ACTUALITATACTUALITAT

ACTUALITATACTUALITAT

4 Mihai Stepan - CazazianED I TOR IA LAcord de colAborAre între cinci oraşe din armenia şi româniA

ACTUALITATE

în data de 15 noiembrie 2012 academia română l-a ales ca membru, post-mortem, pe Hagop djololian Siruni la Sec-ţia de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie. el se alătură, ast-fel, galeriei unde se regăsesc 13 mari personalităţi, aflate în Panteonul academiei române, pe care comunitatea armeană le-a dat, de-a lungul timpului. Să amintim aici doar numele medicului ana aslan, criticu-lui şi istoricului literar Garabet ibrăileanu, compozitorului mihail Jora, criticului şi colecţionarului Krikor Zambaccian sau cel al inginerului Gheorghe manea. după aproape 40 de ani de la trecerea sa în nefiinţă, Siru-ni este onorat de societatea românească pentru activitatea depusă nu doar ca cercetător al trecutului armenilor dar şi pentru studiile sale despre is-toria românilor. Întors din exilul în UrSS, în anul 1955, Siruni spunea, într-un articol publicat în ziarul Marmara de la istan-bul şi reluat, în 1994, de revista Ararat :„intelectualitatea românească cu care colaborasem deseori înainte mi-a oferit şansa de a-mi relua activitatea. de cum am

sosit în Bucureşti am fost so-licitat de către diverse instituţii culturale precum : muzeul de istorie al oraşului Bucureşti, arhivele Statului, unele secţii ale academiei, muzeul militar şi Societatea orientaliştilor al cărei membru fondator eram şi din a cărei conducere făceam parte, să-mi reiau colaborările la diversele publicaţii pe care le editau. a fost o dovadă, şi totodată o răsplată a legăturilor sufleteşti care se înjghebaseră pe parcursul anilor cu mem-brii ai societăţii româneşti.” această răsplată a legăturilor sale cu societatea românească este dusă pînă la capăt, într-un fel, prin gestul pe care l-a făcut academia română. Cât priveşte răsplata din partea conaţionalilor săi - dincolo de părerile unora sau altora - H. dj. Siruni rămîne acea perso-nalitate puternică ce a marcat comunitatea armeană. Cu tot trecutul său plin de drame, şi pe care nu putem să-l ignorăm, Siruni devine, iată, prin gestul academiei române, un bun şi un simbol naţional ce nu poate fi - credem noi - subiect de speculaţii, dispute sau interese personale.

8

CU aGBU Prin erevAn

CULTURĂ“cArteA şoaPTelor”, doUă Zile de PreZenTări la erevAn

24

În dialoG CU Sorin miSirianŢU“UnUl dinTre cei mAi Activi arTişTi ClUJeni din lUmea TeaTrU-lUi.”…

INTERVIU

20

Un simbol naţional

Mihai STEPAN CAZAZIAN

DIASPORA

oaSPeŢi Armeni lA TârGU oCna

12COMUNITATE

întîlnire armeano-evreiaSCă, SUB SemnUl aSemănărilor

18INTERETNICE

a

4

Acord de colAborAre între cinci orAşe din ArmeniA şi româniA A

AA

R RT

La semnarea acordului de înfrăţire au participat şi Excelenţa Sa, am-basadorul Armeniei în România, Hamlet Gasparian, dar şi senatorul şi scriitorul Varujan Vosganian. Au-torul “Cărţii şoaptelor” i-a bătut un apropo fin lui Decebal Bacinschi, care a început să taie copacii din municipiu: “Focşaniul copilăriei mele era un oraş al castanilor”

Focşaniul îşi face fraţi şi în Ar-menia, după ce ieri au demarat procedurile de înfrăţire cu oraşul Berd. Protocolul de colaborare a fost semnat la Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia”, în prezenţa unei delegaţii din Armenia, din care a făcut parte şi primarul oraşului Berd, Andranik Sharian, dar şi am-basadorul Armeniei în România, Excelenţa Sa Hamlet Gasparian, şi senatorul PNL de Iaşi, scriitorul Varujan Vosganian, de origine din

Focşani. “Iniţiativa acestei înfrăţiri este a domnului ambasador. Vă mulţumim că am avut posibilitatea de a vizita Armenia şi, în acelaşi timp, o delegaţie din Armenia a venit în Romania. Vom semna un acord de înfrăţire cu un oraş din ţara dumneavoastră şi apoi vom face demersurile necesare pentru înfrăţire. Ne-ar face plăcere să mai veniţi în următorii ani în Focşani şi să realizăm schimburi culturale, sportive sau economice”, a spus primarul Focşaniului, Decebal Bacinschi. Oaspeţii de peste hotare au mulţumit pentru ospitalitate şi au ţinut să amintească de comu-nitatea mare de armeni care a trăit în Focşani, dar şi de faptul că, în 1991, cand Armenia îşi declara independenţa, România a fost pri-ma ţară care a recunoscut apariţia statului armean. De asemenea, armenii au precizat că îşi doresc

acord de colaborare între cinci oraşe din armenia şi românia

Focşaniul se înfrăţeşte cu oraşul Berd din armeniao colaborare strânsă cu România pentru ca Armenia să intre în Un-iunea Europeană. “Sunt foarte bu-curos şi încântat că punctele noas-tre de vedere privind prietenia se încrucişează. Sunt ferm convins că această prietenie va fi un beneficiu atât pentru Focşani, dar şi pentru Berd”, a spus primarul oraşului Berd, din Armenia, Andranik Shar-ian.

Focşaniul vechilor armeni, un oraş al castanilorPrezent la eveniment a fost şi senatorul Varujan Vosganian, armean la origine, foarte legat de Focşani. Acesta a rememorat Focşaniul copilăriei sale, bătându-i lui Bacinschi nişte apropuri fine legate de dispariţia castanilor şi a

Primarul decebal Bacinschi şi andranik Sharian, primarul oraşului Berd, semnează acordul de înfrăţire

a

AA

AR R

T21 - 22 / 2012

ACTUALITATEzonelor vechi. “În Focşani există două biserici armeneşti, de fapt trei cu cea de la cimitir, una de-o parte şi alta de cealaltă parte a Milcovu-lui şi care au funcţionat până la Al Doilea Război Mondial. Una a fost puternic vătămată, dar acum este în perfectă stare. Comunitatea de armeni a dat Focşaniului intelectu-ali de seamă, negustori, un anumit spirit oriental cu magazinele de co-loniale de pe vremuri şi a adăugat oraşului vioiciune, prospeţime şi melancoliile poporului armean. Îmi aduc aminte din Focşaniul copilăriei mele de bătrânii presăraţi cu dughenele lor pe Strada Mare, de slujbele de la biserică. Oraşul copilăriei mele era un oraş în care, de la poarta de Răsărit, de la Gară, şi pană la cea de Apus, drumul spre Adjud, toamna cand se scuturau frunzele, puteai să mergi dintr-un capăt în altul călcand numai pe frunze de castan. Aşa arăta oraşul copilăriei mele, un oraş al casta-nilor”, a spus Varujan Vosganian, un politician căruia îi stă mai bine în haina de scriitor. De altfel, acesta a precizat că în curand va publica o nuvelă în care va vorbi şi despre oraşul de pe Milcov.

Berd, oraşul dintre dealuriBerd este un oraş din nordul Ar-meniei, în provincia Tavush şi este considerat centrul regional al zonei Shamshadin. Berd este situat pe partea stangă a raului Tavush, la 211 km de Yerevan şi este încon-jurat de dealuri. De asemenea, Berd este considerat şi centrul zonei a-gricole a Armeniei, producţia de vin fiind una dintre ocupaţiile lo-cuitorilor.

http://www.ziaruldevrancea.ro

Duminică, 28 octombrie, a fost semnat acordul preliminar al pro-tocolului de înfrăţire între oraşele Gherla şi Idjevan, în prezenţa unei consistente delegaţii din Armenia şi a Excelenţei sale Hamlet Gaspar-ian, ambasadorul Armeniei la Bucureşti. În alocuţiunea rostită la acest moment festiv Marius Călin Sabo, primarul Gherlei, a arătat că ceremonia a fost găzduită, în mod simbolic, de Sala Căsătoriilor pentru că este ca o „logodnă” între cele două oraşe a căror „cununie” este programată peste un an , naşul acestei uniuni fiind Excelenţa Sa Hamlet Gasparian, ambasadorul Armeniei la Bucureşti, care a vi-zitat de mai multe ori Gherla, este originar din oraşul Idjevan şi a mi-jlocit aproprierea celor două oraşe.Edilul fostului Armenopolis (Oraşul Armenesc) a mai spus că prin acest acord se face o dreptate

istorică descendenţilor armenilor întemeietori ai oraşului, aşezaţi în Transilvania cu trei veacuri în urmă. Şi avea dreptate pentru că. după o tăcere de aproape un veac, într-o sală a Primăriei au răsunat cuvântări în limba armeană.

Vardan Ghalumian, primarul oraşului Idjevan, şi-a descris oraşul ca pe o localitate urbană din zona muntoasă a Armeniei, cu peste 20.000 de locuitori, cu economia bazată pe industria forestieră şi de construcţii, dar şi viticultura şi tu-rismul sunt la mare preţ.Vădit impresionat de zestrea arhitecturală armenească a oraşului Gherla, Vardan Ghalumian şi-a exprimat admiraţia faţă de tenaci-tatea micii comunităţi armene de a-şi păstra tradiţiile şi a apreciat deschiderea populaţiei actuale a Gherlei – alcătuită în majoritate

andrea Ghiţă: S-a CeleBraT “loGodna” dintre oraşele GHerla şi idJevan (armenia)

6

AA

AR R

T

6

din români – de a respecta şi fruc-tifica moştenirea Oraşului Arme-nesc.Ambasadorul Hamlet Gasparian a subliniat rolul important jucat în cadrul viitoarei colaborări de comunitatea armenilor gherleni, de preşedintele ei, Ioan Esztegár, care constituie o punte de legătură solidă între România şi Armenia.Deosebit de impresionant a fost

şi momentul oferirii darurilor sim-bolice. Dacă primarul Gherlei i-a dat omologului său din Idjevan un tablou cu imaginea Oraşului Armenesc, gest căruia Vardan Ghalumian i-a răspuns cu un ta-blou cioplit în lemn, repreezntând locuri emblematice din Armenia, ambasadorul Hamlet Gasparian i-a adus edilului Gherlei câteva cărţi româneşti despre istoria armenilor,

printre care şi Cartea Şoaptelor de Varujan Vosganian. Mulţumind, primarul Marius Sabo a arătat că în biroul său există un raft pe care păstrează numai cărţi despre is-toria şi cultura armenilor şi speră “să-şi ia revanşa” atunci când la Gherla se vor tipări din nou cărţi în armeneşte, ca în vremurile de odinioară.După cum au arătat cei doi edili, pentru început legăturile de pri-etenie se vor concentra asupra relaţiilor inter-umane, culturale, educative şi sportive..Acordul de colaborare dintre Gherla şi Idjevan este parte dintr-o acţiune mai amplă, aflată în deru-lare, în cadrul căreia cinci oraşe din Armenia se înfrăţesc cu cinci oraşe din România: Focşani, Fru-moasa, Dumbrăveni, Gherla şi Piteşti, unde de-a lungul timpului au trăit comunităţi armeneşti puter-nice, punându-şi amprenta asupra dezvoltării acestor localităţi.

http://www.baabel.ro

Înfrăţire mai puţin obişnuită la Piteşti! Reprezentanţii celui de-al doilea oraş ca mărime din Arme-nia, Gyumri, au semnat un „pact de amiciţie“ cu autorităţile piteştene. În prezenţa ambasadorului Armeniei la Bucureşti, a Episcopului arme-nilor, a viceprimarului din Gyumri şi a altor patru edili de localităţi, primarul Tudor Pendiuc şi-a pus semnătura pe un protocol de co-laborare, act ce vizează în primul rând un schimb de experienţă în-tre cele două localităţi. Se încearcă astfel un schimb de idei şi impresii cu impact pozitiv în domeniul cul-tural, educaţional, economic şi cel de afaceri.

