c curtea de la argeº

Horia Bãdescu: Poezie, umanism, românitateGen. Mihail Orzeaþã: Forþa de impact a imaginiiCristian Bãdiliþã: Evanghelia dupã Luca.

Parabola fiului risipitor sau a tatãlui iubitor?Theodor Codreanu: Mihai Cimpoi ºi demiurgia

lui Constantin StereAcad. Mihai Cimpoi: Victor Teleucã, lirosofulRaia Rogac: Acad. Solomon Marcus:

Trãiesc acum miracolul recunoaºterii mele...Lucian Costache: Aniversare, acad. Dumitru

Radu Popescu, 80Monica Duºan: Sacrificiul –– romanul Marii UniriMarie-Jeanne Vasiloiu: Un mare arhitect:

Ion D. BerindeyFlorian Copcea: Poetica unui romantic

modernist: Ioan BabaIon Pãtraºcu: Shiraz, strãvechi

oraº persanPaula Romanescu: Pãpuºa ––

cuminte-nsoþitoareDan D. Farcaº: Marile extincþii

Ne pplac aaniversãrile –– ººi ccredcã ee bbine ssã nne pplacã. SSuntmomente dde bbilanþ, dde

rememorare aa ddrumului, dde rreîncãrcareºi rreajustare aa pproiectelor, dde îîntâlnirecu ccei aapropiaþi, ccu ccolaboratorii, ddeîntãrire aa ccomunitãþii. ÎÎn cculturã ((cade oobicei, iinclud ººtiinþa), ccomunitãþilesunt iimportante, îîntr-uun aanumit ssensºi îîntr-oo aanumitã mmãsurã, ssunt ccaleºi sscop, ddeopotrivã. AAniversãrile ddauºi oo mmai bbunã pperspectivã ttemporalã,simplificând ccalendarele pprin jjalonare.

Revista aaniverseazã ccinci aani ddela aapariþia pprimului nnumãr ((decembrie2010), CClubul IIubitorilor dde CCulturãdin CCurtea dde AArgeº, pprescurtat CCIC,redenumit dde oo vvreme CCIC–Clubul rrevisteiCurtea dde lla AArgeº, îîmplineºte, ttot îînacest ddecembrie, zzece aani dde lla îînfiinþare.Revista ss-aa nnãscut îîn ppreajma CClubului,acesta aa rrevenit lla rrevistã, îînchizândcercul.

Puþini aani, ddacã nne rraportãm lla aalte„întreprinderi cculturale” ((cinstire llor!),mai dde aaproape ssau mmai dde ddeparte,douã mmici eeternitãþi ddacã pprivim îîn uurmã.În ttimp cce CClubul ss-aa nnãscut ooarecum ddela ssine, pplecând dde lla oobservaþia/sloganul„Oraºul ppoate, ooraºul mmeritã” ((þin lla ffelde mmult lla ccelelalte ssloganuri aale CCIC ––„Cu sseninãtate. FFãrã ppoliticã. VVine ccinevrea, rrãmâne ccui îîi pplace.”, aadaug ººi„O zzi ffãrã mmuzicã ee oo zzi ppierdutã.” ––le rrepet, ppentru ccã mmeritã iinvocateºi îîn aalte ccontexte; dde-aar rrãmâne nnumaiele îîn aamintirea pparticipanþilor ººi CClubulºi-aa aacoperit mmenirea), ppornirea uuneireviste llunare dde cculturã aa ffost ootemeritate, lla vvremea nnoastrã ((pierdutãîn cciber-sspaþiu, gglobalizatã, nnivelatãde cconsumism eetc.) ººi ppentru llocurilenoastre, ccu ooricât dde mmult ppatriotismlocal lle-aam pprivi. AAu zzâmbit mmulþi,atunci, lla îînceputuri, ddar, sslavã CCeluide PPretutindeni, aau ffost ººi mmai mmulþicei ccare aau ppus uumãrul, ccondeiul,un ssfat, uun aajutor. OO pplecãciune ttuturor,la ttrecerea ppeste pprimele 660 dde nnumere!

Prea ddevreme ppentru uun bbilanþ,în ccazul rrevistei, pprea ddin aapropierepentru oo eevaluare, îîn ccazul CClubului.

Dar, vvin ccu uun aanunþ-ssurprizã ––iertare ccer ccelor ccare vvor ffiîntristat-ssurprinºi, lle îîmpãrtãºesc

tristeþea: CClubul îîºiînceteazã dde aacumexistenþa!

Retrãgându-sseîn gglorie, vvorba lluiNapoleon, ppentru ccãasta îînseamnã ((uitãmde mmodestie...), dde ppildã,lista pprotagoniºtilor ººiprogramul îîntâlnirilordin uultima jjumãtate ddean ººi mmai bbine ((a sserevedea cconsemnãrilede lla ppagina aa ddoua aa

revistei, ddin lluna mmai îîncoace). PPrevinfireasca îîntrebare ººi rrãspund: ddin mmaimulte mmotive, mmai aales ppersonale, mmaiales llegate dde... ssexagenaritã ººi dde ttot ccepresupune aaceasta; ppentru ccã rrevista aareprioritate ((am rrãspuns aastfel ººi lla aa ddouaîntrebare iiminentã: ddesigur, rrevista mmergemai ddeparte, rrevista eeste altceva, aare ooaltã mmizã, aam mmai sspus ccã ee pplanificatãa aapãrea 550 dde aani, aaºa aam sspus, aaºarãmâne!...); ppentru ccã CClubul „„ºi-aa ffãcutdatoria”, ee vvremea uunei rresetãri, aa ttreceriila aaltceva ((cine, cce, ccum, ccând, uunde,dacã? –– mmai aales ddacã? –– ssunt îîntrebãrila ccare ttimpul vva dda rrãspuns, ttestând,reconfirmând ssau nnu pprimul ssloganmenþionat mmai ddevreme). CContribuiela ddecizie ººi rregretul dde aa nnu mmai ffi ffostîn sstare ssã pproduc Croniica anualã, ccaîn pprimii ººapte aani, ccea ccu ffix oo ppaginãpentru ffiecare zzi dde cculturã –– fformat ººideformat cca „„om aal ccãrþii”, ssimt oo llipsã-vinã nneavând îîn bbibliotecã oo „„cronicã”pentru ffiecare ddintre ccei zzece aani...

Rãmân aalte îîntâlniri cculturaleasociate rrevistei, ccum ssuntPodul dde RReviste ººi ZZiua

Revistei, aanuale îînsã aamândouã, ccusperanþa ccã PPodul îîºi vva ppierde ccurândrostul: sscriam ººi îîn eeditorialul dde aacumvreo ddouã nnumere, ppentru BBasarabia,istoria nnu mmai aare rrãbdare, iistoria ssegrãbeºte ((Dumnezeu ººtie cce sse vva mmaiîntâmpla cchiar ppânã lla aapariþia ttextuluide ffaþã, sscris ppe lla ssfârºit dde ooctombrie),Basarabia vva ttrebui îîn vviitorul aapropiat ssãaleagã, ssã ssperãm ccã oo vva fface ccu mminteaºi ccu iinima pproprii, îîn lliniºte ººi ccu bbucurie,cu mmâna ppe mmistrie, nnici ppe ttârnãcop ººinici ppe aarmã... ÎÎntr-oo RRomânie rreîntregitã,Podul vva ffi ddoar uun pprilej dde aaduceriaminte –– ppânã aatunci, rrevista aare îîncãde llucru. UUnirile sse ffac mmai îîntâi „„în ccugetºi ssimþiri”, mmai ttotdeauna, uunirile cculturale,identitare, lle ppreced ppe ccele aadministrativ-politice, lle ffac iinevitabile ººi lle ddautrãinicie. CCa rrubricã îîn rrevistã, PPodulare ttradiþie, cca îîntâlnire rromâno-rromânãva ccontinua ppânã vvom aavea dde-aa llatulPrutului lla ffel dde mmulte ppoduri, ddin ccelepeste ccare ttrec ooamenii îîn vvoie, cca îîn aaniidinainte cca PPrutul ssã ffie mmarcat ppe hhartãcu ssârmã gghimpatã.

Istoriia dde llângã nnoii, lla ccare, uuneori,nici nnu ssesizãm ccã ssuntem pparte...

Aºadar, aadio CClubului, mmulþi aani îînainterevistei –– le rroii eest mmort, vviive lla rreiine!...

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVII �� NNrr.. 1122 ((6611)) ��DDeecceemmbbrriiee 22001155

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Biserica OOeºti-PPãmânteni

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

La ddublã aaniversareGGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

ORAª REGAL

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail:[email protected]

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea ddeArgeº, ddeschis lla VVolksbank CCurteade AArgeº,

IBAN: RRO82 VVBBU 22587 AAG15 1679 22701

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul VVI �� Nr. 112 ((61) ��Decembrie 2201522

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

Ziua dde iieri aa ffost ccea ddin uurmã ppentru ddoibãrbaþi aa ccãror aactivitate ppublicã, ccuprinsãîntre aanii 11830 ººi ppânã îîn ddeceniul îîntâi

din zzilele llui CCarol VVodã, aa eexercitat oo îînsemnatãinfluenþã aasupra ddezvoltãrii iideilor nnaþionale îînRomânia. IIeri, AAugust TTreboniu LLaurian ººi CCesarBolliac ss-aau ssãvârºit ddin vviaþã.

August TTreboniu LLaurian aa ffost nnãscut îîn AArdeal.Crescut îîn ººcoala pprivaþiunilor ººi ffiind ffiul uunui ppoporcare ee ppânã aazi ssilit aa pplãti ccu ccele mmai ggrele ssacrificiiorice ppas aar vvoi ssã ffacã îînainte, ccaracterul ssãu eeraînãsprit, ddar ººi llãmurit ttotodatã pprin lluptele lla ccarea lluat pparte. AAmintim îîntre aaltele ccã, îîn ccolaborarecu NN. BBãlcescu, aa sscos lla lluminã Magazziinul iistoriicpentru DDaciia, oo ccolecþie ppreþioasã dde ssorginþi iistorice;apoi ccã llui ii sse ddatoreºte iintroducerea sstudiului iistorieinaþionale îîn ººcoalele nnoastre ººi ee ccel ddintâi ccare-aaîncercat aa aaduna ttoate ººtirile dde ooarecare ttemei ccareexistã aasupra mmult bbântuitei iistorii aa nneamului nnostru,de lla îîntâiele îînceputuri ººi ppânã îîn zzilele nnoastre,într-uun mmanual ccare sserveºte ººi aazi dde ccarte ddidacticã.În ttimpul llui GGrigorie VVoievod GGhica aa ffost iinspectorgeneral aal ººcoalelor ddin MMoldova; aa ffost ddeci uunuldintre aacei bbãrbaþi ccu sspornicã ººi ddezinteresatãactivitate ccare aau ddat ddomniei llui GGhica VVodão îînsemnãtate ddeosebitã, cca ppregãtitoare eepoceiUnirii ººi aa aadaptãrii ppoporului rromânesc lla vviaþamodernã.

La CCezar BBolliac mmoartea ffizicã nn-aa ffost ddecâtîncheierea mmorþii llui iintelectuale, iintervenitã aacumcâþiva aani ddeja. BBolliac aa ffost uun pprozator eenergic,

un ppublicist ddin ccei mmai ccitiþi ººi mmai ppreþuiþi. PPanasa aa ffost îîn sserviciul iintereselor nnaþionale aastfelcum lle îînþelegea ººi lle-aa rrezolvat VVodã CCuza.Marea mmonografie aasupra Mãnãstiiriilor zziise îînchiinatee nnu nnumai oo sscriere îînavuþitã ccu ddocumenteautentice, ccare nne aajutã aa rreconstrui ººi-aa îîmplinicu ccolori vvii cconturele iistoriei nnoastre îînsemnatede ccronicari, ttotodatã oo ooperã ccare aa aavutînsemnãtatea eei dde ppoliticã ppracticã ººi aa ccontribuit aarezolva ccestiunea ssecularizãrii mmoºiilor mmãnãstireºti.Atât Buciiumul cât ººi Trompeta CCarpaþiilor au ffost îînvremea llor zziare ffoarte mmult ccitite, sscrise ffiind îîn ggraiulviu aal ppoporului, ccu aacel bbun-ssimþ ººi ccu aacea bbogãþiede llocuþiuni ººi ffiguri ccare eele aabia ddau uun ccaractercurat nnaþional ººi ppropriu llimbii nnoastre. ((...)

De mmortuiis nniil nniisii bbene. Dacã bbãrbaþii ccarene ppãrãsesc aau ppartea llor dde eerori ccomunã lla ttoatãsuflarea oomeneascã, ccând ppãrãsesc aarena dde lluptãcatã ssã nne aaducem aaminte nnumai dde sserviciile mmarice lle-aau aadus ccauzei ppublice ººi oo ffacem aaceastacu aatât mmai mmult ccând vvedem ccã aacele sserviciinu cconsistã, cca lla mmulte ddin rreputaþiile uuzurpate,din îînchipuirea ggreºitã cce ººi-aar fface-oo oopiniapublicã ddespre eele, cci ssunt rreale, aadevãrate,au llãsat uurmãri bbinefãcãtoare cce ssubsistãpânã aastãzi.

(Tiimpul, 227 ffebruarie 11881)

Cestiunea ee ddacã, ffaþã ccu ppericolul uuneidemagogii ccu ttotul aamericane cca ccea ccareameninþã ddezvoltarea nnormalã aa þþãrii,

alegãtorii ººiCoroana ppotsta îîn nnepãsare;cestiune mmaie ddacã, ccueticheta nnumaia mmonarhiei,vom îîngãduica ssecta ppoliticãce nne gguvernãsã nne dducã lla ooorganizare ssaudezorganizarerepublicanã ººi ssãne llipseascã ddetoate ggaranþiile dde sstabilitate ººi dde ppropãºire ggradatãpe ccare lle ddã mmonarhia cconstituþionalã. CCu ttoatãplasa ccea ffinã dde ffuncþii ººi ppãsuieli aaruncatã aasupraîntregii þþãri ººi aa aalegãtorilor cca ttot aatâtea mmijloace ddeprecupeþire dde vvoturi, nnoi ttot ccredem ccã, oopunându-ssesistemului aactual ttoþi aaceia ccare nnu-ll vvoiesc, aar iizbutisã-ll îînlocuiascã pprintr-uun PParlament oonest ººi uunguvern oonest. DDar ppentru aaceasta ccatã ssã sse llasedivergenþele pprea aamãnunþite dde oopinii ººi oopoziþia aartrebui ssã sstabileascã îîn ccomun aatât cceea cce ttrebuiesã aapere ddin ccele eexistente îîn ccontra îîncercãrilorde iinovaþiune rrepublicanã ccât ººi ppunctele uuneireorganizãri îîn aadevãr nnaþionale, ccare ssã aaibãîn vvedere mmai ccu sseamã iinteresele ppopulaþiunilorautohtone aale þþãrii.

(Tiimpul, 117 mmai 11881)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Întâlnirea llunii nnoiembrieÎn ppregãtirea aaniversãrii aa zzece aani

de lla îînfiinþarea CClubului, îîntâlnireadin 111 nnoiembrie, ddesfãºuratã

la CCentrul dde CCulturã ººi AArte „„GeorgeTopîrceanu” ddin CCurtea dde AArgeº, aa ddoritsã iilustreze, ppentru aa mmulta ooarã, ddictonul„oraºul ppoate, ooraºul mmeritã”, ddrept ccarea ffost oorganizatã oo eexpoziþie dde ggrupa aartiºtilor pplastici ddin ooraº ººi ddinîmprejurimi, uurmatã dde pprezentarea mmaimultor ccãrþi, ttot aale uunor aautori llocali. NNumai ppuþin dde uunsprezece aartiºti aau ffost pprezenþiîn eexpoziþie, ccu ttablouri, ssculpturi ººi „„volume”:Mihai CChiþu, IIoana DDuþã, JJean DDuþã, TTraianDuþã, IIon AAurel GGârjoabã, YYasmina MMoscovici,Ramona SSlug, RRuxandra SSocaciu, EElenaStoica, NNicolae ((Cucu) Ureche, AAna-MMariaVasilescu. OO eexpoziþie rremarcabilã, aa uunorartiºti fformaþi, ccu ooperã ººi ccu ppersonalitate,din ttoate ggeneraþiile.

Pentru ccã SSala „„Orfeu” ss-aa ddoveditneîncãpãtoare, ppartea aa ddoua aa îîntâlnirii

a aavut lloc îîn ssala dde sspectacole ((recentrenovatã) aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte,pe sscena ccãreia GGeorge BBaciu ººi SSorinCalea aau ccitit ppoezii ddin vvolume rrecente,iar ddna AAurelia CCorbeanu aa ccitit ffragmentedin ccãrþile ssale dde pprozã sscurtã.

A uurmat oo llansare ppropriu-zzisã ddecarte, vvolumul Pãmânt ººii ccer, cu ssubtitlul„...precum îîn ccer aaºa ººii ppe ppãmânt...”,al ppreotului VVasile MMarinescu, ttipãrit, îîn

condiþii ggrafice dde eexcepþie ((machetãºi ccopertã dde IIrina SSpirescu), lla RREALS.A., BBucureºti, 22015. AAu vvorbit ddesprecarte pprofesorul uuniversitar AAlexandruTaºnadi, dde lla AA.S.E. BBucureºti, ººiprofesorul ppiteºtean VVasile GGhiþescu(redactor aal ccãrþii, aalãturi dde GGeorgeRobert MMitrache ººi AAdrian CCristescu).

Participanþii aau pputut aadmira ººi ddedata aaceasta uun ssugestiv aaranjament

floral iikebana, ddãruit ssãlii, aalãturi dde hhaikuuri ppotrivite, dde ddna PPaula FFulga.O îîntâlnire ddensã, mmemorabilã, îîncheind ffrumos ccei zzece aani aai CClubului.

Clubul rrevistei

Publicatã îîn ddouã vvolume, în limba francezã,în anii 1938 ºi 1939, ºi difuzatã prin LibrãriaMaloine din Paris, lucrarea medicului militar

ªtefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, com. ValeaHoþului, jud. Mehedinþi – d. 4 sept. 1978, com. ªtefanOdobleja – din 2004 – jud. Mehedinþi) Psychologieconsonantiste a rãmas timp de aproape patru deceniicvasinecunoscutã, atât publicului, cât ºi comunitãþiiºtiinþifice, deºi, personal, Odobleja ar fi trimis unnumãr de 150 de exemplare unor personalitãþiºtiinþifice ºi unor biblioteci din Europa ºi de pesteOcean. Din pãcate, cu excepþia unui premiu acordatde revista Spirit militar modern (1939) ºi a uneisemnalãri apãrute în revista americanã Psychologicalabstracts din ianuarie 1941, lucrarea nu a avutecoul estimat de autor. Pensionat din armatã înaintede termen, retras, din 1946, în satul natal, ªtefanOdobleja nu înceteazã sã spere în valoarea ºiprioritatea descoperirilor sale, pãstrând, ca pe unargument de preþ, cele 600 de exemplare nevânduteale cãrþii. În acelaºi timp, Odobleja continuã sã scrie,e adevãrat, mai mult pentru sertar, lãsând posteritãþiipeste „zece metri de arhivã”, în bunã parte constând

în texte inedite, pãstrate – ºi microfilmate – laD.J.A.N. Mehedinþi. Astãzi, cu toatã publicitateaiscatã la mijlocul anilor ’70 de omul ºi ideile formulatede ªtefan Odobleja, în calitate de precursor alciberneticii, puþini sunt cercetãtorii care se maiîncumetã sã analizeze „legile reversibilitãþii”ºi sã formuleze opinii pertinente asupra contribuþieisale în domeniu.

Unul ddintre ppuþinii ooameni dde ººtiinþã carel-au cunoscut pe ªtefan Odobleja ºi caremai pot depune „o mãrturie” este medicul

psihiatru Dumitru Constantin-Dulcan, care îl descriaastfel în lucrarea sa Somnul raþiunii (Editura Eikon,2014): „Era mic de staturã, îndesat, animat deo forþã asprã ce se degaja din întreaga sa fãpturã.Avea o figurã scrutãtoare în care se citea încleºtareavoinþei þãranului român, hotãrât sã câºtige bãtãliilecu soarta.” Concluzia doctorului Dulcan este deo-potrivã amarã ºi tristã pentru destinul omului de geniunãscut pe meleaguri carpatine: „Istoria lui ªtefanOdobleja, ca precursor al ciberneticii, este aceeaa omului de geniu nãscut într-o lume nepregãtitã

sã-l recepteze”. Cu altecuvinte, lucrarea fundamentalãa lui ªtefan Odobleja,Psihologia consonantistã,nu a avut rezonanþa ºtiinþificãmeritatã, deoarece „a apãrutcu zece ani mai devreme”. Or, când, în 1948,publica ºi Norbert Wiener, tot la Paris, lucrareasa fundamentalã Cybernetics or the control andcomunication in the animal and the machine, alteleerau preocupãrile de ordin economic ale omeniriiºi altul interesul de investiþii al Americii. Se ºtie, dealtfel, cã matematicianul Norbert Wiener, consideratºi celebrat în întreaga lume drept întemeietor alciberneticii, a lucrat la ordinul ºi sub controlul armateiamericane, care i-a trasat sarcina sã construiascãun mecanism pentru controlul tirului la avioane.Rezultatul a constat, dincolo de realizarea tehnicãîn sine, ºi în descoperirea unui principiu fundamentalal ºtiinþei, acela al conexiunii inverse, rezultat la careajunsese intuitiv, ºi pe cu totul alte baze ºtiinþifice,ºi românul Odobleja, dar cu aproape un deceniumai devreme.


Anul VVI �� Nr. 112 ((61) ��Decembrie 22015 33

Homo ssapiens

ªtefan OOdobleja ºi „„legile rreversibilitãþii”

MMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

Ne ffacem ccuiib ccapasãrea ddiin ccer/ºii nne iiubiim, ccarne

vroiind ppre ccarne;;/ ddiin ttrupuriilenoastre ccare ppiier/ ttrudiim uunsemn, cca vvremea ssã nnu ssfarme/ce-aam ddus îîn nnoii. SSã nnu ppiieriim.Ne-nnºalã/ llumiina ddiin ssãraceamiintiirii;;/ ddiin ttrunchiiul pputred,

rãsturnat dde bboalã,/ ssãmânþa uurcã aalte-aalcãtuiirii./Ce-aa ffost aal uundeii nnu sse mmaii îîntoarce,/ nniicii mmurmur,niicii cculoare, nniicii aavânt;;/ ssub ccliipa ccare-nncet, îîncetne ttoarce/ nne sscade uumbra ppururii ppe ppãmânt/ºii ddoar ccuvântul nne rrãmâne ffiiu,/ cceluii ppiierdutsã-ii ddea cconturul vviiu.

Cu aadevãrat ffiul nnostru, mmoºtenitorul nnostruadevãrat eeste ccuvântul, iiar nnoi vvom ttrãi ccât ccuvintelenoastre, aaºa ccum lla rrândul nnostru îîi ssuntem ffiicuvântului aatotputernic, zzãmislitor dde llume, ppurtãtoral uumanitãþii nnoastre pprofunde. CCãci oom îînseamnãmai îînainte dde oorice ffiinþã ccuvântãtoare, ccapabilã ssãexprime llumea ººi ppe ssine, ccapabilã ssã aaibã aacces pprincapacitatea dde ssugestie, pprin ppoeticitatea llimbajului îînorizontul ttranscendent îîn ccare sse zzãmislesc ccuvintele,întrevederea sscânteii dde llogos ppe ccare oo ppurtãm îîn nnoi.

Cu mmulþi aani îîn uurmã sscriam îîntr-oo ttabletã: Abiiacând aam îînþeles ccum ttrãiiesc ººii mmor ccuviintele, aabiiacând aam vvãzzut ccum sse ppoate mmiinþii, ccum sse ppoatetrãda, ccum sse ppoate uuciide cchiiar ccu ccuviintele, aabiiacând mmii-aam ddat sseama ccã, îîn ssiine, mmuzziica llor nnu ffacedoii bbanii îîn aafara aadevãruluii, ccã nnu ppentru aa-ll îînjosii,a-ll pprofana ººii aa-ll bbatjocorii, ccii aa-ll îînãlþa ppe oom nne-aaufost ddate ccuviintele, aabiia aatuncii, ccred, aam aajunsla lliiteraturã. DDar, îîn ffond, cce ee lliiteratura? UUn mmodde-aa vviieþuii ssau dde aa ssupraviieþuii? PPoate ººii uuna ººii aaltadar, mmaii aales, uun mmod dde-aa aajuta oomul ssã eexiiste.

Numai ccã aa ffi ººi aa eexista nnu ee ttotuna. IIardacã aa îînvãþa ssã eexiºti nnecesitã vvremeîndelungatã, aa îînvãþa ssã ffii ppresupune

cu mmult mmai mmult. PPresupune llocuirea îîn llume,lãsându-tte llocuit dde eea. PPresupune ssã ddescopericã llumea aare uun SSens. ªªi ccã ttu îînsuþi, cca ffiind îînlume, pparticipi ººi tte aafli ddimpreunã ccu eea îîn SSens.Dacã, îînvãþând ssã eexist, aam aajuns ddeci, ccândva,la lliteraturã, ccu mmult mmai ttârziu, îînvãþând ssã ffiu, aamajuns lla ppoezie. CCãci ffiecare ppoem eeste uun eexerciþiude aautoiniþiere îîn ddificila aartã dde-aa eexista, îîn ddificilameserie dde-aa eexista ººi, uuneori, dde aa ffi. FFiecare ppoem

este oo ssfidare aadresatã nneantului ººi oo vvictorie aa vvieþii.Fiecare ppoem eeste pproba nneîndoielnicã aa ffaptuluicã oomul ppoate ttrãi mmisterul ººi SSensul uuniversuluiºi-ii ppoate îîmpãrtãºi eesenþa ººi rraþiunea dde-aa ffi: iiubirea.Aceea ccare ddeschide ssufletul mmarii ddeºteptãri, mmariirevelaþii ccare nne ppermite ssã vvedem ffrumuseþea llumiiºi aa oomului. CCãci Mergem ttotdeauna ppe ddrumul/cuviintelor cãtre iinima oomului.

Însã la cce bbun ppoeþiiii, îîn vvremurii ssãrace? ne-aamputea îîntreba ccu vversul llui HHölderlin. LLa cce bbunpoezia, aatunci ccând nniciodatã nn-aa ooprit uun rrãzboi, nn-aavindecat oo mmaladie, nn-aa uumplut ppântecul îînfometaþilorºi nnici nn-aa sstins ssetea ccuiva? EEi bbine, rrolul ppoezieieste dde aa nnu-ll llãsa ppe oom ssingur ddinaintea iimenseisingurãtãþi ppe ccare ppierderea dde ttranscendenþã ººiexpulzarea SSensului oo iinstaureazã ccu ffiece zzi. DDe aa-iispune ccã eel eeste ssãrbãtoarea ccreaþiei ººi dde aa-ll aajutasã sse ssãrbãtoreascã ppe ssine îînsuºi, ssã-ººi aasumeun mmod dde aa ffi ccare eeste vvaloare, ssacralitatea llui.Omul!/ VVast ººii pputerniic ccuvânt/ ppe ccare ppoemul nnu-llmaii ppoate aadãpostii/ ddarpe ccare îîl ppoartã,nevãzzut,/ îîn iiniima lluii./O, bbiietul ppoem/ ccaredã vviiaþã ccuviintelor aatâtade ssiimple,/ ccuviintelorºchiioape, ccuviinteloroarbe,/ ccuviintelor ggriisau nnegre,/ îînsã ccumult mmaii llumiinoasedecât ooriicare aastru/ºii mmaii nnemãrgiiniiteca mmarea,/ ppoemul,/tãrâm îîn ccarezzãmiisleºte ttãcerea/ºii uuneorii mmâna lluiiDumnezzeu/ ccautãun ppumn dde þþãrânã/sã pplãmãdeascã aacest ccuvânt mmiinunat::/ OOmul!

Chiar ddacã îîn eepoca ccelor mmai sspectaculosevictorii aale iinformaticii, aabia ddacã mmai ggãsimun mminut ppentru aa aafla ccâte cceva ddespre

noi îînºine. CChiar ddacã îîn eera ccomunicaþiilor iinter-planetare, aabia dde mmai ººtim ssã ccomunicãm îîntre nnoi.Chiar ddacã, ffiºaþi, sstandardizaþi ººi ssupuºi ddoar „„eticii”profitului, îîn aaceste vvremuri aale llibertãþii ppe ccare ooclamãm ttotalã, aaceea aa ttuturor ddrepturilor oomului,trebuie ssã lluãm aact dde cconfiscarea ddreptului nnostru

fundamental: aacela dde aa ffi nnoi îînºine. CCa ooameniºi uuneori cca ppopoare.

Ne pputem îîntreba aatunci cce mmai îînseamnã ppentrunoi aastãzi rromânitatea, cconcept iidentitar dde ccare, ssubpresiunea aacelei iimbecile ccenzuri aa poliitiiquementcorrecte-uului, nne fferim ccu oobstinaþie? CCândva aamdescoperit aadmirabilul eeseu Englezz, ffrancezz, sspaniiolal llui SSalvador dde MMadariaga, îîn ccare aacesta îîncercasã sstabileascã cceea cce ddefineºte ppsihologia uunuipopor. PPentru sstrãlucitul ggânditor iiberic cceea ccedomina ººi ssingulariza sspiritul eenglez eera faiir-pplay-uul,pentru sspirtul ffrancez le ddroiit (dreptul), ppentru ccelspaniol el hhonor (onoarea). MM-aam îîntrebat aatuncice aar pputea ffi ddefinitoriu ppentru rromânitatea nnoastrãºi ccred ccã omeniia, cu ttot cceea cce ddecurge ddin eea,ar pputea rrãspunde aacestei îîntrebãri. MMai ttârziu,i-aam aadãugat rraportul ccu ttotul pparticular aal rromânuluicu ttranscendentul, aacea oorganicitate ººi ffamiliaritatecu ccare aacesta rresimte ººi ttrãieºte ccosmicul ººisacralitatea. SSe ppare ccã nnu mm-aam îînºelat dde vvreme

ce ccunoscãtori aai sspaþiului rromânesc, ccarevin ddin aalte oorizonturi eeuropene, aau ccamaceeaºi ppercepþie. IIatã cce aafirma ppoetulfrancez GGérard BBayo, îîntr-uun iinterviu ppecare mmi ll-aa aacordat ccu ccâþiva aani îîn uurmã,cã aapreciazã lla nnoi: Sufletul rromânesc,omenescul ddiin oom ((fiiu aal mmameii ssaleºii ffiiu aal lluii AAdam)), vvreau ssã sspun, aaºacum mmii-aa aapãrut eel îîncã aacolo, vviizziibiilpeste ttot, îîn ffiiecare ddiintre ppopasuriile mmeleîn TTransiilvaniia, îîn MMaramureº, îîn CCarpaþii……Omenescul ccel aadevãrat, ssiimplu, ffratern,nãscut ddiintr-oo iistoriie ffrãmântatã, aadeseatragiicã, uuneorii mmaniipulatã, iimpregnatã ddeaceastã OOrtodoxiie ccare îîmii eeste aatât ddedragã, dde ssiimboliism ccosmiic ººii dde oo ppoezziiedebordând ddiin aantologiiii ººii ddiin ccânteceleorfaniilor ddiin BBucureºtii, oomenescul ddiincolo

de ooriice bbariierã lliingviistiicã, pprecum îîn bbaraca oobscurãdespre ccare vvorbeºte PPriimo LLevii, oomenescul aatâtde aapropiiat dde ccel aal lluii CCervantes ssau aal CCastiilleiiºii dde ccare EEuropa aare ººii vva aavea aatâta nnevoiie. TToateacestea ttu lle ººtiiii. NNu mmã oobliiga ssã ffac îîncã oo ddatão ddeclaraþiie dde ddragoste. ÎÎn ooriice ccazz, rromâniiii ssuntpoeþii iiar „„liimba dde llemn”, „„liimbiile dde vviipere” ddesprecare vvorbea HHriistos lle ccunosc eeii pprea bbiine. FFrumu-seþea lle ee nnecesarã. EEii aau aa nne aaduce aaceste llucruriiesenþiiale. ªªii ssunt ssiigur ccã oo vvor fface.

(Continuare lla ppag. 117)

Poezie, uumanism, rromânitateHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens



Meritul ddeplin aal llui ªªtefan OOdobleja înformularea acestei prioritãþi ºtiinþificeîncepe sã se profileze însã la mijlocul anilor

’70 când, într-un articol din revista Flacãra, mediculConstantin Bãlãceanu-Stolnici constata cã „Odobleja,în lucrãrile lui, a avut câteva idei fundamentale aleciberneticii, printre care cea mai importantã a fostaceea de feed-back. Feed-back-ul era demult intuitde neurofiziologi ºi chiar Danielopolu a intuit, lanoi, încã din anii ’20, în sistemul nervos vegetativ,circuitele cibernetice. Meritul lui Odobleja este însãfoarte mare. El a introdus în psihologie principiulconexiunii inverse ºi a creat o teorie, teoria conso-nantistã a psihologiei... Psihologia consonantistãa lui ªtefan Odobleja rãmâne un lucru extrem deinteresant, care însã nu a gãsit ecou foarte mare înliteratura strãinã” (Un pionier al ciberneticii, românulªtefan Odobleja, în Flacãra, 11 mai 1974, p. 8).

Au urmat apoi ºi alte articole ºi încurajãri veniteinclusiv din partea lumii ºtiinþifice româneºti, carel-au determinat pe Odobleja sã cearã, de dataaceasta oficial, prin M.A.E., elucidarea tezei privindcaracterul prioritar al descoperirii sale. În consecinþã,Consiliul Naþional pentru ªtiinþã ºi Tehnologie,împreunã cu o comisie din cadrul Academiei R.P.R.,condusã de Constantin Bãlãceanu-Stolnici, a analizat,inclusiv cu mijloacele tehnice puse la dispoziþie deInstitutul Politehnic din Bucureºti, caracterul ºtiinþifical „legii reversibilitãþii”, stabilind cã „fenomenul deretroacþiune” este comun tuturor proceselor naturaleºi sociale ºi, ca atare, ideile lui Odobleja suntvalabile.

Rezultatul cercetãrilor asupra valorii ºtiinþifice aoperei lui Odobleja este cuprins, sintetic, în lucrareaPrecursori români ai ciberneticii (Ed. AcademieiR.P.R., 1979), în care o serie de cercetãtori dediferite specialitãþi susþineau „caracterul cibernetic”al tezei lui Odobleja din 1938. Concluzia studiiloramintite este rezumatã de profesorul MihaiDrãgãnescu atât în carte, cât ºi într-o comunicaresusþinutã la Academia Românã, în ianuarie 1977,anume cã „ªtefan Odobleja meritã un loc cu totuldeosebit în istoria ciberneticii”.

Fãrã a stãrui, putem spune cã teza potrivit cãreiaªtefan Odobleja era marginalizat de regimul comunistnu se susþine în întregime, câtã vreme, în epocã,un jurnalist precum Nicolae Mãrgineanu susþineaîn revista Tribuna, din 1972, cã Psihologiaconsonantistã, lucrare care nu fusese încã tradusãºi difuzatã în limba românã (prima ediþie româneascã,sub îngrijirea lui Mihai Drãgãnescu, va apãrea abiaîn 1982), era „cel mai bun tratat de psihologie dincultura românã”. Erau, într-adevãr, un gest ºi orecunoaºtere venite „prea târziu”, mai ales pentruomul ªtefan Odobleja, dar ºi un prim pas spre oredeschidere publicã a discuþiei privind contribuþialui Odobleja la fundamentarea ºtiinþei ciberneticii.

În eesenþã, ppentru aa îînþelege sensul acesteiafirmaþii, trebuie pornit de la înþelesul pe careîl comportã noþiunea de ciberneticã. Or, se

ºtie, din 1948 încoace, de când Norbert Wienera sedus omenirea cu tezele sale, cibernetica s-aaplicat diferit în tehnicã, biologie, ba chiar ºi îneconomie, sociologie etc. Mai mult, în anii ’60 auapãrut ramuri noi, precum bio-cibernetica, neuro-cibernetica, în paralel cu dezvoltarea fãrã precedenta ciberneticii tehnice. În consecinþã, afirmaþia cãªtefan Odobleja este un „precursor”, sau chiarun „întemeietor” al ciberneticii ar trebui reformulatã,în sensul cã savantul român deþine „o prioritatemondialã a ideii ciberneticii generalizate” (MihaiDrãgãnescu, Pantelimon Golu, Studiu introductivla Psihologia consonantistã, Ed. ªtiinþificãºi Enciclopedicã, 1982, p. 7).

Aºadar, Psihologia consonantistã ºi, implicit,meritele autorului sãu, nu se leagã direct depaternitatea disciplinei ciberneticii, ci au mai degrabão valoare teoreticã, fiind cu siguranþã o operã deidentificare a unor legi generale, cu aplicabilitateîntr-un spectru larg de domenii, de la ºtiinþele naturiila viaþa economico-socialã. Se pare, susþin cei carel-au cunoscut mai bine, cã ºi pentru ªtefan Odoblejarezultatele acestor investigaþii oficiale au constituito surprizã. Trãind ani buni retras în localitateasa natalã, din judeþul Mehedinþi, Odobleja s-are/descoperit ca om de ºtiinþã odatã cu tipãrirea lanoi a primelor cãrþi de ciberneticã, în special cele alelui Edmond Nicolau ºi ale doctorului C. Bãlãceanu-Stolnici, admiþând, totuºi, cã nu a descoperit „de unulsingur” cibernetica generalizatã, cum s-au grãbit

sã anunþe unii apologeþi neautorizaþi, ci cã, maidegrabã, „a pierdut ºansa” de a primi girul comunitãþiiºtiinþifice pentru a se dedica construirii ciberneticii caºtiinþã (v. consideraþiile lui ªt. Odobleja din lucrarea,postumã, Psihologia consonantistã ºi cibernetica,Craiova, Ed. Scrisul Românesc 1978).

Din fericire, aventura ciberneticã a lui ªtefanOdobleja nu s-a încheiat în 1978, odatã cu moarteaautorului, ci a continuat prin organizarea, în 1982, laLugoj, din iniþiativa lui Iosif Constantin Drãgan, a uneiMese Rotunde (26-27 iunie), urmatã de un Simpozion(22-24 octombrie, acelaºi an), în cadrul cãrora s-aupus bazele unei „Academii de ciberneticã generalã”.Ulterior, Editura Nagard din Milano, aparþinândaceluiaºi generos mecenaI.C. Drãgan, a publicatdouã cãrþi – Ciberneticageneralizatã (cu lucrãrilede la Masa Rotundã)ºi ªtefan Odobleja (culucrãrile de la Simpozion).Cu acelaºi prilej, eraanunþatã ºi (iminenta!)apariþie a lucrãrii Logicarezonanþei, cuprinzând,se pare, o vastã selecþiedin opera „de sertar”a autorului Psihologieiconsonantiste. Anterior,revista craioveanã Ramuripublicase un fragmentdin aceastã lucrare, subtitlul incitant Definiþiaconceptelor logice (nr. 12, decembrie 1982), îngrijitde Alexandru Surdu. Era o dovadã cã manuscriselelui Odobleja cuprind serioase contribuþii teoreticeîn domeniul vast al filosofiei.

Faptul cã cele douã volume menþionate auapãrut peste hotare ºi, deci, la adãpost de presiunileideologice care se fãceau pentru ca opera luiOdobleja sã fie prezentatã ca o prioritate ºtiinþificãromâneascã, în dauna chiar a rolului fundamentalal lui Norbert Wiener, a permis, în primul rând, oevaluare fãrã patimã a „intuiþiei ideatice a lui ªtefanOdobleja” (Teodor Dima, Privind înapoi cu deferenþã,Bucureºti, Ed. Academiei, 2006, p. 292).

La o lecturã „modernã” a textului Psihologieiconsonantiste (publicat integral în 1982), se poateconstata cã, în ciuda dimensiunii considerabile(textul cuprinde peste 600 pagini, în folio, cu ilustraþiiºi graficã), cartea surprinde prin concentrarea ideilor,fiind mai degrabã un „repertoriu” sau un „dicþionar”condensat de psihologie. Odobleja chiar precizacã „Pentru un Tratat de psihologie serios ar fi nevoiede 20-30 volume”, adãugând: „Idealul nostru ar fifost sã privim lucrurile din toate punctele de vedere...Am urmãrit, deci, sã realizez un maxim de sintezãºi un maxim de analizã, adicã cea mai mare unitateºi cea mai mare generalitate” (Concluzii generale,op. cit., p. 659).

Aºadar, ccartea ccuprinde, într-o manierãcondensatã, o serie de noþiuni cu caracterpsihologic, având ca principiu coordonator

consonanþa. Pentru a înþelege mai bine acestdemers, ar trebui precizat ºi faptul cã, toatã viaþa,ªtefan Odobleja a fost un „autodidact”. Începânddin ultimii ani de liceu, susþinuþi, din motive financiare,la fãrã frecvenþã, ºi pânã la absolvirea Facultãþii deMedicinã, Odobleja a învãþat prioritar dupã o „metodãproprie”, respectiv conspectând cu sârg toate surseleaflate la dispoziþie, uneori ºi câte „20-30 de cãrþideodatã” (inclusiv articole de ziar). Astfel, el a începutde timpuriu sã lucreze cu „fiºe”, devenite, cu timpul„dosare”. Acest mod original de lucru, în fond„stilul Odobleja”, cum l-a numit profesorul MihaiDrãgãnescu, ºi-a pus din plin amprenta asupraoperei, impresia generalã fiind aceea cã lucrareaeste constituitã din „fiºe” diverse. Profesorul ieºeanTeodor Dima chiar compara acest mod de lucru cuun „focar din care pornesc diverse raze ce emergspre domeniile importante ale cunoaºterii pentrua le însãmânþa cu neliniºte creatoare” (Privindînapoi..., op. cit., p. 294). Judecatã astfel, operaºtiinþificã a lui ªtefan Odobleja este mai degrabãun „fascicul de idei” care alcãtuiesc „roadelede aur ale cunoaºterii originale” (ibidem, p. 294).

Una dintre aceste idei-forþã, devenitã prin naturaîmprejurãrilor o lege universalã, aplicabilã tuturorclaselor de fenomene – fizice, mecanice, biologicesau chiar sociale – este legea reversibilitãþii energiei,

care a fost, pe bunã dreptate, pusã în corelaþiecu principiul general al ciberneticii, autoreglareacomportamentului sistemelor vii ºi nevii pe bazã defeed-back. La prima vedere, ºi privind lucrurile strictformal, s-ar pãrea cã, într-adevãr, Norbert Wiener arfi „preluat” ideile confratelui sãu român, tezã susþinutãcu sârg de unii apologeþi mai puþin atenþi la nuanþe.Pe fond, observaþiile lui Odobleja din Psihologiaconsonantistã nu se referã la principiul entropiei,în sensul formulat de Rudolf Clausius sub denumireade al doilea principiu al termodinamicii, ci la o altãformã de energie, cea spiritualã, distinctã fundamen-tal de energia fizicã. Or, cibernetica creatã în 1948de Norbert Wiener se ocupã prioritar de fenomenele

de auto/reglaj, vizând legãturile din cadrulmecanismelor, pe când Legea reversibilitãþiia lui Odobleja evidenþiazã unele trãsãturi denaturã spiritualã, fiind, în esenþa ei, mai degrabão lege a filosofiei, iar nu a ºtiinþelor aplicate.

Paradoxal, însã, evoluþia ulterioarã aciberneticii i-a dat dreptate lui ªtefan Odobleja,în sensul cã maºinile pot fi modelate dupãcomportamentul uman. Practic, cibernetica aevoluat de la maºinã la psihicul uman, elementprevãzut de Odobleja în memorabila sa Lege afenomenelor de reversibilitate, formulatã sinteticîn Psihologia consonantistã, ediþia din 1938-39(op. cit., p. 177 ºi urm.). Odobleja numeºtefixaþie (sau impunere) orice proces dematerializare a informaþiilor/senzaþiilor,într-un spaþiu condensat. Procesul opus esteenergizarea (detonarea impresiilor materiale).

Ca oo cconcluzie, susþine Odobleja, „memoriaeste reversibilã”, iar fenomenul are locîn felul urmãtor: „Senzaþia produce o

împrejurare memorabilã; împrejurarea reproducesenzaþia sub formã de imagine; imaginea estereimprimatã/rechematã, iar procesul continuã lainfinit”. (op. cit., p. 178 ºi fig. 146). Concluzia luiªtefan Odobleja este cã „materializarea energiilorsenzoriale oferã posibilitatea de reversibilitate”.

Analizând, aºadar, termeni fundamentali aipsihologiei, precum senzaþia, afectivitatea, memoriaetc., ªtefan Odobleja descoperã ºi argumenteazã,treptat, legea reversibilitãþii, subliniind însã faptulcã, spre deosebire de naturã, unde reversibilitateaenergeticã este împiedicatã de creºterea entropicã, înpsihologie energia spiritualã acumulatã este beneficã:„ea creeazã ordine, dã sens lumii spirituale ºi, fiindreversibilã, pãstreazã nealteratã cultura materialãºi spiritualã creatã de om” (Dima, op. cit., p. 297).

Procedând astfel, ªtefan Odobleja construieºteo psihologie generalizatã, bazatã pe „legile armoniei”,creând, cu alte cuvinte, o ºtiinþã a organizãrii ºiautoreglãrii. Dovadã în acest sens este opinia sa cã„în naturã nimic nu e univoc”, cã „totul este reversibil”ºi „retroactiv”. Acest punct de vedere se situeazã, înmod fericit, pe „nobila tradiþie a filosofiei româneºti”,respectiv pe teza formulatã de C. Rãdulescu-Motruprivind „rolul personalitãþii ca funcþie creatoare deculturã”. Pentru Motru, ca ºi pentru Odobleja, psihiculreprezintã mai mult decât o formã de „comportament”,el este chiar modul de „actualizare ºi direcþionarea energiilor”. De altfel, Rãdulescu-Motru nu estesingurul filosof român cuprins în Bibliografia generalãa cãrþii, el fiind citat alãturi de Dumitru Drãghicescu(Idealul creator, 1914), Ion Petrovici (Teorianaþiunilor, 1925) ºi, evident, Personalismul energetic(1927) al lui Motru. Pe urmele predecesorului sãu,Odobleja admite cã „eul este sâmburele în jurulcãruia se cristalizeazã personalitatea”. Mai mult,Odobleja adaugã personalitãþii ºi valoarea legãturilor„reversibile” dintre psihic, fiziologic ºi social.Stingându-se din viaþã în 1978, ªtefan Odoblejanu a mai apucat sã-ºi vadã opera publicatã integral.Cu siguranþã, cei „zece metri liniari de manuscrise”,cuprinzând inclusiv poezia ºi opera filosoficã, vorvedea cândva lumina tiparului, completând astfellucrarea Introducere în logica rezonanþei. Scrieriinedite, apãrutã în 2003, la Editura ScrisulRomânesc, din Craiova.

Depãºind, aaºadar, nnivelul unui simplu„compendiu” de psihologie, ªtefan Odoblejaatinge, în Psihologia consonantistã,

„înãlþimile necunoscutului filosofic”, examinând intuitivºi în limbaj natural, idei de mare fineþe, precumreversibilitatea spiritului, oferind fundamente teoreticenebãnuite unor ramuri ºtiinþifice de avangardã,precum cibernetica ºi bio-psihologia.

Homo ssapiens



Acum vvreo 110 aani, încadrul unui seminarinternaþional, a cãrui

temã era abuzurile militariloramericani asupra deþinuþilorirakieni de la închisoarea AbuGhraib din Irak, un jurnalist

de la cotidianul San Francisco Cronicle susþineasus ºi tare cã fotografiile incriminante pentru autoriiabuzurilor trebuie sã fie difuzate marelui public,pentru cã adevãrul trebuie spus cu orice preþ.

L-am întrebat dacã s-a gândit la consecinþeleunei asemenea decizii pentru comunitateainternaþionalã, pentru þara lui ºi pentru stateledemocratice participante cu forþe la constituireaCoaliþiei Multinaþionale din Irak (fotografiile aucontribuit la creºterea sentimentelor antiamericaneºi antioccidentale în lumea musulmanã). Mi-arãspuns cã el nu este autorul editorialului,cã el trebuie sã îºi informeze cititorii ºi... atât,restul (adicã decizia de a publica ºtirea)este datoria redactorului-ºef ºi a patronuluiziarului. Am încercat, fãrã succes, sã îlcontrazic, amintindu-i de Codul deontological jurnaliºtilor ºi de reglementãrileinternaþionale care recomandã reþinereîn publicarea unor fotografii cu impactemoþional foarte puternic, pentru cãunii dintre cititori ºi, respectiv, spectatoriai emisiunilor de televiziune suntminori, au personalitatea în formareºi nu au întotdeauna discernã-mântul necesar pentru a facedistincþia între bine ºi rãu.

Întâmplarea m-a pus pegânduri ºi mi-a reamintit o alta,din anul 1990, când un alt jurnalistoccidental, de astã datã din RegatulUnit al Marii Britanii ºi Irlandei deNord, era intervievat de un reporter de la TVR.Tema interviului era rolul mass-mediei în stateledemocratice. Britanicul a recomandat jurnaliºtilorromâni sã nu repete greºelile pe care le-au fãcutºi le mai fac unii dintre profesioniºtii din mass-media occidentalã. El se referea la tabloidizare,la senzaþionalism, la încãlcarea Codului deontological jurnaliºtilor ºi a reglementãrilor internaþionale careau ca obiect relaþia dintre jurnaliºti ºi marele public.

Aceste ddouã îîntâmplãri îmi vin în minte dince în ce mai des în ultima vreme, pentrucã mass-media autohtonã ºi internaþionalã

acordã din ce în ce mai mult spaþiu evenimentelornegative ºi tot mai mulþi jurnaliºti „ocolesc”prevederile Codului lor deontologic, afirmând cãlumea realã este urâtã ºi trebuie înfãþiºatã aºa cumeste (Sue O’Brien, Mary Ann Shake, Mark Nolan,A picture of controversy, Journalism Ethics CasesOnline, Indiana University, School of Journalism).Atitudini ca acelea de mai sus au determinat-o peBrînduºa Armanca sã afirme cã „meseria de jurnalistse devalorizeazã vãzând cu ochii [din cauza unor,n.a.] pseudojurnaliºti” (Jurnaliºti sub jurãmânt deonestitate, Revista 22, 16 iulie 2013), iar pe IoanaEne sã acuze subordonarea cu trup ºi suflet ajurnaliºtilor români intereselor politice ºi de afaceriale mogulilor din presã (Tumoarea primarãºi metastazele presei, Revista 22, 11 iulie 2013).

