostdescoperitã o reþetã a unui îngrãºãmânt pe caretemplierii îl foloseau pentru a vindeca ulmii bolnavi.Testatã cu succes asupra unui copac din oraºulBruxelles, reþeta a putut contribui la vindecarea ulmilordin Europa de vest, afectaþi de o puternicã epidemie.

Cu MMihai ªªora, despre PPiaþa UUniversitãþii

CCããttããlliinn MMAAMMAALLII

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220151166

Dupã cce pparcurgeai ccâtevastrãduþe pietruite din spateleclãdirii vechii Operete, în

preajma Mãnãstirii Antim, aºezãmântºi instituþie de mare nãdejde creºtinã,continuai într-o direcþie dificil de urmatpentru un strãin ºi, dupã câteva coturi,te aflai în faþa unei portiþe. Acoloera Schitul Maicilor, aºa cum l-amdescoperit la începutul anilor ‘50.Îi rãmãsese acest nume din vremurilecând a fost întemeiat de SmarandaDoamna, soþia domnitorului ConstantinMavrocordat, ca metoh al Mãnãstiriide maici de la Þigãneºti, în anul 1730.Ulterior, metohul a fost închinatMitropoliei.

Schitul Maicilor (Fig. 1), ca dealtfel ºi alte monumente preþioaseale arhitecturii Bucureºtiului, a avuto istorie zbuciumatã. În 1865, dupãsecularizarea averilor mãnãstireºtidin timpul domniei lui Al.I. Cuzaºi al guvernului Kogãlniceanu, trecesub epitropia Bisericii Sf. Nicolae-AlbaPostãvari, pânã în 1926, bisericãdemolatã în anii ‘80. Dupã PrimulRãzboi Mondial, Schitul Maicilor esterestaurat, pictura bisericii fiind în parterepictatã de Gheorghe Stoenescu,elev al lui Gheorghe Tãttãrescu.

În 1940, biserica este din nousupusã lucrãrilor de consolidare, dupãce a fost ºubrezitã de cutremurul dinacel an. Cu toate intervenþiile beneficeasupra lãcaºului de cult, timpul îºiva pune amprenta asupra frumoaseictitorii. Rãzboiul, schimbarea regimuluipolitic de dupã încheierea lui, lipsamijloacelor financiare contribuiela rândul lor la ruinarea treptatãa ansamblului.

Din tot ansamblul, modest cadimensiuni, dar preþios exemplarde arhitecturã a secolului al XVIII-lea,în cunoscutul stil brâncovenesc,rãmãseserã, în perioada la care mãrefer, doar biserica ºi câteva chilii.Acestea, amenajate ca locuinþã, aufolosit preotului paroh Mihai Avramescu(1909-1984; Fig. 2), un duhovnic ºiun intelectual de o fineþe irepetabilã.Locuia acolo cu numeroasa sa familie,în perioada 1951-1955. Cu toatãstarea precarã a construcþiilor, loculera plin de farmec – o grãdinã mare ºio bisericã micã, pierdutã printre copaciºi tufiºuri crescute în voie. Tabloulera încununat de apariþia preotului,cu o înfãþiºare coborâtã din icoane,faþã asceticã ºi ochi cercãnaþi.

Când aam ppãºit ppentru pprimaoarã dincolo de portiþã, dinstradã, am avut impresia

trecerii într-o altã lume, diferitã de ceaîn care trãiam zi de zi, o lume paralelã,care ni se descoperea, parcã, dincatacombele vieþii de la suprafaþã.

Ani de-a rândul am venit atrasãde acest loc miraculos, începând cuprimii ani de facultate, cãutând liniºteaºi echilibrul pe care îl gãseam aici.Pãrintele Mihai Avramescu era unintelectual autentic, dar ºi un duhovniccu har, sensibil ºi delicat. Îþi citeagândurile înainte ca tu sã încerci sã leformulezi. Într-un limbaj firesc, presãrat

uneori cu remarci ironice ºi cu umor,el convingea cã o mãrturisire este unbeneficiu pentru sufletul tãu ºi plecaiîmpãcat cu tine ºi cu Dumnezeu.

În intervalul 1955-58, ansamblulintrã într-o nouã etapã. PatriarhulIustinian reuºeºte sã finanþeze orestaurare importantã. Proiectulse baza pe ideea cã în clãdirileaºezãmântului astfel reparate,completate cu unele dispãrute în timp,vor funcþiona atelierele Patriarhiei cuprofil de restaurare a obiectelor de artãºi cult ºi de confecþionare a altora noi.

Astfel, parohia se desfiinþeazã ºipreotul paroh Mihai Avramescu este

mutat la Biserica Udricani. Micanoastrã comunitate s-a risipit. În parte,unii s-au alãturat celor care veneaula Mãnãstirea Antim ºi formau grupul„Rugul Aprins”. Noi l-am urmat pepãrintele Mihai la noua bisericã, unde,într-o searã, ne-a logodit, ConstanþaGeorgeta cu Dragoº Alexandru.Pãrintele urma apoi sã plece într-ozonã îndepãrtatã a þãrii ºi astfelnu ne mai putea cununa, aºacum ne gândisem iniþial.

Am vvizitat, ddupã aaceastãtransformare, Schitul Maicilor.Era o reuºitã a arhitecþilor

Dumitru Ionescu-Berechet ºi RichardLieblich. În mare parte, strãlucireade odinioarã a vechiului schit a pututfi redatã acestui nou ansamblu. Darperfecþiunea liniei noilor construcþii ºia celor restaurate, acurateþea detaliilorºi ornamentelor, alinierea dalelorpavajului, straturilor de flori, ordineaºi curãþenia, reuºite, desigur, nu maicorespundeau imaginii pe care opãstram în inima mea. Spiritul locului,acela care se statorniceºte prinlucrarea neºtiutã a multor rânduri desuflete, care îl viziteazã sau îl locuiescîn ani nenumãraþi, s-a risipit pentrutotdeauna.

Au urmat apoi crâncenii ani ’80,când zona a fost destinatã construcþiei„Casei Poporului”. Existenþaansamblului nou restaurat a fostla rândul sãu pusã în pericol. S-aucãutat soluþii pentru evitarea demolãrii,dar a fost salvatã doar biserica, printranslarea ei, conform tehnicii brevetatede ing. Eugen Iordãchescu. Restulconstrucþiilor din jurul ei, aflateîntr-o perfectã stare tehnicã,au fost demolate.

Dacã doreºte cineva, astãzi,sã viziteze aceastã bijuterie a vechii

noastre arhitecturi trebuiesã o caute, cãci este ascunsãºi însinguratã în spatele unorconstrucþii imense din ansamblulde blocuri din aºa-zisa „Victoriea Socialismului”. Pare a fi înpribegie, îºi cautã încã locul.Suflete generoase ºi mâini talentatear putea sã o salveze din stareadezolantã în care este abandonatã.

Nu aau ffost aatunci, pprin aanii ’’50,multe asemenea locuri înBucureºti. Schitul Maicilor

cred cã a lãsat în fiecare dintre peleriniurme de neºters.

Trecea pe atunci de la o bisericãla alta pãrintele arhimandrit Cleopa,protejat de o autorizaþie pentrua predica, semnatã de Teohari

Georgescu,ministrulde Interne,obþinutãde patriarhulJustinian.Cum se va fipurtat discuþiadintre cei doipe aceastãtemã, unde,la ce orã?

NicolaeSteinhardtîl descriepe pãrinteleCleopa, laîntâlnirea dinianuarie 1955,de la SchitulMaicilor:„PãrinteleCleopa,

destul de tânãr, simplu, vorbitorînlesnit, cu privire blândã, pãrul, barbaºi mustãþile foarte negre, ºi purtareserioasã” [1b, pag. 64]. I se puneauacolo, la Schitul Maicilor, tot felulde întrebãri ºi rãspundea „la toatenu numai cu multã rãbdare ºi dreaptãsocotinþã, dar ºi cu vãditã atenþie,reflectând îndelung” (op. cit.).Participau la acea întâlnire profesorulCodin Mironescu, ªtefan Todiraºcu,Pillat, Alice Voinescu, MihaiMusceleanu, doctorul Voiculescu,Alexandru Duþu, mulþi tineri careascultau atenþi, rãpiþi, spune autorulînsemnãrii. Unii dintre ei, ca PaulSimionescu sau Virgil Cândea, studiauîn paralel teologia în orele libere ºiîºi dãdeau examenele clandestin(op. cit.). Se sta pânã târziu de tot,de parcã somnul, odihna, oboseala,treburile, orariile n-ar exista (op. cit.,pag, 65). Dupã posibilitãþi ºi râvnã, separticipa ºi la slujbe. Aduc aminte cãam înþeles treptat cã Sfintele Liturghiinu sunt, de fapt, numai niºte cântecesau rugãciuni specializate, þinând deun trecut vag, folositoare numai în locullor de origine. Cuvintele lor ne traseazãadesea coordonate ºi direcþii pentru„viaþa de toate zilele”, care, la rândulei, nu este o existenþã în carene dezbrãcãm de cele consacrate,pentru a trãi normal, adicã uitând

de tot restul, dupã capul nostruºi la întâmplare. Luam amintela prezenþa profesorului Mironescuîn bisericã sau la unele convorbiri.Se distingea prin discreþie, printr-oeconomie în vorbire inspiratã de odelicateþe, poate mai greu intuitã laprima vedere, la care se impunea unfizic masiv. Profesorul Mironescu eraun laic, ca ºi noi, care, prin prestigiulºtiinþific universitar, ne dãdea unexemplu de intelectual care satisfãceatoate exigenþele profesionale laice,dar care, în plus, îºi mãrturiseacrezul, sincer si deschis.

Preotul pparoh, ppãrintele MMihaiAvramescu, se distingeaprintr-o înþelegere autenticã

a celor sfinte, departe de ºablon,prejudecãþi ºi de limba lor de lemn.Ultimele lui zile le-a trãit la Spitalul deUrgenþã, de pe o targã pe alta. Cândi-am oferit un onorariu preotului care l-aspovedit ºi împãrtãºit înainte de sfârºit,acesta m-a refuzat, spunând cã nu iabani pentru sãvârºirea celor cuveniteºi de trebuinþã pentru un asemeneaom. I s-a pus întrebarea pãrintelui dacãmai vrea sã rãmânã la reanimare sauprimeºte sã se întoarcã pe etaj, undenu mai beneficia de oxigen. A spus cãrãmâne jos, la reanimare, atâta vremecât mai existã o speranþã.

Pentru noi, pentru soþia meaºi pentru mine, Schitul Maicilora însemnat mult, exact în momentulîn care deschideam ochii cãtre totceea ce a fost acolo – loc, timp,oameni. Sã ne gãsim fiecare SchitulMaicilor al nostru, mai ales acum,când întrebãri grave vin iarãºi sã batãla poarta conºtiinþelor noastre, cândvrem sã ne aºezãm alãturi de cei cucare împãrþim aceleaºi valori, sã avemîn minte tot ceea ce ne este de folos,fãrã a uita exemplele mari sau mici,dupã sufletul fiecãruia dintre noi.

Ne putem încã exprimasentimentele evocându-i pe câþivadintre oamenii de atunci, ceea cevom încerca sã facem într-o coda.

Bibliografie[1] Alexandru Mironescu,

Centenarul naºterii 1903-2003.Mãrturii adunate ºi publicate de IleanaMironescu Sanda. Ed. Enciclopedicã,Bucureºti, 2003. [a] Virgil Cândea,Cuvânt înainte la „Calea Inimii”,pag. 188-189; [b] Nicolae Steinhardt,Pãrintele Cleopa, Codin Mironescuºi alþii la Schitul Maicilor, pag. 64-65.

[2] André Scrima, Timpul RuguluiAprins. Maestrul spiritual ºi Tradiþiarãsãriteanã, Bucureºti, Ed. Humanitas,1996.

DDee llaa AAnnttiimm llaa SScchhiittuull MMaaiicciilloorr ((IIII))Constanþa VVAIDDA HALIÞÃ, DDrragoº VVAIDDA

Cât aam pputut, aam aarãtat îîn pprima pparte aa aacestei ccontribuþii ccã aa eexistat lla nnoi oo iiniþiativã vviguroasã, dde oo aamploareneneglijabilã, dde renaºtere sspiiriitualã ccreºtiinã, a ccãrei iimportanþã ppentru ttrecut, ddar ººi ppentru pprezent, nn-aar ttrebui ssã ffieignoratã. AAcum, îîncercãm ssã sspunem ccâte cceva ddespre ccomunitatea ccreºtinã dde lla BBiserica SSchitul MMaicilor. PPrimul aautorîºi uurmezã pperegrinãrile iimaginare aa ccãror ppovestire aa îînceput-oo.

1

2

88

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 1177

Conform DDEX,metabolismul unuiorganism viu este

ansamblul proceselor detransfer, captare ºi eliberarede energie sau informaþie,interne sau în contact cu mediul,însoþind acel organism. Titlularticolului ar putea pãrea forþat,

dar la o analizã mai atentã, începând cu etimologia(„metabole” = transformare, în greceºte), termenulpoate fi extins; astfel, el cuprinde transformareacombustibililor din alimente în energia necesarãpentru diversele acþiuni – miºcare, gândire, creºtereºi chiar moarte, dar am avut surpriza sã întâlnescsintagma „metabolism urban” pentru descriereaproceselor socio-economice legate de fluxurilede materiale ºi energie care þin în viaþã comunitãþide fiinþe, incluzând sãnãtatea unei localitãþiºi sustenabilitatea unor proiecte. Însuºi Marxa utilizat metafora metabolismului pentrua se referi la interacþiile om-naturã, reduseîn final la hranã ºi adãpost.

Tocmai un astfel de punct de vedere holistic m-acondus la ipoteza cã matematica ºi informatica arputea fi ºi ele privite ca un organism viu, traversat desubstanþã reactivã, dezvãluind un transfer permanentde concepte, raþionamente ºi rezultate omologate;în matematicã apar ºi neliniºti metafizice ºi chiarcurenþi filosofici, comenzi externe sau mode. Caºi organismele vii, matematica se poate gripa puþindacã îºi pierde contactul cu cele douã izvoare alesale, maeºtrii ºi realitatea înþeleasã; dar ºi invers,matematica se primeneºte prin contact conductiv,convectiv sau radiativ cu alte domenii ale cunoaºterii.Voi da mai multe exemple în acest sens ºi îmi voipermite unele proiecþii personale ale obiectelormatematice în lumea realã, nu neapãrat ceainginereascã, sau în cea a comunicãrii. Nu putemuita formula universal valabilã: „Invent or perish!”,care este un motor continuu al dezvoltãrii umane.

Cãile ddezvoltãrii mmatematiciiToatã istoria matematicii aratã cã dezvoltarea ei

a fost sinuoasã, diferitã de cea pe care o prezentãmîn lecþiile noastre. De exemplu, mari matematicieniprecum C.L. Siegel sau H. Weyl, erau nemulþumiþide modul cum a evoluat matematica la începutulsecolului trecut, când s-a pãrãsit linia marcatãde Jacobi ºi Hermite în Teoria funcþiilor, ca ºi ceatrasatã de Poincaré în Mecanicã ºi Termodinamicã;la acelaºi lucru se refereau de curând ªafarevici ºiArnold. Pãstrând proporþiile, am trãit ºi noi un pericolde sufocare în perioada modei bourbakiste, care îºiarunca umbrele în învãþãmânt, ajungând la un tipde producþie ºi difuzie de steril intelectual. Chiar ºiîn zilele noastre, Grothendieck ºi Mandelbrojt acuzãunele centre de putere ºi (de)formare a conºtiinþelor,care încearcã sã-ºi impunã orientãrile sau gusturile.Din fericire, aºa cum existã un zeu apãrãtoral beþivilor, existã ºi unul, care a cam dormitîn perioada celor 1000 de ani de dinainteaRenaºterii, al matematicienilor.

Filosofia matematicã ocupã un loc aparte înfilosofia ºtiinþelor, deoarece ea rãspunde problemelorcentrale ale metafizicii ºi adoptã ºi alte cãi deinvestigaþie decât cea inductiv-euristicã. În primulrând, calea formalistã (pornind de la un minimum deprincipii generale), apoi cea logic-analiticã (conceptederivate din concepte logice – adevãr, demonstraþie,model, interpretare) ºi cea istoric-criticã. Considercã meritã analizate garanþiile ºtiinþifice pe care acestecãi-metode le dau ºi cu care au însoþit ºi au împinsdezvoltarea matematicii; multe dintre acestea auînceput, au început doar, sã fie preluate ºi de alteºtiinþe.

Matematicienii au conºtientizat primii nevoiaregândirii fundamentelor domeniului – structuriinterne ºi capacitãþi interdisciplinare. Matematica nuºi-a renegat vreo achiziþie; e.g., teorema lui Pitagora,descompunerea numerelor întregi în factori primi,rezolvãrile ecuaþiilor standard, corpurile platonice etc.au rãmas nemodificate în timp; tocmai de aceea, eapare încãrcatã ºi greu suportabilã de cei care ar doris-o înveþe „pe sãrite”. S-a acordat o atenþie deosebitãdefiniþiilor imateriale, independente de vreun context,

ale conceptelor, ca ºi fixãrii unui numãr restrânsde principii constitutive (axiome), bazate pe ideiprimare. Am reaminti axiomatica Hilbert a geometrieieuclidiene, axiomatica Peano a aritmeticii sauFrenkel-Zermelo pentru teoria mulþimilor, toateelaborate în jurul anului 1900. Este frapantsã observãm acum cã mari matematicieni caEuler, Gauss sau Riemann nu au folosit inducþiamatematicã în cercetare ºi, ca o ironie a sorþii, ceamai simplã clasã de numere, anume N, a fost ultimaaxiomatizatã, mult timp dupã ce Cauchy, Weierstrass,Dedekind ºi Cantor puseserã bazele Analizei realeºi complexe.

Nu vom crea ierarhii în cãile amintite; parafrazândpe iezuiþi, care spuneau cã „scopul nu e nimic,miºcarea e totul”, noi vom spune: „scopul conteazã,calea mai puþin”.

Calea iinductiv-eeuristic-eexperimentalãMulþi cercetãtori îºi fundamenteazã profesia

pe baza propriilor observaþii,verificate ºi confirmate prinobservaþiile altora. Aºase spune cã au procedatMendel în Geneticã ºiDalton în Chimie, dar nu ºiEinstein. Metoda inductivã,atribuitã în mod ciudattocmai lordului cancelarF. Bacon, care nu a fãcutvreo descoperire ºtiinþificã,cere acumularea unuivolum mare de observaþiiºi date care sã fie ordonatesistematic, cu lansareaunor ipoteze. Bacon a spuscã nu trebuie sã fii un geniu pentru a facedescoperiri, ceea ce pare democratic ºi explicãsimpatia peste vremuri pe care el ºi-a câºtigat-o. Înºtiinþã nu existã democraþie, iar corectitudinea uneiteoreme nu se supune la vot. Grav este cã s-au creato contraculturã ºi o lipsã de responsabilitate socialã;toatã lumea pretinde cã face cercetare ºi, ca atare,aºteaptã sã se împartã fonduri guvernamentale„în mod echitabil, sã ajungã la toþi”. Adevãrul este cãexact violarea regulilor lui Bacon a condus la progres,la creaþie. În realitate, Dalton ºi Mendel ºi-au elaboratîntâi teoria ºi apoi au selectat datele experimentalecare corespundeau previziunilor lor teoretice.Einstein a spus-o direct: „structura fundamentalãa oricãrui sistem ºtiinþific îºi are originea în raþiune,nu în experiment; principiul creator este datoratgândirii, care poate încorpora realitatea”. IarHertz a descoperit undele electromagnetice citindºi înþelegând profund ecuaþiile lui Maxwell, fãrãsã fi supravieþuit, din pãcate, experimentelor careau confirmat acele ecuaþii, precedând descoperirearadioului, TV sau internetului. Ceea ce este rãsplãtitîn ºtiinþã nu este sudoarea cheltuitã în acumulareade date, ci saltul, intuiþia strãlucitã care surprinderegula care zace în haosul datelor. Matematica estedeopotrivã abstractã ºi concretã, descoperind de multexperimentul mental, lucrul cu abstracþiuni ºi obiectenevãzute, iar progresul ºtiinþific actual a depinsde capacitatea de a opera tocmai cu abstracþiuniºi cu forþa raþiunii; sã ne gândim la tehnologiilenanometrice de astãzi, a cãror stãpânire cereun nou tip de euristicã insuficient studiatã.

Este mai puþin cunoscut în ce mod Cantor a ajunsla fundamentarea Teoriei mulþimilor ºi a „jocului cuinfinitul”. Anume, el era autorul unor studii profundelegate de convergenþa seriilor Fourier, observândce relaþii existau între colecþiile de puncte deconvergenþã ale diverselor serii; ulterior, a constatatcã aceste colecþii meritã un studiu de sine stãtãtorºi a ajuns la definirea ºi ordonarea cardinalelor ºiapoi la aritmetica acestora, cu surpriza ierarhizãriiinfinitului, biciuind simþul comun care se referã lamulþimi ºi cardinale finite. Chiar ºi astãzi, pentrustudenþii de anul I, este o surprizã faptul cã aplicaþiade la N la 2N, f(n) = 2n, stabileºte o corespondenþãbijectivã între o mulþime ºi o submulþime strictã a ei.În pofida unor reacþii de respingere, Teoria mulþimilora fost omologatã, axiomatizatã, eliminându-secauzele unor paradoxuri datorate libertãþii limbajuluinecenzurat.

Formalismul ººi llogicismulProiectul logicist este unul reducþionist, inspirat

de Leibniz, convins cã orice adevãr matematic seobþine prin logicã sterilizatã. Dar Frege ºi Russell nuau putut deduce logic toate teoremele de aritmeticã.Un alt tip de reducþionism l-a introdus Brouwer,prin acceptarea exclusiv a obiectelor matematiceconstruibile prin algoritmi ºi excluderea demonstra-þiilor neconstructive (considerate teologic-metafizice);constructiviºtii resping principiul reducerii la absurdsau al dublei negaþii. Astfel de restricþii asupra logiciiclasice aristotelice au meritul de a fi izolat categoriaalgoritmicului ºi de a fi inspirat studiul logicilormoderne, confirmate prin aplicaþii semnificativeîn Informaticã ºi chiar în studiul general al normelor.Logica nuanþatã („fuzzy”) nu acceptã principiulterþului exclus ºi dã propoziþiilor valori de adevãrîn întreg intervalul [0, 1]. Constructiviºtii considerãcã o implicaþie (a implicã b) este adevãratã dacãdin faptul cã a este adevãratã, existã o demonstraþie

procedural-algoritmicã pentru a deducecã b este adevãratã; aºadar, (a implicãb) nu este echivalent cu (non b implicãnon a); apoi, constructiviºtii nu acceptãpropoziþia (existã x p(x)) decât dacã acelx având proprietatea p poate fi construitprocedural. În 1932, Lewis a constatatcã tautologia (a implicã (b implicã a)),adevãratã pentru orice a, b, spune cã„dacã a este adevãratã, atunci a se poatededuce din orice”, fapt aparent ciudat.Tot el a propus elaborarea unor logicimodale, bazate pe operatori de tipulM = „posibil logic” sau N = „necesar logic”ºi alþii, studiaþi în cadrul logicilor deonticã,epistemicã, temporalã ºi teleologicã.

Logicile neclasice nu sunt simple jocuri intelectuale,ci au aplicaþii semnificative în programarea pecalculator. De exemplu, dacã I este o instrucþiune,{I}p înseamnã cã dupã ce I a fost executatã, p devineadevãratã, iar a / b înseamnã cã „a este adevãrat,imediat ce b nu mai este”. Astfel de construcþii logicede tip fuzzy, adevãruri condiþionate sau temporaleau lãrgit logica ºtiinþei ºi logica acþiunii umane,mutând frontierele cunoaºterii sistematice.

Formalismul, reprezentat de Hilbert, Peano,Russell ºi, parþial, de Bourbaki, a fost strâns legatde analiza fundamentelor matematicii, fiind extinsºi la alte ºtiinþe (cu mai puþin succes). Nu în ultimulrând, trebuie spus cã anumite formalizãri ausimplificat comunicarea, iar un exemplu remarcabill-a dat Kolmogorov în 1933, axiomatizând studiulprobabilitãþilor.

Se ppoate sspune ccã IInformatica ºi dezvoltãrileei tehnologice excepþionale sunt oconsecinþã a metabolismului de care

am vorbit, graþie colaborãrii exemplare inter ºiintradisciplinare, cu participarea multor matematicieni,logicieni, electroniºti, dar dupã ce s-au realizatanaliza criticã a fundamentelor matematicii, lãmurireadeplinã a conceptelor de numãr, funcþie calculabilã,maºina Turing sau maºina Post, gândirea algoritmicã,gramaticã formalã, ca ºi dupã ce Gödel a arãtatlimitele formalismului ºi metodei axiomatice. Dorescsã mai punctez un element remarcabil nu atât pentruºtiinþã, cât pentru comunicare. Anume, matematicieniiau impus folosirea noþiunilor primare, care nutrebuie definite ºi care ne scutesc de diverse cercurivicioase, de autoreferenþiale, de tautologii sau noþiunivulgare deghizate. Alte discipline ºtiinþifice nu auajuns încã la aceastã oportunitate. De exemplu,miºcarea unui mobil este definitã ca „o sintezã apoziþiilor acelui mobil”. O astfel de definiþie are câtevadefecte, pentru cã apar imediat întrebãri: „ce estesinteza”..., „ce sunt poziþiile” ºi, mai ales, cum devinecauza un produs al efectului. Cel mai bine era canoþiunea de miºcare sã fie consideratã primarã,cel mult comentatã fãrã pretenþii de rigoare. Multealte noþiuni, forþa, energia, evenimentele, mãrimile,formele, echilibrele etc., trebuie considerate caprimare ºi atât. Tot pentru uºurinþa comunicãrii,matematicienii au mai inventat ceva, anume,îºi încep expunerile cu „Fie...” sau cu „Avem...”,recomandabile ºi celor care nu ºtiu cumsã înceapã.

Metabolismul mmatematicii ººi iinformaticiiOOccttaavviiaann SSTTÃÃNNÃêªIILLÃÃ

88

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220151188

Aºa ccum aam mmai sspus, calea metafizic-formalistã, care recomandã reconstrucþiacompletã a diverselor pãrþi ale universului

pornind de la un numãr de noþiuni vagi fondatoare,având în Hilbert „ultimul împãrat”, a încetat sã seprezinte ca o maºinã de rãzboi intelectual, cuceritorºi atotputernic, dupã ce Gödel a demonstrat cãsistemele formale, suficient de complexe ºi complete,sunt contradictorii. Pentru a fi corecþi, formalismulca atare este important ºi actual, pentru raþiuni deordonare ºi sintezã a unor concepte ºi rezultate dindomenii bine circumscrise, fie ºi pentru descriereaºi devoalarea raportului adevãr/demonstraþie; înciuda teoremelor de (in)completitudine ºi a faptuluicã nu orice poate fi demonstrat, matematica poatefi consideratã ca o colecþie de sisteme formale.

