EDITORIALÎn fiecare, an, în prag de primăvară, toți cei ce poartă numele de Vartan sunt săr-bătoriți. Semnificația sfinților Vartanank se cunoaște și este legată de bătălia de la Avarayir din anul 451 în-tre armeni și perși. Nu vom relua faptele istorice pentru că, de-a lungul anilor, am tot scris despre acest su-biect care are multiple sem-nificații. Ceea ce ne-a atras atenția însă este un articol trimis la redacție, de domnul Arpiar Sahaghian și pe care l-am publicat în ediția on-line a revistei Ararat în chiar ziua de 27 februarie cînd au fost sărbătoriți în acest an, de Biserica Armeană, sfinții Vartanank. Vom reproduce doar co-mentariul autorului din arti-colul intitulat “Victoria de la Avarayir” care ar trebui să

ne pună pe gînduri pe fie-care dintre noi. Dacă sun-tem armeni…(M.S.)

“Avarayir-ul în istoria arme-nilor are un rol paradigmatic. Îl vedem cum se repetă la Sardarabad, apoi în Arțakh. De fapt el nu a încetat nicio-dată. Am mai spus, şi nu e inutil să repet, întreaga isto-ria a armenilor e un continuu Avarayir. Noi şi azi traversăm un Avarayir unde alţi elefanţi, de altă factură, mai insidioşi şi mai puţini vizibili pentru unii încearcă să ne striveas-că sub picioarele lor. Mulţi elefanţi sunt crescuţi chiar de noi. De pe malul drept al Tghmudului ei s-au strecu-rat în conştiinţa unora din-tre noi. Elefanţii aceştia se numesc: indiferenţa faţă de limba şi cultura armeană, in-diferenţa faţă de tradiţiile ar-mene, abandonarea studiu-lui istoriei armene şi a vieţilor

E lefanți i de la

Avarayir ! marilor figuri ale sale, necul-tivarea muzicii adevărate (nu rabiz) armene, lipsa de apetenţă în a crea produse artistice originale în spi-rit ar-menesc – proză, lirică, plas-tică, muzică, arte decorative ş.a. Pe scurt o treptată alienare (alien - străin în limba latină). De ce spune englezul Bună-rea, e patria mea ! De ce spune românul Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta ! Iar noi nu spunem ceva similar ? De luni până vineri suntem in-colori, inodori, nici cal nici…Iar duminica devenim arme-ni. Ştiu, e mult mai uşor să alungi un elefant din curte decât unul care s-a strecurat în conştiinţa noastră – dar dacă n-o facem, în cele din urmă vom fi inevitabil striviţi. Nu doar noi. Ci odată cu noi, părinţii noştri, bunicii noştri, strămoşii noştri și chiar cei ce au luptat la Avarayir. Pen-tru noi.”

4

Vineri 14 februarie a avut loc la Centrul Cultural Armean din București prima întîlnire, din acest an, invitat fiind Lusine Sarksian din Armenia. Lusine Sarksian este lector la Universitatea de Stat din Erevan, secția de Istoria și Te-oria Artei a Facultății de Isto-rie fiind specializată pe studiul artei armenești medievale. În paralel colaborează cu Institu-tul de manuscrise vechi Mate-nadaran, studiind manuscrisele miniate armenești din fondul institutului. Sfera interesului său de spe-cialitate include studiul istoriei artei nu numai din Armenia, ci și din comunitățile armeneș-ti, al căror patrimoniu artistic

face parte, de asemenea,

din arta armeană. În acest scop, Lusine Sarksian a studiat lu-crări de artă medievală armeană aflate în diverse muzee și biblio-teci ale lumii, ca Biblioteca Națion-ală din Paris, Muzeul Armean din Paris, Biblioteca Națională din Berlin, Biblioteca Congre-gației Măhitariste de la Veneția, Biblioteca Britanică, unde a cercetat colecțiile de manuscri-se armenești. Grație sponzorizării acor-date de Colegiul Noua Europă, Lusine Sarksian a avut posi-bilitatea să studieze, timp de cinci luni, patrimoniul cultural al armenilor din România, în special manuscrisele armenești. În cadrul acestui studiu a făcut cercetări în București (Biblio-teca Episcopiei Armene și Bib-

lioteca Academiei Române) și în orașe din Transilvania (Cluj, Gherla și Dumbrăveni). Pe baza materialelor adunate în timpul cercetărilor sale, Lusine Sarksian ne-a făcut o prezentare, în limba armeană, a fondului de manuscrise ar-menești din România. Confer-ința a fost însoțită de imagini. Să adăugăm că traducerea conferinței a fost asigurată de Varujan Vosganian care a reușit să redea foarte bine sen-sul celor spuse de Lusine Sark-sian. Moderator a fost același Bedros Horasangian care ne-a reamintit de cercetările întreprinse acum peste 25 de ani de Silvia Agemian ce a re-alizat un frumos album despre manuscrisele ciliciene aflate la Arhivele Stratului din Cluj. În final Lusine a mulțumit, în special Colegiului Noua Europă, personal domnului Andrei Pleșu și doamnei Anca Oroveanu care i-au oferit reco-mandare pentru a pătrundă în arhive și instituții publice în vederea documentării. De ase-meni a mulțumit Arhiepiscopiei Armene și Uniunii Armenilor din România. La conferință a fost prezent Excelența Sa Ham-let Gasparian, Ambasador al Armeniei în România. Cercetările realizate de Lusine Sarksian pot fi considerate un nou capitol al istoriei manuscri-selor armenești din România început de H. Dj.Siruni, și con-tinuat de Suren Kolangian și Silvia Agemian.

Ararat

CENTRUL CULTURAL ARMEAN : Conferință despre manuscrisele armenești din România

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

ACTUALITATE

În data de 30 ianuarie a avut loc la sediul Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România o întîlnire cu E.S. Jean-Hubert Lebet, ambasador al Confeder-ației Elvețiene la București căruia i-a fost remisă o scrisoare din partea Arhiepiscopiei Ar-mene și Uniunii Armenilor din România prin care comunitatea armeană își exprimă sprijinul și respectul față de decizia unei curți din Elveția care a con-damnat ( în 2007) pe activistul turc Dogu Perincek ce a negat Genocidul Armean. Din păcate la 17 decembrie 2013 Curtea Europeană a Drepturilor Omu-lui a acuzat Elveția că a încăl-cat dreptul la liberă exprimare în acest caz.La întîlnire au participat PS Episcop Datev Hagopian, Întîistătătorul Bisericii Armene din România, senatorul Varu-jan Vosganian, președinte al UAR, deputatul Varujan Pam-buccian, vicepreședinte UAR, reprezentant al armenilor în Camera Deputaților, Preotul Vicar Ezras Bogdan și Preotul Paroh Hetum Tarv-erdyan, domnul Paul Agopian, (Hay Tad România) și domnul Liviu Ionescu membru în Con-siliul Eparhial.

Întîlnire la Arhiepiscopia Armeană cu Ambasadorul Elveției la București

6

Joi, 13 februarie, după sluj-ba din ajunul sărbătorii de ,,Întâmpinarea Domnului” a avut loc o agapă și ,,aprinderea focului” de Diarntarach, obi-cei tradițional armenesc.Ansamblu de Dansuri Vartavar a prezentat un moment artistic, în jurul focului, după care la Clubul UAR am putut asculta un concert susținut de Victoria Petrosyan și Corul Bisericii din Constanța. Bucatele armenești au completat această seară la care au participat membri co-munității.Au fost prezenți PS Episcop Datev Hagopian, IPS Arhie-piscop Artak Tigranyan, invi-tat din Armenia, preoții Ezras Bogdan, Hetum Tarverdyan

și Oshakan Khachatry-

Catedrala Armeană din București : Sărbătoarea de “Întîmpinare a Domnului”

an, măicuțele Gaiane și Nelli care au sosit în România pen-tru a reactiva viața monahală la mănăstirea Hagigadar. Au mai

participat la sărbătoare senato-lul Varujan Vosganian, preșe-dinte UAR și Arsen Mi kaelian, consul al Armeniei în România.

ACTUALITATE

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

Duminica din 16 februarie 2014 a constituit pentru comu-nitatea armeană din Constanța o zi deosebită, de autentică săr-bătoare, de bucurie, unitate și reală comuniune spirituală.Abia sosiți din București, părintele Oshakan Khachatry-an – preot paroh al Bisericii ar-mene din Constanța – și corul bisericii*, precum și întreaga comunitate constănțeană au avut satisfacția de a partici-pa la un emoționant serviciu divin. Părintele, secondat de tânărul Artur Boranian , care îndeplinește cu regularitate oficiul de dascăl, a fost parcă – remarcăm cu toată smerenia – mai inspirat ca oricând.

În cuvinte accesibile, dar mișcătoare, părintele a evocat în predica sa viața și faptele săvârșite de Sfântul Sarkis, cel ridicat la rang de general și con-ducător al Cappadociei de către împăratul Constantin cel Mare. Soldat, dar și propovăduitor al credinței celei adevărate, a făp-tuit multe ctitoriri de biserici, milostenii și călăuziri pe calea cea dreaptă a celor rătăciți. În iconografie este înfățișat ca militar, călare pe cal alb. Mar-tirizat, împreună cu fiul său, Martiros, și alți 14 soldați, el este asociat de poporul armean cu jertfa (sacrificiul de sine) și a generat mai multe tradiții, printre care și prevestirea ur-sitului: în ajunul sărbătorii, tinerii mânâncă turtă sărată, pentru ca – prin rugăciuni și bi-necuvântarea Sfântului Sarkis – să-și viseze ursitul cum vine și le oferă apă .

