CUPRINS

Supliment

REDACŢIA ARARAT

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIANRedactori : Eduard ANTONIAN,

Vartan MARTAIANFotoreporter : Mihai GHEORGHIUColaboratori : Luiza TERZIAN (Constanţa)

Arșaluis GURĂU (Constanța)Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Corespondenţi din străinătate : Elena CHOBANYAN (Erevan)

Edvard JEAMGOCIAN (New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN (Toronto),Giuseppe MUNARINI (Padova)Cristina POPA (Karabagh)Sergiu SELIAN (Australia)

Tehnoredactare : Laurențiu Alexandru POPESCU

Pagină web : www.araratonline.come-mail : redactia@araratonline.comAdresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

IPC Arhimandrit Dr. Zareh Baronian1941-2017

La Constanța a fost dezveLit un khaCikar pe faLeza de La Cazinou ..................................................................... p. 4„repere CuLturaLe armenești. istorie și memorie în seCoLuL XX” ............................................................................... p. 6„visuL spuLberat aL armeniLor” de Gaidz minassian – Lansare eveniment La Libraria humanitas de La CismiGiu ............................................................................................ p. 8Comemorarea GenoCiduLui – buCurești ...................................................................................................................................... p. 9ConCertuL Lui harry tavitian La botoșani: emoție, jazz, istorie! ......................................................................... p. 10adunarea GeneraLă ordinară anuaLă de dare de seamă a uniunii armeniLor din românia ....... p. 12aCum 75 de ani – apriLie 1942 ................................................................................................................................................................... p. 13Carmen kostyak o viață dediCată persoaneLor Cu dizabiLități ............................................................................. p. 14părinteLe prof. Levon zekiyan a fost într-o sCurtă vizită La buCurești ........................................................ p. 15paveL daLLakian: roLuL faCtoruLui psihoLoGiC în proCesuL de normaLizare a reLațiiLor armeano-turCe ......................................................................................................... p. 16„nu banii ne faC boGați, Ci starea Conștiinței noastre” ............................................................................................... p. 19note de LeCtorhasan CemaL – „1915: GenoCiduL armean” ..................................................................................................................................... p. 20de Ce visuL armeniLor nu e spuLberat ........................................................................................................................................... p. 22GenoCiduL armean: taner akçam Găsește „arma Crimei” ............................................................................................... p. 24Camera deputațiLor din repubLiCa Cehă (posLaneCká sněmovna) a reCunosCut GenoCiduL împotriva armeniLor din 1915 ............................................................................................ p. 25aLeXander mantaşev – un aLtfeL de portret ............................................................................................................................ p. 26

Coperta 1: 1915 - pictură de Ovidiu PanighianțCoperta 4: Monumentul genocidului (Erevan), foto Andreea Tănase

Pentru simpli cetățeni ai lu -mii, această dată este unaoarecare din calendarul u -

nui an. Poate se pot găsi și alte e -ve nimente importante legate deacest 24 aprilie, care pentru ar-meni are însă o semnificație a par -te. Oriunde ar trăi ei, pe fațaa ces tui pamânt. Câteva milioaneprin întreaga lume, din StateleUnite și Franța, până în Rusia șiArgentina, unde ei sunt acum răs -pândiți, în Republica Armenia,unde mai sunt azi sub 3 milioanede locuitori sau într-o Turcie încare mai există doar câteva zecide mii de locuitori armeni. Carestau și azi cu inima mică să nuse întâmple ceva. Ceva rău. Cums-a întâmplat în timpul masa cre -lor hamidiene din 1894-1896, în1909 la Adana, dar mai ales, gro -zăvia începută pe 24 aprilie 1915.

De aceea această zi e marcatăcu sânge pentru armenii de pre-tutindeni. De aceea armenii depretutindeni marchează aceastăzi de doliu național, în memoriavictimelor unor crime împotrivaumanității. De aceea 24 aprilierămâne ziua cea neagră a istorieilor și are o semnificație aparte.Am vorbit mai zilele trecute lalansarea cărții – excepționale,altminteri, mă grăbesc să pre-cizez – a lui Gaidz Minassian,„Visul spulberat al armenilor”,Editura Humanitas, 2017. Voiexprima câteva observații în DO -SAR 1915 din acest număr alARARAT-ului. Dar am spus și

atunci la lansare, am spus-o și laRadio France Internațional, o voispune și în comentariile ce ur mea -ză, o spun apăsat și acum, aici:Visul spulberat al armenilor a ră -mas nespulberat! Evreii au visat2000 de ani pentru a renașteEretz Israel-ul. Militanții sioniștiai lui Herzl au militat pe toatecăile și prin toate mijloacele pen -tru ca visul lor să nu fie spulbe -rat. Și au reușit. Între declarațiaLordului Balfour, prin care Pales -tina era numită cămin național(heimat) din 1916 și până la în -ființarea și recunoașterea interna -țională a statului Israel în 1948nu au fost decât puțin peste 30de ani. De ce ar renunța armeniila visul lor, de ce ar ceda armenii,merin hogheră (pământurile noas -tre) să devină iar patria lor? Aco -lo unde au fost mii de ani, acoloun de s-au născut, au trăit, mun cit,zidit școli și biserici, acolo undeau murit și au trecut în eternitatecu hacikarurile și Araratul lor cutot. Este dreptul armenilor, de

ieri și de azi, ai acelor mii de re -voluționari și patrioți dashnagi –dar și ramgavari sau hînceakieni,la urma urmelor toate cele treipartide politice armenești doreauacelași lucru, dincolo de căile deurmat diferite, revoluționari șimilitanți armeni din secolele tre-cute despre care cu multă atențiepovestește documentat GaidzMinassian – să spere și să nu ce -deze. Este dreptul președinteluiFranței, Francois Hollande – încăîn funcție – să mărturisească e mo -ționat armenilor „Je serai tou-jours a vos cotes” și mai apăsat„votre combat n’est jamais ter-mine” la dineul de la Paris alCCAF, să-l primească cu multăcăldură pe Președintele Serj Sar -g syan, iar doar după câteva zilesă schimbe bezele și salamalecuricu Ilhan Aliev, președintele A -zerbaidjanului, marele prieten alEuropei democrate de azi? Ci -nism? Ipocrizie? Joc la două ca -pe te? Deriva Uniunii Europenevizavi de interesele strategice

24 apriLie

EDITORIAL

4 ARARAT 07-08/2017

La Constanța a fost dezveLit un khaCikar

pe faLeza de La Cazinou

EVENIMENTale Europei și ale SUA într-oTurcie, membră NATO, dar carenu mai respectă drepturile omu-lui în nici un fel? Am citit recentmemoriile din închisoare ale unuidistins jurnalist și intelectual turc,Cem Dundar. Vânat de au tori -tățile de la Ankara, condamnatde o justiție aservită în Turcia,acum este refugiat în Germania.Nici intelectualii turci nu cedea -ză. Teroarea și minciuna nu potspulbera nici un vis. Adevărul ori -cărui popor nu poate fi un visspul berat. De aceea, dincolo delogica și erudiția unui cercetător,plin de bune intenții, există înmemoria colectivă a unui poporo anume forță lăuntrică, un etosnațional într-o lume ce se globa -li zează rapid, ce surclasează înlăn -țuirea evenimentelor. De aceea24 aprilie nu este o simplă zi decomemorare a unei catastrofe na -ționale, dar și o zi în care, printrepietrele retezate de la Tzitzerna -ga pert, la Erevan, la Monumen-tul Genocidului și florile depusela focul sacru se înalță spre cerși Araratul din preajmă, visul u -nei națiuni de a fi ea însăși. A co -lo, merin hogheră, Hairenik, undes-ar găsi fiecare Agop sau Vartuhi,Garabed sau Siranuș, la Ere van,la Paris, New York sau Is tan bul.24 aprilie certifică prin come -morarea unui dezastru faptul căarme nii mai există. Existăm. Îm -preună. Alături și de dragul nos-tru prieten și sfetnic, minunatulom și duhovnic, păstorul arme-nilor din România, Părintele Dr.Zareh Baronian, chemat întruDom nul mult prea devreme șinemeritat tot în aceste zile de săr -bătoare creștină și doliu națio nal.HRISTOS a ÎNVIAT, se spunepână la Înălțare la românii ală turide care, de sute de ani, con vie -țuim întru Slava lui Dumnezeu.Mai nou, și a Uniunii Europene.

Bedros HoRASAngIAn

La Constanța s-a dezvelit șisfințit pe 25 aprilie 2017,primul KHACIKAR, cea

mai frumoasă și mai emoțio -nantă mărturie a recunoștinței pecare armenii constănțeni o poar -tă pentru patria lor adoptivă, lo culde care, odată ajunși din pri cinaistoriei lor zbuciumate, s-au în-drăgostit și pe care îl cinstesc cumândrie și respect, așa cum a su-bliniat în cuvântul său, ÎPS Da tevHagopian, Întâistătător al Arhi -episcopiei Bisericii Armene dinRomânia, cel prin a cărui reduta -bilă inițiativă Arhiepiscopia Ar-meană din România a donat co- mu nității armene din Cons tan ța a -ceastă extraordinară operă de artă.

În câteva cuvinte, Khacikar-uleste o piatră comemorativă pe careeste cioplită o cruce înconjuratăde rozete și motive botanice. Ar-menia este unica țară unde se aflămai mult de 50.000 de monumen -

te sculptate manual – semețe crucide piatră – dintre care niciuna n-orepetă pe cealaltă; fiecare Kha-cikar are decorațiunile sale propriiși originale, istoria sa coborândîn profunzimea veacurilor. Kha-cikarurile, care adesea cântăresccâteva tone, reclamă o muncădificilă, dăruire și timp. Din celemai vechi timpuri Khacikaruriles-au creat din bazalt sau tuf (tu -ful vulcanic este lava solidificatăprin răcire naturală de-a lungulmileniilor). În partea de jos a kha -cikarului se inscripționează unsimbol pentru eternitate; în cen -trul crucii se sculptează simbolulrăstignirii lui Hristos. Khacika-rul se decorează cu motive orna-mentale vegetale și zoomorfe –struguri și frunze de viță – caresimbolizează învierea lui Hristos.În jurul crucii se cioplesc a de seamotive ornamentale geo metrice,simboluri florale și zoomorfe su -

gerând veșnicia, precum și oa-meni, îndeosebi, imagini de sfinți.Având o țară abundând în stâncă,armeanul a reușit să insufle viațăpietrei neînsuflețite, s-o transfi-gureze în simbol de frumusețe șiînchinare. Khacikarul – Cruceade piatră – conține credința fun-dametală a creștinătății, în esen -ța ei, lucrarea de bine înfăptuităde Iisus Hristos. Principalul ele-ment al credinței este Crucea, a -mintind de crucificarea lui Hris- tos, îndemn către mântuire și fă-găduitul Paradis ceresc.

Efortul deosebit al întregii co -munități armene din Constanța afost răsplătit prin prezența la a -cest eveniment răsunător a Ex -celenței Sale Hamlet Gasparian,ambasadorul Republicii Arme-nia la București, care a subliniatlegătura stânsă dintre Româniași Armenia, importanța deose-bită a prieteniei dintre cele douăpopoare, a Atașatului General alConsulatului Rus la Constanța,Nicolai Belera, a autorităților lo-cale, primarul Constanței, Dece-bal Făgădău, care a mulțumitco munității armene pentru acestdar de neprețuit făcut orașuluiConstanța, dar care va înfru mu -seța această zonă istorică, pre-fectul județului Constanța, AdrianNicolăescu, Președintele Consi-liului Județean Constanța, HoriaȚuțuianu, Vicepreședintele Con-siliului Județean Constanța, Cla -udiu Palaz. Totodată, pentru a

su blinia prietenia seculară a et-niilor dobrogene, au ținut să fiealături de comunitatea armeanăși Președintele comunității elene,Anton Antoniadias, împreună cuvicepreședintele Mihnea Hagiu,președintele comunității rușilor-lipoveni, Nicolai Artiom și pre -ședintele comunității evreiești,Sorin Lucian Ionescu, membriiai comunității turco-tătare. Co-munitatea academică constăn țea -nă a onorat aceast eveniment prinprezența rectorului UniversitățiiOvidius, Sorin Rugină și a prorec -torului aceleiași prestigioase uni -versități, Alexandru Bobe, ală turide Rectorul Universității An dreiȘaguna, Adrian Cristian Papari.