Garanþiile ºtiinþifice pe care le dau diverselemetode/cãi de investigaþie provin din încredereaîn cunoºtinþele dobândite în timp; astfel, am trimisoameni în Cosmos ºi au revenit pe Pãmânt deci legilemiºcãrii, transmisiunile de date ºi controlul la distanþã,GPS-ul etc., confirmã achiziþiile noastre, inclusivcele informatice, ca mari creaþii ale geniului uman.

Calea iistorico-ccriticãExistã mai multe moduri de a analiza raportul

logic/istoric în evoluþia conceptelor matematice.Se ºtie cã progresiile au apãrut în papirusuriegiptene, iar integralele definite au apãrut cu 2.000de ani înainte de Calculul diferenþial ºi integral. Îngeneral, dezvoltarea istoricã a ºtiinþei nu are caracterliniar, progresiv sau previzibil, iar matematica a gãsitîn regândirea conceptelor o resursã permanentãde primenire.

Demersul istoric/critic este esenþial cercetãtorului,dar ºi celui care oficiazã la catedrã.

Dezvoltarea istoricã a oricãrei ºtiinþe esteîntortocheatã, iar matematica cu deosebire a avutmulte reveniri, regândindu-ºi mereu concepteleºi îmbrãcând haine primenite. De exemplu, numaidupã introducerea noþiunii de grup, datoratãmartirului Galois, Geometria a fost altfel înþeleasãºi descãtuºatã; în particular, s-au definit geometriileneeuclidiene, care au oferit un cadru ºtiinþific pregãtitpentru Fizica modernã, unde microcosmosul ºimacrocosmosul sunt esenþialmente neeuclidiene,iar miºcãrile particulelor elementare au putut fisistematizate. Concepþia platonicã a matematicilorpreexistente, ca ºi cea genealogicã, retrasândfiliaþia ideilor matematice, pot fi oricând reluateca discurs, dar fãrã a considera cã ideile sunt formeale perfecþiunii, aflate deasupra materialului, eticuluisau esteticului. Altminteri, am ajunge sã privimmatematica vie ca o tautologie nesfârºitã. Istoriceºte,trebuie amintit cã Renaºterea a readus interesulpentru lumea realã, dupã cum ºi astãzi existã multepunþi ale matematicii cu realitatea fizicã. Analizamatematicã a apãrut odatã cu analiza conceptuluide vitezã a unui mobil, privitã ca o derivatã; relativrepede, Taylor a stabilit o formulã de aproximarelocalã a funcþiilor elementare prin polinoame. Înacest mod, s-au creat tabelele de logaritmi ºi funcþiitrigonometrice, folosite în navigaþie ºi în orientareterestrã, întâmplãtor sau mai degrabã nu, în Anglia,devenitã o mare putere colonialã. Formula lui Taylorstã astãzi la baza creãrii arborilor operaþionali, careleagã soft-ul ºi hard-ul calculatoarelor de buzunarsau al celor smart-ºtiinþifice actuale. Vã mãrturisesccã, dupã ce am amintit aceste conexiuni ale Analizeimatematice cu Informatica ºi cu lumea largã, amsimþit o neuitatã emoþie din partea studenþilor mei.Exemple similare abundã în matematicã ºi suscitãinteresul tinerilor studioºi, desigur nu la fel de multca pierderile de timp specifice vârstei.

Resurse aale mmatematicii vvs. rrealitatea fizicãMatematica face puþine experimente ºi, de aceea,

unii au vrut sã-i retragã statutul de ºtiinþã ºi sã i-latribuie pe cel de limbaj, chiar dacã unul mai restrictivdecât limbajul natural. Wittgenstein spunea cã „toateafirmaþiile adevãrate corespund câte unui evenimental lumii ºi orice sintaxã logicã este imposibilã,deoarece lumea nu poate fi consideratã ca un tot”.Pentru Carnap, relaþia matematicã-fizicã este aceeadintre formã ºi materie, prima oferind un sistem decoordonate pentru a inscripþiona datele fizice, în timpce fizica ar fi la rândul ei un limbaj pentru a exprimaobservaþii experimentale, cu reguli de sintaxãde naturã matematicã.

În cuvinte mai puþin meºteºugite, trebuie spus

cã principalele resurse ale matematicii ca obiect decercetare ºi disciplinã de învãþãmânt se grupeazã înlungul unor magistrale ca: studiul structurilor derivatedin structurile fundamentale (algebrice, topologiceºi de ordine), organizarea diverselor colectivitãþistructurate (calcul cu numere, cu funcþii, cu idei)ºi, nu în ultimul rând, aplicaþii semnificative. Nu existãmatematici discrete sau continue, matematici pentruingineri sau economiºti, moderne sau clasice, puresau aplicate. Aºa cum spune ªafarevici, „matematicaeste doar una, ghidatã de un intelect colectiv, cao orchestrã care executã o simfonie nesfârºitã, încare doar instrumentiºtii se schimbã”; existã cel multaplicaþii ale matematicii, ca proiecþii în diverse porþiunide realitate desþelenitã. În þãrile anglofone, termenulde „applied mathematics” este utilizat în sens diferitde cel folosit la noi (fiind un nume colectiv pentruMecanicã, Electromagnetism ºi Termodinamicã).Unora ºi nu doar la noi le-a convenit titulatura de„specialist în matematici aplicate”, în dosul cãruias-au obþinut, cu puþinã matematicã asimilatã, posturicãlduþe, burse, autoritate ºi obedienþã rãsplãtitã. Dinpãcate, prea mulþi matematicieni excelenþi s-au izolat,

în lipsa unor seminarii comune de lucru ºi învãþarefãrã complexe, unde sã poatã fi formulate clarprobleme de interes ºi unde sã se creeze instanþede apreciere a muncii tinerilor ºi de separare întrevalori ºi nonvalori, dincolo de invidii ºi deºertãciuni.Una dintre resursele esenþiale ale matematicii,întâlnite în forme similare ºi la alte discipline ºtiinþi-fice, o constituie „descompunerile în elemente maisimple”, începând cu scrierea numerelor întregi caprodus de numere prime, descompunerea polinoa-melor ca produs de polinoame ireductibile, continu-ând cu descompunerea luminii albe în cele 7 culori,a atomilor în particule elementare, cu fractalii etc.Teoria seriilor lui Fourier a permis descompunereasemnalelor periodice în „armonice”. De curând, odatãcu teoria undinelor („wavelets”), s-a legiferat ºtiinþificºi tehnologic descompunerea semnalelor sauimaginilor în „voci”, cu creare de zoom-uri controlate.Tehnologiile informatice moderne, reþelele detelecomunicaþii, celularele ºi diversele dispozitivedigitale au condus la o explozie de aplicaþii alecalculatoarelor, care ºi-au pus amprenta asupratuturor domeniilor ºtiinþei ºi vieþii economico-sociale.Existã ºi exagerãri, care au creat speranþe aproapedeºarte. Astfel, alãturi de ºtiinþele descriptive, s-auimpus unele ºtiinþe prescriptive, îndeosebi inginereºti,depinzând de realizarea de proiecte cu diverseconstrângeri. Acesta este cazul Teoriei sistemelorcare interacþioneazã cu mediul, prin conceptul despaþiu al stãrilor, evoluþia în timp a unui sistemdinamic controlabil/observabil fiind o curbã în spaþiulstãrilor. Teoria sistemelor a fost logoditã cu sistemeleeconomice, ecologice, militare, sanitare etc., a fostbineînþeles axiomatizatã, prezentatã ca salvatoare acetãþii, dar s-a dovedit a fi de fapt o nouã tautologie.

În încheierea acestui punct, þin sã amintesc câtevacontribuþii româneºti mai puþin cunoscute în þarã.Una este criteriul fundamental de hiperstabilitate alprof. dr. ing. V.M. Popov, devenit american (confundatcu un rus). De asemenea, calculul cu membrane,o construcþie matematico-informaticã originalã,având mari disponibilitãþi de descriere a structuriiºi funcþionãrii celulei vii, cu înþelegerea comunicãriiinterne sau externe. În acest mod, metabolismulde care vorbeam la început se apropie de înþelesullui clasic. Un alt exemplu privind înþelegerea unormecanisme naturale îl constituie teoria constructalãa profesorului dr. ing. american Adrian Bejan, plecatdin Galaþi; pânã de curând, se credea cã structurile

arborescente întâlnite în naturã sunt doar expresiaunor fenomene aleatoare, dar Bejan a arãtat cãun rol decisiv îl joacã schimbul termic optim, ceeace completeazã studiul fractalilor ºi reînvie spiritullui Poincaré.

Metabolismul matematicii se manifestã ºi printransferul bilateral de idei ºi rezultate cu alte ºtiinþe;în acest sens, existã concepte multiplu revendicate –legi de creºtere, legi de distribuþie, rate de evoluþie,entropie etc. –, dar numai prezentarea lor sub formãmatematicã le asigurã universalitatea.

Metabolismul iinformaticiiCeea ce am spus anterior despre matematicã este

valabil, cu nuanþele respective, pentru informaticã –domeniu viu, dinamic, reactiv ºi deschis la achiziþiilealtor domenii, ca ºi la modificãrile realitãþii social-economice. Dar s-a ajuns ºi la exagerãri ºi lainducerea percepþiei cã „orice poate fi informatizatºi rezolvat prin butonare”, ceea ce a condus laamãgirea cã informatica va înghiþi matematica.Produsele matematice sunt conceptele, teoremele,algoritmii, exemplele ºi contraexemplele, conjecturile,etc., care au îmbogãþit sensibil cunoaºterea. Acelaºilucru îl regãsim în lumea informaticii, care în pluseste implicatã direct în descifrarea unor structuriierarhizate, în conducerea unor procese industrialesau în luarea unor decizii globale. Trebuie spuscã ambele domenii nu îºi pot depãºi limitele ºinu pot rezolva decât parþial marile provocãri actuale,ale climei, ecologiei terestre, ale apei, hranei,comunicaþiilor... Nu uitãm cã tradiþiile, instinctele,ºovinismul de mare putere, derapajele de la legalitateºi, în general, aspectul ezoteric al comunicãrii, scapãdeopotrivã ambelor domenii, ca ºi bunul simþ dintreindivizi sau popoare. Iar zona popularã a „matematiciide consum” ºi cea a „informaticolului” ca medicamentuniversal este totuºi modestã. Nu putem omite rolulcomputerelor în cercetarea matematicã – fractali,solitoni, criptografie, comportament haotic, undine,fizica matematicã etc., iar demonstraþiile asistatede computer nu sunt mai suspecte decât cele fãcutede oameni ºi omologate de alþi oameni. Desigur,computerele nu sunt maºini de ronþãit numere(„number crunchers”), iar seducþia lor asupra tinerilorîi obligã pe profesorii de toate specializãrile, ca ºi pedecidenþii administrativi, la noi eforturi de comunicare.Apariþia calculatoarelor moderne a creat multemutaþii, influenþând predarea Analizei matematice,nu numai prin proliferarea algoritmilor, dar ºistimulând analiza numericã, analiza însãºi aconceptului de calcul ºi culminând cu creareaMatematicii discrete. În metabolismul matematicii ºiinformaticii, adicã în schimbul de informaþii cu mediul,al atitudinii lor proactive, ca ºi al pasiunii pentruordine ºi creaþie intelectualã, se afirmã tot mai descã matematica ºi informatica sunt ºi fapte de culturã.

ConcluziiAm încercat sã arãt cã matematica ºi informatica

sunt organisme vii, foarte receptive, cu o marecapacitate de autotransformare ºi rezistent la ataculutilitarismului. Aceasta explicã titlul articolului...Cãile discutate anterior se împletesc în jurultermenilor logicã, intuiþie, rigoare, spirit critic, vigoareºi subtilitate, confirmare etc., existente în orice procesde creaþie ºtiinþificã sau artisticã, dar matematica oface la modul superlativ. Garanþiile ºtiinþifice pe carele dau diversele metode/cãi de investigaþie provin dinîncrederea în cunoºtinþele dobândite în timp. Dupã ceam folosit timp de milenii organele de simþ ºi euristicavulgarã, le-am prelungit (ajungând la microscopulelectronic ºi roboþi nanometrici) ºi ne-am lãrgitorizontul raþiunii prin achiziþii ºtiinþifice fãrã legãturãcu vreun experiment. Logicismul ºi formalismul ne-audisciplinat gândirea ºi ne-au simplificat comunicareaºtiinþificã; în privinþa metodelor inductive, asistãmla crearea unor „cyborgi”, înzestraþi cu organe demãsurã ºi simþire perfecte ºi, în curând, aceºtiavor fi mai inteligenþi decât ne putem închipui.Calculatoarele nu au înlocuit matematica, aºacum sperau unii, ci s-a dovedit tocmai reversul;dezvoltarea internetului, lupta cu congestiile peliniile de comunicaþie, nevoia unor tehnici superioarede prelucrare a datelor genetice, compatibile cutehnologiile nanometrice ºi multe altele, au nevoiede puritatea ºi forþa matematicii. Nici acum nu ºtimdacã matematica este o înlãnþuire de invenþiisau de descoperiri; „tertium datur”, rãspundeaNoica la întrebarea dacã filosofia este invenþiesau descoperire. Valabil ºi aici...

88

Patrimoniu aargeºean

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 1199

Restaurarea cconacului dde lla GGoleºtiFFiilloofftteeiiaa PPAALLLLYY

Meritã sã fie menþionat faptulcã, doar cu puþine zile înainte dehotãrârea conducerii InstitutuluiNaþional al Cooperaþiei dea restaura Curtea Goleºtilor,se preconizase, la MinisterulArmatei (1942), executarea unor„reparaþii” la corpul principal

ºi acestea privind numai învelitoarea ºi tâmplãria.Din fericire, asemenea reparaþii nu se începuserã

pânã în iunie 1942, aºa încât ele au fost înlocuitecu lucrãri de restaurare, aºa cum se cuvenea unuivechi lãcaº istoric.

Asupra rostului lucrãrilor ce aveau sã se executeºi al sumelor ce urmau sã se cheltuiascã pe „niºtedãrâmãturi” (expresia nu-mi aparþine!), existau ºiunele pãreri potrivit cãrora era mai bine dacã s-arfi dãrâmat ceea ce bruma mai rãmãsese din clãdirileCurþii Goleºtilor ºi s-ar fi ridicat altelenoi ºi frumoase...

Dar, astfel de pãreri n-au fosturmate, încât la Goleºti existã astãziacel loc unde se adunã mulþi vizitatori,acel loc unde se învaþã carte ºi desprecare se vorbeºte ºi se scrie cu interescrescând.

Ing. Corneliu Sãndulescu,nov. 1969, Bucureºti

Imaginea dde aastãzi aa cconaculuide lla GGoleºti este cea rezultatãdin opera de reconstrucþie a

banului Radu Golescu, desfãºuratã la sfârºitulsecolului al XVIII-lea, la care s-au adãugat uneleintervenþii din secolul al XIX-lea.

Ctitorit în anul 1640 – „leat 7148” – de cãtre StroeLeurdeanu ºi Viºa din Goleºti, incendiul din 1716 adistrus o mare parte din conac ºi dependinþe, fãcânddificilã reconstituirea aspectului iniþial, în contextulabsenþei unor izvoare contemporane ridicãriiconstrucþiei. Prin comparaþie cu monumente similaredin veacul al XVII-lea, ansamblul feudal al Goleºtilora fost constituit din casa mare ºi construcþiile anexe(bucãtãrie, spãlãtorie, fânar, camere pentru slujitoriºi camere pentru oaspeþi), înconjurate de zidurifortificate, prevãzute cu creneluri, contraforturiºi turnuri de apãrare.

În cele aproape patru veacuri de existenþã, caselede la Goleºti au trecut adesea prin momente derestriºte ºi ruinã. Astfel, Dinicu Golescu (Însemnare acãlãtoriei mele Constantin Radovici din Goleºti, fãcutãîn anul 1824,1825,1826, Bucureºti, 1939, p. 134)menþiona cã „în vreme de 24 de ani, de patru orine-am lãsat casele ºi tot avutul, fugind în strãinãtate,ºi când ne-am întors am gãsit toate desfiinþate”.

În anul 1939, George Fotino (Boierii Goleºti,Imprimeria Naþionalã, Bucureºti, 1939, p. 277)consemna: „Casa din Goleºti este astãzi paraginãºi pustiu. Pe acoperiºul sub care au trãit odatãoameni cari au crezut, au iubit, luptat ºi izbânditºi care a adãpostit cândva pe republicanii din Goleºtiºi pe întemeietorul regalitãþii româneºti (Carol I apoposit la Goleºti, în noaptea de 9/10 mai 1866 –n.n.), în cea dintâi a lui noapte odihnitã pe pãmântromânesc, pe acoperiºul astãzi fãrã fumuri, îºi aucuibul credincioasele berze. Acareturile s-au prãbuºit,bolþile bãii turceºti, câte au mai rãmas, stau gata sãse surpe ºi ele. Ce se va fi întâmplat cu tainiþa de subpãmânt, despre care povesteºte tradiþia? Din grãdinaromanticã a lui Alexandru-Albu n-au mai rãmas decâtgãvana ºi movila – închipuiri grãdinãreºti pentrucare mãmicuþa îl lua în zeflemea. Vitele satului pascîn parcul vraiºte.”

În aacelaºi aan, 11939, lla 77 iiunie, Carol al II-leadãdea Legea nr. 296 pentru declararea deutilitate publicã ºi exproprierea de urgenþã

în interes cultural-naþional a imobilului numit„Casele Mari” împreunã cu parcul, situat în comunaGoleºti, judeþul Muscel, aflate pe o suprafaþãde 3 ha ºi 9.701 mp, toate evaluate la suma de1.000.000 de lei, pe care Ministerul de Internetrebuia sã o plãteascã moºtenitorilor familiei Golescu.

În cele ce urmeazã, ne vom referi la perioada

de restaurare a ansamblului feudal, cuprinsã între9 iunie 1942 ºi 14 iulie 1944, coordonatã de inginerulCorneliu Sãndulescu, numit diriginte de ºantierde cãtre Institutul Naþional al Cooperaþiei – unprofesionist desãvârºit, care a reconstruit, cusprijinul unor echipe de muncitori dificil constituite,un excepþional monument istoric.

Destoinicia acestui om remarcabil se reflectãºi în preocuparea de a întocmi, douãzeci ºi cinci deani mai târziu, un memoriu detaliat asupra lucrãrilorde restaurare de la Casa Goleºtilor, sarcinã dificilde realizat în absenþa documentelor de ºantier,care fuseserã depuse la sediul INCOOP, în 1944,la încheierea misiunii.

Memoriul inginerului Corneliu Sãndulescu a fostscris în noiembrie 1969, la 14 ani dupã pensionareasa pentru boalã ºi pierderea capacitãþii de muncã,la îndemnul inginerului George Minescu, fost director

general alINCOOP.

Manuscrisulmemoriului,valoros

document aflat în patrimoniulMuzeului Goleºti, oferã informaþiidetaliate, atât despre colaborareacu arhitectul Horia Teodoru,inspector general din parteaComisiei Monumentelor Istorice, cât ºi desprearheologul Dinu Rosetti, cel care, în vara anului 1942,a fãcut cercetãri arheologice care au scos la ivealãtemelii vechi în legãturã cu cele existente, conducândla concluzia cã, într-o epocã mai veche, clãdireaavusese altã formã. Au fost executate sãpãturiarheologice ºi în jurul fântânilor de la intrare, pentrudepistarea conductei de alimentare, dar sãpãturileau fost sistate pentru a se rezolva problema gãsiriiizvorului de apã. Placa cu inscripþia originalã, dinpiatrã naturalã, a fost înziditã pe fântâna din stângaintrãrii, versificarea textului original, în limba greacãveche cu litere slavone, datorându-se profesoruluiGeorge Fotino. A doua placã, cea care reproducetextul tradus, este tot din piatrã, realizatã într-unatelier de sculpturã din Bucureºti.

La îînceperea llucrãrilor, îîn 11942, imagineade la curtea Goleºtilor era la fel de dezolantãca în 1939, în descrierea lui George Fotino.

Iatã ce consemneazã Corneliu Sãndulescu, în acestsens: „…creºteau acolo ierburi înalte printre care testrecurai cu oarecare greutate; din vechea plantaþiemai rãmãseserã, încã netãiaþi, doar puþini arboribãtrâni ºi tineri; o barzã care îºi fãcuse cuibul peacoperiºul clãdirii principale era pe atunci singuravietate care se legase de acele locuri întristate,dar ºi ea le-a pãrãsit îndatã dupã începerealucrãrilor de restaurare”.

Bugetul iniþial, necesar pentru restaurareaconacului, obþinut prin strãdania inginerului GeorgeMinescu, în sumã de 2.000.000 lei, a depãºit pânãla sfârºitul lucrãrilor valoarea de 24.000.000 lei, ceeace reprezintã un efort financiar semnificativ în slujbaistoriei ºi culturii româneºti.

Lucrãrile de restaurare au fost îndeaproapecoordonate, aºa cum am precizat deja, de arhitectulHoria Teodoru, care se deplasa sãptãmânal laGoleºti, dând dispoziþii privitoare la elementelede arhitecturã sau la problemele care se iveau peparcurs, cu aceeaºi periodicitate venind la Goleºtiºi directorul INCOOP, inginer George Minescu.

Restaurarea nu s-a realizat pe baza unuiproiect sau a unei documentaþii, ci s-a trecut directla executarea lucrãrilor, stabilite prin consultãri cuarhitectul Teodoru sau prin consultãri telefonice cuComisia Monumentelor Istorice, care hotãra soluþiaproblemelor semnalate de inginerul Sãndulescu,

dirigintele de ºantier. Situaþiile neprevãzute apãreaufrecvent, cu toate acestea, lucrarea a fost finalizatã îndoi ani ºi bine apreciatã de academicianul AlexandruLapedatu (preºedintele Comisiei MonumentelorIstorice), profesorul Brãtulescu (secretarul aceleiaºiComisii), profesorul arhitect Petre Antonescu.

Cele mai mari dificultãþi le-a întâmpinat inginerulSãndulescu în domeniul gãsirii forþei de muncãspecializate, în comunã sau în împrejurimi. A fostnevoit sã se mulþumeascã cu meseriaºi din comunã,cel mai interesant fiind meºterul pietrar GiovanniColman, apreciat pentru calitatea prestaþiei sale,dar ºi pentru calitãþile sale morale.

Lucrãrile dde rrestaurare porneau, practic, de laresturi de ziduri sau temelii, construcþiile fiindvandalizate de locuitorii din Goleºti; nu mai

existau uºi, ferestre, duºumele. Doar câteva obloanede lemn la ferestrele de la etaj, iar învelitoarea deºiþã era integral compromisã. Clãdirile de la intrare,ªcoala ºi Casa sãracilor, construite pe la 1790, dinzidãrie de cãrãmidã, pãstrau doar pereþii dinspreºoseaua comunalã, fiind invadate de ierburi înalte,

fãrã învelitoare ºiºarpantã, în aceeaºistare aflându-seºi clãdirile de pelaturile de nord-vest (locuinþeleservitorilor ºigrajdul) ºi sud-vest(arhondaricul), dincare rãmãseserãdoar zidurileexterioare.

Zidulîmprejmuitor era

ruinat, pierduse aproape patru metri din înãlþimeainiþialã de cinci metri ºi douãzeci de centimetri,iar în unele porþiuni se mai pãstra doar temelia.

Singurã baia turceascã (sau feredeul) nu ajunseseîn ruinã; deºi ºubrezit în zona pereþilor exteriori,graþie cupolei de zidire robustã care s-a pãstrat destulde bine, întregul monument a fost bine conservat.

„...Din examinarea, chiar sumarã, a stãrii clãdiriiprincipale apãrea ca evidentã necesitatea efectuãriide îndatã a unor lucrãri ca: desfacerea ºi refacereaunor ziduri în fundaþie, în elevaþie, cât ºi în pivniþã;consolidarea tavanului peste parter (la salon),refacerea pardoselii pridvorului mare, a celor douãscãri laterale ale lui, cum ºi consolidarea scãrii înspiralã din antreul principal, scarã care nu putea fifolositã deoarece se clãtina, oprind accesul în etajulclãdirii. Aceste lucrãri au fost atacate simultan, dupãce învelitoarea fusese complet desfãcutã ºi refãcutã.”

La desfacerea învelitorii, s-au constataturmãtoarele:

- ºiþa era de formã dreptunghiularã, bãtutãla cinci rânduri;

- cuiele folosite erau de producþie industrialã,având o vechime de aproximativ cincizeci de ani;

- în podul conacului a fost gãsit un fragmentdin vechea învelitoare, de peste o sutã de ani,în care ºiþa era tãiatã la unul din capete în „coadãde rândunicã”, îmbinarea se fãcea în „lambã ºi uluc”,bãtutã la ºase rânduri, cuiele folosite fiind lucratemanual.

Lucrãrile dde rrefacere aa aacoperiºurilor s-auexecutat cu ºiþari din Domneºti-Argeº. Aceºtiaau tãiat ºiþa la Goleºti, din bile de brad anume

cumpãrate, bãtând-o pe ºarpante în cuie de producþieindustrialã, costurile pentru executarea manualã acuielor fiind mult prea ridicate. Din acelaºi motiv, s-arenunþat ºi la sistemul de îmbinare în „lambã ºi uluc”;în schimb, s-au montat jgheaburi, burlane ºi vazoanedin tablã de zinc. La sfârºit, învelitoarea de ºiþã afost vopsitã, la toate clãdirile, cu carbolineum subþiatcu petrol.

Cercetãrile pentru reconstituirea imaginii faþadeide la clãdirea principalã au stabilit cã aceasta a avutca decoraþie exterioarã piese de ceramicã smãlþuitãºi coloratã, o astfel de piesã fiind gãsitã împreunãcu fragmente din serviciile de masã ale familieiGolescu ºi cu o monedã metalicã de origine suedezã.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220152200

Patrimoniu aargeºean

La ddesfacerea zzidãriei conacului, au fostidentificate elemente de arhitecturã veche,pentru valorificarea cãrora inginerul

Sãndulescu împreunã cu arhitectul Teodoruau stabilit urmãtoarele mãsuri:

„1. În faþada principalã, pe latura de rãsãrit, s-augãsit urme ale unor arce de zidãrie, lucrate în plincintru, cu stâlpi de zidãrie de formã cilindricã pesocluri de piatrã. Dintre cele trei arce gãsite, primulavea stâlpi angajaþi; arcele erau parþial rupte, iar celdin mijloc lipsea cu stâlpul lui. Arcele ºi stâlpii carelipseau s-au refãcut împreunã cu tiranþii de lemn,din care s-a gãsit intact doar unul; el a servit dreptmodel pentru refacerea celorlalþi.

