ÎPS Calinic: Sã zidim Împãrãþia lui DumnezeuAcad. Mircea Maliþa: Mintea ca bricolajMarian Nencescu: De la înþelepciune la gândirea

gramaticalizatãDan D. Farcaº: Fascinaþia frumuseþii ºi a simplitãþiiAcad. Rãzvan Theodorescu: Biserica Domneascã de la ArgeºAcad. Petru Soltan: Umbra mãgarului... aruncatã peste noiPetre Guran: ªcoala de la BuneºtiElisaveta Novac: Maica Domnului din

peºterãIon Pãtraºcu: Olandezul la el acasã ºi în lumeFlorea Firan: Emil CioranMircea Opriþã: O figurã pe care începem

s-o uitãm: I.M. ªtefanMariana ªenilã-Vasiliu: Moulin Rouge,

Toulouse-Lautrec ºi modelele sale

Fiecare ggeneraþie aareconvingerea ccã pparcurgevremuri eexcepþionale –– ººi

probabil ccã aaºa ººi eeste ((dacã pprivimîn iistoria rrecentã, lla ffiecare 220-330 ddeani ss-aa îîntâmplat cceva ddramatic ––rãzboaie, ccatastrofe, rrevoluþii, ccrize).La ffel ººi nnoi aacum, dde vvreo ddouãdecenii ttrãim cce nn-aau mmai ttrãit aalþii.Schimbãri mmajore ddin mmulte ((toate?)punctele dde vvedere, oo ttranziþiedespre ccare uunii sspun ccã ss-aaterminat, aalþii ccã nnu, dde lla ssocialism(oare?) lla ccapitalism ((oare?). SSãspunem, dde lla ccentralizare eexcesivãla ppiaþã lliberã, cca ssã eevitãm ....ismele,cu mmenþiunea ccã ffolosesc ttermenulde „„piaþã lliberã” lla mmodul ffoartegeneral ººi îîn llipsã dde cceva mmai bbun,mai aales ppentru ccã iinclude aadjectivul„liber”. DDe lla nnormare, pplanificare,control, lla rrelaxare ppânã aaproape ddeinstituirea nnormei llipsei dde nnorme, aalipsei dde rreguli cca uunicã rregulãacceptatã. MMã rrefer aaici mmai aales llamass-mmedia ddin RRomânia, zziare ººireviste –– iinclusiv ccele lliterare –– ººi,desigur, tteleviziune.

Vremea ddeconstrucþiei ((dacã nn-aarfi pprea ttare, aaº aadãuga „„sistematicã”).Prea mmultã vvreme ººi pprea ddin pplin aatrebuit ssã þþinem sseama dde ddirective,sã nne sstrecurãm pprintre rrestricþiile,uneori ggrosiere, aalteori dde oo ssubtilitateperversã, aale ccenzurii, dde pprea mmulteori aam aauzit ffraze dde ggenul „„s-aa ddatliber lla...”, vvarianta ppentru lliteraturã ººijurnalisticã aa lla ffel dde ccelebrei ffraze„ce sse ddã/ce ss-aa bbãgat aaici?...”, cca ssãnu ffi ssãrit îîn ssus dde bbucurie aatuncicând zzãgazul ss-aa rrupt ººi, mmotivatpoate ppsihologic, ssã ttrecem îînextrema oopusã, mmãcar dde ddragul ddea oo fface. SSocietatea dde cconsumfuncþioneazã mmult ppe pprincipiul „„maiîntâi pproducem, aapoi îîl cconvingem ppeconsumator ((prin ppublicitate, ddeexemplu) ccã-ii ººi ttrebuie”. EExistãlibertate ttotalã dde eexprimare? SS-oo

folosim! LLibertatea(mai aatent fformulat:lipsa dde cconstrângeri)e uun satisfactor, ssã-iicreãm aatunci ººi oonevoie ppotrivitã!Instinctiv ssauprogramatic ((nuprea mmai ccred îîn„demitizãri” ººi„deconstrucþii”inocente, ppãcat ccãunele ddosare ssedeschid ppeste ppreamulte ddecenii –– iiarde-aacum ss-aar pputeasã nnu sse mmaideschidã nniciodatã,electronice aau ffost,

electronic sse ººterg...). UUneori, ccumotivãri ppersonale lla mmargineapsihiatriei ((o rramurã aa mmedicinii ccaoricare aalta, nnumai lla nnoi aa rrãmasîncã aasociatã rruºinii), ppuºtisme ssaufrustrãri lla vvârste mmai ccoapte, aatracþiaexhibiþiei, aa tteribilismului, aa bboemeijucate ((sinonimã ccu ccabotinismul).Bunul ssimþ eeste nnumit ppudibonderie,respectarea nnormelor sse nnumeºtecenzurã, ppatriotismul eeste cconsideratexces dde nnaþionalism ººi ttot aaºa.

S-aa iinstituit aastfel uun rreversparºiv aal „„realismuluisocialist”, ccel iimpus dde

consiliile cculturii ººi rrecomandat ddeºcolile dde lliteraturã dde aacum oojumãtate dde ssecol, nnu ss-aa nnumit îîncã„realism ccapitalist”, ddar aapare ffrecventca iinvocare aa nnevoii ((de ffapt, mmaiales aa vvoii) dde aa rreprezenta „„viaþarealã” ((sic!) –– ppe eecran, îîn zziare, îîncãrþi. NNu-ll mmai iimpune oo iinstituþie aastatului ((sau ppartidului), cci îîl iimpuncei ccare-ll ppracticã, zzgomotos-aagresiv,pentru aa-ººi jjustifica, mmai aales aposteriori, opþiunile lliterare ssaujurnalistice. EEventual îîn nnumeleratingului ((nu sse ppoate sspune„audienþã”, ccã nnu ssunã bbine îînblogolezã...). SSe ppot dda eexemplemulte, nnu ee llocul aaici. ÎÎn ffond, dece nnu?, ccã ddoar eexistã ººi ccritici-comentatori ccare îîncurajeazãexhibiþionismul ppe eecran ssau îînpaginã, eexistã ººi ccititori... ((aicidiscuþia ee llungã: ccine fformeazã ppecine? ee ppe fformatelea ssau ddoar ppecumpãratelea? lliteratura eeste ddoarreprezentare? ee dde rrãu ssau nnu ttocmai?).

La uurma-uurmei, ttreaba llor –– ddar,de cce dda?! Cã ddoar „„realismul ddepiaþã ((liberã)” nnu ee nnici iimpus ddeundeva ((Doamne ffereºte!) ººi nniciutil-nnecesar, lliterar ººi jjurnalisticvorbind, pprofesionist vvorbind, ccãveleitarii nnu sse llasã pprinºi îîntr-oofrazã. EE ddoar cchemat dde pprostul ggust(explicat ººi ããsta ppsiho-,, eeduca-)) ººide nnevoia dde aautojustificare.

Mai ttrebuie aadãugat ccã, ddinrespect ppentru ccititor, llaCurte, aiasta nnu sse ppoate?

Cã aaici vvoiam ssã aajung...

„Realismul ccapitalist”

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111

cy

mk

Revistã dde cculturã

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

DDiinn ssuummaarr::

� Homo ssapiens� Istoria dde llângã nnoi� ªcoala dde lla BBuneºti� România dde

pretutindeni� Ars llonga...

� Recuperarea diasporei

� Cartea ccare vvã aºteaptã

� Orizont SSF� Rememorãri

www.curteadelaarges.ro

Mãnãstirea CCorbii dde PPiatrã(fotografie dde ppr. DDaniel GGligore)

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Coleg iu rredacþ iona l : Svet lanaCojocaru – director al Inst i tutului deMatemat icã º i In format icã a lAcademie i de ªt i in þe a Moldovei ,Chiºinãu, Florian CCopcea – scr i i tor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Sever in , Ioan CCrãc iun –d i rec tor a l Ed i tu r i i Ars Docend i ,Bucureº t i , Sp i r idon CCr is tocea –director al Muzeului Judeþean Argeº,Piteºt i , Dumitru AAugustin DDoman –scr i i to r, Cur tea de Argeº, Sor inMazi lescu – d i rec tor a l Cent ru lu iJudeþean Argeº pentru Promovarea

Cultur i i , Pi teºt i , Marian NNencescu –redactor -ºe f a l rev is te i B ib l io tecaBucureº t i lo r , F i lo f te ia PPal ly –di rector a l Muzeulu i Vi t icu l tur i i º iPomicul tur i i d in România, Goleºt i ,Argeº, Octav ian SSachelar ie –d i rec tor a l B ib l io tec i i Judeþene„Din icu Golescu” , P i teº t i , Adr ianSãmãrescu – d i rec tor ed i tor ia l a lEditur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC. ªªtefan– profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabã ºi Crist ian Bobi

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899Întreaga rãspundere ºtiinþificã,

juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articol se facenumai cu acordul autorului ºi precizareasursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Din aactualitatea cculturalã

Între 13 ºi 15 august, la intrarea înMãnãstirea Argeºului ºi-au dat dinnou întâlnire meºteri populari din

judeþul Argeº, precum ºi din Bãbeni-Vâlcea,Bucureºti, Cugir, Craiova, Deva, Galaþi,Horezu, Rm. Vâlcea. A fost ediþia a noua aTârgului organizat anual aici, în contextulZilelor Municipiului, de Asociaþia de Turismºi Ecologie „Cãlþun” - Club UNESCO,Centrul de Culturã ºi Arte „GeorgeTopîrceanu” ºi Primãria Curtea de Argeº.Iniþiatorul ºi sufletul acestui târg esteprofesorul Nicolae Lazãr, la chemareacãruia au venit câteva zeci de creatori defrumos autentic, nepoluat, care au expusobiecte tradiþionale din lemn, ceramicã,lucrãri din porþelan, picturã pe sticlã,împle-tituri din rãchitã, obiecte din lut, icoanesculptate, pictate, icoane pe scoarþã decopac, pe pânzã, pãpuºi, costume populare,cusãturi artizanale, aranjamente florale.

TTâârrgguull mmeeººtteerriilloorrppooppuullaarrii

AAparre ssub eegida TTrrustului dde PPrresã „„AArrgeº EExprres”, ddirrectorr GGavrrilã MMoise, ººi aa CCentrrului ddeCulturrã ººi AArrte „„Georrge TTopîrrceanu”, ddirrectorr CCrristian MMitrrofan, ddin CCurrtea dde AArrgeº

Redacþia ººi aadministrraþia: Trustul de Presã „Argeº Expres” Bulevardul Basarabilor, Nr. 35A

Tel/fax: 0248-722368.E-mmail: curteadelaarges@gmail.comWebsite: www.curteadelaarges.ro Abonamente se pot face la sediul

redacþiei (20 lei/6 luni ºi 40 lei/12 luni;banii trebuie trimiºi în contul SC ArgeºExpres Press S.R.L. deschis laRaiffeisen Bank Curtea de Argeº,IBAN: RO83 RZBR 0000 0600 03735533), sau prin Poºta Românã.

Tiparul: SC ARGEªUL LIBER SAPiteºti

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 2200111122

Ca ººi îîn llunile aanterioare, Clubuls-a reunit de douã ori. Primadatã, pe 10 august, la Centrul

de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu”din Curtea de Argeº, când programul acuprins o expoziþie din cadrul SalonuluiNaþional de Artã Plasticã „Atitudinicontemporane”, ediþia a IV-a, organizatde Dan Tudor Truicã, urmatã delansarea unui album-eveniment,Monumente istorice aleRomâniei. Tipuri din judeþeleArgeº ºi Muscel, realizat deIoan Niculescu, la 1893, ºitipãrit acum la Editura ArsDocendi a Universitãþii dinBucureºti, din iniþiativaeficienþilor Adrian Sãvoiu ºi IoanCrãciun. (Unele fotografii dinalbum, mai ales referitoare lamonumente din jurul Curþii deArgeº au apãrut în numãrul dinluna iulie al revistei noastre.)

Pe 17 august, membrii Clubului aumers din nou în curtea-muzeu ameºterului popular Ion Rodoº, dinNucºoara. O vizitã devenitã deja tradiþiela vreme de varã. Dupã vizitareaminunãþiilor cioplite în lemn din curtea ºiatelierul meºterului, s-a continuat cumuzicã de fluier interpretatã de vestiþiicântãreþi din Corbii ºi s-au lansat cãrþilegate de istoria locurilor.

ÎÎnnttââllnniirriillee CCIICC ddiinn lluunnaa aauugguusstt

Ca îîn ttoate vverile dde ppânã aacum, ºi vara aceastaBiblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” s-a pãstratîn zona de prim-plan a vieþii publice din Argeº.

Cu dezbateri, simpozioane, expoziþii de artã plasticã,lansãri de carte,ateliere de iniþiere înfelurite specializãri.

Am reþinut, pentrupagina de faþã, unautor ºi ambianþaprezentãrii volumuluisãu, În vestiarulinimii. ProfesorulGeorge Baciu dinDomneºti s-a înfãþiºat,încã o datã, în toatãsplendoarea romantismului sãu, reuºind sã capteze atenþiacelorlaþi romantici, care au ales sã participe la eveniment,în ciuda gradelor Celsius intolerabile de-afarã. Scriuromantici ºi scriu splendoare romanticã, pentru cãvolumul lui George Baciu are structurã, cadenþã,respiraþie ºi fluturã broderii romantice din cap pânã-npicioare. Ca o mireasã gãtitã pentru ritual. Ca o femeie laprima întâlnire de dragoste. Textura sensibilã, clasicã, semoduleazã pe trupul imaginilor culese din cotidianulactual. Chiar ºi felinarele întoarse înspre epoca veche acopilãriei ºi a iluziilor dintâi clipesc, lumineazã în ritmulaceluiaºi prezent, care nu mai are prea multe în comuncu tradiþia romanticã, aºa cum am asimilat-o noi. Cred cãaici se concentreazã valoarea volumului În vestiarulinimii. Jocul proporþiilor, dozajul tipurilor de afectivitate,insolitul construcþiei lirice, pendulând între odinioarã ºiacum, între secolul trecut ºi secolul acesta nou, abiaînfãºat în propriile scutece, cu o mamã foarte tânãrã,care nu ºtie încã ce i se potriveºte – sunt liniile de forþãale poeziei lui George Baciu. Prezentarea cãrþii a fostcondimentatã cu flamenco, strunit de chitara tânãruluiprofesor din Curtea de Argeº, Cristian Matei.

În aalt pperimetru dde iinteres se plaseazã întâlnirea-iniþiere a psihologilor din judeþ cu sexologul ºiterapeutul Bebe Mihãescu. Au fost discuþii, schiþe

de caz, întrebãrile cu tâlc s-au împletit cu rãspunsurileingenue, muzica în surdinã s-a întâlnit cutrupul, specialiºtii înºiºi au aflat cã au un trup.Au mai aflat ºi câtã substanþã de îngerlucreazã în fiecare dintre noi, câtã de demon,li s-au oferit, cu alte cuvinte, câteva chei dedescuiat mistere omeneºti, li s-a explicat cumsã oblojeascã rãni sufleteºti.

Alãtur aacestor sscurte ccomentarii pemarginea a douã dintre evenimenteleverii fierbinþi de la Biblioteca

Judeþeanã Argeº, în ideea de a întregi tabloullunilor iunie ºi iulie 2011, enumerarea altor desfãºurãri deforþe, care s-au bucurat de-o bunã primire din partea

publicului nostru: cursurilede bune maniere,destinate celor mici;cursurile de organizare atimpului liber, oblãduite deCentrul „Europe Direct”Argeº, la care auparticipat elevi de laªcoala Nr. 2 din Piteºtiºi adolescenþi din centrelede plasament din judeþ;expoziþia de picturã aabsolventului ªcoliiPopulare de Arte ºiMeserii din Piteºti,Gheorghe Tãnase;lansarea tripletei Fabricade gânduri, ªah la creier

ºi Umor din culpã, avându-l ca autor pe DanielMilitaru.(Denisa POPESCU)

VVaarrãã ffiieerrbbiinnttee llaa BBiibblliiootteeccaa„„DDiinniiccuu GGoolleessccuu””

La ffinal dde iiulie, în sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii MetropolitaneBucureºti a avut loc deschiderea Conferinþelor Criterion – serie nouã.Organizatorii, Asociaþia Culturalã Prietenii lui Eliade, Editura Criterion ºi

Biblioteca Metropolitanã Bucureºti, intenþioneazã redeºteptarea spirituluielegant ºi tolerant al Criterionului, într-o societate frãmântatã de atâteaprobleme. Moderatorul întâlnirii, Marian Nencescu, pornind de la o scrisoarea lui Eugen Ionescu cãtre Petru Comarnescu („M-a prins un dor nebun deCriterion”), aminteºte cã au mai fost douãîncercãri de a reface spiritul Criterion, prima laInstitutul Român ºi alta la Londra, sperând cãacum acest vis se va realiza. Prof. MonaVâlceanu prezintã tema primei întruniri,activitatea Criterionului interbelic (numele întregera „Asociaþia Criterion pentru Artã, Literaturã ºifilosofie”). Asociaþia s-a nãscut din ideea lui PetruComarnescu, care continuã gruparea Forum,înfiinþatã de Ionel Jianu. Invitata conferinþei, prof.dr. Virginia Stãnescu, traducãtoarea cãrþiiRãdãcinile româneºti ale lui Mircea Eliade, deJ.L. Ricketts, a realizat un frumos parcurs prinperioada marilor interbelici. Urmãtoareaconferinþã, din 19 septembrie 2011, va avea catemã Bucureºtiul interbelic ºi Bucureºtiul de azi.

CCoonnffeerriinnþþeellee CCrriitteerriioonn

Este mmult mmai uuºor sã alcãtuimanumite texte despreÎmpãrãþia lui Dumnezeu decât

a ne pregãti s-o moºtenim – sau s-oluãm cu sila, cum se spune în SfântaScripturã. Adicã a te osteni, a te silimereu întru atentã pregãtire de zi cuzi. Ce este Împãrãþia lui Dumnezeu?Aºa cum ºtie aproape fiecare, estelocul sau spaþiul unde sãlãºluieºteDumnezeu. Adicã am putea spune cãpeste tot, pentru cã Dumnezeu esteatotprezent. Cum este atotprezent?!Ca sã ne limpezim înþelegerea amputea spune: aºa precum este lumina!

Vom vedea cã Împãrãþia luiDumnezeu este înfãþiºatã în CarteaSacrã a lumii, Biblia, în mai multe stãrisau ipostaze, dupã cum urmeazã:

1. Paradisul sau Raiul. ªtim cãDumnezeu este Creatorul universului,dupã cum ne-a învãþat Teologia.Domnul Dumnezeu este Tatãl tuturornaþiunilor lumii! Din nefericire, prinpãcat, omul s-a îndepãrtat de bunãvoiede sub stãpânirea Domnului ºi s-asupus chemãrii Diavolului ºi astfel ela devenit, oarecum, domnul lumiiacesteia. De atunci, Dumnezeu a fãcutlucrarea Sa de salvare prin restaurareaîmpãrãþiei pierdute, adicã a omului ºia frumuseþii lumii vãzute ºi nevãzute.

2. Teocraþia sau conducerea luiDumnezeu. Dumnezeu ridicã un poporales ºi-l conduce prin Moise ºijudecãtori, urmaºii sãi. Iar mai târziu,poporul aºa-zis ales îi dã de înþelesjudecãtorului Samuil cã ar prefera

Împãratului divin un rege (suveran)pãmântesc, asemenea slãbiciunilornoastre. Bãtrânii poporului au venitla Samuil în Rama ºi au zis cãtre el:Tu ai îmbãtrânit, iar fiii tãi nu-þiurmeazã cãile. De aceea pune pestenoi un rege, ca sã ne judece acela, caºi la celelalte popoare! ªi a zis Domnulcãtre Samuil: Ascultã glasul poporuluiîn toate câte îþi grãieºte; cãci nu pe tinete-au lepãdat, ci M-au lepãdat pe Mine,ca sã nu mai domnesc eu peste ei!(I Regi 8, 4–7).

3. Împãrãþia lui Dumnezeupropovãduitã de profeþii VechiuluiTestament. Atunci când teocraþiaa încetat, Dumnezeu vesteºte oreaºezare a domniei Sale, pentrucã Fiul lui David se va naºte dintr-oFecioarã în Betleemul Iudeii ºi va firãstignit pentru iertarea pãcatelor lumiide la începuturile ei ºi va restabilidreptatea ºi pacea pe pãmânt, apoicerurile ºi pãmântul cel nou: Dar El aluat asuprã-ªi durerile noastre ºi cusuferinþele noastre s-a împovãrat…Dar El fusese strãpuns pentru pãcatelenoastre ºi zdrobit pentru fãrãdelegilenoastre. El a fost pedepsit pentrumântuirea noastrã ºi prin rãnile Lui,noi toþi ne-am vindecat! (Isaia 53, 4–5).

4. Împãrãþia lui Iisus Hristos. Încãde la naºterea Sa, Iisus Hristos a fostprezentat lumii ca Împãrat. ÎngerulDomnului a zis la naºterea lui Iisus:Acesta va fi mare ºi Fiul Celui Preaînaltse va chema ºi Domnul DumnezeuÎi va da Lui tronul lui David, PãrinteleSãu, ºi va împãrãþi peste casa lui Iacovîn veci ºi împãrãþia Lui nu va aveasfârºit! (Luca 1, 32–33).

5. Împãrãþia lui Dumnezeu dininima oamenilor! Cãrturarii ºi fariseiidin timpul lui Iisus erau preocupaþide venirea Împãrãþiei lui Dumnezeu:ªi fiind întrebat de farisei când va veniÎmpãrãþia lui Dumnezeu, le-a rãspunsºi a zis: Împãrãþia lui Dumnezeu nuva veni în chip vãzut. ªi nici nu vorzice: Iat-o aici sau acolo. Cãci, iatã,Împãrãþia lui Dumnezeu esteînlãuntrul vostru! (Luca 17, 20–21).Dacã Împãrãþia lui Dumnezeu semai numeºte ºi Împãrãþia luminii,este limpede cã nu vom regãsinimic din lumea în care trãim.

De cea mai mare importanþã,de altfel, nu este ca noi sã mergem,neapãrat, într-un loc anume fixat înspaþiul cosmic. Aceasta este grija luiDumnezeu unde ne aºazã dupã cevom trece în Þara de peste veac.Ceea ce trebuie sã ne preocupe pe noi,imediat ºi cu toatã seriozitatea, estesã realizãm sãlãºluirea lui Dumnezeuîn inima, sufletul ºi viaþa noastrã ceade toate zilele. Însuºi Iisus, Mântuitorulnostru, în dialog cu aºa-ziºii cãrturari ºifarisei din vremea Sa, le-a spus hotãrâtcã Împãrãþia lui Dumnezeu este

înlãuntrul nostru! Iatã mãrturia sfinþilor:Cu adevãrat minunat ºi uimitor lucrueste cã Dumnezeu, Cel ce nu are locunde sã se odihneascã, se odihneºteîn chip vrednic de Dumnezeu în inimã.

Dacã un împãrat, chiar pãmântescºi mãrginit în putere, atunci cândîmbrãþiºeazã pe cineva cu iubire ºi dãmâna unui nobil îi pricinuieºte celuiîmbrãþiºat sau celui cãruia i-a dat mânamultã slavã, cinste ºi adaugã, pe dreptcuvânt, aceluia mare bucurie, ce seva întâmpla când de cel miluit seatinge, în chip vãdit, nu un împãratpãmântesc, ci Dumnezeu Cel fãrãde început ºi necreat ºi Fãcãtorul ºiDomnul tuturor, Cãruia îi stau de faþã

cu fricã zeci ºi zeci de mii de îngeriºi-I slujesc mii de mii; ci se atinge nusimplu, ci înlãuntrul inimii, ba, maivârtos, ºi locuieºte în el, nu vremelnic,ci veºnic, în aºa fel cã se uneºte cuel ºi-l slãveºte ºi-l îndumnezeieºte laculme ºi-i dãruieºte celui ce-L primeºteºi este cu har dãruit zeci de mii debunãtãþi? (Calist Patriarhul, FilocaliaVIII, pag. 337).

Iar Sfântul Simion Noul Teolog nepune la inimã cã: Cel ce s-a îmbogãþitcu bogãþie cereascã, adicã în prezenþaºi sãlãºluirea Celui ce a zis: «Eu ºi

Tatãl vom veni ºi locaº nevom face întru el» (Ioan 14,23) ºtie în cunoºtinþa sufletuluide ce mare har s-a împãrtãºitºi ce comoarã poartã în inimalui. Cãci, vorbind cuDumnezeu ca ºi cu un prieten,stã cu îndrãznire în faþa Celuice locuieºte în lumina ceaneapropiatã! (I Timotei 6, 16).

Realizarea ÎÎmpãrãþieilui DDumnezeu aici,pe pãmânt, între noi,

oamenii, în pace ºi bucurieeste chemarea ºi porunca luiDumnezeu. A umbla în altepãrþi, a ne îmbãta de înalturilecerurilor ºi a tot adãuga teoriipeste teorii fãrã sã întrupãmporuncile lui Dumnezeu înviaþa noastrã de aici înseamnãa ne depãrta de scopulprincipal al vieþii noastre:

mântuirea! Dacã îi vom întâlni pe ceiplecaþi demult dintre noi? Sigur cã-ivom întâlni! Dar tot în ipostaza pe carene-o îmbie Iisus Hristos. Adicã? Dacãrealizãm în inima noastrã, în minteanoastrã, în sufletul nostru, aºadar, întoatã viaþa noastrã, înlãuntrul nostru,loc de cinste pentru aproapele nostru.Dacã îi vom face pãrtaºi la acestimperiu spiritual dinlãuntrul nostru ºipe cei din jurul nostru, adicã sã sebucure în împãrãþia dinlãuntrul nostrutoatã creaþia, toþi cei pe care i-amcunoscut, toþi prietenii ºi mai ales toþivrãjmaºii pe care i-am avut, atunciputem spune cã ne vom vedea ºiîn Împãrãþia lui Dumnezeu.

Iubesc aanimalele.Poate ppentru ccã, ppânãla iipotetica îîntâlnire ccu

alte aalcãtuiri rraþionale aaleuniversului, nnecuvântãtoarele(oare?) mmã ffac ssã nnu mmã ssimt

singur îîn iimensitatea aacestuia. MMãrturisesc ccã,deopotrivã, iiubesc îîntâmplãrile ccu aanimale.Fiindcã, aam mmai sscris ddespre aasta, eele ssunt,cu rrare eexcepþii, eexemplare! NNu îîn rraport ccuanimalele, ddinspre ppartea aaceasta nnu ssunt ddecâtnaturale, cci îîn rraport ccu nnoi, ooamenii. LLucru ccarene ppoate dduce lla cconcluzia, llogicã aaltminteri,cã nnoi ssuntem ffiinþe nnenaturale. CCeea cce nnu eedeparte dde aadevãr.

Vorbim îîn mmod ccurent ddespre ssãlbãticia ººicruzimea aanimalelor. AAdicã ddespre uun ffel ddeatentat lla „„civilizaþia” ººi „„dreptul aanimal”. UUitândcã aactele llor nnu ssunt nnici ssãlbatice, nnici ccrude:sunt nnaturale. ªªi îîmpingem iipocrizia ppânã lla aaconsidera ttoporul iizbit dde ccasap îîntre ccoarnele

vitelor oori ccuþitul ccãutând iinima rrâmãtoruluiun eexemplu dde ccivilizaþie ººi bblândeþe, ffaþãde mmuºcãtura cce ssfâºie ggrumazul pprãzii.

Fãcându-nne aa nnu ººti ccã aanimalul oomoarãnu dde pplãcere, cci dde nnevoie, ccã vvictima îîi eesteindiferentã ººi ccã aa cchinui eeste uun ttermen ffãrãacoperire îîn uuniversul aanimalier. PPrefãcându-nne,deci, aa nnu ººti ccã ssuferinþa ººi oomorul ggratuite,adicã ssãlbãticia aadevãratã, ccruzimea ººi uura nneaparþin îîn eexclusivitate. AAvem, oo pputem cclamacu ssatisfacþie, eexclusivitatea ggratuitãþii mmalefice.Pe ccare, mmã îîntreb ppentru aa nnu ººtiu ccâta ooarã,cine ººi cce aar pputea-oo jjustifica? SSã ffie eea, ooare,preþul pplãtit îîn ccontrapartidã, ccãci nnimic nnu eepe ddegeaba îîn ccea mmai mminunatã ddintre llumileposibile, ppentru ggratuitatea aartisticã? DDar mmeritã,Doamne, ffrumuseþea aatâta ssuferinþã? SSau ppoatenu eexistã ffrumuseþe ffãrã ssuferinþã?! EE nnevoie,pentru aa îînþelege ccã ssuntem aaltceva ººi mmultmai mmult ddecât ttrecãtor vveºmânt dde ccarne, ddemartirizarea ffragilei nnoastre aalcãtuiri? PPascal

spunea ccã nnu ee nnevoie cca îîntreg uuniversul ssãse îîncrânceneze îîmpotriva ttrestiei ggânditoarecare ssuntem ppentru aa oo ddistruge. DDar nnuuniversul sse îîncrânceneazã îîmpotriva nnoastrã,ci nnoi îînºine! EEste pparadigma ccredinþei aaltcevadecât nnevoia dde aa nne jjustifica nnenaturalitatea,pãcatul dde nneînþeles aal vvieþuirii îîntru ggratuitatearãului? FFiindcã aaltminteri ccum aam aajuns ssã uurâmºi ssã cchinuim aadesea nnevolnica nnoastrã aalcãtuireîn nnumele aa cceea cce sse aaflã ddincolo dde eea?

De lla îînceputul îînceputurilor, nnimeniºi nnimic nn-aa rreuºit ssã nne sscoatã ddinbarbaria nnenaturalitãþii. AA nnenaturalitãþii

spun, ffiindcã îîn llumea llui DDumnezeu, îîn llumeanaturalã, ffireascã, nnimic nnu eeste ggratuit. ÎÎn aafarãde nnoi. AAºa îîncât, mmã îîntreb, ppânã ccând îîºi vvasuporta uuniversul aaceastã bbesmeticã iieºire ddinfire, aaceastã aaberaþie ppe ccare, dde aatâta aamarde vvreme, oo ppriveºte ccu oochii bblânzi aainecuvântãtoarelor?

Punându-nne mmereu ddinaintea aaceloraºiparadigme. PPe ccare rrefuzãm ssã lle îînþelegem.Chiar ººi aatunci ccând ppurtãm llemnul ººi ssemnulmântuitor aal ccrucii îîn ssuflet.

Chiar, ooare ppânã ccând?

Curtea de la Argeºº

Anul III �� Nr. 99 ((10) ��Septembrie 22011 3

Homo ssapiens

Sã zzidim ÎÎmpãrãþia llui DDumnezeuÎÎPPSS CCAALLIINNIICC

Despre ggratuitateHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Poveºti ddin ttrecut ººi vviitor

Homo ssapiens

Când vvrem ssã aaflãm ce paºi s-au fãcut încunoaºterea funcþionãrii minþii umane care,împreunã cu originea universului ºi apariþia

vieþii, formeazã triunghiul de aur al problematiciiºtiinþei ºi al meditaþiei filosofice, ne adresãm de obiceiteoriilor ºtiinþifice. Acestea sunt sisteme coerente,explicative, uneori predictive, bazate pe un set depresupoziþii ºi pe un mecanism deductiv. La o analizãmai atentã, cele mai multe nu sunt teorii, ci modele,adicã raportarea necunoscutului la cunoscut, prinanalogie. Spre deosebire de exclusivitatea teoriilorºi de caracterul lor competitiv, modelele sunt maitolerante ºi nu au pretenþia cã epuizeazã toate laturileunui fenomen sau proces. Este o mare diferenþã întrefelul de a privi ºtiinþa ca o producãtoare de teorii ºide a o considera o selecþie de modele. Nu suntoare ambele, modele ºi metafore, descrieri aleunei porþiuni a realitãþii cu ajutorul limbajului legatde o altã porþiune a realitãþii?

Cãutând un model pentru funcþionarea creierului,Sherrington a mãrturisit cã nu a fãcut altceva decâtsã elaboreze ºtiinþific metafora „creierul este ocentralã telefonicã”.

Noul asalt pentru elucidarea misterelor minþiiumane îl dã ºtiinþa cognitivã. Ea este, din capullocului, orientatã spremodele, nu spreteorii. Proiectulei major este modela-rea inteligenþeiumane pe suportulcalculatoruluielectronic. De aicidenumirea alternativãa ºtiinþei cognitivedrept inteligenþãartificialã. Cognitiviºtiise referã frecventla metaforã saula modelulcomputaþional alminþii: mintea camaºinã de calcul.

Sunt ººi aaltemetaforeale mminþii

întreþinute de limbajulcurent. În ciudamodestiei ºi chiar a banalitãþii lor folclorice, ele suntfondatoare de teorii ºi sisteme ºi le putem lua dreptcãlãuze în parcurgerea ipotezelor curente desprefuncþionarea minþii.

Avem, de pildã, mintea ca oglindã a naturii(reflectãm, oglindim) ºi cu teoria obiectivistã pe careo susþine; mintea ca vas (de unde vine mintea careconþine, are sau dã idei) cu ºcolile care îi corespund:Popper o numeºte mintea ca vadrã sau cãldare, dela Bacon, care asemãna cunoaºterea cu strivirea ºifrãmântarea strugurilor în vadrã, pentru a producevinul. Ar urma mintea ca hartã pe care punemsimboluri reprezentative ale lucrurilor ºi mintea caorgan, prezentã la Descartes ºi invocatã cu simpatieastãzi de Chomsky. Am fãcut cunoºtinþã cu mintea caatelier, cu elaborãri de la Lévi Strauss ºi Heidegger.Lista ar putea cuprinde metaforele active alesecolului nostru industrial, mintea ca maºinãciberneticã, urmatã de specializãrile ulterioare demaºinã inferenþialã, recursivã ºi, în sfârºit, de calcul.Nu putem omite puternica ºi clasica metaforãiluministã a minþii ca lanternã sau far, menitã sãalunge întunericul ºi confuzia, sau mintea cadicþionar sau carte enciclopedicã de referinþã,cu trimiteri ºi sistematizãri clarificatoare.

Ar fi pânã acum unsprezece metaforecorespunzând la unsprezece modele sau teorii aleminþii. Nu este un numãr „frumos”, deºi este prim.ªi iatã cã, în literatura recentã, îºi face loc o nouãmetaforã, neaºteptatã ºi ºocantã, mintea ca bricolaj,ca improvizaþie, ca încropealã, stând mai mult subsemnul hazardului decât al unor riguroasedeterminãri.