La rândul sãu, fostul preºedinte al UniuniiZiariºtilor din România, Cristian Tudor Popescu,scria cã „Deontologia profesiei de jurnalist a ajunsobiect de batjocurã” (Evazionistul Popescu, Gândul,10 decembrie 2014), iar Cornel Nistorescu serevolta împotriva efectelor nedorite ale „promovãrii”la emisiunile de televiziune a „ºuvoaielor verbalede canal subteran (considerate, n.a.) drept laexprimare liberã” (Televiziuni ºi proºti în vacanþã,Cotidianul Transilvan, 5 ianuarie 2015).

Ceea ce este ºi mai neplãcut, acestor oamenili se face o publicitate nemeritatã, acordându-lespaþii ample în presa scrisã ºi audiovizualã. Princomparaþie, articolele ºi emisiunile radio ºi deteleviziune dedicate câºtigãtorilor de medalii ºi locuri

fruntaºe la saloanele internaþionale de inventicã ºi laolimpiadele de chimie, matematicã, fizicã, informaticãetc., sunt rare ºi li se alocã un timp mai redus decâtemisiunilor cu impact negativ. În acest fel nu serespectã Rezoluþia 1003 din 1993 a AdunãriiParlamentare a Consiliului Europei, referitoare laetica jurnaliºtilor, prin care se recomandã evitareaºtirilor ºi a imaginilor despre acþiuni violente, care potproduce influenþarea negativã a copiilor ºi a tinerilorcare nu au suficient discernãmânt pentru a facedistincþia între bine ºi rãu, între just ºi injust, respectivîntre ficþiune ºi realitate, ºi ar putea sã contribuiela formarea unor deprinderi comportamentaleindezirabile (agresivitate, ignorarea normelor legaleºi morale, limbaj indecent etc.), fenomen care astat la baza „Teoriei învãþãrii sociale” (Heidi Denler,Christopher Wolters, Maria Benzon, Social CognitiveTheory, Education.com, http://www.education.com/).

Excesul de violenþã în mass-media, în special înteleviziune, are efecte ºi asupra adulþilor, care devinmai pesimiºti, încep sã fie dominaþi de teamã ºi sã

creadã cã lumeaeste mult maipericuloasãdecât este înrealitate. Deasemenea, uniiadulþi ar puteasã aibã pãreri

preconceputedespre unii membriai unor etnii, rase ºigrupuri sociale pecare-i pot etichetaca fiind criminalisau violenþi,elemente pe care se bazeazã „Teoria cultivãrii”(Gavin Davie, Cultivation Theory: How ViolenceMight Affect Us, Mass Communication Theory,http://masscommtheory.com/ 2010/03/12/).

Mass-mmedia aare rrolul „„cutiei dde rrezonanþã”pentru cã transmite amplificat cãtre publicinterese, opinii ºi percepþii ale jurnaliºtilor,

respectiv ale editorilor ºi patronilor publicaþiilor(posturilor de radio ºi televiziune). În acest fel,mijloacele de comunicare în masã pot sã contribuiela formarea unor curente de opinii pro sau contraunor membri ai unor comunitãþi pe care-i pot „zugrãvi”ca fiind greu de integrat într-o altã comunitate fiindcãsunt fanatici religioºi, înclinaþi spre încãlcarea norme-lor de conduitã ale altor comunitãþi ori, dimpotrivã,sunt dornici de libertate ºi de integrare în comunitateastatelor democratice etc.

Din cauza efectelor duale ale mass-mediei, PaulDobrescu asemuia comunicarea cu un despot, pentrucã aceasta este „o armã, poate cea mai puternicã,de condiþionare ºi mistificare a fiinþei umane” (Undespot modern – opinia publicã, Revista românãde comunicare ºi relaþii publice, nr. 2-3/2000, p. 15).Academicianul Solomon Marcus aprecia cã limbajul„constituie sediul principal al conflictelor sociale”(Comunicarea internaþionalã ca sursã de conflictenoi, în volumul Despre pace ºi rãzboi în era nuclearã,Editura politicã, Bucureºti, 1985, p. 137), de la celeinterpersonale ºi pânã la cele intercomunitare. Ideeaeste susþiutã ºi de Vladimir Volhov, care defineºteteleviziunea ca „paradis al dezinformãrii”, într-olume în care cibernetica este un adevãrat Olimp, iarinternetul „câmpiile elizee” ale dezinformãrii (Tratatde dezinformare. De la calul troian la internet, EdituraAntet, an ºi localitate neprecizate, ISBN 973-9241-87-5, p. 213).

Se sspune ccã „o imagine face cât 1.000 decuvinte”, afirmaþie susþinutã de momentelecând unele fotografii au generat acþiuni de

amploare la nivel naþional ºi internaþional. Iatã câtevaexemple notorii: fotografia (Fig. 2) cu Richard Nixonºi implicarea sa în spionarea adversarilor democraþi,care a contribuit la declanºarea anchetei CongresuluiSUA ºi demisia preºedintelui, pentru a nu fisuspendat; rãzboiul din Vietnam, când fotografiacu „napalm girl” (Fig. 3) fãcea înconjurul lumiideterminând reacþii antirãzboinice în SUA ºi în multealte state ºi contribuind la încheirea rãzboiului (PaulaNewton, Thom Patterson, The girl in the picture:Kim Phuc’s journey from war to forgiveness, CNN,20 august 2015); cazurile celor „100.000 de morþide la Timiºoara, din decembrie 1989” (ziarul flamandBlik din 27 decembrie 1989, apud Ce ascundeaSergiu Nicolaescu sub preºul „revoluþiei” (II). Rolul ºiinfluenþa mass-mediei internaþionale în declanºareaºi desfãºurarea evenimentelor din 1989, 30 ianuarie2013) ºi al „sãlbãticiei” cu care românii (identificaþiulterior ca fiind cetãþeni români de naþionalitatemaghiarã) maltratau un „maghiar”, identificat ulteriorca fiind românul Mihãilã Cofariu, în martie 1990,la Târgu-Mureº; Kuweit 1991 ºi „bebeluºii aruncaþipe podelele maternitãþii din Kuweit City”, înclinânddefinitiv balanþa susþinãtorilor intervenþiei militare submandat ONU a Coaliþiei Multinaþionale; Kosovo 1999,declaraþia ºefului misiunii OSCE, americanul William

Walker, despre descoperirea unei gropicomune, în apropierea satului Racak încare au fost gãsite 45 corpuri de albaneziîmpuºcaþi în cap ºi acuzarea forþelor sârbede producerea masacrului (RubenZarbabyan, The day when Russia madea U-turn on its way to West, Russia Today,13 februarie 2010); „copil kosovar trecut prinsârma ghimpatã a unui câmp de concentrare”

(Fig. 4), eveniment care a contribuit enorm ladecizia Consiliului Nord-Atlantic de a autorizafolosirea loviturilor aeriene împotriva sârbilor;scânteia aprinsã în Tunisia, pe 17 decembrie2010, prin audafe-ul lui Tarek al Tayeb MahomedBouazizi, s-a transformat într-o flacãrã care acuprins Libia, Egipt, Siria, Yemen, Bahrain ºi Maroc(Mona Eltahawy, Tunisia’s Jasmine Revolution, The

Washington Post, 15 ianuarie 2011); „atac cu sarinal forþelor guvernamentale siriene la 21 august 2013asupra rebelilor ºi civililor din suburbiile Damascului”(Reports of massive chemical attack near Damascusas UN observers arrive in Syria, Russia Today,21 august 2014), ºtire urmatã de ameninþarea cufolosirea forþei împotriva trupelor regimului Basharal-Asad, opritã în ceasul al 12-lea de propunereade punere sub control internaþional a arsenaluluichimic al guvernului sirian. Acest scurt recurs laistorie trebuie completat cu fotografiile copiilor înecaþiai emigranþilor din Orientul Mijlociu ºi ai emigranþilordecedaþi într-un container abandonat pe o autostradãdin Austria (la începutul lunii august 2015), urmatde valul de simpatie pentru sutele de mii de sirieniºi africani care asalteazã „reduta” Europa ºi acuzela adresa statelor care refuzã sã îºi asumeresponsabilitatea gãzduirii acestora, din cauzapropriilor probleme economice ºi sociale.

Oare dde cce nnu ssunt pprimiþi aceºti emigranþide statele bogate din Golf? (CharlesRecknagel, Why Don’t Rich Arab Gulf

States Welcome Syrian Refugees?, Radio FreeEurope, Radio Liberty, 4 septembrie 2015).

Oare ce va urma? Quo vadis, Domine?

(Surse figuri: Fig. 1 – Basil Venitis, Inside the Germanand the British media, 16.04.2013, Venitism, http://venitism.blogspot.ro/2013/04/, consultat 13.03.2014; Fig. 2 – TheWatergate Scandal, Time, 30.04.1973, http:// content.time.com/covers/, consultat 13.03.2014; Fig. 3 – PhotographerNick Ut: The Napalm Girl, Associated Press, 08.06.2015,http://www.apimages.com/Collection/, consultat 21.08.2015;Fig. 4 – An image of a Child Can ChangeThe Way WeSee The World, National Public Radio (npr), 4.09.2015,http://www.npr.org/ sections/ goatsandsoda/, consultat5.09.2015.)

FFoorrþþaa ddee iimmppaacctt aa iimmaaggiinniiiiºi ddualismul mmass-mmediei

Mihaill OORZEAÞÃ

1

3

2 4

Homo ssapiens



(Luca 115, 111-332) 15,11 Un om avea doi fii.12 Cel mai mic dintre ei i-a zis tatãlui: „Tatã, dã-mipartea cuvenitã din avere.” Iar (tatãl) le-a împãrþitagoniseala. 13 Nu dupã multe zile, strângându-ºitoate (lucrurile), cel mai mic fiu a plecat într-unþinut îndepãrtat ºi acolo ºi-a tocat averea trãind îndesfrânare. 14 Dupã ce a cheltuit tot, s-a abãtut ofoamete cumplitã peste þinutul acela, iar el a începutsã ducã lipsã. 15 Atunci, a mers ºi s-a oploºit pelângã unul dintre locuitorii acestui þinut, care l-a trimispe câmpurile sale sã-i pascã porcii. 16 Poftea sã-ºiumple pântecele chiar ºi cu roºcovele pe care lemâncau porcii, dar nimeni nu i le dãdea. 17 Atunci,venindu-ºi în sine, a grãit: „Câþi argaþi în casa tatãluimeu au belºug de pâine, iar eu aici mor de foame.18 Mã voi scula, mã voi duce la tatãl meu ºi-lvoi ruga: Tatã, am pãcãtuit împotriva ceruluiºi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic sã mãnumesc fiul tãu. Socoteºte-mã ca pe unul dinargaþii tãi.” 20 ªi, sculându-se, a venit la tatãlsãu. Deºi el era încã la mare depãrtare, tatãlsãu l-a vãzut ºi a fost strãpuns de milã; ºi,alergând, l-a cuprins pe dupã gât ºi l-a sãrutat.21 I-a zis atunci fiul: „Tatã, am pãcãtuit împotri-va cerului ºi înaintea ta; nu mai sunt vrednicsã mã numesc fiul tãu.” 22 Dar tatãl le-a zisslugilor: „Iute scoateþi stola cea mai aleasã ºiîmbrãcaþi-l; puneþi-i inel pe mânã ºi încãlþãminteîn picioare; 23 ºi aduceþi viþelul cel îngrãºat,jertfiþi-l, sã mâncãm ºi sã petrecem, 24 fiindcãacest fiu al meu era mort ºi a revenit la viaþã,se pierduse ºi a fost gãsit.” ªi au început sãpetreacã. 25 Iar fiul mai în vârstã se afla peogor. ªi când a venit ºi s-a apropiat de casã aauzit muzicã ºi jocuri; 26 ºi chemând un slujitorl-a iscodit ce înseamnã acestea? 27 Acela i-azis: „Fratele tãu a sosit ºi tatãl tãu a tãiat viþelulcel îngrãºat, fiindcã l-a redobândit sãnãtos.”28 S-a mâniat ºi nu vroia sã intre; dar tatãl a ieºit ºi-lchema stãruitor. 29 Acela însã, rãspunzând, i-a zistatãlui sãu: „Iatã, de atâþia ani îþi slujesc ºi niciodatãnu þi-am cãlcat porunca; iar mie niciodatã nu mi-aidat mãcar un þap, ca sã petrec împreunã cu prietenii.30 Când însã a venit fiul acesta al tãu, care þi-amâncat averea cu curvele, pentru el ai tãiat viþelulcel îngrãºat.” 31 (Tatãl) i-a zis: „Copile, tu întotdea-una eºti cu mine ºi toate ale mele sunt ale tale.32 Dar trebuia sã petrecem ºi sã ne bucurãm,fiindcã acest frate al tãu era mort ºi e viu, sepierduse ºi a fost gãsit.” (Traducerea mea, C.B.)

Apare nnumai îîn Evangheliia ddupã LLuca ºi estecunoscutã sub numele de „Parabola fiuluirisipitor”. Latinã: De filio prodigo. În germanã,

Der Verlorene Sohn, „Fiul cel pierdut”, titlu caretrimite la parabolele precedente. Aceastã denumirenu este greºitã; eu însã aº prefera sã scot înevidenþã figura tatãlui iubitor, adevãratul protagonistal povestirii. Dragostea, capacitatea de iertareºi bucuria resimþitã de tatã sunt „eroinele” textuluide faþã. Mama lipseºte. Apar numai personajele„necesare”. Tatãl trimite la figura Tatãlui ceresc, iarfiul risipitor corespunde, pe plan uman, oii rãtãciteºi drahmei pierdute din parabolele anterioare. Primainterpretare atestatã aparþine gnosticilor valentinieni(sec. al II-lea), care vedeau în fratele mai mareun simbol al îngerilor rãi, geloºi pe oamenii mântuiþide Isus. Despre soarta parabolei în artã, literaturã,filosofie cf. bibliografia la W.S. Kissinger, Parablesof Jesus. A history of interpretation and bibliography,1979, pp. 351-370. Câteva interpretãri moderne aufost adunate ºi prezentate de Ioan I. Icã jr. în Carteafiului risipitor. 6 lecturi pentru omul contemporan,Sibiu, 1998. Textele sunt semnate de JoachimJeremias, Vasilios Gondikakis, Marko Rupnik, NicolaeSteinhardt, Jean-Luc Marion ºi Constantin Noica.Aº menþiona, cu titlu special, romanul lui André Gide,Le retour de l’enfant prodigue (Întoarcerea fiuluirisipitor). Gide imagineazã un al treilea fiu, nãscut întimpul absenþei fiului risipitor. La întoarcerea acestuia,noul mezin doreºte sã-ºi ia, la rândul sãu, zborul din

„cuibul” familial. „Cuminþitul” îl încurajeazã, punându-ºi în el toate speranþele nerealizate. El îi ureazã celuide-al doilea fiu risipitor „sã nu se mai întoarcãniciodatã”.

15,11 „Doi fii”: de timpuriu cei doi fii au fostinterpretaþi ca simbolizând Sinagoga ºi Biserica. Darsensul parabolei (bucuria provocatã de convertireamezinului) nu se potriveºte cu aceastã interpretare.

15,12 „Dã-mi partea cuvenitã din avere”: conformcutumei iudaice, tatãl îºi putea împãrþi averea copiilorprin testament, sau le putea dãrui partea cuvenitãîncã din timpul vieþii. Avem de-a face cu a douasituaþie. Mezinului îi revenea doar un sfert din avere,alte douã sferturi aparþinând fiului mai mare. Probabiltatãl i-a dãruit fiului echivalentul în bani al pãrþii salede moºtenire. „Agoniseala”: gr. bion, termenul

înseamnã „viaþã”,dar aici are sensulde „cele necesaretraiului”, adicã, „avere”,„agonisealã”. Din textreiese cã tatãl le-adat ambilor fii pãrþilecuvenite de moºtenire.Nu trebuie fãcut excesde zel în legitimareaistoricã a situaþiei.Avem de-a face cuo parabolã, nu cuun document istoric.

15,13 „În desfrâ-nare”: gr. asotos.Adverb interesant,de la alpha privativºi verbul sozein,„a salva, a mântui”.

Mezinul trãieºte ca un damnat, ca un „nemântuit”. 15,14 „S-a abãtut o foamete”: litt. „a fost o

foamete”: cred cã foametea este, aici, un semndumnezeiesc, care trimite ºi la episodul fraþilorlui Iosif povestit în Genezã. Datoritã foametei, Iosifîºi reîntâlneºte fraþii ºi-i salveazã. Constrângerileexterioare aplaneazã uneori conflictele din sânulunei familii etc. Foametea apare dupã ce tânãrulîºi cheltuise averea moºtenitã. Mai mult, el se aflãîntr-un þinut strãin, unde nu poate cere ajutor nimãnui.Situaþia este cu adevãrat disperatã. „Cumplitã”:gr. ischyra, „puternicã”.

15,15 „S-a oploºit”: gr. ekollethe. „S-a dat pelângã”, „s-a lipit de cineva”. Tânãrul îºi pierde treptatdemnitatea. Acum se gudurã ca un cãþeluº pe lângãun stãpân pentru a cãpãta ceva de mâncare. „Sã-ipascã porcii”: stãpânul e un pãgân, porcul fiindanimal necurat pentru evrei. Nu înþeleg însã dece interpreþii presupun cã tânãrul ar fi un evreu.Parabola este scrisã pentru un public pãgân, arevaloare universalã, iar Luca însuºi nu precizeazãcã tânãrul ar fi evreu. Presupunând însã cã ar fievreu, decãderea sa e cumplitã: ajunge sã pãzeascão turmã de animale necurate, ba chiar invidiazãporcii pentru roºcovele cu care se hrãnesc.

15,16 „Poftea”: gr. epethymei. Verb sugestiv, caredescrie funcþia animalicã a sufletului uman. Tânãrulpoftea ca un animal. Întreaga expresie (poftea sã-ºiumple pântecele) trimite la felul animalic de a mânca.„Roºcovele”: gr. keration. Cuvântul grec trimite laforma fructului, în formã de „corniþe”. E vorba defructul unui arbust numit ºi „pâinea Sfântului Ioan”,care creºtea în regiunea din jurul Mãrii Mediterane.„Nimeni nu i le dãdea”: cine-l împiedica sã mãnânceroºcovele? Trebuia sã i le dea neapãrat cineva?!Doar se gãseau pe câmp. Probabil Luca doreºtesã punã în evidenþã singurãtatea mezinului (aflatîn þinut strãin).

15,17 „Venindu-ºi în sine”: ajuns în ultimul hal,tânãrul se trezeºte amintindu-ºi de tatãl sãu. Laananghie ne amintim de cele mai apropiate fiinþe.„Argaþi”: gr. misthioi. „Angajaþi”, „lucrãtori cu ziua”.Unele traduceri franceze propun „mercenari”,echivalare forþatã. Aceºtia aveau un statut inferiorsclavilor (douloi), nefiind angajaþi decât pentru

lucrãri ocazionale. Sclaviifãceau parte din familie,argaþii nu. Aºadar, pânã ºilucrãtorii cu ziua sunt hrãniþidin belºug, în vreme ce fiul stãpânului moarede foame.

15,19 „Socoteºte-mã ca pe unul din argaþii tãi”:litt. „fã-mã ca pe unul din argaþii tãi”. Fiul renunþãla calitatea lui de fiu (ºtie cã nu mai este vrednic) ºiar fi mulþumit sã fie tratat ca un argat, numai sã aibãcu ce se hrãni. Dupã „întoarcerea în sine”, tânãrulîºi recunoaºte vina, apoi se pocãieºte. Atitudineasincer smeritã îl va ridica iarãºi la statutul de fiu.

15,20 „Deºi el era încã la mare depãrtare”: foartesubtilã notaþie. Tatãl nu doar cã nu-ºi uitase fiul, ci-laºtepta, uitându-se mereu în zare, poate-poate îl vavedea. Tatãl vine spre fiu, nu invers. „A fost strãpunsde milã”: gr. esplanchnisthe. Verb sugestiv, folositde evangheliºti (de pildã, Marcu 6,34 sau 8,1) înlegãturã cu Isus. Splanchnon înseamnã „vintre,organe interne“, referindu-se mai ales la organeleimportante, inimã, ficat. Verbul redã sentimentulde bulversare interioarã. Isus vindecã sau face unmiracol dupã ce este „bulversat” de o situaþie limitãsau de soarta cuiva. Aici, tatãl simte acelaºi lucru:întreaga lui fiinþã e tulburatã la vederea fiului carese întoarce. Nici nu-i poate distinge chipul (fiind lamare distanþã); nu vede cã fiul e marcat de foame ºide lipsuri. Vede esenþialul: cã este fiul sãu. Iar dacãse întoarce, înseamnã cã are nevoie de el. Atunci îiiese alergând înainte. „Alergând, l-a cuprins (i-a cãzutîn jurul) pe dupã gât ºi l-a sãrutat”: trei acþiuni careaproape se confundã, se întrepãtrund datoritã vitezei.Tatãl (deºi în vârstã) aleargã de nerãbdare, dar ºide bucurie cã-ºi revede fiul. „L-a cuprins pe dupãgât”: expresia exactã este „i-a cãzut în jurul gâtului”.Tatãl l-a cuprins pe dupã gât pe fiu ºi s-a lãsat înjos. Abandonare totalã în braþele fiului mult aºteptat.„L-a sãrutat”: semn de salut, dar ºi de împãcareafectuoasã.

15,21 „Am pãcãtuit împotriva cerului ºi înainteata”: fiul vorbeºte primul. Tatãl a fãcut gestul esenþial,dar fiul rosteºte cuvintele esenþiale, de pocãinþã ºismerenie. El repetã exact ce-ºi fãgãduise. Nu seeschiveazã. E om de cuvânt, dintr-o bucatã. A merspânã la capãt cu greºeala; merge pânã la capãtºi cu pocãinþa.

15,22 „Slugilor”: slugile fac parte din familie. Nusunt argaþi. Ele participã la bucuria tatãlui. „Scoateþistola cea mai aleasã ºi îmbrãcaþi-l; puneþi-i inel pemânã ºi încãlþãminte în picioare”: tatãl nu doar cãnu-l trateazã ca pe un argat (aºa cum ceruse fiul),ci ca pe un oaspete de seamã. Îl îmbracã, îl încalþã,îi pune inel pe mânã, semn de preþuire maximã.Interpreþii au remarcat asemãnarea cu scena în careFaraon îl onoreazã pe Iosif: îi oferã un veºmânt dinin, îi pune pe deget propriul inel, iar la gât un colierde aur. Cf. Gen. 41,42. „Stola”: gr. stole, termen rar,folosit de Marcu în 16,5, dar mai ales de autorulApocalipsei: aleºii din cap. 6,11 sunt înveºmântaþiîn stolai. Aceastã „stolã” este prote. Unii interpreþiconsiderã cã prote trebuie înþeles cronologic: hainadinainte ca fiul sã plece din casa pãrinteascã.Contextul impune însã un sens calitativ: hainacea mai bunã, de „primã calitate”. Tânãrul eonorat de tatãl sãu cu cele mai alese daruri: hainã,îmbrãcãminte, inel, plus un ospãþ ieºit din comun.Cel dezbrãcat e îmbrãcat, cel desculþ e încãlþat,cel ajuns porcar primeºte inel aristocratic. „Puneþi-iinel”: litt. „daþi-i inel”.

15,23 „Viþelul cel îngrãºat”: nu gras, ci îngrãºat.Îngrãºat anume pentru a fi consumat. Carnea eraun lux, iar sacrificarea unui viþel avea loc numaicu prilejul unui eveniment important. De remarcatiuþimea cu care se succed poruncile tatãlui. Elnu-i cere fiului socotealã, nu-i reproºeazã nimic.Îl îmbrãþiºeazã, îl repune în drepturi ºi, în culmeaentuziasmului, porunceºte pregãtirea unui ospãþregesc. „Sã mâncãm ºi sã petrecem”: litt. „mâncândsã ne simþim bine”.

Reflecþii ddespre EEvanghelia ddupã LLuca

PPaarraabboollaa ffiiuulluuii rriissiippiittoorr ssaauu aa ttaattããlluuii iiuubbiittoorr??

Crristian BBÃDDILIÞÃ

Istoria dde llângã nnoi



CCeeaa mmaaii mmaarree ccaattaassttrrooffãã ffeerroovviiaarrãã ddiinn RRoommâânniiaa

Illie CCIURESCU

22iulie 11962. OOra05:44 ddimineaþa.Rãsãrit de soare

cu impresionant roºu de foc.Un tren în neobiºnuit de marevitezã intrã în curba strânsã

din vecinãtatea localitãþii Chitila (la doar câþivakilometri de Bucureºti). Vagoanele se clatinã.La început, într-un fel de legãnat. Apoi, în balansdin ce în ce mai îngrijorãtor. Cãlãtorii intrã în alertã.Peste câteva secunde rãsunã o bubuiturã. Mulþicãlãtori se reped înfricoºaþi la ferestre... Se audjeluiri, gemete ºi strigãte disperate. Trenul deraiase...

...În violenta ieºire de pe ºine ºi prãbuºirea într-untârâº prelungit cu scrâºnete ºi vuiete, locomotivase culcase pe terasament, întru distrugere ºi mãcel.Primele douã vagoane ºi jumãtate dintre cele cincicare compuneau garnitura fuseserã pur ºi simpluspulberate...

...Din jumãtatea de vagon rãmasã pe ºine coboarãtârându-se, plini de sânge, cu chipuri albe, cu ochiiprivind spre nicãieri, cu strigãte înãbuºite de spaimaºi de teama de a crede cã „s-au dus”, câteva zecide oameni. Sunt de toate vârstele. Ezitã neputincioºiîntre a se depãrta de pericolul încã manifest(explozia locomotivei) ºi dorinþa de a-i ajutape cei care se opuneau neputincioºi morþii...

...Cetãþeni din maºini ºi autobuze care circulaupe ºoseaua naþionalã din imediata vecinãtate aleargãspre câmpul tragediei. Unii tineri se încumetã sãîncerce intrarea în zona carnagiului. Supravieþuitoriisunt sprijiniþi ºi purtaþi pe braþe pentru a fi culcaþipe pãmânt într-un spaþiu ferit de posibile explozii.Ei acordã ceea ce s-ar putea numi, exagerând, unfel de prim-ajutor. Nu existã materiale ºi instrumentenecesare unor asemenea operaþiuni. Nu este apã.De la un chioºc din apropiere, de peste drum, secarã permanent apã pentru a se stinge setea morþiiºi arsurile plãgilor ucigãtoare. În jurul orei 6 ºi 30 deminute sosesc primele salvãri ºi maºini ale Miliþiei,câteva autobuze, cu salvatori specializaþi. Persistãºi se amplificã strigãtele celor ce se opun cudisperare morþii. Se aud vaietele celor ce nu se maipot întoarce din calea spre morminte. Se vãd pestetot fragmente de trupuri omeneºti într-o desfãºurarenebunã, nedreaptã, înfiorãtoare. Dacã mintea,sufletul ºi inima n-au luat-o razna, am simþit cã vãdo uluitoare nimicire a anatomiei umane, asemãnã-toare pieirii în timpurile prezise pentru apocalipsã...

Oamenii ccare aau aajuns în aceastã capcanãa morþii plecaserã spre capitalã de undevade la mal de Dunãre, spre chemãrile vieþii

de zi cu zi. Destinul negru, cu durere ºi suferinþã,cu doliu ºi lacrimã, i-a oprit la doi paºi de întâlnireacu ce îºi propuseserã în gând în folosul lor ºi alcelor apropiaþi. I-a acoperit giulgiul ºi doliul. (Reciºi mincinoase, datele oficiale transmise peste câteva

zile anunþau doar 32 de morþi ºi peste 100 de rãniþi.)...Din ultimele douã vagoane ale trenului coboarã

nãuci ºi ºocaþi de scrâºnetul prelungit ºi de vuietulneobiºnuit al deraierii 84 de elevi ºi 11 profesori.Ce auziserã, îngrozindu-i, devine de neînchipuit ºide nesuportat când ºi vãd. Plâng, se închinã, unii seprãvãlesc la pãmânt, alþii fug îngroziþi. Câþiva vomitã.Dintre cei mai mari, patru-cinci adolescenþi vor sãintre în zona dezastrului, sã dea ajutor. Nu reuºesc.De fapt, înþeleg cã nu pot fi de folos. Nu ºtiu ce sãfacã ºi cum trebuie sã procedeze. Elevii sunt la unmoment dat grupaþi. Se verificã rapid starea fizicãºi cea psihicã a tuturor. Se face apelul. Mulþumim luiDumnezeu, sunt toþi! O singurã elevã, Vivi, proaspãtãabsolventã a clasei a opta, a fost rãnitã uºor. În urmãcu doar câteva ore, viaþalor a ajuns de fapt la unnou început. În cursulnopþii, ultimele vagoaneale trenului trepidau subbucuriile vacanþei elevilorLiceului de Muzicã Nr. 1din Bucureºti, veninddintr-o tabãrã de neuitat,în Deltã, la Sulina.Adolescenþii, aspiranþiîn ale notorietãþii artistice,cântaserã toatã noaptea,glumiserã, evocaserãisprãvile din minunatuldebut al vacanþei carele recompensa un an demuncã ºi studiu. Culturãgeneralã, muzicã vocalã ºi instrumentalã, exerciþii,mai multe ore pe zi. Practic, toþi trãiau o copilãriecu foarte puþinã copilãrie...

Elevii ccare sse îîntorceau ddin ttabãrã erauaºteptaþi la Gara de Nord de pãrinþi, fraþi ºisurori, bunici – cu flori ºi urãri de bun venit.

La ora 6 se anunþã cã trenul de Brãila avea întârziere30 de minute. La 6 ºi 20 întârzierea se prelungeºte.La 6:45 o nouã amânare. Cei care aºteptau devinnerãbdãtori, se impacienteazã, întreabã mereu dece aceastã întârziere. Nu li se spune nimic desprece se întâmplase. La un moment dat, pe peronul lacare era aºteptat trenul cu fiii ºi fiicele lor, pãrinþii ºicei care îi însoþeau vãd oameni plini de sânge carepur ºi simplu se târãsc. Erau rãniþi. Ei spun cã trenulcu care au cãlãtorit de la Brãila a deraiat ºi cã suntfoarte mulþi morþi ºi rãniþi. Pãrinþii se nãpustescdisperaþi spre taxiuri ºi opresc mai multe maºini dincirculaþie. La 7:30 ajung la locul tragediei. Gesturileºi strigãtele lor exasperate, stãrile de leºin ºi groazãamplificã gemetele din aria acoperitã de sângeºi cadavre. Am fost înconjurat de pãrinþi care

mã asediau cu întrebãri sugrumate, cu ameninþãriºi cuvinte grele: „Ce s-a întâmplat cu copiii noºtri?”Mã acuzã cã nu le spun adevãrul. Garantez, jur,sugrumat la rându-mi, cã nici un copil nu a pãþitnimic. Mulþi au plecat cu diferite mijloace de transportîn comun sau cu autobuzele speciale care au sosit,spre ºcoalã. Nu fusesem crezut. M-au salvat de laun posibil linºaj martori oculari care confirmau tot cespusesem. Neîncrederea a crescut atunci când amrefuzat sã merg cu ei la liceu. Trebuia sã rãmân lavagoanele care mai erau pe ºine, pentru a recuperaºi proteja cazarmamentul ºi obiectele împrumutatela începutul vacanþei din internatul ºcolii. Au plecattoþi urgent spre liceu. Câþiva dintre cei mai vehemenþiau revenit la Chitila dupã ce s-au convins cã le-am

spus adevãrul. M-au ajutat sã recupereztot ce aveam pe inventar. În jurul orei 11ºi 30 de minute am plecat ºi eu cu ei...

Constatarea ffinalã cã am fostbinecuvântat de divinitate sã trecpeste încã o întâlnire cu moartea

nu m-a bucurat deloc. Era a doua împrejurareîn care am fost ameninþat cu nefiinþa. La4 aprilie 1944 (aveam aproape 8 ani) a fostbombardatã casa în care locuiam în comunaMilitari (cartierul de astãzi cu acelaºi nume),pe Bulevardul Alexandru cel Bun, la numãrul77. Cele douã camere în care trãiamîmpreunã cu mama au fost rase de pesuprafaþa pãmântului. Dacã eram acasã,pieream categoric. Tata, care era pe front,ne asigurase într-o permisie cã americaniinu vor bombarda niciodatã Bucureºtiul. În

statistici ale vremii, a patra bombã a cãzut pe casanoastrã. A „supravieþuit” doar un borcan cu dulceaþãfãcutã de mama. Au urmat ºi alte întâlniri cu moartea,dar am scris acum despre marea catastrofã feroviarãdin iulie 1962.

...Relativ recent, m-am întâlnit cu elevi din clasala care am fost diriginte, sãrbãtorind împreunãîmplinirea a 50 de ani de la absolvirea Liceului deMuzicã Nr. 1 ºi 52 de ani de la înfruntarea atât dedramaticã a morþii. Magda, Paul, Denisa, Horia,Viorica, Duþu, Marcela, Ioana, Brighitte ºi colegi dinalte clase au fost atunci cu mine. Aducerile amintecu emoþie ale „renaºterii” noastre le-am scris acumpentru ei, pentru nepoþii mei Maria ºi Cristianºi pentru cei care cu zeci de ani în urmã mi-aususþinut o oarecare notorietate. Dupã alte decenii deobsedante gânduri proprii ºi de judecãþi (?!) publice,am rupt tãcerea pe care mi-o impusesem încã dela începutul perioadei de tranziþie, dupã decembrie1989. Sper ºi rog sã mi se scuze inconsecvenþa.Nu este exclusã ºi o mai amplã întoarcere în timp,prin mai multe aduceri aminte.

...Atunci, în iulie 1962, am aflat cã existãºi cã poþi gãsi învierea, la întâlniri cu moartea.

15,24 „Fiu al meu era mort ºi a revenit la viaþã etc”: motivul bucuriei.A revenit la viaþã prin pocãinþã, convertindu-se. Tatãl nu se bucurã pentruel însuºi, ci pentru fiul sãu, care ºi-a redobândit viaþa.

15,25 „Fiul mai în vârstã se afla pe ogor”: intrã în scenã fiul mai mare, omulaºezat, „fãrã probleme”, destul de aspru tratat ºi de exegeþi, ºi de artiºti, poeþi sauscriitori. Marele sãu „defect” ar fi cuminþenia. În realitate, marele defect al fiuluimai mare este egoismul. El a rãmas acasã nu din dragoste pentru tatãl sãu, cidin interes personal (a cãpãtat cea mai mare parte din moºtenire, o duce bine,nu-l intereseazã grijile altora). Acum nu se bucurã de întoarcerea fratelui pentrucã-ºi simte „poziþia” ameninþatã: nu va mai fi singurul fiu, ci va avea un concurentºi încã unul serios, dupã cum rezultã din bucuria tatãlui. Tatãl a fost atât denerãbdãtor sã-l cinsteascã pe mezin, încât nici nu s-a gândit sã trimitã dupã fiulcel mare. Acesta are tot dreptul sã se enerveze. El a trudit întreaga zi, iar cândse întoarce acasã frânt de obosealã gãseºte o petrecere (la care n-a fost chemat)datã în cinstea unui „terchea-berchea”. „A auzit muzicã ºi jocuri”: la fel cum tatãlîl vãzuse pe mezin de la depãrtare, fiul mai mare aude muzicã de la depãrtare.Dupã uimire vine enervarea. Textul trebuie înþeles aºa: „a auzit muzicã ºi a vãzutdansuri”, dar Luca foloseºte acelaºi verb. Invitaþii jucau pe muzica instrumentelor.

15,28 „S-a mâniat ºi nu vroia sã intre”: unde sã intre? În locul special amenajatpentru petrecere. Probabil un þarc în aer liber, din moment ce fratele mai marea vãzut totul de la distanþã. Dar nu l-a vãzut ºi pe fratele sãu, ori dacã l-a vãzutnu l-a recunoscut. Aflã despre ce este vorba de la o slugã. În cele din urmã, tatãliese afarã ºi încearcã sã-l aducã la petrecere. Tatãl alergase la mezin, acum vine

ºi la celãlalt fiu. El este „agentul de echilibru”. Nu poate alege între cei doi fii.Îi iubeºte pe amândoi, nu poate renunþa la niciunul. E condamnat sã-i împace.

15,30 „Fiul acesta al tãu”: nu spune „fratele meu”, ci „fiul acesta al tãu”,detaºându-se de mezin. Ca ºi cum între el ºi mezin n-ar fi nicio legãturã derudenie. Reproºurile adresate tatãlui pleacã de la premise negustoreºti. Fratelemai mare nu înþelege cã tatãl nu poate renunþa la iubirea pentru celãlalt fiu,aºa cum ai renunþa la o bucatã de pãmânt sau la o pungã cu bani. „Viþelulcel îngrãºat”: gelozia fratelui mai mare se abate ºi asupra viþelului cel îngrãºat,amintit de trei ori în doar câteva versete. Dovadã cã reprezenta o adevãratãcomoarã la casa omului. Fiul cel mare a muncit ºi-a îngrãºat viþelul, iar celmic vine ºi-l mãnâncã. Dacã s-ar fi simþit cu adevãrat frate, s-ar fi bucuratde tãierea viþelului.

15,31 „Copile, tu întotdeauna eºti cu mine ºi toate ale mele sunt ale tale...”:este cea mai tulburãtoare ºi frumoasã replicã din literatura lumii ºi oricecomentariu i-ar sãrãci conþinutul. O recitesc mereu ca pe o rugãciunede împãcare.

15,32 „E viu”: tatãl reia replica de mai înainte, dar verbul e uºor diferit.Slujitorului îi spusese cã „mezinul a revenit la viaþã”, fãcând aluzie la întoarcereaacasã; acum spune simplu ºi direct „e viu”. Cum sã nu te cuprindã bucuria cândpropriul tãu copil, carne din carnea ta, suflet din sufletul tãu, care murise pentrutine, a înviat? Parabola se terminã cu aceastã replicã. Cum va fi reacþionatfratele mai mare? Nu vom ºti niciodatã.

Istoria dde llângã nnoi



Cu ggreu aar pputea uun ttânãr de azi sã-ºireprezinte dificultãþile care fãceau aproapeimposibilã o cãlãtorie în Occident, înainte

de 1990.Încã din facultate, fermecaþi de cursurile de

istoria artelor sau arhitecturii, alergam la bibliotecãºi priveam ca pe niºte cãrþi de poveºti albumele,puþine la numãr, unele cu imagini color, majoritateaalb-negru, încercând astfel sã ne satisfacem dorinþade a vedea aievea frumuseþile despre care nepovesteau profesorii noºtri, Richard Bordenache, MacConstantinescu, Gheorghe Pãtraºcu ºi alþii. Textul eraal lor ºi în sufletele noastre, în cãrþi erauimaginile, de-adevãratelea dintr-o altãlume. În anii aceia nu se putea ieºi din„lagãr”. Doar visam ºi nici nu ne puneamproblema unei schimbãri, pãsãri nãscuteîn captivitate care nu ºtiau sã zboare.Din când în când, aflam despre câte untemerar care a trecut clandestin graniþaspre lumea apuseanã, de obicei prinIugoslavia, cu un regim socialist mai puþinrestrictiv. Trecea Dunãrea înot, dacãDumnezeu îl ocrotea de gloanþelegrãnicerilor. Toate informaþiile desprelumea de dincolo de „cortina de fier” serefereau la perioada de dinainte de rãzboi,provenind de la acei contemporani norocoºi, caretrecuserã dincolo ºi nu se mai întorseserã.

Se comunica sporadic cu câte un fost coleg saurudã, prin scrisori, trimise eventual la diverse adrese,felicitãri cu texte banale, pentru a nu suscita întrebãri.Ilustratele erau folosite rar, fiindcã nu ajungeau ladestinaþie, furate pe traseu sau din cutia poºtalã.Refuzul lui Ceauºescu de a participa la invadareaCehoslovaciei în 1968, la comanda Uniunii Sovietice,i-a adus acestuia un mare val de simpatie înOccident. Plimbat în caleaºcã de aur, îmbãtat deatenþia care i se acorda, în tradiþia „naivitãþii” politiciioccidentale, a mai slãbit lanþul supuºilor. Cu invitaþiede la rude sau prieteni care se obligau, într-o„invitaþie oficialã”, sã te întreþinã în timpul cãlãtoriei,lãsând chezaº, eventual, un copil în þarã, reuºeaisã faci o vizitã dincolo de „cortinã”. Chiar ºi aºa,nu era uºor sã obþii paºaportul. Dupã îndeplinireaformalitãþilor, completarea formularelor de douã-treipagini, cu invitaþia ataºatã, aºteptai cumintesã fii anunþat dacã ºi când poþi sã ieºi.

La ccâþiva aani dde lla ccãlãtoriile la care mã voireferi, încrezãtoare în mãsurile de relaxareîn domeniul circulaþiei persoanelor convenite

în urma Tratatului de la Helsinki (1975), am solicitato vizã de ieºire pentru o vizitã în Þara Sfântã,împreunã cu soacra mea. Persoanã în vârstãºi profund credincioasã, îºi dorea de mult acestpelerinaj. Am depus cererile, formularele ºi invitaþiileoficiale primite din partea unei familii din Tel Aviv,rude cu vecinii de palier ai socrilor mei, familia FelixPascal, bun ºi inimos profesor de matematicã. Deºiîn cãlãtoriile anterioare dovedisem cã nu „defectez” ºideºi eram însoþitã de o persoanã octogenarã, cerereanoastrã a fost respinsã. Helsinki, în pronunþia franco-românã „Hel-Sanchi”, nu mai funcþiona. Se strânsesedin nou ºurubul. „Cuplul prezindeþial” uitase decaleaºca de aur ºi se orientase cãtre stilul marilorcarnavaluri groteºti, cu mii de „oameni-plãcuþe”dresaþi pe stadioane sã alcãtuiascã tablouri ºi lozincide laudã la picioarele tribunei oficiale. Începea onouã etapã, Epoca de Aur! Gustul mãririi, al odelor,gândul stãpânirii a tot ce suflã în þarã îºi afirmauprezenþa. Anii ’80 aveau sã desãvârºeascã acestlucru. Controlul vieþii, al gândirii, dorinþei de puþinãlibertate, asociat cu lipsa hranei, a cãldurii locuinþeierau mijloacele de atingere a acestui scop.

Altãdatã, depusesem o cerere pentru obþinereapaºaportului ºi a permisiunii de plecare în Belgia,cu speranþa cã hazardul are ºi el un rol în viaþã.ªi astfel, primul meu contact cu lumea occidentalã

a fost Belgia, în 1967. O þarã micã, frumoasã ºiprimitoare, cu o istorie interesantã, descoperitã încartierele ºi monumentele medievale ale oraºelor,care m-a cucerit de la început. Îmi cumpãrasem încãdin þarã bilete de tren pentru câteva destinaþii caremã interesau: Bruges, Anvers, Gand, cu retur laNamur, unde stãteam. Fãceam naveta zilnic, în timpce soþul meu participa la Congresul de ciberneticã,într-o delegaþie condusã de Manea Mãnescu,împreunã cu academicianul Constantin Bãlãceanu,prof. Edmond Nicolau, prof. Sergiu Rudeanu ºi alþii.Fiind prima ieºire într-o lume necunoscutã pânã

atunci, dinaceastãcãlãtorieam rãmascu impresiiºi amintiriputernice,unele copleºitorde frumoase,alteleneaºteptatesau nepotrivitecu tabloulidilic pe careîl aveam

despre un loc imaginat ca perfect. Nu mã refer laexemplarele de arhitecturã goticã, catedrale ºi sãliboltite în osatura arcelor frânte. Acestea confirmaudoar ceea ce ºtiam din cãrþi. Am fost mai degrabãmarcatã de întâmplãri inedite pentru un cãlãtordin Est, banale pentru localnici.

Plaja dde lla OOestende, o întindere mare,rece ºi pustie, nu corespundea cu imagineamea despre o plajã. La Mamaia nisipul era

nãpãdit de o mulþime gãlãgioasã, coloratã, într-ocontinuã miºcare. La Oestende frumuseþea purã aplajei, a cãrei întindere pãrea fãrã margini, pierdutãîn apele argintii ale mãrii, pânã dincolo de orizont,îmi amintea povestea de dragoste neîmplinitã dinBuddenbrook-ul lui Thomas Mann de la malul MãriiNordului. Nicio urmã de paºi pe nisipul sclipitor, niciomiºcare, în afara vântului subþire. Pe falezã, ºirulde case dichisite ºi viu colorate din spatele meu,ca o cununã de sãrbãtoare veselã, îmi aminteacã sunt între oameni.

Am ajuns la Bruges, târziu, într-o dupã-amiazã,Am înnoptat acolo, într-o camerã ieftinã de lamansarda unui hotel. Eram ca într-o casã de pãpuºi.O încãpere minusculã, patul cu lenjerie înfloratã,un lavoar de porþelan, o oglindã într-un colþ ºi toaletape culoarul de acces. Frumuseþea locului þi-o oferea,

ca o surprizã, vedereaprintr-o lucarnã. Eram lanivelul al patrulea ºi în jurulnostru erau clãdiri mai joase.Acoperiºurile de þiglã înnuanþe de roºu ºi cãrãmiziureflectau lumina caldãºi blândã a acelui amurgde toamnã.

Cãlãtoria cu trenul mi-a rezervat ºi ea uneleimpresii de neconceput pentru mine, cãlãtor CFR.În primul rând, însuºi trenul. Uºi automate, curãþeniedesãvârºitã, totul funcþional! Ne aºezãm, eu ºi colegamea de cãlãtorie, româncã, faþã în faþã, cu o mãsuþãîntre noi. Alãturi, o pereche de belgieni care vorbeauîn francezã. Vine controlul biletelor ºi aºez biletelenoastre pe mãsuþã. Biletele aratã diferit de celeautohtone, cu coperþi de carton ºi sigla societãþiide transport din România. Belgianca se uitã cuo curiozitate nedisimulatã la bilet ºi spune: „Astea(adicã noi) sunt dintr-o colonie sovieticã!” Amsimþit cã mi-a nãvãlit sângele în cap. Aºa suntemconsideraþi?! Dacã da, din vina cui? Oare Occidentulnu are niciun amestec în acest târg? Uºurinþa acesteietichetãri intrã în limbajul curent al unui popor care,pânã mai ieri, avea colonii în Africa? Întrebãri fãrãrãspuns – ºi atunci ºi acum.

Altã zzi, aaltã ddestinaþie. Ne-am trezit într-ogarã din Olanda. Trecusem graniþa dintrecele douã þãri fãrã sã ne dãm seama!

Nu se fãcuse controlul paºapoartelor. Am intratîn panicã. Mã vedeam escortatã la primul post depoliþie. Lucrurile s-au rezolvat neaºteptat de simplu.Un controlor ne-a arãtat trenul cu care ne puteamîntoarce imediat în Belgia. Mã gândeam la unepisod analog trãit într-o þarã din „lagãrul socialist”.Ce interogatorii, ce declaraþii, ce suspiciuni! („– Aveþiaparat de fotografiat? – Nu. – Dar dacã aþi avea,aþi fotografia gara?”) Cu emoþii trec ºi acum, dupãatâþia ani, prin controlul de paºapoarte. Mereuîmi pun problema dacã ceva nu e corect, dacãs-a strecurat vreo greºealã la transcrierea numelui,dacã detectorul de metal va semnala ceva. Aseme-nea spaime iraþionale nu se îngroapã definitiv.

Bruxelles, capitala Belgiei, devenise pentru mine,atunci, capitala „capitalismului”. Cutreieram în lungºi în lat. Splendori de arhitecturã la tot pasul. Dantelede piatrã ºi dantele de aþã! Douã întâlniri ºocante:cartierul bijutierilor, cu sute de prãvãlioare înghesuite,încãrcate cu kilograme de aur, ºi cartierul comerþuluicu „amor”, vizitat de noi cãtre searã, când marfase expunea în vitrinã, „live”, la o luminã difuzã!

„VVããmmiillee PPããmmâânnttuulluuii””Constanþa VVAIDDA HALIÞÃ

Nu, sspaima nnu sse îîngroapã ddefinitiv, cel puþinpentru generaþia noastrã, care, cu oricâtãculturã, cu oricâte experienþe, rãmâne cu

un reziduu de impresie cã omul ajuns în libertateprovine totuºi dintr-o altã lume. Aceastã impresiea sugerat titlul însemnãrii de faþã, care preia oexpresie din Sfinþii Pãrinþi pentru o trecere ca aceeacând sufletul ne este luat de îngeri sau de diavoli,dupã cum i-a fost viaþa de mai înainte. Ava Antonieîn Pateric, referindu-se la „stãpânitorul puterilorvãzduhului” (Efes. 2, 2), ne spune cã „în aceastastã puterea vrãjmaºului: în a se rãzboi ºi a încercasã împiedice pe cei ce trec”.

Dar, revenind în preajma prezentului, îmiamintesc cum m-am întâlnit, dupã fatidicul an 1989,din întâmplare, cu generalul Romeo Popescu, laniºte struguri, în Piaþa Amzei. I-am adus aminte cummã chemase pe Nicolae Iorga, la Direcþia de vize ºipaºapoarte pe care o conducea, cea mai de seamã

direcþie a Securitãþii, pentrua mã înºtiinþa cã nu voimai primi o vizã de ieºire cucineva din familie. I-am spus,la întâlnirea din libertate, cãi-am arãtat lui Bekir, ºeful decabinet al directorului generalUNESCO, refuzul primit.UNESCO nu m-a apãrat, nueram dintre aceia pentru care exista un minim interessã se facã un protest. Nu eram ca prof. univ. DumitruChiþoran, fost prorector al Universitãþii Bucureºti,care, ocrotit de cine ºtie cine ºi de ce, a ajunsfuncþionar la centrala UNESCO din Place deFontenoy. Surprinzãtor pentru mine, generalula acceptat dialogul. Deloc supãrat, mi-a rãspunsbinevoitor, lucid ºi fatalist, cã „ce poþi face într-oþarã de unde toatã lumea dorea sã plece?”...