2. În faþada lateralã (latura dinspre rãsãrit), s-agãsit aceeaºi formã de arce de zidãrie, cu aceleaºideschideri ca în faþada principalã. Primul arc, cel dindreapta, împreunã cu stâlpii ºi cu tirantul din lemnde stejar s-au gãsit intacþi, iar cel din mijloc a fostrefãcut, fiind complet distrus împreunã cu stâlpullui, din cauza montãrii unei ferestre dreptunghiulare,la o datã nedeterminatã.” ªi arcul din stângaa fost refãcut dupã modelul celorlalte douã.

S-a revenit, astfel, la pridvorul deschis, aºa cumfusese într-o epocã mai veche, renunþându-se pelatura de est la camera locuitã cândva de FeliciaRacoviþã. În sprijinul renunþãrii la camera din colþulde rãsãrit în favoarea pridvorului mic vin ºi urmelede martor ale unei pardoseli cu cãrãmidã ºi carea fost refãcutã în perioada restaurãrii.

În camera învecinatã cu pridvorul mic, pe faþadalateralã dinspre rãsãrit, a fost descoperit un tocde fereastrã, iar alãturi s-au gãsit urmele unei alteferestre, cu arcul „în mâner de coº” foarte turtit,precum ºi o fereastrã de stejar împãrþitã în ºaseochiuri; tocul acestei ferestre era înzidit ºi aparþinea,probabil, epocii de la fondarea casei.

Aceste douã descoperiri împreunã cu fereastraexistentã prezentau elemente constructive din treiepoci diferite, cea mai veche fiind aceea a ferestreicare fusese gãsitã cu tocul înzidit; acesteia i s-arefãcut golul original, iar tocul a fost lãsat pe locullui. Apoi, gãsindu-se ºi golul ferestrei alãturate,a fost refãcutã ºi aceasta.

Urme ale unor ferestre cu forma „în mâner decoº”, de aceleaºi dimensiuni cu ale ferestrelor de pepartea stângã a faþadei, au fost gãsite pe locul celortrei ferestre de formã dreptunghiularã ale salonuluicu vedere spre pridvorul din faþada principalã.Prin refacerea lor, aceastã faþadã are cinci ferestrecu arce „în mâner de coº” ºi trei ferestre cu arceîn plin cintru, toate executate dupã indicaþiilearhitectului Teodoru.

Tocul uºii de la faþada principalã a fost refãcutºi montat într-un gol cu arcul „în mâner de coº”,acelaºi tip de arce repetându-se ºi la ferestrelede pe faþada de apus.

În ppartea mmai nnouã aa cclãdirii, care cuprindeaporþiuni din faþadele laterale ºi toatã faþada denord, în locul tocurilor de la ferestre au apãrut

golurile mai vechi în care fuseserã aºezate; eleaveau formã cu arc înalt, dar înlocuirea ferestrelororiginale cu altele au determinat completarea spaþiilorrãmase libere cu zidãrie. Prin lucrãrile de restaurare,golurile ferestrelor din faþada de nord au fostmenþinute pe locurile lor, revenindu-se la formavechilor arce. Totodatã, la salonul de iarnã s-adeschis o fereastrã, dupã o urmã de fereastrãcare fusese desfiinþatã.

La faþada dinspre apus, zidul exterior, parþialcompromis, împreunã cu temelia lui, a fost refãcutcu material nou, iar colþul clãdirii a fost sprijinitcu un picior de beton turnat sub nivelul terenului.

Grav deteriorat a fost ºi zidul exterior al faþadeide rãsãrit, fapt pentru care a fost desfãcut ºi refãcutcu material nou de la partea de sus a ferestrelorºi pânã la streaºinã.

O problemã deosebitã a reprezentat-o pridvorulcel mare de la intrare, ai cãrui stâlpi de lemn, cade altfel întregul pridvor, ameninþau sã se desprindãde clãdire. Acesta fusese adãugat ulterior ºi aufost analizate atent ambele variante: pãstrarea sauîndepãrtarea lui. Comisia Monumentelor Istoricea hotãrât ca pridvorul central sã fie consolidat ºipãstrat. Grinzile de stejar care susþineau pardosealapridvorului (din dale de piatrã aºezate pe un stratgros de nisip) erau putrede ºi aºezate pe latura lungãa lui, de mari dimensiuni. Din acest motiv, grinzilede stejar nu au putut fi înlocuite cu altele sãnãtoase,hotãrându-se sã se desfacã întreaga pardosealã

de dale de piatrã. În locul grinzilor a fost turnat unplanºeu de beton armat, peste care s-au zidit absoluttoate dalele de piatrã, aspectul exterior fiind acelaºi.

În mod asemãnãtor s-a procedat ºi cu scãrilelaterale de acces: s-a turnat beton armat pestecare s-au aºezat trepte de piatrã.

Pe faþada dinspre rãsãrit a clãdirii centrale s-amai descoperit urma unei intrãri în pivniþã, din carese mai vedea un arc de zidãrie de cãrãmidã. Golulintrãrii fusese zidit cândva, astfel încât intrarea înpivniþã fusese desfiinþatã. Lucrãrile au lãsat neatinsãzidãria de umpluturã, dar au pus în evidenþã arculde zidãrie veche.

Accesul în beci este posibil doar prin faþada denord. Aici sunt impresionante bolþile puternice cu arcedin zidãrie de cãrãmidã lucrate în plin cintru, asupracãrora nu s-a intervenit deloc. Pe soclul unei bolþiapare cioplitã semnãtura meºterului Stoica, cel carea construit conacul.

Locuitorii comunei vorbeau despre un tunel carefãcea legãturaîntre conac ºidealurile dinnordul comunei,dar examinareaatentã a beciuluiºi a conaculuinu a confirmatipoteza, plasândinformaþiaîn domeniullegendei.

Anexa de pelatura de rãsãrita conacului esteformatã dindouã încãperisuprapuse:spãlãtoria laparter ºi bucãtãriala etaj, aceastadin urmãcomunicând printr-un culoar cu antreul mic al casei.

În ttimpul llucrãrilor dde rrestaurare, în spatelegrajdului din zona de apus s-a gãsit un fragmentdintr-o cruce lucratã în piatrã, care a fost

aºezatã în centrul rondului de flori din faþa conacului,actualmente aflatã în parcul domeniului, iar în unuldintre coºurile unei sobe din conac s-a gãsit unmanuscris frumos caligrafiat, doar puþin afumatpe margini, pe care profesorul George Fotinol-a identificat ca fiind un curs de gramaticã vecheromâneascã, scris cu litere greceºti.

Lucrãrile de restaurare interioarã au constat îndesfacerea temeliilor pereþilor ºi tavanelor în toateîncãperile parterului. Tencuiala veche era executatãpe nuiele fixate în grinzile tavanelor, grinzi careputreziserã la capete, motiv pentru care au fostînnãdite prin plãtuire. S-a constatat cã în mortarultencuielilor de la parter, atât interioare, cât ºiexterioare, fusese amestecat pãr de bou.

Prin desfacerea tavanelor s-a ajuns la concluziacã acestea fuseserã executate cu grinzi aparentede stejar, concluzie susþinutã ºi de faptul cã întregrinzi ºi podeaua de deasupra lor se vedeau urmede tencuialã. Grinzile au fost consolidate la capeteprin înnãdire, iar podina s-a mascat pe dedesubtprintr-un tavan de scânduri fãlþuite.

În camera din stânga antreului principal, camerade lucru a fraþilor Goleºti, s-au gãsit urme de bolþimãnãstireºti; restaurarea tavanului s-a refãcuttot în bolþi mãnãstireºti, lucrate pe pânzã Rabitzcu mortar de var ºi un adaos mic de ciment.

În urmãtoarea încãpere, camera Zincãi Golescu,au fost gãsite urmele a doi stâlpi octogonali dinzidãrie de cãrãmidã pe socluri de piatrã. Acesteelemente, precum ºi marea grosime a zidului dintrestâlpi sugereazã existenþa, într-o epocã mai veche,a unui pridvor sau a unei intrãri, despre care secrede cã ar fi fost a doua intrare a clãdirii, probabil,o transformare fãcutã casei mari în timpul vorniculuiRadu Golescu, pe colþul ei nord-vestic. Pe bazaconsultãrilor dintre inginerul Sãndulescu ºi arhitectulHoria Teodoru, s-a refãcut arcul dintre cei doi stâlpigãsiþi ºi s-a marcat continuarea celui de al treilea.

Între antreul mare ºi antreul mic s-a desfãcutzidãria fisuratã a uºii care fusese ziditã, probabilîn urma unui cutremur. A fost, astfel, pusã învaloare arcada în trei lobi dintre cele douã antreuri,lãsându-se liberã trecerea dintre ele.

În zona de nord a antreului principal se afla scarade fier, în spiralã, care asigura accesul cãtre etaj;aceasta a fost consolidatã prin ancore de fier. Înspatele scãrii a fost demolat un perete de paiantã,în acest mod antreul principal revenind la lungimeainiþialã ºi beneficiind de iluminat natural. În urmadesfiinþãrii zidului din paiantã din antreu, a apãrut, peo lungime de câþiva centimetri, un rest dintr-o corniºãcare înconjura antreul principal, element care a statla baza reconstituirii profilului ºi pe ceilalþi pereþi.

Foarte ggrav ccompromis eera ttavanul din salonulde primire; grinzile de stejar, aºezate pedimensiunea cea mai mare, prezentau sãgeþi

exagerate. Salvarea tavanului, fãrã a i se înlocuigrinzile, a fost posibilã prin montarea unor grinzi defier, profil dublu T, sub cele existente, deci transversalpe acestea, preluându-se pe ele toatã greutateaetajului. Pentru a nu modifica alcãtuirea iniþialãa tavanului, grinzile de fier au fost mascate printr-o

îmbrãcãminte de lemn.Sobele din conac, nemaiexistând, au fost

reconstruite de un meºter sobar din Goleºti,Giovanni Colman, dupã desene de sobe aflate încase vechi boiereºti ºi alese de arhitectul Teodoru.

Instalaþia de luminã electricã, executatã de ofirmã din Bucureºti, era iniþial alimentatã printr-unmic grup electrogen, montat în turnul de apãraredin S-E. S-a renunþat apoi la acesta ºi s-a fãcutracordarea la reþeaua electricã a localitãþii.

Tâmplãria uºilor ºi ferestrelor a fost executatãîn atelierul I. Bucºenescu din Piteºti, având camodele uºi ºi ferestre de stejar, gãsite înzidite.

Ferestrele originale aveau un singur rând decercevele, dar, pentru a le pãstra forma ºi a asiguracondiþii termice confortabile, s-a hotãrât adãugareacelui de-al doilea rând de cercevele, în sistemuldublu cuplate, soluþie aleasã de arhitectul HoriaTeodoru.

Conacul restaurat a beneficiat de multe donaþii,care au constituit colecþia iniþialã a muzeului: ultimiiGoleºti au dãruit obiecte mici, care le-au aparþinut,

precum ºi biroul pe care Carol I a semnat primulact din timpul domniei lui, ºi anume, graþiereamitropolitului Calinic Miclescu, cel care s-aîmpotrivit aducerii unui prinþ strãin la domnia þãrii.De asemenea, tablourile originale ale Goleºtilor,pictate de C.D. Rosenthal, au fost puse la dispoziþiapictorului Nicolae Grant spre a fi copiate ºi apoietalate în conac.

Trebuie menþionatã ºi donaþia BiblioteciiI.I.C. Brãtianu din Bucureºti, constând într-un numãrimportant de cãrþi de epocã, aflate astãzi în bibliotecadin conac.

În aceeaºi categorie a donaþiilor fãcuteaºezãmântului din Goleºti trebuie menþionatã ºi ceaa Floricãi Slãniceanu, în 1944, constând într-un terende 7.000 mp, de pe latura de nord a curþii Goleºtilor,donaþie cu clauzã socialã ºi pedagogicã.

Alãturi de acestea, în perioada restaurãrii, seîncepuse achiziþionarea mobilierului pentru salonºi pentru alte douã încãperi; pentru antreul marese cumpãraserã deja o bibliotecã ºi volumede scrieri vechi.

În antreul mic era expus un tablou genealogical Goleºtilor ºi o casã metalicã de bani, descoperitãde inginerul Sãndulescu într-un atelier de fierãriedin Piteºti.

Opera dde rrestaurare din anii 1942-1944de la Goleºti a exercitat o atracþie specialãpentru multe personalitãþi, care au urmãrit

cu interes reabilitarea monumentelor, încã de laînceput: Eliza Brãtianu, Elena Golescu, Ion Mihalache,acad. Petre Antonescu, acad. Alexandru Lapedatu(preºedintele Comisiei Monumentelor Istorice),profesorul Brãtulescu (secretarul Comisiei Monumen-telor Istorice), profesorul Chiþulescu (de la ªcoalaPolitehnicã din Bucureºti), scriitorul G.M. Vlãdescu,pictorul Constantin Vlãdescu (care a pictat ºia lãsat un tablou în ulei), colonelul Slãniceanu,preotul paroh din Goleºti, Florian Dumitrescu.

Istoria conacului de la Goleºti se leagã, astfel,nu numai de trecutul boierilor care l-au stãpânit,ci ºi de rolul semnificativ avut de profesioniºti deexcepþie în opera de reabilitare a monumenteloristorice din România, nume pe care paginile defaþã le consemneazã cu meritatã preþuire: arhitectulHoria Teodoru ºi inginerul Corneliu Sãndulescu.

(Fotografiile de la pagina anterioarã suntdin colecþia George Minescu.)

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 2211

Patrimoniu aargeºean

Printre nnumeroaselepiese care alcãtuiescpatrimoniul Muzeului

Goleºti se aflã ºi cele patruicoane din Figurile 1-4, a cãrorstare de conservare le limita

atât manipularea cât ºi expunerea. Figura 5 prezintão icoanã care face parte dintr-o colecþie particularã.

Tehnica de realizare estetempera pe suport de lemn. Celetrei icoane lipoveneºti ºi ApostolulFilip dateazã din secolul al XIX-lea. Sfântul Vasile constituieun caz mai special, având ointervenþie ulterioarã de repictare.Voi reveni asupra datãrii.

Materia operei de artã estesupusã, în timp, unui procesnatural de îmbãtrânire. Acestase manifestã prin modificareastructurii ºi proprietãþilormaterialelor care o alcãtuiesc. La aceste modificãrise adaugã degradãrile provocate de pãstrarea încondiþii necorespunzãtoare a pieselor, manipulãrineglijente, vicii de tehnicã originarã, tratamenteneºtiinþifice (curãþãri cu solvenþi agresivi, repictãri).

Piesele se aflau într-o stare de degradareextrem de avansatã. Panourile icoanelor prezentaunumeroase deteriorãri: fragilizarea lemnului, lacune,crãpãturi, fisuri, depuneri aderente ºi neaderente,pierderea planeitãþii suportului. La nivelul stratuluipictural erau prezente lacune de profunzime – unelepânã la suport, altele superficiale – între straturilede grund, exfolieri, ridicãturi sub formã de acoperiº îndouã ape, clivaje, desprinderi ale peliculei de culoare,cracluri, depuneri aderente ºineaderente, verni brunisat, repictãri.

Restaurarea ppieselor implicãmai multe demersuri,cercetãri ºtiinþifice

premergãtoare lucrãrilor practice:cunoaºterea aprofundatã amaterialelor constitutive ºi a tehniciide lucru, efectuarea testelor decurãþare ºi consolidare, realizareaanalizelor fizico-chimice apigmenþilor, analize biologice pentrusuportul de lemn, stratigrafii. Fiecareintervenþie de conservare–restaurareconstituie un caz particular, care

trebuie adaptat specificitãþii obiectului, atât din punctde vedere al materialelor, cât ºi al degradãrilor.

În vederea restituirii imaginii originale, inevitabilmarcatã de timp, s-au efectuat urmãtoareleoperaþiuni: consolidarea profilacticã a zonelorcu desprinderi ale stratului pictural, biocidarea(tratamentul aplicat lemnului împotriva dãunãtorilor,insecte, mucegai), consolidarea suportului ºi a

stratului pictural, chituirea lacunelor, curãþarea,integrarea cromaticã ºi vernisarea (aplicareaunui strat de protecþie).

Restaurarea are drept scop prelungireaexistenþei operei, prin eliminarea cauzelor dedegradare ºi facilitarea lizibilitãþii imaginii, þinândcont de realitatea istoricã ºi esteticã a acesteia.

Toate operaþiunile seefectueazã respectândprincipiile restaurãrii.Materialele folosite trebuiesã fie compatibile cu celeoriginale. Orice intervenþietrebuie sã fie reversibilã,pentru a se putea regãsi stareainiþialã, fiind astfel posibilun nou proces de restaurare.

În ccazul iicoanei SSfântulVasile, abordareametodologicã a fost

realizatã diferit, dat fiind faptul cã a suferit o acoperiretotalã a imaginii originale, cu un nou strat pictural.Repictarea integralã a unei icoane este mai rarîntâlnitã, însã, atunci când are loc, induce privitorulîn eroare în legãturã cu autenticitatea ºi datareaobiectului. Astfel, obiecte valoroase pot fi ignorate,

deoarece, de obicei, pictura nouã este de o calitateinferioarã. Doar apariþia unor desprinderi ºi lacuneîn stratul nou de culoare, apãrute din cauzaincompatibilitãþii între pictura nouã ºi cea veche,sau cercetarea efectuatã de cãtre un specialistar putea scoate o astfel de piesã din anonimat.

În timpul realizãrii testelor de curãþare, s-aconstatat, în anumite zone, cã sub imagineaiconograficã de secol XIX, care-l reprezintãpe Sfântul Vasile, existã o altã picturã.

Radiografiile au evidenþiat faptul cã existã o scenãcomplexã, cu multe personaje, care se pãstreazãîn proporþie de 90%. S-a decis astfel îndepãrtarearepictãrii. Fiind vorba de recuperarea originalului,operaþiunea s-a executat cu toate precauþiilenecesare: sondaje stratigrafice, teste de curãþare,radiografii, pentru a cunoaºte natura straturilor ulteriorsuprapuse ºi stabilirea unei metodologii de lucru,netraumatizante, de recuperare a picturii originale.

Îndepãrtarea repictãrii s-a efectuat sub lupã,pentru a nu fi afectat stratul de culoare ºi pentrua pãstra patina operei. Intervenþia s-a realizat atâtchimic, cu solvenþi neutri, cât ºi mecanic, cu bisturiul.Dizolvarea rapidã a stratului de repictare ar fi fostextrem de periculoasã. Îndepãrtarea peliculelor s-arealizat progresiv, astfel încât sã poatã fi controlatãcurãþarea, aceasta sã fie uniformã ºi la nivelulpe care ni l-am propus.

Pãstrarea patinei este categoric necesarãdin punct de vedere istoric ºi estetic, deoarecedocumenteazã trecerea prin timp a operei de artã.

Ascunsã vederii pentru o lungã perioadã detimp, imaginea originalã a fost recuperatã: sub stratulde repictare, care-l reprezenta pe Sfântul Vasile,

realizat în 1801, s-a descoperit scena NaºteriiDomnului, mai veche cu cel puþin o sutã de ani.

(Fig.1: Icoanã lipoveneascã, Muzeul Goleºti;înainte ºi dupã restaurare. Fig. 2: Icoanã

lipoveneascã prãznicar,Muzeul Goleºti; dupãrestaurare. Fig. 3: IcoanaApostolul Filip, MuzeulGoleºti; dupã restaurare.Fig 4: Icoana SfântulVasile, Muzeul Goleºti;în timpul restaurãrii.Fig. 5: Icoanã lipoveneascãîn patru scene – colecþieparticularã; dupãrestaurare.)

Aspecte pprivind cconservarea-restaurarea iicoanei ppe llemn

MMaallvviinnee MMOOCCEENNCCOO

(Urmare de la pag. 15)

Ãilalþi ººtiau aacest llucru. ªi l-au folosit. Chestia aceea cu „Lãsaþi-i sã fiarbãîn suc propriu” era cinicã, dar era exactã. Din nefericire, puntea dintreavangardã ºi grosul trupei adormite era inexistentã. De fapt, aceasta

este boala intelectualului român care nu ºtie sã facã aceastã punte. El nu ºtiecã între el ºi restul societãþii româneºti pe care o exprimã ºi trebuie s-o exprimeeste necesar sã existe mai multe niveluri de mediere. Dar aceastã problemã demediere nu este perceputã de intelectualii care se mulþumesc cu codurile lor, cumanierele lor, chiar ºi la acest moment de rãscruce politicã. A spune cã nu facipoliticã este o prostie. Toþi trebuie sã intrãm în politicã. Societatea civilã fãrãpoliticã moare. În cartea la care lucrez acum [domnul Mihai ªora tocmai fãceacorectura la „pagini doi” pentru volumul respins de la publicare în timpul dictaturiicomuniste] spun cã politica este protocolul minimal al convieþuirii. Fãrã politicã,în sensul grecesc al cuvântului, nu poate exista democraþie.

C.M. Înainte de a formula urmãtoare întrebare, simt nevoia sã fac câtevaprecizãri, chiar dacã aceastã acoladã este o abatere de la genul de interviurirealizate care fac parte din acest proiect. Prima, cred cã termenul de „slogan”,lozincã, nu exprimã spiritual manifestaþei anticomuniste, manifestaþie neîntreruptãdin Piaþa Universitãþii, la care am participat. Aceasta este o continuare logicãºi axiologicã a miºcãrii din 16-22 decembrie. Cred cã expresia adecvatã estecea de acte de vorbire (speech acts, Austin, Searle), prin care se desemneazãacele forme de limbaj orientate spre acþiune ºi care sunt convertite în acþiuni.Expresii verbale care au o mare încãrcãturã practicã. „Actele de vorbire”sunt un vector al triunghiului sacru prin consonanþa componentelor sale:gând/sentiment–vorbã–acþiune.

Sã nu neglijãm faptul cã mulþi dintre cei din Piaþa Universitãþii au avut desuferit nemijlocit (fizic ºi psihic) consecinþele acestor acte de vorbire politicã detip nonviolent. Mã gândesc la Marian Munteanu, dar nu numai la el, ci la toþi aceitineri ºi mai puþin tineri care au suferit ºi suferã. La cei din greva foamei, adicãfiinþele care au recurs la corpul lor pentru a face auzite acele lucruri pe careputerea nu vrea sã le audã. Caracterul „absurd”, „iraþional” al continuãrii miºcãrii

anticomuniste din Piaþa Universitãþii nu are originea în scopul ºi mjloaceleacesteia, care supravieþuiesc în ciuda infiltrãrii acestui spaþiu public („zonã liberãde comunsim ºi neocomunism”) de pionii puterii ºi comportamente parazitare deocazie. Acesta are cauze multiple, printre ele interzicerea accesului spre presã.De exemplu, chiar publicaþiile care sunt azi în mod evident pentru democraþie,dialog social, schimbare structuralã, nu au reprezentat evenimentele exactºi la zi. Mai mult, articole despre greva foamei au fost evaluate de persoanecunoscute public ca disidente, aparþinând (fondatoare chiar ale) GDS-ului, celpuþin cu rãcealã. Atunci când într-un text despre cei aflaþi în greva foamei, carea fost publicat cu greu dupã multiple încercãri ºi întârzieri (refuzat de Revista 22,printre altele, ºi publicat de revista Contrapunct), criticam viziunea unui medicmilitar care la televizor i-a caracterizat pe cei care au recurs la greva foamei ca„sinucigaºi”, o persoanã (M.C., membru GDS) mi-a spus: „Cum poþi sã scrii aºadespre doctorul F? Nu ºtii al cui tatã este?” Am rãspuns: „Pânã nu de mult, copiiisufereau sau aveau avantaje din cauza originii lor sociale (cine le erau pãrinþii).Se inverseazã relaþia? Asta sunã a logicã de tip cadrist, inversatã.”

Absurdul este dat de faptul cã libertatea de exprimare este foarte departede ceea ce ar trebui sã fie. Expresia „se dã verde”, folositã chiar în cercuriintelectuale de elitã, nu acoperã libertatea de gândire ºi nici pe cea de exprimareresponsabilã a fiecãruia, ci indicã o condiþionare a libertãþii de expresie de relaþia(vizibilã sau ascunsã) cu puterea a multor persoane publice. Absurdul nu estedat de rezultatul alegerilor (foarte probabil, dar cu alte cifre, ar fi fost la fel),ci de modul lor de desfãºurare, care a dovedit din nou, ºi din nefericire, cãmonopolul puterii politice este prioritatea care desconsiderã interesele societaþiiºi normele democratice. Sigur, societatea are azi mai multe „guri”. Este uncâºtig semnificativ. Dar contextul ºi practicile invitã întrebarea: Cine le dã verdeºi la ce preþ? Mi se pare cã formele de cenzurã se diversificã.

Revenind la întrebãrile interviului: care sunt cele mai mari insatisfacþiiale fostului ministru Mihai ªora?

M.ª....(Banda magneticã a fost ºtearsã. Am observant acest lucru atunci când

am vrut sã reiau transcrierea interviului.)

1

2 3 4 5

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220152222

Patrimoniu aargeºean

Articolul dde ffaþã mmi-aa ffost iinspirat – în varaanului 2013, la trei luni dupã susþinerea tezeimele de doctorat, în care pomeneam de

mobilierul proiectat de Ion D. Berindey pentru bisericadin Miroºi – de un mesaj e-mail din partea preotuluiCosmin Bloju, paroh la biserica menþionatã, mesajcare a fost urmat de multe altele, în încercarea de adescoperi cât mai multe documente despre aceastãbisericã, despre care Mircea I. Berindei scria cã esteuna dintre creaþiile bunicului sãu, Ion D. Berindey(1871-1928). Desenele dupã care au fost executatepiesele de mobilier ale bisericii le cercetasemcu câþiva ani în urmã, la Muzeul Naþional de Artãal României, Cabinetul de Desene ºi Gravuri,Fondul Ion D. Berindey.

Totuºi, nu fusesem niciodatã la Miroºi, nuvãzusem minunãþia de ctitorie boiereascã a EleneiMacca (1842-1912) ºi a colonelului PetreMacca (1844-1905), nu citisem numeleconstructorului Thoma Kanzler, gravatpe soclul coloanelor din pridvorul bisericii,nu mã minunasem de pictura muralã a luiCostin Petrescu… aºa cã, dupã ce amstudiat informaþiile de pe blogurile preotuluiCosmin Bloju (unul despre familia Maccaºi altul despre parohia Miroºi), am vizitatºi fotografiat biserica, iar apoi, douã clãdirivechi din apropiere ne-au reþinut atenþia –conacul Macca ºi un imobil în formã deU din curtea conacului, care s-a dovedit(dupã cercetãrile de arhivã) a fi fosta ªcoalãde Meserii pe care Elena Macca a plãnuits-o construiascã în Miroºi, conformtestamentului din 1896.

