ACTUALITATE

ACTUALITATE

4 Mihai Stepan - CazazianE D I T O R I A LMihai Stepan - CazazianE D I T O R I A LMihai Stepan - CazazianVIZITA ISTORI-CILOR TANER AKCAM şi Raymond KEVORKIAN la BucuReşti

ACTUALITATE

după 20 de ani s-a întîmplat. doi istorici, unul de origine turcă şi unul armean au venit la Bucureşti să vorbească despre Genocid. Genocidul celor 1,5 milioane de armeni ucişi după anul 1915. astfel am avut parte de o dezba-tere la care au participat în ma-joritate, din păcate, comunitatea armeană. Spun din păcate pen-tru că la acest eveniment, care s-a materializat în realizarea unei conferinţe, ar fi meritat să par-ticipe în primul rînd istorici, poli-ticieni, oameni de cultură români. deşi ne-am mobilizat exemplar şi am trimis zeci de invitaţii precum şi zeci de e-mailuri la redacţii şi alte instituţii, din păcate, nu am fost onoraţi cu prezenţa. tra-gedia armenilor nu este o pri-oritate pentru o societate civilă românească ce se dovedeşte neputinciosă la problemele României dar să se gîndească la dramele altor popoare care, întîmplător sau nu mai trăiesc şi pe aceste meleaguri. am spus-o personal într-un interviu de acum cîţiva ani. Politicienii români şi societatea românească nu poate privi, în acest moment, dincolo de graniţelor României. nu sîn-tem o societate pregătită, ca Franţa de exemplu, să adoptăm hotărîri şi să judecăm istoria al-tor popoare care au contribuit şi ele la dezvoltarea acestui conti-nent. Punct. Revin la conferinţa de la Bucureşti. distinşii noştri invitaţi, taner akcam şi Raymond Kevorkian ne-au oferit o lecţie

Mihai STEPAN CAZAZIAN

10de istorie cum nu am mai auzit. dedicăm în mare parte acest număr al revistei acestor istorici iar parte din textul conferinţei l-am reunite într-un supliment ce va fi distribuit cu numărul de faţă. care este concluzia acestei conferinţe ? Pentru noi armenii din România important este că în sfîrşit şi Bucureştiul a fost trecut pe itinerariul istoricilor de renume care au venit să vorbească de-spre tragedia armeană. nu este puţin lucru. cei doi istorici au spus că în nici o ţară unde au conferenţiat nu au simţit atîta forţă din partea comunităţii armene ca în România. asta pentru că, în afară de organizarea exemplară a conferinţei, datorată u.a.R. au fost invitaţi, în direct, la TVR infoiar într-un timp record a fost tipărit volumul lui taner ackam Un act ruşinos, deşi demersul părea, la un moment dat, a fi compro-mis din motive independente de editura Ararat. Să nu intrăm în amănunte şi doar să spunem că iată se poate. următorul pas ar fi ca vocea celor care vin pe malurile dîmboviţei să vorbească despre genocid să fie cît mai auzită. nu doar de armeni. Pînă atunci. teşekkürler taner akcam,

şnorhagalutiun Kevorkian!

6

CULTURĂ

18 deStinul lui MANUC BEISAU ANALIZAlui GHeoRGHe BEZVICONI

CULTURĂTURNEUL SPaniol al căRţii şoaPteloR

19

ISTORICIIRECENZII

OPINII

ISTORIA UNEItRaGedii

ELEVIIcoleGiului naţional Bil-inGv „GeoRGe coşBuc” BucuReşti, voRBeSc de-SPRe cultuRa aRmeană

CĂLĂTORII

20ceaHlăul şi ARMENII

a

4

Vizita la Bucureşti a istoricilor taner akcam şi raymond keVorkian

În perioada 25-29 mai s-au aflat la Bucureşti doi prestigioşi istorici din Statele Unite şi

Franţa care au conferenţiat pe tema Genocidului.Primul este istoricul Taner Akcam de la Clark University (SUA) iar al doilea Raymond Kevorkian de la Université Paris-VIII-Saint-Denis (Franţa).Conferinţa, organizată de Uniunea Armenilor din România şi Arhiepi-scopia Bisericii Armene a avut loc joi 26 mai la Aula Magna a Acad-

emiei de Studii Economice

din Bucureşti iar temele celor doi istorici au fost Negarea ca un con-cept naţional de securitate (Taner Akcam) şi Genocidul Armenilor o distrugere în două etape 1915-1916. (Raymond Kevorkian) A fost distribuit un supliment al revistei Ararat care conţine, în traducere, rezumatele celor două Conferinţe. În deschidere a vorbit Academi-cian, Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române.Printre cei ce au participat la Conferinţă am remarcat prezenţa fostului preşedinte al României,

vizita istoricilor taner akcam şi Raymond Kevorkian la Bucureşti

Ion Iliescu care a ţinut la sfîrşit să spună cîteva cuvinte legate de Ar-menia şi comunitatea armeană. Au urmat întrebări puse de publicul prezent la care au răspuns cei doi istorici.În dimineaţa aceleiaşi zile invitaţii au participat la o emisiune, în di-rect, pe postul TVR info unde au oferit informaţii despre activitatea lor şi scopul vizitei la BucureştiVineri 27 mai a avut loc o întîl-nire la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti după care Taner Akcam şi Raymond Kevor-

AA

AR R

T

a

ACTUALITATE

AA

AR R

T

kian au avut o întrevedere la In-stitutul Naţional pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” cu domnul director general dr. Mihail Ionescu.În după amiaza zilei de 27 mai la Librăria Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului Român a avut loc lansarea volumului “Un Act Ruşinos, Genocidul armean şi problema responsabilităţii turce” de Taner Akcam volum apărut la Editura Ararat şi, subliniem aici, într-un timp record! La lansare au vorbit scriitorul Bedros Horasan-gian, istoricul Flori Bălănescu care a îngrijit ediţia în limba română şi în final autorul.Sîmbătă Taner Akcam s-a întîlnit la Episcopia Armeană cu Arhim. Datev Hagopian care a şi scris un cuvînt înainte la volumul lansat.Oaspeţii au vizitat, în cursul zilei de sîmbătă Muzeul Zambaccian şi Muzeul Satului fiind încîntaţi de primirea făcută la Bucureşti unde, au spus, au întîlnit o comunitate mică dar extrem de activă.Mulţumiri pentru organizarea acestei acţiuni Uniunii Armenilor din România, domnului Sirun Ter-zian care a fost permanent alături de cei doi invitaţi pe tot parcursul şederii lor la Bucureşti.

Reporter

fotografii de Mihai Gheorghiu

Vizita la Bucureşti a istoricilor taner akcam şi raymond keVorkian 11 / 2011

6

AA

AR R

T

6

istoria unei tragedii

La editura londoneză I.B.Tauris apare chiar în acest an masivul studiu is-

toric “The Armenian Genocide.A complete History”, sub semnătura unui distins cercetător şi istoric din Franţa, Raymond Kevorkian. O binevenită variantă în limba engleză, dar nu am reuşit să des-coperim numele traducătorului. Anyway,prima ediţie a lucrării de faţă – care a ajuns la noi prin bunăvoinţa şi generozitatea au-torului, căruia îi mulţumim şi pe această cale, au şi cărţile, ca şi oamenii destinul lor, Khâsmet, cum ar veni, fără să mai apelăm la logică şi explicaţii savante…- a fost publicată în Franţa, septem-brie 2006, la prestigioasa casă de editură Odile Jacob sub titlul Les Genocide des Armeniens. O lu-crare vastă, de peste 800 de pagini, la care de adaugă un masiv şi ex-trem de util corpus de peste 150 de pagini de note, cu introducerea şi concluziile –ambele binevenite – avem un număr 1ooo de pagini, care acoperă cu multă atenţie un subiect extrem de important al

istoriei secolului XX. După efor-turile lui Carzou şi Yves Ternon, după militantismul extrem de activ al comunităţii armene din Franţa, dar mai ales după gestul preşedintelui Republicii Franceze de recunoaştere a Genocidului din 1915, cartea lui Raymond Kevor-kian vine să consolideze adevărul istoric. Şi să ofere argumente de neclintit, prin temeinica aşezare documentară, cu inedite chiar probe de arhivă, a exegezei sale. Într-un moment cînd bătălia pen-tru recunoaşterea Genocidului şi acceptarea lui de către statul turc capătă noi accente – deseori vio-lente, vezi asasinarea ziaristului Hrandt Dink – politico-militare cu implicaţii internaţionale, într-un moment cînd eforturile celor care neagă această crimă împotriva umanităţii se accelerează,avem la îndemînă un nou instrument de lucru în favoarea adevărului is-toric. Nu intrăm în disputele de ultimă oră de pe scena politică internaţională, cu toate aspectele geostrategice, militare sau eco-nomice puse în joc. Să rămînem

