ANSAMBLUL DE DANS VARTAVAR ÎN PREGATIREA UNUI NOU SPECTACOL

ACTUALITAT

ACTUALITAT

4 Mihai Stepan - CazazianED I TOR IA LComemora-rea pogromului de la Sumgait

ACTUALITATE

În orice societate tinerii trebuie să constituie baza de la care se construieşte viitorul. Ei sînt moştenitorii dar şi cei chemaţi să continue munca pe care părinţii, bunicii şi străbunicii lor au depus-o în/pentru socie-tate. Acest lucru este valabil şi atunci cînd vorbim de o mi-noritate. Tinerii sînt responsa-bili pentru ceea ce vor lăsa, la rîndul lor, celor care îi urmează. Comunitatea noastră a ajuns la momentul cînd trebuie să fie conştientă că, fără spri-jinul tinerilor, drumul acestei comunităţi se va încheia. Am spus acest lucru cu mulţi ani în urmă şi iată că am ajuns la un punct în care nu mai putem fi indiferenţi faţă de viitorul nostru. Este adevărat că în ultimul an activitatea tinerilor, începînd de la tabere, acţiuni culturale sau distractive a cunoscut un re-viriment. Dar nu este suficient. Din păcate nu avem specialişti formaţi în studiul istoriei acestei comunităţi, în studiul limbii sau tradiţiilor armeneşti. S-au inten-sificat schimburile cu Armenia, în special prin intermediul Mini-strerului Diasporei de la Ere-van dar cred că unele acţiuni, prin care tinerii merg în patria mamă, au un caracter formal. Nu sînt de neglijat nici aceste modalităţi de a te apropia de naţia şi patria noastră dar prob-

Mihai STEPAN CAZAZIAN

lema se pune la a avea tineri pregătiţi pentru a prelua imen-sul patrimoniu cultural pe care îl avem. Această comunitate, mai bogată în valori materiale decît în numărul de etnici armeni, trebuie să predea ştafeta cuiva. Pînă acum a existat oarecum o ştafetă. Ca să simplificăm aş spune că multe din valorile ma-teriale s-au păstrat în biserici iar istoria noastră a fost scrisă de Siruni, Szongott sau grămătici. În perioada contemporană au existat mai mulţi intelectuali ar-meni care, prin scrierile lor, au completat sau nuanţat istoria acestei comunităţi dar acest lucru pare să nu aibă viitor. Este adevărat, există resurse în afara comunităţii dar nu su-ficient exploatate. De aceea, ca să mă întorc la tema propusă, cred că trebuie să investim mai mult în tineri. Sigur că vîrsta îi îndeamnă să fie mai atraşi de distracţie decît de aplecarea spre valorile noastre naţional-etnice – ceea ce nu e de con-damnat ! – dar timpul trece. Iar tinerii sînt singura noastră şansă. E o temă ce trebuie dezbătută dincolo de acest edi-torial.

6

8 raport Fi-NaNCiar priViNd StrÂNgerea DE DONAŢII peNtru FoN-dul armeNiaÎN CoNtul aNului 2011

POLITICĂFrANŢA : „ÎNŢElEPŢII” Au DECIS: NE-garea geNoCidului armeaN ESTE lEgAlă!

12

tiNerii

16 poezia rOMâNEASCă POSTbElICă ÎN AMErICA: o aNtologie de ViCtor pambuCCiaN

RECENZII

VArTANANŢ şI 8 martie la CONSTANŢA

DONAŢIE

ACTUALITATE

a

4

Comemorarea pogromului de la SumgaitA

AA

R RT

Duminică 26 februarie în prezenţa IPS Episcop Datev Hagopian a avut loc la Catedrala Armeană din Bucureşti o slujbă de comemorare în memoria armenilor ucişi în urmă cu 24 de ani la Sumgait. Reamintim că în zilele de 26-28 februarie 1988, ca răspuns la revendicările armeneşti privind dreptul la au-todeterminare al Karabaghului, la Sumgait (oraş industrial azer de la litoralul Caspicii) a avut loc un (prim) pogrom anti-armenesc, numărul oficial al morţilor fiind de cîteva zeci, cel estimat neoficial de cîteva sute.

În prim plan IPS Episcop Datev Hagopian, Excelenţa Sa Hamlet Gasparian, ambasador al Repu-blicii Armenia în România şi Nelly Matevosian, consul al Ambasadei

După slujbă au fost depuse coroa-ne de flori, din partea Ambasadei Armeniei, Arhiepiscopiei Armene şi Uniunii Armenilor, la Monu-mentul genocidului din curtea ca-tedralei. Apoi a avut loc o întîlnire la care au vorbit senatorul Varujan Vosganian, excelenţa sa Hamlet Gasparian, ambasadorul Repu-blicii Armenia în România şi scri-itorul Bedros Horasangian. A fost vizionat documentarul Sumgait care prezintă momente din acele zile dramatice precum şi mărturii ale armenilor ce au reuşit să scape din acest pogrom.

Comemorarea p o g r o m u l u i de la Sumgait

Foto: Cezar Eramian

a

ACTUALITATE

AA

AR R

T6 / 2012

Ce s-a întîmplat la Sumgait, nu de-parte de capitala Azerbaidjanului, încă membră a URSS în fruntea căruia era la acea dată Mihail Gorbaciov, nu poate şi nu trebuie uitat. Pentru că este un exemplu – sinistru, desigur – de cum poate să degenereze o situaţie de fapt în acte criminale. Cum o mulţime de oameni pot fi incitaţi prin sim-ple cuvinte la ură, violenţe de toate felurile, la crime. Pe fondul precipitării manifestărilor popu-lare din diverse colţuri ale URSS, pe fondul reformelor introduse – cum necum, dar ceva nemaivăzut şi auzit în Rusia ţaristă sau comunistă, ca adevărul să fie spus în gura mare. Şi asumat. Istoric, politic, juridic. La Erevan lumea demonstra în favoarea mişcării Karabagh, În Karabagh deja arme-nii doreau dezlipirea de puterea de la Baku. Pe fondul acestor mişcări stradale au intervenit diversiunile. La Baku s-a anuntat că doi tineri au fost ucişi în Karabagh, mulţimea incitată şi de mesaje provocatoare radio a intrat în delirul violenţei. Cine sunt de vină pentru ceea ce se petrece? Armenii. Unde sunt ei? La Sumgait. Oraş industrial frumos aşezat la ţărmul Mării Caspice, zonă industrială puternic populată şi poluată, a fost de ajuns o scînteie ca tragedia să se întîm-ple. Trei zile, pînă au intervenit forţele armate, mulţimea isterizată a măcelărit, ucis, distrus, vandali-zat, furat, distrus. Case, locuinţe şi oameni. Că au fost 32 de vic-time sau mai multe – diverse surse pomenesc de mult mai mulţi morţi şi răniţi - devine relevant doar prin