Sanctitatea Sa, Karekin al II-lea a proclamat sărbătoarea de Surp Sarkis ca zi de bine-cuvântare a tuturor tinerilor, orânduind respectarea ca atare a acestei zile, intrată în tradiție de câțiva ani. În continuare, părintele a explicat semnificația sărbătorii de Întâmpinare a Domnului , originea și obicei-urile legate de aceasta . Slujbele asociate acestei zile încep încă din ajun, când se aprind toate candelele și lumânările, ceea ce simbolizează venirea în tem-plu a lui Iisus la ceas de seară, oferind astfel un tablou de săr-bătoare a luminilor.După săvârșirea Liturghiei și rostirea Predicii, părintele a citit rugăciunile speciale, caracteristice acestei sărbători și i-a binecuvântat pe tinerii adunați în număr neașteptat de mare, oferindu-le simbolurile confecționate cu migală de că-tre doamna preoteasă Armine Khachatryan și doamna Mary-lou Gargalian: flori colorate, croșetate de mână, cu un mic îngeraș în centru și figurine sub formă de inimioară, inscripționate cu versete despre Iubire, din Biblie, în limbile armeană și română.Procesiunea cu lumânări aprinse în mâini, s-a îndrep-tat spre grămada de surcele, pregătite pentru foc, cu preotul în frunte, urmat de preotea-sa, care a intonat în tot acest timp ՔՐԻՍՏՈՍ ՓԱՌԱՑ . Conform ritualului, Părintele a aprins focul cu lumina luată de la lumânările de pe Sfântul Al-tar. Focul, în conformitate cu învățătura Bibliei are menirea

de a curăța (purifica), a sfinți și a da putere , dar are și capacități punitive; dansul în jurul focu-lui, călcatul pe foc, săritul pes-te foc exprimă ideea că acesta este doar un instrument al lui Hristos (referirea e la vechile credințe păgâne, care atribuiau focului însușirile Divinității), iar Dumnezeu cel adevărat este cel ce a venit la templu, ca prunc, și va veni a doua oară în lume, având focul înaintea Sa.După hazul și veselia din curte, toată lumea s-a retras în sala de protocol a bisericii, unde masa încărcată cu dulciuri – prin grija neostenită a părintelui și a unor doamne din grupul de sprijin – îi aștepta pe enoriași să încununeze armonios această încântătoare zi._________________

*Părintele, împreună cu corul bisericii con-stănțene se deplasaseră la București, la invitația Î.P.S.S. Datev Agopian, Episcop Întâistătător al tuturor armenilor din România, cu prilejul Sărbătorii de Întâmpinare a Domnului, unde au susținut un recital de cântece populare vechi armenești, iar a doua zi au cântat în biserică, la slujba de Liturghie. Prestația Constanței a fost apreciată atât de numeroșii reprezentanți ai clerului prezent la eveniment, cât și de partici-

panți.

Arşaluis GURĂU

CONSTANȚA Sărbătoarea Sf. SARKIS

8

Marți 4 februarie, primul ministru armean, Tigran Sark-sian, l-a primit pe ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Armenia, Sorin Vasile.Șeful guvernului l-a felicitat pe ambasadorul român pen-tru debutul misiunii sale diplomatice, urîndu-i succes în activitatea sa. Tigran Sarksian și-a exprimat speranța că, prin activitatea sa, noul ambasador va întări relațiile de prietenie

dintre cele două popoare și va da un nou impuls cooperării româno-armene.Mulțumind pentru primire, ambasadorul Sorin Vasile l-a încredințat pe șeful guvernului armean că pe parcursul manda-tului său va depune toate efor-turile în vederea intensificării și întăririi legăturilor bilaterale.Interlocutorii au dezbătut per-spectivele dezvoltării relațiilor economice între România și Armenia și, în acest scop, opor-

Erevan: Primul ministru s-a întîlnit cu noul ambasador al României

tunitățile realizării de proiecte comune în diverse domenii. Pentru valorificarea adecvată a potențialului existent s-a pus accentul pe activitatea comisiei mixte interguvernamentale româno-armene, intensificarea legăturilor de afaceri, organiza-rea de forumuri de afaceri. A fost subliniat rolul important jucat de comunitatea armeană din România în strîngerea relațiilor bilaterale.În cadrul întîlnirii au fost abor-date și chestiuni și evoluții regionale. În acest context, primul ministru Tigran Sark-sian a apreciat poziția echili-brată și imparțială a autorităților române în chestiunea regle-mentării pașnice a conflictului din Karabagh.

http://armenpress.am

Marți 4 februarie, ministrul agriculturii din Armenia, Sergo Karapetian, l-a primit pe amba-sadorul extraordinar și plenipo-tențiar al României la Erevan, Sorin Vasile.Felicitîndu-l pe ambasadorul român pentru numire, minis-trul s-a referit la evoluțiile din

agricultura armenească,

prezentînd și programele spri-jinului de stat pentru mediul rural. Printre prioritățile din domeniu, Sergo Karapetian a amintit cultivarea adecvată a terenurilor, implementarea sis-temului cooperației agricole, sporirea capacităților de secu-ritate alimentară, chestiunile le-gate de îmbunătățirea activității zootehnice.Mulțumind pentru primire, am-basadorul Sorin Vasile și-a ex-primat disponibilitatea să ajute prin toate mijloacele strîngerea relațiilor dintre ministerele agri-culturii din România și Arme-nia.

La sfîrșitul întrevederii, am-basadorul român i-a transmis ministrului armean invitația din partea ministrului agricul-turii și dezvoltării rurale din România, Daniel Constantin, de a participa la ce de a 29-a conferință regională europeană a Organizației pentru Alimen-tație și Agricultură (FAO) a ONU și la cea de a 38-a sesiune a comisiie europene a FAO, ce se vor desfășura în perioada 1-4 aprilie 2014, la București.Ministrul a mulțumit pentru in-vitație și și-a exprimat disponi-bilitatea de a participa la con-ferință, în măsura posibilului.

http://www.minagro.am

Întîlnire la ministerul agriculturii

-

ACTUALITATE

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

La 29 ianuarie, ministrul di-asporei al Republicii Arme-nia, doamna Hranuș Hakobi-an, l-a primit pe ambasadorul României în Armenia, domnul Sorin Vasile.În cadrul întîlnirii au fost dez-bătute chestiuni privind relațiile româno-armene, comunitatea armeană din România, pre-cum și alte domenii de interes reciproc.În cuvîn tu l său , doamna ministru a subliniat impor-tanța relațiilor româno-armene și a activității intense a comu-nității armene din România. Potrivit domniei sale, comu-nitatea armeană are o mare însemnătate în viața socială și politică din România , păstrează

ÎNTÎLNIRE LA MINISTERUL DIASPOREI

în permanență legătura cu patria de origine , iar membrii acesteia participă activ la pro-gramele derulate de Ministerul Diasporei.La rîndul său, ambasadorul României și-a exprimat dis-

ponibilitatea de a colabora cu Ministerul Diasporei, subliniind faptul că în prezent relațiile româno-armene se dez-voltă pe toate planurile.

http://www.mindiaspora.am

În ziua de 23 ianuarie, minis-trul transporturilor și teleco-municațiilor al Republicii Ar-menia, Gaghik Beglarian, l-a primit pe ambasadorul extraor-

dinar și plenipotențiar al României la Erevan, domnul Sorin Vasile.În cadrul întîlnirii au fost dezbătute chestiuni legate de organizarea lu-crărilor comisiei intergu-vernamentale româno-ar-mene ce vor avea loc în România, precum și de termenele următoarei se-siuni a comisiei.Gaghik Beglarian a

menționat că, în calitate de copreședinte al comisiei româno-armene pentru co-operare economică și tehni-co-științifică, este încredințat

de faptul că există toate bazele pentru lărgirea legăturilor în-tre România și Armenia atît în domeniul transporturilor și telecomunicațiilor, cît și al altor domenii economice.Trebuie menționat că ulti-ma și cea de a 4-a sesiune a comisiei interguvernamentale româno-armene a avut loc la 8-9 iulie 2013 la Erevan. În cadrul sesiunii au fost dezbă-tute chestiuni privind cooperare bilaterală în domeniul transpor-turilor, întreprinderilor mici și mijlocii și turismului.

http://www.mtc.am

MINISTRUL TRANSPORTURILOR ȘI TELECOMUNICAȚIILOR S-A ÎNTÎLNIT CU AMBASADORUL ROMÂNIEI

10

Vizita lui Traian Băsescu în Turcia a trecut neobser-

vată (şi necomentată) de către observatorii politici autohto-ni. Nu-i mai puţin important de rea-mintit că subiectele de politică internaţională (ştirile externe, cum ar veni) atrag mai puţini cititori/ascultători decît acelea privitoare la actualitatea internă.E limpede că telenovela pro-pusă de Bianca Drăguşanu şi Victor Slav (sau povestea care poate excita o Americă în-treagă: presupusa aventură a lui Barack Obama cu cîntăreaţa Beyonce, wow, ce tare!) este mult mai exotică şi mai inte-resantă decît măsurile luate de preşedintele Ucrainei pentru ca protestele opoziţiei să nu dege-

nereze într-un război civil.Altfel, doar ştirile cu bad news (accidente, asasinate, morţi şi răniţi cu toptanul etc.) pot reţine atenţia telespectatorilor anywhere (dar le provoacă, simultan, şi plictisul cronic). Revenind la vizita lui Traian Băsescu în Turcia, la Anka-ra. Trecem peste aspectele strict protocolare sau ami-cale consumate la Ambasada României. Trecem şi peste nota informativă livrată de preşedintele României în legătură cu oferta generoasă şi condiţiile minunate oferite de Statul român investitorilor turci. Cifrele sînt frumoase, nu ştim care este însă realita-tea din teren. Trecem iute şi peste parteneriatul strategic semnat de

cele două ţări în 2011, vizînd colab-orarea pentru apărarea Europei cu sisteme antirachetă. Tre-cem şi peste nota despre lupta dusă de Justiţia română pentru păstrarea independenţei şi com-baterea corupţiei. Chestia cu corupţia – livrată oficialităţilor turce – ar fi de tot hazul, dacă nu am cunoaşte incidentele ul-timelor luni din viaţa politică a Turciei (soldate cu demiterea a zece miniştri) şi gravele acu-zaţii aduse regimului politic din Turcia de opinia publică inter-naţională în alertă. Aşa cum în alertă a fost şi cînd, zilele acestea, o măsură adoptată de guvernul Erdogan pentru a con-trola traficul pe Internet a scos iar oamenii în stradă. În fine, nu Ankara era locul cel mai po-