PPoosstt-ssccrriippttuummDDrragoº VVAIDDA


Podul dde rreviste


M-aaº ffi mmirat ddacãdintre coloanelecriticii lui Mihai

Cimpoi ar fi lipsit figuracolosalã a basarabeanuluiConstantin Stere.

Împrejurarea ridicãrii acesteia a venit chiar în anulde graþie 2015, cu prilejul împlinirii a 150 de ani dela naºterea scriitorului (n. 1 iunie 1865, în Ciripcãu(1), þinutul Soroca, m. la 26 iunie 1936, Bucov, judeþulPrahova). Þinutã sub obrocul cenzurii comuniste,opera lui Constantin Stere a început sã fie reeditatã,în România postbelicã, abia din 1979 (Scrieri;În preajma revoluþiei, I-III, 1981, 1983, ediþii îngrijitede Z. Ornea), pentru ca abia dupã 1989 sã se tindãcãtre tipãrirea întregii opere, atât la Chiºinãu,cât ºi în Þarã (2).

Primul semn sub care se contureazã abordareaoperei lui Stere de cãtre Mihai Cimpoi esteorganicitatea. Comparaþia cu Eminescu se impuneîncã din Argument: „Proza ºi publicistica lui Stereformeazã o unitate a operei, ca ºi în cazullui Eminescu. El este pretutindeni un omal adevãrului.” (3)

Dupã câte ºtiu, este pentru prima oarã când MihaiCimpoi scrie o carte împreunã cu alt autor: acad.Eugen Simion. ªi, probabil, nu e întâmplãtor, fiindcãîntre cei doi existã afinitãþi elective oglindite ºi de oîndelungatã prietenie, cimentatã dupã 1989. Modelulcomplementaritãþii dintre cei doi este sugerat chiar deMihai Cimpoi în capitolul O prietenie arhetipalã: Stereºi Ibrãileanu. Cum se vede, autorul porneºte ºi aicide la arhetip spre a ajunge la ontologic. Contrastuldintre cele douã temperamente este puternic:nãvalnicul, demiurgicul Stere ºi rafinatul, concentratulG. Ibrãileanu, întâlnindu-se ca „di-rectori” ai VieþiiRomâneºti: „Cel dintâi vine de sub zodiile ruseºtiale narodnicismului, care îmbina pragmatic voinþaindividualã cu voinþa maselor ºi cu voinþa Providenþei,ca în cazul «geniului înfricoºãtor» Tolstoi (expresiea lui Stere), cel ce saluta modul mojicilor Carp ºi Vlasde a ridica cu simplicitate ºi uºor cel dintâi ciomagce-i cade în mânã ºi trage cu el pânã ce în sufletulsãu simþul de obidã ºi rãzbunare nu va fi înlocuit dedispreþ ºi milã. Cel de-al doilea va veni dintr-o sferãteoreticã mai finã a poporanismului, intelectualizân-du-l, nuanþându-l ca doctrinã pur literarã (prin urmare,mai puþin ideologicã) ºi purtând – el însuºi – unciomag de cireº cu care se revolta împotriva unorrealitãþi ostile de moment.” (4) Cele douã arme,transsubstanþiate în verb, sunt conduse, inevitabil,cãtre matricea mitopo(i)eticii: „Ciomagul de lemnmujicesc-tolstoian-sterist ºi bastonul de cireºintelectual-garabetian sunt douã embleme arhetipalecomplementare. Proiectate pe fondul sufletesc alcelor doi, apar ca însemne ontologice. Fiinþa rãnitãde rãul social imediat, de «forþele oarbe ale naturii ºiistoriei» a unuia ºi celuilalt, se pune sub pavãza unuiideal ºi a unei direcþiuni a spiritului: poporanismul.«Omul-vierme», profetizeazã Stere, e înlocuitde «omul-luptãtor», ºtiinþa ºi arta fiind douãmanifestaþiuni pur omeneºti ºi exclusiv omeneºti,ºi, deci, douã arme de luptã în rãscoala sângeroasãa omului simþitor ºi cugetãtor împotriva Inconºtientuluiîn naturã ºi istorie.” (5)

Demonstraþia ccriticului se face cu textelecelor doi, întâlnirea lor finalã soldându-secu o complexã ontologizare a spiritului

naþional. Nu întâmplãtor cea mai importantã revistãdin prima jumãtate a secolului trecut se va numi ViaþaRomâneascã (urmatã, tot simbolic, de Gândirea luiNichifor Crainic). Nu înainte de trecerea celor doi printulburea gâlceavã dintre trup ºi suflet, cum i-ar fi spusDimitrie Cantemir: „«Bastonul de cireº» al criticuluiVieþii Româneºti devine – prin transfer simbolic dinarhetipalitate în realitate – o imagine a caracteruluisãu paradoxal ºi complex, a cãrui timiditate ºidelicateþe de fecioarã se preschimbã în agresivitate,

violenþã, corozivitate împinsã pânã la brutalitate,scriind parcã în biroul sãu nu cu cernealã, ci cu apãtare. El populeazã sfera hyperionicã a ideilor ºi dinlumea sublimizatã a literelor ºi nu mai poate coborîîn «cercul strâmt» al vieþii vulgare, nereuºindniciodatã sã voteze în timpul «epidemiilor electorale»,ba pierzându-ºi certificatul de alegãtor, ba venindla vot dupã încheierea scrutinului. / «Solitarului»i se asociazã «combativul», pornirile rãzboiniceconcretizându-le ºi în somaþiuni adresate lui Stere:dacã se poticnea în vreo groapã, îºi punea ciomagulde cireº în colþul odãii ºi îl apostrofa furios de ce nuse lasã ales primar, dacã se declanºa vreun scandalnocturn ce-i producea insomnie,îl implora jalnic sã se facãprefect de poliþie, dacã se refereala accidentele din domeniuladministraþiei publice, erasomat sã ia pe rând portofoliulInstrucþiunii Publice, alDomeniilor, al Comunicaþiilor, alInternelor, sau chiar Preºedinþiade Consiliu.” (6)

Finalmente, disputadintre cei doi prieteniva fi soluþionatã prin

înlocuirea doctrinei poporanistecu specificul naþional românesc,sub semnul esteticului ºiontologicului. Stere consideracã dacã Marea Unire nu va fiurmatã de armonizarea spiritualãa celor trei provincii româneºti,durabilitatea României Mari va fi pusã în primejdie:„Trebuie sã unificãm mentalitãþile disparate, sãînchegãm un tip de civilizaþie originalã, specificã,din tenacitatea, vigoarea zoologicã a Ardealului,din misticismul democratic al basarabeanului, dinnota esteticã, maleabilitatea ºi uºoara superficialitatea elementelor regãþene.” (7) Aceasta era ºiconvingerea tinerei generaþii coagulate în jurulrevistei Criterion, exprimatã prin vocea lui MirceaVulcãnescu, prima misiune a acestei generaþiifiind „sã asigure unitatea sufleteascã a românilor”:„Dacã tineretul acestei þãri nu reuºeºte ca, în aceastãgeneraþie, sã reducã idealurile omeneºti centrifugaleale Românilor din diferite colþuri ale þãrii, într-unsingur chip al omului românesc, în care sã serecunoascã Românii de pretutindeni, ca într-unbun al lor; dacã tipul omului rusesc, dostoievskianºi tolstoian al basarabenilor ºi omul latino-kantian alardelenilor nu reuºeºte sã dea o sintezã vie cu omulbizantin din Vechiul Regat, sintezã în care tendinþelecentrifugale sã nu se mai regãseascã decât ca ispitede universalizare ale aceluiaºi om al lui Eminescuºi al lui Creangã, – unitatea politicã a acestuineam, care în clipa în care îºi dã mâinile nu se mairecunoaºte – mi se pare ameninþatã./ Legând roadeleunei adaptãri inteligente, cu firul tradiþiilor noastre,ispitind sensul diferitelor straturi pe care le-a depusistoria în sufletul ºi în structura civilizaþiei româneºti,de la vechiul suflet tracic ºi pânã la cele din urmãînrâuriri constitutive, – aceastã generaþie va trebui sãdescopere acea originalitate de configuraþie, de dozajspecific al influenþelor ºi eficienþei lor, care defineºteun suflet propriu.” (8) Aºadar, generaþia care arealizat Unirea se întâlnea emulativ cu cea carese afirma strãlucitor sub ochii lui Stere ºi Ibrãileanu.

Dar ssã rrevin lla îîntâlnirea dintre coautoriivolumului Viaþa ca un roman. Aflându-seîn alt context istoric, prietenia dintre Mihai

Cimpoi ºi Eugen Simion pãstreazã urmele unuisimilicontrast dintre noul intelectual al renaºteriibasarabene, de anvergurã stereianã, ºi rafinamentulestetic valah, grefat pe un temperament al echilibruluiºi delicateþii ibrãilene, angajat, simultan (probabil,cel mai activ academician român pe tãrâmul

reconstrucþiei culturale naþionale de dupã 1989),în proiecte demne de demiurgia lui Stere. Deºi Viaþaca un roman se vrea focalizatã asupra romancieruluiStere (misiune îndeplinitã, cu precãdere, de studiullui Eugen Simion), coautorul Mihai Cimpoi nu-ºiputea îngãdui sã rateze organicitatea întregii opere,axându-se, în definitiv, pe dimensiunile doctrinarului,imposibil de separat de romancier. Eugen Simioninsistã, cu precãdere, asupra dilemei dacã uriaºulciclu romanesc În preajma revoluþiei aparþine prozeide ficþiune sau celei memorialistice, problemã carea dat multã bãtaie de cap criticilor, deºi Stere însuºi

a subliniat cã lumea opereiîn cauzã aparþine ficþiunii, nuautobiograficului. (9) Eugen Simionconsiderã, pe bunã dreptate,cã disputa este caducã înpostmodernitate, când delimitareagenurilor nu mai este prioritarã.Diagnosticul pus este de roman-memorii. „S-a dovedit în atâtearânduri – spune Eugen Simion –cã ºi memoriile fabuleazã sau,cum am vãzut cã spun spiritelemai radicale, memoriile mint…Important este, în astfel de cazuri,efectul acestei proze memorialisticetrãdate sau împlinite, esenþializate(prin ficþiune), deghizate,obiectivate, vizionare… cum vrems-o numim. Efectul este în primelecinci cãrþi extraordinar la lecturã.Mai este de folos, în aceastã

situaþie, sã ne întrebãm dacã autorul a trãit totulsau numai o parte din ceea ce scrie?” (10)

Incursiunea eesteticã a lui Eugen Simion secompleteazã fericit cu cea a lui Mihai Cimpoi,care dedicã un capitol evaluãrii critice a operei

stereine de-a lungul timpului (Receptarea criticã:evaluãri, aproximaþii, dileme, paradoxuri), fãcând,apoi, legãtura cu vastul ciclu În preajma revoluþiei,dar din perspectivã auctorialã (Relaþia personaj –autor) ºi continuând cu abordarea doctrinaruluipoporanist, de identificat în roman (Discursulromanesc ideologic), dar ºi în vasta-i publicisticã.Urgenþa editorialã a volumului nu i-a îngãduit,probabil, sã se opreascã ºi asupra excepþionaluluistudiu Social-democratism sau poporanism?,publicat, în serial, în Viaþa Româneascã ºi editat, învolum, abia prin ediþia lui Mihai Ungheanu din 1996.

Majoritatea covârºitoare a criticilor (cu o singurãexcepþie, observã Mihai Cimpoi: ªerban Cioculescu)a decretat totala nereuºitã a romanului stereistîncepând cu al ºaselea volum, Ciubãreºtii. MihaiCimpoi recurge la o revizuire criticã de substanþã,valabilã pentru întreg ciclul, observând: „Sigur cãputem pune la îndoialã valoarea ºi consistenþa epicãa ultimelor romane ale lui Stere; de altfel, inegalitateacalitãþii estetice a tuturor volumelor fiind de ordinulevidenþei.” (11) Ceea ce ignorã criticii, în numelepurismului estetic, este faptul cã Stere creeazão specie de roman ideologic, care, în realitate, seridicã deasupra tezismului, proiectând ideologiculîn orizontul ontologicului, ceea ce schimbã radicallucrurile. Faptul îmi aminteºte de observaþia profundãa lui Albert Camus cã marii romancieri suntromancieri filosofi, adicã opusul scriitorilor cu tezã.Este ºi cazul lui Constantin Stere. Mihai Cimpoi nuinvocã argumentul lui Camus, în schimb, aduce îndiscuþie estetica formativitãþii lui Luigi Pareyson, (12)consonantã cu estetica încercãrii lui Mihai Eminescu,e de adãugat. Ideea, în acest caz, nu se degradeazãîn tezism, în ideologie, pur ºi simplu, ci devinenisus formativus, arheul generator de viaþã, în senseminescian, concretizându-se într-o adevãratãgramaticã generativã, ca sã folosesc conceptullui Noam Chomsky.

CCoonnssttaannttiinn SStteerree 115500Mihai CCimpoi ººi ddemiurgia llui CConstantin SStere

Theodorr CCODDREANU

Podul dde rreviste



Aceastã rreinterpretare a prozei lui Stere mi separe contribuþia esenþialã a lui Mihai Cimpoila exegeza operei demiurgului basarabean.

Criticul poate cuprinde, astfel, la modul holistic,întreaga operã a lui Stere, demonstrându-iremarcabila organicitate. Voinþa ideologicã (de forþacelei schopenhaueriene ºi nietzschene), vizând ceeace Stere credea cã poate fi revoluþia mondialã, însãnicicum în sensul marxist-leninisto-troþkist, ci, înultimã instanþã, poporanistã, þintind cãtre refacereaunitãþii naþionale româneºti, iatã vârtejul colosal,vitalist, din care se nutreºte Vania (Ion) Rãutu,protagonistul romanului: „Or, ºi în acest caz secere luatã în consideraþie intenþia formativã ºi – maimult decât atât – strategia narativã a romancierului,pornind de la faptul esenþial cã întreg ciclul sestructureazã pe un discurs ideologic, care apare,în funcþie de situaþii, în forme manifeste sau latente,în sugestii vagi sau accente puternice, ajungândpânã la turnura pamfletarã finalã.” (13)

Personajele stereiene, observã MihaiCimpoi, nu urmeazã o ideologie învãþatã,însuºitã de la lideri partinici: „ei o trãiescorganic cu toatã fiinþa. O au, prin urmare,sãditã, ca sã zicem aºa, protoplasmatic.Orice vorbã, orice acþiune a lor stã subzodia acestui determinism constrângãtor,ei fiind, cu un cuvânt al prozatorului,niºte figuri rigoriste. Toate manifestãrilede naturã psihicã sunt marcate deun atare rigorism determinist. De aicidevotamentul, fanatismul, maximalismul(necceptat totuºi de Vania Rãutu) ºi toatecelelalte. Ei gândesc ºi deopotrivã trãiesco astfel de Idee, ca pe un imperativ categoric,comparaþia apãrând chiar în reflecþiile filosofice alelui Vania.” (14) Gândirea personajelor nu este detip raþionalist, ci un fatum, un destin. Poate cã seinsinueazã aici dorinþa mimeticã (René Girard) prinintermediul manifestelor revoluþionare (Mihai Cimpoiface trimitere la distingerile teoretice ale lui BernardValette privitor la Educaþia sentimentalã a luiFlaubert), dar imperativul categoric sub dominaþiacãruia stau eroii stereieni seamãnã, mai degrabã,cu pasionalitatea sorbitã din romanele cavalereºtide cãtre Don Quijote, neostoitul Cavaler al TristeiFiguri. Mai potrivitã este trimiterea la personajeledostoievskiene, în spiritul interpretãrii bahtiene.Sau, pe o anumitã laturã, la ochii mistuiþi, halucinaþilãuntric ai personajelor camilpetresciene, care „auvãzut idei”. Din acest punct de vedere, Mihai Cimpoiidentificã în Vania Rãutu supraomul lui Stere (15),însã unul înfrânt, o figurã tragicã: „Vania (Ion) Rãutueste, prin urmare, o figurã tragicã, un ideolog înfrânt,de pe urma cãruia rãmân ideile despre viaþã, universºi lume ºi, bineînþeles, tabloul fenomenologic al uneiepoci rãsfrânte într-un suflet.” (16)

Înfrânt îîn pplanul fficþiunii aartistice, Ion Rãutuva fi însã biruitor în planul istoriei, redeveninduriaºa personalitate numitã Constantin Stere,

chiar dacã, finalmente, el se va descoperi marelesinguratic, marele înfrânt din cartea cu titluoximoronic propus de Maria Teodorovici: ConstantinStere: Victoria unui înfrânt. Înfrânt ca doctrinar politicîn România ºi marginalizat, dar ipostaziat în eroulpolitico-ideologic al Unirii Basarabiei cu patria-mamã,la 27 martie 1918. Dupã romanul ciclic În preajmarevoluþiei, reintegrarea Basarabiei în România Mareeste a doua minune a demiurgului de la Ciripcãu.Iar ca sã punem lucrurile în ordinea lor fireascã,este prima.

Ni se va spune cã Stere a fost, desigur, opersonalitate de prim-plan în realizarea Marii Uniri,dar cã, în ceea ce priveºte Basarabia, nu estesingurul, adicã Demiurgul reintegrãrii provincieicare a rãmas o bucatã ruptã de Ursul siberian dinvechea Moldovã. Neîndoielnic. E vorba de atâteapersonalitãþi, în primul rând, de membrii SfatuluiÞãrii, care au pus umãrul la actul din 27 martie 1918.Totuºi, rãmâne un rest (cum ar zice Noica) fãrã decare minunea nu s-ar fi întâmplat, iar acel misteriosrest aparþine lui Constantin Stere. Mihai Cimpoiare meritul de a ne fi deschis ochii asupra lui.

Marea tainã constã în puterea lui Stere de a ridica

ideologicul la treapta ontologicului. Eºecul trãit deVania (Ion) Rãutu nu va mai fi repetat de creatorulsãu, cel puþin în contextul Primului Rãzboi Mondial.ªi asta din pricina eminescianismului sãu de fond,biruitor la nivelul gândirii, tragic la nivelul existenþeisale lumeºti. Mihai Cimpoi observã aceastãcongenialitate Stere-Eminescu privitor la adevãr,care e ºi principala cauzã a ostilitãþilor trezite printreneprieteni, adversari. El va fi etichetat în fel ºi chipca ºi Eminescu, ne avertizeazã criticul: „Rãspunzândacuzaþiilor de «antisemitism», «burghez», ºovinistºi reacþionar, marxist, cosmopolit ºi demagog,Constantin Stere accentueazã cã «dacã urmãrireaadevãrului (s.n.) e singurul scop vrednic de unpublicist serios, acest scop nu se poate realizafãrã o anumitã culturã sufleteascã».” (17) Culturasufleteascã este, în cazul sãu, la fel de diversãºi de pregnantã ca la Eminescu, pusã integral înslujba adevãrului: „Adevãrul înseamnã, în concepþiajurnalistului, parlamentarului, omului politic ºi omului

de culturã Stere, fieesenþa fenomenului/procesului, fie cauzainternã, fie evidenþalogicã, fie conso-nanþa cu firealucrurilor, cu «bunulsimþ» (comun), fieconcluziune (logicã)

dedusã din însãºi stareade lucruri.” (18) Pentru Stere,adevãrul este raþiunea oricãreigândiri, inclusiv a filosofiei,când visa, la Tobolsk, în1897-1898, la un sistemfilosofic: „Omul este unveºnic ºi neobosit cãutãtor aladevãrului.” Stere, subliniazãMihai Cimpoi, distingea între adevãrul general,„ca veritate teoreticã în ºtiinþã” ºi „adevãrul în relaþiiledintre oameni”, temelie a dreptãþii. Atitudinea luiconsona cu a lui Titu Maiorescu, dar, mai ales,cu a lui Eminescu, de unde ºi consubstanþialitatealor ontologicã. Chiar ºi tematic cei doi se întâlneau:„El nu se limiteazã la reacþiile de moment, concre-tizate în cronici scurte jurnaliere de întâmpinare,ci îºi organizeazã demersul în vaste proiecte ciclice,în seriale tematice, care cuprind eminescienestudii asupra situaþiei.” Mai mult, „Ca ºi în cazullui Eminescu, publicistica face corp comun cu operacapitalã ºi cu nuvela În voia valurilor, demonstrândunitatea creaþiei lui Stere cu universul gândirii sale.”(19) Stere i se prezintã criticului ca un veritabileuropenist, ca ºi Eminescu. Ba chiar trãieºtereminiscenþe din „complexul Dinicu Golescu” (AdrianMarino) atunci când cãlãtoreºte în Occident. Toateacestea l-au ajutat în cel mai important moment alistoriei moderne româneºti: Marea Unire. E clipaastralã când basarabenismul sãu se ridicã ºi coboarãîn abisurile ontologice ale fiinþei româneºti. Faptuleste surprins de Mihai Cimpoi în capitolul Stereºi lumea basarabeanã.

Este ººi eexperienþa ttrãitã de eroul sãu Vania(Ion) Rãutu, Omul-luptãtor în contra omului-vierme. Are dreptate Mihai Cimpoi când

observã ºi argumenteazã cã Stere „a modificatprofund politica internã a þãrii între 1900 ºi 1915”,începând, desigur, cu schimbarea mentalitãþilor dinBasarabia. ªi din atare perspectivã Stere este celmai eminescian gânditor ºi om politic nu numai pentrudestinul acestei provincii în raport cu ocupantul rus,ci ºi cu vechiul regat al României, cu visul întregiriicu Transilvania. În 1906, Stere reuºeºte un faptremarcabil: unificarea celor patru grupãri divergenteale miºcãrii democratice din Basarabia: grupulstudenþilor moldoveni de la Dorpat, gruparea IonPelivan, cea a avocatului Emanuil Gavriliþã ºi ceaa boierilor din conducerea Zemstvei basarabene.Apoi, vine editarea ziarului Basarabia, alcãtuireagupului de tineri destinaþi sã studieze în universitãþile

din þarã, iar, ca rector la Universitatea din Iaºi,înlesneºte burse pentru studenþii basarabeni.

În vechiul regat domina linia politicã a celuilalttitan, devenit emul al lui Stere, Nicolae Iorga, adeptal alternativei întregirii cu Transilvania, lãsând lacheremul Rusiei, mai departe – Basarabia. Eminescu,fãcând parte din Societatea Carpaþii care milita pentruArdeal, a înþeles însã cã adevãrata cheie a realizãriiDaciei Mari este Basarabia. Aceastã intuiþie adâncãa destinului românesc o are ºi Stere. La începutul lui1918, el revine la Chiºinãu, punându-ºi tot geniul degânditor ºi orator în pregãtirea actului de la 27 martie,crezând în forþa divinã a Logosului.

Între rregãþeni, el ajunsese a fi singur împotrivatuturor, fiind acuzat ºi de „trãdare”, fapt pecare Pan Halippa îl va respinge cu indignare.

În decembrie 1915, Stere se adresa Parlamentului:„Politica pe care dv. o sprijiniþi duce la ºtirbireaidealului naþional, la renunþare. Atunci am dreptulsã vorbesc cum vorbesc, eu singur împotriva tuturor,fiindcã, dlor, nu puteþi, nu aveþi dreptul sã renunþaþila mormintele strãmoºilor noºtri care zac pestePrut, dar nu aveþi dreptul sã renunþaþi ºi pentrugeneraþiunile cari vor veni la viaþa româneascãîn þinuturile de acolo. Da, unul singur, care se ridicãîn numele veºnicei fiinþe a neamului, are dreptateîmpotriva tuturor. Prin politica pe care o sprijiniþi,nu numai cã compromiteþi viitorul acestui stat,

fãurindu-i lanþurile vasalitãþii, darnu veþi reuºi mãcar sã ºtergeþi ºihotarele dintre noi ºi Ardeal, fiindcãnu veþi putea ajunge pe aceastã calela dezmembrarea Austro-Ungariei.Dar, mai mult, sancþionaþi pentrutotdeauna un act de dureroasã ºistrigãtoare nedreptate faþã de noi.”

Stere dovedea cã românismulfãrã basarabenism este o iluziea fricii de istoria naþionalã. Eroulsãu Vania (Ion) Rãutu o simte pânãîn strãfunduri: „România mã atrage,mã fascineazã ºi, în acelaºi timp,îmi inspirã groaza necunoscutului!

Dar poate, în orice nostalgie…, noi nu dorim patriarealã, aºa cum o cunoaºtem, ci o patrie idealizatãaºa cum am vrea sã fie. ªi dorul se simte cu atât maiviu, cu cât mai greu poate fi gãsitã patria idealurilortale.” Protagonistul traseazã el însuºi parcã drumulde la mit la ontologic care strãbate critica lui MihaiCimpoi: „Destinul lui Stere este unul tipic basarabean,cunoscând întreaga odisee fenomenologicã apredestinãrii: înstrãinare, îndurare a «terorii istoriei»,«întoarcerea în Ithaka», direcþionare mântuitoarepe drumul spre Centru. El însumeazã o trãire plenarã,la cota înaltã a eroismului, a pragurilor, limitelor,zidurilor, valurilor (noþiune-cheie steristã).” (20)

În 11931, îîntr-uun aarticol din nr. 13 al VieþiiRomâneºti, Mihai Ralea îi dãdea dreptate,împotriva tuturor, lui Constantin Stere:

„Prin acest canal al democraþiei ºi al dreptãþii a voitel sã aducã ºi asimilarea sufleteascã completã abasarabenilor la totalitatea naþiunei. ªi aici stã aportulsãu cel mare la ideea naþionalã. În timp ce alþiivoiau trunchierea idealului naþional, prin sacrificareaBasarabiei, C. Stere a urmãrit idealul integral.Ca basarabean nu putea gândi altfel. Se uitã preauºor ºi se înþelege prea greu cã C. Stere a fost,înainte de toate, basarabean.”

Fãrã basarabenismul lui Constantin Stere, cea mainãpãstuitã provincie româneascã ar fi rãmas guberniesovieticã, ceea ce, din nenorocire, va ºi deveni,în pofida poruncii lui Ion Antonescu de trecere aPrutului, „basarabenismul” aducându-i mareºaluluicondamnarea la moarte. Nu întâmplãtor Mihai Cimpoiinvocã un dicton din tratatul medical al lui Ramazzino,datând de la 1700: Qui patriam querit, mortem invenit(Cine catã înspre patrie, dã peste moarte).

Însã o moarte a renaºterii din propria cenuºã,precum în Basarabia anilor 1988 – 1992, când geniulpolitic al lui Constantin Stere i-a redat demnitatearomâneascã, nu însã ºi fricoºilor politruci ai„revoluþiei” de pe malurile Dâmboviþei, lãsându-lîncã o datã pe autorul lui Vania Rãutu singurîmpotriva tuturor.

(Continuare la pag. 12)


Podul dde rreviste


Este ttitlul uunui iimpresionant vvolum aal sscriitoruluibasarabean VVictor TTeleucã ((19 iianuarie 11932,Cepeleuþi-HHotin –– 112 aaugust 22002, CChiºinãu), aapãrut

în 22015, îîn fformat eelectronic ººi ttipãrit, lla ttot mmai aactiva EEditurãeLiteratura, BBucureºti ((www.eLiteratura.com.ro). SSubtitlulexpliciteazã ººi aatrage aatenþia: Poezziiii, rreflecþiiii ººii aalte ddezziiceriide ssiine. Volumul dde ffaþã eeste ttrimis îîn llibrãriile rromâneºtila nnumai uun aan ddupã Piiramiida ssiingurãtãþiiii (Editura DDetectiv,Bucureºti), pprima ccarte aa llui VVictor TTeleucã ppublicatã îînRomânia. EEste dde aaºteptat ssã mmai aaparã ººi aaltele, aacest

„Nichita SStãnescu aal BBasarabiei”, rreprezentant dde ffrunteal ggeneraþiei ’’60, aavând oo ooperã ccu ttotul rremarcabilã.

Ne aasigurã dde aacest llucru rreferinþele ccritice aadãugatevolumului dde lla eeLiteratura, sstudiul iintroductiv aal lluiTheodor CCodreanu, mmare ppromotor aal ppoetului bbasarabean(Recapiitulare;; TTransmoderniismul lluii VViictor TTeleucã), ddarºi aacad. MMihai CCimpoi, îîn pprefaþa Viictor TTeleucã, lliirosoful,pe ccare, ccu aacordul aautorului ººi eediturii, oo rreluãm mmai jjos,alãturi dde uun „„capitol” ddin ccarte, „Redã-mmii iiubiirea...” AArgument,invocat ººi dde aacad. MM. CCimpoi îîn ttextul ssãu. ((Gh.P.)

NNiinnggee llaa oo mmaarrggiinnee ddee eexxiisstteennþþãã

VViiccttoorr TTeelleeuuccãã,, lliirroossooffuullAcad. MMihai CCIMPOI

Onomatopeea nu e oare trecerea semnuluinatural al sunetului la fel de naturalnegândit de nimeni, dar produs de naturã,

în semnele articulate deja trecute prin spontaneitateasemilogicã a unui discurs reprodus de om ori, maicurând, cu ajutorul lui ca un post retranslator cãtreacelaºi spaþiu-timp infinit? Nu e oare chemareaacestuia cãtre întreg, în care scopul devine discursulcãtre acest întreg care, în fond, existã doarîn strategia gândirii noastre?

Cuvântul numeºte o absenþã, o aratã, propoziþia,fraza o prezintã în complexitatea ei, deschizându-icalea cãtre analizã, analiza fiindu-i ºcoala deluminare a umbrelor ºi penumbrelor ce conþin înele o logicã aparte, deºi pornitã din cea clasicã,dar separatã de ea în aceeaºi tendinþã de separare?

Cuvintele onomatopeice par sã fi apãrut primelecare au denunþat un fenomen natural.

Redã-mi iubirea, Doamne, ºi îþi întorc credinþa, redã-mi nemãrginirea pe care mi-ai luat-o din dreptul meu la viaþã ce astãzi se reduce la umbra singularã ce-o port ºi n-o pot duceºi resemnat de formã în sens parasimpatic, maturizarea-mi dulce de-acelaºi om sãlbatic s-o cotropesc din sfera de câmp ºi de substanþã s-o readuc la tine pe alba ta balanþãce-aratã adevãrul cum singurã privirea hipnoticã o vede ºi-i ºtie convertirea;

redã-mi iubirea, Doamne, mai vreau sã mã apropii de tot ce nu-i al nostru cu ochii mei improprii ce-ºi regãsesc delirul halucinant ºi-adult ca pe-o relicvã-a vieþii ºi-a morþilor demult ce se-ndoiesc de tine ºi de-ndoiala lor,redã-mi iubirea, Doamne, durerile ce-o dor

ca într-un forum tandru de strigãt ºi scântei sã-mi prind nemãrginirea ºi onomatopeea cât mai conþine sensul nonsensului abrupt,

sã mã cobor prin tine în ce e dedesubtºi ca Arghezi-odatã, gonit dintr-o poveste, sã ºtiu cã n-a fost umbrã ºi sã urlu: Este!

Fãclii ppentru DDumnezeu

Voi, voi, cei care ºtiþi totul, ce fericire, ce fericire, Doamne, ce fericire sã ºtiu ºi eu, cel blestemat care încearcã sã se învârtã într-un cerc – fantoma puþinului –

sã ºtiu la umbra pelinului înflorind toatã vara dintru care albinele adunã nectarul amar ºi ceara pentru fãcliile ce vor înflori acum

ºi de Paºti, sau, într-un fel, la cãpãtâiele celor care prin lumina lor te renaºti ºi cei care pleacã sã uite, sã uite, sã uite, sã ui-

te drumu-ndãrãt, drumul, drumul spre ora ºi fumul albastru ce se urcã sfinþit prin biserici, în zilele când liliecii, cu ochi interiori, emisferici viseazã prin clopotniþe vechi cu picioarele-n sus,

am uitat, nu v-am spus, nu m-am gândit niciodatã cã albinele, pe lân-gã miere ºi cearã mereu

adunã ºi-o cearã deosebitãdin care se fac fãclii numai pentru Dumnezeu.

Vin de undeva, dar nu ºtiu unde mã duc.E o veºnicã ducere în ispitã. Construiesc lumiimaginare, modele pentru fapte care ar trebui sãurmeze. La marginea acestei lumi, Dumnezeu, bãtrânca Moº Crãciun, merge desculþ peste apã ºi din tolbacusutã cu fir auriu scoate pescãruºi ºi-i seamãnã prinvãzduhul albastru, ºi pescãruºii þipã ºi se fac mai albidecât albul. Asearã am visat mori de vânt cu aripileviscolite de fãinã mãcinatã din grâu pe care încãnu l-a semãnat nimeni. Nu deschid ochii, cã atuncise destramã imaginea visului pânã morile se vortroieni de fãinã ºi preþul la pâine se va îndura sã maiscadã. Mai las sã mai ningã. Îmi place cãderea albãa ninsorii ºi toate se întâmplã dincolo de pleoapeleochilor cu ajutorul cãrora, ca printr-un tunel, se poateintra în actualul actualizat în aici ºi acum.

Struguri dogoritori în alb, culoarea rece anon-preferinþei. Stejarii, bãtrâni trubaduri ai pãdurilor,au ieºit din starea lor statornicã ºi cântã la cobzãmelodii bãtrâneºti de pe timpul lui Barbu Lãutarulcare, ºi el, le-a învãþat de la alþii ºi le-a cântat altoraîn loc de niºte descântece prilejuite de dreptunghiurilenegre (nu pãtrate) ale ferestrelor care desearãse vor lumina ºi am sã descifrez bucuria semnelorîn formã de umbre umblând prin dincolo de ferestreca un alfabet necunoscut, pus în miºcare pentrua-ºi gãsi adevãratele rosturi prin demersurile cãtrecele patru dimensiuni ale dimensiunii primordiale.

În timpul acesta, copiii morþi nebotezaþi îi piaptãnãºi orânduiesc barba albã ºi lungã a lui Dumnezeucare îmbãtrâneºte împreunã cu noi.

Doamne, cât de aproape eºti de mine ºi cât dedeparte sunt eu de tine... Aproape cã nici nu te vãdºi nici nu ºtiu dacã ceea ce vãd, abia ce vãd, eºti tu.

ªtiu cã eºti. De aceea nu te caut.Te-aº gãsi ºi pe urmã ce mã fac?Ce sã mai caut?

„RReeddãã-mmii iiuubbiirreeaa......”” AArrgguummeenntt

Prezentul vvolumeste rodul uneiîntregi Vieþi devenitã

Poezie. ªi, bineînþeles,Filosofie. Din îngemãnareacelor douã apare Lirosofia,aºa cum din tezã ºi antitezãapare sinteza. Or, în cazullui Teleucã, lirosoful, nu

este potrivit sã vorbim despre tezã ºi antitezã,ci despre douã teze care se îngânã, se provoacã,se electrizeazã ca sã se uneascã temeinic.

Cartea este cu adevãrat o revelaþie prin substanþasa meditativã, prin felul ei spontan de a se structura,prin modul surprinzãtor de a se naºte din ea însãºi.Un nexus cauzal tainic leagã într-un tot întregnotaþiile, impresiile, trãirile la simplul îndemn parcãde poveste: „Înºirã-te, mãrgãrite”. E o meditaþieexistenþialã continuã care se înºirã capricios,învãlmãºit, în formele progastice sau în acorduriarmonioase clasiciste. Astfel se þese, printr-un flux

scriptural necontenit, un Text lirosofic al Existenþei.Notaþia seacã de gradul zero al limbajului poetic seînvecineazã cu formula finã sinestezicã, muzicalã,intens coloratã ºi sonorizatã, cu tentã expresionistã.Textualizarea se face dupã principiul circular alreiterãrii, al miºcãrilor Eului spre Sine: „E o fugã desine spre sine pe circumferinþa ecuatorialã a sferei”.

Toposul ccentral ee, fireºte, existenþa, cu totcâmpul ei categorial de a fi ºi de a nu fi,de a avea ºi lipsi, de a muri ºi a încerca

de a nu muri, de a trece ºi a rãmâne, de a sfârºi ºia ne-sfârºi, de a vrea ºi a nu putea etc. E o gravitaþieîn jurul Eului cãutãtor de sensuri: „Trebuie sã uitde eu. Eu este o nãscocire. Un atribut al aflãrii ºi, înacelaºi timp, al negãsirii în Univers. Aceastã febrilãcãutare mã convoacã mereu ca pe o absenþã, sã-midau seama cã sunt, nefiind, desigur. Sunt încercareade a nu muri, dar nu eu, ci însãºi încercarea, cãeste stãpâna mea de care þine ºi mã þin cum pomulse þine de umbra pe care el o provoacã sã fie.”

Cartea nu este o carte propriu-zisã, o culegereoarecare de poeme situate în mod tradiþional unuldupã altul la voia întâmplãrii, ci un adevãrat „Divanal gâlcevei”, al „certurilor” Eului cu Sinele. Totul seînºiruie dupã principiul organic al fluxului continuu,al ieºirii infinite a unuia din altul, asemenea cutiilorchinezeºti, al dicteului automat care beneficiazãde confesiunea ardentã venitã din conºtient,din cotidianul nemijlocit, din inconºtientul blagian:„Oricum, e-o unicã plãcere,/ plãcerea de-a trãio revenire, o-naltã satisfacþie me-/ reu, o revenire-aEului spre Eu, un stol purtat de semnul unui zeu pringol mereu,/ mereu, mereu – cocori devremi, cocoritâr-/ zii pe care dusul îi dominã sã cearã faptuluidurerea de-a ºti neisprãvirea unui/ drum de-acum,de-acum/ necunoscut de cunoscut/ fãcut acum,acum de-acum, o regãsire-vamã,/ o scamã deseninuri care-i cheamã ºi-i/ poartã-ambiþia ºiintuiþia/ spre Marea Poartã a unui greu de explicat/instantaneu când trece Styxul ºi revine din CerculPlus în Cercul Minus...”

Podul dde rreviste



SSiinncceerriittaatteeaa rroossttiirriiiiAcad. NNicollae DDABIJA

Galina MMartea îºi poartã locurile în cares-a nãscut, a crescut ºi a bãtãtorit cãrãrilevieþii prin lume.

Pentru ea poezia este o punte dintre Olanda,þara de adopþie, ºi Republica Moldova, þara în cares-a nãscut.

Condeiul ei inteligent oscileazã între eseu ºi vers,între articol de analizã ºi poem de dimensiune.

Pentru ea Basarabia e mai mult decât o þarã,e o metaforã. Una a dorului, a rãdãcinilor care dor,a sinelui, care numai dispersându-se devinecomplet.

Geografia autoarei e una unitarã. Distanþelese aºtern doar în inima ei.

Memoria conlucreazã cu imaginaþia ºi amintireacu visul.

Galina Martea nu cântã zãpezile de altãdatã,ci pe acelea care nu au cãzut.

Ea are nostalgia lucrurilor care nu s-auîntâmplat ºi amintirea evenimentelor care abiaurmeazã sã se producã.

Dedublarea lumii în care trãieºte, trecutãprin purgatoriul versului, capãtã aspecte de lumicoerente, care se completeazã ºi coexistã într-o

simbiozã perfectã.Dorul pentru ea e „tricolor”, Basarabia e „hainã

în durere tricolorã” („Prin haina în culori ce ardtristeþea”), românii sunt un neam „cu sângele pe douãmaluri” („Te-ai nãscut sã mori pe cruce rãstignit”),izvorul identitar e „plin de lacrimi”, autoarea avândcredinþa cã „sufletul unei naþii izvorât din lacrimi”se înalþã mai uºor în tãrii.

Îndemnul ei „Basarabie, nu-þi vinde sufletul/Basarabie, nu-þi vinde dorul, casa ºi hotarul” e unul

al disperãrii menite sãse transforme în scut.

Vreme („suspinãvremea”), tãcere („tãceride veacuri”), tristeþe,ram, gol, durere, razã,fulger, zbor, soartã,

dãruire, asfinþit („amurgdestrãmat”), dragoste – suntcuvintele-cheie din acestvolum, elementele care aumisiunea de a reconstituiprezentul trãirii. Poemele derezistenþã naþionalã (aºa suntele) se împletesc cu poemelede dragoste, mai ales înpartea a doua a cãrþii. „Cadefrunzã, toamna vine,/ Totul pare trist în jur,/ Foºnetuladunã-n mine/ Liniºtea ce vreau s-o fur.”

Impresia ppe ccare oo llasã Galina Martea înpoemele ei de dragoste e cã ea nu ºi le scrie,ci ºi le caligrafiazã. Autoarea reabiliteazã poezia

femininã prin sensibilitatea, ingenuitatea sinonimãcu poezia însãºi, la care se adaugã conºtiinþa maturãºi luciditatea discursului poetic.

Ea vorbeºte simplu, ca un profesor ieºit în faþaclasei, care doreºte sã se facã înþeles de auditoriu.

Mesajul ei e unul care impresioneazã prinsinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alþii princonvingerea proprie, dar ºi prin vigoarea limbajului.

Poezia ei este una a pãcii ºi a neliniºtii, asperanþelor ºi a durerilor, a zorilor de zi ºi aamurgurilor, a înrãdãcinãrii ºi a exilului, a strigãtuluiºi a ºoaptei: „Viaþa mea în poezie/ Nu aº vrea nimenis-o ºtie”.

Poeta are un timbru distinct, care o face sãfie ea însãºi în ceea ce scrie: eseu, poem, articolde atitudine, analizã.

Ca sã înþelegi acest fel de poezie trebuie são citeºti cu ochiul inimii. Atunci þi se aratã motivul

pentru care a scris-o autoarea: dinnevoia de spovedanie. Din frica desingurãtate. Din dorul de bunãtate.Din necesitatea iluziei. Din încredereaîn cuvinte.

Din toate acestea se naºte ºise alcãtuieºte poezia Galinei Martea.

Ea îºi edificã templul sãu poematiccu migalã, ca o altã Anã a meºteruluiManole, când meºterii întârzie sãvinã, ea sacrificându-se construcþieica sã o facã sã fie.

Versul sse ssupune aautoritar propriei curgeri, propriei ontologii a miºcãrii,iar limbajul se plãsmuieºte din mers, nichitastãnescieºte,din cuvinte ºi necuvinte, din plinuri ºi goluri sonore, din

legitãþi ºi capricii ale rostirii care se vrea ea însãºi rotunjitã în sine.E un emoþionant Dialog al Poetului cu Poetul însuºi, cu Poezia

pe care „o demiurgeºte”, dupã cum spune undeva, ºi în aceastãautodemiurgire constã farmecul „cântecului de lebãdã” al lui VictorTeleucã. E ºi un Dialog cu Poeþii: cu Eminescu, atunci când e vorbade înfruntare a eternului cu eternitatea, cu Nichita Stãnescu, cânde vorba de „spontaneitatea semilogicã”, de „sensurile parasimpatice”,cu Bacovia, când e vorba de atmosfera „hibernalã”, cu IonMinulescu, atunci când e vorba de un eu care nu este eu,cu Arghezi, atunci când dialogheazã cu Dumnezeu (...).

Totul pânã la urmã se închide în Cercul existenþial, în întregulfrãmântat al acestuia: „Totul vine ºi pleacã,/ pleacã ºi vine,/ cinevine, la cine, dar aici cercul/ se-nchide, depinde cine la cine, care,/invers spus, e acelaºi depinde, cine/ la cine, unde-ne-unde-lcuprinde iarãºi/ spre ieri-nicãieri...” Versurile se textualizeazã, seconstruiesc dupã formele piramidale platoniciene sau dupã logica

aristotelicã ce include un „nu” ºi un „da”, se atmosferizeazã prin simple enunþurica „Noi singuri în faþa singurãtãþii noastre” sau ample descrieride stãri, tãceri, treceri (de la cauzã la efect), de adâncuri vagi desenzaþie, de naºtere de luminã, de „contraziceri mari”, de curgeriale „fluxului de memorie”, de „preludii dintre coasã ºi gresii”, de„crize de spunere”, de goluri de Nimeni („absenþã nepersonalizatãîncã”).

În meditaþiile existenþiale ale lui Victor Teleucã sunt atraºi,ca puncte de reper, Platon ºi Aristotel, Noica ºi Hegel, Derrida,Arhimede ºi Buddha, Proust ºi Heraclit, Eminescu ºi Blaga.Text, intertext, hipotext, construcþie ºi deconstrucþie, discursbaroc, arborescent, manierist ºi notaþie liricã sau prozasticãnepretenþioasã, „gândire” ºi „rãzgândire” (a)logicã sau semilogicã,gânduri în „stare curatã” sau sofisticate, filosofante aranjate peregistre flotante ale meditaþiei – iatã farmecul poemelor „transfinite”ale lui Victor Teleucã ce se înscrie cu tot harul sãu „dialectic”,lirosofic prin excelenþã, în contextul mitopo(i)eticii moderneºi postmoderne.

(26 noiembrie 2002)

Galina MMARTEA este oo sscriitoare, ppoetã, ppublicistã, ddoctor îîn ººtiinþeeconomice, dde nnaþionalitate rromânã ddin BBasarabia. AA ppublicat ccinci ccãrþi ddeversuri, ppatru mmonografii ººtiinþifice, ppeste 1100 dde aarticole dde eeconomie, ppedagogie,sociologie. ÎÎn 22014, ii-aa aapãrut lla EEditura PPontos ddin CChiºinãu vvolumul Dureretriicolorã, ccare aa pprimit PPremiul II, SSecþiunea AA, lla CConcursul dde ppoezie „„AlexandruMacedonski”, oorganizat dde UUniunea SScriitorilor EEuropeni, FFiliala RRomânia, îîn iiunie2015. PPrefaþa ccãrþii eeste ssemnatã dde NNicolae DDabija; oo rreluãm aaici, ddupã Liiteraturaºii AArta din 224 iiulie 22014. CCelelalte ppatru vvolume dde vversuri: ÎÎn llumea mmea (1993),ÎÎngeriiii ssufletuluii (1995), Acasã (1996), Orbul ddiintre aanii (2001)

CÂNTUL NNEAMULUI

Macinã vvremea uun nneam pprintre ffrunze,Timpul ddãrâmã þþãrâna pprin vvânt,Inima bbate, mmai ccurge pprin bbuze,Vorba llatinã, aal ppatriei ccânt.

Vremea ggrãbitã pprin bbrazdã ss-aavântã,Apa ccuratã îîºi sspalã iizvorul,Ploaia ccoboarã, mmierla mmai ccântã,Lumea ttrãieºte ccu cchinul ººi ddorul.

Frunzele ccad, sse ttopesc cca zzãpada,Altele ccresc ddupã iiarnã ttimid,Lumea dde vvise sse ppierde ssub sspadaVremii bbuimace ccu zzborul rrapid.

Lacrima ccurge, ddurerea sse-nnºalã,Cântecul mmaicii rrãsunã-nn ffuior,Clipele ddeapãnã þþara nnatalã,Codrul îîºi sscuturã hhaina uuºor.

Brazda sse-nnchinã ccuminte lla ffaþãDoina bbãtrânã ss-aasculte ccu ddrag,Cântã ccopiii, bbalada sse-nnalþã,Vântul ddezmiardã aacelaºi mmeleag.

Macinã vvremea uun nneam pprintre ffrunze,Inima bbate ccuminte, bblajin,Vorba llatinã sse sscurge pprin bbuzePentru þþãrâna ccu ttristul ddestin.

(Urmare din pag. 10)

Note1.Victor Durnea, autorul Tabelului cronologic din volumul Viaþa ca un roman (2015),

închinat lui Constantin Stere de cãtre academicienii Eugen Simion ºi Mihai Cimpoi, indicãdrept loc de naºtere Horodiºtea lui Ion Druþã. Eroarea este preluatã din Dicþionarul generalal literaturii române, S/T, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2007, p. 433, VictorDurnea fiind coautor al articolului despre Stere. Eroarea este remediatã de Mihai Cimpoiîn capitolul Stere ºi lumea basarabeanã, p. 119, dar nu ºi de Victor Durnea, p. 7.

2. Constantin Stere, Preludiu. Pagini de presã, Chiºinãu, 1989, ediþie îngrijitã de VasileBadiu; Opere, 1-8, Chiºinãu, 1990-1991, ediþie alcãtuitã de Vasile Badiu; În viaþã, înliteraturã…, Chiºinãu, 1991, acelaºi editor; Social-democratism sau poporanism?, Galaþi,1996, ediþie de Mihai Ungheanu, pref. de Ilie Bãdescu; Singur împotriva tuturor, Chiºinãu,1997, ediþie îngrijitã de Alina Ciobanu; Constantin Stere: Victoria unui înfrânt, Chiºinãu,1997, ediþie ºi bibliografie, Maria Teodorovici; Opere, I-II, În preajma revoluþiei, col. „Operefundamentale”, ediþie de Victor Durnea, pref. de Eugen Simion, postfaþã de Mihai Cimpoi,Bucureºti, 2010; Publicisticã, I-III, ediþie îngrijitã de Victor Durnea, Iaºi, 2010, 2012, 2014.

3. Acad. Eugen Simion, acad. Mihai Cimpoi, Viaþa ca un roman. Constantin Sterescriitorul, Eseuri, Editura Gunivas, Chiºinãu, 2015, p. 6.

4. Ibidem, p. 111.5. Ibidem, p. 112.

6. Ibidem, p. 113.7. Valer Donea în dialog cu C. Stere, în Adevãrul literar ºi artistic, an. XIV, nr. 784,

15 decembrie 1935, p. 3.8. Mircea Vulcãnescu, Generaþie, în Criterion, nr. 3/ 15 noiembrie – 1 decembrie 1934.9. Vezi eseul lui Mihai Cimpoi Relaþia personaj – autor, în Viaþa ca un roman,

pp. 90-95.10. Eugen Simion, Genurile biograficului, I, ediþia a II-a, Fundaþia Naþionalã pentru

ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2008, p. 148. În Viaþa ca un roman: Romanul memorialistic,p. 65. Vezi ºi eseul lui Mihai Cimpoi din volumul colectiv comentat aici, Romanullui C. Stere în viziunea acad. Eugen Simion, pp. 126-129.

11. Mihai Cimpoi, op. cit., p. 96.12. Luigi Pareyson, Estetica. Teoria formativitãþii, ediþia româneascã, Bucureºti, 1977. 13. Mihai Cimpoi, op. cit., p. 96.14. Ibidem, p. 97.15. Ibidem, p. 99.16. Ibidem, p. 100.17. Ibidem, p. 104.18. Ibidem, p. 105.19. Ibidem, p. 109.20. Ibidem, p. 120.