Înrudirea aacestei mmetafore a bricolajului cumetafora atelierului este evidentã. De fapt, nupãrãsim atelierul. Continuãm sã observãm cum

lucreazã meºteºugarul, dar ne interesãm mai mult denatura acelor vechi obiecte (cum aratã, ce sunt ele)la care recurge ºi cum le combinã. Vom descopericã noua metaforã are implicaþii ºi mai bogate pentrufuncþionarea minþii ºi chiar a cercetãrii ºtiinþifice îndomenii de mare actualitate.

Metafora atelierului ne-a condus la uneleconsiderente privind cunoaºterea ºi educaþia. Estede ajuns sã spui, ca Lévi Strauss, cã meºteºugarulmerge de la eveniment la structurã, pe când savantulproduce cu ajutorul structurilor evenimente sauobiecte noi, ca sã dãm peste vechile dualitãþiparticular/general ºi concret/abstract.

Implicaþiile pentru funcþionarea minþii ºi pentrupedagogie sunt tulburãtoare. Sã presupunem cã,într-o acþiune banalã, avem nevoie de numere casã socotim. Recurgem la ele ca la niºte concepteabstracte, structuri preexistente rânduite frumos înmagazia fabricii sau le cãutãm în operaþiile efectuateanterior în atelier, din care le desfacem pentru a leutiliza din nou?

Formalismul, care a bântuit în jumãtatea a douaa secolului trecut, înclina spre primul rãspuns: dela structura abstractã la aplicarea concretã.Dar, în prezent, se contureazã tendinþa care-lfavorizeazã pe meºteºugar. Mintea noastrãpãstreazã conceptele nu ca abstracþiuni, cica obiecte pe care le luãm prin desfacere ºirearanjare, ca sã le folosim din nou.

Heidegger observã cã meºteºugarul areo cunoaºtere specialã a uneltelor sale,cunoaºtere care nu rezultã din descriereaproprietãþilor sau funcþiunilor lor, ci din uz.Pur ºi simplu, le mânuieºte. Este o contopireexistenþialã a omului cufundat în lumeauneltelor lui. Cred cã ºi din aceastã remarcãrezultã consecinþe pentru educaþie. Nu neputem aºtepta de la o minte la performanþediferite de ceea ce face în mod continuu,nici la alte produse decât acelea foarteasemãnãtoare cu cele elaborate anterior. Nuceri tâmplarului sãfacã ceasornice ºinici ceasornicaruluisã facã pulovere.

Mintea ca ateliereste o metaforã ceavertizeazã asupra limitei ei.Atât mintea cât ºi atelierullucreazã cu un inventar finitde resurse ºi unelte; ambelese bazeazã pe ocombinatoricã aparentnesfârºitã, dar când neuitãm la produsele finale,ele cad în câteva familiiconsacrate de uz.

Sã nne ooprim ppentrumoment la oimplicaþie a

metaforei atelierului cândeste folositã în raport cu mintea, care, la primavedere, ne supãrã ºi ne îngrijoreazã. Atelierul estede obicei dezordonat. E plin de lucrãri la îndemânã,rãmãºiþe cvasi-întâmplãtoare de evenimente depãºiteºi structuri dezafectate, în aºteptare de noi provocãriexterne sau proiecte. O minte dezordonatã nu seîmpacã cu limbajul comun. Mintea e chematã sãpunã în ordine experienþa ºi lumea ºi cum ar face-odacã aratã ca un atelier? Spunem dezaprobativ:minte haoticã! Sau: ce e în capul lui!

Urmãtoarea întâmplare poate sã ne reasigure.Un ziarist l-a vizitat într-o zi pe Jean Piaget, intrândîn cabinetul de lucru al fecundului gânditor ºipsiholog. Stive de dosare, hârtii, notiþe, manuscriseîn pregãtire dãdeau o aparenþã de dezordine totalã.Reporterul nu ºi-a ascuns nedumerirea, întrebându-lpe profesor cum se împacã o muncã atât de

metodicã ºi riguroasã cu unbirou atât de rãvãºit. Piaget i-arãspuns „Cum ºtii, Bergson aarãtat cã nu existã dezordine.Existã însã douã feluri deordine, ordinea geometricã ºi ordinea vitalã. A meaeste, în mod clar, vitalã. Dosarele de care am nevoiesunt, în ordinea frecvenþei, la îndemânã”. Ziaristul nupãrea convins. „Ce se întâmplã cu o trimitere la olucrare de acum zece, cincisprezece ani?” „Dosareledin straturile inferioare sunt o chestiune delicatã”, acontinuat Piaget. „Dar, când trebuie sã cauþi, cauþi.Aceasta ia mai puþin timp decât sã aranjezi totul înfiecare zi.”

Biologia mmodernã preia, oricât ar pãrea desurprinzãtor, metafora atelierului. De dataaceasta, ea nu pune accentul pe unelte,

ca Lévi Strauss, nici pe meºteºugar, ca Heidegger,ci pe improvizaþia caracteristicã muncii de atelier.La François Jacob, laureat al Premiului Nobel,termenul este de bricolaj, existent ºi în româneºte,unde mai avem cuvinte înrudite: potrivealã,nimerealã, încercare, ajustare. Dicþionarul mai indicãºi grecescul meremetisealã. Aºa se intituleazã eseulsãu Bricolajul evoluþiei, din cartea publicatã în 1981,în ediþie de buzunar, Jocul posibililor, cu un motoamuzant din Alice în þara minunilor: „Nu poþi sãcrezi în lucruri imposibile! Vãd cã îþi lipseºteantrenamentul, zise regina. Mi s-a întâmplatcâteodatã sã cred pânã în ºase lucruri imposibileînainte de micul dejun.”

Ideile lui Jacob sunt clar exprimate. M-am simþitîn faþa unui text demn de o antologie. El porneºte dela orientarea biologiei moderne spre molecule ºi sprerolul lor în procesul vieþii. Dar moleculele se gãsescla un nivel sub care existã nivelul atomilor; faþã deacesta, moleculele au proprietãþi în plus, izomeria,de pildã. La un supranivel, se gãsesc celulele, care,faþã de molecule, au proprietãþi noi, cum esteposibilitatea de divizare.

La fiecare nivel nu avem decât un eºantion dincombinaþiile posibile ale elementelor din nivelulprecedent. Tipurile de celule (nervoase, glandulare,

musculare etc.) nu sunt decâtvreo 200. La fiecare palier existãconstrângeri care vor acþiona ºi laetajele superioare. Ele determinãregula jocului ºi marcheazã limiteleposibilului. Dar, mai presus detoate, fiinþele vii sunt produse aleistoriei. Fiecare fiinþã are un ºirneîntrerupt de trei miliarde de ani.Biologia, ºtiinþã istoricã, iatã oafirmaþie puþin obiºnuitã.Constrângeri ºi istorie! Laorganismele simple, constrân-gerea este mai importantã caistoria, la organismele complexeinfluenþa istoriei creºte.

ªi ccare eeste mmecanismulprin care s-a ajuns laaceastã lume a noastrã,

una dintre multele posibile ºi carear fi putut sã nu existe? Este

ciudatã în biologia contemporanã rezerva faþã deputerea absolutã a adaptãrii, concept central îndarwinismul clasic, proces de competiþie între indivizi,„dispozitiv automat, care sesizeazã ocaziile geneticeºi dirijeazã hazardul” spre acomodarea cu mediul.Acum se afirmã cã adaptarea nu joacã un rol atâtde implacabil. Se vorbeºte de fixarea genelor laîntâmplare, de directiva geneticã, de selecþiaindirectã. Se admite cã natura poate avea structuricare nu servesc la nimic, iar de cele greºite sã numai vorbim. Darwin însuºi constata existenþa unorstructuri care n-au nicio semnificaþie, nicio funcþieºi le numea „bucãþi anatomice inutile”.

Sã facem un mic ocol ºi sã descoperim înromanul lui Lucian Blaga Luntrea lui Caron aceeaºilegãturã între imperfecþiunile naturii ºi muncaatelierului pe care o face François Jacob.

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 2200111144

Mintea cca bbricolajAAccaadd.. MMiirrcceeaa MMAALLIIÞÞAA

66

Homo ssapiens

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 55

Blaga sspune, în fragmentul Marele orb, dela sfârºitul romanului, cã, în timp ce filosofiaºi ºtiinþa dezvãluie în alcãtuirea lumii ºi în

finalitãþile vieþii multã raþiune ºi multã noimã, eledescoperã ºi neajunsuri, grave greºeli de alcãtuire,întocmiri absurde ºi contrasens. Dacã un observatorar fi privit evoluþia biologicã pe planeta noastrã, i-arfi fost cu neputinþã sã treacã cu vederea formele deviaþã, care, din când în când, par a eºua. Dacã unprincipiu divin lucreazã în producerea acestor forme,se pare cã însuºi principiul „tatoneazã” în cãutareaunor soluþii, pe care nu le gãseºte. S-ar spune cãSpiritul Lumii se cãzneºte, se frãmântã, încearcã, îºipãrãseºte proiectele, înainteazã treptat, dibuind demulte ori ca un orb, care dispune de unele elementede orientare, dar care e lipsit de vederea clarã, solarã.

Descriind tatonarea evoluþiei, Jacob recurge laimaginea lui Lévi Strauss. Meºteºugarul este, de dataaceasta, un bricoleur. Selecþia naturalã opereazã cael: „un bricoleur care nuºtie încã ce se vaproduce, darrecupereazã tot ce-icade în mânã, obiectelecele mai heteroclite,capete de aþã, bucãþide lemn, cartoane vechicare pot eventual sã-ifurnizeze materiale”.Când evoluþia produceo aripã pornind de lao labã sau o urechedintr-un fragment debãrbie, ea procedeazãca meseriaºul care,dintr-o roatã veche faceun ventilator ºi dintr-omasã spartã, un umbrar.A face un plãmân dintr-obucatã de traheeseamãnã cuconfecþionarea uneirochii din perdeauabunicii. Se degajã astfelideea centralã: „Evoluþiabiologicã e fondatã pe un fel de bricolaj molecular,pe utilizarea constantã a vechiului ca sã facã noul”.

Câteodatã, structura ce rezultã lasã de dorit, cumnota Blaga. Arhitectura creierului uman seamãnãcu un motor cu reacþie adãugat la o cãruþã cu cai.În legãturã cu formarea unui neocortex dominant,Jacob afirmã cã „menþinerea unui antic sistemnervos ºi hormonal, rãmas în parte autonom,în parte sub tutela neocortexului, toate acesteaamintesc bricolajul”.

Savantul fface iincursiuniîn formarea moleculelor,în geneza proteinelor, în

felul în care ADN-ul obþine noisecvenþe, în studiul anticorpilor,ca sã ajungã la aceeaºiconcluzie: „natura creeazãdiversitate combinând la nesfârºitaceleaºi bucãþi ºi aceleaºifragmente”. Lecþia moleculelor nueste alta decât a fabricãrii nouluidin vechi, a legãrilor împreunãa bucãþilor de ADN, o lecþiede meseriaº bricoleur.

Tot aºa cum adaptarea îºipierde la neo-evoluþioniºtiimportanþa, inovaþia îºi pierdedin farmec. Structurile noi cresc,practic, pe structuri preexistente.S-ar pãrea cã ele dau o bãtãliede adaptare la vechile structuri,cel puþin egalã cu efortul adaptãriila mediu. O structurã nouã esteun succes când completeazã armonios una veche,aidoma procesului de formare a instituþiilor britanice,care nu încep niciodatã de la zero. Majoritateacombinaþiilor moleculare noi merg la coº, dar unelese pãstreazã, pentru cã pot îndeplini o funcþie nouãîn celulã. Mutaþiile sunt de ajuns pentru afirmareastructurilor. Dar evoluþia e oarbã. Odatã prezentã,o structurã poate fi utilã ºi de aici începe selecþia.

Diferitele niveluri ale materiei vii îºi au dezvoltarealor cvasi-independentã. Ele lucreazã cu criterii deoptimizare ce vin în conflict unele cu altele. Imagineacea mai crudã ar fi tendinþa unui organ ca, prinfuncþia sa alteratã, sã dãuneze altor organe ºisisteme. Lucrurile se aranjeazã printr-un proces denegociere, conducând la un compromis suboptimal,ce poate cunoaºte perioade lungi de stabilitaterelativã, pânã la reorganizãri subite. Nu a fostde ajuns sã scoatem din zona peiorativã muncaartizanalã ºi improvizaþia meºteºugarilor, acumreevaluãm tranzacþia ºi compromisul ca operaþiifundamentale ale vieþii.

Sunt multe reflecþiile lui Jacob, conþinute într-ocãrþulie atât de modestã. Nu ne oprim la elogiuldiversitãþii, care funcþioneazã dupã el ca o portiþã deasigurare pe viitor. Nici asupra splendidelor enunþurica acesta: „Desigur cã omul este programat, dar eprogramat sã înveþe.”

Ceea cce sse ccuvine rreþinut estecredinþa lui Jacob dupã care, înmaterie de culturã, unde intervine

reprezentarea obiectelor prin imaginimemorizate ºi capacitatea de a simboliza,tot combinatorica funcþioneazã ºi totbricolajul de constituire a noului prinexistent lucreazã. Cu ritmuri diferite,desigur, evoluþia culturii fiind infinitmai rapidã decât cea biologicã.Artele, ºtiinþa, cunoaºterea, toateaceste activitãþi fac apel laimaginaþia umanã; toateopereazã, recombinândfragmente ale realitãþii, pentrua crea noi structuri, noi situaþii,noi idei.

Când te gândeºti câtãnesocotire a procedeelor naturii,pe care ar trebui sã le ia înseamã, comite pedagogiamodernã ultraformalizatã, careintroduce noþiuni fãrã istorie, printabla lor de axiome, pornindîntotdeauna de la tabula rasa,

de la punctul zero... S-ar pãrea cã educaþiaîºi propune sã parcurgã invers mersulnaturii ºi vieþii, suprimând bricolajulmeºteºugãresc, aparent neeconomic, înfavoarea drumului scurt al raþionamentuluideductiv. Insistenþa pe axiome virgine ºi pereguli eficace nu rimeazã cu metafora minþiica atelier. Natura spune: „repetã!” ºieducaþia crede cã a priceput, insistând pe repetiþia

cuvânt cu cuvânt. Dar naturarepetã întotdeauna cu altecuvinte, ca în grãdinaorientalã. Educaþia vreasã cruþe risipa ºi insistã peeconomia mijloacelor, întimp ce natura e generoasã,având drept cuvânt deordine redundanþa.

Observãm cã în biologianouã, dar ºi în gândireafilosoficã de astãzi, existão diminuare a factoruluiextern în evoluþia structurilor.Ce este valabil pentruorganismele vii se poatetranspune ºi la funcþionareaminþii. Lecþia biologiei,combinatã cu unele concluziideduse din lingvisticã, ºianume din gramaticilegenerative, face pe un autorsã aducã la un punct extrem

reflecþia sa asupra procedeelor cunoaºterii. E vorbade Piateli Palmarini, cel care a editat disputa dintrePiaget ºi Chomsky, cunoscutã cititorilor români.

Ei bine, într-un articol apãrut în revista Cognition,în 1989, Palmarini desfiinþeazã pur ºi simpluînvãþarea tradiþionalã bazatã pe instrucþie exterioarã.O tezã uluitoare: nu existã învãþare, nici cuvântul numai trebuie folosit. Cu ce înlocuim atunci învãþarea?

Cu un proces interior de selecþie. Ca în evoluþia vieþii,unde genele se combinã, în cunoaºtere totul esteun produs intern combinatoric, inventiv, aleator, careapoi este supus selecþiei. „Fãrã excepþie, toatemecanismele achiziþiei, ale complexificãrii treptate ºiale generãrii de noutate care s-au produs pânã acumîn biologie ºi în ºtiinþele cognitive se datoreazã unuiproces de selecþie internã”. Sã îngropãm, deci,învãþarea prin instrucþie, care þinea de metaforelepasive ale minþii ca oglindã sau ca un vas, ºi são înlocuim cu învãþarea prin selecþie, în rimã cumetafora bricolajului, proclamã autorul.

Nu mai este vorba de transfer de structuri cala Piaget, din exterior cãtre interior, ci de o selecþieinternã cu filtre, recombinãri ºi comutatoare. E un felde fixare ierarhicã a unor parametri interni. Structuriformate înainte de naºtere sunt prearanjate ca sãcreascã printr-o maturare treptatã, la care stagiilecruciale oferã posibilitatea de a fixa parametriica la circuite.

Aceastã idee a selecþiei interne alungã toatenoþiunile bazate pe instructivism: economia naturii,optimalitatea proiectului, originea adaptivã a fiecãreitrãsãturi existente, avantajul genotipurilor avare ºifrugale ºi ideea cã ce e înnãscut e primitiv ºineesenþial.

Palmarini se ocupã de bricolajul biologic subforma unei strategii simple ºi mioape a materialuluigenetic, numitã de el ia de aici ºi pune dincolo, o

strategie aleatoarebazatã pe simplaproximitate a genelorsau, cu alte cuvinte,procedeulautostopului sauagãþãrii. În esenþã,se atribuie o mareprobabilitateevenimentului cã ogenã, aflatã suficientde aproape de alta,selectatã activ, sãfie selectatã ºi ea.Cu cât se mãreºtehazardul ºispontaneitatea,cu atât descreºtevaloarea adaptãriidarwiniste clasice,dar nu într-atât încâtsã admitem ºi soluþiilecontra-adaptivesupuse pieirii.

Toatã aaceastã ººcoalã încurajeazã ideeacã dezvoltarea somaticã a organismului ºicea mintalã se desfãºoarã prin procedee

asemãnãtoare ale naturii, care lucreazã dupãmetodele atelierului, de la vechi la nou, cu ajustareîntâmplãtoare, cu multe încercãri ºi cu soluþiiimperfecte, suboptimale, tranzitorii.

La metafora atelierului s-a recurs iniþial nucu intenþiile cele mai apreciative. Era menitã sãcaracterizeze gândirea sãlbaticã în raport cu ceacivilizatã, gândirea miticã faþã de cea ºtiinþificã, sãridice o mânuire oarbã ºi necriticã la nivelul folosiriiuneltelor. Apoi a început sã se vorbeascã apreciativdespre semnificaþia operaþiilor de atelier pentrufuncþionarea minþii umane. Iar acum am ajunsca biologia sã ne îndemne sã considerãm acesteoperaþii ca fiind fundamentale în evoluþia vieþii ºia proceselor ei de vârf, cum ar fi gândirea umanã.

O linie nu poate fi trasã în aceastã dezbatere.Bricolajul atelierului nu ºi-a istovit sugestiile pecare le are de fãcut în explicarea minþii. Cunoaºtemceea ce înþelegem, înþelegem ceea ce construim.În operaþiile mari ºi standardizate, construim cuarsenalul logicii deductive ºi al calculului. În viaþa detoate zilele, natura îºi împarte rolul cu improvizaþia.În munca de creaþie suntem, de cele mai multe ori,ca în atelier, cu mâneci suflecate, având cutia cuscule pe masã, cu un maldãr de obiecte vechi dreptmaterie primã, într-un joc în care fantezia nu edepãºitã decât de îndemânare, iar inteligenþade un exerciþiu îndelungat.

(Extras din volumul Mintea cea socotitoare,Editura Academiei Române, Bucureºti, 2009.)

Cogito, eergo ssum

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 2200111166

Pornind dde lla„întrebãrile ssimple”

Cel care nota, la sfârºitul anilor ’40 în Jurnalulfilosofic: „Filosofia nu e posibilã decât în oraº, printreoameni, în pieþele acelea de care nu se dezlipeaSocrate.[…] E încã prea multã naturã în România”(C. Noica, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1990), s-adovedit, ºi în aceastã privinþã`, un autor paradoxal, înmãsura în care ºi-a propus, între altele, sã analizeze„cum gândeºte poporul român”, fãcându-ºi un punctde onoare din descifrarea vieþii spirituale a oamenilorsimpli. De altfel, acelaºi C. Noica, „cea mai sclipitoareminte din filosofia româneascã”, dupã aprecierea luiN. Manolescu (Istoria criticã a literaturii române,5 secole de literaturã, 2008, Ed. Paralela 45,Bucureºti, p. 877), a rãmas constant un autorparadoxal, aparent desprins de generaþia ’27 carel-a consacrat, un „supravieþuitor”, cum îl numeaacelaºi critic, pentru simplul motiv cã a rãmas în þarã,publicându-ºi partea cea mai consistentã a opereidupã 1965, în România socialistã. Aceste împrejurãri,asociate cu unele opþiuni ºi gesturi politice detinereþe, i-au creat lui Noica o poziþie deloc comodãîn faþa unor comentatori dornici sã-i analizeze gradulde naþionalism din sângele de filosof, punândo nemeritatã parafã: „Paradoxul Noica”(Alexandra Laignel-Lavastive, „Filosofieºi naþionalism”).

Dincolo însã de aceste etichete ce þinloc de analizã, vom constata cã interesullui Noica pentru cuvinte ºi înþelesul lorare drept punct de plecare studiile luiHeidegger, filosof ale cãrui seminarii le-aurmãrit ºi comentat în amintitul Jurnal ºifaþã de care „îºi permite, prin cutezanþatinereþii”, sã emitã ºi opinii critice: „Asistla un seminar al lui Heidegger. Curios,nici el nu poate scãpa de ticurileprofesoratului. Vrea rãspunsuri corecte:sã nu gândeascã elevat, deci sã nuaproximeze, […] sã nu se poatã fãrã asta?”

În acelaºi timp, Noica a rãmas, dintrediscipolii lui Nae Ionescu, aproapesingurul care s-a cantonat exclusiv înfilosofie, alegând astfel spiritul nãist îndefavoarea altor domenii. Este, de altfel,dupã cum remarca Gh. Vlãduþescu(Neconvenþional despre filosofiaromâneascã, 2002, Ed. Paideia,Bucureºti), singurul „metafizician”, în„succesiune dreaptã”, pe linia Nae Ionescu, situaþiecare îl personalizeazã, dar îl ºi obligã, pe principiul cã„metafizica este ºi ar trebui sã fie o ºtiinþã aabsolutului”. Aºadar, C. Noica abordeazãcunoaºterea ºtiinþificã în funcþie de conºtiinþa sauatitudinea metafizicã, la rândul ei, o trãire a realitãþii.Sub acest aspect, opera sa este cu precãderefilosoficã, deºi ea poate fi descifratã ºi în grilãjurnalisticã, eseisticã sau chiar direct literarã.

Din fericire, C. Noica era prea mult în ritmultimpului sãu, fiind deci prizonierul sintagmei filosofiaunicã (ºtiinþificã), ca ºi cum rãul filosofiei ar fi venitneapãrat dinspre eseisticã sau literaturã. Ideeacã publicistica ar fi prea facilã faþã de aspiraþiilefilosofului l-a salvat, paradoxal, de la unele exceseºi i-a oferit chiar ºansa de a fi „la modã”, adicã citit,dar nu suficient înþeles ºi cu atât mai puþin urmat.

Aºadar, ce fel de gazetar a fost C. Noica, sau, prinextindere, ce fel de gazetãrie a practicat generaþia’27, de la Nae Ionescu, Cioran, Eugen Ionescu, laNoica însuºi? Cu siguranþã au fost gazetari, dar,aºa cum remarca Ion Dur (Hârtia de turnesol, 2000,Ed. Saeculum, Sibiu), „gramaticalizaþi”, dupã mode-lele europene curente, precum Ortega y Gasset,G. Papini sau Unamuno. Sâmburele gazetãriei,practicatã cu obstinaþie de fiecare dintre cei citaþi,îl gãsim, susþine acelaºi Ion Dur, în moºtenireaspiritualã a lui Eminescu. Dupã modelul ilustru

invocat, compoziþiile vizate nu se aflã în niciun cazla periferia filosofiei sistematice, ci comportau „tot cee organic ºi specific românesc”. Aºadar, avem de-aface cu o gazetãrie superioarã, în care intrã ºi multãfilosofie, bazatã pe ideea cã publicul are oricumcomprehensiunea de a sesiza adâncimea ideii.Aceastã atitudine, prezentã cu predilecþie la uceniciinãiºti, pune într-o luminã nouã rolul presei, cupreponderenþã ceea ce numim azi deontologia ei.Câtã vreme rolul gazetarului nu mai era acela de alãmuri problemele publice, cât de a se desprinde dinrealitate – potrivit lui Nae Ionescu (Chestiuni demetodã, în Cuvântul, nr. 1520, 16 iulie 1929), ºiNoica se simte îndreptãþit sã abordeze fiecare subiectcotidian printr-o subtilã alchimie menitã sã transformerealitatea într-un labirint de oglinzi fermecate.

Pentru eexemplificare, am ales câteva texterevelatoare, din volumul Între suflet ºi spirit(Ed. Humanitas, 1996, ediþie îngrijitã de

Marian Diaconu). Ele fac dovada unui Noica tânãr,excesiv în toate direcþiile, un spirit critic, aristotelic,care, dupã aprecierea aceluiaºi Ion Dur, „se creeazãdând totul ºi neprimind câte ceva” (Cariatide,Ed. Psihomedia, Sibiu, 2007, pag. 124).

Cel mai vechi articol analizat poartã titlulperemptoriu „Tinereþe fãrã bãtrâneþe…” Dupã Noica,titlul este o referire la generaþia sa: „Tânãrul vrea sã

trãiascã, e nervos, simte,intuieºte. El nu poate ficuminte. Tinereþea lui efãrã bãtrâneþe.” Într-unalt text, „Desprene-simþirea româneascã”,Noica face apel la esenþaa ceea ce simþim fiecaredintre noi pentru propriaþarã: „Dincolo deformalismul discuþiei, departizanatul de dreaptasau de stânga, ceea cetrebuie sã reþinem –susþine Noica – esteideea.” Nouã ne lipseºtetocmai simþul istoricitãþii,exprimat prin participareafiecãruia la lucrurilece constituie forþaorganismelor statului.Or, continuã gazetarul:„sufletul românesc artrebui sã fie temelia vie

a unei noi construcþii. Cãci, pentru cine se mai pundrapele de 24 ianuarie?” Rãspunsul ºi dezamãgireatânãrului gazetar sunt exprimate tranºant:„Ne-simþirea româneascã însoþitã de fatalitate audat tonul culturii de micã rezonanþã. Dacã nu vomface sacrificii pentru istoricitate, vom produce încontinuare o generaþie mediocrã.”

Cu precizarea cã ambele texte sunt din anul 1930,fiind publicate în Vremea, reþinem ideea solidaritãþiide generaþie, a temerii în faþa ratãrii idealului publicºi social ºi, pânã la urmã, trecerea de la jurnalismulcotidian la cel ideatic.

Câþiva aani mmai ttârziu, în 1934, Noicapublicã în Convorbiri literare o parabolãsemnificativã („Þãranul ºi cartea”). Un þãran

adreseazã unui cãrturar „o întrebare simplã”: Cumsã citesc toate cãrþile ºi foile de azi? „Foaie”, însemnaatunci ca ºi azi tot ce înseamnã gazetã, tipãriturãatinsã de o undã de înþelepciune. Aºadar, cititul estepentru o generaþie de intelectuali recenþi o formãde acces la dãscãlie. Dar, oare, simplul fapt de a citine lumineazã? Þãranul cautã o înþelepciune caretranscende cartea, un adevãr care sã-l lumineze.Concluzia este formulatã de Noica sub formaîndemnului adresat þãranului: „Moºule, nu scrie marelucru în cãrþile astea. Rãmâi aºa, neluminat,cã poate e mai bine!”

Iar pentru a încheia acestexcurs, am ales un text dinaceeaºi categorie, intitulat„Ce face þãranul?” Întrebareanoicianã e simplã, aparent paradoxalã: „Ce faceþãranul timp de 5 luni de iarnã?” Rãspunsul enimicitor: „Nimic”. Ideea de a oferi sãteanului oocupaþie, „un rost social ºi intelectual care sãtransceandã incidentele noastre orãºeneºti”, îlpreocupã aºadar pe Noica, mergând chiar pânãla a-ºi depãºi propriile simpatii politice, evident,presupuse de dreapta.

Mãsura –– uunitateaînþelepciunii ppopulare

În 1944, C. Noica publicã Pagini despre sufletulromânesc (Ed. Humanitas, 2000), culegere de studiiºi articole concepute în perioada 1943-1944, când alucrat ca referent la Institutul Româno-German dinBerlin. Scopul autodeclarat al acestor cercetãri aveaºi un înþeles concret: editarea unei lucrãri exegetice,numitã provizoriu de Noica „Contribuþii la o istorie avieþii spirituale româneºti”, niciodatã finalizatã, darreluatã ideatic în opera de dupã 1965. În opinia luiNoica, consemnatã într-o succintã Prefaþã, în loculunei „istorii a filosofiei româneºti”, mai utilã pentrucititorul strãin, nefamiliarizat cu acest spaþiu cultural,ar fi „o istorie a vieþii spirituale româneºti”, prezentatãde preferinþã în limba germanã ºi adaptatã interesuluipublic local. Interesant este cã Noica a realizat totuºiacest proiect, prin publicarea, în 1988, a volumuluiDe dignitatae Europae, asupra cãruia vom reveni.

În legãturã cu Pagini…, despre care Al. Surdu(Izvoare de filosofie româneascã, 2010, EdituraBiblioteca Bucureºtilor), spunea cã este „una dinacele creaþii artistice greu traductibile, care auîncercat zidirea în eternitate a idealului naþional”,reþinem cã ele reprezintã în esenþã „o reverenþã cãtreadâncimea duhului românesc”. Volumul cuprindeun numãr de 7 studii, între care „Ce e etern ºi cee istorie în cultura românã”, care a fost prezentatiniþial sub formã de conferinþã publicã, la Berlin, în 1943.

Ideea fundamentalã a lui Noica, susþinutã cuargumente de ordin filosofic, dar ºi de istorie ºiculturã, este cã, în tensiunea creatã de întâlnireaeternului cu istoricul, popor român prezintã potenþialulcreºterii: „neamul nostru este într-un proces decreºtere, dinãuntru cãtre afarã, de la fiinþã la formaistoricã.” Ieºirea din vegetativ, din etnografic, din ceeace Cioran numea oarecum peiorativ drept naturã,reprezintã pentru neamul nostru o ºansã de accederespre eternitate. În acest context, semnificativãrãmâne aspiraþia culturalã. Concluzia lui Noica are ºiun sens profetic. „Când poporul românesc va numãra50 sau 60 de milioane, atunci ne vom construiistoria”. Este zona unde se întâlneºte vizionarismulcu pragmatismul politic. Se ºtie cã visul dictatoruluiCeauºescu era de a spori natalitatea pânã la 40 demilioane. (!)

Or, a-l acuza pe Noica de ceauºism, chiar ºiavant-la-lettre, înseamnã a ignora însãºi esenþademonstraþiei sale. În context, trebuie plasat ºi eseul„Cum gândeºte poporul român?” C. Noica identificão anume înþelepciune tradiþionalã, vegetativã, stinsã,estompatã, unde elanul nu este niciodatã excesiv.Acest echilibru e de tip raþional, bazat pe unraþionament de tip juridic, moºtenire a fondului latin,ºi care a condus spre o abordare ce poate ficaracterizatã printr-un singur termen – mãsura.

De altfel, ideea nu este nouã, fiind formulatãîn termeni similari de Ov. Papadima (O viziuneromâneascã a lumii, ediþie definitivã, revizuitã deautor, 2009, Ed. Saeculum I.O., Bucureºti). Vorbinddespre „nevoia de concret”, folcloristul, adept alfilosofiei practicatã de L. Blaga în Spaþiul mioritic,noteazã: „Spiritul nostru nu iubeºte rãtãcirile înneguri, fie ale gândului, fie ale sentimentului. […]Îi place penumbra, în momentele sale de melancolie;niciodatã însã umbra.”

DDee llaa îînnþþeelleeppcciiuunnee llaa ggâânnddiirreeaa ggrraammaattiiccaalliizzaattããNote ddespre „„cum ggândeºte ppoporul rromân”,

în iinterpretarea llui CC. NNoicaMMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

Curtea de la Argeºº

Cogito, eergo ssum

Anul III �� Nr. 99 ((10) ��Septembrie 22011 7

În ccontinuarea aargumentãrii ssale, folosindchiar o pildã de tip biblic, C. Noica separãraþionamentul calculat, cu finalitate direct

productivã, al occidentalului, de valorile româneºti,aflate pe altã dimensiune a raþionalitãþii. Fondulsufletesc popular ne îndeamnã sã nu înfruntãmlumea, sã nu încercãm s-o luãm în stãpânire, ci, dincontrã, s-o lãsãm cum e („Lumea asta nu-i a mea/Cealaltã nici aºa”), voinþa supremã fiind rostitã cujumãtate de glas: „Aºa o fi? Poate cã aºa este!”Cu alte cuvinte, rostul rânduielii, tâlcul sãu, preluândun termen aristotelic, noima, cu sens de „rost”, neconduce spre un soi de „agnosticism înþelegãtor”,categorie a gândirii þãrãneºti, evocatã curent degânditorii epocii, de la V. Bãncilã, E. Bernea, amintitulOv. Papadima, toþi având drept model ideatic „spaþiulmioritic” blagian.

Este ceea ce constatã ºi Al. Surdu când comparãcele douã construcþii exemplare, aparþinând una luiBlaga, cealaltã lui Noica: „În prima predominaorizontul spaþial al inconºtientului. […] A doua estereprezentatã de o rânduialãsufleteascã, o vocaþieconstructivã, […] la fel cumau fãcut-o, cu multã migalã,creatorii anonimi ai fiinþei noastre”.

Din acest orizont ideaticrãzbate ºi sentimentulromânesc al fiinþei, „dorul întruceva”, cum îl numea Al. Surdu,care ne strânge sub aceleaºiturle de bisericã, asemeneaunor „sãmãdãi” ai unitãþiinoastre naþionale.

În faþa marilor întrebãriexistenþiale, cugetul „parcãînþelege, parcã nu înþelege”.Poate fi, deci, asimilat acestmod românesc de a gândi,impregnat de mãsuri ºidestrãmat de îndoieli, cuo experienþã filosoficã?

