Horia Bãdescu: Orânduielile lumiiJohan Galtung: Cuba: O piesã în trei acteDan D. Farcaº: Vor stãpâni roboþii lumea?Gheorghe Sãsãrman: Cunoaºtere ºi credinþãCristian Bãdiliþã: Ioan Casian.

Teme din Convorbiri duhovniceºtiGen. Ion Cerãceanu: Repere istorice ale armei

comunicaþii ºi informaticãMarian Nencescu: Istoria literaturii dacoromane,

actul de naºtere al literaturii româneIon Pãtraºcu: Mihail Diaconescu,

un glas de pe ArgeºDumitru Pãsat: Dimensiuni filosofice

cantemireneIoan Mânãscurtã: Cartea care

ne deºteaptãPaula Romanescu: MesalinaOctavian D. Curpaº: O definiþie

narativã a vieþii ca scenãGabriela Cãluþiu Sonnenberg:

Semana SantaMircea Opriþã: Superlativul poluãrii

AAm ppus mmai ddevreme ssemnulexclamãrii ppentru aa îîntãriafirmaþia ººi, mmãrturisesc,pentru aa-ii pprovoca ppe ccei ccare ssusþincã nnu ee aaºa... PPentru ccã aaud mmereucum ccã „„în vviaþã nnu ee cca îîn mmatematicã,unu pplus uunu nnu ffac ttotdeauna ddoi”(cu vvariante mmergând ppânã lla ppoziþiatalibanã: „„nu ffac niciodatã doi”).

Luciditate ssau ddoar ssofisme,diversiuni, mmetafore, ssuprapunereaconºtientã ssau nnu aa pplanurilor, aalintde „„rafinat” ccare vvrea ssã ssublinieze ggrijalui/ei dde aa ssepara „„spiritul dde ffineþe” ddecel „„geometric”, eel/ea vvieþuind, ddesigur,învãluit dde pprimul? AAdesea, ººi uunmod dde aa cclama iinapetenþa ppentrumatematicã, ppentru ººtiinþele „„grele”în ggeneral, ppoate ººi oo rreacþie îîntârziatã(ºi ssuperficialã) lla sstructuralismul ddeacum ccâteva ddecenii. IIar ddin ttonul mmeutranspare iiritarea mmatematicianului ––dar ee vvoie, ppentru ccã nne aaflãm îînnumãrul ppe lluna aaprilie aal rrevistei...

Nichita SStãnescu nne-oo sspuneritos, îîncã ddin pprimul vvers aal ppoemului„Matematica ppoeticã”, ddedicat lluiSolomon MMarcus, îîn rreplicã lla ccarteaacestuia Poeetica mmateematicã (EdituraAcademiei RRSR, BBucureºti, 11970): „„Unuºi ccu uunu nnu ffac ddoi”. ªªi ccontinuã: „„Unuºi ccu uunu ffac ttrei/ ssau ppatru, ssau ccinci...”Are ddreptate ppoetul, ppentru ccã eel aadunã„unu ttare ººi ccu uunu mmoale”, ººtiind, ttotuºi,cã „„2 ttare nnu ee ttotuna ccu 22 mmoale,/ 22lung nnu ee ttotuna ccu 22 sscurt”. AAdunã aadicãmere ccu ppere, ppunând îîn ddiscuþie oo rregulãpe ccare oo îînvaþã ººcolarii mmici ttot aatuncicând îînvaþã aadunarea. ((Putem aadunaºi „„mere” ccu „„pere”, ddar nnu cca aatare,ci cconsiderându-lle ººi ppe uunele ººi ppecelelalte „„fructe”, „„obiecte”, „„entitãþi”,ridicându-nne aadicã lla uun nnivel ssemanticla ccare ddiferenþele sse ººterg ººi ooperaþiaaritmeticã ddevine pposibilã.)

Rãmânând lla NNichita SStãnescu,mai ggãsim lla eel ººi oo „„Altã mmatematicã”,poem îîn ccare sscade... ccorãbii ddin nnori ººitramvaie ddin ccai, îîmparte mmunþi lla ccapreºi vverze lla ssteaguri, îînmulþeºte pplãpumicu iiepuri, aadunã cconopidã ccu oouã... PPãicum ssã mmai ffuncþioneze aaritmetica aaºacum ººi-oo iimagina PPitagora, iinvocatde aaltfel îîn „„Matematica ppoeticã”, ddacãse ffolosesc aasemenea „„numere”?!...

PPe sscurt: 11 ++ 11= 22 oori dde ccâteori 11 ººi 22 ssuntcifre, ddeci ssemnele+ ººi == aau îînþelesul ddinaritmeticã. Punctum,ar zzice EEminescu.Orice uutilizare ddiferitãeste ileeggalã – ssofism,diversiune, mmetaforã,amestec dde llumi ((arformula DDan DD. FFarcaºla rrubrica llui) eetc., eetc.

Iar ffaptul ccã ppunereaalãturi ((evit ssã sspunadunarea) ppoate dduce

la cceva ccare îînseamnã altceeva (de oobicei,înseamnã mmai mmult) ddecât „„suma” eestecunoscut ((în mmatematicã ººi îîn aafara eei).Apare aaici, dde eexemplu, aaºa-nnumitul eefeectdee ssisteem (cam aacelaºi llucru ccu principiuleemeerggeenþeei): uun ssistem eeste mmai mmult(în oorice ccaz, altceeva) ddecât ssumapãrþilor ssale ((cu mmenþiunea ccã aaici„sumã” îînseamnã aalãturare, ccolaborare,relaþionare, mmulte aaltele, ddar ddeloc ooadunare cca îîn aaritmeticã). OObservaþiaapare ppeste ttot, dde lla ccelulã, ccare eealtceva ddecât mmulþimea cchimicalelordin eea, lla uun cceas, ccare ee mmai mmult ddecâtansamblul rrotiþelor llui, lla oorganizaþiidin ssocietate, iinstituþii eetc. UUn eexempluanecdotic, ppe ccare ll-aam aauzit ppe vvremeacând eeram aanalist-pprogramator, ccailustrare aa eefectului dde ssistem, aa pputeriiorganizãrii-ccoordonãrii: îîntr-oo lluptã uunu llaunu, uun ssoldat aal llui NNapoleon eeste îînvinsde uun mmameluc eegiptean, ppentru ccã ccelde-aal ddoilea ee mmai vvoinic, aare ssabia mmaigrea eetc.; ccinci ssoldaþi ffrancezi lluptã ddela eegal lla eegal ccu ccinci mmameluci, ddarzece ssoldaþi îînving ffãrã pprobleme zzecemameluci, ppentru ccã ssunt mmai bbineinstruiþi, ccolaboreazã mmai eeficient eetc.Unu pplus uunu nnu ffac, aaºadar, ddeloc ddoi...

LLa ffel, uun vvers pplus uun vvers ppotface uun ddistih, uun ppoem, ooepigramã ((dar ffac ddouã veersuri,dacã nnumãrãm veersuri), bba cchiar ººi ccucuvintele ee lla ffel: „„floare lla uureche” ppoateînsemna ttocmai aasta, oo ffloare lla uureche,dar ppoate îînsemna ººi ccu ttotul aaltceva.Un ddicþionar îîntreg dde eexpresii nne sstã lladispoziþie –– ccaz pparticular, dde aaltfel, aalobservaþiei ccã „„semantica nnu ee ttotdeaunaaditivã”, ffapt ccunoscut ººi îîn iinformaticã.(Deja AAristotel oobserva îîn Meetafizica sacã oo ssilabã eeste mmai mmult ddecât ssumafonemelor ssale.)

Am zzãbovit pprintre ccuvinte, ppentrucã aaici mm-aa aatras ppoetul, ddar pputem aafla„alte mmatematici” îîn ooricare aaltã aartã, cchiarmai lla îîndemânã îîn mmuzicã ººi ppicturã.

Revin lla ffinalul ppoemului „„Matematicapoeticã”: „„Matematica ss-oo ffi sscriind ccucifre,/ ddar ppoezia nnu sse sscrie ccu ccuvinte./Cucurigu!” GGreºeºte ppoetul: ppoezia ssescrie ccu ccuvinte ((de aacord –– ººi ccunecuvinte) ccu mmult mmai mmult ddecât ssescrie mmatematica ccu ccifre. PPematematicieni nnu-ii ppreocupã 11 ++ 11, cci a+ b, iiar ddacã a ºi b noteazã ddouã vversuriºi c o sstrofã-ddistih, pputem sscrie a ++ bb == ccfãrã aa mmai pputea ffi ccontraziºi. CCucurigu!(De ffapt, ffãrã „„cucurigu”: „„versul” ããstami sse ppare ººi pprea zzgomotos ººi iinutil...)

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeººAnul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 22014

cy

mk

Revistã dde cculturã

Din sumar:

www.curteadelaarges.ro

Biserica MMãrcuº, CCîmpulung

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

1 ++ 11 == 22!Ghheorghhe PPÃUN

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul deFi losof ie al Academiei Române, Fi lofteia PPally – director alMuzeului Vit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº,Octavian SSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „DinicuGolescu”, Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i iTiparg, Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãTehnoredactare: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Aparee ssub eeggida TTrustului ddee PPreesã „„Arggeeº EExprees” ((B-ddul BBasarabilor 335A, teel./fax: 002248-772222368) ººi aa CCeentrului ddee CCulturã ººi AArtee „„Geeorggee TTopîîrceeanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, tteel./fax: 002248-772283422) ddin CCurteea ddee AArggeeº

E-mmail: ccurteadelaarges@gmail.com

Website: wwww.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulSC Argeº EExpres PPress SS.R.L.,deschis lla RRaiffeisen BBank CCurteade AArgeº, IIBAN: RRO83 RRZBR 000000600 00373 55533, ssau îîn ccontuldeschis lla TTrezoreria CCurteade AArgeº, IIBAN: RRO46 TTREZ 00485169X XXX00 00379.

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 2201422

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

DDiscuþiunea aactualã aasupra rreformelor ccear ffi dde iintrodus îîn ººcolile nnoastre ssecundarea eemanat dde lla nnecesitatea, cce ddevine ttotmai ssimþitã lla nnoi, dde aa nne ccrea oo cclasã dde mmijloc,având ttehnici, iindustriaºi, mmeseriaºi, ccomercianþiºi aagricultori bbuni. AAºa ccred ccã ttrebuie ssã îînþelegemcu ttoþii ffraza cce oo îîntâlnim îîn ttoate ddiscuþiunile ddeaceastã nnaturã, dde-aa dda oo ddirecþiune mmai ppracticãinstrucþiunii eetc. DDivergenþa ccea ffoarte îînsemnatãde oopiniuni îîn pprivinþa mmijloacelor pprin ccare aam pputeaajunge lla sscopul ppropus îînsã pprobeazã, ccu ttoateasigurãrile ccontrarie, ccã ccestiunea nnu ss-aa sstudiatcu ddestulã pprofunditate mmai îîntâi îîn þþarã lla nnoi ººi aapoiîn aalte sstate, ccare ssunt mmai pprogresate îîn aaceastãprivinþã. ÎÎmprumutând ffraze ddin ddiscursurile uunorprofesori ccare ccred ccã aacum ppot fface mmici mmodificãriîn pprograma ººcolilor ssecundare, aapropiindu-lle mmaimult uunele dde aaltele, ccredem ccã ººi nnouã nne vvor pprindebine aacele rreforme. DDacã uunii ddintre ffranceji ccredcã ppot sscoate llimba llatinã ddin cclasa II ººi III dde lliceu,având oo lliteraturã pproprie ffoarte îînsemnatã ººi oo llimbãformatã, nnoi, ccare nnu aavem îîncã nnici uuna nnici aalta,voim ssã mmergem ººi mmai ddeparte, ffãrã ssã ccãutãm llastarea nnoastrã aactualã. AAr ffi ttimpul ssã îîncetãm oodatãcu mmania, ccea ffoarte ccomodã aaltfel, ddar ccare sserãzbunã îîn mmod ccumplit, dde-aa iintroduce sschimbãriºi rreforme ccare ppot ffi bbune ppentru aalþii, ddar ppentrunoi, nnesosind ttimpul llor, ddevin ddezastruoase. DDeaceea ººi ccestiunea aactualã, îîn pprivinþa iinstrucþiuniisecundare lla nnoi, mmã vvoi ssili aa oo ttrata ddupã sstareanoastrã aactualã, llãsând lla oo pparte ccestiunea ooportunãpoate ppentru aalte sstate, ddar nneoportunã ppentru nnoi,de-aa ddiscuta aasupra uunor rreforme, aaltfel nneesenþiale,ce aar ffi dde iintrodus îîn ººcoalele ssecundare; vvoi îînlocuiºi pparola, îîmprumutatã iiarãºi dde lla aalþii, „„de-aa ddao ddirecþiune mmai ppotrivitã ººcoalelor ssecundare”, ppecare nnoi îîncã nnu lle aavem nnici îîn nnumãr aaproximativsuficient, pprin pparola „„trebuie ssã aavem ººcolipentru ttoate cclasele ssocietãþii”.