Dialoguri eesenþiale



Solomon MMarcuss-a nãscut la 1 martie1925, în oraºul Bacãu.

Pãrinþii sãi au fost croitori.Dupã absolvirea studiilor liceale

în oraºul natal, a urmat între 1945 ºi 1949 cursurileFacultãþii de Matematicã din cadrul Universitãþii dinBucureºti, pe care a absolvit-o cu diplomã de merit.Dupã aceasta, a predat ca profesor la Facultateade Matematicã a Universitãþii din Bucureºti, obþinândulterior titlurile de doctor în matematicã ºi doctordocent, iar în 1991 devine profesor emerital Facultãþii de Matematicã.

Profesorul Solomon Marcus este autor anumeroase studii interdisciplinare, de cãrþi privindutilizarea matematicii în lingvisticã, în analizateatralã, în ºtiinþele naturale ºi sociale s.a. A publicatpeste 50 de volume în România, care au fosttraduse în mai multe limbi din Europa ºi nu numai,aproximativ 400 de articole au fost publicate înreviste ºtiinþifice de specialitate. Opera sa a fostcitatã de peste 1.000 de autori. Din 1993 devinemembru corespondent, iar din anul 2001 membrutitular al Academiei Române.

Domnule academician, regret foarte multcã din motive obiective n-am reuºit sã vã ascultconferinþa pe care aþi susþinut-o la Chiºinãu,la Casa Limbii Române, în schimb mã bucurãºi în acelaºi timp mã onoreazã faptul cã aþiacceptat sã realizãm o convorbire de suflet…prin corespondenþã. Atâtea s-au scris despredumneavoastrã! Sper ca ºi acest dialog sã fiela fel de interesant. Îmi spuneau martorii întâlnirilordomniei voastre din capitala Basarabiei, cã pe AleeaClasicilor v-aþi împãrtãºit amintirile despre MirceaEliade, amintiri care i-au impresionat pe toþi. Sãrãmânem la acest capitol, doar cã de data aceastavã rog sã vã amintiþi de Bacovia, nume alesnu chiar întâmplãtor.

Bacovia, poetul care percepe lumea la nivelmolecular, a intrat încã din adolescenþã în biografiamea, ploile bacoviene fac parte din modul meude percepere a lumii. Sufãr pentru faptul cã ºi elîmpãrtãºeºte drama lui Eminescu, a lui Arghezi,a lui Ion Barbu, de a nu-i putea arãta lumii, sunt preaputernic dependenþi de limba românã. Mai e ºi faptullegãturii personale a mamei mele, care locuia gardîn gard cu adolescentul Bacovia, o amintirecopleºitoare.

Vã rog sã continuaþi ºi cu alte creionãri desprepersonalitãþi care v-au marcat într-un fel sau altul…

În cartea mea Nevoia de oameni, pe care ampublicat-o în acest an la Editura Spandugino, evocmulte personalitãþi care m-au marcat, începândcu mama mea, de la care am preluat capacitateade a mã dedica unei misiuni, trecând prin marii meimentori Miron Nicolescu, Gr.C. Moisil, Simion Stoilow,Dan Barbilian, Gheorghe Vrãnceanu, ajungând labunicul meu spiritual Dimitrie Pompeiu ºi la VasileEne, ultimul, din discipol mi-a devenit mentor,iatã numai o parte a celor cãrora le datorezceea ce am realizat.

„Matematica are un potenþial ºtiinþific, are ºiunul artistic, are ºi unul filosofic, dar ea rãmâne înconcertul culturii o voce separatã, inconfundabilã”,spuneaþi în discursul de recepþie în AcademiaRomânã Singurãtatea matematicianului, afirmaþiecare, la rând cu altele, este o adevãratã declaraþiede dragoste, deºi la început aþi fost îndrãgostit depoezie… de exemplu, de Sara pe deal a lui MihaiEminescu, care ºi mie îmi place mult de tot.

Îndrãgostindu-mã de matematicã, nu am trãdatpoezia, tocmai prin aceasta din urmã m-am apropiatde cea dintâi; tocmai numitorul lor comun – nevoia deficþiune, de vis, de infinit – m-a hrãnit ºi mã hrãneºte,dar ca sã ajung la aceastã înþelegere, a trebuit

sã mã lupt cu prejudecãþile cultivate, ieri ºi azi,de ºcoalã.

Eu am crezut ºi cred în modele, dumneavoastrãsunteþi cel mai convingãtor model. Încã din copilãrieaþi aspirat sã priviþi tot mai departe ºi mai departe.Eu eram preocupatã la acea vârstã de începuturi, îmitot spuneam cã dacã ceva are început, acel începuttrebuie ºi el sã aibã început, ºi tot aºa pânã mãlãsam convinsã în gând cã omului îi este dat sãºtie cât trebuie sã ºtie. Nu întâmplãtor se vorbeºtecã acesta îºi exploateazã creierul doar în proporþiede cinci-zece la sutã. Prin perseverenþã, unorale reuºeºte poate mai mult, altora mai nimic.Dumneavoastrã aþi reuºit mai mult, chiar dacãînceputul n-a fost deloc promiþãtor, situaþia ºcolarã înclasa a doua o aveaþi mai proastã decât cea a lui IonMinulescu, care a fost doar corigent la limba românã.Dumneavoastrãdin repetenþie,cu pas accelerat,aþi ajuns laAcademie.

Da, aºami-a curs viaþa,de la repetenþiela Academie,ºi trãiesc acummiracolul recu-noaºterii mele caun academicianîntre academicieni.Mergeþi pe Googleºi formaþi«academicianulsolomon marcus laînceputul unei noiprimãveri» ºi veþivedea ce s-a spusdespre mine atuncicând am împlinit 90 de ani. Desigur cã la momenteaniversare primim mai mult decât ni se cuvine, darchiar dacã scãdeþi acest plus poate nemeritat, veþiconstata cã tot rãmâne foarte mult. Pentruconfirmare, mergeþi la numele meu pe Googlescholar.

V-aþi dedicat viaþa descoperirii, începând cumatematica. În paralel, aþi abordat ºi teme de interesglobal ºi de anvergurã din alte domenii. Eu mã chinuisã gãsesc explicaþia unui fenomen de ani de zile…Se spune cã omenirea ºi-a pus pirostriile mii de aniîn urmã, atunci de ce (comparativ) evoluþia de ultimãorã (100 de ani) este uluitor de rapidã, nu întâmplãtorse spune cã cele 24 de ore de zi/noapte s-auredus la 17. De la opaiþ în cosmos, de la o simplãsocotelniþã (tablã cu bile) la calculatoare, roboþi,avioane supersonice, staþii nucleare, poate cãcele din urmã mai bine se lãsau aºteptate sã fiedescoperite. Cred cã de multe ori la unele invenþiiar trebui verificate nu doar modul de construire,dar ºi cel de deconstruire, mã gândesc în primulrând la armele atomice. Încã nu sunt aplicatebateriile solare pentru încãlzirea locuinþelor, înschimb armament de distrugere nu doar a omului,dar ºi a mediului – poftim, stã la dispoziþia unorrãu intenþionate minþi…

Omenirea a fost mereu în situaþia de a acceptasau nu o anumitã schimbare, schimbarea sperie,incomodeazã. Trecerea de la oralitate la scriere,apariþia tiparului, a trenurilor, a avioanelor, aenergiei nucleare, a calculatorului, a internetuluiau fost întâmpinate cu rezerve, proteste, teamã.Recunoaºterea lor ca un factor de progres a venitmultã vreme dupã apariþia lor. Dar accidentelede tren nu au oprit folosirea trenurilor, cãdereaunor avioane nu a oprit zborurile cu avionul, armaatomicã nu a oprit folosirea energiei nucleare, latura

negativã a calculatoarelor ºi a internetului nu opreºtefolosirea lor. Orice lucru bun nefolosit corespunzãtorpoate deveni rãu. Educaþia, inteligenþa, spiritul derãspundere trebuie sã-ºi spunã cuvântul. Noi trãimacum consecinþele negative ale incapacitãþii dea educa noile generaþii în folosirea corespunzãtoarea internetului.

Pãrintele Stãniloae spunea cã sufletul este cineva,iar trupul este ceva. Eu cred cã armonia acestorae în directã legãturã cu ceea ce se numeºte calitate.Calitatea omului, odatã cu evoluþia, a scãzutconsiderabil, sau poate greºesc. Uneori am impresiacã omenirea se grãbeºte cu ritm cadenþat spreoperaþia… punct ºi de la capãt. Vã preocupã educaþiaîn mod deosebit, vã rog sã ne prezentaþi câtevarepere în context.

Sufletul e imponderabil, dar simptomelenevoilor sufleteºti ale oamenilor sunt vizibileîn manifestãrile lor cotidiene ºi eu le-am urmãritîn cazul copiiior ºi adolescenþilor. Nu mã referla acele nevoi ºi drepturi de care se ocupãUNICEF sau organizaþia „Salvaþi copiii”, deºiuneori e greu sã faci separaþia dintre nevoilemateriale ºi cele intelectuale, morale, spirituale.Într-un document pe care l-am publicatpe hotnews contributors.ro am distins zecenevoi de care educaþia ar trebui sã þinã seama,dar despre care nu prea se vorbeºte: nevoiade a da un sens vieþii la nivel elementar, nevoiade împrospãtare, nevoia de întrebare ºi demirare, nevoia de îndoialã ºi de suspiciune,nevoia de greºealã ºi de eºec, nevoia dejoc, nevoia de identitate, nevoia de omenescºi de omenie, nevoia de culturã ºi nevoiade identitate. Putem adãuga ºi altele, cumar fi nevoia de miºcare, nevoia (la o vârstãtimpurie) de mobilitate continuã a atenþiei,nevoia de motivaþie instantanee a efortului

ce i se cere, nevoia de iubire din partea partenerului.De aici rezultã o serie de drepturi pe care copilulnu prea le conºtientizeazã ºi nu se pricepe sãle dea expresie, sã le revendice. Ar trebui ca adulþiisã preia aceastã rãspundere, dar acest lucru rarse întâmplã. În schimb, ce fac adulþii? Iatã ce citescla ºapte octombrie 2015, pe hotnews: Un studiusociologic al organizaþiei „Salvaþi copiii” constatãcã în România în ºase din zece familii copiii sunteducaþi cu bãtaia. Rezultatul: bântuie anxietatea,depresia, comportamentul agresiv, delincvenþa,abandonul ºcolar.

Domnul academician Gh. Pãun, în mesajulde felicitare la sãrbãtorirea dumneavoastrã dela Academie, vã citeazã astfel: „eu niciodatãnu m-am plictisit”. Evident cã la atâtea preocupãrinu vã mai rãmâne timp de plictisealã…

Da, nu mã plictisesc, deoarece reuºesc sãsatisfac cele zece nevoi pe care le-am specificatºi vã asigur cã nici marele meu partener GheorghePãun nu are timp sã se plictiseascã.

Plictiseala ºi superficialitatea sunt, cu pãrerede rãu, maladii de care suferã astãzi în specialun mare numãr de reprezentanþi ai tinerelor generaþii.Cum pot fi ele tratate?

Ar trebui sã le tratãm tocmai pornind de la nevoileenumerate, dar deocamdatã acest lucru nu prease întâmplã.

În încheiere, aº vrea sã ºtim care vã suntprioritãþile de viitor.

Acum mã ocup de identificarea aspectelorpatologice din manualele ºcolare.

Va mulþumesc mult, vã doresc multã sãnãtate,bucurii ºi încã multe împliniri.

Acad. SSolomon MMarcus:TTrrããiieesscc aaccuumm mmiirraaccoolluull rreeccuunnooaaººtteerriiii mmeellee......

RRaaiiaa RROOGGAACC

Aniversare



Prin aanii ’’70, DDumitru RRadu PPopescu eradeja un scriitor cunoscut ºi subiect de studiuºi, deci, de examene la disciplina literatura

românã contemporanã. Cu Duios Anastasia treceapãtrunsese deja în manualele ºcolare, argumentândspecia literarã a nuvelei ºi reprezentarea ei înliteratura contemporanã. Dincolo de formulãrilecu iz ideologic, nuvela era corect valorificatã, cuobservaþia unui univers epic distinct ºi a încadrãriiei într-o formulã epicã nouã, chiar dacã aceastaera insuficient definitã. Odatã cu apariþia marilor saleromane, critica literarã va distinge oarecari asemãnãricu proza „discursului narativ” a lui William Faulkner,cu eposul lui Gabriel García Márquez sau ItaloCalvino, „influenþat de simbolismul nuvelei” lui ErnestHemingway, apropiat de stilul lui André Gide sauamintind de alþi mari scriitori ai modernitãþii,Melville, Salinger, Aimatov, ªuºkin etc.Comparaþiile se fac ºi cu Paul Goma, MarinPreda sau Camil Petrescu ºi, prin asocierineaºteptate, cu Mihail Sadoveanu. Toatecomparaþiile sunt evident onorabile, dar, defiecare datã, dincolo de caracteristici mai multsau mai puþin asemãnãtoare, toatã lumeaconstatã noutatea scrisului lui Dumitru RaduPopescu, uneori „ciudatã” prin particularitãþipe care fiecare încearcã sã le stabileascã fieºi parþial. Suma acestor interpretãri, adeseade mare rafinament, sunt de fapt argumenteîn conturarea stilului inconfundabil alprozatorului.

Subsemnatul, student fiind la Facultateade Filologie a Universitãþii „Al.I. Cuza” dinIaºi, am ascultat primele pagini aparþinândscriitorului citite de doamna Noemi Bomherla seminarul al cãrui titular de curs eraprofesorul, criticul ºi istoricul literar ConstantinCiopraga. Apoi, în anul al patrulea, profesorul IonApetroaei ne-a dezlegat câteva dintre particularitãþileacestui scriitor în plinã afirmare pe vremea aceea,apropiindu-l de William Faulkner, acesta din urmãdescoperit prin traduceri de criticii vremii ºi destudenþii de la filologie prin interesantele cursuriale profesorului Ion Constantinescu, care ni-l aduceamai aproape pe scriitorul român, descifrând pentrunoi caracteristici ale prozei romancierului american.Alexandru Husar, profesorul de esteticã, l-a citatîntre alþii ºi pe D.R. Popescu, vorbindu-ne despretendinþele romanului de dupã cel de-Al DoileaRãzboi Mondial.

Am pparticipat lla oo ssesiune de referateale studenþilor, cu un studiu despre prozaDerepe-ului, cum îi spuneam ºi noi pe

atunci, aºa cum va consemna ºi Alex. ªtefãnescuîn monumentala sa carte Istoria Literaturii RomâneContemporane (1941-2000). Îl deosebeam astfelde Depede, adicã de Dumitru Popescu-„Dumnezeu”,intrând în acesl fel în argoul mediului literar studen-þesc ºi universitar. Am citit pentru redactarea lucrãriimulte dintre volumele de nuvele ºi romane publicatepânã atunci de marele prozator. Nu mai pãstreztextul, dar mai am încã diploma pe care am obþinut-o.Îmi mai aduc aminte cã am încercat ºi un interviu pecare ar fi urmat sã-l public în revista Cronica, undefãceam practicã, aºa cum se zicea, „în câmpulmuncii”. Sigur cã acad. Dumitru Radu Popescunu-ºi mai aminteºte, dar „aranjasem”, prin LiviuLeonte, profesorul îndrumãtor în practica redacþiei,o întâlnire cu ocazia unei anunþate vizite a scriitoruluiîn capitala culturii române. N-a fost sã fie! Aºa, aºfi avut astãzi orgoliul de a fi fost printre primii atraºide personalitatea atât de complexã a domnieisale ºi avantajul citãrii de cãtre alþii. O întâmplarenefericitã a familiei mele a fãcut ca nici textul lucrãriimele sã nu fie publicat de revista ieºeanã.

Despre Dumitru Radu Popescu, sãrbãtorit anulacesta la vârsta de 80 de ani, s-a scris foarte mult,articole ºi monografii, citãri în istorii literare mai amplesau sectoriale, prezenþe în studii critice de literaturãcontemporanã, fiind practic imposibil, în astfel delucrãri, ca prezenþa sa sã fie evitatã. Referiri la viaþãºi operã, în articole de dicþionar, a fost întotdeaunao obligaþie, þinând cont de volumul impresionantal activitãþii sale literare, îndelungate ºi atât decomplexe, dar mai ales de valoarea sa pentru

literatura românã contemporanã, pentru culturaromânã în general. De exemplu, Dicþionarul biografical literaturii române al lui Aurel Sasu, apãrut laParalela 45 în 2006, atribuie autorului peste 45 detitluri, pânã în 2003, ºi peste 65 de referinþe critice,pânã în 2002. Dumitru Micu, în articolul sãu dinDicþionarul general al literaturii române, P/R, EdituraUnivers Enciclopedic, Bucureºti, 2006, completeazãactivitatea scriitorului pânã la o datã mai apropiatã.Bibliografia este însã mai vastã, nu numai prindiferenþa de la consemnarea ultimei referinþecritice în acest dicþionar, ci ºi prin selecþiala care se supun autorii.

Nume mari ale criticii literare simt nevoia sãscrie despre opera maestrului, privit ca originalitateºi complexitate, uneori complicatã de conjuncturãri

de epocã: P. Georgescu,Virgil Ardeleanu,G. Dimisianu, EugenSimion, NicolaeManolescu, Alex.ªtefãnescu, TheodorCodreanu, EugenNegrici, Mihai Drãgan,Ov.S. Crohmãlniceanu,Ion Apetroaie,Constantin Ciopraga,Al. Husar, ValeriuCristea, Dumitru Micu,Val Condurache,Mihai Ungheanu,C. Stãnescu, NicolaeBalotã, ªtefania Stan,Liviu Petrescu, MirceaZaciu, Ion Vlad,Mirela Marin, Mirela

Roznoveanu, Mircea Muthu, Liviu Leonte, MagdalenaPopescu, Al. Cãlinescu, Al. Andriescu, IoanaPârvulescu, Gh. Buºoiu, Valentin Taºcu, MarianPopescu, Andreea Vlãdescu Lupu, Sorin Criºanetc. Aproape cã nu existã revistã literarã notabilãîn paginile cãreia sã nu se gãseascã, în mai multerânduri, referiri cuprinzãtoare, cu analize dintrecele mai variate.

Redãm, ppentru aa mmarca o activitatescriitoriceascã de excepþie, nu numai prinvolumul mare de opere literare, dar ºi prin

varietatea speciilor literare, de la eseu, prozã scurtã,nuvele ºi povestiri, romane, piese de teatru, pânã lascenarii de film ºi articole, luãri de poziþie dintre celemai diferite, selectiv, din opera acad. Dumitru RaduPopescu. Aceasta cuprinde volume de prozã: Fuga,1958; Fata de la miazãzi, 1964; Somnul pãmântului,1965; Dor (povestiri), 1966; Umbrela de soare, 1967;Duios Anastasia trecea, 1967; Prea mic pentruun rãzboi aºa de mare, 1969; Ploaia albã, 1971;Cãruþa cu mere, 1974; Leul albastru, 1981; GalaxiaGrama, 1984; Truman Capote ºi Nicolae Þic, 1995;Complexul Ofeliei (eseuri), 1998; Actori la curteaprinþului Hamlet (publicisticã), 1999; Dudul luiShakespeare (publicisticã), 2000; Puºca luiCaragiale, 2003; Sãptãmâna cu 1001 de nopþi, 2004;ªtefan cel Mare, 2005; Un elefant se legãna pe opânzã de pãianjen, 2007; Diavolul aproximativ sauora de metafizicã, 2008; Epistola cãtre englezi, 2009;Opere, I, º.u., 2010; romane: Zilele sãptãmânii, 1959;Vara oltenilor, 1964; F, 1969; Vânãtoarea regalã,1973; Cei doi din dreptul Þebei, 1973; O bere pentrucalul meu, 1974; Ploile de dincolo de vreme, 1976;Împãratul norilor, 1976; Viaþa ºi opera lui Tiron B.I. Iepurele ºchiop, 1980; Viaþa ºi opera lui Tiron B.II. Podul de gheaþã, 1982; Oraºul îngerilor, 1985;Dumnezeu în bucãtãrie, 1994; Paolo ºi Francescaºi al treisprezecelea apostol, 1998; Sãptãmâna demiere, 1999; Falca lui Cain, 2001; Nopþile sãptãmânii,2005; Întoarcerea tatãlui risipitor, 2008; Pastorulsaºilor, 2010; piese de teatru: Mama (debut cadramaturg), 1960; Vara imposibilei iubiri, 1966;Vis, 1968; Cezar, mãscãriciul piraþilor, 1968; Aceºtiîngeri triºti, 1969; Pisica în noaptea Anului Nou,1971; Pasãrea Shakespeare, 1973; Muntele, 1977;Studiu osteologic asupra scheletului unui cal dintr-unmormânt avar din Transilvania, 1979; Rezervaþiade pelicani, 1983; Paznicul de la depozitul de nisip,1984; Piticul din grãdina de varã, 1973; Moara

de pulbere, 1988; Dalbulpribeag, Mormântul cãlãreþuluiavar, Mireasa cu gene false,O batistã în Dunãre, Rugãciunepentru un disk-jockey, DomnulFluture ºi doamna Fluture sauParadisul, 2006; scenarii de film:Un surâs în plinã varã, 1963,regia Geo Saizescu; Prea mic pentru un rãzboi atâtde mare, 1969, regia Radu Gabrea; Pãcalã, 1974,regia Geo Saizescu; Duios Anastasia trecea, 1979,regia Alexandru Tatos; Vânãtoarea de vulpi, 1980,regia Mircea Danieliuc; Fructe de pãdure, 1983,regia Alexandru Tatos; Nelu, 1988; Rochia albãde dantelã, 1989, regia Dan Piþa; Turnul din Pisa,2002, regia ªerban Marinescu; 15, 2005, regia SergiuNicolaescu; poeme: Câinele de fosfor, 1981; eseuri:Virgule (eseu), 1978.

Activitatea ssa ss-aa mmanifestat în direcþiicultural-literare, în alte arte, dar ºi sociale,instituþionale, obºteºti ºi a fost încununatã de

premii ºi distincþii: Premiul Cinematografiei pentru celmai bun scenariu (1964), Premiul Uniunii Scriitorilordin România (1964, 1969, 1974, 1977, 1980), Premiul„I.L.Caragiale” al Academiei Române (1970), MarelePremiu al Concursului naþional de dramaturgie „CamilPetrescu” (1996). În anul 1997 este ales membrucorespondent al Academiei Române, deveninddin 2006 membru titular. Corector, apoi redactorla Steaua, din 1970 este redactor-ºef la Tribuna,apoi redactor-ºef la Contemporanul (din 1980) ºi laRomânia literarã (1988-1989). Secretar al AsociaþieiScriitorilor din Cluj, membru în Biroul UniuniiScriitorilor, între 1981 ºi 1989 a ocupat funcþiade Preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

D.R. Popescu debuteazã în 1953, cu versuri,în Criºana (Oradea), colaborând susþinut, mai alescu prozã, la Steaua ºi la numeroase alte periodice.În 1958 îi apare primul volum, Fuga, urmat, an dean, de noi culegeri de prozã scurtã ºi mai ales demulte romane ºi piese de teatru (a publicat în revistaSteaua piesa de teatru Mama, consemnând astfeldebutul în dramaturgie, devenind ulterior cel maiprolific dramaturg al perioadei postbelice), precum ºide eseuri ºi poezii. Devine, din 2006, director generalal Editurii Academiei Române ºi vicepreºedinte alConsiliului ºtiinþific editorial. Prima referire la creaþialiterarã a lui Dumitru Radu Popescu îi aparþine luiP. Georgescu, în Încercãri critice, II, 1958, dupãapariþia primului volum, cu nuvele ºi povestiri, Fuga,la Bucureºti, în acelaºi an, semn cã autorul atrageimediat interesul criticii. Trecând peste formulãrilede epocã specifice, se remarcã încã de la început cãprozele scurte ale scriitorului au suflu epic ºi cã reþinfapte uºor nedesluºite ºi destul de ciudate. Ne aflãm,dintr-un anumit punct de vedere, în aceeaºi situaþiecu primul volum al lui Marin Preda, Întâlnirea dinpãmânturi, publicat cu zece ani mai înainte, în 1948,care produce critic o perspectivã de lecturã diferitã,cu întrebarea dacã întâmplãrile aparþin terifiantuluisau dacã e vorba de un tip de naraþiune carefuncþioneazã pe tehnica omisiunii. Nuanþele diferitede lecturã, aparþinând lui Eugen Simion ºi, respectiv,lui Nicolae Manolescu, nu sunt de fapt într-o polemicãradicalã, ambii critici sesizând un aspect distinctal primelor proze prediene. Pe de o parte, tehnicanarativã ºi, pe de alta, efectul ei, pentru cã terifiantuleste prezent pânã la finalul povestirilor (aceastaeste starea produsã cititorului) ºi devine aparentã,descifrând în final cã efectul era dat de tehnicaspecialã pe care o foloseºte Marin Preda.

Caracterul uunor sstãri nnedesluºite ºi a unorevenimente încurcate în psihologii umaneciudate ºi nesigure, greu interpretabile

psihanalitic, va rãmâne o componentã evidentã ascrisului lui D.R. Popescu, fie cã e vorba de prozã,de piesele de teatru sau de scenariile de film. Nue vorba de o imprecizie auctorialã, ci de surprindereaunor psihologii ºi caractere în sine nesigure ºineconturate, ciudate tocmai prin imposibilitateade încadrare strictã. Acesta e ºi farmecul literaturiisale. Într-un mediu nesigur, alienat, caracterele,privite în sens clasic, sunt de neconceput.

Acad. DDumitru RRadu PPopescu, 880LLuucciiaann CCOOSSTTAACCHHEE

Aniversare



Arta aacestui aautor stã tocmai în surprindereaunor psihologii alunecoase, fluide, carenu iau forma niciunui recipient ºtiut.

Ele se creeazã pe parcurs, în funcþie de conjuncturasocialã, istoricã ºi politicã a unei epoci la fel de fluideºi de imprecise. Nici funcþionarul, nici þãranul saumuncitorul, nici activistul de partid, intelectualul saupurtãtorul de uniformã nu încap într-un model aºacum îl gãsim, rigid, în alte universuri literare. Singuroºteanul, soldat sau grad superior, pare sã aibãun ideal mai sigur, dar ºi acesta cunoaºte un soide automatism patriotic, de onoare venitã mai multdin tradiþie decât dintr-o conºtiinþã clarã ºi teoreticã,filosoficã. D.R. Popescu nu cautã modele, pentru cãde fapt ele nu existã. Existã tot atâtea varietãþi câþiindivizi existã. Aceasta e una dintre particularitãþileesenþiale. Impresia cã personalitatea unui personajse varsã în personalitatea celorlalte, fãrã sã seconfunde, e precum tehnica desenului cu acuarele.Culorile trec unele în altele, dar contururile rãmândistincte. Fabula (trama) e în aceeaºi tehnicã, deaici impresia fãcutã unor critici cã faptele nu auîntotdeauna o motivaþie, un început bine precizatsau cauzal ºi o finalitate fermã, fãrã ca acestea sãfie considerate „pãcate narative”. O astfel de scriiturãare nevoie de timp pentru a se delimita în minteaoricãrui cititor ºi pentru a observa cã e vorbade un rafinament narativ specific ºi original.

De la primul volum, cu semne embrionare,in nuce, ºi pânã la romanele bine cunoscute,unde suflul epic îl lasã pe autor sã devinã el însuºiºi unde aceste caracteristici devin evidente, autorule acelaºi, cu perfecþionare de stil ºi cu abundenþãde imaginaþie. Pentru cititorul de astãzi, prozele luiDumitru Radu Popescu par dintr-o cu totul altã lume,foarte îndepãrtatã, deºi strict cronologic nu sunt decât30-40 de ani de istorie ºi viaþã socialã. Realitãþile,atâta cât ne lasã autorul sã credem cã e realitate,adesea doar una mentalã, dinãuntrul personajelor,sunt pentru cititorul mai tânãr de astãzi de neînþeles,neîncadrabile în tipologiile cunoscute ºi, oricât apels-ar face la caracterele clasice sau romantice, pentrua le lua în considerare pe cele antinomice, nimicnu se mai potriveºte. Poate doar o încadrare barocãar fi pe mãsurã, în sensul propriu al cuvântului,dar ºi în incongruenþa acestor caractere. O societatedefectã ºi în continuã schimbare (citeºte: revoluþie!)mai ales ideologicã, cu faunã în derivã ºi cuschimbare rapidã de regim social, de categoriesocialã, de urbanizare ºi pretenþie de civilizarederizorie, de hibridare a caracteristicilor, oraº-sat,nu putea produce decât personaje de factura celor pecare se sprijinã marele prozator. Numãrul foarte marede personaje pare sã curgã într-unul singur, mulþimeacare se amestecã pânã la confuzie. Ceva pare sãle uneascã, dar nu ni se spune niciodatã explicit ce,deºi existã peste tot contradicþii, conflicte, animozitãþi,rãzbunãri, excese, deteriorãri. Existã însã interese,motivate adesea supraindividual, în virtutea uneiraþiuni nevãzute, dar puternice, dominatoare.

Studii mmai vvaste, mmonografii, aparþinde asemenea unor rafinaþi analiºti, caresurprind laturi inedite ale operei lui Dumitru

Radu Popescu, fie cã e vorba de prozã, nuvele ºiromane, sau de diversitatea pieselor de teatru ºia scenariilor cinematografice: Mirela Roznoveanu,Dumitru Radu Popescu, Bucureºti, Editura Albatros,1981, Valentin Taºcu, Dincoace ºi dincolo de „F”,Cluj, Editura Dacia, 1981, Marian Popescu,Chei pentru labirint, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1986, Andreea Vlãdescu Lupu,Dumitru Radu Popescu, Bucureºti, Editura Eminescu,1987, Sorin Criºan, Circul lumii la D.R. Popescu, Cluj,Editura Dacia, 2002, Mirela Marin, Antiutopia ºi utopiavalorilor, Editura Viitorul Românesc, Bucureºti, 2003.

Dincolo de datele reci ale dicþionarelor sau deinterpretãrile întotdeauna obiective ºi infailibile(!) alevalorificatorilor operei lui D.R. Popescu, avem ºi o„biografie” mai caldã, a profesorului Gheorghe Buºoiu,în calitatea sa de „veriºor”, bunica dinspre mamãa domniei sale fiind sorã cu bunicul autorului ºi, pedeasupra, „consãtean”, dar nu în satul Pãuºa dinjudeþul Bihor, unde se naºte prozatorul la 19 august1935, ci în satul Dãnceu din judeþul Mehedinþi, undetatãl ºi mama sa au fost învãþãtori (Traian ºi MariaPopescu, nãscutã Bentea). Gh. Buºoi ne comunicãºi faptul cã, o bucatã de timp, Traian Popescu, fiindrãzboi, a predat, din lipsã de cadre calificate, ºi limbaºi literatura românã ºi trebuie sã-l credem pe cuvântde vreme ce a fost ºi dascãlul dumnealui. Ca pentru

orice Dumitru, forma de alint fiind Miticã, ºi consãteniiîi vor spune aºa. Ca elev mai mare, Dumitru urmeazãªcoala Normalã „Iosif Vulcan” din Oradea, evidentcu dorinþa de a urma cariera pãrinþilor. Sã-l lãsãmpe acelaºi sã povesteascã mai departe, cu plãcereanu numai a unei mãrturisiri, dar ºi a unor informaþiiinedite: Cu toate cã se afla la studii foarte departede casã, în timpul vacanþelor de varã venea la pãrinþi.În acest context trebuie sã afirm cã cele maiîndepãrtate amintiri pe care le am cu sãrbãtoritul,creator de viaþã literarã, sunt cele legate de meciurilede fotbal pe care le încingeam, împreunã ºi cu alþicopii, pe un teren improvizat la marginea satului.Mulþi dintre copiii cu care jucam fotbal erau dinþigãnie, care se gãsea în imediata apropiere aterenului de joacã, dar absolut niciodatã nu a existatvreun diferend sau vreo altercaþie legatã de etniadin care aceºtia proveneau. De reþinut e faptul cãsosirea lui Miticã era aºteptatã cu nerãbdare,deoarece, fiind orãºean, ºtia fel de fel de fiþe ºidriblinguri cu care ne uimea pe noi cei de la þarã.Ne impresionau ºi informaþiile pe care ni le dãdea eldespre meciuri adevãrate ale unor echipe de fotbalorãdene, despre mari fotbaliºti, arbitri, antrenori,diverse cluburi etc. Ceea ce ni se pãrea ciudat nouã,copiilor din sat, era faptul cã Miticã nu stãteala joacã prea mult timp, cãci dupã vreo douã-treiore spãla putina,lãsându-nepe noi, ceilalþi,bãtând mingeapânã ni se înce-þoºau ochii defoame. Aveamsã aflu mai târziusecretul plecãriilui neaºteptate.Bãnuim cãtânãrul priceputla fotbal plecamai repede depe teren pentrucã îl ardea alt foc, acela al cititului ºi, poate, alscrisului. ªtim cu siguranþã cã se pregãtea sã devinãstudent la Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj(1953-1956): Aici, la aceastã instituþie de învãþãmântsuperior a ºi reuºit, dar, dupã trei ani, s-a retras ºi aintrat la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-oîn anul 1961.

Poate ccã nnicãieri nnu ddescifrãm mai binepersonalitatea acad. Dumitru Radu Popescuca în interviul Aureliei Stan, Un scriitor cu o

vastã arie creatoare, prefaþat de un citat al autorului:„Frâna în cãutarea adevãrului este iubirea”. Întrebatde reporter dacã „mersul pe catalige este o formãde a stãpâni resorturile ascunse ale lumii”, rãspunsuleste unul autoevaluativ, chiar dacã se lasã deschiseoricare alte perspective: Este o autometaforã, dacãvreþi. Întâi a fost o realitate ºi pe urmã a devenitceea ce vreþi dvs. sã fie. Întâi a fost o întâmplaredin copilãria mea, un lucru obiºnuit acest mers pecatalige al copiilor, ºi apoi, având nevoie de aceastãprivire a lumii de pe acoperiºul ei, a cãpãtat acel aeral unei metafore despre care vorbeaþi. Privitul acestade sus a realitãþii ºi cu o curiozitate crescutã, cudeformãrile de perspectivã, ca orice privire careschimbã unghiul ºi distanþele mãsurabile exact,e caracteristica esenþialã, evident rezumativã, ascrisului sãu. La urma urmei, e întotdeauna necesaraprivire subiectivã a oricãrui artist original. Dacã nuauzi o altã muzicã decât o aude fiecare, adicã toatãlumea, nu poþi fi scriitor mare. Tocmai simþuriledeformate de ochiul care vede altfel e mãsuraindividualitãþii, de care are atâta nevoie orice fel deartã. Amintirea copilãriei devine uºor, uºor mod de aprivi lumea. De aici vin explicaþiile unei lumi adeseabizare, cu interferãri aproape cubiste, de parcã ar dorisã surprindã într-o imagine unicã, picturalã, obiecte,personaje, relaþii, psihologii în miºcare, privite dintoate unghiurile, în continuã transformare. Cine nuvede aºa, e probabil în afara operei. Dislocãrile ºiinterpretãrile parþiale, fragmentare, cum se practicãacum în manualele ºcolare ºi prin obligaþii demetodã, sunt ineficiente pentru o artã care se cereprivitã ºi înþeleasã integral. Iatã rãspunsul coagulantal autorului; în comunele din Mehedinþi, pe urmãla Sãrmaº, în jurul Clujului ºi în mai multe localitãþi,pe vremuri, acum 150 de ani, în copilãria mea, seobiºnuia sã se meargã pe catalige. Nu mai spuncã echipele de circ venite dupã rãzboi aveau niºte

catalige enorme. Poate cã asta le dãdea un farmecciudat, cã pot sã facã ceea ce alþii nu pot: sã aibãniºte picioare mai mari decât berzele, adicã chiarsã fie deasupra, pânã la acoperiºul caselor. Deci,probabil de aici... Dar sigur este cã ºi eu am merspe niºte catalige mai mici, nu neapãrat din asteamari, de circ. Era o joacã. Dar la Sãrmaº era un noroiatât de mare încât la un moment dat am impresiacã oamenii mergeau pe aceste catalige ca sã treacãde porþiuni mai grele, sã evite noroiul. (!)

Eugen NNegrici îîl ssurprinde pe autor într-uncontext general, în excepþionala sa lucrareIluziile literaturii române (Ed. Cartea

Româneascã, 2008), în contextul unei literaturiexcesiv ideologizate, care impunea, cel puþin caintenþie programaticã ºi propagandisticã, un anumitfel de scriere încadrabilã în ceea ce s-a numit„realismul socialist’’ ºi în impunerea unei tematicicare sã aibã în vedere realitãþile politice, sociale,economice, în care psihologia redusã maiales la reacþii (la comportamentul exterior, deadaptabilitate) sã nu înregistreze decât contrastele:susþinãtorii ºi rebelii. Eugen Negrici sesizeazã cufineþe cã ceea ce putea pãrea oportunism literar-ideologic e în fapt o reacþie a scriitorilor la ceea ce

era impus pe linie de partid: Într-oprimã fazã, fugind de simplitateaimbecilã a realismului socialist, scriitoriiau ajuns sã scrie, dupã 1960, o prozãde „cazuri” cu personaje cu tare ºi„suceli”, comportându-se bizar ºiimprevizibil. A fost vremea literaturiicu întâmplãri ciudate ºi marginalidecorativi care confirmau diversitateaspectaculoasã a vieþii (de neconceputîn realismul socialist). Puþin maitârziu, tot ca o reacþie prelungitãla puþinãtatea ºi previzibilitatea prozeianilor ’50, a apãrut interesul pentru

psihologic, pentru complexitatea umanã (în scrierilelui Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, NicolaeCiobanu ºi alþii). Sunt înclinat sã cred cã aceastãaversiune rezidualã faþã de monopolul de partid aldreptãþii, de unicitatea adevãrului, de unilateralitateasoluþiilor ºi maniheismul viziunii etice, a continuatsã se manifeste pânã la Revoluþie. ªi cã, într-un felsau altul, prozatorii au simþit mereu nevoia sã seîndepãrteze de omul „literaturii noi” – alcãtuit dintr-oschemã de reacþii instinctuale. Altfel nu ne explicãmde ce sesizãm în cãrþile lui D.R. Popescu (…) orepulsie evidentã ºi constantã faþã de orice tendinþãde îngheþare într-o unicã atitudine narativã (p. 143).Aºa se face cã, prin contribuþia unui relativ marenumãr de scriitori, proza de dinainte de Revoluþiepoate concura cu produsele anilor de libertate(p. 113). Este citat, între alþii, ºi D.R. Popescu, alãturide Marin Preda, Nicolae Breban, Augustin Buzura,Eugen Barbu, I.D. Sârbu, ªtefan Bãnulescu,George Bãlãiþã, Mircea Ciobanu, M.H. Simionescu,Constantin Þoiu, ªtefan Agopian, Mircea Cãrtãrescu.

Un pportret eexemplar al sãrbãtorituluiîl realizeazã Alex. ªtefãnescu. Criticulsurprinde o privire de sfinx, […] un ambiþios,

dar unul enigmatic, nu-ºi declarã intenþiile. Nuare nimic de fanfaron. În rarele cazuri când nu-ºiîncordeazã voinþa ca sã obþinã ceva greu de obþinut,stã tãcut ºi dezorientat în mijlocul semenilor,contemplându-i cu o privire de un albastru rece.Muþenia impenetrabilã ºi fixitatea privirii îl facsã semene cu un sfinx. Voinþa ieºitã din comunîl caracterizeazã ºi ca autor. Scrisul lui este olocomotivã, capabilã sã spulbere orice obstacol.D.R. Popescu figureazã în evidenþele literaturiiromâne contemporane cu zeci de cãrþi ºi sute detexte publicate în periodice, iar contribuþia lui creºtede la o zi la alta în progresie geometricã, spre spaimabibliografilor. Referitor la operã, Alex. ªtefãnescureþine, sintetic, inventivitatea sadicã a autorului ºimodul sãu de a-ºi „dezvolta” subiectele. Povesteºtenu ca un martor competent, ci ca o conºtiinþã naivã,prezentând situaþii ºi reproducând dialoguri, într-unlimbaj de extracþie popularã, fãrã sã se lansezeîn comentarii. (Istoria…, pp. 555-560)

88

Aniversare



Într-oo ssearã dde ttoamnã, în care culorile ruginiiale frunzelor pãleau sub povara picãturilorde ploaie, l-am ascultat pe directorul Editurii

Academiei Române vorbind despre cuvinte, subiectpe cât de generos, pe atât de dificil. Era o frumoasãsearã organizatã de Centrul Cultural în colaborarecu Filiala Uniunii Scriitorilor în cadrul Conferinþelororaºului Piteºti, moderatorul evenimentului fiindAugustin Doman, redactorul-ºef al revistei Argeº.Conferinþa a avut titlul sugestiv „Despre cuvinte”,fiind de fapt un strãlucit eseu comparativ desprefericire, viaþã, moarte, cu aplicaþie pe basmulcules de Petre Ispirescu, Tinereþe fãrã bãtrâneþe.

Cu erudiþia-i incontestabilã, Dumitru RaduPopescu a afirmat cã despre cuvinte se poate vorbila nesfârºit, iar dacã ne gândim cã Luceafãruleste capodopera literaturii culte, putem faceo aplicaþie pe o capodoperã folcloricã, basmulamintit. Ca într-o epopee a condiþiei umane,cãutarea vieþii fãrã sfârºit, ieºirea din timpse realizeazã printr-o comparaþie permanentãîntre eroul basmului ghidat de calul nãzdrãvanºi rãtãcitorul cavaler Don Quijote de laMancha, celebra operã a lui Miguel deCervantes. Eseul despre cuvinte devine astfelo pateticã mãrturie a eului creator asupraacestei teme, mister nedescifrat de pãmânteni,Marea Trecere. (Opreºte trecerea. Stiu/ cãunde nu e moarte, nu e nici iubire/ ºi totuºite rog/ Opreºte, Doamne, ceasornicul cu carene mãsori destrãmarea, la Lucian Blaga sauTu-mi ceri chiar nemurirea mea/ În schimbpe-o sãrutare la Eminescu).

Ipostaza suflet omenesc purtând în el nostalgiaParadisului este întruchipatã în basm de Fãt-Frumos.El nu este satisfãcut de realitatea munþilor, vãilor,fiindcã într-o dimineaþã dispare din peisaj, întâlnindaerul paradisiac în þara unde nu existã sentimente,nu existã nici bine, nici rãu, ci o grãdinã în veºnicãprimãvarã. Visul lui Fãt-Frumos s-a împlinit, darlipseºte bucuria de a trãi. În þara visului sãu eldescoperã cã tot ce fusese în el omenesc dispãruse.În þara tinereþii fãrã bãtrâneþe sufletul sãu se uscase.Calul cunoºtea drumul spre aceastã þarã, dovadã cãel mai fusese acolo. Fãt-Frumos îºi atinge visul, spredeosebire de Don Quijote. În urma unei vânãtori,el constatã cã visul sãu era gol. Moartea ca o Divinãcomedie era mai bunã decât o viaþã fãrã de moarte.Calul era uitat de moarte, pe Fãt-Frumos moartea

nu-l uitase, îl trezeºte cu o palmã ºi îl face sã simtã,murind, cã este om. Încã din pântecul mamei saleFãt-Frumos se considerã liber. Captiv în graniþeledragostei pãrinteºti, va evada pentru împlinireaviselor. Lumea aceasta începe sã se arate, într-ozi el pãtrunde cãlare în acest spaþiu paradisiac.Aici memoria sa se stinge. Trecând dintr-un timpîn altul, el pleacã din umbra morþii, dar îºi pierdeidentitatea. Constatând cã trãieºte într-o fericirestearpã, Fãt-Frumos se desparte, poate pentrutotdeauna, de eternitatea vieþii, dã dovadã de uncuraj extraordinar pentru a se întâlni cu sine însuºi.Dupã secole fãrã numãr el porneºte în cãutareaneamului sãu ºi a identitãþii sale. Fãt-Frumos aveao calitate extraordinarã: era lipsit de pãcat. Era atâta

luminã în þarafericirii, încâttimpul curgeaegal, toatevietãþile erautinere. Nimeninu se temeade enigmeleîntunericului.Nu existaulacrimi. Totuºi,într-o zi, dupãvânãtoareainterzisã, aparememoria, care-i

provoacã frãmântarea. Redescoperirea dorului, amemoriei, îl poartã spre þara pãrinþilor sãi, împãrãþiaoamenilor care ºtiu sã râdã ºi sã plângã. În împãrãþiadoritã nu mai exista decât moartea care-l aºteptasã-i ia zilele, dându-i o rãzbunãtoare palmã.

Conferinþa sse îîncheie cu un frumos joc alcuvintelor, despre texte, pretexte, viaþã,moarte, fericire, despre care a venit sã

vorbeascã la Piteºti D.R. Popescu. Urmeazã undialog cu publicul, în care Vasile Ghiþescu subliniazãineditul acestui eseu faþã de alte interpretãri alebasmului, mulþumindu-i cã a venit sã ne dãruiascãasemenea clipe. Magda Grigore îºi manifestãinteresul faþã de momentul când a fost scrisacest text, eseu despre puterea cuvântului, eseucomparativ, cu umor, concluzia fiind cã þara condiþieiumane este cea mai potrivitã omului. Poetul MirceaBârsilã solicitã clarificarea simbolului iepurelui, care

poate fi un mesager. NicolaeOprea, preºedintele FilialeiUniunii Scriitorilor, întreabã dacãnu s-a gândit la o carte de memo-rialisticã, subliniind faptul cãinvitatul a acordat girul la foarte mulþi scriitori.D.R. Popescu rãspunde acestor întrebãri afirmând:„Întotdeauna m-am gândit nu la o singurã variantãa unui text, fiecare cititor are dreptul sã aibã o altãvariantã. Am gândit în timp mai multe interpretãri aleacestui basm, eu sunt bolnav ºi de balada Mioriþa.Un scriitor trebuie sã scrie în toate genurile. Meritãsã ai încredere în tineri ºi sã-i ajuþi. Cu tinerii trebuiesã ai o mare grijã, sã-i obligi sã scrie. Nu cred cãaº fi fãcut bine dacã aº fi scris o carte de memoria-listicã, fiindcã acolo aº fi putut sã pãcãtuiescºi sã spun adevãrul...”

Silueta scriitorului dominã audienþa rãmasã într-otãcere de salã de clasã când profesorul uimeºte cuadâncimea explicaþiei, picãturile de ploaie se scurgla fel de tãcute pe geamuri ºi mã gândesc cât depoet este prozatorul-dramaturg-eseist, amintindu-mititlurile-metaforã ale volumelor sale: Aceºti îngeritriºti, Ploaia albã, lirism temperat de umorul-ironie –O bere pentru calul meu.

Gândurile zzboarã, aº vrea sã-l întreb dacãa scris ºi poezie, dar parcã descifrându-miîntrebarea nerostitã scriitorul confirmã:

„Am scris poezie încã din liceu ºi la cenaclul dinCluj am ºi debutat. Arca lui Cain este un roman careîncepe cu o prozã, continuã cu un act dintr-o piesã,iar la mijloc are 90 de poezii, e o încercare a mea dea scrie în toate genurile. Filmele pleacã de la douãcazuri reale, Prea mic pentru un rãzboi atât de maree povestea adevãratã a unui copil care a fost pefront, iar Duios Anastasia trecea este inspiratã dintr-opoveste cu partizani sârbi, despre o învãþãtoare carea fãcut un gest uluitor.”

Parcã asemeni eroului din basm, ies ºi eu dintimp proiectându-mã în studenta din ultimul an alFacultãþii de Filologie, citind cu uimire pentru exame-nul de literaturã contemporanã Vânãtoarea regalã,descoperind cu uimire o scriiturã ineditã, în carefantasticul îºi dã mâna cu realismul alegoric, utilizândtehnici narative moderne. Acum îl însoþesc pe autorîn aceastã evadare în þara tinereþii fãrã bãtrâneþe,þara creaþiei literare, unde timpul nu are putere ºiunde cuvintele devin ziduri de apãrare, þarã în careDumitru Radu Popescu se întâlneºte cu sine însuºi.

Ascultându-ll ppe Dumitru RRadu PPopescu

MMaarriiaa MMoonnaa VVÂÂLLCCEEAANNUU

Un Dumiitru RRadu PPopescu în luptã cu istoria vede ºi marele cãrturarTheodor Codreanu într-o analizã mai largã, cuprinzând o trecere înrevistã a importantelor exegeze privind opera prozator-dramaturgului-

scenarist-eseist-poet (Modele, iunie 2014). Se fac referiri la încadrãrilenaratologice ale scrisului autorului, de la tehnica oglinzilor paralele a lui CamilPetrescu (dar ºi la Gide) la universul lui Faulkner, care va deveni constantãa criticii, „pânã la, inclusiv, Istoria criticã a literaturii române a lui NicolaeManolescu”. Aºa se face cã, de exemplu, aceastã tehnicã compoziþionalã(mozaicare din nuvele ºi povestiri cvasiindependente, cu un pluriperspectivismderutant), face lectura cãrþilor lui D.R. Popescu extrem de dificilã, cã romanul Fare o construcþie triadicã, mai apropiatã de arhitectonica tradiþionalã, deºi în plinãstructurã „corinticã”, ºi de aceea, probabil, Nicolae Manolescu îl va consideracel mai bun roman al lui D.R. Popescu. […] Nicolae Manolescu insistã asupraconsecinþei principale din pluriperspectivismul naraþiunii, anume relativismul,care va deveni loc comun în gândirea ºi arta postmoderniste (Theodor Codreanu,art. cit.). Este citat Dumitru Micu, care crede cã, deºi autorul a renunþat la„perspectiva naratorului unic”, la „arhitectura sobrã, severã, a romanelor luiRebreanu”, pe urmele lui André Gide, totuºi noul roman „e în tradiþia lui Ionºi a Rãscoalei în mult mai mare mãsurã decât atâtea cãrþi îndatorate direct luiLiviu Rebreanu sub aspectul construcþiei! Trãsãtura de unire: realismul. Apoi,Valeriu Cristea cãruia cartea i se pare un „conglomerat” alcãtuit din „mai multeblocuri epice”, oricare dintre ele putând lipsi „fãrã ca întregul sã sufere”. Apoi,Ion Vlad, cu cele mai semnificative pagini de analizã naratologicã ale cãrþilorlui D.R. Popescu, „culminând, din perspectivã diegeticã modernistã, culucrarea Mirelei Marin”, Antiutopia ºi utopia valorilor, autorul, Ion Vlad, analizândtradiþionalist, totuºi considerând naraþiunile din romane ca spectacole influenþatede simbolismul nuvelei lui Ernest Hemingway (Zãpezile de pe Kilimanjaro)ºi de „discursul narativ” al lui William Faulkner ºi Gabriel García Márquez;

Val Condurache are intuiþia cã o nouã dimensiune adusã de romancierii ºaizeciºtieste cinismul (pe care criticul nu-l aprofundeazã, din nefericire – Nota: Th.C.).Într-adevãr, cei mai viguroºi prozatori ai generaþiei, continuã Theodor Codreanu,îndeobºte Nicolae Breban, D.R. Popescu ºi Paul Goma (Marin Preda însuºi vaevolua la fel în Cel mai iubit dintre pãmânteni), vor crea romanul cinic, la carenumai parþial poate fi valorificatã categoria verosimilului. Dacã însã Breban ºiGoma sunt cu mult mai anticalofili decât precursorii lor Liviu Rebreanu ºi CamilPetrescu, D.R. Popescu va conserva, simultan, dimensiunea liricã, în ipostazamiraculosului: „Din aceastã confuzie a miraculosului ºi realului se nasc cele maifrumoase pagini ale lui D.R. Popescu, cu atât mai frumoase cu cât, în niciunmoment, nu avem certitudinea cã personajele însele cred în miracolul relatat.”Cu lãmurirea: „Nu este vorba de încãlcarea normelor verosimilului. – ValCondurache”. (Apud Th. Codreanu, art. cit.)