strict la conţinutul lucrării de faţă Lucrare monumentală, care vine şi completează cercetările de pînă acum. Că au fost simple – deseori, decisive,mărturii – ale unor mar-tori direcţi, precum ale pastorului german Johannes Lepsius sau ale ambasadorului american la Con-stantinopol, Henry Morgenthau, că au fost rapoarte diplomatice, file de jurnal sau lucrări literare, precum “Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh”, faimosul roman al austri-acului Franz Werfel, sau analize ale unor istorici precum Toynbee sau Bernard Lewis. Desigur, lista documentelor şi a cercetătorilor este extrem de lungă. Dar momen-tul de vîrf al acestui efort docu-mentar şi analitic este lucrarea lui Dr. Vahakn Dadrian, sinteza sa de acum cîteva decaniii care a punc-tat decisiv stadiul cercetărilor în acest domeniu. Lucrarea lui Ray-mond Kevorkian trasează o nouă spirală documentară şi analitică pentru cercetătorii acestui subiect. Deseori controversat din motive politice şi nu ştiinţifice, – Bernard Lewis şi-a sucit în timp opţiunile în favoarea tezei turceşti – după o altă lucrare decisivă pentru acest subiect dramatic al secolului XX. Care este studiul cu acelaşi titlu al lui Dr.Vahakn Dadrian? Cum nu am avut ocazia pînă acum să prezentăm studiul lui Dr.Vahakn Dadrian (tradus în mai multe limbi de circulaţie, dar nu şi în româneşte) – recent publicat alături de Taner Akcam, varianta în limba engleză a telegramelor lui Talaat Paşa – profităm de ocazie pentru a-i menţiona numele. Cu tot respectul de rigoare. Pentru munca, efortul şi tenacitatea acestui om, care preţ de 30 de ani s-a dedicat acestui su-biect.Ambele lucrări, ale lui Dadri-

iStoRia unei tRaGedii

(continuare în pagina 8)

11 / 2011A

AA

R RT

R E C E N Z I I

Onouă apariţie editorială legată de marea tragedie/catastrofă a istoriei arme-

nilor din 1915 vine să completeze o bibliografie documentară din ce în ce mai consistentă. De această dată avem de a face cu o lucrare mai deosebită. Aparţine unui isto-ric turc, Taner Akcam, deja o figură cunoscută pe plan internaţional.Cea mai importantă carte a sa apare acum şi în limba română. “Un act ruşinos, Genocidul armean şi chestiunea responsabilităţii turce”( Editura Ararat/Editura Zamca, 2011) este o ediţie îngrijită de Flori Bălănescu şi tradusă, cu multe opinteli şi înexactităţi – sperăm să fie tacit remediate la o viitoare reeditare – de către Eugenia Cristescu. Nu am auzit pînă astăzi de existenţa şi activi-tatea Editurii Zamca, dar facem pe proştii şi lăsăm pentru o altă ocazie nedumeririle noastre, care deja au fost explicate.Bun, să trecem.Cartea şi autorul. O utilă „Notă despre autor” de-schide volumul şi oferă cîteva date biobibliografice despre pro-

fesorul Taner Akcam. Aşa cum o binevenită „Notă asupra ediţiei”, semnată de Flori Bălănescu, la rîndul ei cercetătoare la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitaris-mului căreia îi aducem şi pe această cale mulţumirile noastre pentru efortul depus, aduce precizările absolut trebuincioase despre des-tinul cărţii şi al autorului. Cu titlu informativ,atragem atenţia celor interesaţi că Dna Flori Bălănescu a publicat acum trei ani o excelentă carte de „Convorbiri cu Paul Goma” la editura „Vremea”.Apoi. Trebuie să menţionăm imediat şi existenţa unui călduros „Cuvînt înainte” semnat de Părintele Tatev Hagopian. Realmente o surpriză publicistică, o acoladă de preţuire acordată istoricului turc, ce denotă şi o angajare cultural-civică a nou venitului arhimandrit în România, dincolo de responsabilităţile strict ecleziastice. De ce este important aceste stu-diu al istoricului turc ? Pentru că pune accentul pe responsabilitatea autorităţilor turceşti şi-şi asumă cu titlu individual ceea ce un întreg

popor şi conducătorii ei refuză. Nu este simplu şi uşor să accepţi o astfel de postură. Taner Akcam detaliază cîteva momente ce s-au derulat im-ediat după încheierea ostilităţilor militare din primul Război Mondi-al. Cînd autorităţile turce au în-ceput judecarea responsabililor crimelor de război şi prăbuşirea Imperiului. Apelînd la surse directe avem o vastă panoramă a ceea ce se întîmplă într-un imperiu care moare şi o republică ce încă nu se naşte. Chestiunea Armeană era deja o problemă a Imperiului Oto-man din secolul XIX. Că se numea chestiunea Orientală sau altfel, era deja pe agenda politică a celei de-a doua jumătăţi de secol XIX. Re-formele propuse de Mustafa Reşid Paşa în epoca tanzimatului nu au adus rezultatele scontate. Imperiul Otoman, devenit marele bolnav al Europei căuta soluţii de salvare, aşa cum celelalte puteri europene voiau să beneficieze de slăbiciunile lui. Armenii aveau o situaţie bună în Imperiu, statutul lor de mil-

(continuare în pagina 9)

istoria unei tragedii

-

8

an şi Kevorkian ar meri-ta efortul de fi traduse în limba română. Iar Editura Ararat ar putea să-şi facă un titlu de onoare pentru acest gest editorial.Avem deci la îndemînă de această dată o lucrare care intră adînc în detaliile tragediei armenilor. Care nu poate fi analizată în toate de-taliile ei fără a ne raporta la ceea ce s-a întmplat în jur. În Imperiul Otoman, în primul rînd, dar şi cu celelalte state europene prinse în încleştările politico-militare ce au condus la marile conflicte europene din secolul XIX şi la marea trage-die a Primului Război Mondial.Nu facem un inventar al lucrărilor dedicate acestui dramatic subiect care este Genocidul Armean. Nici un inventar de surse documentare şi autori, de diverse origini, care au cercetat, studiat şi aprofundat surse inedite şi analizat cu migală prin diferite arhive ale diverselor instituţii din ţările ce au fost im-plicate în aceste evenimente. Nici nu vrem să panoramăm evoluţia cercetărilor – dar şi imensul mate-rial documentar adunat mai ales în ultimii 30 de ani – şi în special 20, cînd subiectul a intrat şI pe agenda politică a tinerei republici Armenia, născută după destrămarea URSS – care ajută consistent pe cei care vor să desluşească cît mai corect şi fără partis-pris-uri evoluţia evenimen-telor istorice.Dar şi toate răsucirile întîmplărilor politico-militare şi religios-ideologice care au condus la o nouă geografie a Europei de după Primul Război Mondial.Lucrarea istoricului Raymond Kevorkian ( născut la 22 februarie 1953) profesor la Institute Francais de Geopolitique, Universitatea Paris VIII-Saint Denis, repetăm, devine un reper indispensabil, după cea de acum două decenii a lui Va-hakn Dadrian pentru subiectul nu-

mit GENOCIDUL ARMEAN.Cei care sunt mai puţin familiarizaţi cu tema pot găsi o panoramă istorică a sfîrşitului de secol XIX şi început de secol XX. Date locuri, fapte, cronologia evenimentelor, analiza politică şi militară a ceea ce se petrece în ultimele trei dece-nii ale Imperiului Otoman. Pentru cei care deja sunt mai mult sau mai puţin introduşi în subiect, avem multe detalii despre mersul eveni-mentelor ce au dus la prăbuşirea Imperiului Otoman, masacrarea, deportarea şi lichidarea armenilor şi naşterea noii Republici Turcia sub comanda generalului Mustafa Kemal, care va deveni şi Primul Preşdinte al Turciei moderne. Unul dintre meritele de bază ale acestei lucrări este migala documentară cu care este consemnată deportarea (acel plin de lacrimi AXOR al bun-icilor noştri) măcelurile ce au avut loc pe traseele deportării ( CEART) şI etapele succesive ale Genocidu-lui care au făcut ca la punctul fi-nal, Deir -el Zor din deşertul sirian să nu mai ajungă decît un pumn de muribunzi. Kevorkian aduce noi date. Nici acolo, în aşa zisele tabere de refugiaţi nu se termină calvarul. Alt detaliu important al lucrării ni se pare precizarea că multe crime şi jafuri puse pe seama mai ales a triburile seminomade kurde au fost operaţiuni premedi-tate ale aşa numitei Organizaţii Speciale. Din care făceau parte mulţi circasieni. Este evidenţiat şi rolul jucat de armată – de multe ori dîndu-se vina doar pe jandar-mi, teribilii şi brutalii zapcii…- şi autorităţile administrative locale. Au fost şI situaţii/oameni, turci de omenie, care au încercat să-i ajute pe armeni. Funcţionari de rang în-alt sau simpli cetăţeni. Teama de represiune a făcut însă ca ordinele să fie duse pînă la capăt, iar teroa-rea şi crimle să nu poată fi oprite. Mai avem interesante date şi anal-ize despre convertirile la islam ale