„Pact de înfrăţire“ între Piteşti şi oraşul Gyumri

Acord de colAborAre între cinci orAşe din ArmeniA şi româniA

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

ACTUALITATEColaborare binecuvântată de Episcopul armenilor

Semnarea „pactului de amiciţie” a constituit un moment destul de important pentru autorităţile de la Gyumri, atâta vreme cât aceştia au venit la Piteşti însoţiţi de Hamlet Gasparian, ambasadorul Armeniei la Bucureşti, de Episcopul arme-nilor, viceprimarul din Gyumri – Gurgen Malkhasian şi alţi patru edili de oraşe din Armenia. De alt-fel, în aceste zile, şase oraşe din România au semnat contracte de colaborare cu alte şase localităţi din Armenia. „Eu v-am cunoscut acasă la dumneavoastră în octom-brie 2011 şi m-am bucurat să văd că sunteţi un popor extrem de ospi-talier, de cald. Ştiu că aceste vizi-te înseamnă în primul rând efort. Lăsând la o parte efortul financiar, e un efort fizic şi intelectual, să pleci de acasă şi să laşi problemele de acolo să le rezolve alţii. Pentru mine nu a fost un efort pentru că am cunoscut oameni noi şi am văzut modalităţi de rezolvare a unor probleme cu care ne confruntăm şi noi aici”, le-a transmis primarul Pendiuc oaspeţilor armeni.

Invitaţie la Simfonia Lalelelor

În vreme ce autorităţile armene şi-au manifestat mulţumirea pentru această colaborare, edilul piteştean le-a lansat invitaţia de a participa la sărbătoarea tradiţională „Simfo-nia Lalelelor”. Tudor Pendiuc le-a propus să participe la evenimentul de anul viitor, plusând că n-ar stri-ca să vină şi oameni de afaceri din Armenia care să îşi comercializeze produsele la standurile amenajate în Piaţa Vasile Milea.

mădălina drăGUşinhttp://ziarobiectiv.ro

Duminică, 11 noiem-brie şi luni, 12 noiem-brie a avut loc la Teatrul de Animaţie Ţăndărică spectacolul Micul Prinţ în interpretarea teatrului de stat de păpuşi din Ere-van.

“Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii…”

Spectacolul de teatru de păpuşi în două acte are la bază povesti-rea „Micul Prinţ” de Antoine de Saint Exupéry, una dintre cele mai răspândite şi apreciate cărţi pentru copii din întreaga lume. O povestire filosofică despre viaţă şi moarte, despre maturizare şi prie-tenie, „Micul Prinţ” este o poartă de acces spre lumea văzută prin ochii unui copil a cărui inocenţă poate îmblânzi adulţii – acei ciudaţi oameni mari stăpâniţi de rutină. Păstrând linia textului, montarea Teatrului de păpuşi Tumanyan pro-

pune o abordare inedită a operei, fie că este vorba de interpretarea muzicală, conceptul artistic sau chiar interpretarea actoricească.

Teatrul de Stat de Păpuşi Tuma-nyan din Erevan, a fost înfiinţat la data de 1 iunie 1935, ca urmare a unui val de înnoire culturală ce a schimbat semnificativ peisajul teatral al anilor ’30 în Armenia. De-a lungul celor peste şapte de-cenii de activitate, Teatrul de Stat de Păpuşi a dezvoltat scena de gen, propunând sute de spectacole şi abordând un vast repertoriu de inspiraţie armeană, rusă, dar şi europeană. Multe dintre aceste montări au avut succes, obţinând premii la concursuri naţionale şi internaţionale. Activitatea Te-atrului în afara graniţelor a fost una prolifică, instituţia având nu-meroase participări în festivaluri internaţionale, cele mai recente fiind la Cairo, Teheran, Krasnodar, Moscova, Sankt Petersburg, Praga sau Odessa.

Teatrul de Stat de Păpuşi din erevan, armenia la Bucureşti

-

ԶԶԶ

8

în diAlog cu Sorin miSiriAnşu “unul dintre cei mAi Activi Artişti clujeni din lumeA teAtrului.”…

În dialog cu Sorin misirianţu“unul dintre cei mai activi artişti clujeni din lumea teatrului.”…

Răsfoind anuarul de cultură armenă ANI pe anul 1942-1943 editat de H.Dj. Siruni, aflăm că prezenţa armenilor în Cernăuţi se raportează la sec. XV, conform datelor furnizate de celebrul ar-menolog Frederic Macler. Pe la începutul secolului XIX, părintele Băjăşchianţ, vizitează oraşul unde nu găseşte decât 30 de familii de armeni, venite recent din Polonia. Ei nu aveau biserică. Aşa încât, armeanul Simonovici construieşte pe cheltuiala sa, un altar cu hra-mul Surp Grigor Lusavorici - al-tarul din dreapta din interiorul Bisericii Catolice din oraş. Însă în a doua jumătate a sec. XIX, arme-

nii din Cernăuţi, care erau foarte bogaţi, ridică o splendidă biserică

armeano-catolică, în-tre anii 1870-1875. Bi-serica are hramul Surp Grigor Lusavorici, şi are o acustică deosebită. Posedă o orgă impu-nătoare Rieger-Kloss. Arhitectul a fost cehul Jozef Hlavka. Această biserică a fost sfinţită de arhiepiscopul Gri-gore Iosif Ramaşcan din Lemberg, în anul 1879. În anul 1909 lo-cuiau la Cernăuţi 57 de familii de armeni (300 persoane). A existat şi o mică comunitate de ar-meni ortodocşi din care a ajuns la Bucureşti avo-catul Marcar Iazegian. Printre familiile armene

de vază ale oraşului era şi familia Misirianţ care a părăsit locurile na-tale împinsă de tăvălugul celui de al Doilea Război Mondial.Dacă regizorul Sorin Misirianţu are rădăcini armeneşti bucovinene el este un vlăstar al armenilor arde-leni şi activează ca regizor la Tea-trul Naţional de la Cluj -Napoca. Dar în arborele înaintaşilor săi putem desluşi, pe linia bunicii sale, şi unele filiaţii italiene. Este vorba de familia Scordeli care, după cât se pare, avea unele afinităţi cu te-atrul. Amintirile se leagă greu şi confuz, sursa fiind un bunic taci-turn şi un tată ocupat. Iar copilul, precum toţi copiii, interesat să des-copere lumea prezentului în care destinul i-a hărăzit să trăiască.Sorin Misirianţu şi acum continuă să caute să desluşească această lume, de data asta pentru spectatori, având ca instrument TEATRUL.

-

ԶԶԶ

21 - 22 / 2012A

AA

R RTîn diAlog cu Sorin miSiriAnşu “unul dintre cei mAi Activi Artişti clujeni din lumeA teAtrului.”…

I N T E R V I U

Sorin Misirianţu este un tânăr veşnic ocupat hărţuit de telefoane fiind obligat să-şi împartă timpul între multiplele sale preocupări: regizor, actor de teatru şi de film, scenarist, organizator de festi-valuri etc. Studiile superioare le-a absolvit în 1995 (secţia actorie) şi apoi şi secţia regie (2002).

- Ce spectacole aţi regizat la Te-atrul Naţional Cluj-Napoca ?

- Dansul morţii (August Strind-berg) 2009, Domnişoara Nastasia la T.N. Tg Mureş (2009), la acelaşi teatru Da’dragostea ? de Murray Shisgal, la teatrul My Way, Butoiul cu praf de puşcă de Dejan Buko-vsky la T.N. Tg Mureş, apoi Artă de Yasmina Reza la T.N.C.N…Cu ceva ani în urmă, 2008, Shake-speare I love You, la Wake Art Teatre, iar prin anii 2007, la Piatra Neamţ piesa Oooo !!! de Alex-andru Dabija, din nou la T.N.C.N piesa Pasărea Ibis de Dumitru Cema – spectacol premiat cu pre-miul de popularitate la Festivalul Internaţional de la Lahore -Paki-stan (2007).

- Şi mai înainte ?

- …În 2006 Faţă în faţă de Fran-cis Joffo, la T.N Piatra Neamţ, iar în 2005 Opera Rock, Richard al III-lea la T.N.C.N. Şi altele…Car-men de Ştefan Caraman, Trains-potting de Harry Gibson, Dama de Pică de A.S Puşkin la TNCN, asta demult…cam în 2002 ! Apoi au fost piese de Eugen Ionescu, Radu Stanca, A.P. Cehov, Shakespeare,

Slawomir Mrozec şi altele.

- Aveţi un proiect de anvergură, pe care l-aţi dezvoltat şi-l promovaţi în continuare, Teatrul de Club…

- Da, la clubul meu DIESEL pot desfăşura acest proiect. Lumea agrează acest fel de manifestare şi asta explică succesul lui la public. De o buna bucată de vreme avem publicul nostru constant care ne

-

ԶԶԶ

10

apreciază şi ne vrea. Iniţial am plecat la drum cu spec-tacole regizate mai de mult. Am testat proiectul la Bucureşti (La Scena, Muze-ul Ţăranului Român, etc) şi am remarcat că genul acesta prinde. Atunci l-am oferit şi Clujului . Nu e numai tea-tru, cuprinde şi concerte de muzică, stand-up comedy, filme de scurt metraj…

- E deci o abordare diferită decât în cazul teatrului cla-sic…

- Ei, da…aici se mai bea bere, răcoritoare etc. Asta ne obligă să nu vindem prea scump biletele. Apoi de-corurile sunt minimale sau deloc, şi deci accentul cade pe jocul actorului şi forţa regizorului. De fapt cam aşa a început şi Marele Will…

- E…nu e un simplu hobby, e o pa-siune pe cât se pare!

- Mai mult. E unul din impera-tivele timpului. Există o categorie de spectatori care cer asta şi noi ne străduim să o facem la un nivel cât mai ridicat. Acum la 11 octombrie 2012 prezentăm la DIESEL piesa Ca la nebuni, după Michael Frayn cu Adriana Băilescu şi cu mine în regia lui Bori Varga, iar pe 18 oc-tombrie avem Norway Today de Igor Bauersima cu Anca Locustea-nu şi Adrian Balint în regia mea.

- Înţeleg că activaţi şi în cine-matografie ?

- Da, am avut unele roluri în filmele Funny Money, Un acoperiş desupra capului ambele în 2006 şi altele mai demult…Am jucat şi în Despre oameni şi melci care e acum pe ecrane. Am şi regizat une-le…

- Da? Care?

- Benvenuti in Italia, (2010), Park-ing (2010), Rating (2007), Feed-back (2006,)

- Scrieti şi scenarii, probabil…

- Toate filmele pe care le-am regi-zat sunt după scenarii scrise de mine…

- Ce putem spune despre festivalul de scurt metraje ,,Scurt pe 6” care cunoaşte iată, mai multe ediţii.

- Au fost trei ediţii la Cluj una la Roma. La început au fost numai regizori din Bucureşti pe scenariile mele, apoi au venit şi regizori clu-jeni. La Roma …am fost invitaţi de asociaţia Vocea Românilor de la Roma, aşa că am dus festivalul acolo. Apoi l-am adus şi la DIE-SEL –Club.

- Şi regizorii clujeni ce preocupări au ?

- Suntem încă la scurt me-traje, dar nefiind studiouri, echipament, e dificil. Poate cu bani europeni să putem mişca lucrurile. Până una alta vrem să amplificăm fes-tivalul nostru. Am mai vor-bit despre asta….

- Dar înţeleg că activaţi constant în cadrul TN Cluj-Napoca.

- Desigur. Acum de pildă pe 17 octombrie 2012 se va juca Cererea în căsătorie A.P.Cehov, la TN Cluj-Na-poca, spectacol a cărui regie o semnez.

- Ar fi o provocare prea insolită să colaboraţi cu Uniunea Armenilor din România , filiala din Cluj-Napoca ori chiar cu centrul

din Bucureşti ?

- Insolită !? Deloc ! Mi-ar face chiar multă plăcere. Nu am însa documentare suficientă…Pentru început aş putea face un show pe teme de obiceiuri şi tradiţii dar pentru asta cineva ar trebui să-mi ofere materialul documentar , iar restul…vom vedea!

- Unde vă putem contacta?