Mai rreþinem umaniismul vviizziiuniiii aartiistiice, observat deopotrivã ºi deAlex. ªtefãnescu, dar ºi remarca, esenþialã, a demascãrii, prin întreagacreaþie a lui Dumitru Radu Popescu, cu sarcina divulgãrii nedreptãþilor

ºi pedepsirii vinovaþilor care revine exclusiv fragilelor, ezitantelor, dar mereulucidelor fãpturi omeneºti. Opinie întregitã de acelaºi exeget, Theodor Codreanu:Numai cã nu doar un simplu reflex „raþionalist” îi împinge pe oameni cãtrecãutarea adevãrului ºi justiþiei, toate venind din firea umanã insuflatã de Creatorîn chipul de lut. De aici ºi actul neostoit al memoriei arheice, ca reacþie la„teroarea istoriei”, în sensul eliadesc al cuvântului, de aici lupta cu istoriacãreia îi suntem toþi supuºi ºi datori.

PPeerrssoonnaall ººii aallããttuurrii ddee rreevviissttaa CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº,, îîii ddoorriimm sscciiiittoorruulluuii,,aaccaaddeemmiicciiaannuulluuii DDuummiittrruu RRaadduu PPooppeessccuu vviiaaþþãã lluunnggãã ººii pprroossppeerrãã,,ooppeerreeii ddoommnniieeii ssaallee ppeerreenniittaattee ººii rreeccuunnooººtteerree..

88

Nevoia dde rromânism



Armata eeste, ddiin fferiiciire,una dintre instituþiile cuprofundã semnificaþie

a valorilor naþionale, depozitateîn conºtiinþa fiecãrui român.În toate sondajele, armatase bucurã de cea mai mare

încredere din partea românilor. Este un statut câºtigatcu eforturi enorme ºi cu numeroase sacrificii, atâtîn timpul misiunilor executate în teatrele de opera-þiuni, cât ºi prin misiunile executate pe teritoriulnaþional în situaþii de urgenþã. Schimbarea deparadigmã internaþionalã, modificarea sferelor deinfluenþã din timpul Rãzboiului Rece, apariþia unorsituaþii a cãtor complexitate este dificil de controlat,au antrenat România într-o schemã de securitateglobalã foarte fluidã, condiþionatã de conflicteregionale, peste tot în lume.

Armata românã a fost ºi a rãmas un susþinãtorºi un valorificator al tradiþiilor.

Acestea au constituit temelia discuþiei cu ªefulStatului Major General al armatei române, general-locotenent NNiicolae-IIonel CCiiucã. L-am invitat laaceastã analizã pe teme fundamentale privindinteresul ºi identitatea naþionalã, nu numai pentrufuncþia extrem de importantã pe care o deþine,dar ºi pentru palmaresul profesional de excepþie,din care este remarcabilã calitatea sa de primcomandant combatant în luptele de la Nassiria,Irak, în care soldaþii români au fost angajaþi, pentruapãrarea podului peste Eufrat, ºi conducereabatalionului, cunoscut sub numele de „ScorpioniiRoºii”, remarcaþi de partenerii americani pentrumodul surprinzãtor de adaptare a militarilorsãi la imprevizibilul din teatrul de operaþii.

Totul vine din istorie. Armata s-a nãscut odatãcu poporul ºi este a românilor. Cred cã nici nueste nevoie sã facem eforturi foarte mari pentruca în conºtiinþa fiecãrui român armata sã ocupe rolulpe care ºi l-a definit de-a lungul timpului, þinând contcã încã de la primele mãrturii ale existenþei poporuluiromân a fost nevoie sã ne apãrãm. ªi atunci, într-unfel sau altul de organizare, reacþia printr-o instituþie,cã s-a numit ea oaste, cã s-a numit mai târziu armataRomâniei, cum este ea cunoscutã astãzi în rândulpopulaþiei civile, ºi-a fãcut datoria de a-ºi apãraþara, de a apãra teritoriul, de a apãra tot ceeace þine de fiinþa naþionalã. În afarã de toate acesteelemente de reper istoric, în armatã se gãsescreprezentate toate categoriile societãþii româneºti.Militarii provin din toate mediile acestei þãri,ºi de la sat, ºi de la comunã, ºi de la oraº,ºi din capitalã, de peste tot.

Este un motiv în plus pentru care ne situãmacolo unde ne situãm în percepþia ºi în apreciereapoporului român. Mai mult decât atât, existã oarecumºi o distribuire uniformã pe întreg teritoriul naþional

a structurilor militare ºi, ori de câte ori este nevoie,indiferent cã a fost pace sau cã a fost rãzboi, armataºi-a fãcut datoria, fie cã a fost nevoie sã participãmla activitãþi pentru rezolvarea unor situaþii critice,de urgenþã, sau a fost nevoie sã fim alãturi de urbepentru o serie întreagã de evenimente de naturãculturalã, educaþionalã. Am fost totdeaunala datorie.

Astea sunt, cred, suficiente motive pentrucare putem sã definim locul pe care îl ocupãmîn tot ceea ce înseamnã aprecierea cetãþenilor þãriipentru instituþia militarã. Au existat ºi evenimentela care, cu adevãrat, am participat demonstrândtot spectrul acesta al acþiunilor pentru care armataare capacitatea ºi disponibilitatea sã-ºi angajezepersonalul ºi echipamentele.

În ccontextul mmaiilarg aal ssiituaþiieiiRomâniieii

ºi al statutului sãude membru al comu-nitãþii transatlantice,identitatea naþionalãa reprezentat atâtun punct de plecareîn organizarea unuiact fundamentalpentru securitateaþãrii, cât ºi concluziamajorã a tuturorprevederilor sale.Semnificaþiile ample pe care le comportã caracterulcentral al interesului naþional au o valoare identitarãfoarte importanã pentru România ºi pentru parteneriidin Alianþa Nord-Atlanticã. ªeful Statului MajorGeneral al Armatei amintea cã strategia naþionalã,în formularea aprobatã de Parlament, începe cu osintagmã cât se poate de bine definitã: este strategiapentru o Românie puternicã în Europa ºi în lume.Pentru militarii români, sublinia general-locotenentNicolae-Ionel Ciucã, aceastã componentã reprezintãdoar un segment.

Noi ne regãsim în acest angrenaj al tuturorinstituþiilor care contribuie cu adevãrat latranspunerea în practicã a strategiei naþionalede apãrare. Prin valoarea noastrã ca stat, avemun rol foarte bine determinat în ceea ce înseamnãmanifestarea ºi reprezentarea interesului naþionalîn toate organismele ºi organizaþiile în care suntemmembri, fie cã vorbim de Organizaþia Naþiunilor Unite,de Alianþa Nord-Atlanticã, de Uniunea Europeanã,de Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperareîn Europa, de parteneriatele strategice pe carele avem cu o serie întreagã de state. În fiecaredintre ele, armata are rolul ei în a contribuicu tot ce are la dispoziþie, astfel încât sã poatã

sã îndeplineascã aceastã cerinþã, pentru cã esteo cerinþã. Pentru noi, strategia naþionalã reprezintãfundamentul de la care pornim pentru ca, instituþional,sã ne definim celelalte elemente de reper alestrategiei militare, astfel încât sã putem sã agregãmtot acest mecanism în ceea ce înseamnã sistemulde apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã,în mãsurã sã facã faþã ºi sã îndeplineascã obiectiveleprevãzute de strategia naþionalã de apãrare.

Româniia aa ccontriibuiit în ultimele douãdecenii la numeroase operaþiuni în careau fost implicate unitãþi ale sale, începând

cu zona limitrofã – Albania, Bosnia, Kosovo – ºiterminând cu teatre de operaþiuni mai îndepãrtate –

Somalia, Angola, Afganistan, Irakºi altele. Pe general-locotenentulNicolae-Ionel Ciucã l-am întâlnit cuani în urmã în Kosovo, la comandaunei unitãþi încorporate în KFOR.ªi atunci când avea calitatea decomandant, ca ºi acum, din înaltaresponsabilitate pe care o deþine,ºeful SMG a analizat contribuþiaromâneascã, cu o valoare ºiexperienþã tot mai cuprinzãtoare,contribuþie care a evidenþiatcapacitatea României ºi a forþelorsale armate de a fi un protagonisttemeinic angajat în mediulinternaþional, oriunde prezenþa

ºi participarea sa a fost solicitatã ºi apreciatã. M-am bucurat cã în timpul misiunii din Kosovo

am putut sã vã gãzduim ºi sã vã oferim condiþiileca sã transmiteþi relatãri despre rolul pe care armataromânã l-a deþinut în misiunile la care a participat.Primele misiuni în care am fost angajaþi au fost subegida ONU, care presupuneau o iniþiere în tot ceeace avea sã se desfãºoare ulterior, o iniþiere în sensulparcurgerii acestui drum de la simplu la complex.Misiunile ONU sunt foarte complexe, numai cã gradullor de periculozitate ºi nivelul la care este angajatãinstituþia militarã ca atribut cinetic nu este chiaratât de mare ºi de dezvoltat, pentru cã sunt misiuninon combat, mai exact, sunt misiuni de menþinerea pãcii. Încã o datã, nu vreau în niciun fel sãsubestimez nivelul de pericol al fiecãreia dintreele, dar partea aceasta de acþiune militarã estemai puþin pregnantã în misiunile de menþinerea pãcii, deºi în orice moment trebuie sã fim foartebine pregãtiþi ºi sã avem reacþie, pentru ca, atuncicând este nevoie, sã putem sã folosim ºi acestvector de forþã, astfel încât sã ne îndeplinimmisiunea pe baza mandatelor ºi a regulilorde angajare specifice fiecãrei misiuni.

Armata ss-aa nnãscut oodatã ccu ppoporulNNiiccoollaaee MMEELLIINNEESSCCUU

(Urmare ddin ppag. 33)

ªi iiatã ccum ddefinea rromânitatea poetul ººi ffilosoful JJean BBiès: Sensultradiiþiieii ssau, mmaii ddegrabã, aal „„transmiiteriiii” ee, dde aasemenea, oo nnoþiiunecare îîmii eeste ddragã ººii ccare sse rregãseºte, îîn mmod eeviident, îîn rromâniitate.

Un ppopor iieºiit ddiin ppãdurii ººii ddiin mmunþii, ddiin mmarii ssiingurãtãþii, ddiintr-oo nnaturã ssãlbatiicã,este ppriin fforþa llucruriilor ddotat ccu oo pputere dde eevocare, ccu uun lliiriism, ccu oo bbogãþiiefolcloriicã dde ccare ssunt ppriivaþii llocuiitoriiii ccâmpiiiilor ººii ooraºelor.

Exiistã îîncã lla rromâniiii ppe ccare aam pputut ssã-ii îîntâlnesc oo ssurpriinzzãtoarediisponiibiiliitate ppentru eentuzziiasm ººii aadmiiraþiie, oo ccãldurã ccordiialã, ppriimiitoare, ooviigoare mmentalã ccare eexiista pprobabiil ººii lla nnoii, aaceea aa oomuluii dde ssecol XXIX. CCândte aaflii îîn ccompaniia uunuii rromân, ccare nn-aa ffost ddenaturat dde mmoderniism, ddescoperiifoarte rrepede îîn eel aarhetiipul:: iincarnarea aa cceea cce eeste ddiintotdeauna, ppriinciipiiulsacruluii. ÎÎn aacest ssens, mmaii aales ppriin iintermediiul lluii EEliiade, rromâniitatea mmaniifestãadevãrata vvocaþiie aa oomuluii, aaceea dde aa ssanctiifiica llumea.

Iubesc, dde aasemenea, lla aacest ppopor aarta ccu ccare aa ººtiiut ssã ppãstrezze,iintegrându-lle, mmiituriile ppãgâne, pproclamând îîn aacelaºii ttiimp „„crediinþa lluii AAbraham”.Spre ddeosebiire dde OOcciident, eexceptând aaiicii ppoate ddoar ccreºtiiniismul cceltiic,Ortodoxiia rromâneascã, ccu cconstrucþiiiile eeii dde llemn ppliine dde ccãlurã ººii mmiinunatele eeiipiicturii mmurale, îîn ccare ttranscendentul eeste aaºa dde oomenesc, ffãrã aa ppiierde îînsãniimiic ddiin ddiimensiiunea lluii ddiiviinã, aa ººtiiut ssã bbotezze aarhaiicul;; vvechiile mmiiturii ssunt aaiiciitot aatâtea „„bunevestiirii”. EEste cceea cce aa îînþeles oo SSiimone WWeiil îîn aale ssale „„iintuiiþiiiiprecreºtiine” ssau uun PPhiiliip SSherrard. CCreºtiiniismul „„cosmiic” ddespre ccare EEliiade aa

vorbiit îîn ccolosala ssa ooperã, rrelaþiiiile ddiintre rrugãciiunea iiniimiiii ººii jjapa-yyoga,studiiate dde ppãriintele AAndré SScriima, ssunt ddouã iilustrãrii aa cceea cce vvreau ssã sspun.Româniitatea vvede îîn ssacru vvaloarea ssupremã îîn ccare nnoþiiuniile dde uuniiversaliitate,de iintuiiþiie, dde ppercepþiie ssunt iinseparabiile, nnu aatât ddiin ppunct dde vvedere iintelectual,cât iintuiitiiv. MMoºteniirea ccea mmaii vveche aa uumaniitãþiiii eeuropene ssubzziistã îîncã llaacest ppopor îîn ppofiida ttuturor oobstacolelor:: îîn ooriice rromân ddoarme uun ZZalmoxiis……

Ce aaº mmai pputea aadãuga îîn ffinalul ttuturor aacestora? AAm ttrãit aatâta aamarde vvreme, ddeopotrivã îîn llumea ccuvintelor ººi îîn llumea rrealã. IIar ddacãmi-aa ttrebuit aatât dde mmult ttimp ppânã aa aajunge, ddacã vvoi ffi aajuns ccu

adevãrat, lla ppoezie, aam aavut nnevoie dde oo vviaþã cca ssã aaflu ccã llumea rrealã, llumeaoamenilor nnu ppoate eexista ffãrã llumea ccuvintelor: ccare oo aalcãtuiesc, oo eexprimãºi, ccel mmai eextraordinar llucru, oo ººi ddeterminã. LLumea ooamenilor eeste aaºa ccumle ssunt ffolosite ccuvintele! EEi bbine, nniciodatã ccuvintele nn-aau ffost mmai rrãu, mmaiticãlos ffolosite cca aacum. NNiciodatã nn-aau ffost mmai ggolite dde ssubstanþa, dde ssensullor, dde aaura mmetafizicã ddin ccare vvin cca ssã nne sspunã ººi ssã ddea sseama ddimpreunãcu nnoi ddespre cchipul uuniversului, aal vvieþii, aal oomului îînsuºi. NNu ººtiu ddacã ccivilizaþieidin ccare ffacem pparte ii-aau mmai rrãmas pprea mmulte îîn aafarã dde ccoaja ccuvintelor,pe ccare vva ss-oo mmestece, cca ppe cchewing-ggum-uul ccare ii ss-aa llipit dde ssuflet, ppânãla ssaþietate, ppânã ccând oomului ii sse vva fface ddin nnou ddor dde eel ººi dde ccuvintelelui, ccele aadevãrate. PPânã aatunci, ssã nne rrugãm cca mmãcar eea, ppoezia, ssã nnu-ººi uuitecuvintele ssau ssã ffie uuitatã dde eele!

88

Nevoia dde rromânism



Înainte dde aa aacþiona îîn AAfganistan, am fostºi într-o misiune de menþinere a pãcii în anii1996-1997, în Angola, ºi am putut sã vedem

aceastã gradualitate în tot ceea ce înseamnãangajarea forþelor armate ale României în astfelde misiuni. Ulterior, am ajuns la cele specificedin Balcanii de Vest ºi apoi la Afganistan ºi Irak.În fiecare dintre ele, România a avut un rol câtse poate de important ºi nu cred cã este lipsitde interes sã menþionãm cã, în misiunea din Irak,de exemplu, am participat de la bun început, pânãcând s-a decis retragerea totalã a efectivelor militare.În Afganistan suntem în continuare parte din structurade forþe care continuã misiunea ºi anul viitor ºi,ulterior, în funcþie de decizia politicã. Nu este lipsitde relevanþã sã spunem cã, în momentul de faþã,armata românã în Afganistan reprezintã naþiuneaaflatã pe locul al patrulea pe palierul acesta alcontribuþiei cu efective ºi tehnicã militarã, ceeace nu este un element minor ºi nici nu este, practic,la îndemâna oricui o astfel de participare ºi o astfelde contribuþie, þinând cont de duratã, þinând contde dificultatea acþiunilor la care am participat, þinândcont de faptul cã suntem foarte apreciaþi de cãtrepartenerii noºtri de alianþã sau de cãtre parteneriide coaliþie. În fiecare dintre misiuni, militarii româniºi-au fãcut datoria, astfel încât sã poatã cu adevãratsã demonstreze cã România nu este numaiconsumator, ci este un furnizor adevãratde securitate.

Odatã ccu iintrarea îîn NNATO, cariera militarãpentru tinerii ºi tinerele din România s-aredimensionat prin varietatea posibilitãþilor

de instruire ºi specializare, prin paleta largã demisiuni în þarã ºi în fara graniþelor. În mãsura în carefiecare militar acumuleazã experienþã ºi cunoºtinþe,se poate perfecþiona în instituþii de prestigiu aleAlianþei sau ale unor parteneri din cadrul acesteia,pentru ca, odatã dovedite capacitãþile profesionale,sã devinã parte a unor structuri de înaltã responsa-bilitate ºi acþiune. În aceste condiþii, fiecare militarromân poartã cu sine spiritul naþional ºi tradiþiilenaþionale, care contribuie la identificarea sapersonalizatã în colectivele multinaþionaleîn care poate acþiona.

Pentru fiecare dintre aceste misiuni la care amparticipat am executat o serie întreagã de activitãþicare au contribuit la desãvârºirea pregãtirii profe-sionale specifice pentru fiecare dintre ele. Nu credcã se pune în vreun fel problema sã nu se ia încalcul manifestarea aceasta a identitãþii naþionale,pentru cã acolo, în timpul misiunii, în teatrul deoperaþiuni, ne angajãm, în primul rând, cu dorinþade a proba cã suntem cel puþin la fel de buni precumpartenerii tãi, ne ducem cu dorinþa de a demonstracã de-a lungul timpului am avut o serie întreagãde acumulãri pe care le-am sedimentat foarte bine,transformându-le într-o experienþã care asigurãîncrederea în capacitatea acþionalã a ArmateiRomâniei. I-am vãzut pe militarii noºtri purtândcu mândrie, atât pe umãr cât ºi în piept, însemnulnaþional, ºi sunt convins cã fiecare ostaº are în sufletsimbolul tricolorului românesc. Fie ºi numai pentruacest fapt, manifestarea aceasta de profesionalismºi de dorinþã de a reprezenta þara este cu multmai importantã decât oricare dintre cuvintele pe careaº putea sã le folosesc acum ca sã descriu aceastãstare. Dar acest sentiment existã fãrã niciun felde discuþie ºi nu pentru cã o spun eu în calitatede ºef al armatei, participant la aceste misiuni, cipentru cã la fel va rãspunde oricare militar român.

Tradiiþiia ººii sspiiriitualiitatea rromâneascãfac parte din structura intimã a fiecãruia,civil sau militar. Formele de manifestare

diferã, pânã la urmã ele sunt izvorul de identitatenaþionalã, care, pentru armatã, înseamnãun vector de comportament foarte consistent.

Exteriorizarea conºtiinþei româneºti, a roluluiºi a locului pe care cultura spiritualã ºi materialãa poporului nostru îl ocupã, au constituit un procesbazat pe experineþe îndelungate, care coboarã multîn istorie. Tocmai continuitatea acestei experienþeºi amploarea ei în dialogul ºi confruntarea regionalãºi internaþionalã i-au dat românismului unicitateaºi caracterul constructiv, acest fenomen identitarnefiind îndreptat împotriva altor culturi ºi tradiþii,ci tocmai spre afirmarea valorilor sale într-uncontext etnic ºi cultural divers ºi alternativ.

Vrând, nevrând, armata se întoarce la istorie,se întoarce la tradiþie, pentru cã instituþia militarã,prin dimensiunea ei existenþialã, este un depozitara tot ceea ce înseamnã simbolisticã, a tot ceeace înseamnã românism. M-aº rezuma sã menþionezdoar faptul cã fiecare unitate pãstreazã cel maide preþ simbol pe care poate sã-l aibã o structurã.Este vorba de drapelul de luptã, care reprezintãsimbolul pentru care noi, cu adevãrat, ne dãm viaþa.De-a lungul istoriei au existat o serie întreagã deevenimente, când, dacã drapelul de luptã a fostpierdut, unitatea s-a desfiinþat. Pe vremuri, o victorieîºi avea valoarea prin numãrul de steaguri care eraucucerite de la inamic. Toate aceste chestiuni fac partedintr-o tradiþie a identitãþii, a simbolisticii identitãþiinaþionale ºi militare, în acelaºi timp. Mai existã unaspect care cred cã face parte din tradiþie. Instituþiamilitarã este, de regulã, o instituþie conservatoare.Nu este un conservatorism rigid, din punctul devedere al ritmului de adaptare ne adaptãm cât

se poate de repede ºi ne-am adaptat de fiecaredatã atunci când a fost nevoie. Este vorba de unconservatorism a tot ceea ce înseamnã repere devaloare instituþionalã ºi naþionalã. Personalitateanoastrã colectivã ºi individualã în dialogul cupartenerii ºi aliaþii noºtri conteazã foarte mult,pentru cã, deºi nu am avut posibilitatea financiarãsã ne dotãm cu echipamente de ultimã generaþie,cum au alte armate, în schimb am participatla îndeplinirea unei serii întregi de misiuni, saua aceloraºi misiuni ca partenerii noºtri care auechipamente ºi tehnicã moderne. Am compensatde fiecare datã acest decalaj tehnologic princreativitatea ºi comportamentul nostru, al militaruluiromân, care de fiecare datã a ºtiut sã se adapteze,a avut suficientã creativitate, astfel încât sã gãseascão soluþie pentru orice stare de dificultate în cares-a aflat la un moment dat.

La îînceputul uuneii mmiisiiunii multinaþionale,comandantul subunitãþii sau unitãþiiromâneºti executã transferul de autoritate,

un act în baza cãruia efectivul pe care-l conduceexecutã misiuni încredinþate de ºeful structuriirespective, care este de altã naþionalitate. Procedeul,aplicat în toate operaþiunile care implicã militari dinmai multe state aliate din cadrul NATO sau asociate,în cadrul ONU sau al OSCE, nu reprezintã ºi otransferare a dreptului suveran de a transmite ºiexecuta ordine care contravin strategiei ºi interesuluinaþional al fiecãrui component din forþa multinaþionalãde impunere ºi menþinere a pãcii sau de acþiunearmatã combatantã.

Transferul de autoritate este foarte bine delimitatpe patru paliere, dar pe niciunul dintre ele nu seacordã autoritatea deplinã. De fiecare datã când serealizeazã transferul de autoritate, autoritatea deplinãîi rãmâne naþiunii care a nominalizat structurile sãparticipe la acþiuni multinaþionale. Acel comandantcãruia i s-a transferat autoritatea în baza unui mandatare posibilitatea ºi îi este permis sã asigure un anumeregistru al ordinelor ºi misiunilor pe care structuranoastrã poate sã le execute într-un teatru de operaþi-uni, dar nu oferã autoriatea deplinã. Aceasta rãmânela nivelul autoritãþii naþionale. Trupele noastre executãmisiunea (primitã de la comandantul strãin, N.M.)în baza regulamentelor militare româneºti. Partedintre ele sunt adaptate ºi fac fãrã niciun fel dediferenþã obiectul standardelor pe care noi le-am

agreat ca membru în Alianþa Nord-Atlanticã sauo altã serie de prevederi care sunt specifice uneicoaliþii pe care le agreãm din momentul în carene-am exprimat intenþia de a fi parte din aceasta.Fiecãrui comandant român îi este înmânat undocument în care sunt înscrise foarte clar ceare ºi ce nu are voie sã execute. Pentru misiunide nivel de mare unitate, mandatul vinede la cea mai înaltã autoritate politicã.

Partea de industrie de apãrare nu mai estede câþiva ani în competenþa Ministerului ApãrãriiNaþionale, ea a fost transferatã la Ministerul Industriei,iar în momentul de faþã singurele elemente comunesunt cele care, pe baza cerinþelor pe care noi leelaborãm, executã o serie întreagã de echipamenteºi tehnicã militarã. Armata elaboreazã o documentaþiecu cerinþe operaþionale ºi specificaþii tehnice pentruechipamentele de care este nevoie ºi producãtoriinaþionali, de preferinþã ar trebui sã fie producãtoriromâni, realizeazã primul produs, prototipul, care,

ulterior, în funcþie de calitãþi ºi de verificãrilepractice, intrã sau nu în producþie de serie.

Armata a fost, imediat dupã Revoluþie,instituþia care a acceptat fãrã niciun fel deechivoc controlul societãþii civile. În momentulde faþã acest proces se desfãºoarã fãrã niciunfel de limitare. Prezenþa militarã (strãinã, N.M.)pe teritoriul þãrii s-a consolidat nu numai pentruexerciþii. Avem deja o experineþã cu o structurãmultinaþionalã într-un centru de excelenþãaflat la Oradea. Odatã cu decizia de a aveaprima unitate de integrare a forþelor NATOla Bucureºti ºi a Comandamentului de diviziemultinaþionalã de Sud-Est, va urma ca într-operioadã scurtã de timp sã avem prezenþiîn Bucureºti, pe teritoriul þãrii, cu statut derezidenþi, mai mulþi militari strãini. Chestiunea

aceasta se desfãºoarã sub controlul ºi autoritateasocietãþii civile, a controlului civil asupra instituþieimilitare.

General-llocotenent NNiicolae-IIonel CCiiucãa completat descrierea acestei prezenþecu activitatea militarilor români care

acþioneazã în comandamentele ºi structurileoperaþionale NATO, în þãrile cu care România aîncheiat parteneriate strategice ºi cu care dezvoltãproiecte comune în þara noastrã ºi pe teritoriulpartenerilor. O echipã condusã de un colonel românlucreazã în cadrul Comandamentului Transformãriide la Norfolk-Virginia, SUA, ºi activitatea acesteiaeste foarte apreciatã, potrivit ºefului SMG. Misiunilenu seamãnã între ele, chiar dacã se desfãºoarãpe acelaºi teritoriu, pentru cã, argumenta general-locotenent Nicolae-Ionel Ciucã, dinamica schimbãmediul de desfãºurare a operaþiunilor. Din expe-rienþele precedente, din analiza exerciþiilor, au fostpreluate elementele de normã ºi de principiu, pentruevitarea rutinei ºi stimularea creativitãþii dezvoltatepe baza experienþei. În acest context, contribuþiileindividuale ºi de grup au definit specificul militarilornoºtri în acþiunile comune din þarã alãturi de parteneridin afarã ºi pe parcursul misiunilor îndeplinitedincolo de graniþele naþionale.

Semnificaþia românismului pentru noi se leagãde tot ce þine de prezenþa noastrã ca români acolo.Nu cred sã fi existat vreodatã un moment de ezitareîn care sã nu fim mândri cã suntem români în astfelde misiuni. Niciodatã! La fiecare activitate la caream participat, ºi aici vorbesc în nume personal,am spus-o cu toatã tãria cã sunt din România ºicã România este în mãsurã sã îºi îndeplineascãde fiecare datã orice misiune pe care ºi-a asumat-o.Practic, conceptul de românism, atunci când discutãmde misiuni la care militarii noºtri participã, nu se referãla persoane, la individul aflat în misiune, se referãla þarã, la România, exact la acest concept de a-þireprezenta identitatea mai presus decât orice altãvaloare pe care o ai în minte, fie valorile personale,fie instituþionale sau de alt fel. Nu, acolo nu suntemnici persoanã, nici instituþie, suntem români. Nevoiade românism este pentru totdeauna. În momentulîn care ne-am pierdut identitatea, ce mai suntem?Ce am putea sã mai fim? Existã cineva caresã gãseascã o altã cale prin care noi sã fim ceeace suntem? Nu cred, doar bunul Dumnezeu!

88

Cãrþi ººi aautori



Viaþa ººi mmoartea„„uunnuuii ppooeett aall ccuuvvâânnttuulluuii ººii nneeccuuvvâânnttuulluuii””

LLiivviiaa FFUUMMUURREESSCCUU

Cartea Adevãrul ddespreviiaþa ººii mmoartea lluiiNiichiita SStãnescu

(Editura Gens Latina, Alba Iulia,2014) de Virgil ªerbu Cisteianuse înscrie în rândul preocupãrilor

menite sã lumineze strãlucirile operei prin trãirilescriitorului, fiindcã „arta e o ranã transformatã înluminã” (Braque).

Structura originalã a acestui volum, un admirabilcolaj al opiniilor, împleteºte vocile autorizate alefamiliei cu opiniile specialiºtilor, lãsând cititoruluilibertatea de a desprinde adevãruri care sãdemonteze zvonurile mistificatoare atât decontroversate despre viaþa ºi moartea poetului.În Argument, autorul motiveazã apariþia acestuivolum documentat pornind de la afirmaþia acad.Eugen Simion, care aprecia cã: „Ploieºteanu ºi-arisipit viaþa, dar nu ºi-a pierdut opera”. Despre operalui Nichita Stãnescu s-a scris mult, dar, în aceastãcarte, autorul se opreºte asupra primei propoziþii,punându-ºi retoric întrebarea: „Dar, oare, la risipireavieþii lui Nichita Stãnescu nu a contribuit nimeni?”Iar lucrarea atât de necesarã cunoaºterii adevãruluise strãduieºte sã dea rãspuns tocmai la aceastãîntrebare, valorificând informaþii ºi afirmaþiide necontestat.

Referindu-se la volumul respectiv, Doru Popovici(comandor al Italiei) considerã aceastã carte„o capodoperã”, fiindcã „sine ira et studio” aduceargumente care sã demonteze „ura abisalã”a detractorilor, care încearcã sã minimalizezevaloarea operei prin anularea omului ºi a evidenþelor.

Emoþionantã este „Scrisoarea de aniversare”semnatã de Gabriela Melinescu, marea iubirea poetului, cu ocazia împlinirii „a ºaptezeci ºi cincide ani în nemurire”. Rãscolitoare este urarea iubitei„La mulþi ani în veºnicie, Nichita!” trimisã neantuluiprin care bântuie spiritul acestui „cântãreþ-gânditor...poet autentic” (Ion Dodu Bãlan).

Structurat metodic în opt capitole, volumulcuprinde mãrturisiri ale mamei ºi surorii poetului,cele mai apropiate ºi mai îndreptãþite fiinþe care-icunoºteau personalitatea, aspiraþiile, sensibilitãþileºi arderile spirituale din care a fost zãmislitã opera.Anumite mãrturisiri ale lui Nichita fãcute unui prieten,dar ºi rãspunsurile date la interviul studenþilor vinsã lumineze drumul clarificãrilor.

Precum piesele unui puzzle, adevãrul despreviaþa ºi moartea poetului se completeazã cu fiecaredintre cele cinci interviuri, asamblându-se în imaginiedificatoare pentru dorinþa autorului acestei cãrþide a clarifica unele adevãruri învãluite tendenþiosîn vãlurile derutante ale celor care aruncau umbreasupra omului, spre a diminua valoarea operei.

Încercând oo ssistematizare a informaþiilor furnizatede sora ºi de mama poetului, atât în interviulrealizat de Elisabeta Mondanos, cât ºi de Ovidiu

Suciu, descoperim aspecte interesante privitoare larelaþiile dintre membrii familiei Stãnescu (drãgãlãºeniacopilului, a bãiatului „frumos, cu ochi albaºtri, dotat cutoate calitãþile”, cu talent la desen, picturã, sculpturã,cu talent muzical cultivat, bucurându-se de un mediufamilial propice dezvoltãrii, manifestând dragostefaþã de sora sa mai micã, devenitã confidentã ºiocrotitoare, arãtând afecþiune ºi generozitate faþãde mama sa, suferind ºi fiind derutat afectiv dupãdecesul tatãlui, de la care moºtenise mândria etc.),dar ºi calitãþile poetului („avea un geniu al vorbirii,al comunicãrii... în toate domeniile – filosofie, religie,matematicã”, vorbea frumos, avea de mic „spiritde observaþie extraordinar”, cunoºtea Biblia, aveapasiune pentru istoria anticã) ºi informaþii despre„laboratorul creaþiei” (la început scria cu mâna, apoila maºina de scris procuratã de tatãl sãu). Dintinereþe, fusese admirat de fete pentru cã avea „unfarmec deosebit”, a iubit ºi a fost iubit de multe femei,cãutând stabilitate, dragoste familialã, confortul psihical creatorului, ºi-ar fi dorit copii. Fluctuaþiile afectivese justificau ºi prin firea sa independentã, carenu suporta conduita posesivã a partenerelor.La el, „problemele sentimentale... aveau dimensiuni

foarte mari”, fiindcã fugea de singurãtate, simþindnevoia „sã aibã prezenþa cuiva... nu putea sã steasingur”. Deºi locuia în Piaþa Amzei, se regãseafrecvent în mijlocul familiei, unde se bucura deafecþiune ºi de înþelegere.

Aflãm numele prietenilor adevãraþi, care i-au fosttot timpul aproape (pictorul Mihai Bandac, doctoriiDonoiu ºi Dãianu, Tomozei, Hagiu ºi Pituþ „carei-au fost prieteni pânã la moarte”, Cezar Baltag,Condeescu etc.), dar ºi oameni fãrã valoare, care„profitau de el”, de înþelegerea ºi de bunãtatea luiºi „l-au consumat”, reuniþi parcã „într-un complot aldistrugerii”, încât nu mai avea timp pentru creaþie.În ultima perioadã, „a fost foarte chinuit. Nu a avutnici casã, nici mâncare...”, iar relaþia tensionatã cuDora nu-i era favorabilã, fiind dirijatã de grupul luiGogu Rãdulescu, sã-l convingã spre a fi „Ori cu eiºi dirijat de ei, ori deloc”. În dialogul cu sora poetului,Leonida Lari a insistat pe talentul ºi pe frumuseþeapoeziilor lui Nichita, dar ºi pe demnitatea poetului,care „nu s-a înregimentat cu nimeni ºi la nimic...în faþa nimãnui nu s-a cãciulit”, deºi i s-a propus„trocul disidenþei” în schimbul Premiului Nobel.În ciuda detractorilorde tot felul, „Nichitaera ca PasãreaPhoenix – dupã omasã bunã, o vorbãcaldã – îºi reveneaimediat ºi cãutauniversul cãruia îiera captiv – carteascrisã”. A fost înstrãinãtate, la Paris,în Italia, Suedia,Iugoslavia, Finlanda,Germania, dar sesimþea mai binedoar acasã, în þarã, având un puternic sentimentpatriotic. Încântat a fost de vizita în Basarabia ºi debasarabeni, simþindu-i apropiaþi sufletului sãu deschisînspre oamenii de valoare. În perioadele lui bune,la lansãrile de carte de la Librãria Eminescu saude la Librãria Sadoveanu se bucura de mult succes,având ºi „farmecul oratoriei”.

Interviul rrealizat dde EEugen ZZainea dezvãluiedisponibilitãþile native plurivalente ale poetului,care avea „o scarã a valorilor de mic”. Avea

mulþi prieteni, juca fotbal ºi volei, era preocupatde numismaticã, de geografie ºi de istorie. Cãldurafamilei îi oferea posibilitatea de a-ºi încãrca bateriilesufleteºti când era prea obosit sau prea hãrþuitde cei din jur ºi de neajunsurile materiale cucare se confrunta. Locuia modest, tergiversându-seasigurarea condiþiilor de viaþã necesare creatoruluide frumuseþi, deºi era apreciat ºi foarte cunoscutîn þarã ºi peste hotare (i se acordase PremiulHerder). Generos, poetul nu refuza pe nimeni,având o „bunãtate princiarã”, citindu-le „textele”ºi pronunþându-se asupra lor, încât „ucenicii îºidevoraserã maestrul”, furându-i timpul ºi liniºtea.Nichita avea „o plãcere extraordinarã de a dãrui,de a face pe altul sã aibã bucurii mai mari decât alui”. Poetul a fost foarte modest, în ciuda notorietãþiide care se bucura. Poate de aceea, caracterizareade la Uniunea Scriitorilor ca rãspuns la propunereaAcademiei Regale Suedeze de a fi nominalizatpentru Premiul Nobel nu i-a fost favorabilã.

Moartea neaºteptatã a poetului rãmâne învãluitãîn mister. Deºi avusese temperaturã ºi nu voise sãplece, s-a dus totuºi la nunta din Turnu-Severin canaº, ca sã cinsteascã mirii, dupã obicei. S-a reîntorsîntr-un tren neîncãlzit, a fãcut congestie pulmonarã,a ajuns la Spitalul de Urgenþã, unde a decedat,se pare, dintr-un stop cardiac. Sora ºi mama sanu au putut înþelege „enigma” acelei morþi suspecte.

Dacã primele patru interviuri prezintã aspecteinteresante în viziunea mamei ºi a surorii iubituluilor Nini, pe care unii le-ar putea suspecta desubiectivism, autorul cãrþii furnizeazã cititorului ºiinformaþii prin excelenþã obiective, precum discuþiapoetului cu Ilie Purcaru sau interviul inedit realizat

de cãtre un grup de studenþi ai profesorului GeorgeCornea. În relatarea vizitei în Iugoslavia, printredetalii ºi formulãri picante, poetul formuleazã uneleadevãruri care contribuie la completarea profiluluisãu moral ºi la cunoaºterea stãrii sale de sãnãtate(„eu nu-mi reneg propriile... sentimente”; „Ilie, eunu pot sã dau afarã din casã pe nimeni...”; „cândmã supãr foarte tare, datoritã bolii mele agravantede ficat, limba mi se inflameazã” etc.). Modestiaºi realismul poetului se desprind ºi din auto-caracterizarea pe care ºi-o face („...eu sunt unom foarte greºit alcãtuit”). ªi din povestea premiului„împãrþit frãþeºte... transformat în diurna UniuniiScriitorilor”, valorificat de cei din jur, ca ºi din„povestea vilei” din Cãderea Bastiliei, pe care acedat-o, rezultã cã Nichita dispreþuia arivismul, trãind„într-o nobilã boemã..., care i-a dat independenþãºi mãreþia de Poet naþional” (Ion Dodu Bãlan).

La îîntrebãrile sstudenþilor, Nichita Stãnescurãspunde punctual cu aceeaºi modestie,convins cã el nu poate fi numit „Corifeu

al unei generaþii”, considerând cã deasupra tuturorpoeþilor este poezia popularã,care are „o actualitate lingvisticãnemãrginitã, aproape de nedepãºit”.De asemenea, este convins cã niciocomparaþie între doi creatori de valorinu este posibilã, fiindcã „nimeni nu-ºipoate schimba steaua cu nimeni”.Poetul recunoaºte cã s-a bucurat„atât de laudã, cât ºi de injurie, atâtde articole obiective, cât ºi de articolesubiective. Este exact ce-ºi poatedori un autor”. Provocat sã precizezerelaþia dintre poezie ºi filosofie, NichitaStãnescu considerã cã „nu suntsuprapuse, pentru cã dacã s-ar

suprapune ar trebui sã renunþãm sau la filosofie,sau la poezie...” În încheiere, poetul afirmã cã„poezia la urma urmei este singurul sentimentcare ne scuteºte de tristeþe”.

Printre interviuri, sunt intercalate aprecieri ale unorpersonalitãþi (ªtefan Augustin Doinaº, Eugen Simion,Pavel Þugui, Mihai Cimpoi, Marian Papahagi, Virgilªerbu Cisteianu), care evidenþiazã originalitateaoperei ºi valoarea poetului, care „clãdeºte lumeacu sine, identificat în cântecul sãu” (Virgil ªerbuCisteianu).

Fotografiile din cuprinsul cãrþii aduc imaginea luiNichita în diferite momente ale vieþii, fie cu membriifamiliei, fie cu prietenii sau cu diverse personalitãþi cucare s-a intersectat viaþa sa (Ion Frunzetti, GheorghePituþ, Gheorghe Tomozei, Dumitru Fãrcaº etc.).

Originalitatea ccãrþii lui Virgil ªerbu Cisteianuconstã ºi în fragmentarea informaþiei princitate sugestive, scrise bold, care atrag

atenþia cititorului asupra unor aspecte esenþiale(„A suferit din cauza unora din jurul lui”; „El aduceaaºa o aurã”; „Eu însumi n-am pãreri literare” etc.).Aceeaºi preocupare pentru clarificarea etapelorinterviurilor se dezvãluie ºi prin alternanþa textelorscrise cu litere italice, bold sau normale.

Ingenios este ales citatul de pe ultima copertã,prin care Nichita Stãnescu, privind de jos înspreportretul lui Eminescu, îi apreciazã acestuia, cuprofunzimea creatorului, frumuseþea ºi valoareapoeziilor, nãscute dintr-un zbucium al trãirii: „Mulþi,foarte mulþi, ar dori sã scrie mãcar un singur versca Mihai Eminescu, dar nimeni, absolut nimenin-ar accepta sã trãiascã mãcar o singurã clipãdin viaþa Domniei Sale”. Remarcãm adâncaînþelegere a relaþiei dintre operã ºi autor.

În cumpãna gândirii cititorului, Virgil ªerbuCisteianu alãturã informaþiile obiective celorsubiective, lãsându-ne sã desprindem concluziiviabile, fãrã patimã ºi fãrã interpretãri tendenþioase.Se contureazã adevãrul cã, adeseori, la umbramãreþiei artiºtilor apreciaþi, se cuibãresc ceicare-l macinã spre interesul lor mãrunt, sperândîntr-o reflectare asupra lor a nimbului aurital valorilor eterne.




Mihail DDiaconescu este autorul unor creaþiiepice, ºtiinþifice ºi teoretice monumentale.De aceea, Irineu Popa, Arhiepiscop al

Craiovei ºi Mitropolit al Olteniei, l-a numit „titanul”,iar Nicolae Georgescu, eminent eminescolog, criticºi istoric literar, i-a spus „magul de la Vultureºti”.A fost comparat în mod repetat cu cele maiimportante personalitãþi ale culturii române. A fostcomparat ºi cu marii prozatori ai lumii. PãrinteleDumitru Stãniloae a scris cã, datoritã celui cene-a dãruit Sacrificiul, în cultura noastrã începeo nouã epocã ºi cã Mihail Diaconescu este„cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitãþiiromâneºti, începãtor al scrisului nostru viitor”.

Dintre romanele lui Mihail Diaconescu,Sacrificiul îndeplineºte cel mai bine aceastãcondiþie a monumentalitãþii. Este un romanfrescã. Un roman epopee. Un roman total!

Sublimul, ca trãire intensã, transfiguratoare,a frumuseþii epice, ca revelaþie a unor realitãþievidente, dar totodatã misterioase, apte sãsugereze ideile de mãreþie ºi de transcendenþã,se degajã puternic din paginile acestui roman.De aceea, pentru exeget este greu sã limitezeîntr-un anumit numãr de afirmaþii ºi de paginirealitatea artisticã a acestui roman, generatoarede noi perspective în actul percepþiei esteticeºi al trãirilor noastre sufleteºti.

Sacrificiul ne ajutã sã înþelegem motivelepentru care influenþa activã a cãrþilor ºi ideilorlui Mihail Diaconescu în cultura românã deazi creºte constant în intensitate ºi capacitatede cuprindere.

În Sacrificiul este condensatã toatã evoluþia deromancier, estetician, teolog, istoric ºi teoreticianliterar a lui Mihail Diaconescu. Construcþia polifonicãa epicii sale apare aici cu un important spor declaritate ºi putere de atracþie artisticã. Paginilecutremurãtoare din acest roman-capodoperãnu pot fi uitate.

Sacrificiul ne aminteºte de faptul cã în romanelelui Mihail Diaconescu gãsim idei filosofice, atitudinimorale, principii teoretico-estetice, experienþe epiceanterioare, atitudini poetice de o mare varietate.Pe toate însã romancierul le-a amalgamat ºi le-atransformat în ceva cu totul nou. Experienþele epiceanterioare ne apar astfel ca o pregãtire evolutivãa artei sale, manifestate acum impetuos ºi plenar.

Se aflã în acest roman o concepþie teoretico-esteticã riguroasã ºi cuprinzãtoare, obiectivatãîn pagini de neuitat, un imens ºi copleºitor efortdocumentar ºi constructiv, o aspiraþie atotputernicãspre perfecþiune, monumental ºi transcendenþã,o artã narativã care ne cucereºte definitiv.

Sacrificiul este o creaþie pateticã, misterioasã ºicopleºitoare. Limbajul epic al scriitorului nu are nimiccomun cu arta altor autori de romane istorice, socialesau psihologice. Pe mãsurã ce înaintãm în lecturaromanului, înþelegem mai bine motivele pentrucare autorul sãu este un mare artist al formei epice,echilibrate, cuprinzãtoare, solide, maiestuoase.

Marea Unire, proclamatã solemn ºi definitivla 1 Decembrie 1918, este momentul culminantal istoriei de douã ori milenare a românilorde pretutindeni. Romanul monumental ºi pateticSacrificiul evocã acest moment sublim sub laturasa eroicã, tragicã ºi spiritualã.

Dupã cce aa îîncheiat llectura rromanului,un istoric de mare autoritate ca FlorinConstantiniu a scris aceste cuvinte

memorabile: „Marea Unire ºi-a aflat în MihailDiaconescu un evocator la nivelul mariiei însemnãtãþi”.

Într-adevãr, aºa cum Marea Unire este un momentculminant în istoria românilor, ºi romanul Sacrificiuleste un moment de vârf în evoluþia literaturii noastre.Caracterul infinit al ideii de frumuseþe sublimã,inepuizabilã în exegezele literare sau teoretice,apare puternic evidenþiat în paginile memorabileale acestui roman.

Criticii ºi istoricii literari au scris cã Sacrificiul esteo capodoperã epicã. Ca de obicei, ºi în acest romandocumentarea istoricã a autorului este impresionantã,fapt remarcat de altfel de majoritatea criticilor sãi.Este, de asemenea, un roman puternic marcat

de variate simboluri. Mai precis – ideologia literarãsimbolistã este evidenþiatã de numeroase tablouri,scene, personaje, relaþii ºi conflicte.

Mihail Diaconescu cuprinde în cele peste 700 depagini ale romanului amplele demersuri diplomaticeale intelectualilor din Ardeal ºi ale liderilor PartiduluiNaþional Român, întreprinse atât în þarã cât ºila Budapesta sau Viena, precum ºi desfãºurareaPrimului Rãzboi Mondial, care va duce la prãbuºireaImperiului Austro-Ungar. Acest rãzboi este urmãritpe mai multe planuri, prin intermediul celor douãpersonaje principale: dr. Nicolae Bolcaº ºi Romulus

Brad, primul – luptãtorîn armata austro-ungarã,iar celãlalt – în armataromânã. Dr. NicolaeBolcaº va fi unul dintrepersonajele jertfãale romanului.

Realizarea Marii Unirieste, între altele, rezultatul

unor eforturi demare amploare alediplomaþiei ºi întregiisocietãþi româneºti.Aceste eforturiîncepute dedeputaþii români dinParlamentul maghiarîmpreunã cu alþiintelectuali, încãînainte de declanºa-rea rãzboiului, sunt urmãrite minuþios în roman.

Panorama eevenimentelor care au precedatPrimul Rãzboi Mondial, pânã la MareaUnire ºi chiar dupã aceea, este deosebit de

amplã. Mihail Diaconescu evocã epic situaþia mizerãa românilor din Ardeal înainte de rãzboi. Odatãcu înglobarea românilor în statul maghiar, în 1867,aceºtia îºi pierd treptat din drepturi, ajungând înperioada la care ne referim sã fie tot mai nãpãstuiþi.Astfel, deputaþii români din parlamentul budapestansunt reduºi de la 80, câþi ar fi îndreptãþit numãrulde locuitori, la numai 5. Sãlbatica ºi deliranta politicãde maghiarizare forþatã este tot mai durã. ªcolileromâneºti sunt închise una dupã alta. Proceseleintentate românilor se înmulþesc.