femeilor, despre soarta zecilor de mii de copii rămaşi ai nimănui. Dar şi pertinente observaţii despre propietăţile armenilor. Subiect gingaş, pentru că odată cu deporta-rea armenilor bunurile lor, mobile sau fixe au fost preluate de statul turc – în cel mai ilegal mod cu putinţă – şi date în folosinţă cetăţenilor turci sau kurzi care le-au preluat fără mari probleme de conştiinţă. Ce s-a întîmplat cu propietăţile comunitare sau particulare – şcoli, biserici, magazine,fabrici, case, terenuri,conturi bancare, dar şi bunuri casnice, bijuterii etc- ştim bine. Nu se poate accepta ideea că au fost abandonate şi gata. Dosa-rul acestor spolieri abuzive din partea statului turc rămîne deschis. Multe interogaţii rămîn şi azi fără răspuns, chiar dacă răspunsurile se amînă. O carte excepţională, extrem de bine scrisă, Raymomd Kevorkian ştie să povestească, nu doar să consemneze documente, o epopee a unei tragedii care este a umanităţii, nu doar a armenilor.Raymond Kevorkian, după ce a scris despre te miri ce – cărţi, manuscrise miniate, textile sau a tradus chiar şi o istorie a medici-nii armene etc.- şi-a găsit tema pe care a onorat-o cu prisosinţă.Acum Istoria Genocidului armean este şi la îndemîna cititorilor de limbă engleză. Aferim, am putea spune cu un zîmbet trist.

(continuare din pagina 6)

istoria unei tragedii

-

R E C E N Z I I

11 / 2011A

AA

R RT

let/comunitate etnică le asigura cumva o anume protecţie şi sta-bilitate, Pînă a început masacrele şi teroarea indusă sub Sultanul Roşu, Abdul Hamid, care au con-dus la crime abominabile în mai multe rînduri. Tensiunea creştea, liderii comunităţii armene căutau soluţii. Apariţia Junilor Turci a fost considerată o şansă, ca apoi lucru-rile să degenereze, şi din parteneri de guvernare să se ajungă la Ge-nocid. Tot acest proces este bine definit şi explicat de Taner Akcam. Care, după ce explică pe larg cum s-a ajuns la oficializarea politicii de extermianre în masă, deportare şi lichidare a armenilor din Impe-riul Otoman – grecii au parte de o istorie paralelă ulterioară – sare peste deportarea propriu-zisă (de care se ocupă în mod insistent şi sistematic Raymond Kevorkian, şi sub acest aspect cele două cercetări devin complementare) şi trece di-rect la condamnarea crimelor de război chiar de către autorităţile turce. Imediat după încheierea ostilităţilor. Este un moment ex-trem de important, pentru că turcii îşi pun cenuşă în cap şi recunosc, de facto şi de jure, vinovăţia şi re-sponsabilitatea pentru atrocităţile comise. Acele procese din 1919

rămîn extrem de importante pen-tru evoluţia, involuţia mai bine spus, ulterioară a evenimentelor. Eşecul războiului iniţiat de gre-cii lui Venizelos în 1923, care au debarcat în Asia Mică şi apoi au fost înfrînţi, a dus la refacerea unităţii statale turce în jurul pro-priei identităţi sub mîna energică a generalului Mustafa Kemal au schimbat nu doar datele prezentu-lui, ci şi ale trecutului. Documen-tele prezentate de Taner Akcam şi analiza severă a adevărului is-toric rămîn fără tăgadă. De la a-şi asuma răspunderea pentru geno-cid, aşa cum începuseră procesele din 1919, s-a ajuns la refeuzul asumării oricărei responsabilităţi, avansarea teoriei cu pierderi ine-rente răboiului - şi numeroşi turci au pierit datorită lipsurilor materi-ale şi bolilor etc, iar de aici pînă la negarea sistematică şi oficializată nu a mai fost decît un pas,Toată politica oficială a statului turc din ultimele decenii este bazată pe acest Proces Nürnberg eşuat din 1919.“Un act ruşinos” – după o expre-sie a lui Mustafa Kemal, de pe vremea cînd încă nu devenise şi Atatürk ( tatăl turcilor) rămîne un act ruşinos în continuare.Iar gestul lui Taner Akcam, de a-şi asuma de unul singur, clamînd adevărul inte-gral responsabilitatea şi vinovăţia unei întregi clase politice, un act de bravură şi onoare.Nu am apucat să spunem ni-mic despre autor. Care a vizitat Bucureştiul cu ocazia apariţiei cărţii sale.Taner Akcam este născut în 1953 la Kars, veche vatră armenească altminteri. Scriitorul turc Orhan Pamuk – care la rîn-dul lui a fost pus sub acuzaţie de atentat la siguranţa statului pentru

anumite afirmaţii ale sale privind Genocidul Armean –are un ro-man numit “Zăpada”. O teribilă radiografie a unui oraş de unde au dispărut armenii, dar au rămas casele lor, bisericile lor, stafia şi umbrele lor. O carte despre Kars şi viaţa de după viaţă.Şi dacă sun-tem la literatură să amintim şi de romanul lui Elif Shafak,o mare prozatoare de origine turcă, „Bas-tarda Istanbului”, un roman dens şi tragic, unde nişte nenorociri petre-cute cu mulţi ani în urmă într-o famile de turci unde au existat şi armeni şi arată colţii peste timp.Memoria se ascunde acolo unde nu ne aşteptăm.Taner Akcam urmează studiile la Istanbul, este arestat pentru veder-ile sale de stînga şi participarea la manifestaţiile de protest cu prile-jul invadării nordului Ciprului de către armata turcă. Este eliberat, rearestat şi condamnat la nouă ani de închisoare. Evadează în 1975 din penitenciarul din Ankara şi primeşte azil politic în Germania. Din 1988 lucrează la Hamburg în calitate de cercetător ştiinţific, apoi îşi susţine doctoratul la Hanovra cu o disertaţie despre naţionalismul turc şi Genocidul armean. În prezent este profesor şi preşedinte al secţiei de Studii asu-pra Genocidului Armean la Clark University, în Statele Unite. Nu am înţeles bine cum statul francez şi Nicolas Sarkozy îi pot asigura protecţia, dar asta ar fi altă pov-este. Un om cu un destin aparte, care trăieşte aşa cum a simţit şi i-a dictat propria lui conştiinţă.Restul e tăcere.

Recenzii realizate de Bedros HoRaSanGian

(continuare din pagina 7)

istoria unei tragedii

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RTeleVii colegiului naţional BilingV „george coşBuc” Bucureşti, VorBesc despre cultura armeană

10

Prof. Iosif Mogoş şi elevii săi

dl. profesor iosif mogoş este un vechi prieten şi colaborator al revistei noastre. domnia sa, profesor de istorie la colegiul naţional Bilingv „George coşbuc” din Bucureşti este un specialist în predarea, în cadrul lecţiilor la orele opţionale, a Holocaustului evreilor, dar şi a Genocidului armenilor. Spe-cializat la institutul pentru Studierea Holocaustului „yad vashen” din israel profesorul iosif mogoş îşi îndrumă elevii către cercetarea celor mai sensibile momente ale istoriei sec. XX cu profesiona-lism şi pasiune. colaborator neobosit al comunităţii noastre din Bucureşti, a realizat împreună cu am-basada Republicii armenia şi cu Redacţia ‘’ararat’’ activităţi dedicate culturii şi istoriei armenilor (în special studiul Genocidului), numeroase prelegeri, expoziţii şi expuneri la colegiul „George coşbuc”. de curînd împreună cu o parte dintre elevii săi, profesorul iosif mogoş a participat la conferinţa de la Bucureşti a reputaţilor istorici-specialişti în problema Genocidului armean, taner akcam şi Ray-mond Kevokian. după acest eveniment dl. profesor a propus cîtorva elevi un mic chestionar pe care îl publicăm şi noi.

eduard antonian

P.S. apreciem în mod deosebit interesul elevilor colegiului „G. coşbuc” şi al profesorului iosif mogoş pentru istoria armenilor şi îi felicităm.

elevii colegiului naţional Bilingv „George coşbuc” Bucureşti, vorbesc despre cultura armeană