Astfel, cercetarea a început în ArhiveleNaþionale Istorice Centrale, unde FondulCasa ªcoalelor mi-a deschis drumul cãtrevaloroasele documente despre Elena ºiPetre Macca, despre bisericã, despre comunitateadin Miroºi de acum un veac ºi strãdania locuitorilorsatului de a-ºi înãlþa ºcoli, atât o ºcoalã primarã,în 1906, cât ºi ªcoala de Meserii, în 1913-1914,dupã moartea Elenei Macca (1912), conform dorinþeiexprimate în testamentul acesteia ºi respectândlegatul prin care proprietãþile familiei au fost donateMinisterului Instrucþiunii Publice. Printre acesteproprietãþi, casa Macca – creaþie a arhitectului JohnElisée Berthet din 1891 – a fost renovatã de IonD. Berindey în 1911, an în care arhitectul îi adaugão serã din fier forjat, închizând la etaj terasa dinspre

stradã [6]. Cercetând Fondul Saint-Georgesal Bibliotecii Naþionale, am descoperit în arhivaIon D. Berindey, un arbore genealogic al mameiarhitectului (pachetul CCLXXI, dosar 3, fila 23),Ana Berindei (nãscutã Slãtineanu), care relevã faptulcã aceasta era veriºoarã de gradul II cu Elena Macca(nãscutã Bãlãceanu), fapt ce explicã alegereaarhitectului Ion D. Berindey drept proiectant albisericii din Miroºi ºi al cavoului colonelului PetreMacca de la Mãnãstirea Pasãrea.

Ctitorie bboiereascã aflatã în sudul judeþuluiArgeº, biserica având hramurile „SfinþiiPetru ºi Pavel”, „Sf. Nicolae” ºi „Sfinþii

Constantin ºi Elena”, din satul Miroºi, comuna Miroºi,judeþul Argeº (fost Teleorman) a fost ridicatã de ElenaMacca în anul 1908, în memoria colonelului Petre

Macca, fiind sfinþitãîn anul 1909, aºa cumaratã pisania gravatãpe o placã de marmurã.

Biserica este aºezatãîn zona centralã a satului

Miroºi, în cel mai înaltpunct al localitãþii, peºoseaua naþionalã careduce spre Roºiorii deVede, la circa 2 kilometri de Gara Miroºi. Pentruridicarea ei, au fost aduºi specialiºti italieni ºigermani, sub îndrumarea austriacului Thoma Kanzler(„constructor antreprenor”, aºa cum aratã o inscripþiedin pridvorul bisericii). Acesta a mai colaboratcu arhitectul Ion D. Berindey, construind PalatulCantacuzino (Calea Victoriei, nr. 141) ºi vilaVasile Gãnescu (ºos. Kiseleff, nr. 9). Forma în plana bisericii este aceea de cruce latinã (absideledinspre rãsãrit, miazãzi ºi miazãnoapte fiind egale,iar braþul mai lung al crucii fiind reprezentat depronaos împreunã cu pridvorul). Biserica esteîncununatã în plan vertical de trei turle – cupolaPantocrator ºi clopotniþele.

Structura este din zidãrie portantã nearmatã,pe soclu din piatrã; au fost folosite arce ºi bolþi dinzidãrie, iar în zona cafasului planºeul este din ºinemetalice cu bolþiºoare din cãrãmidã. La construcþiaturlelor clopotniþã a fost folosit betonul.

Pridvorul deschis este strãjuit în partea de apusde patru coloane impunãtoare, din piatrã de Albeºti,terminate în partea superioarã cu capiteluri cu frunzede acant, asemãnãtoare capitelurilor pe care Ion D.Berindey le-a folosit în 1901 la decorarea exteriorului

capelei Leagãnului SfântaEcaterina din Bucureºti.(Palatul Cantacuzino de laFloreºti, azi în ruinã, proiectatde Ion D. Berindey, a fostplacat cu aceeaºi piatrã, calcaralb de Albeºti, în 1911.)

Biserica e realizatã în stilneoromânesc, numit în epocã stil naþional,remarcându-se uºile duble dinspre exterior, dinfier forjat (în manierã Art Nouveau), încadratede un portal de piatrã, unde arhitectul a folosit arcultrilobat, în acoladã.

Pictura bbisericii este realizatã între 1908-1909,de Costin Petrescu (1872–1954), autor alcelebrei fresce istorice de la Ateneul Român,

ºi se înscrie în stilul neobizantin folosit adesea înacea perioadã. Ion D. Berindey mai colaborase cuCostin Petrescu la realizarea unor picturi murale dinPalatul Cantacuzino. În pronaosul bisericii, pictorula zugrãvit chipurile soþilor Petre si Elena Maccaºi pe cele ale soþilor Mihail ºi Maria (Marghioala)Bãlãceanu, pãrinþii Elenei Macca. Mobilierul (inclusivcatapeteasma) este realizat în întregime din lemn destejar, având sculpturi inspirate din tradiþia popularã.Catapeteasma are gravatã pe partea dinspre altaranul 1909 ºi numele atelierelor Fontana, care auexecutat-o. Grilajul „de fer bãtut” al bisericii, proiectatde Ion D. Berindey, a fost executat de Milan Misici,meºter fierar ºi „pãzitorul” conacului Elenei Maccadin Miroºi, dupã desenele arhitectului [6]. În decoraþiasa, regãsim motivul crucii cu braþe egale.

Astãzi, parohia din Miroºi se luptã pentruca biserica, monument istoric de categorie B(AG-II-m-B-13744), parte a unui ansamblu compusdin fostul conac Macca, parc, bisericã ºi fostaªcoalã de Meserii, sã fie restauratã ºi inclusã într-unprogram turistic, cultural, punând astfel în valoareo parte din patrimoniul pe care familia Maccal-a lãsat cu generozitate comunitãþii.

Bibliografie1. ***, Anuarul 1909 al Administraþiunii Casei

Bisericii, Bucureºti, 1909.2. Mircea I. Berindei, Note din activitatea

arhitecþilor Dumitru I. Berindey, Ion D. Berindeyºi Ion I. Berindey, Bucureºti, Academia, BibliotecaRSR, 1988.

3. Sidonia Teodorescu, Mari arhitecþi bucureºteni:Ion D. Berindey, Bucureºti, Ed. Vremea, 2014.

4. Sidonia Teodorescu, Cosmin Bloju, Moºtenireafamiliei Macca, în Studii ºi comunicãri DIS, vol. VII,2014, pp. 373-385.

5. Radu M. Tetici, Ionel M. Tudor, Pagini demonografie. Miroºi. Judeþul Argeº, TIPARG, 2000.

6. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casaªcoalelor, dosarele 117/1912, 172/1913, 91/1915,174/1913, 175/1913, 64/1916, 262/1908.

7. Biblioteca Naþionalã a României, ColecþiileSpeciale, Fondul Saint-Georges, arhiva IonD. Berindey, pachetul CCLXXI, dosarul 3.

8. Cosmin Bloju, http://petre-macca.blogspot.ro

(Fig. 1: Biserica din Miroºi în 1972, fotografiedin arhiva bisericii; Fig. 2: Intrarea în bisericã)

Biserica ddin MMiroºi, AArgeºSSiiddoonniiaa TTEEOODDOORREESSCCUU

Sidonia TTeodorescu este aarhitect,absolventã aa IInstitutului dde AArhitecturã „„Ion MMincu”,Facultatea dde AArhitecturã ººi UUrbanism ((1993), ddoctorîn aarhitecturã lla UUAUIM ((2013) ccu tteza Arhiitectul IIonD. BBeriindey, sstudiiu mmonografiic (coordonator ººtiinþificprof. ddr. aarh. NNicolae LLascu). ÎÎn 11992, aa bbeneficiatde oo bbursã CC.I.E.S. ooferitã dde sstatul ffrancez,la FFacultatea dde AArhitecturã PParis „„La VVillette”.În pprezent, eeste llector uuniversitar lla FFacultateade AArhitecturã aa UUniversitãþii „„Spiru HHaret”, aarhitectîn ccadrul ppropriului bbirou dde aarhitecturã ººi rredactoral rrevistei Bucureºtiiul mmeu ddrag. EEste mmembrual OOrdinului AArhitecþilor ddin RRomânia, aal UUniuniiArhitecþilor ddin RRomânia, aal CComitetului RRomân

de IIstoria ººi FFilosofia ªªtiinþei ººi TTehnicii aal AAcademieiRomâne.

Autor aal vvolumului Marii aarhiitecþii bbucureºtenii:: IIonD. BBeriindey, Ed. VVremea, BBucureºti, 22014; mmembrual eechipei ººi ccoautor aal: Diicþiionar aal aarhiitecturiiiiromâneºtii mmoderne ((sec. XXIX, XXX, XXXI)), literele AA-CC,2012 ººi Diicþiionar aal aarhiitecturiiii rromâneºtii mmoderne(sec. XXIX, XXX, XXXI)) AArhiitecþii (literele DD-HH), 22014 ––proiecte cculturale ssusþinute dde UUniunea AArhitecþilordin RRomânia ((http://issuu.com/dictionaruar). MMaimulte aarticole ººi cconferinþe dde aarhitecturã ººi iistoriaarhitecturii, pparticipare lla ººcoli dde vvarã, ssimpozioaneetc.

Desen dde NNicolae ((Cucu) UUreche

1

2

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 2233

Cãrþi ººi aautori

Autor aa ppeste 330 ddevolume dde ppoezie,prozã, criticã, profesor

de limba românã pe care apredat-o timp de patru deceniila Colegiul Naþional „MateiBasarab” din Bucureºti, IonC. ªtefan se prezintã caun autor al cãrui talent este

dublat de o solidã ºi adecvatã instruire. Un autorcultivat, deschis cãtre valorile universale, trãindardent viaþa cãreia a încercat mereu sã-i extragãesenþele pozitive, sã-i sesizeze aspectele luminoasecare dau un sens logic existenþei noastre uneoribulversante. Prin generozitatea dânsului, i-am citito bunã parte dintre cãrþi, astfel încât pot sã afirm cãTãria de a rãmâne/ La force de rester, carte apãrutãîn ediþie bilingvã la Editura SemnE, în 2014, esteuna dintre cele mai închegate. Poate ºi datoritã uneiselecþii, în spiritul unitãþii de sens ºi stil a volumului,realizate de profesoara de limba francezã EcaterinaChifu, care a tradus cu plãcere, cum spune, dar ºi cuaplicaþie ºi sensibilitate, dupã câte mi-am dat seama,poezii din volumele anterioare, la care s-au adãugatºi câteva inedite. De ce o ediþie bilingvã? Pentrucã e necesar sã ne exportãm poezia, creaþiaromâneascã nefiind cu nimic mai prejos decâtcreaþia altor þãri, meritând o mai largã promovaresistematicã, diversificatã ºi instituþionalizatã, deziderata cãrui slabã realizare îi determinã pe mulþi autorisã se descurce pe cont propriu.

În recenta sa carte, îl regãsim pe Ion C. ªtefan,ca niciunde, animat de un impresionant elan vitalist,tineresc, cu o uriaºã poftã de viaþã, o nestãvilitãdorinþã de a iubi, de a se bucura de ceea ce ne oferãexistenþa noastrã cotidianã. Piedicile mai mult saumai puþin previzibile, încercãrile, atunci când apar,sunt surmontate prin apelul la forþa magicã acuvântului care poate crea o altã realitate, ceaa visului, a reveriei. Structurã solarã, pozitivã, IonC. ªtefan induce ideea cã prin cuvânt putem accede

la eternitate, dar numai atunci când acest cuvânteste îmbogãþit cu sau de iubire, cel mai nobil elementconstitutiv al vieþii. Iubirea ºi poezia sunt cei doipoli între care are loc viaþa cu toate ale ei, cu jocuriºi tragedii, cu pierderi ºi regãsiri, cu nostalgii caredeterminã uneori coparticiparea naturii ca decor orica rezonator. Spune poetul: „Puterea cuvintelor dedragoste este uriaºã ºi traverseazã timpurile”, parcãîn ecou la celebrul vers al lui Dante: „L’amor chemove il sol e l’altre stele”. Spiritul optimist nu excludedisponibilitatea spre reflecþie, spre extragereasensului ori a simbolului unei fapte, unui tablou, uneiimpresii fugitive, poezia valorizându-se cu atât maimult cu cât îºi asumã mai pregnant latura filosoficã.Citez din poezia O altã formãa sinelui: „EUL poetic esteo altã formã a sinelui –/ Dardeosebitã de cea iniþialã;/Altfel de ce ne-am maicãuta?/ Poate fiindcã simþimuneori/ Aceastã dorinþãde-a fi altfel/ Decât suntemcu adevãrat.”

Cel ccare sscrie esteun Truditor pecâmpiile luminii,

bântuit de Setea de luminã,ºi multe alte titluri ca acesteaindicã dominanþa luminiialãturi de motivul visului,care nu este asociat uneistãri nocturne, dimpotrivã,visul are o strãlucire diafanã, euforic-adolescentinã,derulându-ºi splendoarea diurnã cu predilecþieprimãvara sau vara. Iubirea, în viziunea lui Ion C.ªtefan, presupune dãruire totalã, înãlþare spiritualã,luminozitate, puritate, cel mai realizat în acest sensfiind rondelul Dor de puritate, cu versul repetitivemblematic „Mi-e dor de-un alb de floare”. Fiinþaiubitã este desãvârºitã în toate ºi nu poate fi tratatã

decât cu delicateþe, cu tandreþe ºi, chiar dacãpare oarecum desuetã comparaþia ei cu o floare,cu o lebãdã, ne cucereºte candoarea exprimãriiizvorând dintr-o „tinereþe perpetuã”. ªi totuºi, nulipseºte o anume tuºã de senzualitate, atunci cândautorul descrie nurii iubitei, fãrã însã nimic vulgar,obscen, acesta detaºându-se cu ani-luminã deerotismul impudic practicat de unii poeþi ai generaþieide azi. Ion C. ªtefan rãmâne un tradiþionalist receptivla înnoirea mijloacelor poetice actuale, asimilândnoi modalitãþi de expresie, pe linia unui modernismcare nu ºocheazã ºi în care predominã sentimentul,cãldura umanã.

Autorul nostru îºi denumeºte în textepoeziile drept „cântece”, fãcând trimitere laforma incipientã, veche, a poeziei, când aceastase cânta cu sau fãrã acompaniament, fiind uncântec simplu, atât de simplu încât pare absurd,dacã ar fi sã ni-l amintim pe Nichita Stãnescu.Aceste aºa-zis cântece, unele cu ritm ºi rimã,altele în vers liber, închinate luminii, iubirii,bucuriei de a trãi, respirã farmecul indicibilal poeziei dintotdeauna.

Cum îîn llirica ffiecãrui ppoet se simt uneleinerente influenþe ºi filiaþii, în versurilelui Ion C. ªtefan se aude un susur

eminescian, traversând chiar poezia cea maiîncãrcatã de mister ºi adâncime care dã chiartitlul cãrþii, Tãria de a rãmâne. Se spune cã ceicare înving sunt cei care rãmân în picioare, ceicare ne rãmân alãturi, cei care sunt consecvenþi

unui crez. Ion C. ªtefan are tãria de a rãmâneconsecvent cu sine, cu stilul sãu de viaþã ºi scriere,cu poezia, care îl ademeneºte sã locuiascã într-ometaforã: „M-am trezit într-o metaforã/ Mult maifrumoasã/ decât metaforele obiºnuite./ Aº puteaspune cã metafora/ fascinantã este cea a vieþii mele”(Metafora vieþii). Fericit autorul care-ºi trãieºte viaþaca pe o poezie ºi poezia ca pe propria-i viaþã.

Scriitorul mmarinar ººi ffermier din CCâmpia BBãrãganului

AAuurreelliiuu GGOOCCII

Viaþa cca oo mmetaforãVViiccttoorriiaa MMIILLEESSCCUU

Surprinzãtor, aapariþiavolumului dde ppoezieCartea secretelor

(Ed. Helis, Slobozia, 2014)al lui Florin Ciocea a reuºitsã-mi modifice ºi opinia asupra

însemnãrilor lui de cãlãtorie, pe care acum le înþelegnu doar ca simple provocãri aventuroase pe mãri ºioceane, ci creaþie adevãratã, elaboratã major ºi binecumpãnitã. Recunosc cã la început nu am intuittalentul uriaº al acestui nonconformist incorigibil,nu i-am descoperit complexitatea ºi profunzimea caretrebuie înþelese în spiritul personalitãþii sale creative.O comoarã de om care, pe de o parte, poate fi unpragmatic „businessman”, moºtenitor al îndrãzneþuluimarinar din tinereþe, iar, pe de altã parte, un creatoradevãrat, polivalent ºi nonconformist, aºezat abiala maturitate la casa (ferma) lui din Bãrãganulcare i-a devenit sursã de inspiraþie.

Cartea secretelor este o carte de poezieadevãratã, iar autorul, care cultivã cu dedicaþieºi talent atât proza cât ºi poezia, rãmâne egal cusine în ambele ipostaze. Poetul balanseazã largde la o viziune cosmogonicã la amãnuntele pitoreºtiºi meschine ale „never-land-ului cotidian”: politicaeste calul de bãtaie al poetului, atât ca abstracþie însistemul filosofic, cât ºi ca reprezentare concretã înviaþa de zi cu zi, iar istoria, fãrâmiþatã în evenimenteleexistenþei, are gustul acru-amar al aguridei rupteînainte de vreme. A treia referinþã fundamentalãeste Bãrãganul, teritoriu aspru ºi arid, dar careinduce o excepþionalã disponibilitate sufleteascã.

În general, textele poetice se muleazã peexperienþele biografice extraordinare ale autorului,dar uneori ajung la extrema generalizare ºi

armonioasa abstractizare a marii creaþii: Cândse naºte un om/ Pe îndepãrtatele lacuri moare olebãdã!/ Dupã aceea, plouã îndelung/ ªi nuferi imenºiîi acoperã trupul imaculat./ Zborul se mai învârteîncã pe deasupra lacului, / Dupã care, în amurg,/Cade fãrã zgomot în trupul pruncului adormit.//Când se naºte o lebãdã pe îndepãrtatele lacuri/Un om rãtãceºte gol pe Câmpiile Elizee.

Pragmaticul prozator este completat în poeziede un vizionar preocupat deopotrivã de geneza lumii,dar ºi de apocalipsã. Poetul e îndrãgostit de „câmpiaeternã”, de spaþiul infinit al Bãrãganului, aºezatsub cupola imensã a cerului. Nu cunosc un textmai desãvârºit ºi mai reprezentativ pentru câmpianesfârºitã decât aceste ºase versuri, de o perfectãtransfigurare esteticã: Când tãcerea sparge timpaneleierbii/ Aud apa cântând încet în tulpini/ ªi pãsãrile/Pãsãrile de foc sãrutã la amiazã þãrâna/ Iar cerullichid/ Picurã mut în sufletul privighetorii. (Bãrãgan).

Se poate vedea cã autorul nu înþelege prin poeziedoar descriere viguroasã, obiectivã, ci ºi proiecþievizionarã ºi receptare a misterului ºi a muziciisferelor de veºnicã adoraþie.

Volumul Manual dde ffenomenologiie (Ed. Helis,Slobozia, 2014) propune o carte diferitãde Pescar pe oceanele lumii (Ed. Helis,

Slobozia, 2015), reprezentând calitatea de cetãþeanaºezat, de femier în Câmpia Bãrãganului. Este„o construcþie dramatico-filosoficã, o fabulãsarcasticã, o Þiganiadã a provincialismului, unpamflet la istoria recentã a oraºului Feteºti”, afirmãpolivalentul autor, prezentând astfel un volum scriscu dedicaþie ºi intensitate. Referinþa continuã trimitela opera unui scriitor ºi filosof de care nu cred sã

fi auzit prea mulþi în afarã de F.M. Ciocea, un anumeIon Voinea (1949-1981), ºi are ca eveniment principalconstrucþia catedralei din oraº. Însã povestea nu esimplã, ci agrementatã ºi complicatã cu alte poveºtiimaginare, unele moralizatoare, culese de autor deprin satele Bãrãganului. Misterul rãmâne acest IonVoinea, care transgreseazã din viaþa realã în cartealui Florin Ciocea, un fel de gânditor popular ºi scriitor(fãrã sã scrie), care emanã o înþelepciune tradiþionalãpe care o face prezentã chiar în zilele noastre.

Naraþiunea, ssimplã ººi ffoarte ddegajatã, includeºi un „Studiu etnografic al elevului de anuldoi F.C.” despre „Marþi Seara”: Bãtrânii mai

pãstreazã încã ºi azi obiceiul de a nu lucra în searade marþi. Pânã la jumãtatea secolului, satele depe firul Borcei adormeau întotdeauna mai devremeîn aceastã zi cu ghinion a sãptãmânii. Odatã cuînserarea, dupã ce animalele din ogradã au fosthrãnite ºi închise în locurile lor, gospodãriile – maiales cele care aveau fete de mãritat – îºi închideaubine uºile ºi ferestrele. De obicei se stingea lumina,fiindcã „atrãgea duhul rãu”.

Marþi Seara intra totdeauna pe coº, pentru a-ºi„împrospãta” nuanþa cu funingine ºi afirma plenaratotputernicia vrãjitoreascã. Cei care vorbeau, cândse întâmpla sã fie ºi ea acolo, ori îºi pierdeau graiul,ori unul din membre devenea moale ca ceara.Existã o credinþã popularã, foarte veche, care spunecã duhurile necurate pot acþiona negativ asuprafizicului ºi psihicului omului atunci când li se aratãun semn de împotrivire. Marþi Seara este duºmancaneîmpãcatã a fetelor mari, pe care le sluþeºte ºile furã dragostea, dãruind-o celor „urâte ºi proaste”.

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220152244

IIssttoorriiaa lliitteerraattuurriiii rroommâânnee ppee îînnþþeelleessuull cceelloorr ccaarree cciitteesscc

Ion CC. ªªTEFAN

Nu ccred ccã NNicolae MManolescu ne-a fãcut osurprizã cu noul sãu volum Istoria literaturiiromâne pe înþelesul celor care citesc, apãrut

de curând, la Editura Paralela 45, din Piteºti, ci, maidegrabã, o încercare de-a ne explica altfel câtevadintre principiile care au stat la baza monumentaleisale Istorii critice a literaturii române, tipãritã în anul2008, la aceeaºi editurã. Câteva direcþii noi pot fi însãdesprinse – precum el însuºi ne explicã în articolul defond din România literarã, nr. 48-49, din 21 noiembrie2014: „O istorie a literaturii are douã paliere:unul este acela al ºirului de opere, al curentelorºi evenimentelor literare, de-a lungul secolelor,ca un fel de dat obiectiv; al doilea esteopinia criticã dintr-un moment sau altul,care a jucat rolul ei în perspectiva asupraoperelor, curentelor ºi evenimentelorde tot soiul”.

Sintagma cuprinsã în titlu, „celor carecitesc”, nu mi se pare o ironie, deºi poatefi luatã ºi aºa, ci, mai degrabã, sugerareaunei direcþii în descifrarea noului sãuvolum, aceea de a citi cu ochii minþii,adicã de a te apropia cu respect ºi chiarteamã de niºte lucrãri de sintezã, precumIstoria literaturii române de la origini pânãîn prezent de George Cãlinescu, O istoriea literaturii române de la origini pânãîn prezent de Ion Rotaru (evident, dupãa doua ediþie, retipãritã de EdituraDacoromana, singura corectatã de ungrup de specialiºti, între care amintesc pe profesoaraFloarea Necºoiu), 2009, Istoria literaturii românede azi pe mâine de Marian Popa, tipãritã în ediþiisuccesive la Editura Semne (eu referindu-mã,îndeosebi, la ediþia din 2009), precum ºi la celeparþiale, pe etape istorice sau genuri literare,redactate de profesori universitari ca Dumitru Micu,Alexandru Piru, Ovid S. Crohmãlniceanu ºi alþii –fiecare dintre ele opere de referinþã, rodul unoractivitãþi de cercetare ºi didactice de zeci de ani.

Am scris în revista de culturã Curtea de la Argeº,la vremea respectivã, despre prima mare sintezã adomnului academician Nicolae Manolescu, mai multcontroversatã decât lãudatã, uneori din rea credinþã,alteori dintr-o grabã de a nega fãrã argumente,atitudine care nu poate fi deloc onorabilã pentrusemnatarii unor astfel de materiale.

Nu mmai rrevin aasupra cconcluziilor de atunci,deoarece intenþionez sã tipãresc un volummai cuprinzãtor, cu opiniile mele despre

cãrþile pe care le-am parcurs în ultimii ani de lecturiintense, deºi câteva idei explicative ar fi necesareºi în acest moment, deoarece ele fac, oarecum,legãtura dintre cartea aceasta ºi cea anterioarã,semnatã de criticul literar la care mã refer.

Istoria criticã era, în interpretarea mea de atunci, ooglindã contemporanã a Istoriei lui George Cãlinescu,

adicã, alãturi de prezentarea selectivã a operelorreprezentative din literatura românã ºi a contribuþiilorcriticilor celor mai de seamã, din perioada de laGeorge Cãlinescu la Nicolae Manolescu, adevãrcare ar fi trebuit desprins de „cei care citesc”, încãde pe atunci, dar, pentru aceasta, era necesarão lecturã temeinicã, poate chiar reluatã comparativ.

E o trudã grea ºi de lungã duratã, însã, din celescrise de unii, am desprins faptul cã e mult mai uºorsã lauzi ori sã negi pe un palier afectiv de suprafaþã,decât sã elaborezi un articol bine documentat,în urma unei analize nuanþate ºi susþinute logic.

Acestea pentru început, reuºind astfel sã revin laultima Istorie a domnului profesoruniversitar Nicolae Manolescu.

Aºa cum ne aratã autorul,în cuvântul introductiv, intitulatsimplu Explicaþie, recenta Istorie„nu se adreseazã criticilor literari,mai ales acelora care suntconvinºi cã astãzi nu se maiscriu istorii literare. N-aº vreasã le stric tabietul de lecturã.Ea se adreseazã, pur ºi simplu,celor care citesc. Ei sunt cei caresalveazã cartea. De la cei carenu citesc nu putem avea niciopretenþie” (p. 5). O sinceritateconvingãtoare, pentru cei care cuadevãrat mai citesc este ultimulomagiu al unui mare critic literar.

Sau poate doar o invitaþie la o lecturã temeinicã,sincerã ºi cu bune intenþii, renunþându-se laconcepþiile anticipativ formulate?