TURCIA LA PORȚILE EUROPEI – articol semnat de Bedros Horasangian

apărut în nr. din 21.02.2014 al revistei „Observator cultural“

-

COMENTARIU

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

trivit pentru astfel de iniţiative etice. Trecem în grabă şi peste vizita la centrul de antrenament al piloţilor de pe avioanele F16 – care vor intra şi în dotarea Ar-matei Române peste doi ani –, şi peste reamintirea proiectului legat de Marea Neagră (oare

dna Udrea nu se mai ocupă de el?! – că era foarte up-to-date mai acum cîţiva ani cu acest su-biect), lăsat de izbelişte…Ne oprim asupra unei alte teme ce priveşte îndeaproape partea turcă. Este vorba despre mesa-jul ferm privind sprijinul ne-condiţionat acordat Turciei de România pentru admiterea în Uniunea Europeană. În acest punct, Traian Băsescu – inte-resant, nu?! – intră în coliziune cu cancelarul Angela Merkel, care, la doar 48 de ore de la vizita lui Traian Băsesescu la Ankara, răspundea iritată la afirmaţiile lui Regep Tayyip Erdogan, premierul turc aflat pe sol german (să nu uităm că în Germania, sînt peste trei milioane de etnici turci, şi doar la

München apar peste treizeci de publicaţii în limba turcă!).Erdogan şi-a luat libertatea de

a avertiza oficialităţile germane să nu aloce prea multe fonduri pentru comemorarea de anul vi-itor a o sută de ani de la Geno-cidul armean din 1915. Răspun-sul, evident iritat, al Angelei Merkel a venit imediat: „Tur-key must come to terms with its history“. A fost un schimb acid de replici între cei doi lideri politici. Angela Merkel şi-a reafirmat scepticismul în privinţa aderării Turciei la Uni-unea Euro peană, propunînd, în schimb, un „parteneriat privi-legiat“. De altfel, poziţia Ger-maniei – ca şi a Franţei şi Vati-canului – este fermă în privinţa unei eventuale aceptări a Tur-ciei în UE. Că este vorba de-spre drepturile omului, că este vorba despre subiectul fierbinte

al Genocidului din 1915, Ger-mania este mefientă faţă de ad-miterea Turciei în UE. Nu doar pentru că Turcia ar beneficia de mai mulţi deputaţi în Parlamen-tul European decît Germania, ci şi pentru că o construcţie iudeo-creştină cum este UE ar fi pusă în pericol de valul de islamism (care oricum vine peste bătrînul şi obositul continent).Cu doar 24 de ore înainte de vizita premierului Erdogan, deputata CDU Erika Stenbach a dat publicităţii o scrisoare prin care solicita Guvernului turc să-şi asume propria istorie şi să recunoască Genocidul ar-menilor şi asirienilor din 1915. Să înceteze negarea lui. Şi să-şi ceară scuze pentru crimele comise. Aşa cum au procedat autorităţile germane în ceea chestiunea Holocaustului, prin asumarea vinovăţiei. Sigur că, în Turcia subiectul Genocid-ului este interzis prin lege, ca atac asupra identităţii turce. Dar această negare nu poate să şteargă adevărul istoric.

Turcia rămîne în continuare o putere regională şi nu poate fi ignorată în nici una dintre com-binaţiile ce privesc situaţia din Orientul Mijlociu şi Europa de Sud-Est. România este direct interesată de acest lucru, chiar dacă pentru autorităţile şi in-telighenţia română Genocidul armenilor din 1915 este un su-biect care nu interesează.

http://www.observatorcultural.ro

12

Am început să mă documentez despre comunitatea armenilor din România fiind impresionată de mărturiile citite despre Geno-cidul Armean. În România, se păstrează încă tăcerea asupra anumitor realități istorice și ca urmare sunt slab sau deloc prezentate în mediile edu-caționale. În manualele de is-torie pe care le-am studiat în școală, nu există nici o referi-re la Genocidul Armean, iar în cele de astăzi, evenimentul are o prezentare scurtă.Așadar, se poate spune că am fost inspirată în demersul meu jurnalistic de crimele de la începutul acestui secol, cunoscute sub denumirea de Genocidul Armenilor, din dorința de a le vorbi oamenilor despre lucrurile nevorbite, din dorința de a le spune poveștile oamenilor de lângă noi, cei pe care îi privim și pe lângă care trecem zilnic și din dorința de a ne cunoaște trecutul și istoria.După o documentare de câte-va luni, am înțeles că activi-tățile comunității armene din România sunt concentrate în jurul bisericii și astfel am decis

să îi cunosc pe armeni în

momentele lor de sărbătoare. Fiind o comunitate mică, cu puțini reprezentanți în multe orașe, manifestările religio-ase sunt pentru mulți armeni singura oportunitate de a trăi tradițiile. De aceea, multe dintre fotografiile prezente în această carte au tentă religioasă.În călătoria mea în România am cunoscut armeni descendenți din vechile familii care au sosit în țara noastră în primele valuri de emigrare, armeni care nu mai cunosc limba sau tradițiile, care au fost obligați de regimul comunist să își ascundă identi-tatea, dar care sunt acum avizi să redescopere armenismul din ei. Am cunoscut armeni care au luptat să își păstreze identitatea și care au citit și scris în limba armeană zilnic, pentru a nu o uita. Am cunoscut armeni care au plecat din România într-un anumit moment al vieții lor și care se reîntorc în fiecare an la sărbătorile mari pentru a se reuni cu comunitatea din țara natală. Am cunoscut armeni care s-au mutat în România în ultimii ani și care sunt fericiți să trăiască aici și sunt re-

cunoscători pentru ospitalitatea românească. Am cunoscut ar-meni care visează la România și români care visează la Ar-menia. M-am apropiat mult de comunitatea armeană, mi-am făcut prieteni apropiați și pot spune că armenii sunt parte din identitatea mea.Cartea este un proiect docu-mentar care acoperă o secțiune din istoria comunității arme-nilor din România. Pe armeni i-am surprins în momentele de trăire în cadrul comunității, dar și în sânul familiei și pen-tru asta am ales prezentarea unei familii de armeni din Bu-curești, implicată în activitățile comunității. Cu profund regret vreau să menționez trecerea în eternitate a unor armeni prezen-tați în carte și care completează ciclul viață – moarte, existent în orice poveste. Pentru a realiza proiectul “Armeni în România” am călătorit în 16 orașe din România, Republica Moldova, Bulgaria și Armenia. Proiectul documentar a durat trei ani, în-tre 2007 și 2010, timp în care am strâns documentația nece-sară, ce consistă în mii de foto-grafii și zeci de ore de intervi-uri.Albumul foto ARMENI ÎN ROMÂNIA. POVEȘTILE OAMENILOR DE LÂNGĂ NOI va avea aproximativ 400 de pagini, cu 561 fotografii și 148 pagini de text, în format 32 x 24 cm și cuprinde 70 de interviuri.Vezi prezentarea pe http://armeniansinromania.com/AUTHOR AND PHOTOGRA-PHER: ANDREEA TANASE

ESTIMATED PUBLICATION DATE: SUMMER 2014RETAIL PRICE: €60 / $85 / 270 RON

Armeni în România. Poveștile oamenilor de lângă noi

A C U M 7 5 D E A N I

F e b r u a r i e 1 9 3 9

Primăvara se lăsa îndelung așteptată în Comunitatea armeană din România anului 1939. Nori negri se adunau deasupra Europei iar armenii nu păreau nici ei feriți de in-temperii. Dictaturi existau deja, altele erau în curs de centraliza-re iar în România situația nu stătea deloc pe roze.O dovedește articolul din prima pagină a revistei noastre intitulat suges-tiv Frontul Renașterii Naționale. Personal, ne îndoim ca Baronul V.Mestugean ar fi avut simpatii dictatoriale (ca dealtfel mai toți armenii din întreaga lume, trecuți prin ciur și dârmon, un genocid, exil etc.) Mai degrabă a fost un articol impus de vremuri, doar pentru ca armenii sa fie lăsați în pace. Interesant este însă finalul, Frontul Renașterii Naționale a fost ca apariția unui soare nou care a încălzit toate inimile și a stârnit cel mai mare entuziasm după cum se dovedește prin milioanele de adeziuni prim-ite. Ar fi necesar ca și armenii risipiți în cele cinci continente să se cotorosească de așa zisele partide politice care n-au nici un înțeles și nu face de cât să-i învrăjbească și să-i amărască și mai mult pe armeni !