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RT11 / 2011

AA

AR R

T

Necşoiu Rareş clasa IX-a R2

1. Poporul armean mereu a fost un subiect interesant pentru mine, fi-ind un popor care face trecerea în-tre orient şi occident. Este primul popor care a adoptat creştinismul ca religie oficială de stat. 2. Trebuie să recunosc că nu ştiam foarte multe despre Genocidul armean pâna sa păşesc în Aula Magna şi să asist la conferinţa de-spre această tragedie. Am aflat însă ce fel de metode erau folosite pen-tru a persecuta armenii. În cazul în care bărbaţii nu erau ucişi, erau obligaţi să cedeze “legal” posesiu-nile şi averile lor. Am aflat de asemenea şi că me-toda de izolare a armenilor erau deşerturile, spre deosebire de Holocaustul evreiesc unde evreii erau izolaţi în lagăre. O metodă cel puţin la fel de crudă ca cea folosită în al doilea Război Mondial împot-riva evreilor.3. Atenţia mi-a fost foarte uşor captată de discursurile celor doi istorici, datorită modului fluent, dar totuşi simplist de a explica cele petrecute în acea perioadă nefericită. S-a vorbit despre lucruri care altundeva nu pot fi găsite, lu-cruri controversate, prin urmare

foarte interesante. A fost abordat un subiect foarte delicat, părerea Turciei cu privire la Genocidul Armean.În concluzie, a fost o experienţă cu caracter edificator, care a stârnit în mine atît dorinţa de a cunoaşte mai multe despre acest subiect dar şi dorinţa de a mai participa la astfel de activităţi.

Visalom Rareş-Mihail, clasa a IX R2, 16 ani

1. Despre istoria poporului armean, cel mai devastator lucru despre care se poate aminti este Geno-cidul. Civilizaţia armeană a suferit enorm datorită acestei atrocităţi.2. Genocidul armean, alături de Holocaustul iudaic, reprezintă o pată neagră în istoria lumii. Este dovadă incontestabilă a brutalităţii fiinţei umane faţă de propria rasă. Din păcate aceste evenimente nu au putut fi evitate şi nici nu se mai pot atenua urmările ce au venit după aceste Genocide în masă, asupra celor două popoare.3. Conferinţa a abordat această temă cu seriozitate şi informaţiile transmise au fost foarte detaliate. Am observat atenţia pe care ma-joritatea oamenilor o acordă aces-tui Genocid, ceea ce este un lucru

important. Cu cât se vor implica mai mulţi oameni în acţiuni contra acestor monstruozităţi, cu atât ele nu se vor mai repeta.

Cârneciu Mihai, clasa a IX R2, 15 ani

1.Armenii sînt un popor cult, având vaste cunoştinţe atât de literatură, arhitectură (biserici), dar şi în do-meniul ştiinţei, primul televizor color fiind inventat de un armean. Deşi au avut o istorie zbuciumată, sînt nişte reprezentanţi de seamă ai inteligenţei la scară largă.2.Genocidul poporului armean a fost un dezastru asemănător Holo-caustului Iudaic (fiind considerate, laolaltă, dublă tragedie a secolului XX), curmând viaţa multor per-soane nevinovate.3. Conferinţa dedicată Genocidu-lui Armenilor a fost într-adevăr un mijloc de incluziune personală în lumea celor care au suferit acum aproape 100 de ani prin pierderi-le familiale, dar şi cele naţionale. A fost, după cum ne-au explicat Taner Akçam şi Raymond Kevor-kian, drama unei naţiuni care, la vremea Genocidului, şi-a pierdut elita, o clasă socială care ar fi putut construi un viitor robust pentru în-treg mapamondul.

O P I N I ICHESTIONAR1. ce ştiţi despre civilizaţia şi istoria poporului armean?2. ce ştiţi despre Genocidul armean?3. ce impresii v-a lăsat conferinţa?

eleVii colegiului naţional BilingV „george coşBuc” Bucureşti, VorBesc despre cultura armeană

12

Dumitru Lavinia, clasa a IX-a 15 ani

1. Consider fascinante puterea de regenerare a poporului armean şi capacitatea acestuia de a-şi păstra cultura şi tradiţiile chiar şi după ororile la care a fost supus.2.În urma orelor de istorie universală mi-am format o impre-sie şi o opinie puternica asupra acestui subiect: Trebuie analizate toate faţetele demersului turc, atât de complex şi nemilos, pentru a înţelege pe deplin şi a întipări fără ascunzişuri în conştiinţa generală ceea ce nu mai trebuie să repetăm; pentru că, din păcate, crimele îm-potriva armenilor au fost numai predecesorul uriaşului Holocaust evreiesc.3. Pot asemăna, privind la nivel mondial acest Genocid, cu o rană pe care, din refuzul de a fi tratată aşa cum se cuvine, este ascunsă privirii sub diferite pânze mai mult sau mai puţin opace, iar durerea ei ignorată. Cicatricea va fi mult mai evidentă, permanentă, ireversibilă iar procesul de vindecare agoni-zant şi inutil de îndelungat...

Cristiana Oprea, clasa a IX-a 16 ani

1. Admir şi moştenirea poporu-lui armean, care a demonstrat o incoruptibilitate, poate unica în istorie, în faţa celor mai extreme mijloace de suprimare. Acesta şi-a lăsat, fără excepţie, în mod pozitiv amprenta asupra dezvoltării celor-lalte popoare cu care a luat con-tact.2. În 1915, Imperiul Otoman se afla în mijlocul unei grele perio-ade de tranziţie politică, iar Sult-anul era o figură clişeică lipsită de putere. Cei ce susţineau Imperiul

deasupra colapsului economic mai erau doar armenii, grecii şi evreii. Exterminarea lor a însemnat un act sinucigaş lent, şi iremediabil care plasează şi acum Turcia într-o convalescenţă evidentă, în contrast cu ţările occidentale.3. Putem alege să mizăm pe trece-rea timpului care „vindecă orice rană” sau să ne asumăm poziţia în vârful evoluţiei naturale; putem să ne asumăm în continuare ignoranţa sau să mizăm pe onestitate şi să învăţăm din greşeli, să ne dove-dim evoluţia de pâna la început de secol XXI.

Borbeli Thomas clasa IX-a R2 16 ani

1. Statul armean a fost primul or-ganism statal din lume care a adop-tat creştinismul ca religie oficială în anul 301. Încă din secolul al V-lea, armenii sunt în posesia unui alfabet naţional, iar arhitectura şi artele plastice cu influenţe elene şi bizantine îi evidenţiază. Isto-ria, cultura şi civilizaţia armeană ocupă un loc reprezentativ în rân-dul civilizaţiilor lumii.2. Printre numeroasele violenţe din timpul Primului Război Mondial, Genocidul, Armenilor (în armeană Metz Yeghern) reprezintă cel mai sângeros episod: 1.5 milioane de oameni au fost exterminaţi de către regimul Junilor Turci. Aceasta a fost o condiţie necesară construirii statului turc.3. M-am simţit onorat să particip la această Conferinţă şi să aflu atâtea lucruri interesante şi noi despre cei ce se spune că se trag direct din Noe, asupra cărora convulsiile isto-riei au lăsat urme tragice. Poporul român i-a primit cu dragoste iar ei au recompensat gestul prin aportul major la cultură, religie şi tehnică.

Închei prin 2 cuvinte: apreciere şi respect!

Diana Rudu clasa IX-a R2 15 ani.1. La jumătatea secolului I, Ar-menia a devenit pentru o scurtă perioadă de timp un imperiu re-gional cu o cultură bogată, iar apoi, în anul 301 d.Hr, a devenit primul stat care a adoptat Creştinismul ca religie de stat.2. Acesta se referă la două eveni-mente diferite, dar care păstrează o strânsă legătură între ele. Primul eveniment este reprezentat de cam-pania condusă de Sultanul Abdul-Hamid, iar al doilea este deporta-rea şi eliminarea armenilor de către guvernul Junilor Turci. Termenul de “Genocid” este asociat celui de-¬al doilea episod, comemorat de către armeni pe data de 24 aprilie.3. Conferinţa m-a ajutat să înţeleg mai bine ideea de Genocid şi viaţa poporului armean, aşa cum este ea înţeleasă în zilele noastre. Mi-a plăcut faptul că la sfârşit publicul a putut să adreseze diferite întrebări, la care au fost date răspunsuri pe măsură.

Georgescu Vlad, clasa IX-a R2

1. Armenia este primul stat creştin din lume, un stat ce odată cu cre-area unui nou alfabet armean s-a bucurat de o dezvoltare culturală foarte rapidă.2 Genocidul armean reprezintă de-zastrul în urma căruia a avut loc deportarea şi eliminarea armenilor de către guvernul Junilor Turci, un masacru care a pus capăt vieţilor a peste 1.5 mil. de armeni.3. Sunt onorat că am participat la

eleVii colegiului naţional BilingV „george coşBuc” Bucureşti, VorBesc despre cultura armeană

O P I N I I

11 / 2011A

AA

R RT

acest eveniment. Prezentarea a fost făcută într-o ordine care să permită ascultătorului să intre în peisaj - mai intâi s-a vorbit despre Genocid şi au fost introduse exact motivele şi etapele acestuia iar după aceea s-a comentat despre urmările acestuia în zilele noastre. Mi-a plăcut foarte mult şi sunt bucuros că am intrat în acest proiect alături de profesorul meu de istorie şi colegi.