- Am site-ul meu pe net unde găsiţi aproape tot…

- Am văzut un citat din presă, pot să-l reproduc? ,, Sorin Misirianţu este unul dintre cei mai activi artişti clujeni din lumea teatrului.”…

Zâmbeşte larg, şi cu o strângere de mână ne luăm rămas bun.

Micro-interviu realizat de Arpiar SaHaGHian

în diAlog cu Sorin miSiriAnşu “unul dintre cei mAi Activi Artişti clujeni din lumeA teAtrului.”…

-

ԶԶԶ

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

EVENIMENTÎn cadrul adunării generale a mem-brilor Academiei Române din ziua de 15 noiembrie 2012 au fost aleşi, prin vot secret, patru noi membri corespondenţi şi şapte membri post-mortem, printre aceştia din urmă aflându-se şi Hagop Djolo-lian Siruni la Secţia de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie.

Scrisoare adresată Preşedintelui academiei române din partea arhiepiscopiei Bisericii Armene din românia

DOMNULUI PREŞEDINTE AL ACADEMIEI ROMÂNE,

Academician IONEL HAIDUC

Mă adresez Domniei voastre cu ocazia unui eveniment fericit petrecut în plenara din 15 noiembrie 1912 al Academiei Române, când această înaltă instituţie de ştiinţă şi cultură l-a ales pe Hagop Djolo-lian-Siruni membru post-mortem al ei. Odată cu această alegere galeria membrilor Academiei de origine armeană se măreşte, iar opţiunea Domniilor Voastre reprezintă, în acest caz, o reparaţie morală care pune capăt unui şir îndelungat de nedreptăţit de care a avut parte, în zbuciumata sa viaţă, acest mare o-rientalist român de origine armeană. Supravieţuitor al genocidului poporului său din 1915, din Imper-iul Otoman, unde fusese arestat şi întemniţat încă din fragedă tinereţe pentru ideile de libertate şi progres social care-l animau, Siruni a găsit în România nu doar un loc de refu-giu, dar, mai ales, o patrie. Graţie

marelui său prieten, totodată şi al armenilor, N. Iorga, lui Siruni, care se angajase într-o vastă activitate culturală pusă în slujba comunităţii, i s-a deschis şi perspectiva de a se impune, cum bine ştiţi, ca specialist de neînlocuit într-un domeniu defici-tar, dificil, ajungând la performanţa de a fi recunoscut în ţară şi în lume prin cercetările de orientalistică şi de arhivistică medievală.La scurtă vreme după aşezarea în România, graţie recomandărilor Academiei, ca şi ale prietenului său, N. Iorga, al cărui tovarăş de idei s-a considerat toată viaţa, a fost împământenit „pentru merite deosebite în folosul naţiunii”. În vremuri grele, cum aveau să fie anii ocupaţiei sovietice, în momentul în care Siruni, împreună cu alţi intelec-tuali armeni, la fel de nevinovaţi faţă de legile ţării pe care o iubiseră şi o slujiseră cu devotament, au fost duşi în decembrie 1944 în Siberia, în Gulag, tot Academia Română a făcut repetate diligenţe pentru a obţine eliberarea sa, ca specialist de neînlocuit în cercetare istorică. În zadar însă. Dar nici o faptă, bună sau rea, Excelenţă, nu trebuie uitată! După zece ani de exil, re-venit în România, deşi condam-nat la „moarte civilă”, supus unei continue urmăriri de către poliţia politică a regimului dictatorial, din

cauza consecvenţei cu care a rămas fidel idealurilor sale din tinereţe, Siruni a găsit un sprijin, chiar dacă în activităţi retribuite modest, şi la Academie.În sfârşit, 1980, sărbătorit în lume, aniversarea sa în România, deşi era preşedintele Asociaţiei orientaliştilor, n-a fost, din aceleaşi considerente politice, la nivelul me-ritelor recunoscute de specialişti. Iată de ce, domnule Preşedinte, alegerea făcută de Academia Română în ziua de 15 noiembrie 2012, vine, după patruzeci de ani de la trecerea lui Siruni în dreapta Domnului, să repare nedreptăţi vechi, îndreptăţind credinţa noastră neabătută că binele învinge întot-deauna răul.Suntem un popor vechi şi, după cum bine ştiţi, istoria noastră e a unui popor martir întru Hristos. Poate de aceea, mai mult decât alţii, nu rămânem nimănui dator. Mai ales pentru faptele bune. Iată de ce, domnule Preşedinte, vă rugăm să fiţi interpretul recunoştinţei noas-tre faţă de distinşii membrii ai celui mai înalt for ştiinţific din România, pentru alegerea făcută. Şi poate veţi aproba gândul nostru ca în luna aprilie 2013, când se vor împlini patruzeci de ani de la trecerea sa la cele sfinte, în incinta forului aca-demic, să-l omagiem împreună pe cel ce a fost Hagop Djololian Siruni, membru postmortem al Academiei Române.

Cu deosebită consideraţie şi binecuvântări arhiereşti,

PS Episcop Datev Hagopian

Arhiepiscopul Bisericii Armene din România

H.Dj.Siruni membru post-mortem al Academiei Române

în diAlog cu Sorin miSiriAnşu “unul dintre cei mAi Activi Artişti clujeni din lumeA teAtrului.”…

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RToASpeţi Armeni lA târgu ocnA

12

Cu glasuri calde de copii, care le-au urat bun venit, aşa au fost întâmpinaţi oaspeţii armeni care s-au aflat în cursul zilei de duminică, 18 noiembrie, în oraşul-staţiune Târgu Ocna. Ambasadorul Ar-meniei în România, Hamlet Gasparian, P.S. Datev Hagopian, Întâistătătorul Bisericii Armene în ţara noastră, Varujan Pambuc-cian, liderul grupului minorităţilor din Parlamentul României, scrii-torul Vartan Arachelian şi alte oficialitaţi armene s-au aflat în rândul oaspeţilor care au poposit în oraşul de la poalele Măgurii, ei fiind întâmpinaţi, la Primaria Târgu Ocna, de catre edilul-şef Ştefan Silochi şi de vice-primarul Marcel David. La aceasta întâlnire a participat Dan Tătaru, secretar de stat pentru relaţia cu Parlamen-tul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului la Mini-

sterul Apărării Naţionale,

reprezentanţi ai comunităţii armene din Bacău şi Botoşani şi alţi invitaţi. Într-o Întrevedere care a avut loc la sala de şedinţe a Consiliului Local Târgu Ocna, pri-marul Ştefan Silochi a declarat că „faţă de comunitatatea armeană şi de tot ce a realizat aceasta în local-itate, există un respect deosebit şi vom sprijini toate acţiunile pentru o colaborare fructuoasă”. Arhimandritul Datev Hagopi-an, Episcopul tuturor armenilor din România a reliefat faptul ca „populaţia armeană are o istorie de peste 1000 de ani pe pământul României, fapt ce a făcut ca în de-cursul vremii armenii au amestecat cu acest pământ toate trăirile lor şi această ţară a devenit patria lor. Aici mă simt ca acasă, în România fiind doua mănăstiri şi 14 biserici armene. Una din aceste frumoase biserici se găseşte la Târgu Ocna, lângă ea fiind şi Cimitirul arme-

nesc. Dorinţa noastră este de a reuşi să reparăm această biserica, în România fiind reparate câteva biserici armeneşti şi acest lucru se simte în rândul credincioşilor. În planurile noastre se afla pe primul loc repararea Bisericii Armene din Târgu Ocna şi dorim să aducem o cruce-monument. Această cruce am vrea sa fie amplasată la Cim-itirul Ostaşilor Sovietici din Tg. Ocna, unde este îngropat un maior armean, care a murit în luptele de pe aceste meleaguri. Dorim să creem o legătură frăţească şi caldă între Armenia şi acest oraş. Când aveţi drum prin Armenia să ne păşiţi pragul pentru că puteţi veni ca acasă. Îl rog pe bunul Dumnezeu ca oraşul Târgu Ocna să nu fie atins de criza mondială şi în rugăciunile noastre se află şi dorinţa ca acest oraş să aibă un viitor frumos”.

oaspeţi armeni la Târgu ocna

23-24 / 2010A

AA

R RT23-24 / 2010

AA

AR R

T23-24 / 2010A

AA

R RT

AA

AR R

T21 - 22 / 2012

COMUNITATE Prietenie şi înfrăţire

Aflat pentru prima dată în oraşul- staţiune de la poalele Măgurii, Hamlet Gasparian, ambasadorul Armeniei la Bucureşti, a de-clarat: “Pentru noi este o zi foarte importantă deoarece prietenia româno-armeană de peste 1000 de ani nu este întâmplătoare. România a fost primul stat care a recunoscut în 1920 înfiinţarea primei republici armene şi este una dintre ţările ce a semnat Tratatul pentru respectarea drepturilor armenilor iar in 1921 a primit pe teritoriul sau refugiaţi din genocidul care a avut loc în anul 1915. Atunci 400 de copii orfani armeni au fost primiţi la Constanţa şi dintre aceia mulţi au devenit cetăţeni onorabili ai României şi şi-au dat şi viaţa pentru aceasta ţară. În anul 1991, când Armenia şi-a redobândit din nou independenţa, România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa aces-tei ţări. Aceste lucruri fac parte dintr-o realitate foarte importanţă pentru cele două ţări. În aceşti 20 de ani s-a cunoscut o foarte bună colaborare între guvernele noas-tre, conducătorii acestor ţări viz-itându-se reciproc de mai multe ori. Noi am început in acest an un alt proiect de colaborare pe terito-riul României şi am avut plăcerea de a semna o înfrăţire între mu-nicipiul Roman şi oraşul armean Dilijan. Alte 5 primării ale unor localităţi din România s-au înfrăţit cu localităţi armene şi Guvernul Armeniei dă o mare importanţă acestor relaţii de colaborare. Este o posibilitate mai bună de cunoaştere şi dacă dumneavoastră vă exprimaţi dorinţa de înfraţire a oraşului Târgu Ocna cu o locali-tate din Armenia, noi suntem gata oricând pentru a face demersuri. Faptul ca la Tg. Ocna este o bi-serica armenească este un element de baza în vederea colaborării şi

acest oraş poate deveni un loc de pelerinaj al turiştilor iar înfrăţirea ar avea un impact foarte puternic şi în economia zonei”.

Cu dragoste pentru prezent şi viitor

Ca prieten vechi al orasului Tg. Ocna (unde a organizat si un con-cert Harry Tavitian in Salina), par-lamentarul Varujan Pambuccian a mentionat: “Pentru comunitatea armeana din România fiecare loc unde au trait armeni este foarte pretios. Centrul spiritual armean din Tg. Ocna trebuie adus la ceea ce era acesta atunci când aceasta comunitate era puternica. Pe lânga lucrurile care tin de trecut am vrea sa impartim si din ceea ce suntem si facem noi azi. Sa avem preo-cupari culturale si nu numai. Noi, armenii, peste tot am cerut putin si am dat mult si astfel despre ar-meni nu se vorbeste de rau, fiind o comunitate iubita. Speram ca leg-atura noastra sa fie mai puternica si acest lucru se va intâmpla pentru

ca fiecare lucru l-am dus la capat”. Primarul orasului Târgu Ocna, Stefan Silochi a multumit cuvin-telor frumoase adresate la aceasta intâlnire, evidentiind faptul ca este incântat de propunerea de a infrati orasul Tg. Ocna cu un oras din Armenia. „Vom sprijini reparatia bisericii armenesti din localitate, vom face si aceste schimburi cul-turale si voi astepta propunerea dv de infratire, pe care o voi supune Consiliului Local”, a declarat edil-ul-sef al orasului Tg. Ocna in timp ce ministrul secretar de stat Dan Tataru a dat asigurari ca armenii vor avea parte de toata disponibili-tatea in ceea ce si-au propus, ex-istând „speranta ca viitorul sa ne deschida niste cai foarte concrete”. Oaspetii armeni au primit in dar volume cu istoria orasului Târgu Ocna si au participat la o slujba religioasa la Biserica Armeneasca, la care s-a sarbatorit hramul aces-tui lacas de cult. De asemenea, a fost savârsita o slujba religioasa la Cimitirul ostasilor sovietici, unde este ingropat si un erou armean, cazut in luptele de pe meleagurile târg-ocnene.