Noica desparte definitivtermenii, deosebindfundamental înþelepciuneaþãrãneascã de o anumesensibilitate filosoficã. Dacã filosofia propriu-zisã, aºacum o înþelegem noi azi, este rezultatul unui anumetip de raportare la realitatea lumii, cu atât mai multînþelepciunea popularã reprezintã un alt fel derãspuns pe care îl dã spiritul la întrebãrile de tipfundamental. Aºadar, în opinia lui Noica, între celedouã moduri de abordare nu existã o rupturã, ci maidegrabã o formã de continuitate. În esenþã, actulfundamental al abordãrii de tip filosofic, cogito-ul,pleacã de la o relaþie dintre substanþã ºi miºcare,dintre a fi ºi a avea o noimã. În viziunea româneascã,interpretatã de Noica, a fi nu se desparte de spirit, ci,din contrã, se situeazã „într-o dulce continuitate întrefire ºi spirit”. De aici ºi pânã la constatarea cãîntreaga noastrã filosofie este în consonanþã cufilonul þãrãnesc mai e un pas! Argumentele cepornesc de la doctrina lui Conta, apoi de la Hasdeu,Pârvan, Rãdulescu-Motru ºi pânã la L. Blaga, conducla ideea – susþinutã de C. Noica în eseul menþionat –cã viziunea filosoficã a gânditorilor români este înconsonanþã cu aceea a culturii noastre populare, sau,ceea ce L. Blaga identifica: „Matca stilisticã dã ºi eaun anumit determinism de stil, pecetluind toatecreaþiile unui grup cultural omenesc, pânã la creaþiaºtiinþificã.” (Spaþiul mioritic)

Ecouri ccontemporane –– cconfluenþe îîntrelimbajul nnatural ººi ccel „„gramaticalizat”

Pornind de la observaþia eminescianã cã „parteanetraductibilã a unei limbi este adevãrata ei ladã dezestre”, C. Noica îºi propune, într-o lucrare dereferinþã apãrutã în 1973 (Creaþie ºi frumos în rostirearomâneascã, 1973, Ed. Eminescu, Bucureºti), sãidentifice acele cuvinte fãrã de care nu putem sãvorbim despre „o devenire petrecutã prin gând”,respectiv legitimarea unei gândiri filosofice româneºti.

Lucrarea amintitã este o demonstraþie nu doarde cãrturãrie de tip istorico-lingvistic, cât mai aleso argumentare a modului cum limba ºi, în special,sensurile vechi ale cuvintelor pot influenþa gândireafilosofiei. De altfel, Marin Diaconu (Istoria limbajuluifilosofic românesc, 2002, Ed. Univers Enciclopedic,Bucureºti, p. 18) observa, pe urmele lui T. Vianu, cãlimbajul filosofic „are dublu înþeles, întrucât, simultan,

acesta comunicã ºi se comunicã”. Vãzutã astfel,comunicarea filosoficã este dependentã atât deelementele comunicãrii individuale, cât, mai ales,de sistemul socio-cultural în care se constituie.Preocuparea lui C. Noica pentru identificarea unuilimbaj filosofic natural nu este nouã, atât în câmpulcultural local, cu atât mai puþin în cel filosofic. Seºtie cã diversele etnosofii se bazeazã pe contribuþiispecifice în planul valorificãrii bagajului lingvistic.Cu atât mai mult, apelul la tradiþionala „ladã dezestre” lingvisticã are drept scop evitarea stagnãrii,a cantonãrii într-un limbaj stereotip, menit, maidevreme sau mai târziu, sã se stingã prin disoluþie.Fundamental, dialogul limbilor naþionale fereºtefilosofia de „artistocratism, cosmopolitism sauchiar imperialism lingvistic”.

Sub acest aspect, simpla filosofare, practicatã însensul larg al termenului de reprezentanþii generaþiei’27 convertiþi la jurnalism, la care am fãcut dejareferire, de la Nae Ionescu, Blaga, Cioran ºi, evident,Noica, constând în deschiderea spre spiritualitate,

cãtre ontologia socialã ºiantropologia filosoficã, îºigãseºte temei în utilizarealimbajului filosofic. Cuprecizarea cã filosofiaautohtonã, practicatãprioritar în limba românãºi exclusiv în formã scrisã,a dat deja roade, vomîncerca sã descifrãm ºitemeiurile pentru careC. Noica a fructificat comoridin „lada cu zestre”, transfor-mându-le în gând filosofic.

În aacest ssens, bogãþiafilosofiei româneºtieste datã în egalã

mãsurã de ideile propriu-zise, cât ºi de limbaj, faptexemplificat cu brio înamintita lucrare Creaþieºi frumos… Mai trebuieremarcat un fapt: sistemulfilosofic practicat de Noica

s-a extins pe o perioadã de peste patru decenii, din1934, când publicã Matheis, sau despre lucrurilesimple, pânã cãtre anii 1986-87, când elaboreazãModelul cultural european (1993, Ed. Humanitas,Bucureºti), utilizând articole ºi eseuri publicate iniþialîn presa centralã (volumul Dedignitate Europae, publicat înþarã, dar în limba germanã,reprezintã visul noician ceînsoþea prima ediþie a „paginilordespre sufletul românesc”).Axa centralã a preocupãrilorsale, ce include cele trei cãrþideja amintite, o constituieSentimentul românesc al fiinþei(1978), ce penduleazã în jurulviziunii conceptului de întru, cusensul de devenire întru fiinþã.Astfel, rostirea filosoficãromâneascã îºi gãseºte înscrierile lui Noica o reprezentaresistematicã, triadicã, de tiphegelian, cum remarca ºiAl. Surdu (Comentarii la rostireafilosoficã, 2009, Ed. Kron-Art,Braºov, p. 87), constând în: fiinþã,devenire ºi temei. Judecat înraport cu modelul tutelar,hegelian, sistemul pare oarecum simplist, dar înscrisîn rostirea filosoficã româneascã el îºi îndeplineºterolul de a susþine fluxul rostirii filosofice, în genere.

Atât în lucrãrile menþionate explicit pe parcursulacestui studiu, dar cu deosebire în Pagini despresufletul românesc, regãsim interesul lui C. Noicapentru identificarea unei veritabile filosofii a limbajului,prezentã constant pe parcursul celor aproape 4.000-5.000 de pagini de studii, articole, prefeþe, studii ºi filede jurnal lãsate moºtenire de gânditorul de la Pãltiniº.

Ce urmãrea, deci, Noica, prin revelareaproblematicii limbajului? 1) În primul rând,identificarea unei viziuni originale asupra lumii, prinselectarea ºi promovarea de cuvinte cu potenþialfilosofic; 2) valorificarea specificului românesc;3) crearea de noi termeni filosofici, meniþi sã exprimemai adecvat noul conþinut al gândirii speculative.

În fapt, tocmai asupra acestui ultim elementtrebuie insistat, câtã vreme, în accepþia lui Noica„limba este marele gânditor al neamului”. Altfel spus,între limbajul natural ºi cel gramaticalizat, C. Noicanu face nicio distincþie ultimativã, pe motiv cã „nune putem permite sã ignorãm un orizont de gândirespecific”. Explicaþia acestei opþiuni este aceea cã,la nivel macro-european, asistãm la o configuraþieculturalã comunã ºi deplinã, un soi de „eurocentrism”,cum îl numeºte Noica, ce tinde sã asimileze tot cee valabil ºi valoros în fiecare dintre culturile locale.Acest curent reprezintã, în esenþã, noul modeleuropean prefigurat de Noica ºi care opereazã peverticala timpului, venind din interior, dinlãuntrullumilor ºi al raselor ºi având ca temei neodihnacreativitãþii.

Cu alte cuvinte – susþine Noica – suntem obligaþi,ca neam, sã creãm permanent, dacã aspirãm lapretenþia de a fi. Privitã sub aceastã incidenþã,preocuparea lui C. Noica pentru revelarea limbajuluifilosofic românesc, ce porneºte de la înþelepciuneapopularã, de la cuvintele aflate încã în „lada dezestre” a neamului, are drept fundament înnoireaizvoarelor unei autentice culturi europene: „Nu baltastagnatã este cultura umanistã a viitorului, afirmãNoica, ci izvorul viu, în faþa cãruia nu mai existãnicio culturã ce îºi asumã calitatea exegeticã.”

Din mmultiplele eexemple în acest sens cuprinseîn Creaþie ºi frumos, pilduitoare ºi veºnicinspiratoare rãmâne expresia a fost sã fie,

în care Noica identificã sinea din limba noastrã. Întrea fi sã fie ºi ar fi fost sã fie, trecând prin fir-ar sã fie!ºi fir-ar sã fi fost (în fapt, mai puþin uzitatã în limbajulcomun), Noica vede niveluri diferite de adevãr,consemnând: „În majoritatea limbilor, când douãverbe se succed, al doilea este la infinitiv. La noi, înschimb, se folosesc ºi alte timpuri, ceea ce ne oferãde la început un conþinut de îndoialã: Vreau a cântasau vreau sã cânt/sã nu cânt.” Prin analogie, a fostsã fie reprezintã îndoiala existenþialã.

În accepþia noicianã, a fost sã fie este o surparede la realitate, cãci, din este fiinþa trece în plansecund, fãcând loc posibilitãþii: „A fost sã fie/ dar n-afost!” Concluzia noicianã: „Sinea este cuvântul deaur al limbii noastre.” Aceastã sintagmã este dovadaperemptorie cã, în orizontul gândirii europene – lacare Noica a fãcut adesea apel – limba ºi culturanoastrã pot oferi numeroase surprize. Cu condiþiasã nu-i uitãm înþelesurile, cãci – nu-i aºa? – uitareaeste tot în limbã.

Publicând astfel de texte,în opoziþie cu filosofia oficialã,dogmaticã, a anilor ‘70-’80, chemândla dialogul viu al ideilor atât pe adepþiiºi oficianþii noului mit ideologic, câtmai ales pe tineri, timizi aspiranþi lavalorile filosofiei clasice româneºti,C. Noica infirmã teza potrivit cãreiaa publicat doar fãcând concesiiregimului.

Cel ce ºi-a fãcut din editareaclasicilor filosofiei un adevãrat þelcultural a descoperit ºi cã, prinreinterpretarea limbajului, poatecontribui la fel de mult, dacã nula rãspândirea filosofiei, cel puþinla „popularizarea” ei.

Concluzii

Orice încheiere, susþine Noica,este o deschidere, în mãsura în care

nu trecem într-un spaþiu conclusiv, ci în altul, mailarg, în spaþiul posibilului. Decupajul ideatic prezentatnu face decât sã menþinã vie deschiderea, interesulpentru interpretare.

O analizã a ideilor pornind de la limbajul filosoficromânesc, cu aplicaþie la „Cum gândeºte poporulromân?” se aflã doar aparent în câmpul desemnificare al temporalitãþii. Viaþa ne demonstreazãcã istoria – chiar ºi cea a filosofiei – este o devenireîmpotriva propriului sistem ºi structuri. Din aceastãperspectivã, interpretarea unui posibil „cum gândeºteazi poporul român?” este valabilã numai prinraportarea la câmpul istoriei filosofiei. Sau, cum arspune un gânditor contemporan, „orice închidereeste o deschidere, cu condiþia sã ai rãbdarea drepteijudecãþi” (Gh. Vlãduþescu, O istorie a ideilor filosofice,1990, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, p. 406).

88

Cogito, eergo ssum

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 2200111188

Probabil uun mmotiv pentru care am preferat sãmerg la facultatea de matematicã ºi fizicã afost frumuseþea acestor ºtiinþe, o frumuseþe

sobrã, abstractã, de negãsit – dupã mintea mea deatunci – în ºtiinþe precum zoologia, istoria saumedicina. Þin minte cã în diverse locuri, de pildã,în cabinetele profesorilor noºtri, am avut ocazia sãzãresc apoi „lozinci” puse pe pereþi sau pe birouri,care mi-au întãrit încrederea cã aceastã frumuseþeera ºi o cãlãuzã cãtre Adevãr, acela ultim, de la carese presupunea cã purced toate ºi în care atunci maicredeam. Paul Dirac scria undeva cã legile fizicetrebuie sã aibã frumuseþe matematicã, adãugândcã, de pildã, o ecuaþie diferenþialã (utilizatã în fizicã)este frumoasã dacã e liniarã, simetricã, iar soluþia eieste analiticã ºi uºor de determinat, dacã e concisã,dar aceastã concizie are o bogatã semnificaþiematematicã. În amfiteatrul de fizicã al Universitãþiidin Göttingen se aflã înscrisã cu litere mari deviza„Simplex sigillum veri” (Simplitatea este semnuladevãrului). Fizicianul Werner Heisenberg oaminteºte alãturi de alta: „Pulchritudo splendorveritatis” (Frumuseþea este strãlucirea adevãrului).O componentã a acestei frumuseþi era simetria,consideratã ºi ea o cãlãuzã de nãdejde spreAdevãr.

ªi anticii, care credeau cã ar exista o Carte aAdevãrurilor Eterne, apreciau cã aceste adevãruritrebuie sã fie simple ºi frumoase, pentru a fidemne de mãreþia Autorului. Deci o teorie simplãºi elegantã avea, dupã ei, ºanse mai mari sã fieºi adevãratã, deoarece numai o astfel de teorieera demnã de înþelepciunea divinã. Pitagoraera convins cã figurile geometrice regulate suntpietrele de temelie ale Cosmosului. Leonardode Vinci ºi contemporanii sãi încercau sã reducãarmoniile corpului uman la cercuri, pãtrate,pentagoane, secþiunea de aur etc., convinºi fiindcã Demiurgul este un geometru. Un principiu alscolasticii medievale, numit Briciul lui Occam,foarte popular ºi azi, cere „sã nu se multipliceentitãþile dincolo de necesitate”, înþelegând prin„entitãþi” ceva apropiat de ceea ce noi numim„definiþii”, „ipoteze” ori „principii”. El voia sãaccentueze cã atunci când avem de ales între maimulte explicaþii, explicaþia cea mai simplã este ºicea mai corectã. Cu alte cuvinte, ºi William Occamcredea, în secolul XIV, cã în „Cartea” naturii legilesunt simple, iar dacã un cercetãtor descoperã olege complicatã, probabil cã ea nu e valabilã.

Kepler a fost mult timp convins cã SistemulSolar a fost construit prin sfere ºi poliedre regulateînscrise unele în altele. Dezamãgirea sa a fostmare când a constatat cã nu este aºa, dar el a avuttãria sã treacã peste aceastã „crizã”. Legile pecare le-a gãsit în cele din urmã – oricum maicomplicate decât jocurile cu poliedre – aufundamentat apoi mecanica newtonianã.

Viziunea ddupã ccare ssimplitatea ºi frumuseþeaconstituie cãlãuze sigure spre Adevãr s-aexacerbat – mai mult sau mai puþin

paradoxal – odatã cu iluminismul, prin marile succeseale construcþiilor raþionale, logice, matematice, de tipmecanicist. De la Descartes ºi Newton pânã în zilelenoastre, mulþi învãþaþi au fost încredinþaþi cã, odatãce legi remarcabile ale naturii pot cãpãta o înfãþiºaresimplã ºi frumoasã, rezultã cã toate legitãþile naturii,în sine, în presupusa lor formã premergãtoaregândirii umane, trebuie sã fie simple ºi frumoase.

Chiar ºi la sfârºitul secolului XIX fizicienii erauconvinºi cã „natura este simplã în esenþã”. Dinpãcate, progresul fizicii în ultima sutã de ani nu ajustificat acest optimism. Pe mãsurã ce teoriile fiziciierau simplificate într-un loc, ele se complicau, multmai mult, în alt loc. Cum creºtea complexitateafenomenelor abordate, scãdea ºi ºansa de a gãsiadevãruri simple pentru a le descrie. Astfel, Louis deBroglie scria: „Mecanica cuanticã se bazeazãaproape în întregime pe ecuaþii liniare [...]. Pentruo teorie fizicã însã nu e suficient ca ea sã fie

matematic riguroasã ºi elegantã; mai trebuie ca easã ºi traducã exact realitatea fizicã. Or, [...] legãturadintre corpusculi ºi câmpurile care îi înconjoarã [...]nu poate fi exprimatã decât cu ajutorul ecuaþiilorneliniare [...] liniaritatea este totdeauna în naturã oprimã aproximare”. ªi Karl Popper critica tendinþaunor epistemologi „de a defini gradul de legitatecu ajutorul conceptului de simplitate”.

ªi simetria, socotitã multã vreme o componentãimportantã a frumuseþii abstracte ºi o „cãlãuzã” denãdejde spre adecvare, mai ales în microcosmos,a primit o loviturã prin descoperirea lui T.D. Lee ºiC.N. Yang (Premiul Nobel în 1957), conform cãreia,în procesele guvernate de interacþiunea slabã,paritatea nu se mai conservã, descoperire careulterior a fost extinsã ºi la alte tipuri de fenomene.Cu alte cuvinte, simetria nu este pe deplin respectatãnici mãcar la nivelul particulelor elementare. Totuºi,ecuaþiile simple ºi frumoase ale fizicii predate laºcoalã par sã ignore sistematic acest adevãr, ceeace poate duce la speranþe false ºi la dezamãgiri.

Simplitatea ººi ffrumuseþea unei teorii au,înainte de toate, avantaje mnemotehnice,ori þinând de economia de mijloace, de

eficienþã, accesibilitate, comunicare, ca ºi de un maibun control al eventualelor inadvertenþe. PsihologulEdwin R. Guthrie rezuma aceste idei scriind „oameniisunt simpli, nu natura”.

Ne putem întreba, dupã aceste observaþii,dacã, înarmaþi cu „busolele” simplitãþii ºi frumuseþii,ori chiar cu matematica învãþatã îndeobºte în ºcoalã,nu cumva noi cãutãm ºi formulãm, din noianul deadevãruri potenþiale despre realitate, doar pe aceleacare sunt pe mãsura capacitãþii noastre deînþelegere, utilizare ºi apreciere, ignorând altele,mai complicate, mai „urâte”, dar care ne-ar putea fieventual mai de folos. De exemplu, azi nimeni numai crede cã legile fizice liniare ºi care posedãsoluþie analiticã sunt ºi cele mai importante înperspectiva progresului omenirii.

Rãtãcirile evocate mai sus puteau fi evitate într-ooarecare mãsurã dacã învãþaþii ar fi þinut cont defaptul cã legile (simple, frumoase, simetrice) nusunt ale realitãþii, ci ale lumilor ideale prin care eise strãduiau sã descrie diverse aspecte ale realitãþii.ªi dacã ar fi avut permanent în vedere cã orice lumeidealã, orice teorie, este doar un model, aºadar oconstrucþie intelectualã, fãcutã nu doar pe potrivalumii reale, ci ºi pe potriva limitelor minþii omeneºti.

În particular, simplitateasau frumuseþea teoriilormatematice derivã în primulrând din perfecþiunea, armoniaºi consistenþa care sunt propriiobiectelor matematice ºi doar indirect din însuºirilerealitãþii descrise. Aceasta înseamnã cã frumuseþeanu poate constitui o cãlãuzã infailibilã în cunoaºtere,dar mai ales cã pot fi frumoase ºi teorii abstracte,eventual matematice, fãrã nicio legãturã curealitatea.

Existã încã mulþi pentru care cele de mai sus nupar suficient de limpezi. Mã gândesc cu precãdere(deºi nu exclusiv) la douã categorii de oameni, aflatela cele douã extreme ale gândirii.

Pe de o parte, sunt practicanþii a ceea ce numeam„epistemologia paranoicã”, cei care, plecând de lacâteva coincidenþe, construiesc asupra lor lumiideale, uneori chiar frumoase ºi coerente. Hipnotizaþide iluzia platonicianã, conform cãreia realitatea estegeneratã de o unicã lume idealã, cei în cauzã vorfi convinºi cã, prin gãselniþa lor, au dat chiar pesteaceastã lume idealã, deci peste Unicul Adevãr. Drepturmare, se vor considera îndreptãþiþi sã profetizezece anume existã ºi ce anume nu poate exista, cea fost ºi ce va fi (un cutremur, sfârºitul lumii etc.),negând cu înverºunare opiniile alternative...Siguranþa de neclintit a unui asemenea profet,dublatã eventual de aparenta eleganþã a lumii idealepe care o propune, atrag ca un magnet prozeliþii avizide certitudini, care vor fi fericiþi cã li s-a revelat astfelo scurtãturã, o „cale regalã”, ascunsã celorlalþi, spreAdevãr.

O altã categorie se recruteazã dintrematematicienii teoreticieni, pasionaþi de creareaunor noi teorii abstracte, deci a unor lumi ideale,dar care sunt de fapt jocuri mintale. Acestea pleacãde la convenþii de tipul: „sã considerãm…”, ori„sã presupunem cã…”, în care se acceptã principiileºi denumirile cele mai bizare, cu condiþia ca regulilede bazã ale jocurilor (corectitudinea operaþiilor logice,necontradicþia, înrudirea cu alte capitole matematiceetc.) sã fie respectate. Multe dintre aceste teorii suntfascinante ºi au ºi un nume bine gãsit. Dezvoltarealor presupune o notabilã emulaþie în inteligenþã ºiingeniozitate, creând mode, „atractori” în jurul cãrorase adunã iniþiaþi, formând grupuri închise ºi super-specializate, care se citeazã ºi se invitã reciproc,obþinând, dupã depãºirea unei mase critice, finanþãriºi respectabilitate.

Evident, îîn pprincipiu, se pot imagina infinitde multe astfel de „jocuri”. Totuºi, unii dintrecreatorii lor au impresia cã inventând noi

lumi ideale exploreazã, de fapt, fundamentelerealitãþii ºi cã în spatele fiecãrei noi lumi ideale se vadescoperi – mai devreme sau mai târziu – ºi o lumerealã corespunzãtoare. Mai mult, o parte par sãcreadã chiar cã explorarea lumii reale ar putea firezumatã la generarea de teorii abstracte, logiceºi matematice, pe baza cãrora oamenii vor fi apoicapabili sã demonstreze, matematic, ce anume poateexista în realitate ºi ce nu... Am mai argumentat încâteva rânduri cã nu existã nicio astfel de garanþie.Chiar dacã unora dintre teoriile abstracte (corectintuite la vremea lor) li s-a putut gãsi ulterior ºi undomeniu corespondent în realitate (aºa cum s-aîntâmplat cu geometria neeuclidianã, utilizatã înteoria relativitãþii), aceste cazuri nu constituienicidecum majoritatea, întrucât adecvarea unei teoriiabstracte la realitate nu este câtuºi de puþin o regulã.

Prin urmare, în condiþiile în care cei mai mulþidintre matematicienii care au trãit vreodatã pePãmânt sunt în viaþã chiar acum ºi strãdania, adesealudicã, a multora dintre ei este tocmai aceea de acrea noi lumi ideale, consistente, frumoase, cu saufãrã grija legãturii cu lumea realã, rãmâne deschisãîntrebarea dacã aceastã strãdanie înseamnãîntotdeauna ºi un progres în mai buna cunoaºterea realitãþii.

FFaasscciinnaaþþiiaa ffrruummuusseeþþiiii ººii aa ssiimmpplliittããþþiiiiDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Venus aa UUniversului

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 99

România dde lla AArgeº

Prestigiul ccultural pecare, prin calitateacreaþiei artistice pe

care o adãpostea, ca ºi prinpersonalitatea fondatorului

ei, îl putea avea în secolul al XIV-lea în lumeabizantinã ºi balcanicã amintita ctitorie dinConstantinopol, circulaþia unor meºteri – într-unchip încã ignorat în detalii, de pe malurile Bosforuluiîn Serbia ºi în Macedonia, iar de aici la nord deDunãre – pot explica, desigur, în suficientã mãsurãfaptul cã mai ales unele fresce din naosul de laArgeº reproduc cu destul de multã acurateþe,iconografic vorbind, anume reprezentãri dinmozaicurile nartexului exterior de la Kariye Djami –în unele cazuri apropierea mergând pânã laamãnunte, precum în scena Minunii de la Cana sau,mai ales, în cea a Înmulþirii pâinilor – sau cã, depildã, în scena deja amintitã a Deisis-ului de la Argeº,aflatã în nartex, deasupra uºii de intrare în naos,poziþia primului ctitor – în cazul de faþã, foarteprobabil, Nicolae Alexandru – aminteºte întrucâtvade cea din nartexul interior al bisericii MãnãstiriiGhora, a lui Metochites, el însuºi prezentândmodelul ctitoriei sale lui Iisus. Dar, mai mult decâtatât, frescele din secolul al XIV-lea de la bisericaSf. Nicolae din Argeº – cu compoziþiile lor ample,în care naraþiunea predominã, iar anecdoticul nulipseºte, în care graþia miºcãrii unor personajeeste remarcabilã (ca în Împãrtãºirea apostolilordin altar), iar unele chipuri trãdeazã o frumuseþede puritate elenisticã (precum în vasta Adormirea Maicii Domnului din naos, mãrturie grãitoarea vãditei înclinaþii a sensibilitãþii epocii sprereprezentãri ale ciclului mariologic), în caredesenul este expresiv, viguros, tradus în traseulmai armonios sau mai nervos al liniilor ceaccentueazã în fapt caracterul narativ al picturii,în sfârºit, cu coloritul lor luminos ºi bogat, într-ogamã generoasã, mergând de la albastrul ºiverdele-închis la galben, roºu ºi portocaliu – serânduiesc în marele curent al picturii, savante ºirafinate, de Renaºtere paleologã, înfloritã subpatronaj aulic în Constantinopolul împãraþilor ºipatriarhilor, curent ce cuprinsese în secolele XIII ºiXIV întreaga Peninsulã Balcanicã. Nu întâmplãtor,spre Serbia unor vaste ansambluri de picturã muralãdin ctitorii ale unor înalþi feudali ecleziastici ºi laici,de la jumãtatea ºi dintr-a doua parte a secolului alXIV-lea, orientate stilistic spre arta contemporanã aBizanþului metropolitan, trimit unele elemente alepicturii de la Argeº (în regiunile sârbeºti se poate, depildã, semnala frecvenþa scenei Cortului mãrturisiriidin altarul argeºean), ºi tot spre lumea de culturãbalcanicã, în care greaca ºi slavona erau în chip

aproape egal folosite, deci în Serbia ºi, mai ales,în Macedonia ne îndreaptã privirile amestecul deinscripþii slave ºi greceºti, pictate în frescele dela Argeº, acestea din urmã cuprinzând greºelievidente ce par a dovedi fãrã putinþã de tãgadã„provincialismul” zugravilor, semnele unui amestecde civilizaþie ºi de etnii pe care mai ales pãrþilemacedonene îl acuzã.

Apropierile cconstante între frescele sârbeºtidin deceniile celei dintâi pãrþi a secoluluial XIV-lea ºi cele din monumentul muntean

puþin ulterior (foarte probabil, din primele douãdecenii ale celei de-a doua jumãtãþi a aceluiaºiveac), ar putea fi explicate în bunã mãsurã, credem,prin elemente stilistice ºi iconografice proprii ºcolii depicturã din Salonic – cu un ecou notabil la MunteleAthos, ca ºi în Serbia anilor din jurul lui 1300 ºi dinprimele decenii ale secolului al XIV-lea –, elementeprezente în egalã mãsurã în pãrþile sârbeºti ºi la

Argeº. Or, unele observaþii recente indicã pentrupictura argeºeanã interesante similitudini tocmai laSalonic – unde am vãzut cã putem afla ºi pentruarhitectura Bisericii mitropoliþilor Þãrii Româneºtianalogia de la biserica Sf. Apostoli –, anume înfrescele, atribuite anilor 1310-1320, ale BisericiiSf. Nicolae Orfanos, contemporane la rândul lor, înacelaºi mediu de creaþie artisticã din Macedonia, cumozaicurile ºi frescele tesaloniciene ale abia amintiteiBiserici a Sf. Apostoli (1312–1315) – a cãror eleganþãºi graþie elenisticã se datoreazã, pare-se, unormeºteri veniþi din Constantinopol ºi cãrora nu le era

strãinã experienþa artiºtilor ce au ostenit la ctitorialui Metochites – ºi cu unele fresce din alt centrumacedonean important, cel de la Verria (1315).

Iatã aaºadar ccum, indiferent de amãnuntelepe care, fãrã doar ºi poate, alte investigaþiile vor stabili în ceea ce priveºte similitudini

ºi deosebiri stilistice ale arhitecturii ºi ale picturiiBisericii Sf. Nicolae din Argeº, poate fi câºtigatãdefinitiv ideea cã spre lumea de artã aConstantinopolului imperial ºi patriarhal, spreSalonicul unora dintre cele mai însemnate ºimai pline de consecinþe fapte de istorie politicãºi spiritualã ale secolului al XIV-lea priveau, cãtre1350 ºi dupã aceea, mitropoliþii de la Argeº ºi clericiidin jurul lor, voievozii ce i-au ajutat întru ctitorirealãcaºului metropolitan; ei gãseau astfel în atmosferade civilizaþie aulicã a celor douã cele mai importanteoraºe ale Imperiului bizantin – într-o epocã de totmai frecvente legãturi reciproce ale cancelariilor

Marii Biserici, mitropoliei ºi curþiidomneºti muntene, de cãlãtorii dinspreBizanþ spre Argeº ºi înapoi ale unoremisari bisericeºti, voievodali ºiimperiali – acele sugestii de artãmonumentalã apte a confirma ºi ada un spor de strãlucire, printr-unmonument în întregime bizantin,analog întrucâtva unor remarcabilectitorii de la Constantinopol ºi Salonic,prestigiului sud-est european al recentapãruþilor domni ºi mitropoliþi dintreDunãre ºi Carpaþi. Lãcaºul lor dinprincipalul târg al noului voievodat– simbol al legãturii cu acel Bizanþce le conferea teoretic, prinrecunoaºterea din primãvara anului1359, intrarea definitivã în sistemulpolitic ºi spiritual al Europei balcanice– era menit, poate ºi din aceste pricinideloc lipsite de însemnãtate pe atunci,a rãmâne prin arhitectura ºi prinpictura sa un model pentru întreg EvulMediu muntean ºi oltean, schemele

iconografice ale podoabei sale zugrãvite regãsindu-lemai târziu, la sfârºiturile acestuia, în creaþiameºterilor Þãrii Româneºti, planul ºi structuraedificiului fiind reîntâlnite dupã un veac sau douã, fieiarãºi la lãcaºuri metropolitane, precum la Târgoviºte,în noua reºedinþã a voievozilor ºi a înalþilor ierarhi aiþãrii, fie la ctitorii voievodale ce reluau tipul bisericiimitropoliei – în cazul bisericii curþii domneºti dinaceeaºi cetate a Târgoviºtei –, fie la monumentereligioase înãlþate de acei boieri ce concurau adeseadomnia, precum în principalul oraº al Olteniei, laCraiova, la Biserica „bãneascã” a Sf. Dumitru.

BBiisseerriiccaa DDoommnneeaassccãã ddee llaa AArrggeeºº ((IIII))AAccaadd.. RRããzzvvaann TTHHEEOODDOORREESSCCUU

Din îînvãþãturi...

Deci, ddacã vvor vveni aasupra vvoastrã vvrãjmaºii vvoºtri ººi vveþi vvedea ccã ssunt mmai pputernici ddecât vvoi, iiarsfetnicii vvoºtri vvã vvor îîndemna ssã mmergeþi îîmpotriva llor ffãr' dde vvreme, ssau vvã vvor ssperia cca ssã iieºiþiafarã ddin þþara vvoastrã îîn ppribegie, ppe aaceºti ssfãtuitori aai vvoºtri ssã nnu-ii ccredeþi. PPentru cce? PPentru ccã

nu vvã ssunt ccu pprietenie. CCãci ººi eeu îînsumi aam îîncercat ppribegia, dde aaceea vvã mmãrturisesc, ffraþii mmei, ppentru ccãeste hhranã ccu nnevoie, ººi dde ttoþi ooamenii eeºti ddosãdit, ppânã ººi dde ccei ccare ssunt mmici ººi rrãi. ªªi aal ddoilea, nnu ssecade, ppentru ccã eeste nnumelui rruºine. CCãci mmai bbunã eeste mmoartea ccu ccinste, ddecât ssã aaveþi nnumele ccu rruºine.Nu ffiþi cca ppasãrea aaceea cce sse ccheamã ccuc, ccare-ººi ddã oouãle eei aaltor ppãsãri, cca ssã-ii sscoatã ppuii, cci ffiþi ccaºoimul ººi vvã ppãziþi ccuibul vvostru.

Copiii mmei, ººoimul aare aaltã ppildã. EEl aare iinimã vviteazã ººi ººi-oo ppãzeºte îîntru ssine ººi ppeste mmulte sstãpâneºte,ºi nnu sse tteme dde nnimeni ººi vvâneazã îîn ttoatã vvremea. ªªi iiatã, vvânase oo ppasãre ooarecare ppentru mmâncare ssieºiºi zzbura ccu eea îîn vvãzduh. ªªi iiatã, ss-aa iivit dde uundeva oo aaltã ppasãre, ccare zzbura ddupã ddânsul, ccãci eera mmai aaprigãºi mmai pputernicã ffãrã sseamãn, nnumitã vvultur, ººi îîncepu aa ggoni ººoimul îîn vvãzduh, cca ssã-ii iia vvânatul. IIar ººoimul,vãzându-ll, îîºi zzise îîn iinima llui: „„Eu nnu mmã ttem dde aacest vvultur, ppentru ccã ssunt sstãpân ppeste mmulte, ººi vvãd ccãeste mmare ººi ttare, ººi pputernic ººi rrãu, iiar iinima llui ººtiu ccã eeste dde nnimica, ddar eeste rrea. ªªi nnu mmã ttem dde eel, nniciîl bbag îîn sseamã, ccãci, dde-aaº vvrea, aaº dda ddin aaripi ººi mm-aaº îînãlþa ssus ttocmai ppânã lla cceruri ººi mm-aaº rrepeziasuprã-ii ccu ffurie ººi ll-aaº ssfâºia ccu gghearele, ccãci ººtiu ccine eeste. CCi nnumai mmã ssupãrã mmãrimea llui ccea mmultã ººiastfel nnu mmã vvoi bbate ccu ddânsul, ppentru ccã eeste ttare ººi pputernic, cci mmai bbine mmã vvoi ppleca ppuþin ººi-ii vvoi dda ddinvânatul aacesta ssã mmãnânce, ººi vvoi ffi îîn ppace. ªªi, cchiar ddacã nnu mmã vvoi ssãtura ccu cce-mmi vva rrãmâne ddin vvânat,nu vvoi mmuri, cci vvoi ttrãi ppânã cce iiarãºi vvoi vvâna cceevvaa ppeennttrruu hhrraannaa mmeeaa,, ccâânndd îîmmii vvaa ttrreebbuuii””.. ªªii-ii ddããdduu ddiinnvvâânnaatt ººii ffuu ppaaccee..