Frica, eterna frică a unor bieți refugiați apatrizi care, iată, încă o dată au fost nevoiți să-și plece capetele pentru a supra-viețui, pentru a rămâne aici, în România.O altă dovadă este și o știre din pagina doi. Dela UAR-La 12 Ianuarie d. K.H. Zambaccian ,

președintele Uniunei Armenilor din România a fost primit în audiență de dl.V.Iamandi Min-istrul Justiției pe care l-a în-treținut în chestia naturalizării refugiaților armeni. Dl.Minis-tru a ascultat cu cea mai mare bunăvoință doleanțele arme-nilor refugiați și a rămas ca cererile de naturalizare să fie examinate cu toată bunăvoința de la caz la caz conform legii. Sărmanii armeni din România încă trăiau sub presiune și fără siguranța statului legal, a zilei

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

de mâine aici unde soarta i-a adus. În rest, ziarul Ararat publica nuvele (pentru care am obser-vat ca Directorul Mestugean avea o mare slăbiciune). Totuși șirile interesante se succed, pi-curate parcă pentru a îndulci conținutul lor. Este publicată integral Noa lege a dobândi-rei și pierderei Naționalității Române cu niște condiții greu de acceptat chiar și astăzi în Un-iunea Europeană. Mai aflăm că la București A apărut Drumul Nostru, volum de reminiscențe scris de dl.L.Șahazizian,vice-președintele UAR semnat cu vechiul său pseudonim literar Levon Lanis. Cartea cuprinde episode din luptele eroice ale armenilor pe frontul caucazian. Levon Lanis nu este altul decât

tatăl distinsului nos-tru colaborator Lanis Șahazizian din Cana-da care și astăzi prin articolele sale este nelipsit din paginile revistei noastre Ar-arat. Iată cum istoria are un destin și un cic-lu repetitiv.În final, Zilele trecute s-a oficiat logodna dragălașei domnișoare Ko-har Coca Hovsepi-an, fiica Părintelui

Hariutiun Hovsepian, Parohul bisericii armene din Galați cu domnul Avocat Cristică Bur-dea, fiul dlui. Garabet Burdea din Panciu. Dragoste mare în-tre tinerii armeni, interese finan-ciare și mai mari ! Totul în timp ce În cursul anului 1938 a fost în orașul Focșani un născut și doua decese. În Babadag, trei născuti și patru morți…Viața își urma cursul firesc…

Eduard ANTONIAN

14

Restaurarea Complexului is-torico-arhitectural Conacul parc Manuc Bey de la Hâncești se va face din fonduri naționale și europene și va costa circa 2 mil. de euro.Cea mai mare parte a banilor, 1,82 mil. de euro, vor fi acordați de Uniunea Europeană în ca-drul proiectului ”Dezvoltar-ea turismului transfrontalier prin promovarea Conacului Manuc Bey, Complexului Mortuar Elena Ioan Cuza și Conacului Blesciunov”, prin programul Operațional Comun România-Ucraina-Republica Moldova. Alți 23 mil. de lei vor fi alocați de către Agenția de Dezvoltare Regională Centru.Potrivit agenţiei „INFOTAG”, preşedintele raionului Hânceş-ti, Grigore Cobzac, a menţionat miercuri, în cadrul conferinţei

de lansare a proiectului

transfrontalier, că reabilitarea conacului reprezintă un obiec-tiv ambițios al Consiliului raional Hâncești, pentru care în ultimii ani au fost depuse nu-meroase eforturi.”Cert este că dacă nu se făceau investiții, atunci în următorii 5-10 ani acest monument arhi-tectural de importanță națională urma să fie pierdut irecupera-bil. Scopul nostru este să trans-mitem generaţiilor viitoare nu ruine, ci un complex restaurat, cu care să se poată mândri”, a spus preşedintele raionului, precizând că actualele ruine ale complexului vor fi transformate într-un splendid complex arhi-tectural.Grigore Cobzac a mai mențion-at că concepția de restaurare a monumentului presupune nu pur și simplu restaurarea conacului, dar și transformarea

acestuia într-un centru multi-funcțional, unde vor fi organi-zate conferințe, mese rotunde, întruniri oficiale, concerte, di-verse evenimente cu caracter economic și social.”Dorim să transformăm cona-cul într-un obiectiv viu care să atragă elevi, studenți, oameni de afaceri, turiști atât din țară, cât și de peste hotare. Mai mult, intenționăm să creăm un circuit turistic raional, în care să fie incluse mai multe obiective tu-ristice din raion, iar cireașa de pe tort, evident, o va reprezenta Conacul Manuc Bey”, a preci-zat pentru reporterul ”INFO-TAG”, președintele raionului.Liderul PLDM, Vlad Filat, a menționat că ”a venit timpul să punem punct ruinării și de-gradării monumentelor istorice și să implementăm proiecte care ar contribui la restaurarea

RESTAURAREA CONACULUI MANUC BEY DE LA HÂNCEȘTI SE VA FACE

DIN FONDURI NAȚIONALE ȘI EUROPENE

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

D I A S P O R Ași punerea în valoare a acesto-ra”.”Prin acest proiect transfron-talier trebuie să distrugem frontierele. Colaborarea între partenerii proiectului trebuie să fie una cât mai eficientă pentru a reuși realizarea obiectivelor trasate. Acum este important să depunem toate eforturile pen-tru a duce la bun sfârșit acest proiect important”, a spus Filat.Directorul Agenţiei Naţionale Arheologice, Vlad Vornic, a menționat că potrivit legislației în vigoare, în vara anului 2013, la Manuc Bey au fost realizate lucrări arheologice preventive.”În rezultatul săpăturilor, arhe-ologii au reușit să recupereze blazonul dinastiei Manuc Bey, numeroase elemente arhitecturale, dar și să descopere urmele unui havuz care avea dimensiunile de 8×8 m. Toate aceste descoperiri le vor permite restauratorilor să-i dea conacului aspectul de altă dată”, a spus directorul Agenției.Directorul Agenției de Inspec-tare și Restaurare a Monu-mentelor, Ion Ștefăniță, a pre-cizat că dacă în toate raioanele țării vor fi realizate astfel de proiecte, atunci în câțiva ani fața Republicii Moldova poate fi schimbată radical.”Avem foarte multe conace pe întreg teritoriul țării care, din păcate, se ruinează, iar au-toritățile nu manifestă interes pentru a le restaura. Unica soluție este instituirea partene-riatelor publice-private care ne-ar permite să punem în valoare aceste comori istorice și arhi-tecturale. Cred că a venit timpul ca oaspeții noștri de peste ho-tare să fie întâlniți nu doa r l a Mi le ș t i i Mic i , da r ș i î n i ncinta unor astfel de complexe culturale de valoare incontesta-bilă”, a menționat Ion Ștefăniță.

Arhitectul Eugen Bâzgu a pre-cizat că în procesul de proiec-tare a lucrărilor de restaurare a conacului au fost utilizate fotografii de epocă descoper-ite în unele arhive din ţară şi străinătate. Lucrările presupun restaurarea şi reconstrucţia Conacului, a Turnului de pază, a Castelului vânătoresc, Casei Manuc Bey, Casei Vechilului şi a Grajdului. De asemenea, va fi amenajat şi înverzit teritoriul. Inițiatorii proiectului își propun drept scop mobilarea interio-rului conacului cu mobilier de ep-ocă și să-i dea acestuia aerul și splendoarea de altădată.

Potrivit caietului de sarcini, re-abilitarea conacului urmează să fie finalizată până la 31 august 2015.”INFOTAG” precizează: Cona-cul lui Manuc Bey a fost con-struit la începutul secolului XIX, de către diplomatul şi negustorul de origine armeană Manuc Bey Mirzaian. În tim-pul celui de-al Doilea Război Mondial Complexul a fost dis-trus, iar în perioada sovietică a fost folosit în calitate de sediu a unor instituții de învățământ.

http://www.infotag.md

16

În luna octombrie 2013 am participat cu un grup al co-munității armene din Par-

is și regiunea pariziană la un pelerinaj, organizat de Der Avedis Balekian, preotul bise-ricii Surp Astvadzadzin din Is-sy-les-Moulineaux, la Ieru-salim și locurile sfinte. Nici Aram, nici eu nu mai trăisem o astfel de experiență și ne așteptam mai mult la o excur-sie turistică, fie ea și pe lo-curile nașterii creștinismului. Născută și crescută în anii co-munismului, edu-cația religio-asă (în sensul de cunoaștere a Sfintei Scripturi) îmi lipsea cu desăvârșire, așa că am făcut o pregătire minimă înainte de plecare. Dar ce am trăit la fața locului a fost o stare ciudată de înțelegere a îmbinării im-perfecte între faptele istorice,

dovezile arheologice,

povestirile Bibliei și ale evan-gheliilor, a considerațiilor te-ologice și cânturile liturghiilor pe de o parte, iar pe de altă par-te starea de mister și surpriză continuă, pe care am avut-o în fața oamenilor locului și chiar și a naturii și a geografiei loc-ului. Ierusalimul mi-a apărut ca un oraș greu de cuprins, de înțeles. Sigur nu este un oraș pe tipul celor occidentale, plat și structurat, dar nici nu este doar un oraș oriental cu culori și mirosuri de “souk”. Este ge-ografic contorsionat, cu coline cu coaste ce par golașe de la depărtare, de care afli apoi că sunt enorme cimitire de 3000 ani, cu vegetație meridională pe alocuri, cu bătrânii măslini, care sunt mândria naturii lo-cului ( de ce n-or produce un ulei de măsline de renume ?!..), cu cartiere de vile ce se con-

tinuă într-un mod anormal cu blocurile coloniilor și bineînțe-les cu renumitul zid ! (enorm, respingător, dar securizant pen-tru populația evreiască). Am început vizita cu Muntele Măslinilor, cu încântătoarea grădină Gethsemani, cu măslini milenari, extrem de impresio-nanți, trunchiuri groase, întor-tocheate, unele găunoase, cu brate noduroase și frământate, aproape uscate, din care, din loc în loc țâșnesc rămurele verzi înfrunzite și chiar încăr-cate de măslini, dând imaginea unei promisiuni de eternitate…Acolo se află Biserica Ago-niei, pe locul în care Isus s-a rugat după Cina cea de taină, în noaptea înaintea arestării sale. Și în acest cadru natural minunat a avut loc trădarea cu-tremurătoare a istoriei, sărutul lui Iuda, cel care avea să dea