faptul că au existat nişte procese. Care au condamnat pe o parte din cei ce s-au dedat la aceste atrocităţi. Conducerea de la Moscova a URSS a condamnant faptele abominabile comise în Azerbaidjan. Departe de a-şi asuma vreo vină pentru aces-tea autorităţile azere au întors foaia propagandei naţionaliste şi an-tiarmene pe fondul unor crime de drept comun. A urmat ce a urmat, conflictul militar din Karabagh, independenţa, şi status-quo-ul de azi care e departe de a rezolva o situţia politico-militară pe căi diplomatice. Filmul documentar prezentat la Bucureşti, arăta în imagini cutremurătoare tot ce s-

a întîmplat acum peste 20 de ani. Un memento mori, mai ales astăzi, cînd o propagandă deşănţată vrea să mistifice adevărul. Adevărul e greu de ascuns sau mistificat. Pînă la urmă tot iese la iveală. Jur-nalista Anna Politkovskaia a plătit cu viaţa aceste adevăruri. E bine ca atunci cînd ne simţim bine şi ne distrăm de mama focului – da, viaţa este frumoasă! – să nu uităm, măcar pentru o jumătate de pahar de oghi, că istoria armenilor e plină de sînge şi cei dinaintea noastră au dreptul măcar la o lacrimă.

bedros HoraSaNgiaN

AdevăruldespreSumgait

6

AA

AR R

T

6

Vartananţ şi 8 Martie la Constanţa

După marea sărbătoare de Vartananţ când după slujba oficiată de părintele nostru, cu foarte mult har, la biserică, a avut loc o petrecere la sediul Uniunii, ca de obicei numai între bărbaţi, şi aceasta probabil, luând in considerare semnificaţia religioasă a acestei mari sărbători. Ei bine, după sărbătoarea dom-nilor noştrii, am simţit că ar trebui şi noi, doamnele să petrecem. Deşi se spune că această zi de 8 Martie este o sărbătoare comunistă, totuşi mărturisesc că eu personal mă simt bine în această zi. Salut ve-nirea primăverii, mă simt eliberată într-un fel de stresul cotidian, este sărbătoare.Această zi minunată, a fost pregătită cu multă minuţiozitate, de Comitetul nostru de femei, co-ordonat de Dna Madlen Diraduri-an. Noi am dorit să ne întâlnim la un restaurant micuţ şi elegant. Am participat 32 de persoane şi sin-cer, ne-am simţit răsfăţate. Am fost plăcut surprinse cu plăcute cadouri din partea domnilor din cadrul Comitetului Director cărora le mulţumim pe această cale.Meniul a fost excelent ca de altfel şi desertul. Muzica a fost bună, de dans, deci după cum intuiţi proba-bil, am şi dansat. Repet totul a fost minunat şi mă bucur că am lăsat de-o parte iarna, care anul acesta ne-a cam necăjit şi că iar avem parte de culorile minunate ale primăverii, că natura a reinviat. Tuturor doamnelor, şi nu numai lor, le urez să aibă o primavara minunată cu multe bucurii şi împliniri.

Carmen dropol

Vartananţ şi 8 Martie la Constanţa

6 / 2012A

AA

R RT

ACTUALITATE

Muzeul Naţional de Istorie a României a avut plăcerea să găzduiască în perioada 8 – 11 martie 2012, cea de-a XVII-a ediţie a SALONULUI DE CARTE, PRESĂ ŞI MUZICĂ BUCUREŞTI, organizat de Am-plus International Ltd.Salonul a fost deschis în holul Muzeului Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei, nr.12, sect. 3 ) zilnic între orele 11.00 şi 19.00 iar duminică între 11.00 şi 16.00. Intrarea este liberă.Editura Ararat a fost prezentă cu un stand propriu în care s-au găsit ultimele apariţii precum şi titluri deja cunoscute.

Editura Ararat la AMPluS 2012

Din 8 în 11 martie s-a de s f ă şu ra t cea de a treia ediţie a Festivalu-lui “Libri Come”, în c o m p a n i a marilor au-tori italieni şi străini, o sărbătoare a cărţii şi a li-teraturii. “Accademia di Romania” din Roma şi Editura “Keller” do-resc să aducă un omagiu scriitoru-lui Varujan Vosganian şi romanu-lui “Cartea şoaptelor” printr-un dublu eveniment dedicat acestora la Roma.Primul este cel din data de 9 mar-tie, când – începând cu ora 19.00 – publicul a fost invitat la un dia-log între scriitorul român de etnie armeană Varujan Vosganian şi scri-itoarea italiană de origine armeană Antonia Arslan, cunoscută public-ului român prin romanul “Ferma ciocârliilor” tradus de Gabriela Lungu şi Ştefan Damian la Editura Ararat, în 2010.Tema dialogului “Cum scriem de-spre genocidul armean” a avut loc la Auditorium Parco della Musica din Roma în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului de Literatură “Libri COME”. Născut din dorinţa de a explora traseele prin care ideile devin cărţi, de a intra în labora-toarele cele mai profunde aflate la originea unor titluri de prestigiu ale literaturii italiene şi universale con-temporane, festivalul se numeste – întocmai – “Libri Come”. Invitaţi

să răspundă cum îşi scriu pro-priile cărţi au fost în e d i ţ i i l e precedente autori pre-cum Clau-dio Magris, U m b e r t o Eco, Andrea Camilleri, Alessandro

Baricco, David Grossman, Zyg-munt Bauman, Abraham Yehosh-ua, Roberto Saviano.În seara de 10 martie, “Accademia di Romania” a fost gazda prezentării ediţiei italiene a romanului “Cartea şoaptelor” la Roma. Au intervenit în splendidul cadru al Bibliotecii de la Accademia scriitorul Varu-jan Vosganian, traducătoarea Anita Bernacchia, editorul Roberto Kel-ler. Moderator al prezentării a fost profesorul şi criticul literar Corra-do Bologna, profesor de literatură italiană în cadrul Universităţii “Roma Tre” şi în cadrul “Istituto di Studi Italiani” al Facultăţii de Ştiinţe ale Comunicării din Luga-no (Elveţia).Prezentarea a fost rotunjită şi intensificată de lecturarea unor fragmente din roman prin par-ticiparea regizorului, actorului şi dramaturgului italian Thomas Otto Zinzi (Progetto Miniera, Roma).