Vise ddulci

Curtea de la Argeºº

Anul III �� Nr. 99 ((10) ��Septembrie 2201110

Istoria dde llângã nnoi

Artiºtii bbasarabeni,ostatici aai rrefugiului-eexil ((III)

AAnnaa-MMaarriiaa PPLLÃÃMMÃÃDDEEAALLÃÃ

Fenomenul ddruþian esteplãmãdit pe acest sol estetico-spiritual. În celebra dramã

Casa mare, tratarea ineditã a uneiprobleme morale a produs o adevãratãrevoluþie în dramaturgia sovieticã.Extrapolând situaþia duplicitarã dinsfera polemicilor moraliste în cea avirtuþilor spirituale, Ion Druþã a dezvãluitsoarta umanã în coordonate ontologice,revelatorii.

Întru argumentarea ideii noastre,cã, fiind implementatã preponderentîn dimensiunea spiritualã, nu ºi încea moralã, cultura românã are odeschidere mai pronunþatã spre eternºi cosmic, îl citãm pe marele filosof rusMihail Bahtin, care propune odelimitare de esenþã între moralºi spiritual. Astfel, filosofulspune: „Principiile spirituale(libertatea interioarã, pondereaumanului, conºtiinþã, dreptate)sunt categorii universale ºiimuabile... Spiritualitatea secristalizeazã întotdeaunaîn interiorul personalitãþii,reprezentând principiul ºimodalitãþile existenþeiindispensabile de conþinutuleului. Moralitatea însã þineîntotdeauna de interese de grup(naþionale, religioase, de clasã,de breaslã), reprezentând unsistem închis de norme ºi reguli,adus din exterior, care limiteazãlibertatea opþiunii”. (Filosofiaacþiunii. Sevastopol (in rus.),2002,11; subl.n., A.-M.P.)

O idee la fel de sugestivã alui Mihail Bahtin consolideazãconcepþia noastrã referitoare lasimbioza ineditã a tipologiei erouluidruþian, care îmbinã manifestãrile unuimarginal cu aspiraþiile nobile ale erouluispiritual. Astfel, Bahtin relevã urmãtorulparadox: „A reacþiona în concordanþãcu morala existentã înseamnã a fi bineadaptat societãþii. A acþiona în funcþiede criterii spirituale înseamnã adeseaa fi condamnat de societate, a fiîntr-un permanent pericol de a pierdelibertatea, uneori chiar ºi viaþa.” (Idem,p.13) Marginalii lui Ion Druþã – Ruþa,Cãlin, Simion, Ecaterina micã, Pãstorul– sunt, cu adevãrat, fiinþe libere,împlinindu-se ca personalitãþi. TudorMocanu, Pavel Rusu, Mihai Gruia,urmând morala timpurilor vitrege,vor rãmâne pe veci spirite rãtãcitoare.Rãsturnarea temerarã a valorilor, înurma cãreia eroii proclamaþi de sistemse transformã în antieroi, iar antieroiiblamaþi de regim în eroii salvatori, cetrec bariera efemerului încadrându-seîn „Marele timp” (M. Bahtin), aînsemnat enorm în reabilitareaeternului omenesc în cel mai inumansistem politic. Când însã scriitorul ahotãrât definitiv sã „coboare din cãruþanaþiunii” pentru a se încorpora „înritmul vertiginos al troikãi ruseºti”(A.-M. Plãmãdealã: „Ion Druþã:vicisitudinile destinului creator”, Arta,2007, p. 91), dominanta spiritualã a fost

sfârtecatã de cea moralistã (în special,de facturã religioasã), ultimele piesedruþiene semnalând anihilareavalenþelor artistice.

Oaltã pparadigmã a raportuluirefugiu-exil reprezintãdestinul creator al sclipitorului

temperament cinematografic care a fostEmil Loteanu. Regizorul izgonit dinMoldova nu de jure, ci de facto acutezat sã-ºi amãgeascã condiþia deexilat, descoperind afinitãþile ideatico-estetice în creaþia tânãrului Gorki ºi atânãrului Cehov (Cehonte). Aderareala etapa romanticã a acestor somitãþiale culturii ruse le-a permis lui Emil

Loteanu ºi lui Eugen Doga, coautorulfidel al discursului filmic, sã îmbrãþiºezesperanþa utopicã de a trãi o a douatinereþe artisticã în albia fireascã aentitãþii ancestrale. ªi, dacã în filmulªatra, dar, mai ales, în Dulcea ºitandra mea fiarã, se semnalau uneleinconvenienþe între conþinut ºi formã,ele erau eclipsate de o rarã pasiuneîn tratarea trãirilor personajelor ºi odezlãnþuire fascinantã a polifonieicinematografice. Or, în aceste filmes-au ºi epuizat resursele de fuziuneîntre douã culturi.

Când Emil Loteanu a cutezat sãcucereascã un teritoriu mult maicomplex ºi enigmatic, aderând la unuldintre cele mai importante mituri aleneamului – mitul geniului, s-a produsacea „cãdere” care i-a marcat subitadegradare. În Ana Pavlova, greºealafatalã în nerealizarea imposibilitãþiitratãrii mitului ontic al unei etnii încadrul altei mentalitãþi conduce lapierderea intuiþiei artistice – calitateforte a personalitãþii lui Loteanu.Ignorând in corpore toate enigmelesufletului slavon, regizorul seaventureazã în spectaculozitateaturisticã a turneelor genialei balerine.

Intervine însã ºi un alt motiv aldisocierii dezolante. Angajându-se,dupã pãrãsirea Moldovei, în activitateaAsociaþiei Experimentale din cadrul

„Mosfilmului”, Emil Loteanuîmbrãþiºeazã cu ardoare modelulfilmului comercial, renegând mesajulestetic ºi spiritual al filmului de autor.Entuziasmul s-a dovedit a fi de momentºi are o explicaþie prin faptul cã EmilLoteanu a nimerit la studioul „Mosfilm”,cel mai important studio al filmuluisovietic. A fost necesar sã caute onouã formulã pentru a riposta enormeiconcurenþe în cucerirea publicului, maiales cã Asociaþia Experimentalã sebaza pe sistemul occidental alautogestiunii. În filmul Ana Pavlova,ambiþiile de a rivaliza cusupraproducþiile gen Hollywood aueclipsat aspiraþia majorã a cunoaºteriisufletului uman.

În aceastã fervoare comercialã,pierzând totalmente forþa deinteriorizare proprie demersului fiinþial,în urmãtorul sãu film, Luceafãrul,regizorul nu mai reuºeºte, fiind vlãguitde experienþa filmului comercial, sãmai renascã din propria cenuºã. Înaceastã peliculã sesizãm cu stupoarecã destinul atât de cutremurãtor allui Mihai Eminescu i-a servit ca prilejpentru a-ºi ostoi obsesia revarºandãfaþã de gloata inamicã, ce i-a respinsfilmul Ana Pavlova. (Veziargumentarea mai detaliatã a acesteiidei în Emil Loteanu – destin de viaþãlungã, Chiºinãu, Cartea Moldovei,2008.) Cãzut pradã acestorresentimente, pe Loteanu, trecut prinprea multe încercãri ºi decepþii pentrufirea-i exaltatã, maximalistã, l-a doborâttotuºi „deceniul negru” – anii ’90,când exilul autoimpus din patrie s-asuprapus cu exilul forþat din artã. Deºi,

cum a remarcat nu o datã, nici înprimul exil nu se mai scriau poezii,în cel de-al doilea, decepþionat deobscuritatea timpului pragmatic,ce devora cu voluptate idealurileromantice, el a pierdut unica ºansãde supravieþuire ºi împãcare cu lumeaºi cu sine prin catharsisul creaþiei...

Repercusiunile ggrave în sferacreaþiei ale exilului rãsãriteanse dubleazã cu cele politice ºi

psihologice. Cei care erau nevoiþi sã-ºi

pãrãseascã patriaerau consideraþipe vremuri niºte disidenþi cu pronunþateaspiraþii românofile. Infinitele reveniri cumisiuni apostolice ale lui Ion Druþã ºipersistentele reîntoarceri ale lui EmilLoteanu, cu idei revoluþionare alerenaºterii din scrum a cinematografieinaþionale, nu mai trezeau entuziasmulscontat din partea intelectualitãþii.ªi nu doar din considerente reacþionareºi conformiste. Nici unul, nici altul nuau reuºit sã-ºi pãstreze nealteratãimaginea unui veritabil erou naþional,amândoi îmbrãþiºând doctrina moldove-nismului ºi cea a unor incurabilinostalgici ai URSS. Reîntoarcerea fiilorrãtãcitori s-a soldat de fiecare datã cuo situaþie psihologicã cumplitã: onerecunoaºtere reciprocã între ceireveniþi ºi cei care au trãit în aºteptarealor. De fapt, ºi cei refugiaþi, ºi ceirãmaºi în temniþa bodiulistã au întârziatla trenul destinului, culturii basarabenefiindu-i aduse rãni mortale.

Nihilismului total al tinerelorgeneraþii, obsesiilor vizavi de „terenulviran” al artei din RSSM, reproºurilordure faþã de þinuta moralã a predece-sorilor li se poate contraargumentadoar prin dezvãluirea complexitãþii,paradoxurilor ºi inconsecvenþelorflagrante ale destinelor artiºtilor rãsãdiþiîn solul searbãd al exilului rãsãritean.ªi chiar dacã în acest sol au apãrutºi unele flori de o nemaiîntâlnitãfrumuseþe, ele au fost imediat strivitede îngheþurile timpurii.

PP..SS.. Niciodatã, scriind studiilemele, nu am cunoscut un asemenea

zbuciuminterior. Însubtextulacestorfrãmântãri seascunde însãîntrebareasacramentalã:am sau nu amdreptul sã-ijudec pe aceºtioameninãpãstuiþi,care au avutneºansa sãse nascã înBasarabia –þara fataleineîmpliniriistorice. Într-unmoment de

maximã tensiune am înþeles de ce aºavea acest drept moral: pãrinþii mei,Vladimir ºi Valentina Plãmãdealã, auavut un destin asemãnãtor, refugiindu-se în 1948, în preajma noului val derepresalii din RSSM, la Moscova.

Aici m-am nãscut eu, la sfârºitulurmãtorului an. În exil.

(O versiune extinsã a acestui articola apãrut în anul 2010 în revista Arta,Chiºinãu.)

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 1111

Istoria dde llângã nnoi

Aprilie 11990. Primaºedinþã a nou-aleºilorîn Sovietul Suprem

al Republicii. Printre aceºtiamã aflu ºi eu. Pentru a neconsidera deputaþi cu

împuterniciri, era nevoie, conform unei legi ce figuraîn Constituþie, ca fiecare ales al poporului sã fievalidat de Parlament. Când Comisia de validare egata sã recurgã la executarea procedurii respective,eu îmi cer permisiunea pentru a face o declaraþie.Afirm cã legea în cauzã este absurdã (vezistenograma). Considerentele erau simple. Bunãoarã,se propune pentru validare prima persoanã de pelista aleºilor aranjaþi în ordine alfabeticã. Cine ovalideazã? Voteazã cei fãrã împuterniciri, decid ceinevalidaþi. Un nonsens, un paradox. Acum admitemcã prin acest nonsens sunt validaþi 50 la sutã plusunu dintre cei de pe listã. În aceste condiþii esteposibil ca cei validaþi sã urzeascã un complot,refuzând sã-i valideze pe ceilalþi din listã. Deci,conform repercusiunilor din aceastã lege, chiar fiindcu stea în frunte, ai ºanse de a deveni membru alParlamentului sau nu în funcþie de faptul de careextremitate a alfabetului e mai aproape iniþialanumelui tãu de familie. Niºte contradicþii flagrante.Menþionãm cã aceastã lege cu prerogativeconstituþionale reprezenta o piatrã de temelie pentruîntregul sistem parlamentar din URSS ºi, dacã numã înºel, ºi pentru cel din lagãrul socialist. Cum s-aterminat cazul, vom vedea mai jos... Deocamdatãsã aducem la cunoºtinþã cele trei principii dinmetamatematicã (matematica matematicilor)obligatorii pentru orice sistem de axiome, depostulate, sistem de articole ale unei legi saude legi ale unei þãri etc.

1. Sistemul nu admite consecinþe ce se batcap în cap.

2. Nicio axiomã a sistemului (ori articol din lege)nu reprezintã o consecinþã ce rezultã din ansamblulcelorlalte.

3. Sistemul de axiome (ori de articole ale unei legietc.) va fi complet sau de completitudine maximã înceea ce priveºte cuprinderea, acoperirea cadrului derelaþii pe care le reflectã.

Obligaþiunea supremã ºi continuã a unuiParlament este de a respecta cu stricteþe aceste treiprincipii.

Acum sã ne întoarcem la legile noastre. MinistrulApãrãrii din Republicã se aflã în subordonarea directã

a douã persoane distincte din vârful ierarhiei destat. Un paradox cutremurãtor, lucru demonstrat cuelocvenþã prin evenimentele recente. Ministrul estedestituit prin decizia comandamentului suprem alForþelor Armate ºi, totodatã, acelaºi ministru nu esteprivat de funcþiile respective prin aceeaºi decizie apreºedintelui republicii, comandantul suprem. Dacãacest caz s-ar fi produs în matematici, pagubele arfi fost nesemnificative. Pe când o asemenea situaþieîn viaþa unui stat poate avea urmãri catastrofale.Ce face parlamentul nostru? În loc sã revizuiascãsistemul de legi contradictorii, se nãpusteºte în modulcel mai agresiv asupra comandantului suprem,preºedintele republicii. Parlamentul n-a respectatobligaþiunea sa fundamentalã, divizând astfelsocietatea în douã lagãre.

Aici, vvrând-nnevrând, memoria mã obligã sãfac o parantezã, privind un gând din tezaurulclasic al paradoxurilor. Renumitul scriitor de

origine germanã din secolul XVIII Cristoph Wieland,în romanul sãu Istoria abderiþilor, luând în derâderemoravurile din sumedenia de state germane existentepe atunci, recurge la metafore, modelându-ºisarcasmul pe seama abderiþilor, locuitori ai RepubliciiAbdera din Grecia anticã. Oraºele-state Beoþia,Arcadia, Alabanda, Abdera au servit ºi mai suntobiecte de haz nu numai pentru inteligenta seminþieelenã, ci ºi pentru întreaga lume cultã de mai târziu.Sã amintim în acest context câteva lucruridocumentate sau extrase din izvoare antice ºi reluateîn acest roman. Bunãoarã, abderiþii îºi bãteau joc deDemocrit, cetãþean al Abderei, numai pentru faptulcã acesta nu semãna cu ei, negau medicina luiHipocrate, huleau arta lui Euripide (noi, sigur, nufacem una ca asta, noi pur ºi simplu nu-i remunerãmpe intelectuali). Însã cea mai anecdoticã situaþie eistoria cu umbra mãgarului. Un vraci din Abdera îºipurta desaga cu doctorii pe o mãgãriþã. Dar aceasta,dupã ce face un pui, este protejatã. Vraciul, pentru amerge într-un sat din apropiere, închiriazã de la unvecin un mãgãruº. Stãpânul, ca sã-ºi poatã aduce îngrabã animalul înapoi, îl însoþeºte. Sub un soarearzãtor, pe la mijloc de cale, vraciul face un popaspentru a se odihni un pic. ªi se aºazã la umbramãgarului. Stãpânul sare ca fript: el i-a închiriatnumai mãgarul, nu ºi umbra acestuia. Dar cum sepoate, strigã doctorul, doar umbra e un atributindispensabil al mãgarului pe care l-am plãtit. Deciel are dreptul ºi la umbrã. Cearta ia proporþii. Ambii,

fiind siguri de dreptate, hotãrãsc sã se întoarcãºi sã caute susþinere la cei din Abdera. Umbramãgarului pune faþã în faþã cele douã jumãtãþi aleRepublicii Abdera. ªi întrucât o jumãtate nu poatesã doboare altã jumãtate, umbra mãgarului estearuncatã în Parlament. Acesta, dupã o lungã discuþie,dã dreptate ambelor pãrþi, deci nici uneia. Unicadecizie adoptatã se referea la cheltuielile suportatede Parlament – sã le achite contribuabilii statului.Altceva n-au mai putut face: abderiþii erau departede metamatematicã.

Ce face Parlamentul nostru în cazul litigiuluimenþionat?! Practic, acelaºi lucru. Noroc de existenþaCurþii Constituþionale. Altfel, ºi umbra mãgarului ar fifost aruncatã peste noi, contribuabilii. Cum aprocedat Curtea e cunoscut. Face dreptate numaiunei pãrþi. Bãnuielile sunt evidente. Acestea rezultãdin felul cum a fost constituitã aceastã curte. Eueram sigur cã decizia Curþii se va reduce la faptulde a propune Parlamentului perfecþionarea legii,cel puþin lichidarea paradoxului ce rezultã din dublasubordonare directã a ministrului Apãrãrii. Ori poateasta nu s-a fãcut conºtient din considerentul cãParlamentul nu mai dispune de majoritatea necesarãpentru a corecta legea? Astfel, umbra ºi subiectul careo produce, cu mare pãrere de rãu, au fost separate,ceea ce n-au îndrãznit nici chiar cei din Abdera.

Acum toatã lumea, atât de la noi, cât ºi ceade peste hotare, este martorã cã în Danemarcalegislaþiei noastre nu e totul în regulã. Bãnuiesccã preºedintele republicii a sesizat acest lucrumai bine ca oricine. Însã întreaga moralã e mult mairamificatã. Cel puþin una este limpede: membrii CurþiiConstituþionale necesitã a fi aleºi, precum se face încazurile ºefului de stat ºi al Parlamentului, de cãtreîntreaga populaþie. Se mai cer ºi alte reparaþii, însã,fãrã a le enumera, sã revenim la chestiunea neterminatã.

În pprimãvara aanului ’’90, legea cu privire lavalidare a fost „respectatã” prin alt nonsens –aleºii poporului au fost împuterniciþi cu dreptul

de deputat supunând votului lista în întregime.Astfel... m-am validat pe mine însumi. A trecut multtimp de atunci. A fost ales alt Parlament, actualul.La o adicã, întâlnindu-l pe cunoscutul jurist VictorPuºcaº, îl întreb în ce mod s-a rezolvat problemavalidãrii. Dumnealui, zâmbind, rãspunde: „Prostiaceea am scos-o”. ªi acum mã întreb, dar cinele scoate pe celelalte, rãmase sau perpetuate lanoi tot din prostia omeneascã?

UUmmbbrraa mmããggaarruulluuii...... aarruunnccaattãã ppeessttee nnooiiAAccaadd.. PPeettrruu SSOOLLTTAANN

Lacrima AAneiIon PPopaArgeºanus-aa nnãscut lla VValea Danului –– AArgeº ((satulVerneºti), ppe 55 iiunie 11941ºi aa mmurit lla PPiteºti, ppe29 ddecembrie 22001.Dintre vvolumele ddeversuri ppublicate: Fresce,Biblioteca AArgeº, 11969;Versuri, EEd. LLiteratorul,

1971; Subþire ttrecere, EEd. CCartea RRomâneascã,1977; Zãpadda uumbrelor, EEd. EEminescu, 11979;Mirabile nninsori, EEd. AAlbatros, 11983; Una ssutã ppoemedde ddragoste, EEd. PPan-AArcadia, 11993; Apocalipsaiubirii, Ed. AArgesis, 11994; Clepsiddra ccâºtigului,Ed. AArgesis, 11996; Tranziþie rromanticã, EEd. EExasAqa, 11998; Citire dde ppsalm, EEd. PPan-AArcadia, 22000;Sub rroþile uursei, EEd. PParalela 445, 22001.

EEll,, vveeººnniiccuull MMaannoollee– SScumpã zzidire, DDoamne, rrãmâne nne-mmplinitã! ªi mmeºterul sse-aaºazã cca oorbul llângã aapãSe ssperie-aarmãsarul ººi bbate ddin ccopitãDe-aacest ppietrar cce-aadoarme ccu ttâmpla ppeste ssapã. Prin ggene-ii sse sstrecoarã aa hharului cchemareNecruþãtoare jjertfã îîl cchinuie îîn ssomnEl, vveºnicul MManole ccu nnouã aajutoare

Pe-aaceastã ttemelie vva ffi SStãpân ººi DDomn.Cunoaºte-aacum ººi ttaina ccând ppleoapa-ii ee ttrezitãCã zzidul ffi-vva ttrainic ppe ppântec dde ffecioarã: Aºa ttrãi nnãdejdea îîn zziua ssorocitãCând aaºtepta dde ffapt ffemeia llui ssã mmoarã.– SScumpã zzidire, DDoamne, þþi-aam îîmplinit mmenirea, Priveºte, ppeste mmine llinþoliul sse îîncheie!Îmi ffi-vva zzboru-aaproape, iizvorul ººi iiubireaªi ssoarele ººi ffala ººi pplânsul ttãu, ffemeie.

(Zãpadda uumbrelor, EEdituraEminescu, BBucureºti, 11979)

AAmmiinnttiirree bbaassaarraabbããCurtea dde lla AArgeºMireasãO ppreafrumoasã uuitareSe llasãªi ttotuºi nne bbântuieSã mmântuie,Amintirea bbasarabã;Sã ttreacã ffrumosPe uun mmal ffrumosPentru ccine-nntreabã– UUnde ee iiubirea?– AAcolo-ii zzidirea...

(Mirabile nninsori, EEdituraAlbatros, BBucureºti, 11983)

LLuummiinnãã eerraa

ªi aatâta lluminã eeraLângã ppiatra aaceea ppurtatãÎn ccorãbii tturceºtiSã ffii ppreaziditã, DDoamnã, Basarabã DDespinã,Magdalenã bbinecuvântatã. Jurãmintele ttale ccãdeau Ca zzala ppe ttrupul rrobitAtâta rruginã pprin vvremeA-nnveºmântat aamintireaCelui, pprin AAna sstrivitªi aatâta lluminã eeraPrecum ddoar iiubirea aavea Manole dde mmult aa mmurit.

(Una ssutã ppoeme dde ddragoste, EEdituraPan-AArcadia, BBucureºti, 11993)

„Ion PPopa AArgeºanu ss-aa nnãscut lla ooptstrigãte ddepãrtare dde FFântâna mmeºteruluiManole. AAiddoma sstrãmoºului ssãu ppietrardde tturle rrãsucite, ppoetul rriddicã vversul nnumaicu oo iinimã îîngropatã îîn ssilabe; IIcar, iinversînsã, îîºi zzvârle ccumpãna ccu ggãleata îîn aapastelelor...” ((Nichita SStãnescu)

Ion PPopa AArgeºanu, vvãzut ddeNichita SStãnescu

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011111122

Istoria dde llângã nnoi

Oscurtã pprezentarea ssituaþiei ssociale

Tema acestui eseu priveºte, pe scurt spus,modificarea sistemului de valori în România –percepþia oamenilor asupra autoritãþilor, aindependenþei, a libertãþii de exprimare – din anul1989 pânã în prezent. Nu vom face o prezentareîn detaliu, deoarece avem de a face cu multipleschimbãri ce au ramificaþii adânci în fiecare pãturãa societãþii, ci ne vom rezuma la analiza unui cazparticular, în urma cãreia vom formula câtevaconcluzii mai generale.

Discuþia noastrã are ca punct de plecare situaþiadintr-un sat din sudul României. Numele lui nu areimportanþã, instanþe ale acestei situaþii se regãsesc ºiîn alte locuri, iar satul respectiv poate fi considerat oreproducere microscopicã a întregului sistem. În satulcu pricina, primarul a cumpãrat aproape tot pãmântullocalnicilor. Mai mult, el are monopol asupra tuturorbunurilor de interes public: magazine, brutãrii, morietc. Putem spune, aºadar, cã avem de a face cu un„baron local” ce deþine controlul absolut asupralocalitãþii. Bineînþeles, nu este prima poveste de acestgen întâlnitã în România ºi, cu siguranþã, nici ultima.

Ceea ce este interesant în acest caz ºipreocupant în acelaºi timp este atitudinea oamenilorfaþã de aceastã situaþie. Ei nu sunt nicidecumrevoltaþi, nu protesteazã, nu se zbat. Nici mãcar nusunt apatici. De necrezut este cã par a fi mulþumiþide situaþia în cauzã, ba chiar îl laudã pe primar:„Primar ca al nostru n-are nimeni!”, „Da' las', cãºi-alþii furã! Ãsta mãcar face ceva!”

Atitudinea llor eeste cu totul nouã, cel puþin învremurile noastre. E adevãrat, în al doileavolum din Moromeþii, Marin Preda descrie

o situaþie oarecum asemãnãtoare. La venireacomuniºtilor, þãranilor li se impun nenumãratetaxe ºi restricþii. Presiunea asupra lor este încontinuã creºtere ºi ei devin din ce în ce mairevoltaþi ºi speriaþi de vremurile ce urmeazã.La un moment dat, laþul este slãbit puþin ºiatunci ceva ciudat se întâmplã: oamenii nunumai cã se calmeazã, dar devin ºi euforici.Au impresia cã li se face o mare favoare, deºi,în realitate, sunt supuºi unor constrângerinejuste. În cazul nostru, avem de a face cuo situaþie similarã.

Ceea ce dorim sã prezentãm nu esteaspectul politic. Nici nu are importanþã dince partid face parte primarul din localitatea îndiscuþie ºi nici mãcar cã este primar. Ceea cene intereseazã este de ce ºi cum s-a ajuns aici.

Sunt multe întrebãri ce pot fi puse. Esteaceasta o situaþie unicã în istorie? Cum s-aprodus ea? Care este contextul istoric? O altãîntrebare tentantã este dacã situaþia în cauzãeste beneficã sau negativã – o întrebare-capcanã, din moment ce binele ºi rãul suntrelative. Ce consecinþe poate avea situaþia deacum asupra societãþii? Putem prevedea pasulurmãtor? Existã o continuare naturalã/paºnicã,sau lucrurile vor decurge în felul acesta pânãla urmãtoarea zdruncinare socialã puternicã(rãzboi, revoluþie)?

Dorim, de asemenea, sã reanalizãm o întrebarefundamentalã ce a preocupat omenirea secole întregi:ce este libertatea? Mai este validã opinia lui JohnStuart Mill de acum o sutã cincizeci de ani? Estetermenul „libertate” mult mai flexibil decât ne-amputea imagina? Sau modificarea ideii de libertate afost determinatã de alterarea globalã a sistemuluide valori al societãþii? Se poate vorbi de o „pseudo-libertate”? Ori trebuie sã „redefinim” libertatea?

Pentru a face analiza mai uºoarã, vom face oscurtã paralelã între douã lumi, cea dinainte ºi ceade dupã 1990, chiar dacã în acest fel riscãm sãatingem un subiect controversat.

„Libertatea”, îndrãznim sã spunem, se leagã foartemult de verbul „a avea”, care este termenul cheiecare a stat la baza bulgãrelui de zãpadã ce a generat

situaþia de astãzi. Mai mult decât atât, de foarte multeori „a avea” îl determinã pe „a fi”.

Onouã fformãde llibertate

Acum mai bine de 20 de ani, românii au susþinutcã s-au sãturat de dictaturã, cã îºi doresc libertateacu orice preþ, cã vor sã trãiascã fãrã teamã, sã îºidecidã singuri soarta. Occidentul a devenit atunci,pentru ei, un colþ de Paradis, unde au crezut cãoamenii trãiesc fericiþi ºi, mai important, liberi.

Sfârºitul lui 1989 a fost atribuit cu valenþe aproapemagice, fiind considerat drept momentul eliberator,intrarea în democraþie. Românii post-decembrie ’89trec însã repede de la bucurie la tristeþe, chiarîngrijorare – ei înþeleg cã este dificil sã trãiascã altfeldecât au ºtiut; înainte, totul le-a pãrut pus la punct,fiecare ºi-a îndeplinit sarcina precum o rotiþã într-unuriaº mecanism, orice era pregãtit ºi planificat. ªi-audorit sã fie liberi. Numai cã aceastã libertate a trebuitsã fie ºi asumatã.

Libertatea a cuprins ºi posibilitatea de a-ºi alegeconducãtorii, cei consideraþi mai buni dintre cei buniau fost învestiþi cu încredere de cãtre români.

Dar, cu ceva timp în urmã, un ales al neamului,deranjat de obiecþiile emise de unii colegi din opoziþie,a gãsit un moment prielnic pentru a exprima unadevãr supãrãtor, dar foarte cunoscut, anume: „Ciocu’mic, cã acum noi suntem la putere!” Nu conteazã dince partid face parte persoana, important este modulîn care aceasta a ales sã-ºi exprime concepþiadespre politicã; în puþine cuvinte a redat esenþapoliticii zilelor noastre – cei de la putere, atât timp câtsunt la putere, sunt liberi sã facã orice, fãrã a finevoiþi sã dea socotealã pentru faptele lor. Puterea ledã libertatea, ei sunt liberi în acþiunile ºi deciziile lorpolitice datoritã funcþiei deþinute.

Cei ppuþini, deþinãtorii puterii, fac ºi desfac,hotãrãsc pentru toþi, pun temelia cadruluiîn care fiecare dintre noi îºi trãieºte viaþa.

Totuºi, am întâlnit ºi români fericiþi sau care cel puþinsusþin asta. Un exemplu l-ar reprezenta cei aflaþi sub„oblãduirea” unui baron local sau primar mai zelos.Cum s-a ajuns aici? Rãspunsul ne este oferit derealitatea contemporanã – bãieþii ce se auto-caracterizeazã ca fiind „deºtepþi ºi descurcãreþi”, careºi-au creat adevãrate domenii, ajungând, în câþivaani, sã controleze feude mai mari sau mai mici.

În ce constã fericirea acestor oameni? Simpul faptcã sunt conduºi de o persoanã „descurcãreaþã”;oamenii îl admirã pe Robin Hood în varianta mioriticã.Furã el, dar din prea-plinul pungii sale mai revarsã fãrâme ºi cãtre cei care i-au acceptat stãpânirea.

De ce sã nu vorbim aici ºi despre relaþia stãpân-supus? Pânã la urmã, locuitorii acelui mic imperius-au transformat în supuºi obedienþi ai potentuluifinanciar, transformat ad-hoc ºi cu de la sine putere,nederanjat de nimeni, într-un mic despot. Parecunoscut, nu? Revenim la mult blamata societatecomunistã? Suntem sortiþi unei întoarceri în trecutulcel tenebros? Toate acestea rãmân întrebãrideschise…

Nu puþini sunt aceia care susþin cã rãul este datde schimbarea în sens negativ a sistemului de valoridin România, societatea româneascã promovând totmai abitir politicieni de slabã calitate, îmbogãþiþi pestenoapte, cunoscuþi doar pentru afacerile derulate,nu pentru vreo iniþiativã legislativã.

Este posibil ca românii sã fi obosit sã tot aleagãdintre douã rele rãul cel mai mic, sã tot aºtepte cainteresele sã le fie reprezentate cu adevãrat de cãtreoameni capabili? Sã se fi resemnat ºi sã nu îºi maidoreascã nimic, sã ia lucrurile aºa cum sunt, sãtrãiascã orbi ºi surzi? ªi aici putem vorbi de un tipde libertate? Libertatea de a nu mai reacþiona la ceeace ne înconjoarã? Trãim schimbarea schimbãrii?

În aa ddoua pparte aa ddiscuþiei nnoastre ne propunemsã studiem sensul cuvântului „libertate” încontextul descris mai sus. Ne referim aici nu

la libertatea voinþei, ci la libertatea socialã, aºa cummenþioneazã ºi John Stuart Mill la începutul eseuluiDespre libertate scris în anul 1869:

„Tema acestui eseu nu este aºa-numita Libertatea Voinþei, opusã în mod atât de nefericit doctrinei cepoartã nepotrivitul nume de doctrinã a NecesitãþiiFilosofice, ci este Libertatea Civilã sau Socialã:natura ºi limitele puterii ce poate fi exercitatã înmod legitim de cãtre societate asupra individului.Chestiune rareori enunþatã ºi mai niciodatã discutatã,în termeni generali, dar care înrâureºte profund, prinprezenþa sa latentã, controversele cu caracter practicale epocii ºi care, dupã toate probabilitãþile, va ficurând recunoscutã drept chestiunea vitalã aviitorului. Ea este atât de departe de a fi ceva nou,încât se poate spune cã, într-un anumit sens, adivizat omenirea aproape din cele mai vechi timpuri;dar în stadiul de progres în care a intrat azi cea maicivilizatã parte a speciei umane, problema se pune încondiþii noi, cerând o tratare diferitã ºi mai profundã.”

Modul în care „libertatea” a fost înþeleasã demajoritatea oamenilor din societate a determinatcursul multor acþiuni trecute. În general, este naturalca punctele de vedere asupra unei noþiuni, a uneisituaþii sau a unui obiect sã fie diferite, dar în acestcaz opiniile sunt adesea diametral opuse. În primulrând, menþionãm discuþiile avute cu diverse persoanedespre perioada dinainte de '89, discuþii la care luãmparte inevitabil, în diverse spaþii publice ºi al cãrorsubiect este diferenþa dintre modul de viaþã dinaintede 1989 ºi modul de viaþã de acum, sau, informalspus: „Când o duceam mai bine, atunci sau acum?”În cea mai mare parte, rãspunsul este de genul:„Era mai bine atunci pentru cã puteam sã îmi cumpãrmai multe lucruri decât astãzi”. Niciodatã argumentelepe care le-am auzit nu s-au referit la drepturile pecare oamenii le au sau le-au avut. Aproape toateargumentele aveau la bazã verbul „a avea”.Oamenii sunt mult mai interesaþi de proprietateamaterialã decât de proprietatea moralã, tocmaidin cauza faptului cã nu ºtiu ce „înseamnã”cuvântul libertate.