În iinstrucþiune nnu îîncap ccompromisele.Avem llicee lliterare ccare ppregãtesc ppentruuniversitate, sspre aa nne dda cclasa aaceea ccareeste cclasa cconducãtoare îîn ssocietate ººi ccaredã ttonul îîn pprivinþa ggustului ººi mmoravurilor;trebuie îînsã ssã aavem ººi ººcoli ccare ssã ddeacultura ccuvenitã aaºa-nnumitei cclase dde mmijloc.Necesitatea dde aastfel dde ººcoli lla nnoi aadevenit ddestul dde ssimþitã. NN-aavem ddecâtsã ccãutãm pprin ooraºele ººi oorãºelele nnoastreºi vvom ggãsi oo mmulþime dde ttineri ccare aaustudiat ccâte ppatru cclase pprimare ttãbãriþi pprinprimãrii, pprefecturi, ttribunale ººi ppoliþii, ccacopiºti ººi ssubcopiºti ccu lleafã ººi ffãrã lleafã,oameni ffãrã nniciun vviior ººi ccare ttoþi vvordeveni îîn ccele ddin uurmã aadevãraþi pproletari.Aceºti ttineri ssunt ffii dde þþãrani mmai ccu ddarede mmânã, dde ccomercianþi ººi pproprietarimici ccare nnu-ii ppot ttrimite îîn aalte ppãrþi ppentrucontinuarea sstudiilor. ªªcoalele nnoastre pprimare, ccareîn aadevãr aau mmare nnecesitate dde oo rreformã rradicalã,precum vvoi aarãta îîn aalt aarticol, îîn lloc ssã ddea eeleviloro eeducaþiune ººi iinstrucþiune ccare ssã nnu-ii îînstrãinezede oocupaþiunite ppãrinþilor llor, nnu îîngrijesc ddeloc dde

aceasta. DDupã ssistema dde lla nnoi, eelevii ppierd ccu ttotulîn ººcoala pprimarã ººi ppuþinul ssimþ ppractic ººi iiubireapentru oocupaþiunea ppãrinþilor ccare lle-aa aadus ccu ssinedin ccasa ppãrinteascã; mmai vvãzând ººi pposibilitatea ddea ddeveni jjudecãtori ººi ppreºedinþi dde ttribunal ccu ppatruclase pprimare, nnici ccã sse mmai ggândesc lla aaltcevadecât dde aa ddeveni ffuncþionari. CCu cchipul aacestavedem ppe ffiecare zzi ddispãrând ccomercianþii rromânidin ttârgurile ººi ttârguºoarele nnoastre ººi îînlocuirealor pprin sstrãini; vvedem aarendaºi ººi mmici pproprietarisãrãcind ddin ccauza iignoranþei ººi ccreºterii ggreºite aacopiilor llor. CCare aar ffi aacum ccea mmai ppotrivitã ººcoalã,negreºit ssecundarã, ppentru ttoþi aaceºtia, aadicã aatâtpentru ccomercianþi ccât ººi ppentru pproprietari ººi þþãrani,care ssã lle ddea ccultura ttrebuincioasã? EEu ccredcã ººcoala rrealã.

IIdeea dde aa ccrea ººcoli ssecundare ddupã ttrebuinþelelocale eeste ccu ttotul ggreºitã; ccãci ssã nnu sse ppiardãdin vvedere ccã ººi ººcoala rrealã ddã oo cculturãgeneralã, nnumai ppotrivitã ppentru cclasa dde mmijloc; ddacãprograma llor aar ffi uuna ppentru aagricultor, aalta ppentruneguþãtor ººi aalta ppentru iindustriaº nn-aar mmai ffi ººcolisecundare, cci sspeciale; nnici îîn FFranþa pprin ccuvântulspecial ((eenseeiggneemeent sspécial) nnu sse îînþeleg ººcolidupã ttrebuinþele llocale ((...), cci pprin „„special” sse îînþelegnumai ººcoli ssecundare ppentru iinstitute sspeciale. ÎÎngenere, eexistã cchiar ttendinþa dde aa mmai aapropia ººi cceledouã ººcoli ssecundare eexistânde, aadicã lliceul ººi ººcoalarealã, uuna dde aalta; dde aaceea sse ººi îînvaþã ttot aaºade bbine llimba llatinã îîn ººcoala rrealã dde oordinea II-ii ccaºi îîn lliceu, ººi vviceversa îîn lliceu ss-aau rridicat ººtiinþelenaturale lla oo ttreaptã ccu llimbile ººi mmatematicile. SSecrede ppericulos aa aavea îîn ssocietate ddouã cclase ccuidei ddeosebite ººi ccare ssã jjudece ttrebuinþele ssocietãþiidin ppuncte dde vvedere ccu ttotul ddiferite. CCe aar ffi îînsãdacã ttoate ººcoalele rreale ssecundare aar ddiferi ddupãlocalitate! AAceasta eeste, îîn sscurt, oo iimposibilitate,îndatã cce zzicem instrucþiunee sseecundarã.

Revenind lla oobiect, ee uuºor aa nne cconvinge ccã,dacã aam aavea ccel ppuþin îîn ccapitalele dde jjudeþecâte uun ggimnaziu rreal, eelevii ddin ooraº ººi jjudeþ ccu mmaipuþinã ddare dde mmânã aar pputea aabsolvi ccursul iinferiorde ggimnaziu rreal ppânã lla aal 115 ssau 116 aan. ÎÎn aaceste

ºcoli, ppe llângãînzestrarea ccucunoºtinþelenecesare, ss-aardeºtepta îîn eelevigustul ººi ssimþulpentruocupaþiunilepãrinþilor llor,avândconvingereatotodatã ccã eeipot llucra mmai ccusucces îîn ssfera ppãrinþilor, pposedând ccunoºtinþeîndestulãtoare; aastfel aam pputea cconserva mmai îîntâiceea cce aavem ddin cclasa dde mmijloc ººi ttotodatã oo aampune ppe ccalea pprogresului. ÎÎn sscurt ttimp aam pputeaavea aapoi oo ggeneraþiune aactivã, ccu ssimþ ººi ppriceperepentru oocupaþiunile cclasei dde mmijloc ººi, bbazaþi ppeaceastã ggeneraþiune, aam pputea ppropãºi lla ttimpºi lla fformarea dde iindustrii.

O ddezvoltare nnaturalã ººi ssistematicã îîninstrucþiunea nnoastrã îîncã nne iimpune aacum îînfiinþareade ººcoli rreale cca uunele ccare ppregãtesc tterenul ppentruºcolile sspeciale. AAr ffi aa rrãmâne cconsecvenþi îîngreºelile nnoastre ddacã aam îîncepe mmai îîntâi ccuînfiinþarea dde ººcoli sspeciale; aam îînfiinþat ddouãuniversitãþi ffãrã ssã aavem ººcoli pprimare ººi ssecundarecare ssã ppoatã aalimenta mmãcar uuna.

ÎÎn ffine, ººcolile rreale vvor ppregãti ppentru ººcolilede aarte ffrumoase. DDeºi dd-nnul DDamé ppune ppicturaºi eestetica îîntre sstudiile dde llux, aastãzi îînsã nnumai eexistã îîndoialã ccã aartele ssunt uun pputernic mmijlocde cculturã. PPunându-nne ppe tterenul ppractic ccud. DDamé, iiarãºi vvom ggãsi ccã ffãrã ccultivarea aartelortoate îîncercãrile nnoastre dde aa aavea iindustrii vvor ffizadarnice. CCa ssã nne cconvingem ppe ddeplin ddespreaceasta nn-aavem ddecât ssã pprivim lla sstarea FFranciei.Astãzi, ccând ttoate nnaþiunile cculte ssuferã dde oo ccrizãeconomicã dde aatâþi aani, eeste ssingurã FFranþa ccarerelativ sse aaflã ddestul dde bbine îîn pprivinþã eeconomicã.Bãrbaþi ccompetenþi ccare ss-aau oocupat ccu eexplicareaacestui ffenomen ss-aau cconvins ccã eel nnu ee nnicirezultatul ccaracterului ffrancez, nnici aal îîmprejurãrilorlocale, cci eeste rrezultatul eeducaþiunii ppoporului ffrancez,în ddecurs dde ssecole, îîn ddirecþiunea dde aa ii sse ddezvoltagustul eestetic pprin ccultivarea aartelor. ((...) ÎÎn aadevãr,dacã ccelelalte nnaþiuni vvoiesc ssã rrãmâie îîn vvecitributare ffrancejilor ssau ddacã ffrancejii vvoiesc ssãajungã îîn iindustrie uunde ssuntem nnoi, nn-aau ddecâtsã aadopte rreforma dd-nnului DDamé ººi ssã cconsidereclasicitatea vveche, eestetica ººi ppictura cca llux.Din nnenorocire, aaºa sse ccam cconsiderã lla nnoi aartele,voind ppoate ssã ffim ppractici, îîntr-uun mmod ffoartenepractic aam ppierdut ººi mmicile îînceputuri ddeindustrie cce lle aaveam.

În ffine, ddin aaceste cconsiderente nnu ccred ccã eestebine aa ccãdea ddintr-uun eextrem îîntr-aaltul ººi ssã aajungem,de lla iideea dde aa ppreface ttoate lliceele îîn llicee rreale,la iideea dde aa aamâna lla kkalende îînfiinþareade ggimnazii rreale cca aatare.

(Timpul, 225 sseptembrie 11880)

TTooaattee-ss vveecchhii ººii nnoouuãã ttooaattee......

Chiºinãu, LLiceul RReal

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 22014 33

Homo ssapiens

PPe nnoptiera mmea sseodihneºte, dde oo bbucatãde vvreme, oo ccarte rrarã!O ccarte ccãreia ii-aaº pputea zzice,fãrã eezitare, ccu aacea eexpresiefranþuzeascã nnespus dde pplãcutãmie, „„un llivre dde cchevet”. OO iiau

în mmânã, ddin ccând îîn ccând, cca ssã-mmi ttulbure sspiritulcu ccâteva ppagini, ccitite ssau rrecitite. OO aaºez lla llocpânã lla vviitoarea llecturã, lla ccãpãtâiul ppatului, uundestã ccuminte ººi nnevinovatã, eei ddar ccum aaltfel aar pputeasta mmoartea lla ccãpãtâiul ppatului ddecât ccuminte ººinevinovatã, ttãcutã, aaºa ccum sstã eea dde lla îînceputulînceputului llumii, ffiindcã cce ssã vvorbeascã eea ccusinele eei ccare îîn ttoate ccele sse aaflã? CCe ssã vvorbeascãea, Moarteea nnoastrã cceea ddee ttoatee zzileelee, ccum aamuitat ssã vvã sspun ccã sse ccheamã oopul ccu ppricina,cu nnoi aaceºtia ddin ttoate zzilele ppe ccare DDumnezeui lle-aa lluat eei cca ssã nni lle ddea nnouã? CCu ccine, aadicã,ar aavea eea cceva dde vvorbit, sspãimoºii dde nnoi, ssaucine ss-oo iinterpeleze, ssã-ii sscormonescã pprinbuzunare ººi bboccele, ssã oo rrãsfeþe ccu ttandrepoeme, ccu îîntâmplãri ddespre vvieþuirea-ii, ccãci ººiea aare oo vvieþuire, ccu zziceri îînþelepte, aale llui ssauale aaltora ccare ss-aau nnevoit ssã-ii ppipãie îînchipuirea,dacã nnu pprietenul DDumitru AAugustin DDoman,autorul aacestei ccãrþi „„de ppotolit” mmoartea.

Cartea aaceasta, ccare aa ttrecut uuºure pprinleºia ccanoanelor ººi ccanonadelor lliterare, ccu ssfialaatâtor aaltor sscrieri ccu mmiez, ccartea aasta pplinã ddesfâºietoare ttandreþi ffaþã dde ggâdele nnostru –– nnimicde mmirare, ffiindcã aavem aatâtea mmãrturii ddespretandra llegãturã ccare sse iinstaleazã îîntre ccãlãuºi vvictimã –– ggâdele aacesta aal ttuturor, ooameniºi pplante ººi ppietre ººi ffiare, ggrãunte dde ppulbere ººigalaxii, ccu ttoþii eegali îîn mmoartea nnoastrã, ccarteaaceasta ccare pprobeazã îîncã oo ddatã aadevãrullui LLeopardi: „„a rreprezenta mmoartea îînseamnãa rreda oomului, mmãcar ppentru oo cclipã, vviaþa ppe ccarea ppierdut-oo”, ccartea aaceasta mm-aa rredat,fãrã ssã vvrea ººi ffãrã ssã vvreau, llumiicopilãriei, îîn ccelãlalt vveac ººi mmileniu,în ccare iinexistenþa IIT-uului nne oobligala ddesuetul nnãrav aal llecturii. CCarteaaceasta mmi-aa rreadus îîn mmemoriefermecãtorul, ffascinantul, ffabulosulunivers ppe ccare-ll ddescopereamîntr-oo eediþie ddintre ccele ddouã rrãzboaiea ccunoscutei cculegeri aa llui PPetreIspirescu, Basmeelee rromânilor.