Privantu Raluca, clasa X-a U2, 17 ani

1. Ca român nu ştiam prea multe despre asta. Doar de Genocidul din 1915 şi faptul că au adoptat foarte devreme religia creştină.2. Cu ocazia Primului Război Mondial, Imperiul Otoman a decis că armenii sunt periculoşi pentru că ar putea să se alieze cu Rusia. Nu a fost deloc un motiv întemeiat, dar a dus la un adevărat masacru.3. Sincer, am fost surprinsă cât de puţin mediatizat a fost incidentul.

Holocaustul a stârnit reacţii puter-nice, dar Genocidul armenilor a trecut aproape neobservat. Sunt destul de mândră că există români care îi susţin pe armeni şi îşi amin-tesc de acest episod.

Dorofte Ana-Maria, clasa X-a U1

1. Armenii au avut un parcurs is-toric zbuciumat, de-a lungul căruia au trebuit să supravieţuiască nu-meroaselor nedreptăţi suferite.2. Am aflat o multitudine de informaţii bine detaliate pri-vind nedreptăţile făcute acestui popor, prin exemple concrete, precum instanţa următoare: unui întreprinzător îi era cumpărată

fabrica de filaturi de mătase cu un sac cu aur, pe care nu avea să-1 primească niciodată. Alt exemplu ar fi confiscarea averilor obţinute cinstit, sau căsătorirea văduvelor cu turci pentru ca aceştia din urmă să moştenească averile soţilor decedaţi.3. Aceste practici condamnabile făcute în dauna unei minorităţi care ajuta la modernizarea Tur-ciei (pentru că aceste nedreptăţi au fost săvârşite de către poporul turc) sunt şi astăzi ascunse ti-ner-ilor turci. Cărţile de istorie turceşti nu prezintă adevărul, condamnând victimele care sunt prezentate ca o minoritate nemulţumită cu ceea ce li se oferise. Acum pot transmite adevărata poveste mai departe.

eleVii colegiului naţional BilingV „george coşBuc” Bucureşti, VorBesc despre cultura armeană

14

Voi o să Făuriţi Viitorul armenilor al comunităţii armene din românia

Tabăra de vară a tinerilor (cuprinşi între vârstele de 15 şi 35 de ani) va avea loc în perioada joi, 11 august – luni, 15 august 2011 la Zamca, Suceava. Cazare la hotel Zamca iar participarea va fi gratuită.Înscrierea se poate face la adresele de email arhiepiscopie@armeni.ro şi redactia@araratonline.com sau la telefonul 0724936331 – Vahe Hovaghimian Sumar din program:

1. Conferinţe cu teme ce vor aborda Biserica Armeană, istoria Ar-meniei, cultura Armeană, Genocidul şi trecutul şi viitorul comunităţii armene din România; 2. Proiecţie de filme armeneşti; 3. Lecţii de limbă armeană, de rugăciuni în limba armeană, cântec şi dans armenesc; 4. În timpul serilor, foc de tabără , khorovaţ, muzică armenească. Iubiţi tinere şi tineri armeni din România, astăzi este timpul vostru de a fi armeni, de a rămâne armeni, de a trăi şi munci ca armeni, de a lupta cu suflet armenesc pentru a păstra naţia şi dragostea voastră de neam, deoarece voi sunteţi aceia care veţi făuri viitorul armenilor şi a comunităţii armene din România. Cu dragoste părintească şi binecuvântare, Cu deosebită consideraţie,

ÎPC Arhimandrit Datev Hagopian Senator Varujan Vosganian

Arhiepiscop al Bisericii Armene din România

voi o Să FăuRiţi viitoRul

Preşedinte al Uniunii Armenilor din România

Tu ai să făureşti viitorul ar-menilor şi viitorul comunităţii armene din România

Absenţa tinerilor din viaţa religioasă şi comunitară este semnificativă în ultimii ani ai vieţii diasporei armeneşti.

Astăzi, diaspora şi, în spe-cial, comunitatea armeană din România are nevoie de forţa şi spiritul tinerilor deoarece, fără participarea activă şi entuziastă a tinerilor, viaţa armenească sărăceşte şi se prăbuşeşte trăindu-şi ultimele zile.

Astăzi, obligaţia Eparhiei Armene şi a Uniunii Armenilor din România este aceea de a face auzite cuvântul şi vocea tineretului în ceea ce priveşte naţiunea, Biserica, Uniunea, genocidul armean şi problemele sensibile ale patriei. De acum, ca o necesitate a secolului XXI, este timpul ca generaţia în vârstă care se află la conducere, care în mod minunat şi-a îndeplinit şi îşi îndeplineşte obligaţiile faţă existenţa diasporei, să ia lângă ea, la cârmă, tineretul.

aRmene din România

AA

AR R

T11 / 2011

Conştientizând profund această necesitate, comunitatea armeană din România speră şi crede cu tărie în rolul hotărâtor al ti-neretului de reîmprospătare şi scriere a noi pagini în viaţa ar-menilor.

Iată de ce, insuflaţi de aceste gânduri, Arhiepiscopia Armeană din România şi Uniunea Arme-nilor din România organizează timp de patru zile

TABĂRA DE VARĂ A TINE-RETULUI (vârsta 15-35 de ani).

În timpul taberei de vară a tiner-etului vor avea loc următoarele acţiuni:

1. Conferinţe cu teme ce vor aborda Biserica Armeană, isto-ria Armeniei, cultura Armeană, genocidul şi trecutul şi viitorul comunităţii armene din Româ-nia; 2. Proiecţie de filme armeneşti; 3. Lecţii de limbă armeană, de rugăciuni în limba armeană, cântec şi dans armenesc; 4. În timpul serilor, foc de tabără şi nelipsitele khorovaţ şi melodii armeneşti.

Scopul taberei de vară a tiner-etului este acela de a conduce tineretul:

1. Spre conştiinţa spirituală şi conştientizarea apartenenţei la neam, pentru ca bazându-se pe valorile Sfintei Biserici Armene

şi pe tradiţiile populare să devină conştient că este armean şi fiu al Bisericii; 2. Spre conştientizarea valorilor per-sonale moral-creştine. Ancoraţi şi însămânţaţi cu valorile mor-al-creştine ale Evangheliei, să slujească lui Hristos, Bisericii, săracilor, orfanilor şi bolnavilor, pentru a deveni urmaşi şi uce-nici ai lui Hristos; 3. Spre cunoaşterea culturii armeneşti, bazându-se pe isto-ria armenilor, pe limba armeană şi pe toate ramurile culturii armene. Existenţa popoarelor şi asigurarea veşniciei lor este condiţionată de moştenirea culturală şi de păstrarea valo-rilor culturale. Prin urmare nu trebuie să închidem moştenirea culturii armene într-o vitrină de muzeu, nu trebuie să înşirăm cărţile în praful bibliotecilor, ci să le luăm şi să le purtăm la noi ca pe nişte prieteni pe viaţă; 4. Şi, în sfârşit, conştientizarea Genocidului armean. Drep-tate şi perseverenţă în cererile de recunoaştere a Genocidului armean pe plan internaţional, cunoaşterea totală şi universală, reparaţii juste pentru drepturile victimelor din aprilie din partea celor care au săvârşit geno-cidul.

Iubiţi tineri armeni din Româ-nia, iată cei patru piloni ai trăirii, identităţii şi trudei spi-rituale, morale şi ai obligaţiilor naţionale, care vor păstra în

sănătatea fiinţa voastră ca armeni şi care vă vor crea responsabilităţi.

O, tânără şi tânăr armean, uită-te o clipă la trecutul strămoşilor tăi, smulşi din patrie şi eliberaţi din Genocid, săraci şi orfani, care au hotărât să rămână armeni în România construind zeci de bi-serici, şcoli, uniuni, publicaţii, coruri, formaţii muzicale şi de dans, trupe de teatru şi muzee care, toate, au fost realizate cu un ocean de sacrificii.