Pelerinaj pe meleagurile sfinte

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

CĂLĂTORIIloc arestării Domnului Isus Cristos , urmată de crucificare și înălțare, eveniment ce stă la baza consacrării celei de-a doua religii monoteiste, creștinismul, și a începutului erei noi calen-daristice. Atâtea gânduri și prilejuri de meditație teologică și istorică mă cuprind, dar nu am răgazul să le aprofundez fiindcă suntem adunați într-o rugăciune, desigur în armeană, între o multitudine de nații care se roagă în limba lor…iată deci că ne dăm seama că ne aflăm într-un pelerinaj, pe un pământ călcat de secole de alți pelerini, veniți să înțeleagă pasiunea Cristului sau pur și simplu să se roage în comuniune cu EL. În împrejurime se află mormântul Fecioarei Maria, această sfântă mamă ce a trăit deopotrivă grația supremă de a fi mama Domnului și oroarea supremă de a privi neputiincioasă răstignirea sa. Altarele din biserica cu mormântul Sfintei Maria aparțin cultelor grec or-todox, armean și copt. Prezența armenilor pe melea-gurile sfinte este atestată chiar înaintea adoptării de către re-gele Tiridat a creștinismului ca religie de stat, iar primul pa-triarh armean al Ierusalimului este Abraham (638-669 A.D), atestat printr-o enciclică a califului Omar Ibn El Khattab, enciclică ce enumerează drep-turile și privilegiile bisericii ar-mene, asigurându-i integritatea și securitatea. Foarte timpuriu a apărut dorința creștinilor de a călca pământul locurilor sfinte, așa s-a dezvoltat tradiția peler-inajelor. Patriarhatul armean, cel grec și cel latin (francis-can) și-au deschis de timpuriu porțile pelerinilor. În a doua jumătate a secolului VII ex-istau 72 biserici armenești pe meleagurile sfinte ! Astăzi, cele

trei fraternități creștine își îm-part responsabilitatea și imen-sul privilegiu de a fi custozi ai Sfintelor Lăcașuri, ca : biserica Sfântului Mormânt, grădinile Gethsemani, mormântul Maicii Domnului, biserica Nativității din Bethleem. Vizita noastră la Partiarhatul Armean m-a umplut de mândrie pentru locul pe care armenii au știut să-l cucerească și mai ales să-l păstreze ! în această zonă cu o istorie atât de tulburată !Istoria biblică a Ierusalimului începe cam în anul 1000 î.Hr. cu proclamarea regelui David (din tribul lui Iuda, ce va da nume-le Iudeei), care unifică triburi-le israelite, formând statul cu capitala la Ierusalim. Arca aliantei devine simbolul iudaic. Urmează Solomon, care con-struiește primul templu. Ierusal-imul este jefuit de egipteni, iar între 598 și 587 este asediat de regele asirian Nabucodonosor. Templul este distrus, palatele de asemeni iar elita populației este deportată la Babilon. După 50 ani de exil o parte se reîn-torc, reconstruiesc templul, iar în 332 î.Hr. Alexandru cel Mare

anexează Ierusalimul regatului greco-egiptean al Ptolemeilor. În 198 î.Hr. Antiochus IV jefuiește templul și instaurează cultul lui Zeus. Dominația romană con-tinuă cu Pompei, Herodius cel Mare, care începe reconstruirea templului, dar acesta va cădea definitiv în anul 70 A.D sub blocada trupelor lui Titus. Sin-gurul vestigiu al acestui templu este astăzi « zidul plângerilor », locul cel mai sfânt al evreilor.

Mult timp, creștinismul a fost considerat de romani ca o vari-antă locală a judaismului și și-a dobândit statutul privilegiat de religie aparte de abia la în-ceputul secolului IV, o dată cu trecerea împăratului Constantin (306-337) la creștinism. El a transferat capitala de la Roma la Bizant, redenumind-o Con-stantinopol, iar mama lui Elena (care a inițiat căutarea crucii de răstignire) este una din primele pelerine pe meleagurile sfinte. Începe o efervescență a vieții monahale, iar în 335 este fon-dată prima biserică a Sfântului Mormânt.

18

De atunci biserica Sfântu-lui Mormânt a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori, dar armenii au reușit să-și păstreze locul la Altarul princi-pal. Solul este un minunat mo-zaic, reprezentând mai multe medalioane de biserici arme-nești de pe teritoriul Armeniei actuale, cât și al Armeniei is-torice. Am participat la slujba duminicală, unde erau prezenți cam 30 elevi seminariști, iar după slujbă Der Avedis a făcut un « hokehankist » pentru fa-miliile noastre decedate ; a fost un moment emoționant, mi-am amintit mai ales de bunica mea, care făcuse acest peleinaj și de-venise « Hadji ». Spre uimirea mea, câțiva membri ai grupului nostru au cerut să li se facă tatu-ajul specific de « Hadji »… Am vizitat deasemeni catedra-la Surp Hovanes a Patriarhiei, construită conform legendei pe locul casei lui Hovanes ( Ia-cob), fratele Domnului. Arme-

nii se mândresc că au primit de la Sfânta Elena marea parte a adevăratei cruci și cu faptul că în 335, la sărbătorirea « înălțării Sfintei Cruci » au fost prezenți Grigore Iluminătorul și regele Tiridat pe care reușise să-l con-vertească. Am înțeles atunci de ce « Surp Khatch » este una din cele cinci sărbători religioase majore ale Bisericii Armene. Am fost primiți cu deosebită căldură de către I.P.S. Arhiepis-cop Sevan, care ne-a făcut să înțelegem cât de mult înseamnă pentru bisericile noastre de acolo să primească grupuri de pelerini armeni (sunt foarte rari…), cât de important este pentru ei să aibă o legitimitate continuă, mai ales în climatul politic actual, în care armenii nu se simt în securitate. Am vizitat și câteva magazine de ceramică , aflând astfel, că armenii sunt specialiștii de ce-ramică de sute de ani în acele locuri. Dar nici ei nu se simt

în siguranță, extremiștii evrei îi atacă și îi umilesc verbal în mod regulat, iar magazinele lor devin ținta urii împotri-va a tot ce nu este evreiesc în țara lor. Tensiunea conflictului israelo-palestinian este omni-prezentă. Am vizitat locul de naștere al Sfântului Ioan Botezătorul (Ein Karem) și locul unde se spune că l-ar fi botezat pe Cristos în râul Iordan (astăzi este fron-tiera dintre Israel și Iordania). Gândindu-mă la semnificația sacră a botezului, am fost uimită să văd că am fost dusi într-un loc pe malul Iordanului, unde se practică botezul, la orice vârstă și chiar se practică re-imersiunea în apele Iordanului a persoanelor deja botezate, care doresc să-și înnoiască alianța sacră în spiritul lui Dumnezeu. Mi-a fost greu să înțeleg acest ritual ; văzând cum indivizi în grupuri, de multe ori cu pre-otul lor, cumpărau sau închiriau

Aram la « zidul plângerii » !….

C Ă L Ă T O R I I

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

cămașa albă de botez și intrau cu toții în Iordan, în atmosferă de extaz, mă duceam mai de-grabă cu gândul la secte… La Bethleem (care se află în teritoriu palestinian) am vizitat Biserica Nativității, unde din nou ne-am simțit privilegiați că suntem armeni, căci am putut accede la cămăruța îngustă sub altar, marcată de o stea pe sol, fără să stăm la coadă !! Bethleem, aflat pe o colină, la marginea deșertului Iudeei, este citat în Biblie ca locul unde David, păstorul de oi, a fost nu-mit rege, dar este cunoscut mai ales ca locul nașterii Domnu-lui Isus Cristos. A început de foarte timpuriu să fie un loc de pelerinaj, prima biserică a Nativității fiind construită în secolul IV sub împăratul Con-stantin. Din secolul XIX, paza sanctuarului este împărțită în-tre bisericile greacă, armeană, catolică și coptă. De la reprez-entanții bisericii noastre acolo am aflat și poveștile rivalității dintre călugării armeni și gre-ci, mai ales la aducerea luminii de Paști (certurile și chiar lovi-turile între ei sunt din păcate în rubricile faptelor diverse, și nu numai în ziarele de scandal).Întorcându-ne din teritoriile palestiniene, a trebuit să tre-cem faimosul zid, cu controale de frontieră…de altfel, ghidul nostru armean, având o casă părintească ce se află azi în ter-itoriu palestinian, e obligat să treacă zidul cu formalitătile de rigoare, dat fiind că serviciul de ghid îl obligă să intre în Ierusal-im, dar familia lui nu-l poate în-soți (ghidul vorbește 10 limbi, iar armeana nu o poate folosi decât rareori, dat fiind raritatea pelerinilor armeni…)Centrul vechi al Ierusalimului păstrează organizarea urbană creată în mare parte în epoca

bizantină. Zidul de protecție a fost construit de otomani în secolul XVI. Populația trăiește organizată în patru cartiere ale orașului : cartierul musulman, evreiesc, creștin ortodox și cel armenesc . Privind de pe col-ină panorama impresionantă a orașului, ai impresia unui va-carm de cupole de moschei, turle de biserici cu crucile biruitoare ale nașterii creștinis-mului, străduțe întortocheate străbătute de pasul învingător al evreilor habotnici, cu pălării mari negre sau colaci cilin-drici din blană purtate în toate anotimpurile și minarete de la care pleacă la intervale regulate strigăte de rugăciune ca niste bocete de jale…și totuși cea

mai impresionantă priveliște este Domul Stâncii, imens, au-riu, reflectând razele de soare peste toată culoarea de nisip a orașului, cu ceramica albastră ce domină majestuoasă espla-nada templului.