după cotidianul.ro

“Cartea şoaptelor”, la roma

-

8

raPort FinanCiar PriVinD strÂnGerea De Donaţii PentrU FonDUl arMenia În ContUl anUlUi 2011

proiectul pentru care am adunat fonduri se referă, ca şi în 2010, la ameliora-

rea situaţiei alimentării cu apă şi a canalizării în localităţi situate în Republica Armenia şi în Nagorno-Karabagh, sub deviza “Apa este viaţa”.Strângerea de donaţii pentru Fon-dul Armenia s-a desfăşurat pe durata a aproximativ 4 luni, de-marând în luna noiembrie 2011 şi teminându-se în luna februarie 2012.În perioada menţionată s-au colec-tat următoarele sume :

- 7.580 lei

- 200 euro

- 10.400 USD (formaţi din 400 USD colectaţi în numerar şi

10.000 USD, donaţia d-lui Agop Kirmizian, sumă deja transferată din luna decembrie 2011 direct în contul Fondului Armenia)

raport FiNaNCiar priViNd STrâNgErEA DE DONAŢII

peNtru FONDUL ARMENIAÎN CoNtul aNului 2011

Cei 7.580 lei i-am schimbat în USD rezultând 2.357 USD.Am decis să nu efectuez două vira-mente către Fond – unul în euro şi altul în dolari – deoarece însemna să plătim de două ori cheltuielile legate de transferul bancar şi luând în consideraţie că raportul euro/USD a oscilat între 1,34 şi 1,35, am schimbat cei 200 de euro în 269 USD ; prin urmare, la data de 27.02.2012 strânsesem 2.357 USD + 269 USD + 400 USD = 3.026 USD .Banca nu a putut să precizeze cos-tul transferului bancar şi atunci am încărcat contul meu în USD deschis la ING BANK cu 3.035 USD.Am instructat banca prin interme-diul ordinului de plată să vireze către Fondul Armenia 3.000 USD, iar toate cheltuielile legate de

-

6 / 2012A

AA

R RT

D O N A Ţ I Etransferul bancar să fie în sarcina ordonatorului (sarcina mea) - după cum se poate observa din extrasul de cont ataşat.Transferul bancar a costat 26 USD. În concluzie, filiala din România a colectat şi virat Fondului Arme-nia în contul anului 2011 suma de 13.000 USD.Mulţumesc pe această cale tuturor participanţilor la colectă şi în mod deosebit d-lui Agop Kirmizian, cel mai important donator.

De asemenea, le mulţumesc pe această cale, pentru sprijinul prim-it în timpul perioadei de colectare, Înalt Prea Sfinţiei Sale Episcop Da-tev Hagopian, d-lui Ioan Esztegar (Gherla) şi d-rei Rafaela Cazazian (Constanţa).

Lista donatorilor şi sumele donate se găsesc în tabelul ataşat.

garabet HaCiaturiaN

Responsabil pentru Româniaal Fondului Armenia

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RT

10

mă simt foarte bine că am ocazia să scriu câteva rându-

ri despre bunica mea care a făcut atâtea pentru noi. Nu voi menţiona evenimente despre care ştiu sigur că aţi mai auzit şi care nu-şi au locul într-un spaţiu de amintiri pi-oase, pentru cea care a avut o viaţă atât de zbuciumată.Poate din evenimentele şi comparaţiile pe care le voi menţiona mai jos, să trageţi aceleaşi con-cluzii ca şi mine.Am auzit zilele trecute la radio că în caz de maximă urgenţă, să avem pregătit deja pacheţelul cu actele necesare pe care trebuie să le luăm în cazul în care suntem nevoiţi să părăsim urgent locuinţa…Bine, dar bunica mea când a plecat din Asia Mică a plecat şi cu toate cele necesare din bucătărie, prin-tre altele. Mă folosesc cu mândrie chiar şi de vase din aliaje speciale, mai bune decât tuciul, precum şi de o maşină de tocat, despre care Yaya spunea că o primise ca dar de nuntă mama ei. Pe maşină, se vede din turnare scris clar anul fabricaţiei, 1895. Maşina de tocat carnea dar nu în mod obişnuit, ci în formă de petale de trandafir, specific bucătăriei orientale. Toacă şi legume pe care nu le zdrobeşte şi mai mult decât atât nu a fost ascuţită niciodată. Vasele bunicii în care prepar zacusca şi gemurile nu lipesc mâncarea şi nici nu ard compoziţiile iar niciunul din obiectele de mai sus nu are vreo pată de rugină sau vreun alt defect !Bunica ne povestea cum că la ple-carea din satul natal îşi avea fraţii în braţe, alături de fiica ei – mama mea. A reuşit să fugă din Turcia cu acte false, inclusiv certificatul de naştere.Păstrez în casa un document emis

de Tribunalul Constanţa din 1947 prin care se atestă cum că Zarma-noglu Ghulter şi Zarmanian Var-tuhi sunt una şi aceeaşi persoană.Pentru plecarea din zona de con-flict, a fost ajutată de Crucea Roşie Internaţională, dar cu condiţia de a da spre adopţie la fratele ei cel mai mic Otto, care la vremea aceea avea 2 ani şi despre care se punea pro-blema că bunica mea nu ar fi avut posibilitatea să îl intreţină până la ieşirea din zona. Rugămintea bu-nicii a fost că familia ce urma să îl infieze să nu îi ascundă originea şi mai mult să îi lase posibilitatea să inveţe să scrie şi să citească în armeană, în sensul acesta îi lăsase lui Otto abecedarul armenesc. Această dorinţă i-a fost îndeplinită aşa cum se va vedea în rândurile de mai jos.Încercările repetate ale bunicii de a îşi regăsi fratele prin Crucea Roşie au fost fără succes până prin anii ’60, datorită celor două razboaie ce zguduiseră omenirea între timp şi lăsaseră în urmă atâţi oameni care se căutau. Din scrisoarea primită de bunica mea, reieşea numai adresa fratelui şi că TRĂIA unde-