În ffond, aa cciti mmii dde ccãrþi ºi recenziile despreele, în vederea alcãtuirii unei astfel de Istorii,constituie cel mai mare sacrificiu de sine

ºi argumentul convingãtor al sinceritãþii criticuluicare îndrãzneºte sã se afirme astfel. Mai alescã „Literatura se rescrie la fiecare nouã lecturã.Nici istoria literaturii nu este aceeaºi tot timpul.Consecvenþei complezente, i-aº prefera francheþeaopiniei. Mi s-a pãrut mai cinstit decât ipocriziaabsolutizãrii judecãþilor. Pe care mi le asum întotalitate. În viaþa de toate zilele îmi place sã facconcesii. În criticã nu.” Citatul este luat din Epilogulintitulat „Eu sunt cârpaci bãtrân” (p. 351), parafrazândcuvintele lui I.L. Caragiale „Eu sunt cârpaci bãtrân” –aici, un meºter al cuvintelor, care a scris croniciliterare încã de pe la 22 de ani.

Deºi, îmi vine greu sã presupun cã un criticliterar de talia lui Nicolae Manolescu ºi-ar puteaschimba opiniile de la un volum la altul; mai curând,forma de abordare.

În România literarã din 21 noiembrie 2014, însuºiautorul afirmã cã: „Fãcând un pas mai departe, voispune cã istoria literaturii ca disciplinã reflectã unproces, mai lung sau mai scurt, aflat în desfãºurare

în fiecare moment în careeste comentat. E importantacest fapt. Nu avem în faþaochilor un obiect. Totul eîn miºcare. Perspectivase schimbã în fiecare clipã.ªi intervine, la rândul ei, într-obunã mãsurã, în procesul ca atare.”

Criticul literar Cosmin Ciotloº este primul care vineîn întâmpinarea acestei noi ediþii a Istoriei lui NicolaeManolescu, scriind în numãrul urmãtor al revistei:„Nicolae Manolescu ne aratã nu propriu-zis cumse polemizeazã (sau mai exact cum se dialogheazã),cu o sintezã (în cazul de faþã cu istoria criticã) scriindo alta”; ceea ce însã mi se pare o afirmaþie grãbitã,deoarece esenþa acestei de-a doua ediþii ne propuneo sistematizare mai accentuatã a primei variante,pentru a fi mai uºor accesibilã cititorilor. Cred cãdespre altceva este vorba cu prioritate, ºi anume:impresionat (sau chiar dezamãgit) de felul cuma fost receptatã prima variantã a Istoriei critice ºicrezând cu asiduitate în judecãþile pe care le-a emis,Nicolae Manolescu ne dã o variantã concisã ºi altfelsistematizatã, deºi nu cu prea multe modificãri: evorba de-o mai mare selecþie, de anumite reformulãriºi restructurãri, de renunþat la o parte din filierelecriticii colaterale, de câteva omisiuni de nume, dar ºide adãugãri. Întâlnim unele atitudini critice referitoarela cei care s-au pronunþat anterior despre Istoriacriticã, fãrã a o fi studiat temeinic ºi cu bunã credinþã.Regruparea unor mari perioade, curente literareºi reviste culturale, pe epoci ori genuri ºi curenteliterare, pe mãsura modernizãrii ºi îmbogãþiriiliteraturii române, prin aducerea la zi a informaþiei,precum ºi introducerea unor noutãþi ivite de la primala a doua variantã, ca o privire în oglinzi paralele:Ce s-a spus pânã acum? Ce se spune? Care esteadevãrul, în lumina concepþiei sale? Renunþând launele întâmpinãri, pe care le subînþelegem, au fosteliminate câteva pãreri critice prea bogate ºi uneoriobositoare, au fost scoase unele citate explicative,din autorii analizaþi, deºi îºi aveau pitorescul lor.

Ca îîntr-oo aadevãratã aartã receptivã superioarã,Nicolae Manolescu nu putea totuºi sãrenunþe la subiectivismul sãu, nici sã

introducã alte nume valoroase, care ar fi meritatcu adevãrat sã fie menþionate. Dar cei care credcã sunt scriitori talentaþi cu adevãrat nu trebuie sãse descurajeze: se vor mai scrie ºi alte istorii literare,de-a lungul timpului, important este sã se gãseascãºi cititorii pe mãsurã, fiindcã, vorba autorului:„În criticã sunt dezinteresat ºi intratabil. N-amnici prieteni, nici duºmani. Stau de vorbã cu cãrþile,nu cu omul din spatele lor” (p. 351).

Impresionantã sinceritate, ceea ce ºi eu amîncercat sã fac, stând de vorbã cu aceastã ultimãediþie a lui Nicolae Manolescu.

Cu vvolumul Pescar ppe ooceanele llumiiii, F.M. Ciocea dovedeºte cã nostalgiamãrii i-a rãmas lipitã de suflet ºi rememoreazã cu plãcere anii tinereþii.Autorul nu se împiedicã de „tradiþia” prozei marinãreºti, de modelul

strãlucit reprezentat de Toate pânzele sus ºi elaboreazã alt gen de naraþiune –eficientã, pragmaticã, informativã – deºi nu evitã nici poveºtile marinãreºtispectaculoase, pitoreºti, cu episoade intercalate, pline de informaþii ºi istorioaredin domeniu. Desigur, F.M. Ciocea nu e chiar „ultimul” marinar care a cãlãtoritla sud de Ecuator, ocolind Republica Sud-Africanã, ci ultimul marinar care aretalentul sã-ºi povesteascã admirabil cãlãtoriile ºi sã þinã un jurnal nuanþat, dinamicºi bivalent, adicã foarte exact în datele care privesc mãrile traversate ºi þãrmurilecercetate, dar de impresionantã pregnanþã literarã în ceea ce priveºte trãirilesufleteºti, imaginarul generat de existenþa pe „miºcãtoarele cãrãri” sau deviaþa la bordul vaporului cu care a înfruntat singurãtatea, valurile ºi furtunile.

Dar marinarul s-a aºezat temeinic pe pãmântul Bãrãganului, pe care îl iubeºtenespus, sub cupola unui cer plin de stele despre care a scris ºi poetul TudorGeorge. Îl ºtiam pe F.M. Ciocea poet ºi prozator deopotrivã, ºi aºteptãrile mis-au confirmat în ultimele sale scrieri, prin excepþionala forþã de evocare, prinsurprinzãtorul sãu lirism subtextual, tipologic contrastant cu duritatea de stâncãa bãtrânilor lupi de mare, cum s-ar putea presupune.

Trebuie spus cã un neliniºtit ºi imaginativ iubitor de cãlãtorii – a ºi plãtitpentru aceastã dominantã sufleteascã pe vremea comunismului, când a încercatsã treacã Dunãrea – deºi fizic vorbind, aceasta nu era cine ºtie ce performanþã,câtã vreme a pornit înot sã ajungã la... Istanbul.

Cu ccât ffigura ppitoreascã, delicatã ºi aventuroasã a autorului se depãrteazãspre fundalul minþii, cu atât mã cufund în memoriile sale (cu un jurnalintercalat) extrem de interesante, scrise cu condei sigur de profesionist.

Chiar pe spaþii mici, în anumite secvenþe, autorul reuºeºte sã-l capteze ºi pecititorul cel mai exigent – ºi exemplific cu portretul pe care-l realizeazã unuipersonaj excepþional, Vasile, ...un marinar veteran, nãscut prin voia sorþiiºi a lui Dumnezeu, câine. De patru ani Vasile trãieºte pe navã. Coboarã în toateporturile, dar se întoarce întotdeauna la vapor. Dacã ultima barcã a plecat fãrãel, se aventureazã înot. Marinarii au grijã sã-i lase scara de pilot coborâtã pe slip.În oraº, singur fiind, îi urmeazã pe marinarii care vorbesc româneºte, chiar dacãnu i-a vãzut niciodatã pânã atunci. Majoritatea navigatorilor îl cunosc, mãcardin auzite.

Polivalenþa lui Florin Ciocea – poet, prozator, memorialist – se manifestã cafaþetele unui diamant: nu au legãturã una cu alta. Poetul e chiar poet, prozatorulchiar dezvoltã o vocaþie epicã lipsitã de orice lirism parazitar. Autorul de memoriichiar scrie memorii – obiective, fãrã paranteze sentimentale. Un cult al prietenieiºi un suflet generos cu care a fost dãruit de Creator au fãcut din extraordinarulCiocea o personalitate a Bãrãganului, care identificã un scriitor de primã mãrime,dar care, aºa cum se întâmplã cu oamenii foarte dotaþi, nu se ia cu totul în serios.Semnalez însã cã trebuie luat în serios de critici ºi de comunitatea scriitoriceascã,precum ºi de aceea a cititorilor pasionaþi de cãrþi bune.

F.M. Ciocea este un scriitor divers ºi complex, cu mult mai profund decâta fost perceput pânã acum.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 2255

Cãrþi ººi aautori

Absurdul eeste oocategorie eesteticãprezentã în toate

genurile literare – liric, epic,dramatic. El se bazeazãpe cultivarea paradoxului,

a umorului negru, a „crizei comunicãrii”, a spirituluiparodic.

Elemente de absurd sunt prezente în literaturaromânã încã din opera lui I.L. Caragiale, dacãanalizãm unele texte din schiþele sale care cultivã„criza comunicãrii”, cum ar fi Cãldurã mare,Tren de plãcere, La poºtã etc.

Amplificarea absurdului se produce odatã cuavangarda literarã din deceniile 2-3 ale secolului alXX-lea, când în poezie apare dadaismul, iar în prozãsuprarealismul. În teatru asistãm la o modernizarea formelor dramatice, dincolo de speciile tradiþionale,comedia ºi drama. Apare drama absolutã în teatrullui Camil Petrescu ºi drama expresionistã în teatrullui Lucian Blaga, dar ºi comedia absurdã în teatrullui George Ciprian, considerat a fi unul dintreprecursorii teatrului absurdului în literatura românã.

Buzoianul actor George Ciprian, devenitdramaturg, coleg de liceu ºi prieten cu Urmuz,rãmâne celebru prin comedia Capul de rãþoi (1940).Izvorâtã parcã din spiritul absurd urmuzian, piesapropune ieºirea din tiparele cotidianului prinmanifestãri excentrice care scandalizeazã opiniapublicã: „rãþoii” se salutã lãsându-se pe vine, locuiescîntr-un pom etc. „Trãznãile” lor îi scandalizeazã peoamenii serioºi, îi amuzã pe tineri, ele sunt, în fond,o terapeuticã a menþinerii tinereþii spiritului. Principalullor adversar, „Domnul cu barbã”, ajunge el însuºisã se contamineze de spiritul lor ºi sã se integrezegrupului de „rãþoi”.

Dupã rãzboi, la Paris, Eugen Ionescu, scriitorromân autoexilat în capitala Franþei, va deveni celmai important reprezentant al teatrului absurduluidin literatura universalã prin piesele sale din anii ’50,denumite antiteatru: Cântãreaþa chealã (cu variantaEnglezeºte fãrã profesor), Lecþia, Rinocerii etc.

Cântãreaþa chealã este piesa în care se acuzãabsurdul platitudinii existenþiale. Cele douã cuplurienglezeºti, Domnul ºi Doamna Smith, Domnulºi Doamna Martin, debiteazã de ani de zileaceleaºi enormitãþi verbale care au dus treptatla desemantizarea cuvintelor ºi, implicit, la lipsacomunicãrii. Subtitlul „englezeºte fãrã profesor”(devenit titlu al unei variante a piesei) vine de laultima secvenþã, când toate replicile personajelornu mai sunt decât „simple propoziþii” ca dintr-un ghidde învãþare a limbii engleze. Absurdul este cultivataici ºi prin replici paradoxale, precum urmãtoarea,care dã titlul piesei:

– Apropo, cã tot veni vorba, ºi cântãreaþa chealã? – Umblã pieptãnatã la fel!

Lecþiia este ppiesa îîn ccare sse aacuzã dictaturaºi efectele malefice asupra societãþii.Personajele principale sunt Profesorul

ºi Eleva, la care se adaugã ca personaj secundarMenajera. Totul începe sub semnul unei politeþiexcesive din partea Profesorului faþã de Elevã,care vine sã-ºi pregãteascã examenul de doctorat.Eleva este examinatã sumar la geografie, apoi setrece la aritmeticã, unde trece uºor de adunare,dar se încurcã la scãdere, ceea ce creºte tensiunea,nervozitatea Profesorului. Trecându-se apoi laelementele lingvisticii ºi ale filologiei comparate,deºi Menajera îl atenþioneazã cã acest domeniuîl poate duce la „bucluc” (se întâmplase în aceeaºizi de 40 de ori), Profesorul ajunge din exempluîn exemplu la „cuþit” ºi, în timp ce eleva nu esteîn stare sã-i urmãreascã stupidele abstracþiuni, fiindºi afectatã de o durere de dinþi, Profesorul, enervatla maximum, o ucide cu cuþitul.

Revenind în literatura românã, dramaturgiadin perioada neomodernã (anii ’60) se remarcã printeatrul lui Marin Sorescu, care împrumutã formaparabolei ºi, prin aceasta, acuzã diverse elementeale absurdului existenþial. Setea muntelui de sare,de pildã, este o trilogie (Iona, 1968; Paracliserul,

1968; Matca, 1973) publicatã în volum în 1974,în care fiecare dintre cele trei piese reprezintão parabolã a condiþiei umane. Iona trãieºte condiþiatragicã a singurãtãþii ºi se aflã într-o cãutarepermanentã, dar zadarnicã, a cãilor libertãþii,Paracliserul arde de dorul absolutului, jertfindu-seîn propria-i bisericã, precum Meºterul Manole,Matca e o sfidare a stihiilor naturii, o renaºtere a lumiica dupã potopul din timpul lui Noe. În teatrul istoric,Marin Sorescu, deºi cultivã tema istoriei naþionale,pãrãseºte viziunea romanticã a lui Alecsandri, Davilasau Delavrancea ºi foloseºte tema istoriei doar caprilej de dezbatere moralã pe tema puterii, a tiranieietc. (A treia þeapã, 1971; Rãceala, 1976).

În perioada postmodernã, îndeosebi la rãscruceamileniilor 2-3, teatrul românesc cunoaºte un fenomensimilar anilor ’50.Este atât de ciudatcum destinnul adizlocat în anii ’50un autor celebru dinuniversul literaturiiromâne, pe EugenIonescu, menindu-lliteraturii franceze,ºi cum astãzi,ceva asemãnãtorse întâmplã cu MateiViºniec. Nãscut laRãdãuþi, în 1956, pevremea când EugenIonescu deveneacelebru la Paris,Matei Viºniec aveasã se împlineascãprin studii de filosofie la Bucureºti, ca apoi, în 1987,sã se stabileascã la Paris, unde, pe urmele lui EugenIonescu, sã publice poezie ºi teatru, devenind celebruprin reprezentaþiile textelor sale dramatice la teatreledin Franþa, Germania, S.U.A., reiterând esteticaabsurdului.

Vom llua îîn ddiscuþie ddouã dintre pieselelui Matei Viºniec, Caii la fereastrã, 1996,ºi Ultimul Godot, 2006. Textele par a fi

replici dupã o jumãtate de secol la piesele a doicorifei ai teatrului absurdului din anii ’50, EugenIonescu ºi Samuel Beckett.

Caii la fereastrã este o piesã într-un act, divizatîn trei secvenþe, unite printr-un personaj comun,Mesagerul, ºi având în plus o pereche diferitã depersonaje în fiecare secvenþã: Mama ºi Fiul, Fiicaºi Tatãl, Soþul ºi Soþia. Mesagerul este un personajciudat, un fel de agent al destinului, un mesageral timpului, care fixeazã cadrul general al fiecãreisecvenþe prin bãtãi de tobã: 1699 Pacea de laCarlowitz /.../, 1745 Pacea de la Breslau /.../, 1815Pacea de la Viena /.../. Fiecare „pace” este, de fapt,timpul tragic al unui mare rãzboi încheiat cu preþulmorþii a mii ºi mii de oameni.

În prima secvenþã, absurdul se consumã cuperechea de personaje Mama ºi Fiul. Mama îºipregãteºte Fiul de rãzboi. Fiul are viziunea tragicãa unor cai care se aratã la fereastrã. Dialoguleste absurd, comunicarea dintre Mamã ºi Fiu esteblocatã, replicile lor având mereu alt referent. Finalulsecvenþei mutã acþiunea direct pe deznodãmântul ei:Mesagerul vine ºi anunþã moartea Fiului în condiþiideloc eroice, lovit de un cal roºu de care s-a apropiatprea mult. Tot dialogul care urmeazã între Mamãºi Mesager se desfãºoarã pe fondul absurd aldeschiderii robinetului lãsând sã curgã o apã neagrãcare, pretinde Mama, are menirea de a o liniºti. Altedetalii, cum ar fi cã trupul Fiului s-ar fi chircit pânã ladispariþie pentru a nu lãsa un cadavru pe care ceilalþiar mai avea grija sã-l îngroape, cã singurele obiecterãmase dupã el ar fi cinci pachete de biscuiþi cazoni,de reþeta cãrora se intereseazã Mama, sunt elementetragi-comice.

A doua secvenþã pune în luminã o altã perechetragicã, Fiica ºi Tatãl, în urma altei conflagraþii. Tatãl,scãpat ca prin minune din mãcelul de la Trapezunt,îºi duce zilele într-un cãrucior cu rotile, fiind îngrijit

de fiica sa. La fel ca în prima secvenþã, dialogul esteconstruit tot pe tehnica absurdului. Tatãl, înnebunitde ororile rãzboiului prin care a trecut, îi aratã lanesfârºit Fiicei decoraþiile primite, Crucea cu douãcolþuri, Crucea cu trei colþuri, Crucea cu patru colþuri,apoi îi povesteºte a nu ºtiu a câta oarã cum s-asalvat înotând printre cadavre pe care parcã ºi acumle vede ºi le simte mirosul. ªi, în timp ce Tatãl bea unpahar de apã neagrã de la robinet, iar Fiica îl împingecu cãruciorul spre camera de culcare, care ar trebui,se gândeºte tatãl, sã aibã perdele de catifea neagrã,acþiunea se mutã retrospectiv la momentul anunþãriide cãtre Mesager a nenorocirii: în urma luptei,Tatãl este singurul supravieþuitor, dar a înnebunitde singurãtate ºi se întoarce urmãrit cu ferocitatede un cal. Mesagerul aduce un scaun cu rotile, iar

dialogul cu Fiica se desfãºoarã într-un registrutragi-comic: îi dã instrucþiuni cum sã-l ºteargãde praf, mai ales sub manºoane, în timp ce un jetde apã neagrã tâºneºte din þeava robinetului, iardin stradã se aude muzicã militarã.

Atreia ssecvenþã redã perechea eternã,Soþul ºi Soþia, victimizaþi ºi ei în urmaaltei conflagraþii. Soþul este înnebunit

de „ordinea militarã” care i s-a cuibãrit în toatedetaliile vieþii casnice, totul se raporteazã laceea ce le spune „colonelul regimentului”. Pareo permisie între douã bãtãlii: o îmbrãþiºeazãabsent pe soþia sa, reface la nesfârºit „ultimulatac”, ilustrându-l cu vasele ºi tacâmurile de pemasa din sufragerie, încercând sã înþeleagã careeste detaliul care a lipsit pentru obþinerea victorieiîmpotriva inamicului. La un moment dat, dupãce Soþul iese sã vadã cine a bãtut la uºã,

acþiunea se mutã pe deznodãmânt, când apareMesagerul, care aduce ºi de aceastã datã vesteatragicã: moartea Soþului cãzut ºi strivit de mulþimeacamarazilor ce veneau din urmã. În loc de cadavru,i se aduce Soþiei un „munte de bocanci”, pe tãlpilecãrora fiind, de fapt, mormântul Soþului. Treptat-treptat, Soþia este îngropatã sub muntele de bocanciºi sub intimitatea complice a noului Hans, Mesagerul.

În fiecare dintre cele trei secvenþe existã undialog între personajele pereche ºi o intervenþie aMesagerului, anunþând ceea ce, de fapt, se derulasedeja. Este o sugestie cã scena se petrece în minteaMamei, Fiicei, Soþiei.

Absurdul este realizat din imposibilitateacomunicãrii celor doi parteneri de dialog, dar ºidin detalii absurde: apa neagrã de la robinet, caii dinfereastrã etc. Tragicul este învãluit, de fiecare datã,în comic, ceea ce face ca specia cultivatã sã fie farsatragicã.

Ultiimul GGodot este o replicã la Aºteptându-lpe Godot de Samuel Beckett, piesã a anilor’50, aparþinând celui de-al doilea corifeu

al teatrului absurdului din acei ani. Piesa lui MateiViºniec exprimã, dintr-o perspectivã postmodernã,„criza” aparentã a teatrului. Pentru autorul român,criza se manifestã doar la nivelul mijloacelortradiþionale ale teatrului, în fond, teatrul nu moare,ci, în noua formulã postmodernã, renaºte.

Întâlnirea bizarã a personajului beckettian cuautorul (piesa este doar un dialog între Godot ºiSamuel Beckett, replicã la monologul lui Godotdin piesa lui Beckett), amândoi „daþi afarã din teatru”(se înþelege, din formula tradiþionalã de teatru),fac apologia teatrului ºi trãiesc nostalgia lui. Dartocmai lamentaþiile lor sunt din ce în ce mai ascultate,câºtigând încet-încet un nou public, ºi devin obiectulnoului teatru care se naºte.

Textul devine astfel o meditaþie despre teatru,exprimatã într-un registru tragi-comic, o meditaþieoptimistã despre perenitatea acestei arte nãscuteîn urmã cu 2.500 de ani ºi care, în ciuda formelorpe care le-a schimbat de-a lungul timpului, rãmânecea mai directã artã modelatoare a sufletuluiomenesc, prin mesajul ºi catharsisul ei purificator.

Teatrul aabsurdului. PPuncte dde rreperîn ddramaturgia rromâneascã

MMaarriiaann MMIIHHÃÃEESSCCUU

Recuperarea ddiasporei

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220152266

MMaatteeii CCããlliinneessccuuFllorrea FFIRAN

Critic ººi iistoric lliterar, comparatist, poetician,poet ºi prozator, cu o activitate valoroasãºi prolificã, Matei Cãlinescu este o

personalitate de elitã în cultura româneascã.S-a nãscut la 15 iunie 1934, în Bucureºti, ºi a

trecut în eternitate la 24 iunie 2009, în Bloomington,Indiana, SUA, unde mai mult de un sfert de secola funcþionat în mediul universitar.

Oltean prin origine, aparþinând unei ramificatefamilii de moºieri, Matei este fiul lui Radu Cãlinescu,inginer, ºi al Dorei Maria (nãscutã Vulcãnescu),înrudit cu filosoful Mircea Vulcãnescu ºi cu etnografulRomulus Vulcãnescu (membru deonoare al Academiei Române) ºi bunprieten cu fiul acestuia, pictorul MihuVulcãnescu. Pânã la 12 ani ºi-a petrecutverile la Dârvari, judeþul Mehedinþi,unde mama sa avea moºia de labunicul ªtefan Vulcãnescu, boier dinCraiova, unde Matei a locuit un an întimpul rãzboiului. Între 1943 ºi 1944,a luat lecþii de pian la Craiova, dar sesimþea impresionat de pianul electric,„o misterioasã jucãrie sonorã“ din vilade la Vrata, proprietatea Burilenilor.Dimitrie Burileanu, al treilea soþ albunicii lui Matei, Elena, nãscutãBolintineanu, era unul dintre cei maibogaþi oameni din România; o perioadãa fost ºi guvernatorul Bãncii Naþionale,destituit de Carol al II-lea, a murit înlagãrul de la Sighet. Acesta avea moºiela Vrata ºi un castel la Turnu-Severin, unde Matei apetrecut multe vacanþe în copilãrie. Castelul a fostdistrus în bombardamentele din Al Doilea RãzboiMondial.

Începe ºcoala primarã la Bucureºti (1941–1943),continuatã la ªcoala „Jules Javet“ din Craiova(1943–1944), pension particular de bãieþi înfiinþatde elveþianul J.J. Studiile secundare le face laBucureºti în cadrul Liceelor „Sf. Iosif“ (1944–1945),„Gh. Lazãr“ (1945–1947) ºi „Titu Maiorescu“ (1947-1952, când îºi susþine ºi bacalaureatul). UrmeazãFacultatea de Filologie, Secþia englezã, a Universitãþiidin Bucureºti (1952–1957), iar dupã obþinerea licenþeiîncepe sã lucreze în presã, mai întâi corector,apoi redactor la Gazeta literarã (1958–1963), undea devenit ºeful secþiei de criticã. Paul Georgescua avut o mare influenþã asupra lui, cu acesta pãstrândo bunã relaþie ºi când a fost dat afarã de la Gazetaliterarã ºi a devenit „scriitor la domiciliu“. Dintreprietenii de facultate a fost mai apropiat de NichitaStãnescu, „aristocrat rus pe linie maternã“, „frumos,înalt, subþire, cu ochii de-un albastru care te umpleade bucurie fãrã pricinã, cu atributele angelismului“.Din 1963 intrã în învãþãmântul universitar, ca lectorla Catedra de literaturã universalã ºi comparatãa Facultãþii de Limba ºi Literatura Românã,Universitatea Bucureºti, condusã de Tudor Vianuºi preluatã în 1964, dupã moartea acestuia, de cãtreAl. Dima; pentru pregãtirea ºi susþinerea doctoratuluia preferat, însã, Universitatea din Cluj. În paralelcu activitatea didacticã este ºi redactor la ViaþaRomâneascã (1963–1972). În aceastã perioadãs-a apropiat de M.R. Paraschivescu, cândcriticul devenise protectorul grupului onirical lui D. Þepeneag.

La ppropunerea llui ZZaharia SStancu, devinebursier UNESCO la Paris (martie – mai 1968)ºi Cambridge (iunie – august 1968), adunând

material pentru teza sa de doctorat din cadrulUniversitãþii „Babeº-Bolyai“, sub îndrumareaprofesorului Liviu Rusu, cu titlul Conceptul modern depoezie: De la romantism la avangardã, tezã susþinutãîn 1972. Dupã mãrturisirile autorului, este cel maisolid studiu critic al sãu în limba românã, interzisulterior împreunã cu numele autorului ºi retras dinbiblioteci. La Paris i-a frecventat pe „delicatul“ PaulCelan, pe Gherasim Luca („poate ultimul mare poetsuprarealist“), pe Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca,pe Eugen Ionescu, de al cãrui sprijin ºi prietenie s-abucurat. L-a întâlnit pe Emil Cioran, pe care l-arevãzut aproape anual la Paris, impresionat depesimismul autoironic al filosofului: „mã seduceaintelectual în acei ani“. Când s-a hotãrât sã nu

se mai întoarcã în þarã, Cioran i-a scris aforistic:„Commencer une nouvelle vie, quelle horreur!“

În 1969 îi apare Viaþa ºi opiniile lui ZachariasLichter, cu o ediþie adãugitã în 1971, tradusãîn maghiarã, polonezã ºi francezã, un „mic eseuîn formã romanescã“, în care l-a avut ca model peGenu Ghelber, personajul profetului „ars de flacãralui Dumnezeu“, cãsãtorit cu poeta Angela Croitoru,debutatã de M.R. Paraschivescu în Povestea vorbii,supliment al revistei Ramuri. O carte în care „însãºiflacãra lui Dumnezeu, în loc sã ardã, va îngheþa totce atinge. În intenþia lui M. Cãlinescu, cartea era, de

fapt, o încercare, în primul rândautobiograficã, sub forma uneificþiuni indirect omagiale (distinsãcu Premiul Uniunii Scriitorilor).