Grupul nostru de pelerini, con-dus de ghid și preot a călcat pe urmele Cristului de la palatul lui Herodius, unde a avut loc judecata și verdictul lui Pon-tus Pilat (aici ai un moment de cutremurare…) pe Via Dolo-rosa, care are 14 opriri (după descrierile Noului Testament) până la crucificarea pe mun-tele Golgota (astăzi , o înălțime în interorul bisericii Sfântului Mormânt) . Este destul de di-

20

ficil să revezi etapele pasiunii pe această cale a durerii, care traversează bazarul, cu tejghele cu obiecte turistice colorate și comerciale, care tind să ba-nalizeze orice trăire, fie ea și pioasă. Două din etapele pasi-unii (a treia , reprezentând pri-ma cădere a lui Isus sub povara crucii și a patra, care amintește întâlnirea cu Maica Domnului îndurerată), se află azi în Biser-ica armeană catolică. Încercând să mergem pe ur-mele lui Isus, după descrierile evangheliștilor, teritoriul geo-grafic s-ar desfăsura între Beth-leem, locul nașterii, Nazareth, locul anunțării precum și locul unde și-a petrecut marea parte a existenței, Iordanul, unde a fost botezat, locurile miracolelor : Canaa, unde a preschimbat apa în vin în timpul celebrării unei nunți,iar apoi evenimentele cu discipolii lui în jurul lacului Tiberiadei. Tentația deșertu-lui : pe muntele de lângă Ieri-hon, muntele tentațiilor, se află o mânăstire greacă , construită pe locul retragerii din lume a lui Isus, în timpul celor 40 zile suc-cesive botezului, când Diavolul l-a încercat. Miracolul multiplicării pâi-nii și peștilor este amintit în biserica din Tabgha, cu mo-zaicuri din secolul IV . Lângă Tabgha, pe Muntele Beatitu-dinilor, Isus a pronunțat dis-cursul profețind celor săraci cu duhul că împărăția Domnului le va aparține, iar pașii lui Isus pe apă, se spune că au avut loc nu departe, pe lacul Tiberiadei.Într-una din ieșirile cu bărcile pescărești pe lac, s-a stârnit o mare furtună și toți apostolii au fost cuprinși de frică, se lamen-tau pentru ajutorul Domnului, iar Isus le-a răspuns : « de ce vă e frică ? nu sunt cu voi ? » Este o învățătură pe care ar

trebui să ne-o apropiem, să ne ridicăm deasupra acestui sen-timent, să ne amintim că Isus le-a predicat discipolilor că « acela care va dori numai să-și salveze viața, o va pierde, iar acela care o va pierde din cauza mea, o va păstra » Deși este o logică derutantă, cred că

este zidită în fundația neamu-lui armean, nu degeaba a fost primul stat creștinat oficial. Și ce dacă alții ne consideră eretici ?!! Un neam, care vine de atât de departe din istorie, a știut în ciuda tuturor nenorocirilor să-și adune lacrimile, să le ascundă în buzunare și să pășească mai

ceramică realizată în atelierele armenești

C Ă L Ă T O R I I

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

departe cu ochii spre cer, spre lumină, căci a auzit demult pro-feția lui Isus : « preafericiți vor fi cei ce plâng »… Am vizitat Haïfa, cu biseri-ca armeană, cu spectaculoase-le terase ale grădinilor cultului persan Baha’i și ne-am încântat ochii și mințile cu minunata ve-dere panoramică de pe vârful muntelui Carmel. În drum spre aeroportul din Tel Aviv, am avut ocazia să vedem Jaffa, azi o suburbie a Tel Aviv-ului, unde am avut marele noroc să ni se deschidă porțile minunatei mânăstiri ar-menești Sf. Nicolae, situată pe malul Mediteranei. Construită în secolul XVII, mânăstirea a fost martorul istoric al bătăliei între Napoleon și otomani în 1799. Napoleon a fost găz-duit în această mânăstire (ex-istă și un tablou cu Napoleon pe peretele sălii de recepții) și, ca mulțumire, a finanțat lu-crările de restaurare ale clădirii. Tabloul lui Antoine Jean Gros aflat la Louvre, reprezentând vizita lui Napoleon la bolnavii de ciumă la Jaffa, a fost coman-dat de Napoleon după această bătălie. Călătoria noastră a fost oare-cum inițiatică, dar într-o at-mosferă de veselie, căldură și generozitate, nu pot decât să recomand comunității armene din România, cititorilor revistei « Ararat » să trăiască această experiență și să se îmbogățeas-că sufletește din întâlnirea cu armenii din Israel și teritoriile palestiniene.

Alice Marie PAMBUCCIAN GRIGORIAN

Grupul de pelerini la Bethleem

Steaua ce marchează locul nativității

22

Armenii sunt prezenţi în Varşovia de cinci secole. Încă din sec.

XIV, negustorii din Varşovia şi cei din Armenia se întâl-neau în pieţele ruseşti mai ales în Lvov, care treptat a devenit parte a Poloniei. Lvovul, situ-at la încrucişarea mai multor căi comerciale a ajuns un oraş multietnic, unde s-au concen-trat tot mai mulţi armeni, care dobândiseră de la regalitatea poloneză numeroase drepturi.

După sec. XVII-XVIII Varşo-via a devenit reşedinţă regală şi centrul politic al ţării. Din acea perioadă şi mai ales după cucerirea turcească a Podoliei (1672) din SE ţării prezenţa armenilor acolo a început să crească. Ei aprovizionau regal-itatea, nobilimea şi armata cu produse importate din Turcia, Persia şi India, funcţionau drept tălmaci şi diplomaţi în rapor-turile cu Orientul, intermediau comerţul polonez cu alte ţări şi

prin portul Gdansk, ce aderase la Liga Hanseatică germană. Negustorii armeni au început să cumpere proprietăţi în locaţii prestigioase din capitală (Piaţa Centrală), au dezvoltat relaţii cu localnicii, au obţinut funcţii administrative şi au participat la viaţa religioasă convertindu-se la catolicism. Mai multe famil-ii au contribuit în sec. XVIII la dezvoltarea clasei de mijloc în noua lor patrie Unii s-au remar-cat ca bancheri (Maciej Lyszk-

ARMENII DIN VARŞOVIA

Lucrarea “ARMENII DIN VARŞOVIA” concepută de colectivul – K. Stopka, A. A. Ziemba, A. Artwich şi Monika Agopsowicz, a apărut în anul 2012 declarat de UNESCO – ANUL CĂRŢII ARMENE cu ocazia celei de a 500-A ANIVERSĂRI A PRIMEI CĂRŢI TIPĂRITĂ LA VENEŢIA ÎN LIMBA ARMEANĂ.

I S T O R I E

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

iewicz), în industria manufac-turieră (Paschalis Jakubowicz, Andrei şi Stanislaw Rafalow-icz), în comerț (Manugiewicz şi Nikorewicz), croitorie de lux (Ursula Lazareczow), alţii au fost înobilați, au devenit clerici catolici, scriitori, profesori (J. E. Minasowicz, Gr. Piramow-icz) etc.Implicarea armenilor a crescut în perioada ultimei împărţiri a Poloniei; statutul lor social s-a schimbat, mulţi au abor-dat profesii intelectuale şi au fost înobi la ţ i ; au apărut pr imii reprezentanți armeni în Parlament (deputatul Pas-chalis Jakubowicz, 1809; sen-atorul Mikolaj Jan Manugiew-icz, 1825) şi clerici importanţi (Episcopul Gr. Zachariasiew-icz, 1809; Mikolaj Jan Manu-giewicz, 1825).Valuri noi de emigranţi armeni au sosit în Polonia la sfârşitul sec. XIX, şi după Primul Răz-boi Mondial, când Varşovia a redevenit capitala Poloniei reunificate. Dacă în primul val au sosit soldaţi şi ofiţeri ruşi, meseriaşi şi mici negus-tori, cel de al doilea a constat din intelectuali şi negustori de articole orientale, mai ales co-voare. În perioada interbelică descendenţii armenilor polon-ezi erau figuri marcante ai cul-turii științei și politicii (Arhie-piscopul şi parlamentarul Josef Teodorowicz din Lvov), dar şi noii veniţi erau oameni de afaceri (Stefan Aslanoff, Rob-ert Piradoff, Georg Sahakian, Sarkis Panosjan, Aprham Der Aprhamian, Aram Dabaghian). După cel de al Doilea Război Mondial, în care mulţi armeni varşovieni şi-au pierdut viaţa, o parte s-au expatriat, iar în locul lor au sosit alţii din estul Polo-niei alipită la Ucraina. Ultimul val de a sosit în Varşovia după