va într-un orăşel din fosta RFG. La foarte scurt timp dupa aceasta am mai primit o scrisoare în armeană de la Otto.Abia prin anul 1980 Otto reuşeşte să vină prima dată în Mamaia la mare prin compania de turism TUI. Ne-a fost teamă de întrevede-rea lor, pentru amândoi, drept pen-tru care am amânat întrevederea pentru ziua următoare sosirii lui la hotel. Ne-am dus, bineînţeles fără Yaya, şi l-am adus acasă la noi, după aproape 60 de ani…. Au avut multe amintiri de depănat…Povestirile bunicii din timpul copilăriei mele le-am regăsit cu foarte mici diferenţe, ulterior în romanul “Un veac de singurătate” scris de Gabriel Garcia Marques.Bunica mea a avut mai multi fraţi, dar cu puţini dintre ei a mai apucat să se vadă. Eu am reuşit să mă mai întâlnesc numai cu Otto de câteva ori. La una din venirile sale, ne-a rugat dacă e posibil să vadă Delta. I se păruse interesantă reclama, dar compania lor nu organiza aseme-nea excursii. Ne-am gândit că ar fi mai potrivit să nu o luăm şi pe Yaya cu noi şi s-a adeverit a fi fost bună ideea.Otto avea doi băieţi: unul judecător iar celălalt electronist, şi o fată, medic. Pe vremea când fiica lui era incă studentă undeva în Elveţia, primeşte vizita unui coleg de fa-cultate a fiicei lui, însoţit numai de tatăl acestuia. Tatăl studentului era emir iar fiul, prinţ. Veniseră sa perfecteze actele de căsătorie între cei doi studenţi. Era prima dată când copiii lui au aflat cum că sunt armeni, el ascunsese asta pen-tru a îi proteja din câte ne-a spus nouă. Atunci H. a aflat şi de istoria zbuciumată a poporului ei. I-a lăsat ei întreaga decizie legată de emir care spunea că în lumea lor femeia se cumpără şi îi oferea una mie cămile în schimb şi nu trebuia să o vadă ca pe o umilinţă sau ofensă – aşa era şi mai este încă în lumea lor. Cu toate promisiunile de seri-

ÎN MEMOrIA buNICII MElE, zarmaNiaN VartuHi (sau Yaya, cum mai era cunoscută)

În MeMoria BUniCii Mele, ZarManian VartUHi

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RT6 / 2012

AA

AR R

T

C A L E N D A RUMBre Pe PÎnZa VreMiiALEXANDRU TATOS

( 9 martie 1937 – 31 ianuarie 1990 )

10

mă simt foarte bine că am ocazia să scriu câteva rându-

ri despre bunica mea care a făcut atâtea pentru noi. Nu voi menţiona evenimente despre care ştiu sigur că aţi mai auzit şi care nu-şi au locul într-un spaţiu de amintiri pi-oase, pentru cea care a avut o viaţă atât de zbuciumată.Poate din evenimentele şi comparaţiile pe care le voi menţiona mai jos, să trageţi aceleaşi con-cluzii ca şi mine.Am auzit zilele trecute la radio că în caz de maximă urgenţă, să avem pregătit deja pacheţelul cu actele necesare pe care trebuie să le luăm în cazul în care suntem nevoiţi să părăsim urgent locuinţa…Bine, dar bunica mea când a plecat din Asia Mică a plecat şi cu toate cele necesare din bucătărie, prin-tre altele. Mă folosesc cu mândrie chiar şi de vase din aliaje speciale, mai bune decât tuciul, precum şi de o maşină de tocat, despre care Yaya spunea că o primise ca dar de nuntă mama ei. Pe maşină, se vede din turnare scris clar anul fabricaţiei, 1895. Maşina de tocat carnea dar nu în mod obişnuit, ci în formă de petale de trandafir, specific bucătăriei orientale. Toacă şi legume pe care nu le zdrobeşte şi mai mult decât atât nu a fost ascuţită niciodată. Vasele bunicii în care prepar zacusca şi gemurile nu lipesc mâncarea şi nici nu ard compoziţiile iar niciunul din obiectele de mai sus nu are vreo pată de rugină sau vreun alt defect !Bunica ne povestea cum că la ple-carea din satul natal îşi avea fraţii în braţe, alături de fiica ei – mama mea. A reuşit să fugă din Turcia cu acte false, inclusiv certificatul de naştere.Păstrez în casa un document emis

S-a născut la Bucureşti ca d e s c e n d e n t dintr-o familie armenească. A hotărât să se dedice artei axând-se pe regie teatru, absolvind In-stitutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Montează câteva spectacole la Bulandra după care se hotărăşte să-şi urmeze o chemare lăuntrică către cinematografie. Debutează în televiziune regizând împreună cu Dan Piţa în 1974 se-rialul TV August în flăcări. Nu a agreat acest film, spunând despre el că este „orice numai artă nu”. De-butul în lungmetraj îl va produce în forţă cu unul dintre cele mai reuşite filme ale sale, Mere Roşii în 1976, în care Mircea Diaconu face un rol magistral şi în care se critică vădit birocraţia, corupţia, mediocritatea, sistemul comuniştilor în general. A fost un act protestatar la adresa regimului din partea regizorului. În cariera sa a regizat 14 filme de lungmetraj şi TV printre care Du-ios Anastasia trecea 1974, Nebunia lui Pantalone 1971, Secvenţe 1982, Întunecare 1985 sau ultimul său film (neterminat) Cine are dreptate 1990. De asemenea a fost şi sce-narist şi chiar actor. Toate filmele sale abundă în tipologii umane din-tre cele mai diverse. Temele sale sunt de asemenea variate, dar im-portante: solitudinea, compromi-sul sau existenţa monotonă într-o

lume cenuşie, gri, spartă pe alocuri de fa-tidicul trio al umanităţii (naştere, nuntă, moarte). Per-sonajele sale principale sunt discrete, auten-tice şi echili-

brate.A avut bucuria ca în 1977 em-blematicul său film Mere roşii să fie premiat şi în Armenia, pe care a simţit-o aproape, ca pe o ţară a strămoşilor săi.Frământările sale sufleteşti, trăirile sale, speranţele îl determină să ţină un Jurnal. A fost un act de curaj în acea perioadă, în care acest fapt putea fi infracţiune. Alexandru Tatos a creat şi a scris într-o vreme în care oamenii trăiau tern şi aveau sufletul mai sărac. A avut curajul să arate cu degetul şi să acuze toate acestea prin creaţiile sale. Jurnalul său a fost publicat postum prin gri-ja soţiei sale care a dăruit celorlaţi gândurile omului A. Tatos, cel care a ştiut să trăiască demn într-o lume prea urâtă şi nedemnă pentru aspiraţiile sale.Regizorul s-a stins după o luptă dârză cu o boală necruţătoare în 1990. Nu a mai apucat să se bucure de libertatea şi schimbarea pe care şi-o dorea cu atâta ardoare.