DDesigur, ppoate ppãreaparadoxalã llegãtura ddintrecartea llui DDAD ººi vvârsta aaceeaauroralã, îîn ccare mmoartea nnu aaveapentru mmine aalt îînþeles ddecât aacela aalunui eeveniment bbanal, cca aatâtea aaltele,în eexistenþa ssatului îîn ccare aam vvenit ppe llume.ªi ttotuºi... ªªi ttotuºi, cceva ttrebuie ssã sse ffi îîntemeiatînãuntrul cconºtiinþei ssau iinconºtientului mmeu dde vvremece, ddintre ttoate mminunatele îîntâmplãri aale iimaginaruluifantast aal rromânilor, mmemoria aa ppãstrat, aatât dde vvie îînîntâmplãrile eei, ppovestea ccare sse cchema „„Finul mmorþii”.Poate ccã nnu sse cchema eea îîntocmai, ffiindcã ss-aa sscursdestulã vvreme dde aatunci, îînsã ddespre aacest ppersonajstraniu eera vvorba. DDespre aacest ppersonaj vvreausã vvã ppovestesc, ccu aamintirile dde aatunci ººicu vvorbele dde aacum.

Un ppersonaj nnãscut, ddesigur, ddin nnãstruºnicaviziune aa uunui nneam ccare lla ssupãrare aameninþã ccerulcu ssãgeþi, bbagã mmoartea îîn llada dde zzestre aa ffiuluide îîmpãrat oori îîn tturbinca llui IIvan ººi-oo llasã ssãse sscovârgeascã, ggata-ggata ssã mmoarã dde ffoame,altoieºte ddracii ccu pparul, ccare, cce mmai, „„dã ccu ppuºca-nnDumnezeu”, vvorba cconului LLeonida. FFiindcã nnumaidintr-oo aasemenea rrelaþie „„familiarã” ccu ttranscendenþa,despre ccare aam mmai vvorbit îîn aalte ccircumstanþe,se pputea iisca iideea uunui ggospodar, nnu nnumai ddea pporni ppe îîntortocheatele ccãi aale ttãrâmurilor îîn ccarehãlãduieºte jjupâneasa mmoarte, nnu nnumai dde aa sstaîn ppoveºti ccu ddânsa, pprecum pprietenul DDAD, cci ddea oo aalege ººi îîndupleca aa ffi, ii-aauzi ccolea nnãzdrãvãnie!,nãnaºa ppruncului ttocmai vvenit ppe llume. PPoate vvafi ffost îîn mmintea llui nnãdejdea uunei ooarecari pprotecþii.

Dacã nnu ppentru eel, ccumãtrul mmorþii, mmãcar ppentrufiul llui, ppentru ffinul aacesteia. CCine ººtie cce vva ffi ffostîn ccugetul oomului, cce ssocoteli, ddespre ccare ppovesteanimic nnu sspune, îîºi vva ffi ffãcut?

Însã jjupâneasa nnu nnumai ccã aa aacceptat, ddar ººi-aaºi lluat rrolul îîn sserios. ªªi-aa îînvãþat ffinul, ll-aa ººcolit ccuosârdie, aa ffãcut ddin eel oom îînvãþat. NNumai ccã, aaiciîncepe ggenialul pparadox aal ppoveºtii, cce ll-aa îînvãþatmoartea ppe ffinul eei? CCare ssunt iierburile dde lleac, ccareºi ppentru cce ssuferinþe, ccum sse oobþin ddin eele eelixirurilevindecãtoare, ccum sse ffolosesc eele, ccând, uundeºi lla cce vvreme, aadicã nnumai llucruri ccare sse-aaºazãobstacol îîn ccalea llucrãrii ddumisale. DDe mmirare llucrucum îîl îînvaþã eea ssã ddea rrãgaz ººi ssprijin vvieþiiºi ssã-ii sstea îîmpotrivã! CCe ffel ddeînvãþat aa ffãcut nnãºica ddin ffinulei? DDoctor, ddoctor dde sseamã!Adicã ttocmai… CCiudat mmai vvedeneamul aacesta aaºezãrile llumii

ºi aafacerile jjupânesei ccu ccoasa!Cã ddespre ccum lle vvede eea… aaicilucrurile sstau aaltfel, ccum vvom aaflamai îîncolo.

DDeodatã, îînsã, ddumneaei ii-aa sspus ffinuluiºi ttaina ccea mmare, lleacul lleacurilor: ddacãnimic nnu mmai ppoate ffi dde aajutor bbolnavului,dacã ttotul ppare ppierdut, aatunci ddoctorul ssã-ll îîntoarcãpe aacesta ccu ppicioarele ppe ppernã ººi ccu ccapul aacolounde-ii ººedeau ppicioarele. SSã îîntoarcã oordinealucrurilor, ccum aar vveni ººi ccum mmã bbate ppe mminegândul, ssã ppunã ssfârºitul îîn llocul îînceputului ººiînceputul îîn llocul ssfârºitului, ssã-nncurce rrãul ººi ssã-iidea vvieþii oo ccale nnouã! LLeac aabsolut, îîmpotriva ccãruianici mmãcar eea, mmoartea, nnu mmai aare nnicio pputere.„Însã nnumai ººi nnumai aatunci ssã tte ffoloseºti dde eel,i-aa zzis nnaºa mmoarte, ccând nnu mm-ããi vvedea ppe mminela ccãpãtâiul bbolnavului. FFiindcã aaltminterea vva ffi rrãu!”ªi aaºa aa ffãcut ddoctorul ccel mmare ººi mmare aa aajuns.Pânã îîn zziua îîn ccare ss-aa îîmbolnãvit dde mmoarte ––Doamne, cce zzicere ttulburãtoare, ssã tte îîmbolnãveºti…de mmoarte, ccum tte îîmbolnãveºti dde ttoate ccele!! –– ffiicaîmpãratului, ccea ffrumoasã ccoz ººi ppromisã, ddimpreunãcu jjumãtate ddin îîmpãrãþie, aaceluia ccare oo vva sscoatedin nnecaz. ªªi ººi-aau îîncercat pputerile ººtiinþei ººi hharurilordoctorii ccurþii ººi vvrãjitorii ººi ttãmãduitorii ddin ccele ppatru

vînturi. ZZadarnic! ÎÎntr-uun ttârziu ll-aau cchemat ººi ppedoctorul ccel mmare. ªªi ddoctorul aa vvãzut ccã lla ccãpãtâiulfetei ººedea nnaºa mmoarte. ªªi nnaºa ii-aa ffãcut ssemncã nnu. ÎÎnsã ffata eera ffrumoasã ccoz ººi jjumãtate ddeîmpãrãþie nnu ee dde iici-ccolea! AAºa ccã aa sscãpat ffatade lla mmoarte ººi ss-aa aales ccu bbeneficiul ppromisiunilor.

Dupã ccare ss-aa ddus ssã sse rroage nnaºei, îîngenunchi, dde iiertare. „„Bine, aa zzis aaceasta, dde ddataasta tte iiert! FFiindcã eeºti ffinul mmeu.” IIatã, ppânã ººimoartea ppoate uuita ººi iierta cce ee aatins dde oorbireaamorului. CCã ddoar aaici ddespre aasta ee vvorba,chestiunea ccu îîmpãrãþia ffiind ddoar uun bbeneficiucolateral, ccum aam sspune nnoi, aastãzi. „„Însã, þþine mmintecã nnu mmai eexistã oo aaltã ddatã!” ªªi nn-aa mmai ffost oo aaltã

datã ppânã ccând nnu ss-aa îîmbolnãvitîmpãratul îînsuºi ººi lla ccãpãtâiul lluinu ss-aa aaºezat rrãbdãtoarea mmoarte.ªi ddoctorul ccel mmare aa sstat îîncumpãnã. ÎÎnsã aatât ss-aa rrugat ddeel ffrumoasa ººi iiubitoarea-ii nnevastã,atâtea llacrimi aa vvãrsat, îîncâtdoctorul, dde ddragul eei ººi ccu ggândul,poate, lla ccealaltã jjumãtate ddeîmpãrãþie, ss-aa ffãcut ccã nnu-ººi vvedenaºa ººi ººi-aa vvindecat aaugustulsocru.

PPânã-aaici ttoate bbuneºi ffrumoase, nnumai ccãmoartea nnu vvorbise-nndodii. ªªi-aacu nnu ss-aa mmai ddus eella nnaºa ssã-ººi ppunã þþãrânã-nn ccap,ci aa vvenit nnaºa lla ddânsul. „„Ce-aaifãcut, ffinule?” „„Ce ssã ffac, nnãºicã,negânditul ººi nnejudecatul dde mmine ––s-aa jjeluit aacesta, ccu oochii-nn oochiimorþii –– ccã nnefãcuta dde mminteproastã ººi dde ddrag dde nnevastã

am ffãcut-oo. IIartã-mmã, ccã aaltulîn vviaþa mmea nn-ooi mmai fface!”„Aºa zzici?”, aa îîntrebat mmoarteauitându-sse ººi eea llung lla eel.(Cã ddoar „„moartea eeste ooglindacare nne rreflectã, oodatã ººi ppentrutotdeauna, eexteriorul ººiinteriorul, ee jjudecãtorul ssuprem”,dupã sspusele îînþeleptului DDAD.)„Atuncea hhai ccu mmine ssã-þþiarãt cceva!” ªªi ll-aa ddus ccu eeaîn îînalturi, îîn vvãile ccerului ººi-nnvalea eei uunde „„suflã vvântul aatâtde ffin ccã nnu sse mmiºcã mmãcarun ffir dde ppraf dde ppe ccãrþi, dde ppemorþi, dde ppe ccasele ppietrificate”(aici vvorbeºte iiarãºi DDAD) ººiunde eera oo ppuzderie ddelumânãri: ccare aabia aaprinse,care ppe lla uun ssfert, ccare ppejumãtate, ccare aaproape ssã-ººitermine fflãcãruia. „„Da’ cce-ss

astea, nnãnaºã?”, aa îîntrebat uuimitdoctorul ccel mmare. „„Apoi cce ssã ffie, ffinule? IIacã vvieþileoamenilor!” „„ªi-aa mmea ccare ee?”, ººopti, ppierit, ffinul.„Asta!”, rrãspunse mmoartea aarãtându-ii uun ccãpeþel ggatasã sse sstingã. „„Vai dde mmine ººi dde mmine, nnenorocitul!Vai dde mmine, nnaºã, nnu mmã llãsa! FFã cceva, rrogu-tte!Aprinde oo llumânare nnouã ppentru ffinul ddumitale!”„Bine!”, zzise mmoartea ººi-ll pprivi iiar aadânc, aadânc.ªi lluând oo llumânare nnouã sse ffãcu aa oo aaprindeºi ddãdu ddrumul ccãpeþelului ccare sse sstinse.ªi ppe ddatã ffinul mmorþii îîºi ddãdu dduhul.

FFiindcã nnici mmoartea nnu ppoate sschimbacursul ººi oorânduielile llumii. CCum nnici oomuluinu-ii eeste îîngãduit aa sse ppune îîmpotriva llor.Nici mmãcar ddacã tte-aa nnãºit mmoartea. IIar dde aaici îînainteliber ee ffiecare ssã jjudece ººi ssã ppreþãluiascã. SSã jjudecelãcomia ººi pprostia oomului ssau ddreptatea oori ccinismulmorþii. EEu uunul nnu mmã îîncumet ss-oo ffac nnici aacum,cum nn-aam ffãcut-oo nnici aatunci, îîn ccopilãrie. AAtâtadoar mmã ttrudesc ssã nnu uuit ccã vviaþã ffãrã dde mmoarteaei nnu eexistã! DDar nnici mmoarte ffãrã dde vviaþa eei.

OOrrâânndduuiieelliillee lluummiiiiHoriia BBÃDESCU

Regele CCarol III, lla BBãlþi, 11934

Þãrãnci ddin BBasarabia

Þãran ddin BBudeºti

Regina-MMamã EElena ººi RRegele MMihai, la 11 nnoiembrie 11942, lla CChiºinãu

Actul II. Pe aeroportul din Miami se agitau,insistente, în jur de douãzeci de femei cubaneze.Eram în drum spre prima mea misiune UNESCO înChile, în 1962, dar am folosit ocazia pentru a vizitaHavana, unul dintre puþinii pasageri ai unuia dintreultimele zboruri Pan American.

Toate aveau mici sticluþe sau cutii cumedicamente: – Vã rog, fiþi bun, luaþi ºi asta!Duceþi-o tatãlui meu, are mare nevoie! Adresaeste scrisã pe cutie. Pentru soþul meu!

Le-am luat pe toate ºi am promis sã factot ce-mi stã în putinþã; asemenea lucrurise întâmplã adesea în lumea noastrã dificilã.Am acceptat posibilitatea ca unele recipientesã nu conþinã neapãrat medicamente, dar nuam verificat, pentru a putea sã joc mai naturalrolul naivului ºi inocentului dacã apãrea vreoproblemã la trecerea prin vamã.