14

iStoriA comunităţii Armene lAnSAre de cArte lA târgu-ocnA

“Armenii erau cunoscuţi ca fi-ind un neam aplecat spre negoţ şi meşteşuguri şi, cu toate privilegiile lor silite, au porniri spre statornicie şi apucături esenţialmente seden-tare, dovedite în timp de aproape o mie de ani, de când se pomeneşte despre ei în părţile acestea ale Eu-ropei ” (Grigore Goilav, Armenii ca întemeitori de oraşe în partea de răsărit a Europei).Târgu-Ocna a fost gazda lansării unor cărţi importante în istoria comunităţii armene de pretutindeni. Istoria comunităţii armene din Botoşani scrisă de către Florin Egner şi Vior-ica Popa. La acest eveniment au participat I.P.C Arhimandrit Datev Agopian, ambasadorul Armeniei în România, domnul Hamlet Gaspar-ian, deputatul armean Varujan Pambuccian ,preotul Ezras Bogdan Vicar eparhial şi primarul Staţiunii turistice de interes naţional Ştefan Şilochi. Permanenţa şi persistenta nevoie de a emigra a poporului armean, curajul şi priceperea de a-şi smulge rădăcinile şi de a trăi în alt loc, considerându-l ca fiind al lor, se mai întâlneşte poate numai la poporul evreu. Începând cu anul

1045, când Constantin Mon-

omahul a invadat Armenia şi din anul 1064, când perşii au cucerit capitala Ani, armenii au fost forţaţi să emigreze.” Armenii moldoveni sunt descendenţi acelor grupuri de populaţie armeană care, pe par-cursul timpurilor, pentru a-şi salva viaţa şi religia străbună, au fost obligaţi să-şi părăsească locurile natale, cu precădere regiunea capi-talei Ani, şi să-şi caute scăparea din faţa urgiilor succesive practi-cate de către armatele invadatoare, perşii şi turcii selgiucizi. În anul 1064 peste 40000 de familii din zona Ani au emigrat în Moldova. La fel s-a întâmplat şi la al doilea val migrator, la invazia hoardelor tătare din anul 1239″ (Nicolae Gazdovics, Istoria armenilor din Transilvania, 1996)Atunci când au ajuns în Moldova ei s-au aşesat pe o linie favorabilă negoţului care cuprindea şi Botoşanii. Aşa cum au făcut în toate locurile unde se aşezau de obicei în popasurile car-avanelor, armenii au întemeiat aici o colonie. Întemeierea coloniei era un lucru necesar. Chiar dacă armenii au inventat alimentele care rezistau în timp şi la căldură ( ghiudemul, sugiucul, jambonul

şi slănina armenească ţinute la fum rece 2-3 săptămâni, grâul fiert cu miere de albine şi nuci, numit anuşabur, supa de hurut, un con-centrat de zarzavaturi şi supă, fiert în lapte acru şi smântână, ţinut la soare şi tăiat în cubuleţe) şi puteau astfel să facă călătorii lungi fără a fi necesare popasuri pentru a-şi pre-para mâncarea proaspătă, ei aveau nevoie de colonii armene pe aceste drumuri comerciale pentru a se adăposti la intemperii majore, care făceau impracticabile drumurile drumurile, pentru a-şi odihni bol-navii şi femeile care trebuiau să nască.Începuturile Şcolii armene din Botoşani, sec XIII – XVII.De-spre începuturile şcolii armene în Botoşani putem vorbi abia după venirea şi stabilirea unei comunităţi armene în oraş. Armenii au venit aici la începutul mileniului trecut, mult înainte de anul 1401, anul atestării documentare a oraşului Botoşani. Ţara lor de origine, Hay-astan (Armenia de astăzi), era în acele timpuri un principal punct de trecere între orient şi occident, şi prosperitatea pe care a adus-o în-totdeauna comerţul i-a determinat pe negustorii armeni să cutreiere lumea cu şarabanele lor încărcate cu mărfuri. Popor creştin (din anul 301 Armenia a adoptat creştinismul drept religie de stat ), în emigrările lor armenii şi-au stabilit coloni-ile în locuri creştine, cum au fost Polonia sau viitoarea Moldova. Primii armeni veniţi în Moldova în urma migraţiilor din anii 1045 şi 1064, după ocupaţia selgiucidă, s-au aşezat şi în Botoşani, locaţie cunoscută de negustorii armeni, fi-ind aflată la intersecţia drumurilor comerciale ale vremii. Arborele ge-nealogic al unei familii de armeni

istoria comunităţii armenelansare de carte la Târgu-ocna

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

COMUNITATEbotoşăneni, Capri, care au deţinut moşia Văculeşti pe drumul comer-cial Hotin-Dorohoi-Botoşani, în-cepe în anul 1211, anul stabilirii în Moldova. Un baron Capri este in-mormântat lângă sacristia bisericii armene Sfânta Maria din Botoşani. După următoarele migraţii din Ar-menia spre Europa, cea de la cutre-murul din 1313 şi cea din anul 1342, la a doua ocupaţie a Armeniei de către perşi, armenii sunt pomeniţi la Botoşani în anul 1348 de Haşdeu şi în 1352 în hristovul Domnului Ioan Sandu Sturza. Cele mai im-portante afluenţe ale armenilor în Botoşani sunt urmare a chemării acestora de domnitorul Moldovei: în anul 1418, aduşi de Alexan-dru cel Bun şi în anul 1475, după căderea oraşului Caffa sub turci, aduşi de Ştefan cel Mare. ” Arme-nii din Moldova trebuie socotiţi în-tre locuitorii cei mai vechi ai aces-tei tări, lucru care se adevereşte şi pentru Bucovina, Galiţia, Ungaria, Transilvania, Ţara Românească şi Rusia meridională. Ei au fost chemaţi de Domnii Moldovei, ca să se statornicească în ţara lor, să întemeieze târguri, li s-au asigurat mari privilegii, precum deplină au-tonomie comunală, jurisdicţie pro-prie, libertatea cultului, fără ame-stec din partea bisericii dominante a ţării, şcoli proprii. Acest lucru

are o importanţă mai mare cu atât mai mult cu cât ştim că nu existau deloc şcoli în aceste ţări” (Grigore Goilav, Armenii ca întemeitori de oraşe în partea de răsărit a Euro-pei, 1909 )Armenii au venit în Moldova la începutul mileniului trecut, dintr-o ţară care era un principal punct de negoţ între orient şi occident, Armenia a fost prima ţară creştină, care a adoptat creştinismul drept religie de stat din anul 301. Bi-serica armeană este recunoscută ca biserică ortodoxă (Biserica Veche Ortodoxă Orientală). Clerul armean nu a participat însă la sinodul ecu-menic de la Calcedonia şi în anul 506 a refuzat să adopte hotărârea acestuia privind natura divină şi natura umană a lui Isus. Arme-nii cred că Hristos are o singură natură, divină şi umană, aceasta dovedind până la urmă identitatea doctrinară a religiilor armenilor în interiorul ortodoxiei.Între secolele XI -XIV, după catastrofele legate de ocupaţiile străine ale Regatului Ani şi dispariţia Armeniei Ciliciene, mase compacte de populaţie armeană s-au risipit în lume, şirurile de cara-vane căutând ţărâmuri ospitaliere

pentru aşezări. În emigrările lor, armenii şi-au stabilit cu uşurinţă colonii în locuri creştine. Primii armeni veniţi în Moldova (mult înainte de întemeierea princi-patului), în urma migraţiilor din anii 1045, la invazia Armeniei de trupele Bizanţului şi 1064, la ocupaţia capitalei Ani de selgiu-cizi, s-au aşezat şi în Botoşani, locaţie cunoscută de negustori.

http://www.targuocna-portal.ro

16

tinereţeA o StAre de Spirit

Duminica de 28 octombrie 2012 era rotundă şi caldă. Toamna, plină şi generoasă ieşise la promenadă în rochie nuanţat-multicoloră. Ne îndreptam spre Târgu-Ocna, iar eu aveam menirea de a vorbi şi simţi în ritmurile operei venerabilului domn Iacob Vartan.Comunitatea de armeni, sub aus-piciile coordonării “agopiene” îşi făcea o mare onoare din a organiza lansarea volumului “Lanţul Amin-itirilor” al conaţionalul lor. Oame-nii erau calzi, buni , zâmbitori şi dispuşi la ascultare şi dialog.Ajunşi la Târgu- Ocna, în faţa noastră se ivi Biserica armenească dată în folosinţă la 6 august 1825, care parcă ne luă de mână şi ne trecu în tăcere printre linişti şi icoane.Dar cine era domnul despre a cărui operă aveam marea onoare de a vorbi.Pe vremea când Albania se procla-ma Republică, în Polonia avea loc al III-lea Congres al P.M.C.P., în Jugoslavia aveau loc alegerile par-lamentare sângeroase, la Locarno, lângă lacul Maggiore, la polalele munţilor Alpi, în Elveţia se semna Pactul de Garanţii Renane, când Anglia se îmbogăţea cu o nouă colonie (Cipru), pe vremea când în Germania lua fiinţă vestitul trust “I.G.Farben Industrie”, la Haga scotea capul în lume “Uniunea Internaţională a Organismelor Ofi-ciale de Turism”, când Rusia se alegea cu nordul Insulei Sahalin, iar în România se trecea la o nouă împărţire administrativ-teritorială, chiar atunci, în 1925, pentru noi, mai precis în ziua de 14 septem-

brie, se năştea IACOB VAR-

TAN, în urbea sus amintită, ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun de pe la 15 martie 1410.Descendent după mama, Aneta, al familiei Negruzzi, IACOB VAR-TAN se mută după ceva timp în oraşul de baştină a celui ce adusese la orizontală, în chip de pod, ves-titul Turn Eiffel, nimeni altul decât Anghel Saligny. Acolo unde Măria Sa Ştefan Vodă stabilea la 1482 hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească, La Focşani.În oraşul de pe Milcov, cel cu nume biblic, acumulează valenţe spirituale atât din familie cât şi de la învăţătorul N. Iordan. După absolvirea studiilor primare se în-scrie la Liceul Economic unde face cunoştinţă cu “rotativa directorială” a profesorilor dragi inimii sale,

Hacig Borş (PNŢ) şi David Ma-nea (PNL), armeni ca şi el, de la care deprinde cunoştinţe de drept, economie, contabilitate şi ştiinţele comerţului.Între anii 1944-1948 este student la ASE, iar după ter-minarea studiilor devine conta-bil la Epitropia Bisericii Armene din Focşani.Ulterior, angajat al Întreprinderii pentru Instalaţii de Construcţii, parcurge toate etapele devenirii profesionale, de la con-tabil principal, la şef secţie plan financiar şi şef serviciu, până la funcţia de contabil şef. După 1983, când Ministerul Construcţiilor se reorganizează preia funcţia de şef al contabilităţii la C.C.I.B-A6 unde are de întocmit cel puţin 21 de bilanţuri pe an şi de plătit peste 30.000 de oameni.

Tinereţea o stare de spirit

AA

AR R

T21 - 22 / 2012

C A L E N D A Rumbre pe pînZA vremiiAcad. Prof. Dr. BERDJ ŞANT ASGIAn

(27 noiembrie 1924 – 11 decembrie 2010)

Căsătorit cu cea mai frumoasă şi înţelegătoare dintre Ane, aceasta îi aduce pe lume un fiu (acum, in-giner), care îi va dărui la rândul său doi nepoţi, un băiat, Mircea, şi o fată Ioana.Venerabilul domn, mărturiseşte cu nonşalanţă, la frumoasa vârstă pe care o are, că i-a plăcut viaţa, tenisul de masă, jocul de volei, drumeţiile prin munţii patriei şi filatelia.Scriitoriceşte debutează în 2005 la o vârstă la care alţii se vaită de sindromul inutilităţii. Cu mare re-spect faţă de cuvântul scris şi sub-jugat de necesitatea aplecării spre literă şi consemnare îşi dă frâu liber imaginaţiei memorialistice în pagi-nile cărţilor sale ( Pe cărările vieţii, Dragoste târzie, Lanţul Amintirilor etc.), din care aflăm de-spre lume şi viaţă. Între ale scrisu-lui, Iacob Vartan nu se prevalează de arabescuri cu farafastâcuri pen-tru a impresiona. El este tranşant şi firesc. Stilul său ţine de omenescul literei, de frumosul simţit.Şi se vor întreba unii: “De ce “Lanţul Amintirilor?” Pentru că, orice am face noi, cu vrerea ori fără vrerea noastră, îndepărtând barierele convenţionalismelor, amintirile ne survolează existenţa. Fie ca mâine, Iacob Vartan să ne încânte cu o nouă “producţie memorialistică”.