Eduard ANTONIAN

75 de ani de la naştere

ozitate, prinţul în lungul anilor nici măcar nu o invitase la dans, propu-nerea a fost respinsa. Dupa mulţi ani de la eveniment, într-adevăr emirul construise un spital unde lucra prinţul, dar niciunul dintre ei nu se căsătorise încă.Am ajuns în final prin multe peripeţii şi în Deltă prin interme-diul unei cunoştinţe ce era ghid şi ne-a lăsat să mergem cu un vaporaş, dar să nu vorbim româneşte măcar când trec marinarii pe lângă noi, asta era extrem de simplu. Ar mai fi trebuit ca la Mila 23 unde turiştii luau masa de prânz, noi să nu ne alăturăm lor, şi asta era simplu. Pe navă erau două grupuri de turişti, unul din Grecia şi altul din Siria.La un moment dat, Otto care era poate mai speriat de securitate decât noi, ne atrage atenţia cum că era o persoană ce ne urmărea de parcă ar fi înţeles ce vorbeam. Avusese dreptate. La Mila 23 am fost abordaţi într-o armeană foarte curată de o tânără armeancă în haine arabe ce studiase literele. Întâmplator a trebuit sa noteze ceva în agenda ei şi am văzut că ea cunoştea engleza -alfabetul latin, armeana – alfabetul armean, dar şi araba în alfabetul arab de la dreapta la stânga.Era armeancă la origine, dar străbunii ei trecuseră la o alta re-ligie numai pentru a scăpa de genocid. Mai mult chiar erau din Agăn, locul în care copilăriseră şi străbunii mei.

ÎNTREBARE : DACĂ PEN-TRU TOŢI EXISTĂ ACELEAŞI ZECE PORUNCI, DE CE PENTRU FIECARE DIN-TRE NOI MAI EXISTĂ GRU-PUL CELORLALŢI, ŞI NE CONSIDERĂM ÎNTRE NOI PĂGÂNI ?

Eduart şTEFANIAN

12

Franţa : „ÎnţelePţii” aU DeCis: neGarea GenoCiDUlUi arMean este leGală!

Considerînd, printre altele, că legea Boyer „nesocoteşte libertatea de exprimare şi

de comunicare proclamată de arti-colul 11 al Declaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789, precum şi principiul egalităţii delictelor şi pedepselor rezultînd din articoul 8 al acestei Declaraţii; că reprimînd, pe de o parte, doar genocidurile recunoscute de le-gea franceză şi, de cealaltă parte, genocidurile prin excluderea celor-lalte crime împotriva umanităţii, aceste dispoziţii nesocotesc în acelaşi timp principiul egalităţii”, că „în termenii articolului 11 al Declaraţiei din 1789 libera comu-nicare a gîndurilor şi opiniilor este unul din drepturile cele mai

preţioase ale omului: aşadar,

orice cetăţean poate vorbi, scrie, tipări liber ”, că „articolul 34 din Constituţie dispune: legea stabileşte regulile privind… drepturile civice şi garanţiile fundamentale acor-date cetăţenilor pentru exercitarea libertăţilor publice”, că „libertatea de exprimare şi de comunicare este cu atît mai preţioasă cu cît exercita-rea sa este o condiţie a democraţiei şi una din garanţiile respectului altor drepturi şi libertăţi”, că „at-ingerile aduse exercitării acestei libertăţi trebuie să fie necesare, adaptate şi proporţionale cu obiec-tivul urmărit”, că „reprimînd con-testarea existenţei şi calificării juridice a crimelor pe care chiar el le-a recunoscut şi calificat ca atare, legiuitorul a adus o atin-gere neconstituţională exercitării

FrANŢA : „ÎNŢElEPŢII” Au DECIS: NEgArEA geNoCidului armeaN ESTE lEgAlă!

libertăţii de exprimare şi comu-nicare”, Consiliul Constituţional declară că „legea privind repri-marea contestării existenţei geno-cidurilor recunoscute de lege este contrară Constituţiei”.În comunicatul său, Consiliul Constituţional adaugă că în această decizie nu s-a pronunţat asupra legii din 29 ianuarie 2001 privind recunoaşterea genocidului armean, întrucît aceasta nu i-a fost supusă spre examinare şi, în consecinţă, nu a formulat nici o apreciere asupra faptelor în cauză. În acelaşi timp, Consiliul nu avea de ce ţine seamă de legea Gayssot din 1990, privind penalizarea negaţionismului în ca-zul genocidului evreiesc, întrucît aceasta nu reprimă contestarea „crimelor recunoscute de lege”

La 28 februa-rie, Consiliul Constituţional al Franţei a in-validat legea pri-vind penalizarea negaţionismului.

P O L I T I C Ă

6 / 2012A

AA

R RT

Preşedintele Republicii a luat act de decizia Consiliului Constituţional privind legea penalizării negării genocidurilor recunoscute de lege, adoptată de Parlament luna trecută.Îşi dă seama de imensa decepţie şi profunda tristeţe a tuturor ce-lor care au primit cu recunoştinţă şi speranţă adoptarea acestei legi menite să-i protejeze împotriva negaţionismului care reprezintă nu numai o insultă faţă de memo-ria victimelor şi faţă de demni-tatea urmaşilor acestora, dar şi o ameninţare la adresa comunităţii noastre naţionale.După cum a spus la Memo-rialul Genocidului armean, preşedintele Republicii consideră că negaţionismul este intolera-bil şi trebuie pedepsit. El se va întîlni în curînd cu reprezentanţii comunităţii armene din Franţa.Preşedintele însărcinează guver-nul să pregătească un nou text, ţinînd cont de decizia Consiliului Constituţional.

28 februarie 2012

Comunicatul Preşedinţiei franceze

Anularea legii privind pe-nalizarea negării genoci-durilor recunoscute de lege este o mare decepţie pentru francezii de origine armeană şi în general pentru totali-tatea francezilor susţinători ai drepturilor omului. (…)