Nu a apãrut nicio problemã ºi, dupã cem-am cazat la un hotel dubios de pe Malecón,am mers la Ambasada Norvegianã de dupãcolþ ºi am întrebat ºoferul dacã mã poate ajuta.Putea. Era danez. A urmat un drum destul deîntortochiat prin Havana revoluþionarã, în timpulunei seri lungi care s-a prelungit în noapte –ºi probabil am salvat câteva vieþi cu aceastãocazie. La un moment dat, pe neaºteptate,ºoferul m-a întrebat: – Sunteþi interesat sãîntâlniþi pe cineva din opoziþie, anti Castro?

Am aprobat dând din cap ºi atunci au urmatinstrucþiunile: Mâine la ora 10, pe Malecón, înafara hotelului. Maºina va fi neagrã. ªoferul vafi un tânãr cu cãmaºã roºie. Iatã parola. Plecaþi cumaºina. Veþi întâlni o tânãrã cu rochie verde, parolae aceeaºi. O luaþi cu voi. Ceva mai târziu vorfi mai multe persoane în maºinã.

Cu adevãrat aveau sã fie mai multe persoaneîn maºinã, vreo zece în total, în una dintre aceleenorme limuzine, model 1957, cu aripi în spate, cumîncã se mai vedeau pe strãzile Havanei. Am schimbatpoliteþuri, am mers pânã în centrul oraºului ºi aicim-au întrebat: – Profesore Galtung, dumneavoastrãcunoaºteþi Cuba, sunteþi un expert în conflicte,care este pãrerea dumneavoastrã privind tiranocidul?Voci ridicate, gesturi largi, consens.

Am rãspuns: – Interesantã temã. Dar nu credeþicã am putea merge mai întâi mai în afara oraºului?Cred cã ar fi mai uºor de discutat.

Totul pputea ddeveni oo ccatastrofã. Am mersspre est, de-a lungul coastei, ºi apoi amluat-o la dreapta, urcând. Era o cafenea

acolo, La mejor croqueta de Cuba, unde am parcat.Aproape în acelaºi timp a mai parcat o maºinã, lângãnoi, Milicia era scris pe ea, iar un poliþist a coborât.Cubanezii au devenit foarte tãcuþi. Niciun gest.Nu ºtiu de unde mi-a venit ideea, dar m-am gânditdeodatã cã, probabil, ar fi bine sã mã comport ca unexpert sovietic. Drept care am spus ceva în ruseºte,despre o plimbare în afara oraºului cu bunii meiprieteni. Rusa ofiþerului era chiar mai dubioasã decâta mea, nu ºtia probabil decât un singur cuvânt. Daracel cuvânt, pe de altã parte, era esenþial în aceasituaþie ºi a sunat ca o muzicã frumoasã: OK!Haraºo! Nu dorea sã aibã probleme cu noii stãpâni.

Liniºtea din maºinã din timpul acestei întâmplãriera elocventã. Dar când poliþia s-a îndepãrtat,cu siguranþã s-au liniºtit:

– Aºa e acum. Poliþia e peste tot, totdeaunasuspicioasã! Cã acea suspiciune nu era completnefondatã în cazul lor particular nu era de menþionat.Pe agenda lor era altceva:

– Castro a înlocuit o dictaturã cu alta ºi a pusmâna pe toatã puterea.

– Castro a trãdat revoluþia ºi pe studenþii carel-au sprijinit.

– Nivelul de trai se duce în jos, gemul bulgãrescºi untul chinezesc sunt aproape singurele lucruripe care le mai putem cumpãra, iar aici s-a trãit destulde bine în primii ani.

– Sã scãpãm de el, ºtim cum putem face acestlucru!

Se aºteptau sã aibã oarecare aprobare din parteamea, aceºti studenþi tineri, albi cu toþii, din clasa

de mijloc în mod evident. Dar nu au primit sprijinulpe care-l doreau. Le-am spus:

– Nu voi, ci Castro are sprijinul poporului,sprijinul celor de culoare, uriaºa clasã de jos creatãde sclavagism, colonialism ºi capitalism, sprijinulfemeilor. Þelul lui general, „satisfacerea nevoilorde bazã pentru fiecare”, are sprijinul întregului popor.

– Castro e numai un episod din lupta îndelungatãpentru eliberare.

– Ucideþi-l ºi vezi da drumul unui enorm valde violenþã.

– Sunt mulþioameni în spatelelui Castro carepot preluaconducerea.

– Mai binelucraþi pentruo economie caresã se autosusþinãîn aceastã þarãbogatã ºi pentrumai mult dialog.

Eraudezamãgiþi.

Aceasta era atreia vizitã a meaîn Cuba. Încã din1960 vãzusemprogreseimpresionanteîn sãnãtate ºi

educaþie. În 1961 am observat cum statul partiduluiunic îºi întãrea strânsoarea, dupã ce Statele Uniteau dat agresivului lor boicot împotriva Cubei nuanþenoi, prin rezoluþia de la Punta del Este a OrganizaþieiStatelor Americanedin iunie 1961 ºi dupãinvazia din GolfulPorcilor.

Am ccombinatvizita îîn CCubacu un drum

la Puerto Rico, pentrua privi mai de aproapeU.S. Peace Corps.Când am revenit laMiami, Departamentulde Stat era la aeroport.N-aº putea sã amo micã discuþie cuei în Washington?

Erau doi gentlemenide la „Biroul Cubanez”. Aveau informaþii cãcontrarevoluþia era foarte aproape. Fuseserãla fel de insensibili la mizeria maselor din Cubaprerevoluþionarã precum aveau acum excelenteantene spre dorinþele claselor de mijloc de a aveabunuri de consum mult peste „nevoile de bazã”. Pescurt, erau reprezentanþii nivelului intelectual ºi politicnormal al Departamentului de Stat, ascunzându-sesub cruciada pentru democraþie ºi drepturile omului.Democraþia lor, drepturile lor ale omului.

Dar, într-o anume privinþã, cei doi gentlemeniaveau dreptate. Pentru clasa de mijloc albã sau maialbã, muntele bunurilor de consum domina orizontulvieþii lor atât de puternic cã Mahomed era dispussã meargã, sã zboare, sã foloseascã barca sausã înoate pânã acolo unde muntele era cel maiaccesibil, la Miami. În acelaºi punct au rãmasºi azi. Ei lucreazã în numele democraþiei, în sensulalegerilor care pot fi dominate de cei care au bani.Democraþia lor asta este. Un dolar, un vot. Aºacum e adesea cazul în SUA.

Poate cã era o legãturã între tinerii din maºinadin Havana ºi Departamentul de Stat. Dar tiranocidulse sprijinea pe o presupunere falsã: Sã scãpãm deNumãrul Unu ºi totul se va dezintegra. Sigur, existã ºisituaþii de genul acesta. Dar condiþia este ca NumãrulUnu sã aibã ceva mistic, ceva divin, peste toþi ceilalþi.Într-un asemenea caz, tiranocidul are un dublu efect:Priviþi, puterile divine nu l-au apãrat ºi, deoareceel a fost Cel Ales, nu are succesori. Persoanele din

spatele lui 20 iulie 1944 dinGermania lui Hitler probabilsperau ceva de tipul acesta.ªi s-ar fi putut sã funcþionezedacã providenþa nu l-arfi apãrat pe Hitler prinintermediul masivei mesede stejar, dupã cum aspus însuºi Hitler. Puternica lui dedicare spre moarteºi distrugere avea sã mai dureze încã nouã luni.

Unul dintre ei a întrerupt o lungã pauzã în cãlduraca de serã din limuzinã. Se adunau nori de furtunãpeste Golf. Crabi uriaºi ieºeau din apã ºi se târaupe uscat. Cel care vorbea era ceva mai în vârstãdecât ceilalþi ºi s-a aplecat spre mine:

– Mai e ceva ce nu v-am spus. Ceva foarte serios,ameninþând întreaga lume. Uniunea Sovieticã a adusrachete nucleare în þara noastrã. ªtim asta, avemoameni cu periscoape care supravegheazã tot cese întâmplã acolo (a arãtat un punct pe hartã). Avemoamenii noºtri care se gândesc la asta. Cuba riscãsã devinã un câmp de luptã nuclear! Dumneavoastrãnu credeþi în tiranocid, dar trebuie sã credeþi în asta.Ajutaþi-ne. Plecaþi în câteva zile, spuneþi tuturordespre asta!

Am clãtinat din cap. Doream sã mã gândesc.Împotriva tezei desfãºurãrii nucleare, la numai„90 de mile depãrtare”, era o provocare, o abaterede la un fel de echilibru stabilit de superputeri. Dar,ºi în favoarea tezei desfãºurãrii: Statele Unite aufãcut exact acelaºi lucru în Turcia. Uniunea Sovieticãar putea dori paritate. Dacã Havana sau Moscovaa fost prima care a avut iniþiativa ºi a provocat primaera de mai scãzut interes.

Concluzia mmea a fostcã ei aveau probabildreptate. Ne-am

despãrþit prieteni. Nu am fostîn stare sã-i conving. Dar eim-au convins pe mine, asupraunui aspect. Am trecut dinnou prin vãmi fãrã probleme.Prima persoanã pe care amîntâlnit-o pe Aeroportul dinMiami a fost ambasadorulNorvegiei, care aducea noicilindri pentru instalaþia deaer condiþionat a ambasadeisale, care îºi etala cu mândriecea mai largã fereastrã dinîntreaga ReprezentanþãNorvegianã din Havana.

Prima lui reacþie a fost: – Nu sunt fermecãtori,sã creadã în asemenea lucruri?... Dar imediat ochiilui au devenit mai fermi ºi am putut parcã citi cumtelegramele prindeau contur în mintea lui. Ce a ieºitde aici nu am nicio idee. Am avut ºi alte întâlniri,nu în þãri NATO, nu în þãri WTO, ci în þãri libere,ºi am arãtat paralela cu Turcia pe cât de bine amputut. Quid pro quo-ul este un nivel destul de scãzutal rezolvãrii conflictelor, dar uneori este singurullucru care se poate face.

Criza a explodat în a doua jumãtate a luioctombrie 1962. Mass-media ºi þãrile cliente pariaupe mitul cã voinþa de fier a tânãrului Jack Kennedya fost ceea ce l-a determinat pe Nikita Hrusciov sãîntoarcã vapoarele din drum. Numai persoanele fãrãtact au menþionat Turcia, o þarã amplasatã „în lumealiberã”. Dar concluzia întregului teribil scandal a fostexact un quid pro quo – tu le retragi pe ale tale,eu le retrag pe ale mele, totul bine ascuns deochii publicului, astfel încât Dumnezeu ºi Satanasã nu arate ca fiind unul egalul celuilalt.

Actele II ºi III sunt spuse repede. Din diversemotive, ele se desfãºoarã amândouã la Stockholm.

Actul III. Era spre finalul anilor 1960. Participamla o dezbatere TV în Suedia. Când am revenitla hotel, am gãsit un mesaj, care-mi cerea sã sunla un numãr din Stockholm, un numãr necunoscut,cu niciun nume alãturi. Am sunat.

(Continuare la pag. 20)

Homo ssapiens

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 2201444

Semnarea PPactului RRibbentrop-MMolotov

Regele MMihai ººi mmareºalul AAntonescu, iinspectând ttrupele

CCuubbaa:: OO ppiieessãã îînn ttrreeii aacctteeJohhan GGALTUNG

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 22014 55

Cultura ppopularã (întandem cu literaturaSF) a asociat

în permanenþã evoluþiaechipamentelor de calculºi a roboþilor cu teama ca nucumva aceastã nouã categorie,tot mai performantã, de

creaturi inteligente sã revendice, la un moment dat,întâietatea în conducerea trebilor pãmânteºti, dândla o parte nevolnica specie umanã.

Maºinãriile ameninþã de mult, încã de la inventareamotoarelor cu abur ºi a rãzboiului mecanic de þesut,pe cei ce-ºi câºtigã pâinea cu activitãþi rutiniere,dar e pentru prima oarã cã maºina ameninþã însuºiprimatul nostru pe Terra. Fãrã îndoialã, roboþiivor mai acapara multe locuri de muncã în viitorulapropiat, dar – putem liniºti cititorul – ameninþareacu înlãturarea oamenilor este neverosimilã; cel puþinîntr-o perspectivã previzibilã. Aceastã afirmaþie poatefi susþinutã cu ajutorul conceptelor ºi principiilor dinseria de articole pe care am prezentat-o în Curteade la Argeº ºi pentru care comparaþia om-calculatora constituit o sursã fertilã de sugestii în înþelegereaunicitãþii omenescului autentic.

Un prim argument în acest sens este cã, în timpce toate fiinþele vii au motive ºi scopuri proprii (întrecare se gãsesc ºi unele þintind teritorialitatea saudominarea), acestea lipsesc cu desãvârºire la roboþi(respectiv, la calculatoarele care stau în spatelelor). Deci, maºinile superrapide ºi superinteligentenu dispun ºi nu au cum sã dispunã (cel puþindeocamdatã) de niciun fel de ambiþii proprii, ºicu atât mai puþin de cea a preluãrii conducerii lumii.Or, niciun agent nu acþioneazã în direcþia unei„stãri scop” dacã aceastã stare nu existã pentru el.