Pentru salvarea fiinþei noastre naþionale a fostfondat Partidul Naþional Român, care-i avea înfruntea lui pe Iuliu Maniu ºi Alexandru Vaida Voievod.Liderii acestui partid socotesc cã cea mai bunãsoluþie pentru români ar fi federalizarea imperiului,dupã modelul american. Acest proiect, teoretizat desociologul ºi politologul Aurel C. Popovici în lucrareasa Statele Unite ale Austriei Mari (Die VereinigtenStaaten von Gross-Österreich, Leipzig, 1906),este îmbrãþiºat de arhiducele Franz Ferdinand,moºtenitorul tronului. Cauza româneascã mai erasusþinutã la Viena ºi de adepþii rãposatului KarlLueger, strãlucit om politic, personalitate de înaltãþinutã civicã ºi moralã, prieten bun al lui VaidaVoievod ºi preºedinte al Partidului Social CreºtinAustriac.

În roman sunt surprinse numeroase planuride acþiune, de conflicte ºi tratative, cu ecouriºi implicaþii la Bucureºti, Budapesta, Berlin, Praga,Sinaia, Sarajevo, Sibiu, Iaºi, Varºovia, Belgrad,Beiuº, Oradea, Arad, Alba Iulia.

Odatã cu începerea rãzboiului, jertfele românilorsunt imense, iar sfâºierea pe care aceºtia o trãiesceste de nesuportat. Ei sunt mereu în prima linie,de-a lungul tranºeelor, în focul bãtãliilor, zi de zi,luni, chiar ani de zile, aºa cum este cazul lui NicolaeBolcaº. Românii sunt uciºi de plumbii inamicului,de boli, foame ºi frig, dar ºi de trupele maghiare

de represalii care reprimaucu cruzime orice ezitare,încercare de dezertaresau nesupunere.

Pagini epice cutremurãtoareevocã lumea întunecatã ºiinfernalã a tranºeelor, supra-saturate de soldaþi cu feþelivide sau pãmântii, de adãpos-turi construite cu greu, dar care nu servesc la nimicatunci când obuzele spulberã totul, de noroaiecleioase ºi de cadavre în putrefacþie, neridicate ºineîngropate cu lunile. Amestecul de iad, ameninþarepermanentã, noroaie ºi cloacã face din soldaþiiprimelor linii niºte apariþii livide ºi stranii. Niºte stafii.

Cei sscãpaþi ttotuºi din ghearele rãzboiului,ajunºi la ai lor, în satele de prin Ardeal,sunt omorâþi în bãtãtura casei de bandele

criminale formate din rãmãºiþele nelegiuite alearmatei maghiare, care nu se pot împãca cu ideea

destrãmãrii imperiului ºi nici nu pot înþelegecã au pierdut deja pãmântul românesc ºi fosteleproprietãþi de aici.

Pe fondul descompunerii imperiului, înArdeal, mai precis la Oradea ºi Arad, românii sepregãtesc sã proclame uniunea definitivã cu þara.

Acþiunile politice se desfãºoarã concomitentcu cele militare. Se creeazã un Comitet Naþionalal Românilor din Transilvania ºi un Senat MilitarRomân la Viena. Acestea vor constitui comanda-mentul politic al românilor. Va fi sfinþit în fiecareunitate steagul tricolor al Regatului României.Românii vor þine legãtura cu republicanii austrieci.

La Arad au loc negocieri între reprezentanþiiComitetului Naþional Român Central ºi delegaþiiguvernului maghiar. ªtefan Cicio-Pop, VasileGoldiº, Iosif Jumanca, Enea Garpini ºi IoanFlueraº compuneau delegaþia românã care eraînsoþitã de un numãr însemnat de reprezentanþiai unor consilii naþionale comitatense.

Delegaþia maghiarã era compusã din ministrulsociolog Oszkar Jaszi, profesorul Somlo Bodog,Sandor Vincze, Dezso Bokanyi.

Conferinþa de la Arad a eºuat, deoarece româniisusþineau ruperea totalã de statul maghiar. De aceea,se va organiza în continuare o vastã acþiune politicãplebiscitarã. Marea Adunare Naþionalã va fi întrunitãla Alba Iulia, „oraºul încoronãrii lui Mihai Viteazul ºi almorþii de martir a lui Horia”. Începe prin oraºe ºi sateorganizarea de adunãri pentru alegerea delegaþilorla aceastã adunare. Aceºti delegaþi vor proclamaMarea Unire în ziua sfântã de 1 Decembrie 1918,la Alba Iulia.

Dupã ttrei ssute dde aani de la prima Unire aPrincipatelor sub Mihai Viteazul, visul deveacuri al românilor se realizeazã. Iatã cum

apare în romanul lui Mihail Diaconescu acest momentdecisiv din istoria naþionalã: „Adunarea Naþionalã –rosti el solemn ºi în clipele acelea liniºtea pãreaîncremenitã – a tuturor românilor din Transilvania,Banat, Þara Ungureascã adunaþi prin reprezentanþiilor îndreptãþiþi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie,decreteazã unirea acestor români ºi a tuturorteritoriilor locuite de dânºii, cu România.

Nu reuºi sã continue. Sala întreagã rãspunseprintr-un tunet de aplauze prelungite. Emoþiaoamenilor, exaltarea ºi bucuria echivalaucu un cutremur sufletesc prelungit. (…)

Afarã, în aerul îngheþat, traversat rar de fulguiriliniºtite, entuziasmul participanþilor care aºteptauhotãrârea era ºi mai puternic. Valurile aclamaþiilorcutreierau mulþimea. Se auzea uneori TrãiascãUnirea cu România! Trãiascã România Mare! Darapoi totul se pierdea în huietul acela imens, legãnatîntre sala delegaþiilor ºi mulþime, între cer ºi pãmânt,într-o revenire continuã din ce în ce mai puternicã.”

Sacrificiul este un roman în care se continuã,cu mijloace oferite de arta epicã, ideea de unire atuturor românilor. Ideea este prezentã, de asemenea,în Cãlãtoria spre zei ºi în romanul Speranþa,dar abia în Sacrificiul unirea apare ca o înfãptuireistoricã definitivã.

Sacrificiul – rromanul MMarii UUniriMMoonniiccaa DDUUªªAANN




Dupã mmilenii dde zzbateri ºi tânjiri, de asupririºi sacrificii ºtiute sau neºtiute, româniiîºi împlinesc dorinþa arzãtoare de unire.

Savantul istoric Florin Constantiniu („Un romandespre Marea Unire, istorie ºi literaturã”, Flacãra,3 februarie 1989, pag. 14) a caracterizat în modadecvat acest roman-capodoperã, una dintrecele mai importante realizãri ale literaturii româneºi europene:

„Sacrificiul este, din acest punct de vedere,un roman exemplar. Mihail Diaconescu este uninvestigator arhiatent, care ºtie apoi sã reconstituiecu rigoare evenimentele, dar ºi sã le adaugesavoarea, tensiunea dramaticã ºi culoarea createde harul sãu literar.”

Subliniem în mod deosebit, ºi nu întâmplãtor,concluzia categoricã a reputatului savant istoric:„Marea Unire ºi-a aflat în Mihail Diaconescuun evocator la nivelul marii ei însemnãtãþi”.

ªi îîn rromanul Sacriifiiciiul, ca de altfel înmajoritatea romanelor diaconesciene, apareideea teologico-dogmaticã ºi teologico-

moralã a „jertfei care zideºte”. Ea ne aminteºte,desigur, de Legenda meºterului Manole din locurileunde a copilãrit ºi s-a format sufleteºte romancierulMihail Diaconescu. Cu aceastã idee, cititorul iacontact încã din titlul romanului. Jertfele din acestroman sunt multiple ºi au loc pe mai multe planuri.În primul rând, o mare jertfã este adusã chiar denaþiunea românã trãitoare în Ardeal în lupta ei pentruUnire. Cei jertfiþi sunt din cele mai diverse categoriisociale: þãrani, preoþi, învãþãtori, meºteºugari,orãºeni, militari, oameni politici, comercianþi,intelectuali. Þãranii ºi-au adus jertfa lor ca simplisoldaþi omorâþi în confruntãrile rãzboiului, de multeori uciºi ca dezertori. Cei din România s-au jertfitpentru eliberarea pãmântului ocupat de armatelePuterilor Centrale. Mai apoi, þãranii reîntorºi acasãau fost uciºi de bandele Armatei Roºii maghiare,alãturi de preoþii ºi învãþãtorii lor.

Intelectualii îºi asumã sacrificiul în deplinãcunoºtinþã de cauzã. Ei sunt convinºi cã jertfa lorva sta drept temelie pentru mult visata „construcþie”a Marii Uniri. Între intelectualii jertfiþi pentruînfãptuirea Unirii un loc aparte ocupã dr. IoanCiurdariu-Ciordaº ºi dr. Nicolae Bolcaº.

Ei au o înaltã conºtiinþã a datoriei. ªi, pentru cãîn orice act de conºtiinþã gãsim, dupã cum ne spuneteologia, vocea lui Dumnezeu în om, ei sunt neliniºtiþiºi perfecþioniºti, dedicaþi unor înalte idealuri sociale,naþionale, patriotice ºi morale. Mai ales morale.În aspiraþiile lor metafizice, ei trec de la condiþionatla necondiþionat ºi etern. Pentru cã datoria moralãare caracter necondiþionat. Libertatea este înþeleasãde ei ca supunere necondiþionatã la legea moralãºi la idealul înalt al eliberãrii naþionale a românilorde sub opresiunea imperialã strãinã. Naþionalismullor este altruist ºi puternic spiritualizat. Pentru ei,

relaþia vie între credinþa în valorile spiritului, întreraþiune ºi idealul libertãþii este tot atât de fireascãprecum aerul pe care îl respirã. Constrângerileexterioare îi pot zdrobi, dar nu-i înfrâng.

Acaparanta problemã a misterului existenþialnu lipseºte din preocupãrile lor. De aceea, ºi ei trecuneori de la stãrile contemplative la raþionamentelemetafizice. Sunt fascinaþi de cauza primã ºi deevoluþia finalã a fenomenelor, a faptelor de viaþã,în general, ºi a celor istorice ºi politice, în special.Ei viseazã la o reorganizare politicã ºi spiritualãa României lor multiubite, dar ºi a lumii întregi.Înalte idealuri irenice, filantropice, în sens creºtin,ºi melioriste, susþin visãrile lor.

Dr. Nicolae Bolcaº îi explicã lui Romulus Brad,care alege contemplaþia în locul acþiunii, cã fiecaretrebuie sã-ºi urmãreascã propriul ideal cu dãruireºi tenacitate, utilizând toate mijloacele pe care le arela îndemânã: intelectul, ºtiinþa, experienþa de viaþã,relaþiile sociale, voinþa, fapta ºi dorinþa. Dar tot el maispune cã pentru realizarea idealului este neapãratnevoie de „putere de sacrificiu”.

Dr. Nicolae Bolcaº este pe deplin conºtientde sacrificiul pe care trebuie sã-l facã. De aceeael nu pregetã sã-ºi punã toate forþele ºi abilitãþileîn serviciul marelui ideal al neamului sãu: Unirea.

Alãturi de dr. Ioan Ciurdariu-Ciordaº, el realizeazão devotatã muncã de apãrare în diferite procese aleromânilor ºi o asiduã activitate politicã desfãºuratãla Budapesta, Viena, Praga, precum ºi la Oradea,Arad, Beiuº.

În timpul rãzboiului, dr. Nicolae Bolcaº, ajunscomandant de companie pe frontul italian, îl înfruntãcu demnitate ºi curaj, punându-ºi viaþa în pericol, pegeneralul baron Ioan Boieriu, român din Ardeal, unuldintre cei mai importanþi strategi ai armatei imperialehabsburgice.

Cu uun mmaxim dde ssinceritate ººi ccuraj, Bolcaºîi descrie în amãnunt generalului ceeace soldaþii români aflaþi în prima linie, unii

de la începutul rãzboiului, simþeau la momentul res-pectiv. Simþãmintele acestea nu erau deloc o bine-cuvântare la adresa conducerii imperiale a armatei ºiîn special cu privire la comandanþii maghiari. ªi totuºi,cu riscul de a fi deferit tribunalului militar, Bolcaºnu ezitã sã spunã adevãrul. Bolcaº este un autenticnaþionalist român ºi o personalitate moralã.

Reîntors de pe front, acceptã imediat o nouãmisiune diplomaticã ºi se reîntoarce la Budapesta,într-o capitalã aflatã în haos, disperare, derutãgeneralã ºi mizerie cruntã.

Nicolae Bolcaº îºi sacrificã de astã datã iubirea,pe Laura, care îl aºteptase mereu, ca o altãPenelopã. Îi aºteptase, rãvãºitã de durere ºi neliniºte,revenirea din capitalele Imperiului, iar apoi, plinãde speranþã ºi încredere, întoarcerea de pe front.Bucuria ei este însã de scurtã duratã, deoareceNicolae pleacã în scurt timp de lângã ea.

Iatã ce spune despre jertfa acestora criticul ºiistoricul literar Theodor Codreanu, din monografiacãruia (Mihail Diaconescu – Fenomenologia epicãa istoriei româneºti, Editura AGER-Economistul,Bucureºti, 2005, cap. „Utopiile politice ca instrumentede dominare ºi drama sfâºierii lãuntrice”), de oexcepþionalã valoare ºtiinþificã, am citat ºi pânã acumample pasaje: „Calea de ajungere acolo, la izbãvire,este sacrificiul, pe care Nicolae Bolcaº, Laurasau Ioan Ciurdariu-Ciordaº ºi-l asumã în deplinãcunoºtinþã de cauzã, reînnoind mitul sacrificial almeºterului Manole. Cuplul Nicolae – Laura reface,în chip original, drama tragicã a cuplului mitic Manole– Ana. De astã datã, Biserica de zidit este RomâniaMare. Nicolae o sacrificã pe Laura, într-o dragosteniciodatã împlinitã, din pricina lungilor sale cãlãtoriide emisar al cauzei româneºti în imperiu.”

Laura va fi ucisã de criminalii din banda luiWerboczy, mãrind astfel sacrificiul pe care dr. NicolaeBolcaº este mereu pregãtit sã-l facã.

De altfel, în scurt timp, dr. Nicolae Bolcaºîmpreunã cu dr. Ioan Ciurdariu-Ciordaº, vor aduceun sacrificiu suprem pe altarul unirii: propria viaþã.Asasinarea lor în numele unui imperiu mort,dar mai ales al urii ºi al unor criminale fantasmeantiromâneºti, ne cutremurã.

Moartea llor îîn VVinerea PPatimilor, înaintede Înviere, potenþeazã ideea de sacrificiu,fãcând legãtura cu jertfa unicã ºi

izbãvitoare a Mântuitorului Isus Hristos pe cruce.Teologia dogmaticã ortodoxã aratã cã existã o relaþiede nezdruncinat între jertfã ºi rãscumpãrare. Ceidoi, înainte de a fi omorâþi, suportã o torturã fizicã,fiind stâlciþi în bãtaie de neoamenii lui Werboczy.

Înainte de moarte, ideea de sacrificiu este maiclarã ca oricând în mintea lui Nicolae Bolcaº. Else gândeºte la toate ororile lumii în care i-a fost datsã trãiascã. El ajunge sã-i compãtimeascã pe cãlãi,sã le înþeleagã firea sãlbaticã ºi, probabil, sã-i ierte.

„Eliberat de ceea ce este durere personalã,subiectivã, sacrificiul devine în oameni o trãirecontinuã a speranþei. Un sacrificiu conºtient, pedeplin asumat, este o retrãire a tuturor speranþelorlumii. Înþelese, de asemenea, cã puterea de a tedãrui pentru alþii este un dar minunat, o harismã.Prin sacrificiu, închisoarea strâmbã a egoismelorstrict personale se sfãrâmã. Sufletul poate comunicamai intens ca oricând cu lãrgimea infinitã a vieþii,imprimându-i o nouã ordine, mai bunã, mai înaltã,mai conformã cu ceea ce este omenesc în om.”

O înþelegere asemãnãtoare a sacrificiuluio au ºi alþi eroi ai romanelor lui Mihail Diaconescu.Sacrificiul este autentic dacã în urma lui o comunitaterenaºte din propria cenuºã.

De aceea, aºa cum s-a spus, Marea Unireevocatã epic de Mihail Diaconescu nu este numaio monumentalã ºi sublimã epopee naþionalã,ci ºi una sacrificialã.

Lacrima AAneiAlexandru Jebeleanu

s-aa nnãscut lla 77octombrie 11923,în ªªipet, TTimiº, ººia mmurit lla 228 aaprilie1996, îîn BBucureºti).Liceul lla TTimiºoara,Facultateade FFilologiea UUniversitãþii ddinTimiºoara ((1959).A ddebutat îîn rrevistaUniiversul lliiterar,în 11941, ººi îîn

volum îîn 11945 ccu Ogliinzzii ssonore. Secretar aal FFilialeiTimiºoara aa UUSR dde lla îînfiinþare, 11948, ppânã îîn 11969.Redactor-ººef lla Scriisul bbãnãþean (din 11964, Oriizzont)din 11949 ppânã îîn 11971. DDin 11972, rredactor, aapoidirector aal EEditurii FFacla, TTimiºoara.

Dintre vvolumele ppublicate: Ogliinzzii ssonore (volumcolectiv, 11945), Certiitudiinii (1958), Frumuseþii ssiimple(1962), Nostalgiiii ssolare (1965), Diivagaþiiii ººii ssiimetriiii(1969), Transparenþe (1972), Peregriinãrii tterestre(1975), Surâsul MMeduzzeii (1979), Forma cclarã aa iiniimiiii(1982), Viizziiuniile lluii NNarciis (1985), Liiniia aazzurã aalucruriilor (1986), Arhiitecturii dde ccriistal (1989), Magnoliiiide ooctombriie (1994), Sonete dde ddragoste (1996).

Ecou dde bbaladã

...ªii ssufla uun vvânt,Un vvânt ppe ppãmânt, Paltiinii ccã-nndoiia, Brazzii ccã ddespoiia, Munþiiii rrãsturna,Iarã ppe AAna Niicii cc-oo îînturna!Ea mmereu vveniia...

Mãnãstiirea AArgeºuluii

Dreaptã, ccurajoasã, sspre ccare bbãrbat sse dducea?Unde pplecase ffemeia-nnãlucã? SSpre ccare-mmplinire?Unde-ii ººerpuieºte ddrumul: sspre-oo ppãrelnicã sstea?Spre ttãrâmuri dde jjar? CCe ppotrivnicã, nne’nduplecatã

iubire!

Nimic nn-oo îîntoarce: ffurtuna ssau ggândul,Un cclopot ssmintit, uun vvultur, oo ccreangã.Cine-oo sstârneºte, ddreaptã, ssã mmeargã,Sã-nnconjure ccu ppasul ppãmântul?

Spre ccare bbãrbat nnãzuieºte-aaburoasa, ssuava ffiinþã?Ce þþãrmuri aabrupte, cce zziduri ssurpate oo ccheamã?ªi nn-oo ppot oopri nnici aapa, nnici vvântul, nnici ttârzia ccãinþã.

I-ss oochii ccremene, ii-ss nnãrile ggata dde-mmbrãþiºare,

Coapsele jjoacã. TTãcerea ss-aaninã ppe ggeanã,Prin iinimã-ii ttrec ººoptiri llegendare.

(Din vvolumul Diivagaþiiii ººii ssiimetriiii, EEditura ppentruLiteraturã, BBucureºti, 11969.)

Inspiraþie ppe mmalul AArgeºului

Mã ttrag ººi eeu ddin MMeºterul MManole. Ce aazi zzidesc, ccu pplângere, sse ssurpã, Colosul mmeu nnu ppoate ssã-ººi aajungã Desãvârºirea-aaugustelor ccupole.

Eu –– uucenicul, mmeºterul, aalesul –– Mistria ssimt ccum ddibuie iincertã,Ridic, ddãrâm, ccald, zzidul ddin llegendã ªi-oosârdia mmea mmonumenteazã vversul.

Iubita-mmi nn-oo zzidesc lla ttemelie,Ci vvisul mmeu, ppoemul mmi-ll îînalþ Avid ººi jjubilând îîn ppoezie!

Sclipeºte ttemplul ccu-aauritul ssmalþ...ªi mmeºterul, ccioplind aaripi dde llemn, Pândeºte-oo sstea ccu ccercãnatul ssemn.

(Din vvolumul Arhiitecturii dde ccriistal, EEditura FFacla,Timiºoara, 11989.)




Volumul ddespre ccare îîncerc ssã sscriu,cu o oarecare întârziere, se intituleazãVã las rãnile mele ºi este semnat de Florian

Copcea, un român aflat la hotarul dintre Banat ºiSerbia. A fost tipãrit în anul 2013, la Editura Tibiscusdin Uzdin, având pe coperta a IV-a o substanþialãconsemnare, scrisã de academicianul Mihai Cimpoi,din Chiºinãu, din care extrag un paragraf:

„Florian Copcea… rãmâne poetul lumilor paralele,încântat de valorile reale ºi virtuale ºi, în special, decele ale dragostei, care îi inspirã versuri memorabile.Nu pot sã nu remarc capcanele pe care ni le întindeîn poemele acestei cãrþi, dezvoltând pe trunchiul lorliric alte ramuri, alte poeme, care, decriptate, trãdeazãconfiguraþia unui poem original.”

Este vorba, deci, de o carte de versuri, alcãtuitãîntr-o expresivã limbã româneascã, realizatã cu talentºi dãruire, tipãritã în þara vecinã, dupã ce autorula obþinut Premiul „Petru Cârdu”, la FestivalulInternaþional de Poezie „Drumuri de spice”, ediþia aXX-a, 2013, din Republica Serbia. La începutul cãrþiiîºi mai exprimã pãrerile admirative scriitoriºi critici literari precum Valeriu Stancu,Adrian Dinu Rachieru ºi Constantin Bãrboi.

Suficiente motive pentru a încercao fireascã admiraþie în faþa unui poetde excepþie, cu astfel de cãrþi de vizitã.Mai mult încã: mã impresioneazã ºiimaginea lui Isus Hristos pe cruce,de pe prima copertã, sub care titlulVã las rãnile mele prinde o semnificaþienouã, conducându-mi gândul mult maideparte, spre o simbiozã între credinþãºi talent, cãtre un preludiu între jertfareligioasã ºi cea umanã, simþire a unorpoeþi care trãiesc în jurul graniþei comune,considerându-ºi uneori soarta ca o abateregreu acceptatã de la forma fireascã a existenþei.

Nu ººtiu ddacã lla ttoate aacestea s-a gândit,în elaborarea cãrþii sale, domnul FlorianCopcea, dar îl felicit pentru faptul cã mie

mi-a sugerat impresiile respective, pe care vi le-amîmpãrtãºit, ca o reflectare a unei opere realizateasupra sufletului unui cititor pasionat de frumosºi încântat de-o astfel de reuºitã.

Pe domnul Florian Copcea l-am cunoscut lacâteva manifestãri culturale de la Curtea de Argeº,îndeosebi la reuniunea „Podului de Reviste” – oreuºitã manifestare desfãºuratã cu participareaacademicianului Nicolae Dabija, de la Chiºinãu,ºi cu participarea a încã peste o duzinã de reviste,din þarã ºi din vecinãtate, unind astfel români depretutindeni, care rãspund la multe dintre dorinþelenoastre, încercând sã facem o comuniune a tuturorintelectualilor de spirit, ca într-o nouã „Dacie literarã”,urmând exemplul înþelept, de la 1840, al lui MihailKogãlniceanu, pentru o cooperare spiritualãtemeinicã.

Schimbul de reviste ºi cãrþi constituie unuldintre mijloacele necesare unei bune colaborãri.

Astfel, am avut prilejul sã-i cunosc acest reuºitvolum ºi domnului Florian Copcea: „Cât de firesc estesã ai ceva de spus când oase de/ îngeri îmi devincuvintele înstrãinate de lumina/ pe care muritoriio folosesc pentru acoperirea/ prea-ascunsului golcosmic” (Inima noastrã pentru tristeþe este fãcutã).

Aºa sse eexprimãpoetul,încercând sã

gãseascã ºi rãspunsuriîntrebãrilor mele demai înainte. Cuvintelesale lirice devin pãsãricare zboarã pe aripiletimpului, dincolo degraniþe ºi naþionalitãþi,reunindu-ne artistic,pentru totdeauna:„Desigur, timpulslujeºte doar ochilorºi mâinilor/ tale, gura

nicicând în odihnã nu va tãcea,/ visãtorule, ºi odatãcu venirea culesului va/ lua forma pãsãrilor strigate ºireale” (Dintr-o margine solzoasã de metaforã, poetul).

Înaltele sentimente ale unui artist, aflat la hotareledintre douã þãri prietene, rãsunã solemn ºi metaforic:„Nu-s vrednic, azi, sã îngraº pãmântul cu o bucurie/ aochiului care duce lipsa unui plâns hrãnit cu/ nesomn,ocrotindu-þi casa, zeiþã, trecãtorul meu trup/ domneºtepeste lume ºi neamuri, stãpânindu-le” (Trecãtorul

meu trup domneºte pestelume).

Câteva întrebãri însã mairãmân, fiindcã viaþa nu poatefi trãitã invers, la parametriipe care i-am fi dorit: „Cum aiputea sã întorci viaþa în sensinvers/ aºa cum ai face dacãcineva þi-ar cere cu/ degetul de aur sã roteºti înapoilimbile/ ceasornicului fãrã trecut, etern?” (Poeziavindecã doar plânsetul poetului).

ªi atunci, gândurile lui se îndreaptã, ca orugãciune liricã, rostitã cu simþurile inimii ºi crezulsufletului, cãtre Dumnezeu. „Am spus: îl simt ºi-l vãdpe Dumnezeu în orice/ lucru ºi fiinþã, iar dacã voi maicredeþi rostirea/ doar o simplã ficþiune, înseamnã cãnu mai existaþi.// Nu ºtiu: am avea pace dacã moarteaar fi alungatã/ din trup, silitã sã învârteascã înapoiroata timpului?” (Am avea pace dacã moarteaar fi alungatã).

Timpul vvisãrii ppare nnesfârºit, deºi cãutãrilenoastre sunt limitate: „Dar cum e sã cauþitimpul pe care nu l-ai isprãvit de/ trãit, încã

visul de a trece peste tot ce mai rãu în lume/ þi s-aprezis?” (Cum sã cauþi timpul pe care nu l-ai isprãvit).

Statornicã rãmâne speranþa în triumful artei,pe care autorul ne-o transmite ca pe-un crez poetic:„Voi care veþi voi sã credeþi cã niciodatã n-am existat:/mergeþi în direcþia istoriei ºi spuneþi cum trebuie sãne/ pãzim de furia lui Odiseu cel întrupat în cuvânt,cum/ trebuie în pietrele rãutãþii sã închidem unarbore/ alb, despuiat de fulger// ªi va trebui sã clãdiþiceasuri din aripile pãsãrilor,/ uite-aºa lãsaþi sloveleacestea amestecate cu moarte/ precum varul cunisipul sã vã bucure cu spornice tãceri/ auzul!”(Cuvintele mele erau pãtate de sânge).

Acesta este mesajul de frãþietate al poetuluifilosof, profesor la facultatea de suflete nobile,predând simþãmântul unitar al românilor, careparticipã cu talentul ºi cultura lor pe acest Podde Reviste al unitãþii ºi statorniciei românilor depretutindeni, strãjuit de fãcliile sufletelor noastre,reunite prin dor de neam ºi credinþã în Dumnezeu.

Un mmod dde aa ssimþi îîn llimba rromânãIIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN

Domn, DDomn ssã-nnãlþþãm!MMiihhaaii SSPPOORRIIªª

Domneºte-mmã, DDoamne! este ruga unuidomneºtean, domnitor peste ale oamenilorºi cele ale Lui Dumnezeu-Cuvântul, dupã

cum ne spune Ioan, evanghelistul. Dumnezeu sepogoarã în noi ºi, fii ai Lui fiind, purtãm în numeleprimit domnescul. George Baciu a adunat picurulcondensat în cerul frunþii sale ºi l-a închegatcu raþiunea – recele sãu gândit, în faptul aºezãriicelor miºcãtoare, uºoare ºi grele! – l-a pus în formede poeme pe rãbojul încrustat pentru mãsurã ºimemorie. Din celarul, amirosind a cetinã ºi cer, amprimit, fãrã ca autorul sã fi premeditat întâlnirea cumine, cititorul (fãrã sã bãnuiascã posibila contaminarecu picuruºul sãu!), teºcoava rotundã cu acatisteºi rugãciune pentru domnirea noastrã pestecele ale Tatãlui nostru, ºi noi, cititorii contaminaþi,asumându-ne ruga.

Din poemul care dã titlul cãrþii – apãrutã la EdituraTiparg, Piteºti, 2014 – se desprinde cerinþa supremãa libertãþii: „...lasã-mã singur în boaba de rouã,/alãturi de fatã ºi floarea de mãr!” Parcã vãd jumãtãþilesãrutului brâncuºian, androgin, pe sub pomii înfloriþi,gata sã-ºi asume pãcatul, pentru „un alt adevãr”.Sugestia sãrutului apare ºi în formula „...cu tinele-nmine, pe mine mã (sã) schimb...” (Mã umple fiorul).Dezintegrarea întregului este þipãt, durere, ca onocivã reacþie de fisiune nuclearã, în care alfabetulcãrnii se destramã cu memoria întregului în fãrâme,cum ar susþine holistica. Imperativ în cerere este înruga „Fã-mã Doamne!” Omul se simte domnit numaiîn libertatea sa absolutã, care poate fi ºi cuvântulslobozit: psalm de hoinar pe care sã-l cânte copiii

din flori. Cutezând poemele sale, cu picur de gând,George Baciu se aratã în locul hãrãzit sã-i fie grãdinãcu flori, la Domneºti, moºtenind fãrã voie pe... baciul,o investiþie de încredere confirmatã deplin. Autorulgeometrizeazã cu triunghiuri dreptunghice (O partedin mine!). Trece cu... pastelul prin anotimpuri. Cântãiubirea, uneori, strigându-ºi mut tãcerile. Îºi aminteºtede coasta dudului ºi, din poartã (urdiniº întreplanurile-tãrâmuri!), defineºte sentimentul matern:„...pântecul, singurul pãmânt pe care-aº vrea sã-lcurg în lacrimã”, ori dorul de tatã, într-o coloanãnesfârºitã, urcând neamul spre cer: „...tata, cu umbrabunicului de mânã, urca dealul...” Cortinã între lumiîºi pune pleoapa, peste un ochi cu lãuntru ºi afarã,cu noapte ºi zi, cu anotimpuri ºi lacrimi în toate stãrilede agregare a sentimentelor de cristal, ori fluide cavremea cu valuri ºi culori (Ai venit; În ochiul meu).Ana îi este izvor sufletului pârâiaº, confirmând cãînzidirea viului în cele de trebuinþã va dãinui rostulºi rostirea.

Gânduri ppicurate ssunt 445 de... poveºti pitice.Sub provocarea îndemnului cartezian,cogito ergo sum, George Baciu gândeºte

ºi se mãrturiseºte. Ne propune definiþii, uneori,cu certitudinea celor constatate, devine sentenþios.Formele au determinismul spaþio-temporal al stãrilor.Locul... locului este aºezat cu prepoziþii într-un timppersonal al trãirii. Epicul, evident, are înstrunarealirei acolo unde metafora scurteazã benefic mesajulîn conjuncþia autorului cu... muza disponibilã.Se observã – cum altfel la un intelectual autentic?! –

iubirea pentru poezia bunã, aclasicilor, atunci când constaþicã muza poate fi disponibilãtuturor poeþilor. Remarc aicidoar pe Lucian Blaga (ca unomagiu adus, la cei 120 deani de la naºtere, în acest an,2015!) care îºi are în aceeaºiAna o personificare a muzei ºine va fi dat... Izvorul nopþii. George Baciuspune, la ceasul muzei sale, în povestea nr. 18:„Ce frumoasã eºti iubito/ semeni cu pãmântul/pitit în buzele pârâului/ ce cade trist din ochiiAnei”. În stare de graþie, poetul-cugetãtor vibreazãºi ne propune acordul rezonanþei. În multe momenteam fost prins, fãrã scãpare, de glasul sirenelor ºi num-am putut desprinde uºor din învãluirea lor inefabilã.Scãpat din îmbrãþiºare, m-am dus cu gândul lacel ce mi-a dãruit frumoasa carte cu coperte decer azurit, fãrã nori. Îl cunoºteam târcolit de Clio,apoi moºnean al Munteniei, cu domitorii Basarabiemblematici ºi, mai ales, un cetãþean responsabil albaºtinii sale domneºtene ºi mi se pãrea caducã rugasa cãtre Domnul... Citindu-i poemele, am înþeles cãdomnirea adevãratã este atunci când te simþi împlinitprin slujirea frumosului în folosul aproapelui, pentrucã domn nu eºti pentru tine, ci pentru cei peste carete reverºi de deasupra, cu încuviinþarea Celui deSus. Primind darul domneºteanului, aproapele nostruîntru multe iubiri, m-am simþit la rându-mi domnitde respectul sãu ºi pentru acest fapt... Domnului,Domnului îi mulþumim cã i-a dat duhul creaþiei.




Iubesc BBucureºtiul.Aici m-am nãscut ºiam crescut. Aici trãiesc,

în acest oraº, pe cât de hulit,pe atât de adorat, ale cãruicartiere le-am bãtut cu piciorulîn cruciº ºi-n curmeziº, dinVãcãreºti pânã în Herãstrãu

ºi din Obor pânã în Cotroceni.În copilãrie, adesea plictisitã sã parcurg zilnic

lunga stradã a Icoanei pânã la ªcoala Centralã – pevremea aceea, Liceul de Fete nr. 10 ºi apoi Liceul„Zoia Kosmodemianskaia” – unde învãþam, o coteamba pe Aurel Vlaicu, ba pe Drobeta, ba pe DumbravaRoºie, dar preferatul meu, cu adevãrat, era Bulevar-dul Dacia. Motivul? Clãdirile lui majestuoase îmiîncântau ochii încã neºtiutori în ale arhitecturii. Undemai pui cã, de aici, puteam intra în Parcul Ioanid!Câte plimbãri în fapt de searã, câte rãtãciri fãrãþintã, pe sub ramurile teilor înfloriþi, însoþitã de câteo nocturnã de Chopin, care ajungea pânã la mine,prin ferestre deschise, unde fluturau perdele diafane!De multe ori, atrasã ca o gâzã de lumina discretãdin case, mã opream câteva clipe, ascultam ºipriveam, fermecatã de toatã frumuseþea din jur.

Pe atunci, Bulevardul Dacia începea din CaleaDorobanþi ºi se termina la intersecþia strãzilor Icoanei,Alecu Russo ºi Gemeni, acolo unde, la cotiturã,tramvaiul 16 încetinea din cauza curbei prea strânseºi unde coboram din mers, asemenea eroineidin Accidentul lui Mihail Sebastian (dar, slavãDomnului, fãrã sã mã accidentez!).

Crescând, privirile mi-au devenit maipãtrunzãtoare, am început sã-mi dau seamade eleganþa clãdirilor, sã le apreciez armonia liniilorºi a volumelor, sã le admir ornamentele, sã recunoscstilurile arhitecturale, care, însumate, îi confereaucartierului meu o atmosferã aparte.

Am ffãcut aaceastã iintroducere sub impresialãsatã de volumul arhitectei SidoniaTeodorescu Mari arhitecþi bucureºteni:

Ion D. Berindey, apãrut la Editura Vremea,în colecþia Planeta Bucureºti (Bucureºti, 2014).

Dincolo de excepþionala sa valoare ºtiinþificãºi istoricã, volumul este un minunat produs al arteigrafice (artã în cel mai pur sens al cuvântului!), pecare oricine poate fi mândru sã-l aibã în bibliotecã.

Rod al unor îndelungaþi ani de cercetare prin

biblioteci, muzee, arhive de stat ºi colecþii particulare,Volumul de faþã a fost alcãtuit, cu o deosebitãdãruire, de un om de aceeaºi profesie cu cel cãruiai se schiþeazã viaþa ºi activitatea. Arhitecta SidoniaTeodorescu a reconstituit o „viaþã de om”, cu minuþieºi mai ales cu o adevãratã pasiune. Un mare arhitectromân a fost rechemat la viaþã, dupã aproape unveac de la dispariþia sa, care s-a produs subit, cândel era încã în plinã puterecreatoare ºi când se aflaaproape de încheierearealizãrii unuia din marileproiecte ale vieþii sale: PalatulAdministrativ, astãzi PalatulCulturii, ridicat pe locul vechiicurþi domneºti a Moldovei.

Ion DD. BBeriindey, al cãruitatã a fost la rândulsãu tot arhitect ºi

om de culturã, a îmbinat înpersonalitatea sa trãsãturidiferite. A fost un constructorîn înþelesul cel mai bunal termenului, un specialistîn arhitecturã format cuspecialiºtii Franþei din

penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, precisºi învãþat, dar a fost totodatã un artist, talentat ºiîn acelaºi timp pasionat de ceea ce realiza. Nu potsã-mi stãpânesc mândria de nepot, nu numai înfaþa realizãrilor sale, care ºi astãzi au reuºit sã steamãrturie a înzestrãrii, ci ºi a dãruirii pe care a arãtat-ofaþã de obiectul muncii sale, pânã la cele maimici detalii. (op. cit., Cuvânt înainte de acad.Dan Berindei, preºedinte de Onoare al Secþieide Istorie ºi Arheologie a Academiei Române).

În decursul prodigioasei sale cariere, Ion D.Berindey – care spunea cã „dacã muzica estearhitectura sunetelor, arhitectura este muzicaspaþiului” – a proiectat numeroase reºedinþe pentrufamiliile de vazã din societatea româneascã (multedintre ele în cartierul meu, pe strãzile amintite înparagraful introductiv), rãmase ca niºte adevãratepuncte de reper în Bucureºti, dar ºi în Craiova,Constanþa, Floreºti (jud. Prahova), Padea (jud. Dolj)etc., fiind binecunoscute sau recent descoperite înurma cercetãrii efectuate de arh. Sidonia Teodorescu(dintre cele din urmã, reºedinþele bucureºteneNicolae Titulescu, Gh. Stoicescu, Eliza Zãnescu,Sever Pleniceanu, Alexandru Zamfirescu, caseleDaniel Patrulius ºi Dumitru T. Apostol – azi, sediulBibliotecii Metropolitane Bucureºti, filiala „IonCreangã”). Alãturi de acestea, putem enumeraimpozante edificii publice: în Iaºi, Palatul Justiþiei,Administrativ ºi al Poºtei (actualul Palat al Culturii),iar în Bucureºti Palatul Sindicatului Ziariºtilor(azi, Teatrul Foarte Mic), Leagãnul Sfânta Ecaterina(azi, Centrul de Prevenire ºi Consiliere Antidrog alsectorului 1), Azilul Regina Elisabeta (azi, sediu alInstitutului de Gerontologie ºi Geriatrie „Ana Aslan”),Corpul Avocaþilor (anexã a Palatului de Justiþie),Hipodromul de la Bãneasa (demolat în 1956,pentru a lãsa loc Casei Scânteii).

Este demn de semnalat faptul cã numeroasefoste reºedinþe particulare au devenit sediile unorambasade sau chiar muzee (Palatul Cantacuzino,azi, Muzeul Enescu). Acest amãnunt spune totuldespre eleganþa ºi frumuseþea interioarelor, precumºi despre monumentalitatea clãdirilor.

Omenþiune aaparte pentru Bisericadin Miroºi, judeþul Argeº. Ctitorieboiereascã, având hramurile „Sf.

Nicolae”, „Sf. Constantin ºi Elena” ºi „SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel”, aceasta a fostridicatã, în 1908, de Elena Macca (nãscutãBãlãceanu), veriºoarã cu mama arhitectului,Ana (nãscutã Slãtineanu).

„La intrare, biserica are douã rânduri deuºi duble, unele spre exterior din fier forjat,încadrate într-un portal din piatrã, undearhitectul a folosit arcul trilobat specificarhitecturii naþionale, iar cele dinspreinterior, masive, din lemn de stejar bogatdecorat. De altfel, fierul forjat, folosit la porþi,balustrade, copertine, sere, împrejmuiri,reprezintã o marcã a arhitecturii conceputede Ion D. Berindey, vãdind influenþacurentului Art Nouveau în creaþia sa.”(op. cit., p. 162).

Monografia îînchinatã aarhitectului IonD. Berindey este realizatã cu acribie,cu respect ºi dragoste pentru creaþia

ºi viaþa acestui valoros înaintaº: O viaþã de om,aºa cum a fost, ºi mai ales opera pe care a pututs-o înfãptuiascã cel în cauzã ne-au fost prezentatecu o seriozitate, o competenþã ºi un neabãtutataºament care meritã evidenþiere ºi elogii,ca ºi întreaga lucrare de „reconstituire”.(op. cit., Cuvânt înainte de acad. Dan Berindei)

Lucrarea, de o mare complexitate, îl înfãþiºeazãpe Ion D. Berindey în contextul social al vremii sale,aducând alãturi de el, în prim-plan, personalitãþipe care acesta le-a cunoscut ºi evenimentelede seamã la care a participat.

Cu privire la realizarea graficã a volumului, oricelaudã i-am aduce ar fi palidã. Rar se poate vedea ocarte atât de bogatã în fotografii de epocã ºi actuale,în documente, planuri ºi desene (prezentate înfacsimil). Practic, acestea nu lipsesc din nicio paginã.

Azi, ttrecând iiar ppe sstrãzile ccopilãriei, privesccu ochi noi minunatele construcþii – decla-rate, de acum, monumente istorice sau

arhitectonice –, mã opresc în faþa lor ºi citesc tãbliþelecare le spun, în câteva scurte rânduri, povestea.Azi ºtiu cui sã-i trimit, peste timp, mulþumiri pentrubinecuvântata moºtenire pe care ne-a lãsat-o.

Dar nu pot sã nu mã gândesc, totodatã, cunespusã tristeþe, la atâtea alte clãdiri de patrimoniulãsate de izbeliºte, în care vremea ºi-a înfipt colþii,despuindu-le de podoabe sau doborându-le cu totul.

Cum este posibil sã fim atât de nerecunoscãtori,atât de nepãsãtori faþã de strãdania, faþã de gene-rozitatea generaþiilor anterioare, care au muncitcu entuziasm ºi dãruire la o operã pe careºi-au dorit-o nepieritoare?

Ce ar trebui sã se întâmple ca sã ne deºteptãmºi sã oprim distrugerea unui patrimoniu atât de bogatºi nobil?

Poate cã tocmai volumul de faþã sã constituieun rãspuns! Pentru cã este o lucrare strict necesarãîn aceste zile de atac masiv asupra patrimoniuluimonumental al oraºului [oricare ar fi acesta, n.n.],ameninþat cu pierderea documentelor sale construite,ferestre cãtre viaþa antecesorilor noºtri, mereudeschise, unice în autenticitatea lor. Cu pierderearãdãcinilor care îl susþin în speranþele sale dedezvoltare viitoare.

O carte de citit, de recitit ºi de þinut minte.(Ed. Vremea)

Un mmare aarhitect: Ion DD. BBerindeyMMaarriiee-JJeeaannnnee VVAASSIILLOOIIUU

Desen dde NNicolae ((Cucu) Ureche




DDoorriinn NN.. UUrriitteessccuu ssaauu......mmeettrroonnoommuull ssppiirriittuulluuii ccrreeaattoorr

DDan LLUPESCU

Eugen SSimion, IIon DDodu BBãlan, Gh. Bulgãr,Cristian Livescu, Valeria Guþu-Romalo,Grigore Brâncuº, Mioara Avram, Florica

Dumitrescu, Rodica Zafiu, George Pruteanu,N. Mihãescu sunt doar o parte dintre personalitãþilede prim-plan ale literaturii ºi limbii române careau scris despre zecile de volume publicate, în ritmfrenetic, de metronom, de Dorin N. Uritescu, licenþiatîn litere (1970) ºi istorie-filosofie (1978), doctorîn filologie al Universitãþii din Bucureºti (1981).

Aºchie de pandur (nãscut nu în Oltenia lui TudorVladimirescu, ci în inima Transilvaniei, în Vinerea-Cugir, judeþul Alba) ºi os domnesc (din stirpeaCrãiºorului Munþilor Apuseni: Avram Iancu), DorinN. Uritescu, pedagog înnãscut ºi cercetãtor tenace,se vãdeºte, în zecile de cãrþi publicate, un spiritcreator în ale cãrui linii de forþã descifrãm cuuºurinþã inteligenþa, temeritatea ºi dorinþa de a învãþapermanent, de a-ºi extinde, pas cu pas, arealulaspiraþiilor sale ºtiinþifice, de a descoperi ºi comentafaþete noi ale subiectelor abordate, studiateºi analizate cu fineþe ºi aplomb.

Metodic, foarte conºtiincios ºi eficientîn toate demersurile sale, el a debutat acumaproape trei decenii cu un volum frapantprin multitudinea elementelor inedite, giratde Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã:Aspecte ortografice controversate (1986),în care, afirmã apreciativ specialiºtii,a fundamentat ºtiinþific reconsiderareaomofoniilor în ortografia limbii române,a introdus concepte noi, din perspectivãortograficã (precum contradicþia în adaos,pedantismul, analogia improprie…).

Cele douã volume publicate în 1992,Cuvinte cu dificultate de scriere în limbaromânã, îl atestã ca prim cercetãtor într-un domeniuextrem de sensibil, jalonat de teme noi, inventatechiar de el, ca importanþa epistemologicã a ortografieiºi valoarea ei stilisticã. În 1993, Dorin N. Uritescuîºi ºocheazã elevii, studenþii ºi colegii-profesoride românã printr-o altã apariþie editorialã, dinamicã,energizantã, scânteietoare: De la chioºcari lavesternizare. Mic dicþionar de termeni actuali, careîl consacrã, dincolo de orice îndoialã, ca analistriguros al inovaþiilor lexicale, mulat pe un spirit ludic,care intrã atât de profund în consonanþã cu subiectulinvestigat încât cititorul se înscrie, fãrã sã-ºi deaseama, într-un joc interactiv captivant. VolumulNoutãþi în ortografie (1995) îi aduce recunoaºterea deprim teoretician al unor figuri de stil precum arhaismulortografic ºi echivocul ortografic. Autor de monografiiprivind pleonasmul, contradicþia în adaos, degradareaunitãþilor frazeologice, promotor al limbii românecorecte, cu ferme contribuþii la extirparea greºelilor deexprimare (2001, 2002), Dorin N. Uritescu a publicatcinci dicþionare: …explicativ de pleonasme efective(2006), …de contradicþii în adaos efective (2006),…explicativ de folosire improprie a termenilor (2008),…de cuvinte ºi sensuri noi (2009), …explicativ deforme ºi sensuri greºite ale unor expresii ºi locuþiuniconsacrate (2009) – veritabile studii de referinþã.

Vãzând llumina aacestei llumi într-o zodie aflatãsub semnul inventivitãþii ºi fanteziei binetemperate, Vãrsãtorul, altoite pe capacitatea

de analizã ºi sintezã, Dorin N. Uritescu nu s-a lãsatmai prejos nici în domeniul istoriei literare, criticiiºi teoriei literare, arie în care, din 2009 pânã înprezent, a publicat ºase volume incitante. Acestorali se adaugã trei culegeri de versuri originale:Pe Rio Costa (Balade erotice), Cântece de logodnã,Rugi ºi porunci.

În prefaþa volumului Portretul la criticii literariromâni (Ed. RawexComs, 2015), Eugen Simionafirmã cã acest studiu „este o bunã lucrare deanalizã literarã cu clasificãri dintre cele maicurajoase, inedite, ale speciei portret, din perspectivaextinderii sensului conceptului numit”. Dupã ce faceo incursiune captivantã, dar deosebit de succintã,de la vechea criticã impresionistã („decisã sãdovedeascã faptul cã, printre muzele care inspirãartele, se aflã ºi o muzã a criticii literare: a zecea

muzã”), care a dat o mare strãlucire artei portretului –pânã la noua criticã postbelicã (aceasta l-a eliminat,multe decenii portretul rãmânând ostracizat), EugenSimion exemplificã la modul foarte convingãtor prinNicolae Iorga – un rafinat portretist („aºa cum searatã în carte”, puncteazã ex-preºedintele AcademieiRomâne) ºi Eugen Lovinescu: indiscutabil, maestrulportretului critic la noi („Figurinele sale sunt unicecapodopere ale genului” – portrete in aqua forte,care au provocat reacþii disproporþionate în viaþanoastrã literarã, din partea lui Camil Petrescu ºia lui George Cãlinescu, care afirmã cã „portretul estefiul maliþiei”, îi face un portret memorabil lui MateiuCaragiale, iar despre Ion Creangã lanseazã imaginea„bivolul de geniu”, care scrie în bojdeuca sa îmbrãcatîntr-o cãmaºã lungã ºi largã, scãldat în sudori…,imagine devenitã „bun de manual ºcolar”).

Eugen Simion reliefeazã cã, în genere, criticulromân este „un bun portretist, iar acest fapt se vedeºi în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia,apoi, foarte clar: „…Aceastã tradiþie nu s-a pierdut

ºi, dupã valulstructuralistºi semiotic,criticul românredescoperãplãcereade a fantazaîn jurul uneipersonalitãþi.(…) ªcoalaformalistã n-aeliminat integralportretul critic,dovadã studiulBarthes despre

Michelet… ºi chiar autoportretul structuralist dinRoland Barthes despre Roland Barthes.”

Ajuns lla aa ddoua eediþie, volumul (cu titlu,parcã, prea ostentativ specios ºi, paradoxal!,ºcolãresc) Pentru o lecturã adevãratã

ºi o percepere corectã a temei este decodificat deDora Lazãr (în revista Pro Saeculum, nr. 97-98/ sept.2014) în urmãtorii termeni: „Absolut neaºteptatã esteinterpretarea poeziei Plumb. (…) Pornind de la sensulcuvântului care desemneazã creionul, cuiul de plumbcu care se scrie pe tãbliþe de ardezie, în ºcolilenoastre pânã târziu, Dorin Uritescu combate ideeacã tema poeziei ar fi moartea, ºi oferã interpretareaconform cãreia tema o reprezintã imposibilitateacomunicãrii (…), consumatã ca o crizã nevroticã aautorului, determinatã de întârzierea COMUNICÃRIIacestuia cu publicul, prin creaþia sa” (n.n., întârziereatipãririi volumului de poeme ale lui George Bacovia,deja cules, cu litere de plumb, tipar înalt, conformtehnologiei de imprimare anterioare apariþiei tehniciioffset!).

