curtea de la argeºcristocea – director al muzeului judeþean argeº, piteºti, dumitru augustin...

24
Horia Bãdescu: Quod licet bovi Johan Galtung: Democraþie înseamnã participare Dan D. Farcaº: Între trei morale extreme Marian Nencescu: Concepte etico-filosofice în cultura romilor Crina Decusarã Bocºan: Iulia Hasdeu un destin ne/împlinit Wim Lamfers: Om, medic, poet ºi prozator: Vasile Voiculescu Acad. Solomon Marcus: În elita ºtiinþei: Acad. Alexandru Balaban Cãtãlin Mamali: Interviu cu Anatol Vieru Angel Nepomuceno: Limbajul uman Paula Romanescu: Gérard de Nerval între fetele focului” Ion C. ªtefan: Capitalism de cumetrie Ion Pãtraºcu: În China, dupã 44 de ani Mircea Opriþã: O vatrã” ºi pentru anticipaþie Raia Rogac: De vorbã cu Anatol Mocanu S igur, existã o boalã în lume, multe nu merg bine, de la absurdul politic (nu vreau sã revin la „Manifestul SFP” – al Societãþii Fãrã Partide, amintesc doar cã politica a devenit o meserie, ceea ce, dacã ne gândim un pic, e uºor suprarealist – dacã n-ar fi imoral ºi dãunãtor) la dificultãþile economice mondiale (pornite din alte absurditãþi, cum ar fi banii virtuali, creditele în bani virtuali, jocul la bursã, consumismul), la multele conflicte, unele locale, altele de mai mare întindere, unele mocnite, altele active, la presupusele schimbãri climatice ºi câte altele – dar când au mers lucrurile bine pe planeta noastrã? Numãraþi rãzboaiele, revoluþiile, loviturile de stat (le enumerã George Baciu într-o carte-dicþionar), numãraþi crizele de tot felul, de la cele generale la cele de petrol. Sã lãsãm însã lumea mare ºi sã revenim în „þinutul carpato-pontic- danubian” (frumos cliºeu). Trece vreo zi în care sã nu citim-auzim fraze de genul „în vremurile noastre grele (variantã: în vremurile noastre anormale), ceea ce facem noi, aici, este ieºit din comun (variantã: este un exemplu de normalitate)”? Totdeauna, anormalul este dincolo, de regulã, la nivel macro, totdeauna normalul este aici. Vremurile sunt de vinã, Guvernul este de vinã, mass-media, ministerul cutare, Primãria, seceta ºi iarna grea... Î n particular, cultura românã se vaitã de vreo douã decenii din rãsputeri. Cãzutã din liniºtea centralizãrii dinainte în bulboanele „vieþii de piaþã”, cum spunea un fost prim-ministru, este dezorientatã ºi parcã prea puþin pregãtitã sã se descurce singurã. Vorbesc despre cultura „bãtrânã”, tradiþionalã – ºi, mai ales, despre slujitorii ei. Nu mai existã subvenþii, librãrii de stat, abonamente prin sindicat, nu mai vin copiii la muzeu aduºi de organizaþia de pionieri. În general, nu mai sunt bani, nimeni nu bani. Tinerii, nu neapãrat ca vârstã, ci ca mentalitate, sunt însã mai practici: avem o problemã, cum o rezolvãm? Un slogan care nu duce prin el însuºi la soluþii, dar mãcar la o filosofie nouã: nu mai merge cum mergea, hai sã vedem cum ar merge acum. Un fel de abordare matematicã: sã optimizãm în condiþii/restricþii date (care rimeazã ºi cu americãnescul „let’s do our best” – una dintre expresiile pe care ar trebui sã le învãþãm ºi noi, chiar dacã nu are o traducere la fel de compactã în limba românã: „sã facem pe cât de bine ne stã în putinþã”; „sã facem totul” aici bãtea, dar a fost compromis). Iar asta duce la realism ºi, eventual, la rezultate. De aici, ºi un paradox: se întâmplã atâtea lucruri bune în cultura noastrã, de la abundenþa de cãrþi ºi reviste (nu discut calitatea medie, deºi ºi asta conteazã, mã gândesc la nivelul de sus) la frecvenþa manifestãrilor culturale (aceeaºi parantezã este potrivitã ºi aici), de la prezenþele culturii române peste hotare la importul de culturã internaþionalã. În paralel, ne vãitãm... P un acest lucru mai ales în seama psihologiei. Autovictimizarea face bine, identificã sursa rãului în exterior, mutã cauzele în altã parte, atrage (între anumite limite) compasiune, face mai semnificative acþiunile celui care se vaitã, persoanã sau instituþie. Nu vreau sã pun acest lucru în seama „sufletului neamului nostru” („Noi, românii, nu avem acest suflet nou. De aceea ºi toate decepþiunile noastre. Noi voim sã ne apropiem bunurile culturale, pe care le vedem la popoarele din Apus, cu aceleaºi însuºiri sufleteºti cu care reuºeam odatã aºa de bine sã ne strecurãm prin împrejurãrile vitrege din trecut.” – Constantin Rãdulescu- Motru) ºi nici sã-l adaug la argumentele în favoarea tezei cum cã „România (deci, românul) e altfel” – chiar dacã istoria, nostalgia (totdeauna, „înainte a fost mai bine”, mai ales dacã „înaintele” bate cãtre tinereþea noastrã), schimbãrile... – sã detalieze Lucian Boia, cã se pricepe. Evident, nici vorbã sã pledez pentru atitudinea contrarã – nici nu ºtiu cum s-o numesc, satisfacþie nediferenþiatã, împãcare cu soarta, non-combat în raport cu oficialitãþile (care, în medie – cinste excepþiilor! – îºi aduc aminte de culturã mai ales în campaniile electorale), cu vacarmul mediatic, concurenþa deloc loialã pe o piaþã nu foarte generoasã. Doar cã parcã m-am sãturat de lamentãri, fie ele ºi justificate. Dacã nu mai merge cu „strecurarea printre împrejurãri”, let’s do our best!... Curtea de la Argeº Anul IV Nr. 11 (36) Noiembrie 2013 c y m k Revistã de culturã Din sumar: www.curteadelaarges.ro Mãnãstirea Cetãþuia, Biserica din piatrã Revista apare cu sprijinul Primãriei Municipiului Curtea de Argeº ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº” Nu ne vãitãm cam mult? Gheorghe PÃUN

Upload: others

Post on 11-Feb-2020

3 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Horia Bãdescu: Quod licet boviJohan Galtung: Democraþie înseamnã participareDan D. Farcaº: Între trei morale extreme Marian Nencescu: Concepte etico-filosofice

în cultura romilorCrina Decusarã Bocºan: Iulia Hasdeu – un destin

ne/împlinit Wim Lamfers: Om, medic, poet ºi prozator:

Vasile VoiculescuAcad. Solomon Marcus: În elita ºtiinþei:

Acad. Alexandru BalabanCãtãlin Mamali: Interviu cu Anatol Vieru Angel Nepomuceno: Limbajul umanPaula Romanescu: Gérard de Nerval

între „fetele focului”Ion C. ªtefan: Capitalism de cumetrieIon Pãtraºcu: În China, dupã 44 de aniMircea Opriþã: O „vatrã”

ºi pentru anticipaþieRaia Rogac: De vorbã cu Anatol Mocanu

Sigur, existã oo bboalã îîn llume,multe nnu mmerg bbine, dde llaabsurdul ppolitic ((nu vvreau ssã

revin lla „„Manifestul SSFP” –– aal SSocietãþiiFãrã PPartide, aamintesc ddoar ccã ppoliticaa ddevenit oo mmeserie, cceea cce, ddacãne ggândim uun ppic, ee uuºor ssuprarealist– ddacã nn-aar ffi iimoral ººi ddãunãtor) lladificultãþile eeconomice mmondiale ((pornitedin aalte aabsurditãþi, ccum aar ffi bbaniivirtuali, ccreditele îîn bbani vvirtuali, jjoculla bbursã, cconsumismul), lla mmulteleconflicte, uunele llocale, aaltele dde mmaimare îîntindere, uunele mmocnite, aalteleactive, lla ppresupusele sschimbãriclimatice ººi ccâte aaltele –– ddar ccândau mmers llucrurile bbine ppe pplanetanoastrã? NNumãraþi rrãzboaiele, rrevoluþiile,loviturile dde sstat ((le eenumerã GGeorgeBaciu îîntr-oo ccarte-ddicþionar), nnumãraþicrizele dde ttot ffelul, dde lla ccele ggeneralela ccele dde ppetrol.

Sã llãsãm îînsã llumea mmare ººisã rrevenim îîn „„þinutul ccarpato-ppontic-danubian” ((frumos ccliºeu). TTrecevreo zzi îîn ccare ssã nnu ccitim-aauzimfraze dde ggenul „„în vvremurile nnoastregrele ((variantã: îîn vvremurile nnoastreanormale), cceea cce ffacem nnoi, aaici,este iieºit ddin ccomun ((variantã: eeste uunexemplu dde nnormalitate)”? TTotdeauna,anormalul eeste dincolo, dde rregulã, llanivel mmacro, ttotdeauna nnormalul eesteaici. Vremurile ssunt dde vvinã, GGuvernuleste dde vvinã, mmass-mmedia, mministerulcutare, PPrimãria, sseceta ººi iiarna ggrea...

În pparticular, ccultura rromânã ssevaitã dde vvreo ddouã ddecenii ddinrãsputeri. CCãzutã ddin lliniºtea

centralizãrii ddinainte îîn bbulboanele„vieþii dde ppiaþã”, ccum sspunea uun ffostprim-mministru, eeste ddezorientatã ººi pparcãprea ppuþin ppregãtitã ssã sse ddescurcesingurã. VVorbesc ddespre ccultura„bãtrânã”, ttradiþionalã –– ººi, mmai aales,despre sslujitorii eei. NNu mmai eexistãsubvenþii, llibrãrii dde sstat, aabonamenteprin ssindicat, nnu mmai vvin ccopiii lla mmuzeuaduºi dde oorganizaþia dde ppionieri. ÎÎngeneral, nnu mmai ssunt bbani, nnimeni nnudã bani. TTinerii, nnu nneapãrat cca vvârstã,

ci cca mmentalitate, ssuntînsã mmai ppractici: aavemo pproblemã, ccum oorezolvãm? UUn sslogancare nnu dduce pprin eelînsuºi lla ssoluþii, ddarmãcar lla oo ffilosofienouã: nnu mmai mmergecum mmergea, hhai ssãvedem ccum aar mmergeacum. UUn ffel ddeabordare mmatematicã:sã ooptimizãm îîncondiþii/restricþii ddate(care rrimeazã ººi ccuamericãnescul „„let’sdo oour bbest” –– uuna

dintre eexpresiile ppe ccare aar ttrebui ssãle îînvãþãm ººi nnoi, cchiar ddacã nnu aare ootraducere lla ffel dde ccompactã îîn llimbaromânã: „„sã ffacem ppe ccât dde bbine nnestã îîn pputinþã”; „„sã ffacem ttotul” aaicibãtea, ddar aa ffost ccompromis). IIar aastaduce lla rrealism ººi, eeventual, lla rrezultate.De aaici, ººi uun pparadox: sse îîntâmplãatâtea llucruri bbune îîn ccultura nnoastrã,de lla aabundenþa dde ccãrþi ººi rreviste(nu ddiscut ccalitatea mmedie, ddeºi ººi aastaconteazã, mmã ggândesc lla nnivelul ddesus) lla ffrecvenþa mmanifestãrilor cculturale(aceeaºi pparantezã eeste ppotrivitãºi aaici), dde lla pprezenþele cculturii rromânepeste hhotare lla iimportul dde cculturãinternaþionalã. ÎÎn pparalel, nne vvãitãm...

Pun aacest llucru mmai aalesîn sseama ppsihologiei.Autovictimizarea fface bbine,

identificã ssursa rrãului îîn eexterior, mmutãcauzele îîn aaltã pparte, aatrage ((întreanumite llimite) ccompasiune, fface mmaisemnificative aacþiunile ccelui ccare ssevaitã, ppersoanã ssau iinstituþie. NNu vvreausã ppun aacest llucru îîn sseama „„sufletuluineamului nnostru” ((„Noi, rromânii, nnu aavemacest ssuflet nnou. DDe aaceea ººi ttoatedecepþiunile nnoastre. NNoi vvoim ssã nneapropiem bbunurile cculturale, ppe ccarele vvedem lla ppopoarele ddin AApus, ccuaceleaºi îînsuºiri ssufleteºti ccu ccarereuºeam oodatã aaºa dde bbine ssã nnestrecurãm pprin îîmprejurãrile vvitregedin ttrecut.” –– CConstantin RRãdulescu-Motru) ººi nnici ssã-ll aadaug lla aargumenteleîn ffavoarea ttezei ccum ccã „„România(deci, rromânul) ee aaltfel” –– cchiar ddacãistoria, nnostalgia ((totdeauna, „„înaintea ffost mmai bbine”, mmai aales ddacã„înaintele” bbate ccãtre ttinereþea nnoastrã),schimbãrile... –– ssã ddetalieze LLucianBoia, ccã sse ppricepe.

Evident, nnici vvorbã ssã ppledez ppentruatitudinea ccontrarã –– nnici nnu ººtiu ccums-oo nnumesc, ssatisfacþie nnediferenþiatã,împãcare ccu ssoarta, nnon-ccombat îînraport ccu ooficialitãþile ((care, îîn mmedie– ccinste eexcepþiilor! –– îîºi aaduc aamintede cculturã mmai aales îîn ccampaniileelectorale), ccu vvacarmul mmediatic,concurenþa ddeloc lloialã ppe oo ppiaþã nnufoarte ggeneroasã. DDoar ccã pparcã mm-aamsãturat dde llamentãri, ffie eele ººi jjustificate.Dacã nnu mmai mmerge ccu „„strecurareaprintre îîmprejurãri”, let’s ddo oour bbest!...

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIVV ��� NNrr.. 1111 ((3366)) ���NNooiieemmbbrriiee 22001133

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Mãnãstirea CCetãþuia, BBiserica ddin ppiatrã

RReevviissttaa aappaarree ccuu sspprriijjiinnuullPPrriimmããrriieeii MMuunniicciippiiuulluuii CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

ººii aall AAssoocciiaaþþiieeii CCuullttuurraallee „„CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº””

Nu nne vvãitãm ccam mmult?GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Page 2: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul deFi losof ie al Academiei Române, Fi lofteia PPally – director alMuzeului Vit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº,Octavian SSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „DinicuGolescu”, Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i iTiparg, Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Crist ian Bobi ºi Radu Gîr joabã

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 3355A, tel./fax: 00248-7722368)) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342)) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail: [email protected]

Website: wwww.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulSC Argeº EExpres PPress SS.R.L.,deschis lla RRaiffeisen BBank CCurteade AArgeº, IIBAN: RRO83 RRZBR 000000600 00373 55533, ssau îîn ccontuldeschis lla TTrezoreria CCurteade AArgeº, IIBAN: RRO46 TTREZ 00485169X XXX00 00379.

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 220132

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

În uurma îîncãrcãrii pprogramelor ccu ffel ººi ffel ddestudii eelementare ººi nneelementare ddin ddomeniulcelor mmai ddeosebite ººtiinþe, sstatele aapusene

au aajuns aa ssimþi ccã lliceul nnu mmai ee uun iinstitut ddeeducaþie, cceea cce-aa ffost îîn ssecolii ttrecuþi, cci uun iinstitutal îînvãþãrii ppe dde rrost aa mmii dde llucruri ccare nn-aau nniciunefect aasupra ddezvoltãrii nnormale aa iinteligenþei ssauasupra fformãrii ccaracterului.

Faþã ccu oo aasemenea sstare dde llucruri ss-aau nnãscutdouã ccurenturi oopuse îîn llumea ppedagogicã. CCurentulmaterialist rrenunþã lla eeducaþie; eel aar vvrea îînlãturareaobiectelor ccare aau dde sscop ddezvoltarea iinteligenþeipentru eea îînsãºi ººi ppunerea aaparatului iintelectualîntr-oo sstare îîn ccare ssã sse ppoatã aadapta ccu uuºurinþãoricãrei pprobleme. CCurentul mmaterialist vvoieºte aada eelevilor nnumai ccunoºtinþe dde-oo uutilitate mmaterialã;curentul oopus aaflã, ddin ccontra, ccã îîn ººcoala pprimarãºi îîn lliceu nnumai oobiectele aacelea ssunt ffolositoarecare aau oo iinfluenþã ssigurã aasupra ccreºterii.

Efectele aacestei sstãri dde llucruri aamestecateau îînceput aa sse rresimþi ppretutindenea. AAr ffi ddeprisos aa ddiscuta tteza ccã oomul ee îîn eesenþa lluio ffiinþã eeminamente iidealã. CCeea cce fface uun oomde bbunãvoie, ssub iimpulsul nnaturii ssale mmorale, nnuseamãnã nnicicând ccu cceea cce fface ssilit, nnumai ppentruplatã ssau nnumai ppentru ccâºtig. SSe vvede ddar ccâtãimportanþã aare eeducaþia ccare ttocmai îîl ddeprinde aaface dde bbunãvoie, ffãrã ssperanþã dde pplatã ssau tteamãde ppedeapsã, cceea cce ee bbun, ddrept, aadevãrat.Învãþãtura nnumai cca aatare nnu aare aa fface ccucreºterea. ÎÎnvãþând ppe dde rrost nnumirile ttuturororaºelor dde ppe ppãmânt ººi ttoate fformulele cchimice,toate nnumele sspeciilor dde pplante ººi dde aanimale,aceastã mmasã dde ccunoºtinþe, ooricât dde nnouã aarfi ppentru oo iinteligenþã, nn-oo ffac nnici mmai iiubitoarede aadevãr, nnici mmai îîndemânatecã dde-aa jjudecaºi dde-aa ddistinge ddrept dde sstrâmb. ÎÎnvãþãtura cconsistãîn mmulþimea ccelor ººtiute, ccultura îîn mmultilateritateacunoºtinþelor, ccreºterea nnu cconsistã nnici îîntr-uuna,nici îîntr-aalta. EEa cconsistã îîn iinfluenþa ccontinuã ppecare-oo aau llucrurile îînvãþate aasupra ccaracteruluiºi îîn ddisciplinarea iinteligenþei. CCând aaceste ddouãlipsesc, ooricât dde mmulte ººi-aar ffi aapropriat ccapul îînmod mmecanic, oomul ssimte îîn ssine uun ggol mmoral, ccaredin ttoate ee ccel mmai iinsuportabil ººi ccare cconducemintea nnedisciplinatã lla ccele mmai ttriste aabateri.

E ddrept ccã aacel ggol sse uumple, ppentru ccã oomul,cât ttrãieºte, vvede, aaude ººi ssimte ººi-ººi fface ooeducaþie aa ssa pproprie –– ddar ccu cce sse uumple, ccare-iiacea eeducaþie, aasta-ii ccestiunea. AAstfel, vvedem ccãîntr-oo þþarã cca ccea rruseascã, aatât dde mmare, aatât ddebogatã îîn rresurse mmateriale, uunde llipsesc ccauzelereale dde sstrâmtorare, dde ssãrãcie ººi ccorupþie,dar uunde ccreºterea ee nneglijatã îîn ffavorul mmulþimiicunoºtinþelor, eefectele aacestei iinstrucþiuni ssuntfoarte ttriste. CCapetele nnu ccitesc nnici ppe AAristotel,nici ppe CCicero, ddar ggolul cce rrãmâne pprinnedisciplinarea mminþii ººi ccaracterului sse uumplecu iidei nnihiliste dde rrãsturnare aa ttot cce eexistã,de iintervertire aa oordinii ssociale ccu ssusu-nn jjos.

Mai ee nnevoie ssã vvorbim dde ssocietatea nnoastrã,de ccumularzii, dde vvânãtorii dde ffuncþii, dde aalergãtoriidupã rreversibilitate, dde ggazetarii ººi aadvocaþii, ddepoliticii ccei eeminenþi ººi dde aaltã ttagmã ppatrioticeascã?

Dacã nne vvom uuita bbine, vvom vvedea ccã pprototipurileluminoase aale ccumulardismului ssunt ttocmai ooamenicare nnu ººi-aau bbãtut mmult ccapul ccu llatineasca ººigreceasca, cci ccare aau sstudii rreale, dde oo uutilitatedirectã ººi ccare, ddupã tteoria Românului, n-aar aaveanevoie dde ffuncþii. EEi bbine, mmedici cca ddd. DDavila,Sergiu, GGrecescu, RRacoviceanu eetc. eetc., ccare,dupã tteoria mmaterialistã, nn-aar aavea nnevoie dde pposturipentru aa ttrãi, ccumuleazã ccu ttoate aacestea ccâtezece, ddin ccele mmai iincompatibile.

Ceea cce lle llipseºte ttuturor nnu aar ffi ppe aatâtºtiinþa, ccare sse ppoate ccâºtiga ooricând pprin mmuncã, ccicreºterea, iiubirea dde aa oo ccâºtiga, iiubirea dde aadevãr,pe ccare ccineva nnu lle mmai ppoate ddeprinde lla oo vvârstãmai îînaintatã. CCopacul, cca ssã nnu ccreascã sstrâmb,trebuie îîndreptat dde ppe ccând ee mmlãdios ººi ttânãr;mai ttârzu, ccând ttoate ddeviaþiunile dde lla ccalea ddreaptãs-aau vvârtoºat îîn eel, ggeaba-ll mmai ssuceºti. SSe ppoateîngroºa, sse ppoate îîntinde, nnumai ddrept nnu vva mmai ffi.

Aºa ee ººi ccu mmintea ººi ccu ccaracterul. DDacã eele nnuse ddisciplineazã îîn ccopil îîncã, ddacã nnu ii sse iimprimãadânc îîn ttoate aapucãturile ssale iiubirea dde aadevãrºi dde mmuncã, ssã ttot îînveþe eel cchimie ººi mmedicinãºi ttot cce-oo ppofti, ttot ccumulard ººi vvânãtor dde ccâºtigîn ssocoteala aaltora vva rrãmâne.

Vom rreveni aasupra ccestiunii eeducaþiei îîn ººcoalelenoastre, ppecum ººi aasupra rrolului cce ll-aar pputea aavea,deºi nnu-ll aare, sstudiul cclasicitãþii ppentru ccreºtere.Deocamdatã oobservãm nnumai ccã ccearta ccare-nnApus ss-aa îîncins îîntre ppartizanii eeducaþiei ººi aaceia aaiutilitarismului lla nnoi nnu eexistã, ppentru ccã nnu eexistã nnicieducaþie, nnici uutilitarism îîn îînvãþãmânt, cci oo ggrãmãdirenesistematicã dde ttot ssoiul dde oobiecte, oo îîncãrcarea pprogramelor ccu ttot ssoiul dde mmaterii, ddin ccare nniciuna nnu sse îînvaþã ccum sse ccade. CCitãm oo ssingurãmaterie, ppentru cca ssã sse vvazã sstârpiciunea uunui

asemeneaînvãþãmânt. DDinclasa II pprimarãpânã lla cceasupremã llicealãse îînvaþãgramatica îîntr-uunchip oori îîntr-aaltul;româneascã,latineascã,greceascã.Ei bbine, eexistãbacalaureaþi,mai mmult, eexistãprofesori ddefacultate ccarenu ººtiu aa sscrie îîn nnicio llimbã ddin llume oo ffrazã ccorectã.Dar ooare ccând aaparatul ggândirii, iidentic ccu aacelaal llimbii, ee aatât dde nneglijat, cce ss-oo ffi aalegând ddinaºa-nnumitã ººtiinþã aa aacestor ooameni, ddin mmulþimeade ccoji iindigeste aa uunor ccunoºtinþe sstrãine ppe ccarepretind aa lle aavea îîn ccap?

(Timpul, 22 aaugust 11880)

Ecunoscut ccã oorice ddoctrinã ccare ccuprindemulte aadevãruri sspuse ffãrã îîncunjurºi îîn ttermenii ccei mmai pproprii nnu nnumai

surprinde, ddar rrespinge cchiar ppe ooamenii oobicinuiþia-ººi eexplica ttoate ddupã aalte fformule ººi ccu aalte ccuvinte.Schopenhauer ee ddintre aautorii aaceia ccare nnu vvor aaveaa sse tteme dde ssoarta ccelor cce sscriu dde aazi ppe mmâine.E ddrept ccã mmultã llume vva ffi jjignitã lla ccitirea ccãrþilorlui, îîndeosebi ttoþi aaceia ccare ffac ddin sscris ººi îînvãþãturão mmeserie; ddar llumea vva aajunge aa sse îîmpãca ccumulte ddin aadevãrurile ppesimiste aale ffilosofului.Îndealtmintrelea ggãsim ccã sse ccomite uun mmic aabuzluându-sse nnumai ppasaje ad llibitum din tteoria lluiasupra dduelului, tteorie ccare sse bbazeazã ppe llipsadeplinã aa aacestui oobicei ggermanic îîn aantichitatealuminatã. SSe ppovesteºte bbunãoarã ccã MMarius aar ffifost pprovocat lla dduel dde uun dduce tteuton: „„Dacã vvreisã mmori nnumaidecât, sspânzurã-tte!” ii-aar ffi rrãspunsMarius. AAsemenea ii sse aatribuie llui CCezar oo ppurtareanalogã ccând AAntoniu ii-aar ffi ccerut llupta ppersonalã.„E vvreo ccomparaþie îîntre nnoi?”, rrãspunse CCezar.„Eu, mmurind, ppierd llumea, aal ccãrei sstãpân aamdevenit; ttu, mmurind, nnu ppierzi nnimic. NNu pprimesc.”Citându-sse nnumai ppasaje ddintr-oo aargumentarestrânsã sse aaruncã oo lluminã ppieziºã aasupra uunuiautor ººi ii sse ffalsificã iideile. MMulte ddin oopiniile aautoruluipot ffi ccontroversate; ccestiunea ee cca ssã ii sse rrãstoarneargumentarea, cceea cce ee mmult mmai ggreu ddecâta fface hhaz dde llucruri ccare, rrupte ddin ccontext,se ppar cciudate lla pprima vvedere.

(Timpul, 26 aaugust 11880)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Eratã: La rândurile 4-5 ale articolului „Al 45-lea”,din numãrul pe luna septembrie al revistei, înloc de „aula Universitãþii Carol al II-lea” se va citi„aula Bibliotecii Universitare Centrale Carol I”.

Page 3: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

GGeerrmmaanniiaa.. Berlin, iulie 1975. Un cort imensºi o mulþime de oameni. – Curtea începe deliberãrile!a anunþat „judecãtorul” Tribunalului „BertrandRussell”. Sesiunea era dedicatã Berufsverbot,faptului cã guvernul interzicea comuniºtilor accesulla anumite profesiii, ceea ce era o clarã încãlcare adrepturilor omului. Ideea din spatele acestei hotãrâriera, presupun, de a preveni orice posibilitate depreluare a puterii, de orice naturã. O anumitã alergiegermanã în faþa oricãror grupuri mici, energice ºi bineorganizate, este de înþeles. În cazul de faþã, punctulprincipal era culpabilizarea grupurilor care aveau alteidei despre cum trebuie condusã lumea, în particular,cum trebuie exercitatã o profesie importantã, aceeade profesor. Profesorii trebuiau forþaþi sã cedeze,sã îngenuncheze în faþa nivelurilor superioare,în faþa puterii statului.

Din punctul meu de vedere, problema era clarã:nu se poate nega accesul unui grup la o profesiedin cauzã cã are altã ideologie pânã nu poþi arãta,ºi asta în fiecare caz concret, cã o persoanã saualta nu-ºi face meseria. Cu alte cuvinte, orice regulãcare-l opreºte pe cineva de la exercitarea profesiei– chiar dacã numai temporar – trebuie sã vinã numaidupã ce legea a fost încãlcatã, nu înainte, ºi astaprobându-se în acord cu regulile unui stat de drept.Un principiu important al drepturilor omului estetocmai faptul cã suspiciunea, cu precãderesuspiciunea bazatã pe ideologie ºi apartenenþã,este insuficientã ca bazã pentru discriminare.

Existã ºi alte metode, dar metoda democraticãeste, desigur, provocarea la un dialog. Prezintãargumentele deschis, la fel ca faptele din spatelelor, ºi hai sã le judecãm!

Un pproces sstraniu. Acuzatul era statulgerman, învinuit de încãlcarea drepturiloromului prin acest tip de politicã. Dar

apãrarea nu era prezentã. Iar actorii sãi principaliîn peisajul politic, partidele guvernamentaleCDU/CSU, fuseserã înfuriate la culme de acesttribunal, pe care-l priveau ca pe o interferenþãîn treburile interne. Toatã chestiunea era o parodiede proces, ziceau ei.

Acest argument a fãcut impresie. Mã aflamîn cort, gândindu-mã. Statul are puterea de a aducela tribunal pe orice îi încalcã legile. Dar cât de deseste Statul adus la tribunal, alãturi de fratele sãu,Capitalul. Aparatul este construit în aºa fel încâtaºa ceva nu se întâmplã aproape niciodatã.Din acest motiv, va fi mereu nevoie de Tribunale„Satre” ºi Tribunale „Russell”, poate chiar maimulte de acest fel.

O tânãrã învãþãtoare a intrat ca martorã. Metaforicvorbind, era îmbrãcatã pentru acea ocazie ca un mielal pãcii, dar mânecile îi erau un pic cam scurte, iarghearele comuniste un pic cam vizibile. Ne-a spus

cum preda ea, oarecum unilateral, dar miraculosde obiectivã în raport cu „teologia” oficialã a„nu-vorbi-despre-SUA, ci-doar-despre-UniuneaSovieticã”/„lumea-liberã-versus-dictatura-sovieticã”,care face din SUA, Uniunea Europeanã, Israelºi Germania tabuuri culturale profunde pentrudezbaterile germane. Cunoºtinþele ei mergeaumult dincolo de acest tip de discurs superficial,acceptat oficial.

I-am pus câteva întrebãri ºi mi-a lãsat impresiacã o bunã ºcoalã dintr-o democraþie realã ar puteabeneficia din plin de energia ºi talentul ei pedagogic.Putea fi folositã pentru a-i proteja pe elevi deimpresia cã existã un singur rãspuns, unul clar,

la problemele complexe ale lumii. Cã avea o liniede gândire personalã ºi competentã era dincolode orice îndoialã. La fel ca ºi majoritatea celor din jur.O bunã bazã pentru un dialog folositor. În principiu.

Dar, ddeodatã, ss-aa îîntâmplat cceva. Nimeninu voise sã ne dea vreo clãdire, de aceeane aflam într-un cort. În afara cortului, CDU

a construit un fel de tribunã, pentru o demonstraþieîmpotriva noastrã. Perfect în regulã, era dreptul lordemocratic. Am anunþat cã aº dori foarte mult sãam un dialog cu acei protectori ai democraþiei, pentrua le putea înþelege argumentele. Am pãrãsit cortul,urmat un tânãr reporter radio, care deja miroseaceva sânge creºtin democrat...

Am mers la lider, l-am felicitat de la tribunãºi i-am spus cã tare aº dori sã avem un dialog.Rãspunsul a fost un nu hotãrât, nu era genul de omcare sã doreascã sã vorbeascã cu comuniºtii. I-amspus cã nu sunt comunist ºi cã existã un pricipiu careera mai important decât asta. Anume, cã democraþiaeste bazatã pe dialog, pe înþelegere, pe respect.

ªi l-am întrebat dacã nu ede acord cu faptul cã dialoguleste crucial într-o democraþie.

S-a agitat ca un vierme,dar nu a rãspuns. Lungatãcere a fost mai elocventãdecât cuvintele sale, iar acea tãcere a fostînregistratã ºi transmisã fãrã a fi scurtatã cãtreascultãtori, liberi sã interpreteze tãcerea cum doresc.

Am continuat la tribunalul nostru. Aºa cum esteuºor de ghicit, juriul a declarat statul german vinovat.Berufsverbot-ul nu a fost abolit, dar a fost relaxat ºitreptat a fost uitat. Tribunalul a servit ca o avertizaretimpurie.

În 11983, vverzii, sub conducerea inteligentãºi carismaticã a Petrei Kelly, au organizat unnou tribunal, în Nürnberg, împotriva armelor

nucleare ºi împotriva politicii de „securitate” bazate pearme atomice, indiferent de variantã – a primei loviturisau a celei de a doua. Acuzaþi erau puterile nucleareºi aliaþii lor care-ºi bazau securitatea pe o astfelde strategie. Sigur cã ei nu doreau sã fie prezenþi,sã asculte cuvintele dure care se spuneau ºi nicisã prezinte ceea ce ar putea fi în favoarea lor.

În sala cea mare se aflau numeroase persoanefaimoase, mobilizate de enorma miºcare germanãpentru pace.

Sarcina mea nu era de membru în vreun juriu,ci de consultant privind efectele armelor nucleare.Pentru mine, chestiunea nu privea aceste arme,care, în sine, nu erau mai crude decât alte tipuri dearme folosite în cantitãþi mari. Pentru mine, armelenucleare reprezentau, înainte de toate, o declaraþieteologicã: nouã, puterilor nucleare, ne este datdreptul sã ucidem pe oricine, nu numai în rãzboiultuturor împotriva tuturor, ci dreptul de a ucide peoricine, oriunde. O mare putere, cu atât mai mult osuperputere, are dreptul de a inversa actul creaþiei,pânã la nivelul la care numai gândacii sunt lãsaþiîn viaþã. Omniscient, omniprezent ºi, peste toate,omnipotent, Dumnezeu însuºi, acela era modelul.Din aceste motive, nu era vorba despre interzicereaarmelor nucleare, despre acorduri, despre dezarmaresimultanã, ci problema era cum sã se gãseascã unremediu acestui gen de teroare a narcisismului, amegalomaniei, cu evidente aspecte de paranoia.

Organizarea întâlnirii a fost perfectã. A fost otrecere în revistã a ce era mai frumos în culturagermanã atât de creativã. Petra a fãcut o treabãgrozavã, ca o razã de luminã în întunericulraþionamentelor abstracte care justificã uciderileîn masã, acel model pe care sistemul l-a produsºi care, în comparaþie, face palid Auschwitz-ul,ca o lucrare de amatori. O clarã transgresarea imperialismului occidental în general, cu multeþãri fãrã arme nucleare ca parteneri juniori.

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 3

Homo ssapiens

Democraþie îînseamnã pparticipare. Prin llume ((II)

JJoohhaann GGAALLTTUUNNGG

De ccâteva mmiibune dde aani,omenirea aa îînvãþat,

convingându-sse ppe ppropriapiele, ppiele aaltminteri ddestul ddepeticitã ddupã aatâtea eexperienþe,cã nnu-ii eeste îîngãduit bboului

ceea cce eeste îîngãduit llui ZZeus. BBoului, aadicã aaceleifiinþe ppentru ccare ttãcerea ººi ttruda rreprezintã vvirtuþicapitale. DDin ccauza aacestor vvirtuþi –– oor ffi eele ccuadevãrat vvirtuþi? –– aam ppentru bbou oo mmãrturisitãînþelegere ººi ssimpatie. CCândva, ii-aam ddedicat uunpoem, ccare bbãnuiesc ccã-ii vva ffi ffãcut pplãcere, dde-llva ffi ccitit. NNu ee aaici nnici iironie, nnici ssarcasm. EEu nnufac ddecât ssã ccitez cclasicii: „„Un bbou cca ttoþi bboii, ppuþinla ssimþire/ ÎÎn zzilele nnoastre dde ssoartã-aajutat/ ÎÎnvãþã llaºcoalã ccartea dde ccitire/ ªªi aajunse bboul uun bbou îînvãþat”(I.L. CCaragiale, Boul ººi vviþelul). EEi, dda!, cchiar nnenea

Iancu aa sscris aacestea! VVreau, ddeci, ssã pprecizezcã nnu aam nnimic îîmpotriva bboului, ccu aatât mmaipuþin îîmpotriva bboului îînvãþat. NNu aam nnimicîmpotrivã aatâta ttimp ccât bboul rrãmâne bbouºi nnu vvrea ssã ddevinã ZZeus.

De ccâteva mmii bbune dde aani, ddin ppreafericiteletimpuri ffaraonice ppânã lla bbinecuvântatele zzile aaledemocraþiei ddanubiene, nne-aam cconvins ccã llumeaare mmai mmulte, cca ssã nnu zzic iinfinite pplanuri dderealitate, ccare, cchiar ttraversate dde aacelaºi uunuºi nnemãrginit oorizont aal uumanitãþii, nnu sse cconfundã,necum ssã sse aamestece îîntre eele.

Ce îînseamnã îînsã ccâteva mmii bbunede aani îîn pplanul eeternitãþii? OO cclipã mmenitãa ddispãrea îîn nnoianul uuitãrii, aasemeni aatâtor

altora. FFãrã aa llãsa nnimica îîn uurmã. CCu aatât mmai ppuþinsãnãtoasa ddeprindere aa llocului ccuvenit ffiecãruia.

Cãci, iiatã, aacum llucrurile ss-aau sschimbat. AAcum,boul nnãvãleºte nnonºalant îîn PParnas. NNãvãleºte ccuduhoarea, ccu bbaliga, ccu ccopitele, ccu mmugetele ssale.Acum, bboul face llegea, cca ssã ffolosesc oo eexpresiedragã llui, îîn llocul ººi îîn locaþia lui JJupiter! AAcumasupra nnoastrã sstã ssã sse aabatã nnu ffulgerelejupiteriene, cci mmânia llui Bovus ttonans.