Sănătate, inspiraţie şi iubire de semeni, stimate domnule IACOB VARTAN!

Mulţumiri comunităţii de armeni din Bacău şi Tg. Ocna pentru că mi-a dat prilejul de a-l cunoaşte pe Domnul Iacob Vartan şi nu numai …

mircea BoSTan scriitor

Cel care avea sa devina una dintre cele mai mari somităţi ale vieţii medi-cale româneşti s-a născut la Constanţa într-o familie de refugiaţi armeni. Tatăl său, Onig Asgian a reuşit să-si salveze familia şi s-au refugiat la Constanţa din calea Genocidu-lui din Imperiul Otoman.Fiul său, Berdj va absolvi prestigio-sul liceu tomitan Mircea cel Bătrân şi apoi se va orienta catre studiul medicinii la Facultatea din Cluj. După absolvire a trecut practic prin toate ierarhiile specifice profesiei sale. A fost medic rezident intern la Cluj, apoi medic secundar, pri-mar, preparator şi în cele din urmă, Prof. Universitar. S-a specializat în Franţa într-un domeniu deloc facil, electroencefalografie şi neuropsi-hiatrie infantilă.Devine doctor în neurologie în 1969. Se va stabili la Târgu Mureş, unde îşi va desfăşura întreaga sa carieră. În 1984 a fondat Secţia de Neuropsihiatrie pentru Copii de la Târgu Mureş. De-a lungul vieţii sale a scris şi publicat peste 200 de arti-cole de specialitate, 16 monografii, tratate şi lucrări medicale, dar a cochetat şi cu literatura. A primit numeroase premii şi recunoaşteri româneşti şi internaţionale. Printre cele mai importante sunt Premiul

Gheorghe Ma-rinescu al Aca-demiei Române, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Târgu Mureş şi Cluj. În 2003 a fost decorat de către P r e ş e d i n t e l e României cu or-dinul Serviciu Credincios în rang de Cavaler. În 1993 a fost ales şi mem-bru în Consiliul

Ştiinţific al Institutului de Sănătate Publică şi Cercetări Medicale al Academiei de Ştiinţe Medicale. Tot în 1993 a fost ales Membru Corespondent şi în 1994 Membru Titular al Academiei de Ştiinţe Medicale.Chiar şi după pensionare Profe-sorul Asgian a constinuat neobosit să-şi desfăşoare activitatea atât în domeniul medical cât şi în plan so-cial. A fost un membru de vază al Comunităţii Armene (care de altfel i-a decernat şi Premiul Uniunii Ar-menilor în 1993).S-a stins la 86 de ani după o viaţă în slujba medicinii. A fost un om deosebit cu nişte criterii morale desăvârşite.

eduard AntoniAn

-

18

întîlnire ArmeAno-evreiAScă, Sub Semnul ASemănărilor

Cea de a doua întâlnire dintre comunităţile armeană şi evreiască din Cluj a avut loc la un an după ce prima se dovedise un suc-ces, încurajându-i pe iniţiatori şi organizatori să lărgească cercul participanţilor şi să caute o locaţie mai încăpătoare. Aşa se face că reuniunea din 18 noiembrie s-a desfăşurat la Casa Tranzit, mai ales că se înscria în orientarea spre multiculturalitate a fundaţiei cu acelaşi nume şi ni s-a alăturat şi comunitatea armenilor din Gherla, Oraşul Armenesc (Armenopolis) de odinioară.Mesajele liderilor celor trei comunităţi: Azaduhi Varduca Horenian (preşedinte UAR Cluj), Estera Mendel (secretar Comev Cluj) şi Ioan Esztergár din Gherla (preşedinte UAR Transilvania) au subliniat importanţa întâlnirii dintre cele două comunităţi etnice care se aseamănă atât prin istorie, cât şi prin rolul jucat în econo-mia Transilvaniei. Istoricul Lu-cian Nastasă-Kovács a susţinut o expunere care a scos în evidenţă tocmai punctele comune din viaţa celor două popoare precum exo-dul, devotamentul faţă de credinţa proprie, dragostea de carte, aple-carea către profesiunile liberale

şi tragedia genocidului. Şi e de remarcat încă o asemănare: tinerii ambelor comunităţi se străduiesc să-şi însuşească alfabetul, limba, cântecele şi dansurile patriilor de origine, visând să vadă Ierusalimul şi Erevanul.Toţi vorbitorii au su-bliniat convieţuirea paşnică a ce-lor două comunităţi, în ciuda unei posibile concurenţe economice. De altfel, armenii gherleni l-au adus cu ei şi pe Zoltán Blum, singurul evreu (octogenar) care mai trăieşte în Gherla.Publicul care a umplut până la refuz sala Casei Tranzit a fost încântat de programul prezentat de formaţiile artistice armeneşti şi evreieşti.Corul comunităţii armene din Gher-la, pregătit de Annamária Molnár,

alcătuit doar din câteva doamne cărora li s-a alăturat preotul Endre Szakáts, acompaniat de violoncelul micuţei Andrea Kántor, a prezentat melodii din repertoriul armenesc sacru, dar şi cântece populare din Armenia.Programul complex susţinut de Corul Talmud Tora al comunităţii evreieşti clujene, condus de prof. Katalin Halmos şi acompaniat la pian de conf. univ. Judith Babos (solişti Ofelia Tripon, Gheorghe Eisikovits, Emi Pusztai, Anamaria Florea, Hajni şi Hanna Vári, Sma-randa Munteanu, Yael şi Ido Gross şi Shai Bregman) a fost o secţiune transversală a repertoriului evrei-esc, de la cântecele de Şabat, până la cele de Hanuka.În final dansurile armeneşti susţinute de formaţia de dansuri a tinerilor din Gherla, înfiinţată de curând şi coordonată de Erika Esztegár, ne-a oferit prilejul să pătrundem în universul coregrafic al acestui popor oriental.Spectacolul a fost potenţat de costumele de catifea şi mătase, ornamentate cu pasmanturi aurii, purtate atât de coriştii cât şi de dansatorii armeni.Expoziţia de documente auten-tice şi fotografii, alcătuită de colecţionarul Andrei Klein, a o-ferit o imagine sugestivă a istoriei comunităţii evreieşti din Cluj şi a rolului esenţial jucat de aceasta în

Întîlnire armeano-evreiască, sub semnul asemănărilor

-

21 - 22 / 2012A

A

AR R

T

INTERETNICEînflorirea oraşului, de-a lungul unui secol şi mai bine, până la tragedia Holocaustului.În final cei peste o sută de invitaţi s-au înfruptat din specialităţile culinare armeneşti şi evreieşti, pregătite de organizatorii inimoşi Anna Steib – secretar UAR Cluj şi colectivul restaurantului ritual evreiesc din Cluj, sub îndrumarea doamnelor Mariana Pod şi Aliza Klein.Trebuie să mărturisesc că după reuşita reuniunii de anul trecut, în calitate de iniţiatoare a apro-pierii dintre cele două comunităţi, aşteptam cu emoţii mari această a doua întâlnire, liniştindu-mă cât-decât doar atunci când am văzut că sala Casei Tranzit de-venise neîncăpătoare şi am auzit răsunând primele aplauze. Cel mai mult mi-a încălzit inima răstimpul de după spectacol, când membrii celor două comunităţi au alcătuit grupuri, au râs, au povestit între ei şi au degustat salatele armeneşti de linte şi sfeclă, salata evreiască de ouă şi cartofi, delicioasa halva armenească şi prăjiturile evreieşti. În timp ce se adunau farfuriile şi aparatura noi, organizatorii, pre-figuram viitoarea acţiune comună a evreilor şi armenilor clujeni şi gherleni.

andrea GHiŢă

Armeni şi evrei au condamnat crima monstruoasă a ofiţerului azer Safarov, împotriva armeanu-lui Gurgen Markaryan, prin cele 91 de semnături ale lor, cu ocazia evenimentului comun cultural ( filialele U.A.R. Cluj şi Gherla cu comunitatea evreiasca din Cluj), ce a avut loc la Cluj-Napoca, în 18 nov. 2012. Să luptăm cu toate forţele noastre, ca să se pună capăt aces-tor practici primitive şi odioase! azaduhi varduca-Horenian

Avem de a face cu unul din-tre cele mai interesante d e m e r s u r i referitoare la minorităţile n a ţ i o n a l e din România după 1990. Răspunzând

unor necesităţi fireşti pentru socio-logi, politologi, dar şi istorici, Insti-tutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN) a iniţiat în 2010 un proiect relevant şi interesant: Schimbare de regim în domeniul politicilor faţă de minorităţi. Cronologia minorităţilor naţionale din România, 1989-2009. În acest proiect ISPMN a dorit şi a reuşit să implice direct organizaţiile minorităţilor naţionale. Volumul este de fapt o cronologie, dar foarte amplă şi elaborată, un instrument indispensabil pentru orice cercetător care se respectă, adresându-se în acelaşi timp şi publicului larg. A rezultat deci, un prim volum tipărit (editor şi coordonator Gido Attila) ce conţine cronologia albanezilor, armenilor, bulgarilor, croaţilor, grecilor, evreilor şi germanilor din România. Sigur că vor apare în varianta tipărită şi cronologiile celorlalte minorităţi. Până atunci însă întregul material se poate găsi pe site-ul ISPMN, iar cronologia noastră la pagina http://www.isp-mn.gov.ro/node/cronologia-minor-itii-armene-1989—2009 .Trebuie menţionat că în cazul nos-tru cronologia a fost întocmită cu

foarte multă acurateţe şi precizie de către Mihai Stepan Cazazian, redac-tor-şef al publicaţiilor Ararat şi Nor Ghiank. Lucrarea este un demers necesar tocmai pentru a sublinia încă o dată contribuţia minorităţilor naţionale din România la viaţa socio-culturală a ţării şi pentru a ne diferenţia de globalizare. Ca o remarcă aş da exemplu două mo-mente relevante (şi caracteristice nouă) de la începutul şi sfârşitul cronologiei noastră, a armenilor (1989-2009) :

“22.12.1989, Bucureşti. La ora 12,30 se trag clopotele la Catedrala Armeană din Bucureşti

Catedrala Armeană Sfinţii Mihai şi Gavril a fost primul lăcaş de cult din Bucureşti care a tras clopo-tele vestind începutul mişcărilor ce au dus la fuga lui Nicolae Ceauşescu şi căderea comunismu-lui. Manifestanţii care au trecut, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, prin dreptul Catedralei au cerut preoţilor cheile pentru a urca în clopotniţă ca să tragă clopotele. Arhim. Zareh Baronian a permis acest lucru şi la ora 12.30 clopotele s-au auzit.”