Iată, astăzi, este rândul tău…

SĂ FII ARMEAN

SĂ RĂMÂI ARMEAN

SĂ TRUDEŞTI ŞI SĂ MUNCEŞTI ARMENEŞTE

SĂ LUPŢI CU SPIRIT ARME-NESC

Cu binecuvântare şi toată dra-gostea în Hristos Domnul, rugându-se pentru credinţa şi sănătatea voastră sufletească şi trupească,

Arhimandrit Datev Hagopian

Arhiepiscopul Bisericii Armene din România

aRmeniloR al comunităţiiaRmene din România

Voi o să Făuriţi Viitorul armenilor al comunităţii armene din românia

16

sensuri interculturale

Comunitatea Armeană din Iaşi

Interculturalitatea rămâne, în ge-ografia culturală a oraşului Iaşi, o realitate definibilă în sensul

adânc al ideii că nici o cultură nu constituie locul privilegiat din care pot fi judecate celelalte culturi. Fie-care cultură este actualizarea unei potenţialităţi a fiinţei umane, într-un loc bine precizat de pe Pământ şi într-un moment bine determinat al Istoriei. Fiinţa umană, în totalitatea sa deschisă, este locul fără de loc a ceea ce traversează şi trece dincolo de culturi. (Basarab Nicolescu). Pornind de la acest înţeles, desco-perit împreună, în cadrului proiec-tului, ce are ca obiectiv promova-rea valorilor culturale ale oraşului Iaşi, români şi armeni, de toate vârstele, s-au întâlnit pentru a dis-cuta despre moştenirea minorităţii armene şi despre mesajul pe care comunitatea armenilor din Iaşi îl transmite, de atâtea secole, majori-tarilor.Gazdele au fost elevii şi profeso-rii Liceului Teoretic “Vasile Alec-sandri”, instituţie de învăţământ ce îşi desfăşoară activitatea în

buna vecinătate a Bisericii

Armene, coordonaţi de doamna profesoară Mona Coţofan, iar oaspeţii si colaboratori – mem-bri ai comunităţii şi reprezentanţi ai Uniunii Armenilor din Româ-nia, Filiala Iaşi. Au adus mesajul tradiţiei armeneşti domnul Zareh Nazaryan, preşedintele Consiliu-lui Eparhial şi vicepreşedinte al U.A.R., doamna profesoară Aida Dragomirescu, ale cărei evocări susţinute de documente istorice au impresionat mai tinerii interlocu-tori, şi doamna profesoară Ioana Missir, membră distinsă şi erudită a comunităţii, oferind cu toţii do-vada vie că supravieţuirea arme-nilor în istorie a fost posibilă prin cultură şi credinţă. Nu au lipsit nici reprezentanţii tinerei generaţii, căci Ştefana Agop şi Araksy Nazaryan au confirmat, prin implicarea lor, că istoria continuă şi că valorile ei nu se vor pierde.Elevii Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” au realizat un tra-seu simbolic, purtând audienţa în vechea şi în actuala Armenie, apoi pe drumurile peregrinării şi prin secolele tulburate ale trecu-tului, până în lumea moldavă a Evului Mediu, în care armenii au găsit o altă patrie şi apoi în

prezent, evocând marile nume care, descinzând din mijlocul aces-tei etnii, au adus nemuritoare glo-rie oraşului şi ţării lor celei noi. Au prezentat aceste informaţii, docu-mentat şi persuasiv, elevii Robert Mamaische, Veronica Gribincea, Mihai Mocanu şi Carina Stroia şi Tudor Cobuz. Evocând cea mai sângeroasă, nedreaptă şi mai ruşinoasă expresie a puterii din e-poca modernă, Genocidul armean, tinerii au marcat o dramă, dove-dind că, deşi nu au trăit-o, i-au înţeles sensurile. Şi din perspectiva acestei drame, seara s-a încheiat în armosfera cutremurătoare a Cărţii Şoaptelor, impresionantul roman al lui Varujan Vosganian, recen-zat cu sensibilitate de eleva Laura Mitrofan şi oferit oaspeţilor, într-o lectură selectivă, de elevii clasei a Xa B, pe fondul subtil al unor vechi melodii armeneşti. Evocând sensurile romanului, cititoarea lui a ales această secvenţă, pe care a considerat-o semnificativă în re-ceptarea mesajului:“ Fiecare neam se defineşte prin ceva care nu vine nici de la nume, nici de la locuri, nici de la morţi şi nici de la cetăţi, ci e numai al lui, iar armenii pot fi înţeleşi cel mai bine prin ochii lor, mari, alungiţi, cu gene întoarse, cu sprâncene groase, umbriţi şi melan-colici, chiar şi atunci, rareori, când sunt deschişi la culoare.”Ceea ce a rămas esenţial în urma acestei întâlniri este tocmai as-umarea comună a istoriei, pe care o privim la fel, cu aceeaşi ochi, fie că sunt ochi armeneşti, în care se mai răsfrânge întunecat spaima atâtor secole necruţătoare, fie că sunt ochii unor tineri români ce descoperă în relaţie cu altă etnie că etnicitatea îl instituie pe Celãlalt ca atare şi îl recunoaşte astfel. Iden-tificarea se bazeazã simultan pe asemãnare şi pe neasemãnare.

Edmond-Marc LIPIANsky

Sensuri interculturale

11 / 2011A

AA

R RT

Viitorul prelat Măgărdici a văzut lumina zilei în fa-milia Bodurian în Partizag, Anatolia la 1881. Presimţind parcă masacrele ce urmau să fie declanşate peste patru ani de regimul Hamidian, familia sa emigrează din Imper-iul Otoman în Italia. Predestinat pentru a deveni prelat, în urma absolvirii Academiei Teologice Mechitariste din Veneţia este hirotonisit preot armeano-catolic în 1902. Lucrează în cadrul Ordinului Mechitarist ca bibliotecar-arhivist şi redactor al publicaţiei “Pazmaveb”. Este trimis în Transilvania la puternica colo-nie armeană (în acea vreme) Elisa-bethopolis (Dumbrăveni). Aici ca preot şi profesor revigorează viaţa culturală şi spirituală a urbei. Patriot armean militează pentru cauza neamului său răspîndit în toată lumea. În timpul Războaielor Balcanice înlesneşte emigrarea a 100 de familii de armeni din Im-periul Otoman în Transilvania. În 1919 este trimis la Bucureşti, unde editează mai multe publicaţii în limba armeană: “Masis”, “Ierghir” şi “Hai mamul”.

Împreună cu alţi intelectuali ar-meni din diaspora (printre care şi Arşag Ciobanian) protestează îm-potriva Genocidului Armean. În

acest scop editează un manifest intitulat “Semiluna roşie” cu o largă circulaţie în care acuză şi denunţă crimele în masă îm-potriva armenilor din Imperiul Otoman din 1915. Activitatea sa nu se opreşte însă aici. Redactează chiar şi o “Enciclo-pedie armeană”. Mai este de menţionat

şi faptul (mai puţin cunoscut) că în timpul prigoanei comuniştilor, părintele Bodurian a avut curajul să-l ascundă şi să-l adăpostească la Frumoasa pe “duşmanul de clasă”, marele industriaş şi filan-trop, Harutiun Frenchian, regele zahărului, riscîndu-şi astfel viaţa. Preţuit în mod deosebit pentru valoarea şi activitatea sa, Catholi-cosul Tuturor Armenilor Vasken I îl invită pe părintele Bodurian în Armenia la Ecimiadzin. Aici este primit cu toate onorurile şi tot aici îşi găseşte şi odihna veşnică în iar-na anului 1959.

Astăzi Măgărdici Bodurian, preo-tul şi cărturarul îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Prelaţilor din Ecimiadzin.

eduard antonian

C A L E N D A RumBre pe pÎnza Vremii

MăGăRDICI BODURIAN(7 iunie 1881- 8 decembrie 1959)

Uniunea Armenilor din România – Filiala Iaşi a avut deosebita plăcere de a fi gazda evenimentului „ Ca-feneaua Multiculturală”, în data de 27 mai 2011, la Galeriile Anticariat “D. I. Grumăzescu” din Iaşi.Evenimentul se doreşte a fi o serie de întîlniri multiculturale în care toate comunităţile din Iaşi să-şi prezinte tradiţii, obiceiuri şi reţete culinare unice.La această primă întîlnire au avut prezentări comunitatea armeană cît şi cea a ucrainenilor din Iaşi. Deschiderea serii culturale a fost făcută de Preşedintele Filialei Iaşi a U.A.R. , d-nul Prof. dr. univ. Maricel Agop, care a făcut un în-demn la comunicare şi întărirea relaţiilor interetnice deoarece cul-tura şi tradiţiile sînt o formă activă şi puternică de conservare a spiri-tului uman, într-o epocă dominată de superficialitate şi comercial.S-a discutat despre obiceiul de nuntă, sărbătoarea Crăciunului şi despre mîncărurile specifice. De asemenea, a fost ţinut un discurs în limba armeană, ca o dovadă vie a prezenţei armenilor pe plaiul românesc. Invitaţii au învăţat cîteva expresii armeneşti de bază, îndrumător fiind doamna Aida Dragomirescu, vicepreşedintele U.A.R. – Iaşi.