M-aaº pputea îîmpãca ppânã ººi ccu aaceastã iidee.Lumea „„evolueazã”, iiar IIstoria aasta nnenorocitãmi-aa rredus aaproape lla zzero mmarja uuimirilor. ÎÎnsãnu ppot aaccepta ssã-ll vvãd ppe JJupiter, îîmbrãcat îînodãjdiile dduhorii ººi bbaligii, mmugind „„transcendental”ºi lluând ppe ccopite ffaþa sschimonositã aa PParadisului.Cã bboul vvrea ssã ddevinã JJupiter, ppot îînþelege. DDarcã JJupiter sse ttrudeºte într-oo vveselie sã ddevinã bbou,asta ddepãºeºte pputerea mmea dde jjudecatã. NNu ppot!Nu ppot aaccepta îînmârlãnirea CCâmpiilor EElisee!Fiindcã Non llicet JJovi qquod llicet bbovi!!!

Quood llicet bbooviHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Page 4: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Homo ssapiens

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 220134

Am ppus bbazele pentru ceea ce urma sãvinã mai târziu, când nu numai cã socialdemocraþii au spus nu politicii nucleare,

în 1985, dar chiar fãcând ca CDU sã priveascãîn jur pentru o altã abordare a securitãþii. Desigur,acoperirea media a fost practic absentã. Nimeni nuse aºtepta ca mass-media sã înþeleagã cã plãpânda,tânãra democraþie germanã trecea tocmai atuncitestul disponibilitãþii de a asculta vocea unei opoziþii.Se temeau cã noi vom spune ceva important, setemeau de noi, pentru cã aveam alternative clare.Din câte ºtiu, asta se numeºte „libertatea presei”.Libertatea de a tãcea, desigur...

Noi nu propovãduiam democraþia. Noi eramdemocraþia.

Miºcãrile existã pentru a ne împinge mai aproapede nevoile de bazã. Ele sunt parte a societãþii civile,dar ºi pãrþi ale noastre, ale tuturor. Spuneþi-mi câtemiºcãri în raport cu statul ºi capitalul existã ºi amsã vã spun cât potenþial existã pentruapropierea de nevoile de bazã. Ori decâte ori statul guverneazã singur, ca înfosta Uniune Sovieticã, situaþia devinestaticã, literal vorbind. Când capitalulguverneazã singur, ca în SUA din ultimavreme, el devine capitalist lacom, lipsitde consideraþie, împingând majoritateadeparte de satisfacerea nevoilor debazã. Dinamica este limitatã la creºtere;existã puþinã distribuþie sau deloc.Iar când miºcãrile guverneazã singure,ele se pot anula una pe cealaltã.Prin urmare, aceste trei componente,miºcãrile, statul ºi capitalul, aflateîn echilibru, într-o balanþã dinamicã,nu formeazã un model rãu al uneisocietãþi funcþionale.

Miºcãrile sunt sarea societãþii, dar prea multãsare nu duce la o dietã bunã. Iar balanþa întremiºcãri, stat ºi capital trebuie mediatã de o bunãmass-media (ceea ce nu e uºor de gãsit), fãcândcei trei stâlpi ai societãþii transparenþi unul altuia.

Miºcarea pentru pace este un bun exemplu.Au existat trei modele pe vremea Rãzboiului Rece.Am în vedere relaþia dintre miºcarea pentru paceºi studiile asupra pãcii.

Primul model ºi-a gãsit un purtãtor de cuvântîn Yoshikazu Sakamoto, profesor la Universitateadin Tokyo, o persoanã de vârf în studiile pãciidin Japonia, briliant, în special în ceea ce priveºtetrecerea de la un sistem mondial teritorial la unsistem bazat mai mult pe organizaþii ale societãþiicivile. Punctul lui de vedere era cã persoaneledin organizaþii stabilesc cursul politicii, iar sarcinacercetãtorilor este sã furnizeze premisele, datele,teoria.

A doua poziþie ºi-a gãsit purtãtorul de cuvântîn Dieter Senghaas, profesor la Universitatea dinBremen, un actor major în cercetarea germanãasupra pãcii, strãlucitor, printre altele, în dinamicasubiacentã cursei înarmãrii. Poziþia lui era cãmiºcãrile pentru pace ºtiu prea puþin ºi, deci,au nevoie de studiile asupra pãcii ca sursã decunoºtinþe. Sarcina profesorilor de studiul pãciiera tocmai aceasta: sã fie profesioniºti.

Personal, nnu aam ffost nici de o parte, nici decealaltã. Poziþia mea era cã pacea este celmai bine servitã atunci când studiile asupra

pãcii sunt caracterizate de ceea ce caracterizeazãorice cercetare bunã: sã fie liberã, independentã.Studiul pãcii nu este nici deasupra ºi nici dedesubtulmiºcãrilor – studiul pãcii este lateral. Relaþia esteuna a dialogului. Este o parte a acestor studii pecare noi, cei care lucrãm încontinuu ca cercetãtori,o cunoaºtem un pic mai bine ºi la care am gânditceva mai mult. Dar se poate uºor întâmpla ºi capacea sã disparã din orizontul nostru ºi sã intrãmîntr-un labirint al unor studii de dragul studiilor.Devenim sclavii propriei paradigme, atraºi deforþa magneticã a petelor albe de pe hãrþile noastre,pãrþile neexplorate, indiferent dacã sunt importantesau nu. Trebuie sã continuãm astfel, din cauza„serendipitãþii”, a acelor „lovituri” întâmplãtoare, aaurului pe care cãutãtorul poate avea norocul sã-lgãseascã. Dar avem nevoie de un dialog egalitaristîntre inimã ºi creier, cunoscând bine cã miºcareapentru pace are ºi creier, dar ºi cã chiar ºi în cel

mai disciplinat cercetãtor încã bat câteva pãrþi aleinimii. Aceastã relaþie de simbiozã este în culmea eiatunci când este egalitaristã, nu este caracterizatãnici prin supunere, nici prin dãdãcealã. Dialog.

ªi aºa a fost. Pe 12 decembrie 1979, NATO aluat o decizie lipsitã de înþelepciune, care a prelungitprobabil cu câþiva ani Rãzboiul Rece: staþionarearachetelor cu razã medie de acþiune, faimoasele„464 Cruise” ºi „108 Pershing II”, în cinci þãrioccidentale europene (Anglia, Olanda, Belgia,Germania, Italia). Desfãºurarea rachetelor ar fi trebuitsã fie însoþitã de eforturi de dezarmare. Problemaera cã balanþa generalã era deja în favoarea NATO,iar rachetele ar fi stricat echilibrul ºi mai mult.Propaganda NATO a fost acceptatã fãrã nicio discuþiede cãtre media, ca de obicei suspectã, ºi aceastaa început sã discute despre armamentul care sãechilibreze balanþa, nu despre dezarmare. Adevãrulera cã NATO dorea sã fie superioarã în toate tipurile

de arme ºi pe toate„teatrele”, areneposibile de rãzboi.Atunci, ca ºiacum. Echilibruleste înþelesca superioritatea celui careevalueazã, cu unsurplus confortabil,nu ca echilibrupur ºi simplu.

A început sã creascã oenormã miºcare pentru pace.Aceste rachete fãceau dinEuropa de Vest o enormãþintã pentru bombardamente.Rachetele intercontinentalefãceau deja þinte din cele douãsuperputeri, cu presupunereacã fiecare parte va încerca sãelimine capacitatea de distrugerea celeilalte pãrþi. Exista ºi atunci,ºi încã existã un nucleupermanent ºi de încredere almiºcãrii pentru pace în toateþãrile, bazat pe Liga pentru Paceºi Libertate a Femeilor, miºcareaQuakers ºi încã altele. Dar existãºi conjuncturi; ameninþarea desfãºurãrii rachetelor acreat o astfel de conjuncturã, nu atât din cauza unuipacifism de adâncime, constructiv, ci din cauza friciialarmante de a deveni þinta unui bombardament.

Puþini aau ddemonstrat îîn EEuropa pe vremeacând „numai” SUA ºi Uniunea Sovieticã erauþinte clare una pentru cealaltã. Prin urmare,

miºcarea cu pricina a fost expresia evidentã a unui„interes personal”. Dar asta nu ºi în SUA, undeau avut loc demonstraþii uriaºe împotriva staþionãriirachetelor în Europa, un fapt care prea puþin arfi afectat direct populaþia SUA. Pentru mine, a fostun sentiment straniu sã mã adresez celor 25.000de americani, în Oregon, la Raliul Euromissile din22 octombrie 1983, vorbind împotriva rachetelor dinAnglia. ªi împreunã cu mine erau mulþi membri aiMiºcãrii pentru Pace din America. Atunci când ºefulforþelor armate din SUA, John Shalikashvili, a spuscã „SUA este o naþiune globalã, cu interese globale”am avut frisoane pe ºira spinãrii. Dar am fost ºibucuros atunci când acest universalism s-a extinsºi la miºcarea pentru pace americanã.

Miºcarea antirachetã a fost în plinã putereîncepând cu 1981, iar eu am luat-o ca pe sarcinãpersonalã majorã, nu pentru cã puteam opridesfãºurarea rachetelor, ci pentru cã puteam faceceva pentru a schimba modul de a gândi asupraacestor înfricoºãtoare arme. Dacã decizia ar fi fostluatã într-un mod democratic, am fi fost în staresã mobilizãm o majoritate împotriva ei în cele maimulte dintre cele cinci þãri. Dar ceea ce aveam în faþanoastrã era, în cel mai bun caz, o parlamentocraþie,bazatã pe parlamentari controlaþi de partide, care

în mare mãsurã erau ele însele parte a maºinãrieide stat, preocupatã de politica externã ºi de politicade securitate. Ei erau reprezentanþii statului printrecetãþeni, nu invers. Iar statul era reprezentantulSUA. Oamenii propuneau, Washingtonul dispunea.

Cinci sute de discursuri, conferinþe, interviuri radioºi TV s-au adunat pentru mine între 1981 ºi 1985,una la trei zile, în douãsprezece þãri, în ºase limbi.

Eram mulþi cei care fãceam acelaºi lucru. Eraobositor. Îmi amintesc ceva din Germania: cu trenulpânã într-un oraº îndepãrtat, cu autobuzul pânãîntr-un orãºel, apoi pe jos o oarecare distanþã pânãla un loc îngust, în care câteva femei se uitau lamine. Noch ein Mann, „încã un bãrbat”. Este ceeace meritam. Erau mai multe femei decât bãrbaþi înmiºcarea pentru pace. Ele aveau o analizã maiprofundã ºi mai multe propuneri de acþiune. Bãrbaþiise concentrau pe numere dubioase ºi pe aritmeticã,femeile pe imaginea globalã. Ele erau mai realiste.

Ca expert în parlamentele din Suedia, Germania,Olanda, Belgia, Austria, Spania, ComunitateaEuropeanã ºi altele, ºi eu am folosit analiza armelor,dezarmãrii ºi înarmãrii, ca punct de plecare. Dar apoim-am concentrat pe rezolvarea conflictelor ºi amprodus un soi de pachet: apãrarea defensivã, bazatãpe armata convenþionalã + miliþii + apãrare nemilitarã.În general, armata tindea sã înþeleagã acest modde gândire mai bine decât cei mai mulþi membriai miºcãrilor dogmatice pentru pace, adesea prearigide. Eu eram independent în raport cu ambelepãrþi. La importanta Conferinþã pentru pace de la

Perugia, în iulie 1984, am fost unuldintre podurile de legãturã întremiºcarea pentru drepturile omuluidin Europa de Est ºi miºcareaantinuclearã din Europa de Vest.Un foarte clar caz de ºi-una-ºi-alta.

Dar, ccum sspuneam, eraobositor. Am fost bursierla Wissenschaftskolleg

(un institut pentru studii avansate),în Berlin, 1982-83, ºi la Berghof-Stiftung, 1983-84. Berlinul era unbun punct de plecare. Dar când,împreunã cu Fumiko, pregãteammicrobuzul nostru pentru a pãrãsiGermania, în iulie 1984, am avutsentimentul cã totul a fost în zadar.Am fost atunci într-o stare în caremã gãsesc rar: deprimat. Darchiar în acea varã s-a produsschimbarea în social democraþiagermanã: Helmut Schmidt, Helmut-

Rachetã, a trebuit sã se retragã de la conducereapartidului. S-a produs o deschidere în nebuniadiscursului nuclear.

Mai târziu, unul dintre cei mai inteligenþi politicienide vârf din CDU, Kurt Biedenkopf, a spus-o foartebine: Politica descurajãrii nucleare presupune cãoamenii cred în ea. Dar popoarele nu cred în aceastãpoliticã. Prin urmare, trebuie sã gãsim altceva.Iar popoarele chiar doreau altceva.

Îmi amintesc de o dezbatere TV, unde, printrealþii, era prezent ºi Heiner Geissler, secretarul generalal CDU. Un „barometru” mãsura starea de spirit atelespectatorilor care dãdeau telefoane. De fiecaredatã când eu vorbeam despre alternative, barometrulurca – ºi o fãcea brusc. Oamenii doreau alternative,nu numai critici. Peste tot, oamenii au idei, mai alesfemeile, pentru cã bãrbaþii, cum am mai spus, suntobsedaþi de numere – care mai târziu au devenitîn mare mãsurã fictive. Cineva care crede în dateleoficiale despre arme este exact asta, un credincios.În cãrþile anuale ale Institutului Internaþional deCercetare a Pãcii de la Stockholm, bazate pe dateoficiale, comunicate de guverne, numerele depaginã sunt singurele numere în care cred...

Rachetele au fost, totuºi, desfãºurate.Am pierdut? Deloc. Erau rachete fãrã suflet.Nu mai era nicio credinþã, nicio convingere în spatelelor. Erau deja pe cale de dezagregare.

(Fragmente din secþiunea „Democracy isto participate: Abroad” a autobiografiei lui JohanGaltung, On the Peace Path Through the World,2000.)

Page 5: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 55

În pprecedentele aarticolemi-am mãrturisit credinþacã omenirea va deveni

maturã atunci când, pentrufiecare om, cea mai importantãmotivaþie va deveni frumosuluman, producând binele

în mod implicit, fãrã a recurge la pedepse ºirecompense (fie ele ºi divine), ori la reflexedobândite în primii ani de viaþã.

Am uitat, însã, sã adaug cã, în acel caz, toþioamenii vor deveni aidoma îngerilor, ceea ce dãmãsura lungimii drumului pe care îl mai avem deparcurs. Pânã atunci ne resemnãm, pe de o parte,sã vieþuim cu obºteºtile slãbiciuni omeneºti, iar,pe de altã parte, sã sperãm în progres, în particular,în cel moral ºi cu deosebire în cel care ducela frumosul uman.

În decursul istoriei, fiecare grup stabil de oameniºi-a selectat, acceptat ºi transmis peste generaþiisisteme de norme care pot fi numite adevãruri moralede tipul: „este bine ca...” ori „nu este bine sã...”Un astfel de sistem de norme este numit,pe scurt, moralã. Odatã cu creºterea comunitãþilorumane, adevãrurile morale, considerate – la vârfulsocietãþii – optime ºi importante, dar care erau maigreu de acceptat la nivelul individului, au devenitlegi juridice, însoþite de mecanisme coercitive. Pentrucelelalte adevãruri morale, forþa de constrângereo constituiau familia ºi opinia publicã. Cãutareaeficienþei convieþuirii în societate, la care s-a adãugatglobalizarea, au filtrat treptat, pe spaþii întinse, camaceleaºi norme optime ºi au fãcut ca multe adevãrurimorale sã fie acceptate, sub aceeaºi formã,de majoritatea oamenilor.

Societatea poate fi consideratã un marepluriagent. Aºa cum am convenit la un moment dat,între componentele unui pluriagent existã trei relaþiiprincipale: competiþia, cooperarea ºi conducereaierarhicã (primele douã, fundamentale ºi în teoriajocurilor). Plecând de la aceste relaþii, se poate faceo observaþie interesantã ºi, cred, utilã, anume cãtoate moralele existente în istorie pot fi aºezate îninteriorul unui triunghi, având la vârfuri trei moraleextreme: individualistã, umanistã ºi autoritarã, fiecaredintre ele exacerbând una dintre aceste trei relaþiiesenþiale: competiþia, cooperarea ºi conducereaierarhicã. Creionez mai jos principalele trãsãturiale acestor trei morale extreme.

Morala iindividualistã eextremã va aveadrept principiu de bazã recomandarea cãfericirea generalã poate fi realizatã dacã

fiecare individ îºi urmãreºte interesele sale personale,respectând interesele celorlalþi, în mãsura în care,dacã n-ar face aºa, ar avea de pierdut în final.Ideea a fost formulatã de Adam Smith, dar înaintede el ºi de Spinoza.

O astfel de moralã egoistã dã importanþã maximãunor motivaþii umane elementare: plãcere, neplãcere,satisfacþie, stres, durere etc. Ele se manifestau,în faºã, ºi la strãmoºii noºtri zoologici, cu zecide milioane de ani în urmã, prin acþiuni vizândteritorialitatea, disputarea hranei, a vizuinii, stabilireaîntâietãþii, prin respectarea cãreia puteau evitaconfruntãri viitoare etc. La om, aceste motive audevenit, într-o primã aproximaþie, nevoi biologiceelementare: securitate, hranã, sex, superioritate,avuþie, diverse alte plãceri ale trupului etc.,manifestate la nivelul individului, al familiei sau alclanului. Ele se pot sublima, pe un palier superior,în respect pentru proprietate, curaj, ambiþie, mândrie,dorinþã de libertate ºi de afirmare, putere de luptãºi de creaþie, spirit sportiv, însã ºi în dorinþa dea poseda cât mai multe bunuri, lãcomie, vanitate,invidie, urã, ranchiunã, rãzbunare etc.

Acest tip de motive duce în mod necesar lacompetiþie, uneori „pe viaþã ºi pe moarte”, întrucât,de foarte multe ori, obiectivele vizate nu pot fi atinsedecât de unul sau de câþiva dintre doritori. Totuºi,chit cã ne place, chit cã nu, competiþia între fiinþele

vii a fost principalul motor al progresului, al celuibiologic ºi apoi social, de la începutul lumii, pânãazi, ºi va rãmâne astfel ºi pe viitor. Ea estenemiloasã, dar e singura care duce lucrurile înainte.Dacã, printr-un miracol, competiþia ºi conflictelear fi fost interzise, înlocuite, sã zicem, cu o limitareartificialã a numãrului de urmaºi, pentru a evitasuprapopularea, biosfera de pe Pãmânt ar fi probabilºi azi, dupã patru miliarde de ani de existenþã,foarte aproape de supa primitivã.

Morala individualistã poate include ºi o formãdegeneratã, non-relaþionalã (deci care nu implicãalþi indivizi), a cãutãrii unei fericiri solipsiste, în caresubiectul, ignorând lumea din jur, îºi urmãreºte numaipropriile interese, de exemplu, consumând drogurisau abandonându-se unei „mântuiri” personale,cum ar fi integrarea în nirvana.

Oa ddoua mmoralãextremã estecea pur

umanistã. Ea are la bazã,aºa cum am sugerat ºi maisus, conceptele de frumosºi urât – reflectãri peplan afectiv, conºtienteºi mereu repuse în cauzã,ale armoniei omuluicu lumea, dar maiales motivaþia datã defrumosul uman (incluzândºi frumosul a ceeace credem cã se aflãdeasupra oamenilor),însoþitã de luptaîmpotriva urâtuluiuman care i se opune.

Am mai spus cãfrumosul uman estefrumuseþea sufletului,a spiritului omenesc, înprimul rând frumuseþeamanifestãrilor sale: creaþii,descoperiri, acte de binefacere etc. Între acesteaexceleazã însuºirea care poate fi numitã iubire:capacitatea de a aprecia, a ocroti ºi a cultiva frumosulîn general ºi, în acelaºi timp, de a respinge urâtul ºirãul, dar mai ales aptitudinea de a preþui frumuseþeaaltor oameni (inclusiv un posibil frumos suprauman).Dar un om nu este cu adevãrat frumos decât atuncicând aceste însuºiri nu sunt asociate cu dorinþa deposesiune (a unor obiecte sau privilegii, a teritoriului,a siguranþei familiei, a poziþiei în ierarhie etc.), deci,dacã el face toate acestea altruist, ºi nu doar pentrucei apropiaþi, ci pentru toatã omenirea, ori chiarpentru întreaga lume vie, ca ºi pentru celece transcend în sacru.

Comportamentul descris mai sus se bazeazãpe motivaþii de tip cooperant, care îºi au origineaprimitivã în simbiozele reuºite, în instinctele gregare(asociere în haite, stoluri etc.), în îngrijirea urmaºilorca ºi în anumite forme de joc. Omul urcã însãmult deasupra acestor rudimente, pânã la empatiaaltruistã cu ajutorul cãreia pãtrunde în labirintulmotivaþional al semenilor sãi, ceea ce-l va facesã acþioneze astfel încât sã se bucure atuncicând poate spori bucuriile celuilalt.

Moralã umanistã extremã, de tip cooperant,promoveazã, aºadar, binele ºi fericirea universalã prinacþiuni care ocrotesc ºi dezvoltã frumosul în general,dar mai ales frumosul celorlalþi oameni, fãcând astaîn mod dezinteresat, din prietenie, stimã, sau pur ºisimplu din satisfacþia de a face binele. Pentru acesttip de moralã, valoarea supremã este omul frumos,actual sau potenþial, omul concret, ca unicatirepetabil, pierderea cãruia nu poate fi compensatãîn niciun fel. Morala umanistã va milita deci,în mod firesc, împotriva tendinþelor nivelatoare,„procustizante”, care þintesc înregimentareaîn mari ierarhii în care individul devinedoar o piesã standardizatã, interºanjabilã.

Cea mai bunã propagatoare a acestei morale afost ºi rãmâne arta autenticã. Ea n-a avut niciodatãalt scop decât sã educe în oameni iubirea pentru totce ajutã desãvârºirii mãreþiei ºi frumuseþii omeneºtiºi divine, pregãtind spiritele împotriva a tot ceîmpiedicã, batjocoreºte sau ameninþã acest frumos.

Fiind, însã, aºa cum am subliniat ºi în denumire,o moralã extremã, ea este imposibil de pus înpracticã în plenitudinea sa. Totdeauna vor existasituaþii în care împlinirea unui frumos va opriîmplinirea altuia. Cel ce a atins treptele supremeale frumosului va pune pe mulþi în umbrã ºiva reteza multe aripi. Sau, sublimul operelorlui Villon sau Caravaggio poate îndreptãþi oaresã li se ierte rãul pe care l-au fãcut unor confraþi?Deci, în situaþii reale, morala umanistã va trebuisã lase loc ºi celei individualiste; jocul nu poatefi doar cooperant, ci este inevitabil ºi competitiv.

Dar, sstructurareapluriagenþilor nereaminteºte ºi al

treilea tip esenþial de relaþii,cele þinând de coordonareasau conducerea ierarhicã.Pornite de la coordonareahaitei sau turmei, în acþiunide vânãtoare, migrare etc.ºi poate de la tutelareaºi instruirea puilor, relaþiilede coordonare se transformãla oameni în integrarea înmarile ierarhii, în loialitatenecondiþionatã, în respectulpentru norme, cutume, tabuuri,obiceiuri, legi, exprimândrespectul pentru familie,corporaþie, echipã, neam,þarã, religie etc., deci respectulpentru „regula jocului” enunþatãºi impusã de o autoritaterecunoscutã (divinitate,

strãmoºi, legiuitori, înþelepþi, conducãtori, pãrinþi,profesori etc.). Aceste motivaþii intrã în conºtiinþaomului adesea încã din copilãrie sub forma unorsugestii verbale de tipul „aºa trebuie”, „asta þi-edatoria”, „cutare e interzis”, „aºa face orice om binecrescut” etc., dar pot fi impuse ºi mai târziu, de pildã,prin ceea ce s-a numit „spãlarea creierului”. Ulterior,preceptele ajung sã acþioneze ca legi morale (saunorme morale), pe care individul nu se mai întreabãde unde le are, sau dacã le-ar putea pune vreodatãla îndoialã.

Morala autoritarã extremã este una bazatãexclusiv pe astfel de „legi morale”. Ea este generatãde necesitatea consolidãrii relaþiilor de conduceredin societate ºi se bazeazã pe principiul conformcãruia fericirea oamenilor nu se poate realiza decâtîn cadrul unor ierarhii bine structurate ºi cu respec-tarea riguroasã a unor reglementãri. În acest spirit,valoarea supremã pentru fiecare om trebuie sã fietãria ºi sãnãtatea instituþiilor în care el a fost încadrat.Dintre cele trei morale extreme, morala autoritarã dãseama cel mai bine de interesele generale ale unormari colectivitãþi ºi de cele cu un orizont mare detimp. Din punctul de vedere al acestei morale, omuldevine standardizat, iar ceea ce conteazã mai presusde orice este integritatea colectivului (ºi, implicit, aºefului ei, a efigiei etc.); dacã aceasta este în pericol,datoria individului interºanjabil este sã o aperefãrã ºovãire, mergând pânã la sacrificiul suprem.A nu respecta legile, normele, obiectivele, emanândde la autoritatea colectivã, reprezintã, din punctulde vedere al acestei morale, cel mai mare blam.

Desigur, nici aceastã moralã, ca de altfel niciunadintre cele trei morale „extreme”, nu poate exista înstare purã. Morala acceptatã într-o comunitate realãeste, întotdeauna, o combinaþie a celor trei moraleextreme, în funcþie de importanþa celor trei relaþiicorespunzãtoare pentru acea comunitate.

Între ttrei mmorale eextremeDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Page 6: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 220136

Istoria dde llângã nnoi

Ioanichie BBãlan îîn þþara bbucurieiÎÎPPSS CCAALLIINNIICC

Robust ººi îîntreg ppoate ccã eeste atunci când,din casã, vecini, sau din sat, þarã ori lume,pleacã unul câte unul fraþii noºtri zidiþi din

aceeaºi plãmadã. Nu am vrut sã cred ºi nici nu voicrede cã noi ne ducem fãrã rost din lumea aceasta.Nici azi nu mi-a slãbit puterea cã strãmoºii mei nu armai fi printre noi, iar, mai ales, mama este prezentãmereu, aievea, veghindu-mi paºii prin lumea aceasta.Parcã vãd pe preotul Gheorghe Savin, uriaº, veninddin cer sã mai vadã biserica ºi creºtinii cei cuminþi,care ascultau nemiºcaþi ore în ºir la slujbã. PãrinteleSavin mergea des mai ales la Mãnãstirea Sihãstria.Veneau în satul Cracãul Negru ºi Pãrintele Cleopa,Stareþul Ioil, Mitropolitul Irineu Mihãlcescu, alþicãlugãri, dar ºi Pãrintele Ioanichie Bãlan.

În anii ’50 ai secolului XX, la Sihãstria vieþuiaºi picta Irineu Protcenco. Azi se vãd picturile dela paraclisul care aºteaptã încã îngeri din cer sãle isprãveascã. La acest pictor, preotul Savin aveasã insiste sã picteze cele patru icoane împãrãteºtipentru biserica din satul unde a binecuvântatDumnezeu sã mã nasc. ªtiu când se pictauicoanele ºi ziua de sãrbãtoare când au fost aduseîn procesiune de la Mãnãstirea Sihãstria în satulCracãul Negru, kilometri întregi peste munþi. Azile avem drept tezaur în bisericuþa satului. Atunciera, ceva peste 20 de ani, la Sihãstria cea aleasãa Neamþului ºi proaspãtul vieþuitor întru alemonahismului, Ioanichie Bãlan.

Om nãscut în Stãniþa Romanului, om de soare,unde ciocârlia în zori de zi îºi þine ruga, urcând perazele de soare, cu trilurile ei deºteptând amorþealafirii. Aºa zglobiu, l-am cunoscut în jurul anului 1960,când venea la Seminarul Teologic de la MãnãstireaNeamþ, unde cerceta des pe fratele sãu, Vasile. Erade o rarã prospeþime în priviri ºi vioiciune în pas,

curat îmbrãcat în straie de lânã de culoarea ghimbeiîn pârguire, þesutã în stative moldovene ºi cu o barbãneatinsã de tãiºul iscusit al foarfecii. De la fratelesãu, Vasile, am aflat cã pãrintele Ioanichie era aspruîn cuvânt ºi nu glumea nicio clipã, spre deosebirede fratele sãu pus pe snoave.

Cândmergeamde lla

ºcoalã în vvacanþãspre CracãulNegru, o luamdrept spreMunþii Neamþului,cu piciorul,ca oarecândCalistrat Hogaº.Pe luncaMãnãstirii Seculuimã duceam cuo bucurie marede inimã. Eramsingur. La maredepãrtare amvãzut venindun cãlugãr.Mai la o parte de

drum m-am urcat într-un fag bãtrân ºi m-am ascunsîntr-o scorburã. De acolo vedeam bine cum veneacãlugãrul cu paºi repezi, fãcând mereu cruci ºiînchinãciuni. Trecând pe lângã bãtrânul fag am auzit,invocând cu glas hotãrât rugãciunea: „Doamne,Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieºte-mãpe mine pãcãtosul!” Am rãmas, uitându-mã lung dupãdânsul, cum se topea în zare. Mã simþeam vinovat,

parcã. Îmi reproºamcã nu m-am vãzut cuel. Eram sfios, dragãDoamne, ºi nu aveamcurajul sã-l întâlnesc.Ocoleam oamenii severi,din principiu, ca ºi acum,de altfel. Mai târziu,aveam sã-l revãd înprietenia scriitoruluiIoan Alexandru.

M-am bucurat mult. Se înjugau la treabãînaltã. Ioan Alexandru scria Imnele bucuriei, aleTransilvaniei, ale Moldovei, iar Ioanichie Bãlan scriaºi tipãrea în ediþii de lux Convorbiri duhovniceºti,Vetre de sihãstrie româneascã, Patericul ºi alteosteneli cãrturãreºti ºi de isihasm românesc, în multeediþii. Mã solicita adesea sã-i dau veºti de pe locurileunde vieþuiam. Era extrem de harnic, ostenitorneodihnit, silitor de la cei cu cenzura de a trecetextele isihaste printre baricadele ateiste. ªtiufoarte bine o parte dintre durerile lui, dar ºi de marilebucurii, când osteneala se transforma în izbândãduhovniceascã. Braþele, picioarele, ochii, glasul,dar ºi mintea sa, mai ales, au fost supuse, fãrãmilã, la lucrare fãrã odihnã.

Cuvântul sãu simplu, sobru, fãrã tenebroaseadâncimi ºi întortocheli de frazã ameþitoare, picuraca roua asupra inimilor însetate de adevãr ºi plinede sete duhovniceascã. Sihãstreasca chinoviedin Munþii Neamþului are acum o troiþã de isihaºtiîn Grãdina lui Dumnezeu: Ilie Cleopa, Paisie Olaruºi Ioanichie Bãlan.

Marii gospodari pe câmpurile duhovniceºti aleRomâniei, dupã ce au semãnat cu lacrimi, acumîºi culeg snopii bucuriei!

Lacrima AAnei

MMiiooaarraa CCrreemmeennee(pseudonim aal MMariei EElenaGorea) ss-aa nnãscut lla6 sseptembrie 11923, îîn BBucureºti.Cursuri lla CConservator ººiFacultatea dde LLitere ººi FFilosofiede lla UUniversitatea ddin BBucureºti,licenþa îîn ppsihologie ººi rregie.Lucreazã lla Ecoul,Contemporanul, AArici PPogonici,Gazeta lliterarã, ccolaboreazãla Fapta ºi Tribuna ppoporului.Debuteazã iimediat ddupã rrãzboicu ccronicã tteatralã îîn Rampaºi eeditorial îîn 11951, ccu ppiesa îînversuri Mãlina ººi ccei ttrei uursuleþi.În 11969 eemigreazã îîn FFranþa,unde sscrie sscenariile mmai mmultorfilme dde aartã ººi dde tteleviziune.A ppublicat uun mmare nnumãr ddecãrþi, mmulte ppentru ccopii, vversuri,prozã, eeseisticã. PPoemul aalãturateste rreluat ddin vvolumul Adevãrulºi iinima, EEditura ppentru lliteraturã,Bucureºti, 11964.

Cicã ddeparte ffoarte ººi dde mmult ttare, îîn ccetate strãlucitoare, ttrãia uun uucenic zzidar, ccare aavea pe AArgeº îîn ssus uun pprun îînflorit, uun mmoºneag albit, uun llocºor dde ccasã ººi-oo mmândrã mmireasã.

Ucenicu-aa ccrescut ººi ss-aa ffost ffãcut mmai îîntâicalfã ººi-aapoi mmeºteraº, ººi-aapoi mmeºter mmarecu uunelte-nnvãþate ººi mmâini ddescântate. ªªi ppopii-nn ccetateau hhotãrât ssã ffacã bbisericã-nnaltã, ssã-ii aajungãdomnului lla ttalpã. LL-aau cchemat ººi ppe mmeºtersã vvie, ccu vvar ººi mmistrie ººi ccu-uun ssfat iisteþ,cã ee mmai dde ppreþ. DDar eel sse ttot ggândea, ccolo, ppe AArgeº îîn ssus, pe uunde aavea uun pprun îînflorit, uun mmoºneag aalbit, loc ccu iiarbã ddeasã ººi-oo mmândrã mmireasã.

ªi-aa sstat cce-aa mmai sstat, ººi ººi-aa îînvãþat nnouãucenici ppricepuþi lla ffel. II-nntrecea ddoar eel.ªi-aa ppornit ccu eei ppe AArgeº îîn ssus, ccu ggând ssã cclãdeascãbisericã-nnaltã, ddomnului lla ttalpã. ªªi-oo vvoia aaºa:ca pprunu-nnfloritã, cca mmoºu’ aalbitã, bblândãcum ee iiarba llui ppe mmoºioarã ººi îînsinguratã ccum ee oo ffecioarã.

Iar ddacã-aa aajuns, pprunul sse uuscase, mmoºneagul mmurise, iarba sse-oofilea –– mmândra-ll aaºtepta... Crai eera NNeagoe, sschimbãtor lla vvoie. ªªi ddac-aa aaflat meºter cc-aa vvenit, ll-aa cchemat lla eel ººi-aa ggrãit aastfel: – TTu ccu mmeseria, eeu ccu bbogãþia. TTu ccu uucenicii, eeu ccu ggrãmãticii. ªi lla ffaimã-aapoi –– ddoar uunul ddin nnoi. FFaima nnu sse-mmparte, ci-oo ss-oo aaibã-nn pparte, ddincolo dde mmoarte acel cce-oo aavea ººi-oo pputea ssã ddea uun ddar mmai dde ppreþ, lucind ppeste vvieþi, oo ffãclie vvie, ppentru ttemelie,o rrazã ssmeritã, ssã ffie zziditã cca îîn ttrup ssuflarea, ca îîn ssomn vvisarea, cca-nntr-oo ccarte ffloarea.

Iar NNeagoe ccraiul aavea oo ssoþie, pe nnume DDespina, bblândã cca llumina. ªi ii-aa pporuncit, iiar eea ººi-aa zzidit ccâte uun ssmarald sub uun tturn îînalt, ccâte uun iinel ssub oorice ccrenel, câteva bbrãþãri lloc dde llumânãri, mmândrele ccolane, pe-uunde-oor ffi aamvoane, ccerceii dde jjar uunde-oo ffi aaltar, ºi oo pperuzea, ssub ttoacã ssã sstea, cca ssã ddea dde ººtire, cu llimbã ssubþire, ccã NNeagoe ccraiul ccât ttimp ii-aa ffost ttraiulºi-aa ddorit mmãrire...

Iar mmeºterul mmare, mmeºterul zzidar, îîn cceas ggreu ººi-aamar ºi-aa zzidit iiubita ccu cchipul bbãlan, ccã eera ssãrman. Astfel sse ffãcu dde sse rridicã ppe AArgeº îîn ssus bbisericã-nnaltã, domnului lla ttalpã. ªªi eera aaºa: cca pprunu-nnfloritã, cca mmoºul aalbitã, blândã ººi ccuratã ººi îînsinguratã...

Ci ccraiul NNeagoe, sschimbãtor lla vvoie, ttrecând eel oo ddatã pe AArgeº îîn ssus, nnu-ii vveni aa ccrede cce-ii ppãru ccã vvede. Pe uun tturn îînalt, ssta mmeºterul ssãu, llângã DDumnezeu.

– NNoroc, ssãnãtate, mmeºtere-nnvãþate. CColo, dde-uunde ººezi, ia ssã-mmi sspui, cce vvezi?– VVãd, mmãrite ccrai, oo îîmpãrãþie ccum nnici ttu nnu aai. Albastrã-nn llivezi ººi aalbã-nn ccirezi, ººi aatât dde-nntinsãºi dde nnecuprinsã, ccã ppe llângã eea mmoºioara tta ee ccât oo mmãrgea. S-aa îîntunecat ccraiul ººi-aa-nntrebat:– DDar ppe mmine, ooare, mmeºterule mmare, sspune-mmi ccum mmã vvezi, colo dde-uunde ººezi ??– MMi tte vvãd, sstãpâne, ccât uun ffir dde ppâne. CCât oo llãcustã pe ffrunza îîngustã. CCum zzãreºti ssub mmunte ppietrele mmãrunte. Te vvãd, îîmpãrate, nnici ppe jjumãtate.