1990 din cauza cutremurului devastator din 1988, a război-ului şi crizei economice din Armenia. Mulţi dintre aceştia au sosit din Georgia şi din alte republici ale fostei URSS. În ci-uda faptului că populaţia armeană din capitala poloneză nu a fost

mare, ea şi-a pus amprenta în istoria oraşului.Numeroasele evenimente reli-gioase legate de comunitatea armeană din Varşovia, ce au avut loc în timp, au găsit în canonicul Jozef Epifaniusz Mi-nasowicz (+ 1796), interesat de

24

aceste probleme, un cronicar pe măsură. Au apărut primele organizații etnice – Comitetul Armean, 1920; Delegaţia Arhidiocezei din Lvov a Asociaţiei Armenilor, 1932 etc. Ambasada Re-publicii Armenia la Varşovia datează din 1998. Acolo există diferite organizaţii de profil, o preoţime ce aparţine ritului catolic şi ortodox şi o viaţă cultur-ală înfloritoare. Se fac eforturi pentru menţinerea moşte-nirii armenilor polonezi, învăţarea limbii armene în co-munitate şi întărirea legăturilor dintre cele două ţări.În afara instituţiilor publice – Arhive-le Statului, Muzeul Naţional, Biblioteca Naţională, Arhiva Naţională Digitală, unde sunt colecţion-ate şi înregistrate date despre armenii polo-nezi, există instituţii private – Arhiva Ar-menilor Polonezi corelată cu Fundaţia Culturii şi Moştenirii Armenilor Polone-zi, Fundaţia Teresa Sahakian. Printre relicvele provenite din arhivele Uniunii Polono-Lituaniene se numără: privilegiile regale garantate armenilor, ca-zuistica lor judiciară, colecţiile bisericeşti, posesiunile private, manuscrise pergament unele din sec. XII scrise în variate

limbi, registre de naştere, pic-turi vechi, ziare, jurnale, cărţi, ornamente şi îmbrăcăminte li-turgică, arhive private, filme şi

înregistrări sonore etc. Autorii aces-tui album doresc să reveleze cititorilor o lume fascinantă ade-sea puţin cunoscută, tradiţiile multicultur-ale ale Varşoviei, să reamintească oame-nilor contribuţiile acestei mici comu-nităţi la dezvoltarea capitalei şi a ţării. Cu excepţia lucrării “Armenii din Varşo-via” de Prof. Edward Tryjarski, lucrările despre armenii polonezi au priv-it mai ales oraşele Lvov, Stanislavov şi Pocuţia, unde erau grupări importante.Cartea, realizată cu sprijin de stat şi pri-vat, la care a con-tribuit şi Universi-

tatea Jage-llonă din Cracovia, are 230 pagini, din care 7 pg. bibliografia; nu-meroase fotografii alb-negru şi color, ce reprezintă: casele cu trei etaje adesea cu arcade şi magazine la parter ale negusto-rilor armeni, desene ale cortinei stradale, ce indică localiza-rea acestora şi anul construcţiei; docu-mente vechi; picturi cu portrete de laici şi preoţi, vedute ur-bane unde se aflau lo-caţiile comercianţilor sau edificii religioase;

trama stradală din oraşul vechi cu adresele familiilor; autopor-tretele unor pictori celebri prin-tre care şi Teodor Axentowicz născut la Braşov (România);

Nikolai Ian Manugiewicz

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

I S T O R I Efotografii de familie, de parlam-entari şi ofiţeri, ale comunităţii actuale de armeni varşovieni, interioare de magazine şi apar-tamente cu mobilier stil şi zu-grăveli artistice; ex-libris-uri şi reproduceri de primă pagină ale unor cărţi; diplome nobili-are cu armorii; fragmente de ştime muzicale; acte dotale, inventare de bunuri; articole de îmbrăcăminte, accesorii ves-timentare (catarame, eşarfe, brâie, cizme de brocart), re-produceri de creaţii specifice – khacikar, lavaş. O ultimă parte a albumului prezintă Tezaurul armean – reprezentări de man-uscrise miniate, cărţi cu gra-vuri, amulete, covoare orientale din colecţia Terezei Sahakian, fragmente de ţesături, haine şi obiecte liturgice. De menţionat sunt micile gravuri după arta armeană însoţitoarele fiecărei pagini, dar şi cronologia prez-entărilor..Albumul este structurat în trei părţi. Prima parte – Armenii din Varşovia: 5 secole de prezenţă priveşte situarea lor în trama stradală, capitalul investit, au-toguvernarea, contribuţia cul-turală, ocupaţiile şi viaţa pri-vată. A doua parte – Zamatun se referă la construcţiile adiacente bisericii sau mănăstirii armene, ce sunt adesea semnificativ mai mari decât locul de rugăciune fiind folosite de comunitate atât ca loc de rugăciune, cât şi pentru socializare. A treia par-te – Tezaurul, conţine relicvele culturii armene din Varşovia, obiecte puţin cunoscute de pub-lic. Lucrarea este prezentată pe website-ul wiki.ormianie.pl Pentru transcrierea nume-lor s-a folosit limba poloneză şi engleza. Aspectul muzical al albumului este redat de CD-ul Triptic Armean, ce conţine fragmente din 3 liturghii in-

terpretate de Corul”Gaudium” al Universităţii din Wroclaw, solist B. Makal, dirijor A. Ur-banek; cântecele prelucrate de S. Smielowski se bazează pe materialul lui Z. Kosciow. Alăturat se află o broșură referi-toare la indexul paginal nomi-nal al armenilor din Varşovia; schema cu trama stradală şi aleile cimitirului cu poziţion-area mormintelor armenilor şi fotografiile nominale.

Dr. Simona

CONDURĂŢEANU

Teodor Axentowicz

26

Scriitorul Varujan Vosganian consideră că în istoria omenirii normalitatea e Cartea, și nu Au-toritatea.

“Zidurile au căzut, frunzele, cartea au rămas”, a spus Vosga-nian la lansarea volumului “Jo-cul celor o sută de frunze și alte povestiri”, prezentat marți seară, la Studioul “Horia Ber-nea” al Muzeului Național al Țăranului Român.

El a afirmat că politica lasă în urmă învinși, în timp ce cultu-ra — învingători, iar el scrie despre oameni simpli, care pot repeta, de fapt, mari epopei ale omenirii.

“De aceea, eu cred că cel mai mare lucru este să dai nume suferinței, pentru că abia atunci poate deveni măreață”, a apre-ciat scriitorul.

Varujan Vosganian susține că în prezent, “pentru români, cultura este leacul ascuns, leacul tainic pe care trebuie să-l luăm”.

În opinia scriitorului Varu-jan Vosganian, ”noi, românii nu avem o memorie comună, purtând traume nelecuite, unele ale părinților noștri, din care cauză viitorul imediat ne pare tulbure”.

“Există trei opțiuni: a uita, un monolog, lucrul cel mai sim-plu. Dar dacă uiți, n-ai nici un fel de garanție că lucrul nu se va repeta. Mai este răzbunar-ea, dar nu poți lecui lacrimile tale prin sângele celuilalt, dar iertarea este cea mai responsa-bilă, pentru că nu poți ierta de unul singur”, a afirmat Varujan Vosganian.

Scriitorul Varujan Vosganian a

mai spus că în cartea sa sem-nalează “rănile pe care nu le-a lecuit și care sunt acoperite încă de o crustă sângerie”.

“Cine are dreptul să judece? Cine are dreptul să ierte?”, s-a întrebat scriitorul, subliniind că “a stăpâni lumea e mai rafinat și mai stabil decât a o înfrânge”, așa cum o mărturisește într-una dintre povestirile din cartea sa.

Răzvan Voncu, amfitrionul evenimentului, a spus că Varu-jan Vosganian este un scrii-tor matur, impus prin “Cartea șoaptelor” drept “unul dintre cei mai importanți scriitori con-temporani, cu care a obținut un mare succes de critică, și nu de stimă”.

“Scriitorul se întoarce la pro-

VARUJAN VOSGANIAN: “Pentru români, cultura este leacul ascuns!”

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

LITERATURĂza scurtă, dar cu o mare expe-riență, aceea din Cartea șoapte-lor”, a subliniat Voncu.

Scriitorul Ștefan Agopian a mărturisit că este foarte ușor și în același timp foarte greu să fii redactorul cărților lui Varujan Vosganian lucrarea lansată re-unind șase povestiri, dintre care două excepționale, cu un stil in-confundabil.

“I-am tăiat din cărți cât am pu-tut. Pentru că e o avalanșă. Ne înecăm toți”, a spus Agopian.

Varujan Vosganian, Gabriel Dimiseanu și Ștefan AgopianCriticul literar Gabriel Dimi-sianu, care a remarcat “larga și călduroasa participare” a pub-licului la eveniment, a afirmat că în volum “există mai multe planuri narative prin care citito-rul este adus să treacă”, în toate povestirile existând “metafora statuii spre care privește omul”.

“Lumea povestirilor lui Vosga-nian este una eroică, așa cum este, în același timp, una ba-nală, comună, narațiunea des-făcându-se în mai multe pla-nuri, prin forța de a ne crea o lume pe care crezi că o știi, că o cunoști, dar care ți se revelează, de fapt, de autor”, consideră Dimisianu.

Criticul Dan Cristea, direc-torul revistei “Luceafărul”, a evidențiat “rolul de povestitor” al lui Varujan Vosganian, care “îmbină fantasticul cu realul și misticul”, autorul fiind “proza-torul dezmoșteniților sorții”, “un dostoievskian, un prozator al celor umiliți și obidiți”, cu un stil enciclopedic.