O nnouã fformã dde llibertateAAlleexxaannddrruu PPOOPPAA,, OOaannaa GGAABBRROOVVEEAANNUU

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 1133

Istoria dde llângã nnoi

Aavea ººia nnu aavea

Cel mai adesea, oamenii reacþioneazã multmai rapid la ceea ce este legat de satisfacereatrebuinþelor primare, fiind aproape nepãsãtori cândvine vorba de nevoi „secundare”, definite de idei,reflecþii ºi enigme existenþiale. Motive pentru acestcomportament existã. Nu trebuie sã mergem cuancheta mai departe de perioada anilor petrecuþisub regimul comunist. Sã nu uitãm cã foamea esteo trebuinþã primarã, iar când pentru o simplã pâineoamenii stãteau ore întregi la coadã, cine ar mai fiavut puterea sau dorinþa sã-ºi imagineze cã dincolode cozile zilnice se mai aflã ceva, cu atât mai puþinsã lupte pentru niºte himere, precum libertateaindividului sau libera opinie – mai ales cã despreaceste drepturi le vorbeau persoane care erauconsiderate inamici ai statului. Tot ce nu a respectatreglementãrile ºi normele impuse a fost respins.Pierderea traiului liniºtit,poate chiar ºi a vieþii în luptapentru lucruri „invizibile”, adescurajat pe aproape oricine.

Pe fiecare dintre noi nemotiveazã mult mai puternicpartea exterioarã a lucrurilordecât partea intrinsecã.Suntem mai afectaþi debunurile aflate în posesianoastrã, de experienþele curepercursiuni imediate decâtde imaginea (nematerialã)a drepturilor noastre. Aicise plaseazã ºi „pomenileelectorale”, atât de uzitateîn ultimii ani. O foarte bunãanalizã a acestei stãri delucruri o regãsim laC. Rãdulescu-Motru. Autorula înþeles cã politicianismul„a semãnat în mijloculacestora (þãranilor) apetituriºi speranþe nerealizabile…a fãcut din þãranul român (…) o fiinþã slugarnicãºi falsã” (C. Rãdulescu-Motru, Cultura românã ºipoliticianismul, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1995).

În lumea satului românesc de dinainte decomunism, pãmântul a însemnat totul: a definitstatutul social al deþinãtorului, a ajutat la alcãtuireaierarhiei satului. Conform lui C. Rãdulescu-Motru,conºtiinþa poporului român a încorporat în ideeade „moºie”, de „vatrã strãmoºeascã”, o energiesufleteascã la fel de nobilã ca aceea cuprinsã înidei strãine, cum ar fi cea de „naþionalitate”.

Cooperativizarea a avut asupra lumii satuluiefecte profund negative, diluând pânãaproape de extincþie simþul proprietãþii.

Legãtura þãranului cu pãmântul sãu a fost privatãde caracterul sacru la care contribuiserã generaþiiîntregi.

Iar acum, suntem martori la un proces cu atâtmai trist cu cât numãrul þãranilor care renunþã uºorla pãmântul lor se mãreºte simþitor. Asistãm la odesproprietãrire apãrutã în mod natural, fãrã niciun felde opoziþie din partea celor în cauzã. Pãmântul careodatã a creat o identitate, supus presiunilor transfor-mãrilor politice, economice ºi sociale, a cãpãtatimaginea unei poveri care apasã greu þãranul românîmbãtrânit, lipsit de ajutor, adesea ºi de iniþiativã.

Totuºi, vânzarea peticului de pãmânt reînvieamintiri dureroase: cumva, oamenii îºi pierd iarindependenþa. Unii ar gãsi ºi o parte bunã a acestuiproces: cel puþin, acum nu se mai poate vorbi dedesproprietãrire cu forþa, ci avem o „desproprietãriredin proprie iniþiativã”. Aici ne putem întoarce la ideeaexprimatã anterior – comunismul a înrãdãcinat înromâni sentimentul autosuficienþei: ei au fost convinºicã nu aveau ce sã-ºi doreascã mai mult. În cazul lor,libertatea a echivalat doar cu obþinerea bunãstãriimateriale imediate.

Acest lucru corespunde observaþiei cã orizontul deaºteptare al majoritãþii românilor este unul pe termenscurt. Românii „sunt capricioºi cu timpul”, susþineaacum mai bine de un veac C. Rãdulescu-Motru;el acuza nepãsarea de luni în ºir a românilor,menþionând cã, în schimb, un moment de aºteptare

„ne scoate din rãbdãri”. Astfel, anume rãdãcini alecomportamentului ciudat al românilor faþã de trecereatimpului se regãsesc încã înainte de venireacomunismului, dar perioada comunistã a avut ocontribuþie majorã la înrãdãcinarea nepãsãrii faþã descurgerea timpului. Românii sunt sãtui de planificare,planurile cincinale reprezintã pentru ei o absurditatefalimentarã, astfel încât ei ajung sã cadã în extremapunerii vieþii sub semnul imprevizibilului.

Este adevãrat cã aºteptarea presupune unelerenunþãri, implicit suferinþã, însã tot ea este ceacare va face diferenþa la final, când rezultatele doritevor apãrea. C. Rãdulescu-Motru aminteºte cã doarsuferinþa autoimpusã, materializatã în sacrificiulvoluntar, „e spornicã”. Acel sacrificiu voluntarreprezintã renunþarea „la o plãcere imediatã,în vederea unui bun îndepãrtat”.

Sã rezulte de aici cã viitorul nu mai e o zonã asperanþei, ci o temere majorã pentru noi toþi? Totuºi,trãind asemenea celui din povestea cu drobul de

sare, în aºteptarea rãului pe careni-l considerãm sortit ºi imposibilde întors de pe traiectoria lui,renunþãm la orice acþiune cares-ar fi putut dovedi beneficã. ªtimcã românul îºi pierde adesearãbdarea: dacã nu i se întâmplãlucruri bune într-un timp scurt, elînceteazã sã mai aºtepte ºi sãspere. Pare o reeditare a mult-aºteptatei sosiri a americanilordin timpul bunicilor noºtri.C. Rãdulescu-Motru redãîntocmai obiºnuinþa românilorde a aºtepta ca lucrurile sã seschimbe de la sine: „nemãrginitafericire promisã n-a mai venit, tuai rãmas tot la bunãvoinþa naturii,la ce-þi aduce o ploaie ºi oprimãvarã fãrã îngheþ”.

O consecinþã majorãa pierderii rãbdãrii sematerializeazã în trãirea într-unprezent continuu. Trecutul aduce

amintirea iluzoriei bunãstãri, viitorul pare imposibil deprevãzut ºi greu de influenþat, astfel cã doar ziua încurs mai conteazã.

În Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt vorbeadespre modul în care reacþioneazã oamenii atuncicând sunt supuºi presiunii unui regim totalitar. Elamintea cazul regimului comunist, însã observaþiilesale pot fi generalizate ºi pentru cazul nostru, ºi astapentru cã românii de azi se aflã sub presiunea formeide guvernare. Reacþia este una la carene-am fi aºteptat în mod normal: oameniiadoptã ipoteza automutilãrii prin inventareaa noi forme de torturã. Azi, pânã ºi atenþiaacordatã mass-mediei româneºti, bolnavãcronic de „senzaþionalitã”, poate fi luatã încalcul ca metodã de torturã.

Concluzii

În acest ultim capitol ne-am propus sãanticipãm posibilele evenimente viitoare,mai precis, sã cãutãm rãspunsuri la treiîntrebãri fundamentale, strâns legate întreele: (1) Cum va evolua aceastã situaþiesocialã? (2) În ce mod se va realizaschimbarea? (3) În cât timp se va produceaceastã schimbare?

Pentru a gãsi rãspuns la primaîntrebare, trebuie sã începem cu o alta:„Este înfãptuirea comunismului imposibilãsau nu?” E binecunoscut faptul cãpretutindeni regimul comunist a fost impusprin forþã, menþinut prin forþã ºi detronat(în general) prin violenþã. Cu alte cuvinte,a fost creat un cerc vicios, caracterizatprin violenþã. Puterea, despre care cei mulþiºi slabi credeau cã o vor deþine, a revenitcelor puþini care au uzat de forþã pentrua-ºi consolida autoritatea. Putem afirma cãunul dintre motivele eºecului comunismuluieste încercarea de implementare prin forþã.

În cazul nostru, totuºi, nu putem vorbide forþã: exproprierea se face de bunã

voie, oamenii se complac în aceastã situaþie. Estede remarcat existenþa a încã unei diferenþe faþã deperioada comunistã: proprietatea nu devine comunã,iar unicul proprietar are drepturi depline asupra ei.ªansele ca oamenii sã-ºi doreascã înapoi pãmântulsunt foarte mici.

Instalarea unor împrejurãri similare celor petrecuteîn timpul regimului comunist poate avea loc în douãmoduri. O modalitate este unificarea tuturorproprietãþilor deþinute de baronii locali în asociaþii detipul fostelor C.A.P-uri; totuºi, aceastã unificare nu vaavea trecere ºi asta pentru cã baronii locali nu vordori sã asculte de „ºeful cel mare”. A doua modalitateconstã în dãruirea proprietãþii cãtre sãteni sau cãtrecomunã, ca un act de caritate, adevãratã utopie,pentru cã odatã ce proprietarul a înþeles cã pãmântul,exploatat adecvat, poate deveni o minã de aur, nuva mai dori sã-l înapoieze.

La ffinalul pproducerii acestei schimbãri socialene putem aºtepta la adoptarea unui sistemmixt, care sã conþinã elemente provenite din

comunism ºi capitalism. Oricare ar fi varianta aleasã,un lucru e cert: se impune protejarea oamenilorcuprinºi în acest sistem.

Dilema schimbãrii sociale realizeazã conexiuneacu celelalte douã întrebãri: când se va produceschimbarea ºi în ce fel. Formele de abuz pot fi foartevariate în aceastã situaþie, deoarece baronul localcontroleazã, într-o anumitã mãsurã, sursele de venitale locuitorilor, precum ºi alte activitãþi, inclusivprocurarea de alimente. Sãtenii sunt conºtienþi dedependenþa lor faþã de el, dar putem afirma cã înmomentul de faþã nu existã nicio manifestare a forþeidictatoriale, pentru cã ºi primarul ºi sãtenii înþeleg pedeplin situaþia în care se aflã. Atâta timp cât aceºtioameni se vor mulþumi cu o existenþã modestã,interesele lor nu vor periclita în niciun fel avuþiaprimarului transformat în boier.

ªanse sã se producã o rezolvare violentã asituaþiei sunt prilejuite de abuzuri. O soluþionare maipuþin violentã pare cea mai probabilã, ea putând firezultatul dezintegrãrii proprietãþii din motiveeconomice. Pânã la urmã, este necesar sã þinemcont de criza economicã existentã, cãreia doar ceibine pregãtiþi îi vor supravieþui. Se prea poate capersonajul nostru sã-ºi dovedeascã incapacitatea,proasta administrare a moºiei aducându-i falimentul.Îi va lua locul cineva la fel de neinteresat de soartacelor care îi lucreazã pãmântul. Doar stãpânul moºieise va schimba, soarta oamenilor va fi aceeaºi:ei vor munci pentru a supravieþui.

Domniþa RRuxandra, ffiica llui NNeagoe BBasarab, vvãzutã dde CCucu UUreche

ªcoala dde lla BBuneºti

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011111144

DDee llaa lluummeeaa lluuii TTooccssaabbaa,, ÞÞaallaappiiee ººii LLiiffooeellaa ªªccooaallaa ddee llaa BBuunneeººttii

PPeettrree GGUURRAANN

Cel mmai iimportant eeste llocul, ccãci lle ccuprindde ppetoate (Thales ddin MMilet)

Acum vvreo 6600 dde aani, trei rãzboinicipecenego-cumani, Tocsaba, Þalapie ºi Lifoe,luau în stãpânire valea inferioarã a râului

Vâlsan, aproape de vãrsarea acestuia în râul Argeº.De la ei a pornit astfel coagularea firavelor aºezãrivalaho-slave în câteva sate moºneneºti pe firul vãii.Tocsaba, Þalapie ºi Lifoe au devenit moºii pe cares-au „sprijinit” acele sate în veacurile urmãtoare.În secolul al XVII-lea, armaºul Bunea ºi alþi boierictitorirã o mãnãstire pe aceste meleaguri împreunãcu moºnenii locului. Cãtre sfârºitul secolului alXVIII-lea ºi în secolul al XIX-lea, regiunea s-aîmbogãþit ºi a cunoscut un puternic avânt economicºi naþional, satele se dezvoltarã ºi dãdurã þãrii maripersonalitãþi politice ºi culturale. Apoi a urmat secolulXX ºi timpul începu „a nu mai avea rãbdare”. În adoua jumãtate a bântuitpersecuþia politicã ºi sãrãcia.Dar istoria nu s-a oprit aici...

În 2008 a luat naºtereproiectul unei aventurieducative ºi culturale ceporneºte pe urmele unei istoriicare se scrie mut prin câtevatoponime misterioase(Dobroneagul, Piscul luiÞalapie, biserica Bohari,Poiana Grecilor). Locurileacestea de prin preajmadrumurilor vechi ale ÞãriiRomâneºti auziserã cândva cãpe Valea Argeºului a urcat, pe la 1370, o companiede pictori ce veneau din Bizanþ sã zugrãveascãproaspãta ctitorie a domnilor Þãrii Româneºti,Biserica de curte Sf. Nicolae, cã tot pe aici s-auperindat sihaºtrii care urcau spre Corbii de Piatrã,mai târziu, meºterii care au înãlþat bijuteria luiNeagoe Basarab, Mãnãstirea Curþii de Argeº, iarapoi patriarhii ºi înalþii prelaþi ai Orientului care auvenit s-o admire ºi s-o târnoseascã în 1517, ºi încãmai apoi învãþatul ierarh Matei al Mirelor, cãtremãnãstirea unde era egumen, Dealul. În aerulproaspãt al pãdurilor vâlsãneºti au rãsunat ºislavona ºi greaca ºi latina, pe lângã graiul, încãpuþin cunoscut la acea vreme, al localnicilor.

Proiectul „„ªcoala dde lla BBuneºti” doreºte sãse aplece peste acest trecut strãbãtut deneamuri ºi limbi diferite, de meºteri iscusiþi

ºi cãrturari învãþaþi (ceea ce azi am spune circulaþiainternaþionalã a valorilor ºi informaþiilor) pentru a-iaduce în prezent. De la arta þãrãneascã a dârzilormoºneni, la culele patrioþilor boieri de þarã, dintrecare s-au ridicat ºi Brãtienii, pânã la rafinamentulzugravilor bizantini ºi al meºterilor din tot Levantul, olume de credinþe, idei ºi sensibilitãþi artistice îºi cautãlocul printr-o ºcoalã a marilor regãsiri. Numele ªcoliise trage de la moºia unui neam boieresc eponim cusatul, cunoscut pânã în secolul al XIX sub numeleBunescu, a cãrui singurã branºã supravieþuitoaresunt descendenþii lui Ene Bunescu, care au purtat ºinumele de familie Enescu. Moºia Enescu din comunaBuneºti, dupã organizarea teritorialã interbelicã,cuprindea satele Buneºti, Mãneºti, Zãrneºti, carecircumscriau moºia acestui neam. Astfel, numeleºcolii va desemna ºi el o regãsire a unei istoriiuitate ºi persecutate în ultimii 50 de ani.

Proiectul constã, astfel, în primul rând, înconturarea unui loc, grecescul topos din moto, spaþiuviu, semnificativ, binecuvântat de lupta cu îngerul,un loc în care sã se regãseascã prezentul atât peverticala timpului cât ºi pe orizontala geografiei.

Acest loc se adreseazã într-o primã etapã

arhitecþilor ºi artiºtilor sau, mai bine zis, tuturor celorce vor sã construiascã, celor ce vor sã înveþe cumse construia odinioarã, celor care cred cã tehnicide construcþie validate de secole ºi milenii de istorienu trebuie înlocuite de azi pe mâine cu beton, bca,azbest, polistiren, termopan, tablã cu aspect deþiglã ºi plastic cu aspect de lemn. În aceastã fazã,proiectul este unul al regãsirii tehnicilor de construcþieºi ritmurilor de viaþã tradiþionale.

Într-oo aa ddoua eetapã, acest loc se adreseazãcelor care nu cred cã civilizaþie înseamnãneapãrat un oraº cu trafic blocat, poziþia de

ºezut înfundat în faþa unui volan, mall, supermarket,stadion de fotbal, night clubing, televizor sau sitesurfing, baie de gresie si robinete sofisticate,bucãtãrie complet mobilatã cu aparaturã electricã,dar al cãrei proprietar mãnâncã la fastfood fiindcã nuare timp sã-ºi gãteascã, sfârºitul de sãptãmânã

(uichend pre limba cea nouã)exotic ca recompensã pentruo sãptãmânã de coºmar ºicorolarul acestei distracþii,îmbulzeala pe ºosea la ieºireasau intrarea în oraº etc. Suntpuþini cei care se despart deacest înþeles al civilizaþiei, darei existã. Aceºtia sunt cei ceºtiu cã pãmântul respirã prinpãduri ºi nu prin conturi înbancã ºi buzunare, cã roºiileerau odatã mai gustoase înRomânia decât în Germania,fiindcã erau crescute în grãdini

îngrãºate cu bãlegarul animalelor din ogradã, sau cãouãle acelea cu urme de gãinaþ pe ele se sparg maigreu decât cele ouate în incubator la ritm de 12 oreziua prin mecanismul luminii electrice, deoarecegãinile acelea trãiesc dupã legea lor. De asemenea,ºi mai important, aceºtia sunt cei care ar încuviinþacã universul pe care l-ai strãbate cu propriile talepicioare poate sã fie la fel de bogat ca acela pe careîl strãbaþi cu avionul, dacã ºi tocmai fiindcã îþi ieitimpul sã-l observi cu atenþie. Ei mai ºtiu cã cititul sauascultatul muzicii nu sunt o obligaþie socialã ºi nucitesc presa culturalã ca sã aibã subiect de discuþiela reuniuni culturale. Aceºtia sunt cei ce ºtiu cã „maipuþin poate sã însemnemai mult”. Etapa a douaeste, deci, regãsireamãsurii.

Într-oo aa ttreia eetapã,„ªcoala de laBuneºti” se

adreseazã celor carevor sã citeascã undialog de Platon pentruînþelepciunea pe care oevocã ºi nu pentru ocarierã universitarã, celorcare nu viseazã de tinerila o slujbã bineremuneratã, celor caresocotesc cã meritã sã vorbeºti corect o limbã (mãcarcea maternã), celor care vor sã înþeleagã ºi cerulînstelat de deasupra lor ºi legea moralã din ei.Aceasta va fi ªcoala celor care vor sã se lase destudii culturale ºi de psihanalizarea autorilor maivechi ºi mai noi pentru a le citi operele cu interesulautentic pentru ceea ce spun în ele, al celor care vorsã gândeascã înainte de a cita, al celor pentru careeste important sã înþeleagã cum a definit Arhimedematematic infinitul ºi cum de a crezut Euclid cã douãparalele nu se intersecteazã niciodatã. Este proiectulunei ºcoli alternative, în care elevul va învãþa sã

judece ºi chiar sã mediteze în locsã înmagazineze cunoºtinþe fãrãa avea timp sã le evalueze. Scopul acestei ºcoli esteantrenarea discernãmântului ºi formarea umanã ºispiritualã a elevului. Etapa a treia este, deci,regãsirea sensului ºcolii.

Etapele au rostul sã asigure o dinamicã înprofunzime ºi în timp a proiectului, dar ele sunt privitedrept componente ale proiectului de la început. Elecorespund unor imperative cronologice ºi de logisticã.Atelierul de arhitecturã vernacularã este însã nunumai ºantierul caselor care vor adãposti ªcoaladin etapa a treia, ci, dimpotrivã, acest ºantier elînsuºi este o ªcoalã pregãtitoare ºi premergãtoare,o ªcoalã de arhitecturã.

Voinþa dde aa nne rrupe din jungla urbanã pentrua ne readapta simþurile ºi trupurile tãriilorde la începuturile lumii (apa unui izvor, o

scândurã de lemn, iarba din poianã ºi ghimpelemãceºului, pãmântul ud sau uscat), pentru a reînvãþaritmurile luminãtorilor de pe cer (întunericul luminosal cerului înstelat ºi raza surprinzãtoare a lunii)reprezintã trecerea ºi legãtura între etapa întâiºi a treia.

„ªcoala” va pune în funcþiune un circuit economicbazat exclusiv pe resurse locale, pe agriculturã ºicreºtere a animalelor (numitã ºi biologicã sauecologicã), pe energii naturale ºi curate, pe mijloacede transport cu tracþiune animalã în interiorulcampusului. În acest topos, mãsura va fi un stat deom (adicã înãlþimea unui om), iar tot ceea ce se vaface va lua în consideraþie numai ceea ce poate facesau atinge omul cu mâinile sale. Înãlþimea maximãadmisã va fi sub cea a copacilor din împrejurimi, iarnumãrul de oameni adunaþi laolaltã va fi numai acelaîn care pot fi reþinute chipurile tuturor celorlalþiparticipanþi.

Locul aacesta va arãta localnicilor cã drumulcãtre o viaþã mai bunã nu trece printr-oindustrializare devastatoare, printr-o

exploatare haoticã a resurselor naturale, prin tãiereapãdurilor ºi decopertarea luncilor în cãutareabalastului, cã gunoaiele plastice urâþesc, cã viitorulmai fericit al copiilor nu se realizeazã prinabandonarea lor acasã pe mâna unor vecini cât

sunt pãrinþii plecaþi la muncãîn strãinãtate. Iniþiativanoastrã îºi doreºte sãtrezeascã dorinþa realizãriiunui proiect comunitar ºicapacitatea de a gândi viitorulîn termeni de câteva generaþiiºi nu doar de câþiva ani; înplanul reflexelor alimentare,sã readucã la modãtelemeaua în locul brânzeitopite, socata ºi siropuldin muguri de brazi în loculrãcoritoarelor cu gust demedicament, sã retrezeascãgustul pentru o hainã dein sau de lânã în locul

treningului de poliester, pentru culorile naturaleîn locul culorilor fosfores-cente. Oraºul se poatereîntoarce la þarã, mãcar odatã, fãrã extravaganþestilistice ºi abuzuri materiale.

Scopul acestei faze experimentale nu esterealizarea unei clãdiri, ci realizarea experienþei însine. Dar rezultatul acestei experienþe este de doritsã fie o clãdire funcþionalã. Astfel, ansamblularhitectural se naºte încet, încet, din voinþa comunãa iniþiatorilor ºi participanþilor, pe mãsura energiiloromeneºti eliberate de succesele de etapã aleproiectului.

Textul dde ffaþã ((ºi ccele cce vvor uurma îîn nnumerele vviitoare aale rrevistei) aar ffi pputut ssta ººi ssub ttitlul dde rrubricã „„Istoria dde llângã nnoi”, ººi aasta ccu ddublãmotivare: cca uurare ººcolii rrespective dde aa fface iistorie ººi ccu îîncredinþarea ccã cchiar aaºa vva ffi. NNe bbucurãm dde aaceea ssã ppornim aacest sserial cchiar ssubsemnãtura iiniþiatorului aacestui iincitant pproiect, iistoricul ººi ddiplomatul PPetre GGuran, ddirectorul IInstitutului CCultural RRomân dde lla CChiºinãu. ((Gh. PPãun)

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 1155

Altare aargeºene

RecunoaºtereaMitropoliei ÞãriiRomâneºti, în mai

1359, de Patriarhia de Constantinopol, a fost uneveniment de o mare importanþã ºi complexitategeopoliticã în perioada medievalã când se confruntaudouã civilizaþii, cea a Orientului – Biserica Ortodoxã ºicea a Occidentului – Biserica Catolicã, a însemnat onouã etapã a afirmãrii ortodoxiei româneºti în lumeaortodoxã ºi este socotitã de unii istorici „cea maifrumoasã cucerire pe care a fãcut-o Bisericabizantinã în secolul al XIV-lea”.

Datoritã jurisdicþiei avute, a ierarhilor de seamã,a dragostei ºi sprijinului acordat de voievozii româniîntregii lumi ortodoxe ºi a credinþei poporului,Mitropolia Þãrii Româneºti s-a întãrit ºi a îndeplinitun rol ecleziastic important, nedeplin cunoscut astãzi.

Când Patriarhia Ecumenicã a decis, în mai 1371,sã ridice Episcopia Haliciului la rangul de mitropolie,mitropolitul Haliciului trebuia „sã treacã ºi pe lapreasfinþitul mitropolit al Ungrovlahiei, pentru caîmpreunã cu acesta sã ducã la îndeplinire alegerilede episcopi ºi hirotoniile” pentru episcopiilesufragane: Turov, Holm, Peremysl ºi Vladimir-Wohlynsk. Documentul istoric de primã mânã atestãponderea Mitropoliei Þãrii Româneºti ºi în afaragraniþelor þãrii.

Ca urmare a prestigiului ierarhilor Mitropoliei ÞãriiRomâneºti, a dragostei voievodului faþã de BisericaOrtodoxã în general ºi a românilor drept-credincioºi,ierarhul Þãrii Româneºti a primit mai multe titluriecleziastice.

În actul de numire a lui Hariton, din august 1372,ca al doilea mitropolit al Þãrii Româneºti, PatriarhulConstantinopolului, Filotei, îi acorda titlul de locþiitoral scaunului Amasiei ºi totodatã drepturile arhiereºticare decurg din acest titlu. Cetatea Amasiei, capitalãa Pontului în perioada helenisticã, este cunoscutãdin timpul domniei lui Mithridate I Ponticul (circa302-266 î.Hr.), fiind localitatea natalã a marelui istoricStrabon ºi a Sfântului Vasile cel Mare. Ierarhulcentrului metropolitan ºi ecleziastic din cetateaAmasiei era, în ierarhia mitropoliilor bizantine dinsecolul al XIV-lea, pe locul 12 din cele 81 de scaunemitropolitane ale timpului. Al treilea mitropolit alÞãrii Româneºti, Antim Critopulous, a fost locþiitoral scaunului de Melitene ºi de Nicomidia dinAsia Micã (1382).

În urma întãririi Þãrii Româneºti în timpul luiMircea cel Mare ºi a prestigiului dobândit, din 1401,mitropolitul Ungrovlahiei are titulatura ºi de exarh altoatã Ungaria ºi al Plaiurilor, exercitând atribuþiunipatriarhale asupra românilor ortodocºi dinTransilvania ºi Ungaria.

Cea mai înaltã distincþie ierarhicã acordatã, înEvul Mediu, Mitropoliei Þãrii Româneºti de cãtrePatriarhia de Constantinopol a fost cea delocotenenþã a scaunului de Ancyra, al IV-lea în scaraierarhiei ecleziastice bizantine.

Aceste distincþii ecleziastice acordate de PatriarhiaEcumenicã reflectãrolul deosebit alMitropoliei ÞãriiRomâneºti, trãirea,pregãtirea teologicãºi prestigiul ierarhilor,bunãtatea ºi grijavoievozilor faþã dePatriarhia de laConstantinopol ºifaþã de întreaga lumeortodoxã din aceaperioadã ºi, totodatã,credinþa poporuluiromân care susþineaierarhia ºi daniilevoievodului pe planinternaþional.

Totodatã,trebuie sãfim conºtienþi

cã aceste distincþiiaveau ºi dorinþa depãstrare în jurisdicþie ºi de redobândire a unor zonepierdute de Imperiul Bizantin ºi de PatriarhiaEcumenicã. Îmi bazez afirmaþia pe acordarea titluluide locþiitor al scaunului de Melitene mitropolituluiAntim Critopulous. Melitene era una dintre mitropoliilecele mai rãsãritene ale Imperiului Bizantin, situatã pefluviul Eufrat (actuala Eski Malatya), iniþial a 11-amitropolie a imperiului. Zona pe care o deservea dinpunct de vedere ecleziastic fusese cuceritã de arabila începutul veacului al VIII-lea. Mitropolia a decãzut,ultimul titular fiind pomenit în 1329. Acest privilegiuacordat lui Antim Critopulous nu avea în vedere atât

întãrirea ierarhului Ungrovlahiei în cadrul sinoduluipatriarhal, ci este ºi manifestarea dorinþei deredresare ºi redobândire a zonelor pierdute deImperiul Bizantin ºi de Patriarhia Ecumenicã.Patriarhul ºi sinodul pãstrau aceste titluri,nefuncþionale, ºi le acordau diferiþilor ierarhi, gândindprobabil cã se vor putea reactiva ºi reface.

Bibliografie Documente privitoare la Istoria Românilor, Volumul XIV

al Colecþiei „Hurmuzaki”, Documente greceºti privitoare laIstoria Românilor publicate dupã originale, copiile

Academiei Române ºi tipãrituri de N. Iorga,Partea I, 1320-1716, Bucureºti, LibrãriileSocec&Co., C. Sfetea, P. Suru, Leipzig:Otto Harrassowitz – Viena: Gerold&Co., 1915

D.I.R., B, Þara Româneascã, vol. I,veac XIII-XV (1247-1500), EdituraAcademiei, Bucureºti, 1953

Fontes Historiae Daco-Romaniae/Izvoarele istoriei României, vol. IV,Scriptores et Acta Imperii Byzantini,saeculorum IV-XV (Fontes, IV) editori:H. Mihãescu, R. Lãzãrescu, N. ªerbanTanaºoca, T. Teoteoi, Ed. AcademieiRomâne, în traducerea prof. T. Teoteoi,Bucureºti, 1982

Laurent, V., Contribution a l’histoire desrelations de l’église byzantine avec l’égliseroumaine au debut du XV-e siecle, în„Bulletin de la Section historique del’Academie Roumaine”, tome XXVI, 2,Bucureºti, 1945

Oikonomides, N., L`organisation de lafrontiere orientale de Byzance aux Xe-XIesiecles et le taktikon de l`Escorial, Actesdu XIVe Congres international des etudes

byzantines, Vol. I, Bucureºti, 1974 Popescu, E., Titulatura ºi distincþiile onorifice acordate

de Patriarhia Constantinopolului mitropoliþilor ÞãriiRomâneºti (secolele XIV-XVIII), Ed. Basilica, Bucureºti, 2010

ªerbãnescu, N.,Titulatura mitropoliþilor, jurisdicþia,hotarele ºi reºedinþa Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R.,anul LXXVII, nr. 7-10, iulie-octombrie 1959

Vergatti, R. ªt., Mitropolia Þãrii Româneºti sau aUngrovlahiei, în „Domnitorii ºi ierarhii Þãrii Româneºti,Ctitoriile ºi mormintele lor”, Editura Cuvântul Vieþii aMitropoliei Munteniei ºi Dobrogei, Bucureºti, 2009

SSttaattuuttuull iinntteerrnnaaþþiioonnaall aall MMiittrrooppoolliieeiiÞÞããrriiii RRoommâânneeººttii

DDaanniieell GGLLIIGGOORREE

Legende aargeºene

Despre vviteazul ººi ccutezãtorul ddomnitor Vlad Þepeºexistã o sumedenie de istorii, una mai frumoasã ºimai interesantã decât alta.

Nu demult, mi-a fost dat sã aflu olegendã care-l pune pe voievod în situaþia

cãlãtorului obiºnuit, gata tot timpul sã se adapteze oricãreiîmprejurãri pentru respectarea soroacelor unei zile. Lecturaîi dezvãluie farmecul:

Aici, deasupra poienii, în pãdure, pe plai, existã un loccare se cheamã „Masa de Pãmânt”. Este o poianã în mijloculpãdurii, pe Drumul Oii, pe care altãdatã treceau cãlãtorii,cãlãreþii ºi trãsurile. Drumul se strecura de-a lungul dealului,pe unde pâraiele se despart, scurgându-se unele spre apusºi altele spre rãsãrit. În mijlocul poienii din plai, se aflã un locmai ridicat, parcã ar fi o masã rotundã de pãmânt. Am aflatºi eu de la tata legenda poienii.

Se zice cã odatã, de demult, cobora pe Drumul Oii sprePiteºti voievodul Vlad Þepeº cu oºtenii sãi. Mergeau cãlareºi aveau în samare cele necesare: merinde, provizii, armeºi altele. Ajungând spre prânz în Stroeºti, s-au oprit în poiana

aceasta din pãdurea de la Marcu sã seodihneascã ºi sã se ospãteze. Poianaera frumoasã, iar vânat din belºug.Masã ºi scaune însã nu aveau cu ei.Vlad Þepeº a poruncit atunci oºtenilorsã sape un ºanþ circular, lat de un sfert

de stânjen ºi adânc tot pe atâta. Pãmântul din ºanþ, oºtenii l-au pus în mijloc,închipuind astfel o masã rotundã mãrginitã de ºanþ. Deasupra mesei au pusbrazde de iarbã ºi ramuri verzi de stejari. Întregul alai al lui Vlad Þepeº a stat la

masa aceasta. S-au aºezat pe iarba moale ºi au bãgatpicioarele în ºanþ. ªi se zice cã au avut la masãfripturã de cãprioarã, iar de bãut le-au dat stroeºteniiþuicã de prune.

I-a plãcut voievodului prânzul de la Stroeºti ºi masadin pãdure.

Dupã ce s-au odihnit, Vlad Þepeº ºi oºtenii sãiºi-au continuat drumul spre Piteºti.

De atunci, zicea bãtrânul, locul acela s-a numit„Masa de Pãmânt”.

Legenda a fost culeasã de prof. univ. NicolaeLeonãchescu de la crescãtorul de animale GhicãSandu din Stroeºti, în timpul unui popas de noapte,fãcut la saivanul din Stroiasca, o pãºune de lamarginea localitãþii. A publicat-o în lucrarea Mirajullegendelor, Casa de Editurã ºi Librãrie „NicolaeBãlcescu”, Bucureºti, 2000.

MMaassaa ddee ppããmmâânnttCCeezzaarr BBÃÃDDEESSCCUU

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011111166

Minunea ddin aapropiere

Totul eeste ttainic în universul nostru muntos.Aici, se aflã încã un loc de întâlnire întreZamolxis ºi lumea Daciei. Sunt peºteri pe

tot cuprinsul Carpaþilor, legate între ele prin galeriisubpãmântene. Una dintre acestea este PeºteraPolovragi, în care am pãtruns spre dezlegarea ºiînþelegerea multor enigme. În acest templu sacru,de pe Tronul de piatrã, Zamolxis propãvãduieºteîncã poporului sãu legile iubirii ºi ale credinþei, demulte ori, alãturi de Deceneu ºi Decebal.

Îl vedem în statuie pe zeul dacilor cu ochiiîntredeschiºi. De aici, din interiorul peºterii, la venirearomanilor în Dacia, vaierul poporului sãu a pãtruns îninima munþilor prin galeriile secrete, amestecându-seprintr-o unduire cosmicã, în clipa de împãcare,înviorându-se ºi nãscând din duh, din piatrã ºidin cer, o nouã seminþie.