Orice fiinþã vie se miºcã, din „proprie iniþiativã”, dinprimul moment al existenþei sale, urmãrind permanentdiverse obiective. Prin opoziþie, un automat, sau unrobot, oricât ar fi de complicat, este – aºa cum neînvaþã cibernetica – doar o „cutie” care la anumite„semnale de intrare” (inputs) produce, conform unei„funcþii de transfer” de naturã logico-matematicã,niºte „rãspunsuri” (outputs). Calculatoarele actuale,în particular, roboþii autonomi nu pot avea iniþiativã,lucrând doar când un om îi pune sã lucreze. Unautomat poate primi, de pildã, un program, graþiecãruia sã livreze (uneori prin ºiruri lungi de date)rãspunsuri la problemele prezentate la „intrare”.Dar, când „semnalele de intrare” sau programul vorajunge la sfârºit, robotul se va opri ºi va sta opritpânã va primi un alt „input”. E drept, dacã un robote rãu programat, sau dacã se defecteazã, poatechiar sã producã distrugeri, dar nu face asta urmãrindscopuri proprii, ci, cel mult, pe cele ale stãpânilorsau programatorilor sãi.

Ne pputem rreaminti ºi celelalte diferenþeesenþiale dintre calculatoarele ºi automateleactuale (incluzând roboþii) ºi mintea umanã.

În timp ce modelele agenþilor minþii se situeazã pe treipaliere, necuvinte, metaforã ºi logicã, echipamenteleautomate efectueazã (în plus, liniar ºi nu global)doar operaþii logice ºi matematice, situate exclusivpe palierul al treilea al cunoaºterii, chiar dacãprogramele maºinii încearcã sã mimeze uneoriºi celelalte paliere. Calculatorul este, deci, uninstrument unilateral ºi – în acelaºi timp – uninstrument cu vocaþie de „procustizare” (ºi încãunul care posedã cea mai mare putere ºi vitezãde procustizare...). Pentru calculator cuvintele suntsimple „date” care se prelucreazã conform unoralgoritmi, date care nu posedã nici sens, nicivaloare în spatele lor, iar necuvintele, ca entitãþicare jaloneazã experienþa de viaþã, sunt fie completabsente, fie înlocuite cu reducþii abstracte.

Roboþii ºi calculatoarele actuale efectueazã,aºadar, fãrã busola valorilor, doar operaþiisecvenþiale, logice ºi matematice, asupra unorelemente aflate exclusiv pe palierul logic, nefiindcapabile sã reproducã sinergia dintre marele

numãr de instrumente (diverse ºi motivate) aleminþii umane. Un echipament automat, oricât ar fi decomplex ºi de rapid, rãmâne un agent unic ºi primitiv,neavând nici mãcar þeluri proprii, în timp ce minteaomeneascã nu doar cã este un agent plural, ci chiarun „metaagent”, compus din foarte mulþi agenþi,structuraþi prin competiþie, cooperare ºi conducereierarhicã; modelele acestor agenþi sunt situate petoate cele trei paliere: nonverbal, colocvial, logicºi, cel puþin în mare parte, posedã valori (motivaþii)proprii. Noua calitate a voluntarului, a creaþiei,deciziei, gândirii, intuiþiei etc., prin care omul estesuperior oricãrui animal, dar ºi oricãrui automat,apare tocmai prin efectul sinergic al acestui pluralismeterogen intern al tuturor agenþilor minþii.

Înþelegem din cele de mai sus cã un robot sauautomat nu va puteaegala performanþelegândirii umane, nu vafi capabil de creaþie,de luarea unor deciziiresponsabile. Lipsiþide pluralism intern ºide busola valorilor ºia scopurilor, roboþii nupot lua nicio iniþiativãºi cu atât mai puþin sãrevendice conducereatrebilor lumii. Lacalculatoarele actuale

nu putem vorbi nici de conºtienþã, ori de identitatede sine, iar în lipsa motivaþiilor proprii, nu putem vorbinici de intenþii, voinþã, moralã ºi, cu atât mai puþin, deresponsabilitate. Prin urmare, calculatoarele ºi roboþiicu care lucrãm azi sunt, cel mult, un soi de „zombi”electronici, funciarmente lipsiþi de conºtiinþã.

Dar vvor rrãmâne ooare vveºnic aastfel? Dacãactualele calculatoare, tip „Turing – vonNeumann”, funcþionând pe baza unor

programe înmagazinate în memorie etc., nu suntcapabile sã reproducã performanþele minþii umane(cu excepþiile de rigoare), în ciuda vitezelorextraordinare cu care lucreazã, avem oare voiesã decretãm cã ele nu vor fi capabile de aceastaniciodatã, într-un viitor oricât de îndepãrtat?

Dacã unor ingineri li s-ar cere sã construiascão maºinã de gândit, aceºtia ar alcãtui-o simplu,eficient, în maniera calculatoarelor electronice gigant,excluzând toate funcþiile inutile, toate conflicteleposibile între componente, ºi... ar eºua în tentativalor, deoarece o astfel de maºinã n-ar fi în staresã gândeascã! (Ceva asemãnãtor s-a ºi întâmplatîn Japonia, în anii optzeci ai secolului trecut, cuaºa-numita „generaþie a cincea” de calculatoare.)

„Maºina de gândit” din creierul uman a fost„construitã” de naturã, prin patru miliarde de anide perfecþionare neîncetatã a unor structuri capabilesã instituie, înainte de toate, surpriza, caracterulimprevizibil în competiþia cu alte fiinþe vii. Pentruca roboþii din viitor sã poatã produce fenomenevoluntare, în particular, sã aibã iniþiative ºi, poate,conºtiinþã, singura soluþie pe care o vãd la oraactualã este aceea ca „mintea” robotului sã capeteºi ea structura unui metaagent.

Anumiþi specialiºti în inteligenþã artificialã

au început sã accepte ideea cã drumul spreautomatizarea unor mecanisme ale gândirii treceprin luarea în considerare a unei pluralitãþi de agenþi,fiecare cu adevãrurile sale. Marvin Minsky a fost,probabil, prima personalitate recunoscutã care, înanii optzeci ai secolului trecut, a susþinut cã în minteaunui om existã o „societate de minþi”, fiecare cuspecializarea sa proprie. Fãrã sã vorbeascã direct detipurile de relaþii dintre acestea, el admitea existenþalor în mod implicit. Este un început promiþãtor,dar continuarea se lasã cam de mult aºteptatã.

Un astfel de „metaagent” n-ar trebui sã fie fabricat,în mod obligatoriu, cu ºuruburi ºi piuliþe. Specialiºtiilucreazã la ora actualã la realizarea unor variante derealitate virtualã informatizatã pe care sã nu le putemdeosebi de lumea în care trãim (ca acelea din filmul

Matrix). Între altele, s-a pusproblema ca, într-un viitoroarecare, sã se „conserve”într-o astfel de realitate virtualãtoatã viaþa unui om, înfãþiºarea,conversaþiile, gesturile etc.Acest obiectiv este dejarealizabil în principiu.

Dar –– ppentru ooperspectivã ffoartedepãrtatã – s-a pus

ºi problema sã se „conserve”,în acelaºi mod, chiar gândurile,conºtiinþa identitãþii ºi intenþiile

(deci voinþa) unui individ. Înainte de toate, pentruca un calculator ºi o realitate virtualã sã fie capabilede atari performanþe, ar trebui ca acel calculator sãreproducã sau mãcar sã simuleze satisfãcãtor unmetaagent, format din nenumãraþi agenþi. Modeleleacþiunilor acestora ar trebui sã fie neverbale ºiverbale, metaforice ºi logice, operând secvenþial sauglobal; sã memoreze cunoaºterea venitã pe toatecãile, nu doar pe cele ale instruirii externe sau alededucþiei logice. O bunã parte dintre agenþi ar trebuisã posede valori ºi scopuri proprii, astfel încât sãpoatã avea iniþiativã, deci sã existe intenþia de aefectua, cu de la sine putere, anumite acþiuni. Întreagenþi ar trebui sã se instituie relaþii de cooperare,competiþie ºi subordonare ierarhicã, în structuri curoluri particulare, despre care ºtim deocamdatã foartepuþin. Agenþii componenþi ar trebui sã poatã fi într-odinamicã permanentã, capabili sã se nascã, sãdisparã, sã se transforme, în funcþie de problemelecu care metaagentul se confruntã. Un astfel demetaagent ar trebui sã aibã ºi un mecanism de„cunoaºtere de sine”, prin care sã-ºi punã întrebãride tipul: de unde vine? cine este? cãtre ce seîndreaptã? ce ar vrea sã devinã?, întrebãri princare sã-ºi clãdeascã treptat o identitate proprie.

Aceste condiþii sunt necesare, dar, aproapesigur, nu ºi suficiente. Sperãm însã cã, în deceniileºi secolele care vin, ele ar putea, eventual, deschidecalea pentru a reproduce într-o realitate virtualã –prin tehnologii probabil mai avansate decât circuiteleelectronice – nu doar niºte indivizi, ci ºi fenomenelevoluntare: gândirea, creaþia, decizia responsabilã,conºtiinþa etc., aparþinând acestora.

Iar dacã vreodatã, într-un viitor îndepãrtat, urmaºiinoºtri vor fi izbutit sã construiascã echipamenteºi realitãþi virtuale capabile sã înmagazineze ºi sãreproducã într-un mod credibil conºtiinþa identitãþiiºi voinþa unor indivizi, fãrã îndoialã autorii acesteiperformanþe vor fi suficient de înþelepþi pentru a sãdiîn adâncul minþilor artificiale principiul cã omul esteCreatorul lor, cel care trebuie stimat ºi respectat.

Dar toate aceste raþionamente ne mai provoacãsã ne întrebãm dacã nu cumva o altã Inteligenþã,aflatã deasupra noastrã, ne-a luat-o înainte, demult,construind, fãrã ca noi sã fi bãgat de seamã, o astfelde realitate virtualã, populatã cu cópii ale oamenilor,chiar aici, în preajma Pãmântului... ªi dacã nu cumvaaceastã realitate virtualã poate explica o mulþimede fenomene stranii relatate prin mãrturii...

Vor sstãpâni rroboþii llumea?DDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Chiºinãu, ÎÎnchisoarea ccentralã

Chiºinãu, CCatedrala

Curtea de la Argeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 220146

Homo ssapiens

Cunoaºtere ººi ccredinþãGGhheeoorrgghhee SSÃÃSSÃÃRRMMAANN

„„RRaaþþiioonnaalliizzaarreeaa”” rreelliiggiieeii

La ccumpãna ddintre ssec. XXVII ººi ssec. XXVIII,raþionalismul – încurajat desigur de succeseleînregistrate în investigarea naturii – îºi face

simþitã prezenþa pânã ºi în considerarea bazelorreligiei. „Leibniz e convins din 1703-1704 cã orevoluþie culturalã se pregãteºte în Europa. Pentrua salva religia de naufragiu, ea trebuie fundamentatãpe raþiune, iar nu pe cartea revelaþiei: «Dacã religiaar depinde de Carte, scrie el, pierzându-se Cartea arfi ºi ea pierdutã, în caz cã nu se întemeiazã deloc peraþiune.»” ([1], p. 255) Marile descoperiri geograficeºi cãlãtoriile care le-au urmat, mijlocind contactulcu popoare ºi civilizaþii pânã atunci puþin sau deloccunoscute pentru europeni, dintre care unele lipsitede orice reprezentare a unui spirit transcendent,atotputernic ºi atotºtiutor, creator al Universului,îi fac pe unii sã punã la îndoialã, în bunã tradiþiecartezianã, ideea universalitãþii credinþei, argumentîn aparenþã de necontestat al existenþei luiDumnezeu. Strãdania de a-i combate pe adversariicredinþei cu argumente logice dã însã apã la moarãateismului, cãci „raþionalizarea” religiei riscãsã-i dizolve din interior însãºi structura: „Astfel,creºtinismul, în sec. XVIII, va fi ros din interiorde cãtre apãrãtorii sãi cei mai sinceri, creºtiniiraþionali, care îi datoreazã mult lui Leibniz.” (Idem)