În SUA devine bursierGuggenheim (1975–1976), ceeace-i înlesneºte terminarea cãrþiidespre modernitate – Faces ofModernity – începutã în 1973 ºiapãrutã într-o primã ediþie în 1977.

În 1981 obþinecetãþeniaamericanã. Învolumele Amintiriîn dialog (1994)ºi Un fel dejurnal (2006)menþioneazãmotivele carel-au determinatsã se stabileascã în SUA. Cornel Ungureanuconsemna cândva: „Se poate spune cã MateiCãlinescu ºi Virgil Nemoianu, alãturi de NormanManea, constituiau noua reprezentanþã româneascãîn SUA“.

Debuteazã îîn ppresã în Gazeta literarã (1957)cu versuri, articole ºi recenzii, iar editorialîn 1964 cu studiul critic Titanul ºi geniul

în poezia lui Eminescu, închinat liricii eminesciene,care aminteºte de studiile anterioare ale criticilorD. Caracostea ºi D. Popovici.

În viaþa literarã a anilor ’60, Matei Cãlinescudevine lider al generaþiei sale când aceasta erarecunoscutã prin Nichita Stãnescu, D.R. Popescu,Ion Gheorghe, Cezar Baltag, Marin Sorescu, NicolaeBreban... Publicã volumele de versuri Semn (1968,poezii scrise mai mult pentru „circulaþia într-un cercrestrâns de prieteni“, care conþine ciclul „Cântecelehoinarului“, dedicat lui Miron Chiraleu, prietenul sãulicean, arestat ºi mort în puºcãriile staliniste), Versuri(1970) ºi culegerea antologicã Umbre pe apã (1972),cu o largã selecþie de inedite, la care se adaugãvolumul de poeme Tu: elegii ºi invenþii (2004).Volumele de versuri se aflã într-o relaþie decontinuitate cu Viaþa ºi opiniile lui Zacharias Lichter,parte din versurile atribuite personajului central alcãrþii fiind reluate într-un ciclu din volumul Versuri.

În 1973 obþine o bursã Fulbright în SUA, undese ºi stabileºte, devenind profesor asociat, iardin 1979 profesor titular de literaturã comparatãºi de studii vest-europene la Indiana University,Bloomington, invitat de André Reszler, cunoscutulistoric al ideilor, cãruia i-a succedat la catedrãdupã plecarea acestuia în Elveþia.

Matei Cãlinescu scrie în spiritul epocii în carese formeazã cultural ºi estetic, în primul rând desprescriitorii momentului, dar este preocupat de evoluþiapoeziei lirice, primul studiu amplu fiind cel dedicatpoetului naþional – Titanul ºi Geniul în poezia luiEminescu (1964). Volumele urmãtoare sunt dindomeniul eseisticii ºi criticii literare – Aspecte literare

(1965), Eseuri critice (1967),Eseuri despre literaturamodernã (1970), Clasicismuleuropean (1971, PremiulAsociaþiei Scriitorilor dinBucureºti), Conceptul modernde poezie (1972, PremiulAcademiei Române),Fragmentarium, volum predatEditurii Dacia în 1972, darapãrut în 1973, dupã sosirea autorului în SUA. Toateaceste volume privesc scriitori ºi orientãri diverse dincadrul avangardei româneºti ºi ale modernismului.

Volumul de eseuri Fragmentarium se deschide cuLimbajul ironiei, articol scris în 1970, prin care susþinecã ironia se naºte în limbaj ºi prin limbaj, vizândmentalitãþi, stiluri ºi structuri ale gândirii ºi ale vorbirii,apare ca un mijloc de contestaþie intelectualã ºi deeducaþie. În structura celor cinci pãrþi ale volumului,alãturi de articole de teorie literarã, sunt incluseimportante studii despre Bacovia, Blecher, T. Vianu,M.R. Paraschivescu, Arghezi. Dintre contemporani,

dintre cei mai apropiaþi lui,îi are în vedere în primul rândpe Nichita Stãnescu, MirceaIvãnescu (cu trei articole,ultimul, Profil poetic), Leonid Dimov, Ion Negoiþescu (în carevede „originala împlinire a uneivocaþii poetice“), Emil Brumaru,Petre Stoica, Marin Sorescu(poet cu o evoluþie desurprinzãtoare rapiditate,situându-l între ironie ºi umor),Marin Preda (Intrusul), FãnuºNeagu (integrându-l cupoveºtile din Îngerul a strigatîn „constelaþia balcanicã aliteraturii noastre“), AlexandruIvasiuc, Al. George (pe care

l-a ºi lansat), Teodor Mazilu, Ion Bãieºu, Edgar Papu,ªt. Aug. Doinaº, Al. Paleologu, Cornel Regman.

Dupã ’’89, sscriitorul rrevine aproape anualîn þarã, se întâlneºte cu prieteni, þineconferinþe, dã interviuri, are chiar ºi o

tentativã de a reveni la Facultatea de Litere dinBucureºti, ºi de fiecare datã viziteazã locurilecopilãriei, în special Drobeta Turnu-Severin.

În 1992 publicã la Editura Polirom, cu o reeditareîn 1998, volumul Matei Cãlinescu, Ion Vianu –Amintiri în dialog, o carte de memorii sau un dialogprin corespondenþã între cei doi, o carte „care s-anãscut ea însãºi dintr-o nevoie de înþelegere, cãci,dupã ruinarea comunismului, autorilor li s-a pãrut cãpropriul lor trecut ar trebui adus la luminã pentru a nuse afunda în apele tulburi ale incomprenhensibilului“.Aflãm împrejurãrile personale ºi sociale în careautorii s-au format în România comunistã ºi apoi înexil pentru dobândirea noii lor identitãþi americane,prin desprinderea de limbã, culturã ºi origine... Parcãîn primii ani de exil, M. Cãlinescu era mai interesatde identitatea sa româneascã: „paralel cu ea, încãdin primele luni ale ºederii mele în America, aveamsã-mi alcãtuiesc încetul cu încetul o nouã identitate,un nou mod de gândire, o concepþie, personalã ºiprofesionalã, folosind cadre de referinþã ºi criterii pecare în România nici mãcar nu le-aº fi putut bãnui...“

Prin studiile ºi eseurile publicate în aceastãperioadã, Matei Cãlinescu a contribuit la recuperareatradiþiei literare interbelice ºi a unei direcþiineomoderniste în literatura românã contemporanã.Scrie prefeþe ºi studii introductive la importantevolume de N.D. Cocea, J.B. Priestley, E.A. Poe,I. Minulescu, Z. Stancu, D.H. Lawrence, I. Vinea,Samuel Butler, S. Panã, Arnold Hauser, la o antologiea nuvelei fantastice (1970) ºi la Antologia literaturiiromâne de avangardã, întocmitã de Roger Caillois,traducere în limba românã de D. Þepeneag în 1970.În colaborare cu Sorin Alexandrescu ºi Gelu Ionescu,alcãtuieºte ediþia de Opere Tudor Vianu (1971–1973).

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 2277

Cherchez lla ffemme!

Pentru rranguri ººi bbogãþie,unele fãpturi de lut(însufleþit, desigur!)

nu prea mai ºtiu ce înseamnãacest blestemat de suflet de a

cãrui raþiune ajung sã nu se mai sinchiseascã delocîn prea scurtul rãgaz care le e trecerea prin luminã.

Oacheºa Maruca, junã din familia de boiernaºimoldoveni Tescanu-Rosetti, de a cãrei frumuseþese dusese buhul pânã prin capitala þãrii, a fost cerutãîn cãsãtorie de Mihai, fiul „nababului” GrigoreCantacuzino cel putred de bogãþie (ºi nu numai!).

Cum un Fãt-Frumos prinþ regal nu se ivise s-oducã pe frumoasa râvnitoare de titluri altiere la altar(ºi de-acolo drept pe car aurit pânã la jilþul multrâvnit…), ochii ei de noapte-adâncã s-au aprinscând nababul i-a promis cã o va face prinþesã.

Era în anul 1896. Avea optsprezece ani.A avut o nuntã... ca la nababi.

Proaspãta „alteþã” cantacuzinã ºi-a luat rolulîn serios ºi, cum se ºtia frumoasã, a prins a jucape degete toatã floarea cea înaltã a societãþii dinRegatul României, neignorând nici lumea diplomaticãde pe lângã ambasadele strãine la Bucureºti, niciintelectualitatea de esenþã tare, nici muzicienii, nicifilosofii vedetã de prin amfiteatrele universitare, carefrângeau inimile boboacelor ºi gâsculiþelor topitede logica unei maxima moralia servitã la sufertaºcât sã le ajungã pentru o sãptãmânã, pentru o oarã,pentru o noapte, pentru o viaþã netrãitã la cotede înaltã fierbere.

Tânãra soaþã cantacuzinã i-a dãruit repejor doicopii – Bîzu ºi Alice – prinþului ei consort ocupat întrealtele cu cursele de cai ºi cu nãrãvaºii cai putere aiautomobilelor cu care fura ochii (ºi inimile) mereualtor ºi altor frumuseþi feminine bucureºtene (cãse iveau ºi acestea sub ochii lui robiþi de frumuseþeca florile în pajiºti în anotimpul cel mai înmiresmatal vieþii!).

Toatã llumea eera ffericitã: Maruca era prinþesãºi þinea sã fie gratulatã cu acest atribut denobleþe când cineva era acceptat în preajma

ei, avea „jour fixe” de la care nu lipsea nici superbaMaria Regina (tratatã de amfitrioanã de la egal laegal), era invidiatã de boiernaºele care nu se puteaumãsura prin desaga lor de galbeni cu carul cu norocal nebãnuitelor comori ale nababului, revãrsate dinabundenþã peste fiica Tescanilor. Cât despre soþulei, Mihai Cantacuzino, singurul neajuns era cã, foartebogat fiind, nu prea mai avea ce sã-ºi doreascã ºiasista amuzat la risipa de strategii cu care „alteþa”lui încerca sã-ºi consolideze statutul de „ceamai mândrã-n toate cele”.

Maruca era frumoasã cât sã provoace atacuride cord bãrbaþilor care ar fi fãcut imprudenþa sãse înece în ochii ei de tãciune, era „specialã”.ªtia ºi voia sã se ºtie!

Într-o searã, la Peleº, în 1905, avea sãîntâlneascã „Destinul în persoanã”. Se numeaGeorge Enescu – „bãrbat, zeu sau demon, osiluetã de titan ieºitã din trãsnet”, cum avea sã-lcaracterizeze ea în cartea de amintiri Lumini

ºi umbre. Foarte tânãrul muzician era deja celebru.La 16 ani îi fusese interpretatã la Paris PoemaRomânã. Cânta la vioarã ca un înger, avea un chipde demon blând. ªi era iremediabil îndrãgostit de ea.Când se întâmpla sã fie în þarã, era invitat sã cântela seratele Reginei Maria ºi, bineînþeles, ale Marucãi.Focul acela mistuitor numit iubire l-a însoþit pe ilustrulcompozitor-interpret toatã viaþa. Maruca i-a fostbinecuvântare, balsam, blestem, raiul dulce ºi iadulcel de toate zilele pe care el nu l-ar fi schimbat petoate comorile lumii. Lumea (protipendada adicã) ºtiade ce el era mereu ca în transã ºi nu interpreta nimicînainte de a întreba „Ce doreºte prinþesa iubitã sãasculte?”, deºi maiera ºi Maria Reginade faþã. Cu adevãratprinciarã,Maria surâdeaîngãduitoare, soþulamfitrioanei priveaamuzat acest joc,cu superioritateaseniorului care nuse sinchiseºte defrãmântãrile unuiservitor ºi, cum dinmuzicã nu înþelegea mare lucru, se mai eclipsauneori preferând compania cumnatei sale Nelly (pânãa fost surprins de legitimã într-o posturã care nu mailãsa loc de nicio altã interpretare). Era cam prea mult,am fi tentaþi ºi noi, plebeii, sã admitem. S-a vorbitde divorþ. El n-a avut nimic de obiectat. Ea, da!Ar fi însemnat sã piardã titlul de prinþesã ºi toateprivilegiile materiale, ceea ce i se pãrea deneconceput. Au hotãrât sã-ºi vadã fiecarede ale sale (ca ºi pânã atunci de altfel!).

Nu ddupã mmultã vvreme (în 1928), soþul ei(în acte) scapã herghelia cailor puteredin frâu ºi se mutã la cer, având eleganþa

sã o lase în viaþã pe ultima lui însoþitoarede escapade amoroase.

Vizitele lui George Enescu la doamna domniþalui prinþesa iubitã erau tot mai frecvente. Distanþape care ea þinea sã o impunã (deºi trupurile lor numai ºtiau de nicio distanþã) viza rangul ei de prinþesã.El, sãrãntocul (?!), trebuia sã se mulþumeascã fãrãnicio cârtire cu ce era ea dispusã a-i oferi.

ªi ea „i-a oferit” o iubire nebunã pentru profesorulNae Ionescu, idolul studenþimii din perioadainterbelicã, personalitate charismaticã, bãrbat frumos,vanitos, cu nenumãrate „cuceriri”, care þinuse sãadauge lungului ºir de leºinate din iubire din drumullui ºi o prinþesã (cireaºa de pe tort). Cã avea cu13 ani mai puþin decât ea, avea sã bage el de seamãabia când a întâlnit-o pe pârguita pianistã CellaDelavrancea, bucurie pe care, din cavalerism desigur,a vrut s-o împãrtãºeascã ºi mai coaptei sale iubitesperând ca ea sã înþeleagã cã povestea lors-a sfârºit. Era în anul 1933.

Ea n-a priceput decât cã nu concepe sã fiepãrãsitã ºi, într-un gest de disperare „princiarã”,a încercat sã descifreze efectul acidului sulfuric

asupra organismului. Neîndemânaticã, n-a fãcutdecât sã-ºi mutileze o parte a feþei, dar a reuºit pede-a-ntregul sã-l determine pe Enescu – ignoratulde ea, umilitul, îndrãgostitul fãrã scãpare, a-toate-iertãtorul – sã renunþe la toate concertele programatepentru doi ani ºi mai bine ºi sã-i rãmânã aproape,asigurându-i din banii lui costisitoarele tratamenteºi îngrijind-o cu neþãrmuritã dragoste pânã cândea a catadicsit sã devinã, în 1939, de facto ºi de jure,dupã 34 de ani de aºteptare (a lui), doamna Enescu.Domniºoarã de onoare i-a fost… Cella Delavrancea.Numai cã „Doamna Enescu” nu era niciodatã acasãpentru vreun musafir care ruga sã fie primit de ea.

Dacã însã acelaºi musafir rugasã fie primit de „Alteþa Sa, PrinþesaCantacuzino”, uºile i se deschideaunumaidecât.

Nae Ionescu a împrumutat chipulsãu diavolului pictat în pronaosulbisericii din Dealul Mitropoliei…(se pare cã Enescu va fi pus o vorbãbunã pe lângã Patriarhul de atunci),iar în 1940, vegheat de CellaDelavrancea ºi-a dat obºtesculsfârºit.

ªi-a venit rãzboiul, ºi-a nãvãlitpeste România ciuma roºie a comunismuluicu tot cortegiul ei de orori.

Enescu a urmat-o pe doamna domniþa lui laParis. În þarã ar fi avut zile grele. ªi-au luat adio dela Tescani, unde îºi fãcuserã mormântul… Au urmatpentru el zile altfel grele. Trebuia sã-i asigure femeiisale dragi, care pretindea sã fie socotitã pe maideparte prinþesã Cantacuzino, traiul opulent cucare era deprinsã. Susþinea concerte, dirija, fãceaepuizante turnee, iar când sãnãtatea lui s-adeteriorat, da lecþii particulare de pian ºi vioarã.

Maruca, îînfarinatã cca uun cclown, sã nu ise zãreascã cicatricele feþei prin voalul pecare-l purta mereu, continua sã primeascã

invitaþii de „jour fixe”. Iar când boala lui s-a agravat,ea, nefiind „nici bucãtãreasã, nici infirmierã” cums-a exprimat nepãsãtoare, l-a lãsat sã moarã singurîntr-un hotel parizian ºi, mutat pentru vecie la cetateaumbrelor din Père Lachaise, s-o aºtepte. Era în 1955.

Ea s-a mutat în Elveþia, într-un hotel de cinci stele,unde a rãmas pânã în 22 decembrie 1968, cândsteaua ei s-a stins.

Ciudatã încãrcãturã de sensuri are ºi ziua aceastade 22 decembrie! Într-un 22 decembrie (1972)murea Nichifor Crainic, în alt 22 decembrie mureacomunismul în România (sau aºa credeam noi)ºi murea Samuel Beckett (1989) lãsându-ne nouãporuncã de a-l aºtepta pe Godot în veaculveacurilor…

Maruca va fi înþeles poate cã singura, adevãratanobleþe i-a conferit-o cel care i-a dat numele ºi viaþalui toatã, nemãsurabilã în arginþi, ci doar în carateleiubirii.

Pe lespedea de la mormântul lor din PèreLachaise a fost sãpat în piatrã ºi numele ei:Maria ENESCU. Atât!

Dupã sstabilirea îîn SSUA, publicã poezie în diverse reviste americane:New Letters (1976), Corespondances (1982) ºi 2 plus 2 (1983),dar se afirmã în special prin lucrãri consacrate modernismului ºi

postmodernismului, scrise în limba englezã: Faces of Modernity: Avant-Garde,Decadence, Kitsch (1977), Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde,Decadence, Kitsch, Postmodernism (1987), Exploring Postmodernism (1988) ºiRereading (1993). Scrie în ultima perioadã studii de poeticã a lecturii ºi face partedin colegiile redacþionale ale unor importante case de editurã, unde coordoneazãcolecþii de specialitate.

În volumul Rereading (2003, ediþia a II-a în 2007) analizeazã modele ºi teoriiale lecturii cu aplicaþii pe texte de Jorge Luis Borges, Vladimir Nabokov sau HenryJames. Versiunea în limba românã a apãrut la Polirom (2003, ed. II-a 2007), cutitlul A citi, a reciti. Cãtre o poeticã a (re)lecturii, cu o adãugire a eseului Oralitateîn textualitate ºi un capitol românesc despre Mateiu I. Caragiale. În 2003, laEditura Biblioteca Apostrof din Cluj-Napoca, publicã volumul Mateiu I. Caragiale:Recitiri.

Volumul Despre Ioan P. Culianu ºi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecþii

(2002) relevã relaþia maestru-discipol, exilul ºi momentul prolegionar din biografialui Mircea Eliade. Portretul lui M (2003, Premiul ASPRO) este o radiografie avieþii traumatizante a fiului sãu Matthew, decedat înainte de a fi împlinit 26 de ani.L-a scris în 40 de zile dupã moartea acestuia. Printre volumele publicate în ultimiiani se mai numãrã ºi Un fel de jurnal (1973–1981), apãrut la Polirom în 2005,cuprinzând consideraþii despre cauzele ºi sensul exilului ºi note despre scriitoripe care i-a frecventat, precum I. Negoiþescu, I. Vianu, P. Goma, M. Eliade.Eugéne Ionesco: teme identitare ºi existenþiale (Junimea, 2006, Premiul UniuniiScriitorilor) este o versiune mai amplã ºi revãzutã a volumului Ionesco:Recherches identitaires, apãrut în Editura Oxus din Paris, în 2005.

Matei Cãlinescu rãmâne în literatura românã ca unul dintre cei mai rafinaþiºi erudiþi creatori, teoretician ºi profesor cu distincþie ºi har.

Urna sa funerarã a fost adusã în þarã ºi depusã în cavoul familiei din DrobetaTurnu-Severin.

(De un real folos ne-au fost informaþiile ºi imaginile foto pe care ni le-acomunicat doamna Adriana Cãlinescu, soþia criticului, cãreia îi mulþumimcu recunoºtinþã.)

Maruca ccea CCantacuzinã,prinþesa EEnescu

PPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220152288

La ppas pprin ssatul gglobal

Marele ccãrturar NNicolae MMilescu SSpãtarul(n. 1636), când a plecat dintre pãmânteni,în anul 1708, era înscris deja în istoria

culturii europene drept una dintre cele mai strãluciteminþi ale vremurilor sale. Cronicarul Ion Neculce îldescria pe boierul de la Mileºti în O samã de cuvinteca pe un pré învãþat ºi cãrturar... care ºtia multelimbi... ºi l-a trimis þarul Alexei Mihailovici la mareleîmpãrat al chitailor... ºi multe lucruri de mirat auvãzut la acea împãrãþie. Milescu este un numede împrumut, pe care i l-a dat Ion Neculce. Marelecãrturar se prezenta doar Nicolae, dupã cum reieseºi din scrisoarea personalã adresatã þarului Rusiei,la care vom reveni. Milescu a rãmas înmemoria colectivã drept un cãlãtorpasionat, geograf, etnograf, traducãtor,memorialist, teolog ºi, nu în ultimulrând, diplomat, având contribuþii deseamã în multe domenii de activitate,ceea ce îl impune ca unul dintre primiienciclopediºti români.

Ani de zile el a colindat prinEuropa, ajungând în final ºi laMoscova, de unde porneºte cãlãtoriavieþii sale. Cãrturarul moldovean senumãrã printre cei mai importanþicãlãtori în China Medievalã, devenindastfel o autoritate ºi în chestiunilereferitoare la Extremul Orient, dupãcum aprecia filosoful ºi matematicianulgerman Gottfried Wilhelm von Leibniz.În cazul acestui Marco Polo alromânilor, cum îl mai numeºteliteratura de specialitate, nu existã nicio îndoialãprivind misiunea sa diplomaticã în China, totul fiindconsemnat cu minuþiozitate în cele trei lucrãri scrisede el. În legãturã cu Marco Polo al veneþienilor s-auridicat ºi unele semne de întrebare. În volumul sãuA ajuns Marco Polo în China?, britanicul FrancisWood se întreba de ce cãlãtorul veneþian nu vorbeºteîn descrierile sale despre ceai, scrierea chinezã, tipar,folosirea beþigaºelor, acupuncturã ºi nici chiar despreMarele Zid Chinezesc. În plus, spune autorul, arhiveledinastiei Yuan, din acea perioadã, nu menþioneazãprezenþa lui Marco Polo. Sã fi cules el poveºtiledespre China de prin popasurile de pe DrumulMãtãsii, sau, pur ºi simplu, s-a ferit sã spunã unelelucruri de teamã cã ar fi pãrut incredibile? În oricecaz, pe patul de moarte el a refuzat sã se lepedede cele scrise, spunându-i preotului: Nu am scrisnici despre jumãtate din lucrurile pe care le-amvãzut. Cert este cã lucrarea sa, Cartea Minunilor sauCãlãtoriile lui Marco Polo, una dintre celebrele scrieride cãlãtorie din Evul Mediu, a stimulat imaginaþiaunui alt mare cãlãtor, Cristofor Columb, care, în anul1492, era gata pentru voiajul sãu spre India ºi China.El avea asupra sa chiar scrisori de recomandare dinpartea regelui Spaniei pentru împãratul chinez. Oaresã fi avut regina Isabela a Spaniei o premoniþie atuncicând se adresa lui Cristofor Columb astfel: Pluteºtedrept înainte ºi, dacã pãmântul pe care-l cauþinu existã, fii sigur cã Dumnezeu îl va crea înadinspentru a-þi rãsplãti îndrãzneala?

Cu NNicolae MMilescu SSpãtarul este o cu totulaltã poveste, una realã ºi documentatã dela un capãt la celãlalt. Se ºtie cã el a ajuns

la Moscova în anul 1671, când a fost numit de þarulAlexei Mihailovici la Departamentul solilor, asimilat peatunci cu Serviciul de spionaj al administraþiei þariste.Poate de aceea, documentele vremii îl consideraupe Milescu un spion valah la curtea þarului. Cãrturarulmoldovean s-a bucurat de o mare încredere dinpartea þarului, evidenþiatã ºi de misiunea deosebitde sensibilã ºi importantã de a fi purtãtorul primuluimesaj al þarului Rusiei cãtre un împãrat al Chinei.În anul 1674, el primeºte nu doar ordinul de a plecaîn China în calitate de ambasador, dar ºi gradulde polcovnic, colonel, în armata rusã, ceea ce eraun prim indiciu despre natura soliei sale. În anul1675, ambasadorul Nicolae Milescu Spãtarul porneala drum în fruntea unei misiuni de 150 de oameni,având sarcina clarã de a culege orice fel de informaþiiprivitoare la ceea ce întâlnea în cale, date absolut

necesare în eventualitatea unor viitoare expediþiimilitare. Aparent, era vorba de o misiune diplomaticãnormalã, menitã sã atenueze unele conflicede graniþã ºi sã promoveze legãturi comercialepermanente între cele douã imperii. Însã, în fapt,misiunea lui era una de cercetare strategicã, poatecea mai importantã din întreg secolul al XVII-lea. Deaceea, informaþiile culese de el sunt, în bunã parte,de naturã militarã, pentru cã observã, cartografiazãºi consemneazã totul ca un spion superdotat.Deºi beneficiarã era Moscova, el, ca persoanã,este considerat printre pionierii spionajului românesc.În istoria serviciilor secrete, aceastã misiune este

apreciatã drept cea mai reuºitãoperaþiune specialã a acelor timpuri.În descrierile incluse în Jurnal dinChina nu-i scapã nimic. Totul estefãcut cu minuþiozitate ºi acurateþe,dupã regulile geografilor. De aceea,informaþiile lui se constituie într-overitabilã hartã militarã, convertitãîn cuvinte, care permitea sã segãseascã drumul dorit chiar ºi cuochii închiºi. Nicolae Milescu Spãtarul

nu avea sãafle, decâtparþial, cât deutile au foststudiile salepentru politicaexternãþaristã din secolele urmãtoare. La doar 12 ani dupãplecarea lui din Beijing, împãratul chinez Kuangxiîncheie un tratat cu Imperiul Rus, care era primuldocument de aceastã naturã al Chinei cu o putereeuropeanã. A venit, însã, secolul al XIX-lea, cândRusia participã, alãturi de alte puteri cu politicicolonialiste, la acþiuni de cotropire a unor teritoriichinezeºti, iar apoi, printr-un tratat bilateral, Rusiasmulge Chinei o suprafaþã de un milion de kmp.Referindu-se la scrierile acestui cãrturar desprevoiajul sãu, George Ivaºcu consemneazã:Jurnalul se umple, paradoxal, de toatã grandoareamisterioasã a unei realitãþi care-ºi gãseºte,pentru prima oarã în cultura universalã, un ochi înstare sã o vadã ºi un condei capabil sã o sugereze.