În cuvântul său de deschi-dere, dl Liviu Merdinian, preșe -din tele Uniunii Armenilor dinRomânia, Sucursala Constanța,prin a cărui dăruire și trudă tita-nică a fost posibilă dezvelireaacestui monument a amintit fap-tul că amplasarea acestui monu-ment pe faleza Cazinoului nu afost întâmplătoare, întrucât zonapeninsulară a Constanței esteplină de monumente de patrimo-niu cultural armenesc, iar acestKhacikar reprezintă atât o măr-turie a prezenței înaintașilor ar-meni în Dobrogean, cât și unsimbol al existenței milenare apoporului armean.

Varujan Vosganian, președin -tele Uniunii Armenilor din Ro-mânia, a subliniat emoția pe care

fiecare armean o simte în preaj -ma acestui monument, el repre-zentând manifestarea cea maiconcisă a spiritului armean, astrămoșilor care, ajunși pe aces -te meleaguri iși trăiesc nemuri-rea prin urmașii lor. Dl deputatUAR, Varujan Pambuccian, deasemenea prezent la eveniment,chiar de ziua de naștere a dom-niei sale, a amintit de valoareadeosebită pe care monumentul oare prin unicitatea și simbolis-tica sa.

Monumentul a fost sfințit deÎPS Datev Hagopian, Întâistătă-tor al Arhiepscopiei Bisericii Ar-mene din România, alături depre otul Oshagan Khachatrian, pa -rohul bisericii armene Sf. Mariadin Constanța, care au ținut săonoreze printr-un hrisov de bine -cuvântare pe artizanul acestui mo -nument, sculptorul Artak Ham- bardzumyan, pe Dl PreședinteUAR Constanța Liviu Merdinian,pe dl Harry Boiagian, care s-aimplicat enorm în îndeplinireaacestei speciale misiuni și pe DlDecebal Făgădău, primarul Con -stanței, fără de care, tot acest e -fort ar fi fost zadarnic.

Luiza TERZIAn

5ARARAT07-08/2017

Muzeul de Artă Cluj-Na - poca a organizat, în da -ta de 21 aprilie 2017,

simpozionul cu tema „Repere cul -turale armenești. Istorie și memo -rie în secolul XX” și vernisajulexpoziției pictorului Ovidiu Pani -ghianț. Evenimentele au fost or-ganizate în colaborare cu Uni -unea Armenilor din România,Institutul de Armenologie al Uni -versității Babeș-Bolyai și ȘcoalaDoctorală de Relații Interna țio -nale și Studii de Securitate, UBB.

În prima parte a zilei, dedi-cate culturii armene, au avut loco serie de prelegeri legate de cul -tura, identitatea, moștenirea co -mu nității armene și impactul ge-nocidului asupra evoluției aces-tei comunități în spațiul româ-

nesc și nu numai. Cu această o -cazie au luat cuvântul: E.S. Ham -let Gasparian (ambasadorul Re-publicii Armenia în România),

Vákár István (vicepreședinteleConsiliului Județean Cluj), SebeșiKaren Attila (președintele Uniu-nii Armenilor din România, fili -

6 ARARAT 07-08/2017

„repere CuLturaLe armenești. istorie și memorie în seCoLuL XX”

CONFERINTÃ,

ala Cluj), Lucian Nastasă Kovacs(managerul Muzeului de ArtăCluj-Napoca), Pavel Dallakian(analist politic), Narcis Antonian(redactor revista Ararat), PaulCrăciun (doctorand al UBB) șiIakob Attila (muzeograf).

În cea de-a doua partea a zileia avut loc vernisajul expozițieiartistului de origine armeană,Ovidiu Panighianț. La vernisajau luat cuvântul: Ovidiu Pani -ghianț, care a prezentat publicu-

lui conceptul artistic al lucrărilorsale și Lucian Nastasă Kovacs,care a rostit câteva cuvinte pri -vind caracterul evenimentului șimomentul ales pentru vernisareaexpoziției. În cadrul evenimen-tului a avut loc și un momentartistic prezentat de actorii ElenaIvanca și Sebeși Karen Attila.

Expoziția Ovidiu Panighianțrămâne deschisă spre vizitarepână în data de 28 mai 2017.

7ARARAT07-08/2017

E.S. Hamlet GasparianPavel Dallakian Sebeși Karen Attila

Narcis Antonian

Lucian Nastasă Kovacs

La Librăria Humanitas de laCişmigiu, a fost lansată joi,20 aprilie cartea Visul spul -

berat al armenilor. 1915 a polito -logului francez Gaidz Mi nas sianîn colecţia Istorie a editurii, întraducerea Elenei Bulai. Eveni-mentul a avut loc în prezenţa Ex -celenţei Sale Dl. Hamlet Gas -parian, Ambasador Extraordinarși Plenipotențiar al RepubliciiArmenia.

Despre volum au vorbit Cătă -lin Avramescu, doctor în filozo -fie al Universităţii din Bucureştişi docent al Universităţii din Hel -sinki, conferenţiar la Facultateade Ştiinţe Politice a Universităţiidin Bucureşti, unde predă cur-suri de istorie a gândirii politice,Oana Valentina Suciu, sociolog,

doctor în sociologie politică alUniversităţii din Bucureşti, lec-

tor a Facultatea de Ştiinţe Poli ti -ce a Universităţii din Bucureşti,

8 ARARAT 07-08/2017

„visuL spuLberat aL armeniLor” de Gaidz minassian – Lansare eveniment

La Libraria humanitas de La CișmiGiu

CULTURÃ

unde predă sociologie politică şidiplomaţie culturală, Mihai Chio -veanu, istoric, doctor al Univer -sităţii „Ioan Cuza“ din Iaşi, spe -cialist în istoria Holocaustului şia Genocidului, Bedros Horasan-gian, analist politic, Elena Bulaitraducătoarea cărții. Dezbatereaa fost moderată de Gabriela Maaz,director de promovare al Editu -rii Humanitas.

9ARARAT07-08/2017

Comemorarea GenoCiduLui – buCurești

Pe data de 24 aprilie armeniidin întreaga lume comemoreazăGenocidul împotriva Armenilordin Imperiul Otoman.

Cu această ocazie, DUMI -NICĂ, 23 aprilie, începînd cuorele 10:30, a avut loc la Cate-drala Arhiepiscopală Sfinții Ar -hangheli din București, slujba decomemorare a Sfinților Martiriai Genocidului împotriva Arme-nilor, care au trecut la cele veș -nice în tragicele evenimente aleanilor 1915-1920.

Slujba de comemorare a fostoficiată de către PS Episcop Da -tev Hagopian, Întâistătător al Ar -hiepiscopiei Bisericii Armenedin România, fiind urmată de de - punerea de coroane și flori la mo -numentul Genocidului împo trivaArmenilor, aflat în curtea Cate-dralei.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii

Armene din România

Distincție, discreție, ele gan -ță, moderată atitudine îna deplânge sau a prea -

mări, decență și respect. O searăcum rar se întâmplă în Botoșani.În sala Casei de Cultură a Sindi-catelor, sâmbătă seara, timp dedouă ore a fost muzică de cali-tate, dar a fost și istorie. O comu -nitate care își recunoaște și îșicomemorează martirii, un artistcare își respectă publicul, organi -zatori care dau binețe și care –asemenea unor gazde bune – sepreocupă ca fiecare spectator săîși afle locul, să se bucure de oseară specială.

Bătrâni și tineri, oameni detoate profesiile, de la medici, pro -fesori, artiști, foști sau actuali po -liticieni apropiați de comuni tateaarmeană, elevi de liceu, îndrăgos -tiți sau prieteni, cu toții aveau încomun dragostea pentru jazz. Pur -tând discret elemente ale portu-lui tradițional, armenii și-au fă cutsimțită prezența mai ales prinospitalitatea manifestată, prinzâm betul care le lumina chipul,în bucuria de a fi împreună.

Organizatorul evenimentului,din partea Uniunii Armenilordin România – Cristian Lazaro -vici, a reușit o seară cu HarryTavitian la Botoșani pe care pu -blicul nu o va uita curând. Larândul său, artistul născut în 1952,

într-o familie de armeni din Con -stanța, și care se întoarce înorașul moldav după 20 de ani, aoferit botoșănenilor două ore demuzică îmbinată cu valoroaseelemente de istorie a jazz-ului.

„Cel mai mare masacru u -man care s-a petrecut în isto-ria omenirii de până atunci.”

Seara a stat sub semnulcomemorării, pe 24 aprilie, avictimelor genocidului armeandin 1915. Organizatorii nu autrecut cu ușurință peste aceastădată, istoricul Gheorghe Medianfiind invitat să vorbească despresuferința celor 1.500.000 de ar-meni uciși, despre cel mai maremasacru uman de la începutulsecolului XX.

O lecție de istorie pe carepublicul a primit-o cu respect, o

lecție bine venită în contextulatât de tumultuos al vremurilor,dar mai ales într-o lume bul -versată și în care tema ucideriicelor un milion și jumătate dearmeni este una greu acceptatăși astăzi de poporul turc.

Istoriul Gheorghe Median afăcut un excurs bine structurat,pornind de la contextul istoric cea condus la realizarea genocidu-lui.

„Nu se poate scrie istorialumii fără a aminti de armeni.Armenii reprezintă un poporspecial în istoria lumii, un popordârz, puternic, unit, un poporcare a putut să reziste în zona încare Dumnezeu i-a dat să seașeze, în zona Munților Caucaz,în ciuda tuturor vicisitudinilortimpurilor. Au trecut peste ar-meni stăpâniri străine, și armeniiau rămas acolo. I-au hăituit, i-au

10 ARARAT 07-08/2017

ConCertuL Lui harry tavitian La botoșani:emoție, jazz, istorie!

EVENIMENT

„Există niște adâncimi foarte mari unde cele două popoare – român și armean –își dau mâna. Sunt acelea ale suferințelor foarte mari prin care au trecut și de carenu au dus lipsă nici unii, nici alții”.

decimat, i-au pedepsit…”, a ros-tit Gheorghe Median, descriindapoi evenimentele teribile, în-grozitoare, care s-au petrecut în1915. „Autoritățile turce au por-nit o ofensivă extraordinară îm-potriva armenilor. Armata, poli ția,instituțiile statului au dus opolitică de exterminare. Un primpas a fost acela al scoaterii dinarmată a armenilor, 60.000 detineri care serveau în armataotomană au fost dezarmați șiuciși. Apoi a fost acțiunea îm-potriva intelectualilor armeni. În24 aprilie 1915, 2.500 de per so -nalități armene, adică deputațiidin parlamentul turc, capetelebisericii armene, negustori im -portanți, profesori universitari,au fost arestați și omorâți. A fostși acțiunea împotriva locuito-rilor de la granița cu Rusia. Aufost luați locuitorii din sate în-tregi, obligați să plece încolonațispre Siria, în zonele deșertice.Pe drum au murit copii, bătrâni,femeile au fost violate. A fost in-credibil, inuman! Și totuși s-aîntâmplat. Un milion de oameniau fost omorâți. Alți 500.000 aufost omorâți apoi. A fost cel maimare masacru uman care s-a pe-trecut în istoria omenirii de pânăatunci. Au mai fost și altele, darașa ceva nu s-a pomenit. În 1991,Armenia s-a declarat stat inde-pendent. Statul armean crede cătrebuie să i se reconstituie trecu-tul, că Turcia trebuie să recu noas -că masacrul care s-a petrecutatunci. Nu turcii de azi sunt vi -novați, ci cei de atunci. Cei careconduc Turcia trebuie să con -simtă că acest lucru s-a întâmplat.Ceea ce armenii co me moreazătrebuie să fie un semnal de a lar -mă, un punct de pornire asu prarecunoașterii masacrului asu praunei populații nevinovate”.

Cei 1.500.000 de martiri aufost declarați sfinți de cătreBise rica Armeană, iar ziua de 24

aprilie reprezintă pentru fiecarearmean de astăzi un moment deîntoarcere pioasă spre un trecutgreu, dar asumat. Prin cei1.500.000 de martiri, se spunecă în fiecare familie de armenide astăzi există un sfânt!

„Există niște adâncimi foartemari unde cele două popoare îșidau mâna. Sunt acelea ale sufe -rințelor…”

Repertoriul prezentat la Bo -toșani de Harry Tavitian a fost oîmpletire între muzica tradi țio -nală, istoria jazz-ului, piese dedi -ca te martirilor, toate acestea îm -preună constituind o demon stra -ție de virtuozitate artistică, deprofesionalism și o atitudine fațăde public care a impresionat în-treaga sală.