Ca toate deciziile Consiliu-lui Constituţional, şi aceas-ta reprezintă o interpretare a Constituţiei. Chiar dacă nu sîntem în măsură să contestăm această decizie ce ni se impune, o găsesc întru-totul discutabilă. Într-adevăr, numeroşi constituţionalişti deţin argumente solide în favoarea constituţionalităţii legii. Din păcate acestea nu au fost reţinute de Con-siului Constituţional. Iau act de aceasta.Totuşi, în calitate de autoare a tex-tului, doresc să spun încă o dată cît de innacceptabil mi se pare ca memoria victimelor genoci-durilor recunoscute de Franţa să nu fie protejată de aceeaşi manieră. Această inegalitate a tratamen-tului familiilor victimelor este intolerabilă şi nu ar trebui să se perpetueze în Franţa.Desigur că libertatea de exprimare este o libertate constituţională, dar ea este în egală măsură o liber-tate relativă şi nu absolută. Este aşadar de competenţa legiuitorului să o definească pentru a asigura buna funcţionare a ordinii publice şi, astfel, a proteja memoria vic-

timelor genocidurilor, oricare ar fi acestea.Dacă interpretările Constituţiei duc la asemenea discriminări este pe deplin legitim şi necesar să prop-unem un nou text, aşa cum tocmai a anunţat Preşedintele Republicii.Prin adoptarea de către Aduna-rea Naţională şi de către Senat a penalizării negării genocidurilor recunoscute de lege am depăşit o etapă suplimentară în apărarea cauzei armene. Sînt foarte mîndră că am participat activ la aceasta, în ciuda tuturor presiunilor la care am fost supusă.Astăzi Consiliul Constituţional ne opune un nou obstacol şi ne revine nouă ca, încă o dată, să ne unim forţele cu aleşii, cu asociaţiile reprezentative ale comunităţii armene şi cu ansamblul poporului francez pentru a le depăşi. Presi-unea exercitată de un stat străin negaţionist nu va învinge niciodată o cauză universală, apărarea drep-turilor omului şi măreţia Franţei. În ceea ce mă priveşte, lupta continuă şi voi lupta pînă la capăt.

28 februarie 2012

Declaraţia deputatei Valérie boyer

14

MUlţUMiri Din Partea PreşeDintelUi Franţei

Şeful de Cabinet Adjunctal Preşedintelui Republicii

Monseniorului Datev HAGOPIANEpiscop al Bisericii Armene din România

Monseniore,

Preşedintele Republicii a primit scrisoarea dumneavoastră.Foarte sensibil faţă de demersul dumneavoastră, domnul Nicolas SARKOZY mi-a încredinţat grija să vă mulţumesc.Cunoaşteţi ataşamentul şefului statului francez faţă de legăturile istorice ce unesc Franţa şi poporul armean, întărite de primirea celor care au găsit refugiu pe solul francez după primul genocid din secolul XX.Fiţi, aşadar, sigur că Preşedintele Republicii Franceze este mai hotărît ca oricînd să facă în aşa fel încît me-moria dureroasă a victimelor genocidului armean să nu fie batjocorită de negaţionism.În scrisoarea pe care a adresat-o domnului Recep Tayyip ERDOGAN, primul ministru turc, domnul Nicolas SARKOZY a ţinut să sublinieeze că acest text de lege nu vizează în nici un fel un popor sau un stat anume. Astfel, el a urat ca Franţa şi Turcia să facă în aşa fel încît să triumfe raţiunea şi dialogul între ţări aliate şi prietene.În urma deciziei Consiliului Constituţional francez din 28 februarie trecut, Preşedintele Republicii a luat act de decizie şi înţelege uriaşa decepţie şi profunda tristeţe a tuturor celor care au primit cu recunoştinţă şi speranţă adoptarea acestei legi menite să-i protejeze împotriva negaţionismului. Domnul Nicolas SARKOZY a însărcinat Guvernul să pregătească un nou text, ţinînd cont de decizia Consiliului Constituţional.

Monseniore, vă rog să primiţi expresia întregii mele consideraţii.

Simon BABRE

Paris, 6 martie 2012

Mulţumiri din partea preşedintelui FranţeiÎn urma mesajului trimis preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, de către IPS Episcop Datev Hagopi-an, Întîistătătorul Eparhiei Armene din românia – cu ocazia adoptării de către Adunarea Naţională şi Senatul francez a rezoluţiei privind condamnarea celor care neagă genocidul armean - preşedinţia Franţei ( prin intermediul şefului de cabinet) a trimis o scrisoare de răspuns şi mulţumire pe care o redăm în traducere.

AA

AR R

T6 / 2012

COMENTARIU

Pe MarGinea Unor ÎnseMnări

Rîndurile acestea nu se vor a fi o recenzie, deşi sunt prile-juite de conţinutul unei cărţi. Orice carte poate da naştere la reflecţii şi iată că aşa mi s-a întîmplat cu Călătorie nesfîrşită a italianului Claudio Magris (Editura RAO - 2009, traducere de Afrodita Car-men Cionchin). Deşi conceput ca o culegere a unor note de călătorie scrise de autor în anii 1981-2004, totuşi volumul nu are un caracter geografic, ci unul istoric-cultu-ral-etnografic, ceea ce îi sporeşte valoarea instructivă. Nu voi in-sista asupra lui, el merită să fie citit datorită bogăţiei de informaţii (pentru cititorul român, de pildă, însemnările despre istro-români pot fi de un interes particular), dar un pasaj anume mi-a reţinut nu nu-mai atenţia, ci şi… contrarietatea. În capitolul Apa şi deşertul, consacrat unei călătorii în Iran, segmentul numerotat 8 este ocazionat de vizitarea cate-dralei armeneşti din Isfahan. Ceea ce urmează frazei introductive “Comunitatea creştină armeană, care locuieşte mai ales în cartierul vecin, are un loc în Parlament ga-rantat prin lege” nu se referă, însă, la armenii din Iran, ci la genocidul armean: “Documente şi mărturii amintesc de marea exterminare a armenilor înfăptuită mai ales de Junii Turci, primul masacru în masă din secolul XX, circa o tre-ime din întregul popor; jena de a-l defini sau nu genocid, care caracterizează discuţiile diplomati-

ce internaţionale cu privire la acest subiect, este foarte semnificativă.” În continuare, Magros face un comentariu colateral cu generalizări de factură etică, pentru a se opri, în final, asupra chestiunii responsabilităţii. După ce îl citează pe Croce, care în 1947 a spus că nu ne putem desprinde de binele şi de răul propriei patrii, şi afirmă că actele de violenţă le comit nu naţiunile, ci persoane şi forţe po-litice bine determinate şi precise, el conchide sentenţios: “Acele mărturii ale martiriului armean nu ne dau, desigur (subl. n.), dreptul de a-i ataca pe turcii de astăzi sau Turcia în general” şi încheie fra-za cu o pledoarie împotriva unei atitudini dispreţuitoare a Europei “faţă de o Turcie al cărei guvern moderat islamic caută Europa”. În primul rînd, trebuie spus că genocidul ne dă, desigur, dreptul de a-i ataca pe turci etc, atît timp cît aceia, ca urmaşi şi lega-tari ai torţionarilor, nu-şi asumă cu răspundere vina înaintaşilor cel puţin recunoscînd-o, dacă nu şi blamînd-o (ceea ce ar trebui să urmeze în mod logic). Întrucît Turcia de astăzi se consideră con-tinuatoarea Imperiului Otoman de alaltăieri, ea are obligaţia să dea