Pentru aacel uultim ppãtrar al secoluluial XVII-lea, misiunea încredinþatã de þarlui Nicolae Milescu Spãtarul era, dupã cum

am mai menþionat, una diplomaticã, normalã, probatãºi de conþinutul scrisorii þarului Alexei Mihailovicipentru împãratul Kuangxi, despre care am gãsitdetalii în lucrarea China, sensuri istorice, semnatãde prof. univ. Petre Popa. Fiind vorba de primelecontacte ruso-chineze, scrisoarea þarului propunea,printre altele, convenirea limbii de lucru pentruviitoarele corespondenþe ºi tratative, modul deadresare faþã de þar ºi împãrat, trimiterea unui solchinez la Moscova, libera trecere a negustorilor ºimãrfurilor la graniþa comunã etc. Scrisoarea are ºi unaºteptat final diplomatic: Cu speranþa cã propunerilevor fi întâmpinate cu dragoste ºi prietenie, cãci estedorinþa noastrã ca mãriile lor, þarul ºi împãratul,sã vieþuiascã veºnic în dragoste ºi prietenie. Undeziderat care, aparent, se contureazã abia în zilelenoastre, prin turnura favorabilã pe care au luat-orelaþiile chino-ruse.

Misiunea lui Nicolae Milescu în China (1675-1678)este vãzutã ºi ca o adevãratã expediþie ºtiinþificã.Lucrãrile întocmite de el cu acest prilej au o valoareaparte, pentru cã sunt alcãtuite, în bunã mãsurã,dupã izvoare scrise, la care s-au adãugat impresiilepersonale. Ele nu sunt un simplu jurnal de cãlãtorie,

cu peripeþiile de rigoare, cilucrãri moderne de exploraretematicã a unor þinuturi puþincunoscute europenilor pânãla cãlãtoria lui. În mod curent,se vorbeºte despre trei lucrãridistincte: Cãlãtoria de-a lungulSiberiei, de la Tobolsk pânã lafortul Nercinsk (la hotarele Chinei); raportul oficialintitulat Documentul de stat al soliei lui NicolaeSpãtarul (ºi aici el ocoleºte numele de Milescu)în China ºi Descrierea Chinei. Primele douã aparînsã împreunã în volumul Jurnal din China. Dupãspusele lui, în prima lucrare se prezintã descriereacelei dintâi pãrþi a pãmântului numit Asia, în care seaflã ºi împãrãþia Chinei, cu oraºele ºi provinciile sale.Documentul de Stat al soliei lui a fost înaintat þaruluisub forma unei scrisori personale care începeaastfel: Mãria Ta, þar ºi cneaz Alexei Mihailovici,sunt supusul tãu preaplecat, Nicolae... Aceste lucrãrisunt apreciate ca fiind printre cele mai importantedin întreaga lui activitate cãrturãreascã, singureleprivind direct literatura ºi care i-au asigurat

notorietatea încã din timpul vieþii. Ele l-auimpus ca pe o personalitate de prim rangîn cultura românã ºi rusã. Sãrbãtorindu-lpe Nicolae Milescu Spãtarul la Chiºinãu,în anul 2014, românii de peste Prutîl încadrau în rândul celor mai învãþaþibãrbaþi ai timpului sãu, aparþinândistoriei literare a Moldovei, Greciei,Rusiei ºi Chinei.

Dacã llucrarea Jurnal ddiin CChiinaeste convingãtoare în privinþaeficienþei misiunii lui de

polcovnic al armatei ruse, DescriereaChinei, este cea care i-a introdus peeuropeni în mirajul unei civilizaþii puþin

sau deloc cunoscute. Lucrarea este o veritabilãmonografie, în care cititorul gãseºte date amãnunþitedespre istorie, geografie, administraþie, economie ºiculturã. Paginile acestui volum sunt expresia uimiriilui în faþa unei lumi cu totul noi, unde multe lucruride mirat am vãzut la acea împãrãþie a chitailor. Erao Chinã pe care el o vedea ca pe o piatrã nestematãîntr-un inel. La Beijing, Nicolae Milescu a fost gãzduitîn cetatea cea roºie împãrãteascã... unde existãpalate minunate, grãdini mari, pãduri, pâraie ºi dealurifãcute de mâna omului. Era în Oraºul Interzis care,dupã opinia sa, întrecea, prin mãreþie ºi frumuseþe,toate cetãþile împãrãteºti europene. Din DescriereaChinei se degajã fascinaþia autorului faþã de aceaAsie care cuprindea multe ºi mari împãrãþii, însãniciuna nu se putea asemui cu împãrãþia Chinei,pentru cã ea este cea mai veche dintre toate.De la chinezi, continua el, au învãþat toate neamurilede pe pãmânt cum se lucreazã mãtasea ºi nu numaiatât: de la ei au deprins arta de a naviga cu busolaºi de a turna tunurile cele mari ºi flintele, precumºi meºteºugul de a tipãri cãrþi. Ca un bun observatorce era, el evidenþiazã o serie de valori specificasiatice: munca, respectul pentru învãþãturã, cinstea,încrederea în forþele proprii, îndeplinirea îndatoririlor.Toate acestea, sublinia el, în cadrul unei societãþiunde troneazã ordinea, armonia, respectul pentruautoritate, consensul oficial. El nu a pierdut dinvedere nici latura spiritualã, spunând cã MareaChinã oferã un vast spaþiu filosofic, prin cele treicunoaºteri (San Kiao, cele trei învãþãturi): filosoficã aconfucianismului, idolatrã a budismului ºi epicurianãsau ateicã a taoismului. Nicolae Milescu Spãtarul afost primul român care a admirat ºi a descris MareleZid Chinezesc. Marele Zid, spunea Bogdan PetriceicuHasdeu, beneficiazã de o descriere unicã în literaturalumii, completã, sugestivã, deºi lapidarã, undespontaneitatea impresiei nemijlocite e intensificatãprin confirmarea fabuloasã a legendei, potrivitcãreia, atunci când s-a clãdit, în munþi n-a mai rãmasnicio piatrã, pe ºesuri n-a mai rãmas nisip, în râurin-a mai rãmas apã, iar în pãduri niciun copac.

Nicolae MMilescu SSpãtarulIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 2299

La ccurtea eepigramei

Ultima jjumãtate aasecolului aal XXIX-llea,mai ales ultimele trei

decenii, e o perioadã de maritransformãri ºi acumulãri în toatedomeniile: social, economic,politic, cultural. Totodatã, semanifestã pregnant unitatea

de spirit a românilor din toate provinciile. Umorule promovat ºi în Transilvania, prin vorbe de duh,ºarade, anecdote, glume etc. – în publicaþiileAsociaþiei Transilvania pentru Literaturã Românãºi Cultura Poporului Român (ASTRA), înfiinþatãîn 1861 la Sibiu (desfiinþatã abuziv în 1949/1950,„a supravieþuit prin mesagerii ideilor ei ºi a reintratoficial în peisajul cultural al þãrii în 1990”) [cf. ElenaMacovei, Umorul în publicaþiile astriste, EdituraAsociaþiunii ASTRA, Sibiu, 2007, p. 18]. Din acestepublicaþii nu lipsesc epigramele, care apar chiarînainte de înfiinþarea ASTREI, mai ales în calendare.Astfel, Calendarul pe anul de la Hristos 1853, apãrutla iniþiativa lui Andrei ªaguna (1809-1873), cel careva deveni primul preºedinte al ASTREI, e publicatãepigrama Lui Brutus, tradusã din latinã în româneºte.Catrenele sunt publicate fãrã a se specifica autorul.Calendarul umorului de la Pesta, 1866, p. 59,cuprinde epigrama „Adevãruri mari”: Toatã fataa bãnoasã/ Este ºi frumoasã,/ Dar nu toatã fatafrumoasã/ Este ºi bãnoasã. Iatã ºi alte exemplepublicate în calendare: „Unui mâncãcios”: Se explicãfoarte lesne/ De ce creier tot pofteºte –/ Omului îiplace s-aibã/ Totdeauna ce-i lipseºte. „Doamnelordecoltate”: Cã vedeþi la teatru doamne/ Decoltate,nu-i miracol/ Cãci în loc de spectatoare/ Elesingure-s spectacol. Deºi vremurile s-au schimbat,spiritul a evoluat, pretenþiile cititorilor de epigrameau crescut, aceste prime creaþii ºi-au pierdut preapuþin din vivacitate ºi picanterie.

Odatã înfiripatã, epigrama prinde rãdãciniîn câmpul literelor româneºti, influenþatã direct demiºcarea intelectualã ºi artisticã ºi de evenimenteleistorice din epocã. Pe lângã tradiþia neîntreruptãa creaþiei populare cu caracter satiric ºi umoristicºi a influenþei culturii occidentale, ea e avantajatãºi de umorul cu care sunt „împãnate” scrierileapãrute, dar ºi de alte specii literare care-ºi facdrum ºi se afirmã, precum aforismul sau fabula.

Costache BBãlãcescu ((1800-11880) scriefabule, satire, chiar epigrame. În 1860,publicã în Biblioteca portativã a lui Eliade

marele poem (datat 1838) Fã-mã, tatã, sã-þi semãn,120 de strofe, ºi comedia de moravuri Cãftãnitulde þarã la Bucureºti. De altfel, Bãlãcescu se bucurãde aprecierea lui Sofronie Ivanovici, autorul primeiantologii de epigramã româneascã, din 1914, careafirmã, fãrã sã specifice anul apariþiei, cã „epigramas-a ivit pentru prima datã sub pana lui Const.Bãlãcescu: „Epigrama mea din partea multora”:Din modestie, se vede,/ Tu zici cã nu ºtii nimic:/ Tuo zici fãr-a o crede,/ Eu o cred fãrã s-o zic. Poanta efrecventã în epigrama francezã ºi e greu de presupuscã, în epocã, acest catren s-a asociat cu numele sãu.

George Baronzi (1828-1896), autorul romanuluiMisterele Bucureºtilor, publicã fabule, satire, „versurifanteziste cu adânci reflexe sociale” ºi alte poezii„de extensie ºi calitate” [cf. Perpessicius]. În Zodia

Racului, zugrãveºte „peregrinaþia”, în 28 de strofe.Ion Ghica (1816-1897), autorul romanului de moravuriîn care critica societatea bucureºteanã, avându-l capersonaj principal pe Alecu ªoricescu, satirizeazãaspecte ºi personaje din societatea româneascãdintre 1800 ºi 1860, într-o viziune pitoreascã, înScrisori cãtre V. Alecsandri. Samson Bodnãrescu(1840-1902) îi scandaliza pe jurnaliºti prin „cimiliturile”lui. „Interesante, în orice caz, rãmân încercãrilede epigrame ºi elegii dupã Goethe. Metrul antic leface greoaie”, afirmã G. Cãlinescu (Istoria literaturiiromâne…, p. 200). Dupã marele critic, el a introdusîn literatura românã distihul, în înþelesul de „perechede versuri strâns legate ca înþeles” (ca în Tristelelui Ovidiu sau în unele epigrame ale lui Marþial):

Scara mãririi de sui, privirea în jos þi-o coboarãUna mereu mãsurând, cât de adânc ai cãdea.G. Cãlinescu considera distihul

drept unitatea poematicã minimã:„versificaþia începe de la distih,de la prima simetrie”.

ªi VVasile AAlecsandrirealizeazã un distih carefigureazã în antologiile de

epigrame sub formã de catren, cuo rimã între versurile 2 ºi 4, pe carebardul de la Mirceºti îl intituleazã„Strofã desperecheatã”:

Privind fãrã-ncetare prostia omeneascã,

De lung urât cuprinsã, Eternitatea cascã!

Sã nu-l uitãm nici pe CilibiMoise, pe numele adevãrat FroimMoise (1812-1870), nãscut la Focºani, negustorevreu, figurã pitoreascã a comerþului ambulant,„creator spontan de glume moralizatoare, zicaleºi vorbe de duh sau venite dintr-o strãveche tradiþietalmudicã”, neºtiutor de carte, care ºi-a dictat creaþiilepentru a fi tipãrite: Diata lui Cilibi Moisi, Viaþaºi proverbele lui Cilibi Moisi. Dr. L. Ghelerter îlcaracterizeazã astfel: „Ovreul filosof popular, celveºnic îngândurat ºi îngrijorat, sãrac ºi vagabond,purtându-ºi necãjit duhliile cetiri [duhliu – plin de duh,spiritual], zicalele ºi cãrticelele spre a înveseli lumeadin oraºele româneºti – un Cilibi Moise iniþiat în toatetainele învãþãturilor vremii” [Cf. Barbu Lãzãreanu,Despre umor, Iaºi, 1919, p. 5].

Altã specie literarã, cu trecut milenar în literaturauniversalã, care cunoaºte o mare înflorire la români,în secolul al XIX-lea, este fabula, în care morala dinfinal poate fi comparatã cu poanta unei epigrame.Bãnãþeanul Dimitrie Þichindeal (1775-1818) esteautorul primului volum de fabule din literaturaromânã: Filosoficeºti ºi politiceºti, prin fabulemoralnice învãþãturi (1814). Totuºi, cel care aintrodus gustul pentru fabulã, susþine C. Negruzzi,este Al. Donici (1806-1865). Este nepotul ºimoºtenitorul unchiului sãu, Andronachi Donici (1760-1829), cel „care singur cu bãtrânul Flechtenmacher[tatãl compozitorului] scria pe atunci Pandectele,încât umbla asupra-i ºi o epigramã, care zicea:Dacã ai vreo judecatã,/ Mergi la Donici de-o aratã/Cã el pânã ºi-n pilaf/ Va gãsi vreun paragraf…”(C. Negruzzi, Opere alese, ediþie îngrijitã deAlexandru Iordan, Ed. Cugetarea – Georgescu

Delafras, Popa Nan 21 [f.a.] p. 237). În fabulelesale, Al. Donici satirizezã moravurile ºi politica vremiisale (Fabule). E inspirat de fabulele lui La Fontaineºi ale lui Krâlov, scriitor rus din care ºi traduce.Colaboreazã la Albina româneascã, Dacia literarã,Propãºirea. În fabule precum Musca la arat, Doicâini, Racul, broasca ºi ºtiuca, satirizeazã moravurilesocietãþii sale. E apreciat de Kogãlniceanu,Alecsandri, Gr. Alexandrescu. Însuºi Eminescu îlsitua printre scriitorii care „ºi-au încuscrit talentulindividual cu geniul poporului”, numindu-l, în poeziaEpigonii, „Donici, cuib de-nþelepciune”. (În parantezãfie spus, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Moldova,prin persoana acad. Mihai Cimpoi, fabula seînfrãþeºte cu epigrama în cadrul festivalului de laChiºinãu, patronat de spiritul fabulistului, festivalintitulat „Donici, cuib de-nþelepciune”.) Fabule scriu

ºi Gh. Asachi (1788-1869), G. Sion(1822-1892), Anton Pann, cel nãscutla Sliven (Bulgaria), unde vieþuiauîncã mulþi valahi (aromâni), care„ne apare cu înþelepciunea filosoficãa strãmoºilor pe frunte ºi cu râsulmaliþios al lui Pepelea pe buze”(Vasile Alecsandri).

Esecolul îîn ccare sse ffacecunoscut cel mai de seamãfabulist, Gr. Alexandrescu

(1810-1885), târgoviºteanul care-ºidezvoltã în fabulã toatã putereageniului sãu creator. „Într-o sutãºi douãzeci de pagini, vezi o lumeîntreagã ascunsã sub pieleadobitoacelor sale: lume trãitã ºi

lãsatã nouã vie, ºi tuturor generaþiilor cât va duraneamul românesc” (Barbu ªtefãnescu Delavrancea).A fost influenþat de fabulele lui La Fontaine, din caretraduce, dar rãmân în zestrea literaturii noastre creaþiiproprii, precum Boul ºi viþelul, Corbii ºi barza, Vulpealiberalã, Câinele ºi cãþelul etc. Aceasta din urmãse încheie cu o moralã care a devenit de-a dreptulproverb: „Noi vrem egalitate, dar nu pentru cãþei.”

În contextul în care literatura românã seîndreaptã spre perioada ei modernã, îºi face prezenþaºi aforismul – care poate fi socotit o formã modernãa maximei ºi proverbului deopotrivã. Epigrama seînrudeºte cu aforismul, nu numai ca forme literarescurte ale literaturii culte, ci ºi prin structurã:ambele poartã amprenta personalitãþii autorului,a convingerilor sale, a timpului în care trãieºte,în timp ce proverbul, chiar dacã, iniþial, a fost creatde o persoanã, el a circulat apoi din gurã în gurã,fiind cizelat, transformat, devenind astfel creaþieanonimã, care exprimã felul de a gândi ºi experienþade viaþã a unei colectivitãþi. Aceastã caracteristicãdefinitorie îl înrudeºte cu maxima, chiar dacãaceasta e semnatã de mari autori.

Încã din 1812, în Transilvania apare o carte deaforisme în românã ºi germanã. Celor care-ºi fãceaustudiile în Apus, în mod sigur nu le-au fost strãineaforismele ºi panseurile unor autori ca Montaigne,Voltaire, Brillat-Savarin sau Schopenhauer (lucrareafilosoficã a acestuia, Aforismele privind înþelepciuneaîn viaþã, publicatã în 1851, a fost tradusã în francezãde Cantacuzene în 1880).

Perioada dde aacumulãri ((II)EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Vizita llui lla BBeijing nu a început sub auspicii favorabile, datoritãprotocolului rigid de la curtea imperialã. Acolo, toþi cei care se înfãþiºauîmpãratului erau obligaþi sã facã cele trei ploconiri, care includeau

ºi atingerea, de fiecare datã, tot de trei ori, a pardoselei cu fruntea. Mi Ku Lai,cum l-au numit chinezii, nu s-a supus acestui protocol, considerându-l umilitorpentru o putere ca Rusia. S-a gãsit, totuºi, o formulã care sã-i permitã lui NicolaeMilescu Spãtarul sã-ºi îndeplineascã misiunea. Hotãrâtor era atunci modul cumel a fost perceput la curtea imperialã, unde s-a impus prin culturã, experienþãîn meandrele diplomaþiei ºi farmec personal. De la bun început, solul þaruluia fost întâmpinat de unul dintre sfetnicii cei mai apropiaþi ai împãratului, care-ldescria pe Milescu drept un om înþelept ºi învãþat, ºtiind multe limbi orientale...un interlocutor de asemãnãtoare inteligenþã, dibãcie ºi fermitate.

Despre Nicolae Milescu Spãtarul au rãmas foarte multe de spus. Aº mai amintiînsã cã, în cei 37 de ani cât a slujit la curtea þarilor ruºi, el a scris 30 de lucrãri pe

cele mai variate teme, aducând contribuþii importante la gândirea social-politicãa timpului sãu, precum ºi în filosofie, geografie, ºtiinþele naturii, teologie ºi altele.El era unul din personajele cele mai vii, mobile, multilaterale ºi pitoreºti ale vremiisale, dupã opinia academicianului Mircea Maliþa. O altã opinie avizatã ne asigurãcã cele trei lucrãri despre China, printre cele mai importante din întreaga luiactivitate cãrturãreascã, deºi nu au fost scrise în româneºte, sunt opera unuiînvãþat român, care prin bogãþia de informaþii inedite asupra Siberiei ºi Chinei,prin seriozitatea ºtiinþificã ºi prin frumuseþea expunerii, îl aºazã printre marilefiguri ale culturii universale din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea (Istoria LiteraturiiRomâne, Editura Academiei Române, 1964). De aceea, este de salutat faptulcã Banca Naþionalã a României a luat iniþiativa de a pune în circulaþie (la 31octombrie 2011), în scop numismatic, o medalie de argint, dedicatã aniversãriia 375 de ani de la naºterea lui Nicolae Milescu Spãtarul.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220153300

Orizont SSF

Douã rrevisteMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

În lliteratura rromânã, pe pragul epocii moderne, Mihail Kogãlniceanu (Iaºi,1817 – Paris, 1891), fondatorul Daciei literare (1840), printre multe altescrieri ale sale are ºi Almanahul de învãþãturã ºi de petrecere pe 1842, în

care apar ºi 20 de Aforisme pentru cei care iubesc a mânca bine, fãrã indicaþii deautor. De fapt, sunt niºte adaptãri din Aphorismes du Professeur, cu care Brillat-Savarin (1755-1826) îºi prefaþeazã lucrarea Physiologie du Gout. Astfel, „Undessert sans fromage est une belle à qui il manque un oeil”, devine „O masãfãrã mezeluri este ca o femeie cãreia-i lipseºte un ochi”… Iatã ºi altele: „Dacãbucãtarul se face, fripturarul se naºte”, dacã „stãpâna casei trebuie sã grijeascãde cafea, sã fie bunã, stãpânul catã sã aibã grijã de vutcã” („et le maître queles liqueurs sont de premier choix”). Aforismul rãspunde, ca ºi epigrama, nevoiide concizie, dar ºi de lãrgire a tematicii – dupã tiparele omului care semodernizeazã. În perioadele care vor urma, mari scriitori au fost atraºi de aforism.

Într-un asemenea context, epigrama îºi limpezeºte, încetul cu încetul, statutulliterar, conducând, spre sfârºitul secolului, la o adevãratã înflorire ºi la apariþiascriitorului purtând denumirea de epigramist. Ziariºtii umoriºti, care vorbesccu uºurinþã o limbã strãinã, nu se desprind nici de valorile culturii tradiþionale.Creaþia cultã se întâlneºte cu cea popularã, fenomen important pentruconsolidarea speciei literare la care ne referim. Eminescu însuºi a scris aºa-zisezicãtori. Epigrama se regãseºte pe sine în câmpul literelor româneºti când

literatura cultã ºi cea popularã, trecând uneori prin varianta folclorului orãºenesc,cu ecou balcanic, asimileazã influenþa occidentalã – în special cea francezã.

Primele volume care sã poarte pe copertã denumirea de epigramã aparþin totunor mânuitori ai condeiului jurnalistic: N.T. Orãºanu, care a fost ºi deþinut pentrucurajul verbului din publicaþiile sale, scoate, în 1861, Satire ºi epigrame politice,iar Dimitrie Bolintineanu, „fiul cuþovlahului Enache Cosmad din Ohrida, aºezat înþarã la Bolintinu din Vale” (G. Cãlinescu), colaborator la Românul, face sã aparãîn librãrii, în 1869, volumul Ielile, grame ºi epigrame politice. Acesta, semnat„O companie de glumeþi”, poate fi considerat primul volum de epigramã cultãromâneascã. Iatã douã exemple care atestã cã epigrama politicã s-a nãscutînaintea cuceririi Independenþei, epigrame care-ºi dovedesc continua loractualitate: Candidaþii la putere/ Sunt lãcuste efemere,/ Ce mor astãzi îmbuibate/ªi vin mâine leºinate. ªi Cei cinstiþi luptã cu hoþi/ În acest sistem corupt:/Când hoþii deasupra toþi,/ Când cinstiþii dedesubt.

Odatã cu apariþia acestor volume, se poate afirma cã se încheie perioadade început a epigramei româneºti, caracterizatã de cãutãri ºi încercãri careau dus la limpezirea ei ca specie literarã de sine stãtãtoare. E numai un pragpe care-l trece aceastã creaþie cu un trecut glorios în literatura universalãºi cu un viitor previzibil în literatura românã. Urmeazã urcuºuri ºi cizelãridin care epigrama valoroasã va ieºi învingãtoare.

Flacãra. Revista care ne intereseazã pe noi,pentru relaþia pe care a cultivat-o sporadic cuSF-ul, este Flacãra de dupã cel de-Al Doilea

Rãzboi Mondial. Apãrutã în serie nouã începânddin luna mai 1952, ca „revistã lunarã social-politicãºi cultural-artisticã”, Flacãra începea sã publicepovestiri de anticipaþie cam în acelaºi timp cuªtiinþã ºi tehnicã, în general, texte lipsite de valoare,consemnabile totuºi, la modul statistic, pentru etaparelansãrii postbelice a SF-ului românesc. Numeobscure, autorii agreaþi în anii 1954-1955 aveau oorientare profund tehnicistã. Mihai Stoleru, de pildã,se serveºte de iminenþa unui eveniment astronomic(„marea opoziþie” a planetei Marte) pentru a-ºiimagina în schiþa 55.000.000 kilometri (nr. 1, ianuarie1954) o expediþie lejerã pe planeta vecinã, de uncomic involuntar. Alecu Flegon, probabil agronom,compune un viitor fabulos al agriculturiiromâneºti în povestirea-reportaj Gostat1415 (nr. 19, din 1 octombrie 1955), iaralþi doi ingineri reciclaþi în chip precipitatca publiciºti ºi anticipatori în regim literar,Igor Sevianu ºi Vlad Dobrencovici, scriupovestirea – de explorare turisticã în zonaviitorilor sateliþi artificiali ai Pãmântului –Am fost astronaut! (numerele 22-23, dinnoiembrie 1955). Pânã ºi un savant de talialui Horia Hulubei, cedând pesemne uneipresante invitaþii redacþionale, semneazãîn revistã (nr. 3, din 1 februarie, acelaºi an)anticipaþia de un comic greoi Într-o zi din anul2200…, declaratã „povestire ºtiinþifico-fantasticã”.Revista îºi accelerase între timp ritmul, devenindsãptãmânal. Numerele 12-13 publicã o povestire de-alui Ivan Efremov, Vãpaia infernalã, ceea ce ne aratãcã modelele sovietice ale SF-ului îºi fãceau intrareaºi în paginile acestui magazin. Flacãra are ºi câteo povestire-douã în sezoanele mai fructuoase.În anul 1963, bunãoarã, apar Disputã pe Jupiter deV. Kovaliov ºi Efectul Warp de Lion Miller, probabil totun american inventat de ruºi, ca într-un caz notoriudin CPSF. Autorul acesta lipseºte cu desãvârºiredin foarte documentata The Encyclopedia of ScienceFiction, tom îngrijit ºi publicat în mai multe ediþii deJohn Clute ºi Peter Nicholls, iar dacã ar fi totuºi vorbade un minor complet necunoscut, alegerea lui nupledeazã pentru un program de traduceri competent,ci pe hazard. În 1964 se publicã o schiþã deGheorghe Sãsãrman, Rãsãritul lunii, dar cu aceastã„floare” nu înseamnã cã revista face cu adevãratpasul hotãrâtor în direcþia autorilor de SF importanþidin România. Unii dintre ambiþioºii epocii sunt admiºicu articole de popularizare ºtiinþificã: I.M. ªtefan,Pionierii drumurilor lunare (nr. 31/1963), Galia Gruder,Apa – materie primã (nr. 29/1964), iar semnãtura luiCamil Baciu poate fi urmãritã frecvent, dar exclusivsub reportaje cu subiecte ale construcþiei socialistesau sub povestiri despre figuri contemporaneimplicate în acest proces.