Vodã rrâse-nncet, ººi-aa rrãspuns ººiret:– MMeºter ppriceput, mmeºter nneîntrecut, bbine-ii pprintre nnori, dar iia ssã ccobori ººi-aaici ppe ppãmânt, aai ssã vvezi ccum ssunt. Eu îîn sslãvi ccãlare, ttu jjos îîn ppicioare.Eu lla îînãlþimi, ttu mmic pprin mmulþimi. Iar mmeºterul bblând ii-aa sspus ddupã ggând ::– CCrai ccu sstea îîn ppiept, ppoate ccã sspui ddrept,craiule ffrumos, bbine-þþi sstã vvoios ººi ccu cchef dde gglume...Dar cchiar dde-oo ssã-þþi ffie prilej dde mmânie, ccâtã-ii llumea llume, eeu nnu-þþi mmai ccobor þie lla ppicior, eeu nnu-þþi mmai rrãmâi þþie lla ccãlcâi, vreau ssã sstau ccum ssunt îîntre vvis ººi ggând, sus îîn tturla-nnaltã ººi aaºa îînvoaltã,ca ssã ppot pprivi dde-aaici ddin ttãrii, ppeste vveºnicii, prunul îînflorit, mmoºul ccel aalbit, iiarba cce-aam aavut, draga cce-aam ppierdut.

Stelele-aau pprins gglas, nnorii dde ppripas aau ffãcut ppopas ––...ªi-aastfel aa rrãmas!

BBaallaaddãã ddeesspprree NNeeaaggooee CCrraaiiuull ººii aall ssããuu mmeeººtteerr

Page 7: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Istoria dde llângã nnoi

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 7

„„PPooppoorruull eenniiggmmaattiicc”” ssaauu iissttoorriiaa sseeccrreettãã aa rroommiilloorrCercetarea ºtiinþificã

a istoriei, cu argumente ºi dovezi temeinice privindoriginile, limba ºi cultura specifice ale þiganilor/romilora fost adesea umbritã de amatorismul zgomotos alanecdoticii. În locul unor dezbateri temeinice privindlocul cuvenit în istoria umanitãþii a poporului atât dedivers ºi de vital al þiganilor/romilor, avem numeroase„legende”, prejudecãþi ºi adevãruri spuse pe jumãtate,astfel încât, chiar ºi astãzi, dupã mai bine de douãsecole de istoriografie confirmatã ºtiinþific, estegreu sã separãm prejudecãþile de adevãrul obiectiv.

De vinã sunt în egalã mãsurã cercetãtorii, care,pornind de la consecinþe, iar nu de la surse, au cãutatsã explice „misterul” þiganilor/romilor fãrã o realãcompatibilitate cu tema, dar ºi istoricii, lingviºtii ºisociologii ºi, nu în ultimã instanþã, opinia publicã.Toþi aceºtia au înconjurat comunitãþile de romi cunumeroase legende, adesea fabricate arbitrar, princare au cãutat sã explice, chiar ºi parþial, ciudataºi pânã la urmã „necunoscuta” filosofie de viaþãa acestei populaþii predominant seminomade, carea invadat Europa începând cu veacul al XIV-lea.

Deºi astãzi beneficiem de avantajul uneiistoriografii atestate ºi acceptate de lumea ºtiinþificã,cel puþin douã dintre întrebãrile fundamentaleprivindu-i pe romi rãmân fãrã rãspuns: este vorbade proba ºtiinþificã a originii indice a romilor ºi,mai ales, de identificarea trunchiului lingvisticcãruia aparþine limba romanes.

Rãspunsul parþial la aceste întrebãri l-au dat pânãîn prezent istorici europeni de renume, începând cugermanul H. Grellman (Die Zigeuner, Dessau, 1873),A. Ascoli, M.F.D. Gweie, Fessler, I.H. Schwieker (DieZigeuner in Ungarn and Siebenbürgen, Vienn, 1883),Mate Brunn, A. Poissonier, Eccard, Paul Bataillard,Muratori, F. Miklosich, Borow, Guido Carra (DieZigeuner, Turin, 1890), J.P. Liégeois, J.A. Vaillant(Les Romés vraie des vrais Bohémiens, Paris, 1857),Françoise Cozzanet (Mythes et coutumes destsigans, f.l., f.a.).

Nici astãzi istoriografia nu a încetat sã cauteargumente istorice pertinente privind epopeeaþiganilor/romilor, ºi-l amintim pe C. Bernadac(L’Hollocauste oubliè. Les Massacre des tsigans,Paris, 1979) sau cercetãtori ca Mihail Kunavin, JanHancook sau W.R. Rishi, toþi interesaþi de momentuliniþial al pãtrunderii þiganilor în Europa, situat, decomun acord, între secolele al XI-lea ºi al XII-lea.

Nici iistoriografia rromâneascã nu a rãmasdatoare studierii acestui fenomen. Acordândlocul fruntaº ce i se cuvine lui Dimitrie

Cantemir, primul cãrturar ce a menþionat prezenþaþiganilor în Moldova (în lucrarea DescriptioMoldaviae, Bucureºti, 1976), în spiritul adevãruluiºi al obiectivitãþii ºtiinþifice, vom semnala poziþiapreponderentã a lui Mihail Kogãlniceanu, primul ompolitic român care a militat activ pentru dezrobireaþiganilor (v. lucrarea Dezrobirea þiganilor. ªtergereaprivilegiilor boiereºti. Emanciparea þãranilor,Bucureºti, 1891). La rândul sãu, savantul filologB.P. Hasdeu este cel care i-a numit pe þigani „poporulenigmatic”, lãsând sã se înþeleagã cã aura de misterºi de legendã þesutã în jurul þiganilor este expresiaunei inadaptabilitãþi dintre universul lor spiritualºi cel al popoarelor alãturi de care au ajunssã convieþuiascã.

De altfel, astfel de demersuri, în consonanþãcu studiile amintite anterior ale cãrturarilor europeni,aveau ca þintã politicã eliberarea etniei þigãneºtide apãsarea ruºinosului jug al robiei. Astfel depreocupãri pot fi interpretate ºi ca o intervenþiedirectã a masoneriei europene, dupã cum afirmãD.A. Lãzãrescu (Românii în francmasoneriauniversalã, Bucureºti, 1977, pp. 67-68). În acelaºi

context pot fi plasate ºi demersurile lui TeodorDiamant (iniþiatorul, la mijlocul secolului al XIX-lea,al Falansterului de la Scãieni, din judeþul Prahova)de a promova un sistem social eficient, care sãpermitã þiganilor de a înceta „viaþa vagaboandãºi imoralã” ºi a deveni sedentari, sub aspectadministrativ. Într-un studiu dedicat Ordinului MasonicRomân (Bucureºti, 1993), istoricul Horia Nestorescu-Bãlceºti asociazã preocupãrile lui Diamant ºi alealtor fruntaºi masoni din generaþia paºoptistã cudezideratul politic european al dezrobirii þiganilor.

Separat de acest curent s-au manifestat ºipreocupãrile unor lingviºti ºi folcloriºti români deepocã de a promova o imagine obiectivã, nealteratãideologic privind contribuþia þiganilor/romilor la culturaautohtonã. Evident cã astfel de intervenþii porneaude la ideile umanitariste ºi egalitariste. Pot fi plasateîn acest context studiile lui Moses Gaster („De ceºi-au mâncat þiganii biserica”, în Revista pentruistorie, arheologie ºi filologie, I, 1882, pp. 469–475)sau Al. Graur („Les mots tziganes en roumain”, înBulletin lingvistique, II, 1934, pp. 108–120). Mai nou,Andrei Avram („Cercetãri lingvistice la o familie

de þigani”, în revista Foneticã ºi dialectologie,Bucureºti, 1960, pp. 93–102), Ion Calotã (Graiulrudarilor din Oltenia, Craiova, 1974), ca ºi LucianCherata, C.S. Nicolãescu-Plopºor, Emil Petrovici sauGeorge Potra au prezentat contribuþii substanþialeprivind analiza etnograficã, sociologicã, istoricãºi lingvisticã a etniei þigãneºti. Mai amintim, fãrãa epuiza lista cercetãtorilor români aplecaþi asuprastudiului etniei þigãneºti, pe Ion Chelcea (Rudarii,o „enigmã” etnograficã, Bucureºti, 1943), C. ªerban(„Contribuþii la istoria meºteºugarilor în ÞaraRomâneascã – þiganii rudari, în secolele XVII-XVIII”,în Revista de istorie, 1959, pp. 131–147), L. Cherata(Istoria þiganilor, 1994) sau Tudor Amza (Þiganii,necunoscuþii de lângã noi, Bucureºti, 1997), caºi sociologii Elena ºi Cãtãlin Zamfir (Þiganii întreignorare ºi îngrijorare, 1993).

Semnalãm aici ºi un studiu cu totul originalºi insuficient valorificat al lui Nicolae Bobu (Cartedespre rromi. Cutuma justiþiarã – judecata de pacea rromilor, Tg. Jiu, Ed. Gorjanul, 2000) cuprinzândelemente inedite despre un obicei þigãnesc specific,cunoscut ºi sub denumirea de „stabor”.

Rezumând, nne îîntoarcem lla îîntrebarea iiniþialã– de unde vin þiganii/romii? Dacã renunþãmla teza parþialã ºi nedeplin demonstratã

ºtiinþific a originii egiptene, nu ne rãmâne decât sãadoptãm ipoteza indianistã. De altfel, încã din 1783,istoricul german Grellman, într-un studiu privindasemãnarea dintre cuvintele þigãneºti ºi cele hinduse,insista pe aceastã tezã, concluzionând cã aceastaeste singura ipotezã de luat în discuþie (op. cit.Die Zigeuner, lin historischen…). La fel, majoritateaistoricilor citaþi susþin ipoteza indianistã, cu precizareacã etimonul „cingarea” sau „cengar” se regãseºteºi astãzi în India, constituind urmele unei conotaþiietnice restrânse.

Pe baza datelor acumulate de-a lungul a pesteun secol ºi jumãtate de cercetãri, la sfârºitul secolului

al XIX-lea, învãþatul I.H. Schwinder concluziona:„Singurul punct de vedere corect pe care cercetarealingvisticã ni l-a indicat este ipoteza pãtrunderiiþiganilor din India sau din orice altã þarã locuitã undese vorbeºte limba hindusã”. Un argument suplimentarîl reprezintã ºi asemãnarea dintre limba þigãneascãºi cea bengali, vorbitã astãzi în India de nord ºiîn Bangladesh (v. Lucian Cherata, Istoria þiganilordin România).

ÞÞiiggaanniiii iinnddiieennii ººii rroommiiii eeuurrooppeenniiDacã astãzi întâlnim romi atât în Europa de

Est, cât ºi în Occident, este firesc sã le cãutãmoriginile, respectiv, sã plecãm de la izvorul indian.Experimentul realizat la mijlocul anilor ’90 decercetãtorul ceh Paul Polansky porneºte de laidentificarea la populaþia romã din unele regiuni dinþara sa a unor obiceiuri pe care le-a cãutat apoi înBengal, regiune a Indiei locuitã de aºa-ziºi strãmoºiai þiganilor moderni, unde predominã limba punjabi.Iatã, sintetic, câteva dintre observaþiile sale: „þiganii”indieni trãiesc în corturi, la marginea oraºelor;asemenea pretinºilor lor conaþionali europeni, aceºtiastârnesc interesul prin aptitudinile lor muzicale.„Privindu-i, ascultându-le muzica ºi vãzându-i cumdanseazã, nimeni nu s-ar fi dezis de faptul cã suntþigani. Am cãlãtorit 3.000 de kilometri spre nord-estulIndiei ºi am descoperit în aceste oraºe aceiaºioameni generoºi, voioºi, pe care îi ºtiam din Europa.Nu numai cã m-am simþit bine ascultându-le muzica,dar am aflat ºi o groazã de poveºti”, concluzioneazãPaul Polansky. Sunt enumerate apoi ºi principaleletriburi (subcaste) de localnici, strãmoºi ai þiganiloreuropeni: lohar – sunt fierari ºi potcovari iscusiþi,buni meºteri în fabricarea cãruþelor; dom – suntmuzicieni ºi dansatori, dar ºi buni cãrãuºi;bawari – sunt constructori, dulgheri executândcase, porþi etc.; badu – sunt dresori ºi îmblânzitoride urºi; meos – sunt hoþi de vite mari, în specialde cai; beria – practicã vrãjitoria ºi magia, profesierezervatã de regulã femeilor.

În ceea ce priveºte epoca presupusã când þiganiiindieni au pãtruns în Europa, istoricii nu sunt unanimiîn afirmaþii. Este menþionat, de pildã, un edict imperialemis în Germania, în 1480, prin care „cei care secunosc þigani sã fie înºtiinþaþi prin edictum publicumcã li se interzice cu desãvârºire sã intre în SfântulImperiu ºi sã facã negoþ, iar cel ce se va ridicaîmpotriva lor sã nu fie pedepsit sau nedreptãþit”.Cu alte cuvinte, în Germania medievalã, þiganii erauîn mod oficial lãsaþi la bunul plac al autoritãþilorlocale, care îi puteau expune violenþelor ºipogromurilor. Acelaºi tratament li s-a aplicat ºiîn Rusia, Italia, Franþa ºi Polonia, unde, prin înaltedecrete imperiale, se aplicau þiganilor nomazipedepse exemplare: „persoanele de sex bãrbãtescvor fi împuºcate pe loc, iar femeile vor fi bãtutecu vergile ºi arse cu fierul roºu... iar copiilor li seva da o educaþie cum se cuvine”. Aceeaºi atitudineintolerantã o aveau ºi popoarele baltice.

Astfel, episcopul lituanian Zieppel considera cã„poporul þiganilor este pentru un stat organizat ceeace sunt pãduchii pentru corpul unui animal”. La rândulei, Biserica suedezã interzicea categoric preoþilorsã îngroape morþii ºi sã boteze copiii þiganilor...

În aceste condiþii, doar Spania, Ungaria ºi ÞãrileRomâne se vor dovedi mai tolerante, cu precizareacã prin „Edictul de exilare” formulat de regeleFerdinand „catolicul”, în 1642, li se interzicea þiganilordin Spania, la fel ca evreilor, în special celor carepracticau meºteºuguri, sã lucreze în folos propriu,ci doar ca „slujitori ai regelui”. Aceeaºi situaþie seaplica ºi la Sibiu, când autoritãþile locale au interzisprincipilor sã atragã cu avantaje de orice fel pemeºteºugarii þigani aflaþi sub jurisdicþia lor. (Edictuldin 23 septembrie 1476 al regelui Matei Corvincãtre Primãria Sibiului.)

În Þãrile Române, þiganii aveau statutul de robi,care, în funcþie de statutul deþinãtorului, erau„domneºti”, boiereºti, mãnãstireºti.

Concepte eetico-ffilosofice în ccultura rromilor

MMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

Page 8: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Istoria dde llângã nnoi

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 220138

NNooþþiiuunnii ddee eettiiccãã îînn ddrreeppttuull ccuuttuummiiaarraall rroommiilloorrDacã în legãturã cu urmele migraþiei

þiganilor/romilor cãtre Europa existã sorgintenecunoscute, acelaºi lucru se poate afirma ºi despretrunchiul lingvistic comun. Ipoteza dupã care în Indiaanticã, pe un vast teritoriu, având în epicentru actualacapitalã Delhi, s-a constituit o populaþie localã, numitã„dravidieni” (Nicolae Lascu, Istoria anticã, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã, 1966), prelucrãtori ai arameiºi bronzului, ºi care ulterior au emigrat, sub presiuneainvaziei arienilor (mileniul II Î.Ch.), este doveditãindirect, în special prin argumente de ordin lingvistic,dar ºi prin date de naturã culturalã etc.

Limba romanes conþine însã numeroase elementearhaice, provenind direct din comuna primitivã,numite de Nicolae Bobu (op. cit., p. 39) drept „cuvintecomune”, definind în principal noþiunea de Dumnezeu(„Del”), mamã („Dei”) ºi familie (prezentã sub formastrãveche de gintã matriarhalã). Migrând sub formãde valuri succesive, de la Rãsãrit spre Apus,organizaþi în ºatre (societãþi de tip închis, aflate înstadiu de seminomadism), þiganii au ajuns mai întâiîn Asia Micã, apoi, mergând pe urma mongolilor(se presupune cã în calitate de robi), au pãtrunsîn Þãrile Române.

O imagine plasticã a migraþiilor ºatrelor de romio constituie comparaþia cu nucile de cocos aflate peo mare tãlãzuitã. ªatrele de romi nomazi, navigând învoia soartei, erau adesea „pescuite” de alte popoare,aflate pe o treaptã socialã superioarã, fiind reduse lastadiul de sclavie, nu individual, ci în grup. Pãstrareatipului de organizare tradiþionalã, în ciuda stãriisociale precare, respectiv ºatra, a fãcut posibilãnu numai conservarea limbii, dar ºi a tradiþiilor,fapt esenþial pentru conservarea identitãþii etnice.

Între elementele care au asigurat continuitateaetnicã trebuie, deci, adãugat ºi limbajul simbolico-intuitiv identificat de Lucian Blaga, în lucrarea„Fenomenul originar”, cu un fenomen natural,decurgând dintr-o operaþiune logicã ºi ducând la oexperienþã intelectualã ce trece din planul realitãþiinaturale, în cel abstract, al gândirii logice. Acestlimbaj, ce depãºeºte simpla vorbire umanã, neconduce cãtre ideea originii divine a limbajului sau,cum spunea Ludwig Wochels, „vorbirea umanã e otainã, un limbaj divin”. În acest sens, limbajul originalal romilor, provenind direct din bagajul spiritual alIndiei antice, cuprinde o serie de sensuri ºi simbolurice pot declanºa, în lanþ, o serie de experienþe menitesã dezvãluie situaþia omului (Mircea Eliade, Tratatde istoria religiilor, Humanitas, 1993, pp. 419–424.)

Un lloc aaparte între aceºti termeni îl auexpresiile ce conþin trimiteri la temeiul juridicºi care, odatã invocaþi, sunt de naturã sã

declanºeze adevãrul obiectiv al realitãþii juridice.Un exemplu de astfel de limbaj îl reprezintãjurãmântul sacru al romilor, depus de oricepersoanã care acceptã judecata tradiþionalã.

Potrivit juristului Nicolae Bobu (op. cit., p. 73),el însuºi fiu de judecãtor de pace la tribunalul etnieiromilor în judeþul Gorj, acest jurãmânt, rostitobligatoriu în limba romanes, cuprinde o serie deexpresii, concepte, fenomene ce, luate separat, facparte din structura fiinþei umane, dar care împreunãredau o convingere intimã fermã. Acest jurãmânt estemai degrabã un concept etico-filosofic, exprimat princuvinte, un conglomerat lingvistic inestimabil, pãstratpe cale oralã, nealterat, încã din zorii Antichitãþii.Cuvintele acestui jurãmânt reprezintã în esenþãnu doar un simbol etico-religios, ci, într-o oarecare

mãsurã, chiar un document istoric peren, vorbinddespre spiritualitatea acestui popor.

Deºi textul jurãmântului nu poate fi reprodusîn întregime, el fiind un secret pãstrat exclusivîn cadrul comunitãþii locale, o parte dintre normelesacramentale pot fi divulgate public. Acesteasunã astfel: „O alav romano. Sâlb ande-l rom”,adicã „jurãmântul romanes aparþine romilor”.

Se presupune cã, odatã rostit acest jurãmânt,toate declaraþiile fãcute sub invocarea sa suntadevãrate, fãrã a mai fi nevoie sã se recurgã la alteprobe. Sub aspect etico-religios, acest jurãmântprezintã o dihotomie între sacru ºi profan, în sensulcã þiganii se jurã pe lucruri reprezentând viaþaconcretã, invocând în acelaºi timp voinþa divinã.Conþinutul etic este întãrit de convingerea cã dacã

jurãmântul este strâmb, sau doar parþial adevãrat,acesta poate atrage dupã sine nenorociri, pagubemateriale sau chiar moartea celui ce se face vinovatde minciunã. Persoana care jurã strâmb sau mintedupã ce a rostit jurãmântul se situeazã, sub aspectjuridic, în afara comunitãþii, ca „ultimul om”, fãrãdemnitate, personalitate ºi drept la respect.

De altfel, atât este de mare la romi teama decuvântul rostit sub formã de jurãmânt sau blestem,încât exista chiar obiceiul ca la adresa persoanelorbãnuite de fapte rele sã se rosteascã publicblesteme, iar, de teama consecinþelor, romiirestituiau obiectele furate.

Tot cca oo rremanenþã din vechile obiceiuris-a pãstrat ºi jurãmântul cotidian. Adesea,astfel de jurãminte se rostesc în familie

ºi fac apel la viaþa ºi sãnãtatea unor prieteni sauchiar evenimente ale naturii înconjurãtoare. Teamacã anumite jurãminte odatã încãlcate pot aducenenorociri este puternicã, astfel încât nu de puþineori romii cer dezlegare de la preoþi locali. Acest tipde rugãciune de dezlegare, numit ºi moliftã, impunenu doar penitenþã, ci ºi anumite sacrificii sau jertfemateriale. Mai presus decât jurãmântul familial,jurãmântul rostit în faþa judecãþii þigãneºti esteinamovibil.

Care sunt, deci, acele cuvinte ºi expresii ale limbiiromanes care sintetizeazã concepþia de viaþã a etniei,într-un cuvânt, universul etic? Acelaºi Nicolae Bobule rezumã la trei noþiuni „reprezentând universalitateaexistenþei umane” (op. cit., p. 72). Acestea sunt„ghi”, „ghiu” ºi „ghili”

„Ghi”, în limba þigãneascã înseamnã „suflet”, viaþãomeneascã. În esenþã, invocarea cuvântului „ghiu”,trimite simbolic la trãirea sentimentalã ºi spiritualãa unui individ din etnia þigãneascã. „Ghiu” înseamnã„grâu”, sau, extins, „hranã sufleteascã”. Cu alte

cuvinte, se face trimitere la existenþa cotidianã,la pâinea cea de toate zilele. „Ghili” este termenulcorespunzãtor noþiunii de cântec. El simbolizeazãtrãirea deplinã a sentimentelor, libertatea, stareade bine ºi împlinire sufleteascã.

Faptul cã aceste noþiuni atât de diferite provindintr-un trunchi comun indicã, pe de o parte,universul spiritual cu deosebire simplu, elementaral membrilor etniei, dar ºi un îndemn ºi o credinþã dea trãi necomplicat, neangrenat într-o anume ordinesocialã, liber ºi neconstrâns de o viaþã publicãanume. Este în acest angrenaj etico-filosofic unmodel spiritual specific, care plaseazã individul întrecuvânt (viaþã, suflet), viaþã ºi bucurie, aºadar, indicão anume libertate, care presupune desprindereade obligaþiile ºi constrângerile sociale curente.

Alte noþiuni exprimate în cuvinte cu valoare desimbol, cuprinzând elemente etico-religioase, careîmbracã forma sacralitãþii în comunitãþile de romi,trimit cãtre soartã, noroc („bahkt”), apã, sete („truº”),„Dumnezeu” (sau echivalent al acestuia, exprimatprin noþiunea de „del”), în sfârºit, dar nu cel din urmãca semnificaþie, joc sau dans (expresie a vitalitãþiisupreme, integrare a individului în ritmul universalal vieþii).

Detaliind, nnoþiunea dde „„bahkt” (soartã,noroc) se regãseºte în viaþa de zi cuzi prin expresia curentã „te va hastaren

peski bahkt” („sã nu-þi pierzi norocul”). Este folositºi în formula uzualã de salut „bahkato”, iar ca senscomun se regãseºte în expresia curentã de „baftã”.Sensul sacru al acestei expresii este dat deutilizarea sa exclusiv în varianta originalã, respectivîn limba þigãneascã, orice preluare în limba românãconstituind o denaturare a sensului iniþial. MirceaEliade asocia înþelesul noþiunii de „bahkti” cu misterulascuns din lucruri (Mircea Eliade, India, p. 197).Asemenea lui, ºi alþi savanþi, între care RudofFestmess ºi M. Delahoutre, au interpretat acestcuvânt drept una dintre noþiunile fundamentaleale filosofiei tradiþionale a etniei þiganilor, cu adâncirãdãcini în antichitatea indianã. Adresându-secredincioºilor din lumea întreagã cu expresiade origine þigãneascã „bahkato”, Papa Ioan Paulal II-lea a urmãrit nu doar sã-i binecuvântezepe romi, dar ºi sã omagieze consecvenþa religioasãa unui popor strãvechi.

Legat de credinþã este ºi cuvântul „del”, expresiece reprezintã divinitatea. Pentru romi, „del” estedivinitatea supremã, cel „dãtãtor de toate”. Invocareaîn cadrul unei formule sacramentale a noþiunii de„del” trimite cãtre o „reabilitate ultimã”, sau ceea ceidentificã Mircea Eliade drept „sensul divin personalcoexistã cu sensul de forþã sau energie impersonalã”.Aºadar, „del” este pentru etnia þigãneascãechivalentul creºtin al Sfintei Treimi, DumnezeuTatãl, Fiul ºi Sfântul Duh.

Popor vitalist, legat fundamental prin fire nevãzutede Divinitatea supremã, romii acordã dansului, joculuiîn general, un sens magic, echivalent unei forþespirituale situate deasupra binelui ºi rãului. Dansulcorespunde voinþei individului de a participa laarmonia universalã, integrarea omului în miºcareacosmicã, din care s-a desprins odatã cu viaþa lui.

Aºadar, dansul, miºcarea ritmicã în general, esteo formã de transcendere, un mijloc de comunicareprin simpatie ºi identitate formalã cu universul (dansuldevine sinonim cu imitarea miºcãrii cosmice), princare „se restaureazã armonia, adaptatã la structurafireascã a lumii versus suflet” (Mircea Eliade,Solilocvii, pp. 53–54).

Din îînvãþãturi...

De aaceea, eeu aastfel aam îînþeles, ccã ccel cce pproslãveºtepe DDumnezeu, ººi DDumnezeu îîl vva pproslãvi ppe ddânsul,ºi aaici, ººi îîn îîmpãrãþia ccerurilor, iiar ccel cce nnu pproslãveºte

pe DDumnezeu, cci-ººi vva pproslãvi pputerea ssa, aacela nnu vva ffi pproslãvitde DDomnul DDumnezeu. PPentru ccã îîn vviaþa aaceasta aau vvenit mmulþidomni ººi aau ffost uunºi aai llui DDumnezeu, ddar ccei cce aau pproslãvit ppeDumnezeu, aaceia aau ffost pproslãviþi dde DDomnul DDumnezeu, ººi aaici,ºi îîn îîmpãrãþia ccerurilor. IIar ccei cce nn-aau pproslãvit ppe DDumnezeu,n-aau ººtiut dde uunde aa vvenit aasupra llor mmânia llui DDumnezeu, ººi ttoatebunãtãþile lle-aa lluat ddin mmâinile llor, ººi aau ffost llipsiþi ººi dde îîmpãrãþia

pãmânteascã ººi dde ccea ccereascã, ººi nnimic nnu ss-aa ccunoscut ddela ddânºii, pprecum ººi îîmpãratul AAssa ccel dde ddemult, ccare nn-aa vvrutsã ddea llaudã llui DDumnezeu, cci sse llãuda ppe ssine. DDe aaceea,pentru nnesmerenia llui, ccã nnu vvoia ssã sse ssmereascã îînaintea lluiDumnezeu, DDumnezeu ººi-aa îîntors mmânia sspre ddânsul ººi aa ttrimispe îîngerul ssãu nnoaptea ººi ll-aa sscos ddezbrãcat ddin aaºternut ººi ll-aaaruncat îîn ggunoi. ªªi aacolo ss-aa ddezmeticit ººi ss-aa ssmerit, ººi ttoþi îîlbãteau ººi-ll bbatjocoreau. AAtunci aa ppriceput eel ccã ttãria ººi pputereasunt dde lla DDumnezeu ººi aa pplâns ccu mmulte llacrimi ººi ssuspine,ºi aabia ººi-aa îîntors DDumnezeu mmila ssa ccãtre ddânsul ººi ll-aa iiertat.

Page 9: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Urmuz, 1130 - 990

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 9

Din ttoate ppreparativelevoiajului, cea mai mareparte erau îndeplinite;

în cele din urmã, reuºi sã plãteascãºi chiria, ajutat fiind de cele douãbãtrâne raþe ale sale, ºi care nicide astã datã nu-l lãsarã sã alergela mila vecinilor. Singurul lucru ceîi cereau în schimb era sã fie ºiele primite, cel puþin o orã pe zi,în camera sa de lucru, care exalaun aºa de dulce ºi îmbãtãtor mirosde ciurciuvele. Se sui în corabie.

Sentimentul puternic ºi neînvinsde tatã îl trase însã înapoi la þãrm,unde, cu o miºcare distratã ºinervoasã ºi în mijlocul poporuluiiubit, îºi cusu douã tampoane desugãtoare pe cãptuºala mucegãitã

a smokingului sãu ºi, imediat dupã aceasta, fãrã a mai pierde timpul, se furiºã,neobservat de nimeni, în camera scundã din fundul curþii, trecând la religiuneamozaicã.

Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al ºaptezecelea an alexistenþei sale, lãsând în urmã un trecut glorios, ºi acuma zilele îi erau numãrate.Singura dorinþã ce mai avea era sã-ºi serbeze nunta de argint. În acest scopchemã pe toþi argaþii ºi, dupã ce îi invitã mai întâi sã ciuguleascã din niºte

sãmânþã de cânepã, îi aruncã în o cristelniþã de var. Urmarã apoi trei impiegaþidefinitivi de clasa treia ºi un arhiereu! El însuºi, ca sã poatã liniºti mulþimea, careîncepuse sã cârteascã, îºi ciunti trei degete de la mâna stângã ºi se sui apoi peun scaun de cizmãrie cu trei picioare, de unde, în sfârºit, spre satisfacþia tuturor,ciocul sãu mãtãsos putea sã atârne, plutind liber ºi nesupãrat de nimeni pe aparece ºi proaspãtã a pãrãiaºului cristalin.

Dupã aceea se sui din nou în corabie. Bãtrâna sa soþie refuzã însã sã-lurmeze, roasã fiind de viermele geloziei din cauza legãturilor de inimã ce bãnuiacã el ar fi avut cu o focã. Totuºi, conºtientã de îndatoririle ei de soþie ºi pentrua nu se arãta prost crescutã, îi oferi la plecare douã lipii, un caiet de desen deBorgovanu ºi un zmeu cu speteze „din patru”, pe cari el le refuzã, cu indignare,scuturând niºte alune într-un sac.

Ambiþioasã ca orice femeie ºi neputând suporta afrontul unui asemenea refuz,netrebnica soþie îl legã atunci cu o frânghie de umerii obrazului ºi, dupã ce îl târîîn mod barbar pânã la marginea corabiei, îl luã ºi îl depuse fãrã nici o formalitatepe uscat.

Dezgustat de viaþã ºi încãrcat de glorie ºi ani, îºi scoase cãciula ºi luã totatunci ultimele dispoziþiuni cari erau ºi ultima voinþã. Renunþã la toate titlurileºi întreaga sa avere, se dezbrãcã în pielea goalã, rãmânând încins numai cu ofunie de tei ºi, dupã ce în aceastã stare mai privi încã o datã marea nemãrginitã,se sui în prima cãruþã cu arcuri ce întâlni în cale ºi, ajungând în goana cailorla oraºul cel mai mare din apropriere, merse de se înscrise în barou…

CONCLUZIUNE ªªI MMORALÃDe vreþi cu toþi, în timpul nopþii, un somn în tihnã sã gustaþi, Nu faceþi schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligaþi.

Plecarea îîn sstrãinãtate

Pentru ccomunitãþile dde rromi, dansul este maimult decât o modalitate de expresie artisticã.El reprezintã o formã instinctualã de ieºire

din cercul individualitãþii ºi de armonizare cu ritmulcosmic. Prin dans, individul dobândeºte valoaregnoseologicã, intuind adevãrurile universale ºiurmãrind restabilirea armoniei cosmice.

În sfârºit, chemarea apei reprezintã simbolulrealitãþii absolute. Sacralitatea apei pentru romi seexprimã în ceremonialul nunþii, obligând mireasa sãpoposeascã la un izvor ºi sã-i binecuvânteze cu apãcuratã pe nuntaºi. Sensul noþiunii de „truº”, respectivsete, cu trimitere obligatorie la apã, este sinonimcu acela de cruce. De aceea, în cadrul jurãmântuluitradiþional, se face apel la apã, pãmânt, dar ºi lacruce. Simbolic vorbind, romii considerã cã nu sepoate jura strâmb pe cruce, câtã vreme în spateleei se aflã noþiuni de o mare forþã transcedentalã,respectiv apa ºi pãmântul. „Frica omului indian esteirealul, lipsa de semnificaþie, toatã fiinþa lui esteimpregnatã de realitatea ultimã”, concluzioneazãMircea Eliade (Drumul spre centru, Buc., E.L.U.1999, pp. 402– 424).

CCoonncclluuzziiii ººii îînnvvããþþããmmiinntteeÎntre popoarele lumii, iar romii reprezintã fãrã

îndoialã una dintre cele mai vechi etnii consemnateistoric, puþine sunt acelea care ºi-au pãstratnealterate spiritul, cultura ºi credinþele strãbunilor.Este neîndoielnic cã acest neam, adesea murdar,rãtãcitor, dar esenþial liber în spirit ºi credinþã,a oferit ºi oferã omenirii un model unic de non-combat, un mod de a trãi în afara competiþiei ºisupremaþiei financiare. Dacã existã un text cu maimare valoare de adevãr pentru omenire decât„Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului”, atunciacesta se poate aplica integral etniei þigãneºti:„Toate fiinþele umane se nasc libere ºi egaleîn drepturi” (Rezoluþia nr. 27 a Adunãrii Generalea O.N.U. din 10 decembrie 1948).

În esenþã, concepþia de viaþã a etniei þigãneºti,în simplitatea ºi naturaleþea ei nealterate, are preapuþin a face cu „etica” Indiei clasice. Dacã în senseuropean, prin eticã se înþelege un ansamblu dereguli, legi ºi principii, având ca finalitate descriereaºi modificarea regulilor de comportament social,India, cu ansamblul ei de culturi, civilizaþii ºi moravuri(ethos) diferite, reprezintã un model mult preacomplex ºi cu totul superior, ce nu poate fi suprapusnici mãcar ca tipar etic pe concepþia de viaþã, cutotul elementarã, a comunitãþilor ce se revendicãdin etnia þigãneascã.

În mod absolut, în viziunea clasicã, adevãrulexistenþei era pus în legãturã cu „Legea” (realitateaultimã a lumii, identificatã cu armonia completã

a Ordinii cosmice ºi naturale a lumii, purtând numelede „rit”). Aºadar, armonia cosmicã avea ca pandantordinea naturalã. În consecinþã, faptele noastre,chiar ºi cele mai insignifiante, sunt puse în relaþiecu ordinea supremã, putând, în multe cazuri,sã contravinã acesteia.

Cu alte cuvinte, ceea ce era drept se identificacu „ritul”, acesta având o valoare moralã intrinsecã.Practicând ºi oficializând anumite rituri, comunitãþileparticipau la anumite fapte de naturã eticã, ce aveau

rolul sã consolideze ordinea „divinã” a Universului.Din vechea eticã a Indiei clasice, puþine elementemai supravieþuiesc astãzi în modul de viaþã alcomunitãþilor de þigani. Majoritatea ideilor, noþiunilorºi teoriilor s-au secularizat, ca toate ale lumiimoderne. Nu ne rãmâne decât sã identificãm„dharma” (ca o viziune integratoare, organicã,cosmicã, opusã spiritului individualist) avându-ºirãdãcinile în „rit” (sau ordinea naturalã). Exploatândnatura, prelucrând ºi modelând mediul, omul îºiconstituie propria „kharma” (trãsãturile specificeale vieþii umane, desprinsã din universul integratoral dharmei). Ceea ce rãmâne azi valabil vine dinvechea eticã naturalã. Este principiul acþiuniinonviolente, vitalismul ºi aspiraþia spre dreptateºi ordine socialã.

La rrândul eei, nnici eetica eeuropeanã clasicã,aºa-zisa „eticã kantianã”, nu are punctecomune cu spiritul þigãnesc. Iar în acest

sens nu gradul de abstractizare, rigiditatea ºi pânãla un punct intransigenþa judecãþilor morale lefac incompatibile, ci mai degrabã esenþa gândiriikantiene, care pune în prim plan cercetareacapacitãþilor noastre cognitive, care ne îndreaptã,pe cale empiricã, spre o percepþie apriori a lumii,populatã cu obiecte care existã în timp ºi spaþiu.

Pentru Kant, omul este o fiinþã moralã prin actulliberei voinþe, fãrã a face apel la o realitatetranscendentalã, fapt ce explicã pânã la un punctcondiþia libertãþii umane. În esenþã, libertatea ºicunoaºterea în lumea naturalã sunt limitate ºi nuavem niciun motiv sã considerãm astfel. Aºadar,binele nu existã în sine, ci obligatoriu raportat laun obiectiv superior – teleos – spre care aspirãm.A face bine înseamnã a activa o serie nesfârºitãde agenþi sociali, ale cãror dorinþe reunite reprezintãnu un principiu moral unic ºi universal, ci cel multun „imperativ categoric”, adicã o lege moralã care„acþioneazã conform acelei maxime prin care sãpoþi vrea totodatã ca ea sã devinã lege universalã”.

Aºadar, acþiunile noastre nu sunt puse în legãturãcu o moralã superioarã, absolutã, ci se produc „înconformitate cu datoria”, adicã sunt adaptate unuiprincipiu al negocierii. În consecinþã, teoria „scopuluiîn sine” reprezintã, pânã la un punct, o formã deeºec moral, în sensul cã noi nu aspirãm spre bineleabsolut, ci doar spre nivelul la care sã nu facemceva nedorit de alte persoane.