Harry Tavitian a oferit spec-tatorilor muzică diversă, plecândde la imnul compus de SfantulNerses Shnorhali în sec. XIII, unimn care se cântă în fiecare du -minică din Postul Paștilor. Apois-a întors în trecut, „un secolînapoi în istoria jazzului, maiaproape de originile lui”. Pub-licul a călătorit în timpurile încare se auzeau cântecele de nun -tă ale negrilor de pe plantațiilede bumbac ale albilor, din sudulAmericii, apoi în cele în carerăsunau cântecele religioase alenegrilor americani, acele gospelsau negro spirituals. Harry Ta -vitian a vorbit despre rap time,care a dus la apariția jazz-ului,ajungând apoi la, poate, cel maiimportant gen care a dus la apa -riția jazz-ului: blues-ul. „Para-doxul acestei muzici atât dee xaltantă, atât de exuberantă, a -tât de colorată, plină de veselie!Asta era jazz-ul la originile lui.Jazz-ul venea dintr-o foarte maresuferință, probabil de aceea aavut atâta vitalitate și a și dăinuitatât”.

„Eu reprezint un jazz veninddin a doua jumătate a anilor 70

încoace. Profitând de dubla measorginte, aceea armenească, prinnaștere, și românească prin adop -ție, simțindu-mă acasă în ambeleculturi și tradiții, nu puteam săratez acest moment. Iată, în ul-timii ani ai creației mele încerco sinteză, lucrări unde cele douătradiții să își dea mâna. Mulțimi-au spus că sunt două culturitotal diferite. Așa este, dar existăniște adâncimi foarte mari undecele două popoare își dau mâna.Sunt acelea ale suferințelor foar -te mari prin care au trecut și decare nu au dus lipsă nici unii,nici alții. Iată că, în perspectivaasta lucrurile se cam suprapun”,a rostit Harry Tavitian.

„Recitalul meu este dedicatmartirilor armeni de la 1915, mar -tiri care începând de acum doiani au fost sanctificați”, a anu -nțat artistul, prezentând o com -poziție – Karuna („E primă vară”)a părintelui Komitas, consideratapostolul muzicii armene, el în -suși o victimă a masacrelor.

Un moment emoționant a fostatunci când pianul a tânguit și avibrat alăturând, în viziunea în -drâzneață a lui Harry Tavitian,imnurile celor două țări (Româ-nia și Armenia), „Deșteaptă-te,române” și „Mer Hayrenik” (Pa-tria noastră).

Istoria jazz-ului oferită sâm -bătă seara de Harry Tavitian acuprins și două dansuri româ -nești din Codex Caioni (dansuriromânești, maghiare și slovacedin Transilvania sec. XVII, cu -lese de cel considerat a fi primulculegător și valorificator al fol-clorului, Ioan Căianu, călugărfranciscan din sec. XVII).

Publicul a aplaudat, a mul țu -mit, s-a revărsat apoi înspre oraș.Un oraș în care armenii și-auconstruit o istorie și datorită că -rora astăzi două biserici creștinene sunt semne identitare și ves-

11ARARAT07-08/2017

tigii importante ale istoriei locu-lui.

Pentru două ore, un artist ma -re ne-a arătat că muzica, istoria,sfințenia martirilor și pre zentulsunt parți ale aceleiași lumi. Un-eori ne leagă suferința, alteori nedesparte ignoranța. Dar muzicava fi totdeauna un liant, o ama -ră-dulce ispită căreia îi încredin -țăm istoria popoarelor. Și binefacem, pentru că drumul deschisduce mereu într-un singur loc:sufletul fiecăruia dintre noi, fiecă suntem români, armeni, ți gani,evrei, greci, lipoveni.

Concertul „De la blues la re -zonanțe armenești în jazz” a fostorganizat de Uniunea Armenilordin România, evenimentul fiindparte a programului Zilelor Ora -șului Botoșani, realizat cu spri-jinul Primăriei Botoșani și alConsiliului Local Botoșani șiface parte din programul ZilelorOrașului Botoșani.

Harry Tavitian s-a născut în -tr-o familie de armeni din Con -stanța. A studiat pianul clasic dela vârsta de 6 ani. A absolvit Aca -demia de Muzică București. La22 de ani a participat la primaediție a Festivalului de Jazz dela Sibiu și a cântat la patru mâinicu Richard Oschanitzky într-unjam-session. Din 1976 s-a dedi-cat exclusiv jazz-ului. În 1992 aînființat Fundația CulturalăHarry Tavitian, prin care a con-tinuat seria de Ateliere și a sprijitformarea unor tineri muzicieni,plasticieni și scriitori talentați,majoritatea grupați în AsociațiaArte/Litere ASALT, unde s-a cris -talizat noua generație de scriitoriși artiști ai Constanței.

Florentina TonIȚAhttp://stiri.botosani.ro

12 ARARAT 07-08/2017

adunarea GeneraLăordinară anuaLă de dare de seamă

a uniunii armeniLor din românia

COMUNITATE

Comitetul Director al UARa convocat în data de 27aprilie Adunarea Gene ra -

lă Ordinară Anuală de Dare deSeamă. La lucrări au participatComitetul Director al UAR pre-cum și câte doi delegați din fie -care sucursală cu excepția fili aleiConstanța de unde au fost pre -zenți patru dele gați. A fost pre zentE.S. Hamlet Gasparian, Am ba -sador al Repu blicii Armenia înRomânia.

Ordinea de zi a cuprins :1. Darea de seamă a activi tă -

ților pe 2016;2. Raport execuție bugetară

2016;3. Proiect al activităților 2017;4. Proiect buget,venituri și

cheltuieli 2017;5. Diverse.Lucrările au fost deschise de

Varujan Vosganian care a rugat

delegații să-și exprime puncte devedere legate de Darea de seamăa activității pe 2016 și Raportulexecuției bugetare pe 2016 careau fost transmise invitaților înprealabil. Domnul Arsen Arzu-manyan a prezentat noul site ofi-cial al Uniunii Armenilor din Ro -mânia care conține multe datedespre istoria și cultura armeanăși organizarea Uniunii Arme-nilor din România. Lucrările aucontinuat cu discuții privind pro -iectele culturale pe anul 2017 șiinvestițiile ce urmează a fi fă cu te.

Au fost aprobate, în principal,cererile sucursalelor cu rezervaca, în luna august, să aibă loc oședință a Comitetului Directorcare să valideze proiectele pentrusemestrul II având în vedere șicorecțiile bugetare ce pot aparedin partea Guvernului după rec-tificarea bugetară.

Primăvara în comunitateaarmeană se dovedea de-a drep - tul tragică. Nu numai că răz -boiul secera vieți tinere chiarși din rândul armenilor dinRo mânia dar și dispariția luiVartan Mestugean îndolia co -mu nitatea. Dar cine a fost înrea litate Baronul Mestugean?Ne-o spun chiar cei care l-aucunoscut bine, în Revista Ara -rat: „Victor Vartan Mestu geans-a născut la 15 August 1869în București. Tatăl său, Ke -vork Mestugean era institutorși între anii1876-1881 a condusîn calitate de Director ȘcoalaArmeană din Capitală. Tâ-narul Victor după ce urmeazăcursurile Liceului Mihai Bra -vul și-și ia Bacalaureatul plea -că cu Tatăl său la Constanti-nopole. Aici bătrânul dascălînființează în cartierul YeniCapu o școală armenească ca -re este cunoscută sub denu-mirea de Institutul Mestugeanși în care Victor Mestugeanfuncționează ca profesor timpde aproape 10 ani. Bănuit pen -tru activitatea sa naționalistăse refugiază în Bulgaria la Var -na devenind colaboratorul zia -rului Iravunk. Este începutulcarierei sale ziaristice.

Tot în acel oraș împreunăcu marele publicist și scriitorarmean Ervant Sarmakeșhan -lian pune bazele ziarului Șar -jum în conducerea căruia de -ține postul de Redactor politicsemnând cu pseudonimul deKamer Arșavir. Paralel cu ac-tivitatea sa publicistică des fă -șoară o vie activitate politicănaționalistă în rândurile LigiiRevoluționarilor Armeni Daș -nak țutiun. În 1899 revine laBucurești locul nașterii și lea -gănul copilăriei sale. Intră înredacția ziarului Universul în -tâi ca simplu corector apoi careporter. Articolele și reporta-jele sale sunt gustate de ma -rele public. Scrise într-un stilsimplu și curgător și într-o lim -bă impecabilă ele sunt savu-rate de cititori. I se în credin-țează postul de corespondentspecial. În această calitate vi -zitează țări și orașe. Și astfel,din treaptă în treaptă el urcăscara ierarhiei ziaristice. În a -nul 1914 în preajma Războ iu -lui Mondial îl găsim în postulde Subdirector al ziarului Uni -versul pe care-l deține până în1916 când demisionează sprea se refugia la Odessa. DarMestugean nu se mărgineștenumai la această activitate

publicistică. Concomitent cuea desfășoară o alta tot atât derodnică și folositoare. 1906 eanul Jubileului de 40 de anide domnie glorioasă a Re ge -lui Carol I. Se organizează Ma -rea Expoziție Națională meni tăsă ilustreze uriașele progreseînregistrate de România subdomnia Marelui Rege. E invi -tată și Comunitatea Armeanăsă participe. Armenii acceptăinvitația și obțin un succes re-marcabil. După închidereaExpoziției are loc o Recepțiela Palat în onoarea parti ci pan -ților. Delegația ComunitățiiArmene este condusă de Sena -torul Dr. Grigore Goilav și dinea face parte și Mestugean.Sunt extrem de bine primițide Majestățile lor iar Regelese întreține cordial cu mem-brii delegației subliniind rolulcreator jucat de armeni în Ro -mânia. Aceste evenimente îisugerează lui Mestugean însufletul căruia nu se stinseseniciodată conștiința origineisale, ideea publicării unei re-viste dedicate în întregimeproblemelor de cultură ar mea -nă și închinată exclusiv apro -pierii dintre popoarele românși armean. Astfel ia ființă in1906 Revista Aurora. Dar eaapare numai doi ani”

Vom continua cu alte deta -lii interesante în numărul vii -tor.

Eduard AnTonIAn

13ARARAT07-08/2017

ACUM 75 DE ANIAPRILIE 1942

Carmen Kostyak și PeterKam permann au adus me - rite deosebite orașului

Bay reuth în munca lor cu persoa -nele cu handicap mintal. Pentruaceasta, primărița orașului Bay -reuth, Brigitte Merk-Erbe, le-aîn mânat Medalia de onoare a Re -publicii Federale Germane. „Eisunt exemple pentru solidari tateși umanitate” a spus Merk-Erbe.Carmen Kostyak a lucrat dinanul 1990 până în 2000 în ate-lierul pentru persoane cu diza -bilități. Acolo a înființat în anul1992 corul „Frieden” care a avutdeja câteva apariții și la TV.”

La prima vedere această știre,preluată din ziarul „Nordbay-erischer Kurier” (Curierul Bava -riei de Nord) din martie 2017,nu are nicio legătură cu armenii.Cu toate acestea unul din cei doilaureați, doamna Carmen Kostyakare o legătură directă cu armenii.

Se trage dintr-o veche familie ar -menească din Moldova.

De aceea dincolo de știrea pecare o publicăm am realizat și unmic portret al acestei doamne ca -re și-a dedicate viața persoa ne -lor cu dizabilități. Oameni care aune vo ie de multă răbdare și sacri -fi ciu din partea celor care au gri jăde ei. Mai mult doamna Kostyaka re ușit ca prin muzică să ofereaces tor suflete bucuria și încre de reade care aveau atât de multă nevoie.

Carmen Kostyak s-a născutîn București. Ambii părinți setrag din așa numiții „armenivechi”, armenii veniți din legen-dara capitală a armenilor, Ani,stabiliți în Bucovina încă de ladescălecat. Bunicii din partea ta -tei au rămas în Bucovina, la Su -ceava, cei din partea mamei autrăit în Moldova, la Panciu.

Tatăl, Donig Găină a fost me -dic în București, mama, VioricaGăină, casnică si mai târziu statis -

tician. Spiritul armenesc l-a pri mitîn casa bunicilor din Suceava,unde Carmen Kostyak își petre-cea vacanțele.