“20.12.2009, Bucureşti. 20 de ani de la evenimentele din 1989

La Catedrala Armeană din Bucureşti a avut loc o slujbă de pomenire a ce-lor ce s-au jertfit în decembrie 1989 pentru libertate. Cu acest prilej a fost dezvelită o placă comemorativă, plasată pe zidul exterior al turnu-lui clopotniţei Catedralei Armene, care aminteşte că „din această sfântă biserică, în zorii zilei de 22 decembrie 1989 s-au auzit pentru prima oară clopotele care au vestit revoluţia română”.

eduard AntoniAn

Minorităţile Naţionale din România o cronologie relevantă

-Ţ

20

cu Agbu prin erevAn

Înfiinţată în anul 1906, la Cairo, de către Bogos Nubar Pasha, Uniunea Generală Armeană de Binefacere (AGBU engl.) a avut motivaţia principală de a exista ca o asociaţie care să sprijine poporul armean, a cărui supravieţuire, ca minoritate creştină în Imperiul Otoman, era ameninţată. Ulterior, scopul a devenit acela de a facilita interacţiunea armenilor de pretutin-deni, de a contribui la dezvolta-rea lor intelectuală, economică şi morală.De-a lungul anilor, AGBU a dez-voltat importante programe de aju-tor social, a organizat competiţii sportive, tabere, programe de stagii de practică şi multe altele.În 2008 a luat fiinţă AGBU Europa, filială ce coordonează şi dezvoltă activităţi pan-europene ale AGBU

prin iniţiative majore în domeniul cultural, prin acţiuni de conservare şi valorificare a patrimoniului, învaţare a limbii materne.În multitudinea activităţilor orga-nizate de AGBU Europa se numără şi programul GORIZ ce a ajuns anul acesta la a patra ediţie, la care am luat parte cu bucurie. Scopul acestui program este de a crea legături între tinerii armeni din Di-aspora în vederea abordării unor proiecte internaţionale benefice comunităţilor armeneşti de pre-tutindeni. Programul se desfăşoară în fiecare an, începand din 2009, pe parcursul a patru zile, în locaţii dife-rite, iar temele abordate până acum au fost: „A face lobby”(Veneţia, 2009), „Democraţie”(Erevan, 2010), „Tineri implicaţi în Un-iunea Europeana”(Bruxelles, 2011).

Întâlnirea de anul acesta a avut loc din nou în Erevan şi a avut ca temă „Comunicarea şi media”.Seminariile s-au ţinut în incinta Universităţii Americane din Ar-menia (AUA), iar ca tutori am avut plăcerea să îi avem pe Ar-men Georgian şi Achren Verdian, jurnalişti şi membri activi ai ca-nalului de televiziune France 24 Internaţional din Paris. Pe lângă seminariile practice, am asistat la prezentarea făcută de Artiom Ka-radzhyan despre presa armenilor din Ucraina (remarcant numărul mare de publicaţii, ce abordează subiecte diverse) şi la prezentarea făcută de un membru al Fundaţiei Internaţionale „Hrant Dink” din Istanbul (impresionantă munca pe care o depun cei din fundaţie pen-tru situaţia armenilor din Turcia

Cu aGBU prin erevan

la sediul armnews, alături de directorul artak alexanyan

-Ţ

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

D I A S P O R Asi nu numai, unul din principalele scopuri fiind aducerea democraţiei în acel spaţiu).Prima zi s-a deschis cu un mic-de-jun internaţional unde participanţii în numar de 21 de persoane, din 10 ţări, au adus produse specifice ţării în care locuiesc, motiv bun de socializare şi interacţiune. Ziua a continuat cu seminarul despre jur-nalism, urmând ca ziua următoare să vorbim despre televiziune. Aceasta a doua zi a culminat cu vizita la sediul canalului privat de televiziune ArmNews, un canal tânăr (abia a împlinit un an), dar care deja a adus schimbări impor-tante în televiziunea armeană prin modul imparţial de a aborda temele şi deschiderea spre cadre noi cum ar fi dezbaterile politice în direct, aşa cum ne-a fost împărtăşit de di-rectorul Artak Alexanyan.În paralel cu acest program s-a desfăşurat cea de-a 87-a Adunare Generala a membrilor AGBU, ceea ce a făcut ca programul să fie mai plin din punct de vedere

organizaţional, dar mai ales din punct de vedere informaţional. Am fost invitaţi la serile oficiale ale organizaţiei, dar şi la concer-tul de gală unde am avut bucuria să ascultăm compoziţii armeneşti diverse: Edward Miryozan, Me-lik Mavisakalyan, secţiune din „Spartacus” de Aram Haciaturian cu balet, Ara Gevorgyian, Shoush-an Petrossian, cântate sau acompa-niate de Orchestra Filarmonicii din Armenia, susţinută de AGBU.În ultima zi s-a organizat o excur-sie în împrejurimile Erevanului: la Etchmiadzin, unde fiind duminică, am avut ocazia de a participa la Sf. Liturghie, şi apoi la Khor Vi-rap, vestita mănăstire ce se face remarcată în toate peisajele cu Muntele Ararat şi unde Grigore Luminătorul a fost întemniţat timp de 12 ani înainte ca regele Drtad să

accepte creştinismul propovăduit de acesta.Participanţii ediţiilor anterioare au fost în unanimitate de acord că întâlnirea de anul acesta s-a re-marcat ca fiind cea mai practică şi totodată că roadele acesteia vor fi vizibile cel mai curând.Participarea la acest program ne-a facut o deosebită plăcere şi mulţumim pe această cale atât ce-lor de la AGBU, cât şi Uniunii Ar-menilor din România.Despre posibilitatea de a participa la acest gen de programe pe termen mai lung sau mai scurt organizate de AGBU, Birthright Armenia sau Ministerul Diasporei vă stăm cu drag la dispoziţie cu informaţii.

luiza TănaSie şi Hasmig danielian

Grupul la ecimiadzin alături de organizatori

-

22

AdunAreA clerului monAhAl lA Sfântul ScAun din ecimiAdZin

În zilele 3-10 iunie a.c. s-au desfăşurat la Ecimiadzin lucrările ordinare ale Adunării

Clerului Monahal în prezenţa a peste 95 de reprezentanţi din ţară şi din Diaspora armeană. Din partea Arhiepiscopiei Bi-sericii Armene din România şi cu binecuvântarea P.C. Episcop Datev Agopian a luat parte P.C. Arhiman-drit Dr. Zareh Baronian, protosul cle-rului monahal. Cei prezenţi au luat parte în zilele de 4,5 şi 7 iunie la sărbătorirea hra-mului Sfintei Mănăstiri Hripsime, a Sfintei Mănăstiri Gaiane şi a Bi-sericii Şoghakat din Ecimiadzin. Miercuri, 6 iunie în prezenţa Sanc-tităţii Sale Karekin al II-lea, în Aula mare a Academiei duhovniceşti s-au deschis lucrările adunării cleru-lui monahal. După o scurtă slujbă cuvântul de deschidere a fost ros-tit de către Preşedintele şedinţei P.C. Arhimandrit Nareh Berbe-rian, (Eparhia Armeană din SUA) care printre altele a urat bun sosit

tuturor delegaţilor. A urmat apoi mesajul de salut şi binecuvântarea patriarhală a Sanctităţii Sale. Vor-bitorul a apreciat importanţa aces-tei adunări, ce are loc la doi ani, şi însemnătatea în misiunea de slujire a întregului cler. Sanctitatea Sa şi-a exprimat satisfacţia că la lucrări au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Pa-triarhiei Armene de Constantinopol şi ai Catolicosatului din Cilicia ex-primându-şi convingerea că numai prin armonie, înţelegere, respect reciproc, clerul poate şi trebuie să contribuie la o bună desfăşurare şi organizare a vieţii spirituale a activităţilor monahale atât în paro-hii cât şi în mănăstiri.În continuare preşedintele şedinţei a dat citire ordinii de zi: - Darea în folosinţă a mijloacelor electronice în transmiterea predicii a clerului, - Predica şi activitatea misionară, pastrorală a clerului - Stabilirea a patru grupuri de lu-cru a adunării - Diverse.

Un reprezentat al comunităţii IT din Erevan, vorbind la primul punct al ordinii de zi a scos în evidenţă importanţa şi mijloacele de comu-nicare prin internet şi punerea pe baze noi a contactelor dintre cleri şi credincioşi. Cei prezenţi au examinat împreună cu vorbitorul necesitatea întăririi raporturilor între preoţi şi credincioşi în viaţa pastorală prin folosirea internetului, contribuind astfel la importanţa predicii şi a interesului reciproc dintre preoţi şi credincioşi. Vorbitorul a arătat unele aspecte negative ale dialogului prin inter-net. În zilele următoare membrii clerului monahal au vizitat şcoli, spitale, tabere de copii şi tine-ret, lăcaşuri de cult din cuprinsul eparhiilor Armavir şi Araratian. Joi, 7 iunie Sanctitatea Sa Karekin a II-lea a avut o întâl-nire tet-a-tet cu P.C. Arhimandrit Zareh Baronian, reţinându-l apoi la o masă intimă. Sanctitatea Sa

Adunarea clerului monahal la Sfântul Scaun din Ecimiadzin

adunarea clerului monahal la Sfântul Scaun din ecimiadzin sub preşedinţia Sanctităţii Sale Karekin al ii-lea, Patriarh Suprem şi Catolicos al tuturor armenilor

-

21 - 22 / 2012A

A

AR R

T

C R E D I N Ţ Ăa avut cuvinte de laudă la adresa Părintelui Arhimandrit la cei 40 de ani de activitate misionară şi culturală în România. În după amiaza acelaiaşi zi, din însărcinarea şi binecuvântarea Sanctităţii Sale Părintele Arhiman-drit a avut o intervenţie televizată de 45 de minute la postul TV spiritual Şoghakat. În dialog cu mediatorul emisiunii Părintele Arhimandrit a vorbit pe larg des-pre profesorii din trecut, de la Academia duhovnicească din Eci-miadzin, oameni dăruiţi cu mult har, mari filologi, teologi şi oameni ai Bisericii şi ai culturii armene din perioada interbelică şi postbelică a căror amprentă a lăsat urme profunde în viaţa şi activitatea multor preoţi. Vorbitorul a apre-ciat dorinţa Întîistătorului Bisericii Armene de a trimite în Europa la unele centre universitare teologice studenţi consacraţi urmând ast-fel pilda înaintaşilor Sanctităţii Sale, a Patriarhilor Macar Tegukţi (+ 1895), Măgărdici Ghrimian Hairig (+1907), Vazghen Balgian (+1994). Sâmbătă, 9 iunie au luat sfârşit lucrărilor monahale. Preşedintele de şedinţă pentru, următoarea a-dunare a fost ales P.C. Arhimand-rit Gomitas Hovnanian, directorul şi duhovnicul taberelor de copii şi tineret din Erevan. Cuvântul de închidere a fost rostit de către Sanc-titatea Sa urmat de slujba de la mie-zul-nopţii din Catedrala Patriarhală în prezenţa Întâistătorului Bisericii Armene. Duminică, 10 iunie după Sfân-ta Liturghie a avut loc o agapă frăţească la care au participat toţi delegaţii. Cei prezenţi au mulţumit călduros pentru grija părintească a Sanctităţii Sale acordată celor prezenţi la lucrările clerului mona-hal sub bolţile Sfântului Scaun Pa-triarhal din Ecimiadzin.

corespondent

Tot citesc AGOS – ul şi din când în când apare câte o ştire cu repara-rea unei biserici armene, uneori greceşti, prin nişte localităţi, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai ales, după ce 38.000 de localităţi au primit cu ceva vreme în urmă (în sfârşit) nume turceşti. Înainte aveau nume armeneşti şi kurde.Printre ele şi, iată, Diarbekir. Mă tot gândeam ce e cu politica asta cu totul nouă. Articolaşele arătau mersul reparaţiilor şi probleme-le întâmpinate. Unele biserici fuseseră folosite ca centrale elec-trice săteşti, altele grajduri, altele rampe de gunoi etc. Acum – repa-rate, consolidate, revopsite şi chiar repictate iar pe alocuri chiar cu o cruce pe cupolă, au revenit pe lume stinghere într-o lume fără armeni.Misterul l-a dezlegat, involuntar, un primar care a dat un interviu unui ziar turcesc, citat de AGOS. Primarul spunea că e jenant să

asculţi întrebările turiştilor străini care întreabă : ,, La noi în Europa în multe oraşe există moschei şi geamii. În Turcia, care a fost locuită în trecut şi de creştini, de ce nu se găseşte nici o biserică ?,, Aşa încât am redat-o circuitului turis-tic. Sigur pe aici nu sunt enoriaşi, dar cheia se află la un funcţionar al primăriei care, solicitat, deschide şi arată biserica doritorilor. Am adus şi preoţi de la Istanbul care au slujit iar noi avem videoclipul pentru cine doreşte să vadă.Deci asta e. Biserici care sunt transformate în altceva, ceva de-gradant, sunt ipso facto dovezi peremtorii pentru dovedirea geno-cidului. Aşa cosmetizate…e mai greu să le foloseşti în acest scop. Aşa se şi explică de ce pretutindeni fondurile necesare pentru asta au venit, parţial de la guvern.