Fãrã îndoialã cã nici acest concept kantian allibertãþii limitate, al condiþionãrii acþiunilor noastreîn funcþie de consimþãmântul sau refuzul celorlalþi,nu reprezintã un punct de apropiere cu „etica”þigãneascã. Chiar dacã în lucrarea sa de maturitateCritica raþiunii practice, filosoful german a nuanþatacest postulat, susþinând cã „fiinþele libere sunt parteatât a ordinii naturale, cât ºi a celei morale”, înrealitate, ideea acceptãrii statutului de fiinþã umanãsuperioarã numai prin prisma unei evoluþii moralepozitive este eminamente greºitã. De altfel, legãturaîntre naturã ºi moralã este în esenþã discutabilã, iarKant însuºi admitea cã reprezintã realitãþi metafiziceseparate sau chiar „puncte de vedere diferite”. A legamorala de libertate este o greºealã, singurã libertatea(de gândire, de miºcare) asigurând calea cunoaºteriinepãtrunsului din noi.

În concluzie, tradiþia romilor, concretizatãîn conceptele etico-filosofice adoptate de etnie,reprezintã, dincolo de aspectul formal cosmopolit,„o problemã de relaþii internaþionale, o formã deexpresie a fenomenului original uman, un reperpentru o posibilã filosofie a drepturilor omului”(Adrian Nãstase, Drepturile omului – Religiasfârºitului de secol, Institutul Român pentruDrepturile Omului, Bucureºti, 1992, p. 15).

Interpretând manifestãrile etico-religioase ºisociale ale þiganilor/romilor drept o formã de activitateculturalã, tratând-o mai degrabã ca pe o tradiþie decâtca o filosofie propriu-zisã, avem posibilitatea nu doars-o înþelegem, dar s-o ºi conservãm ºi valorificãm.

Page 10: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

8

Calendar

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 2201310

Atrecut uun ssecol ººi îîncã uun ssfert de cândBogdan Petriceicu Hasdeu, pãrinteleîndurerat, nu omul de litere, nu istoricul,

nu savantul, ci numai tatãl copleºit de durereapierderii unicului copil, a scris Povestea Crinului,basmul-metaforã despre mâna ridicatã împotrivaDestinului. A fost un autograf pe ciclurile de poezii:Bourgeons d’Avril, Chevalerie, Confidences, rãmaseîn manuscris, pregãtite pentru tipar de însãºi Iuliaºi editate cu titlul Oeuvres posthumes par JulieB.P. Hasdeu, la Hachette, Paris – Socec, Bucuresci.Cele trei volume din anii 1889 ºi 1890 poartãamprenta spiritualã a întregului neam Hasdeu(Hîjdeu, Gâjdãu, Hajdeu). Iulia a fost ultimadescendentã a unui neam de viþã domneascã,a patra generaþie succesivã de oameni de culturã –Tadeu, Alexandru, Boleslav, Bogdan Petriceicu,moºtenitoarea ereditarã a înclinaþiilor cãtre poezie,cãtre filosofie idealistã, a talentului la desen ºipicturã. Titlul volumului de poezii Muguri deaprilie (trad.) a fost interpretat ca o premoniþie(aºa cum a descifrat mesajul Angelo deGubernatis în conferinþa de la Geneva, laCongresul orientaliºtilor), existenþa poeteifiind asemuitã cu cea a mugurilor de aprilieprea curând îmbobociþi ºi rãpuºi de suflareacrivãþului, purtând încãrcãtura promisiuniide a se realiza plenar ca poetã înzestratãcu o sensibilitate deosebitã, autoarea fiindîn perioada de formare, de identificare apropriilor trãiri cu marea poezie universalã,renascentistã, prin fibra dorinþei de a se afirmaîn toate înfãþiºãrile artei: literaturã, compoziþiimuzicale, picturã. Iulia s-a proiectat în cea pecare astãzi o dezvãluim, în Camille Armand,pseudonim devenit personaj al propriilorînsemnãri, ales ºi din modestie ºi din vanitate,cu dorinþa de a se afirma prin propriile-i forþe,nu ca fiicã a marelui Hasdeu: „Vreau sã învingºi sunt sigurã cã voi reuºi. ªi când voi fistrãbãtut vicisitudinile existenþei de aici, în puritateamea imaculatã, gloria-mi va fi atât de strãlucitoare,încât va trebui sã mã înving înainte de toatepe mine însãmi, ºi voi reuºi.”

La 125 de ani de la despãrþirea materialãde tot ce e pãmântesc, rãsfoim paginile unui destinneîmplinit care se împlineºte. Iulia Hasdeu a deschisuºa vieþii pe pãmânt în anul 1869, toamna târziu,în zi de noiembrie, în Bucureºti, în casa de pe stradaFrancezã, numãrul 14. Când Bogdan PetriceicuHasdeu a fost numit director al Arhivelor Statului,familia s-a mutat în incinta mãnãstirii de pe DealulMihai Vodã, în locuinþa de serviciu. Tatãl ºi-acontinuat activitatea la universitate, la ziar, apoi înminister, iar Iulia-mamã (nãscutã Faliciu) a vegheat,alãturi de soþul ei, la creºterea ºi instruirea Lilicãi,aºa cum era alintatã fiica în cercul de prieteni aifamiliei. Lilica a pregãtit în particular clasele primare,iar în certificatele de studii sunt înscrise calificativelemaxime la examenele cumulate susþinute cudispensã de vârstã la Colegiul „Sf. Sava” dinBucureºti, iar la Conservator i s-a decernat premiulîntâi cu cununã. Înzestratã cu o memorie neobiºnuitãºi cu o imaginaþie foarte bogatã, ea recita poeziilungi, lua lecþii de englezã, francezã, germanã,iar la ºapte ani deja scrisese scenete ºi povestiripentru copii, romanul Viaþa ºi faptele lui MihaiViteazu (evident, sub influenþa tatãlui).

Primele sscrieri lliterare, adevãratele exerciþiide stil în limba românã, au avut notatã data,Lilica respectând astfel rugãmintea ºi sfatul

tatãlui sãu. Subiecte simple, din lumea copilãriei, eraupe teme moralizatoare – Lina cea lacomã, O elevãnouã, Leneºul ºi zburdalnicul, Trandafiul moºului,dar ºi poezii triste, ca Tânguirile unei mame, Copilãmurindã º.a. În caietul cu exerciþii ºi definiþii dematematicã apar capitole din povestiri scrise uneoricu cernealã, alteori cu creionul, grupate sub titlulIstorioare pentru amicele mele ºi pentru toate copilelede la 10 pânã la 20 de ani. Acesta a fost copilulprecoce, care va deveni tânãra genialã de mai târziu.

Iulia Hasdeu ºi-a continuat studiile la Paris, laColegiul Sévigné, bursierã a statului român. Vacanþeleºi le petrecea uneori în România, ocazie cu care,în 1887 ºi 1888, a vizitat Curtea de Argeº, apoimãnãstirile din nordul Moldovei. Savantul B.P.

Hasdeu – atât de solicitat la universitate, la minister,la Arhive, la Uniunea ziariºtilor, pregãtind lucrãripentru premiul Academiei, cunoºtea numai rezultatelefoarte bune la învãþãturã ale fiicei sale, despre lecþiileparticulare de greacã veche, latinã, canto, pian,desen, picturã, ºi doar în vara anului 1886 a avut subochi câteva dintre poeziile Iuliei în limba francezã.

Devenind studentã la Sorbona, la Facultateade Litere ºi Filosofie, de asemenea, cu dispensãde vârstã, Iulia Hasdeu este apreciatã de cãtre toþiprofesorii ºi i se propune sã colaboreze la o ediþiecriticã destinatã elevilor cu texte din Shakespeareºi Molière. Se va prezenta strãlucit la exameneledin 1886, cu lucrãri despre Cartea a VI-a a luiHerodot ºi despre Logica ipotezei. Era, deci, firescca profesorii care îi cunoºteau puterea de muncã ºicapacitatea de sintetizare sã considere cã româncaar putea susþine teza de doctorat despre bogãþia

spiritualã în þinutulCarpato-Dunãrean,Filosofia popularãla români, logica,psihologia, metafizica,etica ºi teodiceea,în numai doi ani. Ceeace nu au ºtiut cei dinjur era taina orelor târziiîn noapte, când Iuliapãºea în lecturi condusãde Seneca, Platon,Danton, Petrarca,Molière. Mãrturie cãacestea erau izvoarelede inspiraþie în jocurilede idei stau mottourilepoeziilor din cele treicicluri de versuri, îngermanã, englezã,latinã, greacã, spaniolã,din Ariosto, R. Belleau,

A. Chenier, Dante, G. Figueiras, Goethe, Horaþiu,Longfelloow, Shiller, Tibul, Lamartine, Musset ºi alþii.Eleva ºi studenta conºtiincioasã a fost permanentdublatã de poeta inspiratã, ale cãrei creaþii literareau dezvãluit-o contemporanilor ei, dar ºi nouã,numai prin ediþii postume.

Povarã ssufleteascã ggrea s-a lãsat pe umeriitatãlui Bogdan Petriceicu Hasdeu atuncicând, dupã moartea Iuliei, a citit sutele

de file acoperite cu poezii, poeme, cugetãri, piesede teatru, nuvele, romane, compoziþii muzicale,desene în peniþã ºi planºe în acuarelã. Spuneamarele enciclopedist: „Fiica noastrã dispãrutãla o vârstã fragedã a lãsat totuºi o moºtenire literarãcare prin bogãþia ºi diversitatea ei ar fi suficientãsã marcheze traseul unei vieþi îndelungate.”

Studiu ºi cunoaºtere, erudiþie ºi inspiraþie,memorie prodigioasã, receptivitate ºi capacitatede asimilare, putere de analizã ºi sintezã, talentîn a realiza asociaþii surprinzãtoare, intuiþie ºipremoniþie – iatã trãsãturile care contureazã profilultinerei geniale prin tot ce ne-a lãsat. Refuzul dea încredinþa tiparului câteva poezii, mascat printr-oamânare a publicãrii celor patru texte trimisela Étoile roumaine (de cãtre tatãl), a fost motivatde dorinþa de a intra în viaþa culturalã a Românieinu ca fiicã a lui Hasdeu, ci ca o învingãtoare.

Încã înainte de a pleca la Paris la studii, Iuliaînþelesese mesajul macilor însângeraþi de pe pernãcând tuºea, dar adolescenta a sperat cã tuberculoza– boala necruþãtoare care o mãcina – va renunþala pradã. A folosit rãgazul oferit de forþa tinereþiispre a-ºi împlini destinul ales.

Ce a lãsat ca testament tânãra de 19 anineîmpliniþi? Dorinþa de a fi recunoscutã aºa cum SullyPrudhomme a caracterizat-o: „Domniºoara Hasdeua fãcut în þara noastrã (n.n., Franþa) cea mai mareonoare þãrii sale”, concentrând spusele lui Angelode Gubernatis: „Asemenea apariþii sunt totuºi rareºi, desigur, nu existã þarã ce nu ºi-ar face un titlude glorie cã pe meleagurile ei s-a nãscut aceavisãtoare înzestratã cu o sensibilitate deosebitã,de a fi dat viaþã acestei visãtoare fermecãtoare.”

Esenþa poeziei Iuliei Hasdeu o defineºteca scriitoare de facturã romanticã.

Într-o primã perioadãpetrecutã departe de þarãºi-a pus amprenta dorul delocurile natale: „Qu’elle etaitdouce, ma paissible rêverie/Sous le bleu firmament dema chère patrie (Ce blândã,minunatã îmi era astã visare/ Sub bolta înaltãa patriei chemare”; Une nuit, 1886) ºi „Je voudraisvoir encore/ Mon vieux Danube au flot bleu/ Et mamontagne qui dore/ Un rayon qui vien de Dieux”(Aº vrea sã mai vãd odatã/ Bãtrânul fluviu cu undazbuciumatã/ ªi munþii ce în asfinþit arginteazã/O þarã unde Domnul vegheazã; Le perles, 1885).

Ca aproape toþi adolescenþii ce se simt neînþeleºi,Iulia a început câteva jurnale de însemnãri, adeseatrãdându-ºi nevoia de a se destãinui, de a-ºi mãrturisiînsingurarea, martor tãcut al trãirilor ei.

Vibreazã în vocea Iuliei Hasdeu duplicitateatrãirilor: „Când vã-ndoiþi de rãul ce-mi sfâºie firea/Vedeþi doar veselia ºi conversaþia vie/ Nu aþi puteasã compãtimiþi ori înþelege” (Pourquoi je suis gaie).

Abandonându-se dorinþei de cunoaºtere, poetase apropie de Natura–Mamã în încercarea de adescifra legile Firii. Natura nu o copleºeºte, dãinuiepentru cã Iulia Hasdeu se încadreazã în ritmurileei, în respiraþia lacului, în freamãtul pãdurii, îngemetele sãlciilor, în miile de voci care înalþã imnlui Dumnezeu: „Eu miile de voci ale Naturii–mamele-ascult/ ªi ce îmi spune Domnul în tânguireade vânt” (La feuille).

Senzaþia înstrãinãrii se grefeazã pe însingurareala care Iulia însãºi s-a condamnat: „Asemeni þie,floare ofilitã/ Smulsã pãmântului natal/ Tânjescdupã patria iubitã/ Ca tine în vas de cristal”.

Iulia aa ffost îînzestratã cu acea coardã sensibilãce amplificã rezonanþa oricãrui eveniment.Durerea cu care se despãrþise de curtea

arhivelor de pe Dealul Mihai Vodã din Bucureºti sedescifreazã în suprapunerea imaginilor ºi secvenþelortrãite în Jardin du Luxembourg, Au bord de la merº.a. Accente de resemnare apar ºi în însemnãrilefugare („Inima omului este atât de slabã, încâtdurerile nu le poate þine”), premoniþia o copleºeºte(„Omul seamãnã cu arborele care iese din pãmânt,creºte încet, cu trudã, ºi când a ajuns aproapede culmea înãlþimii, atunci coasa morþii vineºi îl distruge”).

A scris aproape de culme, pentru cã nici muzacare o ia de mânã pe poetã nu ajunge cu ea pânãsus în Le rêve du poète: „Eu eram în genunchilângã Muza iubitã/ Iar Muza însãºi încununape cel ce izbândise”.

Preamãrirea timpurilor trecute, acele „les bonsvieux temps”, se subordoneazã treptat unei tememai largi: mirajul trecutului romantic în poemelemedievale din ciclul Chevalerie. Este poezia luiRoland ºi Bayard ºi a vitejilor cavaleri ce-ºi jertfescviaþa în numele unui ideal nobil. Poeta însãºi sedoreºte sã fie doamna gândurilor unui viteaz cavalerºi sã se fi nãscut în altã epocã, când onoarea eramai presus de orice: „Iubit devotat jurãmântuluisãu credincios/ Învingãtor ºi totodatã generos,/El numai pe iubita-i a venerat/ Pe el inima meamereu l-a aºteptat” (La fiancée de Roland).

Brodate pe teme alegorice, cu tentã meditativã,o serie de poezii au fost grupate de Iulia Hasdeusub titlul Confidences et canevas: sunt poemedin care transpare o seninãtate contemplativãºi o desprindere maturã de cotidian. Accentuatãde boalã, sensibilitatea acutã a adolescentei capãtão concretizare poeticã în creaþiile literare din ultimiiani de viaþã. Aspiraþia spre perfecþiune cautã în iubireîmplinirea unui ideal, asemeni dragostei lui Petrarcapentru Laura. Tânãra însãºi nu a cunoscut iubirea,cãci „Mon coeur dormait, j’ai du respecter sonsilence/ Je n’ai le trouble dans son calme sommeil”(Tristesse). Este sesizabil regretul cã iubirea nua fost trãitã: „Oh! se savoir aimée! O bonheur sanspareil!” (Être aimée) Pe de altã parte, este aclamatãindependenþa pe care o are inima nerãnitã dedragoste: „vivre dans la joie ineffable et puissanted’avoir mon coeur léger et mon âme innocente”(Dedain).

Iulia HHasdeu - uun ddestin nne/împlinitCCrriinnaa DDEECCUUSSAARRÃà BBOOCCªªAANN

Page 11: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Calendar

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 11

În uultima pperioadã dde ccreaþie, influenþele livreºtise estompeazã. În înþelegerea ºi formulareaunor sensuri noi, raþionamentele copleºesc

sentimentul ºi contureazã personalitatea. IuliaHasdeu abordeazã tema primordialitãþii spirituluisau a materiei, ideea vieþii ºi a morþii,a supranaturalului ºi a puterii umane.

Înclinaþia din copilãrie cãtre genul dramaticva face ca poeta sã asimileze cu interes operelegrecilor antici ºi drama latinã, iar mai târziu peCorneille, Racine ºi Molière. În ediþia postumãa operelor, Bogdan Petriceicu Hasdeu a selectatpiese foarte variate ca tematicã, dar ºi ca gradde definitivare, cãci una singurã apare în întregime,în rest fiind vorba de scene disparate sau variante,dialoguri, mise-en scène sau cronici teatrale pentruIdylle moldave, Mademoiselle Millet, L’ami de Trajan,Alcée et Sappho, Les heiduques º.a. Apare ºitraducerea piesei Rãzvan ºi Vidra a lui B.P. Hasdeu,ºi traduceri de cântece populare ºi a Mioriþeiculeasã de Alecsandri.

Hasdeu nu a mai avut rãgazul sã dea tiparuluiscrierile în limba românã ale fiicei sale, nuvelaSanda, povestiri pentru copii ºi nici cele trei romanecu puternicã amprentã biograficã, Les étourderiesde Denise, Le fils gaté, iar Mademoiselle Maussadea fost publicat în numere succesive din Revista Nouã.

În anul 1887, familia Hasdeu se întregeºtepe plaiuri argeºene; Iulia este încântatã de vizitarea

mãnãstirii ºi localitatea îi place atât de mult, încât înscrisoarea din martie 1888 face urmãtorul comentariureferitor la Revista Nouã: Articolul despre Curteade Argeº este foarte interesant, însã o vilã la Argeºar fi ºi mai bunã. (Arhivele Statului, fond Hasdeu, vol.VI, doc. 223); mãrturisirea lui Ionescu Gion (publicatãîn Revista Nouã la comemorarea Iuliei Hasdeu)contureazã profilul tinerei, aºa cum era perceputde cei din anturaj:

„Cel care scrie aceste rânduri a vãzut-o în iulie1887 la Curtea de Argeº. Era rumenã, frumoasã,veselã, zveltã în talia-i subþire ºi mlãdioasã, cu ochiumezi de zglobie fericire, prietenoasã ºi glumeaþã,fãrã umbrã de cochetãrie, înflãcãrându-se în oricediscuþie în care Idealul ºi Arta erau în joc, lãsândîn urmã pe pãrintele sãu în glume ºi în sãgeþicurtene, cunoscând toate chestiunile ce se ridicauîn conversaþie ºi, în toate, cu toate ºi din toaterespirând viaþã ºi puterea minþii în cea mai splendidãa lor arãtare. Cine ar fi crezut cã în pieptul ei cocearãul care nu iartã?”

Comentariile IIuliei ddespre vvizita îîn þþarã aparîn scrisoarea din 5 februarie 1888, cãtretatãl aflat în Bucureºti: „Îmi amintesc cã

– într-adevãr – astã varã (n.n., iulie 1887), la Curteade Argeº, unde am avut ocazia sã îl vãd pentru primaoarã pe domnul Gion – al cãrui nume l-a amuzat atâtde tare pe bravul Nanoescu – cum i-am povestit cã

am fost foarte suferindã la Paris, el a pãrut profundmiºcat: Cum, domniºoarã, a exclamat el, aþi avutproasta inspiraþie de a cãdea bolnavã la Paris?Nu pot crede cã e adevãrat. Noviau mi-a spus:Dumneata, bolnavã? Aºa ceva nu-i permis cuiva curezistenþa ºi robusteþea dumneavoastrã. În cele dinurmã, ªãineanu, pe când tusea mã sufoca, îmi spunepe un ton grav, încercând sã parã cât mai amabil cuputinþã: Domniºoarã, sunteþi veselã, râdeþi. Discutaþi,povestiþi lucruri atât de nostime ºi vreþi sã vã faceþicrezutã cã sunteþi bolnavã! De altfel, nici nu puteþisã fiþi bolnavã. Domnul Hasdeu mi-a scris cã sunteþirezistentã ca un turc, cã în privinþa asta vã întreceþitoate prietenele, cã aveþi o sãnãtate de fier.”

ªi totuºi, înainte de a pãºi în al nouãsprezeceleaan de viaþã, în fotoliul de lângã fereastrã în clãdireaArhivelor, Iuliei Hasdeu nu i s-a dat rãgazul sã sedespartã de Muza alinãtoare. Pe genunchi, caietulde poezii dezvãluia gânduri neîmpãrtãºite: „Commentchanter encore, o Muse de mes rêves? Pourquoiviens-tu vers moi les yeux noyés des pleurs?”(Lassitude) A avut un destin literar deschis spreposteritate abia dupã ce s-a desprins din lumea realã.S-a impus prin puterea de dãruire a temperamentuluipasionat, rodind din seva pãmântului românesc,lãsând ca autograf al tinereþii repetabile pseudonimulCamille Armand.

Om, mmedic, ppoet ººi pprozatorWWiimm LLAAMMFFEERRSS

Vasile VVoiculescu(n. 27 noiembrie1884, Pârscov,

Buzãu – d. 26 aprilie 1963,Bucureºti) a fost un om deo mare sensibilitate. La felca mulþi medici activi de prin

sate, i-a tratat pe oamenii sãraci precum doctorii fãrãde arginþi Cosma ºi Damian, fãrã sã cearã vreun ban.Acest medic cu studii profunde provenea de la þarãºi þinea la „viaþa la þarã”, ceea ce se poate constataºi în limbajul poeziilor sale. A practicat medicina timpde opt ani la sat ºi din 1918 la Bucureºti. Medic aflatînaintea timpului sãu, era convins cã a preveni bolileeste un lucru foarte important. Interesant este cãaceastã temã a primit numai recent din nou oarecareatenþie, dar ºi acum, din pãcate, prea puþinã.V. Voiculescu a scris mai multe broºuri pe înþelesultuturor despre cum se poate preveni boala prinrespectarea igienei ºi printr-un mod de viaþã sãnãtosºi despre cum oricine poate sã acorde prim ajutorfãrã intervenþia unui medic. Din 1930, a dat prinpostul de radio sfaturi medicale mult ascultate.Doctorul sufletist a folosit, aºadar, toate posibilitãþilepentru a îmbunãtãþi sãnãtatea poporului, muncapentru care a fost sortit.

Vãzând toate acestea, este cu atât mai remarcabilcum comuniºtii au fost atât de porniþi împotrivaoamenilor care aveau suflet pentru popor. Iar acelacare a fãcut atâta pentru alþii a devenit peste noapteun vrãjmaº al poporului. Fiind un credincios devotat,a fost întemniþat. Nu mult dupã eliberarea sa, a murit.Astfel au fost trataþi oameni care fãceau parte dinelitã, care îºi puneau viaþa cu adevãrat în slujbapoporului.

În timpul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial,medicul inimos îi ajutã nu doar pe oameni sãraci,ci ºi pe scriitorii evrei care ºi-au pierdut dreptul depublicare, victimele unui antisemitism vehement.Dupã rãzboi, V. Voiculescu o sã aibã parte deaceleaºi necazuri, în cadrul luptei mediocritãþiicomuniste împotriva scriitorilor de calitate.

Medicul sensibil ºi-a iubit foarte mult soþia,Maria Mitescu, pe care a cunoscut-o în satul luinatal ºi care a studiat tot medicina. Dupã ce ea s-aîmbolnãvit, a fost tratatã la Paris, unde studiazã ºifetele ei, legãturile cu strãinãtatea fiind ceva de lasine înþeles înainte de rãzboi. În urma morþii soþiei,în 1946, V. Voiculescu este un om distrus. S-a retrasdin lume, fiindcã cel care ºtie cã „perechea e þelul,porunca sacrã-a firii”, numai când „stã sufletulfãrã iubire”, care este „sãmânþa eternitãþii-n carne”,înþelege „...cã fãrã de iubire/ se vestejeºte Timpul

în noi ca floarea-n glastrã”. Vãduvul distrus seîntreabã: „Cum am sã port eu singur poverile iubirii?”ºi „Sã fie dar Iubirea o mascã a Durerii?” O deplângemult pe iubita lui soþie: „De nu vei fi cu mine,suflarea-mi sã te strângã,/ Învãþ eternitateacu hohote sã plângã.”

Dupã moartea soþiei, dupã ce întunericul a coborâtpeste þarã, a început o altã etapã din viaþa poetului:a trãit ca un sihastru în capitalã. Nu este singurulcare înainte a avut bani, iar dupã rãzboi a trãitfoarte modest. Prin anii cincizeci umbla în zdrenþeºi era nevoit sã vândã cãrþile cele mai frumoasedin bibliotecã, pentru a supravieþui.

Cel ccare ddeja dde ttânãr se ocupã de literaturãºi de scris este ºi el sub impresia apariþieiremarcabile a lui Joséphin Péladan, ca

ºi prietenul sãu GalaGalaction. Mediculmultilateral esteun mare iubitorde cãrþi, dispunândde o bibliotecãimpresionantã, cãrþidin strãinãtate fiindpânã în 1944 pestetot de vânzare înRomânia. Medicul-poet publicã întrecele douã rãzboaieîn reviste literarede prestigiu, precumGândirea ºi Ramuri.ªtiind cã „sãmânþanemuririi, iubite,e cuvântul” ºi cã„scrisul e o nuntã”,scrie poezii eroticeºi poezii mistice, viaþa ºi credinþa fiind pentruel un singur lucru, de nedespãrþit. Senzualitateaºi îngerii sunt totodatã prezente în poemele celuicare cu Dostoievski ºtie cã „nu este mântuiredecât prin frumuseþe”.

„Câþi îngeri de mãtase ai de pazã?Când zboarã-n lãturi fragedul lor stol,Ies sâni ºi braþe, razã dupã razã,Din visteria trupului, domol.”Carne ºi eternitate, carne ºi suflet sunt pentru

poetul senzual totuna: „Carnea þi-e de suflet, sufletulde carne,/ Unul ºi acelaºi sloi, de ce sã-l rup?”

Odatã cu instituirea cenzurii, ºi Voiculescu eosândit la tãcere. Situaþia medicului odatã renumits-a schimbat profund: „Sã n-asculþi ponegrirea,

nici clevetiri mulþime/ Cu care azi ne-mproaºcãprietenii de ieri”. Poetul ºtie cã au venit alte vremuri:„Stai, vine iarna peste noi/ Cu toatã fauna durerii”.Totuºi, nu se dã bãtut:

„Nu mai hulesc, iubite, aceastã tristã þarã,Nici lumea rea ºi strâmtã în care te-ai nãscut,Cum nu urãsc þãrâna vulgarã ºi avarãDin care pomul mândru zbucni, neîncãput...Ci lupt s-o scap de viermii ce rod la rãdãcinã,O-nnobilez cu soiul unor fiinþe noi.”Dupã ce nu mai munceºte ca medic ºi dupã

moartea soþiei, se dedicã cu totul scrisului, acestafiindu-i o sursã de consolare. Între 1946 ºi 1958 scriepovestiri cu un caracter cu totul aparte. Povestirilesale de vânãtoare, care trãdeazã iubitorul denaturã care a fost scriitorul, le întrec pe cele ale luiTurgheniev. ªi tocmai în întunecoºii ani cincizeci scrie

poezii remarcabile, Ultimele sonete închipuite alelui Shakespeare, încoronarea liricii sale de iubire.Apariþia poeziilor ºi povestirilor în anii ºaizeci suntadevãrate surprize, care au stârnit din nou interespentru un poet ºi un narator cu un talent deosebit,care, de cãtre autoritãþi, era mai mult dat uitãrii.De atunci, renumele medicului cu aspiraþii literarenu se poate ascunde sub obroc. Tradiþionalistulare multe faþete surprinzãtoare, deloc demodate.Apar mai multe ediþii cu poeziile ºi poveºtile sale.Prin anii optzeci apar la Bucureºti chiar ediþii înlimba francezã. Piesele lui de teatru scrise înaintede rãzboi apar din nou în 1972. Astfel, se puteavedea din nou cât de largã este scala acestuiiubitor de litere, care în scrierile sale depãºeºteizvoarele de inspiraþie, Alexandru Vlahuþã ºiAlexandru Macedonski.

Lupta între bine ºi rãu, tema paradisului ºicãderii în pãcat, ocupã un rol însemnat în poeziavoiculescianã. Cel care a scris: „Vom arde tottrecutul cu spaime ºi ruºine/ Pe rugul bucurieice-ai sã aprinzi în mine”, credinciosul sensibil

cu trãsãturi mistice ºi o profundã conºtiinþã moralã,participã, alãturi de mulþi oameni de valoare pe planbisericesc ºi literar, la Rugul aprins, prestigioasamiºcare bisericeascã de la Mãnãstirea Antim dinBucureºti. Mai nimeni dintre participanþi nu a scãpatde închisoare. Poetul ºtie cã unde domnesc „recilimite rigide cu aer de-nchisoare/ Viaþa-i schiloditãde ea ºi visul moare”. Visurile despre omul nou aurãmas utopice ºi din cauza legionarilor ºi din cauzacomuniºtilor. În schimb, s-au instalat groaza ºimediocritatea. Pentru poetul mistic este însã clar:„Durere, soartã, moarte sunt partea celorlalþi”,„...lãsa-vom lumii un duh ce nu se schimbã,/Cãci noi ºi veºnicia vorbim aceeaºi limbã”.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Page 12: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

AAccaadd.. AAlleexxaannddrruu BBaallaabbaann s-aa nnãscut lla 22 aaprilie 11931, îîn TTimiºoara.Membru ccorespondent ((21 mmartie 11963) ººi mmembru ttitular ((22 iianuarie 11990)al AAcademiei RRomâne; vvicepreºedinte aal AAcademiei RRomâne ((11 aaprilie 11995 ––13 ffebruarie 11998). DDiscurs dde rrecepþie: Chimia cca ººtiinþã ººi aartã: ccum sse ccreeazão ººcoalã dde ccercetare îîn ººtiinþã; eexemplul llui CCostin DD. NNeniþescu (11 ddecembrie1995).

Studii lliceale lla BBucureºti ((1942-11945) ººi PPetroºani ((1945-11949). AAbsolvental FFacultãþii dde CChimie IIndustrialã ddin IInstitutul PPolitehnic ddin BBucureºti ((1953).În 11959 ººi-aa ssusþinut tteza dde ddoctorat Reacþii ccatalizate dde cclorura dde aaluminiu,în 11972 aa oobþinut ttitlul dde ddoctor ddocent. AA ffost aasistent ((1956-11961), llector(1961-11962), cconferenþiar ((1962-11966) ººi pprofesor ((din 11966) lla FFacultatea ddeChimie IIndustrialã ddin IInstitutul PPolitehnic ddin BBucureºti. AA ddevenit aapoi pprofesorde cchimie oorganicã îîn IInstitutul PPolitehnic ((în pprezent, UUniversitatea PPolitehnicã)din BBucureºti ((1971-11999). ÎÎn pparalel ccu aactivitatea ddidacticã, îîn 11956 aa ffostangajat lla IInstitutul dde FFizicã AAtomicã ((IFA) ddin BBucureºti-MMãgurele, uunde, îînperioada 11957-11974, aa ddeþinut ffuncþiile dde ccercetãtor, ccercetãtor pprincipal ººi aapoiºef aal LLaboratorului dde CCompuºi OOrganici MMarcaþi IIzotopic îîn ccadrul IInstitutuluide FFizicã AAtomicã. AA ffost ccercetãtor pprincipal aal OO.N.U. lla AAgenþia IInternaþionalãpentru EEnergia AAtomicã ddin VViena ((AIEA) ((1967-11970) ººi rreprezentantul AAIEA ppelângã OOrganizaþia MMondialã aa SSãnãtãþii ddin GGeneva îîn pprobleme pprivind ccompuºiiradiofarmaceutici. ÎÎn 11970 aa rrevenit lla BBucureºti, uunde aa ccontinuat cca ººef ddelaborator lla IIFA, ddesfãºurând îîn pparalel aactivitatea ddidacticã lla IInstitutul PPolitehnicdin BBucureºti. CCa pprofesor iinvitat, aa ffost ttitularul CCatedrei dde CChimie TTeoreticã„Wilhelm OOstwald” aa UUniversitãþii ddin LLeipzig, uunde aa þþinut ccursuri ttimp dde ººaseluni, îîn 11989 ººi 11990. AA ffost, dde aasemenea, pprofesor iinvitat lla ÉÉcole NNormaleSupérieure ddin PParis ((1996), lla UUniversitatea ddin RRichmond, VVirginia ((S.U.A.)(1991) ººi lla TTexas AA&M UUniversity ddin GGalveston ((TAMUG) ((S.U.A.), îîncepândcu 11992. ÎÎn pperioadele 11992-11995 ººi 11998-11999 aa ppredat aalternativ, ccâteun ssemestru, cchimia oorganicã lla UUniversitateaPolitehnicã BBucureºti ººi lla TTAMUG. DDin 22000,când aa ffost nnumit pprofesor ppermanent llaTAMUG, aactiveazã îîn TTexas, ccolaborândîn ccontinuare ccu ccercetãtori ddin RRomânia.Direcþiile ssale dde ccercetare aau ffost îîn ddomeniulchimiei oorganice eexperimentale ººi tteoretice,precum ººi îîn aaplicaþiile tteoriei ggrafurilor.

Cataliza îîn pprezenþa cclorurii dde aaluminiul-aa ccondus lla iintroducerea ttermenului ddeautomerizare ((în pparticular, aa hhidrocarburiloraromatice ppoliciclice), aa ddescoperit oo nnouãsintezã aa ssãrurilor dde ppiriliu, ccunoscutã ssubnumele dde „„Reacþia BBalaban-NNenitzescu-Praill”, ººi aa ppublicat ssingurele mmonografiiexistente aasupra aacestor ssãruri; aa aaplicatreacþia aamintitã ppentru aa pprepara ssãruri ddepiridiniu cca llipide ccationice ppentru ttransfergenetic ssau cca llichide iionice cce ppot ffi uutilizate cca ssolvenþi oorganici nnevolatili ffãrãa ppericlita mmediul aambiant; aa ppus lla ppunct oo nnouã ssintezã aa ooxazolilor; aa sstudiatradicalii lliberi aai aazotului sstabilizaþi pprin eefect ccapto-ddativ ººi rradicalii sstabili aai

oxigenului; aa eelaborat nnoi ddonori dde ooxidnitric ccu aaplicaþii bbiomedicale; aa aanalizatcomponentele ssterice ººi eelectronicemanifestate îîn eefectele iizotopicesecundare aale ddeuteriului. AAplicaþiileteoriei ggrafurilor îîn cchimie ll-aau ssituatprintre ppionierii aacestui ddomeniu, uundea ppublicat pprima mmonografie ppe pplanmondial aasupra aacestor aaplicaþii ººiprimul ttratat pprivind iizomerii dde vvalenþãai aanulenelor; ddintre ddescriptoriimatematici aai sstructurii mmoleculare, uunindice ttopologic ccunoscut ssub nnumelede „„Indicele BBalaban” eeste ffolosit ccurentîn ccorelãri ccantitative îîntre sstructurachimicã ººi pproprietãþi ffizico-cchimicesau aactivitãþi bbiologice, ffiind uutil îînproiectarea mmedicamentelor; aa iintrodus îîn cchimie „„grafurile dde rreacþie”; aa aaplicatgrafurile cchimice lla ffullerene ººi nnanotuburi. ÎÎn mmatematicã, ddouã k grafuri ccubiceminime ccu ccircuite mminime dde 110 ººi 111 ppuncte ssunt ccunoscute ssub nnumelede „„Balaban's 110-ccage && 111-ccage”.

Rezultatele ccercetãrilor ssale sse rregãsesc îîn ppeste 6650 dde aarticole ººtiinþificepublicate îîn pperiodice dde pprestigiu ddin þþarã ººi sstrãinãtate. MMembru îîn ccolegiilede rredacþie aale uunor ppublicaþii dde sspecialitate ddin þþarã ººi ddin sstrãinãtate: RevueRoumaine dde CChimie, RRevista dde CChimie, MMathematical CChemistry (Germania),SAR aand QQSAR iin EEnvironmental RResearch (Franþa), Arkivoc (S.U.A.), InternetElectronic JJournal oof MMolecular DDesign (S.U.A.), Scientometrics (Ungaria),Polycyclic AAromatic CCompounds (Marea BBritanie), Journal oof RRadioanalytical

Chemistry (Ungaria), Advances iin HHeterocyclic CChemistry(S.U.A.), Organic PPreparations aand PProcedures IInternational(S.U.A.), Journal oof LLabelled CCompounds aandRadiopharmaceuticals (S.U.A.), Journal oof CComputationalChemistry (S.U.A.), Journal oof MMathematical CChemistry(Canada), Acta CChemica HHungarica (Ungaria), Bulletin ddesSciences CChimiques BBelges (Belgia) ºº.a. MMembru dde oonoareal AAcademiei dde ªªtiinþe UUngare ((2002), mmembru aal AAcademieiEuropene dde ªªtiinþe ººi AArte ((Salzburg, 11997) ººi aal AAcademieiMondiale aa CChimiºtilor OOrganicieni TTeoreticieni ((Paris, 11983).Este mmembru aal ssocietãþilor dde cchimie ddin RRomânia, GGermania,Marea BBritanie ººi SS.U.A. DDoctor HHonoris CCausa aal UUniversitãþiide VVest ddin TTimiºoara ((1997). CCetãþean dde oonoare aalmunicipiului PPetroºani ((1999). AA ffost ddistins ccu PPremiul „„HermanSkolnik”, ddecernat dde SSocietatea dde CChimie AAmericanã ((1994)pentru aaplicaþiile tteoriei ggrafurilor îîn ddocumentarea cchimicãºi ccu OOrdinul NNaþional „„Serviciul CCredincios” îîn ggrad dde MMareOfiþer ((2000).