Bunicul, Garabet Gaină, fostjudecator și ani de-a rândul mem -bru în Comitetul Eparhial al ar -me nilor din Suceava era foartemândru de originea lui. Cât pri -vește credința, aceasta își are iz -voarele tot acolo și este legată demagia slujbelor de la Surp Hagi-gadar.

După terminarea liceului Car-men a urmat Facultatea de Filo -logie din București, secția „Ro -mână” și în paralel o Școală deTeatru. A lucrat 4 ani la TeatrulVictor Ion Popa din Bârlad, caactriță, după care a predat 21 deani la o școală specială (ȘcoalaNr. 2 din București), lucrând cuelevi cu dizabilități mentale. Lascurt timp după angajarea înînvățământul special a promovatun curs de perfecționare privindPedagogia specială. A lucrat cualți colegi la un manual de Limbaromână pentru școli speciale. Darprincipala preocupare a rămasmunca cu copiii; s-a ocupat în-deosebi de educația artistică (mu -zică, teatru,) organizând mani- festări care ofereau copiilor po -sibilitatea de a cunoaște succe-sul, element extrem de im portantîn dezvoltarea personalității aces -tor copii, și cu care a reprezentatșcoala și în afara zidurilor ei.

În 1985 s-a stabilit în Germa-nia, unde soțul se afla de câțiva

14 ARARAT 07-08/2017

Carmen kostyak o viață dediCată persoaneLor

Cu dizabiLități

PORTRET

ani. Are un fiu, Cristian, născutîn 1970.

După o perioada de acomo da -re a fost angajată ca „Heilpäda-gogik Therapeut”*, în primii treiani la Centrul Pedagogic dinBayreuth (Școala specială) dupăcare a lucrat tot ca terapeut laAtelierul pentru persoane cu di-verse dizabilități (mintale, corpo -rale, psihice) până la pensionare.

Aici a înființat în 1992 un cormixt, pe două voci, acompaniat deo mică orchestră, Corul „Frie den”era compus din 25 de persoanecu dizabilități mentale, motoriisau de vedere. Cu acest cor a lu-crat 24 de ani, dintre care 14 anidupă pensionare.În toată aceas -tă perioadă corul și-a îmbogățitrepertoriu variat și îndrăzneț, cu -prinzând piese din folclorul ger-

man, Gospels, cântece de Cră ciun,cât și piese scurte din reper toriulclasic (corul sclavilor din operaNabucco de Giuseppe Verdi, „Odabucuriei” de Ludwig van Beetho -ven, cântece de lea găn de Brahms,Schubert, Mozart), toate prelucra -te și adaptate de Carmen Kostyak.

În toți acești ani corul a sus -ți nut peste 120 de concerte, a fostinvitat la Festivaluri Internațio na -le la care participau ansambluricu și fără dizabilități, concerte ju -biliare, dar și ieșiri la cămine debătrâni, școli, piețe de Cră ciun. Co -rul a fost invitat și a cântat în douărânduri la Televiziunea Ba varezăși a scos o casetă și 3 CD-uri.

Munca de dirijor al corului –spune doamna Kostyak – s-a îm -pletit cu preocuparea de tera peutpentru a stimula încrederea în sine

a persoanelor cu dizabilități și dea determina recunoașterea și in-tegrarea lor, pornind de la o în-drumare adecvată.

În luna mai 2016 a avut locun concert special unde CarmenKostyak a predat bagheta unuicoleg mai tânar, cu care lucraseîn ultimii 3 ani.

Mihai Stepan CAZAZIAn

*Heilpädagogik Therapie poa te fidefinită ca o terapie indi vi duală sau degrup, care folosește metode diferite(jo cul, muzica, desenul și pictura, tea -trul sub diverse forme, bricolaj cât șisituații cotidiene), toate având ca prin -ci pal scop abilitarea pentru o viațăîmplinită (indiferent de gradul de diz-abilitate), în armonie cu capa citățile in-dividuale și cu mediul în care trăiesc.

Informațiile ne-au fost puse la dis -poziție de Carmen Kostyak, vezi șiartico lul „Suceava copilă riei mele“ apă rutîn revista Ararat, nr. 23-24/ 2012.

15ARARAT07-08/2017

La sfârşitul lunii aprilie, ungrup de pelerini din Eu-ropa a efectuat o vizită în

ţară noastră. În fruntea credin cio -șilor s-a aflat Arhiepiscopul prof.Levon Zekiyan administrator a -pos tolic al Arhieparhiei din Con -stantinopol (Istanbul) pentru ca- to licii de rit armean. Arhiepis-copul Levon Zekiyan a participatla o cină organizată de UniuneaArmenilor din România, în onoa -rea sa, la care au fost invitați IPSArhiepiscopul Ioan Robu, mit-ropolit romano-catolic de Bu cu -rești, IPS Episcop Datev Hago pian,Întîistătător al Bisericii Armenedin România, E.S Hamlet Gas-parian Ambasador al RepubliciiArmenia în România, de putatulVarujan Vosganian, mem bri aicon ducerii UAR.

Duminică, 30 aprilie, Arhiepis -copul Zekiyan a vizitat Catedra -la Armeană din București, a asis tatla slujba oficiată de IPS Arhie -piscop Datev Hagopian iar apoi,la sediul Uniunii Armenilor dinRomânia, Preasfinția Sa a avut oîntâlnire cu membri ai comuni tă -ții din București. La acest eveni-ment, au participat foşti studenţicare au absolvit cursurile inten-sive de limbă armeană pe carepărintele profesor le organizeazăde peste treizeci de ani la Ve ne -ţia, la Universitatea Ca’Foscari.Cu acest prilej a fost evocat poe-tul și profesorul Tovmas Terzian.Ȋn alocuțiunea sa, Arhie piscopulprof. Levon Zekiyan a reiterat„importanța păstrării culturii, alimbii ma ter ne şi a credinței înDumnezeu sin gurele care ne-au

fost pavăză în vremuri de res triș -te.”

Andreea BARBu

părinteLe prof. Levon zekiyan a fost într-o sCurtă vizită La buCurești

Părintele prof. Levon Zekiyan alături deAndreea Barbu și Narine Bogdan Căuș

Doamnelor și Domnilor,Relațiile armeano-turcesunt vechi și complexe.

Știm că acestea au fost umbritede tragicele evenimente de la sfâr -șitul secolului XIX și începutulsecolului XX. După prăbușireaUniunii Sovietice, Turcia a re-cunoscut independența Repu bli -cii Armenia, însă nu a stabilit re -lații diplomatice cu aceasta. Auexistat mai multe încercări de anormaliza relațiile dintre cele do -uă țări și de a deschide granițeledintre Turcia și Armenia închiseîn 1993. În octombrie 2009, prinmedierea Elveției, au fost sem-nate, în cele din urmă, așa-numi -tele protocoale de normalizare,,de la Zurich”. Acest mic discursîl voi dedica analizei unuia din-tre principalele motive ale eșe cu -lui acelei normalizări.

Părea că protocoalele „de laZu rich” fixau un real raport de for -țe dintre statul turc și cel ar meanși respectau în mod oficial nor me -le general acceptate ale re la țilorinternaționale. În fapt, s-a do -vedit că specificul rela ții lor ar - mea no-turce nu a permis aplica readirectă a unor asemenea norme.

Problema este că a fost com-plet ignorată componenta psiho -

logică a unei construcții diplo- matice sofisticate. Între timp re -lațiile armeano-turce au căpătatun strat psihologic masiv datoratevenimentelor din 1915. Ca ur-mare, în momentul semnării pro -tocoalelor, ministrul turc de ex- terne și-a anunțat intenția de acondiționa ratificarea protocoa -lelor de restituire de către armenia unor teritorii în jurul Kara -bakhului. Drept răspuns, parteaarmeană a emis în formă scrisă ur -mătoarea rezervă: Erevanul refu -za recunoașterea juridică a fron -tierei armeano-turce. Astfel, încer -carea de reconciliere s-a spulbe -rat ca un castel din cărți de joc.

Putem dezbate mult dacă e -venimentele din 1915 pot fi cali -ficate drept genocid sau nu, însăconsecințele evenimentelor din1915 și din anii următori, din pă -cate, sunt prea adânci. Dorim săsubliniem că nu este vorba des -pre istorie, ci despre prezent. In-diferent de ce parte a liniei ima- ginare s-au aflat oamenii afectațide acele evenimente, urmașii lorse vor număra, mai devreme saumai târziu, printre victimele aces -tui greu dezastru psihologic.

Se consideră că eșecul acor-durilor „de la Zurich“ este asociat

cu intervenția Azerbaidja nuluiîn procesul armeano-turc. Mo-tivul este de fapt mai profund șicon stă în încercarea destul de su -perficială de a scoate factorul tra - u melor psihologice „în afara pa -rantezelor” ecuațiilor politicecom plexe. Datorită spectrului largal traumelor mentale din 1915,și al adâncimii lor, această abor-dare atât de naivă nu are absolutnici o perspectivă în viitorul apro -piat. Doar o evidență la scară lar -gă a factorului psihologic poatefi cheia spre soluționarea proce-sului de normalizare a relațiilordintre cele două țări, dacă, bine -înțeles, există voință politică înacest sens.

Să revenim acum la scurtadescriere a respectivul complexmental. Se observă că dezastreleprecum cel din 1915, au pro pri -etăți speciale de a modifica per -cep ția colectivă asupra spațiuluiși a timpului. Percepția mo di fica -tă merge în valuri spre viitor. Ma -nifestările de suferință în rândulgenerațiilor în viață ale armenilorși turcilor, variază, desigur, dar ră - mân la fel de grele pe ambele părți.

Deja a patra generație de ar-meni practic „oprește” parcursultimpului la granița cu anul 1915.

16 ARARAT 07-08/2017

paveL daLLakian: roLuL faCtoruLui psihoLoGiC în proCesuLde normaLizare a reLațiiLor armeano-turCe

POLITICÃ

Prelegerea susținută de analistul politic Pavel DALLAKIAN* în cadrul evenimentului intitulat Repere culturale armenești:

Istorie și memorie în secolul XX, 21 aprilie 2017, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

Sunt evidente semnele proiecțieiîn masă a trecutului în prezent.Avem dovezi directe ale unui pro -ces susținut de victimizare a con -științei colective.

Pentru a renunța la imagineade victimă, este necesară com-pensarea psihologică a traumei.

Părea că obținerea indepen -den ței în 1991 ar fi putut con-tribui parțial la atingerea acestuiscop. Însă folosirea beneficiilorobținute prin independență, nuintrase încă în totalitate în prac-tica autorităților. Acest fapt esteperfect vizibil la suprafață pen-tru societate, motiv pentru care,independența nu este deocam da -tă o compensație. De remarcateste faptul că, dincolo de lipsa e -videntă de experiență a func țio -nării statalității din perioadacon temporană, printre motiveleindependenței insuficiente a au -torităților, trebuie căutată și ti -miditatea condiționată de istorie.Oficialii de rang înalt ai Guver-nului armean sunt, de asemenea,membri ai societății armene șisunt expuși întregului spectru alconsecințelor psihologice ale e -venimentelor din 1915.

Nici câștigarea războiul pen-tru eliberarea Nagorno-Kara -bakh-ului din 1992-1994, dupăcum vedem, nu este suficientă întermeni de compensare. Mo-tivul, în opinia noastră, este dual.În primul rând, societatea ar mea -nă este în așteptarea unei solu -ționări „finale și de durată“ acon flictului din Nagorno-Kara -bah și nu percepe victoria ca atare.Altfel spus, societatea s-a dez vă -țat să câștige și, practic, respingepostura învingătorului.

Al doilea aspect este legat defaptul că Nagorno-Karabakh-ulnu este perceput ca parte pier du -tă de Armenia în 1915. Anul 1915a rupt, spulberat imaginea teri to -rială a Armeniei ca Patrie. Spa -țiul uriaș din Asia Mică – Ana-

tolia, malurile mediteraneene și-apierdut populația armeană in -digenă. Pentru populația Re pu-blicii Armenia este o mare pro -blemă să perceapă acest teritoriulca Patrie, ca Armenia. Arme niaîn conștiința lor de masă – esteteritoriul micii republici sovieti -ce. Chiar și Karabakh-ul existăîn mintea lor separat de imagi -nea Armeniei. Și vice-versa –pentru armenii din Diaspora –Patria, în cel mai profund sens alsău, este limitată la vilaietele ar -mene din Imperiul Otoman și nuinclude Armenia de astăzi.