Ca să vezi !nor berd

Adunarea clerului monahal la Sfântul Scaun din Ecimiadzin Cum au devenit turcii

iubitori de biserici…

Slujbă în biserica armenească din diarbekir

17 / 2011A

AA

R RT17 / 2011

AA

AR R

T

-

AA

AR R

T

24

“cArteA şoAptelor”, două Zile de preZentări lA erevAn

“Cartea şoaptelor”, două zile de prezentări la erevan

Scriitorul varujan vosganian s-a aflat în zilele de 19 şi 20 no-iembrie la erevan pentru a prezenta ediţia în limba armeană a Cărţii şoaptelor. este vorba de o nouă ediţie, revizuită,

publicată şi tipărită de editura Ararat. reamintim că prima ediţia în limba armeană – publicată de Uniunea Scriitorilor din arme-nia – a fost prezentată, prima oară, în luna aprilie atunci cînd autorul s-a aflat în capitala armeniei la o serie de manifestări legate de oraşul erevan declarat, în 2012, Capitală mondială a cărţii. la acea lansare a fost prezent şi ministru culturii din româ-nia, domnul Kelemen Hunor precum şi ambasadorul armeniei la Bucureşti, excelenţa sa Hamlet Gasparian precum şi traducătorul Sergiu Selian.de această dată, în faţa unui numeros public, prezentările au avut loc la Universitatea de Stat din erevan şi la Teatrul de Cameră.redăm mai jos două articole primite de la corespondentul nostru la erevan, elena Ciobanyan.

17 / 2011A

AA

R RT17 / 2011

AA

AR R

T

-

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

C U L T U R ĂPentru iertare este necesar un dialog.

În 19 octombrie 2012, senatorul, scriitorul, preşedintele Uniu-nii Armenilor din România şi vicepreşedintele Uniunii Scriito-rilor din România, Varujan Vos-ganian, s-a întâlnit cu studenţii de la Universitatea de Stat, din Er-evan (YSU) cu ocazia prezentării romanului său Cartea şoaptelor. Cartea este, în continuare, în cen-trul atenţiei cititorilor din România dar şi în străinătate având parte de lansări şi cronici favorabile în toată lumea. Din Columbia, Argentina şi Spania ( pentru ediţiile în limba spaniolă ) până în Israel ( ediţia în ebraică) şi Italia ( ediţia în italiană) iar acum în Armenia ( ediţia în lim-ba armeană) . În curând Televizi-unea Română va difuza un film documentar artistic al cărui sce-nariu este bazat pe această carte, ce vorbeşte despre eroi adevăraţi şi viaţa lor. Realizator al acestui film este Doina Iacob, iar rolul protagonistului Karapet Vosganian va fi înterpretat de actorul Sorin Frâncu.

În timpul întâlnirii de la Universi-tate Decanul Facultăţii de Filolo-gie, Artsrun Avakyan, a menţionat

că puţini scriitori se pot lăuda prin faptul că lucrările lor sunt citite în diferite limbi. Iar noi ne mândrim şi mai mult că autorul acestei cărţi este un compatriot.

¨Cartea îndeamnă generaţiile vii-toare de armeni să rămână fideli ideilor noastre naţionale¨, a spus A. Avakyan. Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Armenia, Levon Ananyan a adăugat că această carte este cea mai bună cale de a informa cititorii despre adevărul Genocidului Armean.

¨Faptul că astăzi vorbesc în limba armeană, este o victorie, şi sper că şi fiica mea să folosească această limbă¨, a spus zâmbind autorul romanului. După părerea domnu-lui Vosganian, cultura trebuie să fie instrumentul cel mai important de luptă, deoarece cartea este mult mai puternică, decât mii de discur-suri politice.

¨Pentru iertare este necesar un dia-log. Noi încă nu putem să iertăm, pentru că cel din faţa noastră este orb şi surd. În ceea ce priveşte

cartea, ea descrie soarta poporului armean şi evreu din secolul XX, viaţa tuturor acelor oameni, care s-au chinuit, au suferit supunându-se istoriei, şi nu despre aceia care au trăit istoria¨, a remarcat V. Vos-ganian, adăugând că, din păcate, secolul XX nu a învăţat nimic de-oarece s-a născut bătrân.

¨Istoria reală nu poate fi scrisă în manuale. Deci, scriu despre învinşi, pentru că învinşii au credinţa lor, iar cartea este despre oameni iertători şi nu doritori de răzbunare. Însă n-am ajuns la o concluzie, căci arta nu are nevoie de concluzii. Scrii-torul doar descrie faptele aşa cum sunt, iar cititorii trag concluziile¨. Varujan Vosganian a explicat că romanul Cartea şoaptelor nu este scris cu ostilitate faţă de poporul turc, suprimându-i pe cititori. Este important să legăm trecutul şi vii-torul, pentru că trecutul nu aparţine doar trecutului, el este de asemenea prezentul nostru, iar morţii sunt cu noi peste tot. De fapt, ei nu sunt morţi, pentru că-şi cer dreptul.

17 / 2011A

AA

R RT17 / 2011

AA

AR R

T

-

AA

AR R

T

26

“cArteA şoAptelor”, două Zile de preZentări lA erevAn

răzbunarea nu este cea mai bună soluţie

Pe 20 noiembrie, la Teatrul de Cameră din Erevan a avut loc prezentarea romanului Cartea şoaptelor. Aplauzele, urările şi mulţumirile personalităţilor din lumea artelor şi din alte domenii au împodobit prezentarea, trans-formând-o într-un festival familial deosebit de plăcut.

¨Romanul reflectă Genocidul Armean într-un mod foarte spe-cial. Aceasta este o lucrare care vorbeşte exclusiv despre adevăr¨, a spus preşedintele Uniunii Scrii-torilor din Armenia, Levon Anan-yan iar Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Armenia, Excelenţa Sa Crina Pru-nariu, a menţionat că “a citit cartea dintr-o singură răsuflare, deoarece este extrem de interesantă. Dar lu-crul care a uimit-o este că romanul nu conţine nici un resentiment sau ostilitate.”

¨Amintirile poporului armean trăiesc şi în prezent, nu numai în trecut. Noi trăim împreună cu morţii noştrii, care până la urmă nu au fost înmormântaţi. În acelaşi timp trăim în două lumi paralele: reală şi imaginară, care trebuie unite, legate. Iar Genocidul Armean este cel care va uni cele două lumi. Aşadar, noi trebuie să avem nu nu-mai o carte a tragediei, ci şi una a identităţii¨, – a adăugat autorul.

Spre convingerea lui Vosga-nian, există trei căi de a rezolva situaţia actuală: a uita faptele, a ierta sau a te răzbuna. Uitarea va însemna o crimă pentru noi, un fel de suicid. Nu sunt de acord nici cu răzbunarea, pentru că aceasta va continua mereu. Trebuie să înţelegem, că nu ne putem reduce durerea pe seama durerii altora. Iar

în cazul iertării trebuie să fim sig-uri de faptul că nu se va mai repeta toată istoria din nou.

¨Deci, arta şi literatura sunt modalităţile cele mai eficiente de a informa, povesti oamenilor despre istoria unui popor. Ştiţi de ce? Pen-tru că politica nu are o putere aşa de persuasivă, convingătoare, cum o are arta. O să mai repet, că nu ne putem construi viitorul, fără a vindeca rănile trecutului¨, a remar-cat autorul, adăugând că romanul nu are sfârşit, şi nici concluzie. Această concluzie trebuie să o tragă cititorul, care, până la urmă, va fi ¨judecătorul¨ lui.

Cartea Şoaptelor, descrie soarta tragică a armenilor şi evreilor din secolul XX, suferinzi şi hărţuiţi de-a lungul istoriei. Romanul a fost publicat în anul 2009 fiind consi-derat cea mai bună creaţie literară a anului din România. După ediţia în limba română cartea a fost tradusă în italiană, spaniolă armeană şi ebraică, iar în anii următori va fi tradusă în limbile arabă, persană, engleză, rusă, germană, bulgară, suedeză şi franceză.

În prezenţa reprezentanţilor di-plo-matici ai Romaniei la Erevan si ai celor ai Armeniei la Bucuresti, pre-cum şi în prezenţa a numeroşi oa-meni de cultură din Armenia şi Di-aspora armeană, doamna Hranush Hagopian, ministrul pentru Diaspo-ra din Guvernul armean, a oferit scriitorului Varujan Vosganian me-dalia “William Saroyan”. Această medalie este oferită de Guvernul Armeniei acelor personalităţi ale Diasporei care prin activitatea lor contribuie la prestigiul culturii armene în intreaga lume.

Ministrul diasporei a amintit fap-tul că traducerea fiind efectuată cu participarea autorului, « Cartea şoaptelor » aparţine, în egală măsură, literaturii române şi litera-turii armene, versiunea armeană fi-ind al doilea original al romanului.

În Laudatio, Levon Ananian, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Armenia, a menţionat : « Prin Cartea şoaptelor, literatura armeană se îmbogăţeşte cu o carte demnă de Premiul Nobel pentru literatură.

Elena CIOBANYANfotografiile aparţin autoarei

17 / 2011A

AA

R RT17 / 2011

AA

AR R

T

-

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

C U L T U R Ă

Un public mult mai numeros decît cel prezent de obicei la astfel de evenimente, peste o sută de per-soane, a ajuns la librărie, chiar înainte de ora fixată evenimentu-lui, în speranţa că va avea timp să primească un autograf şi să schimbe cîteva cuvinte cu autorul. Erau oameni născuţi şi crescuţi în cul-tura română, dar şi copii şi nepoţi, care nu ştiau limba română, dar erau dornici să citească în ebraică o carte scrisă în ţara de origine a părinţilor lor. Erau, de asemenea, prezenţi – fără legătură cu originea – şi foarte mulţi oameni de cultură israelieni, care au citit cartea sau au aflat despre carte.Personal, privind standul cu nu-meroasele Sefer Halahişot (Cartea şoaptelor, în ebraică), m-am emoţionat şi m-am aflat parcă, din nou, la Bucureşti, în 2009, de-schizînd prima oară paginile ro-manului, puţin timp după apariţia sa în limba română. Revăd uluirea de care am fost cuprinsă chiar de la prima frază citită. O carte clasică,

de zile mari – mi-am spus. Este posibilă o astfel de apariţie în zilele noastre? Imediat, pe 6 noiembrie 2009, am trimis, din România, lui Avram Kantor – directorul-ad-junct al prestigioasei edituri israe-liene – un e-mail cu titlul: „Şocată de o carte, e cu totul ieşită din

comun“. Cînd m-am reîntors în Israel, am publicat un articol in ziarul Haaretz despre carte, articol intitulat „Ghidul spre holocaus-tul poporului armean“, am aratat cartea editorului, l-am convins să ceară dreptul să o publice în Isra-el, l-am sunat pe domnul Varujan

“Cartea şoaptelor“ în Ţara Cărţii: un succes previzibil

în seara zilei de joi, 11 octombrie 2012, a avut loc la Tel aviv, în frumoasa librărie şi Sală de lectură „Tzomet Sfarim“ de la Centrul di-

zengof, lansarea Cărţii şoaptelor, în prezenţa autorului varujan vosganian. lansarea cărţii, în traducerea sa în ebraică, a fost impecabil organizată de către iCr Tel aviv şi editura Hak-ibbutz Hameuchad-Sifriat Poalim.

e.S. edward iosiper, ambasadorul româniei în israel

17 / 2011A

AA

R RT17 / 2011

AA

AR R

T

-

AA

AR R

T

28

“cArteA şoAptelor“ în ţArA cărţii: un SucceS previZibil

Vosganian, punîndu-l în legătură cu editura. Editorul şi autorul s-au înţeles imediat asupra condiţiilor de copyright. După aceea, s-a cerut şi s-a primit sprijinul ICR pentru tra-ducere şi pentru publicare, iar Any Shilon a tradus cartea în ebraică. A fost o traducere care a trebuit să fie făcută foarte minuţios, dată fiind bogaţia metaforelor şi complexi-tatea limbii folosite în carte, tra-ducerea necesitînd luni de lucru in-tens. Redactarea cărţii a fost făcută de Anita Peri Sela. În urmă cu o lună, romanul a apărut pe rafturile tuturor librăriilor din Israel.