(Dupã DDorina NN. RRusu, Dicþionarul mmembrilor AAcademiei RRomâne. 11866–2010,Ed. aa III-aa, rrevãzutã ººi aadãugitã, EEditura EEnciclopedicã, BBucureºti, 22010.)

Curtea de la Argeºº

Seniori aai cculturii

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 2201312

Despre sstrãbunii mmei ddin BBãlãbãneºti (buniculGheorghe Balaban, învãþãtor în comunã ºisoþia lui, nãscutã Taºcã), a scris în repetate

rânduri Geo Taºcã în Arhiva Genealogicã apãrutã laIaºi. Acolo a publicat douã articole despre cãpitanulGheorghe Balaban din secolul 19, cãruia era vorbasã i se facã o statuie, dar nu mai ºtiu ce s-a decis.

(...) Nenea Alecu fusese dus ca prizonierîn Germania în timpul Primului Rãzboi Mondial, iartatãl meu a fost doi ani pe front, de la începutul celuide-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi pânã ce regimentullui ajunsese în Crimeea, de unde urma sã fie trimisla Stalingrad (de unde puþini s-au mai întors). Fratelecel mai mic, Iorgu Balaban, a dispãrut în rãzboi,în Rusia.

Fiindcã Teodor ªolcã fusese primar în timpulrãzboiului, când au venit comuniºtii la putere,a fost arestat (murind în închisoare), casa i-a fostluatã, iar Tanti Mãrioara a plecat sã locuiascãla fratele ei, nenea Alecu, profesor la Bârlad.

Mi se spune cã nu moºtenesc numai calitãþilede luptãtor perseverent ale familiei tatãlui meu,ci ºi cele de cãrturar ale familiei mamei mele,provenitã din familia Scriban: Filaret Scriban(1811-1873), Neofit Scriban (1808-1884), AugustScriban (autor al Larousse-ului românesc),arhimandritul Iuliu Scriban, sau Ioan Scriban(naºul meu, profesor de zoologie din Franþa ºi Cluj).

De prin anii 1940 am devenit chimist amator,pãrinþii dându-mi voie sã fac dintr-o terasã cu pereþi

de sticlã un mic laborator, cu apã dintr-un samovarºi încãlzirea cu lampa de spirt. Am primit niºte premiide la Ziarul ªtiinþelor ºi Cãlãtoriilor pentru participareala concursurile anuale ºi am publicat acolo la rubricachimistului amator niºte mici experienþe. Tatãl meua insistat ca în timpul verilor dupã 1945, când nu maimergeam în Tutova, sã învãþ limbi strãine citind cãrþiºi cãutând în dicþionar cuvintele necunoscute – laºcoalã fãcusem cunoºtinþã cu franceza ºi germana,aºa cã n-a fost prea greu. Am învãþat ºi englezaascultând English by Radio (BBC) ºi continuândsã citesc cu dicþionarul alãturi. Numai în rusãn-am mai apucat sã citesc literaturã, ci doar articoleºtiinþifico-tehnice.

În 11949 aam iintrat lla FFacultatea dde CChimieIndustrialã din Bucureºti, pe care am absolvit-oîn 1953, dupã ce primisem o bursã republicanã

de merit, care a uºurat efortul pãrinþilor mei (ei s-aumutat la Bucureºti prin 1955). Am avut ºansa ca în1953 sã se reînceapã primirile la doctorat – iar, laintervenþia profesorului Neniþescu, mi s-a aprobat sãsusþin (singur) un examen de stat bazat pe un proiectde an, în timp ce colegii mei (inclusiv Cornelia Florea,cu care m-am cãsãtorit în 1955) au mai rãmas unsemestru pentru lucrarea de diplomã. Este adevãratcã, în calitate de aspirant, dintre toþi colegii defacultate, aveam pânã în 1956 cel mai mic salariu,bursa de aspirant. Poate cã sunã a laudã, dar trebuiesã menþionez cã deºi am fost totdeauna clasificat

primul, din clasa întâi primarã ºi pânã la cursurilepostuniversitare, n-am beneficiat de vreun altprivilegiu decât participarea la acest examende admitere la doctorat.

Mi-am susþinut teza de doctorat, la care amlucrat ºase ani, abia în 1959. Pe baza ei au urmatnu mai puþin de 22 de articole ºi douã capitole într-omonografie, publicate în anii urmãtori împreunã cuprofesorul Neniþescu. În 1956 am devenit asistentuniversitar la Catedra de Chimie Organicã aInstitutului Politehnic Bucureºti. În 1956-1957 amurmat cursurile postuniversitare excepþionale deun an (un fel de facultate de fizicã prescurtatã, doarcu ºtiintã ºi tehnicã, fãrã umpluturile politico-sociale)ocazionate de înfiinþarea Institutului de Fizicã Atomicã(IFA), unde m-am angajat în paralel cu activitatea deasistent ºi de terminarea doctoratului. Pânã în 1974am condus Laboratorul de Compuºi Organici MarcaþiIzotopic din IFA, cu pauza cauzatã de cei trei ani(1967-1970) când am fost angajat ca SeniorResearch Officer la Agenþia Internaþionalã pentruEnergia Atomicã din Viena. La aceastã angajare,probabil, a contribuit ºi alegerea mea ca membrucorespondent al Academiei Române în 1963(aveam 32 de ani, doar Nicolae Iorga fuseseales la o vârstã mai tânãrã)…

(Fragmente dintr-un interviu de Florin Munteanu,http://balabanesti.net/2010/05/29.)

Acad. AAlexandru BBalaban

Page 13: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 13

Seniori aai cculturii

Numãrul uunu îîn mmulteprivinþe. Primele litere alealfabetului: A – Alexandru,B – Balaban. În total acordcu poziþia sa alfabeticã, A.B.a reuºit sã fie primul în fiecareclasã de ºcoalã, la toateexamenele universitare

ºi aºa mai departe, devenind, pas cu pas, numãrulunu în chimia româneascã ºi un lider mondialîn chimia matematicã. Avem în vedere, desigur,activitatea de cercetare ºtiinþificã. Înainte de apariþiaInternetului, o asemenea afirmaþie ar fi rãmas doaripoteticã. Acum, însã, când moºtenirea noastrãºtiinþificã este publicã ºi poate fi vãzutã ºi evaluatãde oricine, este suficient sã privim la numele sãu peGoogle scholar ºi, chiar dacã nu eºti chimist (cazulmeu), poþi vedea, azi, 20 iulie 2013, cã primele 30 delucrãri avându-l ca autor sau coautor sunt aproapetoate dedicate grafurilor chimice, iar numerele decitãri ale lor sunt, respectiv, 818, 627, 469, 293, 288,244, 240, 219, 197, 158, 127, 156, 163, 151, 120,124, 104, 97, 92, 88, 90, 81, 80, 80, 77, 75, 76, 72,71, 52. De asemenea, remarci imediat existenþaunor concepte care-i poartã numele, iar unul dintreele este cu deosebire faimos: Balaban index.

Impactul ccercetãrilor ssale. A.B. este unexemplu de ceea ce înseamnã impactul pe care unsavant îl poate avea în domeniul sãu. S-a observatdeja cã nu este suficient sã numeri citãrile, ci estenecesar ºi sã acorzi atenþie calitãþii acestora. Astaînseamnã: Este citarea centralã sau marginalã?Aparþine unui autor important? Este publicatã într-unloc semnificativ (revistã ISI, monografie la o editurãimportantã etc.)? Din acest punct de vedere, A.B.este foarte bine plasat; cele mai multe dintre citãrilearticolelor sale se referã la noþiuni care-i poartãnumele, la rezultate pe care el le-a obþinut asupraacestora. Dupã cum putem vedea pe Google scholar,majoritatea citãrilor apar în reviste bine cunoscute,multe dintre ele aparþinând unor autori de vârf îndomeniu. De fapt, faima sa este confirmatã de marelenumãr de onoruri pe care le-a primit (membru alcolectivului editorial al unor reviste, poziþii de profesorinvitat, un mare numãr de conferinþe invitate etc.)

ªansa ppierdutã dde aa-ll aavea ppe AA.B.student. În anul 1950, am devenit asistent laseminarul de matematicã asociat cursului þinut deprofesorul Nicolae Racliº la Facultatea de ChimieIndustrialã a Institutului Politehnic din Bucureºti.Activitatea mea se desfãºura cu studenþii din primulan, în timp ce, la vremea respectivã, A.B. era dejastudent în anul al doilea al aceleiaºi facultãþi. Astfel,nu l-am mai putut avea student la seminar.

Viaþa mea acolo nu a fost foarte atrãgãtoare.Pasiunea mea pentru matematicã nu se potrivea cuatitudinea celor mai mulþi dintre studenþii la chimie,pentru care matematica era doar un instrumentmarginal, în timp ce plãcerea mea era sã adâncescînþelesul teoremelor ºi al demonstraþiilor lor.

Ce mmi-aa sspus cchimistul SSpacu. Studenþiis-au plâns la decan, faimosul chimist Petru GeorgeSpacu, iar acesta m-a invitat în biroul sãu ºi mi-acerut sã reduc seminarul matematic la exerciþiisimple, implicând aplicaþii directe, ºi sã evitspeculaþiile teoretice, deoarece „din matematicãchimia nu foloseºte mai mult de regula de treisimplã”. De fapt, profesorul Racliº ºtia acest lucruºi, în loc de demonstraþii, obiºnuia sã spunã „Sevede pe figurã cã...” Figurile sale, cu diferite culori,erau foarte atrãgãtoare ºi ar fi trebuit sã înlocuiascãdemonstraþiile. Dar eu eram deja conºtient de faptulcã multe, dacã nu cele mai multe adevãrurimatematice sunt în conflict cu aspectele lor vizibile.

Profesorul Spacu îmi dãduse un semn clar cãFacultatea de Chimie Industrialã nu era locul potrivitpentru mine. Prin urmare, la începutul anului 1953 ampãrãsit acel post, þinând seama cã, între timp (deja în1950), fusesem invitat de profesorul Miron Nicolescusã-i fiu asistent la Catedra de Analizã Matematicãa Universitãþii din Bucureºti.

Matematica ffolositã îîn cchimie. Atuncicând profesorul Spacu mi-a vorbit despre implicareaderizorie a matematicii în chimie, eram deja conºtientcare era adevãrul. Orice curs de teoria grafurilorîncepe cu originile acestui domeniu de matematicãîn chimie. Pe de altã parte, în perioada respectivã,aveam un prieten care lucra la Facultatea de ChimieIndustrialã, ca asistent al profesorului Emilian Bratu.Numele sãu, Eli S. Ruckenstein, este de multã vremefaimos; lucreazã la State University of New York dinBuffalo ºi este membru al American Academy ofEngineering. Deja prin anii cincizeci ai secolului trecutel mi-a vorbit despre problemele sale în ingineriachimicã ºi eram la curent cu matematica înaltãimplicatã în aceastã direcþie de cercetare, în specialecuaþii cu derivate parþiale ºi ecuaþii integrale.

Teoretic ººi aaplicativ. În toate domeniile, existão tensiune între teoretic ºi aplicativ. În matematicã,a durat un timp lung pentru a se atenua aceastãtensiune ºi astfel avem acum, de aproape un secol,congrese internaþionale ale matematicienilor detoate felurile. În fizicã însã, în ciuda lungii sale istorii,asemenea congrese încã nu existã, fizica teoreticãºi cea aplicatã nu sunt suficient de bine asociatepentru a permite organizarea de congreseinternaþionale ale fizicienilor de toate tipurile.O situaþie similarã existã în domeniul informaticii,dar acest fapt poate fi înþeles, þinând seama cãinformatica este relativ tânãrã. Ce se poate spunedespre chimie? Existã congrese internaþionale alechimiºtilor de toate tipurile? Se pare cã rãspunsuleste negativ. În directã relaþie cu aceastã chestiuneeste, azi, ºi situaþia interacþiunii matematiciicu chimia. A.B. este persoana potrivitã pentrua fi chestionatã în aceastã privinþã.

Citim îîn WWikipedia cã „teoria chimicãa grafurilor este o ramurã topologicã a chimieimatematice, care aplicã teoria grafurilor la modelareamatematicã a fenomenelor chimice. Pionierii teorieichimice a grafurilor sunt Alexandru Balaban, AnteGraovac, Ivan Gutman, Haruo Hosoya, Milan Randicºi Nenad Trinajstic. În 1988, s-a scris cã sunt câtevasute de cercetãtori în acest domeniu, producândîn jur de 500 de articole anual.”

Totuºi, oostilitatea ppersistã. Aflãm de la MilanRandic (Nenad Trinajstic, „Pioneer of Chemical GraphTheory”, Croatica Chemica Acta, 77(1/2), 2004, 1-15)despre „ostilitatea faþã de teoria chimicã a grafurilorîn anumite cercuri din chimie, în ultimii 30 de ani”.În ciuda slãbiciunii argumentelor lor, oponenþiicontinuã sã nu recunoascã importanþa acestei noi ariide cercetare. Probabil cã trebuie sã vedem aici unaspect particular al tensiunii generale dintre teoreticºi aplicativ, aºa cum observãm în toate ºtiinþele naturii(fizicã, chimie, biologie), precum ºi în informaticã.Istoria ºtiinþei aratã cu claritate cã multe lucruri carepãreau la un anumit moment cã sunt dezvoltate cascop în sine s-au dovedit la un moment ulterior (carepoate sã fie departe în timp faþã de primul moment)puternic motivate de nevoia noastrã de a înþelegelumea. Un singur exemplu: conicele investigatede Apollonius doar din curiozitate pentru proprietãþilelor atrãgãtoare s-au dovedit, douã mii de ani maitârziu, utile în descrierea traiectoriilor planetelor.

Douã ccadouri dde lla BBalaban. În aniinouãzeci ai secolului trecut, A.B. mi-a atras atenþiaasupra paradigmei simetriei, care apare din toatedirecþiile ºi a legitimat astfel iniþierea a ceea ce senumeºte azi International Symmetry Association,la care am devenit membru, apoi membru onorific.Am început astfel sã acord o atenþie sistematicãfenomenelor simetrice, am participat la mai multeîntâlniri internaþionale dedicate simetriei într-o marevarietate de domenii ºi, dupã mai multe articolepublicate, am realizat cã simetria este un patterncultural transdisciplinar.

Un alt cadou primit de la Balaban a fost cartealaureatului Nobel Roald Hoffmann The same andnot the same (Columbia University Press, New York,1995), unde perspectiva semioticã asupra chimiei,în legãturã cu isomerismul, mi-a deschis o alternativãla urâtele manuale de chimie pe care le avusesemîn ºcoalã.

Chimie ººi ssocietate. Prin partea a douaa anilor ºaptezeci, am fost conducãtorul echipeiromâne participante la proiectul internaþional GPID(Goals, Processes, and Indicators of Development)aparþinând United Nations University (Tokyo).Directorul proiectului era Johan Galtung, un lidermondial al ºtiinþelor politice, recunoscut ca pioniera ceea ce se numeºte acum Peace Research,domeniul cercetãrilor asupra pãcii. Galtung aveao pasiune pentru ideea unui isomorfism între douãdomenii aparent depãrtate unul de altul: relaþiileinternaþionale ºi chimia. El a publicat articolul„Chemical structures and social structures” (înMathematical Approaches to International Relations,eds. Johan Galtung et al., Assen, von Gorcum,1971). Am mediat un schimb de mesaje întreGaltung ºi Balaban, iar Galtung mi-a mãrturisit câtde utile pentru el au fost comentariile lui Balaban.

Drumul ffizic ººi ccel mmental. La vreme de varãsau de iarnã, l-am întâlnit frecvent pe A.B. în drumeþiicu familia prin diferite pãrþi ale þãrii. Cred cã pentru el„a merge” este verbul principal. A-þi miºca permanenttrupul, dar a-þi miºca permanent ºi mintea; minteaºi trupul împreunã, într-o interacþiune continuã.Bãnuiesc cã multe idei îi vin în timpul plimbãrilorsale mentale, stimulate de plimbãrile sale fizice...

(Fragmente din articolul acad. Solomon Marcus„The first letters of the alphabet”, apãrut în revistaInternational Journal of Chemical Modeling, vol. 5,numerele 2-3 din 2013, dedicate aniversãrii a 50 deani de la alegerea profesorului Alexandru Balabanca membru al Academiei Române.)

În eelita ººtiinþeiAAccaadd.. SSoolloommoonn MMAARRCCUUSS

Desen dde NNicolae ((Cucu) Ureche

Page 14: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

8

Dialoguri eesenþiale

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 2201314

CM: Ce rol credeþi cã are limbajul matematicîn dialogul ºtiinþã-artã ºi chiar în dialogul dintre arte?Mã gândesc la preocupãrile dumneavoastrã pentrudialogul interdisciplinar. Ce rol consideraþicã are limbajul matematic în acest dialog?

AV: Sunt un om deschis ºi avid de cunoaºtere,dar, în acelaºi timp, limitat în activitate. Viaþa ºi artamea îmi iau prea mult timp pentru a putea face ºialtceva. Contactul interdisciplinar nu l-am cãutatniciodatã cu lumânarea; pun accentul pe caracterulnecesar al acestui dialog ºi nu pe simpla influenþã,pe infuzia artificialã din afarã. La mine, necesitateacooperãrii cu alte domenii a venit din interior.

CM: Sunt cazuri în care oamenii de artã au creatconcepte care au fãcut ulterior o adevãratã carierãºtiinþificã: robotul lui Capek, „cristalul lichid” al lui Poe,pentru a nu-l mai aminti pe J. Verne. Ce pãrere aveþidespre acest fenomen în care ºtiinþa preia uneorinu numai unii termeni, ci chiar ºi anumite intuiþiiale oamenilor de artã?

AV: Cred în capacitatea intuiþiei artistice. Artistuleste un intuitiv, dar sã nu uitãm cã ºi omul de ºtiinþãeste un intuitiv. Cred într-o convergenþã a disciplineloromeneºti, cred într-o convergenþã a ºtiinþei ºi arteicu religia. Presupun, deci, cã anumite viziuni, anumiþitermeni lansaþi de oamenii de artã pot fi preluaþi,confirmaþi, dezvoltaþi în domeniul ºtiinþei. ªtiinþaînsãºi a devenit astãzi un domeniu al fantasticului.Explorarea în domeniul micro sau macro ne duceîn lumea fantasticului. Acest fenomen mi se parefiresc ºi posibil.

CM: Care sunt principalele surse de satisfacþiea omului de artã? Dar a omului de ºtiinþã?

AV: Omul de artã este un om ca toþi oamenii.Eu, în general, nu sunt un livresc ºi nici un estet.Nu-mi plac gurmanzii; apetitul îmi impuneca o manifestare a vitalitãþii.

CM: Care credeþi cã sunt principalele sursede insatisfacþie în munca unui om de artã?

AV: Am multe insatisfacþii în domeniul meu,în artã, pentru ca sã nu mai vorbesc de insatisfacþiiledin alte domenii. Dar insatisfacþiile în artã au un rolfoarte important, sunt un propulsant, o sursã deenergie. Nu am înþeles niciodatã artiºtii satisfãcuþi.Cei muþi de plãcere ºi admiraþie în faþa proprieiopere îmi par cam animalici. Artistul esteun veºnic nemulþumit de rezultatele lui.

CM: În psihologia motivaþiei se considerã cã,dupã rezolvarea unei probleme, dupã finalizarea uneiactivitãþi, persoana are nevoie, chiar de la cele maifragede vârste, de un moment în care sã perceapãreuºita, chiar dacã o considerã tranzitorie ºi ulterioro ºi depãºeºte. Acest moment are ºi el un potenþialmotivaþional care permite continuarea muncii.

AV: Da, când e vorba de satisfacþie responsabilã.Dar insatisfacþia are un rol propulsor pentru artist,ea genereazã dorinþa de a reveni, de a perfecþiona.

CM: Care credeþi cã este scopul sau care suntscopurile artei?

AV: Nu cred cã ºtie cineva. Pentru un artist însãlucrurile sunt mai simple decât pentru alþi oameni;el are o nevoie biologicã de a produce arta. Arta arefuncþie esteticã, are funcþie cognitivã. Sã nu uitãmcã în istoria artei întâlnim mai multe scopuri, sãnu le uitãm nici pe cele religioase. Important estesã nu limitãm arta nici la plãcere, nici la joc, nici lacunoaºtere, nici la etic. Ar fi pãcat sã pierdem cevadin bogãþia artei limitând-o la unul dintre acestescopuri. Privesc cu admiraþie, de exemplu, la artamagicã a trecutului – a fost o artã mare. Când artadevine purã gratuitate sau divertisment, aceastamã descurajeazã, îmi dã sentimentul inutilitãþii (deºigratuitatea ºi divertismentul sunt ºi ele necesare).

CM: Care credeþi cã sunt principalelecaracteristici ale evoluþiei artei? Cum vedeþi proceseleºi mecanismele evoluþiei artei în raport cu cele aleevoluþiei biologice? Ce rol credeþi cã au competiþiaºi variabilitatea, de exemplu, în evoluþia artei, dacãcumva au vreun rol în acest domeniu?

AV: Cã arta se schimbã, acesta este un lucrucert. Dar ea poate evolua pe anumite dimensiuni.Unele caracteristici pot evolua, iar altele involua.Dimensiunea cognitivã poate evolua sau involua.Faptul cã arta evolueazã în anumite privinþe nuînseamnã cã ea evolueazã în ansamblul ei. Existãschimburi în artã care aduc în acelaºi timp ºi câºtiguriºi pierderi. Chiar un artist, pentru a evolua într-oprivinþã, de obicei involueazã în alte domenii.Nu poþi evolua în acelaºi timp în toate direcþiile.În artã se poate mãri simplicitatea într-un domeniupentru a se rafina ºi complica un alt domeniu.

Am participat cu câþiva ani în urmã, la Geneva,la un simpozion pe aceastã temã. Am arãtat cã nouasimplicitate, deºi se realizeazã printr-o reducere avocabularului ºi a regulilor, nu înseamnã ºi o sãrãcirea duhului, cãci se obþine o complexitate sporitãîn fazele terminale. Cuvântul evoluþie în artãnu poate fiidentificatcu „mai bun”.

CM:Totuºi, cerol acordaþicompetiþieiîn relaþiadintre diferitelecurente,tendinþe,viziuniartistice?

AV:Competiþieexistã pestetot. Dar în artãpoate cã eanu induceneapãrat un conflict. Poate nici cuvântul competiþienu este cel mai potrivit, poate mai bun ar ficoexistentã. Mai demult am iniþiat ciclul de concepte„Muzici paralele”. Poate cã ºi în artã rãmân maiales marii compozitori care îi „înghit” pe ceilalþi.(„X îl include pe Y”; da, se întâmplã acest lucru,dar nu cred cã este corect.) Deºi existã luptã întrediferitele curente artistice, lucrurile diferã de ºtiinþã,pentru cã o formã de artã nu desfiinþeazã o altãformã de artã, cum se întâmplã cu teoriile ºtiinþifice.

CM: Dumneavoastrã vã exprimaþi public, relativfrecvent, prin intermediul unor reviste de culturã,mã refer la revista Ramuri, asupra unor problemede muzicologie. Ce rol acordaþi acestei formede exprimare în activitatea unui artist?

AV: Sunt reticent în ceea ce priveºte exprimareaîn public. În general, sunt sceptic faþã de necesitateade a avea pãreri despre orice. Cred cã nu este posibilca un om sã aibã pãreri despre orice. Îi compãtimescpe criticii care sunt obligaþi sã-ºi dea cu pãrereadespre orice fenomen; asta este meseria lor, dareste groaznic sã fii nevoit sã ai pãreri despre orice.

Foarte mult timp am fost un om ceþos, nedefinit,fãrã pãreri. Aveam cel mult impresii, nu pãreri. Peurmã m-am pomenit cã am pãreri, dar – vai! – multmai târziu am înþeles câte dintre ele erau greºite.

Mi se pãrea cã este foarte bine sã creºti, sãevoluezi, sã te schimbi. Având unele opinii, le-amexpus. Nu le-am considerat ca o confidenþã, genulconfidenþei mie nu-mi place. Admit confidenþa fãrãa apãsa asupra faptului cã este confidenþã. De multeori am fost criticat de cunoscuþi: „Spune-ne sincerpãrerea ta”. O spun când existã.

Dar despre majoritatea lucrurilor din aceastã lumeeu nu am pãreri ºi aceasta nu înseamnã cã lucrurileîmi sunt indiferente. Ar trebui sã am pãreri, dar nu leam. Îþi poþi face o pãrere numai despre lucruri pe carele cunoºti bine. O pãrere þi-o poþi face uºor dacã ieidrept totalitate ceva fragmentar. Dacã ºtii însã cãacest ceva este fragmentar ºi doreºti sã fii obiectiv,atunci este greu sã-þi faci o pãrere.

Acum cred chiar cã am vorbit prea mult. Cuvintelese întãresc unul pe celãlalt, dar, uneori, se ºi scad,uneori se diminueazã reciproc. Repetarea cuvintelor,repetarea pãrerilor le întãreºte pânã la un punct,

dar, de la un moment încolo, eleîncep sã se scadã. ªi opereleunui artist se adaugã pânãla un punct, dupã aceea începsã se scadã între ele. Desigur,aceasta depinde ºi de forþaartistului. Sunt unii artiºti enigmatici, care trãiescprin puþinãtatea vorbelor: S. Beckett, sau în muzicãVarese ºi Webern, sau Brâncuºi în sculpturã, în carepuþinãtatea se umple prin intervale uriaºe de la ooperã la alta, printr-un halou de tãcere. Nu vreau sãspun cã uriaºi ca Bach sau Beethoven îºi scad forþaprin amploarea operelor lor. În ce mã priveºte,am perioade în care-mi place sã tac.

CM: Dumneavoastrã aþi utilizat interviul.Mã gândesc la interviul cu C. Silvestri. Ce v-adeterminat sã utilizaþi interviul? Ce rol îi acordaþi?

AV: Asta a fost prin 1946 probabil, aveam cam20 de ani. Interviul meu cu Silvestri nu a fost rodulunei strategii. De fapt, adevãratul meu obiectiv a fostde a fi în apropierea lui Silvestri, de a-l auzi vorbind,de a-i cunoaºte pãrerile. Nu pentru presã, ci pentrumine. Eram un admirator ºi un elev al lui. Pe de altãparte, fãceam gazetãrie, o nenorocitã de gazetãrie,cam iresponsabilã la vârsta de 20 de ani, adicãîntr-un moment în care nici nu cunoºteam exactrãspunderea mea ºi în care deschiderile meleerau foarte mari. De fapt, la 20 de ani un om poatesã calce în strãchini mai mult decât are dreptula o face mai târziu ºi, în orice caz, are mai multescuze. Aºa a fost cu interviul meu: o formãde a-l auzi admirativ pe Silvestri.

CM: Prin ce credeþi cã se caracterizeazã unclimat capabil sã ajute la formarea ºi dezvoltareaunor oameni de artã de mare valoare ºi la creareaunor opere de artã importante?

AV: Cred cã, de obicei, realizãrile oamenilorapar într-un climat ºi nu doar ca reacþie, caîmpotrivire la un climat. Dar chiar ca reacþie la unclimat, acesta trebuie sã existe pentru a se ivi reacþia.

Vârfurile care apar, apar ºi ele pe un anumit fond,pe un podiº, nu apar chiar în deºert. Acest lucru credcã e valabil pentru orice domeniu. Cred cã realizãrileoamenilor apar în condiþiile de optimizare a unorfactori binefãcãtori ºi a unor dificultãþi. Dacã existãnumai condiþii favorabile, fãrã dificultãþi, atunci existãun pericol de moliciune, de abandonare, de lipsãde tensiune. Dacã însã existã numai greutãþi, fãrãcondiþii favorabile, atunci iarãºi nu este bine, pentrucã pierderile sunt prea mari. Trebuie sã existeun echilibru frumos, o anumitã optimizare, ca înagriculturã. Mai ales dacã este vorba de evoluþie, deun progres al valorilor, trebuie sã existe o rezonabilãprezenþã a dificultãþilor ºi a condiþiilor favorabile.

O expresie a acestor condiþii este emulaþia:ea este exact un ansamblu de stimulente ºi piedici.Emulaþia înseamnã deja un mediu, emulaþiaînseamnã dificultãþi pentru fiecare individ în parte,pentru fiecare particulã socialã, dar, în acelaºi timp,înseamnã o condiþie favorabilã pentru obºte. ªiemulaþia are diferite grade ale ei. Atâta timp cât earãmâne rezonabilã ºi nu se transformã în distrugerereciprocã (în „sã moarã capra vecinului”), lucrurilemerg bine. În general, acolo unde apare un climatde culturã, se iveºte ºi capacitatea de a apreciarealizãrile fãrã a recurge excesiv la aprecierilealtui microclimat, ale unei unitãþi culturale externe.O culturã îºi are publicul ei, îºi are criticii ei, îºi areproducãtorii ei ºi se poate autoregla în felul acesta.Complexele de provincialism sau de totalãdependenþã de alte culturi mi se par pernicioase.Când oamenii sunt bine plasaþi într-un mediu culturalºi când au creat o ambianþã bunã, lucrurile decurgbine. Lucrul cel mai plãcut pentru un artist constã,în ultimã instanþã, în a genera încredere printreai sãi, în a fi bine înþeles de cãtre ei.

CM: ªi de aceastã datã vã rog sã emiteþi niºteîntrebãri, nu sã rãspundeþi. Mai precis, dacã v-aþi aflaîn faþa unor tineri care sunt la debutul activitãþii lorartistice, ce întrebãri le-aþi pune? Ce v-ar interesasã ºtiþi mai mult despre ei?

Interviu ccu AAnatol VVieru ((IV)CCããttããlliinn MMAAMMAALLII

Page 15: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

AV: Din punctul meu de vedere, fiecare om esteo enigmã ºi tinerii sunt ºi ei enigme. Sunt enigme însine ºi sunt enigme pentru sine, chiar dacã li se parecã ºtiu exact ceea ce sunt. Nu ºtim ce stã într-un omºi nici el nu ºtie. Cel mult putem avea sentimentulunei forþe latente. Dupã pãrerea mea, în foarte multedomenii (ºi nu numai în artã) nu existã reþete. Cel maibun lucru pe care-l poate face un profesor este sã-lajute pe elev sã-ºi gãseascã propria lui cheie. Dacãun artist îºi face un rob din altul mai tânãr, nu facebine. Nu acesta este, dupã mine, scopul comunicãriiîntre artiºtii mai vârstnici ºi cei mai tineri. Eu cel puþinam aversiune pentru acest tip de comunicare. Nu facsecrete din ceea ce am lucrat. Arãt altuia. Dar cândvãd cã celãlalt ia ceva pur ºi simplu nemestecat dela mine, o iau la fugã – ºi-l previn ºi pe el s-o ia lafugã. Ce-i drept, în tinereþe putem lua anumite lucrurinemestecate, dar cea mai bunã influenþã a cuivaeste de a favoriza reacþia faþã de el. Nu imitarealui, ci reacþia creatoare. Adicã apropiere, chiarizbire de el ºi apoi un rãspuns creator.

CM: ªi, ca întrebãri, ce întrebãri le-aþi adresa?AV: I-aº lãsa sã vorbeascã atât cât vor, cât

mai mult cu putinþã.

CM: Urmãtoarea întrebare pleacã de lao constatare. În lucrarea dumneavoastrã Carteamodurilor utilizaþi patru moduri diferite de citarea unor autori pe care-i consideraþi relevanþi pentruproblemele discutate: o bibliografie finalã formatãdin trei titluri cu indicarea completã a sursei(ex. Barbaud); o bibliografie de subsol care indicã,de asemenea, complet sursa citatã (ex. B. Bartok);o bibliografie în cadrul textului care, uneori, indicãparþial elementele de identificare a sursei citate;referiri la ideile unor autori, cu numirea acestora,dar fãrã indicarea sursei (ex. Xenakis, Pousseur).De ce aþi utilizat aceste forme eterogene de trimiteribibliografice? Exprimã aceastã eterogenitateo atitudine faþã de „aparatul critic” al unei astfelde lucrãri?

AV: Uitaþi cã eu nu sunt om de ºtiinþã. Nu cunoscanumite metode, anumite ritualuri ale oamenilorde ºtiinþã de astãzi. Un om de ºtiinþã astãzi, de fapt,întotdeauna, dar azi în special, este un om riguros.Dar omul de ºtiinþã în afarã de aceasta comunicãcu un alt om de ºtiinþã ºi deci are obligaþia de a-l cita,de a-l citi, de a schimba idei cu el. Eu nu sunt un omde ºtiinþã. Poate cã dacã m-aº fi ocupat de ºtiinþã maideparte aº fi fãcut ºi eu asta. De altfel, am fost criticatpe bunã dreptate pentru acest lucru de SolomonMarcus. ªi am fost criticat nu numai eu, ci ºi colegiimei. La mine s-a ivit, la un moment dat, un fel deinexorabilitate interioarã de a-mi strânge ideile.ªi pentru aceasta am folosit ºi un argument exterior.Astfel, la un moment dat, am simþit cã doctoratular fi un stimulent suficient pentru a-mi terminalucrarea, pentru a o pune la punct. Altminterinu aº fi fãcut doctoratul, nu aº fi fost interesat.

Revenind, Solomon Marcus ne-a criticat pe toþi;el vorbea de preocupãrile atât de interesante alegeneraþiei noastre, care erau cel puþin sincronice,dacã nu chiar protocronice în anumite puncte, laînceputul anilor ’60, dar pe care noi nu le-am publicat.Nu le-am fãcut cunoscute lumii. N-am cunoscutacest ritual, de a ne anunþa în alte pãrþi.

În cazul de faþã, pentru a mã reîntoarce la mine,eu n-am ºtiut cine se mai ocupã cu asta, nu m-ainteresat, iar pânã la un punct nu am ºtiut cã facºtiinþã ºi numai într-un târziu am încercat sã cautecouri în alte pãrþi. De altfel, nu le-am gãsit înEuropa, dupã cum am mai spus; mai târziu, le-amgãsit în America. Dar de aici rezutã cã trebuie sã aiun limbaj comun cu ei, rezultã cã trebuie sã ºtii sãcitezi o bibliografie. De multe ori, poate cã nu mãînºel, se indicã o bibliografie pe care autorul nici n-aconsultat-o integral, sau a consultat-o doar la nivelultitlului, sau a consultat doar trei pagini dintr-o cartede 600 de pagini, sau uneori citarea este doar ocomplezenþã ca la rândul tãu sã fii citat de alþi autori.

La mine, iatã cã era mai multã bibliografie decâtam pus eu la urmã ºi, chiar aºa fiind, era destul debizarã. (Un Barbaud, un Gardner cu Amuzamentematematice, care mi-a dat un impuls.)

Aºa a fost sã fie la mine ºi mai târziu m-am luatºi eu mai în serios, ca sã zic aºa. La susþinereadoctoratului, am avut un soi de polemicã. Am fost

pus la punct de Solomon Marcus pentru cã înprezentarea la doctorat am arãtat cã mã ocup deo matematicã ad-hoc ºi elementarã. Domnia sa m-acorectat, spunându-mi cã nu este elementarã, ci þinede niºte probleme matematice destul de delicate,legate de matematica finitã, care nu este preauºoarã. Eu nu aveam o apreciere exactã a ceea cefãceam. De curând am aflat – trebuie sã verific – cãmi s-a publicat în America un articol. Este vorba deun american pe care nici n-am apucat sã-l vãd ºi caremi-a cerut Cartea modurilor pentru fiica lui care facecompoziþia la Harvard. M-am interesat a cui elevãeste ºi am înþeles cã profesorul ei face parte tot dincercul de cercetãtori apropiaþi de ceea ce fac eu ºide ceea ce face Dan Vuza în Bucureºti. Persoana cucare am vorbit la telefon ºi pe care n-am apucat s-ovãd, m-a întrebat ce am mai fãcut nou dupã articoluldin Perspectives of New Music, despre care eu nicinu ºtiu sã fi apãrut. Trebuie sã mã duc la BibliotecaAmericanã, sã vãd. Amintesc cã dupã ce am publicatCartea modurilor, tot dl Marcus i-a pus în mânãlui Vuza cartea mea, iar el a scos o literaturã decomentarii ºi continuãri care cred cã este mai maredecât Cartea modurilor. El face verificarea ºi o situarematematicã riguroasã a problemei, ceea ce nu eracazul la mine. Eu am procedat poate tot ºtiinþificsau muzicologic, dar am procedat „inginereºte”,nu matematic. Teoremele le-am descoperit mai multcu rigla ºi echerul decât cu algebra propriu-zisã.

Aºa cã bibliografia aceea oglindea caracterulaccidental al muncii mele. De altfel, eu mai ampolemici cu unii dintre colegii mei care se iau preaîn serios ca oameni de ºtiinþã. Eu nu am rigoarea,sau, mai bine zis, rigoarea mea nu ºtie sã se ajutede bibliografie, de fiºe exact þinute. Rigoarea meaeste poate o rigoare de obsesie, care, uitândºi îndepãrtându-se de subiect, ajunge tot acolo.Fapt este cã am observat o anumitã continuitate.