seamă de tot ce a făptuit statul-pa-tent dinaintea sa. Nu poate exista iertare, darămite împăciuire şi cu atît mai puţin vreo tratativă, cîtă vreme făptuitorul nu-şi admite fapta. În al doilea rînd şi în con-tinuarea primului, Occidentul naiv şi binevoitor se obstinează să creadă şi să spere în recuperarea Turciei şi chiar a Islamului. Mai întîi, s-ar cu-veni ca în instituţiile de învăţămînt occidentale să se organizeze cur-suri de studiere a Coranului pentru buna înţelegere a acestei credinţe, iar apoi - să se aprofundeze istoria genezei şi devenirii în timp a statu-lui turc contemporan. Popoarele, ca şi oamenii, nu-şi pot ieşi din piele, evoluţia (sau involuţia) lor este înscrisă imuabil şi definitiv în gena lor etnică. Restul este com-portament şi atitudine determinate de conjunctura geo-politico-is-torico-militaro-diplomatică, cea care duce la un anumit gest efemer dictat de interesul momentan. Cînd vom şti să înţelegem şi să asimilăm lecţiile istoriei, vom fi mai puţin vulnerabili şi mai pregătiţi pentru previzibilul neprevăzut. Viitorul se citeşte în trecut. Sergiu SeliaN

pe marginea unor însemnări

-

16

PoeZia roMÂneasCă PostBeliCă În aMeriCa: o antoloGie De ViCtor PaMBUCCian

Numărul 2/2011 (vol. XXXVII, „Special Issue”) al International Poetry

Review din Statele Unite ale Ame-ricii este dedicat în totalitate po-eziei româneşti postbelice. Avem de-a face, în fapt, cu o antologie poetică în toată puterea cuvîntu-lui, realizată de Victor Pambuc-cian: matematician, profesor de matematică la Arizona State Uni-versity şi, de asemenea, poet, emi-grat din anii ’80 peste Ocean (pen-tru cine nu ştie, precizăm faptul că domnia sa este văr cu deputatul Uniunii Armenilor în Parlamentul României, Varujan Pambuccian). Dincolo de condiţiile grafice e-legante, e de semnalat caracterul nu doar bilingv (român-englez) al culegerii, ci şi cel… multilingv. Cele mai multe traduceri în engleză sunt semnate de către Victor Pam-buccian, alături de nume notorii de traducători precum Adam J. Sor-kin, Irina Livezeanu sau Bogdan Ştefănescu. De o semnificaţie aparte este însă prezenţa în sumar unor poeţi de limbă maghiară şi germană din România, alături de cei de limbă română, fapt justificat şi binevenit, în condiţiile în care se vorbeşte, de regulă, despre „litera-tura română” ca despre o literatură scrisă în limba română, nu şi ca despre o literatură scrisă, în mai multe limbi, pe teritoriul României, de către scriitorii diferitelor sale

minorităţi etnice. Problemă teore-tic deschisă, dificil de tranşat (vezi, între altele, cazul Hertei Müller). Scriitorii aparţinînd limbilor unor minorităţi etno-naţionale care au fost selectaţi aici sînt Sandor Kan-yadi, Andras Ferenc Kovacs, Elis-abeth Axmann, Anemone Latzina, Richard Wagner şi Rolf Bossert (ultimii doi aparţinînd fostului Ak-tionsgruppe Banat). În cazul lor, echipa de traducători în engleză este ceva mai numeroasă: Victor Pambuccian, Peter Zollman, Paul Sohar, Kinga Dornacher, Stephen Humphreys, David Hill. Ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, este chiar antologatorul, cel mai în măsură să-şi traducă în engleză poemele…Cine sunt însă ceilalţi poeţi selectaţi? Unul şi-unul, ordinea prezenţei lor în sumar fiind stabilită de anul naşterii: Gellu Naum, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Nora Iuga, Nichita Stănescu, George Al-mosnino, Cezar Ivănescu, Mariana Marin, Mircea Cărtărescu. După cum se vede, toate generaţiile lite-rare postbelice de pînă în ani ‘80 sunt reprezentate „la vîrf”. Cît priveşte poemele alese, ele nu sunt mai puţin ilustrative. Avem de-a face atît cu texte deja clasicizate (unele piese ale lui Gellu Naum sau Geo Dumitrescu), „hit-uri” lirice (v. unele texte ale lui Nichita Stănescu – Emoţie de toamnă, Ploaie în

luna lui Marte, puse pe muzică de Nicu Alifantis), texte surpriză (Mircea Cărtărescu e prezent aici cu amplul poem Occidentul, scris în 1990 şi inclus în ultimul său volum de versuri, Nimic), dar şi ti-tluri prin forţa lucrurilor mai puţin cunoscute (cum ar fi secvenţele intense ale Norei Iuga şi cele ale lui George Almosnino). Prezenţa de prim-plan valoric precum Ion Caraion, Cezar Ivănescu, Mariana Marin sunt ilustrate corespunzător prin poeme definitorii, încărcate de tensiune şi dramatism. Cu to-tul remarcabile mi s-au părut, cu precădere, grupajele poetice ale lui Caraion şi Mariana Marin, nu doar reprezentative calitativ pentru fizionomia întregii lor opere, ci şi bogat ilustrate cantitativ.O menţiune specială merită, desi-gur, şi Victor Pambuccian, autoin-clus ca poet în sumar cu un singur text scurt şi esenţializat, în… limba germană (Nirgends/Nowhere). Tra-ducerile sale „sună”, pe ansamblu, foarte bine, cu ritmuri şi sound-uri bine acordate interior, deşi – evident – traductologii de meserie au a se pronunţa cu mai multă îndreptăţire în acest sens. Selectarea textelor se cuvine cu atît mai mult apreciată cu cît numărul mic al lor, motivat