Romanul Rãscoala, una dintre cele treicapodopere ale lui Liviu Rebreanu, este abordatde Dorin N. Uritescu dintr-o perspectivã absolutnouã, în temeiul unei documentãri extrem de atenteºi al unor conexiuni relevante. Hermeneutul literarDorin N. Uritescu susþine – cu probe irefragabile –cã adevãrata temã a romanului Rãscoala nu vizeazãorizontul social (starea jalnicã a þãranilor), ci pe celnaþional: „atentat la securitatea naþionalã a þãrii, iniþiatde o putere strãinã”. Mesajul operei „este de naturãjustiþiarã: RÃSCOALA din raþiuni colective (naþionale)este un mijloc justificat moral ºi juridic”. „Cãlãreþiipe cai albi” care strãbãteau satele, cu misiuniprovocatoare, agitatorice, nu reprezintã „ficþiuniliterare, cu scop estetic”, ci „transfigurãri artisticeale unei realitãþi indubitabile, imixtiunea prin agenþiprofesioniºti ai puterilor strãine”. Acum, dupã 1989,când s-au deschis arhivele, ºtim cã rãzmeriþele din1907 – provocate de agenþi ai ohranei þariste – nus-au potolit decât în urma scrisorii oficiale trimise deRegele Carol I al României Împãratului de la Viena.

Autoare a studiului fundamental Istoria stilisticiiromâneºti (Ed. ªtiinþificã, 1988), prof. univ. IleanaOancea se exprimã astfel despre volumul Noutãþistilistice (2015): „…Subliniez originalitatea pregnantã

a unora dintre studiileoferite, ceea ce justificãtitlul, o veritabilã emblemãunificatoare: Noutãþi stilistice.(…) O altã secþiune, la felde interesantã, din nou cuelemente de noutate stilisticã,este cea privind antonomaza, creaþie lexico-stilisticãºi stilisticã, anterior autorul realizând unicamonografie a antonomazei în limba românã.Profesorul Dorin Uritescu ºtie sã descifreze acelesemne care dau savoare unei exprimãri ce poartãpecetea dinamismului spiritului contemporan,confruntat cu o lume în miºcare, derutantã ºi adeseacontradictorie, reflectatã în presã în special, sectorulcel mai supus unui anumit tip de creativitatelingvisticã.”

Volumul ccel mmai pproaspãt – sprintenca un rustem oltenesc – editat de DorinN. Uritescu are un titlu „deprimant” prin

obsesia (ºtiinþificã!) de a oferi, încã de pe primacopertã, toate elementele vizate: Structuravariatã, natura expresivã ºi valoarea artisticã aPAMFLETULUI (Bucureºti, Ed. RawexComs, 2015).

La capãtul lecturii, ni s-a consolidat convingereacã Dorin N. Uritescu continuã sã se manifeste –inspirat – ca un copil teribil printre spirite academice.El este, în strãfundurile personalitãþii sale, un omal baricadelor Limbii ºi Literaturii Române, aºacum a fost, în Decembrie 1989, alãturi de Dan Iosifºi Dumitru Mazilu, un rãspopit Gavroche al Baricadeide la Intercontinental Bucureºti. Copiii baricadelor,chemaþi, trimiºi ori veniþi din proprie iniþiativã, sunt,se ºtie, uºor de manipulat, chiar de propriile loraspiraþii, þinte, vedenii, voci – dinlãuntru –, dar ºi deprofesioniºtii acestui domeniu de maximã subtilitate,în care (pentru a oferi un singur exemplu) mesajelesubliminale, induse de meseriaºi, ocupã, încãdin antichitate, rolul de prim-balerinã hipnotizantã.

Lãudabile întrutotul, dãruirea, eforturile ºi harurilecreatoare ale domnului profesor Dorin N. Uritescune pun în faþa mai multor evidenþe:

1. Obsedat de modelele fascinante (strivitoare?)ale erudiþilor ºi enciclopediºtilor români de talieeuropeanã ºi mondialã, precum Dimitrie Cantemir,Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, MirceaEliade, el rãstoarnã datele ecuaþiei, pare sã renunþela viziunea din perspectiva timpului ºi la aceea deansamblu, pentru a se concentra (cu minuþiozitateºi rãbdare de neurochirurg) asupra analizelorinfinitezimale, de fineþea celestã a celordin domeniul cuantic.

2. Abilitãþile sale sunt atât de bine cultivate ºistrunite încât preferã sã renunþe la panoramarea„codrilor” seculari, în favoarea copacilor, pe care,însã, îi „sare” instantaneu, cantonându-ºi bucuriaanalizei la nivelul ramurilor, al frunzelor, al efectelorteribile ale luminii (solare ºi spirituale) pe nervurileacestora, pentru a coborî, a se adânci apoi, îndelung,asupra disecþiei în profunzime a þesuturilor, adecantãrii ºi degustãrii clorofilei ºi a realizãriiecografiei fiecãrei celule vii, fiecãrei molecule.

3. Om de carte ºi profesor de certã vocaþiepedagogicã, autor a zeci de volume, care însumeazãmii de pagini, Dorin N. Uritescu stãpâneºte resorturileºtiinþei ºi artei de a nu cãdea în „atomizarea” studiilorsale (deloc clorotice, dimpotrivã!), în care acribiadocumentãrii, arguþia argumentaþiei, sagacitateaconexiunilor ºi judecãþilor de valoare inedite suntperemptorii ºi salutare.

4. Dorin N. Uritescu are inspiraþia divinãa iconarilor adevãraþi, care ºtiu cã postirea,ascultarea ºi rugãciunea continuã se cuvine afi conjugate permanent cu linia sigurã a desenului,cu expresivitatea chipului ºi a privirii, cu armonia,echilibrul ºi vibraþia cromaticã sau cu transparenþaaureolei din foiþã de aur de 24 de carate, cu luminaMântuitorului Isus, a Fecioarei Maria, a sfinþilor…,dar ºi cu tainicul zvâcnet viu al veºmintelor de purpu-rã ori de un albastru cosmic – fãrã a uita ansamblul,integrarea perfectã în Ansamblu, Armonia Întregului…




În ppeisajul lliterar rromânescdin Republica Serbia,Ioan Baba face o notã

aparte. Definind poezia dreptrenaºtere, el s-a impus, eliberatde complexele unor modele

clasiciza(n)te, ca un „vehicul” care imprimã oaccelerare a discursului poetic, orientat spreprincipiile ºi valorile (in)sondabile ale unei noiparadigme. Îndepãrtarea de poetica nonmodernistãa însemnat pentru Ioan Baba conectarea laliteratura occidentalã caracterizatã printr-o plurali-tate de metafizici relativizante, în mãsurã, totuºi,sã deconstruiascã fluctuant-ludicele tradiþii aleinstrumentelor de comunicare artisticã a eului ºia lumii. Chiar dacã „detradiþionalizarea”, în sensulenunþat de Gilles Lipotvesky ºi Sebastien Charlesîn Les temps hypermodernes, a pierdut din „vechealor intensitate instituantã”, ea a operat la Ioan Babao „hibridare” a codurilor poetice ºi a nodulilor detensiune capabili sã dezvolte capacitatea limbajuluide a-ºi „conserva” sensul. Glisarea între tradiþiilecontextuale eliberatorii ºi realitãþile antientropicedemonstreazã impardonabila credinþã a lui IoanBaba, indiferent de riscurile ce decurg din evadareadintr-un evident dirijism caduc, cã a scrie poezieînseamnã a privi dincolo de „marginea” fracturistãa fiinþei concrete dominatã de paradoxuri formale.

În Adevãruri bandajate (Ed. Libertatea, Panciova,2013) Ioan Baba recontextualizeazã direcþia literaturiiromâne din spaþiul unei culturi în care modernismulpoetic, sã zicem, pânã aici, de sorginte bizantinã,tributar unui imagism consacrat de Radu Floraºi Vasko Popa, a produs o desfigurare a „jocurilorde limbaj”, cum spune pe tonul caracteristic,neodogmatic, Wittgenstein. Dezvoltând o idee maiveche a cãrturarului Mihai Cimpoi, modernismulpresupune/impune o poezie de limbaj, „travaliu” careilustreazã în cel mai firesc mod despicarea în patrua lucrurilor care în „tãcerea universului miroseau afloare”. Motivul florii la Ioan Baba îþi dã sentimentulgolului, îþi accentueazã tristeþea mai ales atuncicând „Liniºtea timpului a fost spartã/ De o intemperie/Cu o mulþime de urlete distonante/ Câinii lãtrau lazidurile vãrgate/ Începea un drum mai ghimpos/ªi m-am trezit de frica iadului” (De frica iadului).

Temperament lliric, dde eexplozie, Ioan Babaeste un recuperator de mituri despre carenu poþi emite judecãþi decât raportându-te

deopotrivã la real, la imaginar ºi la metafizic. Elnu neagã utopia trecutului care, crede, asemenealui William Faulkner, „past is never dead” ºi cãne „trebuie timp/ sã zburãm peste abis” (În abis),ci culturã, în comuniune cu absolutul, cu misteruladicã: „O iarnã de cuvinte fierbinþi/ A fost aprinsãdinadins/ E greu sã navighezi/ împotriva curentului//Dar cum nimic nu e gratuit/ Intri impunãtor în salonulbãrbierului/ Care rade mustaþa/ Celui ce atârnãpe zidul opus/ Plãteºti aceastã banalã realitatevânãtoreascã/ Cu bani grei/ ªi ieºi din oglindã”(Ieºirea din oglindã).

Pentru a reconstrui canonul estetic, prearepede abandonat, cãruia i-a supravieþuit „fãrãrisipã de cuvinte” (Flaubert), Ioan Baba s-a dedat laexperimentarea „unei poezii cu tezã” (secondându-lîn aceastã direcþie pe Ioan Flora), pentru a încãrcade sens, prin mularea „fiorului galvanic” al existenþeiumane, întrucât – nota pe undeva Ezra Pound,modernismul literar „este în mod fundamentalconstruit pe o tradiþie datã, pe care o altoieºte, pentrua o reînnoi”. Spre edificare, iatã aceastã meditaþie

uºor suprapusã de alte „voci” etnice a cãrei cheie nedeschide ochii asupra sindromului esopic al alienãriide sine: „Poetul îºi cãleºte cuvintele ca fierarul/Ce-i potcoveºte numai/ Pe cei care nu se potcovescsinguri// Întrebarea bizarã este/ Dacã poet-potcovarul/Se potcoveºte pe sine sau nu// Dacã se potcoveºte/Deduc cã nu face parte/ Din herghelia celor care nuse potcovesc// De vreme ce nu se potcoveºte/ Atunciface parte/ Din mulþimea/ Celor care nu se potcovescsinguri// Atunci ce mai sunt eu/ Cãlindu-mi singurpoemele/ Între sens ºi non-sens// Ciudatã enunþare/ªi când spun una/ ªi când spun alta/ Eu mint ºinu mint deloc/ Aºa este// ªi-atunci la ce aº mai sta/Degeaba la coadã/ La potcovit” (Aºa este viceversa).

Ioan BBaba ssedetaºeazã deplutonul generaþiei

sale tocmai datoritãfaptului cã areconºtiinþa fonduluiarhetipal ºi atribuieactului poetic valenþechristice care îi permitsã „citeascã sosireaºi-nãlþarea”: „În joculcosmic un cap deporumbel/ Întrebde ce fuge de sfera-nflãcãratã/ Ca panade gâscã/ Ce persistãsub norii plumburii/Care plâng cameduzele peste lanuri de maci cornuþi// În joculcosmic/ Ne antrenãm inteligenþa/ Întruchipatã în stadiiecologice ºi etnologice/ Iar în triunghi Omul, Timpulºi Cosmosul/ ªi fiecare priveºte unul cãtre celãlalt”(Preludiu imaginar). Saturaþia de oniric sublinieazão vãditã aplecare a poetului cãtre „orientãrifilosofante puse sub zodia doctrinei zen” (MihaiCimpoi), cu „efect homeo-patetic” (Adrian DinuRachieru), modernismul însemnând pentru elo posibilitate de „reînchegare” a unui univers carese adaugã altui univers, guvernat de înþelesuri ºisimboluri din care radiazã frumuseþea „zeulogicã”.În planul poeticii, Ioan Baba formuleazã, printehnica aºezãrii în oglindã, un discurs de esenþãheideggerianã despre „fantasmagorie” ºi, pe cale deconsecinþã, oferind o proiecþie cosmicã ciclicã asupra„râului vieþii din vãzul nostru”: „De o roatã aridicatãpe un pilon imaginar/ În univers atârnã un carusel,ultra-modern/ Sub o singurã besmeticã umbrelã/Cu sacrificii inutile/ Sângerând/ Istoria se clatinã-ninfern// Adio Dragã Adio Viaþa mea sortitã/ Eu numai izbutesc sã mãsluiesc realul/ Din interiorulcasei ca sã fac luminã// (…)/ Aici la mine în Balcani/Caruselul vremii ne-ncearcã fragil echilibrul/Non-sensul ne oferã anunþuri mortuale/ Cadavreîn furnale/ Statui orizontale…” (Icoana din Balcani).

Sã rrevenim. Modernismul lui Ioan Baba, cuirizãri stilistice adesea calofile, conþine unputernic complex al cuvântului, incapacitatea

acestuia de a decodifica modelogramele pe care ni lepropune pentru a pune ordine în haotismul perceptibilîn logosul dezvoltat între realitate ºi ficþiune. Lumiledescoperite în Adevãruri bandajate sunt contrafãcute,viziunile – bucolice, supraîncãrcate de melancolii,de ironii ºi neliniºti sau miteme suficient de bine „puseîn operã” care sugereazã trecerea poetului din realita-tea derizorie în vis, locul unde vocea auctorialã tindesã subsumeze avatarurile fiinþei. Poemul Principiul

roþii dezvãluie mecanismele unei sensibilitãþiadânci, foarte aproape de linia paroxismului, carene determinã sã-i dãm dreptate lui Ezra Pound cânda concluzionat cã „arta este fluidul care circulã întreminþile oamenilor”: „…Alunecând în interior/ Paharulse umple cu vorbe colorate/ Cuvintele storc impresiilichide// Rãmâne valabil principiul roþii/ Toþi urmândcalea înaintaºilor…” ªi în aceastã vaskopopeanãCutie de rezonanþã se restaureazã sub ochii noºtriun anti-univers, o ne-lume, care îl calificã pe poetdrept un histrion al existenþei, hotãrât sã readucãpoezia de la lirismul desubiectivizat la condiþialiteralitãþii adicã: „…Era o vreme (i)raþionalã/ În carese pãstrau/ Doar valorile de ultimã modã// În anvelopatimpului cenuºã/ În condiþii vitrege/ Cutia nu s-a

dezmembrat// Tânjind dupã niþel aer ºi luminã/Cântecul înaripat/ Zgârâie acum piatra// (…)/Vocea-nãbuºitã ºi redusã la tãcere/ Provoacãîntrebãri externe/ Suplinind perenitatea ºischimbarea feþelor/ Când vor începe lucrãrilede restaurare…” Încercarea lui Ioan Baba de averosimiliza „scriitura albã” care implicã (explicãMariana Dan în Construcþia ºi deconstrucþiacanonului identitar, Ed. Libertatea, Panciova,2010) „logicul” din punct de vedere gramaticalºi „alogicul” din punct de vedere semantic,despre care vorbise mai înainte ºi FriedrickHugo, se soldeazã cu o infuzie de livresc,cu o realitate simbolicã istoricizatã: „Pe cers-a profilat un vultur/ A evadat apoi din imagine/A apãrut femeia// S-a înscris pe fundalulorizontului/ Precum un curcubeu// Din parfumulculorilor/ A coborât în real/ Douã umbre/ ªi-ntreele doar aerul” (Inscripþie).

Eadevãrat, aasemenea llui LLucian BBlaga,poetul voievodean ajunge la concluzia cãnu se poate evada din spaþiul-labirint decât

transferând criza poeziei spre un alt timp. El refuzãsã accepte imaginaþia de mimes în favoareaimaginaþiei imaginative, cum s-ar grãbi sã conclu-zioneze, la rându-i, Gaston Bochelard. De altfel,himericul cultivat în volumul analizat îl apropiepe Ioan Baba de spaþiul fictiv al existenþei. Dacã,de pildã, Blaga exprimã latura fantasticã a realului,Ioan Baba pune în miºcare inversã mecanismulde seducþie al fanteziei. Se pare cã jocul acestadesfãºurat contrapunctic pe contrasens îl avantajeazãîn dezavuarea prezentului haotic. Ficþiunea, prinurmare, este obsesia care asigurã legãtura dintreimaginaþie ºi celãlalt timp, cel care creºte, fluidic, îninteriorul unui mister poetic. Cu toate acestea, poetulnu a lãsat în afara universului sãu particular decâtniºte þevi de trestie peste care clipa îºi târãºte lascivecourile. Ce ajunge la urechile noastre, ºi de aiciîn ungherele fiinþei, nu este altceva decât strigãtulgândurilor sale: „Dintr-un punct ce creºte în inele/Cuvântul magic/ Învergat cu o mantie hristianã/Navigheazã-n timp/ Pe râul circular spre-o altãvreme/ Iar Eul-Tu se transfigureazã/ Din cercîn cerc în Eul-Noi/ urcând în forma lui, supremã…”(Spirala cercului).

Îndatã ce intrã în rolul de orfevru, poetul îºidepune masca resemnãrii, dintr-o perspectivã pecare doar o bãnuim, la garderobã ºi, rupând discursulpoetic, se lasã atras de inverosimilitatea unui realismdescriptiv: „…Un Fluture alinat/ Vede ºi simtelucrurile/ Dintr-un inel de copac/ Ridicã întrebarea-nfrunzã// Cine-i umbra veche/ Ceasul cu ritmul oprit/Povara din adevãrul denaturat// Cade în formãde literã oarbã ºi surdã/ obscurã/ Nu ºi mutã/Exprimându-ºi revolta” (Imposibilul).

Poetica uunui rromantic mmodernist:Ioan BBaba

FFlloorriiaann CCOOPPCCEEAA

Cele eenumerate mmai ssus sunt doar câteva dintre virtuþile cãrþilor lui DorinN. Uritescu, în care întâlnim luminã, vibraþie spiritualã, dar ºi o undãanume de hieratism specific iconostasului (din lemn suav de tei sau

de tisã, sculptat cu belºug de motive vegetale), sau frescelor magice, cu valenþede unicat, din monastirile Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, din nordulOlteniei ºi de la Sâmbãta (Þara Fãgãraºului), sau ale lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt,postbizantine, din Bucovina ºi din Moldova de Sus. Cu sau fãrã voia autorului,sunt, toate, cãrþi ezoterice, ale cãror tâlcuri profunde rãmân, aproape exclusiv,

la îndemâna iniþiaþilor. Aºadar, spirite înguste, puþin cultivate, ignobile, ne-iubitoarede spirit românesc, FERIÞI-VÃ! Cãrþile scrise de Dorin N. Uritescu, intuindu-vãignoranþa, vã pot fi atât de nocive, letale chiar, încât vã… muºcã, vã… mãnâncã.(„Sãriþi cã ne mãnâncã pe toþi!” era strigãtul ultim dintr-o butadã…)

Dorin N. Uritescu infuzeazã operelor sale – fie ele din domeniul istoriei literare,criticii ºi teoriei literare, fie din acela al hermeneuticii tematice, stilistice, expresivea Limbii Române – filonul aurifer, mereu fraged, numit nu geniu, ci ingeniumingens.




Soodooma ººi GGoomoora de JJean GGiraudoux,ccrriizzaa mmoorraallãã aa ccuupplluulluuii

Marrian MMIHÃESCU

Izvorâtã ddin problematiica eexiistenþiialiistã a epociiîn care Jean Giraudoux a trãit, sfârºitul secoluluial XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al

XX-lea, dar tratatã umanist, criza moralã a cupluluieste tema ultimei sale drame, Sodoma ºi Gomora(1943), jucatã pentru prima datã la Teatrul Hébertotpe 11 octombrie, cu numai câteva luni înainte demoartea autorului. Adept al armoniei ºi al echilibruluiuman în celelalte piese (Siegfried, Sfârºitul luiSiegfried – ambele din 1928, Rãzboiul Troiei nuva avea loc – 1935, Cântarea cântãrilor – 1938 º.a.),Jean Giraudoux avea sã înscrie în ultima sa piesãavertismentul alienãrii cuplului, al pierderii fericiriiprin îndepãrtarea de dragoste, asimilarea absurduluiprovocat de chinul frãmântãrilor existenþiale. Iar acestavertisment cu rãdãcini biblice în povestea tristãa cetãþilor antice de la Marea Moartã, Sodoma ºiGomora (Facerea, cap. 19), este pentru noi, cei dedupã mai mult de 4.000 de ani, acelaºi avertisment,de-a pururi valabil: îndepãrtarea de normelemorale ale convieþuirii este factorul distructival lumii, iar alienarea familiei, începând cucea a cuplului, este primul pas al dezastrului.

Drama Sodoma ºi Gomora are douã acte.Primul act debuteazã cu un Preludiu care

fixeazã cadrul mistic al sfârºitului de lumeprevestit de profeþi, „unul dintre sfârºiturilelumii! Cel mai deplorabil!”, cum anunþãArhanghelul, deºi Grãdinarul mai sperã înexistenþa unor cupluri morale, cum ar fi Jeanºi Lia, Samson ºi Dalila, care ar putea salvade la pieire cele douã cetãþi. Toþi îngeriicerului au poruncã de a gãsi mãcar un cupluarmonios, dar Samson ºi Dalila sunt plecaþidin cetate, iar Jean ºi Lia, cuplul ideal alcetãþii, sunt atinºi ºi ei de criza existenþialã aconºtiinþei de sine, fiecare fiind preocupat destatutul sãu individual: ea trebuie sã poarte înpântecul sãu un prunc, el este absorbit de meserialui; fiecare îºi secretã propriul sãu adevãr, empatiaeste fisuratã ºi, odatã cu ea, dragostea care i-a unit.

Femeile ººi bbãrbaþii aapar sseparaþi, problemelelor par a nu mai fi comune: „Vãzuþi de sus,e imposibil de vãzut aceastã femeie la sud

ºi acest bãrbat la nord, nemaiinteresându-se unulde altul tot mai mult pe zi ce trece. Toatã zestreacuplului, defecte sau calitãþi, bãrbaþii ºi femeileºi le împart cu lãcomie ca bijuteriile sau mobileleîn preziua divorþului. Aceastã naturã de neîmpãrþit,aceste admiraþii ºi aceste dezgusturi de neîmpãrþit,ei ºi le împart. Plãcerile, amintirile, obiecteledobândesc un sex ºi nu mai existã plãceri comune,memorie comunã, flori comune. Rãul a dobânditun sex. Acesta este sfârºitul lumii.”

Scena întâi le prezintã pe femei: Lia ºi Ruth,spionate de îngerii cerului, dezbat înstrãinarea desoþii lor. Lia vede calitãþile soþului ei în alþi bãrbaþi:„Vocea lui adevãratã îºi are acum lãcaºul în gura luiPierre. Adevãrata lui privire este în ochiul lui André.Adevãrata lui mânã s-a aºezat în încheietura mâiniiunchiului meu. /.../ Ieri, dupã luni de zile, am auzit dinnou adevãratul lui râs, acel râs care suna a libertate,am alergat; era un sclav...” Iar Ruth vede în calitãþile

soþului ei monotonia vieþii: „Totul este neschimbat.Credeam cã va împrumuta vocea tuturor vocilor caremeritã sã fie auzite, culoarea tuturor culorilor caremeritã sã fie privite. /.../ Mi s-a nãscut, în searanunþii, din prima mea îmbrãþiºare, acest pitic gigant,acest vorbitor mut ºi cu el totul persevereazã într-oidentitate groaznicã.” Ambele conºtientizeazã criza.Ce sã facã: sã-i pãrãseascã? sã-i ucidã? Poatecã mai existã a treia soluþie: schimbarea soþilor!

Scena a doua îi adaugã pe bãrbaþi: Jean ºiJacques, soþii Liei ºi Ruth, cocheteazã nu cu propriilelor soþii, ci invers. O simplã dezbatere despre vremee prilej de dizarmonie între Lia ºi Jean, între Ruth ºiJacques; în schimb, devine prilej al opiniilor comuneale Liei cu Jacques, ale lui Jean cu Ruth. Cândîngerul pãzitor este invocat sã le judece dezbaterea,fiecare membru al cuplului îºi defineºte singurãtatea.Iar Îngerul dã dreptate Liei, cea care simte cuadevãrat cum pluteºte în aer „vremea îngrozitoare

a Sodomei”. Îngerulconchide: „O, Doamne,iatã cuplul omenesc:un bãrbat care e soþultuturor nevestelorcelorlalþi, o femeie caree soþia tuturor bãrbaþilorcelorlalte cupluri.”

Dar în sufletul Liei înlocul lui Jean e un gol pecare nu l-ar putea umplecu Jacques, cãci el n-arfi decât „bãrbatul nopþii”.Lia încearcã sã sesalveze iubindu-l peÎnger, adicã absolutul.Acesta simte însã ispitafemeii, nu cedeazãispitei, lãsând-o pe Lia în

însoþirea lui Jacques ºi pe Ruth în însoþirea lui Jean.

Experienþa iimoralã aa falsuluii ccuplu estesubliniatã în Actul al II-ea. În faþa iminentuluisfârºit de lume, Ruth înþelege fapta imoralã,

consumatã „fãrã taina lui Dumnezeu” ºi explicãlui Jean marea greºealã a trãdãrii lui: „soþii nu-ºidau decât ceea ce ei sunt cu adevãrat. De aceea,schimbul a fost pentru voi doi, care sunteþi mari,un calcul fãrã profit. Lia este fãrã ascunziºuri,generoasã; ea nu i-a putut da lui Jacques decâtminciuna, dispreþul. La fel ca tine, care eºti puternicºi blând, ºi nu mi-ai dat decât slãbiciunea ºi bruta-litatea. /.../ Cheam-o pe Lia, Jean, salveazã-ne!”

Îngerii cerului, bãrbaþii ºi femeile din cetate suntcu toþii în alertã.

Se aratã Samson ºi Dalila, despre care se ºtiacã sunt un cuplu perfect, ar putea salva cetatea.Dar cine este Samson? Cine este Dalila? Pe Samsonni-l descrie chiar Dalila, aºa cum l-a cunoscut, darmai ales cum a avut grijã sã ºi-l pãstreze: „Un bãrbatreprezintã înainte de toate puterea. /.../ Eu l-am alespe cel mai prost, vreau sã spun pe cel mai simplu.Un bãrbat inteligent este un judecãtor care teconfruntã cu toate celelalte femei ºi mai alescu toate femeile care ai fost pe rând. Este spionul

amintirilor, sentinela viitorului.Sub ochii lui, fiecare femeiese simte vinovatã, vinovatã cãtrãieºte. Sub ochii lui Samsonmã simt de platinã.” Iar dinaceastã alegere, înþelegemcine este Dalila: este imaginea esenþialã a egocen-trismului, fãcând din bãrbatul ei o simplã jucãrie.

Toate femeile, entuziasmate la ivirea acestui cuplusalvator, devin dintr-o datã dezamãgite, vãd în Dalilasemnul pierzaniei, iar în Samson robul Dalilei.

Ultima nãdejde rãmâne tot în cuplul Lia-Jean.Un singur cuplu adevãrat ar salva Sodoma. Darabsurdul strecurat în stereotipia cuplului este intuitcu disperare de Lia: „De ce aceastã fisurã s-ainsinuat dintr-odatã în fericirea noastrã? De cemã cert cu singurul om care-mi oferã înþelegerealui, de ce-l urãsc pe singurul om pe care-l iubesc,de ce mã depãrtez de singurul om pentru care nuam aversiune?” Iar fetele îl împing pe Jean spre Lia,unul cãtre celãlalt, le unesc trupurile ºi mâinile. Chiarºi Îngerul încearcã sã-i salveze, explicând Liei cãDumnezeu i-a privit când s-au sãrutat prima oarãºi cã i-ar mai putea privi ºi acum când s-ar sãrutapentru împãcare, iar lumea toatã ar putea fi astfelsalvatã. Ultralucidã, Lia nu acceptã compromisul:cum oare sã-l iubeascã pe Jean cu întreruperi,doar ca sã-l pãcãleascã pe Dumnezeu?

Oricât a încercat Îngerul sã-i împace, oricâtã tiradãdespre minunea cuplului, creaþie experimentalã a luiDumnezeu pentru a verifica intimitatea ºi statorniciaomului, nu o poate îndupleca pe Lia, cãci vai! eaiubeºte iubirea în sine, esenþa iubirii, pe Îngerul însuºil-ar putea iubi, dar Îngerul este Absolutul intangibil.

Sfârºitul ppiesei eeste aapoteotic: de o partebãrbaþii, de altã parte femeile, cu toþiiaºteaptã sfârºitul iminent al lumii.

„Unde sunt bãrbaþii?”, se întreabã Ruth.„Nu mai existã bãrbaþi, iubitã Ruth. De aceea aerul

este uºor, tu eºti uºoarã. Bãrbaþii au fost smulºi dinsufletul nostru. Este cadoul nostru pentru Sfârºitullumii.” este rãspunsul metafizic al Liei, alinându-lepe toate femeile eliberate, de acum, de toate grijilelor domestice.

„Unde sunt femeile?”, se întreabã Jacques.„Nu vor mai exista niciodatã femei pentru noi,

Jacques. Totul va fi uºor ca în copilãria noastrã, purca în acele zile când ne-am cunoscut aruncând cupietricele în Marea Moartã.” este rãspunsul metafizical lui Jean, împãcându-i pe toþi bãrbaþii reveniþila candoarea copilãriei.

Iar strigãtul lor peste lumea în prãbuºiresugereazã esenþa femeii, esenþa bãrbatului:

„Lia: Aici nu suntem decât o femeie. Singurafemeie.”

„Jean: Aici suntem mii de bãrbaþi, milioanede bãrbaþi.”

„Vocea lui Jean: Iertare, cerule! Ce noapte!”„Vocea Liei: Mulþumim, cerule! Ce zori!”Orice sfârºit de lume e o moarte aparentã.

Bãrbatul care moare este sãmânþa ce intrã în somnulgerminativ, iar femeia este glia germinativã, eternamater mundi.

Ioan BBaba rreabiliteazã, nneîndoielnic, o formulã magicã (necesarã poeþilor)prin care invie „golul” în care realul devine ireal. Aceastã nouã ipostazãpoeticã a sa, de Creator, ne dã senzaþia sinestezicã a existenþei unui timp

pe care nu-l vedem decât atunci când clipele capãtã dimensiuni, pãrând astfelmici efigii heraldice, destrãmate în imperiul oniricului unde se concentreazãvirtuþile cuvintelor care, la Ioan Baba, deschid mereu ferestre spre oglinzileîndreptate spre inima cititorului, aprinzând un foc celest între suflet ºi cosmos:„Ducându-mã ºi venind/ Spre ºi dinspre/ Pendula ceasului/ Apusã timpul/ InimaPicurã” (Inima picurã) ºi: „Ce stare istovitoare/ Când te atacã fiinþele fãrã scrupul/Pe universul lor/ Se perindã cuvintele dezrãdãcinate// Fiind condiþionat de simþ/Efortul nu e de prisos// În cadrul final/ Se aureoleazã straturile/ Se-ntrezãreaulucrurile/ Începi sã alegi vrãjmaºii/ Cotul tãu apare-n gândul lor/ Continuisã visezi muzicã” (Coºmar).

Acest mod discret de a orienta cititorul spre fantezia creatorului, face partedin „strategia” celui din urmã de a diviniza cuvântul. Ioan Baba nu dã semnecã ºi-ar cãuta cuvintele. Deºi l-am putea învinovãþi de un oarecare manierism,el nu construieºte sub tirania lor. De la Jorge Luis Borges avem aceastã magicãobservaþie de care, se pare, a fost marcat ºi poetul nostru: „singurul mod de agãsi cuvântul potrivit este sã nu-l cauþi”. Aºa se explicã de ce manierismul sãu

înseamnã pe de o parte lipsã de constrângere prozodicã, iar pe de altã partebaroc, adicã dominaþia ideii, fãrã însã sã fim martori la respingerea celor douã„forme din Renaºterea ultimã” (Hauser).

Ioan Baba, aºadar, stãpâneºte bine elementele poetice cu ajutorul cãrora dãviaþã „lucrurilor umane”, întrucât, cum a intuit Gerardo Diego, poezia purã este totceea ce rãmâne în poem dupã ce a fost eliminat tot ceea ce nu-i poezie. Impactulpoetului cu aceste contradictorii „reþete” prin care stãrile fiinþei (fericire, tristeþe,resemnare ºi însigurare) provoacã în artã cutremure profunde, „genereazã trãireretoricã” (Mihai Cimpoi): „Când cerul râde/ Îºi învãlureazã mãtasea albastrã/ Râulcurge/ Râul curge// Toþi peºtii din mine atunci pleacã/ În râul unde-o zânã – Ofatã/ Trãieºte-mpreunã cu scoicile din apã// Pe insula unde iubirea s-a aprins/ Seîntoarce iarãºi fata/ Vieþuiesc peºtii/ ªi zâmbeºte zâna/ În jocu-i cu apa ºi nisipuldin mine// Atunci vântul îi sãrutã sânii/ Atunci toate sãlciile din mine cântã” (Insulaiubirii) sau din În urechea timpului: „Ecoul din firea noastrã/ A renunþat la þipãt”(În surdinã) ºi: „Când þi se astupã urechile,/ Sunetul pãtrunde din inimã” (Surdinã).

Datoritã aparentelor dezordini, risipiri ºi baudelairizãri, putem susþine fãrãriscuri adevãrul cã Ioan Baba este o voce aparte în universul liric modern,premorfic am putea spune, din Europa.



La ppas pprin ssatul gglobal

La SShiraz aam ppãºit pentruprima datã pe pãmântiranian. Altitudinea de

1600, pânã la 1800 de metri,precum ºi climatul lunii mai neîndemnau sã fim atenþi la fiecaredetaliu din spaþiile pe care

le parcurgeam, la pas sau în autocar. Pentru mine,în mod sigur, era un privilegiu sã vãd ºi sã simtparfumul vechii civilizaþii persane. Shirazul este,el însuºi, o dovadã materialã ºi spiritualã a uneiadintre cele mai remarcabile culturi din istoria omenirii.Aici se aflã acumulãri de milenii, întrucât Shirazse numãrã printre cele mai vechi oraºe persane,dupã cum dovedesc unele tãbliþe elamite, din argilã,cu inscripþii cuneiforme, care fac referire la Tirazis-ulanului 2000 î.Hr. În istoria sa milenarã, Shiraza fost ºi capitalã imperialã, în scurta domniea Dinastiei Zand (1750-1794).

Oraºul a atins un asemenea statut de invidiatîntrucât, în lunga sa existenþã, nu a avut sincopemajore, precum cea mai mare parte a þinuturilordin fostul Imperiu Persan. El nu a fost distrus dehoardele mongole ale lui Genghis-Han ºi Tamerlan,din secolul al XIII-lea ºi, respectiv, al XIV-lea,întrucât conducãtorii lui au decis sã se supunãocupanþilor ºi sã plãteascã înrobitorul tribut.Altfel, Shiraz nu ar mai fi ajuns, la un momentdat, sã fie considerat unul dintre cele mai frumoaseoraºe din lume, iar astãzi sã devinã una dintrecele mai bãtãtorite cãi ale Orientului Mijlociu.

Se afirmã, uneori, cã Shirazul este sinonimcu Persia. Acceptând acest lucru, nu suntemprea departe de adevãr, pentru cã el este capitalaProvinciei Pars (Fars) de unde derivã numele perºilorºi al Persiei, precum ºi cel al limbii persane, farsi.Însã, în mod cert, el este astãzi sinonim cu educaþia,cu cântecul de ciocârlie, cu poezia ºi cu stimulentulistoric al acesteia, vinul; este cel mai subtil, maiingenios ºi mai vivace oraº iranian, dupã apreciereaorientalistului britanic Edward Browne.

Iranienii îl numesc, cu afecþiune, oraºul florilorºi al privighetorilor, ca expresie a minunatelor grãdini,cu parfumul inconfundabil al trandafirilor de Shiraz,numite pe drept unul dintre pilonii centrali ai culturiipersane. Ce ar fi putut fi mai edificator decât oplimbare prin grãdinile paradisiace care gãzduiescmausoleele marilor poeþi persani, fii ai acestuioraº, Hafez ºi Saadi, unde oameni de pretutindenivin într-un pelerinaj neîntrerupt?

De ffapt, ooraºul eeste oo mmare ggrãdinã, unansamblu de grãdini, care dau dintr-unaîntr-alta, ingenios concepute, astfel încât

poþi admira flori în toate zilele anului. Este o realitatepe care vizitatorul, grãbit de program, nu o percepedecât parþial. El este mulþumit, însã, dacã traverseazãcea mai renumitã grãdinã a Shirazului, Bagh e-Eram(Grãdina Paradisului), desprinsã parcã din poveºtileªeherezadei. Acest Paradis este format dintr-uncomplex armonios de grãdini, râuleþe artificiale,un sistem complicat de canale, care, la un loc,oferã cadrul peisagistic de poveste, pentru un palatde basm. Este Palatul Qajar, din secolul al XIX-lea,folosit mult timp drept reºedinþã regalã de varã.Experþii în materie susþin cã tot complexul esterezultatul unei îmbinãri armonioase a elementelorpersane tradiþionale cu influenþe arabe ºi vest-europene, care, printre altele, ar aminti de Versaillesºi Schönbrunn. Din anul 1953, Grãdina Bagh e-Erama fost preluatã de guvern ºi predatã în administrareaUniversitãþii din Shiraz, având astãzi valenþe atâtstiinþifice, cât ºi turistice.

Oricât de grãbiþi am fi în trecerea noastrã prinShiraz, ne vom da seama, totuºi, cã grãdinile audevenit unul dintre simbolurile de bazã ale oraºului.Aceasta nu doar pentru splendorile lor, ci ºi pentrusimplul fapt cã fiecare firiºor de iarbã de acolo esteo adevãratã minune. Turistul strãin nu are cum

sã-ºi dea seama ce efort ºi iscusinþã presupunecreºterea unui chiparos sau a unei tufe de trandafirîntr-o zonã unde, din iunie pânã în septembrie,nu cade nicio picãturã de ploaie.

Deci, ggrãdini ººi iiar ggrãdini. Dar aici, cândspui grãdini, te gândeºti instantaneu laprivighetori ºi la celebrii trandafiri de Shiraz

care, împreunã, au devenit personaje principale aleunor legende ºi scrieri de notorietate. Sã-l amintim,pentru început, pe poetul Saadi. În opera sa decãpãtâi, Golestan (Grãdina trandafirilor), acestase confesa astfel: nu sunt decât un lut fãrã preþ,dar, câtva timp, am locuit împreunã cu trandafirul.Idee îndrãgitã ºi de prinþesa Martha Bibescu,care se regãseºte în prefaþa la volumul ei Cele OptRaiuri, publicat dupã vizita în Persia. Apoi, în jurultrandafirului de Shiraz brodeazã ºi Eminescu al

nostru minunata poveste de dragoste a cavaleruluicare suspina sub balconul unei frumoase persane.Dar, sã vedem cum pregãteºte poetul intrareaîndrãgostiþilor în scenã:

...Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii,Domnitoare peste ape, oaspeþi liniºtei acestei, [...]Papura se miºcã-n freamãt de al undelor cutrier,Iar în iarba înfloritã, somnoros, suspin-un grier. [ ...]Singur numai cavalerul suspinând privea balconulCe-ncãrcat era de frunze, de îi spânzur prin ostreþeRoze roºie de ªiras ºi liane-n fel de feþe [...]

Apare ºi copila:ªi uscat foºni mãtasa, pe podele, între glastre,Între rozele de ªiras ºi lianele albastre;Dintre flori copila râde ºi se-nclinã peste gratii -Ca un chip uºor de înger e-arãtarea adoratei –Din balcon i-aruncã-o rozã ºi cu mânile la gurã,Pare cã îl dojeneºte când ºopteºte cu cãldurã: [...]

Trandafiri ssunt ppeste ttot îîn SShiraz, nu doar îngrãdinile cântate de poeþi. Tufe de trandafiride toate culorile flancheazã marile bulevarde

ale oraºului ºi parfumeazã cele mai intime alei saustrãduþe. Este floarea decorativã dominantã ºi îngrãdinile care gãzduiesc multe dintre hotelurileoraºului. Impresioneazã culoarea roºie, care paresã aibã ceva viu în ea, ceea ce ne ºopteºte, parcã,sã ne gândim la legenda persanã a trandafirului roºu.Se spune cã, pe vremea când toate aceste flori eraualbe, o privighetoare s-a îndrãgostit de un trandafirºi l-a strâns la piept aºa de tare, încât spinii i-auperforat inima, iar sângele, care se scurgea odatã cuultimul ei tril, a înroºit floarea îndrãgitã. Spinii, batã-ivina! Ei sunt cavalerii protectori ai gingaºei flori, carepot fi letali în exerciþiul funcþiunii. Despre ei, Zoroastru(reformatorul vechii religii persane) spunea cã suntcreaþia Spiritului Rãului, Ahriman, ceea ce nu estedeparte de sensul legendei românilor, dupã careDumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul a fãcutspinii. Aceastã legendã orientalã a trandafiruluise regãseºte, de asemenea, ºi în una dintre celemai frumoase, dar ºi triste, opere ale scriitoruluiirlandez Oscar Wilde, cunoscutã sub numele dePrivighetoarea ºi trandafirul. Oricât de tentantãar fi ideea de a rezuma aceastã poveste minunatã,pentru scopul acestui articol nouã nu ne rãmâne

decât sã apreciem mãiestria autorului în surprindereaprofunzimii sentimentelor ºi, totodatã, sacrificiulîn van al pãsãrii de dragul unei fiinþe umane.

Dupã aceastã poveste tristã, sã privim lucruriledintr-o altã perspectivã, una mai optimistã, apelândtot la poveºti. Se spune cã era pe la sfârºitul veaculuial XVI-lea ºi începutul celui de al XVII-lea, când areloc nunta fastuoasã a împãratului Djihanguyrt cuprinþesa Nour Djiban. Tinerilor însurãþei li s-a pregãtito bãiþã mai specialã, una imperialã. Canalele dingrãdina palatului au fost umplute cu apã de trandafiricare, sub efectul cãldurii solare, a cunoscut unproces de distilare: uleiul de trandafiri s-a separatde apã. O minune care a permis Persiei ca, spresfârºitul secolului al XVII-lea, sã producã parfumuride trandafir pe scarã largã, alãturi, desigur,de uleiurile folosite în cosmeticã.

Printre mmulte aalte ffaþete, Shirazul esteºi oraºul moscheilor. De aceea, nuîntâmplãtor, intrarea principalã a oraºului,

din direcþia Persepolis, se face prin Poarta Coranului,de la Cheile Allah Akbar. Este o construcþieminunatã, cu decoraþiuni mozaicale specifice, darºi cu o profundã semnificaþie religioasã. În cãmãruþadin vârful porþii se aflã un exemplar al Coranului,care ar cãlãuzi ºi proteja paºii cãlãtorului. În vechime,deplasãrile erau destul de periculoase, de aceea,atunci când cãlãtorul poposea în faþa oraºului-oazãShiraz, se arunca în genunchi ºi mulþumea divinitãþiipentru cã a ajuns cu bine acolo, exclamând AllahAkbar!, adicã Dumnezeu este Mare. Aceastã intrarene conduce cãtre primul nostru contact cu oraºulmoscheilor, dintre cele mai vechi ºi mai interesante.Este de reþinut faptul cã, prin secolul al XIII-lea,Shirazul devenea unul dintre cele mai mari ºiprospere oraºe islamice din zonã. Arhitecturareligioasã din centrul vechi al oraºului oferã elementeinedite ale geometriei sacre (în special cupoleleºi tavanele), specific persane, preluate ulteriorde întreaga lume islamicã.

Pentru exemplificãri, sã facem scurte popasurila câteva dintre cele mai cunoscute moschei aleoraºului. Din respect pentru vârsta ei venerabilã,sã începem cu Masjed-e Atigh (Moscheea de Vineri),care a fost construitã în anul 894 ºi reconstruitã însecolul al XVIII-lea. În curtea acesteia se aflã CasaCoranului, o clãdire pãtratã, construitã în secolulal XIV-lea ºi reconstruitã în secolul XX. Ea estedepozitara unora dintre cele mai valoroase exemplareale Coranului. Sã amintim ºi de Masjed e-Shohala(sec. XIII), consideratã printre cele mai mari din Iran,cu o suprafaþã de 11.000 de mp. Însã, pe lângãvechime ºi dimensiuni, moscheile din Shiraz auºi calitatea de a-þi tãia respiratia cu decoraþiunilelor exterioare, dar mai ales cele interioare. Esteexact ceea ce ni s-a întâmplat la Masjed e-Vakil(Moscheea Regalã), unde impresioneazã, în moddeosebit, marea salã de rugãciune, coloanelespiralate, arcadele din cãrãmidã ºi panourilede faianþã, cu modele florale în culori ºi nuanþediferite de la un perete la altul al lãcaºului de cult.

La Masjed ee-CChiirag (Moscheea de Diamant,sau Regele Luminii), chiar cã am rãmas fãrãglas. De fapt, acest lãcaº este un veritabil

mausoleu, unde ºi-au gãsit locul de veci fraþii Ahmedºi Muhammad Sayyed (fii ai celui de al ºapteleaimam), uciºi de un calif sunit. Aici sunt copleºitoareatât decoraþiunile exterioare (cu acele sute de miide bucãþele de faianþã coloratã, tãiate ºi asamblatecu mãiestrie), dar, mai ales, cele din interior, undemilioane de bucãþele de oglinzi alterneazã cu faianþemulticolore, oferind o lume irealã de sticlã ºi luminã.Aceastã moschee sau mausoleu este un cunoscutloc de pelerinaj, cãruia i se atribuie puteri miracu-loase. Pelerinii vin aici pentru vindecarea unor bolifizice ºi psihice, pentru a-ºi gãsi perechea sau,în cazul femeilor, pentru o naºtere uºoarã.

Shiraz, sstrãvechi ooraº ppersanIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU



Cherchez lla ffemme

Câtã iiubire, ccât jjoc ººi ccâtãînþelepciune trebuie sã fi avutcea dintâi fiinþã gânditoare

când a dat pruncului sãu o pãpuºã –miniaturã a fãpturii de lut însufleþit,nici cu suflet, nici cu minte, dar careprin simpla-i prezenþã reuºea sã-lfacã pe puiul de om responsabilîntru ocrotirea neajutoratei alcãtuiri!

Câtã veneraþie întru iubire lameºterii aceia de prin Franþa secoluluial XVI-lea care au imaginat micuþelestatuete numite „Marion”, care oreprezentau pe Sfânta Fecioarã, dara cãror utilitate era aceea de a vegheasomnul noului-nãscut, ca, pe mãsurãce acesta creºtea ºi devenea conºtientde lucrurile înconjurãtoare, sã devinãnelipsite din jocurile puiului de om.

De la acele „marion” (pãpuºiacþionate de o mânã nevãzutã – sãfi fost a lui Dumnezeu? a destinului?a mamei mereu veghetoare aplecatãpeste leagãnul de prunc?) aveausã urce pe scenele de bâlci de printârguri, pe scenele teatrelor mai apoi,marionetele. Termenul s-a extins uºorla definirea acelor fiinþe umane lipsitede minte, voinþã ºi personalitate, pecare semenii lor, ceva mai dotaþi cuamintitele calitãþi, le „mânuiesc” dupãbunul lor plac, trãgându-le de sforiimaginare sau trãgându-le pe sfoarãdupã „schisme, cântece ºi jocuri”ciudate.

Marioneta ºi marionetistul suntlegaþi de aceleaºi sfori, numai cãunul executã comenzile venitede sus ºi celãlalt, nevãzutul, le dã.

Cât dde ssus oo ffi nnevãzutul?Maria Fecioara n-o fi fost ºiEa o jucãrie dintr-un angrenaj

mult prea complicat în care s-a trezitamestecatã, de pe când abia ieºisedin copilãrie, cu o povarã imensãpe umerii-i fragili? Ea, Fecioarã, sãaducã în luminã Pruncul Iubirii, PrunculLuminii, Pruncul Jertfirii, când vremeajocului cu pãpuºi încã nu trecuse.

Sã fie Dumnezeu, Atotputernicul, celdintâi Pãpuºar al universului în bâlciultragic în care oamenii – marionetede lut însufleþit, plãtesc cu proprialor moarte dreptul la a participa lamarele spectacol cu numele de viaþã?

Sã fie omul muritor o pãpuºãîn mâna însforatã a destinului care,cunoscând bine regula jocului,iese mereu învingãtor?

Intratã în existenþa omului ca obiectde joacã inocentã, pãpuºa s-a insinuatatât de puternic în rosturile omeneºtiîncât a dobândit (ca-n joacã, desigur!),rost de reprezentare a fiinþei gândi-toare, ea – biata paiaþã cu, în loc decreier, paie, rumeguº, vid… ªi omula prins sã-i semene.

Copilul, marionetã vie, imitã gesturiºi acte impuse de comportamentul(sforile?) celor adulþi.

Adulþii, pprinºiîn ssforilelegilor ssociale

dintr-un timp cu cares-a nimerit sã fiecontemporani,executã, marionetedisciplinate, joculimpus de pãpuºariivãzuþi sau nevãzuþi,joc mereu altfelcomplicat de relaþiilestãpâni-sclavi,ca niciodatã joculcinismului sã nu sepreschimbe într-undezarticulat spartal târgului, cu un nou potop, cu o nouãomenire cu, „în loc de zâmbet clonþde fier/ ºi dop în largele-i urechi, deasurzire prinse,/ când vânt de neiubire,de freamãtul frunziºului de plop/ nuva mai ºti,/ ci doar de ne-nþelesuri/ dinfoste vorbe,/ de-un deºert de ºesuri/cu fluvii de cenuºã hãlãduind sub zare;/când nimeni nu va fi, nici cui s-o spunã/cã valul orb al lumilor sub soare/e doar o repetabilã minciunã”.

O, dar pânã atunci, sã ne vedemde jocul nostru!

Fiecare timp, fiecare ev, au avutpãpuºile lor.