CM: Existã uneori un decalaj mare între valoarearealã a unui om de artã, a unei opere de artã ºi,respectiv, a unui om de ºtiinþã, pe de o parte, ºirecunoaºterea, aprecierea publicã (de specialitatesau nu) a valorii respective, pe de alta. Ce credeþicã determinã apariþia unor astfel de decalaje? Puteþida niºte exemple?

AV: Valoarea unei opere ºi recunoaºterea eisunt douã lucruri apropiate, dar care nu se suprapun.Exemple sunt la tot pasul. Este interesant deobservat cum corecteazã timpul anumite aprecieri.Anumite valori îºi pierd din importanþã, iar altelesporesc în importanþã. Nu se poate prevedea acestlucru ºi poate cã tocmai aceastã imposibilitate arefrumuseþea ei, este palpitantã. În principiu, cred cãrealizãrile artistice trebuie, de la început, sã intreîntr-un „muzeu imaginar” din care diferitele epoci,diversele generaþii îºi iau ceea ce au nevoie, triereafãcându-se în muzeu. Dupã aceea, se vede peo duratã mai mare care au fost valorile cele maiconsultate.

Întotdeauna a existat un joc între contemporanºi clasic. La început, toate valorile au fostcontemporane pentru ca treptat sã fie triate pentruclasicizare. Muzicienii n-au fost clasici de la început,ei au scris muzicã contemporanã, nu clasicã.

O istorie a erorilor de apreciere din parteacontemporanilor este foarte interesantã. În clipaaceasta mã gândesc cum s-a înºelat André Gide(care era un fel de cântar al valorilor) cu MarcelProust. Multe, multe valori au fost apreciate eronat,au fost fie ignorate, fie supraapreciate. Pe de altãparte, existã valori clasice care rãmân mai mult cunumele, având valoare de crestomaþie. Puþine suntacelea care rãmân mereu actuale. Marea minune stãîn fosforescenþa lucrãrii, în capacitatea ei de a sepãstra actualã. Noi suntem în stare sã luãm o sonatãde Beethoven ºi s-o percepem ca pe ceva extremde palpitant, care se naºte în faþa ochilor noºtri, ceeace îi pãstreazã o anumitã actualitate. Acesta este unmister. Puþine valori pot sã-ºi pãstreze actualitateapentru diferite epoci, pentru diferite curente, chiarcontrare. Existã valori cu care „voteazã” toatecurentele. În muzicã, de exemplu, Bach nu estecontestat de nimeni, dar nu pentru cã le dã pacetuturora, ci pentru cã-i stimuleazã pe toþi. În acestcaz, mã refer la marii compozitori germani, care auavut o forþã de creaþie într-adevãr uluitoare ºi carenu înceteazã a ne uimi ºi astãzi, Beethoven, Bach,

Mozart. Alþii, „mai mici”, au valoare de actualitatepoate numai pentru anumite momente; uneori, însã,avem mai mare nevoie de ei decât de cei mari. Înartã, nimeni nu este de prisos. Arta este domeniulegalitãþii sau, mai bine zis, domeniul în care noþiuneade egalitate ºi inegalitate nu are sens. Pânã la urmã,este aceeaºi substanþã care trece prin toate acestevalori, numai cã unele vase sunt artere ºi altelesunt capilare...

În perioada contemporanã, chestiunearecunoaºterii publice capãtã o importanþãnemãsuratã. Uneori, recunoaºterea este de altfelforþatã. Criteriul de popularitate capãtã o importanþãexageratã. Aceasta a existat întotdeauna, dar încontemporaneitate mediile, valorile statistice, putereade ºoc, puterea de inovaþie, capãtã o importanþãprea mare. Pânã la urmã, însã, în linii mari, valorilese restabilesc. Desigur, mari valori dispar prinaccidente, sunt ignorate, sunt uitate sau purºi simplu pier sub cutremure, în întâmplãrinefericite, fãrã sã ajungã la ecloziune.

CM: Multe opere de artã de mare valoare aufost create în urma unor comenzi. Michelangelo,Goya, Verdi, Brâncuºi, Picasso, Chagall au fostuneori în aceastã situaþie. Comenzile erau în generalnerestrictive, ele aveau funcþia de a oferi prilejul unuiartist, prin ajutorul material acordat de cãtre mecenat,sã-ºi exprime talentul; ele nu impietau asupra libertãþiide creaþie a artistului. Spre polul opus se înscriuacele comenzi care au un caracter explicit restrictiv,existând cazuri în care oferta propune explicitnu numai tema, dar solicitã ºi un anume modde tratare a acesteia, impunând chiar ºi mijloacelede exprimare. Înainte de a pune întrebarea, maifac o precizare: existã domenii artistice în care esteposibilã realizarea unui proiect, chiar a unei machetefoarte apropiate de produsul artistic final, ºi domeniiîn care astfel de proiecte sunt practic imposibile.Nu mã refer la proiectul-schiþã de idei care existãundeva în mintea artistului, ci la acel proiect-machetã(ex. arta monumentalã) care prefigureazã operafinalã ºi poate fi prezentat pentru selecþie laconcursuri. ªi existã domenii în care un astfel deproiect-machetã este practic imposibil (roman, lucraresimfonicã). Care credeþi cã sunt consecinþele asupralibertãþii de creaþie a artistului ale comenzii sociale,atunci când aceasta se adreseazã unui domeniuartistic care utilizeazã frecvent proiectul-machetãºi unui domeniu pentru care acest tip de proiecteste impropriu sau chiar imposibil?

AV: Comanda socialã trebuie sã fie rezonabilã.Ea va þine seama ºi de structura artistului. Se ºtiecã artistul aºa-zis romantic refuza comanda socialã,el trebuia sã creeze din comandã interioarã. Darnu este strict necesar sã existe contradicþie întrecomanda interioarã ºi comanda socialã. Clasicii aurãspuns bine comenzii exterioare ca ºi unei comenziproprii. Stravinski chiar spunea cã atunci când aio comandã neaºteptatã, exterioarã, trebuie sã-þiimaginezi cã tu þi-ai comandat-o. Cu alte cuvinte,trebuie sã-i dai alura de comandã pe care þi-aifãcut-o singur, deci sã eviþi contradicþia între comandaexterioarã ºi cea interioarã. Comanda nu trebuie sãintre în contradicþie cu artistul. Mi se pare un nonsenssã comanzi o lucrare religioasã unui ateu sau unuiantireligios. Altminteri, problema sinceritãþii în artãnu mi se pare cã trebuie pusã în mod excesiv, eaeste un modus vivendi al artei. Prea multã discuþiedespre sinceritatea în artã te face sã bãnuieºtinesinceritatea. Eu cred în valoarea eticã, încaracterul etic al artei, poate chiar în supremaþiaeticii. Dar cred într-o eticã inclusã, internã artei,ºi nu în una declaratã, proclamatã ºi prin aceastaplasatã în exterior. În ceea ce priveºte rolulproiectului, aici lucrurile sunt foarte diferite. Ce poatesã însemne proiectul unei lucrãri de George Enescu?Schiþã iniþialã? Nu. Schiþa iniþialã este totul, dar este,în acelaºi timp, foarte puþin faþã de cantitatea deinformaþie, de substanþã pe care o primeºte lucrareaulterior. În alte pãrþi, dimpotrivã. Într-o artã de tipalgoritmic, proiectul aproape cã are totul. Numaicã întotdeauna în acþiunile omeneºti deosebireaîntre proiect ºi realizare este foarte mare.

CM: Vã mulþumesc!

8Dialoguri eesenþiale

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 15

Page 16: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Tudor PPetcu: Mi-aþi putea spune care esterolul pe care îl joacã principiile doctrinelor socialeale Bisericii Catolice ºi ale celor protestante, ele fiindcredinþe majoritare în UE, ºi cum îºi poate aducecontribuþia sa doctrina socialã a Bisericii Ortodoxeîntr-un astfel de context, ea fiind, totuºi, o minoritateconfesionalã?

Acad. RRãzvan TTheodorescu: Catoliciiºi protestanþii au o tradiþie venerabilã a doctrinelorsociale. Ortodoxia este abia la începuturile sale peacest fãgaº (în ciuda unei tradiþii bizantine care a fostîntreruptã în epoca Turcocraþiei). Mi-e teamã de faptulcã fiind o confesiune minoritarã (18% din UE, dacãadãugãm Grecia ºi Ciprul), ortodoxia nu va puteaniciodatã sã impunã aici punctul sãu de vedere.

TP: Se poate vorbi de o doctrinã socialã unitarãa Bisericii Ortodoxe ale cãrei principii sã poatã aveaun impact, în primul rând etic, în spaþiul UniuniiEuropene? V-aº ruga, de asemenea, sã subliniaþiºi diferenþele, dar ºi punctele asemãnãtoare întredoctrina socialã romano-catolicã ºi cea ortodoxã.

Acad. RRT: Ortodoxia este perfect congruentãcu europenitatea (am arãtat-o în eseul meu

„Ce poate fi, astãzi, civilizaþia ortodoxiei?”). Estenaþionalã, este sinodalã (deci, democraticã), aretendinþe ecumenice ºi un rol considerabil al laicatului.

TP: Una dintre doctrinele sociale ortodoxeesenþiale este cea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Înurmã cu câþiva ani, Sfântul Sinod al acestei Bisericia adoptat documentul „Temeiurile doctrinei socialea Bisericii Ortodoxe Ruse”, care, într-un fel saualtul, reprezintã o contrapondere la principiile socialecatolice ºi evanghelice. Cu toate cã Rusia nu esteo þarã membrã a Uniunii Europene, consideraþi,totuºi, cã documentul mai sus amintit poate influenþaatitudinea Bisericilor Ortodoxe reprezentanteale þãrilor integrate în Uniunea Europeanã?

Acad. RRT: Poþi avea multe rezerve faþãde rigorismele bisericii ruse, dar nu trebuie uitatcã, ideologic, ea este cea mai coerentã în Rãsãrituleuropean. Rãspunsul este pozitiv.

TP: Care sunt principalele concepte ale doctrineisociale ale Bisericii Ortodoxe care pot dobândi ungrad mai mare sau mai mic de aplicabilitate în spaþiulUniunii Europene, marcat din plin de principii etice

ºi sociale romano-catoliceºi evanghelice?

Acad. RRT: La aceastãîntrebare se potriveºte foartebine rãspunsul pe care l-amdat celei de-a doua întrebãripe care mi-aþi adresat-o.

TP: Deºi existã destulediferenþe între bisericile ortodoxe ºi cele apusene,atât din punct de vedere dogmatic, cât ºi din punctde vedere etico-social, ele sunt prezente laolaltãprin existenþa Uniunii Europene. Credeþi cã tocmaiaceastã existenþã a Uniunii Europene poate contribuiºi la întãrirea unui dialog ecumenic între bisericileortodoxe ºi cele apusene, cel puþin sub aspectuldoctrinelor sociale?

Acad. RRT: Acest dialog este mai curând unulde imagine. Am publicat în acest an o carte, Celedouã Europe, unde este indicatã profunda cezurãîntre Europa catolicã ºi protestantã ºi Europaortodoxã cu „insule” islamice. Mulþi pot sã nuaprecieze aceastã realitate. Ea, însã, existã.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 220131166

Dialoguri eesenþiale

Biserica OOrtodoxã ººi UUniunea EEuropeanãOO ddiissccuuþþiiee ccuu aaccaadd.. RRããzzvvaann TThheeooddoorreessccuu

TTuuddoorr PPEETTCCUU

Aºa ccum nne sspuneteoria eevoluþiei,de la apariþia vieþii

pe Pãmânt, speciile animaleau evoluat dintr-una în alta,formând un lanþ care mergede la speciile cele maiprimitive pânã la om. Multedintre ºtiinþe ºi alte forme ale

cunoaºterii care sunt interesate de evoluþie au cãutatelementele care-l fac pe om diferit de celelalte specii,într-atâta încât el este considerat „regele creaþiei”.Studiile paleontologice aratã, însã, cã omulde azi ºi strãmoºii umanoizi au o anatomie foarteasemãnãtoare. Pe de altã parte, progresele îngeneticã au indicat cã diferenþele cele mai importantenu þin, de fapt, de gene. Atunci, ce face omul diferitde animalele cele mai apropiate în lanþul evolutiv?

Teza comun acceptatã este cã diferenþa specificãstã în limbaj. Dar nu este vorba despre faptul cãoamenii au abilitãþi care le dau posibilitatea acþiuniisociale a comunicãrii cu semenii; existã animale„sociale” care comunicã în moduri mai mult sau maipuþin complete: delfinii fac asta prin sunete; albinelecomunicã prin „dans” ºi prin alte miºcãri în interiorulstupului; unele maimuþe sunt în stare sã dezvolteun limbaj incipient al semnelor. În general, mamifereleºi alte specii au un limbaj ritual al reproducerii. Cuadevãrat specific omului este limbajul uman, altfelspus, capacitatea de a comunica prin intermediulsemnelor, dobânditã încã din primii ani de viaþã,un limbaj dublu articulat ºi care ºi-a atins nivelulmaxim prin apariþia ºi dezvoltarea culturii.

Un examen atent al caracteristicilor limbajuluiuman ne aratã cã acesta este un sistem decomunicare cu totul diferit de cele folosite de altespecii. Una dintre aceste caracteristici este faptul cãomul poate comunica sau se poate referi la fapte sauevenimente care se petrec la mare distanþã în timp,altfel spus, poate comunica despre trecut sau despreviitor. În plus, relaþia dintre semne ºi semnificaþia lorpoate fi arbitrarã. O altã caracteristicã importantã esteproductivitatea: mulþimea frazelor ce pot fi produseîntr-o limbã este nelimitatã, oricând o nouã frazã esteposibilã ºi, cu toate acestea, este înþeleasã de oriceutilizator al limbii respective. În contrast, numãrul

sunetelor pe care vorbitorii unei limbi le pot identificaeste finit. Caracterul dual este, de asemenea,caracteristic limbajului uman: sunetele pot ficombinate pentru a da naºtere unor silabe diferiteîn funcþie de poziþia lor, ducând, ca sã spunem aºa,la un salt în ceea ce priveºte înþelesul, la fel cumdouã silabe se pot combina diferit, dând naºterela cuvinte diferite. Multe alte proprietãþi potfi menþionate, iar lista poate fi completatã cu

posibilitatea de a minþi, de asemenea, posibilãnumai în limbajul uman, precum ºi cu posibilitatea detransmitere culturalã a limbilor, poate cea mai specifiãomului. În cazul oamenilor, limba maternã nu estemoºtenitã genetic, ci cultural, de aceea, dacã un copilai cãrui pãrinþi au engleza ca limbã maternã estecrescut încã de la naºtere într-o familie care vorbeºtegermana, va vorbi ºi el tot germana, ºi nu engleza.

În ccomentariile aanterioare, s-a strecurato ambiguitate ce trebuie clarificatã. Pe deo parte, limbajul este o capacitate înnãscutã.

Toate fiinþele umane, în condiþii normale, aucapacitatea de a folosi limbajul încã de la naºtere.Dar dezvoltarea acestei capacitãþi/competenþe sematerializeazã sub forma limbilor care se vorbescîn lume. Avem de a face cu douã concepte intimlegate: limbaj ºi limbã. Moºtenirea geneticã

se referã la competenþã, dar vorbirea, limba vorbitã,dupã cum am menþionat, se moºteneºte cultural.Datoritã acestei relaþii, atunci când se studiazãoriginile limbajului, se iau în seamã limbile existente,aºa cum, atunci când suntem interesaþi decompararea limbilor, aflate în uz sau dispãrute,cunoºtinþele despre competenþa lingvisticã pot fi demare folos. În ambele cazuri, ne putem întreba dacãlimbajul ºi limba sunt mai de interes pentru ºtiinþelenaturii sau pentru cele umaniste. Rãspunsul esteevident: ambele grupuri de ºtiinþe sunt interesateîn acest subiect, în particular, aºa cum s-a întâmplatîn ultima vreme, ºi pentru cã, aflaþi în faþa noiiglobalizãri, ne îndreptãm spre un nou umanism.

Întorcându-ne la ideile teoriei evoluþiei, dacã s-arcunoaºte bine originea limbajului (a competenþeilingvistice), atunci lanþul evolutiv care a condus la omnu ar mai avea legãturi lipsã. Tocmai despre aceastãorigine s-au formulat o mulþime de ipoteze, darniciuna dintre ele nu s-a ridicat deasupra celorlalteca adevãr definitiv. Dintre aceste ipoteze, menþionãmuna care presupune cã limbajul are o origine divinã:în toate religiile existã o acþiune, o intervenþie divinã,care dã omului posibilitatea de a vorbi. Este adevãratcã adesea avem de a face cu o ambianþã miticã, darceea ce religiile intenþioneazã sã facã în acest cazeste sã explice originea limbajului. În particular, încazul Bibliei, când Adam este chemat sã dea numeanimalelor din paradis, în Genezã, originea pare sãfie mai degrabã umanã decât divinã: limbajul estenãscut odatã cu omul însuºi ºi el, omul, dezvoltãlimbile. În definitiv, ne aflãm în punctul de plecare:dacã aflãm când s-a nãscut limbajul articulat, limbile,atunci vom afla când s-a nãscut umanitatea.

Colaborarea tuturor ºtiinþelor, naturale sau sociale,este deci necesarã pentru a progresa în cunoaºtereaoriginii limbajului. „Cunoaºte-te pe tine însuþi”, spuneo frazã clasicã. Pentru a realiza aceasta, esteprobabil cel mai bine sã abordãm studiul limbajuluiuman prin a acorda atenþie multiplelor faþete, dela cele pur biologice la construcþiile literare, pentrucã, a vorbi despre limbaj, despre o limbã, înseamnãa vorbi despre fundamentele culturii, creaþia majorãa omului, care a adãugat, ca sã spunem aºa,hidrosferei ºi atmosferei, un nou strat, carecompleteazã evoluþia planetei noastre.

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Limbajul uumanAAnnggeell NNEEPPOOMMUUCCEENNOO

Angel NNepomuceno FFernández eeste pprofesor uuniversitar, mmembru aal GGrupului dde LLogicã, LLimbaje ººi IInformaticã ddin DDepartamentul dde FFilosofie, LLogicã ººi FFilosofiaªtiinþei ddin UUniversitatea SSevilla, SSpania. AA ppublicat, ssingur ssau îîn ccolaborare, ppeste 115 ccãrþi, pprecum ººi nnumeroase aarticole ººi ccapitole dde ccarte.

Page 17: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 17

ªtiinþa, pparte aa cculturii

11.. Informatica are un statutcare constituie încã subiect dedezbatere chiar ºi în interioruldomeniului. Situaþia a fost mult

mai clarã atât timp cât a trãit acad. Grigore C. Moisil(1906-1973) [4], [8]-[10], dar, dupã dânsul, intervenþiide tot felul, prea multe pentru a le analiza aici, aumarcat domeniul, determinând confuzii ºi blocaje.Unele istorii ale informaticii din România aproapecã nici nu-i citeazã pe Gr.C. Moisil ºi pe studenþiiºi continuatorii maestrului, uneori nici chiarpe acad. Solomon Marcus. Domeniul informaticiiteoretice/informaticii fundamentale nu beneficiazãla noi de recunoaºterea academicã de rigoare.Consecinþa acestei situaþii este cã distinºimatematicieni-informaticieni cum ar fi profesoriiSergiu Rudeanu, George Georgescu, VirgilCãzãnescu, Gheorghe ªtefãnescu, Adrian Atanasiu,Victor Mitrana, Afrodita Iorgulescu sau alþii puþin maitineri, Rãzvan Diaconescu ºi Gabriel Ciobanu, nu îºivãd recunoscute meritele cum ar trebui. În acestecondiþii, mi s-a pãrut necesar sã aducaminte câte ceva din istoria primilor anide informaticã de la noi, gândindu-mãºi la o revenire mai amplã.

22.. Primele dezvoltãri ale informaticiiîn Universitatea Bucureºti (UB) suntprezentate în articolul acad. Gr.C. Moisil[8] din 1970, reprodus în volumul [4],care se ocupã de contribuþiile profesoruluiºi ale continuatorilor sãi în informaticateoreticã. Prima propoziþie din articolrãmâne azi titlu de merit pentru facultateanoastrã: „ªtiinþa calculatoarelor, înþara noastrã, îºi are originea în anumepreocupãri ale matematicienilor”[4, p. 133]. Nu avem aici numai notareaunei prioritãþi în istoria ºtiinþei de la noi.Mai mult, din [3], [4] ºi [8]-[10] putemvedea cã ºcolii acad. Gr.C. Moisil ºi acad.Solomon Marcus îi datorãm promovarea uneiînþelegeri a informaticii în legãturã substanþialãde conþinut cu matematica. Aceastã abordareeste ilustratã ºi astãzi, vezi monografia [2].

Ar fi nedrept sã mi se atribuie o viziune exclusivteoreticã asupra informaticii. Dimpotrivã, mã folosescde ocazie pentru a critica fãrã înconjur absenþa fãrãscuze a unui model pe calculator care sã simuleze,în diferite ipoteze, dinamica resurselor fizico-financiare implicate în proiectul Roºia Montanã.În ce an trãim, când vedem cortegii de ºefi,comentatori sau consultanþi care nici unulnu ne aratã grafice, relaþii, calcule? Cã informaticaintervine astãzi esenþial în decizii ºi planuride afaceri nu s-a auzit pe la noi?

Revenind, citez concepþia profesorilor noºtrirelativã la matematicã ºi aplicaþiile acesteia,exprimatã în curajosul articol al acad. Gr.C. MoisilDespre falsa împãrþire a matematicilor în matematicipure ºi matematici aplicate [4, p. 462], care pentruunii pare sã nu fi existat. Articolul era curajos pentrucã nu favoriza un termen sau altul, într-o epocã încare scriitorii erau proclamaþi ingineri ai sufletuluiomenesc, vitezei i se spunea uneori „iuþealã” etc.Încã mai important, pentru Gr.C. Moisil, informaticaera o cale pe care ne întâlneam cu domenii alematematicii de cea mai stringentã actualitate. Recent,la sãrbãtorirea a 150 de ani ai facultãþii noastre dematematicã, s-a pus în audienþã întrebarea ce estemai greu sã scrii, o demonstraþie sau un program.S-a fãcut puþinã tãcere, poate perplexã, curmatãde rãspunsul categoric al prof. Cristian Calude,din salã: „un program!”

33.. Informatica nu a apãrut la noi în facultateprecum Palas Atena din capul lui Zeus. La noi eraupredate discipline indispensabile informaticii, precum

Algebra abstractã modernã (din 1932) sau Logicamatematicã (din 1933), cf. [8]. Dar ce învãþamla facultate, în anii 1952-1957, de început aiinformaticii? Pentru concizie, enumãr mai josnumai disciplinele care mi se par mai semnificativeîn contextul informatic, în ordinea din foaia meamatricolã: Alexandru Froda – Algebrã superioarã,Miron Nicolescu ºi Solomon Marcus – Analizãmatematicã, Victor Vâlcovici ºi Simona Popp –Mecanicã teoreticã, Cabiria Andreian – Teoriafuncþiilor de variabilã complexã, Miron Nicolescu –Funcþii reale ºi Elemente de analizã, Octav Onicescu– Teoria probabilitãþilor, Grigore C. Moisil – Algebrãmodernã, Dan Barbilian – Teoria numerelor ºi Bazelegeometriei, Imre Tóth – Istoria matematicii, CassiusIonescu-Tulcea – Serii ortogonale.

Am mai avut în anul IV un curs de Teoria algebricãa mecanismelor automate ºi un curs de un semestrucontinuat în prima jumãtate a anului V de Calculnumeric ºi grafic. Realizaþi ce înseamnã sã îi aiprofesori pe cei citaþi, la mãsuþa din faþa bãncilor

noastre uzate, pusã directpe podea, nici mãcarpe acel postament cucâteva trepte ca la Drept?Continuând preocupãrile

din timpul studenþiei, amasistat, de exemplu, lacomunicarea lucrãrii acad. Gr.C. Moisil [6] în careera consideratã în 1960 o structurã de semiinel,ulterior intens studiatã în algebrã. Mai general,perioada începuturilor informaticii a coincis la noicu dezvoltarea cercetãrilor privind noi structurialgebrice; exemple – multilaticele introduse în [1]sau corpurile finite [7], [9].

44.. Pe scurt, simplificând, drumul parcurs deinformaticã la universitate ºi în România începecu studiile profesorului privind logicile cu maimulte valori, cunoscute azi sub numele de algebreLukasiewicz-Moisil [3]. La un moment dat, între 1949ºi 1954, acad. Gr.C. Moisil afla prin tânãrul inginer,ulterior profesor la noi, Leon Livovschi, cã logicile cudouã valori 0-1, închis-deschis, se aplicã în teoriacircuitelor de comutaþie. Profesorul ºi colaboratorii audezvoltat cadrul teoretic necesar ºi treptat au elaborato amplã teorie algebricã a acestor circuite. BazeleSecþiei de Maºini de Calcul ºi ale învãþãmântuluiinformaticii în România sunt puse în 1954, în acestcontext, printr-un curs liber de Teoria algebricãa mecanismelor automate la Facultatea deMatematicã–Fizicã UB, þinut de profesorulGr.C. Moisil, la iniþiativa a trei atât matematicieni,cât ºi ingineri electroniºti, Mariana Nedelcu, PaulConstantinescu ºi Constantin P. Popovici (veziarticolul celui din urmã în [4, pp. 462-464]). La aceadatã, Sergiu Rudeanu ºi cu mine eram studenþiîn anul II.

55.. Prezentarea [8] din [4] acoperã intervalul1954-1970, notând idei demne de atenþie ºi reþinândo serie de date semnificative, cum ar fi începutulSeminarului de Logicã Matematicã (1955), încadrarea

în 1957 a primilor matematicieni (Nicolae Moldovan,Ion Zamfirescu ºi autorul (DV) prezentului articol)la IFA (Institutul de Fizicã Atomicã al Academiei),Laboratorul de maºini de calcul condus de ing.Victor Toma, crearea Centrului de Calcul al UB(februarie 1962) sau înfiinþarea la facultatea Catedrei de Teoria algebricã a mecanismelorautomate (1967).

66.. Meritul istoric al acad. Victor Toma a fostacela cã a proiectat ºi pus în funcþiune calculatorulCIFA-1, primul calculator electronic din Europa deEst (cu excepþia URSS), cu 50 de operaþii/secundã,memorie de 512 cuvinte de 30 de biþi, corespunzãtorcu 9 cifre zecimale ºi semn, cu 1.500 de tuburielectronice. Este de notat cã acad. V. Toma i sedatoreazã ºi descoperirea articolului lui R.F. Shawdin 1950, care descrie în mod accesibil funcþionareasistemului aritmetic al calculatoarelor realizate la noi[9]. La intervale de câte doi ani, au urmat modeleleCIFA-2, cu 36 de biþi ºi doar 800 de tuburielectronice, ºi CIFA-3, care a fost cumpãrat laCentrul de calcul UB, înfiinþat în februarie 1962.Acad. V. Toma a continuat cu realizarea modelelorCIFA-4, CET-500 ºi CET-501, ultimele douã cutranzistori. Tot la IFA, sub conducerea ing. Armand

Segal, se construiauCIFA-101 ºi CIFA-102, cu performanþeîmbunãtãþite. Ulterior,la ASE, a fost instalatcalculatorul NEAC1240, primul dela noi cu circuiteintegrate.

Este de amintitcã absolvenþii din1969 n-au lucratla calculatorul IBM360/30 de la Centrulde Calcul, învãþareautilizãrii acestuicalculator începând

abia când Gr.C. Moisil îºi scria articolul [8] din[4, p. 151].

O piatrã de hotar a fost apariþia cãrþii acad.Solomon Marcus Gramatici ºi automate finite [5](1964), probabil prima în domeniu pe plan mondial.

Bibliografie1. M. Benado, Asupra unei generalizãri a noþiunii

de structurã, Buletinul ªtiinþific al Secþiei deMatematicã-Fizicã, 5 (1953), 41-48.

2. G. Dyson, Turing’s Cathedral. The Originsof the Digital Universe, Allen Lane, London, 2012.

3. G. Georgescu, A. Iorgulescu, S. Rudeanu:Some Romanian researches în algebra of logic,în [4].

4. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida(coordonatori/eds.), Grigore C. Moisil ºi continuatoriisãi în domeniul Informaticii Teoretice/Grigore C.Moisil and his followers in the field of TheoreticalComputer Science, Editura Academiei Române,Bucureºti, 2007.

5. S. Marcus, Gramatici ºi automate finite, EdituraAcademiei Române, 1964.

6. Gr.C. Moisil, Asupra unor reprezentãri alegrafurilor ce intervin în probleme de economiatransporturilor, Com. Acad. X, 8 (1960), 647-652.

7. Gr.C. Moisil, The Algebraic Theory of SwitchingCircuits, Pergamon Press, 1969.

8. Gr.C. Moisil, Activitatea Centrului de Calcul alUniversitãþii din Bucureºti, AMC 13-14 (1970), 9-20,în [4].

9. D. Vaida, Profesorul Gr.C. Moisil – pionierulinformaticii româneºti (în douã pãrþi), în [4].

10. D. Vaida, Dupã 40 de ani, despre Gr.C. Moisilºi vremea sa (I ºi II), Revista Curtea de la Argeº,mai ºi iunie 2013.

Primii nnoºtri aani dde iinformaticã((UUnniivveerrssiittaatteeaa BBuuccuurreeººttii,, 11995544-11997700))

DDrraaggooºº VVAAIIDDAA

Page 18: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 2201318

ªtiinþa, pparte aa cculturii

În nnumãrul ddin 119 aaprilie 22012al revistei Literatura ºi Arta apareun interviu de Dumitru Pasat cu

acad. Eugeniu Grebenicov, „omul cunume de stea” (a se vedea revistanoastrã din martie 2012), despre

„pãrintele calculatoarelorromâneºti”, inginerul VictorToma, la aniversarea a 90 de anide la naºtere. Reluãm o partedin acest interviu, omiþândpasajele mai tehnice, în locul

cãrora am reprodus mai susprezentarea care i se face celuiomagiat în Dicþionarul membrilorAcademiei Române 1866-2010,de Dorina N. Rusu, EdituraEnciclopedicã, Bucureºti, 2010.

Victor TTomaVViiccttoorr TToommaa (14 aaprilie 11922, LLeova-CCahul, aazi RRepublica MMoldova ––

26 nnoiembrie 22008, BBucureºti), iinginer. MMembru dde oonoare aal AAcademiei RRomâne(21 aaprilie 11993).

A uurmat ccursurile IInstitutului PPolitehnic ddin BBucureºti, FFacultatea dde MMecanicãºi EElectricitate, SSecþia RRadiocomunicaþii. ªªi-aa ccontinuat sspecializarea llaLaboratorul dde CCercetãri aal CConcernului „„Tesla” ddin PPraga ((1948-11950). ÎÎn 11973ºi-aa ssusþinut tteza dde ddoctorat Generarea ccontrolatã aa iimpulsurilor îîn ssistemeasincrone, devenind ddoctor iinginer. AA ffost aasistent lla CCatedra dde RRadiocomunicaþiidin ccadrul IInstitutului PPolitehnic ddin BBucureºti ((1946-11948), aasistent, ººef dde llucrãri,ºef dde llaborator lla IInstitutul dde FFizicã AAtomicã dde lla MMãgurele, cconsilier ppentrucalculatoare eelectronice lla CConsiliul NNaþional ppentru ªªtiinþã ººi TTehnologie ((1950-1961), ººef dde ssecþie ººi ddirector aadjunct ººtiinþific lla IInstitutul dde TTehnicã dde CCalculºi IInformaticã ddin BBucureºti ((1968-11988); ººi-aa ccontinuat aactivitatea ººtiinþificã îîncadrul SSIAT SS.A. BBucureºti. CConsiderat ddrept „„pãrintele ccalculatoarelor ddinRomânia”, aa rrealizat oo sserie dde ccalculatoare eelectronice: CCIFA-11, ccalculatorelectronic eechipat ccu 11.500 dde ttuburi eelectronice ((1957); CCIFA-22, ccu pperfecþionãritehnologice, eechipat ccu 8800 dde ttuburi eelectronice ((1959); CCIFA-33, ddestinatCentrului dde CCalcul aal UUniversitãþii ddin BBucureºti ((1960); CCIFA-44 ((1962); VVITOSHA,realizat îîntre 11962 ººi 11963 îîn BBulgaria, îîn ccadrul aacordurilor îîncheiate îîntreAcademia RRomânã ººi AAcademia BBulgarã dde ªªtiinþe. ÎÎn 11964 aa rrealizat pprimulcalculator eelectronic ccu ttranzistori ddin RRomânia ccu mmemorie ppe fferite ((CET-5500),

iar îîn 11966 ttipul CCET-5501, ccu nnumeroaseperfecþionãri îîn pprivinþa vvitezei, aa ccapacitãþiimemoriei ooperative ººi aa eechipamentelorperiferice ddin cconfiguraþie. AA ffost ttitularul uunorinvenþii: rreleul eelectronic ddiscriminator ddetensiune, iinstrumente eelectronice ppentrumãsurarea rradioactivitãþii, ggeneratorul ccontrolatde iimpulsuri, ssistemul dde iintroducere aa ddatelorpe ddiscuri fflexibile, ssistem dde vvot eelectronic eetc.A aavut îînsemnate ccontribuþii tteoretice, îîntrecare ddezvoltarea tteoriei ggeneratorului ddeimpulsuri dde ttip aasincron, pprecum ººi cconceptulde aarmare îîn eelectronicã. ÎÎntre 11978 ººi 11980 aamai cconstruit ssisteme dde iintroducere aa ddatelorpe ddiscuri fflexibile SSIV-22400, mmultiplicate iindustrial îîn ppeste 3350 dde eexemplare;sisteme dde eeditare ppe bbazã dde mmicrocalculator ppentru ttrecerea iinformaþiei dde ppebandã mmagneticã ppe iimprimantã rrapidã; îîn 11991 aa eelaborat uun pprototip aal uunuisistem dde nnumãrare eelectronicã aa vvoturilor, iinstalat lla CComisia ppentru AAgriculturãa AAdunãrii DDeputaþilor, iiar îîntre 11992 ººi 11993 aa rrealizat uun ssistem eelectronicde vvotare ppentru SSenatul RRomâniei. MMembru aal SSocietãþii IInternaþionale ddeInformaticã ddin NNamur ((1958-11965) ººi aal iinstitutului IIRE ddin NNew YYork ((1948-11969).

– Mult stimate dle academician EugeniuGrebenicov, sunteþi unul dintre basarabeniicare au cucerit lumea nu cu spada, ci cu mintea,adicã prin înþelepciune ºi inteligenþã. Printre altecâteva nume de mari români, tot dintre sudiºtiinoºtri, nãscut în oraºul Leova, jud. Cahul,întâlnim ºi unul supranumit pionierulcalculatoarelor din România. Ce aveþide zis ºi cine poate fi acesta?

– Este vorba de savantul Victor Toma, desprecare nu numai cã am auzit, ci l-am ºi cunoscutpersonal, ambii participând la diverse întruniriºtiinþifice internaþionale. Dar sã pornim de la un cazpe cât de curios, pe atât de interesant. La numai5 ani ai sãi, Victoraº scria deja la maºinã, înaintede a deprinde scrisul cu mâna, pe la vreo 10 anipurta corespondenþã cifratã cu unul dintre colegii sãide clasã, iar peste 2 ani, pare-se, realizeazã unreceptor radio cu un tub electronic. În cursul superioral liceului construia radioreceptoare ºi diferite aparatede laborator pentru necesitãþile instituþiei, dovedindastfel, încã din copilãrie, o precocitate deosebitãpentru tehnicã. În anii 1948-1950 (pe când, dupãabsolvirea Institutului Politehnic din Bucureºti,urma specializarea la Laboratorul de Cercetãrial Concernului Tesla din Praga – D.P.) a elaboratprima sa invenþie: Releul electronic discriminator

de tensiune,brevetatã înCehoslovacia.

– Pe parcursulanilor 1968–1988,Victor Toma aactivat în calitatede ºef de secþie

ºi director adjunct ºtiinþific la Institutul de Tehnicã deCalcul ºi Informaticã din Bucureºti, având tangenþecu unele preocupãri ale Dvs. Care ar fi similitudinea?

– În acest domeniu pot spune multe. Întâi detoate, este primul constructor de calculatoareelectronice din România, considerat ºi pãrintelecalculatoarelor din þãrile ex-socialiste din Europa, maipuþin din URSS. Cauza e clarã. (Astãzi, din pãcate,mulþi dintre românii basarabeni sunt mai ruºi decâtruºii. – D.P.) Foarte fructuos pentru academicianulleovean s-a dovedit a fi anul 1955, dânsul venindcu douã mari realizãri, ambele stând la temelia uneicariere de succes de jumãtate de veac: 1) a inventatdispozitivul de pornire-oprire pentru cronometreelectronice, inovaþie utilizatã în producþie laelectroapararaj ºi în pirotehnie; 2) a realizatcalculatorul electronic CIFA-1. (...) Stabilindrelaþii strânse cu firma Control Data Corporation,

academicianul ºi profesorul V. Toma a înfiinþatla Bucureºti prima întreprindere mixtã româno-americanã, Rom Control Data. (...) Are ºi contribuþiiteoretice însemnate, unde mai adãugãm cã a formatgeneraþii întregi de ingineri ºi programatori, punând ºibazele formãrii unei ºcoli de informaticã în România.

– Ceea ce ar însemna cã întreaga istorie aapariþiei ºi dezvoltãrii calculatoarelor se datoreºteactivitãþii profesionale, de jumãtate de secol,a neobositului savant Victor Toma...