După cum putem observa, tra -uma evenimentelor din 1915 blo -chează încă în mare parte me -canismele compensatorii. Cu toa -te acestea, operațiunile militarela granița dintre Karabakh și Re-publica Azerbaidjan din aprilie2016, au arătat că există semneclare de redresare. În ciuda pier -derilor, s-a produs o fractură men -tală crucială.

În aprilie 2016, atât comba tan -ții din războiul din 1992-1994,cât și generația tinerilor armenis-au prezentat într-o imagine de-parte de imaginea victimei. Afost mai mult decât o răzbunare,și într-un anumit sens, a fost maimult decât operațiunea Nemesis.Așa ar putea arăta revendicareaunei națiuni-învingătoare. Dartre buie să ne limităm la un opti-mism prudent, întrucât perioadade la începutul secolului trecut,încă persistă în formarea con -științei publice.

Din păcate, există și alte as-pecte ale distorsionării percep -ției spațiale. În Armenia de as tăzi,foarte modestă ca suprafață, lo -cuiesc armeni care provin din vas -t ul teritoriu locuit de stră mo șii lor.Această comunitate de oa meni afost înghesuită de zece și chiardouăzeci de ori într-un spa țiu spe -cial, multi-dimensio nal. Ei însăau nevoie de spațiu. Și nu este

vorba doar de kilometri pă trați,ci și de spațiu economic, cul tural,dialectal, etno-comuni ca tiv, men-tal, istoric, natural și clima te ricdezvoltat de-a lungul mileniilor.

Împreună cu „claustrofobiacolectivă”, în Armenia există unalt fenomen nefericit – comuni-tatea mono-etnică. Societatea per -cepe acest fenomen ca fiind cevanormal și pozitiv. Justificareaignorării pericolului ghetoizăriietnice la scară națională, repre zin -tă un sentiment de siguranță fi -zică relativă pe această rămășițăde Patrie. În același timp, aceas -tă rămășiță, în mod bizar, fie seidentifică cu patria, în integritate,sau chiar așa cum am menționatmai sus, i se opune.

Diaspora armeană, apărută du -pă tragedia din 1915 este, de a -semenea, supusă impactului psi -ho logic strict. Caracteristic pen-tru Diaspora, în general, acest im -pact este amplificat în mod repe tatde dorința inerentă a armenilorde a se integra cât mai bine ori-unde în lume, în același timp, ne -supunându-se în sinea lor, asi -milării. Se obișnuiește sublini -erea doar a părții pozitive a aces-tui fenomen. Totuși, un astfel demimetism comportamental nu tre -ce fără urmări pentru psihiculpoporului și duce la dualitatemen tală, cu toate consecințele ne - gative inerente.

17ARARAT07-08/2017

Consecințele turcești, nu suntmai puțin dramatice. Acestea, lafel ca în Armenia, sunt reale șiaparțin nu istoriei. Timpul s-a în -chis într-un cerc și în Turcia. A -colo își amintesc cu ce spațiu șide ce genofond dispun. Iar celorcare au uitat, în fiecare an, în a -ceeași zi de 24 a lunii Nisan, lise aduce în mod sistematic amin -te, din întreaga lume. (Exact cuasta ne ocupam noi în acest mo-ment). Zeci de milioane de turcimoderni ascultă anual acu za țiilegrele, chiar dacă ei perso nal, de-sigur, nu pot fi implicați înpunerea în aplicare a planului deexterminare totală, expulzare șiasimilare a armenilor, grecilor șiasirienilor de acum un secol.

Guvernul turc neagă Genoci -dul. Un număr semnificativ de ce -tățeni ai țării au fost obligați săse confrunte cu o alegere cruntă:fie în mod conștient să fie de a -cord cu propaganda în spiritul ne -gării oficiale, sau să preia asupralor întreaga greutate a stresuluimoral. Stresul este agravat defaptul că societatea armeană, dincauza amplorii pierderilor, nueste capabilă să delimiteze ceeace este oficial de ceea ce estepublic, atunci când vorbește de-spre percepția acestei chestiuniîn Turcia. Armenii echivaleazăadesea oamenii cu regimul, nusunt luate în considerare nici mă -car diferența dintre conceptul dețară și cel de stat, este puțin luatăîn considerare schimbarea gene -ra țiilor și structura socială a socie -tății turce.

Poziția neschimbată de zecide ani a oficialilor de la Ankara,permite armenilor să foloseascăun clișeu radical – „turcul rămâ -ne turc”, în timp ce evaluarea eve -nimentelor dintre 1896-1923 deo anumită parte a societății turce,în special de intelectualitatea dincapitală, în ultimul timp a fostsupusă unei transformări semni-

ficative condiționate din interior.Spectrul de reacții este larg – dela înțelegerea istoriei și dez-voltarea unui complex de vino -văție până la fobie și agresiune.

Referitor la poziția cetă țeni -lor turci, există date colectate înurma sondajelor de opinie. Daracestea nu sunt credibile în tota -litate. Prea dureros este pusă în-trebarea. Ar fi fost mult mai co rectsă se bazeze pe fapte evidente.O parte a societății turce, în nu -măr de 100 de mii de oameni, par -ti cipă în Istanbul la demon strațiilede solidaritate având sloganul„Suntem cu toții armeni”, cerândabrogarea articolului 301 din Co -dul penal turc, care pedep seș te,în special, folosirea termenuluide „genocid“ cu referire la eve ni -mentele din anul 1915.

Mulți, cum ar fi primarul ora -șului Diyarbakir, care în ultimiledecenii este epicentrul ciocniri lorturco-kurde, au simțit în mod clarlipsa elementului de stabilizarea spațiului anatolian de civi li za ție:„Armenii au luat cu ei din acestelocuri pacea și norocul“. Intelec-tualitatea de la Istanbul face în cer -cări de a evalua impactul fun -damental al tabuului „armean“asupra întregii structuri politicea țării. Astfel de încercări merităun răspuns mai diferențiat dinpartea armenilor.

La celălalt capăt al spectru-lui, atât în rândul locuitorilor, câtși al clasei politice din Turcia,sunt prezentate numeroase exem -ple urâte de reacție opusă. În ge -neral, împărțirea turcilor în ceeace privește genocidul, urmăreșteaceeași linie de „da-nu“, ca încazul referendumului constitu -țional inițiat de Recep Erdogan.

Probabilitatea eșuării ratifică -rii protocoalelor, în opinia noas -tră, a fost extrem de mare, dinca uza lipsei de pregătire a per cep -ției publice atât în ambele țări –Turcia și Armenia, cât și în dias-

pora armeană. Procesul politic amers semnificativ înaintea pro-cesului de corectare a problemeipercepției publice. Este necesarădesfășurarea unei munci meticu -loase pentru normalizarea stăriipsihologice a ambelor societăți.

În momentul confruntării glo -bale a sistemelor, în epoca Răz -boiului Rece, chestiunea e veni -mentelor din 1915 ar fi putut su -praviețui ciclurilor arbitrare deexacerbare. Într-o epocă a trans -formărilor geopolitice tumultoa -se, rănile psihologice nevinde- cate pot duce la noi tragedii, de lacare nici armenii și nici tur cii nupot fi scutiți prin apelurile cătreterțe părți. Prețul plătit este egalcu viața.

Este extrem de importantă ac -ti vitatea comunității academiceîn identificarea punctelor dure -roase, ale caracteristicilor exacteale problemei și a modalitățilorde depășire a consecințelor eve -nimentelor din anii 1896-1923.Din cumulul eforturilor cerce tă -torilor din diferite părți ale lu mii,ar trebui să fie creată o viziunecomună și holistică a modurilorde restabilire morală a națiuniiarmene – ca națiune, care își areultimul cuvânt de spus și dreptulsău absolut.

Vă mulțumesc!

*Pavel Dallakian

Este unul dintre fondatorii presei pe -riodice post-sovietice din RepublicaArmenia. A elaborat bazele tehnice,grafice și redacționale ale noilor teh no -logii de comunicare în masă – creândsimbioza dintre presa scrisă, radio șiinternet. La sfârșitul anilor ’80 – în-ceputul anilor ’90 ai secolului trecut afost fondatorul primului cotidian în spa -țiul sovietic, ce folosea metoda bazatăpe redactare și editare pe calculator.Este de asemenea fondatorul primuluisistem de radiodifuziune complet digi -tală din Europa. Ambele rezultate re -voluționare fiind obținute în Armenia.Totodată este autor al materialelor publi -cistice și analitice în domeniul politiciiși a relațiilor publice. Este fondatorul șiredactorul unei mari reviste etno-geo -grafice din Rusia.

18 ARARAT 07-08/2017

Araratul prezintă un inter-viul excluziv cu Igor Ani -simov, preşedintele A-

so ciaţiei Comerciale şi Industri-ale armeano-române, precum şidirectorul hotelului „DiamondHouse”.

Ca director de hotel, caresunt capabilităţile şi aptitudi ni -le necesare pentru acest post,sau pentru a fi un manager desucces?

Hotelierul trebuie în primulrând să aibă o mare experiențăîn domeniul serviciilor hoteliere,precum şi cunoașterea normelorşi standartelor din domeniu. Unadintre abordările moderne ce tre -buie luate în considerare pentrua fi un bun manager de hotel,presupune separarea lor în treidomenii principale: exercitareacontrolului operațional, care setranspune în activitățile zilnicede monitorizare a companiei, pre -cum și participarea directă la ea(de exemplu, conștientizarea zil -nică a nivelului de încărcare a

hotelului, întâlniri personale cuoaspeții etc.); dezvoltarea orga -nizației pe termen mediu, prinîmbunătățirea în mod constant arelațiilor cu angajații, aplicareanoilor tehnologii, introducereade noi servicii, monitorizarea ac -t ivităților concurenților, etc.; a -sigurarea stabilității dezvoltăriihotelului, ceea ce implică o de -finiție competentă a obiectivelorstrategice, încheierea de con-tracte reciproc avantajoase cucompaniile partenere sau furni-zori, investirea rezonabilă de fon -duri, etc. Cu alte cuvinte aceastăprofesie este foarte complexă șiresponsabilă, deoarece hotelie -rului ar trebui să știe foarte bineperformanța fiecărui subordonatal lui pentru a-și desfășura activi -tatea. El trebuie să înțeleagă com -plexitatea fiecărui serviciu și săștie ce se întâmplă în fiecare mo -ment: câte locuri sunt rezervateetc. Un hotelier bun trebuie săcunoască specificul fiecarui ser-viciu, fiecarui departament. Eurareori termin lucrul la 6-7 sea -ra, în ciuda faptului că începe lanouă dimineața, și chiar mai de-vreme. În plus, există activitățide seară, care trebuie să fie diri-jate și la sfârșit de săptămână,când șefii din fiecare departa-ment sunt liberi, de multe ori în-deplinesc responsabilitățile lor.Și totuși eu sunt un om fericit,pentru că îmi place meseria mea.Probabil, munca la hotel pentrumine a devenit un mod de viață.Primesc aici o mulțime de me -saje pozitive. Desigur, ca direc-

tor general al hotelului sunt șidezavantaje, apar situații, une-ori, foarte stresante.

Care sunt condițiile pentrudezvoltarea unei ţări din punctde vedere financiar, al busines -sului, de exemplu în cazul Ar-meniei?

Din punctul meu de vederecred că în Armenia este necesarsă se creeze un mediu de afacericu adevărat liber și corect. Politi -ca de investiții este principalulvector al dezvoltării economice.În scopul de a atrage mai multeinvestiții străine, prioritățile pen -tru guvernul Armeniei ar trebuisă fie crearea unui mediu favor-abil pentru afaceri, consolidareatransparenței a sistemului legis -lativ, identificarea industriilor deviitor și nu asigurarea unui a -van taj în aceste domenii.

Credeți că educaţia este o so -luţie pentru o viaţă mai boga -tă?

Scara socială comună, care înmod normal trebuie să ajute ori -ce persoană să atingă succesul,este după cum urmează: școală-facultate-muncă-avere. Cu toateacestea, această regulă, la fel caoricare alta, are excepții. Istoriaștie multe exemple când oame -nii sar după câțiva pași. Pentrucă nu banii ne fac bogați, ci sta -rea conștiinței noastre.