cafeneaua multiculturalăla iaşi

18

destinul lui manuc Bei sau analiza lui gHeorgHe BezViconi

Probabil că despre Ma-nuc Bei Mirzaian, ne-gustorul armean, diplo-

matul şi agentul secret nu se va cunoaşte niciodată întregul adevăr şi adevărata sa poveste. Asupra vieţii sale s-au aplecat mulţi încer-cînd să-i desluşească căile, visele, aspiraţiile sau trăirile. În mod ştiinţific sau ficţional.De curînd a revăzut lumina tiparu-lui (după lungi decenii de aşteptare) la editura “Zamca” impresionantul studiu al lui Gh. Bezviconi “Ma-nuc Bei”. Despre Gheorghe Bez-viconi se ştiu destule în breala is-toricilor. Născut la 1910 la Jitomir în Ucraina de atunci, Bezviconi îşi desăvîrşeşte studiile devenind istoric şi genealogist. Îşi aduce contribuţia la patrimoniul Basara-biei, României prin nenumărate articole, monografii şi lucrări. Printre cele mai importante scrieri ale sale se numără “Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse” sau “Boierimea Moldovei între Prut şi Nistru”. Membru corespondent al Academiei Române, colabora-tor apropiat al lui A. Gorovei, H. Dj. Siruni sau N. Iorga, fondator al revistei “Din trecutul nostru” şi semnatar al multor articole istorice în prestigioase publicaţii de profil, Gh. Bezviconi a fost un istoric eru-dit, entuziast. Figura legendarului negustor armean Manuc Bei Mir-zaian (1769-1817) a exercitat asu-pra istoricului o fascinaţie aparte aplecîndu-se asupra cercetării tumultoasei sale vieţi. A studiat arhive, manuscrise, scrisori, tes-

tamente şi dosare ale fami-

liei urmaşilor lui Manuc cu mare atenţie. Multe documente i-au fost puse la dispoziţie de către Siruni. Astfel biografia lui Manuc a văzut pentru prima oară lumina tiparu-lui în 1934 în revista “Din trecutul nostru” în nr. 3-4 la Chişinău. Ul-terior Gh. Bezviconi se mută de-finitiv la Bucureşti în 1937, unde continuă să se dedice scrierilor sale cu mare pasiune şi devotament faţă de trecutul Basarabiei în mod spe-cial. După cel de al doilea război mondial instaurarea regimului comunist în România îi va nărui toate speranţele şi-l vor distruge la propriu. Deşi în 1948 primeşte premiul “Năsturel-Herescu” al Academiei Române, iar în 1962 îi apare ultima lucrare “Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse”, Gh. Bezviconi va sfîrşi tragic. Fusese deja arestat şi torturat de ruşi, care s-au convins pînă la urmă că nu reprezintă un real pericol şi apoi a fost persecutat de comuniştii româ-

ni. Istoricul îşi va găsi sfîrşitul în Cimitirul Bellu în timpul servi-ciului, căci ocupa acolo funcţia şi postul de gropar-paznic în 1966. Avea doar 56 de ani şi încă multe de aşternut pe hîrtie. Aşa i-a fost destinul ar spune armenii…Manuscrisul despre Manuc Bei Mirzaian (cel care a fost citit în cadrul unei Comunicări ţinute la Secţia de Istorie Modernă şi Contemporană a Institutului de Is-torie al Academiei RPR în 1951) a fost donat tot în 1951 Bibliotecii Comunităţii Armene din Bucureşti. A fost (re) descoperit în Arhiva Bisericii Armene din Bucureşti (o copie xeroxată se găsea şi în Arhiva ziarului Ararat) şi iată că astăzi din fericire a revăzut lumina tiparului la editura Zamca sub titlul “Ma-nuc Bei- Gheorghe Bezviconi”. Apărută în condiţii grafice foarte bune, ediţia îngrijită de Marius M. Şolea este o lucrare indispensabilă oricărui istoric (fie profesionist sau amator), iar cine doreşte să aibă o viziune realistă a sec. XVIII ar trebui să o ia în considerare ca o lectură obligatorie. Scrisă într-un limbaj foarte accesibil, însoţită de multe detalii ale epocii (multe ne-cunoscute, ca de exemplu planul lui Manuc Bei de a construi un oraş armenesc la Hînceşti), de fotocopii ale scrisorilor sale şi alte fotografii, lucrarea “Manuc Bei – Gheorghe Bezviconi” constituie o contribuţie şi un reper istoric de neocolit, o analiză sintetizată a iluminatului şi tumultosului veac XVIII.

eduard antonian

DEsTINUL LUI MANUC BEI sAU ANALIZA LUI GHEORGHE BEZVICONI

AA

AT

R

C U L T U R Ă

R11 / 2011

Varujan Vosganian este în acest moment cel mai co-mentat scriitor român în

Spania. Cartea Şoaptelor, El li-bro de los susurros în varianta spaniolă, a avut cronici elogioase în cele mai importante ziare, re-viste, bloguri din Spania. Varujan Vosganian, alături de traducătorul său Joaquín Garrigos, se va afla în următoarea perioadă în Spania, în Granada, Sevilia, Zaragoza, Bar-celona şi Madrid. La Granada va participa la o conferinţă organizată de Universitatea din Granada, la Sevilia va participa la Târgul de carte şi va avea o prezentare amplă a cărţii, organizată în colaborare cu Consulatul Român din Sevilia; de asemenea, la Zaragoza, va par-ticipa la tîrgul de carte şi la eveni-mentele aflate în legatură cu am-plul proiect Bucarest en Zaragoza (trei luni dedicate Bucureştiului în

“În Spania varujan vosganian este în acest moment cel mai comentat scriitor român” scrie Observatorul Cultural

Zaragoza); în Barcelona va avea o prezentare de carte în librăria La Central, cea mai mare din oraş, iar la Madrid va participa la nu-meroase evenimente şi va semna autografe în Tîrgul de Carte din Retiro.

Este o perioadă de tîrguri de carte acum în Spania, de numer-oase evenimente culturale în toate marile oraşe. ICR Madrid, prin prezenţa acestor scriitori cunoscuţi, dar şi a celorlalte, nu-meroase, evenimente dedicate culturii române, se află în mijlocul acestei efervescenţe culturale de primăvară.”

textul reia un comunicat al icR madrid difuzat înainte de

turneul din Spania

Între 27 mai şi 5 iunie, trei scriitori români s-au aflat în Spania: Varujan Vosganian, Petru Cimpoeşu şi Mircea Cărtărescu.

TURNEUL sPANIOL AL CăRţII şOAPTELOR

AA

AT

R

20

ceaHlăul şi armenii

Nu ştiu câţi armeni au ur-cat vreodată pe Masivul Ceahlău, dar cu siguranţă

toţi au auzit despre frumuseţile acestuia. V-aţi imaginat că acest munte are lagătură şi cu armenii? In cele ce urmează voi încerca să vă arăt aceste conexiuni.În literatura română, întâlnim de-seori Ceahlăul ca subiect sau loc

de desfăşurare a unei acţiuni.

De altfel este primul munte din România care a intrat în literatură încă din 1716, când Dimitrie Can-temir l-a pomenit in Descrierea Moldovei (în original Descriptio Moldaviae), este primul masiv din Carpaţii româneşti care a fost ur-cat în scopuri turistice în 1809 şi primul pentru care s-a scris un ghid turistic în 1840.Scrierea ghidului este atribuită

cărturarului Gheorghe Asachi, de-spre care se spune ca ar fi de origi-ne armeană după tatăl său pe nume Lazăr Asachievici. Acest ghid a fost tipărit la Institutul Albina din Iaşi şi a fost intitulat „Itinerarul mun-telui Pionul”(denumire legată, mai mult ca sigur, de forma masivului Ceahlău). Avea numai 16 pagini, era redactat în două limbi, română şi franceză şi era ilustrat cu câteva mici gravuri. Trecând peste unele erori de natură ştiinţifică, inerente la acea vreme, ghidul rămâne în peisajul românesc ca cel dintâi ghid turistic şi cel dintâi ghid pen-tru drumeţia pe munte apărut pe întreg teritoriul patriei noastre.Printre marii scritori români care au omagiat frumuseţile Ceahlăului găsim pe Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Nicolae Gane, George Coşbuc, Calistrat Hogaş, Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Barbu Delavrancea, Nicolae Iorga (ale cărui lucrări despre armeni sunt celebre în lume),Octavian Goga, Demostene Botez, Mihail Sadoveanu şi mulţi alţii. Nu în cele din urmă amintim de cunoscutul critic şi istoric literar Garabet Ibrăileanu, care provenea dintr-o distinsă familie de arme-ni. El spunea “Altceva nu există! Ai douăzeci de ani, o pelerină pe umeri, nu crezi în microbi şi eşti pe Ceahlău…Dar ca să ajungi pe Ceahlău trebuie să ştii cum şi cu cine”.La începutul veacului XX, pe drumeagul ce însoţea pârâul Izvorul Muntelui nu prea erau călători, iar cei puţini care se încumetau pe aceste meleaguri erau localnicii. Drumul îngust şerpuia până “La Chilii”, locul unde astăzi se află cabana Izvorul Muntelui. Potrivit datelor culese, poate, de cel mai bun cunoscător al Ceahlăului, dr.