– Proiectarea ºi construcþia aparatelor CIFAare o însemnãtate ce depãºeºte cu mult pe aceaa elaborãrii ºi edificãrii unei instalaþii industriale noi,ideile sale depãºind hotarele þãrii. Apropo, comuniºtiidin tabãra lagãrului socialist investeau sume colosaleîn tehnica de calcul. Chiar ºi socotit specialistulnr. 1, cel puþin pentru România, s-a bucurat deun singur mare „privilegiu”: sã traverseze oceanulpentru a ajunge pe Continentul American, apoi,trecând prin Japonia, a revenit în Europa, vizitândAnglia ºi Franþa.

– Sã conchidem, în final, cã Victor Toma esteun alt basarabean (refugiat) de pe plaiurile Þãriide Jos a Moldovei, care a cucerit mapamondul prinstrãlucirea minþii sale ºi, evident, nu e ultimul...

Vã mulþumesc mult pentru interviu.

(...) Aºa mmi-aa rrãmas îîn mminte pprima iimagine aa pprof. MMoisil, uun iintelectualdeosebit dde eerudit, ccu uun llarg oorizont ccultural. PPrin fformaþia ssa, pprof. MMoisil eeramatematician. ÎÎn pperioada aanilor ‘‘50, ººcoala mmatematicã rromâneascã sse bbucurade uun pprestigiu ddeosebit, aatât îîn þþarã, ccât ººi îîn sstrãinãtate. ÎÎn ccalitate dde pprofesorla FFacultatea dde MMatematicã aa UUniversitãþii ddin BBucureºti, pprof. GGr. MMoisil aafirmacu mmândrie ccã ddin aaceastã ffacultate ffãceau pparte aaproximativ zzece mmembri aaiAcademiei RRomâne, iiar ppe llista îînaintaºilor ffigurau nnume iilustre, cca GGh. ÞÞiþeicasau DD. PPompeiu. ((...)

Proiectul llogic aal mmult ddiscutatei mmaºini CCIFA-11, ccalculatorul eelectronical IInstitutului dde FFizicã AAtomicã, aa ffost pprezentat lla SSimpozionul iinternaþionalde ttehnicã dde ccalcul ccare aa aavut lloc lla DDresda, îîn nnoiembrie 11955. EEra pprimulcalculator eelectronic rrealizat îîn þþãrile ffoste ssocialiste. DDelegaþia rromânã llasimpozion eera fformatã ddin pprof. MMoisil ººi ssubsemnatul, îîn ccalitate dde aautoral ccomunicãrii. LLa DDresda aa aajuns îînsã nnumai pprof. MMoisil, eeu ffiind pprobabilconsiderat pprea ttânãr ppentru aa pprimi oo vvizã ppentru RR.D.G., îîntr-oo pperioadã îîn ccarecomunicaþia îîntre RR.D.G. ººi RR.F.G. eera ppractic nnestingheritã. LLa îîntoarcereasa, pprof. MMoisil mmi-aa rrelatat: Comunicarea eera pprea llungã, aavea ººi mmulte pproiecþiiºi, îîn pplus, eera îîn llimba eenglezã. AA ccitit-oo uun llocalnic, iintonând rrar ffiecare ccuvânt.Bineînþeles ccã aa ddepãºit ddurata ccelor 330 dde mminute aacordate. DDupã aacest ttimp,lectorul aa cconsultat ssala ddacã ddoreºte ssã ccontinue pprezentarea ssau ssã sseopreascã, aavând îîn vvedere ccã mmai ssunt nn ppagini. ªªi ttoatã llumea aa rrãspuns llaunison ccã ssã ccontinue pprezentarea. Iar pprof. MMoisil aa ccomentat: Acesta aa ffost uunsemn ccã llucrarea aa ffost iinteresantã ººi ccã aa ffost aapreciatã dde sspecialiºtii pprezenþi.

Doi aani mmai ttârziu, îîn 11957, aa aavut lloc ttot îîn RR.D.G., lla EErfurt, oo cconsfãtuireC.A.E.R., ttot îîn ddomeniul ttehnicii dde ccalcul. DDelegaþia rromânã eera fformatã ddinnou ddin pprof. MMoisil ººi ssubsemnatul. DDe aaceastã ddatã, zzarurile aau ffost ffavorabile,astfel ccã mmi-aa iieºit mmie vviza, ddeºi îîn mmetroul ddin BBerlin sse aanunþa lla uun mmomentdat: Atenþie, aaceasta eeste uultima sstaþie dde ppe tteritoriul RR.D.G. Cine vvoia ssaunu eera aatent, sse ppomenea iimediat dincolo.

Nu-mmi aamintesc cce ss-aa ddiscutat lla aaceastã cconferinþã, iinteresantã mmai ccurândprin pprogramul tturistic aauxiliar, îîn sschimb, aam rreþinut cconcluzia eexprimatã ddeprof. MMoisil: Lucrul ccel mmai iimportant lla oo ººedinþã CC.A.E.R. eeste ssã sse ffixezedata ººi llocul ººedinþei uurmãtoare. ªªi, ddin aacest ppunct dde vvedere, sscopul aacesteiconferinþe aa ffost aatins. (...)

Calculatorul CCIFA-11 eera ddeja cconstruit ººi uurma ssã iintre îîn ffuncþiune ccâteva llunimai ttârziu, îîn aaprilie 11957. PPentru mmulþi ddintre mmatematicienii aale ccãror ppreocupãrierau eeminamente tteoretice, aacesta eera uun ddomeniu nnou ººi vvedeau ppentru pprimadatã uun ccalculator eelectronic. ((...) BBineînþeles ccã aaceste vvizite ssuscitau nnumeroasediscuþii, îîn sspecial ccu pprivire lla aaplicaþiile vviitoare aale ccalculatoarelor eelectronice,iar pprof. MMoisil, îîn ccalitate dde mmoderator aal ddiscuþiilor, sse ssimþea îîn eelementulsãu. DDânsul uurmãrise ccu oo ccuriozitate nnativã eevoluþia cconstrucþiei pprimuluicalculator eelectronic rromânesc, pparticipase ººi lla ccongrese dde sspecialitate,iar ddin ppunct dde vvedere tteoretic sse oocupase aani îîndelungaþi dde tteoria aalgebricãa mmecanismelor aautomate, aastfel ccã ddispunea dde ttoate ddatele nnecesare uunordiscuþii ccompetente. ((...)

Prof. MMoisil eera uun mmare ssprijinitor aal ttineretului, ppentru ccare mmanifesta ooafecþiune ddeosebitã. DDe ffapt, eera ddestul dde îîngãduitor ººi îîncadra îîn rrândul ttinerilorchiar ººi ppe ccei ccare nnu mmai eerau cchiar ffoarte ttineri. ÎÎmi aamintesc dde sspusele llui:Ce ffrumos eeste ssã aai vvârsta dde 440 dde aani, ffiindcã ººtii ccã aai îîn ffaþã ccel ppuþin255 dde aani dde aactivitate ººtiinþificã. Iar aatunci ccând ssprijinea ppe ccineva ddesprecare ccredea ccã mmeritã, oo ffãcea ddin ttot ssufletul, ffolosind ttoatã pputereasa dde cconvingere. ((...)

(Fragmente ddin ccomunicarea llui VVictor TToma lla aaniversarea aa 990 dde aani dde lla nnaºterealui GGr.C. MMoisil, lla AAcademia RRomânã, ppublicatã ssub ttitlul Clipe dde nneuitat în rrevistaAcademica, mmartie 11996, ººi rreluatã îîn vvolumul Grigore CC. MMoisil ººi ccontinuatorii ssãi/Grigore CC. MMoisil aand hhis ffollowers, editat dde AA. IIorgulescu, SS. MMarcus, SS. RRudeanu,D. VVaida, EEditura AAcademiei, 22007.)

Page 19: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 19

Poezie ffãrã ffrontiere

Prin aanul 11841, Nervalîi trimitea o scrisoared-nei Alexandre Dumas

(cel cu Muschetarii, nu celcu Dama cu camelii). Era pevremea când toþi îl socoteaupierdut.

Scria poetul: „Scumpã doamnã, ieri l-am întâlnitpe Dumas. Vã va spune poate cum cã mi-amrecãpãtat acel ceva cãruia i se spune, de obicei,raþiune. Sã nu credeþi nimic. Am fost ºi sunt mereuacelaºi ºi mã mir cã lumea mã gãseºte schimbat înaceastã primãvarã. Iluzia, paradoxul, prezumþia dealienare sunt cu totul contrare bunului simþ care mienu mi-a lipsit niciodatã. În fond, am trãit un vis foarteamuzant din care îmi pare foarte rãu cã m-am trezit.Am ajuns sã mã întreb dacã visul acela nu eramai adevãrat decât ceea ce mi se pare astãzia fi explicabil ºi firesc...”

Cine era Gérard de Nerval? Nãscut la Parispe 22 mai 1808, Gérard Labrunie era fiul unui chirurgdin armata lui Napoleon. Mama sa, Marie Antoinette(nu regina aceea logoditã cu tãiºul ghilotinei!),avea sã moarã la doi ani dupã naºterea lui.

„Je n’ai jamais vu ma mère; ses portraits ontété perdus ou volés” (N-am vãzut-o niciodatã pemama; portetele ei trebuie sã se fi pierdut ori vorfi fost furate.), avea sã scrie mai târziu poetul înPromenades et Souvenirs. Poate cã tocmai acelchip niciodatã vãzut avea sã-l caute poetul toatãviaþa în chipul tuturor femeilor care i-au populatvisele ºi existenþa.

Crescut de unchiul sãu în Clos de Nerval,proprietatea de la care ºi-a adoptat numele, lângãcastelul Mortefontaine ºi pãdurea d’Ermenonville,Nerval a aflat acolo decorul pentru primele saleFilles du Feu, retras în locul acela ca un turn defildeº familiar ºi primitor într-o vreme lipsitã de glorie,în care tineretul se hrãnea cu vagi entuziasmeºi speranþe firave.

Avea 20 de ani când a tradus Faust-ul lui Goethe,frecventând totodatã boema parizianã pe care HenriMurget avea s-o punã „în insectar” prin ale saleScènes de la vie de Bohème (1855), din care Puccinia compus în 1896 celebra operã Boema. Chiar ºiNerval scrie Petits châteaux de Bohème (1853)ºi La Bohème galante (1855), dupã ce, prin anii ’30,scrisese Elégies et odelettes à la Ronsard, Voyageen Italie.

Dacã Nerval a reuºit sã redea atât deperfect amestecul de entuziasm ºi tristeþecare-l caracterizeazã pe Faust este cu siguranþãpentru cã se simþea în acord cu personajul.

Marele Goethe însuºi i-a transmis felicitãri pentrusuperba reuºitã, traducerea lui rãmânând pânã astãzineegalatã în frumuseþe între toate traducerilefranceze. Atmosfera fantasticã a piesei, ezitareaeroului între dorinþa imediatã ºi aspiraþia cãtre ideal,sunt tot atâtea elemente care aveau sã-l marchezepe poet, cum de altfel pe întreaga generaþie de tineride atunci, de nu chiar dintotdeauna pe toþi oameniipãmântului care se trezesc deodatã „vieux sansêtre adultes”.

ªi ccele 112 ssonete – Les Chimères – suntrod al influenþei goethiene asupra lui Nerval.Întrebarea, neliniºtitoare, cu care începe

marea dilemã a omului muritor, „Qui suis-je?”, bântuieprin toate sonetele ciclului ºi, cu fiecare sonet, poetulîncearcã sã rãspundã. Dar nicãieri mai amplu,mai plin de simboluri ca în El desdichado: „Je suisle ténébreux, le veuf inconsolé...”

„Eu sunt Întunecatul Vãduv – NeconsolatDin turnul abolit, Prinþul Aquitaniei,Singura-mi stea murit-a iar cântu-mi constelatPoartã Soarele Negru, cel al melancoliei.În noaptea de mormânt, Tu, ce m-ai consolat,Redã-mi ºi Pausilippe ºi marea Italiei,Floarea atât de dragã sufletului meu beatªi bolta unde Roza-i prinsã-n cârcelul viei.Eu cine-s? Amor, Phebus, Lucignan sau Biron?

Mi-e fruntea-mpurpuratã de sãrutul Reginei,Visul m-a dus ºi-n grota unde-i locul Sireneiªi-am trecut Acheronul dublu învingãtor,Îngânând rând pe rând pe lira orfeinã,Când suspinele Sfintei, când þipete de zânã”.Fãrã „un dicþionar” de sensuri ºi trimiteri, greu

ar fi de înþeles sonetul acesta.El Desdichado – „Dezmoºtenitul” era numele

cavalerului în negru, deposedat de bunurile sale,din romanul Ivanhoe de Walter Scott, a cãrui devizãînscrisã pe armele sale era „El Desdichado”.

Le Ténébreux era supranumit nefericitul prinþAmadis de Gaule din Périgord, al cãrui descendentîi plãcea lui Nerval sã creadã cã este…

În Italia, la Pausilippe – un promontoriu din gofulNeapole, la mormântul lui Virgilius, unde Petrarcaa plantat un laur, Nerval o va fi întâlnit pe o tânãrãenglezoaicã în vremi mai fericite... (Parcã l-amauzi pe Minulescual nostru cu a lui„romanþã policromã”:„Dã-mi tot ce crezicã nu se poate da,/Dã-mi calmul blondal soarelui polar,/Dã-mi primulcrepuscul peGolgota/ ªi primularmistiþiuplanetar…”)

Floarea (ancolia– cãldãruºa) deculoare mov, estesimbol al doliului,al tristeþii, emblemãa nebuniei.

Lusignan, Gui –fondator al dinastieicu acest numedin Cipru (1192).

Mélusine –personaj legendardin romanele cavalereºti, care avea darul de a-itransforma pe oameni în ºerpi, strãmoaºã a regilorlusignani.

Numãrul 13 are valoare magicã. În rotundultimpului, pe cadranul ceasornicului, ora 13 esteºi ora începutului – 1, simbol al vieþii de dupã moarte.

Artemis – Aurélia (Jenny Colon), femeia din vis,se asociazã de data aceasta cu altã moartã mereuprezentã – mama.

Versul „Aimez qui vous aima du berceau dansla biere” este un citat din Faust.

La Rose trémière (trandafirul de dincolo de mãri)este emblema femeii iubite, opusul „ancoliei”.

La Seinte Gudule – patroana Bruxelles-ului, oraºîn care Nerval a vãzut-o pentru întâia oarã pe JennyColon, devine „La Sainte de l’Abîme” (SfântaUmbrelor) – Artemis-Aurélia întâlnitã într-o superbãviziune a coborârii în infern.

Le baiser de la reine – Sãrutul reginei, trimitela Margareta de Scoþia (sec. XV) sãrutând frunteapoetului Alain Chartier, secretarul regelui Carolal VII-lea, autorul ciclului de poeme La Belle damesans merci).

Biron – nobil credincios regelui Henric al IV-lea,asociat de Nerval ramurii sale materne.

Acheronul – fluviul morþilor, pe care Orfeuavea sã-l traverseze în cãutarea iubitei lui, Euridice.

Le Soleil noir de la mélancolie, trimite la AlbrechtDurer, „Melancolia”, în care îngerul apare aureolatde raze negre…

Pentru un om cu minþile nu tocmai bine aºezateîn normalitate (sã fie banalul formã de normalitate?),trimiterile poetului prin lumea literar-artisticãamestecatã cu legendã ºi istorie vãdesc o culturãsolidã, nu chiar la îndemâna oricui.

Dar câtã resemnare, câtã liniºte în Cristosîn grãdina mãslinilor!

„N-auzea nimeni plânsul eternei victimeCe-ºi dãruise lumii în van inima toatã.

Înainte de-a se stinge a mai chemat o datãPe singurul ce noaptea cu somn nu-l putea þine:– Iuda, tu ºtii cât greu e în mine, câtã vinã,Hai, vinde-mã mai iute, sfârºeascã-se-acest târg!Sunt suferind, amice, pãmântul mi-e un rug,Vino, tu, ce ºtii bine cum sã-mplineºti o crimã!Îngândurat, amar, Iuda se depãrtaSimþind cum orice piatrã din ziduri blestemaªi, ros de remuºcare, strângea în pumni arginþiiTrãdãrii. ªi atunci Pilat, ca într-o doarã,Oºtenilor un ordin le-a dat: – Mergeþi afarãLa cel nebun pe cruce ºi zilele sfârºiþi-i!”La 25 februarie 1830, împreunã cu Théophile

Gautier ºi Petrus Borel asistã la premiera pieseiHernani de Victor Hugo, datã înscrisã în calendarul„bãtãliilor” Romantismului drept moment de referinþãimposibil de ignorat. Este „pe baricade” de partealui Hugo.

Tot lla tteatru, pprin 11834, avea s-o vadãpentru prima oarã pe actriþa JennyColon cãreia i-a purtat pânã la moarte

o iubire devoratoare care i-a rãvãºit întreagaexistenþã, iubire în care el a amestecat toatefemeile – abia zãrite, uneori dorite, adeseauitate. Nici dupã ce obiectul pasiunii lui devinesoþia unui obscur flautist de la Opera Comicã, în1838, el nu conteneºte s-o adore, ba dimpotrivã,jarul nestins care-l mistuie se va preschimbaîn iluminatã creaþie liricã. Jenny Colon „erafrumoasã ca lumina soarelui sub luminile rampeicare-o învãluiau de jos în sus, palã precumnoaptea când lumina o învãluia din înalt, subrazele lustrei arãtând mai fireascã, strãluminândprin propria ei frumuseþe”.

Era (ºi pe atunci!) moda cãlãtoriilor. Marilecapitale ale Europei îi deschid poetului largileporþi ale lumii culturale, el fiind primit ca unreprezentant de marcã al literaturii franceze.Din întâlnirea cu pianista Marie Pleyel avea sã„se nascã” nuvela La Pandora. Dar, începând cu

anul 1841, altã cãlãtorie avea sã-i marcheze destinulºi opera: alunecarea în nebunie. Preocuparea de a-ºiconvinge apropiaþii cã nu-i nebun îi devenise obsesie.

În ianuarie 1843 se îmbarcã de la Marsilia pentruOrient, cãlãtorie care va dura aproape un an. Nimicnu-i rãmâne indiferent: nici chipul femeilor întâlnite,nici istoriile auzite, nici curentele religioase dinþinuturile prin care trece, ceea ce-l face sã devinãadeptul unui vast evantai – sincretism religios încare Coran ºi Biblie îºi întrepãtrund doctrinele fãrãsã neglijeze zei ºi zeiþe din alte lumi: Isis, Cybela,Mitra, Ra… Voyage en Orient este rodul trãirilorºi observaþiilor poetului-scriitor Nerval, prin acesteael împlinindu-ºi gustul pentru neprevãzut (au fondde l’inconnu pour trouver du nouveau, ar ziceBaudelaire!), gustul pentru legende ºi mister...Nu-i de mirare cã strãinul Hakem (califul din povestealui) seamãnã cu el. Dar parcã la Musset nu întâlnimun strãin care avea cu poetul asemãnare? Darla Apollinaire, nu tot aºa? Dar prin literaturaromânã n-ar fi de gãsit?

Într-uuna ddin ccrizele llui dde ddelir, poetul se credesuveran într-un regat imaginar în care ar existaºi mama sa moartã, vis ca o iluminare, un fel

de „seconde vie” desprinsã de realitate, din care elîncearcã dureros sã descifreze sensul straniei sorþi.Criza nu i se pare, în fond, decât „un rêve amusant”.Doar trezia îi este de temut.

Întoarcerea „acasã”, la raþiune adicã, nu numaicã nu-l îmbie, dar îl ºi deprimã: „Ma seule étoile estmorte/ et mon luth constellé/ porte le soleil noir dela mélancolie”. Da, „steaua lui” – Jenny Colon, murisela 5 iunie 1842. Nerval lucreazã cu încrâncenare,dar monºtrii lui interiori nu înceteazã sã-l turmenteze.Între anii 1851-1855 este în mai multe rânduriinternat în celebra casã de sãnãtate de la Passya Doctorului Blanche.

Gérard dde NNerval îîntre „„fetele ffocului”PPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU

Page 20: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 2201320

Cãrþi ººi aautori

Nu ººtiu ccine aa aavut aaceastã iiniþiativã: fostulmeu coleg de facultate, stabilit de multla Paris, Dumitru Þepeneag, conducerea

Cotidianului sau Editura Polirom, dar cert este faptulcã publicarea acestei cãrþi a marcat un succes.

Volumul Capitalism de cumetrie (Ed. Polirom,Iaºi, 2007) mi-a prilejuit o întâlnire emoþionantãcu un prieten drag.

Am mai scris despre autor, de câte ori am avutprilejul sã-i citesc cãrþi apãrute în România.De data aceasta, este vorba de un grupajde tablete, publicate sãptãmânal, lasolicitarea ºi gãzduirea ziarului Cotidianul,între anii 2001–2003, iar titlul volumului estepreluat dupã o expresie a lui Ion Iliescu,având o semnificaþie aparte: Capitalismde cumetrie, sugerând specificul românescde trecere de la orânduirea socialistãla cea capitalistã.

Dumitru Þepeneag, scriitor de talieeuropeanã, cu o gândire profundã ºi aparte,cu un delicat simþ al umorului, extindesemnificaþia acestei sintagme de la nivelulpolitic la cel cultural, în tablete precumConversaþie la cafenea, Tineri ºi bãtrâni, Cumsã devenim optimiºti în timpul iernii ºi altele.

Mai important mi se pare, însã, faptul cãviziunea scriitorului este alta, deoarece ellocuieºte încã la Paris, legãturile sale cu realitateadin þarã fãcându-se mai ales prin revistele culturale,edituri, prieteni ºi mai puþin prin ziarele politice, oripersoanele sus-puse, din conducerea statului.

Apoi, trebuie sã reliefez cã Dumitru Þepeneagare comportamentul unui om liber, neimplicat într-unpartid politic ºi neinfluenþat material în formareaunei opinii sau a alteia.

Pentru mine, tabletele sale se transformã dintr-unmonolog într-un dialog cu prietenii de altãdatã, maiales într-un schimb de pãreri despre treburile UniuniiScriitorilor, ale Academiei Române ori ale AcademieiFranceze, despre evoluþia unor reviste sau desprescara discutabilã a valorilor literare româneºti, cumdesprindem din: Laurenþiu Ulici, Cenzura economicã,Într-un bistrou din Paris, Globalizarea literaturii dupã

descoperirea dinamitei, Academia Francezã, PremiulNobel ºi literatura românã, Revista nouã de la Ploieºtiºi altele.

Încerc sã trec peste punctele de vedere personaleºi mai aparte ale autorului ºi sã aleg temele deinteres general, cum ar fi drepturile de autor, literaturanaþionalã ºi cea universalã, criteriile de acordarea Premiilor Nobel.

M-a bucurat revenirea autorului la scrierea înlimba românã, dupã ce publicasemai multe volume gândite ºialcãtuite direct în francezã –considerând cã româna estesingura limbã care-i conferãsfera cea mai cuprinzãtoare deaudienþã publicã: „Pentru mine,româna este limba literaturii,nu e limba de toate zilele, cume franceza.” (De ce m-am întorsla limba românã, p. 89)

De asemenea, despreprieteniile literare, el afirmã:„E bine sã ai prieteni, sã ai cui teplânge, cui destãinui necazurileºi suferinþele. Dar ºi mai bine, ziceu, e sã ai aliaþi de nãdejde, pecare sã te bizui ºi cu care sã poþiîntreprinde o acþiune, susþine

o luptã.” (Apãrã-mã, Doamne, de prieteni, p. 94)

Un rrol iimportant îl ocupã raportul dintre talentºi valoarea economicã: „Ne aflãm în fazapostmodernã a capitalismului. Literatura

a devenit un fel de artizanat, iar cãrþile se vând prin

modelele obiºnuite demarketing. Sã fie capitalismulºi comunismul fraþi gemeni?”(La Gallimard, birjar, p. 113)

Deºi încearcã sã-ºicenzureze sentimentele dedragoste faþã de România,autorul afirmã: „Nu þin sã declar rituos cã pe mine mãintereseazã România, cã trãiesc aici, la Paris, doarcu trupul, cã mintea ºi sufletul sunt acolo, în þãriºoaramea.” (Câini cu covrigi în coadã, p. 114) El face,totuºi, o diferenþã între sentimentul mândriei naþionaleºi cel al demnitãþii personale: „În loc sã vorbim petoate drumurile de mândria naþionalã, mai bine ne-amîntreba dacã am avut ºi avem mândrie personalã”(Nato! Nato!, p. 118). Raportul dintre creatoriibeletristici ºi criticii literari reflectã una dintrenemulþumirile autorului: „Se scrie mai mult desprecãrþile de criticã decât despre cãrþile de literaturãpropriu-zisã.” (Quod licet Jovi, p. 121)

Tradiþiile sunt reflectate prin continuitate ºiritual: „Eu am nevoie de un loc care sã simbolizezeleagãnul poporului român. Un loc de legendã,asta îmi trebuie.” (Maramureº, p. 19)

În tabletele cu tentã autobiograficã, DumitruÞepeneag lãmureºte ºi ceea ce noi, colegii deodinioarã, abia bãnuiam, adicã împrejurareaîn care a fost nevoit sã pãrãseascã þara: „Nu potsã cred cã n-au auzit cã mi-a fost retrasã cetãþeniaromânã prin decret prezidenþial, încã din 1975.ªi am fost pedepsit nu pentru cã am cerut azil politic,ca toþi ceilalþi, ci pentru cã nu am cerut. Se parecã am fost singurul cetãþean român în aceastãsituaþie. O onoare de care m-aº fi lipsit bucuros.”(Oale sparte, p. 55)

Toate aceste tablete îmi dezvãluie un alt DumitruÞepeneag, superior celui pe care-l cunoscusem dindialogurile cu prietenii ºi din rarele veºti care soseauîn þarã despre el: un intelectual moral ºi integru, unscriitor talentat ºi multiplu, un generos implicat nudoar în actele de creaþie propriu-zise, ci ºi în mariledileme care îi neliniºtesc pe români ºi pe creatoriide pretutindeni.

Capitalismm dde ccummetrieIIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN

Culegerea dde sscrieri Les Filles du Feugrupeazã nuvele, amintiri, note scriseîntre anii 1839-1853. În dedicaþia pe care

i-o scrie lui Alexandre Dumas, poetul consemneazã:„Vã dedic aceastã carte, scumpe maestre, aºa cumlui Jules Janin i-am dedicat Lorelay, spre a-i mulþumi,aºa cum o fac ºi pentru dumneavoastrã. Acum câþivaani, crezând cã am murit, el mi-a scris biografia.Acum câteva zile, socotindu-mã nebun, ºidumneavoastrã mi-aþi închinat câteva fraze, e drept,dintre cele mai frumoase, pentru epitaful duhuluimeu. (…) Cum sã-ndrãznesc, în viaþã fiind, sã portpe frunte aceste strãlucitoare coroane? Va trebui sãafiºez un aer modest ºi sã rog publicul sã potenþezeelogiile acordate rãmãºiþelor mele pãmânteºtiori vagului conþinut al acestei sticle pentru care,imitându-l pe Aristolfe, am ajuns pânã-n lunã ca s-ofac sã revinã înapoi ºi sã reintre, cum sper, în lãcaºulfiresc al raþiunii...” Câtã desfãºurare de forþe pefrontul logicii (ironia chicotea discret printre rânduri) înaceastã scrisoare – dedicaþie! La rândul lui, Alfred deMusset scria despre Nerval: „Este un spirit fermecãtorºi distins, la care, din când în când, se produceun anumit fenomen care, din fericire, nu trebuiesã ne îngrijoreze. Imaginaþia lui, aceastã folle dulogis, alungã pentru un moment raþiunea, rãmânândsingurã, atotputernicã în creierul lui bântuit de vise,hrãnit de halucinaþii la fel ca la un fumãtor de opiu,(…) ºi-atunci, rãtãcitoarea care este, îl aruncãîn teorii imposibile ºi scrieri irealizabile, (…) elcrezându-se când sultanul Crimeii, când conteleAbisiniei, când ducele Egiptului, când baron deSmirna, când nebun, când regele Solomon înaºteptarea reginei din Saba, încât îþi vine sã-l urmezifericit pe-acest ghid uluitor prin þara lui de himere...Alteori, melancolia îi devine muzã ºi atunci þineþi-vã

lacrimile dacã mai puteþi, cã nici un Werther, Renéori Antony n-au scos vreodatã suspine mai adânci,nici cuvinte mai tulburãtoare, nici strigãte mai poeticedecât el!”… Iar Nerval comenteazã: „ªtiþi, desigur, cãexistã scriitori care nu pot inventa o temã fãrã sã seidentifice cu personajele imaginate”. Identificându-secu eroii ºi zeii din mitologie, poetul, El Desdichado,sfideazã moartea, amestecând trecut, prezent ºi viitorîntr-un ciclu natural în care totul se ia de la-nceputspre a nu se mai sfârºi deloc. Ca-n Artemis: „Et latreizième revient/ c’est encore la première/ et c’esttoujours la seule/ ou c’est le seul moment”. Dacã aezitat între titlurile Amours perdues, Amours passéesºi s-a oprit la Les Filles du Feu, a fost pentru cã arfi vrut ca fiecare text sã ilumineze un chip de femeie,aºa cum flacãra care se înalþã deseneazã chipuriledin preajmã sculptându-le în luminã. Focul,schimbãtor ºi redutabil, misterios ºi magic, seamãnãcu femeile-zeiþe, frumoase, demonice, angelice,vulcanice: Octavia, cea întâlnitã lângã Vezuviu,Isis – zeiþa aureolatã de luminã, Aurélia – actriþa(Jenny Colon, imagine trecãtoare a unei eterne figurifeminine, susceptibilã de nenumãrate reincarnãri,creaturã celestã confundabilã cu Isis, Maria Fecioara,Mama) care ilumineazã spaþiul prin care trece,Sylvia, care-i strãlumineazã amintirea prin succesivereîntrupãri... ªi totuºi, iubirea pare sã-i scapede fiecare datã ca ºi cum inima nu ºtia unde ar

fi cu adevãrat acel port d’attaches spre care tânjea.Dar cât de limpede e ritmul frazei sale printre

atâtea disonanþe ºi rãtãciri ale spiritului!

ªi aa vvenit aanul 11855. Le rêve est une secondevie, în care lumea duhurilor i se deschide.Aurélia sau Le rêve et la vie începe printr-o

succesiune de transcripþii ale unor „étranges rêveries”prin care Nerval recreeazã scene dintr-un timp carenu-i, amintirea pierzându-se ºi regãsindu-se precum,între somn ºi veghe, linia subþire de raþiune, limanulvisului. Povestindu-ºi nebunia, poetul încearcã sã seelibereze de ea, trecând-o drept o uºoarã slãbiciunea spiritului sau, dimpotrivã, o putere supranaturalãcare-i permite sã intre în contact cu nevãzute lumi:Adrienne, Sylvie, Aurélia, Pandora – realul ºiimaginarul, les deux moitiés d’un seul amour. Dacãsteaua i-a rãmas de neatins, el alege coborârea îninfern. Mitul ºi universul se confundã într-o lume desimboluri la capãtul cãreia îl aºteaptã o luminã ca odivinitate blândã, surâzãtoare: Maria Fecioara? Isis?Mama sa cea fãrã de chip cunoscut? Prin labirintulnebuniei, scrisul i-a rãmas firul Ariadnei, cântecullin în care ºi-a adormit himerele pour mieux fermerle temps qui passe, cum ar zice Jacques Breldintr-un timp care parcã seamãnã mai bine cu noi...

Dar certitudinea cã va muri curând, dublatã decredinþa cã va putea, în sfârºit!, urma acea stea deneatins, i-a purtat paºii în noaptea dintre 25-26ianuarie 1855 pe Rue de la Vieille Lanterne, lângãgrilajul unui azil de noapte. La ora când Parisul setrezeºte (sã fi fost pe la cinci de cu zori, cum ziceAznavour într-un cântec cã ar începe Parisul sã setrezeascã?), un trecãtor l-a gãsit spânzurat. Împlinise47 de ani. La Vieille Lanterne lumineazã de atunciîn timpul-noapte ecoul unei umbre cântãtoare carepoartã un nume de mare poet: Gérard de Nerval.

Page 21: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 21

La ppas pprin ssatul gglobal

Shanghai. Aº maispune, sau chiarrepeta, câteva lucruri

despre acest megaoraº, tocmai pentru cã aici amavut ºocul de a nu recunoaºte mare lucru din ceeace vãzusem în februarie 1966. Nu mai existau multedintre clãdirile de atunci ºi nici acea culoare gri,mãtuitã, care, pe tot teritoriul Chinei, era expresiaunui socialism al sãracilor. Dacã înaintea celuide Al Doilea Rãzboi Mondial se spunea despreShanghai cã era jumãtate elegant ºi jumãtate înzdrenþe, dupã aceea eleganþa a dispãrut complet.În august 2013, am gãsit, însã, un Shanghai mândrude apelativul sãu de Perla Orientului, de poziþia sade cea mai importantã poartã a Chinei spre lumeaexterioarã. Comentatorii avizaþi susþin cã oraºuleste locul în care se face istorie, este personificareaelegantã a Chinei zilelor noastre, considerându-lchiar un hibrid al culturilor Orientului ºi Occidentului,sau odrasla strãlucitoare a unei logodne Est-Vest.

Astãzi, Shanghaiul este un oraº cât o þarã(23 de milioane de locuitori, în 2010), dominatparþial de zgârie nori, ridicaþi pe cel mai mare ºantierde construcþii din lume. Dupã douã zile de viziteîn zona Shanghaiului, zgârie norii nu mi se maipãreau dominanþi. Am descoperit, treptat, unmozaic arhitectonic de neegalat, s-ar putea spune.Este vorba de o bogatã colecþie de clãdiri ºistructuri, bine conservate, purtând amprentaînceputului de secol XX, într-un evantai care porneºtede la neoclasic ºi ajunge la art deco. Se susþine cãShanghaiul are cel mai mare numãr de edificii în stilart deco din lume. Intrând în zona fostelor concesiunistrãine (englezã, francezã, americanã etc.), aisenzaþia cã te afli în plin centrul Londrei. Nu lipsescnici clãdirile în stilul neoclasic sovietic, ridicate îndeceniul de prietenie chino-sovieticã, ce a urmatdupã proclamarea Republicii Populare Chineze, la1 octombrie 1949. Apoi, combinaþia dintre arhitecturaoccidentalã ºi stilul tradiþional oferã edificii modernebine proporþionate ºi atrãgãtoare. În vechiul oraº, seîntâlnesc, încã, clãdiri aparþinând acelui stil tradiþionalelaborat ºi încântãtor, specific sudului Chinei.

Este normal ca arhitectura sã fie prima careatrage atenþia turistului strãin. Treptat, însã, oraºulni s-a dezvãluit în multiple alte ipostaze. Am ajunssã înþelegem cã, în aproximativ douã decenii,Shanghaiul a probat valoarea reformelor lansatede Deng Xiaoping în 1978, devenind vitrinaboomului economic al Chinei, ceea ce se reflectã ºiprin cel mai ridicat PIB pe cap de locuitor din China,12.784 de dolari SUA. Nu întâmplãtor s-a spus cã,în acele decade, Shanghaiul a fost oraºul cu cel mairapid ritm de dezvoltare din lume. Astfel, el a devenitunul dintre centrele industriale majore ale Chinei,având un rol cheie în industria grea. De asemenea,în calitate de mare centru comercial ºi financiaral Chinei, el se clasa, în anul 2011, pe locul cinciîn Indexul Centrelor Financiare Globale, publicatla Londra. Despre Bursa din Shanghai se spunecã, în anul 2009, ocupa locul trei în lume, dupãvolumul tranzacþiilor. Oraºul a dobândit deja statutulde Centru Cultural ºi Economic al Asiei Orientale.El este unul dintre cele mai cãutate locuri deîntâlnire din lume; în 2011, la Shanghai au avutloc 780 de conferinþe ºi reuniuni internaþionale.

Aici nnu ggãseºti ddoar ceea ce unii numescsocialism cu caracteristici chineze, ci uncapitalism ca la carte. De numele oraºului

este legat tot ceea ce se considerã modern în China.Acesta este motivul pentru care chinezii viseazãca întreaga þarã sã arate ca acest oraº. Un proverbchinezesc spune: Sã nu râzi niciodatã de viselecuiva. Oamenii care nu au vise nu au mare lucru.

ªi, apoi, numai chinezii ºtiu cât îi costã viselece le viseazã. Ei s-au convins, deja, cã Shanghaiulde astãzi nu este doar oglinda ritmului nemaipomenitde dezvoltare, ci ºi expresia asimetriei acestuiproces. Pictorii ar putea vorbi de clar-obscuruloraºului. Nivelul de trai nu a urmat acelaºi curs.Piaþa internã este încã restrânsã în raport cudimensiunile demografice ale þãrii. Deºi, dupãstatistici, sute de milioane de chinezi au fost scoºide sub pragul sãrãciei, în realitate, trei pãtrimi dintreei sunt doar puþin peste acest prag. Creºtereadiscrepanþei dintre bogaþi ºi sãraci este evidentã,

fiind mult mai pregnantã în regiunile îndepãrtatedin Vestul þãrii.

Explozia construcþiilor imobiliare, de exemplu,a permis rezolvarea problemei locurilor de muncãpentru zeci sau chiarsute de milioane dechinezi, conducândºi la sporirea venituluinaþional. ProdusulIntern Brut a crescutîn mod considerabil,însã el se împartela 1,3 miliarde decetãþeni ai þãrii, dupãcum am menþionatîn articolul anterior.De aceea, peansamblu, Chinaeste încã o þarã încurs de dezvoltare, sãracã, situându-se subnivelul Bosniei ºi Herþegovinei din punct de vedereal PIB-ului pe cap de locuitor.