Interviu realizat de Elena CHoBAnyAn

19ARARAT07-08/2017

INTERVIU

„nu banii ne faC boGați, Ci starea Conștiinței noastre”

Hasan Cemal (n. 1944, Is-tanbul) este ziarist și scri -itor turc, nepotul lui Ce-

mal pașa, unul dintre membrii tri -umviratului de la conducerea Ju-nilor Turci, inițiator și organi zatoral Genocidului comis în 1915-1918 asupra populației armenedin Imperiul Otoman. Familia luiare rădăcini georgiene și cerke -ziene. În 1965, Hasan a absolvitFacultatea de științe politice aUniversității din Ankara. A statîn Germania timp de un an și ju -mătate, apoi a satisfăcut stagiulmilitar în țara sa. Inițial, din 1969,a lucrat la săptămânalul „HakkıDevrim”; când publicația a fostînchisă în urma loviturii militaredin 12 martie 1971, el a fost con -damnat la 44 de luni închisoare

și a trăit o perioadă ca fugar. În1971, a lucrat pentru scurt timpla revista „Yeni Ortam”. A maifost reporter al agenției ANKAși colaborator la revista „Toplum”și la cotidianul „Günaydın”. În1973, a devenit corespondent, iardin 1979 șef de birou la Ankarapentru cotidianul „Cumhuriyet”.A condus ca redactor-șef acest zi -ar în anii 1981-1992, de la care ademisionat din cauza unei dispu -te asupra politicii editoriale, cândel încercase să lărgească spectrultematic. În perioada 1983-1992,a fost membru în comitetul exe -cutiv al Institutului interna țio nalde presă. A lucrat apoi la publi ca -ția „Sabah” (1992-98), de undea trecut la cotidianul „Milliyet”,demisionând de acolo în 2013,când prim-ministrul de atunci,Recep Tayyip Erdoğan, a criticatun articol al său care sprijineapublicarea minutei unei viziteparlamentare la liderul kurd Ab-dullah Öcalan, aflat în închisoa -re, drept care conducerea ziaruluisău i-a suprimat rubrica și l-a sus -pendat pe două săptămâni. Dealtfel, Cemal a realizat interviuricu conducători kurzi și chiar ascris o carte, „Kurzii“ (2004). În2013, a început să colaboreze laun website independent numitT24. La 12 august 2015, a publi -cat un articol critic la adresa de-a - cum președintelui Erdoğan, in -ti tulat Responsabilitatea pentruvărsarea de sânge cade asuprasultanului de la palat. În conse -cință, a fost judecat pentru insul -

tarea președintelui statului, pro -curorul cerând o condamnare de4 ani și 8 luni. Cemal a fost de-semnat ziaristul anului în 1986,iar în 2015 a fost distins cu Pre-miul pentru jurnalism „LouisLyons“ al Fundației Nieman pen-tru conștiință și integritate ziaris -tică. Este autorul unor cărți pre -cum „Teama de democrație”(1986), „Deșteptare la uruitultancurilor” (1986), „Problemamilitară a Turciei” (2010).

În anii 1980, Hasan Cemal asusținut poziția negaționistă a gu -vernului turc, dar după asasi na -rea de către justițiari armeni aunor diplomați turci și-a modifi-cat atitudinea. În prezent, el insis -tă că guvernul Turciei trebuie săceară iertare pentru comitereaGenocidului. În anul 2008, a vi -zitat Armenia și a depus flori lamemorialul Țițernacaberd din E -revan; tot atunci, a avut o între -vedere cu Armen Ghevorghian,nepotul lui Artașes Ghevor ghian,unul dintre cei trei armeni careîn 1922, la Tiflis, l-au ucis pebunicul său, Cemal pașa. Dupăaceastă călătorie, a scris o cartepublicată în anul 2012 de Edi-tura Everest din Istanbul: „1915:Ermeni Soykırımı”, ca răspuns laa sasinarea, în ziua de 19 ianua -rie 2007, a prietenului său, ziaris -tul armean Hrant Dink, direc torulsăptămânalului bilingv „Agos”.

Hasan Cemal este un caz; uncaz de conștiință sau, mai exact,de trezire a conștiinței. Nepot alunui criminal în calitate de făptu -

20 ARARAT 07-08/2017

note de LeCtor

hasan CemaL – „1915: GenoCiduL armean”

RECENZIE

itor de genocid, el însuși viețu -ind în aceeași țară care poartă po -vara vinovăției de a fi exter minato parte a populației sale, anihi -lând-o ca etnie, Cemal trăieștedihotomia de a fi în același timpturc și antiturc, o dihotomie pro -venind din modificarea atitudi -nii sale când, după ce susținusenegaționismul turc, a realizat că...Genocidul a existat, până la afir -ma: „A nega Genocidul înseam -nă a fi complice în această crimăîmpotriva umanității”. În fapt,ziaristul Cemal, indiferent de o -riginea sa, este posesorul uneiînalte conștiințe umane, de altfelsingura care validează calitateade a fi om. Cartea sa, „1915: Ge -nocidul armean”, este o dovadăîn această privință. După ce aapărut în limba turcă, ea a fostpublicată de Fundația Hrant Dinkîn două ediții apărute în 2015: otraducere în engleză, efectuatăde Liz Erçevik Amadu și IrazcaGeray, și una în armeană, aparți -nând unui grup de șase persoaneîn frunte cu Ruben Melkonian;dintr-odată, audiența ei a sporitși impactul confesiunii lui Cemals-a intensificat. Căci acest volu meste o confesiune, concret – undosar de scrieri, articole, luări deatitudine, avându-l ca protago-nist pe autorul lor. Nu ca să sejustifice a alcătuit Cemal aceastălucrare, ci ca să-și limpezeascăo dată în plus conștiința, făcândpu blic un traseu care îl situeazăprintre vocile autentice ale acu -za torilor, cu atât mai percutantăși mai apreciabilă cu cât vinedinspre tabăra opozantă. Breșafăcută de Orhan Pamuk, de ElifShafak, de Fethiye Çetin, de Ha -san Cemal și de alții ca ei se lăr -gește treptat până când va fi po -sibil un colaps ducând la o implo -zie definitivă.

Volumul se deschide cu o dedi -cație: „Dragă Hrant/Ceea ce m-afăcut să scriu această carte este

durerea ta,/suferințele tale”. Ur -mează două mottouri din MilanKundera („Lupta omului împo -triva puterii este lupta memorieiîmpotriva uitării”) și din GeorgeOrwell („Libertatea este dreptulde a spune oamenilor ceea ce einu vor să audă”). Încă de la pri me -le rânduri, mai bine-zis din motto -ul primului capitol, citim o inte- resantă informație adiacentă: unziarist care se arăta dispus să exe -cute o virtuală sentință de con-damnare la moarte a lui HasanCemal îl asemuia pe acesta cuAli Kemal; iar din nota de sub-sol, reiese, pentru cei care igno -rea ză acest nume, că e vorba deun jurnalist democrat, contempo -ran cu Junii Turci și care i-a bla-mat vehement pe aceia pentrumasacrarea armenilor, drept care,pe drumul spre Ankara pentru afi judecat de trădare, a fost linșatde o mulțime instigată de un ge -ne ral al lui Mustafa Kemal „Ata -türk”. Cu titlu anecdotic, demen ționat că Ali Kemal este stră -bunicul actualului ministru deexterne britanic, Boris Johnson.Și ca o concluzie emblematică:asasinarea jurnaliștilor demo crațieste o tradiție în Turcia.

Revenind la Hasan Cemal: pri -ma carte despre Chestiunea ar -meană, pe care a citit-o a fost unapublicată în 1983, „Ermeni Do -syası” (Dosarul armenesc) de Ka-muran Gürün, fost secretar ge- neral în Ministerul de externe alTurciei, care s-a făcut ecoul ver-siunii oficiale a statului, numindGenocidul „o minciună arme neas -că”. Dintr-odată, un tânăr turc de18 ani s-a văzut confruntat cu opagină necunoscută de istorie șicu reverberațiile ei în acțiuneaunei grupări așa-zis teroriste, ca -re avea să omoare per total 40 deoficialități turce în 83 de atacuri,în plus nouă străini morți și 215răniți. Imediat după asta, însă, încapitolul următor, autorul îl chea -

mă la bară pe Taner Akçam, careavea să-l inspire pentru un articolal său în „Milliyet” (5 octombrie2000), „Turci, armeni și povaraistoriei”. De fapt, cuvântul geno-cid apăruse pentru prima oară desub condeiul lui Cemal la sfâr -șitul anului 1985, în „Cum hu -riyet” (2 decembrie 1985), fărăadausul „așa-zis” – ține să pre-cizeze autorul. Acesta, într-o pre -legere la Universitatea Harvard,avea să afirme: „Hrant Dink mi-adescuiat inima în fața problemeidin 1915, iar Taner Akçam mi-adescuiat mintea”. În seara zileiîn care a fost ucis prietenul său,ziaristul armean, Cemal, ple cândde la redacția „Agos”-ului, a cititultimul articol al lui Dink, în ca -re acela se compara cu un porum -bel; reacția ziaristului turc s-aconcretizat într-un articol virulent,adresat tuturor celor care, princrima comisă ori prin adeziuneala ea, s-au dovedit a fi complicila instaurarea unui climat de ură.

Într-un articol în care aduceaîn discuție cazul lui Doğu Perin -çek, condamnat în Elveția pen-tru că negase existența Geno -cidului armean, Cemal a dat unrăspuns logic celor care au re -clamat că a fost încălcată liber-tatea de expresie: dacă pretin demlibertatea de expresie pentru ceicare neagă existența Genocidului,trebuie să facem același lucru cucei care, în Turcia, afirmă exis -tența Genocidului. Concluzia arfi: „Calea spre pace și armonietrece printr-o dezbatere liberă,deschisă a istoriei”. Adevărataproblemă – adaugă el în altă par -te, dar tot ca un ecou al asasi nă -rii lui Dink și nu numai a lui înTurcia actuală – este a încerca săînțelegi ura față de cineva careeste diferit, care nu gândește catine, a face un efort ca să găseștirațiunea dușmăniei față de cine vacare e de altă religie, de altă cre -

21ARARAT07-08/2017

22 ARARAT 07-08/2017

de Ce visuL armeniLor nu e spuLberat

din ță, de altă limbă, de altă cul tu -ră, de altă origine.

Într-o pagină de jurnal din2008, Cemal a notat evenimen -tele pe baza cărora este edificată„națiunea turcă”: deportarea gre-cilor egeeni și traci în 1913-14după războiul balcanic; depor ta -rea armenilor în 1915 în cursulPrimului Război Mondial; de-portarea grecilor pontici în 1921;marele incendiu din Smirna în1922; schimbul forțat de po pu -lație în 1924; agresarea și jefu i -rea evreilor traci în 1934; violen țași jaful împotriva grecilor și al -tor nemusulmani, în Istanbul, la6-7 septembrie 1955. Pe scurt,politica naționalismului turc con -sta în lichidarea minorităților dinAnatolia, în turcizarea musul-manilor și în asimilarea religii -lor. Oprindu-se, în acest context,la Genocidul armean, autorul con -chide: „Există o continuitate din1915 până la întemeierea Re-publicii. Dacă Republica este lu-crarea partidului Unire și Pro gres,atunci nu-i nimic mai firesc de -cât dorința acestuia de a ascundece a făcut în perioada anterioarăRepublicii”. După care oferă șisoluția la ieșirea din starea de ne -gare: statul să condamne crimeleîmpotriva umanității comise în1915 și în 1916 de partidul Unireși Progres și de Organizația Spe -cială și să ceară iertare de la ar-meni, un gest care ar spori pres- tigiul Turciei. Sau, cu vorbele unuialt ziarist turc, Ahmet Altan, dinfinalul unui articol al său: „Dacăvrem să fondăm Turcia nouă,trebuie să vedem faptele trecu-tului”. Rechizitoriile acestor zia -riști, ca și ale altora, ca NilüferGöle, Murat Belge, Ali Bayra -moğlu etc. – căci numărul este încreștere – ne fac să întrezărim oposibilă mutație cu consecințezguduitoare în societatea turcăde astăzi.

Sergiu SELIAn

DOSAR 1915

Trăim din cărți sau dinrealitatea înconjurătoa -re? Este me reu prezen-

tul de actualitate sau ne a ple- căm – uneori, deseori, nicio -dată – asupra unui trecut carene urmărește? Că vrem, că nuvrem, avem mereu de ales, deoptat. Și când nu vrem nimic,tot a vem parte de ceva. Uneorinu e pe alese, e așa cum vrea,Khâsmet, Cel de Sus. Oricarear fi El.