String. Revista a fost lansatã de MihaelaMuraru-Mândrea în 1990, la câteva lunidupã înfiinþarea cenaclului cu acelaºi nume.

Publicaþia beneficia de susþinerea financiarã a uneiadintre instituþiile private nou create dupã cãderearegimului Ceauºescu, Editura Baricada, prin patronul

acesteia, Eduard-Victor Gugui. O scurtã notã cedeschide numãrul 5 vorbeºte de „teoria stringului,cea care a dat […] în ianuarie 1990 numele prezenteireviste”, ceea ce trebuie totuºi corectat cu precizareacã, în luna pomenitã, putea fi vorba cel mult de unproiect de revistã, întrucât în vãlmãºagul schimbãrilorpolitice ale momentului revoluþionar este exclussã vorbim deja de întreprinderi editoriale temeinicaºezate ºi, în plus, deschise pentru iniþiative SF.Mai probabilã e apariþia primului numãr în iunie1990, cum gãsim consemnat în altã parte. În schemaredacþionalã îi aflãm pe Mihaela Muraru-Mândrea,ocupând funcþia de redactor-ºef, alãturi de MihaiBãdescu (redactor-ºef adjunct), Romulus Bãrbulescu(redactor literar), Florin Munteanu (redactor ºtiinþific)ºi alþi câþiva sufletiºti. Subtitlul publicaþiei este„revistã de ºtiinþã prospectivã ºi science fiction”,

ceea ce justificãprezenþa masivãa articolelorde popularizarea aspectelorfurnizate de unelecercetãri ºtiinþificede frontierã,precum ºi acelor rezervateinteligenþeiartificiale,„cazurilor

neelucidate” (CNI) din ozenisticã etc. Astfel, înnumãrul 2, un articol intitulat Inteligenþa artificialã –încotro? este semnat de Dan D. Farcaº, iar MihaiBãdescu prezintã un proiect de „migraþie interstelarã”cu vehicule constituite de comete special amenajate,în vreme ce Eugen Celan trateazã Parapsihologia ieriºi astãzi. György Mandics discutã dosarul „becurilorelectrice stranii” din basoreliefurile templului egipteande la Dendera. Segmentul de SF constã din traduceride povestiri deja clasice, precum Cele nouã miliardede nume ale Domnului de Arthur C. Clarke, Fiarace-ºi striga dragostea cãtre inima lumii de HarlanEllison ºi Tricentenarul de Joe Haldeman, în traduceride Mihai Bãdescu, Mihai-Dan Pavelescu ºi IoanaRobu. Partea rezervatã românilor este ºi ea bazatãpe reluãri de texte mai vechi, precum scenariul luiGeorge Anania ºi Romulus Bãrbulescu intitulatPlaneta umbrelelor albastre, preluat din CPSF. Întrecolaboratorii acestor prime douã numere îi întâlnimpe Horia Aramã, Dorel Dorian, Alexandru Mironov(cu articole despre Gérard Klein) ºi ªtefanGhidoveanu, care trateazã despre Începuturilefilmului ºtiinþifico-fantastic.

Înainte dde aa-ººi ffi pputut cconstitui uun pprofilpropriu bine definit, revista a trebuit sã facã faþãunor zguduiri financiare, ca urmare a faptului

cã Editura Baricada renunþã la susþinerea pe maideparte a proiectului. Numãrul 3 apare sub egidaEditurii Tornada ºi e finanþat de Fundaþia pentruTineret a Municipiului Bucureºti. Pentru urmãtoareletrei numere, Editura Tornada se asociazã cu EdituraEcce Homo, pânã la decesul lui Ion Cristea, directorulacesteia din urmã ºi noul finanþator al proiectuluiString. Redacþia suferã acum transformãri, unelenume mai vechi fiind înlocuite cu Liviu Radu (redactor

literar), Ion Cristea (redactorºtiinþific) ºi Tudor Popa(responsabil pentru graficãºi copertã). Numãrul 5 faceo campanie specialã pro domo,publicând materiale precumTeoria string ºi unificarea fizicii(fragmente din A Brief Historyof Time) de Stephen Hawking,Stringul ºi urzeala cosmicã de Fritjaf Capra, Teoriacoardelor ºi fizica viitorului de Mihaela Muraru-Mândrea, String ºi posibilitãþi SF de Liviu Radu.

Dupã o întrerupere de doi ani, publicaþia îºireia cursa cu numãrul 7 (apãrut în ultimul trimestrual anului 1997), sub egida Editurii Tornada, darîn colaborare cu Centrul de ªtiinþã Prospectivãºi Science-Fiction ºi cu fonduri câºtigate prinlicitaþie la Direcþia Municipalã pentru Tineret ºi SportBucureºti. Pe lângã redactorul-ºef, neschimbat,în componenþa redacþiei gãsim acum doi redactoriliterari (Liviu Radu ºi Ana-Maria Negrilã), alãturi deRobert David, care preia sectorul ºtiinþific al revistei.Pe parcursul celorlalte numere din String, pânãla nr. 19 (ultimul de care avem cunoºtinþã), redacþiava suferi în continuare modificãri: Mihaela Muraru-Mândrea apare pe funcþia de director, redactorul-ºefeste Robert David (editorialistul incisiv al acesteietape), Ana-Maria Negrilã figureazã ca secretargeneral de redacþie, Liviu Radu preia sarcinileredactorului ºtiinþific, iar pe Costi Gurgu îl gãsimpe funcþia de redactor literar.

Pe pparcursul eevoluþiei ssale, revista a începutsã dea mai multã atenþie creaþiei originale,publicând materiale de Mihail Grãmescu,

Jean-Lorin Sterian, Ovidiu Bufnilã, Andrei Valachi,Florin Pîtea ºi alþii, între care nu în ultimul rândcomponenþii redacþiei. Deficienþe de corecturã facuneori textele greu lizibile, lucru semnalat la unmoment dat de Ona Frantz într-un comentariu lanumãrul 9 din String, unde o povestire a Anei-MariaNegrilã (Trickster) ajunge sã-ºi respingã cititorii„pentru simplul motiv cã sunt în ea mai multe greºelide tipar decât boabe de orez într-un ardei umplut cuorez”. Partea cu adevãrat remarcabilã a publicaþieieste iniþiativa ºi constanþa numerelor tematice,începând cu deja menþionatul numãr 5, dedicatstringului, ºi urmat de altele, pe teme ca mitologia,integrarea, istoriile alternative, apa, Faust etc.

Un premiu obþinut de revistã la RomCon 1990a urmãrit mai degrabã sã-i semnaleze prezenþaîn peisajul cultural al publicaþiilor autoînsãrcinatecu promovarea SF-ului românesc în tentativelesale de reînnoire postrevoluþionarã. Dupã încetareaapariþiei, publicaþia a mai avut o zvâcnire de revenirela viaþã – infructuoasã, din pãcate – prin încercareade relansare a Centrului pentru ªtiinþã Prospectivã,Creativitate ºi Ficþiune „String”. Alexandru Mironov,Ion Hobana, George Anania, Florin Munteanu,în calitate de membri fondatori ai Asociaþiei,de asemenea, Liviu Radu ºi Ana-Maria Negrilã,ca redactori tradiþionali ai revistei, s-au strãduitsã „predea Stringul generaþiei urmãtoare”, cumsunã un punct din programul manifestãrilordin decembrie 2010.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 22015 3311

Orizont SSF

Am pplecat lla ddrum,în acest serial, cudouã întrebãri: dacã

existã undeva ºi o altãinteligenþã în afara celeiumane, pãmântene, ºi dacãam putea intra în contactcu ea.

Din pãcate, pentru a da un rãspuns, nu avemla dispoziþie, ca model, decât formele de inteligenþãpe care le cunoaºtem aici, pe Pãmânt. În primulrând, deci, inteligenþa umanã ºi, poate, inteligenþaaltor fiinþe vii. Secolul XX ne-a învãþat cã ar mai puteaexista ºi o inteligenþã a calculatoarelor electronice,ca ºi a tuturor obiectelor ºi structurilor derivatedin ele. Numeroase mãrturii vorbesc însã ºi deo inteligenþã divinã, dar ºi de inteligenþa unor fãpturidin folclor: zâne, iele, spiriduºi, demoni, umanoiziºi altele asemenea. Aceste fãpturi nu sunt doarpersonaje de basm, întrucât existã ºi oamenicare se jurã cã le-au întâlnit aievea.

Dar sã ne sprijinim, deocamdatã, doar pe ceea ceacceptã ºtiinþa (adicã, numai pe fapte ºi mãrturii carepot fi repetate, aduse în laborator sau observate deorice sceptic interesat). Din acest unghi, inteligenþaeste un atribut – direct sau indirect – al unei fiinþevii. Inteligenþa calculatoarelor, a fiinþelor simulateîn realitatea virtualã, ori cea a diverselor gadgeturiconþinând microprocesoare este, de fapt, o prelungirea inteligenþei umane, în contextul a ceea ce s-anumit „civilizaþie tehnologicã” (o civilizaþie capabilãsã construiascã radiotelescoape, nave cosmice,supercomputere etc.). A doua întrebare de laînceputul acestui articol întãreºte aceastã concluzie.Un contact cu o eventualã inteligenþã nepãmânteanãpare sã presupunã interlocutori cu o inteligenþãasemãnãtoare cu cea a oamenilor, sau cel mult unpic mai evoluatã. Dar, ceea ce este mai important,toate scenariile avute în vedere pentru un asemeneacontact presupun, din nou, o „civilizaþie tehnologicã”.

Nu cumva am îngustat însã astfel prea multspectrul cãutãrii? Nu cumva, în Universul înþelesîn sensul cel mai larg (cel care este „chiar maistraniu decât am fi în stare sã presupunem”),existã ºi alte tipuri de inteligenþã – bãnuite saunebãnuite – cu care am putea veni în contact?

Aº vvrea ssã llas ppentru mmoment deschisãaceastã întrebare... Urmãrind deocamdatãdoar pista „civilizaþiilor tehnologice”, vom

accepta cã civilizaþia ºi inteligenþa oamenilor suntrodul evoluþiei de miliarde de ani a vieþii pe Pãmânt.

Universul este, am vãzut, atât de imens, încâteste practic imposibil ca un asemenea proces sãnu se fi petrecut ºi în alte unghere privilegiate alesale. În acest caz, cãutând inteligenþele cosmice,ne va fi de mare folos sã cercetãm care ar fi locurileîn care poate exista viaþã. Ajungem astfel în pragulaltei întrebãri spinoase: ce înþelegem prin viaþãºi care sunt condiþiile pentru apariþia ºi evoluþia ei?

Din nou ne confruntãm cu aceleaºi douãconstrângeri: prima, cã singurele modele sunt celede pe Pãmânt (deoarece nu cunoaºtem altele), iar adoua, cã e recomandabil sã folosim metoda ºtiinþificã.În consecinþã, vom accepta (cel puþin deocamdatã)cã viaþa e definitã prin trei însuºiri: capacitatea unorentitãþi de a se dezvolta, de a-ºi pãstra integritateaºi de a se reproduce. Ne gândim desigur la entitãþimateriale, în primul rând la celebiologice, care au asigurat, prinînsuºirile amintite, supravieþuireaspeciei din care fãceau parte,adesea de-a lungul a milioane deani. Dar ne putem gândi ºi la alte

entitãþi, cumar fi automatelecare se auto-reproduc, sau

viruºii informaþionali, care însã nu pot exista decâtpe un substrat construit de civilizaþia tehnologicãumanã.

Cele dde mmai ssus nne vvor cconduce spreconcluzia cã nu putem vorbi de viaþã(ºi implicit despre inteligenþã) decât în

prezenþa unor molecule foarte mari, foarte complexeºi de o imensã varietate, cum ar fi ADN-ul sauproteinele. Din câte ºtim, singurele molecule carepot avea aceste proprietãþi, prin lanþuri stabile,de sute sau de mii de atomi, sunt cele careau drept componentã principalã carbonul.

În afarã de carbon, singurul element chimiccare ar mai putea intra în discuþie, alcãtuind lanþuri

atomice lungi ºi molecule complexe, este siliciul.Dacã însã oxigenul, combinat cu carbonul dã dioxidde carbon, aceeaºi reacþie cu siliciul duce la dioxidde siliciu; vietãþile din siliciu, dacã ar inspira oxigen,ar trebui sã expire… nisip. La temperatura la caredioxidul de siliciu devine gaz, lanþurile lungi de siliciuse destramã. În plus, nicãieri nu s-au descoperitcompuºi ai siliciului care sã fie cât de cât asemãnãtoriîn complexitate cu cei ai carbonului.

Un alt argument este cã viaþa carbonicã estemai eficientã. Înlãnþuirea a doi atomi de siliciuînmagazineazã (ºi elibereazã la nevoie) de douãori mai puþinã energie decât legãtura a doi atomi decarbon, ceea ce ar duce la miºcãri de douã ori mailente; prin urmare, viaþa bazatã pe siliciu, dacã arexista, ar evolua incomparabil mai încet decât cea

carbonicã. De la naºterea planetei noastre,ea n-ar fi avut timp sã facã nici primii paºi,în timp ce noi am ºi ajuns sã ne gândimla zborul spre astre. Nu uitãm nici faptulcã Pãmântul este înainte de toate o planetãdin siliciu (carbon avem mult mai puþinîn scoarþa terestrã), iar în erele geologiceau existat toate condiþiile de temperaturãºi presiune favorabile ipoteticelor vieþuitoaredin siliciu, dar nu am gãsit nicãieri vreourmã a acestora.

În sschimb, ccãrãmizile vvieþii pe bazãde carbon se aflã, din abundenþã,peste tot. Încã de acum 30-40 de

ani, astronomii au identificat în Cosmos,prin spectroscopie, apã, dioxid de carbon,

formaldehidã, amoniac, acetaldehidã, alcool metilic,benzen etc. S-a identificat ºi un prim aminoacid:glicina. S-au pus în evidenþã ºi multe alte moleculeorganice, între care, recent, glicolaldehida,hidrocarburi aromatice policiclice etc., consideratecãrãmizi importante ale vieþii.

Dacã toþi aceºti compuºi au fost detectaþi dela o asemenea distanþã, înseamnã cã ei existã acoloîn cantitãþi enorme. De pildã, în apropiere de centrulGalaxiei noastre s-a descoperit un nor care conþinealcool etilic ºi alte substanþe organice, într-o cantitatede 500 de ori mai mare decât masa întregului SistemSolar. Pe baza acestor descoperiri, unii oamenide ºtiinþã ºi-au pus chiar problema dacã nu cumvaîn miezul unor astfel de nori s-au sintetizat ºi niºtegermeni extrem de primitivi care, ajunºi pe Pãmânt,au însãmânþat începuturile vieþii pe planeta noastrã.(Va urma)

Inteligenþa ººi vviaþaDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

(Urmare de la pag. 32)

Amestec dde iincandescenþã, naturaleþe ºi nostalgie a livrescului, artaAdinei Romanescu se alimenteazã dintr-un motiv specific – trãireamelancolicã a acelei „grandezza universale“ – cea idealizatã de poeþii

barocului italian, de la „obiectele“ spaþiului înconjurãtor la sferele abstracteplatoniciene. Decorul berninian al picturii sale e unul de celebrare – prin infinite„decupaje“ de personaje ºi stãri desprinse din opera luxuriantã a napolitanului,a nostalgiei fastuoaselor vremuri trecute, a vieþii apuse din „provinciile imperiului”sufletului. Adina Romanescu este o cãlãtoare înzestratã cu certe reflexe virgiliene,absorbind fugace miresmele de ambrã ºi trandafiri ale amintirilor berniniene.Suav, totdeauna delicat, imaginarul pe care îl invocã în prezenþa ei personalãseamãnã cu o „serã“ savant luminatã, ale cãrei „plante“, puþin exotice, se lasãprivite numai din exterior, ale cãrei forme ºi culori urmeazã o miºcare retractilã,suprimând relaþia directã; o lume a aristocraþiei graþiei vãzutã prin „arcadele“memoriei afective, fascinând prin impresie, iar nu prin gesticulaþie purã.

Meditând la viziunile Cavalerului Bernini, atât de preþuit de Racine ºi Colbert,la seratele de la Versailles date în onoarea sa, plasticiana a ºtiut a-ºi integracompoziþiile într-un univers care îºi trãieºte în deplin rafinament, cu o rarãdelicateþe, crepusculul (vezi îngerii, madonele, cavalerii, personajele miticeprecum Enea, eroul labirintului virgilian al destinului).

Regnul strãlucirilor e modul personal de a-ºi trata augusta melancolie.Structura poeticã a Adinei Romanescu e, în esenþã, o ars combinatoria:barochismul opþiunii pentru graþia sentimentelor, prefacerea aproape gongoricãa chipurilor – devenite reversibile unul în celãlalt, prin reacþii imprevizibile –se topesc în distinsa materie a inspiraþiei.

O cromaticã cu varii accente lirice tempereazã de fiecare datã reflexeleincendiare ale lui „Homo barocus”. Mereu vie, pictura sa e o îndelungãconversaþie cu absolutul, cu meandrele unui Eden demult suspendat.

A stiliza înseamnã pentru tânãra plasticianã a dobândi cu mijloacele contemplaþieimisterul fiinþei evocate; acest mister se comportã ca un veritabil spaþiu securizant,aidoma unei suite în Re major de Lully.

Inflorescenþa memoriei, cu întregul cortegiu de reguli „traduse” într-un codafectiv favorabil metamorfozelor sau reversibilitãþii, e idealul tainic al picturiiromanesciene. A scoate din „camera obscurã” a istoriei veritabile povestiriîn imagini înseamnã pentru infatigabila creatoare a contura „viaþa extremã”,a încerca sã le salveze de acea nefastã zodie a ruinei ºi a extincþiei universale.(Elio Vittorini)

Are uun cconcept ccompoziþional de forme ºi culori în valoraþii deosebitde echilibrate, care conferã lucrãrilor o stare de liniºte, sobrietateºi echilibru emoþional. În varietatea compoziþionalã, picturile sale

exprimã clar un concept clasic, dar ºi un concept modern contemporan. Adina Romanescu cu certitudine pot spune cã este dedicatã Artei, o slujeºte

cu toatã înþelegerea ºi educaþia artisticã pe care a primit-o, dar ºi cu forþa eicreatoare, care o numãrã printre cele mai realizate ºi demne ale tinerei generaþiiîn care cred. (Vasile Grigore)

Lumea ssa aartisticã a preluat, a prelucrat, a deformat ºi resemnificatelementele realului printr-o alchimie secretã, proprie artiºtilor adevãraþi.(Aureliu Goci)

Pictoriþã aa sseninãtãþii ººi lliniºtii, Adina Romanescu se evidenþiazã prindesenul fin, adeseori ºi constituit din diferenþe de nuanþe coloristice,compoziþia cu mare putere de sugerare ºi aleasã „întrupare” ºi, mai

ales, simþul cromatic nãscut, dar ºi adânc cultivat, care conferã compoziþiilorsale originalitate ºi strãlucire. (Augustin Macarie)

Ars llonga...

��� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca��� Ion CCOJA –– sscriitor, BBucureºti��� Radu PPINTEA –– sscriitor, BBucureºti��� Acad. JJohan GGALTUNG –– NNorvegia��� Cristian BBÃDILIÞà –– tteolog ººi sscriitor, FFranþa��� Acad. NNicolae DDABIJA –– CChiºinãu��� Florian CCOPCEA –– sscriitor, TTurnu-SSeverin��� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti���Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Radu ªªtefan VVERGATTI –– iistoric, BBucureºti��� Cãtãlin MMAMALI –– ppsiho-ssociolog, SS.U.A.��� Constanþa VVAIDA HALIÞà –– aarhitect, BBucureºti��� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti��� Octavian SSTÃNêILà –– pprof. uuniv., BBucureºti

��� Filofteia PPALLY –– iistoric, GGoleºti-AArgeº���Malvine MMOCENCO –– rrestaurator ppicturã, PPiteºti��� Sidonia TTEODORESCU –– aarhitect, BBucureºti��� Victoria MMILESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Aureliu GGOCI –– sscriitor, BBucureºti��� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti���Marian MMIHÃESCU –– pprofesor, CCurtea dde AArgeº��� Florea FFIRAN –– sscriitor, CCraiova��� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti ��� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti���Mircea OOPRIÞà –– sscriitor, CCluj-NNapoca��� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician ººi sscriitor,

Bucureºti

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 88 ((57) ���August 220153322 32 ppag. - 55 llei

Adina RRomanescuAdina

Romanescus-aa nnãscut lla 112

ianuarie 11974 îîn BBucureºti.Liceul dde AArtã „„NicolaeTonitza”, BBucureºti(1988-11992), FFacultateade IIstoria ººi TTeoria AArteidin UUniversitatea dde AArtãBucureºti ((1993-11998, cclasaprof. HHenry MMavrodin), sstudiiaprofundate dde ppedagogiaartei lla aaceeaºi UUniversitate(1998-11999), bburse îîn EEgipt(Universitatea ddin CCairo,2000-22001), IItalia ((2009).Restaurator dde ppicturãmuralã ((la SSchitul MMaicilor,

1996), pprofesor dde aartã lla SSibford SSchool, AAnglia(2002-22003), pprofesor dde ddesen lla LLiceul „„NicolaeIorga” ddin BBucureºti ((din 11998 ººi ppânã aazi). MMembrãa UUniunii AArtiºtilor PPlastici ddin RRomânia ddin 11998.

Din 11991, nnumeroase eexpoziþii ppersonale îîn þþarãºi sstrãinãtate ((Belgia, FFranþa, EEgipt, TThailanda,Filipine), pparticipare lla zzeci dde eexpoziþii ccolective.Lucrãri îîn ccolecþii dde sstat ssau pparticulare ddinRomânia, FFranþa, BBelgia, EEgipt, AAnglia, IItalia, FFilipine.Graficã îîn zziare, rreviste ººi ccataloage, iilustraþie ddecarte, llucrãri dde ssculpturã. PPremii, eecouri îîn ppresã,apariþii îîn mmass-mmedia. CCãlãtoriiºi ttabere dde ccreaþie îîn RRomâniaºi BBulgaria ((Balcic, SSozopol eetc.).

Cu uun ttemperamentpasional ººi ccu iintuiþiicare sse ttransformã

în cculori, rreuºeºte ssã oobþinão iimagine lluminoasã, uundeumbrele ssunt ddoar fficþiuni.Siguranþa ddesenului nnu llasãculorile îîn ssingurãtate –– sse nnascîmpreunã ppentru uunitateaimaginii.

Încã ddin ººcoalã, AAdinaRomanescu rrãzuieºte ppânza;spontaneitatea nnu-ii ooferã

satisfacþii, ffapt eevident lla ffiecare ddintrepânzele ssale, uunde iintensitatea ººidensitatea cculorii sse îîngemãneazã ccucantitatea dde mmuncã. ((Henry MMavrodin)

AAdina RRomanescu aabordeazãcu pprecãdere pportretul, nnaturastaticã ººi nnudul, ccreând uun

univers ppictural ddelicat, dde uun rrafinamentdeplin. SSuficient ppentru aa ccapta pprivireaprin eefectul ccalculat, pprin ffolosireaîndrãzneaþã aa ccelor mmai mmici ddetalii(cutele vveºmintelor). ÎÎn ccazulpersonajelor ffeminine, vvolumul ppare ccãse aanuleazã, cchipurile ssunt ffragile, ddausenzaþia ccã ssunt eefemere. ªªi eefemerulintereseazã ppenelul ppictoriþei, ppersonajeleîþi ddescoperã ccatifelarea, aarmonia sstaticãsau ddinamica ddecorativului. IInteresant dde

observat aaceleaºi ddetalii îîn sstructura ccompoziþionalãa pportretelor dde eepocã: ccaptarea pprivirii vvizitatorului,folosirea iinteligentã aa lliniilor îîntr-uun mmod ccaracteristicmanierismului, jjocului ssavant aal lliniei, dde lla cceaextrem dde eevidentã, ddãtãtoare dde pprofunzime, ppânãla ccea ffinã, aa uunui rrid ddin ccolþul oochiului. PPersonajulAdinei eeste „„fotografiat“ îîn ttimpul uunui ggând, aal uuneimiºcãri, iindicã îîngheþarea uunei ttrãsãturi ssemnificative,un pportret ccredibil cce iintrã îîn jjocul ppublicului, uun jjoc

sigur oorchestrat dde ccãtre ppictoriþã. PPersonajeîncrezãtoare ssau aabãtute, cchipuri lluminoase, nnuduricorpolente ssau ssumar rreþinute dde ppenel; ddar ººifermitate aa cconturãrilor ººi oo aanume rrigiditate, îîn ccazulpersonajelor mmasculine. NNudul pprimeºte ººi eel oo

esenþializare ccezannianã, aasociatã oodihnei,reveriei, eevitând aaccentele dde ssenzualitategrea. AAdina iiubeºte ccatifelarea ppe ccare ooîntrevede aatât ppe cchip, ccât ººi îîn aaccesoriilepersonajelor. ((Maria DDiana PPopescu)

AAdina RRomanescu aare oo eevoluþiespectaculoasã cca aartistã. II-aamadmirat ccurajul dde aa sse îîntoarce

la iizvorul nnesecat aal ccreaþiei cclasice. Este uun ddemers iinteresant, ddeoarece

majoritatea ppictorilor ssunt mmai aatraºi dde cculoricalde. EEa llucreazã ffoarte mmult îîn cculoarerece ººi ccu ggriuri ccolorate, oobþinând nniºtesuprafeþe ccromatice ssugestive. ((LuizaBarcan)

PPictura îîn pplanuri mmari, ppe ssuprafeþeample, ccu aacorduri ccromatice nnu oodatã îîndrãzneþe sse ssprijinã ppe uun

desen fferm ººi rremarcabilã aarmonie ccompoziþionalã.Teme cconsacrate ((arlechin, nnud, ppeisaj, ppãpuºi eetc.)sunt ttratate ooriginal, ccu rrezultate îîncântãtoare.(Tudor CCristian)

(Continuare lla ppag. 331)

Numãr iilustrat ccu ttablouri dde AAdina RRomanescu.