Magul a dezlãnþuit spre cer cu strigãt nepotolit,ruga lui înlãcrimatã. Cu mintea treazã ºi vãzândînãuntru ceea ce se auzea afarã, iniþia Zamolxis pepãmântul geto-dac cea mai înaltã dintre rugãciuni,aceea însoþitã de lacrimi – singura vindecãtoare ºisingura în stare sã pãtrundã în înãlþimile încãrcate desfinþenie ale cerului. Se spune cã dupã ce dacii aufost cuceriþi ºi dupã înfrângerea lui Decebal, lacrimilelui s-ar fi pietrificat ºi s-ar fi transformat în stalactite ºi

stalagmite. Dacii sunt pe aici peste tot, aºadar sãcãlcãm cu atenþie sã nu le tulburãm veºnicia.

Aici, ei ºi-au fãcut tot rostul pentru a vieþui: undormitor, paturi, cuptor ºi toate cele trebuincioase. Înjurul Tronului sãu de piatrã, Zamolxis fãcea vindecãrimiraculoase. Culoarul uriaº, pe care îl parcurgem,gãzduia multã lume. Se vede împietrit Cavalerul Trac– Cãlugãrul, în rugãciune, lângã Altar. Alãturi, estepironitã în zid moartea ca simbol al biruinþei vieþiiveºnice. Papagaluldominã intrarea înculoarul care ducecãtre IzvorulSperanþelor ºianunþã mereuvenirea nobililordaci. Peºtera seaflã ºi astãzilocuitã de patrucolonii de lilieci.Liliecii pãzesclocul de duhurilepotrivnice cugetuluibun ºi se ascundpe umeriioamenilor de piatrã

adãpostiþi în crãpãturile din pereþiide rocã.

Deasupra, pe peretelestâng al peºterii, MaicaDomnului ccu PPruncul îîn bbraþe a apãrut

miraculos din piatrã albã, cu trei ani în urmã, avânddouã fântâni perfect rotunde, la picioare. Cele douãfântâni, pline cu lacrimile ochilor Sfintei Fecioare, nu

seacã niciodatã. În jur se vãd licãriri depietre ca niºte cupe de miere, ce aducdupã ele tainice frumuseþi ale lumiistrãbune. Calde mângâieri de îngeriîncrustate în piatra noptoasã stropescadâncul cu luminã. Am îngenuncheatîn faþa slãvitei minuni, din zilele noastre,în clipa unicã ºi sfântã care ne încarcãsufletele de credinþã ºi nãdejde.

Maica DDomnului ddin PPeºteraPolovragi, prin tainicã rugãciune,cheamã lumea de ieri ºi de azi laîntâlnirea cu Dumnezeu. Pretutindeni,pe pãmântul românesc, Grãdina MaiciiDomnului exprimã mãreþia luminii,care pulseazã tãcutã, în piatrã, în lutºi în izvoare.

MMaaiiccaa DDoommnnuulluuii ddiinn ppeeººtteerrããEElliissaavveettaa NNOOVVAACC

Cartea ccare vvã aaºteaptã

Porþile dde iintrare în spaþiulPoeziei, pentru cei careaspirã la înaltul titlu

(imaginar) de locuitori ai lui, suntnumeroase, însã nu egale ca

importanþã. Aceastã „inegalitate” va deveni vizibilãîn timp, prin efectele sale în planul creaþiei literare,prin modalitãþile în care este privitã poezia, ca simplujoc al fanteziei sau ca exprimare ºi viziune autenticãasupra omului ºi lumii, în general.

Parcurgând chiar ºi numai o parte a poeziilorFloricãi Gh. Ceapoiu (am în faþã volumele Aur ºiivóriu – 2009, La izvorul neuitãrii – 2010, ambeleapãrute la Editura Semne, ºi Muguri de luminã –selecþie), se impune a afirma, din capul locului, cãpoeta a intrat în spaþiul Poeziei pe poarta principalã,prin care, astãzi, din pãcate, cuteazã sã pãtrundãdin ce în ce mai puþini tineri. Exprimarea prin poeziepare sã probeze la aceastã poetã adevãrul sublimatîntr-un gând exprimat cândva de George Cãlinescu,dupã care arta este un rod al sufletului, acestadin urmã, adicã sufletul, fiind mai mult decât arta.Volumul Aur ºi ivóriu acoperã pe deplin aserþiuneade mai sus, fiind alcãtuit din sonete aºezate sub titlul„În templul sufletului”. Folosirea cuvântului „templu”în acest context, nu este, desigur, întâmplãtoare, elimpunând o anumitã atmosferã, nu atât de mister,cât de ceremonie interioarã, de bucurie lãuntricã ºide comunicare cu marile spirite: „Spre templul sãudin sfinte diamante,/ Cu scânteieri în endecasilab,/M-au însoþit Petrarca, Shakespeare, Dante,// Darsufletu-mi cucernic ºi prea slab/ S-a dizolvat în tainalui divinã/ ªi a zidit un înger de luminã”.

Convenindu-i de minune disciplina, adicã rigoareaprozodicã, altfel spus, supunerea materiei lirice, carede multe ori pare de nestãpânit, poeta reuºeºte,folosind clapa sonetului, o muzicã a sentimentelor ºia stãrilor existenþiale, uneori mai puternicã, alteorimai difuzã. Mãrturisind cã sonetul i-a devenit „destin”,ea îl foloseºte pentru a sonda diverse teritorii, cum arfi cele ale adevãrului, ale spiritului uman, alecertitudinii ºi incertitudinii, ale gândului mereuiscoditor. Scrierea unui sonet anunþã scriereaurmãtorului, existã o legãturã între diversele titluri, unfluid, parcã, traversându-le pe toate. Aº spune cãtoate reprezintã o singurã „respiraþie”. Concludentã înacest sens este „O izbucnire”: „E poezia mea o

izbucnire/ De magmã aruncatã în zenit/ ªi, în esenþadorului topit,/ Ea oglindeºte-a gândului menire.// Cuvalul strãveziu am poposit/ Pe þãrmul alb, la Mareade Uimire/ Din poezia mea – o izbucnire/ De magmãaruncatã în zenit.// Corabia-mi cu vise a-ndrãznit/ Sãlunece spre ’Nalta Potrivire/ A sunetelor, într-un ritmvrãjit:/ O…, mai presus de-nfiorata-mi fire,/ Stãpoezia, dulce izbucnire!” Doar de la Arghezi citire, cuneuitatele sale „cuvinte potrivite”, se poate revendica,credem, aceastã „’Nalta Potrivire”. Este încã un semnbun, prin care recunoaºtem lumina zodiacalã subcare se aflã creaþia poetei.

Volumul La iizvorul nneuitãrii propune o poezie,formal, mai puþin disciplinatã, dar la fel deatent condusã pe firul unor idei sau trãiri,

tãinuind semnificaþii ce þinde frumuseþea, formele ºinobleþea exprimãrii poetice.Autoarea nu doreºte sãfie ostentativã în expresie,nu urmãreºte sã ºochezelingvistic, lucru atât de desîntâlnit în lirica„nãbãdãioasã” de azi, careface deliciul unei pãrþi acriticii literare juvenileactuale. Oarecum în contracurentului, al celui demasacrare a cuvântului înnumele originalitãþii, ea îºipropune, în schimb, sãcontribuie la desãvârºirealui, în sensul ca acestasã devinã mai încãpãtor,participând la realizarea,prin poezie, a unei „cupolea armoniei”, ceea cereprezintã, desigur, un idealaflat sub semnul perenitãþii. Poeta însãºi, la unmoment dat, se considerã a fi „un cuvânt” cãutând„drumul spre luminã”. De fapt, multe dintre poemeleacestui volum au ca subiect „cuvântul” cusemnificaþiile lui iniþiale, multiple. O poezie scurtã,intitulatã chiar „Cuvântul”, are darul de a situa într-unmod original într-un dicþionar aforistic aceastãnoþiune: „În logica rece a frunþii,/ lovindu-se de pereþii

timpului/ cuvântul îºi urmeazã ascensiunea.// Pânãla limita fiinþei,/ zborul fi-va lung.// Pânã la margineaclipei,/ urcuºul fi-va greu…”

Înlesnindu-le cãlãtoria în lume ca vehicule alegândului propriu, ale frumosului, poeta trãieºte cuintensitate ºi bucuria reîntoarcerii cuvintelor la sine,dupã ce ºi-au încheiat misiunea, pãstrându-ºi totuºi„vechile mistere ale silabelor” („Esenþe”). Aceasta nuexclude posibilitatea, beneficã, în fond, ca „dupã ces-au scãldat în soarele dupã-amiezii/ eliberate degriji”, poeziile sale sã-ºi ia „zborul spre înaltulcerului”. Cu toate cã poeta „tânjeºte” dupã ele, estelesne de înþeles cã aceastã pierdere e privitã ca oîmplinire. ªi încã una supremã. Florica Gh. Ceapoiuºi-a construit un univers poetic în care seintersecteazã meditaþia uneori gravã, alteori seninã,cu notaþia de bunã calitate, expresivã, relevantã.Într-o frumoasã poezie, autoarea recunoaºte cãpropria-i fiinþã s-a risipit în „zbuciumul materiei”,afirmaþie definitorie pentru relevarea acelui sensascuns al implicãrii artistului în actul de creaþie.

Majoritatea ppoeziilor au ca repermajor „Viaþa”, viaþa ca realitateintens solicitantã inclusiv în

planul trãirilor diverse, deci cu tot ceînseamnã ea: „Iubire”, „Certitudini”,„Deznãdejde”, „Ierni”, „Primãveri”,„Întrebãri”, „Rãscruci”, „Uitãri”, „Aduceriaminte”, „Întoarceri ºi Reîntoarceri”,„Îngeri” etc. De altfel, multe dintre acestenoþiuni devin, la rându-le, adevãrategeneratoare de versuri cu sunet aparte,încãrcate de mesaje ºi sensuri cedefinesc, în fond, un anume tip desensibilitate ºi construcþie poeticã, ceformeazã „cartea de vizitã” a autoarei.

O poezie tonicã luminoasã, simplã,dar nu simplistã, în care tradiþia ºi spiritulinovator coexistã în deplinã armonie, iatãuna dintre concluziile care s-ar impunedupã citirea poeziilor de ultimã generaþieale acestei poete, care cu siguranþã îºiva descoperi noi resurse interioare

pentru a-ºi amplifica registrul de tonalitãþi ºi culoriale creaþiei. Cât despre volumul Muguri de luminã(Ediþie bilingvã româno-albanezã, traducãtor BakiYmeri, Editura Rawexcoms, 2011), aceasta fiindo selecþie de poeme dintr-o carte citatã mai sus,se pot invoca, fãrã a greºi, aceleaºi aprecieri,precum cele deja formulate în cuprinsul acestorînsemnãri de cititor.

LLaa ppoorrþþiillee ppooeezziieeiiFFlloorriinn CCOOSSTTIINNEESSCCUU

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 1177

Rememorãri

În ccadrul eevenimentelor specialepatronate de Fundaþia EuropeanãTitulescu, în luna iulie a.c., un loc

proeminent a revenit simpozionuluiconsacrat comemorãrii a 50 de ani dela trecerea în nefiinþã a marelui poet,filosof ºi diplomat Lucian Blaga.Reuniunea omagialã a fost organizatãîn colaborare cu Primãria MunicipiuluiSebeº, Centrul Cultural ºi, respectiv,Fundaþia Culturalã „Lucian Blaga” dinSebeº.

Cu acest prilej, a fost lansat ºivolumul Lucian Blaga în diplomaþiaromâneascã. Este vorba de un volumcolectiv, care conþine texte semnatede George G. Potra, Nicolae Mareº,Alexandru Popescu, Ion Brad, IonFloroiu, Pavel Þugui, George Corbuºi chiar de Blaga însuºi. Ediþia a fostîngrijitã ºi prefaþatã de prof. GeorgeG. Potra, directorul Fundaþiei EuropeneTitulescu.

Discursurile comemorative ºivolumul lansat contureazã portretelea trei mari reprezentanþi ai diplomaþieiromâne, portrete care adesea seîntrepãtrund: Lucian Blaga, NicolaeTitulescu ºi Valentin Lipatti.

Cât ddespre LLucian BBlaga, celcomemorat, a fost reliefatão laturã mai puþin cunoscutã

a multilateralei sale activitãþi, ºi anume,prestaþia remarcabilã pe frontuldiplomatic. Astfel, s-a subliniat cã, prinpoziþiile sale de ataºat ºi, apoi, consilierde presã la legaþiile române de laVarºovia, Praga, Berna ºi Viena,Lucian Blaga a intrat în galeria marilorpersonalitãþi ale diplomaþiei culturaleromâneºti. Pe baza unor meriteincontestabile, Lucian Blaga a fostpromovat subsecretar de stat laExterne, încheindu-ºi carieradiplomaticã în funcþia de ministruplenipotenþiar, ºef al Legaþiei Românieila Lisabona.

Prof. univ. Pavel Þugui aminteaaudienþei cã poetul, filosoful ºidiplomatul Lucian Blaga s-a format

în contact direct cu viaþa culturalãeuropeanã ºi mondialã. El a fost,însã, legat sufleteºte de cel mai marediplomat român al acelor timpuri,Nicolae Titulescu, pe care, dinconsideraþie deosebitã, îl numeaPatron. La rândul sãu, directorulGeorge Potra ne introducea nu numaiîn lumea diplomatului Lucian Blaga, darºi în intimitatea legãturilor sufleteºti aleacestuia cu Nicolae Titulescu. În opiniavorbitorului, conferinþa lui Lucian Blaga

de la Cluj, din 1945, se înscrie la locde frunte în antologia scrierilor dedicatelui Nicolae Titulescu. La rândul sãu –sublinia George Potra – NicolaeTitulescu a arãtat preþuire ºi afecþiunefaþã de Lucian Blaga, aºa cum, de fapt,îi aprecia pe mulþi alþi scriitori români,câºtigaþi pentru o diplomaþie culturalãautenticã. Vorbitorul sintetiza relaþiadintre cei doi astfel: Titulescu – Blaga= gânduri/suflete pereche.

Astãzi apare deosebit de interesantfelul cum l-a perceput Lucian Blaga peNicolae Titulescu, dupã întâlnirea lordin Elveþia, þarã numitã pe atunciTinda lui Dumnezeu. Pentru el, marele

diplomat român era o fiinþã de alt ordindecât cel uman. Era un om caresuferea de o boalã sacrã, de o febrãcreatoare… era ca un posedatnecontenit în preocupãrile sale dedemoni, care nu-i dãdeau nicio clipãde destindere. Titulescu suferea deinsomnie lângã destinele þãrii… Eldevora problemele ºi era devoratde probleme.

Dar, cca ººi TTitulescu, Blaga afost rãsplãtit cu ingratitudinede semenii sãi români,

mai ales dupã anul 1945. Vorbind denedreptatea care i s-a fãcut, în timpulvieþii, lui Lucian Blaga, preºedinteleFundaþiei Europene Titulescu, AdrianNãstase, sublinia cã acesta a avut undestin similar cu al altor titani ai culturiinoastre. În aceeaºi notã, scriitorul IonBrad amintea cã Blaga a fost o victimãmajorã a stalinismului, sub pretextul cãfilosofia lui ar fiservit legionarilor.Tot maestrul IonBrad spunea cãcel mai luminos ºidemn urmaº al luiMihai Eminescuse bucura de maimultã consideraþiepeste hotare. Lamoartea sa, RadioMadrid anunþa cã,prin el, nu s-a stinso personalitate,ci un univers.

Primeledouãportrete

nu puteau fi decâtpereche, precumsufletele lor. Cel de al treilea portretni l-a readus în memorie pe ValentinLipatti, un alt distins reprezentant aldiplomaþiei culturale româneºti, ºi nunumai. Academicianul Mircea Maliþaconsidera cã Valentin Lipatti stãpâneºte

impecabil tehnicile diplomaþiei... cuacelaºi gust al perfecþiunii ca ºi celebrulsãu frate, pianistul Dinu Lipatti. Culturavastã ºi arta diplomaticã au fãcut dinValentin Lipatti o piesã majorã înangrenajul politicii externe româneºti,mai ales atunci când a reprezentatRomânia (7 ani), ca ambasador, laUNESCO, sau când a condus (12 ani)Direcþia Relaþii Culturale din MAE.El s-a impus, de asemenea, ca unnegociator de talie europeanã când acondus delegaþia românã la pregãtireaºi desfãºurarea Conferinþei pentruSecuritate ºi Cooperare Europeanã.Acolo, nu a fost doar un diplomat cuo tehnicã desãvârºitã. El a fost, maiales, un patriot convins, un apãrãtordârz al intereselor naþionale ale þãriisale. Cronicarii acelor vremuri vorbescdespre fascinaþia ºi admiraþiadiplomaþilor occidentali faþã de undiplomat curajos, de dincolo de Cortina

de Fier, care îi fãceape ruºi sã scâºneascãdin dinþi (sublinierea cotidianului LosAngeles). Acestdiplomat solist, vedetã,cum îl numeaucomentatoriioccidentali, era adeseaavertizat: nu sunteþiîngrijorat cã, revenindacasã, vã veþi trezi înfaþa unui pluton deexecuþie, dupã felulcum i-aþi împuns mereupe ruºi?

Valentin Lipatti a fostnu doar un admirator allui Nicolae Titulescu, ciºi un urmaº demn alacestuia, cu maximum

de carate diplomatice. Înainte de apleca la întâlnirea cu Titulescu, ValentinLipatti mai avea o dorinþã: Fie ca geniulsãu clarvãzãtor ºi dãruirea lui de sinesã ne cãlãuzeascã în vremurile grelepe care le trãim.

LLuucciiaann BBllaaggaa îînn ddiipplloommaaþþiiaa rroommâânneeaassccããIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

UUnn CCaarraaggiiaallee pprriinnttrree jjuurriiººttii??GGeeoo CCÃÃLLUUGGÃÃRRUU

Afost, cca nnimeni aaltul,o oglindã a lumii încare a trãit. O oglindã

în care s-au reflectat nu chipuri,ci suflete ºi caractere. ªi care,ca printr-un miracol, a pãstrat

aceste imagini pentru eternitate.Nimic nefiresc, aºadar, cã operei sale, cercetãtori

de ieri ºi de azi i-au consacrat biblioteci întregi.Mai puþin cunoscute, poate, sunt activitatea sa

publicisticã, lupta necruþãtoare dusã de Caragialeîmpotriva corupþiei, aranjamentelor careobstrucþioneazã promovarea adevãratelor valoriumane, mersul normal al vieþii sociale…

La douã luni dupã numirea sa ca director generalal teatrelor, în locul lui C.I. Stãnescu (demisionatca urmare a neregulilor constatate la un controlfinanciar), Caragiale adreseazã o scrisoare „domnilorredactori ai ziarelor din Bucureºti“, în care, cu verbulcaustic ce-l defineºte, le face cunoscute ºi, prin ei,opiniei publice, alte abateri, care se adaugã la celegãsite de instructorul financiar. Care sunt acestea?„Greºeli administrative, dintre care cea mai slabã

s-ar numi incapacitate, iar cele mai grave se numescdelapidare, abuz de încredere ºi furt.“

Rigoarea cu care defineºte termenii, vehemenþatonului dezvãluie un Caragiale bun cunoscãtor allegislaþiei, un luptãtor pentru ordine economicã ºisocialã. Sã-i dãm în continuarecuvântul: „Când un om însãrcinat sãmânuiascã bani publici ia din acei baniºi-i întrebuinþeazã pentru nevoile saleparticulare, se numeºte delapidator,când nu subtilizeazã o valoare ce i s-aîncredinþat ºi cautã sã nu-ºi dea seamade ea, se numeºte abuzator deîncredere, ºi acela care însuºeºtedintr-o casã de fier o sumã a altcuivase numeºte hoþ. Nu e aºa?“

Scrutãtor ppânã lla nnuanþe alabaterii de la lege, Caragialeargumenteazã patetic: „Cum

se numeºte acum acela ce, fiind maimare peste necredinciosul depozitar, îiîngãduie îndelungã vreme, ani întregi,

sã exercite aceste industrii? Acela, mai-marele, senumeºte în mai multe feluri dupã motivele diverse aleîngãduielii sale: dacã o face cu ºtiinþã, complice; dacãdin nebãgare de seamã, neglijent; dacã din încredereoarbã, prea din cale afarã, naiv; dacã din nepricepere,

incapabil. În toatecazurile ºi dânsule foarte vinovat“.

Vitriolant, dar drept,Caragiale a veºtejit, prinpana sa, racilelesociale, iar atunci cândviaþa l-a pus în ipostazade a se confrunta directcu ele, a fãcut-obãrbãteºte, cu rigoareºi pricepere, mai binechiar ca cei mandataþis-o facã. Un Caragialeprintre juriºti?Consideraþiile de faþãsunt o invitaþie la oasemenea abordare.

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011111188

România dde ppretutindeni

Este ttitlul eexpoziþiei de picturã organizate înanul 1972, la Muzeul de Artã al României.Pe atunci, eram la Haga, ca slujbaº al

diplomaþiei române, unde am combãtut peste ºaseani pe frontul legãturilor þãrii noastre cu Olanda. Mãgãseam pentru prima datã într-o þarã occidentalã, cuun înalt nivel de dezvoltare ºi, mai ales, cu o culturãde invidiat. Toate acestea nu picaserã din cer.Se spune cã olandezul a fãcut Olanda, dupã ceDumnezeu crease lumea. Este acel popor care s-aluptat, poate cel mai aprig, cu stihiile naturii, mai alescu apa, în cele mai neprimitoare locuri, unde Homerpresupunea cã se afla iadul.

În asemenea condiþii vitrege, avuþia materialã,acumulatã cu efort continuu, migalã ºi înþelepciune,a fost însoþitã, în permanenþã, de o strãlucitã zestrespiritualã, care a uimitomenirea. Aceasta pentrucã, în timp ce se lupta cuapele, zi ºi noapte,olandezul a gãsit timp ºipentru a învãþa geografie,arte, finanþe sau ºtiinþaautoguvernãrii, aºa încâtsã inspire întreaga lume,în aproape toate domeniilecunoaºterii umane.

Dintre toate acestea,însã, parcã pictura le întrecepe toate. De aceea, vãpropun sã revedem,împreunã, câteva trãsãturide bazã ale acestei artenobile ºi pe unii dintrecreatorii ei. Trebuie amintitfaptul cã pictura a depins ºiea de evoluþia economico-socialã a þãrii ºi, de aceea,a atins apogeul în veacul al XVII-lea, numit ºi„Secolul de Aur al Olandei”.

Acela a fost un moment de vârf, însã Olandaa avut reprezentanþi strãluciþi ai penelului în toateetapele de evoluþie a picturii europene. Picturaolandezã ºi flamandã s-a detaºat de la început ca„ªcoalã a Nordului”, cu trãsãturi specifice. Pictoriiolandezi au fost influenþaþi ºi ei de alte ºcoli europenede picturã, însã creaþia lor nu era imitativã. În plinsecol al XVII-lea, micuþele Þãri de Jos aveau o maredensitate de pictori, la o populaþie de doar un milionde oameni. Numai în Amsterdam se numãrau 175,iar în celelalte centre principale, ce vor fi menþionatemai jos, mai erau încã 280 de maeºtri ai peneluluiEi abordau, cu mãiestrie, toate genurile posibile, încadrul ºcolilor de la Amsterdam, Utrecht, Haarlem,Delft, Haga, Alkmar, Leiden. Astfel, la Utrecht erauadepþii lui Caravaggio, maeºtri desãvârºiþi în tratarealuminii. ªcolile de la Haga ºi Haarlem erau cunoscutepentru arta portretului. La Haarlem, de exemplu, atrãit ºi a creat marele portretist Frans Hals, consideratprimul pictor modern al Olandei. Haga mai eraconsideratã ºi drept o ramurã a peisagismului ªcoliide la Barbizon. La Delft, s-a impus Johanes Vermeercu scenele sale de interior, dar ºi cu o manierãproprie de redare a luminii.

Peisajul aa ffost, totuºi, un gen major al picturiiolandeze, care a evoluat de la o etapã laalta. Dacã în veacul al XVI-lea pictorul crea

în atelier, dupã imaginaþie, în secolul urmãtor el îºiface desenul în naturã, preferând orizonturile joaseale Olandei, cu dunele de nisip, pajiºtile sau râurile,mai ales cele îngheþate, de regulã cu patinatori peele. Aici, i-aº menþiona doar pe Pieter Bruegel celTânãr ºi pe tatãl sãu, Pieter Bruegel cel Bãtrân,care era supranumit „þãranul”.

O altã trãsãturã importantã a picturii olandezeeste mesajul moralizator, pe care l-a transmis înpermanenþã, încã din Epoca Barocã. Unele tablourideconspirau vanitatea, altele proxenetismul, iar celemai multe se refereau la ban ca atribut al rãului.Se pare cã o asemenea tratare a fost începutã deMarius van Reymeswaele (1490-1546), ale cãruiaccente satirice au fost hrãnite de spiritul mareluiumanist olandez Erasmus de Rotterdam.

Dupã aacest sscurt ttur dde oorizont, sã ne oprimpuþin la pagina cea mai strãlucitã a picturiiolandeze, adicã la magicianul culorilor,

Rembrandt (1606-1669), cel care a rupt canoaneletradiþionale, aducând în picturã luminã, culoare,miºcare ºi stãri de spirit. El a abordat toate genurile,însã cu ierarhizarea impusã de cerinþele acelui Secolde Aur al Olandei. Atunci, colecþionarea de tablouriera în floare. Burghezia, tot mai bogatã ºi ambiþioasã,îºi înlocuia tapiseriile de pe pereþi cu tablouri de artã,mai ales cu propriile portrete. Rembrandt era preferat,având faima de cel mai mare portretist al timpului.Pictorul era convins cã portretul este un fel derezumat al omului, atât al trupului, cât ºi al spiritului,sau o biografie în imagini. Rembrandt a excelat ºi lacapitolul autoportrete. Chipul lui se regãseºte în 80

de picturi, gravuri sau desene, pe care leconsidera o formã de autobiografie.

În cei ºase ani ºi jumãtate cât am lucratîn Olanda, am admirat numeroase pânzeale lui Rembrandt, atât la Muzeul Regal(Rijkmuseum), din Amsterdam, cât ºi laMauritshuise, din Haga, unde se gãsesc ºicele mai celebreeºantioane alepicturii de grup.La Haga, vizitatorulcontinuã sã fieîncântat de Lecþiade anatomie adoctorului Tulp,pânza cu careRembrandtdobândeºteconsacrareaoficialã, la vârsta

de 26 de ani. Celebrul Rondde noapte, de la Muzeul dinAmsterdam, a fost realizatîn cadrul unui concurs algarnizoanelor militare dinoraº, prilejuit de vizita reginei Franþei, Maria deMedici. Un comentariu al timpului aprecia cã pânzalui Rembrandt va surclasa toate tablourileconcurente, deoarece este atât de artistic conceputã,atât de plinã de miºcare ºi de energie, încât celelaltevor pãrea simple cãrþi de joc.

Rembrandt a lãsat o moºtenire inestimabilã, cucare se mândresc cele mai mari muzee ale lumii.Este vorba de 600 de picturi, 300 de gravuri ºi peste2.000 de desene. La apogeul carierei sale, pictorulcâºtiga enorm pentru acele timpuri, însã a apãrut, peneaºteptate, un concurent redutabil pentru tablourilesale: erau bulbii frumoaselor lalele, care, timp de unsecol, au înnebunit lumea, iar fenomenul a fostcunoscut în istorie sub numelede tulipomania. Atunci, pânzevaloroase ale pictorului dacã semai ridicau la valoarea a unusau doi bulbi.

Rembrandt a avut o viaþãdulce-amarã, marcatã decomplicate probleme matrimonialeºi financiare. Fiind declarat falit, ela ajuns pe mâna unor portãreinemiloºi. Aºa cã, dupã ce atraversat bolta cereascã a Olandeica un luceafãr luminos, a sfârºitprecum cea mai neînsemnatã fiinþãde pe pãmânt, gãsindu-ºi odihnaveºnicã într-o groapã anonimã dela Biserica de Vest din Amsterdam.

Un aalt ttitan aal ppicturii oolandeze ºi universalea fost Vincent van Gogh (1853-1890).El reprezintã, poate cel mai bine, geniul

neînþeles al timpului sãu, dobândind însã postmortemo celebritate greu de egalat. Se spune cã el a fostimaginea artistului blestemat sã plece din lume sãracºi necunoscut. Nici nu avea cum altfel, întrucât, întimpul vieþii, nu a vândut decât un tablou. El a avutmare noroc cu susþinerea materialã din partea fratelui

sãu, Theo. Într-un final, a renunþatla ea, explicându-i lui Theo astfel:Am devenit pentru tine o gurã înplus de hrãnit... Cu acest gând,Vincent van Gogh a mers liniºtit în oraº, unde acumpãrat un pistol pentru a-ºi curma zilele, la numai37 de ani. Ieºirea lui din scenã a fost precedatã de ofurie a creaþiei: în mai puþin de un an, a realizat 200de tablouri valoroase. Predomina floarea soarelui,fapt explicat lui Theo astfel: S-a nimerit ca unii sãpicteze numai bujori ºi trandafiri. Obsesia mea a fostfloarea soarelui. ªi cu floarea soarelui a fost acoperitcomplet sicriul sãu, la funeraliile din 30 iulie1890.

Aflându-mã în misiune oficialã în Olanda, am avutºansa de a admira cea mai mare parte a moºteniriilãsate posteritãþii de Vincent van Gogh. Am vizitatMuzeul Kroller Muller, de lângã Arnhem (la graniþacu Germania), care prezintã 60 de tablouri ºi nu maipuþin de 212 desene. Am participat la deschidereaMuzeului Van Gogh, din Amsterdam (20.06.1973),unde se aflã cea mai mare colecþie din lume acelebrului pictor: 207 picturi, 1.000 de desene(expuse doar 580), 750 de scrisori, trimise ºi primite.

Fire retrasã, care se ferea depublicitate, pe motiv cã era prea pãtrunsde durere pentru a-i face faþã, Vincent vanGogh nu ar fi înþeles nimic din ceea ce seîntâmplã astãzi cu tablourile sale pe piaþaoperelor de artã. Dupã anul 1987, tablouriale sale au ajuns la cotaþii de neimaginat –peste 80 milioane de dolari. S-a întâmplat,de fapt, ceea ce fratele sãu, Theo,prevãzuse: Când lumea va înþelege cespun tablourile sale, va fi prea târziu. Nuse îndoia, însã, cã va veni ºi acel moment:Sunt sigur cã în viitor va fi înþeles, însãeste greu de spus când.

Românii nnu aau ddus llipsã de ocaziicare sã le permitã contactul cuoperele marilor maeºtri olandezi

ºi flamanzi. Sã începem cu Galeria Europeanã de laMuzeul Naþional de Artã al României unde, printrecele peste 300 de pânze reprezentând principaleleºcoli de picturã ale Europei, se aflã, nu puþine,semnate cu nume celebre, precum Rembrandt,Bruegel sau Rubens. Apoi, trebuie sã menþionez ºiExpoziþia Olandezul la el acasã ºi în lume, gãzduitãîn anul 1972 de Muzeul Naþional de Artã al României.Atunci au fost aduse la Bucureºti 74 de capodopereale unor titani ai veacului al XVII-lea, precumRembrandt, Frans Hals, Albert Cuyp, Gabriel Metsu,Jan Steen ºi alþii. Pânzele lor reprezintã o ilustrare înculori a unui moment de apogeu în istoria poporului

olandez, „Secolul de Aur” de carevorbeam mai devreme. Anul 2006 adevenit un moment de referinþã înrelaþiile culturale româno-olandeze. TotMuzeul Naþional de Artã al României aorganizat expoziþia aniversarã Întâlnirecu Rembrandt – 400 de ani de lanaºterea artistului. Au fost expusepicturi, gravuri ºi desene ale mareluipictor, existente în colecþia Muzeului ºiîn cea a Bibliotecii Academiei Române.

Însã, numai la Muzeul NaþionalBrukenthal din Sibiu românii pot admiranu mai puþin de 450 de tablouri alepictorilor olandezi ºi flamanzi. Ele facparte dintr-o colecþie de artã extrem devaloroasã, de peste o mie de tablouri,care a aparþinut baronului Samuel von

Brukenthal, fost guvernator al Marelui Principat alTransilvaniei timp de zece ani (1777-1787). Eainclude opere din secolele XV-XVIII, constituindu-se,în acelaºi timp, ºi în una dintre cele mai importantecolecþii de picturã barocã. Cu o asemenea moºtenireinestimabilã s-a deschis, în anul 1817, primaexpoziþie de picturã din România ºi din sud-estulEuropei. Aici are un merit incontestabil, deºi indirect,ºi împãrãteasa Maria Tereza, pentru cã l-a trimis pebaronul Von Brukenthal înTransilvania.

Van GGogh: AAutoportret

Un aargeºean pprin llumeOOllaannddeezzuull llaa eell aaccaassãã ººii îînn lluummee

IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Rembrandt: Autoportret

S. vvon BBrukenthal

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 1199

Recuperarea ddiasporei

Cugetãtor pprofund, eseistde pregnantãoriginalitate, stilist de

marcã, filosof ºi scriitor, EmilCioran este unul dintre strãluciþiireprezentanþi ai intelectualitãþii

româneºti interbelice afirmat în þarã, dar mai cuseamã în cultura francezã. Împreunã cu MirceaEliade ºi Eugen Ionescu formeazã triadaexponenþialã a valorilor noastre spirituale dindiaspora, personalitãþi de talie mondialã, a cãroroperã aparþine definitiv întregii umanitãþi.

S-a nãscut la Rãºinari, lângã Sibiu, la 8 aprilie1911. Tatãl sãu, Emilian Cioran, a fost protopoportodox ºi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mamasa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originarã dinVeneþia de Jos, comunã situatã în apropiere deFãgãraº, descendenta unei familii de mici nobilitransilvãneni. Tatãl Elvirei, Gheorghe Comaniciu,de profesie notar, fusese ridicat la rangul de baron.Emil Cioran urmeazã studii liceale clasice la Liceul„Gh. Lazãr“ din Sibiu, apoi se înscrie, la vârsta de17 ani, la Universitatea din Bucureºti pentru a studiafilosofia (1928–1932). Licenþa o obþine cu o tezãdespre scriitorul-filosof Henri-Louis Bergson. Eleval lui Tudor Vianu ºi Nae Ionescu, Emil Cioranare printre colegi pe Constantin Noica, opera lorapropiindu-i într-un anume fel, prin structurã ºiabordare. Cunoscând bine germana, studiazã înoriginal pe Kant, Schopenhauer ºi Nietzsche ºi-iciteºte cu pasiune pe Soren Kierkegaard, GeorgSimmel, Ludwig Klages ºi Martin Heidegger, precumºi pe filosoful rus Lev ªestov. Beneficiazã de o bursãde studii în Germania între 1933–1935, când intrãîn contact cu filosofii germani Nicolai Hartmann ºiLudwig Klages; în anul urmãtor revine în þarã, pentruo scurtã perioadã, ocupând postul de profesor defilosofie la Liceul „Andrei ªaguna“ din Braºov.