Despre ce este vorba?

Prestigioasa Editură Humani - tas a lansat recent, la început dean 2017, un studiu/cercetare is to -rică, extrem de atent elaborat, decătre un distins intelectual, fran -cez 100%, armean 100 %. Dupăfericita și inspirata formulare alui Charles Aznavour, un profe-sor de științe politice, analist și cer -cetător la prestigioase insti tu țiipa riziene, dar și prof de științepolitice etc., nu mai puțin impor-tant, gazetagiu (sic!) la nu maipu țin prestigiosul cotidian, „LeMonde”. Numele celui care a scris„Le Rêve brisé des Armeniens”la Editura Flammarion, este GaidzMinassian. În mod cert Gai dzaghla obârșie, dar prescurtat, cum emoda azi pentru a fi mai accesi-bil – Tumaian e clar că e mailes ne de ținut minte de cât Tuma -geanian, așa cum orice Vram șa -buh ajuns editorialist pre cumChristian Makarian la „L’Ex -press”, ar fi devenit Vram etc.Car tea despre care vrem să atra-gem atenția – lucrare de pionierat

pe piața editorială autohtonă – senumește „Visul spulberat al arme -nilor” – în varianta româ neas căs-a adăugat, din rațiuni care nesca pă, și un 1915 – a fost tradusă,de o profă de franceză, ElenaBulai. Și-a mai adus contribuțiași ju ne le Arsen Arzumanyan –care, a flăm din nota Editurii Hu -ma nitas, este doctor în științe poli -tice (goș gagar – cizmar saukurukah vegi – cafegiu nu se maiface nimeni azi, ca să și zîmbim,în vremuri când nu mai e loc de -cât de zîmbe te strâmbe) cu o tezăcare ar me ri ta să fie făcută pu-blică. („Comu nitatea armeană dinRomânia. Prezervarea moște niriiunei mi norități”). Arsen, bă iat sim -patic și bun la de toate, pri pășitprintre romanatzi, precum Pilatîn Credo, a ajutat la adaptareanumelor proprii/conceptelor/fra-zelor armenești din această carteîn limba română, cum sună preci - zarea redac țio na lă. Pe scurt – car - tea merită a fi parcursă cap-coa dăpe îndelete, mai ales de armeni –este vorba de o radiografie isto -rică a acti vității partidului politicarmean Federația RevoluționarăArmea nă. Înființat la Tiflis, în1880 la Tiflis, cu orientare socia - listă, de trei tineri militanți, Chris - tapor Mikaelian, Zorian și Si monZavarian. Ca și celelalte două par -tide politice armenești, Ram ga var– democrat liberal, ca orientare,fon dat la Van în 1885 cu Portuka -lian în frunte și Hăncea kian, fon -dat la Geneva în 1887, în El ve ția,de proeminenți stu denți ar meniproveniți din bogate fa mi lii arme -

nești din Caucaz – social de mo -crat, ca orientare politică, având calider pe Avedis Nazar be kian, FRAva promova interesele po pulațieiarmene. Din interio rul Imperiu-lui Rus, dar mai ales din Impe-riul Otoman, unde se gă seștemajoritatea armenilor a flați pepământurile străbune. Ce le șasevilayete din Podișul Ar mean,unde majoritatea armeană suferăde pe urma abuzurilor adminis tra - ției otomane. La Constantino pol,sunt 150.000 de armeni, 17 %din populație. Gaidz Minassianoferă în cartea lui date, cifre,nume, informații și precizări din - tre cele mai utile celor care vorsă știe exact ce, cum și de ce s-auderulat succesiunea de eveni men -te, politice și sociale care au cul-minat cu Genocidul din 1915,crearea primei Republici Arme-nia și cum s-a ales praful de toa -te acestea după ce rușii au bătutpalma cu turcii și nu a mai pă satnimănui de armeni – care suntperfect integrați sistemului și ad -ministrației otomane. Nu are rostsă reluăm ceea ce Gaidz Minassi -an, cu real talent de story teller(povestitor) narează coerent șigradat, brodând o istorie a arme-nilor și a Chestiunii Arme nești(parte a Chestiunii Orientale, cediviza marile puteri europene însecolul XIX și începutul secolu-lui XX) într-o carte care îmbracădrama armenească într-un cofrajdocumentar închis la toți nastu -rii. Sumedenia, mulțimea de nu -me și personaje, întâmplări șieve nimente, unele grave și multmediatizate în epocă – ocupareaBăncii Otomane de către armeni,revoltele de la Zeitun și Sassun,încercarea de asasinat a sultanu-lui Abdul Hamid (cel su pranu mitRoșu, pentru teribilele ma sa credin 1894-1896, și nu mai) – suntîmpănate de rela tă rile revoluțio -narilor și militan ților armeni depe ambele părți ale gra niței ru -

so-turce. Pentru cei care nu suntfamiliarizați cu poveștile armeni -lor, ar putea fi un impedimentcantitatea de informații, ba zatepe un uriaș material docu mentar.Dar și pentru armeni chiar, dinRomânia sau de aiu rea, care nuau avut acces la toate aceste da -te/informații/relatări de viață șimoarte. Pentru că moar tea mereuîși arată colții în aces te deceniice se rotesc în jurul anului 1900.Pentru că autori tă țile țariste și o -tomane nu privesc cu ochi buniactivitatea acestor – tineri în ma-joritatea lor – mili tanți și oamenipolitici armeni. Care se zbat șiagită pentru o cauză, pentru o via -ță mai bună, a conaționalilor lor.Puși sub semnul multor discri-minări în Imperiul Otoman – ce -tățeni, ori cum, de mâna a doua,în milletul lor, sau abuzuriloradmintrației ța riste, nedispusă lanici un fel de concesii în materiede libertăți democratice și so-ciale. Cartea lui Gaidz Minassi -an este cu atât mai binevenită înspațiul de lim bă română, pentrucă oferă pentru prima dată și oaltă fațetă a istoriei armenilor –și din România – că ar fi doarmeș teșugari, comercianți sau abilinegustori. Armenii au avut o is-torie com ple xă, puțin cunoscutănearmenilor – de multe ori și ar-menilor înșiși, din varia motive-care ar merita să declișeizeze ste -reoti pu rile și prejudecățile cu carejudecăm un popor. Când citești șiafli cum sute și sute, mii, de tineri,în general școliți și bine educațis-au sacrificat, într-o for mă sau al -ta, ei și familiile lor, pentru nișteidealuri nu ai cum să nu rămâi ui -mit. Revoluționarii armeni de ieriar putea fi asimi lați teroriștilorde azi. Mare eroare, de fond șisubstanță o asmenea întreprinde -re. Căci idealul națio nal și auspi -ciile revoluționare ale militan țilorarmeni aveau rădă cini politice șisociale. Gaidz Minassi an nu se

oprește cu analiza lui la 1915. Cimerge mai departe, trecând pestetot ce s-a întâmplat cu RepublicaArmenia și apoi bolșevizarea ei.Povestea Dașnagțutiun și a daș -na gilor continuă până în zilelenoastre. Partidul politic al luiMichaelian, Zorian și Zavarianeste activ și astăzi, mai ales îndias pora armeană, influențînd u -ne ori însă și jocurile politice dinactuala Republică Armenia. Fru-moasă și tristă, pe alocuri, cartea scris Gaidz Minassian. Oricâteargumente logice, raționale și debun simț ar aduce – și aduce dinplin autorul – nu ne putem îm-păca niciodată cu gândul că visularmenilor a fost spulberat. Carevis? Rămâne să ne facem altul,altele, dacă cel cu Armenia Mareși Merin Hogheră, Yerghir-ul mi -tic al celor din trecut pare astăzi opoveste ireală. Nimic nu este im -posibil, orice vis poate fi atins.

O carte și un autor. Visul spul -berat al armenilor poate generaoricând alte vise. E nevoie doarde oameni și lideri de ispravă, pre -cum eroii acestui volum, de perso -nalități în care să se încreadă unîntreg popor. De la Krimian Hai-rig și generalul Antranig la Ka-tolicosul Balgian și neînfricatulMonte Melkonian. Felicit și peaceastă cale Editura Humanitaspentru această inedită inițiativăeditorială și pe redactorul de car -te Mona Antohi. Care, depășindo sumedenie de impedimente afacut să avem o versiune româ-nească impecabilă. Bibliografialucrării, impecabilă, se întindepe multe pagini.

Cu titlul de Breaking News

Articolul din New York Timescare a făcut să fie cunoscut sute-lor de mii de cititori subiectul1915 cu prilejul unui reportaj de -dicat lui 24 aprilie, dar mai ales

23ARARAT07-08/2017

știrea și interviul cu prof. Dr. Ta -ner Akcam, din Armenian Weekly,despre manifestarea din 11 maide la Water town, USA. Confe -rin ță, prelegere, ma să rotundă pu -blică, dedicate descifrării unuido cument din ar hi vele otomane –păstrat într-o arhivă armeană dela Jerusalim – care atestă fără tă-gată premeditarea și organizareala nivel central a deportării și li-chidării pla ni ficate a armenilor

de către liderii Junilor Turci,aflați la acea dată la cârma Impe-riului Otoman. Enver Pașa, Ta-laat Pașa și Djemal Pașa rămânvinovați în continuare. Actele pro -cesului au fost interpretate ma-gistral de către Vahakn Dadrianși acest neobosit, Mash Allah!,Taner Akcam în „Jugement a Is-tanbul. Le proces du genocide desArmeniens” (Edi tion l’aube, 2015,prefață de Gerard Chaliand) A biaaștept să pun cap la cap tot ce segăsește pe biroul meu.

Pentru cei interesați de DO -SAR 1915, fără să fie cunoscă-tori ai temei, dar care doresc săștie mai bine și să înțeleagă ce eși cu povestea asta cu care ne batla cap armenii, sugerez o lucrarea trei intelectuali francezi de pri -mă mână. Turcul Hamid Bosar-slan, francezul Vincent Duclercși Raymond H. Kevorkian. Isto-rici de marcă care semnează ocom prehensivă și exhaustivă„Com prendre le Genocide desArmeniens. 1915 a nos jours” (Edi -tione Tallandier, 2015). Se par-curge cronologic și documentat

toată această tragedie. Care nu es -te doar a poporului armean. Tra -gedie ce încă sângerează, dra mă aEuropei întregi, care azi este su-pusă altor provocări, care, la oanaliză atentă a faptelor, se regă -sește în Genocidul din 1915 șiTratatul Sykes-Picot din 1916.

Dosar 1915 îngrijit deBedros HoRASAngIAn

24 ARARAT 07-08/2017

GenoCiduL armean: taner akçam Găsește „arma Crimei”

Un articol cu titlul tăios„Sher lock Holms al Ge-nocidului Armean” dez -

văluie dovada pierdută, publicatla 22 aprilie în The New York

Times sub semnătura lui Tim A -ran go, îl readuce în prim plan pecunoscutul istoric Taner Akçamși activitatea sa de avocat al re -cu noașterii și asumării respon sa -bilității Genocidului Armean decătre statul turc.

Taner Akçam spune că a găsit,într-o arhivă a Patriarhiei Arme -ne de la Ierusalim, o telegramăoriginală trimisă de BehaeddinShakir (unul dintre călăii arme-nilor în 1915), prin care acesta ce -rea detalii de pe teren despre o -

pe rațiunile de deportare și exter-minare a armenilor.

„Până de curând lipsea armacrimei. Aceasta este arma cri mei”,spune Taner Akçam, care consi -de ră ultima sa descoperire de ar -hivă „un seism în domeniul nos- tru” și speră că aceasta va înlă tu -ra și „ultima cărămidă în zidul ne -gaționist”.

Într-adevăr, telegrama în ca -uză, codată, a fost descifrată și oco pie a acesteia a fost utilizatăpen tru condamnarea în contuma -

cie a lui Shakir pentru, după cumscrie Tim Arango în The NewYork Times, „plănuirea a ceea cesavanții au admis de mult, iarTurcia a negat de mult: ucidereaorganizată a până la 1.5 milioanede armeni de către liderii Impe -riului Otoman aflat în colaps, oatrocitate larg recunoscută dreptprimul genocid al secolului XX”.

Dar apoi cele mai multe docu -mente originale și mărturii subjurământ de la procese au dispă -rut, lăsându-i pe cercetători să sebazeze îndeosebi pe rezumateledin buletinul oficial otoman.