Cazul tipic este cel al istoriei comparate, puseîn relaþie cu interpretarea criticã a Bibliei. Amamintit deja datarea „exactã” a Genezei de cãtreepiscopul Ussher; Jacques Bénigne Bossuet faceîn Discours sur l’Histoire universelle (1681) un pasmai departe, „calculând” anul Potopului, al construiriiTurnului lui Babel, al chemãrii lui Avraam, al celorZece Porunci º.a.m.d. „În curând existã tot atâteaopinii câþi cronologiºti: pãrintele Antonio Forestinumãra 70 de datãri ale creaþiei, între un minimumde 3740 ºi un maximum de 6984 î.Hr.” (Idem,p. 268) Mai grave sunt însã urmãrile exegezei critice:„Drama este cã apãrãtorii Bibliei, care se lanseazãîn studii erudite pentru a rãspunde atacurilor, nu facdecât sã furnizeze arme adversarilor lor. Huet, într-alui Demonstratio evangelica din 1678, care pretindesã aducã dovada faptelor, sprijinindu-se pe profeþiilelui Moise, atrage atenþia fãrã sã vrea asupraincoerenþelor Pentateuh-ului, despre care RichardSimon demonstreazã în acelaºi an cã nu poate fiopera marelui legislator: conþine numeroase citate,proverbe, turnúri ºi un stil care îi sunt cu multposterioare, fãrã a mai spune cã se aflã aicidescrierea detaliatã a funeraliilor sale.” (Idem,pp. 268, 269) „În 1692, Thomas Burnet atacã înArchaeologiae philosophicae cele scrise în Pentateuhºi demonstreazã imposibilitatea unor fenomeneprecum potopul universal: niciodatã n-ar putea sãcadã în 40 de zile destulã apã ca sã acopere munþiicei mai înalþi. Opunându-i lui Moise grafice, tabele ºiecuaþii, el provoacã furia cucernicilor.” (Idem, p. 270)Evident cã astfel de acte temerare nu rãmân fãrãurmãri: cartea lui Richard Simon Histoire critiquedu Vieux Testament e interzisã ºi aproape toate cele1.300 de exemplare sunt arse public; iar ThomasBurnet îºi pierde postul de capelan ºi secretar de

cabinet al regelui William III, din pricina protestelorstârnite de scrierile sale neortodoxe, în majoritatepuse la Index. Apãrãtorii credinþei au toate motivelesã intre în alertã: „Pentru o religie a Cãrþii, bazatã înîntregime pe o revelaþie înscrisã în istorie, nu existãagent de disoluþie mai puternic decât critica biblicãºi istoria care, explicând trecutul, îl desacralizeazãºi-l umanizeazã; arãtând cã Biblia se înºalã, cãevenimentele presupuse a fi supranaturale sunt înrealitate foarte omeneºti, ele dau o loviturã fatalãcreºtinismului. Nu mai e vorba de simple blasfemiisau de injurii gratuite, ca în sec. XVI, ci de fapte,din ce în ce mai greu de contestat, care îi aduc peapologeþi într-o situaþie defensivã tot mai delicatã.

Între 1690 ºi 1730 iniþiativa trece dintr-o tabãrãîn cealaltã. Progresul studiilor biblice ºi istoriceacþioneazã în favoarea deismului ºi, în curând,a ateismului.” (Idem) Uneori, acribia cu care suntexpuse argumentele ateiste, spre a fi combãtute,lasã loc îndoielii asupra intenþiilor reale; câte un autorse întâmplã chiar sã ia apãrarea necredincioºilor:„Este oare Bayle creºtin? Deist? Ateu? A puneîntrebarea înseamnã a arãta complexitatea unuipersonaj care, în Réponses aux questions d’unprovincial (1704-1706), îºi zice creºtin, respingândtotodatã imaterialitatea sufletului, liberul-arbitru,imortalitatea ºi providenþa, în numele ideilor clareºi raþionale. Curios creºtin, deci, care n-a încetatsã ia partea ateilor. […] Cornelio Fabro remarcã:«Se poate recunoaºte cã problema ateismului intrãcu Bayle în miezul gândirii moderne ºi îºi întreprindeopera subteranã de coroziune în sfera religiei ºia transcendenþei.» […] El [Bayle] dã ateismului odefiniþie foarte largã: pentru el, eºti ateu de îndatãce nu recunoºti intervenþia lui Dumnezeu în lume,de îndatã ce respingi providenþa, chiar dacã admiþi oexistenþã divinã – altfel spus, deismul ºi ateismul suntechivalente.” (Idem, pp. 271-272) Apãrãtor fervental libertãþii de conºtiinþã, dar socotindu-se credincios,Bayle pledeazã pentru toleranþã faþã de ceide altã credinþã, inclusiv faþã de atei.

La aantipodul FFranþei – unde, prin revocareaîn 1685 a Edictului din Nantes (prin careHenric IV acorda în 1598 libertate religioasã

ºi drepturi depline protestanþilor, ziºi hughenoþi),absolutismul regal al lui Ludovic XIV este dublat

de intoleranþa religioasã – Anglia ajunge spre sfârºitulsec. XVII þara cea mai liberalã a Europei: dupãMagna Charta Libertatum (nota a) ºi dupã HabeasCorpus Amendment Act (nota b), prin Bill of Rights(nota c) se impune o delimitare clarã între putereaexecutivã a regelui ºi puterea legislativã aparlamentului, marcând triumful dreptului asupraarbitrariului ºi samavolniciei. În aceastã atmosferãmai tolerantã, uzând de libertãþi garantate prin lege,dezbaterea privind religia ia amploare. „Aceastaatinge toate mediile, încât, în 1708 Jonathan Swiftajunge sã scrie: «Eu cred cã mulþimea, masapoporului din Anglia, se compune din liber-cugetãtori,adicã din necredincioºi autentici, în aceeaºi mãsurã

ca ºi elita.» […] La Londra, în apropierea Bursei,o stradã e supranumitã aleea ateilor (Atheistslane). Acolo se aflã taverna King’s Head, loc deîntâlnire al spiritelor tari.” (Idem, p. 274) E vremeaîn care îºi desfãºoarã activitatea Anthony Collins(nota d), teoretician al liberei cugetãri, ºi JohnToland, catolic convertit la protestantism, nevoitsã se refugieze la Londra dupã ce cartea saChristianity not Mysterious (1696) este arsã laDublin; adept al lui Spinoza, traducãtor al luiGiordano Bruno, autor a peste o sutã de scrieri,el este primul care foloseºte cuvântul panteism(în Pantheisticon, 1720). ªi tot acum îl întâlnimaici pe un „mare adversar al ateismului din sec.XVIII, George Berkeley, ale cãrui ºapte dialoguridin Alciphron, în 1732, au ca scop sã se opunã«liber-cugetãtorilor sub unghiurile variate ale

ateului, libertinului, entuziastului, dezabuzatului,criticului, metafizicianului, fatalistului ºi scepticului.»[…] Cartea lui Berkeley, scrisã la sfârºitul celeide a doua crize a conºtiinþei europene, este, fãrãîndoialã, cea mai bunã expunere a problemelorpuse în acel moment de ateism, cãruia îi prezintã înmanierã inteligentã toate argumentele. Într-o manierãchiar prea favorabilã, dupã gustul apãrãtorilor religiei,care-l acuzã pe Berkeley cã ar fi un sceptic, unnovator, un deist, ba chiar un ateu.” (Idem, pp. 279,280) Dar, dacã pânã ºi cartea unui viitor episcopanglican, conceputã ºi scrisã în mod declarat sprea-i combate pe liber-cugetãtori, ajunge a fi suspectatãde simpatii ateiste, ce s-ar mai putea spune despreo scriere care atacã frontal ºi fãrã menajamentereligia în toate aspectele ei? O asemenea scriererevoluþionarã, încredinþatã posteritãþii în chipde testament, e datã la ivealã în anul 1729.

Notea. „Marea Cartã a Libertãþilor”, adoptatã în Anglia

la 1215, îngrãdeºte puterea regalã ºi garanteazãunele drepturi cetãþeneºti.

b. Lege din 1679, prin care se reglementeazãdreptul regelui Angliei de a emite ordine de arestare(ordine care începeau cu cuvintele habeas corpus),înlãturându-se practica arbitrarã ºi abuzivã de pânãatunci.

c. „Declaraþia drepturilor”, din 1689, stabileºtedrepturile Parlamentului Englez în raport cu celeale regelui.

d. Autor printre altele al scrierii A Discours ofFreethinking (Discurs despre libertatea de gândire,1713).

Reluãm îîn ccontinuare ddouã ssecþiuni ddin ccartea Cunoaºtere ººi ccredinþã, llecturiparalele, în ccurs dde aapariþie lla EEditura NNemira. AAutorul, GGheorghe SSãsãrman(n. 11941, BBucureºti, îîntr-oo ffamilie ggreco-ccatolicã rrefugiatã ddin AArdealul dde NNord)este uun sscriitor rromân, sstabilit îîn GGermania ddin 11983. UUrmeazã ccursurileInstitutului dde AArhitecturã „„Ion MMincu” ddin BBucureºti; ddupã aabsolvire ((1965)se aangajeazã lla zziarul Scânteia, lla rrubrica dde aarhitecturã ººi uurbanism, iiar ddin1974 rrãspunde lla rrevista Contemporanul de ppagina dde ººtiinþã. DDoctor îîn tteoriaarhitecturii ((1978). ÎÎn 11983 sse sstabileºte lla MMünchen, uunde sse rrecalificã ººilucreazã aapoi cca iinformatician ppânã lla ppensionare ((2006). ÎÎntre 22005 ººi 22010este ddirector ººi eeditor aal rrevistei Apoziþia (serie nnouã) ddin MMünchen.

Dintre ccãrþile ppublicate: Oracolul (1969, ppovestiri), Cuadratura ccercului (1975,prozã ffantasticã, eediþii uulterioare, nnecenzurate, ttraduceri îîn ffrancezã, sspaniolã,englezã), Himera, ppovestiri ººi nnuvele (1979), 2000 (1982, rroman), Cupa dde ccucutã

(1994, rroman), Sud ccontra NNord (2001, rroman), Vedenii(2007, ppovestiri ffantastice), Nemaipomenitele aaventuriale llui AAnton RRetegan ººi aale ddosarului ssãu (2011, rroman),Între ooglinzi pparalele (2009, eeseuri), Funcþiune, sspaþiu,arhitecturã (1979, eeseu, tteza dde ddoctorat), Gândireaesteticã îîn aarhitectura rromâneascã (1983, aantologie),Estetica AArhitecturii (în ttratatul Estetica, EEditura AAcademiei,Bucureºti 11983). AA sscris ººi ii ss-aau jjucat ppiese dde tteatru, aa pprimit mmai mmulte ppremiiliterare. MMembru aal UUniunii AArhitecþilor ddin RRomânia ((1966-11983), UUniuniiScriitorilor ddin RRomânia ((din 11978), AAsociaþiei SScriitorilor RRomâni ººi GGermanidin BBavaria ((din 11998), UUniunii ZZiariºtilor PProfesioniºti ((din 22006), LLigii AAsociaþiilorRomâno-GGermane ddin GGermania ((fondator, ppreºedinte 22002-22004, ppreºedintede oonoare ddin 22004) eetc. ((Wikipedia)

Catedrala ddin BBãlþi

Curtea de la Argeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 22014 7

Homo ssapiensTTeessttaammeennttuull aabbaatteelluuii MMeesslliieerr

Autorul aacestui aautentic mmanifest ateist esteabatele Jean Meslier, timp de patru deceniipreot în satul Étrépigny (departamentul

Ardennes, regiunea Champagne-Ardenne), undese face remarcat prin atitudinea criticã, prezentãºi în predicile sale, la adresa maltratãrii sãtenilorde cãtre seniorul locului, Antoine de Tou(il)ly.Dupã o primã mustrare, în 1716, ºi dupã o nouãadmonestare, mult mai categoricã, din parteaaceluiaºi arhiepiscop de Reims, François de Mailly,preotul renunþã la filipicele lui, alegând o altã calede a-ºi manifesta revolta: el redacteazã în secret untext de peste o mie de pagini, în care, tot sub formaunor predici, îºi expune pe larg, cu argumente, criticanimicitoare privind religia în general ºi creºtinismulîn special, biserica ºi slujitorii ei, ca ºi nedreptãþilesociale generate de întreaga ierarhiefeudalã, în frunte cu regele. La moarteaparohului este gãsit manuscrisul, copiatde el în trei exemplare. Titlul vorbeºtede la sine: Memoriu privind gândurileºi sentimentele lui Jean Meslier, preot,paroh din Étrépigny ºi Balaives, despreo parte dintre erorile ºi abuzurileconducerii ºi guvernãrii oamenilor, undese vãd demonstraþii clare ºi evidente alevanitãþii ºi falsitãþii tuturor divinitãþilor ºituturor religiilor lumii, spre a fi adresateenoriaºilor sãi dupã moartea lui ºi pentrua le servi de mãrturie a adevãrului, lorºi tuturor semenilor lor. Perfect conºtientde efectul incendiar al unei asemeneadepoziþii din partea unui slujitor albisericii, precum ºi de riscul pe careºi l-ar fi asumat dacã ar fi publicatmanuscrisul, el mãrturiseºte: „Am fostde sute ºi sute de ori pe punctul dea lãsa sã-mi izbucneascã indignarea,aproape nemaiputându-mi ascunde, înaceste ocazii, resentimentele, nici sã-mistãpânesc indignarea. Am reuºit totuºisã mi-o stãpânesc ºi mã voi strãdui sã mi-ostãpânesc pânã la capãtul zilelor mele, nevoindsã mã expun în timpul vieþii indignãrii preoþilor, nicicruzimii tiranilor, care n-ar gãsi nicicum, dupã cumli s-ar pãrea, suplicii îndeajuns de crunte pentrua pedepsi o astfel de pretinsã îndrãznealã.” (Idem,p. 302) Act temerar, calificat de Michel Onfray drept„miracol”, iar autorul drept „sfânt, erou ºi martir alcauzei atee”: „Pentru prima oarã în istoria ideilor, unfilosof – când se va recunoaºte? – consacrã o lucrarechestiunii ateismului: el îl profeseazã, îl probeazã, îldemonstreazã, argumenteazã, citeazã, împãrtãºeºtedin lecturile sale, reflecþiile sale, dar se sprijinãîn egalã mãsurã pe comentariile sale asupra lumiireale. […] Istoria ateismului autentic începe…” [2]