Poezia românească postbelică în America: o antologie de Victor pambuccian

-

6 / 2012A

AA

R RT

R E C E N Z I Ifireşte de spaţiul disponibil restrîns al antologiei, implică prin forţa lu-crurilor un spor de exigenţă şi re-prezentativitate lirică. Last but not least, e de remarcat introducerea sintetică a lui Victor Pambuccian în arcanele poeziei româneşti de după cel de-al doilea Război Mondial (Poetry‘s Historical Dimension: Contemporary Voices from Roma-nia). În nici zece pagini, autorul ei reuşeşte să surprindă nu numai principalele direcţii şi mutaţii po-etice din ultimele decenii, ci şi tectonica politică autohtonă a unui context istoric complicat, începînd din perioada interbelică (avan-garda anilor ’30 şi suprarealismul anilor ’40 beneficiază de o atenţie specială). Observaţii succinte, dar percutante sunt formulate cu pri-vire la poezia autorilor de limbă maghiară şi germană, unii dintre cei din urmă (cum ar fi Paul Ce-lan sau Rose Auslander) fiind evrei din Bucovina. Îi datorăm, aşadar, lui Victor Pambuccian o avizată carte de vizită a liricii autohtone postbelice. Nu e singura iniţiativă de acest gen în America ultimilor ani, dar e una dintre puţinele şi, aş spune, una dintre şi mai puţinele de calitate. Sperăm că nu va rămîne fără ecoul meritat şi în România.Revista mai cuprinde, în ultimele sale secţiuni, un grupaj de Poetry in English (texte de Kelly Cherry, Alan Nelson, Valerie Nieman, Don-na Puciani, Maria Rouphail, Jean-Mark Sens, practic necunoscuţi cititorilor români, dar… cine ştie?) precum şi rubrica tradiţională „Book Review”.Cu adevărat o „Special Issue”, pentru care Victor Pambuccian merită cu prisosinţă mulţumirile şi felicitările noastre.

Cristina maNuC

Noi apariţii la Editura Ararat

DAVID cel MARE

Vitejii din Sasun

adaptare şi desene de Alice Poladian

ION ŞAHIGHIAN

O personalitate de prim plan a teatrului românesc

schiţă biografică

autor Virgil Brădăţeanu

DRAGOSTE TÂRZIE

autor Iacob Vartan

-

18

Sîmbătă 25 februarie a fost mare bal…mascat la armenii din Bucureşti.Motivul acestei întîlniri l-a constituit şi sărbătoarea de Pun Pareghentan (Lăsata Secului Postului Mare). Tinerii au avut ca oaspete, la începutul petrecerii pe IPS Episcop Datev Hagopian. Peste 100 de tineri s-au dis-trat pînă la miezul nopţii şi au participat la concursurile pregătite de or-ganizatori iar bucatele alese au fost gătite de Paul Agopian recent întors din periplul său prin Transilvania unde, la Cluj, i-a ademenit pe localnici cu diferite salate cu arome orientale. A fost o seară excelentă pentru care mulţumim celor ce s-au implicat şi, în special, organizaţiei din Bucureşti a ACYO sub îndrumarea Silviei Terzian !

Imaginile nu mai au nevoie de comentarii.

CarNaVal la armeNi

Organizatorii concursului Eurovi-sion au anunţat că Armenia nu mai participă la ediţia din2012 a con-cursului care va avea loc la Baku, Azerbaijan, în luna mai.The European Broadcasting Union (EBU), organizatorul competiţiei, declară că decizia Televiziunii publice din Armeniei este o „mare dezamăgire”.Retragerea Armeniei din concur-sul muzical european este cauzată de noile tensiuni care au apărut în-tre aceste ţări, pe fondul unor mai vechi rivalităţi.În 1990, Azerbaijanul şi Armenia au avut un conflict armat pentru controlul asupra regiunii Nagorno-Karabakh, în urma căruia au murit 25.000 de oameni. Acordul de în-cetare a focului a fost semnat în 1994, însă pacea nu s-a instalat definitiv.Televiziunea publică din Armenia îl acuză pe preşedintele Azerbai-janului, Ilham Aliyev, că a făcut recent câteva declaraţii ostile la adresa ţării lor. „În ciuda faptului că autorităţile din Azerbaijan au declarat că garantează pentru secu-ritatea tuturor ţărilor participante, acum câteva zile, preşedintele Az-erbaijanului a declarat că duşmanul numărul unu al ţării sale este poporul armean”, se precizează în declaraţia reprezentanţilor te-leviziunii publice din Armenia, preluată de AFP.

După Adevărul.ro

Eurovision 2012: Armenia a anunţat că se retrage din competiţie

-

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL

(Constanta). Tiberiu COSOVAN

(Suceava)Corespondenţi din străinătate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York),

Anton Lanis SAHAZIZIAN (Toronto),

Giuseppe MUNARINI (Padova)

Cristina POPA (Karabagh)

Sergiu SELIAN(Australia)

Tehnoredactare : Ovidiu PANIGHIANŢ

Pagină web : www.araratonline.com

e-mail : redactia@araratonline.com

Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucuresti – 2

Tel. / Fax: (4021) 314.67.83I.S.S.N.1220-9678

Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

REDACŢIA ARARAT

6 / 2012A AR R

T

A

Bună Raluka. Pentru început am dori să ne spui unde te-ai născut ?

Sunt născută în Deva, pe 14 noi-embrie 1989. Am studiat la liceul de muzică din Deva iar pasiunea mea pentru muzică a apărut din fragedă copilărie.

La ce concursuri muzicale ai participat până în prezent?

Nu le ţin minte pe toate pentru că au fost foarte, foarte multe dar printre ultimele au fost Concursul “George Grigoriu” şi Festivalul de la Mamaia.

Când a început adevăratul tău succes în cariera muzicală?

În momentul în care a intrat primul single în atenţia publicului, piesa se numeste “September” şi a fost primul single din proiectul pe care l-am avut alături de Dj Sava.

Din pozele postate pe Facebook am văzut că ai fost şi în Arme-nia, cu ce ocazie?

Am ajuns şi în Armenia unde am avut un concert la Shangri La Casino, în Erevan.

Care a fost părerea ta generală despre Armenia şi cu ce impresii ai venit de acolo?

Am rămas plăcut impresionată de curăţenie, de oraş şi de faptul că seamănă foarte tare cu Romania.

Ai avut timp să te plimbi prin capitală? Daca da, ce anume ţi-a plăcut cel mai mult ?

Am avut timp să vizităm puţin, am fost la Muzeul Cafesjian şi am văzut oraşul în mare.

Ce părere ţi-au lăsat armenii?

Seamănă foarte tare cu românii, ceea ce m-a bucurat şi m-a făcut să mă simt aproape ca acasă.

Ce mesaj transmiţi cititorilor noştri?

Aş vrea să le mulţumesc că îmi sunt alături şi că îmi ascultă mu-zica, sper să nu îi dezamăgesc.

Quick quiz cu raluka

ANSAMBLUL DE DANS VARTAVAR ÎN PREGATIREA UNUI NOU SPECTACOL