În 1937, Emil Cioran obþine o bursã din parteaInstitutului Francez din Bucureºti pentru pregãtireadoctoratului, care-i va fi prelungitã pânã în 1940,când se stabileºte la Paris, în Cartierul Latin, pe carenu-l va pãrãsi niciodatã, refuzând orice publicitateºi contacte cu presa.

În þarã a colaborat la o serie de reviste, întrecare Gândirea, Vremea, Floarea de foc, Cuvântul,Pagini literare, Azi, Discobolul, Calendarul,Revista de filosofie, Convorbiri literare º.a.

Distinsã cu „Premiul Tinerilor Scriitori Români“,cartea sa de debut editorial, Pe culmile disperãrii,apare în anul 1934, aducând „strigãtul suprem,absolutul anatemei ºi ereziei exorcizante“. În carte,se regãsesc aproape toate temele operei sale ceva urma: „Nu ºtiu ce e bine ºi ce e rãu; ce e permisºi ce nu e permis; nu pot condamna ºi nu pot lãuda“.Mai târziu, reia motivul dilemei existenþiale: „Suntconvins cã nu sunt absolut nimic în univers, dar simtcã singura existenþã realã este a mea“; „...spiritulsfâºie, nu înalþã“. Filosoful s-a consacrat unorcugetãri profund personale: „N-am inventat nimic,am fost doar secretarul senzaþiilor mele“ – se vamãrturisi el mai târziu.

I-au apãrut apoi, succesiv, Cartea amãgirilor(1935), Schimbarea la faþã a României (1936),Lacrimi ºi sfinþi (1937) scrise în acelaºi stil eseisticºi formã aforisticã. În 1940 începe sã scrie Îndreptarpãtimaº, ultima sa carte în limba românã, definitivatãîn 1945, dar rãmasã ineditã pânã în 1991, cândapare la Editura Humanitas. Mai trebuie adãugat ºivolumul Eseuri, antologie, traducere ºi cuvânt înaintede poetul ºi eseistul Modest Morariu, publicat în 1988din iniþiativa scriitorului Liviu Cãlin, atunci redactor-ºefla Editura Cartea Româneascã. Volumul, bine primitºi apreciat de Cioran, a fost recenzat cu rezerve depresa literarã româneascã, invocându-se adeseaselecþia textelor.

Dupã ’’89, Emil Cioran intrã tot mai multîn atenþia criticii literare ºi a cititorilor dinRomânia, publicându-i-se, în traducere,

principalele opere scrise în limba francezã, ediþiibilingve, antologii, studii ºi articole: Singurãtateºi destin (antologie de texte îngrijitã de Dan C.Mihãilescu, cu articole publicate în presa interbelicã),1992; Scrisori cãtre cei de-acasã, 1995; Mon pays/Þara mea (scris în francezã, textul apare pentru

prima oarã în România, în volum bilingv), 1996, toateapãrute la Editura Humanitas. În acelaºi timp setraduc în francezã operele lui Cioran din limbaromânã: Cartea amãgirilor (Gallimard, 1992); Lacrimiºi sfinþi (trad. ºi prefaþã de Sanda Stolojan, 1986);Pe culmile disperãrii (1990); Amurgul gândurilor(1991), apãrute la Paris, Editura L’ Herne.

Scriitorul eeste vvizitat în mai multe rânduri laParis, i se iau interviuri ºi se realizeazã filmetransmise la Televiziunea Românã: Exerciþii

de admiraþie, realizat de Gabriel Liiceanu ºiConstantin Chelba, ºi Apocalipsa dupã Cioran,de Gabriel Liiceanu ºi Sorin Ilieºiu (1992), filmcomercializat pe casetã video.

Dintre scriitorii români, Emil Cioran s-a integratimediat ºi poate cel mai bine în cultura francezã carel-a asimilat, scriind de acum în francezã, reuºind sãpublice de la început în edituri de primã mãrime.Dupã debutul francez, îºi semneazã volumeleE.M. Cioran (iniþiala M a fost adãugatã din raþiunifonetice ºi de reprezentare, dupã cum se mãrturiseatraducãtoarei Sanda Stolojan). Dupã ce în 1947prezentase Editurii Gallimard prima sa carte înfrancezã, Précis de décomposition/ Tratat dedescompunere, apãrutã în 1949, distinsã cu PremiulRivarol (ulterior a refuzat toate premiile care i-au fostatribuite), publicã majoritatea volumelor sale laaceeaºi celebrã editurã: Syllogismes de l’amertume/Silogismele amãrãciunii (1952), La tentation d’éxister/Ispita de a exista (1956), Histoire et utopie/ Istorie ºiutopie (1960), La chute dansle temps/ Cãderea în timp(1964), Le mauvais démiurge/Demiurgul cel rãu (1969),De l’inconvénient d’être né/Despre neajunsul de a te finãscut (1973), Écartèlement/Sfârtecare (1981), Exercicesd’admiration/ Exerciþii deadmiraþie: eseuri ºi portrete(1986), Aveux et Anathème/Mãrturisiri ºi anateme (1987).

Cioran eeste ºi uninterpret desãvârºital unora dintre

capodoperele artelor plasticeºi muzicii universale,considerat, din acest punctde vedere, un continuator aleseisticii lui Paul Valéry. Saint-John Perse, poet ºi diplomatfrancez, laureat al PremiuluiNobel pentru Literaturã (1960),îl considera pe Cioran „auteur de grande race, dontpuisse s’honorer notre langue depuis la mort de PaulValéry“, la care trebuie sã adãugãm gânditorul formatîn spaþiul românesc, influenþat de miºcarea de ideidin anii ’30, când generaþia sa descoperea gândireaexistenþialistã în climatul istoric socio-politic ºicultural-literar.

La Paris, Cioran trãieºte retras în CartierulLatin, acolo unde i-a primit pe celebrii sãi prieteni:Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan,Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henry Michaux,Constantin Noica ºi alþii, întreþinând o corespondenþãde mare valoare istorico-literarã, filosoficã ºi culturalã.

Spirit „bolnav“ de luciditate, sceptic ºi ironic,cultivând paradoxul, aforismul ºi atitudinea nihilistã,Emil Cioran s-a aplecat, în opera sa, asupra unormari teme: sensul tragic al istoriei; sfârºitulcivilizaþiilor; ameninþarea care pândeºte creaþiaaºezatã sub semnul rãului; refuzul consolãrii princredinþã; obsesia absolutului ascuns, a golului dincolode care se profileazã o luminã; viaþa ca expresie aexilului metafizic al omului; cultura ca refugiu.

Distingând îîn ccreaþia llui CCioran douãperioade: perioada scrierilor româneºti– caracterizatã prin „lirismul absolut“ –

ºi perioada scrierilor franceze – marcatã de„îndoiala scepticului“ –, Sanda Stolojan, scriitoareºi traducãtoare, stabilitã încã din 1961 la Paris,prezintã poate cel mai bine importanþa eseurilorromâneºti ale lui Cioran.

Tema înstrãinãrii omului, temã existenþialistã prinexcelenþã, pe care Camus ºi Sartre o vor introduce înliteratura francezã abia dupã rãzboi, este formulatã laBucureºti, încã din 1932, de tânãrul Cioran: „Sã fieoare pentru noi existenþa un exil ºi neantul o patrie?“,întrebare reluatã textual mai târziu în limba francezã.

Eseurile româneºti sunt cea mai bunã introducereîn opera ce va urma. Ele folosesc limbajul intelectualromân dinainte de rãzboi impregnat de culturaoccidentalã contemporanã, nu numai filosoficã, darºi artisticã ºi muzicalã. Numeroase pagini despreartã, poezie ºi muzicã, din Lacrimi ºi sfinþi, bunãoarã,dovedesc o profundã cunoaºtere ºi înþelegere afenomenului creaþiei artistice. Eseurile scrise înromâneºte conþin în starea lor liricã materia,gândurile ºi obsesiile care au dat naºtere opereieseistului francez de origine românã. A „filosofapoetic sub impulsul lirismului absolut“ a fost ispitatânãrului Cioran.

Apãrutã la Sibiu, în 1940, sub moto-ul „...hrãniþi-lcu pâinea ºi cu apa întristãrii“ (Cronici, 2,18),Amurgul gândurilor ilustreazã poate cel mai elocventideea cioranianã potrivit cãreia filosofia este meditaþiapoeticã a nefericirii. Tânãrul Cioran apare sceptic,exigent ºi visãtor, aulic ºi premonitoriu, neliniºtit ºidefinitiv, ca orice mistic al ideilor. Cartea debuteazãcu o afirmaþie puternicã: „Poþi spune uºor cãuniversul n-are niciun rost... Tot secretul vieþii sereduce la atât: ea n-are niciun rost; fiecare din noigãseºte, însã, unul.“ Gânditorul face distincþie întrefilosofii obiectivi, interesaþi de biografia ideilor, ºifilosofii confesivi, pentru care ideile se cuvin cãutateîn autobiografie. Aparþinând acestora din urmã,Cioran configureazã în cele 14 capitole ale cãrþiio structurã polifonicã, în sensul a ceea ce Noicaar numi sentimentul muzical al lucrului filosofic.

Primele ºapte capitole dezvoltãcontrapunctic temele fundamentale,adevãrate mituri personale, fãrã oordine anume sau o grupare pe tipuri,stãri, fenomene, aparent în afaracriteriilor de structurã ori a ierarhizãriilor: melancolia, plictiseala, timpul,eternitatea, paradoxalul, iubirea,regretul, singurãtatea, moartea,credinþa, disperarea, nefericirea.

Urmãtoarele ºapte capitole reiauaceste teme, modelându-le într-oþesãturã ideaticã de maretransparenþã ºi densitate. Meditaþiafilosoficã, ironicã, tãioasã, bineproporþionatã între gravitate ºidezinvolturã, atinge fie tonul deconfesiune în genul notaþiei de jurnal,fie devine micropovestire cu tâlc,permiþând autorului speculaþii, celmai adesea reflecþii concentrate,aforistice, asupra sensului vieþii,al rostului existenþial.

Asumându-ºi, cu detaºatãresemnare ori cu nobilã revoltã abia sugeratã,întreaga nefericire a lumii, Cioran exerseazã cutandrã deznãdejde stãrile tragice ale condiþiei umane,când spectator vinovat, când din interiorul dramatical trãirilor, urmãrit de pãcatul originar, supunându-senesfârºitei tristeþi instaurate odatã cu naºterea,gãsind tristeþi noi, particulare, tristeþi subtiledezvoltate în teorii de o prospeþime neconvenþionalã.

De la maximã la eseu filosofic, duhul unei blândedisperãri se întinde asupra întregului mecanismexistenþial surprins în stãrile lui de graþie, cu laºitãþileori ridicolele lui aºteptãri. Profund, de o înþelepciuneneostentativã, firesc în gravitate ºi dramatism, Cioranîntârzie cu lucidã amãrãciune asupra sensului intimal lucrurilor, asupra spaimei solitudinii, discursul sãufilosofic fiind o tãieturã dureroasã, care uneori nuocoleºte stilul colocvial, alteori se retrage într-unstrigãt rece, absorbit imediat de interiorulincandescent al cugetãtorului. De aici se naºtelirismul de substanþã evident în comentariile asupramãrii, „comentariu fãrã sfârºit la Eclesiast“, sauasupra anotimpurilor, de unde creºte tulburãtoareasupratemã a amurgului.

Cioran radiografiazã sentimente ºi stãri în raportcu eternitatea, fãrã orgoliul de a închide uºile, darrezervându-ºi dreptul de a se îndoi cã ele ar maiputea fi larg deschise. Amurgul gândurilor se încheiesub semnul dureros ºi irezistibil al mâhnirii.

„Nu e nimic, Emil Cioran, tu minþi. Dar poþi sãminþi înainte. Eu te cred“, spunea Constantin Noica.

Emil CCioranFFlloorreeaa FFIIRRAANN

Orizont SSF

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011112200

Chiar ddacã ii sse mmai ppomeneºte nnumele,

puþini amatori de anticipaþie mai merg

astãzi efectiv la scrierile lui I.M. ªtefan

(pseudonimul lui Alexandru Sergiu Srager, nãscut la

1 februarie 1922, în Bucureºti, unde a ºi murit de

altfel, în 1992). ªi asta în ciuda faptului cã, la mijlocul

secolului trecut, romanul Drum printre aºtri cunoºtea

nu mai puþin de trei ediþii în cinci ani, ca prim roman

de SF românesc apãrut dupã cel De-al Doilea Rãzboi

Mondial. Cu pseudonimul principal sau cu altele în

care se recunoaºte parþial numele adevãrat, autorul

a colaborat la numeroase publicaþii de popularizare

a ºtiinþei, cãlcându-i astfel pe urme lui Victor Anestin.

A debutat editorial cu „fantezia astronomicã pentru

copii” Cãlãtorie în Univers (1953), urmatã imediat de

câteva romane scrise în colaborare cu alþi autori:

pomenitul Drum printre aºtri (1954, cu Radu Nor),

Robinsoni pe planeta oceanelor (1958, tot împreunã

cu Radu Nor) ºi Sahariana (1956, în colaborare cu

Max Solomon). Primele douã cãrþi sunt din categoria

„romanelor astronomice”, deschisã la noi de Anestin,

cu În anul 4000 sau O cãlãtorie

la Venus, ºi Henric Stahl, cu

Un român în Lunã. Proiectul

expediþiei spaþiale este acum

mai ambiþios: în Drum printre

aºtri, de pildã, nava cosmicã

viziteazã, pe rând, o staþie de

tip satelit artificial al Pãmântului,

un asteroid, planetele Venus,

Mercur ºi Marte, avansând în

final prin centura planetoizilor

în direcþia lui Jupiter, care va

fi explorat de la distanþã,

printr-o sondã telecomandatã.

O aventurã grandioasã doar

în cadrul premiselor, fiindcã în

realitatea romanescã firul epic

e subþire ºi se desfãºoarã lent,

printre dialoguri convenþionale,

prelegeri de astronomie ºi mici

incidente hazlii, menite sã agrementeze textul ºi sã

umple timpul unor astronauþi schematici, manipulaþi

de autori ca niºte marionete trase de sfori. Pentru un

popularizator al ºtiinþei, romanul nu e decât un alt

prilej de a-ºi face meseria, într-un mod mai agreabil

decât în pagina de informaþie seacã. Calitatea literarã

a romanului este însã extrem de scãzutã. Dar ºi

informaþiile vehiculate, ºi în care I.M. ªtefan ºi-a pus

în mod precis destule speranþe, rãmân de la o vreme

cu totul aproximative, trecând din registrul science în

plinã ficþiune. Venus are aer ºi ape curgãtoare, care

se varsã în lacuri mlãºtinoase, colcãind de crustacei

gigantici, de insecte mari cât pãsãrile, de reptilieni

feroce: o faunã ce trebuie þinutã la respect cu arma

radiantã. Printre ruinele ºi canalele lor, marþienii

sãlbatici („papuaºii acestei planete”), sunt ºi ei

agresivi, încurcând sistematic proiectele de explorare

paºnicã ale echipajului celest. Tuturor dificultãþilor

imaginate, autorii le pregãtesc rezolvãri facile ºi

oportune. În compensaþie pentru mizeriile din zona

barbariei, marþienii civilizaþi ai planetei le prezintã

vizitatorilor oraºe subterane prevãzute cu uzine, sere,

sãli de spectacole ºi parcuri. Aparatura de uz casnic

– de la maºina de produs ºi servit masa pe bandã

rulantã, la televizorul sferic ºi „muzicofonul” cu sute

de butoane – stã gata sã se prãbuºeascã în

avalanºã asupra curiozitãþii nepotolite a

expediþionarilor de pe Terra. Momentul anticipeazã o

povestire de mai târziu (Casa minunilor, 1955), în

care aceiaºi autori vor imagina automatele prin care

omul urmeazã sã-ºi asigure traiul comod în oraºul de

mâine.

Sub pretextul salvãrii unui brav astronaut eºuat pe

o planetã îndepãrtatã, romanul Robinsoni pe planeta

oceanelor extinde raza expediþiei cosmice pânã la

stele. Aventura pluteºte în aceeaºi atmosferã

neverosimilã, încãrcatã de balastul informaþiei

astronomice comune, socotit indispensabil.

Sahariana îºi orienteazã ambiþiile în altã direcþie:

cea a unei utopii de facturã enciclopedicã, menitã sã

adune în aceeaºi pãlãrie toate temele ºi subiectele

ºablonarde prevãzute pentru „era atomicã”.

Personajul-martor nu mai viziteazã planete

rãspândite prin spaþiul cosmic, ci o lume decalatã

în timp. El pãtrunde în paradisul tehnologiei mirifice

ºi al moralitãþii comuniste desãvârºite, beneficiind

de cliºeul vieþii suspendate ºi trebuind, în consecinþã,

sã facã faþã unui alt ºablon emblematic pentru

anticipaþia vremii: acela al confruntãrii

prezentului mediocru cu un viitor strãlucit.

Modelele strãine ale acestei

anticipaþii se aflã în lucrãrile

autorilor ruºi ºi sovietici, în

special K.E. Þiolkovski ºi Vladimir Obrucev.

Cu Ultimul alb (1962), I.M. ªtefan începe

sã-ºi semneze prozele SF de unul singur.

Atât romanul ce dã titlul volumului, cât ºi

povestirile însoþitoare, schimbã registrul

admiraþiei neþãrmurite pentru orizontul

mirific al utopiei de mâine cu unul crispat ºi

satiric, îndreptat la modul polemic împotriva

relelor capitaliste „de azi”. Autorul se alinia

astfel unui pluton de alþi practicanþi ai

anticipaþiei care, în epocã, rãspundeau

cu promptitudine imperativelor de partid.

Din fericire, „moda” aceasta

devastatoare n-avea sã

dureze mult timp, încât I.M. ªtefan

revine la paleta de subiecte familiare,

din categoria aventurilor spaþiale.

Romanele Lumina purpurie (1964),

Cântecul Cibenei (1966), P.G.-7 luptã

contracronometru (1971), Regãsirea

lumii pierdute (din culegerea

Naufragiaþii, 1973), fãrã a renunþa la

infuzia masivã de informaþie ºtiinþificã,

încearcã s-o disperseze mai subtil în

materia epicã. În prim-plan rãmân idei

simple, convenþii minimale ce permit

imaginaþiei o desfãºurare mai liberã,

iar aventurii sã funcþioneze în regim

mai alert. O civilizaþie extraterestrã

suspectã determinã experimental

contracþia sistemului nostru solar,

ameninþând lumea cu o catastrofã de

tipul celei figurate odinioarã de Victor Anestin în

O tragedie cereascã (romanul Lumina purpurie,

devenit ulterior, într-o variantã amplificatã, Zumzetul

lui Otahi). O minte genialã din viitor deschide drumul

omenirii spre propulsia antigravitaþionalã ºi pune în

practicã o cãlãtorie temporalã multimilenarã, în

condiþii de animaþie suspendatã (Cântecul Cibenei).

Crescuþi în spiritul unei culturi strãine, de naturã

extraterestrã, doi tineri revin în cele din urmã la

civilizaþia originarã, singura care

li se potriveºte cu adevãrat

(Regãsirea lumii pierdute). Toate

romanele cu subiect cosmic ale

lui I.M. ªtefan, de la Drum

printre aºtri la P.G.-7 luptã contracronometru ºi

Regãsirea lumii pierdute, aduc alãturi de pãmânteni

personaje extraterestre lucrate în linia aberaþiei fizice

ºi a monstruosului repulsiv. E aici, cum am mai

observat, o polemicã subtextualã cu idealul frumuseþii

umane, extins de unii la nivelul întregului Univers.

Pentru pportretul aalienilor ssãi, unei comode ºi

sentimentale viziuni antropomorfice autorul

îi preferã – ca mai logic ºi mai probabil în

experimentele efectuate la scarã cosmicã de materia

vie – un tipar distonant, chiar dacã imaginat în

registrul urâtului. Marþienii din Drum printre aºtri

au forme simieºti, dar complet asimetrice, încât se

sprijinã în salturile lor pe un singur picior gros, dublat

de o „coadã de cangur”. Oceaninii din Robinsoni pe

planeta oceanelor primesc contur de caracatiþã.

Civilizaþia alienilor din Lumina purpurie cade în

seama unor ºerpi înaripaþi cu pielea „scorþoasã”,

de culoarea smaraldului. „Lectrinii” ºi „gravinii” din

Cântecul Cibenei au forme piramidale ºi, respectiv,

de eºarfe. Prin romanul P.G.-7 luptã contra-

cronometru bântuie „clidieni” ca niºte mari ouã

pulsatoare, cu suprafaþa plinã de cucuie prelungite

în pseudopozi. Fiinþele raþionale din Regãsirea lumii

pierdute, „aimiosienii”, sunt uriaºe alcãtuiri hibride,

de forma unui baston cu ramificaþii, prevãzut cu

„umflãturi senzitive” în partea superioarã. Adãugând

pe listã „tritonienii” ºi „orolienii” din romanul Zumzetul

lui Otahi, vom avea un inventar substanþial de figuri

extraterestre cãrora, pe lângã desenul memorabil

în linia sa pronunþat deformantã, li se gãsesc ºi

denominaþii de specie ce se reþin.

Autorul ss-aa iimplicat,

prin câteva articole, ºi în

fundamentarea teoreticã

a SF-ului. În ele descoperim un

fundamentalist al stilului hard, care

elogiazã nemãsurat literatura de

popularizare ºtiinþificã, vãzând-o

ca pe un pilon indispensabil în

anticipaþie. Are oroare de „ºtiinþofobi”

ºi nu agreeazã scrierile în care

elementul ºtiinþific funcþioneazã doar

ca pretext. În consecinþã, le pretinde

sã fie „instructive”, „bogate în

elemente de informaþie ºtiinþificã ºi

tehnicã”, chiar ºi atunci când, presat

de adepþii tendinþei anti-tehniciste

din SF-ul românesc, simuleazã o

oarecare înþelegere ºi pentru alte

forme ale genului, mai libere de

încãrcãtura savantã popularizatã.

Cu startul spectaculos pe care îl lua la mijlocul

secolului XX, era de aºteptat ca I.M. ªtefan sã

ajungã un autor important al SF-ului românesc

actual. Nu s-a întâmplat aºa, poate nu atât din

cauza unei imaginaþii sãrace, cât datoritã

precaritãþii mijloacelor literare ce ar fi trebuit

s-o scoatã pe aceasta dintre prejudecãþi ºi cliºee,

dându-i o strãlucire pe care nu ºi-o putea obþine

singurã.

O ffigurã ppe ccare îîncepem ss-oo uuitãmMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Dupã ’’89, Emil Cioran a intrat în atenþia criticii

literare româneºti, dedicându-i-se o serie de

studii monografice care pun în valoare

opera acestuia, între care: Mircea A. Diaconu,

Cui i-e fricã de Emil Cioran? (Cartea Româneascã,

2008), Gabriel Liiceanu, Apocalipsa dupã Cioran

(1995), Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran

(Scrisul Românesc, 2000), Ion Vartic, Cioran naiv

ºi sentimental (Biblioteca Apostrof, 2000), Marta

Petreu, Un trecut deocheat sau Schimbarea la faþã

a României (ICR, 2004), Livius Ciocârlie, Bãtrâneþe

ºi moarte în mileniul trei (Humanitas, 2005), Nicolae

Turcan, Cioran sau excesul ca filosofie, cuvânt

înainte de Liviu Antonesei (Ed. Limes, 2008) etc.

Dupã moartea lui Emil Cioran (20 iunie 1995,

Paris) ºi a prietenei sale de-o viaþã, Simone Boué,

manuscrisele gãsite în apartamentul unei menajere,

între care jurnalul inedit al lui Cioran, au reprezentat

o disputã care a fost reluatã acum, la Centenar, cu

speranþa cã statul român va gãsi posibilitãþile

achiziþionãrii acestora, þinând seama de valoarea lor

excepþionalã ce va lãmuri multe aspecte privind viaþa

ºi opera filosofului.

Când sscriu aaceste rrânduri, citesc pe manºeta

ziarului craiovean Gazeta de Sud:

„Manuscrisele lui Cioran, donate Bibliotecii

Academiei Române“. Rãmân uimit ºi citesc mai

departe cã gestul aparþine omului de afaceri George

Brãiloiu, „crescut la Târgu Jiu, printre operele lui

Brâncuºi“, care a cumpãrat prin compania sa, KDF

Energy, fondul cu 123 de manuscrise ºi documente

personale ale lui Cioran, la finalul licitaþiei organizate

joi, 7 aprilie 2011 la Paris de cãtre casa Binoche ºi

Giguello, la suma licitatã de 406.000 euro, cu taxe –

507.500 euro. În aceeaºi zi, Academia Românã i-a

înmânat omului de afaceri George Brãiloiu distincþia

cea mai înaltã, Meritul Academic. Un final neaºteptat,

rar întâlnit în România, care poate atrage atenþia

unor bancheri care n-au investit în culturã nici mãcar

un leu.

„România aare uun ssens îîntrucât oo îîncepem.

Trebuie ss-oo ccreãm llãuntric, ppentru aa rrenaºte ddin eea.

Plãsmuirea aacestei þþãri ssã nne ffie ssingura oobsesie“,

scria Emil Cioran.

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 2211

Moulin RRouge, Toulouse-LLautrec ºi mmodelele ssale

MMaarriiaannaa ªªEENNIILLÃÃ-VVAASSIILLIIUU

Ars llonga...

Parisul aa aavut ddouã ccartiere în care s-aconcentrat lumea artisticã, Montmartre ºiMonparnasse. În ultimul sfert de veac XIX,

Colina (la Butte), cum mai era numit sãtucul dinapropierea Parisului, a început sã se schimbe la faþã.Peisajul rustic de odinioarã, cu coasta acoperitã deviþã de vie, strãduþe labirintice mãrginite de cãsuþemodeste ºi grãdini, cârciumioare unde locuitorii seomeneau cu un pahar de vin roºu, mori de vânt –erau vreo 30 –, avea ceva pitoresc. Însã nu de dragulpitorescului se adunau în Montmartre scriitorii, poeþiiºi pictorii, ci pentru cã în acel loc domnea libertatea,se putea întârzia în discuþii interminabile ori agãþavreo midinetã, iar preþurile erau mici. Pentru câþivasous se putea petrecela balurile de cartierdeschise în hambarelemorilor de vântdezafectate. Termenul„moulin” a rãmas în uz,dar el nu se mai refereala morile propriu-zise, cila cel de bal. Renoir aimortalizat o astfel de„moarã” atunci când apictat „Bal la Moulin dela Galette”, în caresurprindea o astfel deîntrunire veselã decartier ºi lumeamodestã care frecventa„moara”. Din grãdina încare a pictat Renoirpânza, astãzi proprietatea MuzeuluiVechiului Montmartre, peste drum, maipoate fi vãzutã încã ultima vie care leaminteºte vizitatorilor cum arãta sãtucul pela 1880, când încã nu fusese inclus în ariametropolitanã. Via în cauzã a fost salvatãdatoritã unui pictor, mediocru, dar sufletist,care se specializase în portrete de copii, penume Poulbot.

Din 11880, când satul a fost inclus înaria parizianã, locul a început sãfie remodelat, iar la poalele Colinei

(Butte) s-au deschis unul dupã altul localuriºi cabarete de oarecare faimã printrepetrecãreþi. Cel mai cãutat era le Chat Noir,deschis în 1881 de o figurã foartepitoreascã, Rodolphe Salis, însã pe lângãacesta existau încã multe altele. Când RodolpheSalis ºi-a mutat cabaretul în altã parte, un angajat alfostului patron de la Chat Noir, Aristide Bruant, adeschis în acelaºi loc o „boatã” de noapte, Mirliton.Aristide Bruant, cu o siluetã inconfundabilã, pãlãriemare neagrã, costum de catifea de aceeaºi culoare,purtând la gât un interminabil ºal roºu, era încã ºimai pitoresc decât Salis. Cânta fel de fel deºansonete despre ocnã, ocnaºi ºi prostituate, vorbeadeºucheat ºi îºi porcãia clientela. Toulouse-Lautrec,cu care se împrietenise, încântat de personaj, a fãcutcâteva afiºe ºi desene în care a surprins magistralcaracterul acestuia. Elysée Montmartre, Moulin de laGalette, La Reina Blanche, Boucle Noir... Numãrul

localurilor de noapte pe care le colinda Lautreccreºtea vertiginos. Pictorul cu picioarele schiloade ºibanda lui se mutau dintr-unul în altul, de parcã ar ficãutat ceva anume ºi nu gãseau. Când în 1889, doipatroni întreprinzãtori, cu bosa afacerilor, au deschiso nouã „moarã” de mãcinat insomniile, Moulin Rouge– numele i-a fost dat dupãculoarea roºie a aripilor sale– Lautrec a simþit cã adescoperit acel ceva care îilipsea. Din acel moment,Moulin Rouge a devenitcartierul sãu general. Îiplãcea la nebunie atmosferace domnea acolo, era înextaz când, pe muzica luiOffenbach, se dezlãnþuiacan-can-ul. Frenezia ce lecuprindea pe dansatoare lefãcea sã îºi azvârle, chiuind,în aer picioarele ºi sã-ºi saltefrou-frou-urile, fãcându-le sãînfloreascã asemeni unoruriaºe ºi involte crizantemealbe. Mai cu seamã una dintre dansatoare, vulgarã,desfrânatã, lascivã, dar în acelaºi timp plinã de dracicând se miºca pe ringul de dans, îi atrãsese atenþiapictorului. Alsaciana Louise Weber, poreclitã LaGoulue (Lacoma) din cauza devorantului sãu apetit,a devenit muza ºi modelul preferat al lui Toulouse-Lautrec. O plãcea pentru felul ei sãlbatic, primar, de afi, pentru lipsa de mofturi ºi mai cu seamã pentru felul

ei de a dansa. Cel mai bun afiº realizatde pictor, „Bal la Moulin Rouge”, îi estededicat. Pe acelaºi afiº figureazã un aldoilea model, Valentin le Desossé, unnegustor de vinuri care seara setransforma în dansator ºi conducãtorde cadril. Era poreclit Desossé(Fãr’de oase), din cauza extremei saleflexibilitãþi, de parcã nici n-ar fi avutoase. Pe afiºul în cauzã se decupeazãîn prim plan, în contre-jour, siluetadezarticulatã ºi expresivã, iar în planuldoi, en vedette, înfloreºte crizantemapantalonaºilor lui La Goulue.

Admiraþia ppe ccare ii-oopurta Lacomei l-afãcut pe Lautrec sã

fie alãturi de ea pânã lasfârºitul vieþii. Când s-aîngrãºat ºi ºi-a pierdutfarmecul, La Goulue a fostpusã pe liber din cabaretulcãruia îi fãcuse faima.Rãmasã pe drumuri, ºi-adeschis o baracã pentru acãrei decoraþie i-a cerutgenerosului pictor sã-i pictezeceva. Aºa s-a nãscut unadintre pânzele cele maiinteresante ale lui Toulouse-Lautrec. Când a dat faliment,o datã cu baraca, La Goulue avândut pe mai nimic ºi pânzaîn care pictorul o înfãþiºase înanii ei de glorie. Cum lucrareaera de mari dimensiuni,

pictura a fost tãiatã ºi vândutã pe bucãþi. Refacereaei a ridicat mari probleme, atât ca recuperare afragmentelor împrãºtiate în patru vânturi, cât ºi dinpunct de vedere al restaurãrii. Minunea asta depicturã stã astãzi în muzeul Orsay, chiar în capulscãrilor de la etaj, unde este expusã picturamodernã, cu deosebire cea de la finele secolului XIX.

La antipodul Lacomei, fragilã ca un porþelan,delicatã ºi introvertitã, era Jane Avril, celãlalt modelpreferat al lui Lautrec. Gracilã, cu unduiri de lianã ºiprofil foarte fin, având ceva de plantã de serã, ea afost subiectul multor desene, tablouri ºi afiºe. Pestetoate, nu ºtiu cum se face, dar în locul veseliei cedomnea la Moulin Rouge, pluteºte un aer de tristeþe

ºi melancolie. Nici soarta Janei Avril n-a fost maibunã decât a lui La Goulue rãmasã pe drumuri.Internatã pentru o afecþiune psihicã într-un azil,abandonatã ºi uitatã, a rãmas acolo pânã la moarteasa, survenitã în 1941. I-am vãzut mormântul dincimitirul Pere Lachaise; e tot atât de modest ºi discret

pe cât a fost existenþa sa.La Goulue, Valentin le Desossé ºi Jane

Avril n-au fost singurele modele ale luiLautrec – dar Clownesa Cha-u-Kao? darChocolat? dar May Belfort ºi mai cu seamãYvette Guilbert ºi încã multe altele? – însãîn mod sigur numele lor s-a fixat definitiv înmemoria privitorului datoritã originalitãþii ºicapacitãþii de a capta atenþia ale picturii ºigraficii lui Toulouse-Lautrec. Nimeni n-asurprins mai bine decât el dinamismulmiºcãrii, nimeni nu avea capacitatea lui dea sintetiza în câteva linii caracteristicilemodelelor, niciun alt pictor n-a doveditatâta har în folosirea cãrbunelui ºicreionului, a pensulei desenând direct, înculoare. Desenele sale sunt instantaneeale unui timp apus, ale unor personaje

înghiþite de timp, ale unei atmosfere „l’air du temps”niciodatã regãsite. Dacã, fãrã îndoialã, Van Gogh afost cel mai bun colorist al generaþiei sale, întâietateaîn mânuirea liniei îi revine lui Toulouse-Lautrec.Pictorul cu picioare schiloade a fost un geniu aldesenului în cãrbune sau creion ºi tot ce ieºea dinmâna lui prindea viaþã, se însufleþea, se punea înmiºcare. Lumea pestriþã a cabaretelor ºi „boatelor” denoapte, stridentã în felul ei de a fi, foarte coloratã ºicu o moralã îndoielnicã, a avut calitatea de a stârni

demonul artistic al luiToulouse-Lautrec, carea fãcut din ea subiectulprincipal al operei sale.