În Egiptul Antic, dupã ce-l însoþeaupe copil în viaþã, pãpuºile, în numãrde 365 (câte zile avea anul!), dedata aceasta având toate chipul celuiînsoþit în lumea mutatã în vecia vieþii,îl urmau pe acesta (faraoni, regine,nobili, preoþi). Rostul lor era acelade a-l înlocui pe „însoþit” în executareaanumitor corvezi la care zeii l-arfi supus.

S-aau îîngrijit dde ttoate ffaraonii.În viaþa de sub Ra, i-au mitutpe zei cu omeneºti ofrande:

le-au dat flori, fructe, mirodenii, animaleºi inamici învinºi, le-au înãlþat temple,substituindu-le chipul niciodatã vãzutcu propriul lor chip, au durat mormintefastuoase sãpate în miezul stâncilor,la Luxor, pentru o nouã, eternãîntrupare, morminte pãzite deneadormitul Anubis. Inutilã i-a fostlui Anubis veghea, pentru cã timpul,marele mincinos, i-a întors în luminã pecei ce odihneau în aurite sarcofage maiînainte de aºteptata înviere. Ori poatechiar lumina muzeelor sã fie „învierea”aºteptatã?

Numai ele, micuþele figurine numiteuchiabti, purtând cu toatele chipul celui

mutat de sub cer, vorfi rãmas sã împlineascãde-a pururi eternelecorvezi pe care zeii…

În mormintele goalede acum, în marilepiramide, în stâncamunþilor, viaþa estevecinicã… trecere deumbre vii – turiºtii dinlumea toatã, mereu încãutarea vreunui templusau mormânt, ambelespunând de lumi apuse,de istorii de viaþã, deregine preaiubite –Nefertiti, Nefertari,de regine fãrã nume,

de fii legitimi sau ilegitimi seceraþide epidemii ale tuturor relelor depe pãmânt la vârsta jocului, plecaþicu toþii sã odihneascã puþin printreiezii pirpirii ºi copiii jucãuºi, desculþi,încãlþaþi, gravi sau zâmbitoridin Þara faraonilor.

Prin cea de a doua jumãtatea secolului al XIV-lea î.Hr., faraonulAmenophis al IV-lea – Akhnaton(faraonul eretic), a îmbinat revoluþiareligioasã (trecerea de la cultul pentruAmon, la cultul pentru Aton, discul solarcare face sã reînvie natura cu fiecarezori) cu cea esteticã. Stilul în sculpturãurmeazã modelul realitãþii. Ce caricaturierau ºi faraonii! Iatã, chiar el, urâtulurâþilor! Dar ea, Nefertiti, regina lui,era Frumoasa frumoaselor.

În muzeul Naþional din Cairo,într-o vitrinuþã, un portret neterminatîn cuarþ roz al Frumoasei. Mânace-l va fi început trasase o linie neagrãverticalã peste chipul ei, ca ºi cum

ar fi vrut sã lasemoºteniresculptorilor ce vorveni sã-i desãvâr-ºeascã alcãtuirea.În atelierul aceluisculptor anonim,un Brâncuºi avant la lettre, au mai fostgãsite de arheologi ºi alte lucrãri, darnumai Nefertari, preafrumoasa reginã,pare un uchiabti gata sã împlineascãîn locul nostru ordinele impuse de zeiþafrumuseþii. Altfel, de unde atâtea efigiiale chipului sãu, talismane la gâtulfemeilor de ieri, de azi, dintotdeauna?!

Nefertiti, regina atotputernicã pesteinima faraonului Akhnaton, o pãpuºã!Dar dintre cele care vor fi ºtiut multprea bine cum sã tragã sforile puterii.

De atunci, poate (sau cu mult maidinainte), frumuseþi feminine cãrorali s-a spus c-ar semãna cu o pãpuºã(golul din cap destul de… plin!), aujucat pe degete, cu sau fãrã sfori,bãrbaþi puternici deveniþi deodatãsupuºi sub ochii galeºi ai fragilelorstãpâne peste inimi, destine de popoare,imaginând politici ºi strategii de alcov.

Pãpuºa-femeie ºi-a fãcut intraretriumfalã în literatura ºi artele lumii.

Pãpuºa a intrat ºi în basmelepopulare, a invadat fauna (bufonã sauterifiantã) cu care se familiarizeazãastãzi copiii prin jocurile pe calculatorînstrãinându-se de realitate.

Dar nnoi? NNoi ccine ssuntem?Poate niºte uchiabti de lutînsufleþit de un zeu prea nou

pe care, din ignoranþã, l-am rãstignitcândva prin anul 33 al erei cu carene tot lãudãm c-ar fi „a noastrã”. Deatunci, sau încã mai de demult, vomfi fost condamnaþi sã împlinim eternelecorvezi, acum ºi-n veacul veacurilor,noi, preacuminþii uchiabti, purtãtoriai cine mai ºtie cãrui chip…

Câtã iubire ºi câtã înþelepciunetrebuie sã fi avut primul om care aimaginat pentru puiul lui întâia pãpuºã!

Fie ca pãpuºa, cuminte-nsoþitoare acopilului la vârsta inocenþei, sã rãmânãsimbol de candoare pentru fiinþa umanãîn care va sãlãºlui de-a pururi un sufletde copil, îngãduindu-i acesteia sãtreacã prin anotimpuri de înmuguriri,înfloriri, înfructãri, desfrunziri, câtvremea la capãt ne-aºteaptã mereucu o altã poveste…

Pãpuºa –– ccuminte-nnsoþitoarePPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU

Copiilul rrâde:: ÎÎnþelepciiunea ººii iiubiirea mmea ee jjocul.Tânãrul ccântã:: JJocul ººii îînþelepciiunea mmea ee iiubiirea.Bãtrânul ttace:: IIubiirea ººii jjocul mmeu ee-nnþelepciiunea.

Lucian BBlaga

Dar, îînainte dde aa ppãrãsi aacest ooraº atât deprimitor, sã ne oprim la încã un monumentreligios de înaltã þinutã, ºi anume, la Nasir

al-Muck (Moscheea Roz), a cãrei construcþie estedatatã 1888. Exteriorul, relativ tradiþional, s-arputea sã nu-þi spunã mare lucru, însã ornamentaþiainterioarã depãºeºte orice imaginaþie a vizitatorului.Pereþii ºi tavanul, arcadele ºi cupolele, totul estedecorat cu mozaicuri incredibile din punct de vedereal coloritului ºi al desenului, care îmbinã geometria cutrandafirii. Aici te convingi cu adevãrat cã mozaicurileºi vitraliile sunt cu adevãrat una dintre marile comoriale Iranului.

Aºa cã devine credibilã afirmaþia unor specialiºtidin domeniu, în sensul cã ar fi vorba chiar de unmare secret al constructorilor ºi artiºtilor iranieni.Altfel, cum s-ar explica acel moment magic cândferestrele ºi vitraliile transformã interiorul moscheei

într-un peisaj coloristic de basm? Un fotograf japonezne asigurã cã numai lumina dimineþii, care cadepe covoarele persane, dã efecte care par a fi dintr-oaltã lume. Dupã opinia sa, artizanii acestei moscheiau dorit sã-ºi exprime credinþa cu ajutorul luminiide dimineaþã, prefiratã prin vitralii.

În vremurile de demult (nu chiar!), la Shirazputeam sã degustãm ºi unul dintre cele mai faimoasevinuri din lume. ªi poate cel mai vechi, atestatdocumentar. Povestea, pentru cã suntem la orapoveºtilor, spune cã, prin preajma Shirazului s-adesoperit cel mai vechi eºantion de vin, într-unurcior de lut, cu o vechime de peste 7.000 de ani.Cât priveºte faima acestei licori, sã ne gândim cãîncã nu s-a încheiat disputa dintre Shiraz ºi oraºulspaniol Xeres privind întâietatea asupra locului denaºtere a celebrului sortiment numit Sherry. Astãzi,vorbim însã de vinul defunct al Shirazului, pentru

cã aºa cere religia islamicã. Au rãmas legendele,care aduc pânã în zilele noastre frumuseþea ºibuchetul celebrului vin. Strugurii, componentãeconomicã majorã a zonei, merg la export orsunt consumaþi ca fruct sau sub formã de sucuri.Ar mai fi o micã poveste, pe care am auzit-o întimp ce traversam plantaþii de viþã de vie de zecide kilometri, dispuse într-o geometrie perfectã: uniiproducãtori de struguri mai uitã de existenþa câteunui butoiaº de must, care fermenteazã fãrã apro-bare, reînviind licoarea lor tradiþionalã, care prindebine la anumite sãrbãtori sau evenimente familiale.

De Shiraz nu ne putem despãrþi chiar aºa de uºor.Ca ºi monumentele sale, el are numeroase faþete,cu cele mai strãlucitoare ºi complexe desene. Vomreveni aici, mãcar pentru acea glorie intelectualãpe care i-au conferit-o fiii sãi, Hafez ºi Saadi, dintrecei mai mari poeþi ai Persiei ºi chiar ai lumii.



La ccurtea eepigramei

Prin ggeneraþia dde sscriitoricare se naºte îndeceniul 1870-1880 ºi

se afirmã 20 de ani dupã aceea,epigrama se impune definitiv

ca specie liricã în literatura noastrã – afirmã ValeriuRâpeanu (în prefaþa la vol. Ion Ionescu-Quintus,Scrieri, 1981). Apar volumele de autor ºi, odatãcu ele, denumirea de epigramist: Vladimir (1894),Giordano (1893), Radu D. Rosetti (1894), IonIonescu-Quintus (1896), Eugen Herovanu (1897),Toma Florescu (1898), Vero (1899), Teleor (1900)ºi C. Rîuleþ (1900). În urma consultãrii acestorvolume, se pot trage concluzii interesante privindatât valoarea lor, cât ºi rolul pe care l-au jucatîn promovarea epigramei româneºti.

Primul în ordinea scrierii, nu ºi în ordinea apariþiei,este Radicale (1891 – Iaºi, tipãrit 1894), semnatVladimir – pseudonimul poetului Petru Fântânaru(1867-1927). Mãsura valorii sale e datã în primaparte, care cuprinde 74 de catrene nu lipsite desavoare, mai mult sau mai puþin realizate prozodic,majoritatea cu o singurã rimã: versul 4 rimeazãcu versul 2. Aceste catrene sunt înscrisesub deviza luatã din Horaþiu:

Cântã, bea, numai în vinªi în cântec se mai aflãCâte-o slabã mângâiereLa îngrozitorul chin.

Sunt dedicate, deci, celor ce se supun acestuiimperativ ºi care sunt numiþi radicali:

Poþi sã-i tai ºi poþi sã-i spânzuriSã li faci orice vei vreaNegativ n-au cum conjugeRadicalii pe A BEA.

Poantele se bazeazã pe efectul lingvistic alalunecãrii de sens în interiorul unei sintagme, prinsubstituirea unuia dintre elementele componente(regii se adunã sã punã noroadele la cale, radicalii„gâtul lor la cale pun“), pe concluzia logicã izvorâtãdin hiperbolã –

Curg puhoaiele la valeCurg pe gâtul lorªi mã mir cum nu le esteGâtul plutitor

pe opoziþia creatã de cei ce schimbã rolul firescal nopþii –

Dumnezeu pe lângã ziuãNoapte încã a fãcutPentru unii de odihnãPentru dânºii de bãut

sau pe jocul de cuvinteAºa-i omul de când vremeaDe dorinþi ciudate plinUnii vor galoane de-aur,EI, galoanele de vin.

(Astãzi nu vinul se mãsoarã cu galonul,ci petrolul.)

Catrenul Soareluii îl aanunþã, parcã, peA.C. Cuza, al cãrui beþiv întâmpina vinurilece se vor naºte printr-un salut adresat viei

(Damaschin când vede via,/ Iute scoate pãlãria/ªi salutã cu onoare/ Vinurile viitoare. [Unui beþiv]).Vladimir salutã Soarele, dar nu se-nchinã la el,vãzând în razele lui efectul efectului: ele coc strugurii,din ei se face vinul ºi astfel ia naºtere, pe plan literar,o reuºitã sinestezie:

Unui Soare-aºa ca tineDe-azi ’nainte nu mã-nchin,Cãci în loc de raze caldeRãspândeºti miros de vin.

Autorul dã dovadã de o imaginaþie ºi de oingeniozitate inepuizabile în depistarea slãbiciunilorradicalilor, a implicaþiilor sociale ale acesteipreocupãri bahice, dar ºi în asocierile din care

þâºnesc poantele. Radicalii nu sunt ca toþi oamenii,ei au „un nas mândru de rubin“, iar sentimenteleºi motivaþiile actelor lor sunt altele decât ale celorlalþioameni. Ei nu pot fi luaþi la oaste,

Cãci nu pot ca toatã lumeaLa comandã drepþi sã steie,

au motivul lor sã se teamã de rãzboi:Vai, rãzboiul! radicaliiSe-nfioarã când socotCã vor da nãval’ MuscaliiSã le beie vinul tot.

Pe eiNu-i prea înfioarã moarteaCând aproape e,Ci ideea cã în groapãNu se poate be.

Chiar ºi expresiile consacrate capãtã altãsemnificaþie, de exemplu, „setea de repaos”a lui Eminescusau shakespeare-ianul „to be ornot to be“: în timpce Eminescu,totdeauna, Denecaz ºi zbuciumplin/ Avu setede repaos, ei,radicalii, suntcuprinºi de sete...de vin. „To be ornot to be“ capãtão rãstãlmãcireumoristicã, izvorâtã din atracþia foneticã, reluatãîn deceniile urmãtoare:

To be or not to beNe spun întruna ei:În româneºte-ar fiTu bei ori tu nu bei.

Partea aa III-aa aa vvolumului, de dimensiunimai reduse, e pusã sub motto-ul „O, vin,comoarã dulce! O, sânge stors din soare“

din Alecsandri ºi demonstreazã aceeaºi ingeniozitateîn producerea poantelor. Iatã douã dintre catrenelemai reuºite:

Batã-l focul vin sã-l batãCã de treabã nu eTu îl dai pe gât la valeEl la cap se suie.

Douã litere din capãtSã le ºtim e de folos:Una-i A ºi B a douaCelelalte-s de prisos.

Partea a III-a cuprinde o serie de epitafuri subtitlul Pe mormintele radicale, iar partea a IV-a, subtitlul Tot radicale, cuprinde ºi alte creaþii umoristiceversificate, printre care ºi parodia Drãgãlaºepãhãrele, toate ilustrând dictonul „Primum bibere,deinde phisosophari“ (sic!).

Acestea sunt realizãri notabile pentru vremea încare au fost scrise, cam monotone prin tema unicã;ele au pus însã în circulaþie multe motive ºi poantecare vor fi reluate – cu sau fãrã voie – de epigramiºtiicare au urmat, au fixat forma epigramei printrecelelalte creaþii literare. Lectura volumului încântãºi înveseleºte.

Volumaºul lui Vero (pe numele adevãrat LeonWechler – 1882-1939), apãrut în Bucureºti în 1899,cuprinde 30 de epigrame, dintre care puþine aurezistat timpului. Cu imperfecþiuni prozodice, înmajoritate constatative, lipsite de poantã, de vervãºi de spirit, atunci când nu sunt jignitoare chiar dintitlu (Unui tâmpit, Unei urâte etc.), au, totuºi, un merit:se remarcã tendinþa spre catrenul cu douã perechide rime, precum Unui orb, care conþine ºi o poantã

destul de finã:Plângând, pomanã vii a-mi cereCu cât mã-ndur sã te ajut;Tu n-ai cã eºti fãr’ de vedereEu n-am fiindcã nu-s vãzut. (subl.n.)

Mai reþinem catrenul Unui beþiv, în care, aparent,e vorba de aceeaºi acþiune, dar planurile lexicalediferã:

Precum beþivul în pahareRãstoarnã vinul guralivªi vinu-n semn de rãzbunareLa fel rãstoarnã pe beþiv.

Tema, se pare, e în nota vremii. În Lui Vasile,are loc un transfer de semnificaþie de la sticlãla bãutor (cu efect contrar):

În faþa-þi de-obicei gãseºtiO sticlã tulbure ºi plinã,Dar pe mãsurã ce-o goleºtiTe tulburi tu, ea se-nseninã.

Alt vvolum aapãrut îîn aacest ddeceniiueste Epigrame, semnat C. Virgiliu(Virgiliu Ciºman) ºi T(oma) Florescu,

Bucureºti, 1898. Cele din prima parte, semnatede C. Virgiliu, sunt fãrã mare valoare literarã,au o exprimare greoaie ºi un vers lung deparcã acum s-ar desþeleni drumul epigrameiromâneºti; multe au 6 versuri sau 8 versurigrupate în 2 catrene. Totuºi, prima parte avolumului îºi justificã existenþa prin urmãtoareaepigramã rãmasã antologicã: Lunei:Palã, tristã, printre nouriIstovitã Luna trece...E urmare foarte dreaptã:Toate nopþile petrece.

Începând cu pagina 37, volumul cuprindeepigramele lui Toma Florescu, în care se simte vânade epigramist prin care curge umorul, deºi nu lipsescmicile imperfecþiuni prozodice sau poantele lipsitede prizã, cu asociaþii de idei, adeseori artificiale,„fãcute“, precum: Unui profesor:

În matematicã, ce-i dreptDestul de tare eºti,Dar nevestica þi-a scornitCã nu ºtii sã-nmulþeºti!

(autorul însuºi a simþit nevoia sã punã semnulexclamãrii pentru a atrage atenþia asupra sensuluidiferit al verbului a înmulþi = a procrea). Alteori,poantele aluzive sunt rãutãcioase: Sfinþiei sale

Nu-mi par atât de curioasePrea lungile urechi ce aiCând ºtiu cã trebuie sã staiÎn capul turmei credincioase.

Totuºi, pprin cceea cce ppublicã în chiar acestvolum, Toma Florescu se anunþã a deveniunul dintre clasicii epigramei româneºti –

calitate pe care i-o vor conferi creaþiile din deceniilecare vor urma. Iatã una dintre epigramele care aurezistat timpului, închinatã statuii lui Eliade din faþaUniversitãþii, un catren cu versuri de patru picioare,cu cezurã la mijloc:

De ce, bãtrâne, de-atâta vremeCu mâna-ntinsã tu stai ºi-acum?Cerºesc la lume un dram de mintePentru-nþelepþii de peste drum.

Iatã ºi o epigramã demnã de orice antologie,cu aparentã tentã de madrigal:

În laudele mele, DoamnãAtât de sus te-am ridicatC-ai ameþit de înãlþimeªi-atunci în braþe mi-ai picat.

Poanta e bazatã pe ambiguitatea de sensa verbului a pica, antrenat în antonimia parþialãa ridica – a pica.

Primele vvolume ccare aau cconferitepigramei uun sstatut lliterar

EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU



Orizont SSF

Marile eextincþiiDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

În eepigrama Unuii llan dde ggrâu, lirismul primelor douã versuri se topeºteîntr-un reproº surprizã:

Poeþi flãmânzi te-au admiratªi-n mândre versuri te-au cântat,Iar tu pe toþi deopotrivãI-ai rãsplãtit cu o colivã.

În Unui arendaº, poanta se obþine prin înlãnþuirea de idei, care duce la altãconcluzie decât cea fireascã:

La brâu el veºnic areUn lanþ, dar e misterCã lanþul nu-i de fierªi nu-i stã la picioare.

În Epitaf, surprinde poanta izvorâtã din specificul meseriei: Unui cherestegiu:Gândind la rostul omenirii,Te-apucã-ndurerate gânduri;Priviþi: din toatã cheresteauaI-au mai rãmas doar patru scânduri.

Prin valoarea epigramelor sale, acest volum ar fi fost cel mai bun, dacãnu exista cel al lui Ion Ionescu-Quintus, care cuprinde un impresionant numãrde epigrame antologice.

Volumul lui Radu D. Rosetti, care a cunoscut, în 1894, douã ediþii, poartãtitlul Epigrame ºi cuprinde catrene valoroase, totuºi autorul nu dã în acest volummãsura valorii de care va da dovadã ulterior. În plus, epigrama, pentru el, esteuna dintre formele umoristice abordate, el nu e exclusiv epigramist în materiede umor. Despre el, Octav Botez spune în Figuri ºi note istorico-literare, Casa

ªcoalelor, 1944, p. 91: „Acest vlãstar a douã familii domnitoare a iubit desigur cuardoare viaþa ºi a gustat cu aviditate din plãcerile ei, dar, spre deosebire de atâþiaalþii din clasa lui, nu a irosit zadarnic darurile preþioase cu care fusese înzestrat“.Unul dintre aceste daruri este cel epigramatic.

Ediþia aa III-aa, tipãritã la Tipografia Toma Basilescu, în Editura LibrãrieiCarol Miller, este închinatã doctorului Alceu Urechiã – cel care, în1896, va scrie prefaþa volumului lui Ion Ionescu-Quintus. Multe dintre

epigramele din volum se prezintã sub formã de dublu catren, majoritatea cu orimã (versul 4 cu versul 2), iar poantele ºi-au pierdut din suflu, atâta cât au avut.

Astfel, Doamnelor decoltate, pe care le pune sub semnul unui motto înfrancezã – „Il n’y a pas de femmes qui en allant au théâtre n’esperent un peuen être le spectacle“ (L’esprit d’Alphonse Karr) – le adreseazã o observaþiespiritualã, poate, pentru vremea aceea, nu ºi pentru zilele noastre:

Cã vedeþi, la teatru, doamneDecoltate, nu-i miracol,Cãci în loc de spectatoare,Ele singure-s spectacol.

Se remarcã totuºi structura epigramaticã a catrenului.Renumitã (ºi prezentã în mai toate antologiile) este epigrama adresatã

Unui ºef de garã, al cãrui nas roºu e confundat de mecanicul de locomotivãcu semnalul de oprire:

Semnalul roºu e alarma,Deci trenul se opreºte-afarã –Se înºelase maºinistul:E nasul ºefului de garã.

Încheiam aarticolul pprecedent din acest serialspunând cã nu trebuie sã uitãm cã, în ºapteoptimi din viaþa Pãmântului, pe suprafaþa sa

n-au existat decât deºert ºi microorganisme ºi doarîn ultima optime putem gãsi plante ºi animale.

Acum 542 de milioane de ani, luase sfârºito glaciaþiune dramaticã, declanºatã poate ºi decreºterea cantitãþii de oxigen în atmosferã, pânãla valoarea actualã. În aceastã conjuncturã, joculmutaþiilor, al competiþiei ºi al noului mecanismal reproducerii sexuate a declanºat o adevãratã„explozie” a diversitãþii fiinþelor vii, care a durat20-25 de milioane de ani, dar a continuat ºi dupãaceea. Acum 525 de milioane de ani apar primelevertebrate, acum 500 primii peºti º.a.m.d.

Fiecare nouã specie se impunea pentrucã aducea noi abilitãþi în competiþia cu celelalte,pe care adesea le ºi înlãtura. Din cele circa cincimiliarde de specii, câte se estimeazã cã au trãitvreodatã pe Pãmânt, peste 99% nu mai existã azi,ca un tribut adus acestui formidabil motor al selecþieiîntru evoluþie.

Un rol important în acest proces l-au avutºi numeroasele extincþii, situaþii dramatice,acoperind întregul Pãmânt, în urma cãroranu au supravieþuit decât un mic numãr deexemplare, adaptate ºi norocoase, careau primit în dar locurile lãsate libere de ceimai slabi. Extincþiile le putem observa ºi noi,ca limite clare între marile straturi geologice.Ele se regãsesc pretutindeni în lume, înrocile de vechimea respectivã, ca niºtedungi care despart fosilele de dinainteºi de dupã eveniment, ca ºi erele geologice,aºa cum au fost ele stabilite.

Cinci eextincþii aau ffost ccu aadevãratmari în ultimele cinci sute demilioane de ani. Prima, poate cea mai

violentã, s-a petrecut acum 450-440 de milioanede ani, când au dispãrut majoritatea familiilor devietãþi existente, ca ºi 60-70% dintre specii. Cauza separe cã a fost, între altele, o glaciaþiune generalizatã.La puþin timp dupã terminarea ei, uscatul s-a acoperitde pãduri ºi de insecte.

A doua extincþie, acum 375-360 de milioanede ani, cu cauze multiple, a distrus o treime dintrefamiliile de vietãþi, mai ales marine. Dar, dupãacest episod, acum 350 de milioane de ani, primelevertebrate încep sã umble pe uscat, iar cu 30 demilioane de ani mai târziu, întreaga suprafaþã terestrãeste stãpânitã de strãmoºii patrupedelor, animale

având aspectul crocodililor sau al varanilor de azi.În urmã cu 252 de milioane de ani, a avut loc

a treia mare extincþie, la graniþa care marcheazãtrecerea de la era paleozoicã la cea mezozoicã.Au dispãrut în acest cataclism 50% dintre familiilede animale ºi 90-96% dintre speciile care trãiau înmãri, dar ºi multe specii de arbori. Cauzele au fost,din nou, multiple. Între altele, toate plãcile tectonicese aglomeraserã pe atunci într-un singur continent,cu multe zone deºertice, numit de noi Pangeea.Au fost avantajate speciile care puteau supravieþuiîntr-un mediu arid.

Marii ccâºtigãtori aai eextincþiei au fost strãmoºiidinozaurilor. La scurt timp, aceºtia vorocupa toate zonele locuibile. Unii dintre

ei vor ajunge mai târziu la 15 metri înãlþime, 50 demetri lungime ºi 100 de tone greutate. Dar, alãturi,au supravieþuit ºi precursorii mamiferelor. Acum225 de milioane de ani apar mamiferele propriu-zise,deocamdatã niºte insectivore nocturne, care trãiau

mai mult subpãmânt.

A patra mareextincþie a avut locacum 201 milioanede ani. Cauza a fostpoate un asteroid,poate intensificareavulcanismului, darprobabil amândouã.Au dispãrut atunci70-75% dintrespecii, inclusivmulþi dinozauri,dar, din fericire,nu ºi primelemamifere. Dinozaurii

supravieþuitori ºi-au reluat dominaþia, care a þinutpânã acum 66,2 milioane de ani, când au fostexterminaþi definitiv – laolaltã cu trei sferturi dintrespeciile de plante ºi animale – singurele lor urmaºesupravieþuitoare fiind pãsãrile.

Aceastã a cincea mare extincþie, care a marcatgraniþa dintre era mezozoicã ºi cea neozoicã (saucenozoicã), are cauza cea mai bine documentatã. Unmeteorit uriaº, cu diametrul de 10-15 kilometri, a izbitPãmântul, cu o vitezã cel puþin de zece ori mai maredecât cea a unui obuz de tun. În clipa în care bazasa atingea solul, vârful sãu se afla încã în stratosferã,la înãlþimea la care zboarã avioanele intercontinentale,dar peste o secundã se scufundase deja în scoarþã.

Impactul a avut loc în nordulpeninsulei Yucatan, în apro-pierea orãºelului Chicxulub.O cartografiere a anomaliilormagnetice, apoi ºi alte metode,au pus în evidenþã un cratercu un diametru de peste180 de kilometri ºi adânc de 20de kilometri (!), înconjurat de o zonã de roci dislocateºi lavã, toate acoperite desigur între timp de aluviuni.Energia eliberatã a fost de peste un miliard de orimai mare decât a bombelor care au distrus Hiroshimaºi Nagasaki. S-a calculat cã, în istoria Pãmântului,asemenea evenimente se produc în medie o datãla o sutã de milioane de ani ºi este posibil ca elesã fi contribuit ºi la celelalte mari extincþii.

Meteoritul ccãzut îîn YYucatan conþineao cantitate mare de iridiu, element relativrar pe Pãmânt. ªi azi, în diverse locuri

de pe glob, în ºisturile vechi de 66 milioane de ani,se poate urmãri graniþa dintre cele douã ere, caun strat subþire de iridiu, amestecat cu urmele negreale unor imense incendii.

În urma impactului, plãcile tectonice s-au dislocat,intensificând pe tot globul activitatea vulcanicã.Se estimeazã cã valul tsunami produs atunci a avutînãlþimea de un kilometru. Praful, fumul ºi cenuºaimenselor incendii au instalat, timp de câteva luni,pe toatã suprafaþa Pãmântului, o noapte continuã.Temperatura a scãzut, vegetaþia ºi fitoplanctonuldin oceane s-au redus aproape la zero, ceea ce adus la dispariþia dinozaurilor ierbivori ºi apoi a celorcarnivori. Când cerul s-a mai limpezit, temperaturamedie a urcat cu 15-20 grade Celsius peste ceanormalã, din cauza efectului de serã, situaþie care s-amenþinut de data aceasta câteva sute de mii de ani.

Doar puþine specii, nepretenþioase ºi bineadãpostite, au supravieþuit, inclusiv mamifere mici,pãsãri, reptile, amfibieni etc. Cele mai multe mamifereerau pe atunci un soi de ºobolani nocturni mai mari,care, în lumea dinozaurilor, timp de 150 de milioanede ani, n-au avut nicio ºansã sã-ºi pãrãseascã niºelesubpãmântene. În noua conjuncturã, într-o perioadãscurtã, dacã socotim dupã ceasul geologic, urmaºiiacestor fãpturi umile au ocupat Pãmântul, din eiramificându-se elefanþii ºi leii, delfinii ºi balenele,caii ºi lupii, cerbii, bourii ºi mistreþii, ca ºi mii de altespecii, între care ºi niºte vietãþi arboricole, din care auluat naºtere, acum câteva milioane de ani, strãmoºiinoºtri...

(Va urma)



Orizont SSF

Persoanãcontroversatã, cumerite imposibil totuºi

de negat (au fost astfel deîncercãri) în evoluþia miºcãriiSF româneºti din anii 1978-1990, Ioan AAlbescu aparþineintelighenþiei tehnice, în cadrulcãreia începuse sã se remarce

încã din tinereþe: de formaþie inginer, a fost promovatdupã absolvirea studiilor sale superioare ca asistentla Institutul Politehnic Bucureºti. Ambiþios, sensibilla relaþiile politice care îngãduiau în epocã o carierãimportantã, îl vom gãsi curând între activiºtii influenþidin Comitetul Central al UTC. Din aceastã poziþie,„a fost trimis” (cum scrie undeva Alexandru Mironov)pe post de redactor-ºef la revista ªtiinþã ºi tehnicã,unde „patronii” politici ai acesteia ar fi simþit cãpublicaþia „îºi pierde priza la public”. Dincolo deasemenea motivaþii frumoase, e de vãzut argumentulunei mai generale înnoiri de cadre în instituþiilepolitico-culturale ale vremii, iar în acest sens „lupiitineri” ai Partidului Comunist urmau sã aibã un cuvântgreu de spus. Inteligent ºi activ, noul conducãtoral revistei reuºea într-adevãr schimbãri folositoareacesteia, începând cu împrospãtarea personaluluiredacþional ºi terminând cu sporirea substanþialãa tirajului, aceasta fiind deja o realitate statisticã.A relansat Almanahul ªtiinþã ºi tehnicã, acþiuneurmatã la scurt timp de „inventarea” AlmanahuluiAnticipaþia, de o doveditã însemnãtate pentru gen.A avut intuiþia faptului cã fandomul, debusolat dupãdispariþia subitã a Colecþiei „Povestiri ªtiinþifico-Fantastice”, putea sã devinã o sursã interesantãºi constantã de colaborãri la proiectele revistei.S-a implicat personal în preluarea miºcãrii SFde cãtre Uniunea Tineretului Comunist, ceea cepresupunea, fireºte, „îndrumare” ºi cenzurã politicã,dar ºi un sprijin financiar pe care cenaclurile de pânãatunci nu ºi-l puteau gãsi decât rar ºi în micã mãsurãla casele de culturã pe lângã care funcþionau. Caurmare, cluburile SF s-au înmulþit rapid în perioada1980-1985, miºcarea putând astfel sã conteze pecâteva grupãri remarcabile, în Bucureºti ºi în restulþãrii. Iniþiativa acestei stimulãri de la Centru a creaþieianticipative „de masã” a avut însã ºi efecte criticabile,întrucât perspectiva unui lesnicios turism fandomialprilejuit de consfãtuirile anuale ale cenaclurilor(acceptate ulterior, pe bunã dreptate, în categoriaconvenþiilor naþionale) avea sã conducã ºi la un marenumãr de ecloziuni cenacliere nereuºite, la formareade grupãri formale, cvasi-fictive, de redusã importanþãpentru progresul real al genului la noi.

Entuziasmul hheirupist nu þine loc de talent,iar declanºarea ºi stimularea unui astfelde fenomen tinde sã fie pusã de Cãtãlin

Ionescu, un critic sever al aspectelor sociologice dinevoluþia anticipaþiei noastre pânã în 1989, exclusivpe seama unei cabale politice de care Ioan EremiaAlbescu n-ar fi deloc strãin. Ar trebui sã admitem,astfel, cã redactorul-ºef de la ªtiinþã ºi tehnicãurmãrea servil doar scopuri politice, atrãgând cubunã ºtiinþã miºcarea SF spre obiectivele mutilanteale unor „patroni” ideologici fatali pentru spiritul liberal nãscocirilor despre viitor. Lucrurile trebuie privite,totuºi, cu discernãmânt ºi fãrã un parti-pris care riscãsã producã, din bune intenþii, pãgubitoare atitudinipolitice de sens contrar celor pe care le analizãmacum. Albescu a fost, fãrã îndoialã, o figurã complexã,cu plusuri ºi minusuri, care nu poate fi înghesuitãcu uºurinþã sub o etichetã comodã. Existã argumenteconvingãtoare în acest sens, chiar dacã nu-l vom

lua ca etalon al obiectivitãþii pe Mironov, fost angajatla ªtiinþã ºi tehnicã ºi coechipier entuziast în realiza-rea mai multor proiecte redacþionale sau para-redacþionale, cum a fost cel privitor la fandom. Existãînsã voci mai puþin implicate sentimental în destinulSF-ului nostru ºi care prezintã însãºi revista maisus numitã drept un surprinzãtor loc de manifestarea atitudinii nonconformiste, vizavi de conformismuloficial, general impus. Astfel Suplimentul de culturã(sãptãmânal realizat de Editura Polirom în colaborarecu Ziarul de Iaºi) include în nr. 88 din august 2006,sub semnãtura lui Andrei Udiºteanu, o Scurtã istoriea hazului de necaz în gazetele româneºti, iar ªtiinþãºi tehnicã apare, în rememorãri, ca gazdã a unortexte nonconformiste, cu numele redactorului-ºefpomenit exact în acest context special:

„Ce ascunzãtoare mai potrivitã pentru o revoltãprin umor decât o rubricã pe pagina 46 (ultima)

a unei reviste ca ªtiinþã ºi tehnicã? La vremearespectivã, a anilor ’80, redactor-ºef al publicaþieiera Ioan Eremia Albescu, un inginer ce proveneadin mediul studenþesc al anilor ’70, în care un anumetip de umor politic ºi social era tolerat. Astfel ar puteafi explicatã rubrica semnatã de trupa de umor ArsAmatoria, ascunsã în ultima paginã ºi care se vatransforma misterios într-una de «Rebus», probabilpe mãsurã ce devenea mai acidã. Pot fi gãsite înpaginile revistei texte care au un accent protestatarla adresa modului de desfãºurare a proceselortehnologice din România, la adresa anumitor«ierarhii» în ºtiinþã, ironii la adresa titlurilorde «academician» ºi la modalitãþile de obþinerea lor. Subiecte tabu, termeni interziºi de cenzurã.Bineînþeles cã cele mai multe muºcãturi puteaufi aplicate în cazul problemelor de genul proasteiîncãlziri din apartamente: în numãrul 12 din 1981sunt publicate «sfaturi» pentru rezolvarea acesteidileme prin «renaºterea strãvechiului procesfiziologic de a te încãlzi de la sine» sau, ºi maisimplu, prin «montarea caloriferelor lângã sobã».”

Sigur, ddin pperspectiva llibertãþilor noastrede exprimare postrevoluþionarã, asemeneaamuzamente ironice pot fi considerate,

exagerând întrucâtva, simple frecþii la piciorul delemn, dar nu trebuie uitat faptul cã era cam tot cese putea face în dezacord cu dura politicã oficialã.ªi nu e puþin lucru cã asemenea defecþiuni deideologie apãreau într-o publicaþie a CC al UTC,iar redactorul-ºef îºi asuma, în fond, riscuri pecare destui alþi conducãrtori ai revistelor din epocãnu le acceptau. Nu e cazul sã-l transformãm peIoan Albescu într-un disident cu faþã mascatã, însãva trebui sã recunoaºtem cã atitudinea sa duplicitarãa folosit în vremuri dificile fandomului, iar dincolo desimplele întâlniri specializate, chiar producþiei literareemanate de la reprezentanþii cu adevãrat talentaþiai acestuia. Împãrþit, pe de-o parte, între obligaþiilefuncþiei redacþionale ºi ale poziþiei sale în nomen-clatura de partid, iar, pe de alta, între pasiunea

dezvoltatã faþã de un domeniu literar specializatcu care viaþa avusese ironia de a-l pune în contactprelungit, omul nu pare sã fi trãit o relaþie tocmainetedã nici cu oficialitãþile dinainte ºi nici cu„pãstoriþii” de odinioarã, treziþi dupã Revoluþie lasentimente mai critice ºi uºor dispuºi la acte deculpabilizare politicã. Existã toate motivele sã credemcã Albescu se include fãrã ezitare între „persoanelebine intenþionate din cadrul sistemului care au profitatde aceastã strategie [de confiscare oficialã a SF-uluiromânesc pentru ideologia de partid a momentului,n.n.], înþelegând sã exploateze la maximum posibilºansa care se întrevedea pentru susþinerea literaturiiautentice ºi pentru deblocarea – chiar ºi parþialã –a vieþii culturale”. Iar mai departe, tot în prefaþaalmanahului sãu pe anul 1991, ni se propuneun exerciþiu deontologic: „Luaþi orice ediþie aAlmanahului Anticipaþia ºi rupeþi-i primele trei file.Veþi rãmâne cu un conþinut care nu vã va aminti cunimic de regimul represiv de îndoctrinare ideologicãîn care a fost realizat.” Evident, paginile oferite spredistrugere sunt tocmai introducerile sale ideologico-politice, prin care se strãduia sã-ºi joace convingãtorrolul rolul impus de Comitetul Central PCR ºi, înconsecinþã, gãsim în ele destule pasaje cântãtoareîn strunã la comandamente ºi directive emanate dindiverse documente de partid, pe cât de proaspete,pe atât de insistent repetitive. Prefeþele acestea erauun paºaport pentru publicare, actul de închinãciune ºide supunere care, odatã fãcut, permiteau publicaþiilordin epocã sã-ºi vadã în continuare de proiecteleproprii. Iar conþinutul Almanahurilor Anticipaþia, vatrebui sã recunoaºtem, avea de regulã prea puþinãtangenþã cu învãþãturile partinice lãudate mecanic înprefeþe. Imperativele unor criterii tematice ºi esteticeproprii genului SF fãceau ca atât povestirile originale,cât ºi textele exegetice din secþiunea intitulatã„Galaxia SF”, sã nu poatã ilustra decât extrem derar (ºi atunci în regim de amuzantã curiozitate) oideologie de partid. Mai dese sunt însã cazurile cândînseºi aceste prefeþe gãsesc argumente avantajoase,chiar dacã înºelãtoare ºi în flagrantã contradicþiecu conþinutul textelor (în special occidentale) maidelicate din punct de vedere politic, pe care unalmanah sau altul le aveau în vedere pentru tipar.

Dupã 11990, IIoan EEremia AAlbescu s-a strãduitsã-ºi adapteze iniþiativele proprii economieide piaþã. Revista ªtiinþã ºi tehnicã s-a lansat

la risc, ca atâtea alte întreprinderi ºi instituþii dinRomânia, într-o aventurã existenþialã de tip nou.Gestul avea sã fie regretat ulterior de AlexandruMironov, care socotea cã publicaþia ar fi trãit maicomod sub aripa vreunuia dintre ministerele deresort (al Culturii sau al Învãþãmântului), decâtînfruntând sfidãrile unui viitor incert. Mobil ºi energic,redactorul-ºef de odinioarã, devenit director înconsiliul de administraþie al Societãþii pe acþiuni„ªtiinþã ºi Tehnicã”, încearcã sã ducã mai departeAlmanahurile Anticipaþia, lucru care îi reuºeºte maimulþi ani la rând, pânã la numãrul dublu 1999-2000,dupã care seria înceteazã. Revenirea în scenã,în 1990, a proiectului defunctei CPSF sub formarevistei-colecþie Anticipaþia i se datoreazã, deasemenea, în bunã mãsurã. O revistã de bandãdesenatã, intitulatã Android, a fost pusã efemerîn circulaþie în 1991. Faptul cã iniþiativele salepostrevoluþionare, dovezi de iubire durabilã pentrugenul SF, n-au avut ºansa de a înfrunta timpul numicºoreazã meritele lui Ioan Albescu în organizareafandomului de odinioarã ºi în publicarea, sub diferiteformule, a producþiei sale de anticipaþie.

Un ppolitician ccâºtigat ppentru aanticipaþieMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

(Urmare din pag. 32)

„Mã duc sã-mi fac o cafea; am terminat un tablou, aº fi vrut sã fiu trist,aº fi vrut sã am sentimentul sfârºitului – dar nu-l aveam. Aº fi vrutsã spun: gata! Dar nu spuneam. Eram ca Edmund Percival Hillary

când a ajuns pe Everest. Era în vârf. Extazul, Nirvana, suprema fericire, absolutul.Pentru cã existã. Cu Edmund Hillary a fost Tenzing. Cu mine nu e nimeni. Aºasunt artiºtii. Picturã, poezie, iubire. Limbaje care se tolereazã. Fericit cel ceiubeºte, cãci a lui va fi împãrãþia visului, frumuseþea. Ale lui vor fi fructul ºi rodulºi parfumul – floarea de leandru, cãmaºa mirelui, cel cununat cu Cosmosul. Cândiubeºti nu existã sfârºit, când iubeºti ceea ce faci, stelele lumineazã pentru tinecãrarea ta. Luna îþi aratã cãrarea secretã. Adierile, argintul plin de miresme alLuceafãrului, privesc spre Orion ºi vãd Piramidele acolo, pe steaua îndepãrtatã.

Adierile visului, aurul lumii te mângâie ºi tu nu ºtii ºi visezi ºi exiºti. Pentrucã existã, a zis Hillary. Faþa lui arsã de ger, îi cãzuserã dinþii, avea riduri adânci,timpul ºi vântul muºcaserã piscul acela, stelele înnebuniserã în ceruri, oceanelegemeau în prãpãstii adânci, dar el fusese acolo!

Roata nopþii cu spiþe de diamant calcã florile de mixandrã, greierii au tãcut ºimomentul eternitãþii se scufundã între pietrele mici ale râului, trezind un pãstrãvcare sare speriat ºi se loveºte de stele. Liniºtea se aºterne sub aripile cocorilorobosiþi, ca sã doarmã zburând. Iubirea îi poartã acolo, ea le dã putere, voinþãºi vrajã. Aceasta este Marea Chemare. Pasãre cãlãtoare care ºtie drumul pentrucã drumul este iubirea. În vecii vecilor. Acesta este rugul nestins. Putere, voinþãºi vrajã... Nimic nu arde dacã nu e Duh. Cuvântul, culoarea ºi diamantul vorarde când Duhul va coborî. Acela e rugul nestins – al fiecãruia la timpul lui.”

(Maria Mona Vâlceanu)

Al. MMironov, II. HHobana, II.E. AAlbescu ((moshulsf.wordpress.com)

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca��Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Gen. MMihail OORZEAÞÃ –– BBucureºti�� Cristian BBÃDILIÞÃ –– tteolog ººi sscriitor, FFranþa�� Ilie CCIURESCU –– ppublicist, BBucureºti�� Constanþa VVAIDA HALIÞÃ –– aarhitect, BBucureºti�� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Theodor CCODREANU –– sscriitor, HHuºi�� Acad. MMihai CCIMPOI –– CChiºinãu�� Acad. NNicolae DDABIJA –– CChiºinãu�� Raia RROGAC –– sscriitor, CChiºinãu�� Lucian CCOSTACHE –– sscriitor, PPiteºti��Maria MMona VVÂLCEANU –– sscriitor, PPiteºti�� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti

�� Livia FFUMURESCU –– sscriitor, BBrad��Monica DDUªAN –– sscriitor, RRibiþa-HHunedoara�� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti��Mihai SSPORIª –– ppublicist, RRâmnicu-VVâlcea��Marie-JJeanne VVASILOIU –– sscriitor, BBucureºti�� Dan LLUPESCU –– sscriitor, CCraiova�� Florian CCOPCEA –– sscriitor, TTurnu-SSeverin��Marian MMIHÃESCU –– pprofesor, CCurtea dde AArgeº�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti �� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti�� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician ººi sscriitor,

Bucureºti ��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca

Semneazã îîn aacest nnumãr


Anul VVI �� Nr. 112 ((61) ��Decembrie 220153322 32 ppag. - 55 llei

Valeriu PPantaziValeriu PPantazi (17 mmai

1940, VVrancea –– 225 iiulie 22015,Bucureºti) aa îîntruchipat îîn ffiinþasa aartisticã eextraordinara îîmbinaredintre ppoezie ººi ppicturã, ddouãmodalitãþi dde eexprimare aa ssufletuluiomenesc îîn cceea cce aare eelmai ppur, mmai vvibrant. CCopilãriapetrecutã lla FFaraoanele, uundebunicul llui aavea oo pproprietatecu vvie, ppãdure ººi tterenuride vvânãtoare, ll-aa aapropiat ddenaturã, ppe ccare aa rredat-oo aapoiîn aarmonioasele cculori aaletablourilor ssale. PPrietenia ccu NNichitaStãnescu, mmarele ppoetpostmodern, ll-aa ddus ppe ccãrãrilepoeziei, pprietenia ccu ppictorulpiteºtean GGheorghe PPantelie

l-aa bbucurat ccu lluminile ppaletei.M-aa îîmbogãþit pprietenia llor ddeopotrivã, ccãci

Valeriu iiubea mmult þþinuturile aargeºene, ccu ccoline ccare-ii aaminteau dde ddealurilecopilãriei ssale. EExpunea pperiodic lla GGaleria MMetopa ddin PPiteºti, aalãturi dde bbunulsãu pprieten. ÎÎi aascultam aadesea ddiscutând ddespre aartã, ffiindcã aamândoi eerauintransigenþi, VValeriu mmai ppãtimaº, GGicã PPantelie mmai îînþelept, ddar ddeopotrivãhipnotizaþi dde vvisul llor: „„Artistul pprin vvocaþie, mmagistru aal vvorbelor ººi aal ttonurilorrafinate, aatunci ccând ccuvântul nnu-ll mmai îîncape, sse fface cculoare. AA sse eexprimape ssine, ffrumuseþea llocului, aa ttrupului ººi aa mminþii, aa LLUMII, aadicã aartã rromâneascã,asta fface aartistul” –– eeracrezul ssãu, ppe ccare ssestrãduia ssã nni-ll iimpunãºi nnouã.

Poezia llui mmodernã,dar ppãstrând îîn eesenþa ssavalorile ttradiþionalismului(Aud sspãrgându-sse uuscatfrunzzele nnuciilor îîn rram,/lebede nnegre îînserând/acolo uunde îînseram...)a ffost eexcepþional rreceptatãîn ccenaclurile bbucureºtene,fiindcã VValeriu, aalãturi ddeNichita, CCezar IIvãnescu,ªtefan AAgopian, îîncercasã ppromoveze oo ººcoalã

de ppoezie. AAmintim vvolumele Estiimp,Editura CCartea RRomâneascã, BBucureºti,1972, Celebrãrii, EEditura CCarteaRomâneascã, BBucureºti, 11978, Aerultare dde ddragoste, Editura EEminescu,Bucureºti, 11982,Tu ssecole!, EEdituraCartea RRomâneascã, BBucureºti, 11984.

OObsedat dde ppatima ccreaþiei,înfiinþeazã cchiar uun ccenaclude ppicto-ppoezie iintitulat

simbolic „„Mihai EEminescu”. AAbsolvental FFacultãþii dde AArte PPlastice aaInstitutului PPedagogic, UUniversitateaBucureºti, aa pparticipat lla nnumeroaseexpoziþii dde ggrup ssau ppersonale: 11968 ––Picto–poezie, eexpoziþie dde ggrupBucureºti; 11970 –– EExpoziþie dde ggrupla AAteneul TTineretului, BBucureºti;1986–2004 –– eexpoziþii ppersonale

la GGaleria dde aartã MMetopa, PPiteºti;1990–1992 –– eexpune îîn OOlanda lla MMillGalerie, XXenia WWeesenhof ººi LLeon'ArtGalerie îîn WWegedoorm–Cuijik; 11993 ––Expresionism AAbstract, CCredit BBank,Bucureºti ººi PPhoenix, sstatul AArizona.

Are llucrãri îîn ccolecþii ddin AAustralia,Belgia, IIsrael, CCanada, PPolonia, OOlanda,Suedia, SSUA, RRomânia.

Ultima ssa eexpoziþie aa ffost ttot îînPiteºti, îîn iiunie 22015, lla GGaleria MMetopa:„Pantazi ’’75 –– LLocuri ººi mmelancolii”,invitat PPaul MMecet, oorganizator IIonPantilie ddin ppartea UUAP FFiliala PPiteºti.La aacest vvernisaj ppictorul aa llipsit, ffiindîn sspital, ººi mm-aa rrugat ssã ddeschid eeuexpoziþia ººi ssã-ii pprezint ttablourile. EErapentru pprima ddatã ccând nn-aa ffost pprezent,el, ccel aatât dde mmeticulos îîn oorganizareaunei eexpoziþii, eera aabsent ffiindcãse ppregãtea ppentru MMarea TTrecere.

Ne-aa llãsat îîn ddar cculorile llui, fflãcãri cce aard ppe ppânzele vvisului. În uultimul aan dde vviaþã, VValeriu PPantazi aa rrealizat uun aalbum, Pantazzii –– PPiicturã,

cuprinzând oo mmare pparte ddintre ppicturile ssale, ppe ccare ll-aa pprefaþat ccu uun ttextintitulat Arte ppoetiice, din ccare rredãmun ffragment, ppentru ccã ttrebuie ssã-llascultãm ppe VValeriu, ssã-ll llãsãm ssãrosteascã ppentru nnoi ccuvintele ssale:

(Continuare lla ppag. 331)

Numãr iilustrat ccu ttablouri dde VValeriu PPantazi.

c curtea de la argeº

Documents