Vorbind ddespre pputerea dde ccumpãrare, uniiinterlocutori chinezi îmi spuneau cã, pentruei, ca ºi pentru locuitorii din alte oraºe mari,

cumpãrarea unui apartament nu este nici mãcarde domeniul viselor. Ei nu-ºi pot permite sã achitepreþul exorbitant de cinci pânã la zece mii de dolaripe metrul pãtrat. De aceea, China are în prezent 64de milioane de case (apartamente) goale, pe alocurichiar oraºe întregi. Le-am vãzut, terminate sau nu,cu macaralele în stare de repaos, dând acea senzaþiede pustiu. Investiþia pare iraþionalã, ca ºi modul defolosire a terenului, articol foarte deficitar. Se ºtiecã China, care are 25 la sutã din populaþia globului,dispune doar de 7 la sutã din suprafaþa planetarã.Interlocutorii mei se mai plângeau, printre altele,ºi de dimensiunile chinezeºti ale corupþiei. Îmidãdeau ca exemplu sumele mari de bani, strânsede autoritãþi de la o populaþie ºi aºa sãracã, pentrua ajuta victimele unui cutremur puternic de acumcâþiva ani. Milioanele de yuani au dispãrut fãrã urmã.La un apel ulterior, oamenii nu au mai depus bani,ci plângeri. În contextul acestor asimetrii, aceiaºiinterlocutori vorbeau ºi de creºterea neliniºtii în

rândul celor amãrâþi. Tot ei comparau evoluþia rapidãa þãrii cu un balon de sãpun, care ar putea aducemari necazuri atât pe plan intern, cât ºi în lumealargã. Aceasta, deoarece, pânã aici, China a ajunsdatoritã procesului de globalizare, proces în care,Doamne fereºte!, ar putea sã se manifeste ºi advers.

Contrastele ssunt pperceptibile ºi cu ochiulliber. Noi am petrecut douã sau trei ore pecea mai mare arterã comercialã a oraºului,

numitã Nanjing, care ar avea o lungime de 4,5 km.Nu am parcurs-o pe toatã lungimea, însã am intratîn mai multe magazine, care se înºirã, unul dupãaltul, într-o feerie de culori ºi lumini. Nu erauaglomerate, iar vizitatorii curioºi îi depãºeau pecumpãratori. Preþurile erau descurajatoare. Datoritãtaxelor vamale, produsele franþuzeºti sunt maiscumpe decât la Paris.

Acolo, pe artera Nanjing, mi-am permis oextravaganþã. L-am invitat pe colegul de camerã,prof. Alexandru Cramer din Roman, la o bere, pe unadin terasele cam goale la acea orã. Am avut poftã sãbeau o bere care, cu 44 de ani în urmã, nu se gãseape piaþa internã, fiind exportatã în Hong Kong, pevalutã forte. Este vorba de berea Qingdao, produsãîn oraºul cu acelaºi nume, la o fabricã construitãde nemþi prin anul 1902, pe când ocupau provinciachinezã Shandong. Colegul de camerã a fost ºocatcând a vãzut cã plãtesc pentru o sticluþã de 330 mlde ºapte ori mai mult decât pentru una de 730 ml, câtne costa la magazinul de lângã hotel. Deh, amintirilesunt scumpe! Profesorul a fost, însã, solidar. Rãcoriþidoar aproximativ cu miniberea aceea, ne-am aºezat

pe o bancã ºi am urmãrit forfotapestriþã a strãzii. Lume multã, însãsacoºe puþine în mâinile trecãtorilor.Erau, în schimb, destui oameninecãjiþi, care cerºeau un bãnuþ.Fãceau acest lucru cu un singurcuvânt: money, money. Aceºtiapãreau cerºetori veritabili, nu cazdrahonii din armata bine instruitãºi organizatã a cerºetorilor români.

Ca vizitator dupã atâta amarde vreme, pot spune cã eram ºi eu,în bunã parte, la fel de novice caceilalþi membri ai grupului. Însã, euvenisem sã mã reîncarc cu noi date

ºi imagini despre istoria ºi civilizaþia chinezã ºi sãîncerc sã-l cunosc ºi sã-l înþeleg mai bine pe chinezulzilelor noastre. Ca ºi majoritatea vizitatorilor strãini,eram ºi eu interesat mai mult în vechea Chinã ºi maipuþin în derivatele americane, sub forma pãdurilorde zgârie-nori. Mixajul noului cu vechiul dã, însã,un farmec deosebit oraºului. Poate, cel mai binese constatã acest lucru la Muzeul din Shanghai,de o valoare inestimabilã, urmând în ordine doardupã Muzeul Naþional din Beijing. Clãdirea, datãîn folosinþã în anul 1966, este o piesã arhitecturalãunicã în felul ei. Cu baza pãtratã ºi acoperiºul rotund,ea este expresia vechii filosofii chineze despreUnivers. Din mitologia chinezã, aflãm cã strãmoºulacestor oameni, Pan Gu, a meditat vreo 18.000de ani, într-un ou roºu din materie cosmicã, înaintede a-ºi face apariþia. Când s-a hotãrât, a spart oul,ºi cele douã gãoci au devenit una Cerul ºi cealaltãPãmântul. Pãmântul era pãtrat, înconjurat de unmare ocean, iar China se afla în mijlocul uscatului.O imagine simbolicã, dovadã a faptului cã trãitorii depe aceste meleaguri nu au rupt legãtura cu trecutullor, fie el ºi mitologic. Ei îºi venereazã trecutul ºipe strãmoºii lor. Pe acelaºi Pan Gu îl întâlnim ºila Beijing, unde numele lui este purtat de un hotelde lux, având forma unui dragon stilizat, ºi acestatot un simbol din mitologia chinezã.

Un aargeºean pprin llume

În CChina, ddupã 444 dde aaniIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Sã nnu rrâzi nniciodatã dde vvisele ccuiva. OOamenii ccare nnu aau vvise nnu aau mmare llucru. (Proverb cchinezesc)

Page 22: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Curtea de la Argeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 2201322

Orizont SSF

Revistã ssocial-cculturalã care ºi-a dorit sãreînvie iniþiativa din 1894 a lui Ioan Slavici,I.L. Caragiale ºi George Coºbuc, Vatra s-a

tipãrit în serie nouã, între 1971 ºi 1989, ca publicaþiea Comitetului de Culturã ºi Educaþie Socialistã aljudeþului Mureº (dupã Revoluþie avea sã-ºi schimbepofilul ºi obiectivele, odatã cu redacþia). Prin grijalui Dan Culcer, redactor fondator al seriei noi, activîn aceastã funcþie pânã la stabilirea sa în Franþa,în 1987, revista publica lunar o paginã de SF, ceeace reprezintã în epocã (dupã dispariþia Colecþiei„Povestiri ºtiinþifico-fantastice”), o soluþie insolitã ºisurprinzãtoare pentru periodicele oficiale, de profilcultural, ale vremii. Redactorul trateazã anticipaþiadrept paraliteraturã, preluând pentru ea termenulcora (conjecturã raþionalã) al enciclopedistuluielveþian Pierre Versins, însã perfect conºtientde impactul psihic al tendinþei de a cãuta „imaginiraþionalizate ale viitorului societãþii omeneºti ºicercetãrii prin aceastã prismã a prezentului”, cumapare scris într-un amplu preambul la articolullui Anton Cosma, „Science-fiction”-ul românescla vârsta maturizãrii, în nr. 9/1975 al revistei. Totacolo figureazã o generoasã invitaþie la colaborareadresatã anticipatorilor români, inclusiv celor tineriºi pe cale de formare în cenaclurile specializate.Se poate vedea astfel, limpede, dorinþa revisteide a promova, printre prozele traduse din autoristrãini, ºi SF-ul autohton:

„În ceea ce ne priveºte, am încercat, pringruparea câtorva materiale pe aceastã temã(povestiri, eseuri, comentarii critice), sã oferimcititorilor noºtri ºi o imagine a fenomenului SFromânesc, iar fanilor prilejul sã se manifeste. Nuavem, desigur, pretenþia sã fi dat o imagine completã.Am dorit sã putem gãsi printre textele pe care le-amsolicitat cenaclurilor SF mai multã literaturã ºi maipuþinã maculaturã. Pura pasiune nu este, evident,suficientã pentru a transforma niºte cititori în literatori.Oricum, am putut selecta destule proze care, fãrã sãatingã pragul excelenþei, sã fie totuºi reprezentativepentru perspectivele SF-ului la noi, texte pe care levom publica pe rând în cadrele antologiei noastre,alãturi de acelea ale unor autori «clasicizaþi» deja,români sau strãini. Considerãm cã genul se preteazãmai ales cadrelor prozei scurte, pe care ºi pe aceastãcale dorim sã o încurajãm. De aceea, ne reînnoiminvitaþia la colaborare pe care am mai lansat-o tuturorgeneraþiilor de autori SF. Pânã la viitorul Congresinternaþional al autorilor de literaturã science-fiction,care va avea loc la Poznan (Polonia), în 1976,vrem ca Vatra sã gãzduiascã tot ce are mai bunSF-ul românesc.”

Vatra a dezvoltat în segmentul care neintereseazã un program în esenþã estetic. Chiartratat în liniile sale generale drept paraliteraturãbazatã pe o recuzitã specificã ºi abuzând de

„naivitãþi ºi grozãvenii”, SF-ului nu i se refuzã ºansade a pãtrunde, prin talentul artistic al unora dintrereprezentanþii sãi, în sfera artei ºi a valorilor literarecerte. Prin urmare, selecþia lui Dan Culcer s-a orientatspre modele strãine bune, greu accesibile cititoruluiromân în anii ’80 din secolul trecut, între care ArthurC. Clarke (Steaua, Înainte de Eden etc.), John W.Campbell (Asfinþit), Damon Knight (Pentru totdeauna),Ray Bradbury (Vulpea ºi pãdurea, Cei care aºteaptã),Ursula K. LeGuin (Aprilie la Paris), Poul Andedrson(Kirie), Harlan Ellison („Cãieºte-te, arlechin!” spusedomnul Tictac), precum ºi diverse povestiri de

Richard Matheson,Isaac Asimov, RobertSheckley, RogerZelazny, RobertSilverberg, LewisShiner, Eric Brown,Fredric Brown, BobShaw – asta în cepriveºte SF-ul anglo-american. Revistaagreeazã însã ºialte arii ale genului,publicând traduceridin francezã (DanielWalther, Jean-PierreAndrevon, PhilippeCurval, Patrice Duvic,canadianca Elisabeth

Vonarburg), din germanã (Günther Krupkat ºiWolfgang Jeschke), din polonezã (Stanislaw Lemºi Czeslaw Chruszczewski), din italianã (UgoMalaguti ºi Lino Aldani), din rusã (Anatoli Dneprovºi Ilia Varºavski).

Traducãtorii ssunt uunii vversaþi îîn ttraduceride literaturã generalã, precum anglistulVirgil Stanciu sau prozatorul Alexandru Vlad,

semnatarul unei traduceri din Bradbury, dar ºi dintrecei formaþi în strânsã conexiune cu genul nostru,precum Ion Doru Brana, prezent cu numeroase textetraduse din americani, Mihai-Dan Pavelescu, cuproze scurte din Zelazny ºi Eric Brown, Ioana Robu(interesatã de Clarke, Campbell ºi Poul Andedrson),Doina Opriþã cu primele sale traduceri din Aldani ºiMalaguti. Alte nume apar incidental, precum MarianaSãsãrman, traducãtoarea povestirii Þãrmul sirenelorde Wolfgang Jeschke, Cristian Tamaº (traducãtorullui Duvic),Gheorghe Rotaru,Radu Gârbacea,Dan Alexe,SmarandaSzobotka etc. DanCulcer însuºi, careîºi mai semnase

numele în Ateneu sub opovestire de Lovecraft, traduceaici schiþa lui Philippe Curval,Oul ovipar.

În umbra mostrelor strãinepe care le socoteºte exemplare,publicaþia a cultivat ºi un SFromânesc notabil, fie scris de prozatori ºi poeþi dinmainstream cu deschidere spre fantastic ºi anticipaþie(Mircea Horia Simionescu, O descoperire; VasileAndru, Stimaþi zburãtori, bine aþi venit!; ConstantinAbãluþã, Planeta simetricã; Ovid S. Crohmãlniceanu,Experienþa; Sanda Radian, S.O.S. invadatorii; ªtefanM. Gãbrian, Ceremonial SF), fie ale unor autori dejabine lansaþi în anii respectivi (între care Voicu Bugariuºi Gheorghe Sãsãrman, acesta din urmã cu niºtepovestiri noi, dar neluate în seamã la alcãtuireavolumelor sale de mai târziu: Moartea lui Abel,Mesagiul lui Gasem, Donatorii de gans). Revistaare însã ºi o contribuþie ce trebuie subliniatã apãsat,întrucât o singularizeazã printre alte periodiceculturale de interes general: ea ºi-a deschisantologica paginã SF ºi pentru autorii tineri care,în epocã, erau pe cale de a iniþia un Nou Val alanticipaþiei, sincron cu postmodernismul adus înliteratura generalã de generaþia optzecistã. Astfel,îi vom vedea propuºi publicului larg, cu unele dintrepovestirile lor reprezentative, pe Mihail Grãmescu(autorul lucrãrii Fiesta), pe George Ceauºu (cuTatuum ºi Lupte înverºunate la muzeul de istorie),pe Ovidiu ºi Alexandru Pecican (cu fragmente dinRazzar), pe Sergiu Someºan (cu povestirea Sã n-osãruþi pe Isabel), în fine, pe Leonard Oprea, LucianIonicã, Gheorghe Pãun, Victor Martin, CristianLãzãrescu. Aflat într-o perioadã explozivã a creaþieisale de povestitor, Ovidiu Bufnilã figureazã în sumarulrevistei cu aproape o duzinã de schiþe (Centaurul,Domino, ªapte oameni cu joben, Cain ºi Abel,Dezertorul, Despre subconºtient, Cãlãtoria), ceeace aratã cã redactorul paginii de SF îl plasa dejape un vârf de val în generaþia nouã. Existã ºi câtevaelemente surprinzãtoare în compunerea programuluisãu rezervat anticipaþiei. Astfel, istoricul literarMarian Popa apare cu un text oarecum ezoteric,Mahapralaya, poate pentru o dublã sugestie:de destin scriitoricesc, aluzie la cariera altui criticºi istoric literar, Crohmãlniceanu, ºi de orientareculturalã, cu referire la universul spiritual oriental,cultivat de Mircea Eliade. Altã surprizã este sãvedem o autoare din anii ’60-’70, Galia-Maria Gruder,

reapãrând cu un text la carenu se mai aºtepta nimeni,Somnul raþiunii. Existã ºicâteva nume (Mircea L. Horia,Radu Petric, Florian Ardelean)pe care publicaþia pãrea sãconteze, dar, în ciuda bunelorintenþii, n-au confirmatca autori de SF.

O „vatrã” ººi ppentru aanticipaþieMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Interiorul MMuzeului eeste oo vveritabilã eenciclopedie a mileniilor de culturãºi civilizaþie chineze, care ar trebui rãsfoitã filã cu filã. Este o istorieilustratã cu milioane de piese, dintre care 130.000 aparþin tezaurului

naþional. Numai acolo poate fi vãzutã cea mai valoroasã colecþie dinpiese de bronz din lume (400), cu o poveste care porneºte prin secolulal XVIII-lea î.Hr. ºi se încheie în cel de al treilea d.Hr. Începuturile culturiiºi civilizaþiei chineze sunt adeverite ºi de inscripþiile pe oase, coajã debambus, piatrã sau ceramicã. Martori tãcuþi, dar extrem de expresivi, sunt,de asemenea, sculpturile, picturile, sigiliile sau mobila. Tot acolo, vizitatorul îºiîncântã ochiul ºi îºi hrãneºte sufletul cu mãtãsurile, porþelanul, broderiile, lacurilesau cu cele 300 de piese de jad, cu simbolistica ºi povestea lor fascinante.Un turist grãbit, ca mine, nu poate decât sã regrete faptul cã nu a avut timpulnecesar sã rãsfoiascã ºi alte pagini de istorie ºi civilizaþie chinezã, adãpostitede muzee mai mici sau mai mari, toate de importamþã regionalã sau naþionalã.

În cursul acestei vizite, am luat cunoºtinþã ºi cu mozaicul religios al oraºului,urmare directã a istoriei sale cosmopolite. Predominã budismul, care areo prezenþã anticã. Dintre templele vechi ºi noi, aº menþiona doar pe celal unui Buddha special, dãltuit din jad alb. Urmeazã, apoi, templele taoistesau confucianiste, moscheile islamice, vechi de sute de ani, bisericilecatolice, protestante ºi ortodoxe, precum ºi instituþiile de cult ale evreilor.

În periplul nostrushanghaiez, am trecut ºiprin zona unde, în anul 2010,s-a desfãºurat ExpoziþiaUniversalã, la care au fluturatdrapelele a 189 de naþiuni.La deschiderea ei, auparticipat numeroºi ºefi de

stat ºi de guvern de pe toate continentele. Atunci, Shanghaiul a devenit capitalaeconomicã a lumii, iar manifestarea a fost consideratã o veritabilã Olimpiadãeconomicã, rivalizând, ca imagine, cu Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008.

Dupã douã zile, pãrãseam oraºul Shanghai cu senzaþia cã puterea decuprindere ºi înþelegere nu m-a ajutat îndestul pentru a-mi încãrca bateriile.Este normal, pentru cã, întotdeauna, extinderea cunoaºterii atrage dupã sineºi lãrgirea ariei necunoaºterii.

Ne consolam, însã, cu faptul cã, în drumul nostru spre Hangzhou, ne-am opritsã vizitãm o mare fabricã de mãtase, unde am urmãrit complicatele procese carese petrec de la gogoaºa viermelui de mãtase ºi pânã la cele mai rafinate produseale unei industrii tradiþionale, descendentã ºi ea tot din mitologie. Dar, despretoate acestea ºi multe altele, în episoadele urmãtoare.

Dan CCulcer

Page 23: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Raia RRogac: Gena artisticãv-a fost transmisã din pãrinþisau poate cã vine mai dinadâncul arborelui genealogic.Ce aveþi a ne spune despreaceasta, dar ºi despre familieîn genere?

Anatol MMocanu: Îngospodãria pãrinþilor mei se descoperea uneori câteun obiect bizar, care nu pãrea sã aibã o utilizarepracticã ºi atunci tata spunea ironic cã acesta-i rãmasde la moº Semionel (strãbunelul din partea mamei),care încercase sã-ºi construiascã un avion. Eu nui-am prins în viaþã nici mãcar pe bunei, însã bãnuiesccã spiritul de aventurã în care se angajeazã unartist spre a inventa ceva e transmisibil din generaþieîn generaþie. Faptul cã am urmat studiile la ªcoalaRepublicanã de Arte Plastice s-a datorat, maidegrabã, unui calcul la rece al meu, al pãrinþilor meiºi al profesorului ºcolii din sat, Petru Senic. Dacã ar fifost alte timpuri, poate aº fi construit avioane.Materiile la care aveam note maxime erau geometria,fizica, matematica, desenul linear ºi artistic. Îmiplãcea sã desenez, dar eram luat frecvent de la lecþiipentru a scrie ºi picta lozinci ºi gazete de perete…

RR: Sã înþelegem cã Basarabia a pierdutirevocabil un constructor de avioane, iar Coandãun urmaº merituos?

AM: Roata vremii nu-i aripa avionului, pe cares-o îndrepþi unde-þi este misiunea. Simplu, aº spune:n-a fost sã fie avionul, ci creionul. Tata a învãþatmeºteºugul ornãrii caselor cu decoruri din ghipsºi ciment, devenind un meºter foarte apreciat, dela mama am deprins potrivireaculorilor atunci când coseamîmpreunã compoziþii cu floripentru înfrumuseþarea casei.

RR: Întotdeauna cânddialoghez cu artiºti plastici,îmi amintesc de vorbele luiC. Brâncuºi privitor la o anumestare pe care trebuie s-o aibãaceºtia când stau cu daltasau pensula în mânã sau cumuzele artelor la taifas. Unora,bunãoarã, le place sã pictezeîntr-un atelier comod, în aburiplãcuþi de cafea aromatã, alþiise retrag în sânul naturii, maisunt ºi din cei care adoptãstilul Nichita Stãnescu, gata sã aºtearnã culorileoriunde ºi pe orice. Ce mod ºi-a ales Anatol Mocanu?

AM: Specia de artiºti de care aparþin poate sã seafle în proces de creaþie plenar doar atunci când nuare ore la catedrã ori în atelier cu elevii. Chiar dacãavem uneori tineri care vin cu forþã ºi ne stimuleazã,ne regãsim în creaþie doar atunci când nu ne ocupãmcu instruirea. Nu sunt un obsedat, sã-mi propun cuorice preþ realizarea imediatã a unor planuri artisticemãreþe. Am vãzut multe asemenea opere falimentareîn domeniul academic. M-am folosit de oportunitateataberelor, simpozioanelor de creaþie la care eraminvitat, pentru a picta pe viu într-o competiþie cucolegi de meserie. Dacã acest exerciþiu pentru uniie numai un prilej de a acumula material ori abilitãþitehnice pentru procesul de atelier, eu am realizato serie de lucrãri la care nu am intervenit ulterior.Aºa cum emoþiile noastre au variabilitate infinitã,am ales sã mã exprim pe cât de sincer ºi spontan potºi permite pictura de ºevalet. Am confirmarea tradiþieipicturii româneºti ºi italiene, care ne defineºte.

RR: Dacã peisajul e genul preferat, cume cu celelalte?

AM: Prefer ºi natura staticã, îndeosebi cea

cu flori, pictate pe viu ºi în atelier. Mai practicportretul în pastel ºi ulei. Fotografia are un loc aparteîn preocupãrile mele artistice. Un timp am copiat marimaeºtri: Francisco Goya, Francois Boucher, AugusteRenoir, Edgar Degas, Nicolae Grigorescu, GustavKlimt, Vassily Kandinsky. Cãlcând pe urmele acestormari maeºtri, descopãr anumite subtilitãþi ale creaþieilor, chiar dacã e un exerciþiu mai mult tehnic.

RR: Cum apreciaþi fenomenul artistic de la noi?AM: Mediul artistic nu înseamnã numai

producãtorii – artiºtii. Au dispãrut consumatoriide artã. La vernisaje, concerte, spectacole, suntemprezenþi numai noi, creatorii. Ne intereseazã evoluþiacolegilor. Statul trebuie sã-ºi asume obligaþia dea veghea la sãnãtatea spiritualã a cetãþenilor prinintermediul instituþiilor deculturã. Acum, demnitariiresponsabili nu mailucreazã în beneficiulsocietãþii.

RR: Nu sunt întru totulde aceeaºi pãrere privitorla vernisaje ºi premiere.Vine multã lume, chematãºi nechematã, mai alescea din urmã când se ºtiecã evenimentul se va lãsasãrbãtorit ºi cu un paharde ºampanie ºi plãcinþele.De dragul adevãrului,voi spune cã s-a pierdutmult din farmecul,competitivitatea ºi, dacã

vreþi, chiar din eleganþaacestor evenimente.Prea mult a intrat în noimicrobul superficialitãþiiºi al invariabilului slogan„time is money”, astfelcã mulþi dintre cei carear avea ce vedea ºi cuce se îmbogãþi spiritual,anume aceºtia fac coadãla cu totul alte preocupãri.Nu dau exemple, esteinutil, sã se autosesizezecine doreºte.

Sã îndreptãm firul discuþiei puþin în altã direcþie.Cum apreciaþi postmodernismul în arta plasticã,la fel ca pe cel din literaturã?

AM: Nu accept dogmele. Concep o lucrareconform stãrii mele de spirit ºi modelului din faþã.Nu poþi ieºi la plein-air ºi înainta anumite condiþii,deoarece natura nu ni se supune, noi suntem supuºiei. Se întâmplã ºi clipe de graþie, când stãrile coincid.În artele plastice, probabil ca ºi în literaturã, dacã nueºti modernist, te considerã unii demodat. Dacã vreisã-l retrogradezi pe cineva, îl declari nemodern. Seface politicã ºi în arte. Prin modernism se înþelegemai mult forma ºi mai puþin mesajul.

RR: Dar existã ºi o altã tabãrã, destul denumeroasã, care nu numai cã nu recunoaºtepostmodernismul în diferite forme, dar ignorãtotalmente aceste curente, blamându-le chiar… Euaº zice, indiferent de stil, epocã, naþiune, dacã operarãspunde în primul rând criteriilor de valoare, eava rãmâne nu numai pe retina vizitatorilor, dar ºi înmuzeele lumii pentru a fi admiratã. De ce îmbogãþiþiinoºtri nu-ºi decoreazã castelele cu picturi originale,chit cã în Moldova preþul lor este rezonabil?

AM: În sistemul lor de valori nu se înscriu artele,

nu realizeazã ce prãpastie ºi tentaþii încep dincolode bunãstarea materialã. Am întâlnit ºi persoanecare afiºeazã în casele lor pseudovalori, kitschuri,promovând lipsa de cunoºtinþe elementare decare au fost lipsiþi în familie ºi în ºcoalã. În statelecivilizate europene existã un cult al valorilor naþionaletradiþionale pãstrate în muzee, domenii particulare,pe care se fortificã celelalte atribute ale statului.Ce avem noi ºi cum se gestioneazã? Chiar ºiîntre artiºti-demnitari cu funcþii am auzit reproºuri:Da mai lãsaþi ºi voi cu vechiturile ºi tradiþiile voastre,noi trãim în modernitate…

RR: Se spune (din toate timpurile) cã dinscriiturã, picturã, chiar ºi sculpturã, nu îþi poþi asigurapâinea cea de toate zilele, de bogãþii nici nu mai

vorbim, pânã când artistul nudevine celebru (uneori post-mortem) sau la modã (care eca vântul: bate de unde nici nute aºtepþi), totuºi, în ciuda acestorconstatãri, numãrul tinerilor caremerg pe cãile Domnului (nuîntâmplãtor se spune celor talentaþicã au fost unºi de la Dumnezeu)ºi ale Muzelor, sunt în continuãcreºtere. E presupunerea mea,vreau însã sã afirmaþi sau sãinfirmaþi dvs, cred cã aveþi nupuþini discipoli care au reuºit.

AM: Avem foarte multe instituþiide învãþãmânt cu profil artistic.Graþie acestui fapt, apar întrunanoi specializãri în diverse meseriiartistice, îndeosebi în design. Darpiaþã de muncã decent remuneratã

asiguratã de stat nu existã. Pânã la a pretinde unnume în arta plasticã, artiºtii tineri învaþã meserie.În copilãrie, mentalitatea copilului nu este deformatã,materialul ºi spiritualul sunt în echilibru, mai mult,el învaþã cântând, desenând, se simte fericit cu ceidragi alãturi, nemanifestând obsesii materiale. Cuaceste aspiraþii artistice escaladeazã turnul de fildeºal ºcolilor de artã. Când se ciocnesc de necesitateaacoperirii unor costuri tot mai mari pe obiectulactivitãþii pasiunilor, lucrurile se complicã. Dacãnu abandoneazã, îºi trãiesc împãcaþi ºi fãrã regretedestinul de la o clipã de graþie la alta.

RR: Cu ce mai îmbinaþi pasiunea pentru artaplasticã, mai aveþi timp ºi pentru muzicã, teatru,cãlãtorii?

AM: Muzicã ascult mereu, la orele practiceîncerc sa-i obiºnuiesc pe elevi sã picteze cu muzicã,cu o anumitã muzicã. Ador cãlãtoriile, dar nu-miajunge timp pentru ele.

RR: Sã rãspundem ºi celor care s-ar întrebadacã nu cumva sunteþi soþul Mariei Mocanu,minunata interpretã de muzicã folk ºi nu doar:Da, sunteþi soþul ei, dar ºi partenerul de discuþii ºiconvingeri în mai multe genuri de artã, alcãtuiþi uncuplu frumos, cu roade pe mãsurã – douã mlãdiþetinere, tot firi artistice de altfel, din care au ºi pornitmuguri, am vrut sã spun cã sunteþi tineri bunei.Când ºi cum a fost începutul relaþiei voastre,aveþi fotografii din acea perioadã?

AM: Ne-au legat pictura, muzica ºi literatura.Eram amândoi angajaþi la Institutul Pedagogic„Ion Creangã” din Chiºinãu. Era în ajunul RenaºteriiNaþionale ºi aveam aceleaºi gânduri ºi acelaºi crez.

RR: Vã mulþumesc pentru interviu ºi dorescîntregii familii Mocanu succese, bucurii ºi împliniri.

AM: ªi eu vã mulþumesc.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 22013 2233

Ars llonga...

De vvorbã ccu AAnatol MMocanuRRaaiiaa RROOGGAACC

Anatol MMocanu eeste uun nnume iinconfundabil,tratat ccu sstimã ººi ggratitudine îîn ccercurileavizate ººi nnu nnumai. TTemperat îîn pprozodii

armonice, eechilibrat îîn aascensiunea ddemnã aatraiectoriei ssale; aaproape oolimpic îîn sseninãtatea-ii ddemaratonist aal ttraseului ccrud îîn ggoana ffãrã ccapãt ddupãimaginea ccea uunicã, ppredestinatã nnumai îînvingãtorilorde ccursã llungã ººi sschiþând uun zzâmbet aabia pperceptibilcu ppenelul bbãrbii ssale rrenascentiste –– eel sseamãnã ccuun DDon QQuijote aal ppaletei ppurtate cca oo eegidã sspartanã

în bbãtãlia ccea mmare ccu hhimerele ccotidianului.Anatol MMocanu eeste ccoborâtor ddin CCriva BBricenilor,

dintr-uun ssat ssemãnat lla ccapãtul uunui ppod dde ffloripeste RRãdãuþi, ppe ddrumul mmocanilor, lla rrãscruceanevoilor, bbãtând ddinspre HHotin ººi CCernãuþi.

În ssinea ssa, eeste uun pperfecþionist ddisperat ººiiremediabil, ccare îînclinã sspre cclasicism, nnu îîn ssensulimitãrii vvreunei ddirecþii cclasiciste, cci îîn ssensul aabordãriiactului aartistic pprintr-oo cclasicizantã rrigoare aa îînsuºiriiprocedeelor ttehnice, mmodalitãþilor dde eexpresie pplasticã

ºi dde ttranspunere mmetodicã aa iinefabilei iinspiraþii pprinsimbolistica rriguroasã aa uunui llimbaj pplastic, eexplicit,însã îîncifrat îîn ttaina ccãutãrilor nneobosite, ssecondatede aasceza mmuncii ppertinente, mmarcate dde uunprofesionalism eexemplar.

...O ooperã îîmplinitã ddin ddragostea ppentru þþarãºi ooameni ººi ddin ccântecul ffeþelor iirepetabile aale uunuiaºi aaceluiaºi sstrop dde rrouã eexistenþialã cce nne ppicteazãpe oo cclipã ddestinul. ((Ion HHadârcã)

Page 24: Curtea de la ArgeºCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin DDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – director al Centrului

Anatol MMocanus-aa nnãscut lla 117 iiunie 11952 îîncomuna CCriva, rraionul BBriceni, îînfamilia llui EEfrem ººi LLidia MMocanu(n. UUstâniuc). DDupã aabsolvireascolii mmedii iincomplete ddinlocalitate, îîn pperioada 11967-11971urmeazã ªªcoala RRepublicanãde AArte PPlastice „„Ilia RRepin”(în pprezent, CColegiul dde AArtePlastice „„Alexandru PPlãmãdealã”)din CChiºinãu, ssub îîndrumareaprofesorului VVasile TToma, iiar îîntre

1971-11977 sstudiazã lla IInstitutulUnional dde SStat dde AArte PPlastice(ulterior AAcademia dde AArte „„VasiliSurikov”) ddin MMoscova, CCatedrapicturã dde ººevalet, aatelierulprofesorului VVictor ÞÞâplakov.

Susþinerea ccu ssucces aalicenþei mmarcheazã ººi ddebutul îîncariera ddidacticã, rrotunjind ddejamai bbine dde ttrei ddecenii: îînceputãla LLiceul dde AArte PPlastice„Igor VVieru”, ccontinuatã llaUniversitatea PPedagogicã dde SStat„Ion CCreangã” ººi CColegiul dde AArtePlastice „„Alexandru PPlãmãdealã”.Anatol MMocanu aa aacumulat oobogatã eexperienþã ppedagogicã,a iinstruit ººi eeducat uun nnumãrimpunãtor dde ddiscipoli, ccare ººi-aau

urmat sstudiile îîn iinstituþii ssuperioaredin MMoldova ººi sstrãinãtate. ÎÎn pprezent,discipolii ssãi aactiveazã îîn ddiverseinstituþii dde pprofil, mmulþi ddevenindmembri aai uuniunilor dde ccreaþie ddin þþarãºi ddin llume. OO pparte ddintre eei ssuntVitalie PPogolºa, VVlad BBulat, LLilianaJigãu, EElena ZZbârnea, OOxana OObadã,Veaceslav LLevineþ, DDiana TTalmaci,AdrianMoraru,DumitruMusteaþã,VladimirUs, RRodicaPlãmãdealã,CezaraArmaºu,Elina

Lorenz, OOlga CCuculescu, DDorina SScorocârja, EElenaPlãmãdealã.

Membru aal UUniunii AArtiºtilor PPlastici ddin RRepublicaMoldova, AA. MMocanu pparticipã lla nnumeroase ttabere ddecreaþie ººi ddocumentare, uunde eeste aapreciat dde sspecialiºtinotorii. LLucrãrile llui ffac pparte ddin ccolecþii ppublice ººi

personale ddin EElveþia, FFederaþia RRusã,Franþa, GGermania, GGrecia, IItalia,Moldova, RRomânia, SStatele UUniteale AAmericii, JJaponia.

Le vvom mmenþiona ppe ccele ddin cciclurileDobrogea ºi Dor dde mmunte, de eexemplu,„Bãrci lla SSulina”, „„Amiazã”, „„În ddelt㔄Dor dde mmunte”, „„Pãltiniº”, „„Aleea ccuplopi” ºº.a. ÎÎnsemne aale pperpetuãriinoastre ppe aaceste llocuri sse rregãsescîn „„Dor dde ccasã”, „„Prutule, ppe mmalul ttãu”,„Coborârea aapelor”, „„Vraja lluminii”,„Amurg”, „„Ghenar”, „„Desprimãvãrare”,„Searã ccu llunã pplinã”, „„Undele aamiezii”,„Mierea uursului”.

Peisagist pprin eexcelenþã, AAnatolMocanu ppare aa ffi uun îîndrãgostit aal ccursurilor dde aapã îîn ccare sse ooglindescbiserici, ccase, ssãlcii ppletoase, sstejari sseculari ssau bbrazii DDornelor:

„Prutule, ppe mmalul ttãu”, „„Coborârea aapelor”, „„Vraja lluminii”, ttotul rredat ccu mmultãluminã ººi eechilibru, îîntr-oo ccaldã ccromaticã. DDe aaltfel, îîn ttablourile llui sse ssimte aaerulproaspãt aal ddimineþilor rrãcoroase dde pprimãvarã ssau aal ttoamnelor ttimpurii. TTocmai

aceastã sstare oosurprinde aautorulºi îîn llucrãrile „„Florar”ºi „„Brumar”, îîncercândparcã oo ddisculparea nnativului cce sse aaflãîntr-oo ccontinuã ccãutarea aacelor mmomente ddemare ffeerie pplasticã.Flori, nnaturi sstaticeºi pportrete îîntregescansamblul eexpoziþieice-ll pprezintã cca bbuntehnician, ffin ccoloristºi iinspirat ccreatorîn aarta ppeisajului.(Victor MMacarie)

Anatol MMocanu aa aajuns ssã sse ffacã mmagul ppropriului vvis, rrobul ddorinþelorsale, lluând ccu ssine ppe oo ppânzã uun ccer vvernisat dde cclipã, oo ttoamnã ffugarã,o ffloare îîn ddeclanºarea ffarmecului ssãu eefemer. AAnatol MMocanu eeste uun

plastician rrafinat, ccu ppretenþii ffaþã dde ssine, ccu mmultã ffineþe îîn aalegerea cculorilor ººiîmbinarea aacestora, îînmãnuncherea llor îîntr-oo uurzealãcromaticã cce ttinde sspre pperfecþiune. ((Claudia PPartole)

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca�� Acad. JJohan GGALTUNG –– NNorvegia�� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician

ºi sscriitor, BBucureºti�� ÎPS CALINIC –– aarhiepiscop aal AArgeºului

ºi MMuscelului��Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti��Crina DDECUSARà BOCªAN –– sscriitor, BBucureºti�� Pr. WWim LLAMFERS –– OOlanda�� Acad. SSolomon MMARCUS –– BBucureºti

�� Cãtãlin MMAMALI –– ppsiho-ssociolog, SSUA�� Tudor PPETCU –– ppublicist, BBucureºti�� Angel NNEPOMUCENO –– pprof. uuniv., SSpania�� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti��Mircea OOPRIÞà –– sscriitor, CCluj-NNapoca�� Raia RROGAC –– sscriitor, CChiºinãu

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIV �� Nr. 111 ((36) ��Noiembrie 220132244 24 ppag. - 55 llei

Anatol MMocanu

Numãr iilustrat ccu iimagini dde llucrãri aale llui AAnatol MMocanu.

Spiiriitul dde aaventurã aal uunuii aartiist ee ttransmiisiibiil…… (Anatol MMocanu)