Viaþa llui HHenride TToulouse-Lautrec a

însemnat o permanentãsuferinþã fizicã ºisufleteascã. Rãmasschilod dupã douãintervenþii chirurgicalemutilante – în decurs deun an i-au fost de douãori fracturate femurelepicioarelor care nu sesudau – descendentulfaimoºilor conþi deToulouse risca sã

rãmânã pe viaþã o legumã, o umbrã bântuind vreunuldin castelele proprietate a familiei sale. Vitalitateainterioarã l-a fãcut sã refuze o astfel de soartã ºi sãpãºeascã cu îndrãznealãîn vârtejul nebun al vieþiipariziene, pe calea artei. Depãºind condiþia deestropiat, înecându-ºi umilinþa în alcool, tenace ºiîndrãgostit de picturã, a reuºit sã se ridice deasuprapropriei soarte, trãindu-ºi la intensitate maximã viaþaºi arta. În lumea picturii, numele sãu s-a impus cuaceeaºi forþã cu care ºi-au impus blazonul generaþiilede conþi de Toulouse ºi viconþi de Lautrec. Siglaelipticã H.T.L. cu care îºi semna lucrãrile face câttoate armoriile strãbunilor sãi.

La 20 august 1901, la doar 37 de ani, pe o noaptefurtunoasã, mâna de þãrânã care pictase cu atâtavirtuozitate ºi originalitate chipurile, siluetele ºiatmosfera de la Moulin Rouge, a depus armele,pensulele ºi paleta. Amurgul vesel ce caracterizaseultimul sfert de veac XIX urma sã fie înlocuit deturbulenþa secolului XX, iar muzica îndrãcitã a luiOffenbach de bubuitul salvelor de tun ale PrimuluiRãzboi Mondial. Nici lumea, dar nici arta nu aveausã mai fie aceleaºi, totul se rãsturna cu susul în jos.Doar pânzele, litografiile, desenele ºi afiºele luiToulouse-Lautrec mai amintesc astãzi de Parisulvesel, de adevãratul Moulin Rouge, de frenezia cedomnea în localurile de noapte de acum o sutã de ani.Tot ce Cea fãrã de Chip a devorat fãrã milã continuãsã trãiascã în operele sale. Ars longa, vita brevis!

Cu ttimpul, se face otrainicã dar ciudatãlegãturã între pictori

ºi locurile unde au lucrat. Van Gogh e legat pe veciede Arles ºi Auvers-sur-Oise, Monet de grãdina de laGiverny, iar Cezanne de muntele Saint-Victoire. Henride Toulouse-Lautrec, contemporanul lor, ºi-a legatnumele de locul parizian Moulin Rouge. Faimacabaretului s-a perpetuat pânã în zilele noastre, însãnu se prea ºtie cine pe cine a fãcut celebru, MoulinRouge pe Toulouse-Lautrec, ori pictorul MoulinRouge? Fãrã a aduce vreo atingere notorietãþiivestitului cabaret parizian, personal cred cã faimalui i se datoreazã în cea mai mare parte lui Toulouse-Lautrec, picturilor ºi afiºelor create de el, având dreptsubiect localul de noapte ºi personajele care s-auperindat prin el.

Ars llonga...

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011112222

Onouã eexpoziþie mmonotematicã a pictoriþeidaneze Sonja Lucien merge prin Italia ºiprin lume. Subiectul ºi firul conducãtor al

acestei serii de desene în creion ºi al tablourilor înulei este figura celor marginalizaþi, figuri de sãraciºi de persoane ce trãiesc pe stradã; o pestriþã ºicontradictorie mulþime de persoane aflate lamarginea societãþii aºa-zise „normale” ºi care astimulat dintotdeauna reflecþiile scriitorilor ºi artiºtilor.Menþionãm recenta expoziþie despre oamenii strãziiorganizatã în Stazione Termini (gara centralãferoviarã din Roma) de pictorul Luigi de Mitri, dinLecce. Tot în 2010 a avut loc un concurs de picturã,sculpturã ºi fotografie cu tema Nobili ºi plebei.Oameni liberi ºi sclavi în societatea secolului alXXI-lea, la galeria Centrului Internaþional O.A.D.,din Roma.

Sonja Lucien ne poartã, cu desenele ºi cutablourile sale atât de vii prin culoare, de-a lungulcãrãrilor sufletului, pentru a redescoperi, prin imaginisau „fragmente” adunate din stradã, demnitatea ºisensul real al vieþii. Este o cãlãtorie prin realitate, dar,ca totdeauna în lucrãrile sale, ºi un drum prin vis, îninconºtient, în imaginaþie, în încântare. Lumea ei estesuprarealistã, plinã de simboluri, de poveºti ºi dedileme etice, un suprarealism de-a lungul uneicãlãtorii pe cãrãrile întortochiate ºi greu de înþelesale vieþii.

Ca în poveºtile pentru adulþi, ºi în aceste lucrãri(câteodatã cu aceeaºi inspiraþie poeticã pe care ogãsim în ilustrarea poveºtilor scrise recent depictoriþa însãºi, dar nepublicate încã) învãþãturamoralã implicitã pare sã fie faptul cã omul lipsit decertitudinile sale devine un „eºec”, o nulitate, ºiatunci, în întuneric, mai fragil ºi nevoiaº ca niciodatã,el va descoperi o luminã interioarã, lumina dragosteicare îl conduce spre adevãratul sãu destinnemãrginit. Atunci, supravieþuitor al naufragiuluiexistenþial, se elibereazã de teama de singurãtateºi de respingere într-un univers fãrã Dumnezeu ºiredescoperã demnitatea ºi sensul profund altranscendenþei, aºa cum se poate vedea înreligiozitatea curatã ºi simplã a napolitanilor un picdezmoºteniþi ºi un pic vicleni, cei situaþi în jurul strãziiSpaccanapoli. Aceastã idee a uimit-o ºi încântat-o peSonja Lucien în drumurile ei prin Italia (Napoli ºiPalermo), în cãutarea de noi ºi de vechi nevoiaºi cetrãiesc la margineasocietãþii.

Cãlãtoria,pictura ººiliteratura,

în dezvãluirea lumiiºi existenþei umane,sunt trei elementefundamentale ºiinseparabile pentruartistã, aºa cum eaînsãºi noteazã într-oscrisoare trimisã dinSicilia: „A cãlãtori, adesena ºi a scrie suntcele mai mari plãceriale vieþii mele”.Noaptea interioarã,plinã de necazuri, de privaþiuni ºi de expediente, sepierde în lumina zorilor ce împrãºtie umbrele alungiteºi colorate, imagini deformate ca visele din CarteaVieþii. De la moarte (socialã) la viaþã, de la mizeriacea mai cruntã la adevãrata bogaþie, prin intermediulcopiilor sãraci ºi neputincioºi, femeilor bãtrâne,singure ºi sãrace, bolnavilor fãrã serviciu sau fãrãadãpost. Chiar în aceastã lume plinã de lipsuri ºinedreptãþi sociale, omul se ridicã din nou cu o

nemaipomenitã, extraordinarã demnitate, nu prinputerile sale, ci cu ajutorul unui înger ce apare atâtde des în picturi ºi care pare sã fie însãºi credinþareligioasã din sudul Italiei, înconjurat de liniºte, oliniºte ce învãluie personajele ireale sau, mai binespus, sunt o continuare irealã a însuºi conceptului deumanitate. O liniºte ce dã formã ºi greutate credinþei,chiar ºi în aspectele superficiale, ce pot fi consideratefolclorice sau aproape superstiþii. Astfel, în tablourilestrãlucind de culori, figura îngerului apare ca sãînvãluie acea umanitate neputincioasã ºi ascultãumila rugãminte transferând-o în vâltoarea luminii.Sonja Lucien a ºtiut cum sã interpreteze esenþaspiritualã a acelor persoane, le-a asimilat limbajulde semne ºi grimase, gesturi ºi mici detalii, a ºtiutsã se deschidã inimilor lor ºi sã le intre în suflet.

Sãraciireprezentaþi înoperele Sonjei

Lucien, artiºti de stradãºi oameni ce trãiescpe stradã sunt pictaþiîntr-un fel de realismcare nu este exageratde brutal, ci,dimpotrivã, aproapemelancolic-fantastic,oniric, ceea ce suge-reazã semnificativecomparaþii cu lumeacinematografiei.

Mai întâi de toate,micile grupuri depersoane reprezentate,persoane cu sufletulpur, ingenuu, învãluiþimai totdeauna într-ouºoarã melancolie,ne aduc aminte deanumite opere ale luiFederico Fellini (1920-1993) ºi de personajelesale pline de poezie,destinate sã rãmânã în memoria noastrã. DeseneleSonjei Lucien, deºi foarte realiste, ºi reprezentãrilecolor, simbolic-suprarealiste, aproape se ciocnesc cu

realitatea nudã, ca pentru ao reînnoi, cu talent vizionar– cum a fost ºi ciocnireaculturalã a lui Fellini cuneorealiºtii. Precum Fellini,artistul se identificã cuanumite personaje ale sale:printre portretele de femeise aflã în mod spiritualartista-copil, care contemplãnatura sau vorbeºte copiilor,în timp ce artiºtii de stradão reprezintã pe pictoritaLucien, care mereu vreasã ne facã sã visãm.

Universul ssãupictorial, plasat înlumea celor umili

ºi a celor situaþi la marginea societãþii, persoanereale sau în acelaºi timp imaginare sau apãrute învise, constituie o extraordinarã gamã de personaje:un impostor aventurier întâlnit într-un birt sau stândpe stradã, femeia care cere de pomanã, bãtrâna,cerºetorul, adevãratul sau prefãcutul infirm, bãtrânabârfitoare, copilul ce se joacã în mijlocul drumului,mama ce nu posedã nimic, bãtrâna femeie bolnavã ºisingurã ce implorã ajutor, vânzãtoarea de amulete ºi

tânãrul „underground”,ºtrengarii sau, cum se numesc la Napoli, scugnizzi,omul cu mascã, cuplul sãrac, mama handicapatãcare locuieºte pe stradã ºi fumeazã, omul obez ºibolnav ºi puþin viclean, prostituata piticã ºi clientul ei,tânãra punk, cu privirea fixã ºi învãluitã în fum,marinarul fãrã lucru, cu gâsca ºi câinele care cer depomanã ceva mãrunþiº. Autoarea cautã originea arteisale explorând strãzile celor patru „oraºe” alesufletului: al copilãriei, al maturitãþii, oraºul bãtrâneþiiºi al femeilor, uneori având afinitãþi cu un ilustrator,desenator, pictor, scriitor ºi poet suprarealist francez,Roland Topor (1938-1997), cândva un colaborator allui Fellini. În desen, artista aminteºte uneori depictorul Albert Ceen (1903-1974), unul dintre liderii„dolce vita”, cu trimitere iar la Fellini.

Impecabilele desene încreion ale Sonjei Lucien nearatã o temeinicã pregãtire„academicã” ºi o cunoºtereprofundã a istoriei artelor,rãmânând îmbibate de culturanordicã, în particular, flamandã,localizate însã în lumina ºiîntunericul de pe strãduþeledin Napoli sau din Palermo. Înschimb, tablourile în ulei suntca niºte schije fulgerãtoarede energie, de luminã ºi deculoare. Adesea, figurimeticuloase, ca niºte miniaturi,se ascund ºi se întrevãd înmasa cromaticã informã, exactca pietrele preþioase montate ºirezervate numai persoanelor ceºtiu sã priveascã „în interior”.

Oaltã ccomparaþiecu lumeacinematograficã

poate fi legãtura cu filmulVaralui Kikujiro, al regizoruluijaponez (pictor ºi scriitor în

acelaºi timp) Takeshi Kitano (1999). Eroul din film,Masao, este un copil ce vrea sã meargã în cãutareamamei pe care nu a vãzut-o de foarte mult timp.Un straniu prieten de familie îl însoþeºte în aceastãcãlãtorie, întocmai ca un înger, ajutându-l sã colorezeluminos lucrurile urâte ale vieþii. În acelaºi mod,Sonja Lucien ne oferã operele sale cele mailuminoase, pline de luminã solarã, mai dulci ºimai poetice.

Aºa cum tema filmului pare simplã ºi banalã, totaºa în spatele personajelor pictoriþei se ascunde ununivers artistic ce ne pune uneori în faþã un lucruteribil: realitatea. Acea realitate pe care o trãim cutoþii, dar puþini o acceptãm, o realitate greu, uneorichiar imposibil de înþeles.

La fel cum Masao trãieºte o varã de neuitat,învãþând cum este viaþa la o vârstã fragedã, daravând alãturi o persoanã care coloreazã totul câtmai intens, pentru a face viaþa acceptabilã, tot aºa ºicopiii ºi mamele din sudul Italiei pictate de Lucien aualãturi îngerul: prin penelul artistei, acesta picteazãca un curcubeu viaþa plinã de privaþiuni de pe stradã.

Mai mult: aºa cum povestea lui Kitano opuneingenuitatea, simplitatea copilului Masao cu celãlaltpersonaj, prietenul „filosof” (apelat pe tot parcursulacþiunii numai cu „Domnule”), care în momenteledificile ºtie sã se poarte ca un clovn, tot aºa înpicturile Sonjei Lucien simplitatea copiilor, a mamelor,a bãtrânelor palide ºi neputincioase, este pusã faþãîn faþã cu simplitatea îngerului salvator, a artistuluistrãzii, vânzãtorului de amulete.

Strada ccu eevenimente ººi ffrânturi de vviaþã cca îîntr-uun „„road mmovie”

GGiiaammppaaoolloo TTRROOTTTTAATraduucere îîn llimbba rromânã dde LLiliana MMAGEERRII

Abundenþa vvieþii

Micul vvânzãtor dde pperle

Omul ccu mmascã ce joacã teatru de-a lungulstrãzilor oraºului este identificat cu însãºimasca pe care o poartã (din timpuri

îndepãrtate masca este un mijloc ce ajutã sã tetransformi, dã posibilitatea sã ascunzi sau, în modparadoxal, sã dezvãlui, într-o continuã „pãcãlealã”a adevãrului cu minciuna). Clovnul îi permite artisteisã-ºi foloseascã imaginaþia pentru a propune ideioriginale, devenind un eficace motiv grafic, cromaticsau ritmic, ca la arlechinii misterioºi ºi melancolici ailui Gino Severini (în perioada anilor 1930). Omul cumascã creeazã ireale concesii metafizice, devenindun absolut ºi trascendent martor „mut”, chemat sãexprime în mod alegoric dramatica neliniºte a nouluinostru mileniu. Îngerii ºi mãscãricii Sonjei Luciencautã sã facã mai acceptabilã suferinþa umililor ºi acelor fãrã noroc, fãrã sã le ascundã lor ºi nouãadevãrul ºi fãrã sã caute scãparea pedrumul uºor al minciunii.

Ca în filmul lui Kitano, prin aceastãexpoziþie itinerantã, asistãm la clasicacãlãtorie purificatoare care face ca laîntoarcere sã fim dacã nu mai buni, mãcardiferiþi. Este clasicul drum interior încãutarea a ceva ce am pierdut sau încãutarea de ceva ce vom gãsi ºi, ca înatâtea alte cãlãtorii, întâlnim personajecurioase de-a lungul drumului. Acestepersonaje întâlnite de artistã sunt cevaîntre mãscãrici ºi îngeri, aproape tot aºacum un pãpuºar le face sã danseze ºi sãse miºte ca niºte marionete în jurul copiilorºi sãracilor pentru a-i distrage vieþii, dar ºipentru a le prezenta viaþa într-un mod nou.

Filmul Vara llui KKikujiro estepictorial, luminos, o înflorire degalben, roºu, albastru, adicã de

culorile verii ºi ale naturii sãlbatice care seînflãcãreazã ca în tablourile unui „fauve”mediteranean, unde emoþiile, nu numai estetice,sunt obþinute prin simpla combinare a douã culori.În acelaºi fel ºi culorile Sonjei, deºi prezente în toatetablourile sale, aici sunt mai intense, diversificate ºipline de fantezie ca niciodatã; culori strãlucitoare,minunate, fantastice ºi simptomatice pentru ce seîntâmplã pe parcursul „cãlãtoriei”. Jocurile sauprezenþa animalelor pe pânzã se opun violenþei vieþii,ascund întotdeauna puþinã amãrãciune, pentru cã,mai devreme sau mai târziu (ca în filmul lui Kitano),vara se sfârºeºte ºi o sã trebuiascã sã ne întoarcemde pe strãzi ºi din pieþe acasã, la adãpostul ce þineloc de locuinþã, la viaþa tristã a sãrãciei de fiecare zi,în bassi-ul din Napoli sau la clãdirile cartieruluidegradat „Zen” (de la „Zona de Expansiune Nord”),din Palermo. Dar Masao va lua pentru totdeauna cuel puþin din culoarea acelei veri, aºa cum se întâmplãºi cu protagoniºtii tablourilor Sonjei (ba chiar ºi cunoi), datoritã culorilor ei strãlucitor „angelice”.

În aceste lucrãri în care dominã iluzia ºi speranþa,durerea ºi resemnarea, lumina speranþei în iubireºi în solidaritate, în aceste opere în care senzaþiaemotivã este complexã, dar ºi simplã în acelaºitimp, artista reuºeºte în încercarea dificilã de areda o istorie ºi o tematicã ce poate fi consideratãcunoscutã printr-o poveste absolut originalã ºiniciodatã plictisitoare sau academicã. (Sã ne gândim,de exemplu la „Cerºetorii” lui Pieter Bruegel celBãtrân, din 1568, la desenele ºi la numeroaselepicturi din secolul al XVII-lea – dintre toþi se potcita mai întâi Annibale Carracci, Giovanni BattistaCarlone sau Jusepe de Ribera, sau sã ne gândimla statuetele de porþelan din Capodimonte din secolulal XVII-lea, la pictura realistã ºi socialã din secolul alXVII-lea din Europa, a francezilor Gustav Courbetºi Honoré Daumier, pânã la Jean François Millet ºila italienii Giuseppe Pellizza da Volpedo sau TeofiloPatini, a românului Nicolae Grigorescu.)

Ceea ce se întâmplã când observãm operelepictoriþei Sonja Lucien se poate chema o inversiunede roluri: adultul, în loc sã educe copilul ca sã-lpregãteascã pentru viaþã, aproape cã se transformãel în copil, întorcându-se la perioada copilãriei,beneficiind el de consolarea pe care ar fi trebuit sã oofere copilului. Repet, importanþa figurii îngerului este

cheia de lecturã exegeticã ºi artisticã a întregiiexpoziþii, ca în vechea tradiþie popularã japonezã,prezentatã de Kitano, în care se credea cã minorii(copiii) erau mici divinitãþi trimise sã ajute persoanelemature sau erau consideraþi drept mici îngeri.

Chiar ººi aatunci ccând se percepe gustul puþindulceag al evocãrii folclorice sau cândMama Natura, nemaifiind indiferentã sau

„amoralã”, pare cã îmbrãþiºeazã propriile creaturi, noine dãm seama cã aceastã serie tematicã de opereeste, pânã în prezent, una dintre cele mai tristerealizate de artista danezã (care este o expertã aacestor subiecte): o clarã ºi maturã reflexie desprenefericire, chiar dacã iluminatã prin raze deîncrezãtoare speranþã. Personajele se gãsesc înfaþa unui eºec existenþial ºi, pentru a putea înfrunta

asprimea realitãþii, ele trebuie sã se apropie derealitate cu expediente: surâsul blând, binevoitor(surâsul în faþa gâºtei care contribuie la obþinereaobolului de-a lungul strãzii pentru cerºetor, bolnavuldeghizat, cornul talisman etc.), jocul (masca, statuilevii, copiii ce se aleargã), visul (viziunile angelice).Avem aici trei moduri dea încerca sã accepþirealitatea, de a staîn faþa ei, fiecarecaracterizat de un nivelde înþelegere a acesteiadin ce în ce mai mare.În viziunea glumeaþã,realitatea se prezintãsub formã de „gag”întâmplãtor, careprovoacã surâsul celuice priveºte din afarã,demonstrând cã lumeaeste în acelaºi timpcrudã ºi ironicã, ridicolã.Jocul, în schimb,reprezintã o formãde protest împotrivastereotipuluicontemporan ºiîmpotriva injustiþiilorvieþii. În spatele mãºtii,viaþa devine „alta”,un loc al creativitãþii,eliberat de obligaþialuptei, a perfecþiuniisociale. În sfârºit, viselesunt un mod prin care se relevã lucrurile reprimate,nivelul cel mai înalt, unde se descoperã cã ceeace este urât ºi înspãimântãtor în viaþã nu se poateîndepãrta, dar se poate cel puþin transforma prinimaginaþie sau prin credinþã, o promisiune a unitãþiiîntre oameni.

Ceea cce fface din aceastã expoziþie uneveniment artistic reuºit este capacitateade a menþine echilibrul între ingrediente

eterogene, dacã nu contradictorii: un conþinut durerosºi o formã jucãuºã, controlul stilului grafic aldesenelor ºi liberele improvizaþii cromatice ale

tablourilor, limpezimea ºi puritatea imaginilorschematice în alb-negru ºi desfrâul pestriþ alinsinuãrilor onirice, sentimentul ºi severitateaacromaticã din cruda realitate ºi luminozitateafulgerãtoare ºi fãrã raþiune a intuiþiei purificatoare.O creaþie a aspectelor contrare prin care Lucienconfirmã cã sublimul nu este atins prin încercareade reconciliere, ci prin punerea în contrast: numaicei care au curajul sã cadã în adâncuri pot sãescaladeze culmile. Cu ajutorul unei forme expresivesimple, Sonja obþine o profundã emotivitate ce dãsenzaþia de durere în sufletul celui ce priveºteoperele sale pline de tragedii nedezvãluite.Intensitatea poeticã constã în aceastã senzaþie desentiment contradictoriu: ceea ce se vede imediat ºine surprinde în reprezentaþiile de pe pânzã nu esteceea ce reprezintã personajele din portrete (faliþi ºinefericiþi, victime ale unei lumi pline de cruzime),acestea vor rãmâne pentru toatã viaþa aºa cum sunt(din acest punct de vedere, „povestea” pictatã nu aremoralã ºi nu are happy-end), dar privitorul îºi dãseama de asta mai târziu, ca ºi cum s-ar trezi dintr-ostare de euforie. Nu numai surâsul care pecetluieºtedurerea, ci însãºi durerea este ceva ireal, ce nu sepierde în orgoliu ºi care poate gãsi consolare ºi„înviere”. În vârtejul culorilor, al scenelor ºipersonajelor „ascunse” în tablouri, privitorul trecede la un sentiment la altul ca într-un vârtej de pasiuniºi de senzaþii contradictorii.

Personajele ccreate dde SSonja sunt ca locuitoriiunei fantasmagorice „Curþi a Miracolelor”pariziene, vechiul ºi cunoscutul cartier situat

între strada Caire ºi strada Réaumur, zona denedisputat a hoþilor ºi cerºetorilor, unde falºii invalizi„se vindecau” noaptea ca printr-un „miracol”. Ne duceastfel gândul la Nôtre-Dame de Paris, cunoscutulroman al lui Victor Hugo (1831) ºi la comediamuzicalã omonimã a canadianului Luc Plamondon,cu muzica de Riccardo Cocciante (1998), spectacolreprezentat într-un turneu prin Italia trecând ºi prinFlorenþa ºi Napoli (iunie-iulie 2011). Figuri precuminsuportabilul paria, cocoºatul din Nôtre-Dame, ºifrumoasa Esmeralda, o femeie dintr-un anumit punct

de vedere „emancipat㔺i, în termeni moderni, oeroinã a marginalizaþilor,sunt douã simboluri aleinadecvãrii interioare –metaforic reprezentatede aspectul fizic alcocoºatului – ºi aleaspiraþiei spre puritate asufletului uman – aici, spreidealul feminin interior, caghid angelic. Se regãsescacestea ºi în expoziþiaSonjei Lucien. Într-adevãr,vertiginoasele scenografiiºi coregrafii cromaticeexpresioniste ºi irealeale ediþiei italiene aspectacolului muzical potfi comparate cu paleta delucru a pictoriþei ºi cudinamismul picturii sale.Unirea ºi contopirea întreimagini contradictorii neaduc aminte sfârºitulinstructiv simbolic alpoveºtii lui Victor Hugo:„Au gãsit printre acele

oribile oseminte douã schelete, dintre care unul [allui Quasimodo-cocoºatul] îl îmbrãþiºa pe celãlalt [alEsmeraldei]. Scheletul de femeie era încã acoperit cufrânturi de stofã dintr-o îmbrãcãminte ce fusese odatãalbã. Primul, cel care îmbrãþiºa strâns scheletul defemeie, era al unui bãrbat. Când au încercat sã-idesprindã din braþe celãlalt schelet, el s-a transformatîn praf”. Frumuseþe ºi crudã nedreptate,imperfecþiune ºi dragoste învãluitoare, de la desenemonocromatice la erupþii vijelioase de albastru, degalben, de roºu ºi de verde. Pentru Sonja Lucien,sensul artei ºi al vieþii stã în aceste opoziþii, cultivateºi „împrãºtiate” precum niºte frânturi din stradã.

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 22001111 2233

Ars llonga...

Fragmente sstradale nnr. 66

Moment îîn UUnivers

Ars llonga...

Sonja LLucien s-a nãscut la 10 decembrie 1958,lângã Silkeborg, în Danemarca. În 1977 a absolvitAarhus Statsgymnasium, în 1978 Graphic Schoolof Art, Aarhus, DK, iar în 1979 Academy of fine Art,Aarhus, DK. În 1980-82 a avut o bursã din parteaMinisterului Educaþiei pentru Academia de Artã dinZagreb, Croaþia.

În 1984-1985 a fost membru în grupul de pictori„Ravna”, iar în 1983-1985 a fost membru a grupului„Kvyndegalleriet” din Copenhaga. Este înscrisã înDADA-Base la Museul de Artã Modernã din NewYork, sub numele de familie Hindkjaer ºi sub acelaºinume apare în volumul Udsigt feministic strategiesin Danish art, la paginile 137-139.

Expoziþii ((selecþie): Muzeul de Artã Monreale,Sicilia, ºi Montecatini Terme, Italia (2011); Curtea deArgeº, România, ºi Basilica San Lorenzo, Florenþa,

Italia (2010);Gipsoteca „LiberoAndreotti”, Pescia,ºi Galleria „Riotto”,Pietrasanta, Italia(2009); SecondSpace Gallery,London, MareaBritanie (2007);GA2006 Art &Science,conferinþã laMilano, Italia(2006); Art &Math, conferinþãla Boulder, SUA(2005); GA2004Art & Science,conferinþã la Milano,Italia (2004); Copenhagaºi Silkeborg, Danemarca(2000); Proiect teatralîmpreunã cu Zlatko Buricpentru copii danezi sauemigranþi (1990);Costume pentruspectacole cu ZlatkoBuric – cunoscut dinfilmul Dirty pretty things(1987-1990); Tokyo,Yokohama, Nagoya,Japonia (1998); Diferiteexpoziþii de design(1998-2000); Costume,decoraþii scenice pentruteatrul „Vandrefalken”,Danemarca (1997-98);Zagreb ºi Osijek, Croaþia(1990).

Adresã wweb: wwww.sonjalucien.com.

Lucrãrile aartistei SSonja LLucien ssunt ffulgere ddeluminã ººi dde cculoare eexpresionistã; oo ccãlãtorie ccestrãbate rrealitatea, vvisul, iinconºtientul, iimaginaþia ccusimbolurile sspecifice. UUniversul ssãu iireal eeste pplin ddeîntrebãri, dde ssimbologii ººi dde ddezvãluiri eetice, uun ppulsritmic, ssenzual ººi pprofetic îîn aacelaºi ttimp, îînsemnândcãlãtoria oomului îîn ssubconºtient, îîn ssufletul ssãu;universul eeste cca oo rredobândire ººi oo pprotecþie aapropriei iindividualitãþi, ccu sscopul dde aa uuni ttrecutul ccuviitorul, ddând îîn ffelul aacesta uun ssens IIstoriei OOmului.În ppeisajele ssale ffantastice aapar ccoºmaruri ppe ccarele aavem ttoþi îîn ssubconºtient ººi ppe ccare îîncearcã ssãle eexorcizeze, ddar îîn aacelaºi ttimp ssunt cconºtiinþa

limpede aa vvremelniciei llucrurilor. ((...)Chipuri, ccâteodatã mminiaturi, sse aascundîn mmasa ccromaticã ffãrã fformã cca nniºtepicãturi dde rrouã. ((...) FFiguri cca IIsis,simbolizând ccultura aanticã ººi eezotericã,sau IIoana dd’Arc, ccu ccaracteristicamedievalã ssecretã cce îîn iimaginaþiaartistei aaparþine „„rozacrucienilor” ––cu aaceste ddouã ttablouri aartistaacompaniazã ccãlãtorul cca ssã ccunoascãsemnificatul ssimbologiei ssemnelor vvieþii(o eexplozie dde ssimbologii ººi mmagie),adevãratã ººi ddelicatã cca oo iintuiþie aaconcepþiei ddespre llumeatranscendentalã. ((...) ÎÎn llucrãrile eeiputem ssã îîntrevedem ttot uuniversulpictural iitalian, ddar ººi ccel nnordic, ppecare îîl iiubeºte îîn mmod ddeosebit. AAcest

amestec ccreat îîn mmod sspontan aa fformat sstilul ssãu ddepicturã, ddizolvat îîntr-oo llocalizare iinformalã, dductilã ººipostmodernã. SSonja LLucien ppicteazã ccondusã ddestarea iinterioarã ººi, aatunci ccând sse ddezlãnþuieinteresul, ssimpatia ccu aanumite ssubiecte ddemne ddepictat, llasã ssã rrãsune ffãrã oopreliºte ggândurile ssalefierbinþi dde llibertate iinterioarã, cconservând ooîncredere ddeplinã, pprofundã îîn vverbul Pictum.

(Giampaolo TTrotta, îîn CIC. Cronica 22010)

��HHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, CClluujj-NNaappooccaa��� ÎÎPPSS CCAALLIINNIICC –– aarrhhiieeppiissccoopp aall AArrggeeººuulluuii

ººii MMuusscceelluulluuii���AAccaadd.. MMiirrcceeaa MMAALLIIÞÞAA –– BBuuccuurreeººttii���MMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii���DDaann DD.. FFAARRCCAAªª –– mmaatteemmaattiicciiaann ººii ssccrriiiittoorr,,

BBuuccuurreeººttii���AAccaadd.. RRããzzvvaann TTHHEEOODDOORREESSCCUU –– BBuuccuurreeººttii���AAnnaa-MMaarriiaa PPLLÃÃMMÃÃDDEEAALLÃà –– ccrriittiicc ddee aarrttãã,,

CChhiiººiinnããuu���AAccaadd.. PPeettrruu SSOOLLTTAANN –– CChhiiººiinnããuu���AAlleexxaannddrruu PPOOPPAA –– mmaatteemmaattiicciiaann,, BBrriissttooll,, UUKK���OOaannaa GGAABBRROOVVEEAANNUU –– iissttoorriicc,, BBããiilleeººttii

���CCuuccuu UURREECCHHEE –– aarrttiisstt ppllaassttiicc,, CC.. ddee AArrggeeºº���PPeettrree GGUURRAANN –– iissttoorriicc ººii ddiipplloommaatt,, BBuuccuurreeººttii���PPrr.. DDaanniieell GGLLIIGGOORREE –– CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº���CCeezzaarr BBÃÃDDEESSCCUU –– pprrooffeessoorr,, AArreeffuu,, AArrggeeºº���EElliissaavveettaa NNOOVVAACC –– ssccrriiiittoorr,, PPiitteeººttii���FFlloorriinn CCOOSSTTIINNEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii���GGeeoo CCÃÃLLUUGGÃÃRRUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii��� IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU –– ddiipplloommaatt,, BBuuccuurreeººttii���FFlloorreeaa FFIIRRAANN –– ssccrriiiittoorr,, CCrraaiioovvaa���MMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃà –– ssccrriiiittoorr,, CClluujj-NNaappooccaa���MMaarriiaannaa ªªEENNIILLÃÃ-VVAASSIILLIIUU –– aarrttiisstt ppllaassttiicc,,

PPiitteeººttii���GGiiaammppaaoolloo TTRROOTTTTAA –– ccrriittiicc ººii iissttoorriicc ddee aarrttãã,,

FFlloorreennþþaa,, IIttaalliiaa

Semneazã îîn aacest nnumãr

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

B-ddul BBasarabilor 559, ccod 1115300 tel/fax: 0004 00248 7728342, mmobil: 0004 00744356431

email: ccristianmitrofan@yahoo.com; wwww.culturaarges.roMManagerr, eec. CCrristian MMitrrofan

Organizeazã ººi ggãzduieºte ccercuri aartistice, sseminarii,colocvii, eexpoziþii, pprezentãri dde ccarte, ddifuzare dde ffilme,

spectacole ººi cconcerte, ffestivaluri nnaþionale ººi iinternaþionale.Patrroneazã CCorrul OORFEUU, AAnsamblul FFolclorric AARGEªUULL,

Grrupul VVocal FFolclorric BBãrrbãtesc RRAAPSOZII AARGEªUULLUUI,Cenaclul dde AArrte PPlastice AARTIS.

CCeenntt rruu ll ddee CCuull ttuurrãã ºº ii AArr ttee„„GGeeoorrggee TTooppîî rrcceeaannuu”” ,,

CCuurr tteeaa ddee AArrggeeºº

AAnnuull IIII ��� NNrr.. 99 ((1100)) ���SSeepptteemmbbrriiee 220011112244 2244 ppaagg.. - 55 lleeii

SSoonnjjaa LLuucciieenn,, ssaauu ffoorrþþaa ffrraaggiilliittããþþiiii

ªarpele iinfinitului

Ioana dd’Arc

Fragmente sstradale nnr. 33

Fragmente sstradale nnr. 22 ((alãturi, ddetalii)

Ilustraþiile dde lla ppaginile 55, 66, 77, 112, 113 rreproducdesene ddin eexpoziþia „„Fragmente sstradale”, llapaginile 33, 88, 99, 222, 223 aapar aalte ttablouri aale SSonjeiLucien, iiar lla ppaginile 44, 110 ssunt rreluate ppatru iilustraþiidin ccartea ssa dde ppoveºti.