Spre ddeosebire dde aalte sscrieri care, fiind puseîn circulaþie de autorii lor încã în timpul vieþii,fie ºi anonim, se limiteazã din acest motiv la

o formulare aluzivã, disimulatã, a ideilor neortodoxe,într-un context menit sã le atenueze virulenþa, sau încel mai bun caz la prezentarea lor drept teze eronate,de combãtut, Memoriul lui Meslier le expune deschis– de dincolo de mormânt, fãrã sã-i mai pese deconsecinþe: „Sã facã preoþii, sã facã predicatoriidin corpul meu tot ce vor vrea; sã-l sfâºie, sã-l taieîn bucãþi, sã-l frigã sau sã-l toace, ba sã-l ºi mãnâncedacã vor, cu ce sos vor dori, eu nu-mi fac nicio grijã;pentru ei voi fi cu totul intangibil, nimic nu va maifi în stare sã mã înfricoºeze.” ([1], p. 299) Iar furialor, ce-i drept neputincioasã, e fãrã nicio îndoialãde aºteptat, cãci conþinutul manuscrisului întreceîn cutezanþã tot ce s-a mai scris pe aceastã temã;iatã cum îl rezumã Georges Minois: „Lucrarea estedivizatã în opt pãrþi, fiecare dintre ele constituindo «probã a vanitãþii ºi a falsitãþii religiilor»: 1. Ele nusunt decât invenþii ale oamenilor. 2. Evlavia, «credinþãoarbã», e un izvor de erori, de iluzii ºi de imposturi.3. Falsitatea «pretinselor viziuni ºi revelaþii divine».4. «Vanitatea ºi falsitatea pretinselor profeþiiale Vechiului Testament». 5. Erori ale doctrineiºi ale moralei religiei creºtine. 6. Religia creºtinãautorizeazã abuzurile ºi tirania celor mari.

7. Falsitatea «pretinsei existenþe a zeilor».8. Falsitatea ideii spiritualitãþii ºi nemuririi sufletului.”(Idem, p. 287) ªi iatã cum îl rezumã Friedrich Hagen:„Prima parte, exegeticã, este un atac violent la crezulcreºtin. Meslier verificã forma primarã ºi traducereafiecãrei fraze a Bibliei, [...] noteazã numeroaselecontradicþii ºi refuzã orice interpretare pãrtinitoare,orice tãlmãcire simbolicã. [...] În partea a treia,filosoficã, Meslier dã gata învãþãtura creaþieiºi ideea unei «fiinþe supreme» contradictoriiºi de nerecunoscut. În ideea dumnezeirii el nuvede nici mãcar – ca Nietzsche ºi Sartre, mai târziu– o proiecþie a imaginii ideale a împlinirii de sinea omului. Nu, el respinge fãrã ocol orice religie ºicu aceasta orice dumnezeu. [...] El nimiceºte ideeadumnezeirii ºi o combate prin prezentarea materieica întindere nesfârºitã în spaþiu ºi timp.” [3] Cu unasemenea program, consecvent ateist ºi materialist,autorul ar fi ajuns desigur pe rug sau pe eºafod, ca

mulþi alþii înainte ºi în urmã-i.„Meslier predã mesajulsãu «Secolului Luminilor»,marii epoci eroice a libereicugetãri. Dar ºi acum se maiimpune prudenþã. Protestanþiimai sunt încã urmãriþicu cruzime. În 1724 suntcondamnaþi credincioºiireformaþi la galere, iarpredicatorul lor – la moarte.[…] Între 1743 ºi 1770 suntspânzuraþi în Franþa optpastori protestanþi, deoarecenu-ºi abjurã convingereaproprie în credinþa creºtinã.Pentru autorii ºi editorii de

scrieri împotriva religieiºi a bisericii, un edictregal din 1757 prevedepedeapsa cu moartea.[…] Chevalier de laBarre (nota a) esteacuzat fãrã dovezi, în1766, de a fi deterioratun crucifix, a nu fisalutat o procesiuneºi a fi cititit Dicþionarulfilosofic al lui Voltaire.Îi e smulsã limbaºi retezatã mânadreaptã, înainte dea fi decapitat.” (Idem)Dotat cu o vie inteligenþã speculativã, fãrã a fi unerudit în adevãratul sens al cuvântului, parohul dinÉtrépigny nu-ºi întemeiazã demersul critic doar pecunoºtinþele de teologie ºi filosofie dobândite în aniide seminar, pe studiul Bibliei ºi al Pãrinþilor Bisericii;printre sursele lui se numãrã ºi autori ca TitusLivius, Seneca, Tacit, Montaigne, Vanini, Descartes,Rabelais, Pascal, Malebranche, Fénelon – ultimuloferindu-i cu Démonstration de l’existence de Dieuun binevenit partener advers pentru o prezentareeclatantã de teze ateiste. „Fénelon utiliza în acelaºitimp argumentele cosmologice, pe cele referitoarela frumuseþea naturii ºi probele logice.

Meslier a citit aceastã carte cu pasiune ºi s-a gãsitla el un exemplar acoperit cu adnotãri, din care elavea fãrã îndoialã intenþia sã facã un Anti-Fénelon.Probabil cã a lucrat la Memoriul sãu paralel cu notelela Fénelon.” ([1], p. 289) Deºi scrierea abateluiMeslier avea sã fie tipãritã integral abia în 1864la Amsterdam, influenþa asupra cugetãtorilor dinsec. XVIII este considerabilã, cãci manuscrisul circulãclandestin, copiat în întregime sau doar pe porþiuni,menþionat, citat, compilat sau chiar denaturat. Faptulde-a dreptul uimitor cã cele trei exemplare aleoriginalului nu sunt distruse, ci pãstrate – în vremeaîn care arderea unor cãrþi mult mai inofensive e laordinea zilei – dovedeºte cã scrierea are totuºi darul

sã-i fascineze pânã ºi pe cei mai înverºunaþi strãjeriai credinþei; s-ar putea spune cã faimoasa replicãa Diavolului din romanul Maestrul ºi Margareta deBulgakov, „manuscrisele nu ard” (nota b), aici îºi areadevãrata obârºie. În 1734, copii ale Memoriului sevând la Paris pe sub mânã, pe zece ludovici de aur;prin 1740 existã cam o sutã de copii; La Mettriemenþioneazã scrierea în 1748. „Frederic cel Mareare o copie în biblioteca sa. Toatã Europa cunoaºte[Memoriul]. Milord Keith îi oferã lui Rousseau sã-itrimitã acea «scriere a unui paroh din Champagnedespre care se vorbeºte atât de mult». Grimmconstatã în 1762 cã toþi «curioºii» au câte o copie;aceasta s-a adeverit pentru preºedintele Lamoignon,preºedintele Bouhier, din Dijon, contele de Caylus,mareºalul de Noailles, moºtenitorii cardinalului deFleury. În 1764, Van Swicken, ataºat al ambasadeiAustriei la Paris, scrie cã unul dintre prietenii sãiîncearcã sã vândã o copie pentru 50 de ducaþi.”(Idem, p. 304) Voltaire nu numai cã deþine ºi elo copie, ci el se referã la parohul din Étrépignyîn numeroase scrisori („Am dorinþa creºtinã caTestamentul preotului Meslier sã se înmulþeascãprecum cele cinci pâini ºi sã hrãneascã sufletele acinci mii.” (Nota c) „«Cred cã nimic nu poate fi mai deefect decât testamentul unui preot care îi cere iertarelui Dumnezeu pentru a-i fi înºelat pe oameni», îi scrieel lui Damilaville în 1762.” (Idem, p. 305)) ºi îi dedicão carte, Extrait des sentiments de Jean Meslier,cu o largã difuzare europeanã. „Aceastã micã lucrareeste în realitate o veritabilã trãdare a textului original,amputat de ultimele trei dovezi ºi prezentat ca scrieredeistã”; „[Voltaire] a cugetat aproape douãzeci de aniînainte de a pune în circulaþie Extrait-ul sãu, cãruianu-i va recunoaºte niciodatã paternitatea, dar ale

cãrui merite le laudã tuturor corespondenþilorsãi. Cãci adevãratul Meslier e mult preapericulos cu ateismul sãu materialist. Meslier-uldeist al lui Voltaire se vinde bine: dupã ºaseluni, mai trebuie scos un tiraj.” (Idem)

Alþi ffilosofi aai vvremii – Diderot, Helvétius,D’Alembert, La Mettrie, Naigeon,D’Holbach – cunosc ºi ei direct de la

sursã Memoriul lui Meslier. Baronul D’Holbach,ateu ºi materialist convins, publicã Le bon sensdu Curé Jean Meslier suivi de son testament,unde sunt reluate, în formulare proprie, ºipasajele eliminate de Voltaire. Aºa se facecã un text care ar fi putut sã rãmânã dispãrutpe vecie, ajunge în cele din urmã, inspirându-ipe corifeii Iluminismului, sã facã celebrunumele acestui precursor în sutanã al VeaculuiLuminilor ºi sã contribuie la declanºareaRevoluþiei Franceze. Prea radical chiar ºipentru gustul iacobinilor, mai curând înclinaþispre deism, Jean Meslier nu va fi totuºi onoratprintr-o statuie în Templul Raþiunii: propunerealui Anacharsis Cloots este respinsã la 17

noiembrie 1793 în Convenþia Naþionalã, de teamãcã… „propaganda ateistã susþinutã de hebertiºti(nota d) ar putea duce la dezertarea maselorþãrãneºti de la cauza revoluþiei.”

Notea. Dupã decapitare, e ars pe rug împreunã

cu exemplarul din Dictionnaire philosophique gãsitla domiciliul sãu.

b. Replicã profeticã: rãmas în manuscris, romanuleste publicat la Moscova abia în 1966, în anii„dezgheþului”.

c. Scrisoare din 1762, citatã în Hagen (1975);Voltaire trimite aici la Înmulþirea Pâinilor (Matei, XIV,13-21).

d. În timpul Revoluþiei Franceze, grup radical,numit ºi „exageraþii”, alcãtuit în principal din membriai Clubului Cordelierilor, dar avându-l ca fruntaºpe Jacques-René Hébert, de la care le vine numele.

Bibliografie1. Georges Minois (1998): Histoire de l’athéisme.

Paris: Fayard.2. Michel Onfray (2005): Traité d’athéologie.

Physique de la métaphysique. Paris: Grasset &Fasquelle.

3. Friedrich Hagen (1975): Jean Meslier oder einAtheist im Priesterrock. În: http://www.bfgbayern.de/ethik/Personen/Meslier.htm (13.07.2011).

Vâlcov, BBiserica oortodoxã

Mareºalul AAntonescu lla CChiºinãu, 11943

Brâncoveanu 3300

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 2201488

CCuullttuurraa bbrrâânnccoovveenneeaassccãã îînn ssppaaþþiiuull aarrggeeººeeaannªªccoollii ddoommnneeººttii

Gherrghina MMIHÃESCU

Odimensiuneimportantã a culturiibrâncoveneºti,

manifestare de vârf aumanismului românesc, esterevitalizarea învãþãmântului,cu precãdere a învãþãmântuluiîn limba românã.

Unul dintre centreletradiþionale ale învãþãmântuluiromânesc îl constituie oraºulCâmpulung-Muscel. În timpce alte douã importante ºcolidin Þara Româneascã, ceade la Sfântul Gheorghe Vechidin Bucureºti (1) ºi cea de laTârgoviºte (2), care existaupe la jumãtatea veaculuial XVI-lea, erau ºcolislavo-române, ªcoala de laCâmpulung-Muscel era primaºcoalã domneascã în careaccentul s-a pus pe învãþãturi predate în limbaromânã. Ea a fost înfiinþatã din iniþiativa lui RaduNãsturel, fiul lui Udriºte Nãsturel, în 1669, dar, prinhrisoavele din 1669 ºi 1670 ale lui Antonie Vodã dinPopeºti, se organizeazã ca ºcoalã domneascã pusãsub oblãduirea mitropolitului.Astfel, dintru început, ºcoalaeste înzestratã cu local, cuvenituri sigure, cu dascãlivestiþi. Localul ºcolii dispuneade sãli pentru învãþãturã ºiinternat pentru cei veniþi dinalte locuri. Prin hrisovul din 10mai 1669, domnul þãrii acordãºcolii jumãtate din venitul vãmiidomneºti de la Rucãr ºiDragoslavele; venitul estedestinat pentru plata dascãlilorºi pentru hrana copiilor. Prinhrisovul din 28 martie 1670,se hotãrãºte ca ispravnic ºi conducãtor ºi purtãtorde grijã mitropolitul þãrii (3).