ceaHlăul şi aRmenii

11 / 2011

RA

AA

RT

CĂLĂTORI IGheorghe Iacomi, de la localnicii mai în vârstă, aflăm că pe aici au fost şi armenii. Bătrânii spuneau că prin 1890 nişte negustori armeni, au exploatat o vreme pădurile de sub Ocolaşul Mic şi piatra de var. Aceştia şi-au stabilit amplasamen-tul chiar pe terenul actual al caba-nei. De altfel, aici s-au continuat exploatările forestiere, pe aceleaşi urme, până prin anii 1960-1970.De la cabana Izvorul Muntelui porneşte unul din cele mai cuno-scute trasee turistice din Ceahlău şi anume Cabana Izvorul Munte-lui-Poiana Maicilor-Ocolaşul Mic-Cabana Dochia . O variantă a aces-tui traseu, din păcate nemarcată, şi mai puţin străbătută ne conduce spre şi prin Jgheabul Armenilor. Jgheabul Armenilor este un jgheab sculptat în piatră şi stă la obârşia Pârâului Maicilor.În Ceahlău toponimul jgheab este mult utilizat. Astfel regăsim următoarele denumiri:Jgheabul Armenilor, Jgheabul Cabanei, Jgheabul cu Hotaru, Jgheabul cu Turnu, Jgheabul Fântânii, Jgheabul Ghedeonului, Jgheabul Izvoare, Jgheabul lui Traian, Jgheabul lui Vodă, Jgheabul Lupilor, Jgheabul Mare, Jgheabul Nicanului, Jghea-bul Oilor, Jgheabul Panaghia, Jgheabul Scăiuş, şi cine ştie or mai fi şi altele.Dar să revenim şi să aflăm câte ceva despre traseul care are ca ţintă străbaterea Jgheabului Armenilor şi ajungerea pe Ocolaşul Mic. Por-nim de la cabana Izvorul Muntelui, plătim taxa de intrare în masiv, şi o apucăm pe marcajul bandă roşie, care ne va însoţi aproxima-tiv 1h. Traversăm şoseau ce duce la staţiunea Durău, şi prin pădurea de fag şi molid, urmăm poteca ce însoţeşte Pârâul Maicilor. Ajungem într-un mic luminiş, traversăm firul apei pe malul opus şi de aici părăsim poteca marcată şi începem să ne strecurăm spre Jgheabul Ar-menilor. Destule obstacole ne stau

în cale: bolovani, copaci căzuţi, pământul umed, etc. Un drumeţ adevărat şi cu oarece experienţă nu se va da bătut şi va continua dru-mul. În Jgheabul Armenilor întâl-nim puţină vegetaţie, de regulă găsim iarba surzilor şi ienupărul. În circa patru ore ne vom afla pe Ocolaşul Mic. Nu voi insista în de-talii tehnice. Vă sfătuiesc să apelaţi la un cunoscător dacă vreodată veţi dori să urcaţi jgheabul cu pricina. Efortul depus pentru străbaterea traseului este din plin răsplătit de spectaculozitatea sa.

Ajunşi pe platoul Ocolaşului Mic întâlnim 12 blocuri de calcar, din-tre care unul a primit denumirea de Piatra Armenilor. Cred că cele prezentate mai sus v-au lămurit pe deplin că între Ceahlău şi Armeni există o legătură.

Gabriel-antonie LAZAROVICI

ceaHlăul şi armenii

-

22

REsTAURAREA PATRIMONIULUI C U L T U R A L A R M E N E s C ( I I )

Biroul de patrimoniu cultural al Arhiepiscopiei Armene din Bucureşti a desfăşurat, începând cu anul 2002, sub coordonarea PC diacon Haik Azarian, acţiuni pe în-treg teritoriul ţării, de inventariere şi conservare-restaurare a bogatei moşteniri culturale lăsate de către strămoşii noştri. Această grijă a avut în vedere atât patrimoniul mobil cât şi imobil, ce conţine: bi-serici, capele, cimitire, sculpturi, cărţi şi manuscrise, textile, obiecte metalice, icoane pe lemn şi pânză, picturi cu tematică religioasă, tab-louri şi multe altele.

Lucrările de conservare-restau-rare s-au realizat în funcţie de importanţa stării de degradare, de valoarea materială şi spirituală, şi bineînţeles de finanţele dis-ponibile. Majoritatea lucrărilor s-au desfăşurat cu ajutorul unor credincioşi şi binefăcători armeni şi români.

Printre lucrările realizate se numără tablouri din Biserica Armenească din Bucureşti, icoane din Zamca – Hagigadar, întreg iconostasul din Hagigadar, tablouri din cadrul muzeului, cărţi vechi din cadrul bibliotecii, piese de mobilier, etc.

Odată cu venirea ÎPC Arhiman-drit Datev Agopian, s-a acordat mai multă importanţă acestor lucrări şi s-a hotărât intensificarea proceselor de inventariere şi con-servare-restaurare a patrimoniului nostru cultural.

Sperăm că această dare de seamă periodică va aduce alături de Biroul de patrimoniu cultural şi de Casa Culturală „Dudian” cât mai mulţi sprijinitori. Cei care doresc să par-ticipe cu donaţii la acest program, o pot face la numerele de cont

În cadrul unui interviu difuzat pe canalul public de televiziune Rupen Hairabedian, preşedinte al Federaţiei armene de fotbal a declarat că renovarea stadionu-lui Hrasdan din Erevan va costa 6 milioane de dolari. Lucrările vor dura un an iar, în urma acestor renovări Erevanul va avea posibilitatea să organizeze meciuri în Cupele europene de fotbal întrucît stadionul va îndeplini normele europene.Hrazdan Stadium este un stadion cu multiplă folosinţă în Erevan. Este folosit cu preponderenţă pentru meciurile de fotbal. Stadionul găzduieşte echipele FC Ararat Yerevan şi FC Kilikia Yerevan. A fost con-struit în anul 1972 şi are o ca-pacitate de 70.000 de locuri.

6 milioane de dolari pentru renovarea stadionului Hrazdan din erevan

-

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL

(Constanta). Tiberiu COSOVAN

(Suceava)Corespondenţi din străinătate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York),

Anton Lanis SAHAZIZIAN (Toronto),

Giuseppe MUNARINI (Padova)

Cristina POPA (Karabagh)

Sergiu SELIAN(Australia)

Tehnoredactare : Ovidiu PANIGHIANŢ

Paginã web : www.araratonline.com

e-mail : redactia@araratonline.com

Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucuresti – 2

Tel. / Fax: (4021) 314.67.83I.S.S.N.1220-9678

Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

REDACŢIA ARARAT

8 / 2011A AR R

T

A

RO02PIRB4201706369003000 în EURO

RO65PIRB4201706369004000 în USD

RO70PIRB4201706369001000 în RON

la Piraeus Bank – sucursala Carol, cu specificaţia

Restaurare – Patrimoniu.

Donatorii vor fi informaţi prin devize amănunţite asupra sumelor depuse.

Continuăm prin a vă prezenta două tablouri restaurate de Ovidiu Taifas, aflate în incinta muzeului nostru.

Primul tablou este un portret de bărbat cu autor necunoscut, cu da-tare la sfârşitul secolului al XIX-lea. În prima imagine se poate vedea stadiul lucrării la lumină naturală înaintea procesului de restaurare.

Imagini din timpul procesului de restaurare.

Etapa finală înainte de vernisarea lucrării.

Imagini din timpul procesului de resta-urare.

Etapa finală înainte de vernisarea lucrării.

Primul tablou este un portret de bărbat cu autor necunoscut, cu datare la sfârşitul secolului al XIX-lea. În prima imagine se poate vedea stadiul lucrării la lumină naturală înaintea procesului de restaurare.Primul tablou este un portret de bărbat cu autor necunoscut, cu datare la sfârşitul secolului al XIX-lea. În prima imagine se poate vedea stadiul lucrării la lumină naturală înaintea procesului de restaurare.

Primul tablou este un portret de bărbat cu autor necunoscut, cu datare la sfârşitul secolului al XIX-lea. În prima imagine se poate vedea stadiul lucrării la lumină naturală înaintea procesului de restaurare.