La lansarea cărţii, doamna Gina Pană, directoarea ICR Tel Aviv, a deschis seara vorbind despre carte şi a moderat evenimentul. Excelenţa Sa, domnul Eduard Iosiper, ambasadorul României în Israel, a felicitat autorul, ICR-ul şi editura israeliană. A luat apoi cu-vîntul doamna ministru Irina Ka-jal-Marin, subsecretar de Stat la Ministerul Culturii si Patrimoniului Naţional din România, care a de-clarat că „înţelege perfect de ce această carte a emoţionat atîţia oa-meni şi de ce este recomandată de la un cititor la celălalt. Viaţa însăşi este un amestec de sentimente de diferite intensităţi şi culori. Cartea vorbeşte despre sentimente comune fiecăruia dintre noi. Cartea şoaptelor este o punte culturală în-tre oameni diferiţi, pentru că Varu-jan Vosganian însuşi reprezintă o astfel de punte, reunind în carte oa-meni de o inestimabilă valoare“.

În continuare, domnul Herzel Hakak, presedintele Asociaţiei Scri-itorilor Ebraici din Israel, a făcut o vastă şi profundă analiză a cărţii. Iată cîteva din spusele sale: „Cel care citeşte povestea magnetizantă care este Cartea şoaptelor se simte aruncat în valurile agitate ale even-imentelor istorice, pînă în centrul furtunii, priveşte în ochi sufletul

omenesc, se găseşte în faţa tainelor existenţei, a poveştii tragice a poporului armean… Şoaptele aces-tei cărţi prind o forţă care frînge inimile… Ca şi Marcel Proust, Varujan Vosganian porneşte în căutarea timpului pierdut. Cartea şoaptelor dă viaţă cărbunilor care şopotesc, iar timpul este salvat de la dispariţie… Varujan Vosgani-an aruncă lumina asupra lumii în care a crescut, asupra credinţei şi a amintirilor în care a trăit poporul armean, încercînd mai presus de toate să găsească sensuri şi semnificaţii… Genocidul armean e transformat într-o mărturie vie, iar Cartea şoaptelor va rămîne un monument viu. În acest memo-rial al durerii, autorul a dat viaţă amintirilor, tuturor acelor clipe sîngeroase, tuturor speranţelor sfărîmate în bucăţi. Trecutul inert se ridică dintre sfărîmături, iată-l respirînd aproape de noi: ascultă-i gemetele! Ceea ce era nemişcat se transformă, începe să sîngereze; de aici încolo, devine foarte greu să rămîi pasiv în faţa acestei naraţiuni cumplite. Nu mai e vorba doar de povestea unui popor, devine o situaţie universală, care ne atinge

pe toţi, un transcript al suferintei şi al credinţei. Şoaptele devin o mărturie vibrantă, vorbesc inimii fiecarui om… Este confruntarea unui popor sufleteşte puternic cu opresorul turc, pe de o parte, şi cu pumnul de fier al regimului sovi-etic, pe de altă parte… Ea, cartea, deşi vorbeşte cel mai adesea de-spre trecut, nu e o carte de istorie, căci în cărţile de istorie se vorbeşte mai ales despre învingători; e, mai degrabă, o culegere de psalmi, căci vorbeşte îndeosebi despre cei învinşi… Fiecare şoaptă are pute-rea de a arunca o stîncă în aer…“.Herzel Hakak a vorbit şi de faptul că dacă lumea ar fi ştiut să înţeleagă morala genocidului armenilor, „dacă ar fi ştiut să se trezească şi să salveze poporul armean, atunci genocidul evreilor nu ar mai fi fost comis“.

În încheierea emoţionantei re-cenzii făcută cărţii, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Ebraici din Israel, Herzel Hakak, a declarat: „Nouă nu ne mai rămîne decît să îl îmbrăţişăm pe autor, să absor-bim sensul lucrurilor, să nu fugim de lecţia istoriei, de strigătele

Gina Pană, dan Bela Krizbai, varujan vosganian, irina Cajal marin şi artiom Chernamorian (de la stânga la dreapta)

17 / 2011A

AA

R RT17 / 2011

AA

AR R

T

-

21 - 22 / 2012A

AA

R RT

C U L T U R Ămorţilor. Cartea aceasta merită să fie îmbrăţişată de toţi scriitorii lu-mii prin intermediul Premiului No-bel pentru Literatură“.

După această urare, doamna Gina Pană mi-a dat cuvîntul şi am spus, printre altele: „În Israel – unde generaţia a doua şi a treia a ce-lor 400.000 de evrei originari din România nu ştiu bine sau deloc limba română –, apariţia acestui roman este încă un prilej minu-nat de a arata copiilor şi nepoţilor din ce ţară, din ce cultură şi din ce limbă bogată îşi trag părinţii seva intelectuală… În timp ce descrie saga poporului armean, Varujan Vosganian ne face să ne gîndim la încercările noastre, la durerile noastre, la vieţile noastre pe care le-am petrecut adesea ca învinşi, în plimbarea fără pavăză şi fără armură prin secolul al XX-lea, înecat în singe; învinşi, dar supravieţuitori şi reînviind din şi peste cenuşa oamenilor, a oraşelor, a lagărelor, reînviem ca să poves-tim mai departe mesajul nostru: noi existăm, noi am rămas, noi trebuie să rămînem oameni în ciuda ce-lor ce s-au petrecut sau tocmai de aceea“.

Any Shilon, traducătoarea cărţii în ebraică, a povestit cît de onorată s-a simtit să traducă acest roman. Încredinţez discursul său de la lan-sare, separat, revistei Observatorul cultural.În continuarea serii, doamna Anita Peri Sela, redactoarea cărţii în ebraică, crede că „aici, în Israel, poate mai mult ca în orice alt loc, acest roman e făcut să vibreze. Termeni precum deportări, lagăre,treptele morţii, supravieţuitori şi şoapte sînt înţeleşi aici într-o perspectivă mult mai profundă de către cei care au trăit personal experienţa complexă de a fi a doua şi a treia generaţie după Holocaust“.

În încheierea serii, Varujan Vos-ganian a mulţumit asistenţei şi a subliniat faptul că, „în timpul Holocaustului armean, a pierit jumătate din numărul de armeni existent atunci – din trei milioane au rămas un milion şi jumătate. De la genocid, fiecare armean trăieşte în lumea celor vii şi, în paralel, în lumea celor morţi, morţi care, fie-care, ar fi putut naşte copii, nepoţi şi strănepoţi. De atunci, fiecare armean trebuie să simtă responsa-bilitatea celor existenţi, în paralel cu propria lui existenţă.“A fost o seară care nu va fi uitată de nici unul dintre cei prezenti, o seară care a apropiat Cartea şoaptelor de Ţara Cărţii.

A doua zi, Cartea şoaptelor şi-a continuat drumul în Israel, printr-o lansare extrem de emoţionantă, la Ierusalim, la Seminarul Teologic al Patriarhiei Armene, în Cartierul Armean din Oraşul Vechi.

riri Sylvia manor

http://www.observatorcultural.ro

P.C. Arhim. Aris Shirvanian şi Varujan Vosganian

-

30

Arhiepiscopia Bisericii Armene din România doreşte să corecteze afirmaţia anterioară conform căreia Fam. Hagop şi Ica Kouyoumdjian au dăruit pentru reconstrucţia bi-sericii armene o sumă mai mica decât cea comunicată.

Menţionăm faptul că toate cheltu-ielile suportate de familia Kouy-oumdjian se ridică la suma de 500.000 $, cheltuieli ce reprezintă renovarea, la mănăstirea Hagiga-dar a pereţilor interiori, a frescei şi a catapeteasmei, de amenajare a curţii şi zidului mănăstirii, pre-cum şi ridicarea unui monument aniversar. De asemenea, în această sumă sunt incluse şi cheltuielile de protocol ocazionate de vizita Sanctităţii Sale Karekin II şi a sui-tei care l-a însoţit şi confecţionarea materialului promoţional dedicat comemorării a 500 de ani de la târ-nosirea mănăstirii Hagigadar şi a 500 ani de tipar armean.

Precizare din partea arhiepiscopiei Bisericii armene

Miercuri 31 octombrie Centrul Cultural Armean din Bucureşti a găzduit o întîlnire cu arhitectul Eduard Sagatelian cu ocazia îm-plinirii vîrstei de 65 de ani şi 40 de ani de activitate. Invitaţii, în special din breasla arhitecţilor dar şi membri ai comunităţii armene, au ascultat o expunere însoţită de zeci de imagini care prezen-tau lucrările realizate de Eduard Sagatelian pe parcursul carierei sale. De la blocuri de locuinţe şi construcţii industriale pînă la case de vacanţă sau de locuit.

aniversarea arhitectului eduard Sagatelian

La început au vorbit scriitorul Bedros Horasangian, arhitectul Şerban Sturdza după care sena-torul Varujan Vosganian i-a oferit din partea Uniunii Armenilor o diplomă şi o plachetă aniversară. După aceste momente oficiale cei prezenţi s-au întreţinut la un pahar de vin cu Eduard Sagatelian căruia i-au urat La Mulţi Ani şi o activi-tate cît mai îndelungată.La această aniversare a fost prezent şi Excelenţa Sa Hamlet Gaspar-ian, Ambasador al Republicii Ar-menia în România.

-

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL

(Constanţa). Tiberiu COSOVAN

(Suceava)Corespondenţi din străinătate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York),

Anton Lanis ŞAHAZIZIAN (Toronto),

Giuseppe MUNARINI (Padova)

Cristina POPA (Karabagh)

Sergiu SELIAN(Australia)

Tehnoredactare : Ovidiu PANIGHIANŢ

Pagină web : www.araratonline.com

e-mail : redactia@araratonline.com

Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2

Tel. / Fax: (4021) 314.67.83I.S.S.N.1220-9678

Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

ARA

RA

T21 - 22 / 2012

REDACŢIA ARARAT

Asociaţia Art Conservation Sup-port a lansat cartea “Cristofi Cerchez, un vechiu architect din Bucureşti”, primul volum din colecţia monografii, autor drd. Oana Marinache, Editura ACS, 2012. Proiectul editorial a avut ca partener Uniunea Armenilor din România şi s-a bucurat de finanţare din partea Uniunii Arhitecţilor din România, din Fondul Timbrul Arhitecturii.

Evenimentul a avut loc la se-diul Ambasadei Republicii Cehe la Bucureşti, având ca gazdă pe Excelenţa sa, domnul dr. Jiří Šitler – Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Cehe în România. „Suntem bucuroşi să găzduim acest eveniment aici, la Ambasada Republicii Cehe, în clădirea construită de arhitectul Cerchez. Suntem mândri să fim aici şi vă felicităm că aţi avut această iniţiativă, aţi scris această carte şi

aţi organizat acest eveniment. A fost un exerciţiu de învăţare pentru noi toţi, astfel încât acum ştim mult mai bine unde ne aflăm.”, a spus în deschidere Excelenţa sa.

Cu 140 de ani în urmă, în data de 5 iulie 1872 în Băneasa-Herăstrau, se năştea Hristea “Cristofi”, fiul arendaşului Pavel şi al Anicăi Cerchez. Aşa cum afirma mai târ-ziu, într-o solicitare pentru realiza-rea proprietăţii personale din blvd. Carol nr. 66, Cristofi Cerchez este un ”vechiu arhitect din Bucureşti”. A rămas în amintirea protipenda-dei bucureştene ce se plimba la Şosea cu trăsurile pentru a asculta clopoţeii vilei dr. Nicolae Mino-vici, realizată de el în 1905. Astăzi puţini dintre locuitori mai pot identifica alte construcţii realizate de Cristofi Cerchez, iar lucrările de specialitate îl includ doar pasager în şirul arhitecţilor ”urmaşi” ai lui Ion Mincu (1852-1912).

“Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucureşti”

Primul volum din colecţia monografii a editurii aCS, au-tor drd. oana marinache, lansat în an aniversar, la 140 de ani de la naşterea arhitectului şi inginerului de origine armeană Cristofi Cerchez Bucureşti, 13 noiembrie 2012.