Din documentele de mai sus reiese, deasemenea, cã ºcoala era înfiinþatã „sã fie cu putinþãºi bogaþilor, ºi sãracilor” (hrisovul din 10 mai 1669),precum ºi cã era un fel de ºcoalã centralã, destinatãa fi „de bunã învãþãturã locuitorilor þãrii” (hrisovuldin 28 martie 1670).

ªcoala Domneascã de la Câmpulung-Muscelpregãtea scriitori de documente, copiºti demanuscrise, slujitori ai vãmilor (notãm cã nu departede Câmpulung-Muscel se afla unul dintre cele maiimportante puncte de vamã ale Þãrii Româneºti,vama de la Rucãr ºi Dragoslavele), plãieºi (numaischela Rucãrului subordona plãieºi din 12 satemuscelene, care aveau nevoie sã ºtie carte pentruvehicularea poruncilor domneºti), slujbaºi aiCancelariei administraþiei oraºului, grãmãtici ºilogofeþi ai satelor, care, la rândul lor, i-au învãþatpe alþii meºteºugul scrierii ºi citirii în limba românã.

Printre îînvãþãturile îîn llimba rromânã de laªcoala Domneascã din Câmpulung aflatãpe lângã Biserica Domneascã din localitate,

cântãrile religioase constituiau obiect de studiu pentruºcolarii care învãþau aici. Acest lucru trebuie legatºi de introducerea în bisericã a cântãrii religioase înlimba românã în timpul lui Constantin Brâncoveanu.Un moment important în evoluþia muzicii religioaseîn limba românã îl constituie apariþia volumuluuiPsaltichia româneascã (1713), manuscris careconþinea cântãri ale tuturor slujbelor bisericeºti,care asimilau nu numai graiul popular, ci ºielemente melodice ale muzicii populare.

Tot ca învãþãmânt de specialitate poate

fi considerat la ªcoala Domneascãdin Câmpulung ºi învãþarea„meºteºugului zugrãviei”. Aicitrebuie sã-ºi fi fãcut ucenicia PârvuMutu zugravul, care avea sã devinãcreatorul unei ºcoli de picturã laBucureºti, la începutul secoluluial XVIII-lea, ºi unul dintre ceimai importanþi pictori din epocabrâncoveneascã. Atunci când pictaBiserica Sf. Gheorghe Nou dinBucureºti, se semna „dascãlulPârvu Mutu zugravul” (subl. n.) (4).

Câmpulungul a însemnatun centru de iradiere în zonaMuscelului a ºtiinþei de carteromâneascã. Astfel, în satul Mãþãu,primele însemnãri ale ºtiinþei decarte ºi ale scrisului dateazã încãdin vremea lui Matei Basarab,fiind menþionaþi în documenteRadu Jumarã din Suslãneºti, Matei

pârcãlabul, „om cu ºtiinþã de carte ºi cap satuluiMãþãu”, iar cãtre sfârºitul secolului al XVII-lea, deci întimpul lui Constantin Brâncoveanu, aproape în fiecarefamilie de moºnean se gãseºte câte un „scriitor”de documente sau un ºtiutor de carte cãruia

i se încredinþau,spre pãstrare,documenteleconþinând drepturilemoºului din caredescindeau (5).

Nevoile createde serviciile vãmiidomneºti de la

Rucãr au reclamat, deasemenea, înfiinþarea aicia unei ºcoli. Certitudineaexistenþei la Rucãr a unei ºcolieste susþinutã nu numai denumãrul mare de documenteredactate în incinta schelei dediferiþi „scriitori” (în 1691 suntmenþionaþi Stanciu logofãt ºi Lãudat diac), cât maiales menþiunea atestatã pe un miscelaneu teologic„Teofil grãmãtic ot Rucãr (1702)”. Cã Teofil se gãseade mai mult timp la Rucãr se dovedeºte ºi prin faptulcã în 1700 el menþioneazã cã terminase de scris aicio carte, un Parimiar de 265 de file. Este semnificativfaptul cã Teofil grãmãticul, „nepotul popii Stanciului”,venise din Rucãrul Fãgãraºului în a doua jumãtatea secolului al XVII-lea, dupã ce învãþase carteromâneascã în Transilvania, când dascãlii de dincolode munþi vor fi beneficiat de ideile reformatoareale pedagogului ceh J.J. Comenius, care a activatîn principatul Transilvaniei între 1650-1654 ºi carea rãspândit doctrina pedagogicã a învãþãmântuluiîn limba maternã, precum ºi a unui învãþãmântla care sã aibã acces nu numai copiii celor bogaþi,ci ºi ai celor sãraci (6).

Obogatã aactivitate în copierea de manuscrisevoluminoase se desfãºura ºi pe lângãunele mãnãstiri. Sunt menþionaþi, în acest

sens, Pãdure grãmãtic de la Mãnãstirea Curtea deArgeº, Necula grãmãtic la Mãnãstirea Trivalea dinPiteºti, Daniil (1688) ºi Ianache (1700) la MãnãstireaCâmpulung etc. (7) Un Mineiu din 1698 se aflã înmica bibliotecã a Mãnãstirii Nãmãieºti–Muscel (8).

O altã ªcoalã domneascã funcþiona la Piteºti,

pe lângã Biserica DomneascãSfântul Gheorghe, ctitoriea voievodului Constantinªerban (1656-1658). Esteprobabil cã la început sãfi funcþionat ca ºcoalãparticularã. Cu timpul, ea a fost decretatã ºcoalãdomneascã, titulaturã justificatã ºi de aºezarea eipe lângã o ctitorie domneascã. Atestarea acesteiºcoli în jurul anului 1700 se face potrivit unordocumente din 1753 ºi 1764, care vorbesc despreun „Ianache, biv vãtaf de copii” ºi despre un „Ioanvãtaful”. Primul document este o scrisoare demãrturisire a Anicãi, vãduva rãposatului Martin Buligadin Piteºti. Ea aduce mãrturie cã Martin, care a muritfãrã sã-ºi facã testamentul, ar fi zis cã-i face pãrtaºila moºtenirea lui pe Anica ºi pe Ianache, biv vãtafde copii. Documentul lasã sã se înþeleagã cã la 1753Ianache este un „biv” (fost) vãtaf, deci cã slujba arfi avut-o cel puþin cu câteva decenii mai înainte (9).

Documentele din 1764 îl menþioneazã pe „Ioanvãtaful ot ºcoala nouã domneascã ot Sfete GheorgheVechi”. Este o însemnare pe un Penticostarianaparþinând Bisericii Sf. Ioan din Piteºti (10).

Cum noþiunea de „vãtaf” presupune o organizarea ºcolii ºi, desigur, o istorie a ei, putem sã admitem înlumina acestor documente existenþa ªcolii Domneºtide la Piteºti la începutul secolului al XVIII-lea.

Note1) ªcoala de limbã slavonã ºi românã de la

Sfântul Gheorghe Vechi din Bucureºti, ziditã în zilelerãposatului Grigore Ghica, potrivit unei anafore dela 7 martie 1803, s-a bucurat de atenþie din parteadomniei, fiind deci ºcoalã domneascã, menþionatã ºiîn zilele rãposatului spre fericire ªerban-vodã. Cãtre

sfârºitul secoluluial XVII-lea suntmenþionaþi cadascãli ai ºcoliiStaicu ºiDamaschin, viitorulepiscop alRâmnicului, carepe la 1696 eradascãl al copiilorstolniculuiConstantinCantacuzino.

2) ªcoala slavo-românã de laTârgoviºte este

cunoscutã din însemnãrile misionarului catolic Bacsic(1640), care spune într-un raport cãtre superioriisãi cã tinerii care terminau studiul limbii slavonela Târgoviºte mergeau apoi în Transilvania pentrustudiul limbii latine. Din 1667, alãturi de limbaslavonã, se predau în ºcoalã învãþãturi în limbaromânã.

3) ªtefan Pascu (coord.), Istoria învãþãmântuluidin România, vol. I (de la origini pânã la 1821),Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1983.

4) Ibidem; vezi ºi Teodora Voinescu, Pârvu Mutuzugravul, Editura Meridiane, Bucureºti, 1968.

5) Ion ªucu, Documentele comunei Mãþãu Muscel-Argeº, partea I (1558-1810), manuscris dactilografiataflat în colecþia Muzeului Câmpulung, secþia comuneiMioarele-Mãþãu, Introducere, f.p.

6) Gheorghe Pârnuþã, Rucãr, monografiesociologicã, Bucureºti, 1972, pp. 234-235.

7) ªtefan Pascu, op. cit., p. 145.8) C. Bilciurescu, Mãnãstirile ºi bisericile din

România, cu mici notiþe istorice ºi gravuri, Bucureºti,1890, p. 163.

9) M.M. Braniºte, Câteva ºtiri despre ºcoliledin oraºul Piteºti înfiinþate pe lângã biserici, înaintede Regulamentul Organic, în Mitropolia Olteniei,anul XVII, nr. 3-4, 1965, pp. 175-177.

10) C. Dumitrescu, E. Rãcilã, Din istoriculînvãþãmântului în oraºul Piteºti, în Studii ºicomunicãri, Muzeul Piteºti, nr. 2, 1969, p. 139.

Chiºinãu, GGimnaziul dde BBãieþi

Chiºinãu, GGimnaziul dde FFete

Altarul iinimii

Curtea de la Argeºº

Anul VV Nr. 44 ((41) Aprilie 22014 9

Pentru aavva MMoise,discernãmântul(discretio) este

virtutea virtuþilor, nu în sensulcã ar fi cea mai de preþ, ci însensul cã ea susþine întregedificiul formãrii spirituale.

Altfel spus, discernãmântul îl transformã pe creºtindintr-un amator plin numai de bune intenþii, într-unprofesionist capabil sã-ºi evalueze intenþiile în funcþiede posibilitãþi ºi de anturaj. Interesantã este legãturaetimologicã între „discernãmânt”, „discreþie” ºi ideeade „cerc” (inclusiv „cearcãn”). „Discernãmânt” provinedintr-un compus al verbului cerno-, cernere, „acerne”, dar ºi „a încercui”. Decantarea, alegerea carese opereazã prin discernere presupune „încercuirea”,adicã izolarea anumitor elemente dintr-o masãamorfã. Mintea încercuieºte aceste elemente,socotite esenþiale sau care se dovedesc, prin anumitecalitãþi intrinseci, esenþiale. Intelectul funcþioneazã caun reflector spiritual al cãrui cerc luminos selecteazãceea ce se cuvine scos în evidenþã. Acest procesimplicã ºi „discreþie”, în sensul recent al termenului,adicã, rezervã, cântãrire minuþioasã, lipsã deostentaþie. Englezescul discretion pãstreazã nuanþaetimologicã primã („discernãmânt”), în vreme cefrancezul discrétion sau românescul „discreþie”s-au îndepãrtat semantic. Latinescul discretio,aºa cum apare ºi în Convorbirile lui Ioan Casian,presupune ambele semnificaþii: discernãmânt ºidiscreþie. Cine a pornit pe calea desãvârºirii spiritualenu poate rezista pânã la capãt dacã nu posedãvirtutea discernãmântului, care, în esenþã, constãîn recunoaºterea umilã a neputinþei de a te mântuisingur, prin voinþã proprie, printr-un programautostabilit. Pe scurt, discernãmânt înseamnã aaccepta o cãlãuzã, un pãrinte duhovnicesc, în mâinilecãruia sã-þi pui sufletul pentru o vreme. Avva Moiseciteazã un numãr de asceþi celebri care au cãzut laun moment dat din pricina faptului cã n-au fãcut apella experienþa unor duhovnici încercaþi, altfel spus,au aºezat propria lor încãpãþânare înaintea tradiþiei.

Generaþia lui Ioan Casian este printre primele careconºtientizeazã ideea de tradiþie, vãzând în Pãrinþiiasceþi din pustia egipteanã o garanþie pentru viaregia, „calea regalã” a exerciþiilor spirituale. Maimulte pasaje din Convorbiri (II,2,4; II,5,2 etc.) propuno definiþie a discernãmântului, plecând de la douãelemente: smerenie ºi recurs la tradiþie, la modele

verificate. Eºecurile unor cãlugãri se datoreazãfaptului cã ei n-au ºtiut sã se menþinã pe aceastã„cale regalã”, de mijloc, între o „dreaptã”hiperasceticã ºi o „stângã” laxistã. „Nu poate fi gãsitão altã cauzã a cãderii (lapsus) lor decât faptul cã,nefiind formaþi de cãtre Bãtrâni, n-au putut dobândiaceastã virtute, a discernãmântului (rationemdiscretionis), care, þinându-se mereu la egalãdepãrtare de extreme, îl învaþã pe monah sã meargãpe calea regalã ºi nu-i îngãduie s-o ia nici la dreapta,adicã, printr-un exces dezel (feruoris excessu) sãdepãºeascã, în chipprostesc, mãsura uneiabstinenþe rezonabile(iustae continentiae),nici la stânga, amãgit de[ispita] relaxãrii, sã lunecespre vicii, altfel spus, subpretextul cã ar avea grijãde trup, îºi înmoaieduhul” (II,2,4).

Vanitateasubmineazãdiscernãmântul.

Vanitosul nu acceptãlecþii, îºi fixeazã sing