Criticul Daniel Cris-tea-Enache a arătat că “prin

puțini prozatori de astăzi” vede “acel enciclopedism” remarcat la Varujan Vosganian, “o poftă vitalistă, organizată epic într-o compoziție literară absolut de-osebită”. În opinia criticului, prin adresabilitatea sa, și volu-mul lansat, asemenea “Cărții șoaptelor”, va putea fi ușor tra-dusă ușor.

Criticul Daniel Cristea-EnacheActorul Constantin Florescu a citit pagini din “Jocul celor o sută de frunze și alte pove-stiri”, mărturisind “umilința onorant-admirativă de a citi din Varujan Vosganian”.

Apărut de curând în colecția “Fiction Ltd.” a Editurii Polirom și în ediție digitală, “Jocul celor o sută de frunze” este, așa cum declara autorul, ”inițierea în realismul magic al unei Cărți a șoaptelor a popor-ului român, cele șase povestiri ale volumului vorbind despre neliniștile, căutările și incerti-tudinile noastre, despre atâtea traume încă nevindecate”.

http://www.realitatea.net

28

Uniunea Armenilor din România anunță cu durere dis-pariția fulgerătoare a conaționa-lului nostru Debreczeni Boto-nd membru al comunității din Transilvania, artist plastic și fotograf.

***

Cu adâncă durere în suflet ne luăm rămas bun de la dragul nostru prieten şi coleg, membru al conducerii noastre, Debrec-zeni Botond.

Transmitem condoleanţele noastre familiei îndurerate.

Comunitatea Armeană din Cluj

AMBASADA REPUBLICII ARMENIA ÎN ROMANIABucurești, 12 februarie 2014

Stimate Domnule Ioan Debrec-zeni,

Din numele Ambasadei Repu-blicii Armenia, dar și din nume-le meu personal permiteți-mi să vă transmit cele mai pro-funde condoleanțe pentru dispar-iția prematură a fiului Dvs. Botond Debreczeni, cel care a fost un om excepțional, de o calitate umană superioară, și căruia astăzi vrem să-i aducem un sin-cer omagiu.

A plecat dintre noi Debreczeni Botond

Am avut plăcerea să-l întâlnesc de câteva ori pe acest tânăr minunat, foarte profund și in-teligent atât mândru de rădăci-nile sale armenești.

Vom păstra mereu vie amin-tirea lui, iar dispariția sa este o pierdere enormă pentru noi.

În speranța că puținele mele rân-duri v-au adus alinare, vă asigur că sunt alături de Dumneavoas-tră și vă împărtășesc durerea.

Cu deosebit respect și profundă tristețe,

Hamlet GASPARIAN

***

Am aflat de la prietenul meu Mircea Tivadar că prietenul Botond ne-a părăsit.

Sunt alături în rugăciune de întreaga familie în aceste mo-mente de încercare, iar în nu-mele meu si familiei mele tras-mit sincere condolente distinsei familii și vouă, dragi prieteni. Bunul Dumnezeu să-l odih-nească în pace. Sit Tibi terra levis.

Părintele Arhimandrit Levon Zekiyan a slujit, la Padova un Parastas (Paston Hangistean) pentru prietenul nostru.

Giuseppe Munarini

AA

AR R

T3 - 4 / 2014

IN MEMORIAMLevon (Lolo) Marcarian s-a născut la Constanța în anul 1930, fiind singurul copil al unei familii de armeni. Bunicii, scăpați de iataganul turcesc - în primul genocid împotriva ar-menilor(1895) - s-au stabilit la început la Varna și apoi s-au mutat la Constanța. De la vârsta de șase ani a început să cânte la pian. În timpul anilor de școală a luat lecții particulare de la o profesoară de pian, care făcea parte dintr-o cunoscută familie de muzicieni. Soțul ei, Ruben Mamulian era cunoscut în comunitate cu numele de Ke-manci Ruben(fiindca el cânta la un intrument popular arme-nesc numit kemancia). În anul 1948 s-a repatriat în Armenia, ducând în suflet dorul nestins după meleagurile natale. La Erevan a urmat o școală post liceală de muzică, pe care a ab-solvit-o în anul 1952. Aceasta, după cum povestea mai târziu_ a fost perioada perfecționării și consolidării cunoștințelor în domeniu. A avut dascăli valoroși, care au contribuit la desăvârșirea măiestriei sale artistice și la cunoașterea taine-lor ascunse ale clapelor pian-ului, ce nu se lasă descoperite decât printr-o muncă uriașă și studiu temeinic. În anul 1956 devine pianist în Orchestra de Estradă a Armeniei, condusă de renumitul compozitor și dirijor Constantin Orbelian. Timp de șase ani a întreprins cu această orchestră turnee. Aceste con-certe se bucurau de o caldă primire din partea publicului și de elogiile presei și cronicarilor de specialitate. Ansamblul era

cotat ca unul dintre cele mai val-oroase, datorită muzicienilor ei, dar și al repertoriului(în mare parte bazat pe muzica armene-ască tradițională și contempo-rană. Între anii 1965-1989 a fost șef de orchestră și pianist, con-certând la cel mai mare hotel din Erevan, « Armenia ». Anii petrecuți în această orchestră au fost cei mai bogați în împlini-ri și satisfacții. Dorul de țara natală l-a făcut să se întoarcă în Constanța în 1991. Fire en-ergică, dedicat artei interpreta-tive, a solicitat să fie angajat la Teatrul« Fantasio », un teatru de revistă de prestigiu, cunoscut în țară și peste hotare. Când a in-trat în Orchestra de concert « Fantasio » avea o bogată expe-riență artistică ,de instumentist și solist(pian) . A adus între mai tinerii săi colegi, profunzimea și competența profesională, sobrietatea și chibzuința unui comportament propriu artistu-lui ce se respectă pe sine și pe spectatorii săi. Aceste calități umane și artistice l-au deter-minat pe compozitorul Dumi-tru Lupu să-l cheme lângă el, la catedra de canto a Facultății de arte « Hyperion », sectia acto-

rie, în funcția de corepetitor. S-a bucurat de asemenea de prețuirea compozitorului, dirijorului, directorului Aurel Manolache care la rechemat –în 2001- in Orchestra « Fanta-sio », considerând că o orches-tră serioasă nu se poate lipsi de valori autentice. În ultimii ani a colaborat cu Teatrul de Stat Constanța, Blacksea Orchestra Constanța. În 2010 îl regăsim pe afișul unui eveniment de ținută « Recitalul de la ora 5 », susținut de mezzosprana Sonia Hazarian, la pian Levon Mar-carian (vezi foto) și organizat de Muzeul Casa Mureșenilor. Sunetele izvorâte de pe clape-le pianului său, dramatice sau vesele, energice sau suave, mândre sau tainice , au încân-tat publicul. A fost căsătorit cu Eva Ghehean tot constănțeană și are doi copii Hagop, inginer, doctor în științe, cercetător și Anahid, stabilită în SUA, care i-au dăruit doi nepoți : Gaiane și Narek.

Anaid TAVITIAN

Levon (Lolo) Marcarian

30

Prin grija conaționalului nostru Paul Agopian, care a realizat și adunat informațiile, armenii din România și nu numai, pri-mesc la acest început de an un cadou special.

Deschiderea site-ului intitulat negustorie.ro care cuprinde, zeci de articole, fotografii, măr-turii și alte informații despre aceia care, pînă la instaurarea comunismului în România erau motorul a ceea ce azi numim în-treprinderi mici și mijlocii.

Armenii au fost unii dintre cei mai respectați și apreciați comercianți și meseriași con-stituindu-se într-o breaslă cu un aport important la economia românească

Din păcate totul a devenit amintire după 1947.

Acest site este deschis spre a fi completat cu noi informații de către toți cei ce posedă mărturii, fotografii sau alte documente.

Deci accesați negustorie.ro

Un site dedicat negustorilor și meseriașilor armeni din România

De duminică 16.02.2014 s-a reluat cursul de limba armeană la Constanța, de aceasta dată având-o ca profesoară pe dna. Azaduhi Benlian. Copiii s-au bucurat de noile manuale de limba armeană, primite de la U.A.R. București, prin ama-bilitatea domnului vicepreșed-inte Sirun Terzian, căruia îi mulțumim și pe această cale.

CONSTANȚA:S-au reluat cursurile de limba armeană

Este de reținut faptul că pot participa la acest curs atât copi-ii, cât și adulții care doresc să învețe limba armeană.

Vă asteptam în fiecare dumini-că, începând cu ora 10.00, în sala de la parterul Bisericii Ar-mene din Constanța.

Sergiu SARCHIZIAN

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa). Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Vera RITI ( Cluj)

Corespondenţi din străinătate :Elena CHOBANYAN

(Erevan)Edvard JEAMGOCIAN

(New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN

(Toronto),Giuseppe MUNARINI

(Padova)Cristina POPA

(Karabagh)Sergiu SELIAN

(Australia)Tehnoredactare :

Ovidiu PANIGHIANŢPagină web :

www.araratonline.come-mail :

redactia@araratonline.comAdresa redacţiei:

Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

ARA

RA

T3 - 4 / 2014

REDACŢIA ARARATVestitorii primăverii de la malul Mării Negre

Sâmbătă, 22.02.2014, la sediul U.A.R. Constanța s-a organi-zat un atelier de confecționat mărțișoare, avându-i ca prin-cipali artizani pe copiii comu-nității armene. Pe parcursul a două ore, aceștia au învățat să creeze mărțișoare cât mai originale, pe care, cu siguranță, le vor oferi mamelor, surorilor și bunicilor, nerăbdătoare și mândre să poarte acest simbol tradițional, care vestește în-ceputul unei noi primăveri.

Ruinele castelului de la Hâncești