Taner Akçam nu-și face iluzii:el are slabe speranțe că aceastănouă descoperire va schimba i -mediat lucrurile, țindând cont deosificarea politicii negaționiste aTurciei și de momentul politic tul -bure prin care trecem, în care pre -ședintele Recep Tayyip Erdoğana devenit și mai naționalist. Dar,după cum citim în articol, mun -ca de-o viață a lui Taner Akçam afost să puncteze, fapt cu fapt, do -

cument cu document, negațio nis -mul statului turc.

„Convingerea mea fermă caturc este că democrația și drep-turile omului în Turcia pot fi stabi -lite doar prin confruntarea is to rieiși acceptarea greșelilor istorice”,spune Akçam, pentru care în maremăsură haosul de domnește as -tăzi în Orientul Mijlociu este ur-marea neîncrederii dintre co -

mu nități, din pricina greșeliloristorice cu care nimeni nu vreasă se confrunte: „Trecutul nu estetrecut în Orientul Mijlociu. Aces -ta este cel mai mare obstacol pen -tru pacea și stabilitatea Orien tuluiMijlociu”.

Articolul în The new york Times

25ARARAT07-08/2017

Camera deputațiLor din repubLiCa Cehă(posLaneCká sněmovna) a reCunosCut

GenoCiduL împotriva armeniLor din 1915

Camera Deputaților din Re -publica Cehă a adoptat, cu104 voturi, rezoluția „ge -

noci dul împotriva armenilor și a

altor minorități naționale și reli-gioase în Imperiul Otoman“.

Rezoluția a fost propusă deeuroparlamentarul Robin BönischCSSD. „Cred că a fost datoria Re -publicii Cehe să recunoască ofi-cial genocidul. Și pentru că ieri afost comemorarea a 102 ani de laGenocidul Armean, cred că a fostun gest simbolic de a recunoașteGenocidul Armean astăzi” a de-clarat Robin Bönisch.

Președintele Milos Zeman acalificat, de asemenea, masa cre -

le împotriva armenilor drept Ge -nocid. El a trimis o scrisoare că -tre Barsega Pilavchian, liderulspiritual al comunității armenedin Republica Cehă în care spu -ne „Sunt de acord că istoria nu artrebui să fie interpretată de cătrepoliticieni. În același timp, credcă evenimentele care au costat1,5 milioane de vieți nevinovatereprezintă un capitol tragic nudoar al istoriei nației armene , ciși al întreagii lumi civilizate”. Europarlamentarul Robin Bönisch

La începutul anului 2017, înArmenia, 3 martie a fost decla ra -tă Ziua Antreprenorului, în me -moria lui Alexander Mantașev,magnat al petrolului. Iată că, din -colo de regimuri politice, a fost le -gitimat un demers și revizitată opersonalitate care a schimbat lu -mea în ultimii ani ai secolului alnouăsprezecelea și în primul de -ce niu al secolului al douăzecilea.Mantașev a avut șansa de a nu trăiîncorsetat într-un sistem totali-tar, de a ieși triumfător din toa teafacerile și mai ales de a avea re -lații cu mai marii lumii. Un modde viață provocator, am zice as -tăzi, guvernat de frenezia inves ti -țiilor, un fel aparte de a fi, inde -pendent, îndrăzneț și uneori fra-pant.

Biografia sa glorioasă a inspi -rat filme și volume publicate înEuropa și SUA cu precădere după2000. Neobosit în încercările dea-și spori averea, a fost și un cu -noscut filantrop, toate aceste cre -ații mărturisind despre edificiileridicate pe cheltuiala sa în maimulte orașe. Nu este sur prin ză -tor faptul că dintre aceste clădiricâteva sunt funcționale și astăzi,la peste un secol de la moarteasa și cu siguranță vor mai dăinuimult timp. Date certe dezvăluiede asemenea atașamentul față dearmeni pe care i-a ajutat în oriceîmprejurare a fost posibil. Reali -ză rile marcante, preocupările e -clec tice și succesele notabileple dează pentru cunoașterea po -veștii vieții sale, parcă desprinsădintr-un scenariu de succes.

Alexander Mantașev (numerusificat, de fapt Mantașyanț) s-anăscut la Tiflis (astazi Tbilisi – ca -pitala Georgiei), în 1842. Copi lă -ria și-a petrecut-o în nordul Per- siei, în Tabriz, ajutându-și tatăl,un vestit om de afaceri în dome-niul textilelor. Inițierea sa trebuiarealizată rapid pentru a putea lanevoie prelua toate activitățile,ca unic fiu al familiei. În 1869,s-a mutat la recomandarea tată lui,la Manchester de unde a continuatsă trimită bunuri la Tabriz. În a -celași timp a învățat mai multelimbi străine, fiind apreciat în me -diile de afaceri și continuând săse perfecționeze. După trei ani,în 1872, reîntors la Tiflis, a des -chis la parterul hotelului Cauca-sus din Piața Erivansky (as tăzi,Piața Libertății) un magazin cuțesături din bumbac, apoi altul,lansându-se în domeniul comer -țului en-gros. După moartea ta -tălui său, în 1872, a cumpăratac țiuni la Banca Comercială Cen -trală din Tiflis, devenind ulteriorprincipalul acționar și Pre ședin -te al Consiliului de Adminis tra -ție al acestei bănci, singura in- sti tuție financiară din Caucaz alecarei acțiuni erau listate la Bursadin Sankt Petresburg. Interesatîn mod firesc și de politică areușit să devină și PreședinteleDumei. În anii nouăzeci, dorindsă-și extindă afacerile, a începutsă prospecteze piața, în zona o -rașului Baku, în domeniul ex ploa -tării și prelucrării petrolului, în -țelegând că poate să obțină câș-tiguri uriașe. Fără să se teamă de

riscuri, Mantașev și Michael Ara -mianț au cumpărat puțuri de pe -trol, transformându-le în ex -ploatări profitabile. După aceas -tă acțiune temerară, infatigabilulMantașev a construit o rafinărie,o fabrică de lubrifianți și a cum -părat tancuri pentru a livra pe -trol în China, India, Japonia și înțările mediteraneene. De aseme-nea, compania sa fondată în 1899cu un capital de douăzeci și do -uă de milioane de ruble dețineapeste o sută de cisterne pentrutransportul produselor petrolierepe teritoriul Rusiei, o stație depompare a petrolului la Odesa șio fabrică în Batumi. Această com -panie avea reprezentanțe în ora -șe din Europa și Asia, precumSalonic, Constantinopol, Alexan -dria, Cairo, Londra, Bombay,Marsilia. Pentru a-și spori pute -rea financiară a cumpărat și ac ți -uni ale altor companii in terna- ționale ca de exemplu Nobel Bro - thers și The Caspian Sea Society.

26 ARARAT 07-08/2017

aLeXander mantaşev – un aLtfeL de portret

MÃRTURII

În exploatarea resurselor depetrol, Mantașev a ținut seamă derecomandările chimistului DmitriMendeleev care a fost la Bakude mai multe ori. La sugestia sa-vantului rus compania lui Man ta -șev a construit conducta de țițeiBaku-Batumi cu o lungime de835 de kilometri, inaugurată în1907, ceea ce i-a adus și faimade „rege al petrolului”. De altfelși intuiția sa în afaceri era pro ver -bială. Deși era înconjurat de ge-ologi și ingineri, doar personaldecidea ce puțuri trebuiau cumpă -rate, după ce examina atent so lul,culoarea lui și îi studia veci nă tă -țile.

Mult timp în Imperiul Rus,norocul enorm, talentul în afaceriși succesul garantat erau sinoni -me cu numele Mantașev. Uriașăînsă a fost și grija sa față de nea-mul din care provenea și de a -ceea patriotismul său se cuvinea fi elogiat mereu.

O abordare atentă și com plexăa vieții lui Mantașev atrage aten -ția asupra faptului că în fiecareetapă a tumultoasei sale exis ten -țe și-a diversificat preocupările,interesat de noi tehnologii. Pregă -tit de timpuriu pentru drumulfiresc al afacerilor, entuziast, cu-rajos și însuflețit de idealuri ar-dente a fost mereu ghidat dedragostea pentru Dumnezeu șide patriotism. A trăit intens, custil, plin de încredere atașat deformele inovatoare. Reușitele salefulminante în afaceri au fost ur-mate de acte filantropice care l-aumenținut în atenția publică inter -națională. De fapt, tot ce a făcutpoartă, fără îndoială, pecetea e -roismului.

În Tiflis a înființat împreunăcu doisprezece conaționali Socie -tatea de Caritate Armeană dinCaucaz și a susținut sistemul edu -cațional, fondând școli de me se -rii și instituții speciale pentruor fani și orbi pe care le vizita pe-

riodic. Și în prezent, în acest orașeste amintit pentru generozitateași bunăvoința față de cei nevo iași.În plus, tinerilor armeni talentațile-a oferit burse pentru a studiala universități renumite din Eu-ropa. Atunci printre beneficiaris-au numărat Komitas, HraciaAciaryan, Stepan Sahumyan. În1905, după distrugerea ȘcoliiNersesian din Tiflis, a donat treisute șaptezeci de mii de ruble(echivalentul a patru sute cinci -zeci de kilograme de aur) pentruridicarea unei noi școli care afuncționat până în 1924. În Ti-flis, ca și în Batumi, în primeledecenii ale secolului al două ze -ci lea numărul armenilor era mare.Dintre absolvenții acestei școlipot fi amintiți Karo Halabyan,Yervand Kociar, Gabriel Sun-dukian.

Gândul lui Mantașev s-a în-dreptat și spre Ecimiadzin, do -nând pentru construcția reședin țeiCatolicosului o sumă consi dera -bilă. Clădirea, funcțională și as -tăzi, a fost finalizată abia în 1914.Până la urmă însă construireaCatedralei Apostolice Armene dinParis rămâne cea mai impresio -nantă realizare a sa. Inițial, Man -tașev, la acea vreme unul dintrecei mai bogați oameni din Im-periul Rus, a plătit o sumă exor -bitantă (patru sute cincizeci demii de franci) pentru a achizi țio -na terenul de opt sute de metripătrați de pe strada Jean Goujon.Acest spațiu situat în centrulorașului era aproape de reșe din -ța sa de pe Champs Elysees. TotMantașev l-a ales în 1902 pe tâ -nă rul architect Albert DesireGuibert pentru a realiza planu -rile bisericii, impresionat de unalt edificiu religios (Capela NotreDame de Consolation), proiectatde acesta pe strada Jean Goujonla numărul 23. În perioada 1890-1901 slujbele religioase s-au des -fă șurat la biserica protestantă

din strada Viena, la numărul 20.Astfel construcția începută în1902, la 14 iulie a fost finalizatăîn 1904 și sfințită la începutullunii octombrie. Pe frontonul ca -tedralei, având o lungime de do -uăzeci și cinci de metri și o lăți mede treisprezece metri, a fost gra -vată a șaptea literă din alfabetularmean. Un million cinci sutepatru zeci de mii de franci a fostcostul total al construcției, iarpreședintele Franței i-a conferitLegiunea de Onoare pentru efor-tul său financiar. În 2009 în apro -pierea acestei catedrale, chiar îninima Parisului, a fost inauguratparcul Erevan unde a fost ampla -sată statuia cunoscutului com-pozitor Komitas. La 24 aprilie2017 Emmanuel Macron a de -pus o coroană de flori la acestmonument care omagiază mar-tirii armeni din 1915.

Se spune că viața lui Man ta -șev a fost relativ modestă în po -fi da averii sale imense. Nu apur tat bijuterii din aur, în Tiflisa mers mai mult pe jos sau cutramvaiul, nu a avut propriul fae -ton și rareori a închiriat unul. Aavut patru fete și patru băiețidintre care doar Levon și-a ur mattatăl în lumea afacerilor, fiindfoarte talentat în acest domeniu.Mantașev a murit în 1911 la SanktPetersburg și a fost înmormântatla Tiflis în cimitirul de lângă bise -rica Maicii Domnului pe care oși restaurase, alături de soția sa,Daria. Lavrenti Beria a ordonatdupă 1933 să fie distruse biseri -ca, cimitirul și alte lăcașuri decult din oraș. După un secol, în2012, în Erevan, pe stradă Abo -vyan a fost amplasată statuia luiMantașev realizată de sculptorulTigran Arzumanyan. În martie2017 a apărut și timbrul cu chi pulsau realizat de designerul VahanMkrtician.

Andreea BARBu

27ARARAT07-08/2017